Universitatea Transilvania Braşov Student: Pascu Oriana

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Specializarea Psihologie, grupa 3

Motivația în învățare
Date ale cercetării și sugestii pentru activitatea profesorilor
Ticu Constantin

Studierea motivației în școală a pornit din nevoia de a înțelege și utiliza factorii subiectivi care
explică fluctuațiile de randament școlar. Există numeroase definiții ale termenului de motivație,
majoritatea acestor definiții au în comun sublinierea faptului că motivația este un ansamblu de forțe ce
incită individul în a se angaja intr-un comportament dat. Este vorba despre un concept care se raportează
atât la factorii intrinseci, cât și la cei extrinseci, care fac individul să adopte o conduită particulară.
În încercarea de a explica motivația umană, au fost elaborate numeroase modele teoretice
explicativ, printre care, T. Constantin menționează activitatea practică din perspectiva a patru modele
teoretice: teoria autodeterminării, teoria obiectivelor, teoria expectanțelor și teoriile cognitiv-
behavioriste.
Teoria autodeterminării vizează factorii intrinseci (autonomia, competența, relaționarea) în predicția
motivației pentru sarcina dată. Din această perspectivă, cercetările sugerează că factorii externi
(recompense materiale, termene, supravegherea, evaluarea) tind să diminueze sentimentul de autonomie,
să producă o schimbare a locului cauzalității motivelor de la interne spre externe și astfel să submineze
motivația intrinsecă.
Teoria obiectivelor vizeză capacitatea ființei umane de a alege obiective sau scopuri pe care să l realizeze,
obiectivele alese influențând puternic cognițiile și comportamentul în muncă.
o acceptarea obiectivelor: este bine ca elevul să accepte obiectivele realiste și să-și propună
atingerea obiectivelor acceptate, știut fiind faptul că obiectivele dificile și realiste conduc la un
randament școlar înalt, cu condiția să fie acceptate de elev.
o specificitatea obiectivelor: se referă la claritatea și precizia de definire a obiectivelor, un elef care
fixează sau adoptă obiective are randament mai înalt decât un elev care nu își propune nici un
obiectiv.
o dificultatea obiectivelor: cu cât obiectivele sunt mai înalte, cu atât randamentul este mai bun, un
elev care își fixează obiective dificil de atins are un randament mai mare decât unul care își
propune obiective ușor de atins.

1
 Universitatea Transilvania Braşov Student: Pascu Oriana
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Specializarea Psihologie, grupa 3

La polul opus teoriei autodeterminării, se află demotivarea. În cazul demotivării, elevul percepe
sarcina sau comportamentul școlar ca fiind fără sens, nerelevant, dără nici o legătură cu activitatea școlară
sau cu nevoile lui de învățare, poate fi chiar vorba de faptul că el crede că nu are nici un fel de abilități sau
competențe în realizarea sarcinilor date; prin urmare, nu are nici o intenție de a acționa, de a realiza
respectivul comportament, de a realiza sarcina școlară propusă.
În astfel de situații este indicat să se argumenteze utilitatea sarcinii, să se solicite feedback pentru
a verifica dacă elevii au înșeles ce au de făcut, să se stimuleze abilitățile și competențele existente și să se
asigure trecerea la acțiune. Un al doile pas este reglarea externă în care, sub atracția recompensei sau a
amenințării cu pedeapsa, elevul decide să se supună și să realizeze sarcina școlară. Al treilea nivel de
motivare, tot extrinsec, este integrarea, unde elevul descoperă că realizarea unei sarcini sau a unui
comportament ăl favorizează și îi oferă apreciere din partea colegilor, astfel elevul tinde să integreze acel
comportament. La cel de al patrulea nivel- identificarea, comportamentul școlar în sine începe să devină
important, și chiar dacă acest comportament este perceput ca un efort, elevul începe să își propună
atingerea anumitor obiective. Urmează al cincilea nivel- interiorizarea, unde elevul își asumă complet
noul comportament, el acceptă obiectivele propuse și le interiorizează, propune noi obiective, această
etapă făcând trecerea la formarea unei motivații intrinseci. Al șaselea nivel este cel al motivașiei profund
intrinsecă, unde elevul tratează cu interes orice subiect legat de o anumită sarcină școlară, muncind cu
plăcere, iar munca depusă nu mai este percepută ca fiind un efort.
Dincolo de modelările teoretice, motivația depinde în mare parte și de experiențele de viațî ale
individului, de învățarea socială și de contextele sociale și ideologice în care acesta evoluează. Există și
motivații negative a căror forță este adesea foarte mare. Mulți oameni acționează, nu din curiozitate sau
placere, ci deseori din constrângeri sau pentru a evita consecințe negative. Astfel, emoțiile cele mai des
resimțite de către elevi sunt acelea de frica de pedeapsă, teamă, anxietate, invidie, stres, deoarece ei se
simt controlați și condiționați.
Reacțiile emoționale rezultă în urma diferitelor interpretări ale succesului și eșecului.
Atunci când succesul este atribuit: Conduce la:
- abilității - încredere/ competență
- efortului variabil - activare, stimulare
- efortului stabil - relaxare
- propriei personalități - auto-dezvoltare
- efortului, personalității altora - gratitudine
- norocului - surpriză

2
 Universitatea Transilvania Braşov Student: Pascu Oriana
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Specializarea Psihologie, grupa 3

Atunci când eșecul este atribuit: Conduce la:

- abilității - incompetență
- efortului stabil sau variabil - vinovășie/ rușine
- personalității, motivației intrinseci - renunțare/ resemnare
- efortului, motivației, personalității altora - agresivitate
- norocului - surpriză
Emoțiile pozitive sunt determinate de autonomie și libertate. Posibilitatea alegerii, libertatea și
autonomia în alegerea oportunităților sau direcțiilor de acțiune cresc motivația intrinsecă, deoarece elevii
percep un grad mai mare de autonomie. Efectele pozitive ale emoțiilor sunt observate în motivație, elevii
au rezultate bune la învățătură, sunt mai competenți social, prezintă o preformanță școlară ridcată;
strategia de învățare este eficientă și se mulează pe structura elevilor, astfel ei își stabilesc cu plăcere
scopuri pe care tind să le atingă, ceea ce duce la stimă de sine crescută, încrederea în propriile forțe. Odată
ce vor deveni mai buni în activitățile școlare, elevii vor avea mai multă încredere în ei, și implicit vor
înregistra performanțe ridicate. De asemenea, unele studii au arătat că un feedback pozitiv oferit elevului
conduce la o creșterea motivației intrinseci, în timp ce un feedback negativ conduce la diminuarea
motivației. Profesorii care pun accent pe autonomia elevilor în învățare determină o creștere a motivației
intrinseci, a curiozitații și a dorinței de provocare a elevilor. Elevii care suportă un stil educațional bazat
pe control, nu numai că pierd inițiativa, dar învață mai puțin bine, mai ales dacă sarcina de învățare este
mai complexă și solicită elaborarea și creativitatea individuală.
Pe de altă parte, rolul pe care îl are profesorul nu trebuie supraestimat, deoarece există o
multitudine de factori care influențează procesul de învățare. Cu toate acestea, considerarea anumitor
”reguli” care să stea la baza desfășurării activității de predare- învățare, poate contribui la stimularea
elevilor de a investi timp și efort în obținerea de performanțe. În acest sens, este utilă:
o accentuarea continuă a conceptelor nou introduse prin conținuturile predate, astfel încât sa fie
facilitată înțelegerea și asimilarea lor, evidențiată prin aplicarea concretă în contexte variate;
o după introducerea unui material nou, este recomandată organizarea de activității de grup în care
să fie solicitată utilizarea a ceea ce a fost predat, pentru a avea siguranța că a fost înțeles de elevi;
o pentru a favoriza o reținere mai temeinică și o înțelegere mai facilă a informațiilor,este bine ca
acestea să fie legate de experiența anterioară a elevului (concretă sau academică);
o creșterea gradului de concretețe a materialelor abstracte printr-o permanentă ancorare în concret,
prin suporturi vizuale, scheme, diagrame;

3
 Universitatea Transilvania Braşov Student: Pascu Oriana
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Specializarea Psihologie, grupa 3

o nu trebuie renunțat la formarea unui vocabular specific disciplinei, chiar dacă terminologia
acesteia este destul de dificilă și de aceea se recomandă prezentarea în paralel a conceptelor-
definiția științifică urmată de explicarea ei în cuvinte accesibile și cunoscute de elev;
o menținerea unor standarde ridicate privind nivelul învățării și performanțelor, a căror atingere va
contribui și la trăirea sentimentului de realizare;
o tratarea cu respect a elevului de-a lungul experiențelor de învățare.

Considerând motivația ca un proces specific ființei umane de a-și direcționa energia înspre atingerea
unui obiectiv, se pot căuta acele modalități eficiente de a ajuta persoana să se implice într-un proces de
învățare, să facă alegeri și să-și direcționeze învășarea, să susțină procesul și să-l finalizeze, atingându-
șiobiectuvul. Ca urmare, motivația este importantă nu doar pentru îmbunătățirea învățării, ci și pentru
medierea și consecințele pe care le are asupra ei. Atunci când se lucrează cu persoane motivate,
comunicarea este mai eficentă, nivelul de anxietate ce poate apărea într-o activitate educațională este
redus, interesul este evident atât pentru ceea ce se învață, cât și pentru aplicarea ulterioară a ceea ce a fost
asimilat.

BIBLIOGRAFIE
1. Motivație și personalitate, A.H. Maslow, Editura Trei
2. Teorii ale învățării și implicațiile lor educaționale, Ramona Paloș, Ediția a II-a, Editura Universitășii de Vest