You are on page 1of 12

Liceul tehnologic “Elena Caragiani”,Tecuci

PROIECT
pentru certificarea competenţelor profesionale

Profeseor indrumator: Candidat:


Ofelia Nazare Mimi Mocanu Claudiu
Matei

CUPRINS
1.Argument
2.Comertul cu amanuntul a produselor alimentare
3.Instrumente de plata
Argument

In lucrarea mea cu titlul “Instrumente de plata in comertul cu amanuntul al produselor alimentare”


am dezvoltat urmatoarele capitole : Comertul cu amanuntul al produselor alimentare, Instrumentul
de plata, Prezentarea societatii comerciale si Analiza instrumentelor de plati folosite in cadrul
firmei. Am ales aceasta tema pentru ca deoarece mi se pare o tema interesanta de dezbatut, dat
fiind faptul ca in ziua de azi, in domeniile pe care asdori sa le frecventez in viitor, respective
marketingul, domeniul afacerilor, si al economiei, avem o mare nevoie de comunicare si de
strategii promotionale, pentru o mai buna dezvoltare economica, atat pe plan personal, cat si la
nivel de institutie sau national.
Prin geneză, contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional
şidecizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entităţi
patrimoniale. Pentruţara noastră, în mod concret, se delimitează caentităţi patrimoniale, regiile
autonome, societăţilecomerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile
şicelelalte persoane fizice şi juridice care desfăşoară activităţi comercial
Ca un punct important al comunicarii in domeniul economic si al serviciilor, amfixat discutia pe
tema “Instrumrnentele de plata in comertul cu amanuntul al produselor alimentare”. Domeniul
serviciilor in sine estebazat pe evenimente,acesteaconstituind produsul acestui domeniu; astfel,
pentrudezvoltarea domeniului serviciilor este necesara o buna promovare a produsului-
evenimentul.
Comunicarea permanenta intre ofertanti si consumatori, care de regula sunt despartiti spatial si
temporar, este o necesitate, deoarece o informare corecta si prompta stimuleaza cererea, o
orienteaza catre anumite produse si influenteaza consumul rational, provoaca modificari in
mentalitatile si atitudinile posibililor cumparatori, ceea ce se va reflecta in cresterea volumului de
bunuri vandute si pe aceasta baza a profitului, ca unic scop al producatorului.
Datorita acestui fapt, pot spune ca am ales astfel aceasta tema de studiu,deoarece sunt interesata
de strategiile de marketing, aplicate in domeniul servicilor.
In perioada actuala, in care, atat complexitatea ofertei si a ofertantilor, cat si a volumului si
structurii nevoilor cresc intr-un ritm alert, pentru producator este foarte important sa comunice
posibililor clienti datele necesare, pentru a cunoaste avantajele ce le ofera produsele lui, iar pe de
alta parte sa receptioneze reactiile acestora, care sunt surse de informatii pentru activitatea lui
viitoare.
Comertul cu amanuntul reprezinta un stadiu de circulatie al marfurilor, in cadrul careia au loc
operatiuni de vanzare-cumparare a marfurilor cu scopul consumarii lor.In consecinta continutului
activatatii de comert cu amanuntul consta in achizitionarea de marfurii in cantitate relativ mare si
desfacerea acesteia pentru vanzarea la bucata.In unele cazuri unintatile cumpara pentru a le
prelucra.Tinand seama de locul pe care comertul cu amanuntul il are in procesul miscarii
marfurilor, ce se desfasoara in cadrul acestei verigi, prezimta cateva trasaturi specifice, care , mai
importante, mentionam:
Activitatea de comert cu amanuntul trebuie sa incheie circuitul economic al marfurilor, fara alte
mijloace.
De asemenea, subliniem faptul ca recând prin veriga comerciala cu ridicata, marfurile ramân o
perioada de timp mai indelungata in sfera circulatiei, având astfel o viteza de circulatie mai lenta,
ceea ce influenteaza atat relatiileeconomice din cadrul pietei bunurilor si serviciilor, cât
si relatiile financiar bancare de pe piata capitalurilor.
Pentru contabilitatea din Romania, deocamdata, opereaza conceptual dualist. In
casecinta, na nivelul intreprinderii se dinting doua sectiuni ale contabilitatii,
financiare si de gestiune si manageriale, ori externa si interna.
Purtând amprenta activităii pe care o desfăoară, întreprinderile ce acionează în cadrul
verigii comertului cu ridicata se caracterizeaza si ele printr-o serie de trasaturi distincte, trasaturi
care le situeaza in sfara intereseelor agintilor economici din cadrul tuturor celor pentru component
ale pietei- miatra marfurilor si a serviciilor, piata formei de munca, piatra capitalurilor si piata
schimburilor monetare

Comertul cu amanuntul cu produsele alimentare


-definitie
-caracteristici
-forme

INTRODUCERE

Ce este comerțul cu amanunțul?

Di c ț i o n a r e l e d e s p e c i a l i t a t e i l d e f i n e s c c a o f o r m ă a c i r c u l a ţ i e i m ă r f u r i l o r a
c ă r e i f u n c ţ i e c o n s t ă î n a c u m p a r a m a r f u r i p e n t r u a l e revinde consumatorilor sau
utilizatorilor finali, in general in cantitati mici si in stare a fiintrebuintate. De asemenea mai
poate fi definit ca activitatea care implica vanzarea de bunuri sau servicii catre
consumatori pentru folosinta personala,a familiei sau pentruutilizare casnica.Cum
deosebim comertul cu amanuntul? Acesta prezinta anumite caracteristici:
•marfurile comercializate sunt destinate majoritar consumului individual
•vanzarea-cumpararea are loc prin intermediul relatiilor banesti
•m a r f u r i l e s u n t v a n d u t e i n p a r t i z i m i c i , c o r e s p u n z a t o r u n e i p e r s o a n e s a u
u n e i familii intr-o anumita perioada de timp
•prin vanzare marfurile parasesc sfera circulatiei si intra in sfera consumului
•valoarea tranzactiei este relativ mica
•cumparatorul poate face obiectii la bunurile respective, obietii care nu au putut fi prevazute
•in multe cazuri vanzatorul poate fi expus locatiei de gestiune

Evolutia de ansamblu a economiei mondiale, scoate in evidenta ca, peste tot inl u m e , c o m e r t u l ,
i n g e n e r a l , s i c o m e r t u l c u a m a n u n t u l , i n s p e c i a l , a d e v e n i t , i n m o d progresiv,
un sector economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscand profundemutatii pe
toate planurile: metode de vanzare, forme de distributie, repartitie geografica amanagementului
intreprinderilor.
De asemenea, se constata ca respectiva activitate – c o m e r t u l c u a m a n u n t u l – c a
u l t i m a v e r i g a a l a n t u l u i c a r e i l d u c e p e p r o d u c a t o r s p r e consumatori, este foarte
sensibil si vulnerabil la evolutia
mediului ambiant, dovedind insao mare capacitate de a se adapta la noile conditii ale pietei.In
cadrul circuitului comercial al produselor, un rol important revine comertuluic u
amanuntul, ca veriga intermediara in fluxul relatiilor producator-
c o n s u m a t o r . Cunoasterea multiplelor aspecte pe care le ridica ansamblul proceselor
ce dau profilulacestei activitati, ofera atat orientarea , cat si instrumentul de actiune
de care au nevoieintreprinderile din domeniul circulatiei marfurilor.Economia modernă a
generat însă noi exigenţe faţă de comerţul cu amănuntul,determinându-l ca alături de
vânzarea propriu-zisă, să includă în preocupările sale sir e a l i z a r e a u n o r s e r v i c i i
care să conducă la îmbunătăţirea sistemului de satisfacere anevoilor
consumatorilor sau utilizatorilor finali si implicit la cresterea gradului
d e satisfactie a acestora. Este vorba atat de servicii pe care le pot realiza insasi comerciantiicu
amanuntul, cum ar fi cele de consulting, ajustajul unor produse, cat si de o serie
deservicii ce sunt asigurate impreuna cu alte unitati de specialitate cum sunt cele
privindasigurarea transportului marfurilor la domiciliul consumatorului, instalarea si
garantie postcumparare, asistentă sociala, diverse servicii personale.
Comertul cu amanuntul pe plan mondial

Comertul cu amauntul a fost puternic influentat, in ceea ce priveste evolutia sa, deo
multitudine de fenomene, fiecare punandu-si amprenta pe anumite laturi ale
acestuia.U n e l e d i n t r e a c e s t e f e n o m e n e t i n d e c u m p a r a t o r , i a r a l t e l e s u n t
g e n e r a t e c h i a r d e activitatea comerciala.In ceea ce priveste influentele care vin din partea
cumparatorilor, ele sunt generated e m u t a t i i l e i n t e r v e n i t e î n s t r u c t u r a p e v a r s t e a
p o p u l a t i e i , i n c r e s t e r e a p u t e r i i d e cumparare si in transformarile continue care intervin
in modul de viata.M o d i f i c a r e a s t r u t u r i i p e v a r s t e a p o p u l a t i e i
g e n e r e a z a , i n d e o s e b i , p r i n gusturile şi inovatiile fiecarei categorii de consumatori, in
mod continuu, noi exigente cu privire la evolutia comertului, in sensul modernizarii sale sub
toate formele.Sporirea puterii de cumparare favorizeaza evolutia comertului cu
amanuntul,atat prin redimensionarea si restructurarea nevoilor de consum ale
populatiei cat si prindisponibilizarea si facilitarea unor cai de satisfacere a nevoilor respective

.In ceea ce priveste transformarile intervenite in modul de viata, acestea au larandul


lor multiple influente asupra evolutiei de perspectiva a comerţului cu amanuntul.
managerial au în vedere penetrarea si extinderea continua,in cadrul comertului cu
amanuntul, a unor metode moderne de gestiune a stocurilor, a nois i s t e m e d e a p r o v i z i o n a r e ,
precum si influenta puternica a informaticii de activitatemanageriala.Pe
p l a n m a t e r i a l , f e n o m e n e l e s e r e f e r a l a : i m b u n a t a t i r e a s i s t e m e l o r s i mijloacelor
de transport, mecanizarea si automatizarea manipularii de marfuri, aparitia den o i m a t e r i a l e s i
t i p u r i d e a m b a l a r e a m a r f u r i l o r , c a r e p e r m i t t e h n o l o g i i m o d e r n e d e prezentare
şi etalare a marfurilor si chiar de vanzare a produselor.Fenomenele de ordin comercial, ca
factor de influenta au in vedere trecerea laaplicarea pe scara larga a tehnicilor de
marketing, realizarea diferitelor studii de piata side motivatie, in vederea cunoasterii
ai atragerii clientilor, perfectionarea sistemului de prezentare a marfurilor, utilizarea
design-ului si merchandising-ului.
Formele de vînzare reprezintă elementul de profil al activităţii comerciale, orientîndu-i întreg
procesul managerial. Dată fiind importanţa lor, ele se cer a fi studiate ca un element distinct al
comerţului cu amănuntul, urmărindu-se atît locul pe care îl ocupă în ansamblul procesului de
vînzare, tehnologiile utilizate şi eforturile investiţionale din partea întreprinderilor, cît şi rolul lor
în cadrul procesului de dezvoltare a comerţului ce se desfăşoară în fiecare ţară.
În scopul asigurării unei cît mai bune înţelegeri a problematicii tipologiei generate de procesul
organizărilor din comerţul cu amănuntul, diferitele forme de activitate comercială sunt structurate
în funcţie de două criterii: tipul reţelei de unităţi prin care se realizează vînzarea mărfurilor
şi metodele utilizate în procesul de vînzare.
În funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se realizează vînzarea mărfurilor, întîlnim: comerţ
stabil, realizat printr-o reţea de unităţi bine delimitate din punctul de vedere al amplasării şi al
perioadei de funcţionare; comerţ mobil, realizat prin intermediul unor puncte de vînzare în
continuă mişcare; comerţul fără magazine.
Această primă grupare serveşte, în acelaşi timp, drept cadru şi pentru prezentarea ulterioară a
metodelor utilizate în procesul de vînzare, care, aşa cum s-a arătat mai înainte, se au în vedere ca
al doilea criteriu de structurare a activităţii comerţului cu amănuntul.
Vînzarea clasică, realizată prin intermediul magazinelor, este cea mai veche formă de vînzare. Cu
toată dezvoltarea puternică a unor forme moderne, ea deţine încă o importantă pondere în cadrul
comerţului cu amănuntul. Acest tip de vînzare se caracterizează prin următoarele aspecte:
 se poate utiliza în procesul de comercializare a oricărui tip de produs;
 oferă o mare varietate de posibilităţi de materializare (la vînzător, în magazinele sale; la
cumpărător, prin intermediul vizitelor efectuate de reprezentanţii comerţului cu amănuntul;
în locuri diverse, cum ar fi pieţele, punctele comerciale, foaierele sau expoziţiile);
 vînzătorul este elementul esenţial în cadrul actului de comerţ, el devenind chiar mai
important decît însuşi produsul.
 Vînzarea prin sistemul liber-service-ului reprezintă o formă de vînzare ce a cunoscut o
rapidă dezvoltare în ultimele două decenii, aplicîndu-se unor grupe numeroase de mărfuri.
Principalele caracteristici ale acestui tip de vînzări sunt următoarele:
 absenţa vînzătorilor şi libertatea clientului de a circula după bunul său plac sau după
interesul care pe care îl suscită mărfurile prezentate;
 accentul pus pe importanţa vînzării produselor printr-o ambalare şi prezentare bine
individualizată, o etalonare corespunzătoare şi o publicitate la locul vînzării bine
structurată şi programată
 promovarea unui management al magazinului axat pe o bună organizare a fluxului de
mărfuri şi de cumpărători, folosind în acest scop sisteme adecvate de amplasare a
raioanelor şi de dispunere a mărfurilor precum şi tehnici de merchandising
 în acest sistem se vînd produse alimentare şi de consum curent, bunuri de folosinţă
îndelungată precum şi o serie de combinaţii produs-servicii care cer unităţi specifice, cum
ar fi cele de alimentaţie publică.

Instrumente de plata

Plata poate fi definită ca un transfer de fonduri prin care se stinge o obligaţie din partea plătitorului
către beneficiar. Plătitorul este acea parte într-o tranzacţie de plată care transferă fondurile, iar
beneficiarul este destinatarul final al fondurilor.

Un instrument de plată este un dispozitiv și/sau un set de proceduri convenite între un utilizator
de servicii de plată și un furnizor de servicii de plată, care permit transferul fondurilor de la plătitor
la beneficiar.
Există diferite tipuri de instrumente de plată, fiecare cu propriile caracteristici, în funcţie de
mijloacele prin care se realizează plata, suportul fizic al tranzacţiei, de tipurile de relaţii şi de
tranzacţii efectuate între plătitor şi beneficiar.
Numerarul constituie mijlocul de plată cel mai utilizat pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii.
Numerarul se compune din bancnote, monede şi din mijloace similare, folosite ca mijloc direct de
plată şi acceptate pe scară largă în tranzacţii. Mijloace de plată similare cu numerarul pot fi
considerate ordinele de plată condiţionate, dividendele, obligaţiunile la purtător, ordinele poştale,
cecurile de călătorie, şi altele.
Transferul fondurilor deţinute în conturi deschise la instituţii de credit, în baza primirii unei
instrucţiuni de plată se realizeaza prin intermediul mijloacelor de plată fără numerar, respectiv
urmatoarele instrumentele de plată : transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie şi
bilet la ordin.
Un instrument de plată fără numerar este mijlocul prin care un plătitor dă băncii sale autorizaţie
să transfere fonduri pentru efectuarea unei plăţi sau prin care un beneficiar dă instrucţiuni băncii
sale să colecteze fondurile de la un plătitor. Conturile celor două părţi pot fi deschise la o singură
bancă sau la bănci diferite.
Instrumentele de plată fără numerar pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai important
fiind cel al obligaţiilor create şi al părţii care transmite instrumentul de plată pentru procesare.
In functie de acest criteriu, principalele instrumente de plata fara numerar sunt:
 Instrumente de plată de credit , în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de plătitor
băncii sale pentru a fi procesată,
 Instrumente de plată de debit, în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de beneficiar
băncii sale pentru a fi procesată.
Din punct de vedere al suportului fizic al platii, instrumentele de plata fara numerar pot fi
impartite in:
 Instrumente de plată pe suport hârtie,
 Instrumente electronice de plată.

Un instrument de plată fără numerar este mijlocul prin care un plătitor dă băncii sale autorizaţie
să transfere fonduri pentru efectuarea unei plăţi sau prin care un beneficiar dă instrucţiuni băncii
sale să colecteze fondurile de la un plătitor. Conturile celor două părţi pot fi deschise la o singură
bancă sau la bănci diferite.
Instrumentele de plată fără numerar pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai important
fiind cel al obligaţiilor create şi al părţii care transmite instrumentul de plată pentru procesare.
Transferul credit este o operaţiune de plată iniţiată de către plătitor, prin care o instrucţiune de
plată este transmisă băncii plătitorului (băncii iniţiatoare), iar aceasta transferă fondurile către
banca beneficiarului (banca destinatară), eventual prin mai mulţi intermediari.
Transferul credit este compus dintr-o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către plătitor
a unui ordin de plată dat unei instituţii de credit de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită
sumă de bani şi care se finalizează prin acceptarea respectivului ordin de plată de către instituţia
destinatară.
Ordinul de plată reprezintă modalitatea cea mai simplă de efectuare a unei plăţi, respectiv încasări,
constând din transmiterea unei sume de la persoana/entitatea care efectuează plata către cea care
primeşte suma respectivă.
Transferul credit poate fi iniţiat pe hârtie sau în format electronic, dar de regulă procesarea lui se
realizează electronic.
Debitarea directă este un transfer iniţiat de beneficiar (banca destinatară) prin intermediul băncii
sale, după încheierea unui acord în acest sens între beneficiar şi plătitor (banca iniţiatoare).
Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate frecvent în cazul plăţilor periodice, cum ar fi facturile
de utilităţi publice, în condiţiile unui acord prealabil cu plătitorul.
Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate şi în cazul plăţilor ocazionale, când plătitorul
autorizează o plată individuală.
Cardul
Cardul emis de o instituţie de credit este un instrument de plată electronică, respectiv un suport de
informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să folosească
disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului şi/sau să
utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea
deţinătorului cardului, în vederea efectuării uneia sau mai multor operaţiuni.
Cardul este un instrument de plată care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacţii, spre
deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie (o singură tranzacţie), iar transmiterea
informaţiilor financiare se realizează electronic.
Cardurile pot fi clasificate după mai multe criterii, precum tipul suportului fizic de informaţii, tipul
contului de card, funcţiile realizate, tipul instituţiei care emite cardul, aria geografică de utilizare
şi altele.
Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane:
trăgătorul, trasul şi beneficiarul.
Instrumentul este creat de către trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o
societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care joacă rolul de tras, să plătească la
prezentare o sumă determinată beneficiarului, care poate fi trăgătorul sau o altă persoană.
Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile legate de acest
instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl
plăteşte.
Fiind un instrument pe suport hârtie, cecul este instrumentul de plată fără numerar cel mai costisitor
de procesat şi decontat, de aceea furnizorii de servicii de plăţi caută soluţii pentru reducerea
costurilor prin dematerializarea procesului de compensare şi decontare – prin trunchierea cecurilor,
în care este procesată doar imaginea electronică a cecului – sau prin promovarea utilizării altor
instrumente, precum plăţile prin carduri.
Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care constata
obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau cu o scadenţă fixata, beneficiarului sau
la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată.
Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale
trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor
care dă ordin debitorului sau numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp,
fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.
Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul
creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul şi beneficiarul. Titlul este creat de
subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la
un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de
creditor.