You are on page 1of 3

Conceptul și structura raportului juridic civil

Prisacari Mihaela, St. gp.DP-1411, Catedra Drept Patrimonial, F.C.G.C. ,Universitatea


Tehnică a Moldovei

Abstract: Raporturile juridice constituie modalitatea cea mai frecventă prin care energia normelor de
drept se întrupează în viața socială. Realizarea dreptului prin intermediul raporturilor juridice implică o
manifestare explicită a voinței unor subiecte determinate în scopul valorificării prerogativelor legale. Pentru
acest motiv se consideră că realizarea normelor de drept prin intermediul raporturilor juridice, reprezintă
latura dinamică a reglementărilor juridice. Relația juridică presupune o serie de idei raționale cum ar fi:
persoană, obligație, act juridic, fapt juridic, etc. Într-o formulare simpla raportul juridic civil poate fi definit
ca o relatie sociala reglementata prin norme de drept civil. Relatia sociala este o relatie dintre oameni, iar
norma de drept civil este exprimata în acte normative cuprinse în ramura dreptului civil, ca izvoare ale
acesteia. Desi definitia este formulata într-un mod foarte simplu, se poate retine esenta, si anume ca este
vorba de acele relatii sociale care sunt reglementate de normele dreptului civil.Prin prisma normelor
dreptului civil, raporturile juridice civile apar ca o realizare a normelor juridice.Într-o definitie mai elaborata,
prin raport juridic civil se întelege relatia sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala, reglementata de norma de
drept civil.

Cuvinte-cheie: raport, subiecți, relații juridice, capacitate de exercițiu, capacitate de folosință, relații
patrimoiale, relații nepatrimoniale, debitor, creditor, obiect, conținut.

Conceptul și structura raportului juridic civil

Indiferent de ramura de drept, de norma care îl reglementează sau împrejurarea pe temeiul


căreia se naște, orice raport juridic se stabilește între subiecții de drept (cel puțin doi)1 2 3 4, care
nu pot fi decît oamenii priviți individual sau organizat în colectivități corespunzătoare. Are un
anumit conținut ce reprezintă legătura propriu-zisă dintre subiecți și care constă în drepturile și
obligațiile reciproce ale acestora. În sfîrșit, orice raport juridic are un obiect care nu este altceva
decît "acea acțiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective și
obligațiile participanților la raportul juridic".2

Există două mari categorii de subiecte ale raportului juridic civil şi anume: persoane fizice şi

1
Giorgio del Vecchio. Lecții de filosofie juridică, p.253
y
Gheorghe Lupu. Drept. Partea I. Introducere în studiul dreptului. Iași. 1985. p.83.
persoane juridice. a.) Persoana fizică este subiect individual de drept, adică omul privit ca titular
de drepturi şi obligaţii civile. O difiniţie similară o întîlnim, în art.. 17 din C. civ. Din această
categorie de subiecte de drept fac part.e diferite subcategorii de persoane: a)Minorii sub 14 ani
lipsiţi de capacitate de exerciţiu. Deşi sînt lipsiţi de capacitate de exerciţiu, minorii de la 7 – 14
ani pot încheia anumite acte juridice de mică valoare, acte juridice gratuite doar în calitate de
beneficiar al lor şi acte de conservare, art.. 22 C. civ. b)Minorii între 14-18 ani care sînt pesoane
fizice cu capacitate de exerciţiu restînsă, care pot încheia o gamă mai mare de acte juridice – art..
21 C. civ. c)Persoanele peste 18 ani şi femeia căsătorită care a dobîndit capacitate de exerciţiu
prin căsătorie înnainte de termen. d) Persoanele fără cetăţînia Rep. Moldova (apatrizii). b.)
Persoana juridică este acel subiect colectiv de drepturi care este organizat în condiţiile legiii fiind
titular de drpturi şi obligaţii civile. Într-un raport de drept civil persoana care dobîndeşte drepturi
se numeşte subiect activ, iar persoana căruia îi incumbă obligaţii se numeşte subiect pasiv. În
raporturile obligaţionale subiectul activ poart.ă denumirea de creditor, iar subiectul pasiv de
debitor. În raporturile juridice obligaţionale sinalagmatice fiecare part.e a raportului juridic civil
poart.ă o dublă calitate atît de creditor cît şi de debitor.

În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar cu privire la obiectul raportului


juridic. Din punct de vedere filosofic, prin obiect putem înțelege aceea ce îi revine subiectului și
asupra căruia el își îndreaptă activitatea de cunoaștere și altă activitate. Aceasta este cea mai
largă și abstractă definiție. Obiectul și subiectul sînt două categorii perechi. Problema este
controversată3.Obiectul raportului juridic civil, ca element al acestul raport, constă în acţiunile
sau inacţiunile care trebuie săvîrşite sau de la care trebuie să se abţină subiectele acestui raport
juridic. Adica, acesta constă în conduita la care este îndrituitr subiectul activ şi de care este ţinut
subiectul pasiv. Obiectul şi conţinutul raportului juridic nu se confundă, fiind vorba de două
elemente ale aceleaşi instituţii juridice. Între ele există totuşi o interdependenţă concretizată în
următoarea: în cazul unui raport juridic complex conţinutul acestora va fi format dintr-o
pluralitate de drepturi şi obligaţii civile subiective corelative, iar obiectul va fi format tot dintr-o
multitudine de acţiuni şi inacţiuni la care părţile sînt îndrituite, respectiv de care sînt ţinute. De
ex., într-un raport juridic de vînzare cumpărare, drepturile şi obligaţiile părţilor, constituie
conţinutul acestuia, iar acţiunile cumpărătorului şi ale vînzătorului, îndreptate spre atingerea
scopului, constituie obiectul raportului juridic civil.

În ce privește clasificarea raporturilor juridice civile, aceasta se va face în principiu după


criteriile de clasificare a drepturilor şi obligaţiile civile. Astfel distingem:a)raporturi juridice
absolute sînt acele raporturi juridice stabilite între una sau mai multe persoane determinate ca
subiecti activ şi toţi ceilalţi participanţi la relaţiile sociale ca subiecţi pasiv nedeterminate. Sînt
considerate raporturi absolute toate raporturile care au în conţinutul lor drepturi reale.b)raporturi
juridice reale sînt acele raporturi în care subiectul activ, determinat, titular de drepturi poate
pretinde subiecttului pasiv, de asemenea determinat, o anumită conduită. Din această categorie
fac parte raporturile juridice obligaţionale, raporturi care sînt nelimitate.

Conţinutul reprezintă un element structural al raportului juridic civil şi se exprimă prin


drepturile subiective civile ale subiectului activ şi obligaţiile corelative ce incumbă subiectului
pasiv. Drepturile civile subiective formează latura activă a conţinutului raportului juridic civil,
iar obligaţiile civile alcîtuiesc latura pasivă a lui. Într-un raport juridic civil unilateral subiectul
activ este titularul unor drepturi subiective iar subiectul pasiv titularul unor obligații civile.
Atunci cînd într-un raport juridic civil fiecare subiect are atît drepturi cît şi obligaţii, cînd ambii
sînt atît subiect activ cît şi subiect pasiv, vom fi în prezența unui raport juridic sinalagmatic. În
cazul drepturilor subiective civile reale şi a celor nepatrimoniale, conţinutul raportului juridic
este determinat de lege.

3
Ioan Ceterchi. Teoria generală a statului și dreptului. Pag.378-379
Concluzie: Doresc să precizez că lucrarea nu a urmărit o prezentare originală a instituțiilor
de drept abordate, ci o dezlegare a tainelor dreptului civil într-un limbaj accesibil studenților
anului întîi, cărora li se adresează în exclusivitate.
Exemplele utilizate sunt în mod voit simplificate pînă la limita acceptabilă, cu atăt mai mult
cu cît o parte din instituții vor fi reluate la alte materii, astfel încît imaginea studentului va fi
completată cu elementele necesare pentru crearea unui tablou complet al problemei respective.
Bibliografie:1.Note de curs, Drept Civil, Partea Generală(I), Ion Bîtcă, Nicolae Slutu,
Chișinău 2013
2. Giorgio del Vecchio, Lecții de filisofie juridică
3. Gheorghe Lupu, partea I, Introducere în studiul dreptului, Iași 1985
4. Ioan Ceterchi, Teoria generală a statului și dreptului
5. Codul Civil a Republicii Moldova din 2014