DRAFT

MOBBINGUL, UN ADEVAR ASCUNS

Cuvântul “mobbing” vine din limba engleză, “to mob” înseamnă a ataca, şi a fost
importat în limba română pentru a defini o practică destul de veche: exercitarea stresului asupra
unei persoane la locul de muncă de către ceilalţi membri ai colectivului.
Cel care a lansat si a impus în mediile de muncă şi organizaţionale, termenul de mobbing
a fost Heinz Leymann, doctor în psihologia muncii.
La nivelul Uniunii Europene, 9% dintre angajaţi, respectiv 12 milioane de persoane, au
afirmat că au fost supuşi hărţuirii morale la locul de muncă, fenomenul de mobbing fiind
cunoscut, analizat şi combătut. Există totuşi diferente mari între statele membre UE privind
incidenţa acestui fenomen, posibil datorate diferenţelor culturale dintre state privind înregistrarea
şi comunicarea acestui fenomen.
Ce este mobbingul şi de ce este mai grav decât alte forme de stres la serviciu ?
Mobbing-ul este asociat cu conceptual de hartuire psihologica la locul de munca,
care dureaza de mai bine de 6 luni. Aceasta forma de hartuire are drept scop de a face rau
intentionat si se caracterizeaza prin atacarea unui salariat prin zvonuri, intimidare,
umilire, discreditare, izolare, critici, insulte, remarci defaimatoare, violenta verbala si
fizica.
“Mobbingul sau teroarea psihologică la locul de muncă se defineşte prin rele tratamente
aplicate unui angajat de către un alt coleg, un grup de colegi sau superiorii (de cele mai multe
ori), cu scopul de a-l sabota din punct de vedere profesional. Este o sursă de stres mai nocivă
decât altele de la locul de muncă, având în vedere faptul că efectele se resimt la nivel individual,
la nivel social, apoi la nivel organizaţional şi economic” , Erna Constantin, psihoterapeut -
Psihoterapie integrativă şi Psihologia resurselor umane.

Menţinut pe timp îndelungat, mobbingul conduce la anxietate, depresie şi poate împinge

chiar la sinucidere.
De cele mai multe ori, victima se afla în imposibilitatea de a răspunde atacurilor iar din
acest motiv sufera de:
 depresii,
 boli psihosomatice, insomnie,
 tulburări de comportament (abuz de substanţe, alcool, tutun, bruxism= Scrasnitul dintilor,
frecarea lor si inclestarea maxilarelor),
 scăderea încrederii în sine si a stimei de sine,
 pierderea eficienţei în muncă,
 stress acut, stress posttraumatic.
 Aceste simptome sunt similare cu cele care apar dupa diferite experiente traumatizante,
precum calamităţi sau agresiuni. Simptomele mobbing-ului se pot mentine mai mulţi ani după
producerea incidentelor.
Alte consecinte pot fi:
 izolarea sociala,
 probleme familiale si economice cauzate de absentele de la locul de munca sau la
pierderea locului de munca.
Cauzele mobbing-ului
Factorii care au condus la aparitia acestui fenomen au fost împărţiţi în 4 categorii, după
cum urmeaza:
1. Factori individuali - variabile socio-demografice, trăsături de personalitate şi stil de
abordare a problemelor, comportamente specifice la locul de muncă. Se aplică atât în cazul
agresorului, cât şi în cazul victimei.
2. Factori situaţionali - nesiguranţa locului de muncă, schimbări de la nivelul
managementului.
3. Factori organizaţionali - stiluri de conducere diferite, restructurări, climatul şi cultura
organizaţională.
4. Factori sociali - schimbările economice, emigrarea, rata somajului.
Alti factori de risc:
 relaţii deficitare între colegii de muncă
 nivelul ridicat de stres legat de activitatea profesională
 stresul organizaţional (leadership, comunicare, organizarea muncii)
 Tipuri de mobbing
Clasificarea se face in functie de modul de manifestare:
1. Mobbing vertical
Este exercitat de un superior asupra unui angajat, asistent medical, medic, infirmier. Se
caracterizeaza prin acţiuni şi atitudini generate de un abuz de putere. In cazuri mai rare, angajatii
sunt agresorii şi superiorul este victima - autoritatea şefului nu este recunoscută de subordonaţi.
2. Mobbing orizontal
Apare atunci când colegii sunt agresivi cu un coleg; agresorul şi victima se situează pe
acelaşi nivel erarhic (medic-medic, asistent –asistent, infirmier-infirmier). Cauzele acestui tip de
mobbing pot fi: invidia, bârfa, conflictele, rivalităţile şi antipatiile personale. In general, acest tip
de mobbing este mai agresiv si produce daune la nivel emotional mai grave decat mobbingul
vertical.
3. Mobbing strategic
Se manifestă prin persecuţie psihologică. Aceasta formă de mobbing apare în spitalele care
au trecut printr-un proces de restructurare iar numărul angajaţilor este prea mare. In aceste
situaţii, mobbing-ul devine o strategie menita să-l determine pe angajat să demisioneze.
4. Mobbing emoţional sau relaţional
Are legătura cu relaţiile interpersonale. Este determinat de invidie, gelozie, competitie,
resentimente, femeile fiind într-un procent mai mare ţinte ale mobbingului.
Asistentul medical/medical/infirmierul poate fi sau nu, conştient de ceea ce i se întâmplă.
Mobbingul apare prin interacţiunea dintre: psihologia agresorului, psihologia victimei, cultura şi
structura organizaţiei, evenimentul declanşator şi factorii din afara organizaţiei profesionale..

Subminarea psihologică a asistentului medical.medic/infirmier, poate fi atât de intensă

încât cel vizat de mobbing se simte vânat şi atacat sistematic şi ajunge la concluzia că indiferent
ce ar spune şi orice ar face , totul se va întoarce împotriva sa.
Comportamentele care avertizează cu privire la existenţa mobbingului în
colectivitate sunt:
 Victima nu are posibilitatea de a-şi expune părerile în faţa şefilor ; victima este
împiedicată, intimidată de colegi sau întreruptă atunci când vorbeşte; Intimidarea
medicilor si a asistentilor medicali de catre alte cadre medicale este prezenta in multe unitati
sanitare. Intimidarea printre colegi creeaza stres si epuizare suplimentara, face dificila
comunicarea si indeplinirea eficienta a sarcinilor, culminand deseori cu renuntarea la locul de
munca.
 Ignorarea completa a altui doctor sau a unui asistent medical, victima fiind privată de
informaţii si izolată. Tratamentul tacerii poate avea un impact negativ asupra ingrijirii
pacientului. Cadrul medical care este victima acestui tratament din partea colegilor va
ezita sa ceara sfatul sau sa isi comunice observatiile referitoare la starea pacientilor.
Aceasta izolare profesionala este cu atat mai periculoasa cu cat medicul sau asistentul
medical victima are mai putina experienta clinica.

 O forma clasica de intimidare o reprezinta izolarea intentionata a altui cadru medical la

reuniuni, declaratii oficiale, evenimente sociale etc. cu scopul ca acesta sa se simta
neadecvat si nedorit in mediul respectiv.

 Asistentului/medicului i se construieşte un portret negativ, lansându-se diverse zvonuri

fiind forma clasica de agresiune in randul medicilor si asistentilor medicali. Inventarea
unor povesti stanjenitoare si raspandirea lor printre colegi este una dintre metodele de
intimidare folosite de cadrul medical agresor.
 Fiecare cadru medical nou venit intr-o unitate sanitara trebuie sa fie invatat despre
regulile si modul de functionare. Un medic sau un asistent medical agresor va oferi
elementele de baza ale instruirii, dar odata ce noul coleg/noua colega are nevoie de unele
clarificari il/o va acuza de lipsa de atentie sau incapacitate de asimilare a informatiei.
.
 ,,O situaţie mai gravă este cea în care victimei i se dau sarcini umilitoare; victima este
ameninţată fizic, verbal şi, în cazuri şi mai grave, este agresată sexual.” ( Erna Constantin)

Persoana, identificata ca fiind tinta mobbing-ului, oricat de puternica si de competenta ar fi,

va resimti din plin efectele in toate planurile vietii. Astfel aceasta se poate simti confuza,
anxioasa, extrem de tensionata, bolnava fizic, devinde deprimata, irascibila, nu stie in cine sa mai
aiba incredere, se autoizoleaza.

In cazurile cele mai grave, in care persoana nu primeste sprijin si consiliere, poate dezvolta
sentimentul persecutiei sau paranoia, ajunge sa se comporte inadecvat, sa se implice in
comportamente distructive pentru sine sau pentru altii, poate dezvolta anxietate acuta sau
tulburare de stres post-traumatic (PTSD), poate suferi traume fizice sau emotionale permanente.
Nu numai echilibrul personal va fi clatinat ci si cel de cuplu si familie, social si profesional.

Profilul persoanei afectate de mobbing

 Cei care ajung sa fie hartuiti sunt persoane performante la locul de munca, foarte
constiincioase, cu rezultate bune, foarte bune sau chiar exceptionale.
 Sunt axate pe a-si face munca la un nivel de calitate cat mai ridicat, uneori neglijand
nevoile personale care nu au legatura cu viata profesionala. De aici o suprainvestire in tot
ceea ce inseamna job. Isi pierd parghiile de echilibrare sanatoasa in afara muncii
 O alta caracteristica a persoanelor hartuite la job o reprezinta indoiala fata de propria
persoana, fata de propriile capacitati, valoare si realizari.

Semnele si simptomelor generate de hartuire:

 oboseala cronica si inexplicabila,
 lipsa de energie nejustificata,
 diminuarea capacitatii de concentrare,
 scaderea randamentului,
 disparitia placerii de a mai merge la munca si de a rezolva sarcinile de serviciu,
 trairi fizice de dezgust sau teama/anxietatea la inceputul saptamanii sau zilei de lucru.

Mijloace de prevenire a mobbingului

 angajatii trebuie sa se informeze si sa contientizeze comportamentele potrivite si cel

neacceptabile la care sunt supusi la locul de munca
 reclamarea/sesizarea persoanele adecvate din organizatie care ar putea interveni sau din
afara, informatii referitoare la care sunt posibilitatile sale de a actiona, din punct de
vedere legal, psihologic si profesional (pe plan intern sau extern) astfel incat sa gaseasca
cea mai buna cale de solutionare a conflictului de la locul de munca, in functie de
contextul sau particular de viata si a se proteja impotriva discriminarii;
 sprijin specializat inca de la inceput, inainte de aparitia simptomelor psihofizice
agravate sau deteriorarea relatiilor de munca.
 dezvoltarea capacitatii de a pune limite sanatoase in relatiile de munca. Iar acest
lucru inseamna sa stii ce inseamna si ce implica hartuirea psihologica la locul de munca,
sa constientizezi cand se intampla in mod repetat, sa mergi in fazele incipiente sa obtii
ajutor specializat.
 cod de conduita intern scris si semnat de fiecare anajat in parte la intrarea in oranizatie
cu precizarea comportamentelor care descriu o situatie de hartuire si expunerea
consecintelor nerespectarii codului;
 cursuri de formare si workshop-uri sau seminarii de dezvoltare personala pentru
manageri (ex: de leadership, mentoring) si pentru angajati (comunicare, inteligenta
emotionala etc.);
 apelarea la un consilier antimobbing intern sau extern sau a unui for de incredere pe
probleme de hartuire sau discriminare la locul de munca.
 psihoterapie de support cu urmatoarele beneficii pentru victim

o va intelege corect ceea ce i se intampla si va avea o imagine mai realista asupra

situatiei de la locul de munca, reusind sa ia o decizie optima referitoare la
pastrarea/ parasirea locului de munca sau reintegrarea pe piata muncii;
o va invata sa se protejeze sanatos de atacurile agresorilor si nu va mai permite
abuzul emotional, actionand in beneficiul sau;
o isi va redobandi puterea si isi va gasi linistea, isi va imbunatati stima de sine si
starea de sanatate emotionala si fizica, iesind din starea de depresie sau anxietate
care s-a instalat.