Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc

Inaintea unei batalii decisive , un general japonez a hotarat sa atace , cu toate ca

armata sa era cu mult depasita numeric de catre adversari. Increderea lui in victorie
nu era insa impartasita si de trupele sale.

In drumul catre campul de lupta , coloanele de ostasi au facut un popas in dreptul

unui templu. Dupa ceremonia rugaciunii , generalul a luat in mana o moneda si s-a
adresat armatei sale : " Voi arunca in aer aceasta moneda.Daca va cadea cap vom
castiga , iar de va iesi pajura vom pierde ."

"Sa lasam destinul sa ne vorbeasca !" , a rostit cu o voce cutremuratoare generalul si a

azvarlit in vazduh moneda , urmarind-o cu emotie in timp ce ateriza in colb. Plina de
praf , moneda arata "capul". Acest semn i-a inflacarat atat de mult pe soldati si le-a
dat o atat de mare incredere , incat au atacat cu o vigoare supraomeneasca si au iesit
victorioasi.

Dupa batalie , aghiontantul generalului a indraznit sa i se adreseze superiorului sau

:"Si totusi nimeni nu poate schimba destinul."
"Asa este ", i-a raspuns conducatorul de osti in timp ce ii arata moneda care avea
insemnul "capului" pe ambele fete.

Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc

Doi calugari ratacitori , ajunsi la marginea unui rau , au intalnit o femeie frumoasa si
ispititoare. Infricosata de valurile involburate , femeia i-a rugat sa o ajute sa treaca
apa. Unul din calugari a cazut pe ganduri, dar celalalt a saltat-o de indata pe umerii
lui si a purtat-o peste rau , asezand-o , neatinsa de vreun strop de apa , pe celalalt
mal. Femeia i-a multumit si si-a vazut de drum.

Dupa ce s-au indepartat de rau , cel dintai calugar a continuat sa mearga cu capul in
pamant , macinat de ganduri. In cele din urma , nu a mai putut rezista si a dat glas
framantarilor lui : " Frate , invataturile noastre ne indeamna sa evitam orice fel de
contact cu femeile , iar tu ai purtat adineauri pe umeri una dintre aceste fapturi !"
"Frate " , i-a raspuns cel de-al doilea , "eu am adus-o pana pe celalalt mal, dar tu
continui sa o porti in tine."

Darul insultei | O poveste cu talc

Intr-un satuc amarat , uitat de lume , isi ducea zilele un mare razboinic .Desi
impovarat de ani , putea inca sa infranga pe oricine il provoca la duel , iar faima lui ,
imprastiata in toata tara , ii adusese alaturi numerosi discipoli.

Intr-o zi , un razboinic tanar si dornic de afirmare a sosit in sat , hotarat sa fie cel
dintai care avea sa il infranga pe faimosul maestru. Forta lui, izvorata din tinerete ,
era insotita de o abilitate unica de a descoperi si a exploata orice slabiciune a unui
adversar. De obicei, el astepta ca rivalul sau sa faca prima miscare, dezvaluindu-si
astfel punctul slab , dupa care ataca cu o putere covarsitoare si o iuteala
fulgeratoare. Nimeni nu reusise sa reziste in fata lui mai mult de o miscare .

Fara sa asculte povetele ingrijoratilor lui ucenici , maestrul a acceptat cu bucurie

provocarea tanarului razboinic. Dupa ce cei doi adversari s-au instalat unul in fata
celuilalt, gata de infruntare , nevarstnicul luptator a inceput sa il improaste cu insulte
pe faimosul maestru . Vreme de cateva ore , el a continuat in acest fel , scuipand si
scotand pe gura cele mai groaznice cuvinte de ocara cunoscute pe fata pamantului.
Batranul razboinic a ramas insa calm si nemiscat , ca si cum nu ar fi auzit nimic. In
cele din urma, tanarului i s-au scurs intru totul puterile si , recunoscandu-se invins , a
parasit rusinat locul duelului.

Oarecum dezamagiti ca nu ripostase in nici un fel la atacurile nerusinatului luptator ,

discipolii s-au adunat in jurul batranului maestru si l-au intrebat : " Cum ai putut
indura cu atata demnitate toate mizeriile care ti s-au aruncat in fata? Cum ai reusit sa
il faci sa se simta infrant ?"

"Daca cineva iti da un dar , iar tu nu il primesti " , a spus maestrul , " cui credeti ca ii
apartine acel dar ?"
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu
talc

Intr-o dimineata , un om sarac din India s-a trezit , ca de obicei , cu matele

ghioraindu-i de foame si numai o rupie in buzunar. Cum foamea nu ii dadea deloc
pace , a pornit catre piata , in speranta ca va putea cumpara cateva fructe stricate cu
ultimul lui banut.

Odata ajuns printre targovetii laudandu-si zgomotos marfurile , privirea i-a fost atrasa
fara voie de un barbat imbracat in haine alese , tinand in maini o frumoasa lampa cu
ulei pe care era lipita o eticheta cu pretul : “ 1 rupie”.
Nevenindu-i sa-si creada ochlor , omul cel sarac a intrebat daca nu cumva este vreo
smecherie la mijloc.
“Nu , nu este nici o pacaleala”, i-a raspuns ciudatul vanzator , “ lampa costa numai o
rupie”.Apoi, i-a explicat ca in lampa traieste un duh care are puterea de a indeplini
orice dorinta.
“Atunci de ce vrei sa o vinzi ?” , a intrebat cu mirare omul cel sarman.
“Ei bine , duhul din lampa nu are deloc astampar si devine uneori ori foarte sacaitor”
, i-a impartasit in soapta barbatul .”Iar , daca nu ii dai atentie , incepe pe nepusa
masa sa iti ia inapoi tot ce ti-a daruit”.
“In cazul asta “ , a zis omul sarac , “ daca spui ca nu iti mai face de trebuinta , am sa
cumpar eu lampa”.

Imediat ce a ajuns acasa , omul a frecat cu mainile tremurande lampa , iar duhul s-a
ivit intr-o clipa , intreband : “ Cum pot sa te slujesc , stapane ?”
“Pregateste-mi o masa demna de un rege “, i-a poruncit omul cel sarman.
In cateva secunde, duhul i-a adus pe masa un pranz mai mult decat imbelsugat ,
alcatuit din 87 de feluri de mancare.
Bietul om macinat de foame a ramas inmarmurit de incantare , dar abia a inceput sa
guste din felurile alese ca geniul s-a itit in fata lui , intreband iarasi : “ Cum pot sa te
slujesc, stapane ?”
De frica ca nu cumva sa ii ia de pe masa toate bunatatile , omul i-a poruncit “
Construieste-mi un castel maret , asemeni celui al unui maharajah !”
In numai cateva clipe, omul s-a trezit in interiorul unui palat urias , incarcat de
bogatii.I-ar fi placut sa porneasca in explorarea lui, dar duhul i s-a infatisat din nou,
spunandu-i : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
Cu adevarat , duhul iti indeplinea pe loc orice dorinta , dar daca nu il luai in seama ,
iti lua inapoi darurile la fel de repede cum ti le adusese .
Necajit si ingandurat , omul cel sarman s-a dus la inteleptul satului, pentru a-i cere
un sfat. Dupa ce a stat la sfat vreme de cateva ore, omul i-a cerut duhului : “
Ciopleste un stalp din cel mai inalt copac pe care il vei gasi in padure si infinge-l in
pamant”. Plin de sargauinta , ca de obicei, duhul si-a dus la indeplinire sarcina cat ai
clipi din ochi. “Iar acum, duhule, urca si coboara in continuu de pe stalp pana cand iti
spun eu sa te opresti”.
Duhul a pornit ca din pusca sa escaladeze si sa se dea jos de pe stalp, iar omul si-a
mancat pe indelete pranzul, si-a explorat palatul si a tras un pui de somn.
Atunci cand , impreuna cu inteleptul satului , a mers sa vada ce mai facea duhul , l-a
gasit tragand aghioase la poalele stalpului.

“La fel este si cu duhul gandirii din fiecare om”, a explicat inteleptul. “El este plin de
neastampar in incercarea de a-si satisface orice dorinta , imprastiindu-ne astfel viata.
Stalpul este , de fapt , un instrument numit “mantra”. Coborandu-l si urcandu-l la
nesfarsit , mintea noastra agitata este tinuta ocupata pana cand cade la pamant
adormita.Numai in acest fel sinele nostru adevarat se poate bucura in aceasta lume “.

Parabola lingurilor | O poveste cu talc

Un om sfant , adancit intr-o discutie tainica cu Dumnezeu , a indraznit sa ceara : "

Doamne , as vrea stiu cum arata raiul si iadul !" Dumnezeu l-a condus pe un coridor
lung pana cand au ajuns in dreptul a doua usi.

Domnul a deschis una din ele si i-a facut semn omului sfant sa se uite inauntru .In
mijlocul unei camere uriase , era asezata o imensa masa rotunda pe care se odihnea o
oala gigantica cu o mancare atat de delicioasa incat aromele ei i-au lasat gura apa
omului nostru.

Oamenii raspanditi in jurul mesei era slabanogi si suferinzi , parand sa fie infometati
la culme. Tineau in maini niste linguri avand cozi foarte lungi , cu care puteau ajunge
la vasul cu mancare , dar pe care le era imposibil sa si le aduca la gura. Omul cel
sfant s-a cutremurat la vederea suferintelor si nenorocirii lor. Dumnezeu i-a zis "Acum
ai vazut iadul".

Apoi, au mers in dreptul celei de-a doua usi. Dupa ce a deschis-o , omul a vazut o
priveliste aproape identica cu cea din prima camera. Exista si acolo o imensa masa
rotunda avand in centru o oala gigantica cu o mancare care i-a facut o pofta la fel de
mare omului cel sfant. Oamenii din a doua camera tineau in maini acelasi fel de
linguri cu cozile lungi , dar , spre deosebire de cei dintai , ei erau grasuti , veseli si
vorbareti.

Omul cel sfant a spus : "Doamne , nu inteleg". "Este simplu " , i-a raspuns Dumnezeu ,
"trebuie doar sa te uiti cu atentie .Vezi tu , oamenii de aici au invatat sa se hraneasca
unul pe celalalt, ducandu-si la gura unii altora lingurile lor.Acesta este raiul !"

Logica spiritului | O poveste cu talc

Un ucenic si-a intrebat odata maestrul Zen : " Poti sa ne spui ce este logica inalta ,
spirituala , despre care ne-ai vorbit atat de des , spunandu-ne ca trebuie sa o
intelegem pentru a putea pasi pe calea spirituala ? "

Maestrul a zambit : " Bine.Va voi explica printr-un exemplu concret .Doi oameni cad
printr-un cos de fum intr-un camin murdar .Unul ramane curat, dar celalalt este
manjit de cenusa .Care dintre ei se duce sa se spele ?"
"Cel murdar de cenusa , desigur ", a raspuns unul din ucenici.
"Din contra " , a zis maestrul , "cel care ramane curat se duce sa se curete , intrucat il
vede pe celalalt murdar si crede ca este si el la fel. In schimb, cel acoperit de cenusa
gandeste ca el este curat , pentru ca asa il vede pe partenerul sau."

"Sa spunem ca cei doi oameni cad din nou prin cos ", a continuat maestrul. "Cine va
merge sa se spele de aceasta data ?"
"Cel curat" , a exclamat un ucenic.
"Din contra" , a zis maestrul ."Va merge sa se curete omul murdar de cenusa. Intrucat
el a inteles acum de ce celalalt s-a dus sa se curete si s-a intors apoi constatand ca
este curat. "

"Ei bine, sa zicem ca cei doi cad a treia oara prin cos.Cine se va duce sa se curete de
asta data ?"
"Cu aceasta ocazie, va pleca se spele oamul murdar , fara indoiala !" , a raspuns unul
dintre ucenici , cu mandrie.
"Din contra" , a spus maestrul. "Ati auzit vreodata despre doi oameni care sa cada prin
acelasi cos de fum , iar unul din ei sa fie curat , si celalalt murdar ? Vedeti voi,
aceasta este inalta logica"