Professional Documents
Culture Documents
1. Definiție și caracterizare
Motivația reprezintă factorii psihologici sau fiziologici responsabili pentru declanșarea, menținerea,
orientarea și încetarea comportamentului.
Orientarea comportamentului se referă la modul în care subiectul (uman sau animal) interacționează cu
stimulii: unii stimuli sunt căutați, iar alții sunt evitați.
2. Factori ai motivației
Motivația intrinsecă desemnează factorii motivaționali care își au originea în procesele fiziologice și
psihologice interne ale persoanei. Motivația extrinsecă desemnează factorii motivaționali care își au originea
în obiecte și evenimente care se află în exteriorul persoanei.
2.1.1 Pulsiunile
Homeostazia reprezintă tendința organismului de a menține o stare de echilibru caracterizată prin anumiți
parametri vitali. Cînd echilibrul se deteriorează, organismul detectează dezechilibrul și inițiază tendințe
specifice către acțiune care au drept rol restabilirea echilibrului. Aceste tendințe poartă numele de pulsiuni.
Odată apărută, pulsiunea reprezintă un factor care împinge și organismul către acțiune oferind de asemenea
energia necesară desfășurării acțiunii.
2.2.3 Incitatorii
Stimulii care motivează organismul să inițieze comportamente care au ca scop obținerea lor se numesc
incitatori. Incitatorii pot fi împărțiți în 2 categorii. Incitatorii primari sunt stimuli pe care organismul este
motivat să îi caute fără să fi învățat vreodată să facă acest lucru. Incitatorii secundari și-au dobîndit valoarea
pe care le-o acordăm ca urmare a învățării.
Comportamentul poate fi declanșat în același timp atît de motivații intrinseci cît și de motivații
extrinseci. Pulsiunile pot acționa concomitent cu incitatorii pentru a stimula un anumit comportament.