1.1.

MONARHIILE ABSOLUTISTE ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

Secolul al XVI-lea s-a desfăşurat în apusul Europei sub semnul avântului capitalismului, al consolidării
statelor-naţiune dar şi al conflictelor religioase acerbe. Monarhiile absolute au apărut în condiţiile sporirii
puterii regale exercitată asupra întregii societăţi precum şi datorită slăbirii rolului nobilimii şi creşterii celui al
burgheziei, concomitent cu adâncirea rivalităţii dintre ele. Caracteristicile monarhiei absolute:
regalitatea era instituţia supremă în stat, regele având următoarele atribuţii: emitea legile, avea dreptul de a
bate monedă, de a conduce armata, era judecător suprem, numea funcţionarii regali, stabilea impozitele,
conducea politica externă;
-monarhul era ajutat de către un consiliu regal şi se sprijinea în special pe burghezie;
numai regele avea armată permanentă;
-a scăzut rolul adunărilor de stări.

Franţa S-a dezvoltat economic datorită implicării statului. S-au înfiinţat numeroase manufacturi. Instituţiile
bancare şi companiile comerciale au prosperat mai ales după marile descoperiri geografice. Nobilimea a fost
subordonată de către rege şi transformată în nobilime de spadă. Unii burghezi şi-au cumpărat titluri
nobiliare devenind nobilime de robă. Întărirea absolutismului s-a realizat prin înlocuirea relaţiilor de
vasalitate cu organe centrale şi locale de conducere, prin creşterea atribuţiilor consiliului regal, aplicarea
eficientă a unui sistem de impozite precum şi prin crearea unei armate regale permanente cu mercenari. În
urma încheierii acordului dintre Francisc I şi papa Leon al X-lea, regele îi numea pe înalţii prelaţi şi beneficia
de venituri ecleziastice. Regi absolutişti au fost Francisc I (1515-1549), care a ataşat la domeniul regal
ultimele posesiuni senioriale, a protejat cultura şi artele şi Henric al IV-lea (1589-1610) care a întărit
autoritatea regală punând capăt războaielor religioase, a stabilit pacea religioasă prin Edictul de la Nantes
din anul 1598 şi a refăcut economia.

Anglia Manufacturile de postav englezeşti erau printre cele mai vestite din Europa (lâna era de calitate
superioară iar mâna de lucru ieftină). Activitatea companiilor comerciale, favorizată de poziţia geografică, a
dus la dezvoltarea capitalistă. S-au remarcat Compania Levantină (1581) pentru comerţul cu Marea
Mediterană şi Compania Indiilor orientale (1600) pentru comerţul cu Asia. Pământurile părăsite erau
împrejmuite şi transformate în păşuni. Aceste împrejmuiri au contribuit la dezvoltarea economică a Angliei
şi la apropierea intereselor noii nobilimi şi burgheziei. Regalitatea şi-a impus supremaţia asupra Bisericii,
Reforma realizându-se din iniţiativa instituţiilor monarhice, sprijinită de burghezie. Regele Henric al VIII-lea
s-a proclamat şef al Bisericii iar averile acesteia au fost confiscate. Această nouă formă de confesiune s-a
numit anglicanism. Henric al VII-lea, întemeietorul dinastiei Tudorilor a pus capăt războiului celor două roze
şi a zdrobit toate încercările marii nobilimi de subordonare a puterii regale. Absolutismul monarhic s-a
consolidat în timpul regelui Henric al VII-lea (1509-1547) şi a reginei Elisabeta I (1558-1603) care a pus
bazele puterii maritime şi coloniale a Angliei. Navigatorii englezi au explorat noi rute maritimo-comerciale şi
au întemeiat noi colonii în America. În anul 1558 flota engleză învinge puternica flotă spaniolă. În secolul al
XVII-lea Anglia devine cel mai puternic stat din Europa.

Rusia Autoritatea centrală a continuat să se întărească mai ales în timpul domniei lui Ivan al IV-lea,
supranumit Cel Groaznic, care a dus o luptă necruţătoare cu feudalii. Rusia cunoaşte o mare expansiune
teritorială prin cucerirea unor hanate tătăreşti şi a Siberiei. Acest stat a devenit apărătorul creştinătăţii
ortodoxe în faţa islamului, devenind o justificare pentru tendinţele expansioniste. Familia romanovilor
instalată în secolul al XVII va da Rusiei prestigiul european.
1.2.MONARHIILE ABSOLUTISTE ÎN SECOLELE AL XVII-LEA ŞI AL XVIII-LEA

Franţa A fost, până în anul 1713, cea mai mare putere de pe continent. Ludovic al XIII-lea (1610-1643) a
impus rolul statului în dirijarea economiei. A fost ajutat în conducere de cardinalul Richelieu care a fost un
politician şi un diplomat foarte bun. A asigurat echilibrul politic şi a înăbuşit orice încercare de revoltă a
nobililor sau a hughenoţilor. Ludovic al XIV-lea (1643-1715) avea puteri absolute. Pe plan economic a fost
ajutat de către ministrul Colbert care a promovat mercantilismul, a înfiinţat manufacturi, a creat o flotă
puternică, a îmbunătăţit căile de comunicaţie, a încurajat crearea de companii comerciale. Franţa a ajuns o
mare putere economică, dar revocarea Edictului de la Nantes (1685) va slăbi o perioadă economia ţării. Ţara
a devenit cea mai mare putere în urma războaielor provocate de către Ludovic al XIV-lea împotriva Spaniei,
a Imperiului Romano-German, a Angliei, Olandei şi Suediei. A protejat cultura, clasicismul fiind curentul
acestei perioade.

În anul 1713 Franţa a pierdut preponderenţa pe continent. În secolul al XVIII-lea clericii şi nobilii erau în
continuare exceptaţi de la plata impozitelor. În a doua jumătate a veacului, Anglia a învins Franţa şi i-a
cucerit numeroase colonii.

Rusia Devine o mare putere în secolul al XVIII-lea. Era o ţară înapoiată economic în secolul al XVII-lea,
fiind dominată de nobilime. Majoritatea ţăranilor erau şerbi care se răsculau des. Ţara era întinsă,
încorporase Siberia şi Ucraina. Cel mai de seamă ţar a fost Petru I Cel Mare (1689-1725). A transformat ţara
într-o mare putere, modificând legislaţia după model occidental şi încurajând dezvoltarea industriei şi a
comerţului. În Rusia s-au înfiinţat manufacturi şi au fost aduşi meşteri din Occident. A perfecţionat sistemul
de strângere a impozitelor şi a început construirea oraşului Sankt-Petersburg care va deveni capitala
Imperiului în anul 1712. În timpul ţarinei Ecaterina supranumită Cea Mare, ţara şi-a extins teritoriile până la
Marea Neagră