UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

DREPTUL MEDIULUI -
PROTECȚIA SOLULUI ȘI A SUBSOLULUI

Lect.univ.dr. Gabriel Manu

Student: Bugnari Anita
 1. Aspecte generale
Solul este definit ca stratul de la suprafaţa scoarţei terestre, fiind o componentă importantă
a biosferei şi reprezentând un organism viu în care s-a stabilit un anumit echilibru ecologic. Solul
este foarte vulnerabil la influenţele negative asupra sa, atât naturale (inundaţii, furtuni,
contaminare, poluare atmosferica), cât şi artificiale. Poluanţii acumulaţi în sol pot tulbura
puternic echilibrul ecologic al acestuia, cu consecinte negative asupra mediului înconjurător.
Poluarea solului este rezultatul acţiunilor ce produc degradarea solului (fizică, chimică sau
biologică), afectând negativ capacitatea sa bioproductivă. Sursele de poluare a solului sunt:
emisii din procese tehnologice, pesticidele, deversările de petrol, reziduurile industriale şi
deşeurile menajere, exploatările de resurse minerale, etc.
Poluarea solului este un proces complex reprezentat de acele fenomene negative care prin
efectul lor duc la degradarea şi distrugerea funcţiei sale ca suport şi mediu în acelaşi timp.
Principalele efecte ale poluării solului sunt:
- acidificarea solului;
- diminuarea rezervei de humus;
- deficitul unor microelemente;
- deficitul sau excesul potenţial de umiditate;
- eroziunea şi saturarea solului;
- contaminarea cu agenţi patogeni, pesticide, etc.
Efectele poluarii solului se pot manifesta direct sau indirect, putând avea caracter imediat
sau pe termen lung. Datorită multiplelor forme de poluare la care este expus, a întinderii sale
limitate, a importanţei în asigurarea perenităţii ecosistemelor terestre, a resurselor de hrană pe
care le deţine şi le oferă, dar şi a unei mari perioade de timp necesare pentru formarea unui nou
strat de sol, sunt necesare mijloace complexe şi variate pentru protecţia solului, măsuri adecvate
de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a terenurilor.
Protectia solului presupune urmatoarele tipuri de activitati.:
- activitati de imbunatatiri funciare, care se adreseaza de regula, poluarii naturale;
- activitati de prevenire si combatere a poluarii solului, ce se adreseaza, in special, poluarii
antropice.
 2. Măsuri legale de protecţie a solului şi subsolului în România
Conform art. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de
titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie
fondul funciar al României, protecţia acestuia asigurându-se prin măsuri adecvate de
gospodărire, conservare, organizare şi amenajare, obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri.
Astfel, în scopul protecţiei terenurilor, legislaţia în vigoare stabileşte o serie de obligaţii
pentru deţinătorii de terenuri cu orice titlu, protecţia juridică fiind considerată mijlocul cel mai
eficient de conservare şi ameliorare a calităţii acestora. Protecţia juridică a terenurilor are ca scop
atât protecţia cantitativă (folosirea completă şi păstrarea destinaţiei acestor terenuri, a fertilităţii
lor, etc), cât şi protecţia lor calitativă (executarea de lucrări de conservare şi ameliorare a solului
pe bază de studii şi proiecte, prevenirea şi înlăturarea degradării calităţii fizico-chimice şi
biologice).
Reglementările actuale în vigoare consacră principiul prevenirii şi, respectiv, combaterii
proceselor de degradare şi poluare a solului, determinate fie de fenomene naturale, fie de
activităţi economico-sociale. În acest scop, dispoziţiile constituţionale consacră obligaţia
persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător (art. 35, par. 3),
precum şi respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi (art. 44,
par. 7).
Legea nr. 135/1995 privind protecţia mediului (publicată în M.Of. nr. 70 din 17 februarie
2000) consacră protecţia mediului ca o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice şi cuprinde dispoziţii care prevăd
obligaţia pentru toţi deţinătorii de terenuri de a proteja solul, subsolul şi ecosistemele terestre
prin măsuri de gospodărire, conservare şi amenajare a teritoriului complexe şi adecvate (art. 48).
Ca efect al obligaţiei de protecţie ce incumbă acestora, deţinătorii de terenuri pot executa
prin forţe proprii aceste lucrări, iar dacă nu au aceste posibilităţi, execuţia de către unităţile
specializate se face tot prin grija lor.
Terenurile degradate şi neproductive (cu eroziune, cu exces de umiditate, pietriş, bolovaniş,
nisipoase, sărăturate şi acide, cu deseuri, etc.) care şi-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de
producţie, sunt supuse unui program de recuperare şi ameliorare.
Solul poate fi protejat şi ameliorat prin lucrări de îmbunătăţiri funciare, sub forma
construcţiilor hidrotehnice, lucrări de prevenire şi înlăturare a secetei, inundaţiilor, umidităţii
excesive, eroziunii, etc., în scopul îmbunătăţirii capacităţii de producţie a terenurilor
neproductive. Aceste lucrări se execută în corelaţie cu lucrările de gospodărire a apelor, de
amenajare a teritoriului, în acord cu interesele deţinătorilor de terenuri.

3. Răspunderea contravenţională şi penală în domeniul protecţiei şi ameliorării solului

şi subsolului
Conform art. 111 din Legea nr. 18/1991, constituie contravenţii la normele privind evidenţa,
protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice următoarele fapte, dacă nu sunt
săvârşite în astfel de condiţii, încât, potrivit legii penale, constituie infracţiuni:
a) efectuarea de schimburi de terenuri şi a schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor de
la superioară la inferioară, precum şi folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole şi
silvice în alte scopuri decât pentru producţia agricolă şi silvică;
b) nedeclararea la organele judeţene de cadastru funciar de către posesori, în termen de 30
de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri şi a schimbării categoriei de folosinţă a
acestora, precum şi a datelor cu privire la mărimea suprafeţelor şi categoria de folosinţă a
acestora;
c) neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoanele autorizate, pentru
păstrarea în bune condiţii a bornelor geodezice, topografice, a reperelor metalice de nivelment, a
piramidelor şi balizelor de semnalizare a punctelor geodezice, precum şi degradarea şi
distrugerea lor din culpă;
d) nedecopertarea de către beneficiarii de investiţii a stratului fertil de sol, înainte de
executarea lucrărilor de amplasare a unor obiective, şi nedepozitarea acestui strat pe suprafeţele
stabilite de organele agricole, precum şi neluarea măsurilor de amenajare şi nivelare a terenurilor
rămase în urma excavării de cărbune, caolin, argilă, pietriş, sonde abandonate şi altele asemenea;
e) amplasarea obiectivelor de orice fel, cu excepţia celor prevăzute la art. 92, pe terenurile
situate în extravilan, fără avizele şi aprobările prevăzute de lege;
f) ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din producţia
agricolă, înainte de a fi delimitate, bornate şi predate;
g) degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de pietriş,
moloz, nisip, prefabricate, construcţii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi altele
asemenea;
 h) neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoane juridice sau fizice pentru evitarea
afectării terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producţie şi prin
scurgeri de orice fel.
Sistemul sancţiunilor prevăzut de Legea nr. 18/1991 se completează cu sancţiunile
prevăzute în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, care la
art. 96 arată că încălcarea următoarelor prevederi legale constituie contravenţii:
a) neasigurarea la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a
obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, a condiţiilor prevăzute în
acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu;
b) neluarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în
special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
c) neadoptarea sau neaplicarea, atât de către autorităţile administraţiei publice locale, cât şi
de persoanele fizice şi juridice, după caz, a măsurilor obligatorii cu privire la întreţinerea şi
înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre
clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi, ş.a.
De asemenea, conform art. 98 din OU nr. 195/2005 privind protecţia mediului, sunt
considerate infracţiuni următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori
sănătatea umană, animală sau vegetală:
a) arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe
terenurile supuse refacerii ecologice;
b) poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării
instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile
acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu;
c) poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau
substanţe periculoase;
d) continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei
integrate de mediu;
e) nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum
şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a
plantelor numai ambalate şi în locuri protejate;
 f) prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra
mediului, a bilanţului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii
false, ş.a.

BIBLIOGRAFIE
1. Mircea Duţu, Dicţionar de drept al mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
2. Mircea Duţu, Dreptul mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2003;
3. Mircea Duţu, Dreptul internaţional al mediului, Editura Economică, Bucureşti,
2004;
4. Mircea Duţu, Tratat de dreptul mediului, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007;
5. Ernest Lupan, Dreptul mediului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;
6. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, Bucureşti, 2003;
7. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura Universul juridic,
Bucureşti, 2008;
8. Raluca Miga-Beşteliu, Organizaţii internaţionale interguvernamentale, Editura CH
Beck, Bucureşti, 2006;
9. Dan Vătăman, Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2008;
10. Sanda Vişan, Anca Angelescu, Cristina Alpopi, Mediul înconjurător. Poluare şi
protecţie, Editura Economică, Bucureşti, 2000.