FACTORI CARE INFLUENTEAZA

ECHILIBRUL CHIMIC
PRINCIPIUL LUI LE CHÂTELIER

După cum s-a observat echilibrul chimic este o stare care se menţine
constantă atâta timp cât nu variază condiţiile de reacţie.
La variaţia unui parametru, cum ar fi temperatura, presiunea,
concentraţia, are loc şi o variaţie a compoziţiei sistemului, deci o deplasare
de echilibru.
Cunoaşterea modului în care se deplasează chimic echilibrul la
variaţia unui parametru are o importanţă practică deosebită, astfel reacţiile
putând fi controlate, adică pot fi alese condiţiile optime de reacţie în vederea
obţinerii unor randamente maxime ale produşilor care interesează.
Pe baza unui număr mare de date experimentale, chimistul francez
Henry Louis le Châtelier a emis un principiu general valabil pentru stările de
echilibru supuse unor variaţii de condiţii.
Henry Louis le Châtelier s-a născut la Paris în 1850. Încă din copilărie
s-a simţit atras de chimie şi matematică. A fost un om multilateral instruit; pe
lângă preocuparile pentru ştiinţele naturii (a terminat Facultatea de
geologie), s-a implicat cu interes in problemele de religie şi limbilor clasice.
Nu a fost laureat cu premiul Nobel deoarece premiul a fost acordat pentru
prima dată în anul 1901 când lucrările lui Henry Louis le Châtelier
cunoscuseră consacrare mondială.
PRINCIPIUL LUI LE CHÂTELIER se enumţă astfel:
Dacă un sistem în echilibru suferă o constrângere, echilibrul se va
deplasa în sensul în care constrângerea este diminuată.
Aceasta înseamnă că la variaţia unui parametru, echilibrul se
deplasează astfel încât să anuleze parţial influenţa parametrului.
1. INFLUENŢA TEMPERATURII ASUPRA ECHILIBRULUI CHIMIC

Pentru a observa modul în care echilibrul chimic este influenţat de

variaţia temperaturii se poate face următoarea experienţă.
Două baloane prevăzute cu dopuri etanşe, prin care se trece un tub în
U, prevăzut cu un robinet, se umplu cu hipoazotidă, la temperatura camerei.
Culoarea gazului în cele două baloane este brună şi de aceeaşi intensitate,
ceea ce indică aceeaşi compoziţie chimică a gazului. Se mai ştie că
hipoazotida (gaz roşu-brun) la temperatura camerei suferă o reacţie de
dimerizare, dimerul fiind incolor:

2NO2(g)↔N2O4(g) H=-58.5 KJ

După cum se poate observa reacţia de dimerizare este o reacţie

exotermă, deci are loc cu degajare de căldură.
Se scufundă cele două baloane in două pahare Berzelius cu apă cu
gheaţă şi, respective, cu apă la fierbere. Se observă intensificarea culorii
gazului din balonul incălzit, devenind brun închis iar culoarea gazului din
balonul răcit scade în intensitate, devenind aproape incolor.
Dacă se schimbă repede baloanele în cele două pahare Berzelius, se
observă că, prin răcire, culoarea gazului scade în intensitate, iar gazul din
balonul încălzit devine roşu-brun. Scoase din cele două băi de apă şi aduse la
temperatura camerei, gazelle din cele două baloane revin la aceeaşi culoare.
Acest lucru se explică astfel: prin încălzire, amestecul de NO2 şi N2O4
aflat în echilibru se deplasează spre descompunerea dimerului, spre formarea
hipoazotidei. Acest proces fiind endoterm, înseanmă că la creşterea
temperaturii echilibrul se deplasează astfel încât sistemul să absoarbă parţial
energia calorică primită din exterior.
La creşterea temperaturii, echilibrul se deplasează în sensul
favorizării reacţiei endoterme.
La scăderea temperaturii, echilibrul se deplasează in sensul
favorizării reacţiei exoterme.
2. INFLUENŢA PRESIUNII ASUPRA ECHILIBRULUI CHIMIC

Într-un sistem gazos, variaţia de volum corespunde unei variaţii de

presiune, prin urmare variaţia de presiune conduce la deplasarea echilibrului
chimic.
Reacţia de sinteză a amoniacului are loc conform ecuaţiei:

N2 + 3H2  2NH3
Dacă asupra sistemului aflat in stare de echilibru se exercită o creştere
a presiunii echilibrul se deplasează astfel încât să anuleze parţial această
creştere a presiunii. Se constată practic că echilibrul se deplasează în sensul
sintezei de amoniac. Din ecuaţia chimică se observă că numărul de moli de
produşi de reacţie in stare gazoasă este mai mic decât numărul de moli de
gaz care intră în reacţie.
La creşterea presiunii, echilibrul se deplasează spre formarea
compuşilor cu volum mai mic, respective in sensul formării unui număr
mai mic de moli de gaz.
La scăderea presiunii, echilibrul se deplasează spre formarea
compuşilor cu volum mai mare, respective in sensul formării unui număr
mai mare de moli de gaz.

Totuşi se mai pune întrebarea cum se deplasează echilibrul la variaţia

presiunii în cazul reacţiilor în care nu are loc o variaţie de volum, respectiv
n=0. Un exemplu de astfel de reacţie este următoarea reacţie:

CO2(g) + H2(g)  CO(g) + H2O(g)

Deoarece nici reacţia directă şi nici cea inversă nu are loc cu variaţia
numărului de moli se poate spune că în cazul acestei reacţii variaţia presiunii
nu influenţează echilibrul.
EXERCIŢII:

Care este sensul în care se deplasează echilibrul la creşterea

temperaturii, respectiv scăderea presiunii, în cazul următoarelor reacţii:

SO3(g) + H2(g)  SO2(g) + H2O(g) H= -143.5KJ

2HI(g)  H2(g) + I2(g) H= 51.9KJ

H2S(g) + 3/2O2(g)  H2O(g) + SO2(g) H= -518.6KJ

2SO3(g) )  2SO2(g) + O2(g) H= 196.5KJ

CH4(g) + H2O(g) ↔ CO(g) +3 H2(g) H= 195.6KJ

2H(g) ↔ H2(g) H= 104.2KJ

C2H2(g)  2C(s) +H2(g) H=-226.5KJ

CO(g) + H2O(g)  CO2(g) H=-67.6 KJ