Reabilitarea lui Linus Pauling

http://yo4cnb.blogspot.ro/2012/10/lifeextension-magazine-iunie-2011.html?view=mosaic

“Life Extension Magazine” iunie

2011
Reabilitarea lui Linus
Pauling
Retipărire Life Extension
Magazine ®, mai 2002
De William Faloon

Un nou studiu guvernamental

spune că reziduurile
radioactive ale testării armelor
nucleare au provocat cel putin
15 000 de decese de cancer în
Statele Unite ale Americii.
Acest raport a fost elaborat ca
un efort comun al Institutului
National al Cancerului si
Centrele pentru Controlul si
Prevenirea Bolilor. Iată o
revelatie îngrijoratoare din
acest raport:

"Orice persoană care locuieste

continuu în Statele Unite din
anul 1951 a fost expusă la
emanatii radioactive, iar toate
organele si tesuturile corpului
său au fost expuse la radiatii."

Pentru cei care nu stiu, mai

mult de 2 000 de teste
nucleare au fost efectuate în
toată lumea de când a fost
construită prima bombă
nucleară. În cel mai recent
raport, guvernul a considerat
doar testele supraterane, care
au avut loc între 1951 si 1962.
Acest studiu a descoperit
intense "puncte fierbinti"
radioactive în Statele Unite
continentale, din California si
Washington până la Vermont,
New Hampshire, si Carolina de
Nord.1

Cu toate acestea, acest raport

al 15 000 de decese provocate
de cancer, este doar
preliminar. Studiul integral
este încă ascuns fată de public.
Criticii acuză guvernul federal
de încetinirea eliberării acestor
informatii pentru a minimiza
consecintele.

Timp de decenii, guvernul

federal a sustinut că
reziduurile radioactive de la
testele nucleare au fost
inofensive. Filmele de
propagandă de stat din anii
1950, arătau copii americani
jucându-se în cenusă
radioactivă, pentru a
demonstra că este la fel de
"sigură precum zăpada."

Acum, când sunt expuse

urmările letale ale minciunii
guvernului, comemorăm omul
de stiintă care a riscat
închisoarea pentru organizarea
protestelor care, în cele din
urmă, au determinat Statele
Unite si [fosta] Uniune
Sovietică să interzică testele
nucleare deasupra solului.

Linus Pauling: Omul de

stiintă
Linus Pauling este singura
persoană care a câstigat
vreodată două Premii Nobel pe
diferite domenii. Revista New
Scientist l-a clasat pe Dr.
Pauling ca fiind unul dintre
primii douăzeci cei mai mari
oameni de siintă ai secolului, o
onoare împărtită cu
personalităti cum ar fi Albert
Einstein, Charles Darwin,
Isaac Newton si altii

Cercetarea Dr. Pauling s-a

concentrat în primul rând pe
chimie fizică. În 1939 el a
publicat Natura legăturilor
chimice si Structura
moleculelor si cristalelor,
pentru care a fost distins cu
Premiul Nobel pentru Chimie
în 1954.

În timpul celui de-al doilea

război mondial, Pauling a
participat la întreprinderi
stiintifice considerate vitale
pentru protectia tării. La
începutul războiului el a fost
 consultant pentru Comisia de
Cercetare a Apărării Nationale
si mai târziu a devenit membru
al Consiliului de Cercetare
pentru Securitate Natională.
Pentru contributiile sale, care
au inclus lucrul la
combustibilii pentru rachete,
pe un indicator deficitar de
oxigen pentru spatiu sub
presiune, cum ar fi în
submarine si avioane, si pe un
substitent pentru serul uman
în tratamentul medical, el a
fost decorat cu Medalia
Prezidentială de Merit în 1948.

Interesul lui Pauling în

"comportamentul" moleculei l-
au condus de la chimie fizică la
chimie biologică.
Cercetarea lui Dr. Pauling în
domeniul aminoacizilor l-a dus
la dezvoltarea primului
substituent pentru plasmă de
sânge.

În 1950, Dr. Pauling a

construit primul model
satisfăcător a unei molecule de
proteine, o descoperire care are
implicatii pentru întelegerea
celulei vii. A studiat si publicat
lucrări pe teme la fel de diverse
cum ar fi efectele anomaliilor
celulelor sanguine, relatia
dintre anomalia moleculară si
ereditate, baza chimică posibilă
a retardului mental,
functionarea anestezicelor,
relatia între deficitul de
vitamină C si bolile de inimă,
etc

Multe dintre descoperirile

stiintifice medicale din ziua de
azi, sunt rezultatul cercetării
de pionierat a lui Linus
Pauling, atât în domeniile
chimiei, a fizice si biologiei.

Cum a intrat Linus

Pauling în necazuri

Linus Pauling stia că radicalii

liberi radioactivi ar cauza
cancer si alte boli la om.
Pauling s-a aliat cu Albert
Einstein si alti cinci, pentru a
forma Comitetul de Urgenta al
Oamenilor de Stiinta Atomisti.
Misiunea lor a fost de a
informa publicul cu privire la
consecintele periculoase pe
care le prezentau armele
nucleare si testele nucleare
detinute de civilizatie.

În 1957, Pauling a scris o

petitie apel stiintifică de cerere
a unui tratat de interzicere
totală a experientelor nucleare
si a distribuit-o comunitătii
stiintifice. El a adunat peste 9
000 de semnături din 49 de
tări, inclusiv
2 000 oamenii de stiintă
americani. În 1958, Pauling a
prezentat petitia adresată
Secretarului General al
Organizatiei Natiunilor Unite,
anuntând că acesta a
reprezentat un consens general
al oamenilor de stiintă din lume
si de recunoastere a vinovătiei
lor pentru interzicerea în viitor
a testelor nucleare.

Pauling a sustinut sute de

prelegeri împotriva testării
armelor nucleare si de război.
Din păcate, el a traversat o
perioadă de suspiciuni sporite
ale Războiului Rece si a fost
marcat ca suporter comunist.
Guvernul federal a refuzat să-i
dea lui Pauling un pasaport,
astfel negându-i posibilitatea
de a participa la conventiile
stiintifice internationale.
Pauling a fost de două ori citat
să se prezinte în fata comisiilor
Congresului pentru
investigarea activitătilor anti-
americane, ca să declare că nu
a fost comunist. La 11
octombrie 1960, Pauling a fost
amenintat cu sfidarea
Congresului, deoarece a
refuzat să dezvăluie numele
celor care au ajutat la
transmiterea petitiei sale, de
interzicere a testelor nucleare.
În ciuda inexorabilei opresiuni
guvernamentale, Pauling a
rămas neânfricat si si-a
continuat cruciada scriind un
proiect de rezolutie pentru un
tratat de interzicere a testelor
nucleare. El a trimis scrisori si
copii ale rezolutiei sale atât
presedintele Kennedy cat si lui
Hrusciov. În cele din urmă, cele
două superputeri au convenit
asupra unui tratat limitat de
interzicere a testelor, unul
care a fost izbitor de
asemănător cu a lui Pauling.
Tratatul a intrat în vigoare la
10 octombrie 1963, ziua în
care Pauling a fost anuntat că
va primi al doilea Premiu
Nobel.

Prea mult înaintea timpului

său

Prin difuzarea cunostintelor

sale despre pericolele letale ale
emanatiilor radioactive, Pauling
a devenit o tintă a persecutiei
guvernului, hărtuire în presă
si acuzatii că lucrează pentru
inamic. El ar fi putut fi închis
pentru că a refuzat să ofere
Congresului numele celor
implicati în colectarea celor
peste 9 000 de semnături
pentru petitia stiintifică de
interzicere a testelor nucleare
deasupra solului.

Cunoastem acum că guvernul

stia despre efectele testărilor
nucleare supraterane, dar le-a
acoperit. În 1950, de exemplu,
oficiali guvernamentali au
notificat furnizorii de film
fotografic despre exploziile
preconizate, astfel încât acestia
să-si poată proteja filmele lor,
dar nu a împărtăsit informatiile
producătorilor de lapte. Multi
copii au băut lapte contaminat
radioactiv.

Un raport din 1997 al

Institutului National al
Cancerului a indicat faptul că
copii de la ferme care au băut
lapte de capră, în anii 1950, în
zonele testelor nucleare, au
fost atât de sever expusi, ca si
cei mai grav expusi copii după
accidentul nuclear de la
Cernobâl din 1986. Ratele de
deces din cancer, leucemie si
alte boli cauzate de accidentul
de la Cernobâl, sunt estimate
la zeci de mii. 2

Acest raport preliminar cu

privire la efectele letale ale
testelor nucleare, a alarmat
unii membri ai Congresului,
inclusiv senatorul Tom Harkin
din Iowa. "Ceea ce vedem aici
este, poate, vârful aisbergului",
a spus Harkin. "Stim că au
fost, probabil, 15 000 de
decese care pot fi atribuite
acestor teste nucleare."
Congresul a primit raportul
preliminar în luna august.
Raportul a fost aprobat de
Institutul de prestigiu pentru
Energie si Cercetare a
Mediului, dar guvernul nu a
formulat un răspuns de
sănătate publică.

"Oamenii au dreptul să stie

dacă au fost expusi, care au
fost zonele de radioactivitate,
ar fi trebuit să fie supusi unor
analize medicale si să li se fi
spus ce să facă pentru a-si
proteja sănătatea", a spus
senatorul Harkin.

Este interesant de observat că

ceea ce avocatii Senatorului
Harkin pledeaza astăzi, ar fi
fost considerată erezie în 1950,
deoarece pozitia oficială a
guvernului de la acea dată a
fost că emanatiile radioactive
au fost inofensive.

Patruzeci si cinci de ani în

urmă, dr. Linus Pauling a
formulat un răspuns de
sănătate publică pentru a
eradica această problemă, dar
guvernul federal a ales în
schimb să-l persecute pe acest
om de stiintă genial si
umanitar, astfel încât ploile cu
reziduuri radioactive să poată
continua să cadă de-a lungul
Statelor Unite.

Asa cum este adesea cazul,

atunci când guvernul face o
acuzatie penală împotriva unui
disident politic (în acest caz,
Linus Pauling), istoria de mai
târziu ne arată că guvernul
însusi a fost cel care a fost
implicat în activitătile sinistre.
Ce ar putea fi mai anti-
american decât provocând
cancer la 15 000 de oameni
nevinovati?
Teoria lui Linus Pauling
despre Vitamina C si atacul
de cord

Linus Pauling nu a încetat

niciodată să ia pozitii
controversate. În anii 1960, el
a început să investigheze rolul
pe care l-a jucat vitamina C în
domeniul sănătătii umane.
Pauling a postulat că o cauză a
aterosclerozei este deficienta
de vitamină C pe tot parcursul
vietii.

Una dintre cele mai mari

nenorociri ale evolutiei umane,
a explicat Pauling, a fost
atunci când strămosii omului
au pierdut capacitatea lor de a
produce vitamina C. De când
proto-oamenii s-au mutat din
habitatele lor bogate în fructe
si legume, a declarat Pauling,
au suferit deficiente mari de
vitamina C. Pauling a
recomandat ca oamenii să
suplinească acest deficit, cu
doze zilnice de vitamina C,
mult mai mari decât 60 mg
recomandate de către guvern.

Pauling a expus o bază

moleculară pentru a explica
conexiunea vitaminei C cu
lipoproteina-a, o substantă a
cărei nivel din sânge a fost
legat de bolile cardiovasculare.
Lipoproteina-a este, de
asemenea, o componentă
majoră a plăcilor găsite în
vasele de sânge ale pacientilor
cu ateroscleroză.

Pauling a publicat studii

afirmând că lipoproteina-a este
un surogat pentru vitamina C,
care serveste pentru a
consolida peretii vaselor de
sânge, în absenta unor
cantitati adecvate de vitamina
C din dietă. Pauling a remarcat
faptul că animalele care
produc propria vitamina C, au
în sânge foarte putine
lipoproteine-a.
Pauling a fost convins de faptul
că dozele mari de vitamina C
ar putea ajuta la prevenirea
debutul bolilor
cardiovasculare, inhibând
formarea si promovarea
leziunii pe peretii vaselor de
sânge si probabil, scăderea
productiei de lipoproteina-a în
sânge.

Pozitia lui Linus Pauling

referitor la vitamina C si bolile
cardiovasculare, l-au pus din
nou, sub intense critici, de
data aceasta din partea
institutiilor medicale, care au
afirmat că vitamina C nu are
nimic de a face cu riscul de
atac de cord.

Linus Pauling din nou

exonerat

De-a lungul ultimilor 12 ani,

un volum tot mai mare de
studii publicate au sustinut
pozitia lui Linus Pauling
privind rolul vitaminei C si
bolile de inimă. Multe dintre
aceste studii se referă la
efectele benefice pe care le are
vitamina C pe peretele arterial,
dar ceea ce este cel mai
impresionant sunt studiile
epidemiologice umane care
arată că persoanelele cu un
nivel ridicat de vitamina C
trăiesc mai mult si suferă de
mai putine atacuri de cord,
comparativ cu cei cu un nivel
scăzut de vitamina C .

Unul dintre primele studii

umane care fundamentează
beneficiile suplimentării cu
vitamina C, a fost anuntat în
1992 si a arătat că bărbatii
care au luat 800 mg de
vitamina C pe zi au trăit sase
ani mai mult decât cei care au
consumat alocatia FDA zilnică
recomandată de 60 mg pe zi.
Acest studiu pe zece ani,
publicat în Jurnalul de
Epidemiologie, 3 a arătat că
aportul de doze mari de
vitamina C prelungeste durata
medie de viată si reduce rata de
mortalitate cauzată de bolile
cardiovasculare.

Un raport convingător despre

suplimentarea cu cantităti
mari de Vitamina C si care
poate prelungi durata de viată
la om, a fost publicat în august
1996 în Jurnalul American de
Nutritie Clinică. Acest studiu a
implicat 11 178 oameni în
vârstă, care au participat la
studiu, pentru a stabili efectele
suplimentării cu
vitamine, în relatie cu rata de
mortalitate. În cazul în care au
fost comparate efectele
vitaminelor C si E,
mortalitatea generală a fost
redusă cu 42%. Ceea ce a
determinat ca aceste constatări
să fie semnificative, a fost
faptul că studiul a comparat
oamenii care au luat doze mici
de vitamine multiplepe zi, cu
cei care au luat
suplimente în doze mari de
vitamina C si E. Doar
participantii care au luat
suplimente în doze mari de
vitamina C si E, au avut
beneficii. 4

Un studiu publicat în British

Medical Journal a evaluat
1605 bărbati selectati în mod
aleatoriu, în
Finlanda în varstă între 42 de
ani si 60 de ani, între anii 1984
si 1989. Nici unul dintre acesti
oameni nu a avut dovezi de
boli de inimă pre-existente.
După ajustarea după alti
factori de risc, oamenii care au
avut deficit de vitamina C, au
avut atacuri de inimă de 3,5
ori mai multe decat bărbatii
care nu au avut deficit de
vitamina C. Concluzia
oamenilor de stiintă a fost,
"deficienta de vitamină C, cum
a fost evaluată prin
concentratia scăzută de
ascorbat în plasmă, constituie
un factor de risc pentru bolile
cardiace coronariene ". 5

Intr-un studiu publicat anul

trecut in The Lancet,
cercetatorii de la Universitatea
Cambridge din Anglia s-au
uitat la vitamina C serică si cât
timp au trăiau acesti oameni.
Cei care au avut cele mai mici
niveluri de vitamina C, au fost
de două ori mai predispusi să
moară, comparativ cu cei cu
cele mai mari niveluri serice de
vitamina C. Acest studiu s-a
bazat pe rezultatele de la peste
19 000 oameni. 6
Vitamina C provocă pietre la
rinichi?

Linus Pauling a intrat sub

atacul medicilor care sustineau
că vitamina C a cauzat pietre
la rinichi. Pe baza
cunostintelor moleculare de
chimie, Dr. Pauling a
respins meticulos acuzatii
nefondate. Cu toate acestea,
ceea ce i-a lipsit Dr. Pauling
între anii 1960 si 1970, au fost
studiile umane, pentru a valida
faptul că vitamina C nu creste
riscul de pietre la rinichi.

Dr. Pauling a fost exonerat din

nou, de un raport de la
Harvard Medical School, care a
arătat că nu există nici un risc
crescut de pietre la rinichi,
prin evaluarea a 85 557 femei,
pe o perioadă de studiu de 14
ani. Acest raport, publicat in
aprilie 1999 a Jurnalului
Societătii Americane de
Nefrologie, a arătat că femeile
care au consumat 1500 mg pe
zi sau mai mult de vitamina C,
nu au fost susceptibile de a
dezvolta pietre la rinichi, mai
mult decat femeile care au
consumat sub 250 mg de
vitamina C pe zi. Studiul a
scos la iveală faptul că femeile
care au consumat 40 mg sau
mai mult de vitamina B6 au
fost cu 34%, mai putin
predispuse de a dezvolta pietre
la rinichi, comparativ cu
femeile care au luat mai mult
de 3 mg pe zi de B6. 7

Singurul motiv pentru care

Linus Pauling nu a fost
aruncat în închisoare pentru
promovarea beneficiilor
vitaminei C, este că el nu
putea vinde brevetul. Înainte
de 1994, FDA a interzis să se
facă mentiuni de sănătate
distribuitorilor de suplimente
alimentare.
Putem astăzi opri
persecutarea lui Linus
Pauling?

Cei cu idei noi, se confruntă

adesea cu atacuri violente din
partea tuturor. Un exemplu
recent a fost anuntul că au fost
produse celulele stem
embrionare umane si că acum
există o oportunitate de a
vindeca multe din bolile letale
de astăzi.

Ati putea crede că omul de

stiintă care a făcut această
descoperire remarcabilă, dr.
Mike West, ar fi proclamat un
erou. În schimb, liderii
guvernamentali au promis
imediat să treacă legi noi,
pentru a face o crimă din a
crea celule stem embrionare în
scopuri terapeutice de clonare.
În cadrul audierilor Senatului,
oamenii de stiintă si oameni
chinuiti de boli au cerut
parlamentarilor să nu le
interzică cercetarea clonării
terapeutice.

Preocuparea noastră este aceea

că doar un număr minuscul de
minti strălucite ca a lui Linus
Pauling s-au născut vreodată.
Când Linus Pauling a declarat
că reziduuri radioactive
cauzează cancer la om, el a
fost ridiculizat, persecutat si
aproape încarcerat. 45 de ani
mai târziu, Pauling a fost
dovedit ca a avut dreptate.
Această lucru nu ajută cu
nimic pe cei 15 000 americani,
care au pierit de cancer indus
de emanatiile radioactive.

Astăzi există rezerve de

inteligentă exceptionale, care
sunt înăbusite de birocratie. În
scopul renasterii stiintifice
necesară pentru a extinde
durata de viată sănătoasa
umană, trebuie să spargem
barierele care suprimă punerea
în aplicare a ideilor noi.
Noi, ca cetăteni, trebuie să
protejăm acele minti strălucite
(Paulings Linus de azi), care
pot fi prea intimidati să-si riste
libertatea lor personală, pentru
a promova adevărul stiintific.

Referinte
1. Available at:
http://www.cnn.com/2002/U
S/03/01/nuclear.fallout/inde
x.html.
2. Available at:
http://www.antenna.nl/wise/
451/4457.html.
3. Enstrom JE, Kanim LE,
Klein MA. Vitamin C intake
and mortality among a sample
of the United States
population. Epidemiology.
1992 May;3(3):194-202.
4. Losonczy KG, Harris TB,
Havlik RJ. Vitamin E and
vitamin C supplement use and
risk of all-cause and coronary
heart disease mortality in older
persons: the Established
Populations for Epidemiologic
Studies of the Elderly. Am J
Clin Nutr. 1996 Aug;64(2):190-
6.
5. Nyyssonen K, Parviainen
MT, Salonen R, et al. Vitamin
C deficiency and risk of
myocardial infarction:
prospective population study
of men from eastern Finland.
BMJ. 1997 Mar
1;314(7081):634-8.
6. Khaw KT, Bingham S,
Welch A, et al. Relation
between plasma ascorbic acid
and mortality in men and
women in EPIC-Norfolk
prospective study: a
prospective population study.
European Prospective
Investigation into Cancer and
Nutrition. Lancet. 2001 Mar
3;357(9257):657-63.
7. Curhan GC, Willett WC,
Speizer FE, et al. Intake of
vitamins B6 and C and the
risk of kidney stones in
women. J Am Soc Nephrol.
1999 Apr;10(4):840-5.