Professional Documents
Culture Documents
Mircea Flonta
Foto copertă:
© Yuriy Chaban - Dreamstime.com
20
de Întrebări şi răspunsuri
despre
Immanuel Kant
Mircea Flonta (născut în anul 1932) este profesor consul
tant la Facultatea de Filozofie a Universităţii din
Bucureşti. Între domeniile sale de preocupări se numără
epistemologia clasică şi analitică, teoria cunoaşterii
ştiinţifice, precum şi filozofia lui lmmanuel Kant şi cea a
lui Ludwig Wittgenstein. A tradus, în colaborare, din
operele filozofice ale lui David Hume, lmmanuel Kant,
Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper şi Ludwig
Wittgenstein. A publicat, de ase menea, în ţară şi în
străinătate, numeroase studii şi articole în aria sa tematică
de interes.
Opere: Adevăruri necesare? Studiu monografie asupra ana
licităţii (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975); Perspec
tivă filozofică şi raţiune ştiinţifică. Presupoziţii filozofice în
ştiinţa exactă (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985);
Filozoful-rege? Filozofie, morală şi viaţă publică (coord.,
Humanitas, 1992); Cognitio. Introducere critică în problema
cunoaşterii (ALL, 1994, 2008); Imagini ale ştiinţei (Editura
Academiei Române, 1994); Cum recunoaştem Pasărea Miner
vei. Reflecţii asupra percepţiei filozofiei în cultura românească
(Fundaţia Culturală Română, 1998); Gânditorul singuratic.
Critica şi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein (Huma
nitas, 2008); Darwin şi după Darwin. Studii de filozofie a
biologiei (Humanitas, 2010).
·
mircea
flonta
20
de Întrebări şi răspunsuri
despre
Immanuel Kant
Redactor: Silviu Nicolae Coperta:
Răzvan Luscov Tehnoredactor: M
anuela Măxineanu D TP: Florina
Vasiliu, Dan Dulgheru
© HUMANITAS,2012
137
15. În ce fel subordonează Kant religia moralei? 147
16. Cum orientează morala imperativului
categoric modul de a gândi
asupra dreptului şi a politicii? ............... 155
17. Cum a văzut Kant luminarea
şi progresul omenirii? . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 165
18. Există şi alte principii a priori În afara
celor ale cunoaşterii şi ale moralităţii?
Despre puterea de judecare . ... .. ....... ... 173
19. Cum a fost şi cum este receptată filozofia
lui Kant În lume? . ............ . .......... 183
20. Dar În cultura română? . . . ................ 195
Multumiri
,
în
aşa fel încât să se facă înţeles de acel public mai
larg
pe care îl are în vedere iniţiatorul acestei colecţii. Nu
pot aprecia în ce măsură am reuşit. Sunt sigur însă
că am fost aj utat de observaţiile şi sugestiile pe care
le-am primit de la prietenul Cătălin Vasilescu, care
a înţeles să parcurgă textul cu ochiul cititorului in
teresat de temă, dar cu totul nefamiliarizat cu ea.
Lui Cosmin Văduva îi rămân Îndatorat pentru în
trebări stimulatoare şi aj utor în redactarea finală a
manuscrisului.
Septembrie 2012
Mircea Flonta
1
De ce este socotit Kant
un filozof de seamă?
nu îi împărtăşeau ideile.
O altă convingere fundamentală ce acţionează
ca motiv conducător al gândirii lui Kant a fost înţe
legerea fiinţei raţionale ca fiinţă liberă. Omul este
liber în măsura în care decide si actionează potrivit
, ,
legii pe care i-o dă propria raţiune. Este sensul în
care fiinţa liberă este fiinţa autonomă (gr. , autos =
în
susi, nomos
,
= lege) , în opozitie cu fiinta a cărei
, , )
autoritate exte-
rioară. Emanciparea omului este caracterizată de Kant
drept trecere de la heteronomie (gr. , heteros =
altul)
la autonomie. Kant dezvolta în mod independent o
temă a contemporanului său Jean-Jacques Rousseau,
care scria, în Contractul social, că libertatea este "su
punerea faţă de o lege pe care ne-o prescriem noi
înşine" . Refuzul oricărei determinări heteronome,
din partea autoritătii politice, a traditiei, a înclinatiei
, , ,
,
Atunci s-a instaurat o lungă tăcere, care a durat 1 1 ani
si s-a încheiat odată cu publicarea Criticii ratiunii
pure. Conştient de însemnătatea cercetărilor sale,
1 M I RCEA FLO NTA
persona-
li tatea autorului.
Tot aşa stau lucrurile cu respectul inflexibil al
lui Kant pentru veracitate, a cărei afirmare trebuia
IJIătită uneori cu pretul înfruntării auroritătilor si
, , ,
folosească si
o parte din vara următoare pentru a încheia cer
, ,
PUNSURI
1
abstracţie de cercetările asupra acelor procese ale
mintii omenesti prin care se constituie cunostintele.
, ) , ,
noastre.
Pe de altă parte, autorul Criticii raţiunii pure nu se
interesează de substratul si mecanismele reale ale
,
subiectii si
i I1dependente de starea lor momentană, reprezintă
l unoaştere. Valabilitatea obiectivă, ca trăsătură distinc I
ivă a tuturor acelor reprezentări despre obiecte care
nmstituie cunoaştere, înseamnă pentru Kant valabi l i
tate universală. Consensul subiecţilor asupra jude
căţilor de experienţă este văzut drept rezultatul utilizării
adecvate a intelectului, utilizare ce îi conferă calitatea
unei instanţe suprapersonale ale cărei verdicte posedă
() valabilitate universală.
Cum se ajunge de la judecăţi de percepţie la jude
căţi de experienţă? Ce anume face ca o judecată să fie
obiectiv valabilă? Răspunsul lui Kant a fost urmă
torul: valabilitatea obiectivă este dată de subsumarea
in tuiţiilor sensibile la conceptele pure ale intelectu
lui. Dato rită acestei subsumări devi n posibile
j ude
căţi despre stările reale valabile pentru orice raţiune
umană, adică susceptibile de consens universal. Este
sensul în care se poate spune că acea obiectivitate a
judecăţilor care distinge, pentru Kant, experienţa de
simpla percepţie se constituie prin acţiunea structu
rilor a priori ale subiectului, adică prin conştiinţa de
sine transcendentală (numită de Kant şi apercepţie
transcendentaIă) , şi prin aplicarea conceptelor pure
ale intelectului, a categoriilor, la intuiţiile empirice.
88 M I RCEA fLON TA
,,Ana-
l i tica transcendentală - conchide Kant în ediţia a
d o ua a Criticii raţiunii pure are deci acest rezul
-
raţiunii pure.
Numeroase pagini ale Criticii sunt dedicate cer
cetării modului cum ia naştere această iluzie, pe cât
de ademenitoare, pe atât de stăruitoare. Chiar în
"Introducerea" cărţii va fi invocată, în mod sugestiv,
acea pornire de a extinde cunoaşterea care va duce
la înaintarea până dincolo de graniţa ce desparte
condi ţionatul de necondiţionat, relativul de absolut.
Autorul sugerează că imboldul vine, printre altele,
din considerarea progreselor pe care le-a facut mate
matica, în calitate de cunoaştere a p riori prin exce
lenţă, trecându-se cu vederea faptul că aceasta nu
oferă o cunoaştere despre realitate, ci doar mij loacele
care fac posibilă o asemenea cunoaştere, aşa cum o
Probează istoria stiintelor exacte ale naturii. "Porum-
belul uşor - scrie Kant -, lovind în zbor liber aerul
, ,
nu la temeiul ei .
La întrebarea care este acea determinare după
care putem recunoaşte dacă o voinţă este bună sau
nu, răspunsul lui Kant a fost: sursa voinţei bune o
constituie constiinta datoriei si numai constiinta
, ) , "
,
si a nemuririi sufletului, Kant nu a reînviat câtusi ,
deratie mondială.
,
traditie.
KANT - 20 DE ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI 1 11
Vina pentru incapacitatea oamenilor de a se
sluji de propria minte fară îndrumarea altora le este
atribuită de Kant în primul rând acestora. Filozoful
acuză lenea şi laşitatea. Este mai comod ca în j ude
carea lucrurilor să te laşi călăuzit de alţii, de autorităţi,
de opinia dominantă, decât să-ţi asumi, şi pe acest
plan, riscurile independenţei. În lecţiile sale de logică,
Kant face observaţia semnificativă că "indolenţa îi
obligă pe foarte mulţi să calce pe urmele altora, în
loc să-şi încordeze propriile forţe intelectuale. Astfel
de oameni nu pot fi niciodată altceva decât simple
copii ale celorlalţi; iar dacă toţi ar fi la fel, atunci
lumea ar rămâne vesnic pe loc" . Kant vedea iesirea
, ,
Kant a facut
distinctia dintre un uzprivat si un uzpublic al ratiu-
, , ,
moralitătii?
Despre puterea de j udecare
,
si a rati unii practice. Iar acum se afla în
,
dreptăţii sociale.
Cine se interesează de recepţia filozofiei lui Kant
într-o perioadă mai apropiată va trebui să examineze
modul cum sunt susţinute, adesea pe baze noi, teme
şi puncte de vedere care au fost consacrate prin opera
gânditorului din Kănigsberg. În filozofia teoretică,
unele dintre acestea sunt conceptul filozofiei trans
cendentale, adică al cercetării condiţiilor de posi
bilitate ale cunoaşterii, acceptarea existenţei unor
judecăţi sintetice a priori, distincţia dintre fenomen
si lucru în sine, limitarea cunoasterii obiective la
, ,
stituţii republicane.
Poate nimic nu este mai semnificativ pentru înţe
legerea actualităţii lui Kant decât modul în care au
fost evocate temele gândirii sale cu ocazia amplelor
dezbateri publice care au avut loc în anul 2004, la
aniversarea a două sute de ani de la încetarea din
viaţă a filozofului. S-a subliniat îndeosebi că orice
încercare de a întemeia pe principii raţionale obli
gaţiile individului faţă de sine însuşi, faţă de ceilalţi
membri ai colectivitătii, ca si obligatiile statelor în
, , ,
le
văd în fata mea si le leg nemiJ·locit cu constiinta
, , , ,
exis-
tenţei mele."
20
Dar în cultura română?
impresionante, sunt
KANT - 20 DE ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI 1 99
Alte a pariţi i:
Alexa nder Baumgarten,
7 idei Înrâuritoare ale lui Aristotel
IS BN 978-973-50-3842-7
III I I
9 789735 038427