Pacient vechi hipertensiv, aflat sub tratament cronic, instalează brusc pe data de

17 octombrie 2011 deficit motor al membrelor drepte, asimetrie facială,tulburări

în înţelegerea şi exprimarea vorbirii- motiv pentru care se internează în judeţul
Bacău, unde, clinic şi paraclinic se stabileşte diagnosticul A.V.C. ischemic cu
hemiplegie dreaptă. Se internează în clinica pentru terapia de recuperare a
deficitului motor şi a tulburărilor de vorbire.

Examenul neurologic la internare: ortostatism şi mers imposibile; menţine

poziţia în şezut; afazie mixtă predominant motorie; dizartrie; asimetrie facială prin
pareză facială dreaptă de tip central; OD: limitarea adducţiei; vârful limbii deviat
la dreapta; deficit motor plegic al membrelor drepte; hipertonie musculară
piramidală a membrelor drepte; hiperpatie superficială generalizată; amiotrofie
inerosoşi dorsali mână dreaptă; picior drept scobit, cu degete în “ciocan”.

Examenul psihologic- confirmă afazia mixtă severă predominant expresivă.

Examenul de oscilomentrie obiectivează tulburările circulatorii la nivelul

membrelor inferioare(indice oscilometric 2-1 bilat).

Examen EEG şi EKG: trasee de aspect normal.

Examen Doppler- nu obiectivează flux la nivelul ACI distal, motiv pentru

care se recomandă angiografie de artere carotide.

Pe parcursul internării, a urmat tratament medicamentos, logopedic si

M.K.F.T.- cu evoluţie lent favorabilă.

Recomandări: regim alimentar hiposodat, hipolipidic; interzis consumul de

alcohol; evitarea expunerii la frig, umezeală, stările conflictuale; continuă
kinetoterapia la domiciliu; dispensarizare afecţiuni cronice prin cabinet medic de
familie; control neurologic şi cardiologic periodic în teritoriu; tratament cronic.

De la externare până l-am luat în evidentă a făcut recuperare la domiciliu şi

de două ori pe an s-a internat pentru investigatii la Spitalul Clinic de Recuperare
Iaşi. În acest timp exerciţiile kinetoterapeutice au fost preponderent pasive la care
a fost prezent si un logoped.

De la data de 24.02.2012 de când l-am luat în evidenţă până in prezent a

făcut progrese semnificative. În continuare voi prezenta desfăşurarea recuperării:

Program kinetoterapeutic. Cazul I- pacientul N.C.

Stadiul inţial(1-20 şedinţe)

-posturi: în pat din decubit dorsal, membrele superioare sub fese, capul
intors spre partea sănătoasă;

-mobilităţi pasive: se vor executa cu blândeţe, prin mişcare globală, pentru

a nu presa articulaţia;

-posturile de start vor avea întotdeauna o bază de susţinere cât mai largă,
iar centrul de greutate al corpului cât mai coborât.

-exerciţii kinetoterapeutice: toate exerciţiile se vor execura pasiv

-masări ale falangelor;

-flexii, extensii ale pumnului şi genunchiului

-rotaţii ale pumnului şi bazinului;

 -pronaţii, supinaţii;

-flexii, extensii din cot şi din genunchi;

-abducţii şi adducţii cu cotul şi genunchiul uşor flectat;

-braţul la 90 de grade- flexii, extensii din cot;

-rotaţii din umăr şi din bazin (înainte-înapoi);

-flexii, extensii ale degetelor.

Stadiul mediu(21-50 şedinţe)

-tonusul muscular este crescut;

-reflexele tonice spinale sunt în curs de normalizare, iar cele centrale

crescute;

-mişcarea sinergistică este completă şi încep să fie prezente scheme de

mişcare şi în afara sinergismelor;

-iniţierea mişcării este ameliorată, putându-se sta şi executa mişcări în

posturi mai dificile, dar controlul mişcării este încă insuficient din cauza
spasticităţii;

-rezistenţa spastică face ca mişcarea fiecărei articulaţii să fie dificilă.

În acest stadiu, pacientul poate sta în şezând la marginea patului, exerciţiile

axându-se pe membrele superioare.

-exerciţii kinetoterapeutice: se vor executa activ

-flexii, extensii ale pumnului

 -rotaţii ale pumnului;

-pronaţii, supinaţii;

-flexii, extensii din cot;

-abducţii şi adducţii cu cotul uşor flectat;

-braţul la 90 de grade- flexii, extensii din cot;

-rotaţii din umăr (înainte-înapoi);

-flexii, extensii ale degetelor.

-contracţia izometrică a muşchilor antagonişti;

-se asigură iniţial mişcarea unidirecţională pe direcţia antagoniştilor şi apoi

mişcările inversate;

-mişcările iniţiale se fac în absenţa gravitaţiei deoarece tonusul muscular

crescut reprezintă elemente de încărcare.

Stadiul final(50-100 şedinţe)

Acest stadiu se axează mai mult pe membrele inferioare dar se continuă

exerciţiile de la stadiul mediu pentru membrele superioare, acestea executându-
se cu rezistenţă.

-tonusul muscular se apropie de normal, hipertonia s-a redus;

-reflexele sun aproape de normal;

-mişcările în afara schemelor sinergisticesunt posibile, mai ales pentru

articulaţiile proximale;
 -se menţin dificultăţi în abilitate, ca şi în viteza de execuţie a mişcărilor.

Exerciţiile kinetoterapeutice:

-din decubit dorsal, genunchii uşor flectaţi-kinetoterapetul opunând

rezistenţă prin prizele aplicate pe gleznă, se recurge la tehnica „stabilizării
ritmice”;

-din aceiaşi poziţie se execută exerciţiile de mobilizare în lateral a bazinului;

-din decubit ventral cu genunchii flectaţi se aplică tehnica „inversării

antagoniştilor” deoarece controul vizual nu este posibil, se antrenează
propriocepţia membrului paralizat.

-din ortostatism, cu membrele superioare se ţine de o bară,

kinetoterapeutul îl sprijină din spate, abducţii şi adducţii;

-mers sprijinit de kinetoterapeut, pacientul se ţine cu o mână de

bară(înainte-înapoi);

-mers alăturat şi mers încrucişat;

-cu faţa la spalier ridicări pe un picior si altul;

- pacientul se ţine de spalier şi va executa genoflexiuni.

După acest stadiu, pacientul merge relativ bine, dar analiza acestui mers
aratp că el se realizează pe o schemă anormală: corpul are o rotaţie inversă
pasului, membrul superior nu are balansul normal, lungimea pasului este inegală,
viteza de deplasare este scăzută.