CUPRINS:

INTRODUCERE............................................................................................................................................................4

CAPITOLUL I. ANTREPRENORIATUL COMERCIAL ÎNTRE TEORIE ȘI PREDICȚIE.............................7

1.1. SEMNIFICAȚIA CONCEPTELOR DE BAZĂ.............................................................................................................7

1.2. EDUCAȚIA ANTREPRENORIALĂ.........................................................................................................................11

1.3. GRADUL DE LIBERTATEA ECONOMICĂ AL UNEI ȚĂRI ȘI DEZVOLTAREA SPIRITULUI ANTREPRENORIAL..........15

1.4. PROFILUL ANTREPRENORIAL. PARTICULARITĂȚI MOLDOVENEȘTI.................................................................24

CAPITOLUL II. ANTREPRENORIATUL ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

......................................................................................................................................................................................32

2.1. CADRUL LEGAL ȘI INSTITUȚIONAL DE ACTIVITATE ȘI DEZVOLTARE A ANTREPRENORIATULUI........................32

2.2. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ NAȚIONALĂ PE FORMELE ȘI TIPOLOGIA ANTREPRENORIATULUI........................37

2.3. STIMULAREA ACTIVITĂȚII ANTREPRENORIALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA.......................................................47

2.4. ANTREPRENORIATUL IN RM LA LIMITA INTRE DOUĂ REALITĂȚI: POLITICI SI STRATEGII DECLARATE ȘI

REALITATEA CONFUZA DE ACTIVITATE....................................................................................................................52

CAPITOLUL 3. ELEMENTELE PROFILULUI ANTREPRENORIAL. STUDIU DE CAZ.

INTREPRINDEREA SRL FORTUNA PLUS..........................................................................................................57

3.1. PREZENTAREA SOCIO-ECONOMICA A INTREPRINDERII....................................................................................57

3.2. ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE A INTREPRINDEII S.R.L. “ FORTUNA- PLUS”.....................................60

3.3. IDENTIFICAREA ŞI ANALIZA OPORTUNITĂŢILOR SRL FORTUNA PLUS............................................................66

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI..........................................................................................................................76

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................................79

ANEXE.........................................................................................................................................................................83

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În prezent, antreprenoriatul reprezintă una dintre cele mai dezbătute
teme atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în întreaga lume. Comunităţi, oraşe, regiuni şi
naţiuni încep să considere antreprenoriatul un motor al dezvoltării economice, al creşterii
numărului de locuri de muncă şi al competitivităţii firmelor.

3
 Promovarea antreprenoriatului în Republica Moldova este extrem de important deoarece
acesta determină o accelerare a dezvoltării economico-sociale durabile prin valorificarea
superioară a potenţialului antreprenorilor locali.
Antreprenoriatul în Republica Moldova are la baza încurajarea practicării afacerilor de
către cât mai multe persoane, sporirea veniturilor antreprenorilor, asigurându-se în acelaşi timp
stabilitatea social-economică a statului.
In economia de piață, bazată pe concurență și risc, dezvoltarea sectorului antreprenorial
reprezintă o prioritate. In ultimele decenii se vorbește tot mai mult de o economie
antreprenorială, în care creșterea economică este susținută de intreprinderile mici și mijlocii,
acestea fiind rezultatul concretizării inițiativelor antreprenoriale.
Pentru economia moldovenească, dezvoltarea sectorul antreprenorial constituie o
componentă importantă a politicii de restructurare economică, ce influențează pozitiv ritmul
creșterii economice durabile. Prin caracteristicile lor: inovație, legături strânse cu comunitatea,
dinamică ridicată, valorificarea optimă a resurselor locale, crearea de locuri de muncă,
intreprinderile mici si mijlocii influențează dezvoltarea, mai ales la nivele inferioare, respectiv
cel local si regional. Deci, dimensiunea și dinamica inițiativei antreprenoriale constituie unul din
indicatorii care subliniază perspectivele de dezvoltare ale unei comunități.
Inițiativele antreprenoriale sunt de fapt rezultatul unor idei si a unor proiecte care
ilustrează determinarea si atitudinea intreprinzătorului față de identificarea si valorificarea unor
oportunități care apar la un moment dat. Motivația de a crea o nouă afacere este o premisă in
apariția inițiativei antreprenoriale, iar receptivitatea față de un produs sau un serviciu este cea
care insuflă succes acesteia. De cele mai multe ori, antreprenorul nu are nici mijloacele si nici
competențele necesare pentru punerea in valoarea a acestor idei, însă are drept unice instrumente
disponibilitatea de a-și asuma un risc, nevoia de independență, dar si caracteristica generației
sale.
Prin geneza si structura lor, inițiativele antreprenoriale apar mai ales in „mediile prospere,
cu suficiente resurse de a transforma ideea în acțiune și de asigura durabilitatea acesteia” si in
contexte locale unde specializările sunt moșteniri valoroase, iar generațiile actuale prelungesc
sau găsesc alternative la acestea. Creații ale spațiului respectiv, inițiativele antreprenoriale vor
aduce modificări mai mult sau mai puțin vizibile asupra spațiului respectiv, în funcție de modul
în care se va realiza inserția in teritoriu a acestora.
Având în vedere faptul că în Republica Moldova se poate vorbi de existența unui sector
antreprenorial doar începând cu anul 1991, când s-a legiferat libera inițiativă, primele demersuri
stiințifice asupra rolului sectorului antreprenorial în dezvoltarea economică a unei regiuni au fost
realizate de către economiști, interesați în a studia mai ales mecanismele de funcționare a noilor

4
categorii de intreprinderi, respectiv intreprinderile mici si mijlocii (apariție, organizare,
conducere, gestionarea optimă a resurselor materiale si umane, sursele de finanțare etc.).
Indiferent de perioada socială la care vom face referire, spiritul antreprenorial a fost,
este şi va fi prezent. Putem spune cu certitudine că antreprenoriatul contribuie la creşterea
economică a oricărei ţări.
Pe plan internaţional, antreprenoriatul diferă în funcţie de nivelurile de dezvoltare
economică şi de structurile instituţionale ale fiecărei ţări.
De-a lungul timpului, au existat numeroase forme (modele) de antreprenoriat datorită
tendinţelor şi dezvoltării tehnologiilor existente.
Cercetarea antreprenoriatului în Republica Moldova este necesară deoarece determină
identificarea factorilor care influenţează înfiinţarea unei firme noi şi a competenţelor care susţin
acest proces. În plus, identificarea factorilor care determină antreprenoriatul Republica Moldova
este necesară deoarece, prin antreprenoriat, se realizează o maximizare a şanselor de succes
pentru sectorul economic în general.
Obiectivele prezentei teze de licență cuprind realizarea unei activităţi de cercetare-
documentare în baza unei întreprinderi reale cu privire la factorii care influenţează
antreprenoriatul în Republica Moldova.
Cercetarea îşi propune să evidenţieze mijloacele prin care s-ar putea realiza o dezvoltare
a antreprenoriatului în Republica Moldova, prin creşterea numărului de firme şi prin încurajarea
antreprenorilor locali înspre dezvoltarea afacerilor lor.
Cercetarea prezintă atât aspecte individuale legate de antreprenori (vârsta, venitul,
educaţia etc.), cât şi de aspecte privind apartenența la o anumită ramură, colaborarea cu firme din
sectorul economic și financiar, accesarea fondurilor naționale și europene, mărimea afacerii etc.,
analizând factorii favorizanţi dezvoltării antreprenoriatului în Republica Moldova.
Metodele cercetării. Analiza factorilor care influenţează antreprenoriatul în Republica
Moldova s-a realizat utilizând ca metode de cercetare: metoda analitică, metoda istorică,
metodele analizei economice.
Motivul alegerii acestor metode constă în dorinţa de a se obţine informaţii cât mai
pertinente cu privire la factorii de influenţă ai antreprenoriatului în Republica Moldova la nivelul
întreprinderilor locale şi a măsurii în care antreprenorii au reuşit sau îşi propun să acceseze
fondurile locale și europene de dezvoltare a afacerii.
Gradul de cercetare a temei. Fenomenul antreprenorial în întreaga sa complexitate este
cercetat în cvasitotalitatea statelor din U.E., Asia, America și Australia iar rezultatele acestor
investigații sunt prezentate în numeroase lucrări științifice, în reviste de prestigiu internațional.
Accesând portalul www.springerlink.com cu lucrări științifice din întreaga lume la cuvântul

5
cheie antreprenoriat se pot accesa peste 680 de lucrari, iar la educație antreprenorială peste 130
de lucrări cu referințe sumare sau de detaliu despre educația antreprenorială universitară.
Lucrarile românești și inclusiv a autorilor din Republica Moldova care abordează
antreprenoriatul și educația antreprenorială sunt rare, putând fi menționati puțini cercetători și
cadre didactice, cu rezultate relevante: O. Nicolescu, I. Abrudan, I. Mihuț, C. Russu, L. Marian,
o serie de comunicări științifice publicate la diferite sesiuni naționale și internaționale.
Structura lucrării. Lucrarea este structurată in trei părți: prima parte vizează aspectele
teoretico-metodologice, cateva repere asupra contextului in care a evoluat sectorul antreprenorial
la nivel național si internațional.

CAPITOLUL I. ANTREPRENORIATUL COMERCIAL ÎNTRE

TEORIE ȘI PREDICȚIE

1.1. Semnificația conceptelor de bază

6
 Antreprenoriatul este definit ca „modul în care, de către cine şi cu ce consecinţe
oportunităţile de a produce noi bunuri şi servicii sunt descoperite, evaluate şi exploatate”
(SHANE şi VENKATARAMAN, 2000).
Antreprenoriatul reprezintă crearea unor organizaţii, procesul prin care organizaţiile iau
naştere (GARTNER, 1988).
Antreprenorul este acel individ care creează o valoare nouă: o inovaţie sau o firmă nouă
(BRUYAT şi JULIEN, 2001), determinând o schimbare (AUDRETSCH, 2002).
Antreprenoriatul este procesul dinamic de creare a unei bogăţii suplimentare. Această
bogăţie este creată de către indivizi care îşi asumă anumite riscuri şi îşi propun să confere
valoare unor produse sau servicii. Produsul sau serviciul în sine poate să fie sau să nu fie nou sau
unic, dar antreprenorul trebuie să îi confere valoare prin alocarea resurselor şi a abilităţilor
necesare (HITT et al., 2001b).
Teorii antreprenoriale există de foarte mulţi ani. Acestea au contribuit la dezvoltarea şi
formarea antreprenoriatului ca ştiinţă.
Dintre gânditorii clasici, care au formulat teorii despre antreprenoriat, cei mai de seamă
au fost R. Cantillon şi J. B. Say. Richard Cantillon (1680-1734) a fost primul economist care a
folosit termenul întreprinzător. Contribuţia sa cea mai importantă a constat în recunoaşterea
faptului că funcţia antreprenorială există în sistemul economic atât la nivel micro, cât şi macro
(adică în cadrul firmei şi în cadrul economiei).
Cantillon a identificat trei forme diferite de antreprenoriat: a) proprietarii de terenuri, pe
care îi numea capitalişti; b) întreprinzătorii, pe care îi numea arbitri; c) managerii plătiţi.
Jean-Baptiste Say (1767-1832) consideră că antreprenorul deţine un rol central atât în
producerea, cât şi în distribuirea bunurilor şi serviciilor produse şi consumate de societate în
ansamblu. El este primul economist care a văzut antreprenorul în primul rând ca şi un manager.
Spre deosebire de alţi economişti, Say acordă antreprenoriatului o poziţie deosebit de importantă
în sistemul de producţie şi consum. Say îndepărtează atenţia de la rolul antreprenorului, tratând
activitatea acestuia ca pe o formă superioară de muncă
Alfred Marshall (1842-1924) atribuie un rol remarcabil antreprenorului, atât la nivel
macro-, cât şi microeconomic. În concepţia sa, aportul cel mai important al antreprenorului îl
reprezintă furnizarea de mărfuri deopotrivă cu inovarea şi progresul realizate simultan.
Joseph Schumpeter (1883-1950) a considerat antreprenorul ca lider şi inovator sau
„motorul principal al sistemului economic”. În concepţia lui Schumpeter, sarcina antreprenorului
este de a hotărî care obiectiv trebuie urmărit şi nu de a decide cum anume trebuie să se facă
aceasta. El nici nu îşi asumă riscul şi nici nu furnizează capitalul; aceste sarcini sunt lăsate în
seama bancherului (investitorului).

7
 Frank Knight (1885-1972) susţine faptul că antreprenorul contribuie şi la progresul
economic general. Urmărind atingerea propriilor scopuri, el va ameliora întotdeauna tehnologiile
şi modurile de organizare existente. Antreprenorii au responsabilitatea de a garanta remunerarea
prestabilită pentru toate părţile interesate din cadrul firmei.
Antreprenorul scoate resursele economice dintr-un domeniu cu productivitate scăzută şi
le introduce într-un domeniu cu productivitate ridicată şi cu randament mai mare”. Este definiţia
lui Say care nu ne spune cine este acest „antreprenor”. Deoarece Say a inventat acest termen
acum aproape 200 de ani, a existat o confuzie totală asupra definiţiilor „antreprenorului” şi
„sistemului antreprenorial”.
Asistăm la o adevărată proliferare a termenilor asociaţi celor de antreprenor şi
antreprenoriat. Se discută din ce în ce mai frecvent despre antreprenori sociali, antreprenori
morali, politici sau instituţionali, antreprenori publici sau civici.
Peter Drucker ne aminteşte că termenul antreprenor îşi are originea în economia franceză
din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, fiind folosit pentru a indica acea persoană care iniţiază
un proiect sau o activitate semnificativă. Însă, cel care a inventat literalmente termenul, în jurul
anului 1800, a fost economistul francez Jean Baptiste Say. Antreprenorul (entrepreneur), spunea
Say, este acea persoană care „transferă resursele dintr-o zonă cu productivitate mai scăzută într-
una cu productivitate mai înaltă şi cu profit mai mare”, creând, prin urmare, valoare.
Faptul că Say ne-a spus doar ce este antreprenorul, dar nu şi cine este el, a creat o totală
confuzie cu privire la definirea termenilor „antreprenor” şi „antreprenoriat”.
În mare parte, confuzia este datorată şi semnificaţiilor diferite în ţări diferite.
a)Germanii, de exemplu, identifică antreprenoriatul cu puterea şi proprietatea.
Antreprenorul este persoana care îşi conduce propria afacere, termenul fiind folosit mai degrabă
pentru a face distincţia dintre „şeful” care are în proprietate o afacere şi „managerul profesional”
(„forţa de muncă” angajată pentru gestionarea afacerii).
b)În SUA, ca şi în ţările de limbă engleză, semnificaţia termenului antreprenor este legată
de acea persoană care iniţiază o afacere proprie, de mici dimensiuni. Pe scurt, noutatea,
proprietatea şi dimensiunile (mici) ale unei afaceri ar reprezenta, în esenţă, caracteristicile
antreprenorului.
Activitatea antreprenorială constă în reformarea şi revoluţionarea modului de producţie,
exploatând o invenţie sau, mai general, o posibilitate tehnologică inedită, în scopul obţinerii unui
nou produs sau serviciu.
Procesele de producţie din economiile contemporane dezvoltate recunosc legimitatea
luării în considerare atât a factorilor clasici (munca, capitalul şi pământul) cât şi a neofactorilor
(ştiinţa, progresul tehnic şi antreprenoriatul). De aceea în prezent neofactorii de producţie (ştiinţa

8
şi antreprenoriatul) devin proprii sistemelor economice bazate pe concurenţă şi liberă iniţiativă.
În acest sens firmele sunt permanent preocupate în găsirea celor mai adecvate modalităţi de
combinare a factorilor de producţie care să le permită obţinerea maximei eficienţe şi
profitabilităţi.
Exemple recunoscute de practicarea activităţii antreprenoriale sunt în domenii ca: a)
alimentaţia publică (firma McDonald); b) comerţul (firma Mark&Spencer); c) producţie (firma
General Electric).
Sistemul antreprenorial nu este restrâns doar la instituţiile economice, ci și la instituțiile
acdemice, militare etc. Spre deosebire de spaţiul românesc în care sunt dese confuzii
terminologice, în Germania s-a constatat o distincţie clară între antreprenor / întreprinzător şi
investitor. Antreprenorul / Întreprinzătorul este cel ce vine cu Ideea, iar Investitorul vine cu
Banii. Pot să fie şi aceeaşi persoană („un cumul de funcţii”) dar cel mai frecvent caz este cel în
care sunt persoane distincte. Investitorul trebuie să creadă în Idee. Iar Antreprenorul /
Întreprinzătorul trebuie să vină şi el cu o sumă minimă, sau să garanteze cu bunurile sale, pentru
a participa şi el la asumarea riscului.
Conferinţa de la Lisabona din 2000 a trasat „Strategia Lisabona” prin care se preconiza
ca în 10 ani (deci până în 2010) economia UE să fie cea mai competitivă din lume. Din păcate
azi, UE este departe de obiectivul propus. Mai mult, SUA şi Japonia au avut creşteri mai mari.
Pentru a realiza o creştere economică şi a standardului de viaţă, noua Strategie Europa 2020 și-a
propus să stimuleze inovaţia şi spiritul antreprenorial. Astfel, pe de-o parte decalajul faţă de
competitori se va accentua, iar pe de altă parte chiar inovatorii şi antreprenorii vor migra în spaţii
economice mai favorabile, lucru facil într-o lume globalizată.
O altă noțiune cu relevanță pentru tema cercetării noastre este marketingul
antreprenorial este abordat ca un concept integrativ care să adapteze demersul de marketing
noilor condiţii de mediu în care întreprinderea operează. Marketingul antreprenorial sintetizează
marketingul şi antreprenoriatul într-un concept comprehensiv, în cadrul căruia marketingul
devine un proces pe care firma îl poate realiza în mod antreprenorial.
Primele cercetări în domeniul interfeţei marketing/antreprenoriat au debutat în 1982 la
Universitatea din Chicago, iar în 1997 s-a desfăşurat primul simpozion al Asociaţiei de
Americane de Marketing pe tema „Marketing şi Antreprenoriat”.
Interfaţa marketing - antreprenoriat este necesară în două situaţii: caracteristicile pieţei
sunt discontinue, orientarea antreprenorială reprezentând un suport util în identificarea nevoilor
încă nepercepute; piaţă cu caracteristici continue, antreprenoriatul orientând strategia de
marketing în direcţia satisfacerii nevoilor actuale într-un mediu ce prezintă noi caracteristici.

9
 Marketingul şi antreprenoriatul prezintă trei zone de interfaţă (Collinson şi Shaw 2001):
orientarea spre schimbare; identificarea şi valorificarea oportunităţilor; orientarea spre inovare.
Figura 1. 1. Interfaţa marketing-antreprenoriat

Sursa: Abordarea antreprenorială în marketing, Prof. univ. dr. Florin Foltean, Universitatea de
Vest din Timişoara

Demersul de tip antreprenorial are la bază anumite concepte fundamentale ale teoriei
marketingului: identificarea oportunităţilor, utilizarea tehnicilor inovatoare pentru a aduce
produsul sau serviciul pe piaţă şi rapiditatea răspunsului la nevoile pieţei-ţintă. Cercetările
recente sugerează trecerea spre noua paradigmă a marketingului antreprenorial (Morris,
Schindehutte şi LaForge 2002).
Antreprenoriatul ca domeniu de cercetare. Cercetarea în domeniul antreprenoriatului
cuprinde studiul procesului de apariţie a unei firme noi, axându-se asupra originilor şi
caracteristicilor ideilor de afaceri. Interesul pe care societatea a început să-l acorde
antreprenoriatului şi firmelor mici are un impact puternic şi în mediul academic. În cadrul
universităţilor, au apărut programe doctorale specializate în antreprenoriat.
Antreprenoriatul ca fenomen economic. Antreprenoriatul ca fenomen economic se
referă în general la procesul prin care se descoperă şi se implementează noi oportunităţi.
Oportunitatea antreprenorială există atunci când „bunuri noi, servicii, material brut sau metode
organizaţionale pot fi introduse pe piaţă şi vândute la un preţ mai mare decât preţul lor de
producţie”.
Despre rolul major al educației antreprenoriale în universități atrag atenția numeroase
lucrări de specialitate (Franke, 2004)1.
In privința factorilor care generează fenomenul antreprenorial, cercetarile definesc în
globalitate sau în detaliu o serie de aspecte: in timp ce Timmons, 1994 insista asupra factorilor
psihologici care justifică în primul rând motivația demersurilor, Shapero analizează ca primordial
factorii contextuali de care noua afacere trebuie să beneficieze, Fayolle insista asupra factorilor
economici, tehnologici, financiari și materiali, Watson evidențiază rolul major pe care educația și

1
in articolul Entrepreneurial Intentions of Business Students: A Benchmarking Study publicat in International
Journal of Innovation & Technology Management.

10
studiul o are asupra rezultatelor finale, însă toți relevă faptul că pe lângă interesul major al
persoanei de a dezvolta o afacere mai sunt necesare cel puțin două componente: cunoștințele
relevante din domeniul inovării și educația antreprenorială, ca o precondiție în a percepe,
gestiona și eficientiza corect cercetarea și inovarea.
Springer-Science Inc, S.U.A2. autorii analizează antreprenoriatul în culturi naționale și
organizaționale diferite identificând diferențele, interesul și intențiile pentru a dezvolta afaceri la
nivelul unor grupuri de studenți și influența unor variabile semnificative asupra educației
antreprenoriale: motivarea, educația, cunoștințele, încrederea în propriile forțe, abilitățile în
crearea și gestionarea afacerilor, lucrul în echipă, etc.
Două concluzii trebuie reținute din prezenta lucrare: educația antreprenorială reprezintă
trăgaciul care motivează și impulsionează crearea de afaceri pe baza valorificării cunoștințelor,
marii antreprenori nu au crescut de la sine, ei sunt un produs al societății și al culturii naționale
orientate spre antreprenoriat.

1.2. Educația antreprenorială

În economia antreprenorială, ideile şi cunoştinţele fiind esenţiale pentru inovare şi

creştere economică, investiţia în resurse umane este un factor important al menţinerii
competitivităţii economice şi tehnologice. Formarea resurselor umane de înaltă calificare, din
care se alimentează domeniul cercetării-dezvoltării (C-D), necesită timp mai îndelungat, dar
investiţiile în educaţie sau alte domenii care susţin procesul de învăţare continuă aduc mari
beneficii economiei şi societăţii, nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen lung şi foarte lung.
Construirea unei solide capacităţi umane atât de necesară economiei antreprenoriale şi spre care
se aspiră la nivel european, nu este posibilă fără susţinerea printr-o finanţare adecvată a
învăţământului, cât şi a cercetării.
În principiu, întreaga populaţie a unei ţări poate constitui o sursă potenţială de resurse
umane pentru ştiinţă şi tehnologie (S&T), dar cu cât segmentul de populaţie cu nivel înalt al
educaţiei formale este mai consistent, cu atât exista o posibilitate mai mare de ocupare în
activitatea de C-D.
Specialiştii domeniului apreciază că ţările cu un potenţial redus de cercetători nu
întrunesc cerinţele minime ale economiei bazate pe cunoaştere de tip antreprenorial.
După părerea experţilor, decalajele sunt greu de recuperat atât în sectorul public, dar mai
ales în cel privat. Datele relevă că în firmele private europene sunt utilizaţi numai jumătate din

2
In lucrarea Impact of Entrepreneurship Education. A Comparative Study of the USA and Korea publicat in
International Entrepreneurship and Management Journal (1) 2005, pag. 27-43,

11
numărul de cercetători în comparaţie cu SUA şi Japonia, unde în sectorul privat sunt utilizaţi
circa 80% dintre cercetători.
În viitor economia bazată pe cunoaştere de tip antreprenorial va stimula şi mai mult
creşterea necesarului de persoane cu o calificare tehnico-ştiinţifică înaltă. Deşi, potrivit
sondajelor, oamenii de ştiinţă se bucură de o bună reputaţie, lipsa de atractivitate a acestui
domeniu constituie, în cazul studenţilor, obstacolul major în calea opţiunii pentru activitatea
ştiinţifică. Societatea bazată pe cunoştinţe de tip antreprenorial trebuie să aibă ca esenţă
conceptul de persoană educată.
În Statele Unite, de exemplu, antreprenorul este deseori definit ca cineva care îşi începe
propria sa afacere de proporţii mici. Într-adevăr, cursurile despre sistemul antreprenorial,
obişnuite în şcolile americane de afaceri, au la origine cursurile despre cum poţi să începi o mică
afacere proprie. Dar nu orice mică afacere nouă este antreprenorială sau reprezentativă pentru
sistemul antreprenorial.
Educaţia înseamnă antreprenoriat, iar profesorul are rolul de antreprenor. Ca orice
antreprenor şi profesorul trebuie să-şi asume riscuri, nu trebuie să le evite. În prezent aceste
riscuri ţin de trecerea de la un sistem de învăţământ superior clasic spre un sistem de învăţământ
superior modern.
În această trecere, apar câteva elemente distincte cum ar fi: în forma clasică studenţii
învaţă de la profesor, iar în varianta modernă, aceştia trebuie să înveţe de la mai multe persoane
din domenii diferite (specialişti în ştiinţe, psihologi, ingineri); până acum studentul avea un rol
pasiv, în învăţământul modern îl implică pe acesta în a participa activ la schimbul de idei; în
forma clasică, primează învăţarea în organizaţie, aceasta cu siguranţă trebuie înlocuită cu forma
modernă unde apare învăţarea prin descoperire; nu este de neglijat că forma clasică promovează
învăţământul prin atingerea ţintei, pe când forma modernă va promova învăţământul pentru a
ajunge la ţinte.
Toate acestea pot fi posibile, dacă şi universităţile din Republica Moldova, vor accepta să
implementeze aşa cum au făcut şi universităţile din SUA, Germania, Austria, Noua Zeelandă
spiritul antreprenorial.
Educația antreprenorială debutează de timpuriu, iar cadrul familiar reprezintă un factor
uman deosebit de influent pe care o serie de lucrări de specialitate le menționează ca
determinante. Din păcate, cu excepția Ungariei (1974) și Poloniei (1980) care au legiferat
antreprenoriatul, celelalte țări Est Europene, inclusiv Romania și Republica Moldova, nu poate
beneficia de un model inițial, natural și stimulativ, sistemul etatizat și centralizat al economiilor
promovate reducând la zero capacitățile antreprenoriale ale persoanelor mature azi, care ar trebui
sa reprezinte modele de succes pentru tineri.

12
 Nici istoria recentă din aceste țări, dupa D. Smallbone3, nu poate reprezenta un model
autentic pentru antreprenoriatul bazat pe cunoaștere, peste 40 % din afacerile țărilor Est
Europene reprezentând translatarea activităților deja derulate din sectorul public, tipul de
antreprenoriat identificat este de tip nomenklatura business, cu zeci de mii de firme care
operează într-o economie formală, cu un singur angajat, afaceri de part-time, fără elemente de
inovare și valoare pentru client în aceste firme structurile birocratice din sectorul de stat sunt
copiate și respectate întocmai.
Educația antreprenorială în universități a debutat, surprinzător, în Japonia (1930) dar
S.U.A. (cu debutul în 1984) este liderul mondial cu peste 500 de programe (din 800 în întreaga
lume) de învațamânt antreprenorial care sunt aplicate în diferite universități.
In ultima decada a sec. XX o serie de țări Australia, Brazilia, India, Korea de Sud, Anglia,
Irlanda, Franța, Germania, Olanda, au lansat programe educaționale antreprenoriale la nivel de
universități, lor alaturându-se în ultimii ani Ungaria, Slovenia, țările baltice, Polonia, Cehia.
Republica Moldova a depus eforturi considerabile în cadrul sistemului educaţional
naţional cu privire la educaţia antreprenorială şi a iniţiativei antreprenoriale, la toate treptele de
învăţămînt, inclusiv educaţia pe parcursul întregii vieţi. Aceste declaraţii pot fi credibile, dar nu
și posibile.
La nivelul politic, in Parlament, Comisia pentru Educatie, Cercetare, Tineret si Sport
discuta si aproba proiecte de legi si alte documente legislative legate de educatie, stiinta, tineret
si sport. Nu exista un nivel orizontal de coordonare ( de ex. consilii interministeriale pentru CD
si inovare sau similare), care ar avea un impact vizibil asupra dezvoltarii sistemelor de CD si
inovare in tara.
La nivelul operational al Guvernului pot fi observate citeva ministere (Economie,
Agriculturii, TIC, Sanatate, Educatie, Mediu), agentii (AGEPI, Standardizare si metrologie,
BNS) antrenate in coordonarea activitatilor CD si inovare si ASM.
Actorii în domeniul inovării includ: Agenţia pentru Inovare şi Transfer Tehnologic
(AITT) a fost creată in 2004 pentru coordonarea, stimularea şi implementarea mecanismelor
activităţii de inovare şi transfer tehnologic. Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
(AGEPI) organizează şi efectuează protecţia juridică a proprietăţii intelectuale sub formă de
proprietate industrială, drepturi de autor şi de drepturi conexe pe teritoriul Republicii Moldova.
Sistemul de învăţământ cu referire la sectorul antreprenorial și de business promovează
politica educaţională oficială de stat, armonizând-o cu standardele educaţionale ale structurilor
europene. Acest aspect are conotații pozitive, permițând iluzia că sistemul educațional poate fi
dirijat, conform unor strategii și politici bine gândite, în același timp lipsa resurselor financiare
3
in The Distinctions of Entrepreneurship in Transition Economies lucrare publicată in Small Business Economies
(2001), pag. 249-262 Kluwer Academic Publ. Netherlands

13
dar și lipsa unui potențial uman adecvat noilor tendințe la nivel mondial creaza disfuncții, pe care
le trăim cu toții.
În continuare vom prezenta la nivel teoretic indicatorii de performanță și progres, care
începind cu anul 2009 Republica Moldova a început sa-i calculeze fiind unii dintre indicatorii
sistemului statistic european “Innovation scoreboard”, dar și câțiva adițonali, care sunt următorii:

1. Cota produsului inovațional in PIB

2. Cota produsului inovațional în export
3. Numărul de întreprinderi inovative
4. Numărul de angajați în activități cu intensitate tehnologică înaltă.
5. Numărul de produse și tehnologii noi dezvoltate de sectorul Cercetare
-Dezvoltare și implementate.
6. Volumul de încasări de la comercializarea de de licențe și brevete
7. Numarul de parcuri științifico-tehnologice
8. Numărul de rezidenți ai parcurilor științifico-tehnologice
9. Volumul de vânzări a produselor inovaționale a rezidenților parcurilor
știintifico-tehnologice
10. Numărul incubatoarelor de inovare
11. Numărul de rezidenți ai incubatoarelor de inovare
12. Numărul de elemente a infrastructurii inovaționale
13. Numărul de proiecte de trasnfer tehnologic
14. Volumul finanțării proiectelor de transfer tehnologic

Institutele de cercetare și universitățile din Moldova, dar și infrastructura publică de

cercetare, ar trebui să devenă jucători proactivi în promovarea produselor cercetării către mediul
de afaceri. Performanța ca factor de măsurare, comparare și evaluare vine să pună în evidență
rezultatele modeste sau aproape nule. Actualmente cercetarea în Republica Moldova reușind să
se impună în unele domenii ca autoritate (de exemplu - medicina), în altele are poziții modeste,
greu de măsurat, dar și nepercepute de către societate ca performanțe în general.
Actualmente majoritatea firmelor din Moldova activează în sectoare cu o valoare
adăugată mică, în mare majoritate – servicii, iar în producere preponderent – agricultura.
Genurile de activitate declarate la momentul înregistrării pînă la data de 01.06.2013

14
 Antreprenorii trebuie să fie capabili să absoarbă rapid tehnologii noi și să lanseze
producerea de produse și servicii noi. Astfel, firmele ca prim pas pot absorbi tehnologii deja
testate, pregăti specialiști în domenii deja cunoscute, în timp nelimitându-se la aceasta, dar și
continuând dezvoltarea tehnoloogiilor, elaborarea și producerea de noi produse.

1.3. Gradul de libertatea economică al unei țări și dezvoltarea spiritului

antreprenorial
Conform studiilor Global Entrepreneurship Monitor (GEM) realizate alături de Centrul
Kauffman pentru leadership antreprenorial, Colegiul Babson şi Şcoala de Afaceri din Londra,
factorii care afectează diferitele niveluri de antreprenoriat sunt:
- percepţia oportunităţilor,
- o cultură care respectă antreprenorii şi acceptă disparităţi mari în crearea de avuţie,
- politici şi infrastructuri de afaceri,
- investiţii în învăţământul superior,
- demografia, de exemplu bărbaţii cu vârste cuprinse între 25-45 sunt cel mai probabil,
cei care încep o afacere.
În timp ce capitalul de risc este în creştere, sprijinul financiar oferit de către sursele
informale este mai mare de 10 de ori. Forţele naţionale, sociale, politice şi economice şi cadrul
de sprijin pentru activitati antreprenoriale stau la baza dinamicii afacerilor în care firmele sunt
continuu create și transformate.

15
 Indexul total al activităţii antreprenoriale combină două modalităţi de măsură: proporţia
populaţiei adulte în angajat în prezent în crearea unei noi afaceri şi măsura în care noile firme au
supravieţuit fazei de start-up.
În cele mai multe ţări în curs de dezvoltare, antreprenorii şi inovatorii şi trebuie să lupte
împotriva severelor constrângeri financiare, culturale şi birocratice. Când aceste persoane
migrează spre o economie dezvoltată, infrastructura puternică şi atitudinile culturale le dau un
avans în momentul startului, fapt dovedit de inovatorii succes indiani şi chinezi în Silicon Valley,
California (Statele Unite).
Pe baza unui studiu realizat în 37 de ţări, reprezentând aproximativ 62% din populația
lumii, studiul GEM din 2002 estimează că 460 de milioane de adulţi din întreaga lume sunt
implicaţi în activităţi antreprenoriale. Aproximativ două treimi din antreprenori sunt orientaţi
spre ocazie, în timp ce restul sunt orientaţi spre necesitate – ceea ce înseamnă că încearcă să
pornească afaceri, deoarece nu au opţiunea unui loc de muncă. Interesant, cea mai mare parte a
noilor firme implică replicarea afacerilor existente, nu inovații ieşite din comun. Cele mai
ridicate niveluri de activitate au fost identificate în Thailanda, India, China şi Coreea, urmate de
unele dintre fostele colonii britanice - Australia, Canada, Noua Zeelandă, Africa de Sud - şi apoi
Israel şi ţările UE. În partea de jos a clasamentelor sunt ţările asiatice dezvoltate: Japonia, Taiwan
şi Singapore. Profilul demografic al antreprenorilor sugerează că aproximativ două treimi sunt
bărbaţi şi o treime femei. Grupul de vârstă cel mai reprezentativ este 25-44 ani.
Vom reafirma concluziile Băncii Mondiale sau ale Transparency International, în
conformitate cu care „cu cât o ţară este mai săracă şi cu cât libertatea economică este mai redusă,
cu atât mai corupt este sistemul său birocratic şi politic”. Perspectiva prezentului studiu ne
determină să luăm în considerare analiza mai multor organizaţii pe baza concluziei:
„Preocuparea privind impactul negativ social şi economic al corupţiei a crescut rapid atât în
democraţiile emergente, cât şi în cele avansate”(Akai et al., 2005)
Concluzia este de asemenea sprijinită de Banca Mondială, care identifică acest concept ca
fiind „singurul obstacol major pentru dezvoltarea economică şi socială. Acesta subminează
dezvoltarea distorsionând supremaţia legii şi slăbind fundamentele instituţionale de care depinde
creşterea economică”.4 O poziţie similară are şi Fondul Monetar Internaţional, care afirmă:
„multe cauze ale corupţiei au caracter economic – slaba guvernare este evident în detrimentul
activităţii economice şi bunăstării”.5

4
Vezi http://www.worldbank.org/

5
Vezi http://www.imf.org/external/pubs/ft/issues6/

16
 Dezvoltarea studiilor teoretice şi empirice a pus accent pe legătura cauzală între corupţie
şi performanţa economică.
Merită menţionate comentariile lui Rose-Ackerman (2009, p. 3) referitoare la concluziile
exprimate de diferiţi specialişti şi analişti în domeniul corupţiei.
Mauro (1995, 1998) demonstrează faptul că nivelurile ridicate ale corupţiei se asociază
cu nivelurile reduse ale investiţilor, ca parte din PIB. Indicii corupţiei sunt extrem de izolaţi de
eficienţa birocratică, de exemplu nivelul birocraţiei şi al calităţii judiciare. Ca o consecinţă,
Mauro a fost incapabil să măsoare efectul marginal al acestor măsuri. Reunind indici separaţi
într-o măsură a eficienţei birocratice (pe o scară de la 1 la 10): „dacă Bangladesh, cu un scor de
4,7, şi-ar fi îmbunătăţit integritatea şi eficienţa birocratică la nivelul celui din Uruguay (6,8), rata
sa de investiţii ar creşte cu aproximativ cinci puncte procentuale, iar rata de creştere anuală a PIB
ar creşte cu aproape jumătate de punct procentual” (Mauro, 1998). De asemenea, Mauro
demonstrează că ţările extrem de corupte tind să subinvestească în capitalul uman, cheltuind mai
puţin în educaţie. Mauro argumentează că educaţia oferă mai puţine oportunităţi pentru corupţie
decât orice alt tip de sector care implică cheltuieli publice intensive.
Ades şi Di Tella (1997) afirmă că o politică industrială agresivă ar putea fi motivată, într-
o anumită măsură, de câştigurile corupte ce sunt disponibile prin acea politică. În asemenea
cazuri, efectul pozitiv direct al politicii ar putea fi întărit de rolul său în creşterea corupţiei,
descurajând astfel investiţiile. Rezultatele lor empirice demonstrează faptul că, în prezenţa
corupţiei, influenţa pozitivă a politicii industriale se reduce la jumătate.
De asemenea, pentru integritatea publică alegem indexul de percepţie a corupţiei (TI)
calculat de Transparency International în ultimul deceniu, pentru statele din Europa de Sud-Est6,
precum şi indicele KKM (de control al corupţiei) calculat de Banca Mondială, pentru acelaşi
eşantion şi aceeaşi perioadă, ca indice agregat şi individual al guvernării. Cei doi indici utilizaţi
exprimă, în diferite moduri, percepţia privind modul în care puterea publică exercită un impact
asupra profitului sectorului privat, inclusiv corupţia pe scară mică şi scară largă, „captarea”
statelor de către elite şi interese personale.
Una din lucrările fundamentale care prezintă legătura indisolubilă între corupţie şi
guvernare este cea a lui Rose-Ackerman (2005, pp. 89-111) care demonstrează elocvent modul
în care nivelul înalt al corupţiei limitează investiţiile şi creşterea economică şi conduce la
ineficienţa guvernului.

6
Vezi http:/www.transparency.org/

17
 Pentru ţările aflate în curs de dezvoltare, precum şi pentru cele în tranziţie de la
socialism, riscul este mai mare. Autoarea menţionată identifică fenomenul corupţiei ca fiind unul
complex de natură economică, culturală şi politică7.
De asemenea, o serie de lucrări clasice trebuie menţionate, care au ca obiect de studiu
identificarea cauzelor şi mecanismelor transmiterii corupţiei într-un sistem economic şi social:
Krueger (1974), Rose-Ackerman (1975), Mauro (1995), Tanzi (1998) etc.
În literatura de specialitate identificăm patru categorii de factori care influenţează direct
corupţia într-un sistem: factori istorici, factori sociali şi culturali şi factori economici. În
categoria factorilor politici şi juridici includem calitatea sistemului politic, caracteristicile
sistemului juridic (Leite, Weidmann, 1999), în special legislaţia şi instituţiile specializate în lupta
împotriva corupţiei, calitatea sistemului democratic, caracteristicile sistemului electoral într-o
ţară, caracteristicile sistemului administrativ, gradul de descentralizare administrativă într-o ţară
etc.
O serie de studii precum cele ale lui La Porta (1999) şi Treisman (2000) accentuează
influenţa tradiţiilor şi a factorilor istorici asupra nivelului corupţiei într-o ţară şi caracteristicile
mecanismelor dezvoltării şi transmiterii sale. Factorii sociali şi culturali au un rol special în
accentuarea caracteristicilor corupţiei într-o ţară (La Porta, 1999, Treisman, 2000, Alesina,
2003). Factorii religioşi joacă un rol important în răspândirea corupţiei la nivelul sistemului
social. Factorii economici, precum şi nivelul de deschidere al economiei (Dreher, 2003,
Treisman, 2000, Wei, 2001), dimensiunea sectorului public (Tanzi, 1998, Treisman, 2000),
nivelul salariilor în sectorul public (van Rijckeghem, Weber, 1997) etc. influenţează nivelul
corupţiei într-o ţară.
Un alt aspect important atunci când studiem corupţia este alegerea celor mai adecvate
modele econometrice pentru estimarea efectelor sale asupra sectoarelor de activitate. Dintre cele
mai importante direcţii de cercetare care vizează estimarea efectelor corupţiei asupra mediului
economic şi social menţionăm:
(i) Măsurarea efectelor corupţiei asupra creşterii economice (Mauro, 1995, Abed,
Davoodi, 2000, Krueger, 1974);
(ii) Efectele corupţiei asupra dezvoltării unor sectoare ale economiilor naţionale (Tanzi,
1998, Wei, 2001);
(iii) Efectele procesului de descentralizare asupra nivelului şi mecanismelor de
transmitere a corupţiei într-un sistem (Shah, 2006) etc.;

7
A se vedea mai multe detalii în Rose-Ackerman, S. (2005), „Corruption and Government
Causes, Consequences and Reform”, partea I, capitolele 1-5, pp. 7-89.

18
 (iv) Consecinţele corupţiei asupra sistemelor de finanţare a unor sectoare de activitate,
precum şi a celui militar (Gupta, 2001), salariile în sectorul public (van Rijckeghem, Weber,
1997).
Pentru statele din sud-estul Europei, cu referire specială la la spațiul românesc, remarcăm
lucrările realizate de Andrei, Matei şi Rosca (2009), Andrei, Matei, Stancu şi Andrei (2009), care
abordează efectele corupţiei în sistemul administraţiei publice, educaţiei sau sănătăţii, formulând
modele econometrice pentru evaluarea performanţelor în sectorul public.
Republica Moldova a coborat 18 locuri si se situează pe pozitia 94 in clasamentul
Transparency International pe anul 2012 privind perceptia coruptiei, cu un scor de 36, la egalitate
cu Grecia, alaturi de alte sase state, si anume Benin, Columbia, Djibuti, India, Mongolia si
Senegal. Pentru comparație Romania ocupa locul 66 in clasamentul coruptieiTransparency
International pe anul 2012 privind perceptia coruptiei.
Pentru a realiza acest clasament, care reflecta exclusiv perceptia coruptiei, aceasta
organizatie nonguvernamentala (ONG) se bazează pe date colectate de catre 13 institutii
internationale, intre care Banca Mondiala (BM), banci asiatice si africane de dezvoltare
sau Forumul Economic Mondial (FEM).[Anexa 1]
Corupţia în Republica Moldova rămâne a fi o problemă majoră, evidenţiată prin prisma
diferitor cercetări, rapoarte şi sondaje ca factor principal ce subminează creşterea economică,
compromite dezvoltarea valorilor democratice şi tendinţa de integrare a ţării în comunitatea
europeană.
Voinţa politică declarată de a combate acest flagel s-a materializat prin prioritizarea
obiectivului anticorupţie într-o serie de documente de politici naţionale şi sectoriale, dar
principalul document, ce sistematizează eforturile statului în domeniu, este Strategia naţională
anticorupţie pe anii 2011-2015. SNA a fost aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 154 din
21.07.2012 şi este pusă în aplicare prin Planul de acţiuni pe anii 2012-2013, aprobat prin
Hotărârea Parlamentului nr. 12 din 17.02.2012.
Realizarea angajamentelor asumate de către Republica Moldova prin aderarea la
instrumentele juridice internaţionale anticorupţie este monitorizată de către GRECO. La 5
noiembrie 2012 au fost expediate în adresa Secretarului Executiv GRECO două rapoarte (raport
de situaţie).
Responsabilitatea de monitorizare internă a implementării legislaţiei în vigoare, având ca
scop aprecierea eficienţei legilor şi perfecţionarea mecanismelor de funcţionare a cadrului
legislativ, îi revine: - Legislativului, în conformitate cu reglementările art. 111 din Regulamentul
Parlamentului, aprobat prin Legea nr. 797/1996; - Executivului, conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 1181/2010; - reprezentanţilor societăţii civile în virtutea rolului pe care îl au în

19
procesul de monitorizare şi evaluare a implementării politicilor publice (CNP, Alianţa
Anticorupţie).
În conformitate cu aserţiunile Fundaţiei Heritage, libertatea economică reprezintă dreptul
individului de a-şi controla activitatea şi proprietatea sa. Într-o societate liberă din punct de
vedere economic, indivizii au libertatea de a lucra, produce, consuma şi investi în orice mod,
fiind protejaţi şi nu constrânşi de stat.
Pentru a determina indicatorul global al libertăţii economice (IEF), Fundaţia Heritage
utilizează 10 indicatori specifici, evaluaţi în domenii precum: afaceri, comerţ, impozitare,
dimensiunea guvernului, libertate monetară, investiţii, finanţe, dreptul la proprietate, libertate
faţă de corupţie, muncă.
Prin urmare, unul dintre cei mai populari indici de reprezentare a libertăţii economice
(care, într-adevăr, este dificil de cuantificat într-o cifră datorită complexităţii inerente dar şi a
subiectivităţii care nu poate fi total evitată) este Indicele Libertăţii Economice publicat de către
Fundaţia Heritage din Statele Unite ale Americii.
Acesta este un indice sintetic, care ia în considerare „10 libertăţi” specifice mediului
economic şi anume: libertatea afacerilor, libertatea comerţului, libertatea fiscală, libertatea faţă
de intervenţia guvernului, libertatea monetară, libertatea investiţiei, libertatea financiară,
libertatea exercitării drepturilor de proprietate, libertatea de corupţie, libertatea forţei de muncă.
- Libertatea afacerilor reprezintă măsura a cât de liberi sunt întreprinzătorii de a înfiinţa noi
afaceri, de a obţine licenţe sau de a-şi lichida afacerea. Orice impediment în calea acestor
procese reprezintă o piedică în calea derulării afacerilor;
- Libertatea comerţului ia în calcul atât mărimea medie a taxelor vamale (80% din
subindice) cât şi barierele nontarifare în calea comerţului (pondere de 20%);
- Libertatea fiscală este cu atât mai mare cu cât taxele sunt mai mici;
- Libertatea faţă de intervenţia guvernului ia în calcul ponderea cheltuielilor
guvernamentale în PIB ca măsură a intervenţiei acestuia în economie;
- Libertatea monetară ia în considerare stabilitatea preţurilor (în principal inflaţia);
- Libertatea investiţiei se referă la regimul investiţiilor străine directe, fiind cu atât mai
redusă cu cât ţările impun diferite restricţii cu privire la acestea;
- Libertatea financiară se referă la reglementările din domeniul bancar, fiind cu atât mai
ridicată cu cât acestea sunt mai reduse;
- Libertatea exercitării drepturilor de proprietate este condiţia fundamentală a unei
economii de piaţă. Scorul este mai ridicat cu cât drepturile de proprietate sunt mai
puternic protejate;
- Libertatea de corupţie este cu atât mai ridicată cu cât corupţia este mai redusă;

20
 - Libertatea forţei de muncă este cu atât mai redusă cu cât există restricţii în ceea ce
priveşte nivelul salariilor iar flexibilitatea de pe piaţa forţei de muncă este mai redusă .
Conform datelor pe anul 2011, din cele 157 de ţări luate în considerare, libertatea
economică se manifesta cel mai pregnant în:
Tabel nr.1 Gradul de libertate economică

Se poate observa cu uşurinţă că gradul de libertate economică dintr-o ţară este direct
proporţional cu nivelul său de dezvoltare, care este de regulă sintetizat de către Produsul Intern
Brut pe cap de locuitor (PIB/locuitor) sau Venitul Intern Brut pe cap de locuitor.
Tabel 2: Comparaţie între marile puteri economice ale lumii prin prisma principalilor
indicatori economici (datele conţin informaţii pentru anul 2010)

În ceea ce priveşte suprafaţa, pe primul loc în clasamentul propus se află Rusia, ca

populaţie, locul întâi revine Chinei, ca produs intern brut, liderul este S.U.A., însă este urmată la
o foarte mică diferenţă de către Uniunea Europeană. S.U.A. mai deţin primul loc în ceea ce
priveşte P.I.B./locuitor şi volumul importurilor. Uniunea Europeană este cel mai mare exportator
mondial.

21
 Ceea ce este interesant faptul că, referindu-ne la Uniunea Europeană, P.I.B.-ul poate fi
descompus pe sectoare astfel: agricultură 1,8%, industrie 25%, servicii 73,2%. Chiar şi la nivel
mondial se menţine tendinţa ca majoritatea produsului intern brut să provină din sectorul
serviciilor şi evident, majoritatea persoanelor angajate să lucreze în acest sector.
Pentru orice companie un deosebit interes trebuie să-l constituie clasificarea statelor, în
funcţie de nivelul lor de dezvoltate. Există în literatura de specialitate mai multe clasificări ale
statelor, în funcţie de gradul lor de dezvoltare.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare este una dintre organizaţiile care au realizat o
astfel de clasificare. Pe plan internaţional, ţările sunt împărţite în ţări dezvoltate (engl.
„developed countries”), ţări în dezvoltare (engl. „developing countries”) şi ţări în tranziţie (engl.
„transition countries”). Conform aceste accepţiuni, o ţară este dezvoltată dacă este membrăa
Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), este în dezvoltare dacă nu este
membră şi în tranziţie dacă a fost calificată drept o ţară socialistă.
Este motivul pentru care Naţiunile Unite au încercat să construiască un indicator mai
cuprinzător, denumit Indicele Dezvoltării Umane (engl. „Human Development Index” - HDI),
care ia în considerare mult mai multe dimensiuni pentru a califica o ţară ca fiind puternic, mediu
sau slab dezvoltată.
Indicele dezvoltării umane ia în considerare „trei dimensiuni ale dezvoltării umane: - o
viaţă îndelungată şi sănătoasă, măsurată prin aşteptările de viaţă la naştere; - cunoaşterea:
măsurată prin rata de alfabetizare a adulţilor dar şi prin gradul de înscriere în învăţământul
primar, secundar şi terţiar; un standard decent de viaţă: reprezentat prin valoarea PIB/locuitor.
Conform acestui indicator, ţările sunt grupate în 3 mari categorii: ţări cu o dezvoltare
umană ridicată (HDI peste 0,800): 63 de ţări sau entităţi; ţări cu o dezvoltare umană medie (HDI
între 0,500 şi 0,800): 83 de ţări sau entităţi; ţări cu o dezvoltare umană redusă (HDI sub 0,500):
31 de ţări sau entităţi.
Condiţiile macroeconomice dintr-o ţară au un impact major asupra strategiilor
companiilor de a fi prezente în economia respectivă. Dacă creşterea economică şi o monedă în
apreciere sunt o atracţie pentru companiile străine, o inflaţie puternică şi o monedă în depreciere
constituie provocări cărora specialiştii de marketing trebuie să le facă faţă.
Tranziţia Republicii Moldova spre o economie de piaţă este un proces lent şi însoţit de
numeroase provocări, precum şi de un şir de eşecuri, printre care se numără reforma funciară,
privatizarea nereuşită a întreprinderilor de stat şi prăbuşirea sectorului industrial. O lovitură
puternică a fost separarea teritorială a ţării prin auto-proclamarea Transnistriei (care asigura a
treia parte din producţia industrială a republicii şi aproape întreaga producţie energetică) drept
stat independent. Lipsa unor reforme economice şi sociale eficiente, pe lângă instabilitatea

22
politică caracteristică primei etape de tranziţie, a condus la recesiune economică şi extinderea
sărăciei, astfel Republica Moldova fiind calificată drept cea mai săracă ţară din Europa.
Rezultate mai pesimiste reprezintă ceilalţi indicatori de performanţă, incluşi în Tabela 1
(Anexa 1). Potrivit Raportului “Indicele Libertăţii Economice 2012”, elaborat anual de către
Fundaţia americană Heritage, în anul curent Republica Moldova a luat note mai slabe în
clasamentul libertăţilor economice, Indicele ajungînd la nivelul de 54,4, fiind înregistrat un
declin de 1,3 puncte comparativ cu anul 2011. Din cei 10 indicatori luaţi în calcul, punctaje mult
sub medie sunt la capitolul corupţie – 29,0, drepturile de proprietate – 40,0 şi libertatea
investiţională – 35,0, astfel, corupţia se evidenţiază printre problemele majore sesizate de către
experţii de la Heritage Foundation.
Neschimbat rămâne raiting-ul la compartimentul „corupţie” în studiul „Naţiuni în
tranziţie”, realizat anual de organizaţia Freedom House. În clasificarea bazată pe o scară de la 1
la 7, în care 1 reprezintă cel mai înalt nivel de progres democratic, iar 7 – cel mai jos, corupţia în
Republica Moldova înregistrează scorul 6. Acest scor influenţează media scorurilor la alte
categorii incluse în randament şi, ca rezultat, determină un nivel scăzut al democraţiei în ţară
(vezi Tabela 1.3.).
Tabelul 1.3.Progresul Republicii Moldova în domeniul democratizării

Sursa: http://cna.md/sites/default/files/sna_rapoarte/raport_evaluare-final_-2013.pdf. pg. 7

Acest scor al corupţiei este argumentat de către experţi prin implementarea

necorespunzătoare a legislaţiei anticorupţie, manipulări politice asupra sistemului de justiţie în
contextul aşa numitelor “atacuri raider”, partajările politice care au sensibilizat independenţa
teoretică a autorităţilor publice apolitice.

1.4. Profilul antreprenorial. Particularități moldovenești.

La originea oricărei inițiative de demarare a unei activități stă in primul rând dorința de
valorificare a unor oportunități care apar la un moment dat intr-un spațiu. De regulă, spațiile cu

23
un potențial economic si uman ridicat sunt cele mai favorabile apariției inițiativelor de acest tip,
insă e nevoie si de un spirit antreprenorial ridicat al populației, de o cultură si tradiție
antreprenorială, de o motivație puternică din partea celui care demarează o activitate.
De asemenea, există si regiuni care, desi beneficiază de resurse importante, sunt
caracterizate printr-o dinamică antreprenorială moderată, datorită unor factori locali restrictivi.
Intre acestia am putea enumera : slaba dezvoltare a infrastructurii de transport, care determină o
izolare a comunității respective, veniturile scăzute ale populației, inexistența sau slaba dezvoltare
a echipamentelor de producție, piețe de desfacere mici, tradiția si specializarea populației in
activități mai puțin competitive (minerit, industrie siderurgică).
Intr-un mediu economico-social aflat intr-o permanentă schimbare, cum este cel din
Republica Moldova, deschis unei concurențe externe acerbe, sesizarea unor oportunități si
spiritul antreprenorial ridicat al populației nu sunt suficiente pentru ca o idee să se caterializeze
intr-o activitate de succes. Este nevoie de existența unui mediu de afaceri atractiv, a unui
comportament administrativ local, care să sprijine libera inițiativă. Altfel, vom avea de-a face cu
inițiative antreprenoriale banale, ce nu vor avea efecte sinergice importante la nivelul spațiului
respectiv. Ele vor apărea ca simple „accidente” in dinamica spațiului, fără să aducă modificări in
parametrii de bază ai structurii teritoriale in care se inserează.
Este interesant de ştiut, ce forţe orientează spiritul întreprinzător în cadrul unei economii?
Care sunt variabilele care influenţează transformarea unei persoane în întreprinzător?
Amplificarea spiritului întreprinzător şi implicit creşterea numărului de persoane care îşi creează
propria afacere, propria întreprindere au ca factori motivatori, în principal următorii: stilul de
viaţă independent, considerarea întreprinzătorilor ca eroi, factori demografici, creşterea
ponderii serviciilor, crearea de noi tehnologii, pregătirea în domeniul spiritului întreprinzător,
dezvoltarea Internetului, globalizarea.
Stilul de viaţă independent, care să-i permită individului de a-şi alege unde să trăiască şi
ce să facă pentru a-şi asigura securitatea financiară, să petreacă mai mult timp cu familia şi
prietenii.
În ţările occidentale dezvoltate a apărut o întreagă literatură de specialitate consacrată
spiritului întreprinzător, cunoscut, în publicaţiile anglo-saxone sub termenul de
„entrepreneurship”. Un astfel de spirit întreprinzător poate să transforme o persoană în
întreprinzător, care în general dezvoltă o afacere, creează o nouă întreprindere. Dar, ce-l
determină pe un individ să devină întreprinzător?
Considerarea întreprinzătorilor, de către majoritatea populaţiei ca adevăraţi eroi, prin
acordarea acestora a unui statut aparte, mai ales din cauza realizărilor, inclusiv pe plan material,
ceea ce-i face adeseori ca modele de urmat.

24
 Factorii demografici, reprezentaţi de ponderea destul de mare a populaţiei cu vârste
cuprinse între 25 şi 40 de ani, din rândul cărora cea mai mare pondere identifică oportunităţi de
afaceri, contribuie şi ei la dezvoltarea spiritului întreprinzător.
Creşterea ponderii serviciilor în totalul produsului intern brut, coroborat cu costul relativ
scăzut al acestora, atrage numeroase persoane către dezvoltarea unor afaceri din care să obţină
câştiguri însemnate.
Crearea de noi tehnologii, mai ales din domeniul calculatoarelor face posibilă concurarea
marilor companii de către micile întreprinderi dezvoltate de către întreprinzători, mai ales prin
costurile mai reduse ale acestora din urmă.
Pregătirea în domeniul spiritului întreprinzător, prin includerea în tot mai multe
universităţi a unor cursuri de spirit întreprinzător şi managementul întreprinderilor mici şi
mijlocii, determină numeroşi absolvenţi să considere că pot să-şi dezvolte o carieră în domeniul
afacerilor.
Dezvoltarea Internetului, ca o vastă reţea de calculatoare pe glob, pune la dispoziţia
milioanelor de utilizatori, informaţii din cele mai diverse domenii, ceea ce contribuie la creşterea
şanselor de a găsi idei noi pentru noi afaceri.
Globalizarea, ca tendinţă generală, contribuie la creşterea numărului de oportunităţi de a
dezvolta afaceri, nu numai în cadrul graniţelor unei ţări, ci şi în afara acesteia, crescând
semnificativ şi şansele de a obţine profituri suplimentare.
Iată câţiva factori care contribuie la dezvoltarea spiritului întreprinzător, la creşterea
ponderii populaţiei care consideră că într-un astfel de domeniu se poate realiza profesional şi
material. Pe lângă aceşti factori generali, în fiecare ţară în parte pot acţiona şi factori specifici. În
cazul Republicii Moldova, spre exemplu, poate fi menţionată disproporţia dintre întreprinderile
mari şi cele mici, dar şi dorinţa populaţiei de a ieşi din sectorul de stat, în care a lucrat o mare
parte din timp.
Instrumentul specific al antreprenorilor este inovaţia, ea este mijlocul prin care
antreprenorii exploatează schimbarea, ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau servicii. Sursele
inovaţiei, schimbările şi simptomele acesteia sunt elemente căutate de către antreprenori. Aceştia
caută toate ocaziile favorabile, cărora merită să le acorzi o şansă. Multe inovaţii apar dintr-o
sclipire de geniu, iar altele sunt rezultatul unei căutări conştiente, consecvente a posibilităţilor de
inovare, care se găsesc doar în câteva situaţii.

Calităţile necesare întreprinzătorului

25
 1. Spiritul de iniţiativă – de multe ori acest spirit este evident în viaţa de zi cu zi. El poate
să însemne o idee nouă în rezolvarea problemelor vechi, un drum mai drept şi mai sigur pentru
atingerea unui obiectiv.
2. Dorinţa de a face – este complementară spiritului de iniţiativă. Ideile valoroase trebuie
puse în practică şi valorificate.
3. Capacitate organizatorică – o calitate necesară pentru a putea organiza eficient o
activitate şi pentru utilizarea eficientă a resurselor limitate: bani, forţă de muncă, timp disponibil.
4. Putere de decizie – presupune cunoaşterea posibilităţilor reale de a fi încrezători în
forţele proprii sau în cele ale colaboratorilor.
5. Capacitatea de a-şi asuma riscuri – este în strânsă interdependenţă cu puterea de
decizie pentru că orice decizie înseamnă asumarea unor riscuri. Întreprinzătorul are încredere în
sine şi îşi asumă riscuri calculate.
6. Capacitatea de a fi lider – presupune existenţa unei puteri de a influenţa oamenii.
7. Originalitate - urmăreşte combinarea resurselor disponibile dupǎ idei noi şi personale.
8. Centrat pe rezultate - dovedeşte spirit ofensiv şi constructiv urmărind obţinerea
rezultatelor dorite.
9. Materialism- banii sunt principalul criteriu de măsurare a performanţelor.
10. Flexibillitate- se adaptează cu uşurinţǎ la oameni şi situaţii.
Byron Williamson apreciază că cea mai mare parte a întreprinzătorilor care au reuşit în
afaceri au următoarele trăsături comune: O sănătate fizică şi mentală bună şi posibilitatea de a
depune eforturi prelungite; Capacitatea de a identifica rapid soluţii în rezolvarea problemelor
dificile; Capacitatea de a aborda global situaţiile şi de a integra detaliile în aceste obiective
globale; Încrederea în sine; Perseverenţa; Dorinţa de a conduce şi de a controla propria afacere
concomitent cu asumarea de responsabilităţi maxime; Realismul, acceptarea realităţii şi
abordarea problemelor în mod pragmatic; Gustul moderat al riscului, pe baza calculului
consecinţelor deciziilor adoptate în vederea realizării obiectivelor; Prudenţa; Capacitatea
moderată de delegare a autorităţii, fiind „singurul stăpân” îşi determină singur obiectivele;
Stabilitate emotivă, capacitatea de a gestiona corect tensiunile ce apar în cadrul unei firme.
Trăsăturile personale ale celor care devin întreprinzători au fost grupate în trei categorii:
a)Trăsături personale comune întreprinzătorilor de succes. b)Trăsături improprii
întreprinzătorilor de succes.c)Trăsături irelevante pentru succesul în afaceri.
a)Trăsături personale comune întreprinzătorilor de succes: Dorinţa de asumare a
riscului economic – în cazul în care afacerile nu merg, întreprinzătorul îşi pierde reputaţia,
poziţia socială şi prestigiul. Pentru ca şansele de succes să devanseze posibilitatea unui eşec,
întreprinzătorul trebuie să-şi asume un risc calculat, ca raport între posibilitatea de succes şi cea

26
de eşec: Dorinţa de a fi propriul său stăpân, de a conduce şi de a nu fi condus; Spirit inovator;
Nevoia de succes (de împlinire, realizare); Acceptarea incertitudinii; Încrederea în sine;
Perseverenţa şi hotărâre; Spiritul de iniţiativă; Sesizarea oportunităţilor de afaceri; Potenţialul
energetic ridicat.
b)Trăsături improprii întreprinzătorilor de succes: Lăcomia; Necinstea; Acţiunile
pripite; Neîncrederea în oameni; Necunoaşterea domeniului şi mediului de afaceri poate duce la
faliment.
c)Trăsături irelevante pentru succesul în afaceri: Vârsta; Sexul;Starea civilă; Nivelul
de educaţie;Religia.
Max Weber afirma cǎ persoanele de religie protestantǎ au trǎsǎturile şi mentalitatea cele
mai adecvate întreprinzǎtorilor. Ţǎrile cu religie protestantǎ sunt şi cele cu economie de piaţǎ
dezvoltatǎ: S.U.A., Olanda, Anglia, Germania etc. Totuşi practica a demostrat cǎ sunt
întreprinzǎtori şi de alte religii care au succes în afaceri.
Caracteristicile activităţii antreprenoriale. Ansamblul acţiunilor antreprenoriale care alcătuiesc
procesul prezentat anterior prezintă câteva caracteristici: Este un act de voinţă umană; Se
produce la nivelul unei firme economice; Implică o schimbare de stare a firmei; Este un sistem
holistic (sistemic); Este un proces dinamic; Este un demers unic; Implică numeroase variabile;
Principalii factori care influenţează activitatea antreprenorială sunt factori interni şi
factori externi.
Factorii interni depind de: mărimea intreprinderii, tipul şi specificul activităţii,
personalitatea şi pregătirea întreprinzătorului, nivelul de pregătire al persoanelor implicate şi
cultura firmei. Aceşti factori au un impact mare asupra performanţelor întreprinderii.
Factorii externi depind de: caracteristicile şi funcţionalitatea sistemului economic,
conjunctura economiei naţionale şi piaţa pe care firma acţionează. Aceşti factori, datorită
conţinutului favorizant sau defavorizant, pot avea un impact major asupra iniţiativelor
antreprenoriale.
Unul dintre factorii importanţi care încorporează atât factori interni cât şi factori externi
este stakeholderul. Stakeholderii cuprind atât elemente interne (proprietari, manageri, salariaţi,
sindicate) cât şi elemente externe (bănci, furnizori, clienţi, administraţie publică).
Stakeholderi au impact semnificativ asupra activităţii antreprenoriale, însă factorul cu
cea mai mare influenţă îl constituie întreprinzătorul prin spiritul său antreprenorial.
Întreprinzătorul este fermentul care declanşează activitatea antreprenorială, fără acesta toţi
ceilalţi factori fiind inerţi din punct de vedere antreprenorial.
Stabilirea obiectivelor antreprenoriale. Obiectivele antreprenoriale pot fi grupate în trei
grupe:

27
 a)Obiective de natură personală
Ele ţin de persoană, constituind un imbold interior alimentat de ideile care declanşează
activitatea antreprenorială. În cadrul acestei grupe se cuprind: obiective de securitate şi siguranţă
personală; obiective de asigurare a unui statut social; obiective de garantare a propriei
independenţe; obiective de reuşită în afaceri; obiective privind satisfacerea eu-lui (obiective de
autoîmplinire).
b)Obiective ale afacerii
Obiective generale, care presupun prestarea de servicii utile necesare societăţii
(producerea şi comercializarea unor produse şi servicii) şi realizarea de profit (remunerarea
pentru asumarea riscului investirii banilor într-o afacere). Tot aici se cuprind şi obiectivele
sociale care presupun asumarea unor responsabilităţi sociale (protecţia intereselor
consumatorilor, realizarea intereselor salariaţilor şi ale comunităţii din care firma face parte).
Obiective subsidiare care sunt stabilite pentru fiecare domeniu funcţional în parte
(producţie, comercial, financiar-contabil, cercetare, personal) acestea aflându-se în
interdependenţă unele cu altele.
c)Obiectivele mixte
Reprezintă o corelaţie între realizarea profitului, satisfacerea consumatorului, satisfacerea
întreprinzătorului şi cea a salariaţilor. Aceste obiective apar în situaţia în care obiectivele
personale sunt corelate şi în concordanţă cu obiectivele afacerii.
Satisfacţiile şi insatisfacţiile activităţii antreprenoriale Întreprinzătorul poate avea, în
urma iniţierii unei afaceri, atât satisfacţii cât şi insatisfacţii.
a)Satisfacţiile activităţii antreprenoriale sunt:
Independenţa (autonomia) – este câştigată, în urma iniţierii unei afaceri, deoarece el este
cel care ia decizii şi face ca lucrurile să aibă o anumită direcţie stabilită de el însuşi. Pentru
antreprenor, afacerea presupune şi un grad ridicat de responsabilitate. Şi în această situaţie,
întreprinzătorul doreşte să şi-o assume. Libertatea de decizie şi acţiune care este conferită de
deţinerea unei afaceri apare pentru el ca o necesitate asumată.
Autorealizarea – întreprinzătorul, deţinând o afacere proprie, nu mai întâmpină piedici
în autorealizare, singurele fiind cele determinate de propria sa capacitate şi creativitate.
Posibilitatea unui câştig nelimitat – cei mai mulţi întreprinzători obţin mult mai mult
câştig decât dacă ar lucra pentru alţii. Întreprinzătorul, în cazul în care are success, poate obţine
un profit care să îi acopere dobânda la capitalul împrumutat şi care ar putea recompensa riscul
asumat, efortul depus, talentul şi propria capacitate antreprenorială şi managerială.

28
 Siguranţa muncii – este un alt aspect pentru întreprinzătorul care are siguranţa unui loc
de muncă şi avantajul că poate lucra atâta timp cât este capabil de muncă fără să fie obligat să
iasă la pensie.
Angajarea membrilor familiei – în cazul în care afacerea înregistrează rezultate bune,
întreprinzătorul îşi va putea angaja toţi membri familiei. Acesta este un alt aspect avantajos,
deoarece afacerea va avea continuitate prin preluarea ei de către copii. Pe de altă parte, în
afacerea derulată de membrii familiei poate exista o morală şi o încredere mai bună.
Folosirea independentă a capitalului acumulat – întreprinzătorul poate să-şi plaseze
capitalul în propria afacere, în loc să investească în afacerile deţinute de alţii şi care pot fi
riscante sau în loc să-şi ţină banii în depozite bancare.
Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor proprii – pentru unele personae găsirea unui loc de
muncă adecvat cunoştinţelor proprii poate fi o problemă (datorită excesului de forţă de muncă în
domeniul respectiv). În felul acesta un întreprinzător poate iniţia o afacere, unde cunoştinţele şi
abilităţile sale să constituie un avantaj.
Ieşirea din rutină – este o altă problem, des întâlnită. Sunt personae care simt nevoia
unei schimbări, care doresc să părăsească o activitate monotonă, de rutină. Iniţierea unei afaceri
reprezintă o ocazie pentru a împlini această satisfacţie personal.
Putere şi influenţă – pentru orice întreprinzător a afacere confer putere şi influenţă
deoarece el este cel care ia deciziile, influenţează cursul acţiunilor, decide soarta întreprinderii,
iar toate aceste aspect îi creează o satisfacţie psihologică deosebită.
b)Insatisfacţiile activităţii antreprenoriale pot fi:
Incertitudinea veniturilor – datorită oscillaţiilor în evoluţia afacerii pot să apară
fluctuaţii ale veniturilor. În multe cazuri întreprinzătorul va fi ultimul care va fi plătit datorită
numeroaselor plăţi financiare.
Riscul pierderii capitalului investit – mulţi întreprinzători contribuie cu bunuri sau cu
sume importante de bani. Acestea pot fi pierdute în cazul unei afaceri nereuşite.
Povara responsabilităţii totale – în caz de eşec sau success în afaceri, întreprinzătorul
este singurul răspunzător. Odata cu mărimea firmei, cresc şi responsabilităţile. Dacă pentru unele
personae munca de conducere este ceva atractiv, pentru altele ea poate constitui o adevărată
povară. Deciziile luate îi afectează nu numai pe întreprinzători şi firmă, ci şi pe clienţi, salariaţi.
De aceea multe persoane preferă să lucreze pentru alţii limitându-şi responsabilitatea la sarcinile
de muncă în cadrul programului lor de lucru.
Periclitarea carierei - În caz de eşec, una din marile probleme întâlnite la unele persoane
care doresc să devină întreprinzători este că ele nu vor mai fi capabile să se întoarcă la vechiul

29
lor loc de muncă în caz de eşec. Această preocupare o au persoanele care au un loc de muncă
bine plătit.
Apelarea la experţi - deoarece un întreprinzător nu poate fi cunoscător în toate domeniile
de activitate el se vede nevoit să apeleze la experţi şi să asculte recomandările lor. Acest lucru
reprezintă o lezare a spiritului lor de interdependenţă.
Frustrarea în caz de succes – în cazul dezvoltării firmei va trebui suplimentat numărul
de salariaţii şi atribuite unele prerogative, ceea ce pentru unii întreprinzători poate părea
frustrant.Cea mai neplăcută decizie în caz de creşterea a afacerii este pentru unii întreprinzători,
aceea de a ceda o parte din control sub formă de societate pe acţiuni.
Abaterile de la etică – uneori, în caz de succes, se impune o abatere de la valorile de etică
profesională. În cazul în care practicile vin în conflict cu etica întreprinzătorului se pot crea stări
de nemulţumire.
Program de lucru foarte încărcat - întreprinzătorul nu are un program de lucru fix. El
este primul care vine şi ultimul care pleacă. În fazele de început ale afacerii el trebuie să facă
totul 14 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, fără concediu.
Deteriorarea relaţiilor familiale – datorită programului de lucru prelungit şi consumului
de energie şi timp întreprinzătorul are puţin timp pentru familie şi cei dragi.
Afectarea stării de sănătate – munca îndelungată, stresul prelungit, consumul nervos şi
de energie, aduc organismul într-o stare de epuizare făcând loc frecvent apariţiei unor boli.
Nu este necesar ca antreprenorii sa dispuna de toate resursele necesare demarării unei
afaceri.
Antreprenorii cu acest mod de abordare reduc unele riscuri în urmărirea oportunităţilor:
Capital. Suma de capital necesară este pur şi simplu mai mică, în consecinţă se reduce
expunerea financiară şi diluarea capitalului fondatorilor.
Flexibilitate. Antreprenorii care nu deţin o resursă se află într-o poziţie mai bună pentru a
se angaja sau dezangaja rapid.
Costuri nerecuperabile reduse. În plus, costurile nerecuperabile sunt mai mici atunci
când firma a fost nevoită să-şi lichideze activitatea. De exemplu pentru constructia unei centrale
nucleare se fac cheltuieli enorme care nu mai pot fi recuperate la abandonarea unui astfel de
proiect.
Costuri. Costurile fixe sunt reduse, astfel afectează favorabil pragul de rentabilitate.
Desigur, cealaltă faţă a medaliei este că costul variabil poate creşte.
Reducerea riscului. În plus faţă de reducerea expunerii totale, alte riscuri, cum ar fi riscul
de demodare a resurselor, sunt de asemenea mai mici. De exemplu, nu este de mirare că leasing-
ul calculatoarelor a prins repede şi s-a dezvoltat.

30
 Caracteristici non-antreprenoriale. De asemenea pare să existe o minte
neantreprenorială care înseamnă pericol pentru o nouă afacere, sau poate fi fatal. Aparent nu este
nici o cercetare pe acest subiect, decât abstracţii generale despre “management ca şi cauză
principală pentru eşec”.
Descoperiri despre dezastruoase modele despre piloţi care pot contribui la o judecată
proastă sunt intrigante. S-ar putea să fie paralele între sarcina de pilotare şi conducerea unei
companii emergente. Asemenea sentimente ca şi invulnerabilitate, a fi macho, a fi anti-autoritar,
a fi impulsiv, şi a avea control din afară au fost prezentate de cercetători ca fiind periculoase
pentru piloţi. La aceasă listă s-au mai adăugat trei - a fi perfecţionist, a fi un atotştiutor, şi a fi
dependent la extremă.
Invulnerabilitate. Acesta este un model de gândire al oamenilor care simt că nimic
dezastruos nu li se poate întâmpla. Ei s-ar putea să î-şi asume riscuri nenecesare şi riscuri
nesocotite. Acest comportament are în mod cert implicaţii severe când e vorba de pilotarea unui
avion sau de lansarea unei companii.
A fi anti-autoritar. Unii oameni iau în nume de rău controlul asupra acţiunilor sale de
către orice autoritate dinafară. Abordarea lor este rezumată de următoarele : “Nu-mi spune mie.
Nimeni nu îmi poate spune mie ce să fac! “Acest mod de gândire este în contrast cu tendinţa
antreprenorilor de succes care caută şi folosesc feedbackul ca să îşi atingă scopurile şi să îşi
îmbunătăţească performanţa, şi cu înclinaţia lor de a căuta membrii de echipă şi alte resurse
pentru a exploata o oportunitate.
Impulsivitate. În faţa unui moment de decizie, anumite persoane simt că trebuie să facă
ceva, orice, şi să o facă repede. Ei eşuează în explorarea implicaţiilor acţiunilor lor şi să
analizează alternativele înainte de a acţiona.
Control din afară. Este opusul capacităţii de autocontrol intern caracteristic
antreprenorilor de succes. Persoanele cu trăsătura controlului din exterior simt că pot face puţin,
pentru a controla ce se întâmplă cu ei. Dacă lucrurile merg bine, ei atribuie aceasta norocului şi
vice versa.
Perfecţionist. Din nou, perfecţionismul este duşmanul antreprenorului. Implicaţiile
pentru timp şi cost al obţinerii unui rezultat perfect conduce invariabil la situaţia în care fereastra
de oportunitate este închisă de un competitor mai hotărât şi mai receptiv, sau să dispară împreună
cu un salt în tehnologie. (A fi un perfecţionist şi a avea standarde înalte nu este acelaşi lucru)
A ştii totul. Antreprenorii care cred că ei au toate răspunsurile au de obicei foarte puţine.
Pentru a înrăutăţi lucrurile, ei deseori eşuează în recunoaşterea a ceea ce nu cunosc. Oamenii
buni şi oportunităţile bune îşi găsesc calea altundeva.

31
 CAPITOLUL II. ANTREPRENORIATUL ȘI DEZVOLTAREA
ECONOMICĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Un sistem economic este capabil să se dezvolte rapid atunci când:

- întreprinderile libere şi oamenii liberi au posibilitatea de a-şi planifica activitatea pe
termen lung;
- rezultatul activităţii economice depinde în cel mai înalt grad de libera iniţiativă, de
utilizarea eficientă a resurselor;
- obiectivele pe termen lung, adică investiţiile, nu sunt sacrificate în favoarea
consumului imediat;
- deciziile cu privire la investiţii şi la producţie sunt corecte, iar avuţia acumulată în
timp este folosită adecvat, în scopul producerii unor bunuri cât mai rentabile
economic.
Dezvoltarea este un preambul al îmbunătăţirii calităţii vieţii, şi cuprinde atât elemente
materiale precum infrastructura, calitatea locuirii şi nivelul de trai în general, cât şi elemente
spirituale precum educaţia, libertatea de exprimare şi de manifestare culturală.

2.1. Cadrul legal și instituțional de activitate și dezvoltare a

antreprenoriatului
Una din modalităţile prin care poate fi caracterizată economia unei ţări este să te uiţi la
instituţiile care o guvernează. „Instituţiile determină performanţa economică” (North, 1990,
p.137) susţine laureatul Nobel pentru Economie Douglass North.
În viziunea lui North (1990), economiile moderne sunt caracterizate prin costuri înalte de
tranzacţionare. Atunci când este scump să tranzacţionezi, creşte semnifi caţia instituţiilor care
determină calitatea acestor procese. Astfel, economistul citat afi rmă că rolul instituţiilor constă
în reducerea incertitudinilor din interacţiunea umană. Instituţiile în acest sens sunt văzute ca
„reguli de joc în societate” (North 1990, p.3) şi sunt un element determinant al bunăstării din
prezent a societăţii, deoarece fac legătura dintre trecut şi viitor.
Astfel, instituţiile determină rentabilitatea activităţilor economice, aşa după cum acestea
din urmă oferă cadrul pentru desfăşurarea tranzacţiilor economice, implicit determină costurile
de transformare şi tranzacţionare, elemente care în sumă formează costul de producţie.
Istoria antreprenoriatului în Republica Moldova este legată cu eliminarea
antreprenoriatului din viața economică. Până în anii ’80, în Moldova funcționa sistemul
administrativ de conducere. Conform acestuia, antreprenoriatul practic a fost scos din sectorul
economic și a devenit un element al " pieței negre ". Reformele economice din anii ’90 în

32
Moldova au adus la schimbari esențiale în mentalitatea oamenilor privind proprietatea
particulară, concurența și antreprenoriatul. Actualmente, antreprenoriatul este recunoscut de toate
organele de resort și se dezvolta conform legislației Republicii Moldova. Activitatea de
antreprenoriat este considerată, în prezent, un factor primordial în dezvoltarea economiei de piață
a republicii.
Cunoaşterea cadrului legal, a reglementărilor care vizează dezvoltarea antreprenoriatului
în general şi a sectorului IMM în particular, este o condiţie de bază pentru studiul acestei teme.
Legile şi actele normative specifice domeniului, stipulează: condiţiile de practicare a
activităţii de întreprinzător; formele organizatorico-juridice posibile; procedurile şi taxele de
înregistrare a firmei; genurile de activitate supuse licenţierii; procedurile de obţinere a
autorizaţiilor; drepturile şi obligaţiile antreprenorilor; limitele de responsabilitate; modul de
promovare şi comercializare produselor şi serviciilor; regulile de contabilizare a resurselor;
îndatoririle şi facilităţile fiscale; rolul organelor de stat în sprijinirea şi protecţia antreprenorilor;
posibilitatea de grupare a întreprinzătorilor în asociaţii de business.
Antreprenoriat în general şi sectorul IMM este reglementat de urm ătoarele legi:
 Legea nr. 845-XII din 3.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi”
 Legea nr. 206-XVI din 7.06.2006 „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii”
 H.G. nr. 538 din 17.05.2007 „Cu privire la crearea Organizaţiei pentru dezvoltarea
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”
Înregistrarea întreprinderilor şi licenţierea genurilor de activitate este reglementat de:
 Legea nr. 220-XVI 19.10.2007 „Cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice
şi a întreprinzătorilor individuali”
 Legea nr. 451-XV din 30.07.2001” Privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de
 întreprinzător”
 H.G. nr. 926 din 12.07.2002 „Privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de
Camera Înregistrării de Stat a MDI”
Legi cu privire la formele organizatorico juridice ale antreprenoriatului în Republica
Moldova: Legea nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”
Prevederi legale care se referă la activitatea Întreprinzătorului individual:
 Legea nr. 1353-XIV din 03.11.2000 „Privind gospodariile taranesti (de fermier)”
 Legea nr. 93-XIV din 15.06.1998 „Cu privire la patenta de intreprinzator”
Alte legi relevante pentru asigurarea cadrului normativ de activitate a antreprenoriatului
în Republica Moldova:
 Legea nr. 59-XVI din 28.04.2005 „Cu privire la leasing”
33
  Legea nr. 198-XV din 15.05.2003 „Cu privire la Arenda în agricultură”
 Legea nr. 186-XV din 24.04.2003 ”Cu privire la evaluarea conformităţii produselor”
 Art. 49/2 Cod Fiscal R.M. (extras), Legea nr. 1163-XII din 24 aprilie 1997
 H.G. nr. 474 din 28.04.1998 „Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu
memorie Fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”
 H.G. nr. 920 din 30.08.2005 „Cu privire la Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi
certificatelor, eliberate de către autorităţile administrative centrale şi organele
subordonate acestora persoanelor fizice şi juridice pentru practicarea activităţii
antreprenoriale”
 H.G. nr. 517 din 18.09.1996 “Cu privire la aprobarea Regulilor de functionare a retelei de
comert ambulant si a Regulilor de comert in pietile din Republica Moldova
Într-un termen destul de restrâns Republica Moldova a adoptat o serie de acte normative
şi a demarat un şir de reforme în sistemul judecătoresc, procuratură, avocatură, ş.a
Ca urmare a reformării continue, s-a format o discrepanţă considerabilă între legea scrisă
şi aplicabilitatea acesteia. Astfel, pe parcursul timpului, s-a creat o situaţie de neîncredere în
aplicabilitatea uniformă a legislaţiei şi activitatea instituţiilor statului. Barometrele de opinie
publică8 indică deseori o încredere joasă a populaţiei faţă de poliţie, justiţie şi procuratură.
Gradul de neîncredere (totală sau parţială) la un nivel de peste 50 % este unul îngrijorător, în
condiţiile în care Republica Moldova pretinde a fi o ţară cu instituţii democratice funcţionale
care aspiră într-un timp restrâns să obţină perspectiva de aderare la Uniunea Europeană.
Aplicabilitatea legislaţiei naţionale se ciocneşte de problema zonei extrase de sub
jurisdicţia de facto a ţării – aşa-numita “Republica Moldovenească Nistreană”, care se reflectă în
special asupra relațiilor economice stabile și transparente în Republica Moldova.
Articolul 1 din Legea Republicii Moldova «Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi»
nr. 845 din 03.01.1992 defineşte noţiunea de antreprenoriat ca fiind: „activitatea de fabricare a
producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile
acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub
răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri”. Iar
conform art 2 alin. 1, antreprenor poate fi: „orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este
îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative; orice cetăţean
străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare; un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un
grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv; orice persoană juridică sau fizică
în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.

8
http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156;

34
 Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii” nr. 206 din 07.07.2006,
atribuie sectorului IMM următoarele categorii de întreprinderi: micro, mici şi medii. Această
clasificare a fost făcută în baza a trei indicatori: numărul de persoane încadrate, volumul anual al
vânzărilor, valoarea de bilanţ a activelor.
Orice persoană fizică sau juridică poate opta pentru una din formele de întreprinderi
menţionate, fondând-o pe baza capitalului propriu.
Nu se încadrează în categoriile de mai sus şi nu dispun de facilităţi: a) agenţii economici,
care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă; b) agenţii economici care au fondatori ce nu fac parte
din sectorul IMM şi deţin o pondere mai mare de 35% din fondul statutar; c) companiile
fiduciare şi companiile de asigurare; d) fondurile de investiţii; e) agenţii economici care importă
mărfuri cu accize; f) băncile, organizaţiile micro-financiare, asociaţiile de creditare şi economii,
alte întreprinderi financiare; g) casele de schimb valutar şi lombardurile; h) întreprinderile care
activează în ramura jocurilor de noroc.
Aceeaşi lege din 07.07.2006 prevede că agenţii economici IMM pot să beneficieze de
facilităţi sau scutiri la achitarea impozitelor sau altor plăţi obligatorii. De asemenea, că au dreptul
de a participa la programe de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, dreptul de acces
la sistemul simplificat al evidenţei contabile. Totodată, legea permite administraţiei publice
centrale şi locale să elaboreze şi să implementeze programe de suport pentru întreprinderile mici
şi mijlocii.
În scopul evaluării performanţei Republicii Moldova în domeniul protecţiei proprietăţii
private se va face uz de datele oferite de indicatorii proxy, monitorizaţi pe plan internaţional, care
caracterizează statul de drept şi calitatea guvernării. Ca surse de informaţii sunt utilizate:
International Country Risk Guide (ICRG) realizat de Political Risk Services Group, organizaţie
specializată în analiza riscurilor politice şi de ţară; Proiectul Polity IV, specializat în studierea
caracteristicilor de autoritate ale statelor pentru efectuarea unor analize comparative şi
cantitative, precum şi evaluările relevante ale Băncii Mondiale.
Sectorul public în interacţiune cu sectorul privat. La începutul anului 2012 au intrat în
vigoare două legi relevante acestui sector:
1. Legea nr.160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de
întreprinzătorşi Legea nr. 161 din 22.07.2011 privind implementarea ghişeului unic în
desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Deficienţa acestui capitol constă în tergiversarea
elaborării şi aprobării cadrului juridic secundar, ce derivă din prevederile acestor acte legislative;
2. Legea nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător.

35
 Standardele internaţionale oferă guvernării corporative o atenţie sporită. Conform
principiilor OECD de administrare a corporaţiilor, guvernarea corporativă implică un set de
relaţii între consiliul societăţii, organul ei executiv, acţionari şi alte părţi asociate (lucrători,
parteneri, creditori, autorităţi locale etc.)
Moldova are în prezent câteva autorităţi care supraveghează piaţa internă, şi anume:
- Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), care este o autoritate autonomă a
administraţiei publice centrale, responsabilă faţă de Parlament, ce autorizează şi reglementează
activitatea participanţilor pe piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea
legislaţiei de către ei.
- Banca Naţională a Moldovei (BNM), care este responsabilă pentru autorizarea,
reglementarea şi supravegherea activităţii instituţiilor financiare, precum şi pentru stabilirea şi
implementarea politicii monetare şi valutare în stat.
- Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia
Informaţiei (ANRCETI), care este autoritatea publică centrală ce reglementează activitatea în
domeniul comunicaţiilor electronice şi al tehnologiei informaţiei, asigură implementarea
strategiilor de dezvoltare a domeniilor menţionate şi supraveghează respectarea legislaţiei în
domeniu de către furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice.
- Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), reglementează
activităţile economice şi comerciale în sectoarele electroenergetic, de gaze naturale şi produse
petroliere prin acordarea de licenţe, promovarea unei politici tarifare adecvate şi protecţia
drepturilor consumatorilor.
- Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (ANPC) promovează politica statului în
domeniul protecţiei concurenţei, fiind instituită pentru limitarea şi reprimarea activităţii anti-
concurenţă a agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei publice, precum şi pentru
efectuarea controlului asupra executării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei.
Totuşi conform mai multor rapoarte internaţionale 9, Moldova este notată slab la capitolul
unui climat investiţional favorabil, lupta cu corupţia, crearea şi dezvoltarea unei afaceri, eficienţă
a administraţiei etc.
Pentru finalul acestui subcapitol am rezervat un pasaj dedicate principiilor esențiale ale
activității antreprenoriale, ca fiind fundamental unui oricare început, în baza căruia își are
siguranța oricare construct social- economic.

9
Evaluarea climatului investiţional din Moldova, Banca Mondială, Mai 2004, http://www-
wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/
IB/2005/10/05/000090341_20051005131415/Rendered/PDF/336930MD0ICA.pdf, Raport asupra climatului
investiţional din Moldova, Departamentul de Stat al SUA, 2010,
http://www.state.gov/e/eeb/rls/othr/ics/2010/138113.htm

36
 În faza de proiect a afacerii, în momentul în care sunt stabilite necesităţile, valorile,
dimensiunile şi avantajele ei, trebuie prefigurată şi finalitatea activităţii antreprenoriale.
Întreprinzătorul trebuie să cunoască, în această etapă, principiile ce vor călăuzi
întreaga activitate: Elaborarea de obiective, strategii şi planuri de acţiune clare ce vor fi revizuite
în mod sistematic în funcţie de context; Producerea şi livrarea de bunuri şi/sau servicii pe care
oamenii şi le doresc; Atragerea şi păstrarea unei clientele; Realizarea unui profit suficient
pentru a atrage potenţialii investitorii şi a-i păstra pe cei existenţi; Oferirea de recompense
(materiale şi morale), stimulative care să antreneze resursele umane.

2.2. Dezvoltarea economică națională pe formele și tipologia

antreprenoriatului

Un rol deosebit în asigurarea creşterii economice durabile a Republicii Moldova revine

sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, care este numit şi „coloana vertebrală a economiei.
Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii reprezintă o componentă importantă a antreprenoriatului
în Republica Moldova, contribuind activ la dezvoltarea diferitelor aspecte social-economice.
Întreprinderile mici şi mijlocii (ÎMM) sunt considerate motorul concurenţei, un stimulator al
dezvoltării inovaţiilor şi tehnologiilor, contribuie la crearea de noi locuri de muncă.
În Republica Moldova dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii a început cu
emiterea Hotărârii Guvernului „Cu privire la formarea şi bazele activităţii întreprinderilor mici”,
nr.340 din 21 septembrie 1990. Până la 20 mai 1994 în Republica Moldova nu era o lege specială
care să reglementeze dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Prima lege în acest
sens a fost aprobată de către Parlamentul Republicii Moldova la 20 mai 1994 – Legea nr.112-
XIII cu privire la susţinerea şi protecţia micului business. Cu adoptarea acestei legi a fost dat
startul creării unui mediu concurenţial în economia republicii, demonopolizării economiei, fiind
impulsionate inovaţiile, crearea de noi locuri de muncă ş.a.
În prezent, activitatea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este reglementată de un
şir de acte normative, principală fiind Legea „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici
şi mijlocii”, nr.206-XVI din 07.06.2006.
În vederea realizării obiectivelor stabilite de această lege, prin Hotărârea Guvernului
nr.538 din 17.05.2007 a fost creată Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii.
Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii din Republica Moldova se constituie din
totalitatea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Iniţial, sectorul businessului mic se constituia
din microîntreprinderi şi întreprinderi mici, care erau delimitate după două criterii de apreciere:

37
volumul anual al vânzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de
angajaţi de la 1 la 9 persoane şi un volum anual al vânzărilor de până la 3 mln. lei erau calificate
drept microîntreprinderi, iar întreprinderile cu un număr de personal de la 10 până la 50 angajaţi
şi un volum anual de vânzări de până la 10 mln. lei, erau catalogate ca întreprinderi mici.
În prezent, delimitarea întreprinderilor mici şi mijlocii pe categorii după mărime se face
după următoarele criterii [1]:
Tabelul 2.1. Criterii de clasificare după mărime a întreprinderilor mici şi mijlocii

În ultimii 10 ani în Republica Moldova numărul întreprinderilor mici şi mijlocii

înregistrează un trend ascendent cu o rată de creştere constantă de la an la an (Fig.1). Constatăm
o creştere de 55,1% faţă de anul 2000, sau cu 16,2 mii întreprinderi, şi o creştere de 28,81% faţă
de anul 2006. În pofida crizei din ultimii ani, numărul entităţilor din domeniul businessului mic
continuă să crească, ceea ce constituie un factor pozitiv în dezvoltarea economiei Republicii
Moldova. Ponderea ÎMM în numărul total al întreprinderilor din republică se menţine însă
constantă, oscilând în ultimii 4 ani între 97,6 şi 97,8%.
Figura 2.1. Evoluţia numărului ÎMM în anii 2008 – 2012 se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

La data de 01.06.2013, Registrul de stat conţine informaţii despre 162 859 persoane
juridice şi întreprinzători individuali, dintre care: 82 355 societăţi cu răspundere limitată; 65 553
întreprinzători individuali; 4 682 societăţi pe acţiuni; 3 994 cooperative (cooperative de
producţie, cooperative de consum şi cooperative de întreprinzător); 1 504 întreprinderi de stat şi
municipale; 1 626 organizaţii necomerciale; 3 145 altele (filiale, reprezentanţe, societăţi în nume

38
colectiv, societăţi în comandită, întreprinderi de arendă, întreprinderi intergospodăreşti,
colhozuri, asociaţii de gospodării ţărăneşti şi alte întreprinderi)
Structura numarului de întreprinderi care sînt înregistrate pe teritoriul Republicii
Moldova, conform formelor juridice de organizare.

Întreprinderile înregistrate în anii 2000 - 2013

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

În Moldova din cauza crizei financiare şi celei politice , tinerilor le este foarte dificil să
lanseze o afacere şi aceasta iniţiativă e distrusă chiar de la început, astfel ideea antreprenorială nu
are posibilitate să se dezvolte în imaginaţia viitorilor oameni de afaceri . Nu mai sunt finanţate
programele educaţionale, astfel există lipsa cunoştinţelor despre modul cum trebuie lansată şi
gestionată o afacere şi deasemenea nu există o disciplină în învăţămîntul preuniversitar care ar
stimula imaginaţia , inovaţia şi cultivarea calităţilor manageriale în elevi.
Tinerii care au reuşit totuşi să păşeasca peste acest bariere întîmpină altele cum ar
fi: corupţia, lipsa transparenţei, protecţionismul şi problema care constă în găsirea şi atragerea
resurselor financiarepentru activitatea firmei La momentul de faţă în Republica Moldova exista
doar o entitate statală care face careva tentative de a ajuta tinerii în acest sens şi anume
Programul Naţional de Abilitarea Economica a Tineretului .
Programul naţional de abilitare economică a tinerilor (PNAET) are un caracter naţional
şi este implementat în toate raioanele ţării, inclusiv UTA Gagauzia, cu excepţia oraşelor Chişinău
şi Bălţi.
Scopul major al Programului Naţional (PNAET) este dezvoltarea spiritului de
întreprinzător în rândul tinerilor din zonele rurale ale ţării, oferind instruire şi credite comerciale
rambursabile cu component de grant persoanelor tinere cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani.

39
 Începând cu luna iunie 2008, au fost înregistrate 765 formulare ale solicitanţilor de
participare la cursurile de instruire.
Din numărul total al tinerilor înregistraţi – 30,7% (235 persoane) practică deja activitatea
de întreprinzător şi doresc să-şi extindă propria afacere, 38,04% (291 persoane) intenţionează să-
şi lanseze viitoarea afacere în domeniul agriculturii, 28,63% (219 persoane) – în sfera de
producere, 26,02% (199 persoane) preferă domeniul prestărilor de servicii.
Suma împrumutului de 60 la sută a proiectelor se acordă de băncile intermediare la o
dobândă de 11,8% anual.
Cele mai active bănci în implementarea şi finanţarea proiectelor sunt: Moldova
Agroindbank – cu suma de 34,97 mil. lei acordate, sau 67,18% din totalul proiectelor,
Moldindconbank – 8,9 mil. lei sau 17,1%, Fincombank – 2,54 mil. lei sau 4,9%, Eximbank –
2,38 mil. lei sau 4,6%, Investprivatbank – 1,5 mil. lei, sau 2,9%, Banca de Economii – 0,9 mil.
lei sau 1,7%, Energbank – 0,59 mil. lei sau 1,12 %, Mobiasbancă – 0,26 mil. lei sau 0,5%.
Din 181 de credite: 150- au fost acordate întreprinderilor nou create fără istorie creditară,
iar 31 - facerilor existente. Din numărul total de 181 de beneficiari – 74 sunt femei10.
Însă resursele finaciare alocate de acesta sunt neînsemnate şi au ca ţintă doar tinerii care
au viza de reşedinţă în localităţile rurale.O altă problem majoră este că aceste resurse creditare
sunt alocate beneficiarilor nemijlocit prin intermediul instituţilor financiare din ţară , care
stabilesc condiţii suplimentare de acordare a acestor credite precum şi alegerea formei gajului .
Micul business are menirea de a satisface un şir de necesităţi ale pieţei locale, contribuind
activ la soluţionarea problemei şomajului prin antrenarea resurselor de muncă locale. În
Germania, spre exemplu, în acest sector sunt antrenaţi circa ½ din populaţia aptă de muncă, iar în
SUA – peste 60%.
În Republica Moldova numărul de salariaţi antrenaţi în sfera businessului mic depăşeşte
300 de mii, constituind în anul 2010 peste 58,8% din numărul total de salariaţi încadraţi în
întreprinderi. Deşi ponderea salariaţilor ocupaţi în ÎMM creşte în ultimii 5 ani, numărul acestora,
începând cu anul 2008, înregistrează un trend descendent (Fig.2.2.).
Analiza indicatorilor activităţii sectorului ÎMM în perioada anilor 2009-2010 în funcţie
de mărimea întreprinderilor denotă că în întreprinderile mijlocii, care deţin o pondere de 3,6% în
numărul total al ÎMM, sunt încadraţi circa 1/3 din numărul salariaţilor acestui sector. Acestei
categorii de întreprinderi îi revine o cotă de 35,0% în suma veniturilor obţinute de sectorul ÎMM
şi 35,0% în suma profitului până la impozitare.

10
http://www.mec.gov.md/planificare-strategica/programul-national-de-abilitare-economica-a-tinerilor/

40
 Figura 2.2. Ponderea întreprinderilor mici şi mijlocii în totalul întreprinderilor în anul
2012 pe principalii indicatori se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

Cea mai mare parte a veniturilor din vânzări revine întreprinderilor mici, care în anul
2010 constituiau peste 9000 de unităţi cu un număr de 121 mii persoane (circa 40% din numărul
total de salariaţi ai sectorului ÎMM).
Tabelul 2.2. Evoluţia ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în totalul
întreprinderilor în anii 2008 – 2012 se caracterizează prin următorii indicatori:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

Analiza evoluţiei ÎMM ne indică asupra diminuării dimensiunii medii a întreprinderilor

din sectorul dat. Veniturile din vînzări în medie pe o întreprindere în anul 2012 a constituit 1478
mii lei sau cu 41 mii lei (cu 2,7%) mai puţin faţă de anul 2011. Veniturile din vînzări ale ÎMM în
medie la un salariat constituie 243,3 mii lei sau cu 1,0 mii lei (cu 0,4%) mai puţin faţă de anul
2011. Numărul de salariaţi în medie pe o întreprindere în anul 2012 a constituit 6 persoane, fiind
la nivelul anului 2011.
În anul 2010 veniturile din vânzări obţinute în grupa întreprinderilor mici s-au majorat
faţă de cele obţinute în anul 2009 cu 4888,5 mln. lei, revenindu-le o pondere de 52,1% în suma
totală a veniturilor din vânzări, contribuind în aceeaşi măsură la formarea profitului până la
impozitare. Cea mai modestă contribuţie la formarea veniturilor din vânzări şi a rezultatelor
financiare au microîntreprinderile, unde sunt încadraţi circa 26% din salariaţii acestui sector.

41
 Tabelul 2.3. Evoluţia în dinamică a numărului ÎMM pe principale genuri de activitate
se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120
Partea preponderentă a ÎMM îşi desfăşoară activitatea în domeniul comerţului,
constituind în anul 2012 circa 20,0 mii întreprinderi, sau 40,5% din totalul întreprinderilor mici
şi mijlocii. În industria prelucrătoare au activat 4,9 mii de ÎMM sau 9,8% din totalul ÎMM.
Tabelul 2.4. Veniturile din vînzări ale ÎMM aferente genurilor principale de activitate
se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

42
 Cele mai bune rezultate s-au înregistrat în ramura comerţului, unde sunt concentrate peste
41 de întreprinderi din sectorul vizat. Acestea sunt urmate de domeniul tranzacţiilor imobiliare,
industria prelucrătoare şi agricultură. În agricultură, unde numărul ÎMM constituie circa 2300
unităţi, s-a realizat un profit până la impozitare în sumă de 863,4 milioane lei, ceea ce constituie
15,8 în suma totală. Acesta este un rezultat pozitiv faţă de anul 2009, care a fost unul nefavorabil
pentru agricultură.
Figura 2.2. Ponderea veniturilor din vînzări a ÎMM în profilul principalelor genuri de
activitate ale unităţilor acestui sector în anul 2012 se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

Suma profitului/pierderilor pînă la impozitare obţinut de întreprinderile mici şi mijlocii în

anul 2012 a constituit 1084,6 mil. lei, sau cu 4095,6 mil. lei mai puţin faţă de anul 2011. Cu toate
că sectorul ÎMM se confruntă cu un şir de probleme majore, cum ar fi: a) accesul limitat al ÎMM
la sursele de finanţare; b) cultura antreprenorială subdezvoltată; c) grad insuficient de absorbţie a
forţei de muncă calificate ş.a., considerăm că acest sector merită să fie susţinut, prin implicarea
activă a administraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor financiar-bancare, a diferitelor
organizaţii internaţionale şi naţionale.
Mai ales trebuie pus accentul pe dezvoltarea acestui sector în mediul rural, ceea ce va
contribui atât la creşterea bunăstării locuitorilor, cât şi la dezvoltarea economico-socială a
localităţii, regiunii de dezvoltare, precum şi a întregii ţări.
Conform Doing Business 2012, Republica Moldova și-a îmbunătățit pozițiile pe 6
dimensiuni11.(Indicatorul de impact planificat - îmbunătăţirea a cel puţin 3 domenii anual din
perspectiva “Doing Business”.

11
http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/moldova

43
 În Moldova, în mod tradiţional, investiţiile se fac la nivel mic sau micro şi de regulă sunt
realizate individual sau împreună cu membri apropiaţi ai familiei. O examinare a experienţei
antreprenoriale anterioare şi a intenţiilor de investire arată că fluxurile financiare ale migranţilor
sunt îndreptate în mare parte spre sectoarele agriculturii, comerţului cu amănuntul (inclusiv
baruri şi restaurante), construcţii, imobile şi servicii. Cu toate acestea, acest comportament
investiţional nu a dus până acum neapărat la dezvoltare considerabilă a ţării din cauza unui
mediu de afaceri general nefavorabil, riscurilor economice mari şi barierelor administrative.
Cota remitenţelor, care ar putea fi îndreptată spre proiecte de investiţii prin intermediul
instituţiilor financiar-bancare, este extrem de mică comparativ cu fluxurile de capital de pe urma
migraţiei, precum şi comparativ cu tendinţa de a economisi venitul din remitenţe. Constatările
IASCI-CIVIS 2010 arată că doar 18% din migranţi îşi ţin economiile în conturi de depozit în
băncile moldoveneşti, pe când 66% pur şi simplu le ţin acasă. Motivele principale de a nu ţine
banii în băncile moldoveneşti este venitul GC insuficient, lipsa încrederii în sectorul bancar,
riscul înalt şi dobânzile neatractive. Luarea deciziei contra deţinerii unui cont bancar subminează
impactul potenţial de dezvoltare al remitenţelor curente prin intermediere de către sistemul
financiar.

44
 Economia subterană, răspândită în primul deceniu de tranziţie, a fost în declin în cea de-a
doua etapă. Conform unor date12, în 2008 contribuţia economiei neoficiale în PIB a fost de
20,8% în comparaţie cu 34,6% în 2000.
În ultimii opt ani, ponderea producţiei gospodăriilor pentru consumul propriu, care
constituie o componentă a acestui tip de economiei, a scăzut de la 18,5% la 6,7% din PIB -
aceasta fiind cea mai mare cădere, cauzată de contractarea de trei ori a producţiei provenite din
agricultura de subzistenţă.
Tabelul 2.5. Investitii straine în capitalul social (1994 –01.06.2013)

anul a.1994 a.1995 a.1996 a.1997 a.1998 a.1999 a.2000 a.2001 a.2002 a.2003
nr.într.* 345 380 315 308 290 280 218 286 314 318
capit.investit
597 567 133 171 325 1 036 418 1 388 447 326
(mln. lei)

ian.-
a.2004 a.2005 a.2006 a.2007 a.2008 a.2009 a.2010 a.2011 a.2012 mai Total
a.2013
475 624 723 768 719 460 533 625 583 253 8 817
933 369 376 1 210 490 258 201 460 239 50 9 994
Evoluţia înregistrării întreprinderilor cu investiţii străine şi a capitalului investit în
capitalul social în perioada anilor 01.01.1994 - 01.06.2013 (detaliat în Anexa 3)

Notă: în numărul întreprinderilor înregistrate nu se includ întreprinderile radiate din Registrul de stat

Migraţia de întoarcere în Republica Moldova aduce cu sine atât experiența

antreprenorială din străinătate cât și surse financiare suplimentare care sunt investite în realizarea
micilor afaceri atât legale cât și cele formale fără statut juridic.

12
Studiu asupra Sistemului de Protecţie Socială şi Incluziunea Socială în Republica Moldova, IDIS „Viitorul”, 2009,
http://www.viitorul.org/public/2591/en/
Moldova_social_study_final_14_10_09.pdf

45
 În majoritatea cazurilor întoarcerea acasă se termină cu probleme de reintegrare generate
de lipsa locurilor de muncă şi salariile mici.
O soluţie pentru migranţi constă în crearea propriilor afaceri. Oricum, fondurile
insuficiente şi lipsa informaţiei nu facilitează alegerea acestei opţiuni în mod adecvat, aici vina o
poartă în mare parte statul. În aceste circumstanţe, migranţii sunt puşi foarte des în situaţia de a
pleca din nou peste hotare pentru a-şi găsi un loc de muncă.
Totuşi, unele cercetări arată că există întreprinzători care sunt gata să investească resurse
şi energie în activităţi productive şi care sunt capabili să asigure un trai decent în Republica
Moldova.
Investiţiile antreprenorilor care au acumulat resurse financiare pentru inițierea afacerilor
din munca in străinătate s-au bazat în primul rând pe economiile acumulate din venitul de
migraţie, în puţine cazuri pe credite de la bănci şi instituţii nebancare. Unele afaceri au fost
lansate cu resurse care nu depăşesc câteva sute de euro, pe când în altele s-au investit câteva mii
de euro. Capitalul financiar din migraţie este astfel foarte important pentru migraţia de întoarcere
și foarte concludent pentru cercetarea noastră, deoarece deși la nivel oficial băncile și alte
instituții care dețin informații în domeniu ne asigură că creditarea micilor întreprinzători se face
la un nivel satifăcător, realitatea ne demonstrează că afacerile mici ale antreprenorilor locali sunt
începute în mare parte din propriile acumulări financiare. Cu toate acestea, pentru unii migranţi
capitalul uman şi social acumulat este la fel de important şi deseori se dovedeşte să exeercite un
impact pozitiv asupra vieţii lor cotidiene şi activităţilor de întreprinzător
Figura 2.4. Intenţiile migranţilor de a face investiţii, după sector

Sursă: IASCI/CIVIS 2010

46
 Majoritatea investiţiilor în afaceri sunt făcute în agricultură, construcţii şi comerţ cu
amănuntul. Moldovenii preferă afacerile mici de familie. Numărul angajaţilor tinde să coincidă
cu numărul de adulţi.
Multe afaceri nu sunt înregistrate oficial. Spre exemplu, migranţii care se ocupă de lucrări
de construcţie şi reparaţia apartamentelor şi caselor au investit în echipament, instrumente şi
vehicule pentru aceste activităţi. Alte tipuri de lucru se referă la activitatea agricolă, care aduce
venit producătorilor agricoli, cum ar fi procurarea de imobil sau apartament pentru chirie.
În pofida experienţelor lor nefavorabile, moldovenii migranţi păstrează un spirit
antreprenorial şi de investiţii puternic

2.3. Stimularea activității antreprenoriale în Republica Moldova

Wennekers şi Thurik (1999) au stabilit următorul model, relaţionând spiritual

antreprenorial cu activitatea de creştere economică:
Figura 2.3. Modelul Wennekers şi Thurik

Sursa: Carree şi Thurik (2002): 20

Modelul face distincţie între trei niveluri de analiză: nivelul individual, nivelul firmei şi
nivelul macroeconomic. Activitatea antreprenorială provine de la nivel individual şi poate fi
întotdeauna urmărită până la o singură persoană, antreprenorul. Antreprenoriatul este, prin
urmare, indus de către atitudinile, motivele, abilităţi şi dotări psihologice ale unui individ. Cu

47
toate acestea, antreprenorul individual nu întreprinde activităţi antreprenoriale într-un vid
temporatl şi spatial, ci este afectat de contextul în care el sau ea acţionează.
Prin urmare, motivele şi acţiunile antreprenoriale sunt influenţate de factorii culturali şi
instituţionali, de mediul de afaceri şi condiţiile macroeconomice. Antreprenorii pot învăţa atât
din propriile lor succese şi eşecuri cât şi din ale altora, ceea ce le permite acestora să îşi
îmbunătăţească abilităţile şi să îşi adapteze atitudinile (Caree şi Thurik 2002: 19-20). Conceptul
cadru al celor de la GEM are un punct de vedere uşor diferit. El analizează succesul firmelor
mari ca promovând oportunităţi de piaţă pentru IMM-uri şi rolul antreprenoriatului în procesul
de crearea/creştere al întreprinderii ca principal mecanism de conducere a creşterii
macroeconomice împreună cu caracterul complementar al acestora.
Figura 2.4. - Modelul conceptual GEM

Sursa: Adaptat Reynolds et al. (2002): 40.

Partea de sus din Figura 2.4 se concentrează pe rolul întreprinderilor mari bine asezate
pe piată. În funcţie de condiţiile cadru naţionale, firmele mari, în general integrate în comerţul
internaţional, pot promova auto-extinderea şi maturizarea. Succesul economic al marilor
întreprinderi tinde să creeze noi oportunităţi de piaţă pentru IMM-uri prin intermediul

48
transferului tehnologiilor, creării de noi firme in domeniul tehnologic, şi creşterii cererii interne
de bunuri şi servicii, ți integrării IMM-urilor în reţelele de furnizori.
În Republica Moldova sunt înregistrate unele progrese în reforma regulatorie, în special
în ceia ce ține de unele măsuri de reformă planificate inițial pentru anul 2011. Este aprobată
Legea privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător 13. Au fost operate
modificări şi completări în Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin
licenţiere a activităţii de întreprinzător. În scopul eliminării birocrației și eficientizării schimbului
de informații între instituțiile de stat și unitățile economice a fost aprobată legea privind
implementarea ghişeului unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Au fost aprobate Legea
privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător și Legea insolvabilității.
La fel au fost aprobate o serie de acte normative pentru aplicarea legislației ce
reglementează mediul de afaceri. Astfel, au fost aprobate Hotărârea Guvernului nr. 476 din
04.07.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile standard şi condiţiile generale
de selectare a partenerului privat14, Hotărârea Guvernului nr. 499 din 06.07.2012 cu privire la
subdiviziunea e-Transformare din cadrul autorităţii administraţiei publice centrale 15, Hotărârea
Guvernului nr. 419 din 18.06.2012 cu privire la aprobarea listei bunurilor proprietate a statului şi
a listei lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse parteneriatului public-privat 16,
Hotărârea Guvernului nr. 329 din 28.05.2012 cu privire la Serviciul Electronic Guvernamental de
Plăţi Electronice17.
Sunt realizate mai multe măsuri în vederea facilitării accesului mărfurilor moldoveneşti
pe terțe pieţe. Majoritatea măsurilor prevăzute în planul de acţiuni al Republicii Moldova privind
implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru instituirea Zonei de Liber Schimb
Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană sunt realizate. La
fel, au avut loc 3 runde de negocieri a Acordului (ZLSAC/DCFTA). De asemenea, este semnat
Acordul privind zona de comerţ liber în cadrul CSI18 și inițiate negocieri asupra proiectului
Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind
comerţul transfrontalier. În cadrul Organului de Mediere a Disputelor al OMC , în luna februarie
a anului curent, Republica Moldova a inițiat procedurile pentru elucidarea problematicii ce ţine
de aplicarea de către Ucraina a accizelor diferenţiate la importul băuturilor alcoolice din
Republica Moldova.

13
Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. MO nr.170-175/494 din 14.10.2011.
14
MO nr.143-148/530 din 13.07.2012
15
MO nr.143-148/546 din 13.07.2012.
16
MO nr.126-129/457 din 22.06.2012.
17
MO nr.104-108/369 din 01.06.2012.
18
Semnat la Sankt Petersburg la 18 octombrie 2011.

49
 În perioada anilor 2011-2013 au fost aprobate mai multe acte normative, care prevedeau
planuri de măsuri de reformă pentru asigurarea dezvoltării sectorului antreprenorial din
Republica moldova.
În anul 2012 a fost aprobat strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi
19
mijlocii pentru anii 2012-2020. Conform Ministerului Economiei, strategia de dezvoltare a
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020 şi Planul de acţiuni privind
implementarea acestei Strategii pentru anii 2012-2014, oferă cadrul de politici pe termen lung şi
mediu privind dezvoltarea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii din Republica Moldova în
contextul trecerii de la modelul de dezvoltare economică bazat pe consum la o nouă paradigmă
orientată spre exporturi, investiţii şi inovaţii, a dezideratului politic de integrare europeană şi a
tendinţelor economice mondiale.
Au fost derulare sau implementate o serie de programe naționale pentru susținerea
sectorului IMM. Printre acestea sunt: Fondul de Garantare a Creditelor (FGC), Programul de
Atragere a Remitenţelor în Economie - PARE 1+1, Programul Naţional de Abilitare Economică a
Tinerilor (PNAET), proiectul „Susţinerea implementării componentei de migraţie şi dezvoltare a
Parteneriatului pentru Mobilitate UE-Moldova”, Programul de instruire continuă ,,Gestiunea
Eficientă a Afacerii” (GEA), Programul de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii,
finanţat de Guvernul Japoniei, etc.
Pentru susținerea antreprenorilor locali sunt organizate cu regularitate forumuri
economice, expoziții și conferințe cu participarea întreprinderilor mici şi mijlocii, printre care
Forumul economic Moldova – UE, Forumul Internaţional al IMM 2011, Forumul moldo-german
de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii, Forumul Economic al ţărilor membre ale
Acordului Central European de Comerţ Liber (CEFTA), Forumul comercial moldo-turc, Forumul
economic moldo-rus, etc.
Politica economică. Factorii de bază care infl uenţează nivelul de producţie sunt forţa de
muncă şi capitalul. Dacă volumul forţei de muncă pentru un stat aparte se schimbă greu în timp,
în vederea asigurării creşterii volumului de producţie şi, implicit, dezvoltării economice, se
impune creşterea stocului disponibil de capital.
Dar cum poate fi realizat acest lucru? În mod fi resc, stocul de capital creşte datorită
investiţiilor. Investiţiile sunt fi nanţate în mod uzual din economii. Într-o societate deschisă rata
de economisire este mai degrabă un aspect cultural, deşi sunt factori care pot infl uenţa acest
proces. Calitatea instituţională a sectorului bancar, privită atât ca efi cienţă operaţională, dar şi ca
grad de acoperire geografi că a ţării este un aspect care determină rata naţională de economisire.

19
Hotărârea Guvernului nr. 685 din 13.09.2012 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru anii 2012-2020. MO nr.198-204/740 din 21.09.2012.

50
 La nivel macro preferinţele pentru economisire ale populaţiei sunt infl uenţate de
mărimea PIB pe cap de locuitor, stabilitatea macroeconomică, politicile fi scale şi cele ale ratei
de schimb valutar promovate de stat.
Programe de sprijin ale guvernului. Nu există nici o îndoială că programele de sprijin
ale guvernului nu pot înlocui buna funcţionare a pieţelor, şi prima prioritate a guvernelor ar
trebui să fie a obţine dreptul fundamentelor economice. Cu toate acestea, sistemele de sprijin ale
guvernului pot completa şi sprijini alte politici, pentru a crea un mediu care să conducă la
activităţi antreprenoriale (OCDE, 1998: 24). De asemenea, ele sunt un instrument politic
important pentru abordarea unor probleme specifice, care constituie bariere directe pentru
comportamentul antreprenorial şi pentru îmbunătăţirea formării abilităţilor.
Strategia de dezvoltare economică. În Moldova politica în domeniul dezvoltării
economice este conţinută în câteva documente de politici, în vigoare la moment:
- Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011;
- Programul de stabilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pe anii 2009-
2011;
- Memorandumul cu privire la Politicile Economice şi Financiare pentru 2010-2012;
- Relansăm Moldova: Priorităţile de dezvoltare pe termen mediu.
- Strategia Naţională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020
Întreprinderile îşi desfăşoară activitatea într-un mediu caracterizat de un grad ridicat de
risc şi cu posibilităţi reduse de anticipare a schimbărilor, noul cadrul concurenţial fiind
caracterizat de patru categorii de factori principali: schimbarea, complexitatea, haosul şi
contradicţia, deacea conlucrarea cu sectorul public este absolut necesară.
Susținerea de către stat a întreprinderilor mici și mijlocii se efectuează diferențiat, în
funcție de genul de activitate, de perioada de funcționare și de numărul agenților economici, cu
utilizarea diferitor forme și metode de susținere și surse de finanțare.
Susținerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii se efectuează de către
autoritățile publice, conform strategiilor și programelor de stat aprobate de Guvern, și de către
organizații nestatale.
Subiecte ale susținerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt
ministerele, alte autorități ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice
locale, alte organe autorizate. Subiecte ale susținerii nestatale a dezvoltării sectorului
întreprinderilor mici și mijlocii sunt persoanele fizice și juridice, inclusiv străine. Obiecte ale
susținerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt întreprinderile
micro, mici și mijlocii.

51
 În Republica Moldova a fost creată Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului
Întreprinderilor Mici și Mijlocii(ODIMM), care are statut de organizație necomercială pe lângă
Ministerul Economiei, și are drept scop implementarea politicii de stat privind susținerea
dezvoltării întreprinderilor micro, mici și mijlocii, în conformitate cu strategiile de susținere a
dezvoltării acestui sector și cu alte strategii și programe ale Guvernului.
Strategiile de stat de susținere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt
documente de planificare strategică a politicii de stat privind susținerea acestui sector, care
definesc obiectivele și identifică prioritățile politicii statului în domeniu.
Strategiile de stat de susținere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt
aprobate prin hotărâre de Guvern și stabilesc:
- scopurile și obiectivele politicii de stat în domeniul susținerii întreprinderilor
micro, mici și mijlocii;
- grupurile-țintă de întreprinderi micro, mici și mijlocii vizate de direcțiile
strategice de activitate ale politicii de stat;
- sarcinile și acțiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile
acestora;
- sursele de finanțare;
- instituțiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
- indicatorii de monitorizare a procesului de implementare și impactului
generat;
- procesul de monitorizare;
- termenele de implementare;
- alte prevederi necesare implementării strategiilor.
Elaborarea și coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina
Ministerului Economiei. Finanțarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin
includerea în legea bugetară anuală a resurselor financiare necesare, precum și prin crearea unor
fonduri speciale conform legislației în vigoare.

2.4. Antreprenoriatul in RM la limita intre două realități: politici si strategii

declarate și realitatea confuza de activitate.
Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei
mai mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea
inovaţiilor şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a
micului business.

52
 Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi,
businessmenii indică, în primul rînd, piedicile birocratice: sutele de acte normative şi
instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit al funcţionarilor publici şi favorizează
abuzurile şi corupţia organelor de control; politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite,
taxe, penalităţi şi amenzi;
Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor
financiare proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung
(pentru investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare.
În Republica Moldova sunt înregistrate peste 45 de mii de întreprinderi mici şi mijlocii
(IMM). În ultimii ani însă, tot mai multe întreprinderi îşi sistează activitatea. Şi asta pentru că se
confruntă cu probleme de ordin financiar.
Problema creditelor bancare în R. Moldova. Creditele bancare reprezintă sursa
principală de împrumuturi pentru IMM. Organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii
şi împrumut, companiile de leasing s-au dezvoltat ca surse aternative de creditare. Conform
datelor oficiale ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în 2012 operau 43 de organizaţii de
microfinanţare, 400 de asociaţii de economii şi împrumut, 27 companii de leasing. Efectul
acestora asupra sectorului IMM rămâne totuşi foarte mic.
Printre problemele în domeniul finanţării se numeră: dobânzile înalte ale creditelor, lipsa
resurselor financiare pe termen lung, lipsa de exercitare a dreptului de gaj, lipsa tehnologiilor
bancare adecvate pentru creditarea IMM, calitatea proiectelor propuse spre finanţare,
infrastructura de afaceri slab dezvoltată.
În acelaşi timp, incapacitatea pieţei de capital de a constitui o sursă importantă de
finanţare a IMM se datorează mai multor factori, printre care lipsa capitalului oportun,
performanţa redusă în atragerea investiţiilor, atitudinea reţinută a capitalului străin faţă de
investiţiile naţionale, prezenţa slabă pe piaţa capitalului străin. Oferta redusă de fonduri pe piaţa
de capital este cauzată şi de faptul că economiile populaţiei nu sunt încurajate de a fi investite în
aceasta din cauza dobânzilor ridicate din sectorul bancar, dar şi lipsa încrederii în mecanismele şi
pieţele de capital. În prezent, investirea în bunuri imobiliare sau în alte bunuri patrimoniale este o
alternativă mai atractivă pentru antreprenori.
Prin urmare, una din probleme este identificarea surselor alternative de finanţare
netradiţională, o pondere însemnată deţinând-o asistenţa externă.
În timp ce patronii întreprinderilor mici şi mijlocii solicită susţinere din partea statului,
autorităţile spun că o problemă a insuccesului oamenilor de afaceri este şi lipsa capacităţilor
manageriale. Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din

53
Moldova (ODIMM), susţine că sondajele efectuate în rândul antreprenorilor arată că cel mai
problematic este lipsa uneori de cunoştinţe sau capacităţi manageriale.
Una din problemele cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii în activitatea
transfrontalieră ține de cunoașterea insuficientă a oportunităților oferite și a reglementărilor în
materie de afaceri transfrontaliere. Barierele lingvistice, diferențele legislative și de
reglementare, accesul limitat la finanțări, precum și lipsa de cunoaștere a altor piețe sînt,
conform întreprinzătorilor, principalele motive pentru care mai multe întreprinderi mici și
mijlocii nu-și extind activitatea în străinătate. În acest sens, este necesară înființarea unei rețele
vaste de prestatori de servicii de consiliere.
Intensificarea dialogului între Guvern și sectorul privat se realizează prin intermediul
participării acestuia la procesele de îmbunătățire a cadrului legislativ și normativ, consolidării
capacităților instituționale și funcționale ale structurilor reprezentative ale întreprinderilor mici și
mijlocii.
După cum s-a menţionat anterior, până la momentul de faţă nu există studii sistematice
sau detaliate cu privire la exodul/câştigul intelectual în Moldova. Totuşi, datele statistice cu
privire la migraţie arată că exodul intelectual din Moldova a lipsit economia naţională de mulţi
din cei mai tineri, calificaţi şi întreprinzători lucrători. Conform unor surse, poate fi observată o
tendinţă alarmantă în sistemul de învăţământ şi asistenţă medicală. Pe parcursul ultimelor două
decenii, peste 40% din personalul medical instruit au părăsit sectorul medical, un număr
semnificativ emigrând peste hotare. Raportul medicilor şi asistenţilor medicali la 1.000 de
locuitori este sub media UE. De asemenea Moldova suferă de un deficit grav de lucrători
medicali în zonele rurale.
Deseori migranţii îşi găsesc munci sub calificările lor sau în sectoare în afara specializării
lor, creând problema „irosirii intelectuale”.
Constrângerile cu care se confruntă micii investitori în activitatea antreprenorială
Populația activă a statului după anii 90 a emigrat în valuri pentru a-și putea asigura traiul
necesar. Menționăm că cu mici excepții în Moldova posibilitatea de a iniția o afacere de succes
legală și transparentă fără resurse proprii este practic imposibilă. Deaceea antreprenorul
moldovean îl vom identifica cu migrantul, care în dorința de a-și câștiga existența onorabil, fără
să fie implicați în acte de corupție și furturi din averea statului, aduce cu sine la reîntoarcerea în
țară modelul antreprenorului lucid, motivat, modelul antreprenorului responsabil.
Principalele constrângeri identificate de migranţii implicaţi în activităţi antreprenoriale
sunt accesul la informaţie, resursele financiare insuficiente, accesul limitat la împrumuturile
bancare, deficitul de resurse umane responsabile şi calificate, birocraţia excesivă, corupţia

54
persistenţă, abilităţile antreprenoriale subdezvoltate, politicile fiscale nefavorabile, lipsa
infrastructurii pentru antreprenoriat şi o piaţă locală slab protejată.
Migranţii care au investit în propriile afaceri au menţionat multe probleme cu care se
confruntă în activitatea lor.
Referitor la sectoarele prioritate de investiţii, o bună parte din ei nu sunt siguri de
procedurile referitoare la iniţierea unei afaceri (adică, de ce documente au nevoie şi care
autorităţi trebuiau contactate) şi nu au informaţie despre caracteristicile specifice ale afacerilor
(de ex. cum să cultive anumite culturi agricole sau unde să cumpere seminţe şi puieţi). Chiar
dacă experţii locali (printre care OIM, ODIMM, MMPSF, ANOFM, etc.) au raportat numeroase
activităţi de informare în acest domeniu, aceste furnizări de informaţii nu sunt suficiente (ca
număr sau calitate şi sfera de cuprindere) pentru satisfacerea necesităţilor întreprinzătorilor
migranţi.
Problema „informaţiei” este de natură dublă; nu doar lipsesc în general cunoştinţele în
rândul antreprenorilor potenţiali, dar apare şi o problemă din partea celor care deţin informaţie.
Angajaţii ar putea poseda informaţia pe care doresc să o obţină migranţii, dar urmăresc practici
corupte în modul în care dezvăluie această informaţie. În multe cazuri funcţionarii care oferă
informaţia solicitată sunt corupţi sau neglijenţi. Autorităţile locale responsabile (cum ar fi
instituţiile de înregistrare şi licenţiere, consiliile locale, oficiile cadastrale şi altele) deseori oferă
informaţii doar după ce şi-au asigurat anumite beneficii financiare.
Altă problemă importantă se referă la nivelul înalt de birocraţie întâlnit la obţinerea
permiselor, licenţelor şi certificatelor. Antreprenorii trebuie să pregătească multe documente,
unele din ele fiind nenecesare şi multe fiind destul de costisitoare. Pe parcursul anului fiscal,
doar pentru permisele pentru desfășurarea afacerilor, antreprenorii au trebuitsă plătească aproape
de două ori mai mult decât în anul anterior.
Un factor descurajant în crearea şi operarea unei afaceri sunt inspecţiile din partea
autorităţilor respective. Inspecţiile excesive desfăşurate de aceste instituţii pot împiedica
funcţionarea cu succes a afacerilor. Inspectorii nu vin doar să asiste în rezolvarea unor
iregularităţi; ei vin să penalizeze şi deseori ei sunt foarte corupţi. Pentru ca inspectorii să nu
„observe” unele nereguli sau pentru ca inspectorii să impună amenzi mai mici, uneori
antreprenorii dau mită.
Antreprenorii consideră că inspecţiile sunt necesare, dar ei cred că numărul lor ar trebui
redus şi ar trebui de schimbat abordarea. Spre exemplu, devierile minore în prima perioadă ar
trebui penalizate cu o avertizare.
Corupţia se întâlneşte nu doar în domeniul informării şi birocraţiei, dar „acompaniază”
antreprenorul la toate etapele de lansare şi operare a afacerii.

55
 Povara fiscală determină mai multe probleme. Una din ele este că ele impun angajatorii
să recurgă la practici de contabilitate dublă, neraportând numărul actual de salariaţi şi/sau
prezentând informaţii false despre veniturile lor reale. Aceasta reduce suma asigurărilor sociale,
cum ar fi pensiile pe care salariaţii au dreptul să le primească. În afară de salariile mici cu care se
confruntă mulţi angajaţi, aceasta creează şi un impediment financiar pentru perfecţionarea
calificării pentru locul de muncă şi obţinerea cunoștințelor noi în domeniul activităţii. În rezultat,
există un deficit de personal bine instruit. Povara fiscală de asemenea impune persoanele să
realizeze activităţi în mod neoficial, în pofida riscului asociat cu astfel de practici. Totuşi, mulţi
antreprenori ar dori să-şi înregistreze afacerile oficial, dacă e posibil. În cele din urmă,
problemele politicilor fiscale pun antreprenorii într-o situație dificilă, între desfăşurarea oficială
şi neoficială a afacerilor.
Altă problemă este cadrul juridic nefavorabil pentru deschidea şi operarea unei afaceri,
car duce la o lipsă de transparenţă în operaţiuni. Evitarea cadrului juridic se face prin coruperea
autorităţilor. Problemele cadrului juridic au motivat o bună parte din antreprenorii din raionul
Cahul și Ungheni să-şi închidă afacerile şi să le relocalizeze peste hotar în România, unde cadrul
juridic este mai favorabil. Aceasta a dus la reorientarea capitalului financiar, uman şi social din
Moldova spre România.
Infrastructura subdezvoltată, cum ar fi drumurile rele şi sisteme de irigaţie neexistente
sau învechite pentru terenuri agricole, etc., de asemenea creează dificultăţi pentru afaceri, în
special în zonele rurale. De asemenea antreprenorii au probleme cu aprovizionarea produselor,
echipamentului şi mașinilor necesare pentru funcţionarea afacerilor lor. Aceasta poate include,
spre exemplu, făină de calitate Consolidarea legăturii dintre migraţie şi dezvoltare în Moldova
superioară pentru o brutărie sau seminţe de calitate superioară pentru sere şi agricultură. Pe lângă
calitate, preţurile şi disponibilitatea bunurilor necesare pe piaţa locală pot crea dificultăţi
adiţionale pentru afaceri.
Preţurile la energia electrică şi gaz în Moldova sunt foarte mari. Aceasta poate crea
constrângeri financiare suplimentare pentru deţinătorii de afaceri. Investiţiile în surse
alternative de energie cu scopul de a reduce costurile pentru afaceri şi de a asigura venituri mai
mari ar putea înlătura această constrângere.

56
 CAPITOLUL 3. ELEMENTELE PROFILULUI
ANTREPRENORIAL. STUDIU DE CAZ. INTREPRINDEREA
SRL FORTUNA PLUS
3.1. Prezentarea socio-economica a intreprinderii

Firma de producere si comerț S.R.L. “ Fortuna- Plus” a fost fondată in anul 1992.
Înregistrata pe adresa juridica R.Moldova, Or.Criuleni str.31august 108. Fondatorii întreprinderii
fiind familia Vainrub Ilie și Vainrub Lev.
Conducatorul întreprinderii este Vainrub Ilie nascut la 31 mai 1945 acuma cu viza de
reședință in Mun. Chisinau, Com. Budești, str. Florilor 3, avînd buletin de indentitate Nr. A
A03029448 eliberat din 29 iulie 1998. Certificarea directorului este inginer constructor care
însuși a contruit uzina de conserve și care mai apoi sa calificat in producția de capace ‘sko’ mai
apoi din 1998 a început activitatea de producere a conservelor din legume și fructe pina in
prezent.La inceputul activitații de producere a conservelor volumul era de 500 000 borcane in
anul 2011 volumul de producere a ajuns la 6 millioane borcane.
Investițiile în utilaj pentru producerea conservelor porumb conservat sunt foarte
rezonabile din motivul ca producerea de conserve din porumb la întreprindere sunt deja
posibilitati mari pentru producere,o parte din utilaj la procesul acesta de producție deja se
folosește de la alte linii, este necesar numai de a cumpara adaugator utilaj special pentru
producerea porumbului.
Aceste investiții la proiectul de producere a porumbului pot fi rascumparate în a 3-lea an
de producere si rambursarea mijloacelor de imprumut in termen, producția de castraveți si roșii
cît și porumb sunt produse care sunt foarte solicitate de cumparatorii din strainatate cît și din
Republica Moldova.
Avînd nevoie de materie prima agricola in anul 2006 întreprinderea începe a arenda
terenuri agricole și formeaza un sector agricol care crește productie agricola proprie pentru a
nu depinde de furnizorii agricoli.
La moment sectorul agricol dispune de 1300 ha de terenuri agricole luate în arenda de la
persoane fizice în satele Dubăsarii Vechi si Corjova raionul Criuleni. Terenurile de la Dubăsarii
Vechi sunt irigate centralizat de la sistema.
Din 2006 pînă în prezent sectorul agricol furnizeaza producție agricola mazare verde,
castraveți, roșii, dovlicei, ciapa, necesare pentru producerea conservelor.

57
 Baza tehnica materiala a sectorului agricol este pe deplin completată necesară pentru
producere avind la dispozitie 8 tractoare din care 3 tractoare Belarus avînd anul de productie
2007,tractoar specializat pentru stropit , 2combine pentru strinsul mazărei verde FMSI, 2
combine mobile pentru strinsul roadei de mazare ,remorci. La baza sec.agricol principalul
sistemele de irigare mobile Bauer care au fost cumparate in anul 2006. În prezent dispunem de 2
sisteme mari și 6 mai mici de irigare.
La prezent baza tehnica-materială a uzinei de conserve este bazată pe utilaj propriu care
este pe deplin in de ajuns pentru producerea conservelor din legume șifructe ajungînd nivelul
peste 6-7 millioane de borcane la sezonul de producere.
La baza tehnica este cazangeria proprie care are o capacitate necesară pentru sterilizarea
productiei, utilaj modern ca si masinele de astupat borcane produse in Italia si Ukraina,
ferbatoare pentru ferberea pastei, magiunului, dovliceilor tocați, sucurilor, masini pentru taierea
legumelor, pentru prajirea legumelor, masini pentru încleierea etichetelor, pentru marcarea
etichetelor, masini pentru încarcarea , descărcarea a producției cit și alte utilaje necesare pentru
producerea conservelor. Întreprinderea dispunde de sectorul de transport care are la dispozitie
auto cu tonaj de transportare mare si mai mic 9 bucati, autovehicule pentru transportarea
muncitorilor 5 bucati,auto de serviciu administrative 5bucati.
La întreprindere la producerea conservelor lucreaza specialiști on industria conservelor
care au experiență de lucru lucrînd la fabrica de conserve din Chișinau Agroconservit
S.A.,aceștia sunt specialiști principali administrativi – mecanici, tehnologi, laboranți , secția de
marketingin vînzari 23- 25angajați.
Pe parcursul activitații întreprinderea are o istorie creditată foarte exemplara, fara credite
întreprinderea nu poate activa și primind credite cît pentru mijloace circulante cît și pentru
mijloace fixe are posibilitatea de a activa pentru a rambursa creditele si a extinde producerea, a
forma noi locuri de muncă, aplăti impozitele Statului.
Hotărîrea de a construi o sera unde va fi posibila si garantată producerea de castraveți și
roșii pentru conservare a fost deja evidențiată din mai multe cauze. Investirea mijloacelor
banești pentru crearea lor in cîmp liber depinde de condițiile climaterice, cît și alte cauze ca
imburuienarea plantațiilor, cheltuieli mari la stringerea roadei, în urma creșterii in cîmp deschis a
legumelor o parte din productie ajunge la prelucrare stricata (alterata) și în sfîrșit nu era posibila
producera conservelor.
La problema aprovizionării cu castraveți și roșii in ramură este foarte problematic,
din experiența întreprinderii au fost facute multe eforturi de a ne refuza de creșterea producției
agricole dar în urma crizei totale in ramura în ultimii ani nu a fost posib de a cumpara aceste

58
produse de la producatorii agricoli din Republica Moldova și daca au fost careva oferte aceste
produse fiind cumparate nu au nici o rentabilitate pentru producerea conservelor.
Societatea cu raspundere limitată “Fortuna-Plus” dispune de cadre cu înaltă calificare,
specialiști în industria de conserve care au experiență de lucru lucrînd la fabrica de conserve din
Chișinău Agroconservit SA, acestea sunt specialiști principali administrativi – mecanici,
tehnologi, laboranți, marchetologi. [Anexa 1]
În întreprindere la sezonul de producție sunt angajați în jur de 235- 250 de persoane care
sunt apți de a lucra fizic, din aceștea sunt:
Directorii -2 persoane
Administrația – 20—25 persoane
Contabilitatea:
Contabil -2 persoane
Economist- 1persoană
În sfera de producere a conservelor activează în jur la 150- 170 persoane care contribuie
la :
Producerea conservelor 100 persoane
Ambalarea 35 persoane
Secția energetic
Cazangerie 4 persoane
Energetici 4 persoane
Secția mecanică
Lăcătuși 5 persoane
Nalacik 3 persoane
În cadrul secției de transport activează -25 persoane
Motorit 1 persoana
Lăcătuș auto 2 persoane
Mecanici 2 persoane
Șoferi 20 persoane
Serviciu de pazăconstă din:
Paza în cadrul întreprinderii – 6 persoane
Paza pe terenurile agricole - 8 persoane
În sfera agriculturii activează 28 persoane
Șef de sector – 3 persoane
Sector tehnic 5 persoane
Îngrijirea agriculturii vegetale – 20 persoane

59
 În sfera construcției activează -4 persoane
Inginer constructor-1 persoană
Lucratori -3 persoane
Figura 3.1. Schema de amplasare a S.R.L. Fortuna – Plus

3.2. Analiza bazei tehnico-materiale a intreprindeii S.R.L. “ Fortuna-

Plus”

Analiza fondurilor fixe. Analizînd activele materiale observam ca mijloacele de

transport ocupa 9,7 % din fondurile fixe dar putem observa ca avem clădiri și edificii la nivel
inalt si care ocupa o pondere de 57,2 %, construcțiile speciale ocupa doar 7,8 % ,utilajul
tehnologic 25,3%.
Tabelul 3.1.. Active materiale
Nr. Active materiale Prețul, lei Ponderea, %
1 Clădiri și edificii 34268637 57.2
2 Construcții speciale 4672689 7.8
3 Utilaj tehnologic 15182577 25.3
4 Mijloace de transport 5798998 9.7
Total 59922901 100

Diagrama 3.1. Activele materiale

60
 Din aceasta diagrama observam ca mijloacele de transport ocupa al trei-lea loc in clasa
activelor materiale.
Tabelul 3.2. Structura parcului auto
Nr. Denumirea Cantitatea
1 Autovehicule (Ikarus, Zil, Ford) 5
2 Gaz(53, 52 A) 3
3 Volga(31029) 2
4 Tractoare (MTZ, BELARUS) 6
5 Kamaz 3
6 Combine (FMSI) 2
7 Auto încărcător 2
8 Electro încărcător 3
9 Macara(KC 3575) 1
10 Buldozer 1
11 Auto vehicole (Ford, moscvici) 2
12 Motociclete (Sputnic) 2
13 Total 32

Analizind mijloacele de transport putem observa ca aproximativ toate mijloacele de

transport deja a trecut termenul tehnic de exploatare dar din probleme financiare întreprinderea
nu își poate permite procurarea sau/și înoirea parcului auto dar în situația data se efectuiaza
reparații capitale pentru a permite buna funcționare a întreprinderei.
Observam că perderile pentru repararea mijloacelor de transport vechi este mare cît
pentru piese de schimb cît și pentru combustibil , sunt înaintate proiecte pentru re-înoirea
parcului auto cu mijloace de transport moderne și care o sa aducă o productivitate mai sporita și
in același moment vor fi foarte puține cheltuieli de intreținere a acestora.
Caracteristica fluxului de mărfuri
Analizînd fluxul de mărfuri putem observa că principala productie a întreprinderei este
mazărea verde care este produsă in cantități colosale și care ofera un venit foarte mare.
Tabelul 3.3. Fluxul de mărfuri
Nr Denumirea 2010 2011 Abaterea (+,-)

1 Mazăre verde 426276,02 659855,02 +233579

61
2 Castraveți marinați 14549,47 38476 +23926,53
3 Magiun de mere 67297 232476 +165179
4 Compot de prune 7583 7610 +27
5 Fasole naturale 138586 114435 -24151
6 Tocană din dovlecei 785225 195655 -589570
7 Roșii marinate 172130 78618 -93512
8 Pastă de tomate 59808 34037 -25771
9 Roșii in sos de roșii 44213 170393 +126180
10 Vinete cu usturoi 20875 9784 -11091
11 Vinete cu adjîcă 92546 74888 -17658
12 Vinete în sos de 41749 30200 -11549
tomate
13 Morcov coreian 544 0 -544
14 Sfeclă coreiană 53632 43612 -10200
15 Amestecuri de 80840 59462 -21378
legume
16 Asorti roșii cu 6 85212 +85206
castraveți
17 Asorti roșii cu ardei 2337 2062 -275
18 Ardei dulce în sos 124867 96009 -28858
de tomate
19 Ardei dulce marinat 0 10607 +10607
20 TOTAL 2133063,49 1943391,02 -189852,47

Studiind tabelul 3 observăm creșterea a unor tipuri de mărfuri și diminuarea altor tipuri
de mărfuri.
O creștere se observă la mărfurile care au o cerere mai sporită pe piață cum ar fi:
- Mazăre verde care sa sporit cu 233579 kg.
- Magiun de mere a crescut cu 165179 kg.
- Roșii în sos de roșii care a crescut cu 126180 kg.
- Asorti cu roșii și castraveți a crescut cu 85206 kg.
- Castraveți marinați a crescut cu 23929,53 kg.
- Ardei dulce marinat a crescut cu 10607 kg.
- Compot de prune a crescut cu 27 kg.
Diminuarea veniturilor a fost favorizată de condițiile climaterice și din aceasta cauză sa
obținut o roadă mică de legume.
- Tocană de dovlecei a scazut cu 589570 kg.
- Roșiile marinate a scazut cu 93512 kg.
- Ardei dulci în sos de tomate au diminuat cu 28858 kg.
- Pastă de tomate a diminuat cu 25771 kg.
- Fasole naturale a scazut cu 24151 kg.
- Amestecuri de legume a scazut cu 21 378 kg.
62
 - Vinete cu adjică a scazut cu 17658 kg.
- Vinete cu usturoi a scazut cu 11091 kg.
- Vinete cu sos de tomate a scazut cu 11549 kg.
- Sfeclă coreiană a scazut cu 10200 kg.
- Morcov coreian a scazut cu 544 kg.
- Asorti roșii cu ardei a scăzut cu 275 kg.
Analiza pe segmentul de distribuire.
Analizînd rutele de distribuire observăm cîteva rute principale pe care întreprinderea le
prestează la nevoia cererilor cumparatorilor:
Principala ruta de distribuire a producției este din Republica Moldova în Federația Russă,
deoarece Russia este importatorul principal de conserve de la întreprinderea data.
Încărcarea producției de la depozit se face prin intermediul auto-încărcătoarelor și a
hamalilor care încarcă si stivuiesc cutiile de carton pentru a nu fi deteriorate la transportarea
acestora , mijloacele de transport sunt folosite acelea proprii din dotarea parcului de auto, cum
ar fi Gaz – 52, Gaz-53 și Kamaz.
În condițiile climaterice nefavorabile și pentru a nu supune riscului de deterioarare a
ambalajului adica cutiilor de carton, sunt invelite cu tent. Transportarea se face de la
întreprindere pînă la gara feroviară unde producția este încărcată în vagoan. Și respectiv sunt
încheiate contracte cu gara feroviară.
A doua ruta este Kazahstanu unde la fel se transportă producția la gara feroviară și este
încărcată în vagoane pentru a fi transportată respectiv.
A treia ruta fiind cea locala pentru că o mică parte din producție este vîndută pe piața
Republicii Moldova, și livrarea producției se face doar la bazele angro.
Analizînd aceste rutele de distribuire observăm că traficul de mărfă este în creștere
continuă, deoarece pentru anul 2012-2013 Fortuna –Plus SRL are semnate contracte de livrare
la export cu Firmele din Russia ca Universaliania Torgovaia Compania, Venera, și
Iugovostocinaia Compania Russia SanktPetersburg, “MC Traiding Russia Moscova, Prodimport
Moscova Russia, “JFM” si “Azimut” Republica Kazahstan, cît și cumparatorii din Republica
Moldova care vor da posibilitatea de a implini planul de producere, de achita salariile angajaților.
S.R.L. Fortuna- Plus nu are datorii la momentul față de angajați, Fondul Social și Bugetele
Local și de Stat,cît și achitarea dobînzelor și comisioanelor bancare față de care au și vor avea
obligațiunea.
Analiza financiară a activității întreprinderii S.R.L. “ Fortuna- Plus”
Tabelul 3.4. Structura costurilor

63
 Abaterea
Nr Indicatori Anul 2010 Anul 2011 absoluta
(+,-)
1 Costul vînzarilor total 22574839 2174874 -20399965
2 Cheltuieli comerciale 3001688 4074048 +1072360
3 Cheltuieli generale și 3214300 3496916 +282616
administrative
4 Cheltuieli operaționale 3206923 2803061 -403862

Analizînd tabelul cu structura costurilor observăm că cheltuielile operaționale a diminuat

față de aceeași perioadă a anului 2010 cu 403862 lei.
Și costul vînzărilor total a diminuat semnificativ in perioada 2010 cu 20399965 lei. Dar
observăm o creștere a cheltuielilor generale și administrative cu 282616 lei , și cheltuielile
comerciale au sporit față de 2010 cu 1072360 lei.
Tabelul 3.5. Structura veniturilor
Anul 2010 Anul 2011 Abatera absoluta
Nr. Indicatori (+,-)
1 Venituri operaționale 216043 63454 -152589
2 Venituri din activitatea de 53124 312334 +259210
investiții
3 Venituri din activitatea 2602836 4279554 +1676718
finaciară

Analizînd tabelul cu structura veniturilor observăm diminuarea numai a veniturilor

operaționale și care constituie 7,3 % (152589 lei) din totalul veniturilor.
Observăm creșterea veniturilor din activitatea de investiții și din cea financiară:
Din activitatea de investiții observăm o sporire cu 12,41 % (252910 lei).
Din activitatea financiara observăm o sporire cu 80,29 % (1676718 lei).
Tabelul 3.6. Raportul de profit și pierderi.
Anul 2010 Anul 2011 Abaterea
Nr. Indicatori (+,-)
1 Venitul din vînzări 28909997 32419884 +3509887
2 Costul vînzarilor 22574839 21743874 -830965
3 Profitul brut 6335158 10676010 +4340852
4 Alte venituri operaționale 216043 63454 -152589
5 Cheltuieli comerciale 3001688 4074048 +1072360
6 Cheltuieli generale și administrative 3214300 3496916 +282616

7 Alte cheltuieli operaționale 3206923 2803061 -403862

8 Rezultatul din activitatea operaționala -2871710 365439 +3237149

9 Rezultatul din activitatea de investiții. 47124 248461 +201337

10 Rezultatul din activitatea financiară. 774236 2536545 +1762309

64
11 Rezultatul din activitatea economico-financiară -2050350 3150445 +5200795

12 Profitul perioadei de gestiune pina la -2050350 3150445 +5200795

impozitare
13 Profitul net -2050350 3150445 +5200795

Analizînd tabeluul 3.6. de profit și pierderi observăm :

Observăm o diminuare a urmatorilor indiucatori:
- Costul vînzărilor a scăzut cu 830965 lei.
- Veniturile operaționale a scăzut cu 152589 lei.
- Cheltuielile operaționale a scazut cu 403862 lei în comparație cu anul 2010.
Observăm o sporire a :
- Venitului din vînzări cu 3509887 lei.
- Profitul brut a crescut cu 4340852 lei.
- Cheltuielile comerciale au crescut cu 1072360 lei.
- Cheltuielile generale și administrative a crescut cu 282616 lei.
- Rezultatul din activitatea operațională a crescut cu 3237149 lei .
- Rezultatul din activitatea de investișii a crescut cu 201337 lei.
- Rezultatul din activitatea financiara a crescut cu 1762309 lei.
- Rezultatul din activitatea economico-financiară a crescut cu 5200795 lei.
- Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare a crescut cu 5200795 lei.
- Profitul net de asemenea a crescut cu 5200795 lei.
Din datele reprezentate putem observa că în anul 2011 întreprinderea are un profit mai
mare in comparație cu anul 2010.

Analiza SWOT a îndreprinderei.

Strenghts/Puncte tari Weaknesses/Puncte slabe
Tehnologii moderne și conservație rapidă. Mijloace de transport vechi
Calitatea produselor. Activitate sezoniera
Piața largă de desfacere a produselor Salarii mici
Clienți loiali
Personal calificativ
Cerere mare pe piața locală
Comenzi din strainatate
Opportunities/oportunități Threats/Amenințări

65
Multe tipuri de produse de calitate superioara Schimbarea preferințelor clienților
Sistem nou de sterilizare Condițiile climaterice
Deschiderea mai multor forțe de muncă la sezon Creșterea taxelor
Clienți noi pe piață Noi firme de producere a conservelor

3.3. Identificarea şi analiza oportunităţilor SRL Fortuna Plus

În Republica Moldova, ca urmare a retrocedării terenurilor agricole, majoritatea

intreprinderilor de exploatarea aterenurilor agricole se caracterizează printr-o putere economică
redusă şi orientare spre consum din producţia proprie, având mai mult caracter de subzistenţă şi
semi-subzistenţă. Deschiderea acestora către piaţă este relativ redusă, atât în ceea ce priveşte
input-urile necesare cât şi output-urile.
Specific Republicii Moldova, unde relaţia exploataţiilor cu piaţa este mai puţin
dezvoltată, planul de afaceri va pune accent pe vânzarea producţiei şi nu atât pe realizarea de
investiţii, acestea din urmă reprezentând baza care va permite o schimbare a orientării
exploataţiei, dar linia directoare o va constitui identificarea oportunităţilor de valorificare a
producţiei.
În gospodăriile țărănești sau micile unități agricole de semi-subzistenţă fermierii
desfăşoară diverse activităţi agricole de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor, bazate pe
tradiţii specifice satului moldovenesc. Aceste ferme se caracterizează printr-o structură de
producţie foarte diversificată, determinată de necesităţile gospodăriei, precum şi printr-o dotare
tehnică redusă şi necorespunzătoare, ceea ce împiedică creşterea productivităţii şi obţinerea unui
surplus de produse destinate vânzării. Orientarea acestor mini-unități economice către piaţă
necesită schimbarea sistemului de producţie şi implicit cheltuieli financiare suplimentare, pe care
fermierii nu şi le pot permite.
De aceea politica de dezvoltare a întreprinderii Fortuna –Plus s-a concentrat pe inițierea
unui Plan de afaceri propriu pentru perioada 2012-2017 de mărire a productivității întreprinderii
prin implementare următoarelor strategii:
 Arendarea unor terenuri agricole pentru a cultiva propria materie primă necesară în
procesul de conservare pentru a nu fi deependenți de furnizorii locali de materie primă;
 Procurarea unei unități de transport propriu care să faciliteze transportarea mărfii de la
locul producerii sale(terenul agricol) până la punctual de colectare și procesare a acesteia
în vederea realizării conservelor și semifabricatelor alimentare;
Unul din obiectivele de bază a direcţiilor de transport marfă în cadrul cmpaniei
Fortuna Plus este sporirea eficacităţii organizării transportului de marfă de pe camp până la

66
unitatea de procesare (fabrica de conserve) prin intermediul rezolvării complexului de
probleme legate de:
a) Studiul şi analiza fluxurilor de transport pe rute, şi distribuirea
fluxului de transport marfă pe anumite perioade de timp.
b) Perfectarea reţelei de transport luând în consideraţie capacitatea
oricărui tip de transport destinat transportărilor de produse agricole.
c) Alegerea regimurilor raţionale de lucru a şoferilor, ceea ce duce la
asigurarea condiţiilor de muncă bună şi utilizarea efectivă a mijlocului de transport.
Compania Fortuna Plus trebuie însă să evite creşterea exagerată a productivităţii pe
seama reducerii calităţii serviciilor de transport, având în vedere dotarea cu transport propriu: un
canion marca Camaz, și două untități de transport învechit marca GAZ 52 și Gaz 53.
Incontestabil că întreținerea tehnică a acestor unități de transport este reușită, și chiar model de
funcționare pentru multe alte întreprinderi, și aceasta datorită calificării șoferilor, care cunosc în
detaliu mașinile de fabricație sovietică.
Un alt aspect este rezistența acestor unități de transport la drumurile publice, dacă putem
să le numim drumuri, drumurilor neasfaltate și nebetonate din localitățile rurale. Cel mai
important aspect este - costurile de reparație și întreținere al acestor unități de transport. Odată cu
desființarea unităților economice sovietice de tip Colhoz, Sovhoz, parcurile auto au fost
desființate, un termen mai aproape de adevăr este: au fost vandalizate, datorită proastei
administrări și reforme propuse de statul nostru populației din localitățile rurale, și drept rezultat
pe piața second de mașini, utilaje și piese de schimb pot fi găsite cu ușurință piese de schimb
pentru acest tip de mărci de camioane.
Tot aici vom remarca competitivitatea și profesionalismul șoferilor din cadrul unității,
care cunosc nu doar regulile de circulație ale transporturilor de marfă, ci au ample cunoștințe de
construcția mașinilor și în special cele de tip sovietic.
Cu toate acestea decizia întreprinderii de a procura o unitate de transport este una dificilă
datorită contextului de activitate, și aici vom enumera aspectele cele mai importante de luare a
unei decizii corecte de procurare:
- starea drumurilor până la terenul agricol consolidate luat în arendă;
- calificarea șoferilor din cadrul întreprinderii;
- costul unității de transport;
- costul întreținerii unității de transport;
- costul pieselor de schimb pentru unitatea de transport;
- gabaritul unității de transport;
- logistica unității de transport.

67
 Întreprinderea Fortuna Plus se concentrează în special pe exportul de produse agricole în
contextul în care în Republica Moldova agricultura continuă, tradiţional, să fie sectorul de bază
al economiei naţionale cu o cotă de 15,4 în PIB, 60% din exporturi şi 34% din populaţia activă a
ţării antrenată în acest sector. Însă, veniturile reale ale antreprenorilor agricoli s-au redus pentru
că preţurile la produsele agricole au rămas constante (sau chiar au scăzut), iar preţurile la
mijloacele de producţie s-au majorat. Preţurile deprimate pentru produsele agricole pot fi
explicate prin dificienţele de calitate/standarde, pe de o parte, precum şi de dificultatea penetrării
producţiei pe noi pieţe avantajoase. Dat fiind faptul că, majoritatea mijloacelor de producţie
agricolă sunt importate, fermierii moldoveni se confruntă cu preţurile mondiale la procurarea
mijloacelor de producţie, nefiind în stare să primească aceleaşi preţuri la vînzarea produselor
agricole pe piața internă.
Cu toate că criza economică și contextual social-economic de dezvoltare a Republicii
Moldova au avut de suferit nu același lucru este valabil și pentru SRL Fortuna Plus, care s-a
asigurat cu mijloace proprii de producție și transport marfă.
Astfel propunerea noastră pentru companie este deschiderea și pe piața internă atât producției
agricole primare și neprocesate cât și a mărfurilor alimentare.
Aceasta ar presupune aprovizionarea unor unități economice din Chișinău cu marfă prorie a
companiei.
Luând în consideraţie obiectivele şi principiile trasate mai sus voi propune în continuare
pentru SRL Fortuna - Plus inaugurarea unei rute noi, care ar lega Dubăsarii – vechi de Chișinău
pentru aprovizionare unităților de comerț en-gros.
Transportul în SRL Fortuna -Plus se efectuează prin intermediul diferitor tipuri de
autovehicole ce se deosebesc după: tipul caroseriei, destinaţie, capacitate de transportare, viteza
şi altele.
O circulaţie bună şi indici de apreciere a unei rute, eficiente pot fi obţinute la maxim doar
dacă se dispune de un număr suficient de vehicole.
Structura materialului rulant şi indicatorii tehnici de exploatare a vehicolelor determină
calitatea deservirii întreprinderii cu materie primă și distribuția produselor procesate şi mărimea
cheltuielilor de exploatare.
În prezent materialul rulant al întreprinderii constituie 32 mijloace de transportare, dintre
care unități de transport implicate direct în transportul de marfă sunt 8.
În general SRL Fortuna Plus dă preferinţă unităților de transport de capacitate medie și mică, la
fel ca şi majoritatea antreprenorilor autohtoni, și aceasta se referă la transportul specific de
aprovizionare de pe câmp cu materie primă, la transportarea angajaților pe câmp, și la
transportarea mărfii procesate la unitățile de distribuție pentru piața locală și internațională.

68
 Specificăm că fluxul transportului în unitatea Fortuna Plus este sezonier, datorită
specificului de activitate. Cu toate acestea diversificare modului de producție a unității în ultimul
timp face să se echilibreze sezonietatea activității prin implementare proiectelor de seră.
În cadrul întreprinderii SRL Fortuna – Plus se pune mare accent pe capacitatea de
producție și pe volumul producție, surplusul de marfă este destinat altor întreprinderi
procesatoare din Moldova, în cazul nostru întreprinderea are contract cu SA Fabrica de conserve
din Cahul "PROVIT".
Dacă întreprinderea va continua ritmul de creștere a productivității, atunci utilitatea
mașinilor de fabricație sovietică va fi de scurtă durată, iar necesitate procurării unei unități
moderne noi este inevitabilă
În pofida acestui fapt la SRL Fortuna - Plus se observă tendinţa de a utiliza mijloace de
transport de capacitate mică GAZ 52 și GAZ-53 – pentru a transporta materia primă de pe
câmpurile de producție din preajma localității Budești, deoarece cum menționam și în capitolul
precedent, avantajele acestei mașini este că e practică pentru calitatea drumurilor de țară și de pe
câmpuri.
Prin urmare, datorită capicității tehnice ale acestora descrise mai sus, dar și faptului că
aceste mașini au posibilitatea de a-și înălța remorca prin atașe, astfel la nevoie mărindu-și
capacitatea de transportare, întreprinderea nu va renunța la ele, însă vor fi utilizate pentru rutele
mici.
Argumentul de bază în propunerea noastră este fundamentat pe Planul de afaceri al
întreprinderii SRL Fortuna Plus pentru perioada 2012-2017, care printre altele servește și ca
Strategie de dezvoltare a intreprinderii, și anume în conformitate cu acesta, intreprinderea a
solicitat un credit in valoare de 500000 lei de la Banca de Economii entru dezvoltarea afacerii
(procurarea de noi tehnologii și utilaje pentru construirea serelor în s. Dubăsarii-Vechi). Prin
urmare creșterea productivității întreprinderii devine iminentă, iar importanța rutei de transport
Dubăsarii Vechi Budești va fi una oportună.
În acest sens vom detalia prin punctare necestitatea procurării în leasing a unei unnități de
transport moderne, care să corespundă normelor și cerințelor sanitar – igienice de trasportare a
mărfurilor agricole.
Creșterea productivității materiei prime - de aici rezultă mărirea volumului de transport
marfă către unitatea de procesare și distribuția produselor finite către piața externă;
Strategia de dezvoltare a întreprinderii prin lărgirea piețelor de desfacere – de aici rezultă
necesitatea adoptării transportului propriu internațional în defavoarea transportului feroviar la
care apeleaza SRL Fortuna Plus;

69
 Mașinile GAZ- 52 și GAZ-53, sunt de producție veche, cu termenul de exploatare peste
limită, uzura mecanică a acestora va costa din ce în ce mai mult;
Mașinile GAZ -52 și GAZ- 53 nu pot fi utilizate în alte tipuri transport ale întreprinderii;

Prin urmare, alegerea autovehiculului care urmează să execute cursa tur/retur pe distanțe
mai lungi, cum ar fi cea de la Cahul, sau alte localități unde sunt fabrici de procesare, cum ar fi
Ungheni, Ocnița, Vulcănești este absolut necesară.
Prin urmare procurarea unei unități noi de transport are importanţă nu doar pentru ruta
indicată de noi dar și într-un context mai larg de dezvoltarea a intreprinderii, și în primul rând la
calcularea costurilor de deplasare sub diferite aspecte: utilizarea autovehiculului în scop de
transport marfă pe rute naționale și internaționale, preţul la carburanţi, limitele de greutate şi
gabarit impuse, emisiile admisibile de substanţe toxice, gradul şi modul de echipare al
autovehiculului cu mecanisme şi dispozitive de iluminare şi protecţie şi multe alte elemente care
trebuie luate în consideraţie la această etapă.
Exemplu de aprobare a mijlocului de transport propus de noi pentru SRL Fortuna Plus,
având în vedere că a cest mijloc de transport poate fi implicat atât pe traseele interurbane cât și
pe traseele internaționale, deaceea este necesar să luăm cunoştinţă cu normele din țările de
interes pentru intreprinderea dată.
Astfel dimensiunile maximale ale parametrilor trebuie să nu depăşească următoarele valori:
Tabelul 3.7. Dimensiunile maximale ale mijloacelor de transport
MTA Moldova România Ungaria Austria Italia

Lungimea maximală(m):
12,0 12,0 12,0 12,0 12,0
camion

Mijloc de transport articulate 16,50 16,50 16,50 16,50 16,50

Auto-tren 18,75 18,75 18,75 18,75 18,75

Lăţimea maximală, pentru toate

2,50 2,55 2,50 2,50 2,50
MTA
Caroserii izoterme 2,60 2,60 2,60 2,60 2,60
Înălţimea maximal 4,0 4,0 4,0 4,0 4,0
Masele maximale admisibile ale mijloacelor de transport
Autocamioane: cu 2 axe 18 17 20 18 18
cu 3 axe 25 22 24 25 25
Autotractor cu şa şi
40 40 40 38 44
semiremorcă(2+3)
Auto-trenuri 40 40 40 - -
Greutatea transmisă la axa conducătoare
Autocamioane 11,5 10 11 11,5 12

70
 Dacă transportul se efectuează pe teritoriul ţărilor CSI, cerinţele faţă de mijlocul de
transport sunt indicate în „Acordul cu privire la masa şi gabaritele mijloacelor de transport, care
execută transporturi internaţionale pe drumurile tărilor CSI (Minsk, 4 iunie, 1999)”. Având în
vedere că traseul „Chişinău – Idanha-a-Nova – Chişinău” parcurge pe teritoriul ţărilor-membre
UE, se vor lua în consideraţie normele care sunt aplicate în fiecare din aceste ţări.
Amplasarea încărcăturii în caroserie, se efectuiează în dependenşă de numărul de pachete,
palete ce se pot amplasa în caroserie sau pe suprafaţa caroseriei , greutatea totală a cărora nu
trebuie să depăşească capacitatea nominală a autovehiculului.
Din punct de vedere economico-exploataţional, la efectuarea transportului respectiv va fi
utilizat autotractorul cu şa MAN TGA 18.440 BLS şi remorca Schmitz Cargobull cu prelată.
MAN TGA 18.440 BLS

Cap tractor
Marca: MAN TGA 18.440 BLS
turbodiesel,intercooler, injecţie de tip common rail, 6 cilindri
Motor:
în linie, Euro 4
Cilindree (L): 10,5
Putere: 440 Cp (324 kw)
Consum de combustibil (l/100 km) 30
Volum de combustibil 400 l
Greutate totală admisă: 18000
Greutate proprie: 7700
Sarcina maximă: 10300
Semiremorcă
Marca: Schmitz Cargobull cu prelată
Numărul de osii: 3
Lungime (m): 13,6
Lăţime (m): 2,48
Înălţime (m): 2,76
Greutate totală admisă: 35000 kg
Greutate proprie: 7028 kg

Sarcina maximă: 27972 kg

Întocmim harta tehnologică a operaţiilor organizării procesului de transport, enumerate

într-o ordine bine determinată. În conformitate cu caracteristicile standarde ale autotrenului cu
masa totală 40 tone, repartizarea pe axe a masei proprii va fi următoarea:
- Repartizarea masei proprii a autotractorului 7000kg
- Axa din faţă 4800kg
- Axa din spate 2200kg
- Repartizarea masei proprii a semiremorcii 8000kg
- Dispozitivul de fixare 2000kg
- Axele semiremorcii 6000kg

71
 Masa încărcăturii transportate, ce constituie 25 tone, crează sarcini suplimentare asupra
axelor semiremorcii, mecanismului de fixare şi axelor autotractorului.
O serie din indicatorii tehnici de exploatare ce sunt dependenţi de factorul timp precum şi
indicatorii economico- financiari în urma implementării noului proiect, vom opserva o creşterea
a venitului şi a profitului cheltuielile urmînd să scadă.
Analizînd implimentarea noului proiect pe rută concretă Dubăsarii Vechi- Budești –
Dubăsarii Vechi şi înacelaşi timp efectuare unor implimentări optime din punct de vedere tehnic
şi managerial vom calcula indicatorii tehnico - economici şi economici - financiari opţinînd
rezultate avantajoase
În continuare vom recurge la calcularea cheltuielilor pentru amortizare

Tabelul 3.7. Calculul cheltuielilor pentru amortizare a unităţii de transport.

Indicatorii Un.de Marc Valoar. Ralaţiile de calcul
măs.
1. Perioada planificată luni Tam 120 luni
de amortizare a
automobilului şi
semiremorcii
2. Perioada de lucru a luni a
Tdec 48 Automobilul se află în al 4-lea an
automobilului pînă la de activitate
momentul decontării
3. Perioada de lucru a luni sr
Tdec 48 Semiremorca se află în al 4-lea an
semiremorcii pînă la de activitate
momentul decontării
4. Preţul de bilanţ al lei Pbia 75000 Preza  Tam 30000  120
automobilului P 
a
bi a

Tdec 48
5. Preţul de bilanţ al lei Pbisr 12500 Prezsr  Tam 5000  120
semiremorcii P 
a
bi sr

Tdec 48
6. Cheltuielile de lei Sam 1296,21
S am 
 
10 Pbia  Pbiam  AZ e
amortizare a 100  Z c
automobilului şi
semiremorcii 10 75000  12500   53.33

100  360

Exemplu de calcul ai indicatorilor de eficienţă economică în viziune dinamică în cazul

procurăriri unui autovehicol în cadrul SRL Fortuna Plus:
Tabelul 3.8. Indicatorii de eficiență economică
Nr. Indicator Unitate de măsură mii lei VARIANTA DE
Ctr PROIECT
.
1 Valoarea investiţiei Unitatea monetară x 106 1 112
Din care: anul 1 320
anul 2 350
72
 anul 3 442
2 Capacitatea de buc x 106 12,8
producţie
3 Producţia anuală Unitatea monetară x 106 1 165
(venituri anuale)
4 Cheltuieli anuale de Unitatea monetară x 106 788
producţie
5 Nr. de salarii persoane 250
Din care mincitorii 130
direct productivi
6 Profitul anual Unitatea monetară x 106 377
7 Durata de funcţionare autovehicul 16
eficientă (De)
8 Investiţia specifică Unitatea monetară /buc 86,88
Unitatea monetară investiţie/1
Unitatea monetară producţie
9 Termen de recuperare Unitatea timp 2,94
10 Coeficientul eficienţei Unitatea monetară profit 0,34
economice a anual/1 um
investiţiilor investiţie
11 Cheltuieli echivalente Unitatea monetară 66,99
sau recalculate cheltuieli/buc
12 Randamentul Unitatea monetară profit 4,42
economic net/1 um investit

a) Se calculează randamentul economic şi termenul de recuperare actualizaţi, la momentul

lucrării deciziei de investiţii. Se consideră o rată de actualizare a = 15% şi o perioadă afectată
proiectării de 1 ut se adaugă perioadei de realizare a obiectivului.
1 d Ih 1 1
mo
I act     350  10 6   442  10 6  724,2  10 6
h 11 (1  a) h
(1  0,15) 3
(1  0,15) 4

um
1 (1  a) De  1 1,1516  1
P m0
act  1 d
  Ph   377  10 6  1.281,7  10 6
(1  a) a(1  a) De
0,15  1,15 20

um
Pe baza acestor valori se calculează randamentul economic actualizat, la momentul luării
deciziei.
m0
Pact 1.281,7
m0
Ract  m0
1   1  0,77
I act 724,2 um profit actualizat, la un 1 um investită.
Dacă randamentul economic al investiţiei, calculat static, era de 4,42 um, cel dinamic are valoare
de 0,77, deci de aproape 6 ori mai mic.
Termenul de recuperare al investiţiei:

73
  Ph 
log  
T
m0


 
 Ph  I act 1  a   a  log 377  10 6  log 377  0,15  724,2  1,75  10 6 2,57634  2,27160
d

  5,02
log(1  a) log 1,15 0,06070
b) Se calculează, pentru aceeaşi situaţie investiţională descrisă static în tabelul anterior,
indicatorii de eficienţă în momentul începerii investiţiei:
d
  I h 1  a   1  0,15  320  10 6  1  0,15  350  10 6  1  0,15  442  10 6  1267,5  10 6
m1 d h 2 0
I act
h 1

um
De
1 (1  a) De  1 (1  0,15)16
P m1
act  Ph    Ph    377  10 6  2243,15  10 6
h 1 (1  a ) a(1  a) 0,15(1  0,15)
h De 16
um
Randamentul şi termenul de recuperare actualizat în acest caz sunt:
m1
Pact 2.243,15
m1
Ract  m1
1   1  0,77
I act 1.267,5 um profit final, la un 1 um investită.
Se precizează că randamentul ecunomic actualizat la momentul începerii funcţionării
obiectivului este egal cu cel calculat pentru momentul luării deciziei. De altfel, randamentul
economic al investiţiilor actualizat, indiferent de momentul de referinţă ales, va avea aceeaşi
valoare:
 Ph 
log  
 Ph  I act
m1
 a  log(377  10 6 )  log[377  1267,5  0,15]  10 6
T   5,02
log(1  a ) log 1,15 ut

c) Calculul indicatorilor de eficienţă în momentul restituirii creditlor primite:

f  d 1
m1
I act  I
h 0
h (1  a) h  (1  0,15) 5  320  10 6  (1  0,15) 4  360  10 6  (1  0,15) 3  422  10 6  1927,19  10 6

 (1  a) f  1 (1  a ) De  f  1  1  0,15 3  1  1  0,15  3 
16
P m1'
 Ph      377  10  
6
 16 3 

0,15  1  0,15
act
 0,15 a (1  a) De  f   0,15 
 377  10 6  9,0555  3413,978  10 6
m1'
Pact 3413,978
R m1
act  m1  1   1  0,77
I act 1927,19 um profit final, la 1 um investită

74
  Ph  (1  a ) f 
h1  
 Ph  (1  a)  I act  a  log 377  1,52  log[377  1,52  0,15  1927,19] 2,75815  2,45317
f m1

T    5,02
ln(1  a) log 1,15 0,06070 ut
d) Calculul randamentului şi a termenului de recuperare a actualizării, în momentul punerii în
funcţiune a obiectivului:
d
m2
I act   I h (1  a) De  d h  (1  0,15)18  320  10 6  (1  0,15)17  350  10 6  (1  0,15)16  422  10 6 
h 1

 11860,2  10 6 um
(1  a) De  1 6 (1  0,15)
16
1
P m2
act  Ph  377  10   21003,2  10 6
a 0,15 um
Randamentul şi termenul de recuperare actualizaţi:
m2
Pact 21003,2
m2
Ract  m2
1   1  0,769
I act 11860,2 um profit final, la 1 um investită.
 Ph  (1  a) De 
log  
 Ph  (1  a ) De  I act
m2
a
T  5,02
log(1  a ) ut.
Concluzii: Randamentul economic actualizat calculat în toate 4 momentele are aceeaşi valoare,
termenul de recuperare actualizat este mai mic decât cel static, ceea ce arată influenţa factorului
timp se face în sensul diminuării eficienţei economice.
În condiţiile reinvestirii profitului obţinut în urma funcţionării capitalului fix pus în funcţiune a
cărei valoare statică a fost de 1,112 x 106 um, intr-o activitate la care nivelul eficienţei
economice este de 15% va realiza un capital însemnat de 21003,2 x 106 u.m.

75
CONCLUZII șI RECOMANDĂRI

Intregul demers stiințific a avut la bază cateva intrebări, la care s-au căutat constant
răspunsurile: Cine sunt antreprenorii? Unde și cum apare inițiativa antreprenorială? Care sunt
factorii care contribuie la apariția inițiativei antreprenoriale intr-un spațiu si la materializarea
acesteia in noile componente ale spațiului, intreprinderile mici si mijlocii? Ce tipuri de relații
există intre inițiativa antreprenorială si dezvoltarea locală? Poate fi considerată inițiativa
antreprenorială un instrument in structurarea spațiului? In ce măsură aceasta reuseste să modifice
structura spațiului in care se inserează?
Răspunsurile teoretice si ipotezele avansate in prima parte a lucrării au fost verificate în
partea a doua și a treia a acesteia, când intreg demersul s-a centrat pe analiza activității
antreprenoriale la nivelul Republicii Moldova, și în mod special la nivelul unei întreprinderi
funcționale, avand ca sprijin: observația directă, datele statistice analizate deja de diverse
instituții si o serie de informații în baza rapoartelor statistice ale întreprinderii S.R.L. Fortuna
Plus, cu caracter de informare generală.
Antreprenoriatul este o trăsătură caracteristică a economiei de piaţă. Este business –
sctivitate independentă din iniţiativa cetăţenilor, persoanelor fizice şi juridice, realizare în nume
propriu, cu riscul propriu şi răspunderea materială a proprie, orientată spre obţinerea sistematică
a veniturilor şi profitului de la folosinţa bunurilor, vânzarea mărfurilor, executarea lucrărilor şi
prestarea serviciilor.
Deschiderea unei afaceri este posibilă în orice sferă economică ce aduce venit. Cele mai
atrăgătoare din ele, din punctul de vedere al antreprenorului pot fi considerate: producţie;
comerţul; finanţele; complexul intelectual.
Principalele forme de antreprenoriat sunt: cele individuale; colective şi corporative. La
rândul lor, aceste forme se clasifică în: mici şi medii; de proporţii mari. În practica mondială sunt
caracteristice urmăroarele forme colectice ale activităţii de afaceri: societăţile economice;
asociaţiile economice; societăţile pe acţiuni; alte asociaţii şi uniuni.
Conform legislaţiei în vigoare în Republica Moldova există următoarele forme principale
de antreprenoriat: întreprinderi individuale; societăţi în nume colectiv; societăţi în comandită;
societăţi pe acţiuni; societăţi cu răspundere limitată; cooperative de producţie; întreprinderi de
arendă; întreprinderi de stat şi municipale.
În urma schimbărilor ce au avut loc în economie şi în legătură cu tranziţia la relaţiile de
piaţă, antreprenoriatul la etapa actuală a devenit o parte componentă a conducătorilor şi
specialiştilor din firmele mari, bănci, holdinguri. Aici activitatea antreprenorială e pusă pe baze
ştiinţifice.

76
 Mari avantaje în comparaţie cu asociaţiile mari are antreprenoriatul mic şi mijlociu.
Acestor întreprinderi le sunt caracteristice dinamicitatea înaltă, manevrabilitatea, caracterul
concurenţial al producţiei şi democratizarea acestuia. Acestui sector îi revine în S.U.A. şi Japonia
circa 50% din produsul naţional global.
Simbioza tradiţională ce s-a format între întreprinderile mari şi firmele mici şi mijlocii în
ţările dezvoltate a permis creşterea generală a rentabilităţii producţiei atât în întreprinderile mici,
cât şi cele ale micului business.
Întreprinderile mixte constituie o formă internaţională de organizare şi desfăşurare a
activităţii economice concrete, bazată pe capitalul unificat al unor fondatori străini şi locali din
două sau mai multe ţări. Întreprinderile mixte permit unirea mijloacelor băneşti şi a altor tipuri
de resurse din diverse ţări şi desfăşurarea în comun a activităţii economice de producţie pe
teritoriul uneia dintre ele sau în fiecare din aceste ţări. Întreprinderile mixte sunt capabile să
contribuie la soluţionarea unor asemenea probleme, ca aprovizionarea pieţei interne cu diverse
mărfuri şi servicii, extinderea potenţialului de export al ţării, însuşirea tehnicii şi tehnologiilor
avansate, crearea noilor locuri de muncă etc.
Recomandări și propuneri.
- Măsuri pentru stimularea spiritului antreprenorial la tineri, prin acordarea de credite
subvenţionate pentru studenţii și tinerii care au vârsta până în 30-35 ani. Criteriile de
acordare a acestor credite se referă la iniţiative individuale sau de grup de a constitui
IMM-uri, asociaţii cooperatiste, asociaţii familiale sau de a desfăşura activităţi ca
persoane fizice autorizate.
- Acordarea de facilităţi fiscale pentru antreprenorii care doresc să înceapă o afacere
proprie și care îşi înfiinţează firme, mai ales cu obiect de activitate în domeniul producţiei
sunt scutiţi de plata taxelor pentru autorizare şi beneficiază gratuit de servicii de
consultanţă, specifice IMM-urilor.
- Un bun sistem de control al aplicării legilor ar fi un aspect important şi ar constitui un
mesaj puternic, stimulant şi de siguranţă pentru tineri. Ar trebui organizate instituţii care
să monitorizeze acţiunile referitoare la cadrul muncii, cărora tinerii să li se adreseze
pentru sesizarea neconformităţilor cu prevederile legii.
- Ajustarea portofoliului de cursuri de calificare şi recalificare oferite de Agenţiile
Municipale de Ocupare a Forţei de Muncă. Cursurile organizate de stat trebuie să fie
elaborate în funcţie de cererea pieţei, de specificul sectorului de activitate care generează
crearea celor mai multe locuri de muncă şi de tipul de competenţe şi abilităţi cerut pe
piaţă. AMOFM trebuie să urmărească în permanenţă care sunt tendinţele pieţei; ar trebui
ca, pe baza analizelor economice, să anticipeze chiar care ar fi sectoarele economice care

77
 vor înregistra creştere şi care ar fi meseriile şi calificările care vor fi cerute în aceste
sectoare.
- Restructurarea economiei, în vederea majorării productivităţii sectoarelor
necomercializabile economiei naţionale cu accent pe sistemul de producție.
- Crearea unei discipline în şcoli care să-i înveţe pe elevi despre management, leadership şi
modul de iniţiere a afacerilor în Republica Moldova;
- Crearea incubatoarelor în toate raioanele ţării şi susţinerea tinerilor prin informarea lor
despre business prin intermediul proiectelor făcute de organizaţiile guvernamentale cît şi
cele neguvernamentale;
- Iniţierea unui portal guvernamental pe internet, care să permită: a)interacţiunea cu
potenţialii investitori, b)să fie un centru virtual de documentare referitor la antreprenoriat.
- Dimunuarea contribuţiilor asigurărilor sociale de stat cu 4-9 cote procentuale inclusiv
achitate de anjator, angajat; în aşa mod vom stimula consumul (întrucut prin diminuarea
poverei fiscale vor ramîne mai multe venituri la dispoziţia cetaţeanului, deasemenea va
urma o diminuare a preţului de vînzare la mărfuri şi servicii, deoarece va avea loc
diminuarea presiunii fiscale şi la angajator) şi legalizarea veniturilor salariale achitate în
plic.
- Introducerea taxei pe luxul afișat, pentru a determina o parte din antreprenori să
investească în luxul personal și să reorienteze mijloacele financiare în direcția măririi
productivității propriilor afaceri

78
 BIBLIOGRAFIE
1. Abed, G., Davoodi, H., “Corruption, Structural Reforms, and Economic Performance in
the Transition Economies”, IMF Working Papers, No. 00/132, 2000
2. Ades, A., Di Tella, “Competition and Corruption”, Applied Economics Discussion paper
series, No. 169, 1995, Oxford, Oxford University Press
3. Altman, M., “How much Economic Freedom is Necessary for Economic Growth? Theory
and Evidence”, Economics Bulletin, vol. 15, no. 2, 2007, pp. 1-20
4. ANAO, “Public Sector Governance”, Volumes 1&2: Better Practice Guide, 2003,
5. Andreş Solomia – Cultură antreprenorială, Editura „Eftimie Murgu”, Reşiţa, 2007
6. Andrei, T., Matei A., Rosca, I., (2009). The Corruption, An Economic and Social
Analysis, Editura Economică, Bucureşti
7. Arndt, Ch., Oman, Ch., (2006). “Uses and Abuses of Governance Indicators”, OECD
Development Centre, OECD, www,oecd,org/dev/publications/governanceindicators
8. Barr, N., Pieţele forţei de muncă şi politica socială în Europa centrală şi de est,
Bucureşti, Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală, 1995.
9. Bob Constantin (coordonator) , Lisandru N., Gheorghescu M., ş.a. – Economia
întreprinderii. Editura Academiei de Studii Economice, Catedra de Comerţ, Bucureşti,
1997. – 296p.
10. Bouckaert, G., Halligan, J., (2008). Managing Performance, International Comparisons,
Routledge, London and New York
11. Cotar Gheorghe – Evaluarea întreprinderii. Metode şi tehnici. Editura ECCE S.R.L.,
Bucureşti, 1992
12. Camerer, M., “Measuring Public Integrity”, Journal of Democracy, No. 17:1, 2006,
National
13. Chiţiba, Constanţa - Economie Mondială (International Economics), Pro Universitaria,
2011.
14. Culegere statistică „Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova 2010”, Biroul Naţional
de Statistică al Republicii Moldova, 2010
15. Drucker P. – Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura „Enciclopedică”, Bucureşti,
1993
16. Frunzăverde Doina, Irimia H., Rîndaşu Venera – Antreprenoriat: teorie şi practică,
Editura Mirton”, Timişoara, 2005
17. Irimia H. – Antreprenorul – duşmanul birocraţiei, Revista „Economistul” nr. 779/1996

79
18. Işfănescu Ramona – Rolul iniţiativei antreprenoriale în organizarea spaţiului geografic
din Banat – Teză de doctorat, Bucureşti, 2008
19. Greaff, P., Mehlkop, G., “The Impact of economic freedom on corruption, Different
patterns for rich and poor countries”, European Journal of Political economy, Vol. 19,
No. 3, Sept., 2003, pp. 605-620
20. Gupta, S., Luiz de Mello, Sh., R., “Corruption and military spending”, European Journal
of Political Economy, Vol. 17, 2001, pp. 749-777
21. Hall, J., Lawson, R., “Theory and evidence on economic freedom and economic growth:
A comment”, Economics Bulletin, vol. 15, No. 18, 2008, pp. 1-6
22. Hannagan, T. (2008). Management, Concepts & Practices, 5th edition, Prentice Hall
23. Holmes, K., Feulner, E., O’Grady, M.A., “2008 Index of Economic Freedom”, The
Heritage Foundation and The Wall Street Journal, 2008, Dow Jones & Company Inc.,
Washington, New York
24. Hood, Ch., “The “New Public Management” in the 1980’s,Variations on a theme”,
Accounting, Organizations and Society, 20 (2/3), 1995, pp. 93-109
25. Jaba O., Niţă V. - Economia şi gestiunea întreprinderii, 1. Editura Universităţii
“Al.I.Cuza“, Iaşi, 1997. –367p.
26. Kaufmann, D., Kraay, A., Zoido – Lobaton, P., “Governance Matters”, Policy Research
Working Paper 2196, The World Bank Development Research Group Macroeconomics
and Growth and World Bank Institute Governance, Regulation and Finance, 2009
27. Krueger, A., “The political economy of rent-seeking society”, American Economic
Review,Vol. 64, Nr. 3, iunie, 1974
28. Leite, C., Weidmann, J., “Does mother nature corrupt?: natural resources, corruption, and
economic growth”, IMF Working Paper, No. 99/85, 1999, Washington DC
29. Matei, A., “Corruption, Transparency and Quality, Comparative Approaches and
Judiciary Support”, Bibliotheque de Droit Public Europeen, Vol. LXXXV, 2008, Esperia
Publications Ltd, London, pp. 127-142
30. Matei, A., Matei, L., “Public Integrity and Performance of Governance. A Comparative
Study for South-Eastern Europe”, on SSRN://ssrn.com/abstract=1405185, 2009
31. Mauro, P., “Corruption and the Composition of Government Expenditure”, Journal of
Public Economics, 69, 1998, pp. 263-279
32. Muşetescu, Adina - Marketing internaţional (International Marketing), Pro Universitaria,
2011.
33. Mushfiq, Sw., vs., Dean, St., “Economic freedom, corruption, and growth, (critical
essay)”, The Cato Journal, Sept., 2007

80
34. Osborne, D., Gaebler, T., (1992). Reinventing Government, New York, Plume
35. Oprei Ion – Economia firmei. Editura LUX LIBRIS, Braşov, 1994. –135p.
36. Pierre, J. (ed.), (1995). Bureaucracy in the modern state: an introduction to comparative
public administration, Edward Elgar, Aldershot
37. Pollitt, Ch., Bouckaert, G. (2000). Public Management Reform: A Comparative Analysis,
Oxford University Press, Romanian language edition, Epigraf Publishing House,
Chisinau
38. Prohniţchi, V., “Contextul economic şi instituţional al corupţiei”, 2003, Raport analitic,
RA/1, Editura TISH, Chisinau, Republica Moldova
39. Puiu Ion – Organizarea întreprinderii - Baze şi aplicaţii. Editura ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1976. –318p.
40. Raport „Studiu privind protecţia şi incluziunea socială”, IDIS „Viitorul”, 2009
41. Rose-Ackerman, S. (2005). Corruption and Government, Causes, Consequences and
Reform, Cambridge University Press
42. Rusu Pintilie - Economia întreprinderii – Note de curs. Universitatea din Bacău, 1997. –
252p.
43. Shah, A., “Corruption and Decentralized Public Governance”, World Bank Policy
Research Working Papers, no. 3824, 2006
44. Schumpeter J. – Capitalism, socialism and democracy, London: Routledge, 1996
45. Şoim H. – Antreprenoriatul: concepte, culturi, metode şi tehnici, POSDRU 2007-2013
46. Stoica Nataluia – Economia şi organizarea producţiei. Manual pentru licee industriale cl.
a XII-a şi scoli profesionale. Editura Didactică şi Pedagogică – R.A., Bucureşti, 1997. –
145p.
47. Tanzi, V., “Corruption around the Word: Causes, Consequences, Scope and Cures”, IFM
Working Paper, 1998, Washington DC
48. Tudorel, A., Matei, A., Tusa, E., Nedelcu, M., “Characteristics of the Reforming Process
in the Romanian Public Administration System”, Transylvanian Review of Administrative
Sciences, no. 25E, February 2009, pp. 13-31, Cluj-Napoca, Romania
49. Văduva S. – Antreprenoriatul. Practici aplicative în România şi alte ţări în tranziţie,
Editura „Economică”, Bucureşti, 2004
50. Vlăsceanu Mihaela – Economie socială şi antreprenoriat, Editura „Enciclopedică”,
Bucureşti, 1993
51. UNPAN, “World Public Sector Report (WPSR) – Unlocking the Human Potential for
Public Sector Performance”, 2005, United Nations, New York

81
 52. UNPAN, “World Public Sector Report (WPSR) – People Matter: Civic Engagement in
Public Governance”, 2008, United Nations, New York
53. Wei, S., “Corruption in economic development: grease or sand?”, Economic Survey of
Europe, No. 2, 2001, U.N.
54. www,worldbank,org
55. http://www.heritage.org/research/features/index/downloads/Index2011
56. www.ciafactbook. Com
57. www.worldbank.org
58. http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/DATASTATISTICS
59. „Human Development Report 2006”, Palgrave Macmillan, 2006, Published for United
Nations Development Program, pag. 276;

82
ANEXE

Anexa 1

Tabela 1. Indicatori de performanţă ale Strategia Națională Anticorupție (2011-2015)

83
ANEXA 2 INVESTIȚIILE STRĂINE ÎN AFACERILE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Sortare după numărul de întreprinderi

capitalul investit
nr. ţara nr. întreprinderi %
(mln. lei)
1 România 1368 16 452,8
2 Italia 1005 12 1333,1
3 Turcia 969 11 248,9
4 Rusia 862 10 969,4
5 Ucraina 752 9 174,3
6 Germania 395 4 607,3
7 S.U.A. 380 4 554,2
8 Cipru 277 3 833,2
9 Israel 263 3 35,5
10 Marea Britanie 213 2 465,5
11 Franţa 203 2 131,9
12 Siria 175 2 8,4
13 Bulgaria 168 2 51,9
Altele 1787 20 4128
Total 8817 100 9994
Sortare după investiţiile în capitalul social

nr. ţara nr. întreprinderi capitalul investit (mln. lei) %

1 Olanda 153 2027,7 20

2 Italia 1005 1333,1 13
3 Rusia 862 969,4 10
4 Cipru 277 833,2 8
5 Germania 395 607,3 6
6 S.U.A. 380 554,2 6
7 Marea Britanie 213 465,5 5
8 România 1368 452,8 4
9 Spania 62 318,1 3
10 Insulele Virgine Britanice 73 255,2 3
11 Turcia 969 248,9 2
12 Polonia 68 198,6 2
13 Ucraina 752 174,3 2

84
Altele 2240 1556 16

Total 8817 9994 100

85