Arhivă de discursuri:

Paragrafele sunt numerotate penrtu a face mai uşor trimiterea la text.

I. Text publicistic, articole de opinie - pamflet: (Mircea Dinescu, în ziarul Cotidianul,

22 mai 2008)

În aşteptarea bretelelor lui Isus

1. În vreme ce Sfântul Scaun a intrat în negocieri cu găurile negre din Cosmos, acceptând
ideea că extratereştrii sunt şi ei făpturi ale lui Dumnezeu, biserica noastră ortodoxă
bâjbâie ca o curcă chioară prin mărăcinişul Evului Mediu întunecat.
2. Ca şi cum nu s-ar şti că nici Verestoy Attila n-a vândut atâta cherestea câte aşchii din
crucea de pe Golgota s-au mânărit pe tarabele neguţătorilor de odoare sfinte, taman când
ciorbiţa noastră politică dă în clocot, angajaţii Patriarhiei Române n-au găsit altceva mai
bun de făcut decât să plimbe pe sub nasul mulţimii înfometate ciosvârtele unor mucenici
de import, la concurenţă cu brâul Maicii Domnului, probat de madame Băsescu însăşi în
altarul unei biserici tomitane.
3. Oricât s-ar da peste cap călugării de pe Muntele Athos să mă convingă de autenticitatea
acelui obiect artizanal, nu pot să cred că mama răstignitului era atât de cochetă încât să
poarte un brâu bătut cu pietre scumpe. Cu atât mai mult cu cât în vechea iconografie
sfinţii n-aveau nici măcar buzunare.
4. După ce am stat vreme de cincizeci de ani la coadă în Piaţa Roşie ca să inhalăm puţin
formol din mausoleul lui Lenin, ne-am putea permite să fumăm liniştiţi şi câte o doză din
opiumul popoarelor.
5. Numai că această industrie producătoare de misticism pare capabilă să bage în
galantare tacâmuri de sfinţi de gostat şi, ispitiţi de dracu’, băieţii secţiei de propagandă a
Preafericitului Daniel să ne împingă mâine-poimâine să ne închinăm la vreun fir din
ciorapul Mariei Magdalena.
II. Scrisoare deschisă

SCRISOARE DESCHISĂ
Adresată domnului V. GISCARD D’EISTANG
Preşedintele Republicii Franceze

Domnule Preşedinte,

1. Dacă ne permiteţi, am vrea să vă istorisim o fabulă: cea a găinii cu ouă de aur.

2. E vorba, domnule preşedinte, de cinematografia franceză. O industrie care, de mai bine
de optzeci de ani, produce aceste filme pe care toţi francezii le iubesc, care stârnesc
admiraţia lumii întregi şi care sunt, dincolo de graniţe, cel mai puternic vehicul al limbii
noastre şi al culturii noastre.
3. Acest cinema este pe cale de a fi ucis, iar dacă ne permitem să ne adresăm
dumneavoastră, este pentru că am epuizat fără nici un rezultat toate celelalte posibilităţi
de a ne face înţeleşi.
4. Iată fabula. Iată drama:
5. Televiziunea franceză programează în medie zece filme pe săptămână. Un lucru
minunat pentru francezi, ei adoră cinematografia, acesta e adevărul, iar noi nu putem
decât să ne bucurăm: am calculat că, graţie televiziunii, patru milioane de telespectatori
văd, pe an, filme pe micul ecran.
6. Un eminent membru al parlamentului a spus: „Televiziunea are nevoie de cinema. Însă
ea îl şi ucide”.
7. În douăzeci de ani, de fapt, numărul celor care au intrat în sălile de cinema a scăzut de
la 410000 la 175000 pe an. În acelaşi timp, numărul de filme difuzate anual pe canalele
de televiziune a crescut de la 100 la mai bine de 500. Acestea sunt ouăle de aur.
8. Astfel, într-un an, 4 milioane de francezi urmăresc filmele la televizor, ... în opoziţie cu
cei 175000 din sălile de cinema, or tocmai aceştia reprezintă partea esenţială a resurselor
noastre (89%).
9. Or, vedeţi dumneavoastră, domnule preşedinte, că în schimbul a nouăzeci de minute pe
care televiziunea le ia de la cinema la orele cu audienţă ridicată, aceasta plăteşte un preţ
egal celui pe care îl cere pentru un minut de publicitate. Ştiaţi asta, domnule preşedinte?
Iar din punctul nostru de vedere, acest fapt e pur şi simplu scandalos.
10. Da, e adevărat, televiziunea trăieşte din cinema. Suntem mândri de asta. Dar
cinematografia e pe moarte, cu atât mai mult cu cât este supusă, printre altele, unei
fiscalităţi excesive, ceea ce nu e cazul pentru alte spectacole şi alte activităţi culturale.
11. Dacă cinematografia moare, va veni o zi în care nu vor mai fi deloc filme franţuzeşti,
nici în sălile de cinema, nici la televiziune.
12. În acea zi, găina cu ouă de aur va fi deja ucisă!
13. Tocmai pentru că vrem să supravieţuim într-una din ramurile cele mai importante ale
culturii franceze, ne adresăm astăzi dumneavoastră, Domnule Preşedinte al Republicii.
14. Sunteţi ultima noastră speranţă.
Departamentul de comunicare al
Asociaţiei Producătorilor din Cinematografia Franceză
III. Folclor de internet

Următorul text este un text „umoristic” care circulă de 8 martie pe internet ca

ataşament de e-mail. (vezi momentul din situaţia retorică),

1. Pe vremea când Dumnezeu a creat femeia şi era cea de-a şasea zi în care lucra din
greu, a apărut un înger şi a spus: „De ce-i dedici atâta timp acestei creaturi?”
2. Iar Dumnezeu a răspuns: „Ai văzut lista de specificaţii pe care am făcut-o pentru ea?
Trebuie să fie complet lavabilă, dar nu din plastic, să aibă peste două sute de părţi mobile,
toate substituibile, să poată funcţiona cu Cola Light şi resturi alimentare, să poată ţine
patru copii în poală în acelaşi timp, să aibă un sărut care poate vindeca orice durere, de la
un genunchi zgâriat la o inima frântă; şi va face toate acestea cu doar doua mâini.”
3. Îngerul a fost uimit de cerinţe. „Doar două mâini? Nu se poate! Şi ăsta e modelul
standard? Dar e prea multă muncă pentru o singură zi. Mai bine aşteaptă până mâine să-ţi
sfârşeşti lucrul.”
4. „Ba n-o să aştept”, a protestat Dumnezeu. „Mai am atât de puţin până să desăvârşesc
această făptură, care este atât de dragă inimii mele. Deja se poate vindeca singură când
este bolnavă şi, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.”
5. Îngerul s-a apropiat şi a atins femeia. „Dar, Doamne, ai făcut-o atât de moale.” „Da,
este moale”, a încuviinţat Dumnezeu, „dar am făcut-o şi puternică. Nici n-ai idee câte
poate suporta sau îndeplini.”
6. „O să poată gândi?” a mai întrebat îngerul. Şi Dumnezeu a răspuns: „Nu numai că va
putea gândi, ci chiar va putea să găsească soluţii şi să negocieze.”
7. Atunci, îngerul a observat ceva şi, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. „Ups, se pare
că din modelul ăsta se prelinge ceva. Ti-am spus eu că încerci sa pui prea multe în el.”
8. „Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima”, l-a corectat Dumnezeu.
9. „Pentru ce e lacrima?” întrebă îngerul.
10. „Lacrima este modul ei de a-şi exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea,
iubirea, singurătatea, deznădejdea şi mândria.”
11. Îngerul a rămas impresionat. „Doamne, eşti un geniu, te-ai gândit la toate! Femeia
este cu adevărat uimitoare.”
12. Şi aşa şi este! Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi. Îndură necazuri şi cară
greutăţi, întreţin fericirea, iubirea şi bucuria. Zâmbesc când ar vrea să ţipe. Cântă când ar
vrea să plângă. Plâng când sunt fericite şi râd când sunt nervoase.
13. Luptă pentru ideile în care cred. Se revoltă în faţa nedreptăţii. Nu acceptă un refuz
când au convingerea că există o soluţie mai bună. Trăiesc în lipsuri pentru ca familia lor
să poată avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietenă speriată. Iubesc necondiţionat.
14. Plâng de fericire când copiii lor excelează şi se bucură când prietenii obţin premii.
15. Sunt fericite când află despre o naştere sau o nuntă. Li se frânge inima când le moare
un prieten. Suferă când le moare cineva din familie şi totuşi sunt tari atunci când cred că
nu le-a mai rămas putere.
16. Ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut pot vindeca o inimă frântă.
17. Femeile există în toate formele, dimensiunile şi culorile. Ar conduce maşina, ar zbura
cu avionul, ar merge pe jos sau ţi-ar trimite un e-mail ca să ştii cât de mult ţin la tine.
18. Inima unei femei este cea care face lumea să se învârtă. Aduc bucurie, speranţă şi
iubire. Sunt pline de compasiune şi de idealuri şi îşi susţin moral prietenii şi familia.
Femeile au lucruri esenţiale de spus şi totul de oferit.
19. ŞI, TOTUŞI, DACĂ AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CĂ UITĂ CÂT DE
MULT VALOREAZĂ.
20. SĂ FIŢI FERICITE !

IV. Discurs public al intelectualilor: Gabriel Liiceanu – Apel către lichele

Notă introductivă:
Textul ce urmează, intitulat Apel către lichele, îi aparţine lui Gabriel Liiceanu şi a fost iniţial rostit
la o emisiune televizată, înregistrată pe 30 decembrie 1989. Titlul acestui text se regăseşte pe coperta unui
volum, aflat la a treia ediţie, ce reuneşte eseuri şi interviuri ale lui Gabriel Liiceanu din anii imediat
ulteriori revoluţiei din decembrie 19891. Într-unul din eseurile acestui volum, intitulat „Despre vină”,
publicat iniţial în Revista 22, pe 7 iunie 1991, se regăsesc câteva şi câteva precizări ce au rolul de a contura
contextul apariţiei acestui text. În acest eseu, comentând poziţia susţinută de Andrei Pleşu într-un interviu,
conform căreia toţi cei care au trecut prin oroarea celor patruzeci şi cinci de ani de comunism sunt vinovaţi
pentru perpetuarea lui, deci ar trebui nu să cântărim vina altora, ci propria vină, Gabriel Liiceanu declară:
„Mărturisesc că, în situaţia în care se află societatea română în clipa de faţă, o asemenea teorie,
expusă atât de abrupt, îmi apare ca primejdioasă. Mă număr şi eu printre cei care, tot într-o emisiune a
televiziunii, înregistrată în 30 decembrie 1989, am susţinut un punct de vedere asemănător. Am spus atunci
că, pentru a se vindeca, societatea română, care tocmai trecuse de pragul teribilelor evenimente, trebuia să-
şi spulbere o iluzie. Să nu credem, spuneam, că trăind aşa cum am trăit parte din noi suntem vinovaţi şi
parte – puri. Cu excepţia tinerilor, care nu avuseseră timp să participe la vina colectivă, şi cu cea a
dizidenţilor, (dar abia în clipa în care au devenit disidenţi, adică din clipa în care au spus răspicat adevărul
până la capăt), toţi ceilalţi eram vinovaţi prin complicitate. Dar, adăugam atunci, (la sugestia unei prietene
cu care discutasem în prealabila ceastă problemă), există grade de complicitate la scenariul ororii pe care îl
trăiserăm cu toţii. Cel mai „blând” grad de complicitate fusese tăcerea, consimţirea prin tăcere, alinierea
pasiv-neputincioasă. Al doilea grad fusese compromisul minim; mai o mână ridicată în şedinţă, mai o
pancartă cărată în spate la o defilare... Al treilea grad de complicitate fusese alinierea activă şi minciuna
practicate sub scuza constrângerii, şi în acest caz existând însă un răspuns cu diferite grade de intensitate. În
sfârşit, înainte de a ajunge la autorii scenariului, la artizanii ororii, gradul suprem al complicităţii la această
crimă împotriva umanităţii era marcat de „stegarii” ororii, de voluntarii entuziaşti, de cinici şi corupţi, pe
scurt – de marile lichele. Toate aceste grade de complicitate, spuneam, au susţinut edificiul erorii, dar abia
ultimul grad i-a dat forţă, relief şi fast; el a făcut-o ucigătoare.
Ce-i rămânea de făcut fiecăruia dintre noi în acel moment de bilanţ teribil, după traversarea unui
ultim episod al sângelui, după ce tot spectacolul lungii noastre degradări se afla de-acum la picioarele
noastre, ca o fiară cumplită, scuturată de pe grumaz, şi la care ne puteam acum uita, întrebându-ne cum de-
a fost cu putinţă şi ce-a putut face din noi? Ce altceva îi rămânea de făcut fiecăruia dintre noi, decât să se
întrebe asupra gradului de complicitate care îi revenea în acest scenariu al vinei colective? Şi tocmai ca
acest gest de tardivă şi necesară reflexivitate să nu-i ocolească tocmai pe pontifii ororii, am citit un scurt
Apel către lichele.”

1
Gabriel Liiceanu: Apel către lichele (ediţia a III-a, revăzută) Bucureşti, Humanitas, 2005. Atât textul Apel
către lichele, cât şi citatul amplu din eseul Despre vină sunt preluate din această ediţie (primul se găseşte la
pp. 11-12, cel de-al doilea la pp. 123).
 În continuarea eseului, Gabriel Liiceanu va argumenta că, în timpul scurs de la înregistrarea
emisiunii respective, şi-a schimbat punctul de vedere pentru că atitudinea de auto-reflexivitate, în loc de cea
de acuză publică, este contraproductivă, deoarece permite perpetuarea aceloraşi personaje şi a aceloraşi
deficienţe ca şi în perioada predecembristă.

Recent, Gabriel Liiceanu a încercat să re-aducă în discuţie problema, în ziarul Cotidianul, şi într-o
emisiune de la Realitatea TV.

Vezi: http://www.cotidianul.ro/gabriel_liiceanu_din_nou_despre_lichele-45627.html

http://cotidianul.ro/liiceanu_cata_vreme_ma_indignez_sunt_viu_video-45873.html

Apel către lichele

1. Sunteţi puţini în mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regăsi peste noapte cu
o asemenea forţă şi graţie; şi totuşi mulţi, dacă aţi putut face cu putinţă, hrăni şi cauţiona
oroarea vreme de patruzeci de ani. Vouă, acestor mulţi-puţini, vă adresez următoarea
chemare:
2. Lăsaţi o respiraţie mai lungă între ultimul omagiu pe care l-aţi scris, între ultima
şedinţă în care v-aţi exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceauşescu la cel de-al
XIV-lea congres şi adeziunea grăbită pe care aţi venit să v-o daţi în zilele în care
timişorenii nu terminaseră să-şi îngroape morţii şi în care sângele de pe bulevardul
Magheru şi din Piaţa Palatului nu se zvântase încă.
3. Nu mai strângeţi o vreme, bărbăteşte, mâna colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senin în
ochi. Lăsaţi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiţi o vreme stingheri.
4. Nu mai apăreţi la televiziune.
5. Nu mai scrieţi în ziare.
6. Nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în
minciună.
7. Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce sunt; nu mai folosiţi o vreme vorbele „demnitate”,
„libertate”, „conştiinţă”, „dreptate”, „popor”. Nu asasinaţi aceste cuvinte.
8. Renunţaţi la alibiurile morale spunându-vă că aţi făcut neîncetat răul ca să puteţi face
din când în când binele.
9. Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă şi insuportabilă ruşine. Căutaţi
atunci un părinte care şi-a pierdut în zilele acestea copilul şi cereţi-i iertare.
10. Intraţi în noul an meditativi. Şi aprindeţi o lumânare pentru cei morţi şi pentru voi.
11. Iar dacă veţi da curs aceste chemări, veţi înceta să fiţi lichele şi veţi primi recunoştinţa
noastră. Vă vom iubi.
V. Discurs „istoric”: discursul de instituire a rezistenţei franceze (Charles de Gaulle,
6 iunie 1940)

1. Şefii care de mulţi ani sunt în fruntea armatelor franceze au format un guvern.
2. Acest guvern, pretextând înfrângerea armatelor noastre, a intrat în legătură cu
duşmanul, pentru a înceta lupta.
3. E adevărat, am fost, suntem copleşiţi de forţa mecanică, terestră şi aeriană a
duşmanului.
4. Tancurile, avioanele, tactica germanilor, mult mai mult decât numărul lor, ne-au făcut
să ne retragem. Tancurile, avioanele, tactica germanilor i-au surprins pe şefi, aducându-i
în situaţia în care suntem astăzi.
5. Dar ultimul cuvânt a fost spus? Speranţa trebuie să dispară? Înfrângerea este
definitivă? Nu!
6. Credeţi-mă, vorbesc în cunoştinţă de cauză şi vă spun că nimic nu e pierdut pentru
Franţa. Aceleaşi mijloace care ne-au învins pot să aducă într-o zi victoria.
7. Pentru că Franţa nu e singură! Nu e singură! Nu e singură! Ea are un vast imperiu în
spatele ei. Ea poate face corp comun cu Imperiul Britanic, care deţine supremaţia pe mare
şi continuă lupta. Ea poate, la fel ca Anglia, să utilizeze nelimitat imensa industrie a
Statelor Unite.
8. Acest război nu se limitează la teritoriul ţării noastre. Acest război nu e tranşat prin
bătălia Franţei. Acest război e un război mondial. Toate erorile, toate întârzierile, toate
suferinţele nu împiedică apariţia în univers a mijloacelor necesare pentru a zdrobi într-o
bună zi duşmanii. Copleşiţi astăzi de forţa mecanică, vom putea învinge în viitor printr-o
forţă mecanică superioară. Destinul lumii e acum în joc.
9. Eu, generalul de Gaulle, actualmente la Londra, invit ofiţerii francezi care se află pe
teritoriul britanic, sau care s-ar putea afla, cu sau fără arme, să intre în legătură cu mine; îi
invit pe inginerii şi muncitorii specializaţi din industriile de armament, care se află pe
teritoriul britanic sau s-ar putea afla, să inter în legătură cu mine. Orice s-ar întâmpla,
flacăra rezistenţei nu trebuie să se stingă şi nu se va stinge. Mâine, ca şi astăzi, voi vorbi
la Radio Londra.
VI. Discurs „istoric”: Discurs lui Mihail Kogălniceanu la alegerea lui Alexandru Ioan
Cuza ca domn al Moldovei2:

Iaşi, 5/17 Ianuarie, 1859

1. Măria ta ,
2. După o sută cincizeci şi patru de ani de umilire şi degradare naţională, Moldova a
intrat în vechiul său drept consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe
capul său, pe Domnul.
3. Prin înălţarea ta, pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a reînălţat însăşi naţionalitatea
română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche
datorie către familia ta, a voit să răsplătească sângele strămoşilor tăi, vărsat pentru
libertăţile publice.3
4. Alegându-te pre tine domn în ţara noastră, noi am voit să arătăm lumii aceea ce
toată ţara doreşte: la legi nouă, om nou.
5. O, doamne! Mare şi frumoasă ţi-este misiunea! Constituţia din 7/19 august ne
însemnează o epocă nouă; şi măria ta eşti chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei;
fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare; iar Tu, Măria Ta, ca
Domn, fii bun şi blând, fii bun, mai ales pentru aceia pentru care mai toţi domnii
trecuţi au fost nepăsători sau răi.
6. Nu uita că, dacă cincizeci de deputaţi te-au ales domn, totuşi ai să domneşti peste
două milioane de oameni.
7. Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate. Împacă patimile şi urile
dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşeasca frăţie.
8. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta să fie pururi deschisă
la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire.
9. Porţi un frumos şi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti, dar,
mulţi ani!
10. Ca şi dânsul, fă, o Doamne, ca, prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea
instituţiunilor noastre, prin simţămintele tale patriotice, să mai putem ajunge la
acele timpuri glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel Bun zicea
ambasadorilor împăratului din Bizanţiu că România nu are alt ocrotitor decât pre
Dumnezeu şi sabia sa.
11. Să trăieşti, Măria ta!

2
Textul reproduce varianta publicată în volumul Retorica: pagini alese, editat de Sanda Ghimpu şi
Alexandru Ţiclea, apărut la Bucureşti, Casa de Editură şi Presă Şansa, 1993.
3
Editorii antologiei, Sanda Ghimpu şi Alexandru Ţiclea, ne lămuresc că aici Kogălniceanu face o trimitere
la ascendenţi lui Alexandru Ioan Cuza care au fost executaţi în timpul perioadei fanariote.
VII. Discurs istoric – ordin militar. Ion Antonescu

ORDINUL DE ZI către armată al d-lui General Ion Antonescu, Conducătorul Statului

Român

OSTAŞI,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă;
să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi
epoleţii voştri.
Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti si a bisericii, lupta
pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.
OSTAŞI,
Vă ordon: treceţi Prutul!
Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe
fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii
voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.
OSTAŞI,
Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră
ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor.
Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci strajă dreptăţii si zid de cetate creştină.
Fiţi vrednici de trecutul românesc.

OSTAŞI,
Veţi lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică şi glorioasă armată a lumii.
Îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi să vă dovediţi mândria camarazilor noştri. Ei luptă pe
pământul moldovean, pentru graniţele noastre şi pentru dreptatea lumii. Fiţi vrednici de
cinstea pe care v-au făcut-o istoria, Armata Marelui Reich şi neîntrecutul ei comandant,
Adolf Hitler.
OSTAŞI,
Înainte. Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor
voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a
martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.
Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea
bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi
Generalul Vostru.
OSTAŞI,
Izbânda va fi a noastră. La luptă.
Cu Dumnezeu înainte!

Comandant de căpetenie al Armatei:

GENERAL ANTONESCU
22 iunie 1941
 VIII. Gen mixt – discurs politic judiciar sau deliberativ? Michael Guest

Marţi, 15 Aprilie 2003, la Palatul Parlamentului, a avut loc deschiderea Conferinţei

Internaţionale a Donatorilor Anticorupţie, conferinţă cu tema "Investiţii în lupta
împotriva corupţiei". Printre participanţi au fost Ministrul Justiţiei, Rodica Stănoiu,
ambasadorul SUA la Bucureşti din acea perioadă, Michael Guest, reprezentanţi ai
unor organizaţii şi instituţii internaţionale ce sunt interesate de lupta împotriva
corupţiei. „Conferinţa donatorilor contra corupţiei era planificată de Guvernul
Năstase şi de actuala majoritate parlamentară ca o nouă lovitură de imagine, menită
să convingă nu doar opinia publică din România, ci şi pe donatori şi investitori, că
bătălia necruţătoare contra corupţiei este în toi şi anunţă o nouă victorie mediatică a
echipei de la Palatul Victoria. Că s-a transformat într-o catastrofă politică şi de
imagine, este de acum evident”4. Iată discursul care a produs această răsturnare,
discurs ţinut de Ambasadorul SUA, Michael Guest.5

1. Doamnă Ministru Stănoiu, mă alătur colegilor mei în a elogia această iniţiativă

de a găsi resurse pentru lupta împotriva corupţiei. Vă recomand insistent să vă
concentraţi nu asupra studiilor, ci asupra proiectelor concrete şi asupra acţiunilor care
vor avea un rezultat imediat în viaţa românilor.
2. Cum aceasta este o conferinţă a donatorilor pentru lupta împotriva corupţiei,
îmi plănuisem ca în dimineaţa aceasta să vorbesc despre cum încearcă Ambasada
Statelor Unite să ajute România în acest domeniu. Dar, după ce am întors această
problemă pe toate părţile, am renunţat la acest plan. Şi, în loc sa mă adresez
donatorilor aflaţi în audienţă, voi spune câteva lucruri pe care simt că trebuie să le
spun fiecărui român care se află aici şi fiecărui român căruia îi pasa, într-adevăr, de
această ţară.
3. Unii dintre dumneavoastră probabil că-şi mai amintesc discursul meu din Iaşi,
din ianuarie 2002, unde am abordat problemele legate de corupţia din România.
Imediat după, un român mi-a spus în mod deschis că remarcile mele au rănit reputaţia
ţării lui. Înţeleg această reacţie. Şi americanii sunt un popor mândru şi nici noi nu
acceptăm întotdeauna criticile pe care ar trebui să le acceptăm, chiar dacă vin din
partea unor prieteni. Dar, în calitate de prieten, am datoria să vă vorbesc deschis
despre aceasta problemă, astăzi. Şi, în loc sa fiţi deranjaţi de francheţea mea, sper să
ne putem canaliza energiile pentru a ne concentra asupra problemei fundamentale.
4. Uneori am insistat, în mod public sau privat, că trebuie făcuţi paşi fermi
împotriva corupţiei. Aproape de fiecare data, cineva mi-a spus: „Domnule ambasador,
nu înţelegeţi”. Ei bine, prieteni, eu înţeleg. Înţeleg chiar foarte bine.
5. Înţeleg de ce oamenii de afaceri care au anumite relaţii – indiferent de culoarea
lor politică – nu vor ca legi noi, mai dure, să fie promulgate şi implementate.
6. Înţeleg de ce unele privatizări durează atât de mult, în cazul în care ele chiar
au loc vreodată. Ştiu ce sunt „lichidatorii”; ştiu care sunt relaţiile lor; ştiu ce se
întâmplă cu conturile lor din bănci şi, din nefericire, cu comunităţile, atunci când ei

4
Zoe PETRE, „Ce nu ne poate spune dl. Ambasador”, cotidianul Ziua, 18 aprilie 2003.
5
Apud Adevărul, 16 Aprilie 2003 – traducere amendată substanţial după discursul original, publicat pe
site-ul ambasadei S.U.A., accesat pe 20 aprilie 2003, la adresa
http://www.usembassy.ro/Documents/AmbSpeechAnticorruption_0304En.htm.
cumpără o firmă. De asemenea, ştiu ceea ce se întâmplă prea des – sau, mai exact,
ceea ce nu se întâmplă – , când cei care ar trebui să câştige o afacere sunt îndepărtaţi
de către cei cu relaţii. Şi dumneavoastră ştiţi asta. Şi este o ruşine pentru această ţară.
7. Înţeleg ce forţe acţionează astfel încât proprietăţile nu sunt restituite celor care
ar trebui să le deţină de drept. Înţeleg de ce unele acţiuni în justiţie se derulează atât
de încet. Şi cu siguranţă am anumite suspiciuni când, în unele cazuri, nu se ajunge
niciodată la un verdict.
8. Înţeleg de ce medicamentele necesare celor care suferă de SIDA costă în
spitalele din România, cu cel puţin 50% mai mult decât în spitalele din SUA. Cred că
toţi ştim ce se întâmplă cu medicamentele înainte ca ele sa ajungă în spitale; dacă vă
străduiţi puţin, veţi afla chiar şi cine beneficiază de aici. Înţeleg de ce zeci – poate
chiar poate sute de mii de dolari – se cheltuiesc pentru a comanda o medicamentaţie
necorespunzătoare pentru SIDA, pentru a comanda medicamente necorespunzătoare
pentru bolile avute în vedere. Este vorba despre incompetenţă? Este vorba despre tot
felul de relaţii? Nu mă pot gândi la alte posibilităţi. Dar ce vă faceţi atunci când
consecinţa este aceea că nu sunt destui bani pentru a se acoperi necesităţile medicale
ale acestei ţări sau, în unele cazuri, nu sunt destui bani pentru a menţine oameni în
viaţă? Ce faceţi în acest caz?
9. Şi, legat de acest aspect, nu arunc vina asupra Doamnei Ministru Bartoş; mi-
am dat seama că este o femeie de o mare probitate, care se străduieşte, într-adevăr, să
facă reformă în sistemul medical. Ştiu cu precizie cu ce anume se luptă ea.
10. Prietenii mei, înţeleg toate aceste lucruri. Ştiu ce anume se perpetuează şi ştiu
de ce. Dar simpla înţelegere nu rezolvă mare lucru.
11. Vreau să fie foarte clar pentru toţi că nu las aceste probleme la uşa guvernului.
De fapt, cred ca acest guvern a făcut mai mult decât orice alt guvern anterior pentru a
întări legile şi instituţiile. Doamnă Ministru, aţi jucat un rol critic în schimbările care
au avut loc şi, chiar dacă mai sunt multe de făcut, vă felicit din toată inima pentru
aceşti paşi.
12. Adevărul este că corupţia nu este nici o problemă de centru-stânga, nici o
problemă de centru-dreapta. Corupţia e o problemă de lăcomie. E o problemă ce-i
priveşte pe indivizii cărora le pasa mai mult de ei, de poziţiile pe care le ocupă şi de
prietenii lor, decât le pasă de corectitudine sau de justiţie sau, de fapt, de această ţară.
Pentru ei, politica nu contează. Ei vor folosi orice partid politic ce le este convenabil,
sau vor face coadă la uşa oricui s-ar afla la putere sau, sau la uşa oricui din afara
puterii, dar care le poate promova interesele.
13. Prieteni, nu trataţi corupţia ca pe un joc politic de zvonuri şi de acuzaţii
nefondate. Nu o folosiţi ca pe un berbece cu care să loveşti în stânga şi-n dreapta. Şi
să nu-mi spuneţi, aşa cum mi-a spus cel puţin un reprezentant al societăţii civile,
căruia ar trebui să-i fie ruşine pentru vorbele sale, că noua lege anticorupţie înseamnă
un pas înapoi. Nu este o lege perfectă, dar este un bun punct de început. Perfecţionaţi-
o, îmbunătăţiţi-o, dar mai ales folosiţi-o pentru a merge înainte.
14. Guvernul şi opoziţia, – şi da, şi mass-media – au o obligaţie fundamentală faţă
de poporul român să se unească pentru a lupta împotriva acestei probleme. Dacă nu o
veţi face, corupţia va fi cea care va învinge, iar această ţară riscă sa devină ruinată din
punct de vedere moral. De mult prea mult timp, cei cu influenţă în această ţară s-au
folosit de poziţiile, de legăturile şi de influenţa lor pentru a împiedica România să
ajungă la adevăratul său potenţial şi pentru a-i împiedica pe români să-şi realizeze
visurile. Aceste lucruri trebuie sa înceteze.
15. Îmi cer scuze dacă sunt prea pătimaş în ceea ce spun, dar este un lucru în care
cred cu tărie. Dacă tinerii din aceasta ţară nu pot conta pe faptul ca îşi pot găsi o
slujbă pe merit, atunci este timpul ca ei să-şi urmeze carierele în altă parte. Dacă banii
care ar trebui folosiţi pentru refacerea străzilor şi pentru instalarea conductelor de apă
ajung în buzunarele celor cu influenţă, în timp ce cetăţenii mai vârstnici, care au
trecut prin cea mai neagră perioada a comunismului, şi care trec cu greu prin
dificultăţile tranziţiei, nu-şi pot permite să-şi plătească facturile pentru încălzire,
atunci aceşti cetăţeni mai vârstnici trăiesc într-o ţară care le e străină. Şi dacă
judecătorii nu pot să pună în practică o justiţie imparţială, corectă şi egală, – fie că
este vorba de ciobani, de zidari sau de politicieni, – atunci aceasta este, de fapt, o
crimă.
16. Unii dintre dumneavoastră ar putea spune ca nu procedez deloc diplomatic. Ei
bine, cei douăzeci şi unu de ani de experienţă diplomatică m-au învăţat că un
diplomat care nu spune lucrurilor pe nume nu-şi face datoria. Le-am spus întotdeauna
românilor că voi fi sincer cu ei. Mi-am ţinut această promisiune şi mi-o ţin şi astăzi.
17. Unii dintre dumneavoastră ar putea spune că America ar trebui să-şi vadă de
propriile probleme. Da, sunt de acord. Am spus deseori, public, că şi noi avem
probleme cu corupţia, printre care, bineînţeles, Enron. Avem şi noi uşi inaccesibile,
avem şi noi politicieni duplicitari, avem şi noi aşa-numitele „greşeli de calcul”. Dar,
de fiecare data când un caz de corupţie iese la iveală în Statele Unite, se fac foarte
multe eforturi, cele mai multe încununate de succes, pentru a îmbunătăţi sistemul. Iar
procurorii americani care fac lumină într-un caz de corupţie pot face cariera. Acelaşi
lucru trebuie să se întâmple şi aici.
18. Poate că veţi privi mesajul meu ca fiind prea dur pentru această ţară. Ei bine,
vă spun că toate cuvintele mele vin dintr-o iubire adâncă pentru români şi pentru
România. În cele optsprezece luni petrecute aici, am întâlnit atât de mulţi români
minunaţi. Oameni care sunt sinceri şi pricepuţi şi muncitori. Oameni care ţi se dedică.
Oameni care merită, pentru ei şi pentru copiii lor, mai mult decât primesc.
19. Doamnă ministru, spun toate aceste lucruri cu o acută senzaţie a urgenţei,
deoarece timpul trece. Încă o data, nu vreau sa neglijez ceea ce s-a realizat. S-au făcut
progrese evidente de la conferinţa de la Iaşi, progrese de care guvernul şi cetăţenii
României pot fi mândri. Dar nu pot sa nu mă mir de câte oportunităţi au fost ratate.
Toţi donatorii care sunt aici vor ca această ţară să reuşească; de fapt, mi se pare că
unii dintre noi credem în viitorul acestei ţări mai mult decât cred românii înşişi. Şi
aceasta este o problemă.
20. Suntem decişi să vă fim parteneri, să investim în aceasta luptă, aşa cum se
menţionează şi în agenda conferinţei. Deja cheltuim destul de mulţi bani pentru a
ajuta. Cei mai mulţi dintre noi sunt gata să cheltuiască şi mai mult. Dar, în schimb,
vrem să cerem tuturor românilor, cu orice funcţie de răspundere, fie în structurile
guvernamentale, fie în societatea civilă: investiţi în voi înşivă. Luaţi deciziile pe care
noi nu le putem lua! Construiţi punţi peste diferenţele politice, pentru a determina
schimbări în bine. Petreceţi mai puţin timp pentru a studia problemele şi mai mult
pentru a acţiona. Aplicaţi legea în litera ei, fără a ţine cont de bacşişul care ar putea să
pice! Impuneţi-vă vouă înşivă să faceţi o diferenţă.
21. Să nu faceţi asta pentru NATO sau pentru UE. Să nu faceţi asta pentru a
satisface unele criterii impuse de Banca Mondiala pentru a obţine împrumuturi. Faceţi
asta pentru voi înşivă şi pentru copiii voştri. Faceţi asta pentru ţara voastră! Faceţi din
această conferinţă un punct de plecare pentru un nou început. Faceţi din aceasta
conferinţă o acţiune imediată.
22. În adâncul meu, bănuiesc că toţi donatorii care sunt prezenţi astăzi aici chiar s-
au îndrăgostit de aceasta ţară, cum de altfel m-am îndrăgostit şi eu. Dar nu putem iubi
această ţară mai mult decât o iubesc românii. Vă vom ajuta cu tot ce putem. Dar nu
putem stabili cursul şi nici viteza în locul vostru.
23. Am încredere în România şi în români. Puteţi face acest lucru şi trebuie să-l
faceţi.
24. Vă mulţumesc.

IX. Discurs politic: retragerea cu surle şi trâmbiţe - Dan Voiculescu

Discursul lui Dan Voiculescu, susţinut în data de 3 decembrie 2006, în faţa

Consiliului Naţional al partidului, format din aproximativ 500 de delegaţi, în urma
rezoluţiei date de Biroul Central care hotărăşte ieşirea P.C. de la guvernare.

Prieteni, acum în urmă cu o oră, biroul politic a luat o hotărâre majoră. Am hotărât un
lucru pe care nu-l credea nimeni, nu-l credeau politicienii, nu-l credea opinia publică,
evident nu-l credea presa, nu-l credea nimeni. Cine putea să creadă că un partid politic
renunţă la borcanul cu miere? Cine putea să creadă că un partid politic îşi asumă, acum,
când e momentul culegerii roadelor, când toată lumea aşteaptă revelionul integrării, când
toată lumea se bucură că România a devenit europeană, în momentul de glorie, un partid
politic renunţă de bunăvoie la putere? Sunt mândru de dumneavoastră şi vă mulţumesc
foarte mult! (aplauze)
Ştiu că v-a fost, ne-a fost foarte greu. Noi am plecat, la un moment dat, de lângă un
partid puternic, Partidul Social Democrat, un partid care ne-a tratat ca pe un partid de
mâna a doua. Am sperat că, intrând în coaliţie, vom avea parte de un tratament
caracterizat, în primul rând, prin respect. Vreau să vă spun că, din partea Partidului
Naţional Liberal, de fapt, singurul partid important, istoric, care a mai rămas în România,
am avut un tratament respectuos în unele limite, dar care a fost mult diferit de tratamentul
Partidului Democrat. Partidul Democrat se apropie cu viteză mare de partidul totalitar.
Partidul Democrat, care e un partid de neo-comunişti, care e un partid care a trecut foarte
uşor de pe partea stângă a eşicherului politic pe partea dreaptă, un partid care nu are
doctrină, un partid care e umflat de preşedintele Traian Băsescu şi care, vă asigur eu, se
va dezumfla o dată cu el. (aplauze)
La Biroul Politic, de fapt înainte de Biroul Politic, am avut o întâlnire cu
reprezentanţii noştri în executiv: cu ministrul Sereş, cu viceprim-ministrul Pascu, cu
ceilalţi miniştri, preşedinţi de agenţii. Am fost profund emoţionat de modul în care aceşti
tineri, pentru că absolut toţi sunt tineri, nu au stat un moment pe gânduri, atunci când a
fost vorba să ieşim de la guvernare. (aplauze) Invit clasa politică din România să
primească o lecţie de la tinerii noştri. (aplauze)
 Sigur că momentul e important... vreau să vă atrag atenţia că preşedintele Traian
Băsescu, un mare ipocrit şi-un mare mincinos, v-a încerca să spună (aplauze) că noi am
declanşat criza politică. Vreau să-l atenţionez pe preşedintele Traian Băsescu că minciuna
are picioare scurte. El e artizanul spargerii Partidului Naţional Liberal, el e păpuşarul care
vrea să creeze un nou Partid Liberal, el a creat criza politică din România: Traian Băsescu
cu instrumentul său, Teodor Stolojan. (aplauze) Respingem categoric şi vom avea astăzi o
întâlnire cu presa străină acreditată la Bucureşti...respingem categoric ideea că Partidul
Conservator a creat în România criză politică. Atragem atenţia pericolului pe care
România şi poporul român îl vor avea în continuare cu un preşedinte, care se preocupă de
democraţia din Rusia, de nevoia de gaze a Austriei, a devenit lider regional, european,
mâine-poimâine mondial şi a uitat ce a promis românilor. A promis românilor un lucru
superb, simplu. Le-a promis românilor c-o să trăiască mai bine şi cred că românii simt pe
pielea lor dacă acum trăiesc mai bine sau nu.
Noi am intrat într-o opoziţie constructivă. Apropo de buget, vreau să spuneţi
oamenilor înapoi când vă întoarceţi în teritoriu că, noi ca partid responsabil, vom vota
bugetul României (aplauze) pentru că o ţară nu poate să trăiască fără buget, cum o familie
nu poate să trăiască fără buget. Dar aşteptăm până săptămâna viitoare, şi să nu glumească
cu noi, până săptămâna viitoare, până miercuri-joi, un angajament politic al Partidului
Democrat şi al P.N.L.-ului, că TVA-ul la produsele alimentare de bază va fi de 9 %, nu
de 19 % şi că profiturile reinvestite în activităţi economice nu vor fi impozitate. Sunt
condiţiile noastre pentru votarea bugetului. Să nu cumva să spună domniile lor că nu au
ştiut.
Şi mai avem un of (aplauze), mai avem un of, un of care nu-i al Partidului
Conservator, cu toate că el face parte dintre valorile noastre fundamentale şi anume
morala şi dreptatea, solidaritatea socială. Suntem de fapt singurul partid care avem valori
legate de morală, solidaritate socială şi, ca s-o materializăm, am propus acum un an şi
jumătate, oameni buni, confiscarea averilor ilicite. Nu am vrut să afectăm cu nimic
oamenii de rând. Am vorbit de averi mari, de peste un milion de dolari, averile fabuloase
care s-au făcut în ultimii 16 ani, fără muncă. Confiscarea lor, iar sumele să meargă la
pensionari, oameni care nu au nici o vină de traiul pe care-l duc acum. De un an şi
jumătate, doamna ministru Macovei, marele ministru al Partidului Democrat, nu mi-a dat
nici măcar un răspuns. Eu nu cred, şi noi nu am vizat, când vorbeam de averile ilicite,
noi nu ne-am gândit la apartamentul furat de Băsescu, deci putea să dea drumul la lege.
Noi nu ne-am gândit la flota care a dispărut pe vremea ministrului Băsescu, putea să dea
drumul la lege. Nu ne vom lăsa până când în România nu se va face dreptate!
Noi, când spun noi, mă refer la noi, la dumneavoastră în primul rând, pentru că
partidul, forţa partidului sunteţi dumneavoastră, am intrat acum într-o opoziţie dură. Ne
aşteptăm la fel de fel de mişcări de culise, la care preşedintele nostru este maestru, dar nu
ne speriem. Mai avem un mare noroc. Mai avem norocul că mulţi dintre noi suntem pe
picioarele noastre, nu stăm la mâna nimănui. Spuneam, nu demult, că domnul Băsescu n-
a realizat nimic concret la viaţa lui, n-a construit cu mâna lui, cu capul lui, nimic. A stat
mereu pe banii statului şi-a dat din gură şi, evident, a mai făcut un lucru care-i place
foarte mult: lucrături subterane şi fel de fel de aranjamente, care, practic, au un singur
scop, imaginea personală a marelui preşedinte, Traian Băsescu.
Oameni buni, în final vreau să vă spun că noi nu avem duşmani, noi avem
adversari...iar în continuare, în teritoriu, linia partidului este următoarea: avem adversar
politic Partidul Democrat şi politica duplicitară a preşedintelui Traian Băsescu. Avem
deschidere către Partidul Naţional Liberal şi către Partidul Social Democrat, care se va
reforma la congresul de săptămâna viitoare. Avem rezerve faţă de Partidul România Mare
şi vream să păstrăm o distanţă respectabilă, ca să nu-i spun altfel, europeană, faţă de
U.D.M.R., un partid care-şi permite la Ziua Naţională a României să depună coroană cu
doliu. Ar trebui să le fie ruşine U.D.M.R.-ului că i-am primit cu atâta dragoste, este
minoritatea care are cele mai multe avantaje din Europa şi se comportă cum se comportă.
Dar pentru asta vor răspunde ei. Noi trebuie să ne concentrăm pe efortul care urmează, nu
va fi uşor, dar sunt convins că vom răzgândi.
Nu pot să închei fără a mă gândi şi a vă transmite în plen, că avem oameni de toată
isprava...îl văd aici pe primarul nostru de la Orşova, care, numai Dumnezeu ştie câte
presiuni a făcut P.D.-ul ca să ni-l ia. Ruşinoase, câte presiuni s-au făcut asupra oamenilor
noştri. Avem oameni de toată isprava. Nici nu vreau să fac acum enumerări pentru a nu
greşi, pentru a nu uita pe cineva şi mă bazez enorm de mult pe calitatea oamenilor noştri,
pe unitatea noastră, şi pe faptul că dorim, nu să fim la guvernare, noi ne dorim altceva, ne
dorim să fim la putere şi vă asigur că vom fi la putere! (aplauze)

X. Discurs Electoral: Mugur Isărescu

Întâlnirea de la Ciorogârla Noiembrie 2000? (face cineva un pustiu de bine să pună
diacritice în acest text?? Şi să caute data exactă când a fost susţinut discursul?)

Mugur Isarescu:
"Bine v-am gasit, oameni buni! Am auzit si eu ca cine trece pe la Ciorogarla ajunge
presedinte. Fiind prima zi de campanie electorala, mi-am cumparat o Dacie romaneasca,
ca sa merg cu ea in campanie. Nu vreau sa va retin foarte mult, vreau doar sa va spun in
ce cred eu: cred in productie, in oameni muncitori, harnici, dedicati proprietatii lor si
muncii lor. Oameni dornici ca prin munca cinstita sa obtina castig cinstit. Asta e credinta
mea. Mai cred ca oamenii din mediul rural stiu asta, sunt harnici, muncitori, au ceva
proprietati. Probabil ca doriti sa fie mai trainice, mai bine legiferate aceste proprietati.
Trebuie sa fie ajutati agricultorii ca, prin munca lor cinstita, sa dea o productie mai mare,
sa obtina preturi mai mari, adecvate muncii lor. Asta e credinta mea despre agricultura
romaneasca. Mai cred ca potentialul tarii in agricultura este urias, dar in zece ani, din
pacate, n-am reusit sa-l punem, in valoare.

In aceste zece luni de cand sunt premier, am incercat sa fac cate ceva. Am dat o
ordonanta de urgenta pentru cupoanele la motorina, stiu ca vine cam tarziu, dar e bine ca
vine si acum, pentru ca vreau sa va ajute sa terminati lucrarile agricole si, alaturi de banii
acestia, pentru primele de grau, sa va mai acopere din cheltuieli. Cand lucrurile se vor
lega, si sumele pe care le veti primi categoric vor fi mai mari. As vrea sa va mai spun
doua lucruri, despre ceea ce numesc eu programul rural. Daca drumurile sunt facute, daca
exista canalizare, daca exista electricitate – si, in mai toate comunele din Romania exista
- si mai exista si surse de energie, cum este gazul metan, inseamna ca se duce spre sate
civilizatia si tot spre sate vor veni si investitorii, romani sau din alte parti, si lucrurile
incep sa se lege.
Intrand in comuna dvs, cu multa istorie, am vazut gospodarii adevarate, drumul s-a facut,
de bine, de rau, si am cam accelerat masiuna noua sa vad cum merge. Dar bineinteles ca
trebuie sa mai fie facute si alte utilitati publice. E bine ca am venit aici, sa aflam cum e cu
alimentarea cu gaz. Poate reusim sa mai facem un pas inainte. Mai am o vorba sa va
spun, ca lucrurile nu se pot face peste noapte. Va trece ceva timp pana cand civilizatia va
veni cum trebuie in mediul rural. Dvs. aveti si sansa ca sunteti aproape de un oras mare,
de Bucuresti. In incheiere, vreau sa va spun ca, asa cum este ziua de astazi de linistita, asa
sa fie si viitorul si sa-l facem impreuna pentru o Romanie mai frumoasa.
Ce cred eu ca pot face pentru Romania mi-am pus intr-o brosura, pentru ca mie imi place
sa vorbesc putin si, daca se poate, sa fac mai mult pentru Romania. Nu de vorbe are
nevoie Romania, si nici de promisiuni foarte mari. Are nevoie de oameni adevarati, care
au probat prin fapte. Sunt satul de minciuni, ca si dvs.

Am majorat pensile anul acesta cam cu 50%. Stiu ca nu e suficient. Va intreb insa daca v-
au sosit pensile majorate. Am fost in Moldova, dar lumea mi-a spus ca nu le-au sosit.
Atunci era in septembrie, probabil ca in octombrie au sosit. Sunt cu adevarat diferente
mari. La Bucuresti se stie una, ca nu mai sunt pensii de 20.000, nici de 40.000. Deci,
acum s-a ajuns la 200.000. Este, intr-adevar putin. La oras, pentru vechime neintrerupta,
se ajunge la aproape 1.000.000 (n.n. a se verifica, pentru ca vechimea neintrerupta duce
la peste 2.500.000 lei.). Sursele de acoperire ale acestor pensii constituie, de fapt,
problema. Pe de o parte, cei care lucreaza cu adevarat si contribuie la fondurile de pensii
s-au diminuat, nr. lor a ramas de la 8 mil. la 4 mil. De aici nu putem trage decat o singura
concluzie: daca nu redresam economia, daca nu vom crea locuri de munca, ca sa lucreze
nu 4 mil., ci 6 mil. de romani, si ei sa contribuie la aceste fonduri, nu vom putea scoate
bani decat din tiparnita BNR, si acestia nu sunt bani. Cineva a spus foarte bine aici ca ne-
am saturat de minciuni. Si eu m-am saturat de minciuni. Decat sa viu sa va promit ca va
pot dubla pensile fara sa stiu de unde iau banii acestia, mai bine nu mai plec in campania
electorala Adevarul este ca redresarea economiei, care a inceput in aceste 10 luni de
guvernare, va crea locuri de munca. Aceste noi locuri de munca vor da posibilitatea ca
aceste contributii pentru pensii sa fie mai mari. Alte surse n-avem. Mai putem sa ne
imprumutam. Dar daca te imprumuti, trebuie sa si dai banii inapoi. Cred ca acesta
redresare a economiei, care a inceput acum, se va accentua in perioada urmatoare.
Somajul a inceput sa mai scada, s-au creat noi locuri de munca, sunt zone in tara, precum
Timisoara, unde lucrurile au inceput sa se lege. Cam asta este sansa noastra. Redresam
economia, cream noi locuri de munca, salarii mai mari, la salarii mai mari si contributii
mai mari pentru fondurile de pensii, si atunci putem majora si pensiile cu bani adevarati.
Nu cu minciuni, nu cu bani inflationisti. Mai vreau sa spun ceva, dupa 10 ani de greseli in
domeniul acesta, e greu sa le repari peste noapte. Ne sunt necesari cativa ani, 2, 3…

Atributele presedintelui sunt limitate, conform Constitutiei. El are 2 atribute

extraordinare. Primul este acela ca numeste primul-ministru. Am fost intrebat ce voi face
daca premierul va fi de la PDSR. Am spus un lucru care il mai spun si aici, in locul unde
se formeaza presedinti: voi avea o discutie extrem de serioasa, intre patru ochi, cu viitorul
premier. E vorba de incredere. Asa e facuta Constitutia Romaniei. In momentul in care
intre presedinte si premier apar conflicte, stim ce s-a intamplat. Eu nu voi numi un
premier in care nu voi avea incredere, si Constitutia imi permite acest lucru. Daca mi se
va propune un om in care eu nu voi avea incredere si dupa cateva runde de discutii va
prezenta un program gaunos, mincinos sau care va contine numai dorinte – dorinte avem
cu totii… Un program adevarat trebuie sa se bazeze numai pe resurse, cu promisiuni nu
se poate face nimic. Primul punct tare pe care Constitutia il da presedintelui - si sa stiti ca
merg cu Constitutia in mana, este ca premierul e numit de presedintele Romaniei.
Premierul Romaniei, care va fi numit de presedintele Isarescu, va fi un om adevarat, un
om care sa-mi semene, ca altfel nu vom face nimic. Si al doilea lucru este extrem de
important si e prevazut, de asemenea, in Constitutie. Se refera la capacitatea presedintelui
de a prezida sedintele de guvern, de a discuta cu toate institutiile statului si de a coordona
anumite actiuni. La mine nu poate veni cineva sa-mi vanda un program si eu sa dau din
cap. Stiu sa citesc un buget, stiu sa citesc un bilant de banca, stiu sa citesc un program de
investitii, pentru ca am lucrat in domeniu. Si mai stiu ceva, dupa 10 ani de zile in care am
lucrat (ca independent) si cu partidele politice si cu Parlamentul si cu Guvernul si cu alte
institutii, iar de 10 luni de zile, lucrez in interiorul Guvernului. Stiu ca in Romania, din
pacate la varf, exista inca mult amatorism. Acest lucru nu se va mai intampla. Si eu sunt
satul de minciuna. Orice program care va fi prezentat si este mincinos, garantez in fata
intregii tari, il iau si il arunc. In loc de minciuni si promisiuni desarte, mai bine programe
mai putin pretentioase, dar mai adevarate. In programul pe care il am eu, promit pasi,
pentru acesta mi-am ales sloganul "Un pas inainte". Trebuie sa reusim sa nu mai facem
pasi inapoi. Trebuie sa avem un drum drept, sa nu mai dam dintr-un sant in altul, cu pasi
inceti, dar perseverenti, cum faceti si dvs, luptandu-va cu natura, cu necazurile. Aceasta
va fi Romania de maine, cu pasi inceti si siguri. Si se va intampla un lucru bun, va creste
si coeziunea sociala. Atunci lumea va sti ca daca munceste mai bine, va castiga mai bine.
Asta e solutia.

Ca premier, voi numi, categoric, un foarte bun profesionist, un meserias, cum se spune,
un meserias adevarat, cu care sa ma inteleg chiar din ochi. Va spun ceva. M-am saturat de
sedinte lungi, terminate in coada de peste. Nici asa, nici asa, fara decizie. Omul, cand nu
stapaneste ceva, sovaie. Foarte multe lucruri n-au mers in Romania pentru ca ne-au
napadit galagiosii, cu trompete si promisiuni mari. Cu trompete si gargara. Deviza mea e
fara gargara si cu mai multa fapta.

Daca o mai cotim in alta directie decat in directia pe care am acceptat-o cu totii, inclusiv
partidele parlamentare, sub semnatura lor, ca ne ducem spre Europa unita, ne vom pierde
definitiv credibilitatea. Trebuie sa pastram continuitatea in ceea ce este bun si s-a facut
bun in anul acesta: reluarea cresterii economice, reinceperea procesului de creare de noi
locuri de munca, mentinerea unor echilibre care sa ne pasteze increderea celor din
exterior. Asa nastem premise reale de incredere. Asta insemna pasul spre bine. Cei din
exterior nu sunt rau intentionati. Ei si-au pierdut doar incredrerea in Romania Noi trebuie
sa intelegem si sa acceptam acest lucru. Cand ne vom recastiga increderea, vom avea si
vize. Daca vom continua programele din 2000, la anul vom avea vize Vize nu numai
pentru copiii dvs, ci si pentru dvs, daca vreti sa va duce in Europa. Este intr-adevar
umilitor sa stai la coada la vize. Eu nu pot sa va promit ca vom eradica coruptia. Din
pacate, coruptia a devenit un fel de obisnuinta. Dar va pot promite altceva. Ca prin
simplificari de birocratie, prin legi clare, fara interpretari si printr-o schimbare de
atmosfera, de incredere in institutiile statului, coruptia va incepe sa se diminueze. Cred in
acest lucru. Ce inseamna simplificare legislativa si institutionala? Un lucru simplu. Va
dau un exemplu. Incerc si eu sa-mi fac o casa. Sunt aici alaturi de sotie, care mi-a povestit
ce avem de facut. Ca sa o facem cum scrie la carte, avem nevoie de 42 de avize care se
obtin in 6 luni de zile. Nu ar fi problema acestor avize, probabil ca sunt necesare. Sunt si
de la mediu, si de la alte institutii. Problema e ca aceste avize trebuiesc luate din 42 de
locuri. Nimeni nu iti spune cu exactitate du-te mai intai la mediu si apoi la primarie. Te
duci la mediu si apoi ti se spune du-te mai intai la primarie. Cei de la primarie te trimit
inapoi la mediu, si te plimba asa de innebunesti. Iar la fiecare ghiseu trebuie sa mai misti
si din urechi. Cunosc toate aceste lucruri si pentru asta spun ca votantii mei sunt Romania
tacuta si muncitoare, cei care din pacate au tacut si si-au vazut de treaba. Dar uite asa ne-
au napadit birocratii si galagiosii. E cazul sa ne unim si noi fortele odata, si pentru asta
sunt cu dvs, sa-i invingem pe birocrati si pe galagiosi. Altfel nu scapam de coruptie.

Inflatia vine de la marile intreprinderi cu pierderi. Nu putem sa le inchidem dintr-o data,

pentru ca si acolo lucreaza oameni. Nu avem nici tehnologia necesara pentru a le
imbunatati. Vin dintr-o piata bucuresteana, si acolo am constatat doua lucruri. Am
cumparat 2 verze. Ieftin. Pe de o parte, munca taranului e platita ieftin, si toate produsele
sunt platite ieftin, asta e adevarul. Niumeni dintre oraseni nu s-a plans ca varza e scumpa
sau cartoful e scump. S-au plans ca este incalzirea scumpa, ca energia e scumpa, ca
telefonul e scump. Toate acestea sunt, insa, inca monopol. Acolo se dau salarii mai mari,
uneori chiar foarte mari in raport cu ce se produce. Tehnologia este invechita si ne
invartim intr-un cerc vicios. Deci, acolo e problema. In urmatorii ani, pe asta trebuie sa
ne concentram in economie, sa ajutam pe cei care sunt productivi, sa castige conform
muncii lor adevarate, sa-i disciplinam pe monopolisti. Cei care sunt singurii furnizori de
energie termica sau de electricitate pot sa-si schimbe preturile, motivand cate in luna si
cate in stele. La motivatii suntem foarte buni. Eu cred ca un program adevarat – din
pacate nu ne-a ajutat nici pretul international al titeiului care a crescut si ne-a cam dat
peste cap – rezolva in 2-3 ani si problema utilitatilor publice, leaga salariile de
productivitatea muncii si contribuie la rezolvarea inflatiei din Romania.

Cred ca agricultura Romaniei are un potential imens. Sper sa ajungem toti exportatori,
cum am fost inainte. Voi sprijini orice forma de asociatie in agricultura, fara constrangeri,
asocieri cooperative, firme, fermieri, tot ce se poate in cadru legal, care trebuie sa fie
imbunatatit. Cunosc in detaliu situatia din agricultura, dar, repet, fara constrangere,
pentru ca asta este baza unei economii de piata. Fiecare isi face socotelile si apreciaza ca
proprietar adevarat ce face cu proprietatea lui: intra intr-un parteneriat, intra intr-o
asociatie, acesta este dreptul lui. Peste acest drept inalienabil, inatacabil in Romania nu se
va mai trece.

Trebuie sa redresam economia ca sa subventionam mai mult agricultura. Economia este

la pamant dar a inceput sa se redreseze, bugetul este sarac, in agricultura subventiile sunt
limitate, cu ele nu se poate face agricultura moderna si stam si ne invartim in cerc. Spun
ca in anul 2000 se va sparge acest cerc. Bugetul de la anul va fi un buget mai bun pentru
agricultura. Atunci si agricultura va contribui mai mult la export in piete. Asa vad eu
lucrurile. As minti daca as spune maine se redreseaza agricultura."
XI. Discurs electoral - Salomeea Romanescu
Candidat al Partidei Romilor la alegerile europarlamentare, noiembrie 2007, în
cadrul emisiunii electorale Tu decizi.

1. Numele meu este Salomeea Romanescu, care înseamnă pace.

2. Dragi cetăţeni, cred că avem cu toţii nevoie de pace sufletească, interioară, de pace
între noi şi conaţionalii noştri, şi coetnicii noştri. Avem nevoie de pace între statele
membre ale uniunii europene.
3. Eu aş milita în primul rând pentru un venit minim garantat care să asigure o dezvoltare
decentă, un trai decent. Atât pentru femeile sărace din oraşe şi sate, pentru tinerii săraci,
pentru tinerele familii sărace, pentru pensionari, pentru acei care se află în nevoie şi în
suferinţă.
4. Fiind femeie, sunt sensibilă la durerile dumneavoastră, şi mi-ar plăcea să cred că
Uniunea Europeană, care este o entitate tot feminină, bazată pe empatie, să empatizeze cu
fiecare dintre noi, cu fiecare cetăţean, şi să încercăm să umanizăm un pic toate structurile
europene, toate instituţiile europene.
5. Aş propune o reformă de restructurare a acestor instituţii conform unui singur drept:
dreptul de a trăi.