MIHAELA GALICEANU

CRISTIANA – LUMINIłA BOGDĂNOIU

MANAGEMENT FINANCIAR
CONTABIL

2011
2
 Cuprins

Unitatea 1. SocietăŃile comerciale şi managementul

constituirii acestora ......................................................................8
1.1. SocietăŃile comerciale: definirea şi funcŃiile procesului de
management al acestora...................................................................9
1.2. Clasificarea societăŃilor comerciale .........................................14
1.3. Constituirea societăŃilor comerciale.........................................23
1.3.1. Actul constitutiv al societăŃii comerciale ........................23
1.3.2. Etapele constituirii unei societăŃi comerciale..................28
1.3.3. Documentele necesare constituirii unei societăŃi
comerciale .......................................................................31
Unitatea 2. FuncŃionarea societăŃilor comerciale ......................37
2.1. Organele de conducere şi control ale societăŃii comerciale .....37
2.2. Registrele societăŃii. .................................................................47
2.3. Modificarea actului constitutiv. ...............................................48
2.4. Dizolvarea şi lichidarea societăŃilor comerciale ......................55
Unitatea 3. Sistemul contabil – sursă de informaŃii pentru
managementul financiar contabil ...............................................60
3.1. Locul şi rolul managementului financiar contabil....................61
3.2. Fondul de informaŃii al managementului financiar
contabil .......................................................................................61
3.3. Documentele primare .............................................................64
3.4. Formularele tipizate cu regim special .....................................72
3.5. CirculaŃia documentelor justificative. Graficul de circuit
al documentelor justificative. .........................................................79
Unitate 4. Managementul organizării şi conducerii
contabilităŃii ..................................................................................86
4.1. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii ....................87
4.1.1. ObligaŃia legală a organizării şi conducerii
contabilităŃii proprii.........................................................87
4.1.2. Registrele de contabilitate ...............................................89
4.1.3. Organizarea şi conducerea contabilităŃii .........................94
4.2. Păstrarea documentelor justificative, a registrelor
contabile şi a situaŃiilor financiare ..........................................98
4.3. ContravenŃii şi infracŃiuni în legătură cu managementul
contabilităŃii.............................................................................99

3
Unitatea 5. Lucrările pregătitoare pentru întocmirea
situaŃiilor financiare .....................................................................103
5.1. Lucrările pregătitoare pentru întocmirea situaŃiilor
financiare anuale......................................................................104
5.1.1. Verificarea înregistrării în conturi a tuturor
operaŃiilor şi a concordanŃei dintre contabilitatea
analitică şi contabilitatea sintetică.................................105
5.1.2. Întocmirea balanŃei de verificare provizorii, înainte
de inventariere ...............................................................106
5.1.3. Inventarierea patrimoniului .............................................107
5.1.4. Efectuarea operaŃiilor de delimitare în timp a
cheltuielilor şi a veniturilor ...........................................113
5.1.5. Determinarea rezultatului exerciŃiului financiar şi
repartizarea acestuia ......................................................114
5.1.6. Stabilirea rulajelor lunare în Registrul Jurnal şi în
Cartea Mare ...................................................................118
5.1.7. Întocmirea balanŃei de verificare definitive ....................121
Unitatea 6. Managementul întocmirii şi utilizării
situaŃiilor financiare .....................................................................123
6.1. ImportanŃa, rolul şi structura situaŃiilor financiare anuale .......124
6.2. Utilizatorii situaŃiilor financiare şi necesităŃile lor de
informare .........................................................................................126
6.3. ConŃinutul raportului administratorilor ....................................127
6.4. Auditarea sau verificarea situaŃiilor financiare anuale.............131
6.5. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaŃiilor financiare
anuale...............................................................................................132
Unitatea 7. Managementul întocmirii situaŃiilor
financiare consolidate ...................................................................135
7.1. SituaŃiile financiare consolidate anuale....................................136
7.1.1. Întocmirea situaŃiilor financiare consolidate anuale .......136
7.1.2. Raportul consolidat al administratorilor..........................139
7.1.3. Auditarea situaŃiilor financiare anuale consolidate.........142
7.1.4. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaŃiilor
financiare anuale consolidate ..........................................143
Unitatea 8. BilanŃul contabil- aspecte generale, evaluarea
elementelor patrimoniale şi structura acestuia conform
Directivei a IV-a şi a VII-a ..........................................................145
8.1. Aspecte generale privind întocmirea bilanŃului contabil .........146
4
8.2. Structura bilanŃului contabil.....................................................147
8.3. Reguli de evaluare ....................................................................152
8.3.1. Reguli generale de evaluare ..........................................152
8.3.2. Reguli de evaluare alternative .......................................155
8.4. BilanŃul consolidat....................................................................158
Unitatea 9. BilanŃul contabil şi poziŃia financiară a
societăŃii .........................................................................................165
9.1. BilanŃul contabil şi poziŃia financiară a întreprinderii .............166
9.2. Analiza poziŃiei financiare a întreprinderii .............................173
9.2.1. BilanŃul financiar.............................................................173
9.2.2. Analiza dinamicii şi structurii activelor ..........................175
9.2.3. Analiza nivelului, dinamicii şi structurii
capitalurilor firmei...........................................................179
9.2.4. Analiza echilibrului financiar..........................................186
9.2.4.1. Ratele de lichiditate şi solvabilitate........................186
9.2.4.2. Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment şi trezorerie ............189
9.2.5. Analiza rotaŃiei patrimoniului .........................................194
9.2.5.1. Analiza rotaŃiei capitalurilor ..................................194
9.2.5.2. Analiza rotaŃiei activelor ........................................197
Unitatea 10. Contul de profit şi pierderi şi determinarea
performanŃelor societăŃilor comerciale.......................................205
10.1. Contul de profit şi pierdere, conform Directivei a IV-a
C.E.E......................................................................................206
10.2. Contul de profit şi pierdere consolidat conform
Directivei a VII-a C.E.E ........................................................211
10.3. Contul de profit şi pierderi şi performanŃa financiară a
întreprinderii ............................................................................. 217
10.4. AccepŃiuni şi dileme privind performanŃele
întreprinderii..........................................................................220
10.4. 1. AccepŃiuni ale termenului de “performanŃă” ...............220
10.4.2. DificultăŃi privind măsurarea performanŃelor
întreprinderii................................................................222
10.4.3. Veniturile şi cheltuielile, factori de influenŃă ai
performanŃei ................................................................223
10.4.3.1. Veniturile şi cheltuielile în accepŃiunea
economică........................................................223

5
 10.4.3.2. Veniturile şi cheltuielile în accepŃiunea
contabilă ..........................................................226
10.5. Degajarea informaŃiei privind performanŃele
întreprinderii prin intermediul situaŃiilor financiare .............229
10.5.1. Valoarea informaŃionala a contului de profit şi
pierdere......................................................................229
10.5.2. Degajarea performanŃelor întreprinderii prin
diferite modele ale contului de profit şi pierdere ......237
10.5.2.1. Contul de profit şi pierdere în viziunea
normelor contabile internaŃionale....................237
10.5.2.2. Contul de profit şi pierdere în viziunea
europeană.........................................................241
10.6. Contul de profit şi pierderi consolidat....................................244
10.6.1. Contul de profit şi pierdere consolidat conform
Directivei a VII-a C.E.E. .........................................244
Unitatea 11. SituaŃia modificării capitalurilor proprii ..............253
11.1. SituaŃia modificărilor capitalurilor proprii.............................253
11.2. Conceptul de capital şi de menŃinere a nivelului ...................2560
11.3. Prime de capital, rezerve, rezultatul exerciŃiului....................263
Unitatea 12. SituaŃia fluxurilor de trezorerie ............................267
12.1. Utilitatea informaŃiilor privind fluxurile de trezorerie...........267
12.2. Raportarea fluxurilor de trezorerie clasificate în
activităŃi de exploatare, investiŃii şi finanŃare .......................271
12.2.1. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităŃi
de exploatare..............................................................271
12.2.2. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităŃi
de investiŃii şi finanŃare .............................................275
Unitatea 13. Notele explicative la situaŃiile financiare ..............282
13.1. ConŃinutul notelor explicative la situaŃiile financiare
anuale...............................................................................................283
13.1.1. Prevederi generale .....................................................283
13.1.2. InformaŃii furnizate de notele explicative
referitoare la elementele de bilanŃ .............................285
13.1.3. InformaŃii furnizate de notele explicative
referitoare la elementele din contul de profit şi
pierdere......................................................................289
13.2. Exemple de prezentare a notelor explicative la situaŃiile
financiare anuale .................................................................290
6
13.3. ConŃinutul notelor explicative la situaŃiile financiare
anuale consolidate .................................................................303
13.3.1. Prevederi generale .....................................................303
13.3.2. InformaŃii furnizate de notele explicative în
completarea bilanŃului consolidat............................304
13.3.3. InformaŃii furnizate de notele explicative în
completarea contului de profit şi pierdere
consolidat.................................................................306

7
Unitatea de învăŃare 1. SocietăŃile comerciale şi managementul
constituirii acestora

1.1. SocietăŃile comerciale: definirea şi funcŃiile procesului de

management al acestora.
1.2. Clasificarea societăŃilor comerciale(
1.3. Constituirea societăŃilor comerciale

Timp alocat: 2 ore

Introducere:
Preocupări de natură managerială s-au manifestat din cele mai
vechi timpuri, începând cu cele mai vechi forme de organizare
socială, însă baza obiectivă a apariŃiei şi dezvoltării managementului
a constituit-o activitatea comunităŃilor umane. Ca urmare, realizarea
unor obiective sau satisfacerea diferitelor nevoi (individuale sau
sociale) au impus ca în fruntea grupurilor umane să fie alese sau
numite persoane care să le organizeze, să dea ordine şi să controleze
executarea lor. Toate acestea sunt atribute ale managementului1, care
pe măsura dezvoltării societăŃii omeneşti, s-au intensificat şi
amplificat, managementul devenind o firmă specifică de muncă
intelectuală, ca o funcŃie bine precizată, bazată pe cunoştinŃe
ştiinŃifice. Managementul, ca ştiinŃă, se conturează, după primul
deceniu al secolului al XX-lea, odată cu apariŃia primelor lucrări
dedicate în exclusivitate acestei problematici.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea principalelor tipuri de societati comerciale
- cunoaşterea modalităŃii de constituire a unei societăŃi
comerciale

Cuvinte cheie: societate în nume colectiv; societate în

comandită simplă; societate pe acŃiuni; societate în comandită pe
acŃiuni; acŃionar; asociat; acŃiune; obligaŃiune; valoare nominală

1
Constantinescu D., Tumbăr C., Criveanu I., 2000. Managementul
întreprinderii, Editura Universitaria, Craiova, pag. 21

8
minimă obligatorie; registrul comerŃului; adunarea generală; cenzor;
registrul acŃionarilor.

ConŃinut:

1.1. SocietăŃile comerciale: definirea şi funcŃiile procesului

de management al acestora

Managementul este un termen cu o semantică deosebit de

complexă, care prezintă cel puŃin următoarele sensuri2:
a) managementul constituie o stare de spirit specifică,
reflectată într-un anumit mod de a privi şi aborda problemele de
manieră concretă;
b) managementul reprezintă o artă, evidenŃiind latura sa
pragmatică, şi constă în măiestria conducătorului de a aplica
cunoştinŃele ştiinŃifice, în condiŃii de eficienŃă;
c) managementul este o ştiinŃă, adică un ansamblu organizat şi
coerent de concepte, principii, metode şi tehnici prin care se explică
fenomenele ce se produc în conducerea întreprinderilor.
În literatura de specialitate, managementului i se dau diferite
accepŃiuni, fiind considerat ca proces, ca activitate, ca un grup de
persoane (managerii) sau ca o artă/ştiinŃă, cu obiect, legităŃi şi
principii proprii.
Prin prisma evoluŃiei sale, managementul a început ca o artă,
iar pe măsura acumulării experienŃei, a formulării unor principii şi
legităŃi, a dezvoltării unor metode şi proceduri specifice de
investigare şi acŃiune, a căpătat tot mai mult caracteristicile unei
ştiinŃe.
Specialişti în teoria managerială consideră că, astăzi,
conducerea marilor instituŃii, întreprinderi se bazează pe cercetări
sistematice, folosind metode şi instrumente de lucru riguroase şi
respectând reguli şi principii formulate de teoria managerială. Toate
acestea elemente aparŃin ştiinŃei; ele reflectă un ansamblu specific de
cunoştinŃe veridice despre realitatea obiectivă şi subiectivă a
proceselor şi relaŃiilor de management. Se poate aprecia că apariŃia şi
dezvoltarea managementului, ca ştiinŃă, este legată, deci, de un

2
Constantinescu D., Tumbăr C., Criveanu I., op. Cit., pag. 1-2

9
anumit stadiu economic, social, tehnic şi de industrializare a
evoluŃiei societăŃii.
Elementele specifice managementului societăŃilor comerciale
sunt procesele şi relaŃiile de management, care nu trebuie confundate
cu relaŃiile şi procesele economice, cu alte componente de natură
tehnică, economică sau umană ale întreprinderilor. Ca urmare, esenŃă
managementului societăŃilor comerciale rezidă în studierea
proceselor şi relaŃiilor de management din cadrul acesteia în vedere
descoperirii legităŃilor şi principiilor care le generează, a conceperii
de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităŃi de conducere, de natură
să asigure ridicarea eficienŃei.3
EsenŃa oricărui proces de management este dată de atributele
sau funcŃiile sale. Cunoaşterea funcŃiilor procesului de management
constituie o premisă importantă pentru însuşirea ştiinŃei şi practicii
manageriale, pentru utilizarea eficientă a sistemelor, metodelor,
tehnicilor şi procedurilor de management.
În prezent, cei mai mulŃi specialişti sunt de părere că procesul
de management are următoarele funcŃii:
1. funcŃia de previziune;
2. funcŃia de organizare;
3. funcŃia de coordonare;
4. funcŃia de antrenare;
5. funcŃia de control-evaluare.
1. FuncŃia de previziune cuprinde un ansamblu de activităŃi
prin care se asigură identificarea tendinŃelor existente, prefigurarea
proceselor şi fenomenelor viitoare, stabilirea obiectivelor de
îndeplinit şi a resurselor necesare. Este cea mai importantă funcŃie a
conducătorului sau a consiliului de conducerea a întreprinderii şi
conferă managerilor capacitatea de orientare asupra problemelor de
perspectivă ale evoluŃiei întreprinderii.
În procesul de manifestare a funcŃiei de previziune se disting
patru etape:4
a) elaborarea prognozei sau strategiei întreprinderii;
b) elaborarea planurilor de medie durată;

3
Nicolescu O. (coordonator), 1992. Management, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
4
Constantinescu D., Tumbăr C., Criveanu I., op. cit, pag. 29-34

10
 c) elaborarea programului sau bugetelor;
d) reconsiderarea prognozei (strategiei) întreprinderii.
Prognoza reprezintă evaluarea probabilă efectuată pe bază
ştiinŃifică a evoluŃiei viitoare a componentelor cantitative şi calitative
ale unui domeniu de activitate, pentru o perioadă delimitată de
orizontul de timp ales (câŃiva ani). EsenŃa prognozei este să ofere
întreprinderii o strategie.
Aceasta face ca sferele de cuprindere ale investigaŃiilor
necesare să nu fie limitate.
Planificarea cuprinde un ansamblu de activităŃi orientate spre
stabilirea şi fundamentarea, pe bază de studii şi analize a obiectivelor
şi surselor necesare realizării obiectivelor pe o perioadă determinată
(trimestru, semestru, an sau mai mult de 1 an). Instrumentele
planificării sunt planurile de medie şi scurtă durată.
Programarea reprezintă defalcarea obiectelor conŃinute în
planul întreprinderii pe perioade scurte de timp (lună, decadă,
săptămână, zi) şi în spaŃiu (compartimente de muncă, persoane),
precum şi coordonarea activităŃilor care concură la realizarea
obiectivelor. Instrumentele programării sunt programele operative
şi bugetele; aceste instrumente descriu reŃeaua de obiective.
Reconsiderarea îndeplineşte rolul de feed-back al funcŃiei de
previziune. Reconsiderarea are la bază un şir de verificări şi evaluări
ale tuturor componentelor previziunii: programe, bugete, planuri şi
prognoze în raport de situaŃiile concrete în care se află întreprinderea.
2. FuncŃia de organizare. Organizarea este atributul
procesului de management care asigură coerenŃă acŃională,
disciplină, ordine funcŃională şi capacitate de adaptare a
întreprinderii la schimbările generate de mediul ambiant.
Organizarea urmăreşte să grupeze salariaŃii, să angajeze sarcinile şi
activităŃile şi să stabilească legăturile necesare în scopul divizării
tuturor eforturilor în direcŃia realizării obiectivelor fixate de
manageri.
Există mai multe puncte de vedere în care poate fi abordat
conceptul de organizare:
a) funcŃia managerială;
b) factor de creştere a profitului întreprinderii;
c) formă;
d) conŃinut.
11
 Organizarea ca funcŃie managerială stabileşte parametrii
constructivi şi funcŃionali ai strategiei manageriale, precum şi
modalităŃile de realizare a proceselor manageriale. Prin organizare,
managerul conturează structura producŃiei, analizează domeniul
înzestrării tehnice şi al proceselor tehnologice. Abordarea organizării
ca funcŃie managerială permite să se constate că, în cadrul organizării
locul central îl ocupă factorul uman. În acest context, orice manager
trebuie să se orienteze în primul rând spre a cunoaşte oamenii sub
aspect psihosocial, încercând să rezolve problemele umane prin
mijloace umane.
Organizarea ca factor de creştere a profitului întreprinderii
se referă la un complex de măsuri, metode, tehnici concepute de
către manager în vederea structurării elementelor componente ale
întreprinderii (procese de producŃie, activităŃi, operaŃii, sarcini),
gruparea lor pe posturi, formaŃii de lucru etc. şi dispunerea în timp şi
spaŃiu a resurselor (materiale, financiare şi umane)în scopul de a
asigura funcŃionarea continuă, ordonată şi în condiŃii de protecŃie şi
profitabilitate. Organizarea privită din acest punct de vedere, poate fi
organizare de ansamblu şi organizare a principalelor componente ale
întreprinderii. Organizarea, ca factor de creştere a profitului
întreprinderii, este definită prin mai multe principii5, printre care:
economia de resurse umane, economia de utilaje, de spaŃiu, etc.
Cele mai răspândite forme de organizare sunt:
- organizarea pe produs;
- organizarea pe procese;
- organizarea după clienŃi;
- organizarea geografică;
- organizarea după criteriul timp.
După conŃinutul său, organizarea întreprinderii poate fi:
- organizare procesuală;
- organizare structurală.
3. FuncŃia de coordonare. ConŃinutul funcŃiei de coordonare
este dat de armonizarea şi sincronizarea acŃiunilor individuale şi
colective din cadrul întreprinderii şi orientarea acestora spre
îndeplinirea obiectivelor în condiŃii de profitabilitate maximă.
Coordonarea permite diferitelor subunităŃi sau părŃi componente ale

5
Petrescu I. 1991. Management, Editura Holding Reporter, Bucureşti,

12
întreprinderii să asigure orientarea eforturilor fiecăruia spre un scop
general comun, în aceeaşi direcŃie de acŃiune.
FuncŃia de coordonare poate fi realizată în două modalităŃi:
planificare şi organizare.
Planul constituie unul din cele mai importante mijloace de
coordonare, de aceea planul trebuie să cuprindă orientări precise cu
privire la obiective, politică, programe, etc. pe care managerii trebuie
să le aplice întocmai.
Organizarea prin însuşi conŃinutul său reprezintă un instrument
de coordonare cu caracter dinamic.
Coordonarea este condiŃionată de existenŃa unor comunicaŃii
intense verticale, orizontale şi oblice.
4. FuncŃia de antrenare este strâns legată de relaŃiile
interpersonale ale conducătorului şi constă în stimularea personalului
întreprinderii, în organizarea participării eficiente a acestuia la
acŃiunile orientate spre atingerea obiectivelor fixate, pe baza luării în
considerare a factorilor care îi motivează pe oameni. Îndeplinirea
corespunzătoare a acestei funcŃii presupune înŃelegerea de către
conducător a rolului şi particularităŃilor factorului uman în cadrul
întreprinderii, a motivaŃiilor oamenilor, practicarea unui stil
corespunzător de conducere şi stabilirea unor comunicaŃii interumane
eficiente. FuncŃia de antrenare, are un pronunŃat caracter operaŃional,
răspunde la întrebarea: de ce personalul întreprinderii participă la
stabilirea şi realizarea obiectivelor? Analiza acestei întrebări ne
conduce la concluzia că fundamentul antrenării îl reprezintă
motivarea. Prin motivare trebuie să se asigure corelarea satisfacerii
necesităŃilor şi intereselor personalului cu îndeplinirea obiectivelor şi
sarcinilor atribuite.
În legătură cu motivarea au fost formulate, pe parcursul
dezvoltării şi teoretizării managementului, o serie de teorii6 cele mai
răspândite fiind: teoria clasică, teoria necesităŃilor (nevoilor), teoria
celor doi factori, teoria stimulentelor şi teoria echităŃii.
În ansamblul procesului de management, calitatea funcŃiei de
antrenare are un rol deosebit de important prin aceea că, într-o
măsură decisivă, influenŃează eficienŃa funcŃiilor situate în amonte

6
Hidos, C. (coordonator). 1992. Management – Teorie şi practică, H.C.P.T.
ECO, Bucureşti,

13
(previziunea, organizarea şi coordonarea), precum şi a funcŃiei de
control-evaluare.
5. FuncŃia de control-evaluare se referă la ansamblul
activităŃilor prin care performanŃele (rezultatele) întreprinderii şi
subsistemelor sale sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi
standardele stabilite iniŃial, în vederea indicării nivelelor de
îndeplinire, precum şi a identificării măsurilor corective pentru
înlăturarea abaterilor. Rezultă că această funcŃie relevă două laturi
nedisociabile: pasivă şi activă-reactivă.
Latura pasivă implică doar operaŃii de înregistrare şi evaluarea
performanŃelor. Latura activă este strâns legată de acŃiunile corective
care sunt luate înainte de a se face simŃite consecinŃele unor decizii.
În sfârşit, latura reactivă este atunci când rezultatele sun cunoscute,
iar corecŃiile nu pot influenŃa decât operaŃiile viitoare.
FuncŃia de control-evaluare impune parcurgerea următoarelor
operaŃii:
a) compararea rezultatelor (realizărilor) cu obiectivele
(standardele) stabilite iniŃial şi evidenŃierea abaterilor;
b) analiza abaterilor şi precizarea cauzelor care le-au generat;
c) efectuarea corecŃiilor;
d) acŃionarea asupra cauzelor care au determinat abaterile.
Pentru a fi eficientă, funcŃia de control-evaluare trebuie să aibă
un caracter continuu, preventiv, corectiv şi flexibil (adaptiv).
În concluzie, funcŃia de control-evaluare încheie ciclul
procesului de management, conŃinutul şi eficacitatea sa conŃinând
sensibil calitatea de ansamblu a muncii depuse de procesul de
conducere pe termen scurt şi mediu.

1.2. Clasificarea societăŃilor comerciale

Pentru a realiza un management eficient într-o societate

comercială, încă în stadiul iniŃial, înainte de constituire, trebuie făcut
un studiu amănunŃit asupra caracteristicilor fiecărui tip de societate
pentru a alege forma optimă de societate comercială, care să
corespundă posibilităŃilor pe care le avem din punct de vedere al
numărului de persoane asociate, al mărimii capitalului social etc. si,
nu în ultimul rând, al scopului pe care-l urmărim să-l realizăm cu

14
această persoană juridică. În acest studiu trebuie să avem în vedere
unele elemente mai importante, şi anume:
- câte persoane se asociază, care este gradul de încredere între
ele;
- nivelul de răspundere pe care şi-l asumă asociaŃii: limitat,
nelimitat;
- cât de implicaŃi doresc să fie asociaŃii în administrarea
societăŃii;
- care sunt mărimea şi structura capitalului social iniŃial, cum
se do-reste dezvoltarea capitalului;
- ce fel de activitate se doreste a se efectua cu acea societate
comercială şi pe ce perioadă;
- modul cum dorim să asigurăm administrarea afacerii, cine
vor fi administratorii şi limitele de competenŃă ale acestora;
- ce clauze preferenŃiale doresc asociaŃii fondatori;
- cum se face cesiunea de părŃi sociale şi de părŃi de interese,
cum se face vânzarea acŃiunilor; asociaŃii doresc poate să-si protejeze
patrimoniul societăŃii în cercul lor restrâns prin clauza dreptului de
preemŃiune;
- care sunt procentele de împărŃire a profitului si a pierderilor
etc.
În funcŃie de aceste elemente se aleg natura juridică şi forma
de societate care urmează a fi constituită şi care să asigure prin
caracteristicile ei realizarea cât mai eficientă a scopului dorit printr-
un management adecvat activităŃii economice a acesteia.
A. După natura lor, societăŃile comerciale cu personalitate
juridică se clasifică în: societăŃi comerciale de persoane – societate
în nume colectiv şi societate în comandită simplă; societăŃi
comerciale de capital – societate pe acŃiuni şi societate în comandită
pe acŃiuni; societăŃi comerciale cu elemente comune de personal şi
de capital – societate cu răspundere limitată (figura 1).

15
 După natura
societăŃii

SocietăŃi de SocietăŃi de
persoane capitaluri

Societate în Societate pe
nume colectiv acŃiuni

Societate în Societate în
comandită comandită
simplă pe acŃiuni

Societate cu
elemente
comune de
personal
si de capital

Societate cu
răspundere
limitată

Figura 1. Clasificarea societăŃilor comerciale după natura lor

Managementul fiecărui tip de societate clasificată mai sus

trebuie adecvat la specificul de organizare, de conducere, de
răspundere a asociaŃilor etc. Astfel, în societăŃile comerciale de
persoane un mare rol îl joacă, în realizarea managementului acestora,
gradul de încredere care există între asociaŃii ei atât la societatea în

16
 nume colectiv, formată de obicei din persoane de mare încredere (de
regulă, membrii unei familii) şi care ei înşişi asigură managementul
societăŃii întrucât răspund nelimitat şi solidar, cât şi la societatea în
comandită simplă, în care comanditarii pun la dispoziŃie capitalul
(bunuri, bani), managementul societăŃii fiind asigurat de către
comanditaŃi care, de asemenea, răspund nelimitat şi solidar. Alta este
situaŃia în societăŃile comerciale de capital, în care, de regulă,
managementul este asigurat de unul sau mai mulŃi specialişti în acest
domeniu, acŃionari sau nu, sau de o societate de management – pe
bază de contract de administrare – în care acŃionarii răspund doar în
limita aportului lor la capitalul social.
B. După numărul de persoane, minim şi maxim obligatoriu,
societăŃile se împart în: societăŃi cu minim unul şi maxim cincizeci
de asociaŃi - societatea cu răspundere limitată; societăŃi cu minim
doi şi maxim nelimitat de asociaŃi – societatea în comandită simplă
societăŃi cu minim cinci şi maxim nelimitat de asociaŃi – societatea
pe acŃiuni şi societatea în comandită pe acŃiuni. Legea 15/1990,
art.16, 17 şi 20, prevede existenŃa unui tip special de societate, şi
anume societatea pe acŃiuni cu acŃionar unic, care este statul (figura
2).
După numărul de persoane asociate

Minim una, maxim 50 Minim cinci, maxim nelimitat Minim doi, maxim nelimitat

Societate cu Societate pe acŃiuni Societate în comandită

răspundere limitată simplă
Societate în comandită pe acŃiuni Societate în nume colectiv

AcŃionar unic

Unic acŃionar – Statul Art. 16, 17 şi 20

din Lg. 15/1990

Figura 2. Clasificarea societăŃilor comerciale după numărul de asociaŃi

17
 C. După structura capitalului social, societăŃile comerciale se
împart în societăŃi cu părŃi de interes – societate în nume colectiv şi
în comandită simplă; societăŃi cu părŃi sociale – societatea cu
răspundere limitată; societăŃi cu acŃiuni – societatea pe acŃiuni şi
societatea în comandită pe acŃiuni (figura 3).
Între cele trei categorii ale capitalului social sunt deosebiri
după modul lor de înregistrare, valoarea nominală minimă
obligatorie si modul de transmitere a lor.
Astfel, cesiunea aportului de capital de către asociaŃii în nume
colectiv şi în comandită simplă se poate face doar în condiŃiile
stipulate în actul constitutiv. Cesiunea părŃilor sociale ale asociaŃilor
societăŃii cu răspundere limitată se poate face doar cu aprobarea
asociaŃilor reprezentând cel puŃin trei pătrimi din capitalul social (art.
197 (2) din Legea 31/1990, republicată).

Structura capitalului social

SocietăŃi cu părŃi de SocietăŃi cu părŃi sociale SocietăŃi cu acŃiuni

interese

Societate în nume colectiv Societate cu răspundere Societate pe acŃiuni

limitată
Societate în comandită simplă Societate în comandită pe
acŃiuni

Figura 3. Clasificarea societăŃilor comerciale după structura capitalului

Managementul unei societăŃi comerciale trebuie să Ńină cont de

structura capitalului social atât la constituirea acesteia, cât şi în
cadrul activităŃii curente. Astfel, modalităŃile de înregistrare,
deŃinere, de transmitere a capitalului social şi de dezvoltare a lui
diferă de la un tip de societate comercială la alta.
C. După provenienŃa capitalului social, societăŃile comerciale
se clasifică în societăŃi cu capital românesc – privat şi de stat - şi

18
societăŃi cu capital străin (investitori străini) sau mixt (capital
românesc şi străin) (figura 4).

ProvenienŃa capitalului

Capital românesc Capital străin sau mixt

Privat De stat

Figura 4. Clasificarea societăŃilor comerciale după provenienŃa

capitalului social

E. Clasificarea societăŃilor comerciale după întinderea

răspunderii asociaŃilor (figura 5). Această întindere a răspunderii
asociaŃilor are mare în-semnătate în asigurarea managementului
societăŃii şi este legată de clasificarea societăŃilor comerciale în
societăŃi de persoane si de capital.
Întinderea răspunderii asociaŃilor depinde atât de gradul de
încredere între asociaŃi, cât si de modul în care se realizează
asocierea.
Astfel, la societăŃile în nume colectiv, având în vedere că
asocierea s-a întemeiat pe principiul încrederii între asociaŃi, iar
răspunderea acestora este nelimitată si solidară, managementul este
asigurat chiar de către asociaŃii în cauză. Legea 31/1990
(republicată), art. 77(1), prevede că „AsociaŃii care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulŃi
administratori dintre ei”. În caz că asociaŃii asigură managementul
cu persoane din afara societăŃii, ei ar trebui să răspundă pentru
faptele si actele de management ale acestora, ceea ce ar contraveni
principiilor de drept conform cărora o persoană nu poate răspunde
pentru faptele altei persoane.
La societăŃile comerciale pe acŃiuni si cu răspundere limitată,
având în vedere modul în care personale se asociază, faptul că
asociaŃii răspund doar în limita aportului lor la capitalul social,

19
managementul societăŃii poate fi asigurat şi de persoane fizice sau
juridice (societăŃi de management) care nu sunt asociaŃi.
Tot datorită modului specific de constituire, răspunderea
asociaŃilor si managementul la societăŃile în comandită simplă şi în
comandită pe acŃiuni diferă faŃă de celelalte societăŃi comerciale.
Astfel, la aceste societăŃi, există două tipuri de asociaŃi, care, prin
modul diferit de participare la constituirea si activitatea societăŃii,
răspund diferit:
- asociaŃii comanditari, care participă la aceste societăŃi doar
cu partea lor de aport la capitalul social, răspunderea lor fiind în
limita acestui aport;
- asociaŃii comanditaŃi, care se obligă să obŃină beneficii cu
capitalul constituit de către asociaŃii comanditari şi să asigure un
management adecvat pentru îndeplinirea acestui scop, răspund
nelimitat şi solidar, fie că este vorba de comandită simplă, fie că este
vorba de comandită pe acŃiuni.
În acest sens, Legea 31/1990 (republicată), în art. 88 si 183
(1), prevede că „administrarea societăŃii este încredinŃată unuia sau
mai multor asociaŃi comanditaŃi.”
RelaŃiile dintre asociaŃii comanditari şi asociaŃii comanditaŃi se
aseamănă cu relaŃiile dintre împrumutător şi împrumutat, în sensul că
asociaŃii comanditari pun la dispoziŃia comanditaŃilor o sumă de bani
şi (sau) bunuri, la fel cum împrumutătorul dă o sumă de bani
împrumutatului. Astfel:
- împrumutătorul pune la dispoziŃia împrumutatului o anumită
sumă de bani, la fel cum comanditarul vine cu aportul său la capitalul
social pe care-l pune la dispoziŃia comanditaŃilor;
- între împrumutător şi împrumutat se stabilesc raporturi
juridice cu drepturi şi obligaŃii pentru ambele părŃi, la fel cum se
stabilesc raporturi juridice între comanditari şi comanditaŃi;
- împrumutatul răspunde nelimitat faŃă de debitul pe care-l are,
la fel cum comanditatul răspunde nelimitat şi solidar cu ceilalŃi
comanditaŃi, inclusiv faŃă de aportul la capitalul social al
comanditarului.
Între aceste două feluri de relaŃii juridice există şi mari
deosebiri:
- împrumutătorul nu poate impune împrumutatului modul de
administrare a banilor împrumutaŃi, spre deosebire de comanditari,
20
care pot stabili destinaŃia aportului la capitalul social în momentul
constituirii societăŃii în comandită simplă sau pe acŃiuni;
- împrumutul, ca raport juridic, este reglementat de Codul
Civil şi nu dă naştere unei persoane juridice distincte, pe când
relaŃiile stabilite între comanditari şi comanditaŃi sunt reglementate
de Legea 31/1990 (republicată) şi dau nastere unei persoane juridice
distincte;
- împrumutătorul nu poate interveni în managementul folosirii
sumei de bani împrumutate, iar comanditarii pot interveni în
managementul societăŃii constituite, ca membri ai adunării generale;
- împrumutătorul îşi recuperează sumele împrumutate chiar
dacă împrumutatul face afaceri nerentabile cu banii împrumutaŃi, pe
când comanditarul îşi asumă riscul ca aportul său la capitalul social
să fie preluat de creditorii sociali.

Întinderea răspunderii
asociaŃilor

Nelimitată şi solidară În limita aportului la capitalul

social

AsociaŃii în societate în Societate pe acŃiuni

comandită simplă
Societate cu răspundere
limitată
AsociaŃii comanditaŃi din
societatea în comandită
simplă şi pe acŃiuni
Comanditarii din societatea în
comandită simplă şi pe acŃiuni

Figura 5. Clasificarea societăŃilor comerciale după răspunderea

asociaŃilor

F. Clasificarea după dreptul de a emite titluri de valoare.

Legea 31/1990 (republicată) permite unor societăŃi comerciale să

21
emită titluri de valoare, iar altor societăŃi comerciale nu le permite
aceasta. SocietăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, având în
vedere modul lor de organizare, faptul că sunt societăŃi de capital,
pot emite titluri de valoare sub formă de acŃiuni, titluri negociabile.
Întrucât şi societatea cu răspundere limitată are unele elemente
ale societăŃilor de capital, Legea 31/1990 (republicată) îi permite să
emită titluri de valoare sub forma de părŃi sociale, care reprezintă
doar titluri de certificare şi nu de negociere.
SocietăŃilor în nume colectiv şi în comandită simplă, fiind
societăŃi de persoane, li se interzice emiterea de titluri de valoare; ele
au capitalul social împărŃit în părŃi de interese (figura 6).

Au dreptul de a emite titluri Nu au dreptul de a emite titluri de

de valoare valoare

Societate în nume
AcŃiuni colectiv

Societate în comandită
SocietăŃi pe acŃiuni
simplă

Societate în comandită pe
acŃiuni

PărŃi
sociale

Societate cu răspundere
limitată

Figura 6. Clasificarea societăŃilor comerciale după dreptul de a emite

titluri de valoare

22
 1.3. Constituirea societăŃilor comerciale

1.3.1. Actul constitutiv al societăŃii comerciale

Constituirea societăŃilor comerciale cu personalitate juridică

este reglementată de Legea nr.31/1990 (republicată), pe cele cinci
tipuri de societate, diferenŃiate prin natura lor juridică. Astfel, la art.
5, legea prevede că societatea în nume colectiv şi societatea în
comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar
societatea pe acŃiuni, societatea în comandită pe acŃiuni şi societatea
cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi
statut.
Pentru simplificarea procedurilor, art.5 (3) prevede că se poate
încheia un înscris unic care să cuprindă atât contractul de societate,
cât şi statutul, denumit act constitutiv. Tot „act constitutiv” este
denumit şi contractul de constituire al societăŃilor în nume colectiv şi
în comandită simplă.
Un act constitutiv trebuie să cuprindă în mod obligatoriu
următoarele clauze:
1. Date privind identificarea asociaŃilor persoane fizice sau
juridice.
2. Date privind identitatea societăŃii comerciale ce se
constituie: denumirea, forma juridică, sediul.
3. Clauze privind caracteristicile societăŃii: obiectul de
activitate principal şi celelalte obiecte de activitate preconizate,
codificate conform codului CAEN; durata societăŃii; capitalul social.
4. Clauze privind conducerea şi gestiunea societăŃii.
5. Clauze privind drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor.
6. Dizolvarea şi lichidarea societăŃii.
7. Clauze privind sucursalele şi filialele societăŃii.

1. Prima parte a actului constitutiv cuprinde Date de

identificare a asociaŃilor (persoane fizice sau persoane juridice).
Acestea sunt persoanele care vor semna în faŃa notarului actul
constitutiv al societăŃii şi care sunt considerate fondatori. La art. 6(2)
din Legea nr.31/1990 (republicată) precizează că nu pot fi fondatori
persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost
condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz
23
de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare
de mită, precum şi pentru alte infracŃiuni prevăzute de lege.
În cazul persoanelor juridice, nu este suficientă semnătura
administratorului, ci aceasta trebuie susŃinută de hotărârea adunării
generale a asociaŃilor prin care se decide participarea ca asociat la o
altă societate.
2. Date privind identitatea viitoarei societăŃi comerciale,
precum:
a) denumirea şi emblema societăŃii;
b) forma juridică;
c) sediul societăŃii.
a) Unul din elementele esenŃiale de identitate ale unei societăŃi
îl constituie denumirea şi (opŃional) emblema societăŃii; pentru a se
evita ca mai multe societăŃi să aibă aceeaşi denumire. Registrul
ComerŃului a instituit o evidenŃă computerizată a denumirilor şi
obligă, înainte de a se întocmi actul constitutiv, să se verifice dacă
denumirea propusă mai este folosită sau nu de o altă societate şi,
dacă nu este folosită, să fie rezervată solicitantului.
b) Forma juridică a societăŃii comerciale, stabilită de asociaŃi
în funcŃie de elementele care au stat la baza deciziei – numărul de
asociaŃi, gradul de încredere dintre ei, mărimea capitalului social, etc.
- , trebuie menŃionată în mod obligatoriu în actul constitutiv, sub
sancŃiunea nulităŃii acestuia.
c) Sediul societăŃii. Dovada sediului societăŃii este contractul
de închiriere încheiat între o persoană fizică sau juridică proprietara
de drept a spaŃiului şi viitoarea societate comercială în curs de
constituire.
3. Clauze privind caracteristicile societăŃii comerciale
a) Obiectul societăŃii, care trebuie să fie concret şi corect
stipulat în actul constitutiv.
b) Durata societăŃii. Actul constitutiv trebuie să conŃină şi
decizia fondatorilor privind durata pentru care se înfiinŃează
societatea comercială: determinată, deci cu termen de funcŃionare,
dată de la care se dizolvă de drept, sau nelimitată.
c) Capitalul social. Aceasta este o prevedere obligatorie a
actului constitutiv, cu atât mai mult, cu cât Legea 31/1990
(republicată) prevede anumite plafoane minime ale capitalului social,

24
 valori minime nominale pentru o acŃiune şi o parte socială şi termene
precise privind efectuarea vărsămintelor de către asociaŃi.
Mărimea minimă a capitalului social depinde de tipul de
societate.
- La societăŃile în nume colectiv şi în comandită simplă nu este
stabilită o limită minimă a capitalului social;
- La societăŃile pe acŃiuni capitalul social nu poate fi mai mic
de 25.000 euro, în echivalent lei, iar valoarea nominală minimă a
unei acŃiuni este de 0,10 lei;
- La societăŃile cu răspundere limitată capitalul social minim
este de 200 lei şi se divide în părŃi sociale egale a căror valoare
nominală nu poate fi mai mică de 10 lei;
- La societăŃile pe acŃiuni trebuie să fie minimum 5 acŃionari,
iar la SRL, maximum 50 asociaŃi.
În tabelul de mai jos sunt sintetizate principalele caracteristici
ale societăŃilor comerciale:

Tip de societate SocietăŃi în SocietăŃi în comandită SocietăŃi pe SocietăŃi cu

nume colectiv acŃiuni răspundere
S.N.C. S.A. limitată
Indicatori Simplă Pe acŃiuni S.R.L.
S.C.S. S.C.A.
0 1 2 3 4 5
Mărime minimă a 25.000 25.000 euro, în 200 lei
capitalului social euro, în echivalent lei
echivalent
lei
Capitalul este PărŃi sociale PărŃi AcŃiuni AcŃiuni PărŃi sociale
divizat în: sociale
Valoarea nominală 0,10 lei 0,10 lei 10 lei
minimă a unei
acŃiuni/părŃi sociale
Număr de Minim 5 Minim 5 Maxim 50
proprietari
Responsabilitatea Nelimitată şi Nelimitată şi solidară a sunt obligaŃi sunt obligaŃi
proprietarilor solidară tuturor asociaŃilor numai la plata numai până la
comanditaŃi; acŃiunilor lor concurenŃa
comanditarii sunt aportului lor
obligaŃi numai până la
concurenŃa aportului
lor

Constituirea capitalului social se face prin subscrierea de aport

social de către asociaŃi sau acŃionari. Prin acŃiunea de subscriere,
25
asociaŃii sau acŃionarii se angajează în actul de constituire la o
contribuŃie în bani sau în natură, în vederea înfiinŃării sau dezvoltării
unei societăŃi comerciale.
La societăŃile cu răspundere limitată, un asociat unic, valoarea
aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de
specialitate.
La constituirea societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe
acŃiuni, capitalul social vărsat, nu va putea fi mai mic de 30% din cel
subscris. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni
de la înmatriculare.
La societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu
răspundere limitată, capitalul subscris trebuie vărsat integral de către
asociaŃi la constituirea societăŃii.
Pentru a se putea delimita mai uşor contribuŃia fiecărui asociat
la formarea capitalului social şi apoi a se stabili exact participarea
fiecărui asociat la beneficii şi pierderi, Legea 31/1990 (republicată)
prevede obligativitatea împărŃirii capitalului social în acŃiuni, la
societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, şi în părŃi sociale, la
societatea cu răspundere limitată. Valoarea nominală minimă la
acŃiuni este de 0,10 lei, iar la părŃi sociale, de 10 lei.
AcŃiunile sau părŃile sociale se pot evalua la următoarele
valori:
a)Valoarea nominală este dată de raportul dintre valoarea
capitalului social şi numărul de titluri emise (acŃiuni sau părŃi
sociale);
Exemplu: La înfiinŃarea unei societăŃi cu răspundere limitată
se constituie un capital social de 1.000 lei, care este divizat în 20
părŃi sociale. Valoarea nominală a unei părŃi sociale: 1.000 : 20 = 50
lei.
b) Valoarea de piaŃă sau cotaŃia titlurilor este valoarea de
vânzare-cumpărare a titlurilor, care se stabileşte, de regulă, prin
negociere la bursa de valori, pe baza raportului dintre cerere şi ofertă.
PreŃul de piaŃă al unei acŃiuni depinde de mai mulŃi factori,
cum ar fi: mărimea dividendelor aşteptate de către acŃionari,
stabilitatea financiară a entităŃii, situaŃia generală a pieŃei de capital,
rata dobânzilor.

26
 c) PreŃul de emisiune sau cursul acŃiunilor este preŃul care
trebuie plătit de către persoanele care subscriu acŃiunile sau părŃile
sociale.
PreŃul de emisiune poate fi egal sau mai mare decât valoarea
nominală.
d) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător
capitalizării dividendului anual pe o acŃiune la o rată medie a
dobânzii pe piaŃă.
Valoarea financiară =dividendul distribuit pe acŃiune/rata
medie a dobânzii pe piaŃă
Exemplu: Pentru o acŃiune s-a primit un dividend de 5 lei, iar
rata medie a dobânzii este de 8%. Valoarea financiară = 5:8/100 =
62,50 lei.
Suma de 62,50 lei corespunde sumei totale care trebuie plasată
la dobânda de 8% pentru a obŃine un avantaj egal cu mărimea
dividendului de 5 lei.
e) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare
profitului net pe o acŃiune care se poate capitaliza în cursul
exerciŃiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaŃă. Venitul
titlurilor este egal cu dividendele plus profitul încorporat în rezerve.
Valoarea de randament = (dividendul distribuit pe acŃiune +
cota parte din profit pe acŃiune încorporată în rezerve): rata medie a
dobânzii pe piaŃă
Exemplu: Dividendul pe acŃiune este de 5 lei, partea din profit
încorporată în rezerve este de 2 lei pe acŃiune, iar rata dobânzii este
de 8% pe an. Valoarea de randament = (5+ 2) : 8/100 = 87,50 lei.
f) Valoarea contabilă sau bilanŃieră se calculează ca un
raport între activul net contabil şi numărul de titluri; activul net
contabil = activ total – datorii – active fictive sau activ net contabil =
capitaluri proprii – active fictive
4.Clauze privind conducerea şi gestiunea societăŃii comerciale
Managementul societăŃii este realizat de către persoanele
desemnate de adunarea generală a asociaŃilor să administreze
societatea astfel încât să realizeze scopul propus, acela de a obŃine
beneficiile dorite.
FuncŃie de forma societăŃii, managementul acesteia se
realizează de către asociaŃii proprii sau persoane fizice sau juridice

27
din afara societăŃii; în unele cazuri, asociaŃii se pot constitui în
consilii de administraŃie.
5. Clauze privind drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor
ProporŃional cu aportul fiecărui asociat la capitalul social,
acesta beneficiază de dividende din beneficiile reale obŃinute de
societate.
Una din prevederile importante ale actului constitutiv este
aceea a reglementării modului de împărŃire a capitalului social,
funcŃie de aportul fiecăruia, care se face prin înscrierea numelui
asociatului, a capitalului social subscris de el, a capitalului social
vărsat, iar la societăŃile pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni şi cu
răspundere limitată se mai menŃionează numărul de acŃiuni, respectiv
părŃile sociale deŃinute şi valoarea nominală a acestora. La societăŃile
pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni se mai specifică numerele de
ordine ale acŃiunilor din Registrul acŃiunilor societăŃii.
6. Dizolvare şi lichidarea societăŃii comerciale
De regulă, la redactarea actului constitutiv se reproduc din
Legea 31/1990 (republicată) reglementările legale privind dizolvarea
şi lichidarea societăŃii, sau pur şi simplu se face menŃiunea:
„Dizolvare şi lichidarea societăŃii se fac în conformitate cu legile în
vigoare”.
7. Sedii secundare
Pentru a mări în mod eficient aria teritorială de cuprindere şi
funcŃionare a societăŃii comerciale, Legea 31/1990 (republicată)
permite societăŃilor comerciale înfiinŃarea de sedii secundare şi filiale
în diverse localităŃi din Ńară.
Legea 31/1990 (republicată) face precizarea că în actul
constitutiv trebuie să se menŃioneze sediile secundare – sucursale,
agenŃii, reprezentanŃe sau alte asemenea unităŃi fără personalitate
juridică, atunci când se înfiinŃează o dată cu societatea, sau condiŃiile
pentru înfiinŃarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare
înfiinŃare.

1.3.2. Etapele constituirii unei societăŃi comerciale

Pentru constituirea societăŃilor comerciale sunt necesare

întocmirea şi procurarea unor acte, obŃinerea unor avize etc., după
cum urmează:
28
 1. Verificarea, la Registrul ComerŃului, acceptabilităŃii
numelui şi emblemei alese şi redactarea actului constitutiv al
societăŃii.
2. ObŃinerea unor autorizaŃii prealabile.
3. Autentificarea actului de constituire a societăŃilor
comerciale.
4. Solicitarea înmatriculării societăŃii în Registrul ComerŃului.
5. Controlul de legalitate realizat de către judecătorul delegat.
6. Încheierea de înmatriculare.
7. Publicitatea societăŃii şi înscrierea la organele fiscale.
8. Deschiderea contului de virament.
9. Întocmirea ştampilelor, parafelor şi sigiliilor.
10. ÎnfiinŃarea filialelor şi sucursalelor.

1. Verificarea, la Registrul ComerŃului, acceptabilităŃii

numelui şi emblemei alese şi redactarea actului constitutiv al
societăŃii
Înainte de redactarea actului constitutiv este necesară
deplasarea la Registrul ComerŃului pentru a verifica dacă se acceptă
numele şi emblema alese, datorită faptului că s-ar putea ca acestea să
fie deja înregistrate de la alte societăŃi şi pentru a nu se crea confuzii
între două societăŃi cu aceleaşi nume şi emblemă.
După stabilirea numelui şi emblemei se va trece la redactarea
actului constitutiv al societăŃii.
2. ObŃinerea unor autorizaŃii prealabile
În anumite situaŃii, după redactarea actului constitutiv, acesta
se va prezenta organelor prevăzute de lege în vederea obŃinerii
autorizaŃiei prealabile.
3. Autentificarea actului de constituire a societăŃilor
comerciale
Actul de constituire, redactat în 6 exemplare, se va prezenta
notarului public în vederea autentificării. AsociaŃii sunt obligaŃi să
semneze în faŃa notarului după ce s-au legitimat cu buletinul/cartea
de identitate.
4. Solicitarea înmatriculării societăŃii în Registrul ComerŃului
În termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv,
persoanele împuternicite (membrii fondatori, administratorii
societăŃii sau alte persoane împuternicite expres de societate) vor
29
solicita înmatricularea societăŃii la Registrul ComerŃului din raza
teritorială a sediului central al societăŃii.
5. Controlul de legalitate realizat de către judecătorul delegat.
Controlul legalităŃii societăŃii ce urmează a deveni persoană
juridică este exercitat de către judecătorul delegat la Registrul
ComerŃului, delegarea realizându-se, la începutul fiecărui an
judecătoresc, de către Preşedintele Tribunalului JudeŃean sau al
Municipiului Bucureşti din raza teritorială a Oficiului Registrului
ComerŃului respectiv.
6. Încheierea de înmatriculare.
Dacă judecătorul delegat constată din actul constitutiv, precum
şi din toate celelalte dovezi depuse la dosar, că societatea comercială
îndeplineşte toate condiŃiile necesare pentru a fi autorizată, dispune,
printr-o încheiere, înmatricularea societăŃii în Registrul ComerŃului.
Termenul în care judecătorul urmează a se pronunŃa este de 5
zile din momentul în care solicitantul a depus toate actele necesare în
vederea autorizării.
Prin încheiere, judecătorul delegat se poate pronunŃa pentru
admiterea sau respingerea solicitării de autorizare.
7. Publicitatea societăŃii şi înscrierea la organele fiscale.
Potrivit art.34 din Legea 31/1990, transmiterea spre publicare
în „Monitorul Oficial” se realizează ulterior înmatriculării, şi din
oficiu, de către Oficiul Registrului ComerŃului.
8. Deschiderea contului de virament.
Deschiderea contului de virament se va face la banca pentru
care optează solicitantul, fiind necesare în acest scop următoarele
acte:
- cerere tip;
- actul constitutiv al societăŃii;
- copia hotărârii judecătoreşti;
- copia certificatului de înmatriculare;
- copia actului eliberat de DirecŃia FinanŃelor Publice în
legătură cu înregistrarea societăŃii.
9. Întocmirea ştampilelor, parafelor şi sigiliilor
Întocmirea ştampilelor, parafelor şi sigiliilor se va face la
comandă, la o unitate specializată, iar pentru obŃinerea lor trebuie
prezentate: Hotărârea judecătorească; Certificatul de înmatriculare.

30
 1.3.3. Documentele necesare constituirii unei societăŃi
comerciale

Acte doveditoare pentru sediu

Dovada deŃinerii cu titlu legal a spaŃiului se poate face cu:
• Contract de vânzare-cumpărare;
• Contract de închiriere sau subînchiriere înregistrat la
organele fiscale locale, în maximum 15 zile de la data semnării
(conform Legii 181/1997);
• Contract de asociere în participaŃiune;
• Contract de leasing imobiliar;
• Contract de comodat, de uz, de uzufruct;
• Certificat de moştenitor;
• Extras din cartea funciară.
Se prezintă acordul coproprietarilor (dacă aceştia există).
Dacă sediul este situat într-un imobil cu destinaŃia de locuinŃă,
care intră sub incidenŃa Legii locuinŃelor nr. 114/1996, se realizează
schimbarea destinaŃiei din locuinŃă în sediu social, potrivit legii, este
obligatoriu să se prezinte şi avizul favorabil al asociaŃiei
proprietarilor, sau, dacă nu există, al asociaŃiei proprietarilor din
locuinŃele cu care se învecinează spaŃiul, pe plan orizontal şi vertical.
DeclaraŃie pe proprie răspundere pentru înregistrare este
documentul din care rezultă că declarantul îndeplineşte condiŃiile
legale pentru deŃinerea şi exercitarea calităŃii pe care o are în
societatea comercială.
DeclaraŃie pe proprie răspundere trebuie dată de:
• Persoanele fizice care desfăşoară activităŃi independente;
• Fondatori;
• Administratori;
• Reprezentantul permanent - persoană fizică - desemnat prin
contractul de administrare a unei societăŃi comerciale;
• Cenzori.
DeclaraŃie pe proprie răspundere poate avea una din
următoarele forme:
• Forma autentificată de notarul public;

31
 • DeclaraŃie tip, semnată în faŃa judecătorului delegat sau în
faŃa directorului Oficiului Registrului ComerŃului al Municipiului
Bucureşti;
• Atestată de avocat, în condiŃiile Legii nr. 51/1995;
• Inclusă în actul constitutiv sau modificator autentic.
Actul constitutiv
Există mai multe tipuri de act constitutiv:
- contract de societate şi statut încheiate sub forma unui
înscris unic, denumit act constitutiv (anexat);
- contract de societate pentru societatea în nume colectiv, în
comandită simplă;
- contract de societate şi statut pentru societatea pe acŃiuni,
în comandită pe acŃiuni şi cu răspundere limitată;
- statut, pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat
unic.
Pentru redactarea obiectului de activitate se va utiliza
„Clasificarea activităŃilor din economia naŃională, CAEN”, aprobată
prin H.G. nr. 656/1997. Obiectul de activitate se va exprima prin
grupe de trei cifre pentru domeniu şi prin clase de patru cifre pentru
activităŃi. Indicarea domeniului şi activităŃii principale se va face
printr-o grupă de trei cifre şi o clasă de patru cifre aparŃinând grupei
respective.
Cuantumul taxei de înregistrare este corelat cu numărul de
coduri care compun obiectul de activitate.
Redactarea actului constitutiv se poate realiza de către:
- Biroul unic (Oficiul de asistenŃă pentru societăŃile
comerciale);
- avocat;
- notar;
- întreprinzătorul însuşi.
Dovada depunerii capitalului social
Aportul în numerar la capitalul social se poate vărsa:
• la ghişeul CEC din sediul Camerei de ComerŃ şi Industrie;
• la orice bancă, fie direct de către întreprinzător, fie la cererea
solicitantului, de către Biroul unic;
Dovada privind efectuarea vărsămintelor în numerar se poate
efectua, după caz, cu:

32
 • foaie de vărsământ;
• ordin de plată;
• chitanŃă CEC.
Dovada depunerii aportului în numerar trebuie să menŃioneze
numele asociatului şi sintagma „aport la capitalul social al societăŃii
comerciale”, indicându-se denumirea acesteia.
Actele privind activitatea comercială anterioară
Comerciantul persoană fizică sau membrii unei asociaŃii
familiale trebuie să depună la dosarul de înregistrare acte din care să
rezulte activitatea comercială anterioară sau, în lipsa acestora, actul
privind nivelul studiilor absolvite. Aceste acte se depun în copii
certificate de către comerciant sau de referentul Biroului unic.
Specimenul de semnătură
Potrivit legii, comerciantul persoană fizică, reprezentanŃii unei
societăŃi comerciale, administratorii, lichidatorii, conducătorii
sucursalei sunt obligaŃi să depună semnăturile lor la Oficiul
Registrului ComerŃului.
Pentru depunerea specimenului de semnătură se completează
un formular tip.
Pentru dovedirea specimenului de semnătură, persoana
respectivă va semna în prezenŃa judecătorului delegat sau a
conducătorului Oficiului ori a înlocuitorului acestuia, care va
certifica semnătura. În absenŃa semnatarului se poate prezenta un
specimen legalizat de notarul public.
Copii de pe actele de identitate
Actele de identitate trebuie depuse în copie de către:
- comercianŃii persoane fizice (inclusiv membrii unei asociaŃii
familiale);
- fondatorii unei societăŃi comerciale pe acŃiuni şi în comandită
pe acŃiuni;
- asociaŃii unei societăŃi în nume colectiv, în comandită simplă
şi cu răspundere limitată.
Dosarul pentru înmatricularea în Registrul ComerŃului şi
înregistrarea fiscală a unui comerciant persoană fizică (PF) se va
depune la Camera de ComerŃ şi Industrie şi va conŃine, în
ordinea indicată mai jos, următoarele documente:

33
 1. Cerere de autorizare şi/sau de înmatriculare - declaraŃie de
înregistrare, într-un exemplar;
2. AutorizaŃia emisă de autoritatea administraŃiei publice
locale în temeiul Decretului - Lege nr. 54/1990 (copie).
3. Dovada sediului comerciantului PF (copie).
4. DeclaraŃia comerciantului pe proprie răspundere privind
lipsa antecedentelor penale care l-ar face nedemn pentru profesia de
comerciant (original).
5. Împuternicire specială, dacă cererea se întocmeşte şi se
depune la Oficiul Registrului ComerŃului, de o altă persoană decât
comerciantul autorizat (original).
6. Copie după cartea de identitate sau buletinul de identitate.
7. DeclaraŃia pe proprie răspundere a comerciantului, dată sub
semnătura privată, cu privire la averea deŃinută şi la modul de
evaluare a acesteia (originală).
8. Acte privind activitatea comercială anterioară sau, în lipsa
acestora, actul privind nivelul studiilor absolvite (copii).
9. Dovezile privind plata taxelor legale:
- taxa judiciară de timbru (original);
- timbre judiciare;
- taxa de timbru extrajudiciar (original) sau timbru fiscal mobil
în valoare de 100.000 lei;
- taxa de înmatriculare + taxa de eliberare copii certificate
pentru dosarul fiscal.
În situaŃia în care se solicită înmatricularea în Registrul
ComerŃului a unei asociaŃii familiale, înfiinŃată în temeiul Decretului
- lege nr. 54/1990, (formular-tip) pentru fiecare din membrii
asociaŃiei familiale.
Judecătorul delegat poate dispune administrarea şi a altor acte
doveditoare decât cele enumerate.

Teste de autoevaluare:

1. Un management financiar eficient presupune:

a) resurse utilizate pentru realizarea programelor
b) dirijarea cheltuielilor în concordanŃă cu regulamentele
specifice;

34
 c) cheltuieli efectuate conform bugetului de venituri şi
cheltuieli;
d) decizii ferme pe linia aprobării cheltuielilor.

2. După structura capitalului social, societăŃile comerciale se

împart în:
a) societăŃi cu părŃi de interes; societăŃi cu părŃi sociale;
societăŃi cu acŃiuni;
b) societăŃi cu capital românesc şi societăŃi cu capital străin
sau mixt.
c) societăŃi comerciale de persoane; societăŃi comerciale de
capital; societăŃi comerciale cu elemente comune de personal şi de
capital;
d) societate cu minimum unu şi maxim 50 asociaŃi; societăŃi cu
minim 2 şi maxim nelimitat de angajaŃi.

3. După provenienŃa capitalului social societăŃile comerciale se

clasifică în:
a) societăŃi comerciale de persoane şi societăŃi comerciale de
capital
b) societăŃi comerciale cu capital românesc şi societăŃi cu
capital străin şi mixt.
c) societate cu minimum unu şi maxim 50 asociaŃi; societăŃi cu
minim 2 şi maxim nelimitat de angajaŃi;
d) societăŃi cu părŃi de interese; societăŃi cu părŃi sociale;
societăŃi cu acŃiuni.

4. Care societăŃi comerciale pot emite titluri de valoare sub

formă de părŃi sociale
a) societăŃi pe acŃiuni
b) societăŃi în comandită pe acŃiune;
c) societăŃi în nume colectiv;
d) societăŃi cu răspundere limitată.

5. Câte tipuri de societăŃi comerciale există (conform legii

31/1990 republicată)
a) 3;
b) 5;
35
 c) 4;
d) 6;

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova
2. Legea 31/1990 privind societăŃile comerciale actualizată
2011

36
 Unitatea de învăŃare 2. FuncŃionarea societăŃilor
comerciale

2.1. Organele de conducere şi control ale societăŃii

comerciale
2.2. Registrele societăŃii.
2.3. Modificarea actului constitutiv.
2.4. Dizolvarea şi lichidarea societăŃilor comerciale

Timp alocat: 2 ore

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea documentelor necesare înfiinŃării unei societăŃi
comerciale
- principalele registre contabile ale unei societăŃi comerciale
- modul de modificare a actului constitutiv la o societate
comercială
- dizolvarea şi lichidarea societatilor comerciale

Cuvinte cheie: dizolvarea, lichidarea, majorarea capitalului

social, diminuarea capitalului social, fuziune,

ConŃinut:

2.1. Organele de conducere şi control ale societăŃii

comerciale

Aceste organe sunt:

- adunarea generală a asociaŃilor;
- administrator;
- consiliu de administraŃie;
- cenzorii.

Adunarea generală a asociaŃilor

Având în vedere caracterul contractual al societăŃilor
comerciale si faptul că asociaŃii răspund (limitat sau nelimitat) pentru
pierderile înregis-trate de societate, este normal ca deciziile mai
importante să fie luate de comun acord.
37
 La societatea în nume colectiv şi în comandită simplă :

Pentru aprobarea bilanŃului contabil şi pentru deciziile
referitoare la răspunderile administratorilor este necesar votul
asociaŃilor reprezentând majoritatea capitalului social.

AsociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social pot alege unul sau mai mulŃi administratori dintre ei, fixându-
le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraŃie, numai
dacă actul constitutiv nu dispune altfel. Cu aceeasi majoritate,
asociaŃii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra
limitării puterilor lor, afară de cazul când administratorii au fost
numiŃi prin actul constitutiv.

În caz de divergenŃă între administratori, vor decide
asociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

AsociaŃii din societatea în nume colectiv şi asociaŃii
comanditaŃi din societatea în comandită simplă nu pot lua parte ca
asociaŃi cu răspundere nelimitată în alte societăŃi concurente sau cu
acelasi obiect de activitate fără consimŃământul celorlalŃi asociaŃi.
La societatea cu răspundere limitată:

Hotărârile asociaŃilor se iau în adunarea generală prin votul
repre-zentând majoritatea absolută a asociaŃilor şi a părŃilor sociale;

Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului
constitutiv, este necesar votul tuturor asociaŃilor, afară de cazul când
legea sau actul constitutiv prevăd altfel.
Dacă, la prima convocare, adunarea legal constituită nu poate
lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităŃii cerute,
adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare
ar fi numărul de asociaŃi şi partea din capitalul social reprezentată de
asociaŃii prezenŃi.
Convocarea adunării generale se va face în forma prevăzută în
actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziŃii speciale, prin scrisoare
recomandată, cu cel puŃin 10 zile înainte de ziua fixată pentru Ńinerea
acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Un asociat sau un număr de asociaŃi, ce reprezintă cel puŃin ¼
din capitalul social, vor putea cere convocarea adunării generale,
arătând scopul acestei convocări.
Administratorii sunt obligaŃi să convoace adunarea asociaŃilor
la sediul social cel puŃin o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie.
Adunarea generală are următoarele obligaŃii principale:
38
 a) să aprobe bilanŃul contabil, contul de profit şi pierderi şi să
stabilească repartizarea beneficiului net;
b) să desemneze pe administratori şi cenzori, să-i revoce şi să
le dea descărcare de activitatea lor;
c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru
daunele pricinuite societăŃii, desemnând şi persoana însărcinată să o
exercite;
d) să modifice actul constitutiv.
La societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni :
Legea 31/1990 (republicată), în articolele 110-133,
reglementează în amănunt instituŃia adunării generale, reglementări
valabile, cu unele mici deosebiri, atât la societatea pe acŃiuni, cât şi la
societatea în comandită pe acŃiuni după cum urmează:
Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare. Când actul
constitutiv nu dispune altfel, ele se vor Ńine la sediul societăŃii şi în
localul indicat în convocare.
Adunarea ordinară se întruneste cel puŃin o dată pe an, în cel
mult 3 luni de la încheierea exerciŃiului financiar. În afară de
dezbaterea altor probleme înscrise pe ordinea de zi, adunarea
generală este obligată:

să discute, să aprobe sau să modifice bilanŃul contabil, după
ascultarea raportului administratorilor şi cenzorilor, şi să fixeze
dividendul;

să aleagă pe administratori si cenzori;

să fixeze remuneraŃia cuvenită pentru exerciŃiul în curs
administratorilor şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul
constitutiv;

să se pronunŃe asupra gestiunii administratorilor

să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz,
programul de activitate pe exerciŃiul financiar următor;

să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinŃarea uneia sau
mai multor unităŃi ale societăŃii.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este
necesară, la prima convocare, prezenŃa acŃionarilor care să reprezinte
cel puŃin jumătate din capitalul social, iar hotărârile trebuie să fie
luate de acŃionarii ce deŃin majoritatea absolută din capitalul social
reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se
prevede o majorare mai mare.
39
 Dacă adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii
condiŃiilor arătate mai sus, adunarea întrunită în a doua convocare
poate să delibereze asupra problemelor puse pe ordinea de zi a celei
dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital social reprezentată de
acŃionarii prezenŃi, cu majoritatea acestora.
Adunarea generală extraordinară se întruneste ori de câte ori
este necesar a se lua o hotărâre pentru :

schimbarea formei juridice a societăŃii;

mutarea sediului societăŃii;

schimbarea obiectului de activitate al societăŃii;

prelungirea duratei societăŃii;

majorarea capitalului social;

reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin
emisiunea de noi acŃiuni;

fuziunea cu alte societăŃi sau divizarea societăŃii;

dizolvarea anticipată a societăŃii;

conversia acŃiunilor dintr-o categorie în cealaltă;

conversia unei categorii de obligaŃiuni în altă categorie sau
în acŃiuni;

emisiunea de obligaŃiuni;

oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă
hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale
extraordinare.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare,
când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare:

la prima convocare, prezenŃa acŃionarilor reprezentând ¾ din
capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de
acŃionari care să reprezinte cel puŃin jumătate din capitalul social;

la convocările următoare, prezenŃa acŃionarilor reprezentând
jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui
număr de acŃionari care să reprezinte cel puŃin o treime din capitalul
social.
Regulile privind validitatea deliberărilor adunării generale
extraordinare se aplică la societatea în comandită pe acŃiuni pentru:

revocarea administratorilor;

alegerea altei persoane în locul administratorului revocat,
decedat sau al cărui mandat a încetat.

40
 Termenul de întrunire, în nici un caz, nu poate fi mai mic de
15 zile de la publicarea convocării.
Convocarea va fi publicată în „Monitorul Oficial al
României”, Partea a IV-a, şi într-unul dintre ziarele de largă
răspândire din localitatea în care se află sediul societăŃii sau din cea
mai apropiată localitate. Dacă toate acŃiunile societăŃii sunt
nominative, convocarea poate fi făcută prin scrisoare recomandată
sau, dacă actul constitutiv permite, printr-o scrisoare simplă,
expediată cu cel puŃin 15 zile înainte de data Ńinerii adunării, pe
adresa acŃionarului, înscrisă în registrul acŃionarilor. Schimbarea
adresei nu poate fi opusă societăŃii, dacă aceasta nu i-a fost
comunicată în scris de acŃionar.
Convocarea va cuprinde locul şi data Ńinerii adunării, precum
şi ordinea de zi, cu menŃiunea explicită a tuturor problemelor care
vor face obiectul dezbaterilor adunării. Când pe ordinea de zi
figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv,
convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor.
În înştiinŃarea pentru prima adunare generală se vor putea fixa
ziua şi ora pentru cea de-a doua adunare, când cea dintâi nu s-ar
putea Ńine. A doua adunare generală nu se poate întruni în chiar ziua
fixată pentru prima adunare generală.
Administratorii sunt obligaŃi să convoace de îndată adunarea
generală, la cererea acŃionarilor reprezentând a zecea parte din
capitalul social şi dacă cererea cuprinde dispoziŃii ce intră în
atribuŃiile adunării.
Adunarea va avea loc la o lună de la cerere.
AcŃionarii exercită dreptul lor de vot, în adunarea generală,
proporŃional cu numărul acŃiunilor pe care le posedă, cu excepŃia
cazurilor când în actul constitutiv s-a limitat numărul voturilor
aparŃinând acŃionarilor ce posedă mai mult de o acŃiune. De
asemenea, exerciŃiul dreptului de vot este suspendat pentru acŃionarii
care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadenŃă.
AcŃionarii reprezentând întregul capital social vor putea, dacă
nici unul dintre ei nu se opune, să Ńină o adunare generală şi să ia
orice hotărâre de competenŃa adunării, fără respectarea formalităŃilor
cerute pentru convocarea ei.
AcŃionarii care posedă acŃiuni la purtător au drept de vot
numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau
41
prin înstiinŃarea de convocare, cu cel puŃin 5 zile înainte de adunare.
Cenzorii vor constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a
acŃiunilor. AcŃiunile vor rămâne depuse până după adunare, dar nu
mai mult de 10 zile de la data acesteia.
AcŃionarii nu vor putea fi reprezentaŃi în adunările generale
decât prin alŃi acŃionari, în baza unei procuri speciale.
SedinŃa adunării generale este prezidată de drept de către
administrator sau, după caz, de preşedintele consiliului de
administraŃie. Se va constitui o comisie dintre acŃionarii cu drept de
vot, formată din unul până la trei secretari, care vor verifica lista de
prezenŃă a acŃionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă
fiecare, procesul-verbal întocmit de cenzori pentru constatarea
numărului acŃiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităŃilor
cerute de lege şi de actul constitutiv pentru Ńinerea adunării. Unul
dintre secretari întocmeşte procesul-verbal al sedinŃei adunării
generale.
Hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis cu excepŃia
hotărârilor privind alegerea membrilor consiliului de administraŃie şi
a cenzorilor, revocarea lor şi a celor referitoare la răspunderea
administratorilor, care se iau prin vot secret.
Un proces-verbal, semnat de presedinte şi secretar, va constata
îndeplinirea formalităŃilor de convocare, data şi locul adunării
generale, acŃionarii prezenŃi, numărul acŃiunilor, procentul din
capitalul social prezent, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la
cererea acŃionarilor, declaraŃiile făcute de ei în sedinŃă. La procesul-
verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum şi listele
de prezenŃă a acŃionarilor. Procesul- verbal va fi trecut în registrul
adunărilor generale.
Hotărârile adunării generale vor fi depuse la Oficiul
Registrului ComerŃului spre a fi menŃionate în registru şi publicate în
„Monitorul Oficial”, Partea a IV-a.
AcŃionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de
adunarea generală referitoare la schimbarea obiectului principal de
activitate, la mutarea sediului sau la forma societăŃii, au dreptul de a
se retrage din societate şi de a obŃine contravaloarea acŃiunilor pe
care le posedă, la valoarea ce ar rezulta după ultimul bilanŃ contabil
aprobat, sau la cota bursei.
Administrarea societăŃii comerciale
42
 Managementul societăŃilor comerciale este asigurat de
persoane fizice sau juridice, denumite de Legea 31/1990
(republicată) „administratori”. Administratorul trebuie să
îndeplinească anumite condiŃii pentru a deŃine această calitate,
indiferent de forma de societate care-l numeşte:
- capacitatea de a încheia acte juridice în numele şi pe seama
societăŃii comerciale pe care o reprezintă, în conformitate cu
prevederile Art.949 – 952 Cod civil;
- onorabilitatea reglementată de Art.135 din Legea 31/1990
(repu-blicată), care stipulează că nu pot fi administratori, directori
sau reprezentanŃi ai societăŃii, iar dacă au fost alese sunt decăzute din
drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune,
delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi
pentru alte infracŃiuni prevăzute de lege;
- eligibil - administratorii, de regulă, sunt aleşi de asociaŃi şi
numai în cazul societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic,
acesta se poate autonumi ca administrator, dacă nu numeşte o altă
persoană în această calitate. La societăŃile în nume colectiv, în
comandită simplă şi cu răspundere limitată, asociaŃii care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulŃi
administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi
eventuala lor remunerare; în cazul societăŃii pe acŃiuni şi în
comandită pe acŃiuni, legea societăŃilor comerciale este şi mai
exigentă în sensul că alegerea administratorilor se face de către
adunarea generală prin vot secret;
- calitatea de asociat - la societăŃile în nume colectiv, în
comandită simplă şi pe acŃiuni, administratorul trebuie să fie asociat,
iar dacă nu este, devine asociat din momentul alegerii lui ca
administrator; la societăŃile pe acŃiuni şi cu răspundere limitată,
administratorii pot fi şi asociaŃi.
Administratorii pot face toate operaŃiunile cerute pentru
aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăŃii, în
limitele stabilite de actul constitutiv sau de contractul de
administrare. Ei sunt obligaŃi să ia parte la toate adunările generale,
la consiliile de administraŃie şi la organele de conducere similare
acestora.

43
 „Managementul modern presupune să se asigure o mai mare
flexibilitate şi autonomie managerilor, în scopul îmbunătăŃirii
eficienŃei şi efectivităŃii operaŃiunilor lor. Deoarece acest lucru
conferă managerului mai mari puteri de a lua decizii, se pune un mai
mare accent pe responsabilitate, ca instrument pentru echilibrarea si
controlul exerciŃiului acestei puteri” (Mircea Boulescu Management
financiar-contabil, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
2002).
Administratorii sunt solidar răspunzători (dacă sunt mai mulŃi)
faŃă de societate pentru :

realitatea vărsămintelor efectuate de asociaŃi;

existenŃa reală a dividendelor plătite;

existenŃa registrelor cerute de lege şi Ńinerea lor corectă;

exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale;

stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul
constitutiv o impun.
Administrarea societăŃilor pe acŃiuni si în comandită pe
acŃiuni
Aceste societăŃi sunt administrate de unul sau mai mulŃi
administratori, asociaŃi sau nu, persoane fizice sau juridice, temporari
şi revocabili.
Dacă sunt mai mulŃi administratori, ei constituie un consiliu de
administraŃie.
Controlul gestiunii
Verificarea gestiunii la societăŃile în nume colectiv, în
comandită simplă si cu răspundere limitată (cu până la 15 asociaŃi) se
face de către asociaŃi.
Controlul gestiunii la societăŃile pe acŃiuni, în comandită pe
acŃiuni şi cu răspundere limitată cu peste 15 asociaŃi (figura 7) se
efectuează de minim trei cenzori şi tot atâŃia supleanŃi dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel. În toate cazurile, numărul cenzorilor
trebuie să fie impar.
Cenzorii se aleg la început de adunarea constitutivă pentru o
perioadă de trei ani, după care vor fi aleşi de adunarea generală
ordinară prin vot secret. Cel puŃin unul dintre ei trebuie să fie
contabil autorizat în condiŃiile legii sau expert contabil. Cenzorii
trebuie să fie acŃionari, cu excepŃia cenzorului autorizat sau

44
expertului contabil. Majoritatea cenzorilor şi a supleanŃilor trebuie să
fie cetăŃeni români.
Cenzorii sunt obligaŃi să depună înainte de începerea
mandatului o garanŃie care reprezintă a treia parte din garanŃia
stabilită pentru administratori.

Controlul
gestiunii

AsociaŃi
Cenzori

Societatea pe Societatea în
acŃiuni comandită simplă
Societatea în Societatea în nume
comandită pe colectiv
acŃiuni

Societatea cu
răspundere
limitată cu peste
15 asociaŃi

Figura 7. Controlul gestiunii la societăŃile pe acŃiuni, în comandită pe

acŃiuni şi cu răspundere limitată (cu peste 15 asociaŃi)

Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi decad din mandatul lor:

rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soŃii
administratorilor;

45

persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcŃii
decât aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraŃie de la
administratori sau de la societate;

persoanele cărora le este interzisă funcŃia de administrator
pentru infracŃiunile prevăzute la art.135 din Legea 31/1990
(republicată).
Cenzorii sunt obligaŃi să supravegheze gestiunea societăŃii, să
verifice dacă bilanŃul contabil şi contul de profit şi pierderi sunt legal
întocmite şi în concordanŃă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt
regulat Ńinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform
regulilor stabilite pentru întocmirea bilanŃului contabil.
Administratorii trebuie să prezinte cenzorilor, cu cel puŃin o
lună înainte de ziua stabilită pentru sedinŃa adunării generale, bilanŃul
exerciŃiului financiar ce urmează a fi dezbătut, cu contul de profit şi
pierderi, însoŃit de raportul lor şi de documentele justificative.
BilanŃul contabil şi contul de profit şi pierderi, împreună cu raportul
administratorilor si cenzorilor, vor rămâne depuse la sediul societăŃii
şi la cel al sucursalelor în cele 15 zile care preced întrunirea adunării
generale, pentru a fi cercetate de acŃionari.
Despre toate acestea, precum şi despre propunerile pe care le
vor considera necesare privind bilanŃul contabil şi repartizarea
beneficiilor, cenzorii vor face adunării generale un raport amănunŃit.
Adunarea generală nu va putea aproba bilanŃul contabil şi contul de
profit şi pierderi dacă acestea nu sunt însoŃite de raportul cenzorilor.
Cenzorii sunt obligaŃi, de asemenea:

să facă, în fiecare lună şi pe neasteptate, inspecŃia casei şi
să verifice existenŃa titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea
societăŃii sau au fost primite în gaj, cauŃiune sau depozit;

să convoace adunarea generală ordinară sau extraordinară,
când aceasta n-a fost convocată de administratori;

să ia parte la adunările ordinare si extraordinare, putând
face să se insereze în ordinea de zi propunerile pe care le vor
considera necesare;

să constate depunerea regulată a garanŃiei din partea
administratorilor;

să vegheze ca dispoziŃiile legii şi ale actului constitutiv să
fie îndeplinite de administratori şi lichidatori.

46
 Cenzorii au dreptul să obŃină în fiecare lună de la
administratori o situaŃie asupra mersului operaŃiunilor.
Este interzis cenzorilor să comunice acŃionarilor în particular
(altfel decât în mod organizat, în adunarea generală) sau terŃilor
datele referitoare la operaŃiunile societăŃii, constatate cu ocazia
exercitării mandatului lor.
Cenzorii vor aduce la cunostinŃa administratorilor neregulile în
administraŃie şi încălcările dispoziŃiilor legale şi ale prevederilor
actului constitutiv pe care le constată, iar cazurile mai importante le
vor aduce la cunostinŃa adunării generale.
Cenzorii vor trece într-un registru special constatările făcute în
exerciŃiul mandatului lor, cât şi deliberările lor. Registrul se
păstrează de către administrator, care trebuie să semneze fiecare
constatare de luare la cunostinŃă. Administratorul este obligat să ia
măsuri urgente pentru reme-dierea situaŃiilor constatate, în caz
contrar fiind făcut răspunzător pentru pagubele materiale produse.

2.2. Registrele societăŃii

Baza legală: Codul comercial Cartea I titlul IV art. 22-34;

Legea 82/1991 Legea contabilităŃii; Legea 31/1990 (republicată) art.
172–181.
Legea 31/1990 (republicată) art. 172-181, reglementează
obligativitatea societăŃilor comerciale pe acŃiuni ca, pe lângă
evidenŃele prevăzute de lege, de a Ńine şi următoarele registre:

un registru al acŃionarilor, care să cuprindă, după caz,
numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul acŃionarilor
cu acŃiuni nominative, precum şi vărsămintele făcute în contul
acŃiunilor. evidenŃa acŃiunilor emise în formă dematerializată şi
tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinută de un registru
independent privat al acŃionarilor, conform legii 52/1994;

un registru al sedinŃelor si deliberărilor adunărilor generale;

un registru al sedinŃelor şi deliberărilor consiliului de
administraŃie;

un registru al sedinŃelor şi deliberărilor comitetului de
direcŃie;

un registru al deliberărilor şi constatărilor cenzorilor în
exercitarea mandatului lor;
47

un registru al obligaŃiunilor, care să arate totalul
obligaŃiunilor emise şi al celor rambursate, precum si numele si
prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt
nominative. evidenŃa obligaŃiunilor emise în formă dematerializată şi
tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinută conform legii
52/1994.
Registrul acŃionarilor şi registrul obligaŃiunilor se pot Ńine
manual sau în sistem computerizat. Societatea comercială poate
contracta cu o societate de registru independent privat Ńinerea
registrului acŃionarilor şi a registrului obligaŃiunilor în sistem
computerizat si efectuarea înregistrărilor şi a altor operaŃiuni legate
de aceste registre.

2.3. Modificarea actului constitutiv

După constituirea societăŃii, pe parcursul activităŃii acesteia

apar diverse situaŃii care necesită modificarea actului constitutiv, în
mod obligatoriu impusă de situaŃia creată sau numai la cererea
expresă şi exclusivă a asociaŃilor.
A. astfel, dintre situaŃiile în care legea impune în mod
obligatoriu modificarea actului constitutiv, sub sancŃiunea dizolvării
societăŃii, enumerăm:
1. Modificarea numărului minim si maxim obligatoriu de
asociaŃi.
- dacă numărul de asociaŃi se reduce sub cinci la societăŃile pe
acŃiuni si în comandită pe acŃiuni si nu se completează cu alŃi asociaŃi
în termenul legal de nouă luni, actul constitutiv trebuie modificat în
sensul schimbării în altă formă legală de societate, corespunzătoare
numărului de asociaŃi rămaşi; în caz contrar, societatea se dizolvă
conform art.223 (1) din Legea 31 / 1990 (republicată);
- la societăŃile cu răspundere limitată cu mai mulŃi asociaŃi, în
situaŃia în care societatea rămâne cu un singur asociat, actul
constitutiv trebuie modificat pentru societatea cu răspundere limitată
cu asociat unic;
- tot la societăŃile cu răspundere limitată, în situaŃia când
numărul de asociaŃi depăseste 50 – număr maxim admis de lege –,
actul constitutiv trebuie modificat în sensul schimbării formei
juridice a societăŃii în societate pe acŃiuni;
48
 - în cazul societăŃilor în nume colectiv, dacă numărul de
asociaŃi, din diverse motive, se reduce la unul singur, asociatul rămas
trebuie să modifice actul constitutiv pentru transformarea societăŃii
din societate în nume colectiv în societate cu răspundere limitată cu
asociat unic. În caz contrar, societatea se dizolvă în baza art. 224 din
Legea 31/1990 (republicată). Această prevedere a legii se aplică si în
cazul societăŃilor în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni,
dacă rămâne un singur asociat comanditat sau comanditar.
B. sunt cazuri când asociaŃii doresc modificari ale actului
constitutiv al societăŃii fără să fie obligaŃi prin lege, ci doar prin
voinŃa proprie, modificări pe care le consideră necesare, în funcŃie de
situaŃia nou creată în societate. Aceste modificări se referă la:
• Modificări ale actului constitutiv menŃionate în Registrul
ComerŃului, în baza încheierii judecătorului delegat:
- mutarea sediului societăŃii în altă localitate;
- schimbarea obiectului principal de activitate;
- modificarea capitalului social;
- reducerea sau prelungirea duratei societăŃii;
- fuziunea si divizarea;
- dizolvarea;
- lichidarea.
• Modificarea structurii aporturilor la capitalul social
• Modificări ale actului constitutiv, menŃionate în Registrul
ComerŃului, în baza rezoluŃiei directorului Oficiului Registrului
ComerŃului:
- mutarea sediului principal sau al sucursalei în aceeasi
localitate;
- schimbarea denumirii străzilor prin decizie administrativă;
- modificarea datelor de stare civilă sau de identificare a
fondatori-lor, asociaŃilor, administratorilor, cenzorilor;
- schimbarea administratorilor, împuterniciŃilor,
reprezentanŃilor, cenzorilor, comanditaŃilor sau lichidatorilor;
- transmiterea părŃilor sociale sau acŃiunilor;
- excluderea asociaŃilor;
- retragerea asociaŃilor;
- decesul unui asociat;
- suspendarea temporară a activităŃii;
- transformarea formei juridice a societăŃii comerciale;
49
 - modificarea firmei;
- declararea sau modificarea emblemei;
- înscrierea menŃiunilor referitoare la fondul de comerŃ;
- înscrierea menŃiunilor privind drepturile de proprietate
industrială;
- radierea comerciantului din Registrul ComerŃului.
• Modificări ale actului constitutiv înregistrate în baza
încheierii judecătorului delegat, fără autorizarea funcŃionării şi
fără preschimbarea certificatului de înregistrare
• Modificări ale actului constitutiv înregistrate în baza
încheierii judecătorului delegat, cu preschimbarea certificatului
de înregistrare si cu autorizarea funcŃionării
• Modificări ale actului constitutiv înscrise în Registrul
ComerŃului în baza rezoluŃiei directorului Oficiului Registrului
ComerŃului, fără preschimbarea certificatului de înregistrare
• Modificări ale actului constitutiv înscrise în Registrul
ComerŃului în baza rezoluŃiei directorului Oficiului Registrului
ComerŃului, cu preschimbarea certificatului de înregistrare si
fără autorizarea funcŃionării
• Modificări ale actului constitutiv înscrise în Registrul
ComerŃului în baza rezoluŃiei directorului Oficiului Registrului
ComerŃului, cu preschimbarea certificatului de înregistrare şi cu
autorizarea funcŃionării comerciantului
Legea 31/1990 (republicată), art. 199 – 201, reglementează
condiŃiile legale pentru modificarea actului constitutiv al unei
societăŃi comerciale. Din aceste reglementări se desprinde o
concluzie esenŃială, şi anume că orice modificare adusă actului
constitutiv nu creează o nouă persoană juridică, cu excepŃia
cazurilor de fuziune sau divizare.
Actul constitutiv poate fi modificat de asociaŃi, cu respectarea
condiŃiilor de fond si de formă prevăzute pentru încheierea lui.
Modificările privind mutarea sediului societăŃii în altă
localitate, schimbarea obiectului principal de activitate, modificarea
capitalului social, fuziunea şi divizarea, reducerea sau prelungirea
duratei societăŃii, dizolvarea şi lichidarea ei se vor menŃiona în
Registrul ComerŃului numai în baza încheierii judecătorului delegat.
Celelalte modificări se vor menŃiona, cu respectarea
dispoziŃiilor legale, în baza rezoluŃiei directorului Oficiului
50
Registrului ComerŃului. Această rezoluŃie are, în mod corespunzător,
regimul legal al încheierii judecătorului delegat.
Actul adiŃional cuprinzând textul integral al prevederilor
actului constitutiv, modificate, se depune la Oficiul Registrului
ComerŃului si se menŃionează în acest registru, după care se
transmite, din oficiu, „Monitorului Oficial”, spre publicare, pe
cheltuiala societăŃii. Actul modificator al actului constitutiv al
societăŃilor în nume colectiv sau în comandită simplă, în formă
autentică, se depune la Oficiul Registrului ComerŃului şi se
menŃionează în acest registru, fără a fi obligatorie publicarea lui în
„Monitorul Oficial al României.”
Dacă se aduc mai multe modificări actului constitutiv, fie
concomitent, fie succesiv, acesta va fi actualizat cu toate modificările
intervenite şi, în această formă, va fi depus la Oficiul Registrului
ComerŃului.
Reducerea sau majorarea capitalului social
Capitalul social poate fi redus prin:
- micsorarea numărului de acŃiuni sau părŃi sociale;
- reducerea valorii nominale a acŃiunilor sau a părŃilor sociale;
- dobândirea propriilor acŃiuni, urmată de anularea lor.
Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu
este motivată de pierderi, prin:
- scutirea totală sau parŃială a asociaŃilor de vărsămintele
datorate;
- restituirea către acŃionari a unei cote părŃi din aporturi,
proporŃŃională cu reducerea capitalului social si calculată egal pentru
fiecare acŃiune sau parte socială;
- alte procedee prevăzute de lege.
Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după
trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în
„Monitorul Oficial al României.”
Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social,
atunci când legea îl fixează (25 milioane lei la societăŃile pe acŃiuni şi
în comandită pe acŃiuni şi două milioane la societăŃile cu răspundere
limitată), să arate motivele pentru care se face reducerea şi procedeul
ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Majorarea capitalului. capitalul social se poate majora prin
emi-siunea de acŃiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a
51
acŃiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în
natură. De asemenea, acŃiunile noi sunt eliberate prin încorporarea
rezervelor legale, precum şi a beneficiilor sau a primelor de
emisiune, ori prin compensarea unor creanŃe lichide şi exigibile
asupra societăŃii cu acŃiuni ale acesteia. DiferenŃele favorabile
provenite din reevaluarea patrimoniului social pot fi incluse în
rezerve si utilizate pentru majorarea capitalului social.
Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a
acŃiunilor poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acŃionarilor, în
afară de cazul când este realizată prin încorporarea rezervelor,
beneficiilor sau primelor de emisiune.
Hotărârea adunării generale extraordinare privind majorarea
capitalului social se va publica în „Monitorul Oficial al României,”
Partea a IV-a, acordându-se pentru exerciŃiul dreptului de preferinŃă
un termen de cel puŃin o lună, cu începere din ziua publicării.
Societatea pe acŃiuni îşi va putea majora capitalul social, cu
respectarea dispoziŃiilor prevăzute pentru constituirea societăŃii.
Majorarea capitalului social prin subscripŃie publică. În caz
de subscripŃie publică, prospectul de emisiune, purtând semnăturile
autentice a doi dintre administratori, va fi depus la Registrul
ComerŃului, unde judecătorul delegat, constatând îndeplinirea
condiŃiilor legale, va autoriza publicarea lui.
Prospectul de emisiune va cuprinde:

data şi numărul înmatriculării societăŃii la Registrul
ComerŃului;

denumirea şi sediul societăŃii;

numele şi prenumele administratorilor, cenzorilor şi
domiciliul lor;

ultimul bilanŃ contabil aprobat, contul de profit şi pierderi şi
raportul cenzorilor;

dividendele plătite în ultimii cinci ani sau de la constituire,
dacă, de la această dată, au trecut mai puŃin de cinci ani;

obligaŃiunile emise de societate ;

hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de
acŃiuni, valoarea totală a acestora, numărul si valoarea lor nominală,
felul lor, relaŃii privitoare la aporturi, altele decât în numerar, şi
avantajele acordate acestora, precum şi data la care se vor plăti
dividendele.
52
 Majorarea capitalului social prin aporturi în natură.
Adunarea generală extraordinară care a hotărât aceasta majorare va
numi unul sau mai mulŃi experŃi pentru evaluarea aporturilor
respective. după depunerea raportului de expertiză, adunarea
generală extraordinară se convoacă din nou pentru a decide pe baza
acestui raport majorarea capitalului social. Hotărârea adunării
generale trebuie să cuprindă descrierea aportului în natură, numele
persoanelor ce le efectuează, valoarea si numărul acŃiunilor ce se vor
emite în schimb.
AcŃiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi
oferite spre subscriere în primul rând acŃionarilor proprii, în proporŃie
cu numărul de acŃiuni pe care le posedă şi cu obligaŃia ca acestia să-
şi exercite dreptul lor de preemŃiune în termenul hotărât de adunarea
generală. după expirarea acestui termen, acŃiunile vor putea fi
subscrise de public.
Majorarea capitalului social prin aporturi în numerar.
AcŃiunile emise în schimbul aportului în numerar vor trebui plătite,
la data subscrierii, în proporŃie de cel puŃin 30% din valoarea lor
nominală şi, integral, în termen de cel mult trei ani de la data
publicării, în „Monitorul Oficial al României”, a hotărârii adunării
generale. în acelasi termen vor trebui plătite şi acŃiunile emise în
schimbul aporturilor în natură.
Societatea cu răspundere limitată îşi va majora capitalul social,
cu respectarea dispoziŃiilor privitoare la constituirea societăŃii.
Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale. Legea 31/1990
(republicată), art. 233-245, reglementează modalităŃile de fuziune şi
divizare a societăŃilor comerciale.
Fuziunea se realizează prin două forme, şi anume: absorbŃia
şi contopirea. scopul fuziunii în economia de piaŃă este de a
concentra forŃele a două sau mai multe societăŃi pentru realizarea
obiectului de activitate la un nivel calitativ şi cantitativ superior,
astfel încât să facă faŃă concurenŃei, pentru obŃinerea de beneficii.
• AbsorbŃia presupune existenŃa unei societăŃi comerciale
puternice, care-şi păstrează personalitatea şi prestigiul câştigat pe
piaŃă şi care absoarbe sub firma ei una sau mai multe societăŃi
comerciale pentru lărgirea câmpului ei de activitate şi pentru
dezvoltarea activităŃii ei economice. societăŃile absorbite îşi pierd

53
personalitatea juridică, integrându-se cu activele şi pasivele în
societatea „mamă” .
• Contopirea se realizează prin contopirea mai multor societăŃi
comerciale şi apariŃia unei societăŃi cu personalitate juridică proprie.
toate aceste societăŃi îşi pierd personalitatea juridică. Prin unire se
realizează o societate mai puternică, cu personalitate proprie, diferită
de cele participante la această operaŃiune juridică, dar care prin
unirea capitalurilor, a pieŃelor câştigate de fiecare, devine mai
puternică şi face faŃă mai bine concurenŃei şi cerinŃelor pieŃei.
Divizarea societăŃii comerciale este o operaŃiune juridică prin
care o societate îşi distribuie propriul patrimoniu altor societăŃi
existente sau care iau fiinŃă, cu pierderea sau nu a propriei
personalităŃi juridice. De regulă, divizarea unei societăŃi se realizează
cu ocazia dizolvării acesteia şi presupune preluarea de către una sau
mai multe societăŃi interesate a unor părŃi din patrimoniul ei.
SocietăŃile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai dacă nu a
început repartiŃia între asociaŃi a părŃilor ce li s-ar cuveni din
lichidare.
Fuziunea sau divizarea se pot face şi între societăŃi de forme
diferite.
Fuziunea sau divizarea se hotărăsc de fiecare societate în
parte, în condiŃiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al
societăŃii. Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinŃează o nouă
societate, aceasta se constituie în condiŃiile prevăzute de Legea
31/1990 (republicată) pentru forma de societate convenită.
Fuziunea sau divizarea au ca efect dizolvarea, fără lichidare, a
societăŃii care îşi încetează existenŃa şi transmiterea universală a
patrimoniului său către societatea sau societăŃile beneficiare, în
starea în care se găseste la data fuziunii sau divizării, în schimbul
atribuirii de acŃiuni si de părŃi sociale ale acestora către asociaŃii
societăŃii care îşi încetează existenŃa şi, eventual, a unei sume de
bani, care nu poate depăsi 10% din valoarea nominală a acŃiunilor
sau a părŃilor sociale atribuite.
În baza hotărârii adunării generale a acŃionarilor a fiecăreia
dintre societăŃile care participă la fuziune sau la divizare,
administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de
divizare, care va cuprinde:

54

forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăŃilor
participante la operaŃiune;

fundamentarea si condiŃiile fuziunii sau ale divizării;

stabilirea si evaluarea activului şi pasivului, care se
transmit societăŃilor beneficiare;

modalităŃile de predare a acŃiunilor sau a părŃilor sociale şi
data de la care acestea dau dreptul la dividende;

raportul de schimb al acŃiunilor sau al părŃilor sociale şi,
dacă este cazul, cuantumul sultei;

cuantumul primei de fuziune sau de divizare;

drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje
speciale;

data bilanŃului contabil de fuziune sau a bilanŃului contabil
de divizare, dată care va fi aceeasi pentru toate societăŃile
participante;

orice alte date care prezintă interes pentru operaŃiune.
Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanŃii
societăŃilor participante, se depune la Oficiul Registrului ComerŃului
unde este înmatriculată fiecare societate, însoŃit de o declaraŃie a
societăŃii care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării, despre
modul cum a hotărât să stingă pasivul său. Proiectul de fuziune sau
de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în „Monitorul
Oficial al României” pe cheltuiala părŃilor, integral sau în extras,
potrivit dispoziŃiei judecătorului delegat sau cererii părŃilor.

2.4. Dizolvarea şi lichidarea

Societatea se dizolvă prin :

trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;

imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii
sau realizarea acestuia;

declararea nulităŃii societăŃii;

hotărârea adunării generale;

hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru
motive temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care
împiedică funcŃionarea societăŃii;

falimentul societăŃii;

55

alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al
societăŃii.
În situaŃia în care în actul constitutiv se prevede un termen
determinat, limitat de funcŃionare a societăŃii, administratorii sunt
obligaŃi să consulte asociaŃii cu cel puŃin un an înainte de expirarea
duratei societăŃii cu privire la eventuala prelungire a acesteia. în
cazul în care administratorii nu se pronunŃă, oricare dintre asociaŃi
poate cere impunerea acestei consultări prin instanŃele de judecată.
În cazul societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, pe
lângă cauzele de dizolvare enumerate mai sus (Legea 31/1990
republicată), dizolvarea societăŃii intervine şi în cazul în care
capitalul social sau (şi) numărul acŃionarilor scade sub minimul legal
şi nu se acŃionează în termen de nouă luni pentru completarea lor.
SocietăŃile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se
dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau
decesul unuia dintre asociaŃi, când, datorită acestor cauze, numărul
asociaŃilor s-a redus la unul singur.
Dizolvarea societăŃilor comerciale poate fi efectuată şi la
cererea Camerei de ComerŃ sau a oricărei persoane, în cazurile în
care:

societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai
pot întruni;

societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi, bilanŃul
contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul
Registrului ComerŃului;

societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut
ori asociaŃii au dispărut sau nu au domiciliul ori reşedinŃa cunoscute;

societatea şi-a întrerupt activitatea mai mult de trei ani
chiar dacă a anunŃat acest lucru organelor fiscale şi a înscris
întreruperea la Registrul ComerŃului.
Hotărârea definitivă a adunării generale sau a tribunalului de
dizolvare a societăŃii nu are ca efect pierderea personalităŃii juridice a
acesteia, ci creează condiŃii pentru efectuarea operaŃiunilor de
lichidare astfel încât să fie protejaŃi creditorii, iar asociaŃii să
beneficieze de o dreaptă împărŃire a patrimoniului după stingerea
pasivului.
Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot
întreprinde noi operaŃiuni sub sancŃiunea răspunderii personale şi
56
solidare pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins. Această
interdicŃie, prevăzută de Legea 31/1990 (republicată), la art. 228 (2),
se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăŃii
ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală
sau declarată prin sentinŃă judecătorească. Cu excepŃia iniŃierii de noi
operaŃiuni, administratorii îşi continuă mandatul până la preluarea
funcŃiei de către lichidatori.
Numirea lichidatorilor se face, de regulă, de către adunarea
generală a asociaŃilor. La societăŃile în nume colectiv, în comandită
simplă sau cu răspundere limitată, hotărârea adunării generale trebuie
luată cu unanimitate de voturi, iar la societăŃile pe acŃiuni şi în
comandită pe acŃiuni, hotărârea trebuie luată cu majoritatea
prevăzută pentru modificarea actului constitutiv.
Actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi
orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora,
trebuie depuse la Registrul ComerŃului pentru a fi înscrise şi
publicate în „Monitorul Oficial al României”, după care lichidatorii
vor depune şi specimenul de semnătură şi vor exercita această
funcŃie.
Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice.
Atât lichidatorii persoane fizice, cât şi reprezentanŃii persoanelor
juridice trebuie să fie lichidatori autorizaŃi în condiŃiile legii.
Imediat după preluarea funcŃiei, primele acte încheiate de
lichidatori vor fi un inventar al bunurilor şi un bilanŃ, care să
consemneze situaŃia exactă a activului şi pasivului societăŃii, pe care
le vor semna împreună cu administratorii.
Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze
patrimoniul societăŃii, registrele ce li s-au încredinŃat de
administratori si actele societăŃii. De asemenea, vor Ńine un registru
cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor. Lichidatorii au
aceeaşi răspundere ca şi administratorii şi îŃi îndeplinesc mandatul
sub controlul cenzorilor.
Prerogativele lichidatorilor sunt mai largi decât cele ale
foştilor administratori. Astfel, Legea 31/1990 (republicată) prevede
că lichidatorii, în afară de puterile conferite de asociaŃi, vor putea:

să stea în judecată şi să fie acŃionaŃi în interesul lichidării;

să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare
la lichidare;
57

să vândă, prin licitaŃie publică, imobilele şi orice avere
mobiliară a societăŃii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;

să facă tranzacŃii;

să lichideze şi să încaseze creanŃele societăŃii, chiar în caz
de faliment al debitorilor, dând chitanŃă;

să contracteze obligaŃii cambiale, să facă împrumuturi
neipotecare şi să îndeplinească orice acte necesare;

să facă operaŃii comerciale în interesul lichidării; pentru
operaŃiile efectuate de lichidatori care nu sunt necesare scopului
lichidării, aceştia sunt răspunzători personal şi solidar.
Scopul exclusiv în care vor acŃiona lichidatorii pe perioada
mandatului lor îl constituie conservarea patrimoniului societăŃii,
stabilirea exactă a activului si pasivului, pregătirea condiŃiilor pentru
lichidare şi lichidarea propriu-zisă prin plata debitelor şi apoi
repartizarea activului rămas către asociaŃi. ChitanŃa de primire,
semnată de ultimul asociat, a celei din urmă repartiŃii Ńine loc de
aprobare a contului şi a repartiŃiei făcute fiecărui acŃionar.
Lichidarea societăŃii trebuie terminată în cel mult trei ani de la
data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi
acest termen cu cel mult doi ani. După terminarea lichidării,
lichidatorii trebuie să ceară radierea societăŃii din Registrul
ComerŃului. Lichidarea nu liberează pe asociaŃi şi nu împiedică
deschiderea procedurii de faliment al societăŃii.
După aprobarea socotelilor si terminarea repartiŃŃiei, registrele
şi actele societăŃii în nume colectiv, în comandită simplă şi cu
răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociaŃi, se
vor depune la asociatul desemnat de majoritate.
În societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, acestea vor
fi depuse la registrul comerŃului, unde orice parte interesată va putea
lua cunostinŃă de ele, cu autorizaŃia instanŃei.
Registrele tuturor societăŃilor trebuie păstrate timp de cinci
ani.

Sinteza:
Organele de conducere la o societate comercială sunt:
adunarea generală a asociaŃilor; administrator; consiliu de
administraŃie; cenzorii.

58
 Administratorii sunt solidar răspunzători (dacă sunt mai mulŃi)
faŃă de societate pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociaŃi;
existenŃa reală a dividendelor plătite; existenŃa registrelor cerute de
lege şi Ńinerea lor corectă; exacta îndeplinire a hotărârilor adunării
generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul
constitutiv o impun.
Modificări ale actului constitutiv menŃionate în registrul
comerŃului, în baza încheierii judecătorului delegat: mutarea sediului
societăŃii în altă localitate; schimbarea obiectului principal de
activitate; modificarea capitalului social; reducerea sau prelungirea
duratei societăŃii; fuziunea şi divizarea; dizolvarea;
Societatea se dizolvă prin: trecerea timpului stabilit pentru
durata societăŃii; imposibilitatea realizării obiectului de activitate al
societăŃii sau realizarea acestuia; declararea nulităŃii societăŃii;
hotărârea adunării generale; hotărârea tribunalului, la cererea oricărui
asociat, pentru motive temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre
asociaŃi, care împiedică funcŃionarea societăŃii; falimentul societăŃii;
alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii.

Teme de control:
1. Modificarea actului constitutiv la o societate comercială
2. Etapele dizolvării şi lichidării unei societăŃi comerciale

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova
2. Legea 31/1990 privind societăŃile comerciale actualizată
2011

59
 Unitatea de învăŃare 3. Sistemul contabil – sursă de
informaŃii pentru managementul financiar contabil

3.1. Locul şi rolul managementului financiar contabil

3.2. Fondul de informaŃii al managementului financiar contabil
3.3. Documentele primare
3.4. Formularele tipizate cu regim special
3.5. CirculaŃia documentelor justificative. Graficul de circuit al
documentelor justificative.

Timp alocat: 2 ore

Introducere:
Actuala etapă în economia românească la început de secol
XXI, marcată de profunde transformări specifice economiei de piaŃă,
necesită un management performant la nivel micro şi
macroeconomic. Orice agent economic urmăreşte obŃinerea de profit
într-un examen riguros şi exigent care operează într-o piaŃă aflată în
plin proces de transformare. Pentru aceasta fiecare agent economic
trebuie să aibă capacitatea adaptării rapide la cerinŃele şi legislaŃia
economiei de piaŃă şi ale unei concurenŃe loiale. Pe lângă iniŃiativa
liberă şi efortul financiar şi uman, o condiŃie esenŃială a obŃinerii
profitului o reprezintă realitatea şi operativitatea cu care informaŃia
contabilă contribuie la stabilirea opŃiunilor strategice de
management.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea rolului pe care-l are managementul financiar
contabil;
- documentaŃia – procedeu al metodei contabilităŃii;
- organizarea şi conducerea contabilităŃii.

Cuvinte cheie: fond de informaŃii, management financiar

contabil; informaŃie, documente justificative, evidenŃa tehnic-
operativă, evidenŃa statistică, evidenŃa contabilă

60
 ConŃinut:

3.1. Locul şi rolul managementului financiar contabil

În cadrul societăŃilor comerciale, aplicarea în practică a

managementului financiar-contabil vizează asigurarea condiŃiilor
actului decizional cel mai bun, pentru aceasta fiind necesare:
a) organizarea optimă a fluxului informaŃional (documente
financiar-contabile şi informaŃii economice);
b) analiza economico-financiară a rezultatelor perioadei
curente şi luarea unor măsuri imediate;
c) fixarea unor limite minime de profit şi rată a profitului sau,
dacă nu există soluŃii de rentabilizare, activităŃile trebuie desfiinŃate
şi mijloacele financiare îndreptate spre alte activităŃi, rentabile;
d) inventarierea tuturor elementelor ce pot împiedica sau
favoriza rentabilizarea unora sau altora dintre activităŃi;
e) cunoasterea elementelor fundamentale ale cererii şi
aplicarea în practică a principiului profitului maxim în funcŃie de
specificul local;
f) respectarea prevederilor statutar-organizatorice.

3.2. Fondul de informaŃii al managementului financiar

contabil

FuncŃia financiar-contabilă este cea care asigură resursele

necesare unei entităŃi economice şi care se abordează pe două
planuri, atât al activităŃii interne al acesteia, încât să se asigure
realizarea profitului, cât şi a deschiderii spre exterior, perspectivă în
care entitatea economică constituie obiect de plasare a capitalurilor,
ceea ce impune existenŃa unui sistem de evidenŃiere a rezultatelor
economico-financiare.
Managementul financiar-contabil se referă la sistemele legale
şi administrative, precum şi la procedurile stabilite care permit
entităŃilor economice să conducă activitatea, astfel încât să se asigure
utilizarea corectă a fondurilor, în conformitate cu anumite standarde.
Un management financiar eficient presupune:

actualitatea şi legitimitatea cheltuielilor;

61

dirijarea cheltuielilor în concordanŃă cu regulamentele
specifice;

prevenirea încălcărilor legale şi pedepsirea celor ce au
provocat pagube.
În teoria şi practica managementului modern se pune tot mai
mare accent pe responsabilitatea managerilor.
Astfel, managerii unei entităŃi economice sunt responsabili de
ducerea la îndeplinire a unui set de sarcini, în concordanŃă cu regulile
şi standardele aplicabile posturilor lor. Managerul trebuie să
răspundă, de asemenea, pentru acŃiunile personalului din subordine.
Managementul modern presupune asigurarea unei flexibilităŃi
şi autonomie managerilor, în scopul îmbunătăŃirii eficienŃei activităŃii
lor.
În raport cu munca desfăşurată responsabilitatea poate fi7:
- internă, la un nivel ridicat al managementului, în care
activitatea managerilor este evaluată după regulile de bază, în funcŃie
de modul cum şi-au îndeplinit sarcinile cuprinse în fişa postului, cu
creşteri salariale sau perspective de promovare;
- externă, în funcŃie de prevederile legale din domeniu: agenŃii
publice şi centrale, instituŃii supreme de audit etc.
Un rol deosebit în managementul financiar contabil îl
reprezintă controlul managerial, cunoscut şi sub denumirea de
control intern.
Controlul managerial, reprezintă organizarea politicilor şi
procedurilor utilizate pentru a se asigura că:
- programele îşi ating scopurile;
- resursele utilizate pentru realizarea programelor sunt în
concordanŃă cu scopurile şi obiectivele entităŃii;
- programele sunt protejate împotriva proastei gestionări;
- informaŃiile sunt obŃinute la timp.
InformaŃia, reprezintă o ştire sau un ansamblu de ştiri despre
un obiect, persoană, fenomen sau activitate de orice natură,
necunoscute până atunci. Aceasta trebuie să fie cât mai exactă, reală,
oportună pentru a se putea folosi la fundamentarea deciziilor
economice.

7
Boulescu, M., Management financiar contabil, Editura FundaŃia România
de Mâine, Bucureşti, pag. 15

62
 Fondul de informaŃii, necesar managementului financiar
contabil, are menirea de a asigura o cât mai bună gestionare a
resurselor şi de a contribui la evaluarea performanŃelor economico-
financiare ale fiecărei entităŃi.
În activitatea lor, managerii sunt asistaŃi de un fond de
informaŃii constituit din:
- documente justificative;
- registre;
- situaŃii financiare.
Sistemele de informaŃii financiar-contabile permit analiza,
calculul, clasificarea, înregistrarea şi raportarea tuturor activităŃilor
care afectează patrimoniul societăŃilor comerciale şi buna gestionare
a resurselor. În cadrul acestor sisteme de informaŃii se cuantifică tot
felul de ştiri, ce au ca provenienŃă evidenŃa economică.
EvidenŃa economică, reprezintă înregistrarea într-o anumită
ordine continuă şi sistematică a activităŃii economice, avându-se în
vedere însuşirile ei cantitative şi calitative. Cele mai utilizate forme
de evidenŃă economică sunt:
- evidenŃa tehnic-operativă;
- evidenŃa statistică;
- evidenŃa contabilă;
EvidenŃa tehnic-operativă, este un mijloc de control
neîntrerupt asupra activităŃii economico-financiare, ce se organizează
în momentul producerii fenomenelor economice în mod operativ,
adică în momentul producerii fenomenelor economice în mod
operativ, adică în cel mai scurt timp posibil de la producerea lor.
EvidenŃa statistică, preia datele de care are nevoie din celelalte
forme de evidenŃă, le prelucrează statistic, stabilind ritmuri de
creştere, factori de influenŃă, tendinŃe de dezvoltare etc.
EvidenŃa contabilă, controlează şi cuantifică toate activităŃile
entităŃilor economice, exprimând sub formă bănească orice
modificare produsă, pe baza unor reguli impuse de Ministerul
FinanŃelor Publice.
Cu privire la evidenŃa tehnic-operativă şi contabilă
managementul include în sfera sa de activitate următoarele:
- organizarea şi Ńinerea evidenŃei tehnic-operative la locurile
de depozitare, pe feluri de mijloace materiale;
- aplicarea corectă a metodologiei contabile;
63
 - organizarea şi Ńinerea evidenŃei contabile sintetice şi
analitice, astfel încât să se asigure reflectarea în expresie bănească a
patrimoniului;
- asigurarea corelaŃiilor între evidenŃa tehnic-operativă şi
statistică, dintre evidenŃa contabilă sintetică şi analitică, dintre
realitatea datelor înscrise în acestea şi bilanŃurile contabile;
- conducerea corectă şi la zi a evidenŃei contabile;
- inventarierea, aprobarea şi auditarea situaŃiilor financiare.
Managementul financiar contabil are menirea să asigure
întocmirea documentelor primare cu respectarea condiŃiilor de formă
şi de conŃinut, organizarea evidenŃei tehnic-operative şi contabile cu
respectarea normelor metodologice şi a reglementărilor armonizate
cu cele ale ComunităŃii Economice Europene.
InformaŃiile consemnate în documentele primare, în evidenŃa
tehnic-operativă şi contabilă, în situaŃiile financiare au cea mai largă
utilizare în managementul financiar-contabil, întrucât acestea reflectă
întreaga activitate economică, financiară şi gestionară a unităŃilor
patrimoniale.

3.3. Documentele primare

SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile

autonome, institutele naŃionale de cercetare - dezvoltare, societăŃile
cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, instituŃiile
publice, asociaŃiile şi celelalte persoane juridice, cu şi fără scop
lucrativ, precum şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare
activităŃi independente consemnează operaŃiile economice şi
financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe
baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fişe şi alte documente
contabile.
Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise
ale faptelor economice şi financiare, constituie, de regulă, surse de
informaŃii pentru toate formele evidenŃei, ca tablou de bord al
managementului financiar-contabil.
Documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în
contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit,
vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în
contabilitate. De aceea, documentele trebuie să îndeplinească
64
anumite cerinŃe în ceea ce priveşte structura, circulaŃia şi păstrarea
lor.
Conform Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a ComunităŃilor Economice Europene şi cu Standardele
InternaŃionale de Contabilitate, orice operaŃiune patrimonială se
consemnează, în momentul efectuării ei, într-un înscris care stă la
baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ.
Documentele justificative cuprind, de regulă, următoarele
elemente principale:
a) denumirea documentului;
b) denumirea şi sediul întreprinderii care întocmeşte
documentul;
c) numărul şi data întocmirii documentului;
d) menŃionarea părŃilor care participă la efectuarea
operaŃiunilor patrimoniale, când este cazul;
e) conŃinutul operaŃiunii patrimoniale şi, dacă este cazul,
temeiul legal al efectuării acesteia;
f) datele cantitative şi valorice aferente operaŃiunii efectuate;
g) numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor
care le-au întocmit, vizat şi aprobat;
h) alte elemente menite să asigure consemnarea completă a
operaŃiunilor efectuate.
Dobândesc calitatea de document justificativ înscrisurile:
- în care se consemnează, în momentul efectuării, o operaŃie
patrimonială şi care stă la baza înregistrării în contabilitate;
- care angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit,
vizat şi aprobat ori le-au înregistrat în contabilitate;
- care furnizează toate informaŃiile prevăzute în normele legale
în vigoare;
- provenite din relaŃiile de cumpărare a unor bunuri de la
persoane, care pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazurile în
care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective;
- care se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate
de persoane fizice.
Pentru a fi înregistrate în contabilitate, aceste documente
trebuie să aibă la bază contracte sau convenŃii întocmite în acest
scop.
65
 Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă
de pix, cu maşina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul. Nu sunt
admise ştersături sau alte asemenea procedee, nici lăsarea de spaŃii
libere între operaŃiile înscrise în acestea.
Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a
cifrei greşite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se
scrie textul sau cifra corectă.
Corectarea se face în toate exemplarele documentului
justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit
documentul justificativ, menŃionându-se şi data efectuării operaŃiei.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit
corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primeşte, se eliberează sau
se justifică numerarul sau al altor documente pentru care normele de
utilizare prevăd asemenea restricŃii, documentul greşit se anulează şi
rămâne în carnetul respectiv (nu se detaşează), cu excepŃia ordinului
de deplasare (delegaŃie), pe baza căruia se primeşte sau se restituie
diferenŃa între cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat.
La corectarea documentului justificativ în care se
consemnează operaŃii de predare-primire a valorilor materiale şi a
mijloacelor fixe, este necesară confirmarea, prin semnătură, atât a
predătorului, cât şi a primitorului.
În cazul completării documentelor cu ajutorul tehnicii de
calcul, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora,
menŃinându-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut
modificarea. Documentele înscrise în listele de erori, anulări sau
completări, pe temeiul cărora se fac modificări în fişiere sau în baza
de date a unităŃii, trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite
de unitatea beneficiară. Numele şi prenumele acestor persoane se
comunică unităŃilor de informatică prelucrătoare.
Documentele justificative trebuie să îndeplinească condiŃii de
formă si de conŃinut (de fond).
A. CondiŃii de formă
a) Autenticitatea documentelor, respectiv, întocmirea cu
respectarea condiŃiilor legale, şi anume:
- folosirea formularelor tipizate;
- întocmirea justă şi completarea cu toate elementele necesare;

66
 - completarea corectă a datelor, corectarea eventualelor
falsificări şi ştersături, cum ar fi transformarea cifrelor, adăugirile de
text, corecturi nesemnate;
- existenŃa semnăturilor originale ale persoanelor în drept să
dispună, să execute sau să controleze operaŃiile respective, precum şi
ale persoanelor care au eliberat sau primit valori.
Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiŃii de autenticitate
are drept consecinŃă faptul că documentele îşi pierd forŃa lor juridică
(probatorie), ca de exemplu:
- lipsa semnăturii primitorului valorii;
- neexistenŃa sau ilegalitatea procurii (delegaŃiei), în ipoteza
plăŃilor făcute prin terŃi;
- neconcordanŃa dintre document şi justificarea anexată.
b) Exactitatea întocmirii şi valabilităŃii documentelor. De
regulă, documentele care reflectă operaŃii patrimoniale, generatoare
de drepturi şi obligaŃii, se întocmesc în termenele stabilite şi cu
respectarea condiŃiilor legale, a căror nesocotire lezează
autenticitatea şi pune sub semnul îndoielii exactitatea şi valabilitatea
lor.
c) Efectuarea corectă a calculelor, în scopul:
- de a obŃine siguranŃa aplicării juste a preŃurilor şi tarifelor şi
a stabilirii totalurilor în documente;
- de a se înlătura erorile de calcul care pot denatura conŃinutul
operaŃiilor economice şi financiare.
Practic, sunt cazuri în care calculele sunt greşite intenŃionat şi
ascund fraude, delapidări, sustrageri, nereguli etc., ca, de exemplu,
calcule greşite în registrul de casă, în raportul de gestiune etc.
B. CondiŃii de conŃinut sau de fond:
a) Legalitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate
în documente. Se are în vedere principiul conform căruia este necesar
să se respecte prevederile tuturor actelor normative privind disciplina
financiară şi gestionară. De exemplu, plăŃile să se efectueze conform
normelor financiare; eliberările din magazie să se facă conform
repartiŃiei;
b) Realitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate
în documente. Faptele oglindite în documente trebuie să se producă
în limitele, condiŃiile şi la locul ce se indică în acestea;

67
 c) Necesitatea operaŃiilor economice si financiare consemnate
în documente. OperaŃiile trebuie să fie utile. Consumurile sau
cheltuielile consemnate în documente trebuie să fie astfel
determinate, încât să se înlăture risipa, cheltuielile inutile etc.;
d) Oportunitatea operaŃiilor economice consemnate în
documente. OperaŃiile trebuie să fie produse în momentul ales şi
locul stabilit pentru executarea acestora, cele mai corespunzătoare,
din punct de vedere economic şi al bunei desfăşurări a activităŃii. O
operaŃie economico-financiară poate să fie reală şi să îndeplinească
condiŃiile legale, dar să nu fie oportună, din punct de vedere
economic;
e) Economicitatea operaŃiilor consemnate în documente.
OperaŃiile trebuie astfel efectuate, încât să asigure minimizarea
costului resurselor alocate unei activităŃi, fără a. compromite
realizarea în bune condiŃii a obiectivelor declarate ale acesteia.
OperaŃia trebuie să fie necesară, din punct de vedere al activităŃii
unităŃii, iar prin efectuarea ei să se obŃină un avantaj economico-
financiar;
f) EficienŃa operaŃiilor consemnate în documente, respectiv,
raportul dintre rezultatele obŃinute şi costul resurselor utilizate în
vederea obŃinerii lor. OperaŃia trebuie: să se efectueze în volumul şi
la momentul corespunzător, să fie necesară pentru buna desfăşurare a
activităŃii; să ocazioneze un cost cât mai redus;
g) Eficacitatea operaŃiilor consemnate în documente,
respectiv, gradul de îndeplinire a obiectivelor declarate ale unei
activităŃi şi relaŃia dintre impactul dorit şi impactul efectiv al
operaŃiei.
Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităŃii este
stabilit Nomenclatorul formularelor tipizate comune privind
activitatea financiară şi contabilă, astfel:
a) Mijloace fixe: registrul numerelor de inventar, registru
pentru evidenŃa mijloacelor fixe, fişa mijlocului fix, bon de mascare
a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere din funcŃiune a
mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale;
b) Materiale: nota de recepŃie şi constatarea de diferenŃe, bon
de primire (consignaŃie), bon de mişcare - transfer, restituire, bon de
consum, bon de consum colectiv, fişa limită de consum, fişa limită
de consum colectiv, dispoziŃie de livrare, aviz de însoŃire a mărfii,
68
borderou de predare a documentelor, fişa de magazie, fişa de
magazie a formularelor cu regim special, fişa de evidenŃă a
obiectelor de inventar în folosinŃă, fişa de cont analitic pentru valori
materiale, registrul stocurilor, lista de inventariere;
c) Mijloace băneşti şi decontări: chitanŃa, chitanŃa fiscală,
procesul-verbal de plăŃi, dispoziŃie de plată - încasare către casierie,
împuternicire, borderoul documentelor achitate cu cecuri de
decontare, registru de casă, dispoziŃie bugetară, factură, factură-
fiscală;
d) Salarii şi alte drepturi de personal: stat de salarii, stat de
salarii fără elementele componente ale salariului total, lista de avans
chenzinal, lista de indemnizaŃii pentru concediu de odihnă,
desfăşurătorul indemnizaŃiilor plătite în contul asigurărilor sociale de
stat, drepturi băneşti chenzinale, fişa de evidenŃă a salariilor, fişa de
evidenŃă a salariilor cu elementele componente ale salariului total,
stat de pensii, ordin de deplasare (delegaŃie), decont de cheltuieli
pentru deplasări externe, decont de cheltuieli valutare - transporturi
internaŃionale;
e) Contabilitatea generală: nota de debitare - creditare, nota
de contabilitate, extras de cont, borderou de primire a obiectelor în
consignaŃie, borderou de ieşire a obiectelor din consignaŃie, borderou
de vânzare (încasare), registrul pentru evidenŃa veniturilor, registrul
pentru evidenŃa cheltuielilor şi altor operaŃii, fişa de cont pentru
costuri efective, fişa de cont analitic pentru cheltuieli indirecte, fişa
de cont pentru operaŃii diverse, document cumulativ, scadenŃarul
cheltuielilor anticipate, balanŃa de verificare etc.;
f) Alte activităŃi: declaraŃia de inventar, decizie de imputare,
angajament de plată, contract de garanŃie în numerar, contract de
garanŃie suplimentară.
În afara formularelor prevăzute în nomenclator, unităŃile
patrimoniale pot folosi în activitatea financiar-contabilă şi formulare
specific elaborate de ministere, departamente, unităŃi de grup,
asociaŃii profesionale sau de unitatea patrimonială, în funcŃie de
necesităŃi.
Formularele, imprimatele sau documentele tipizate cu regim
special au menirea să evidenŃieze existenŃa, circulaŃia şi utilizarea
valorilor materiale şi băneşti. Prin folosirea frauduloasă sau
neconformă cu actele normative, formularele pot servi la scoaterea
69
din circuitul economic a unor valori materiale sau băneşti, în scopul
însuşirii lor în interes personal sau al justificării neglijenŃei, risipei,
slabei gospodăriri etc.
Din această cauză, o serie de formulare sunt supuse unui regim
special de gestionare, folosire şi evidenŃă. Formularele cu regim
special reprezintă deci un mijloc important de prevenire a păgubirii
patrimoniului.
Nomenclatorul formularelor cu regim special de gestionare,
folosire şi evidenŃă cuprinde: chitanŃa, factura, titlurile de credit
(efectele de comerŃ), categorie în care intră cambia, cecul, titlurile
datoriei publice, obligaŃiunile emise de societăŃile comerciale,
poliŃele de asigurare etc.
În vederea preîntâmpinării şi descoperirii oricărei sustrageri a
formularelor cu regim special pe tot parcursul gestionării lor, astfel
încât acestea să nu poată fi folosite în scopuri frauduloase, este
necesar ca persoanele numite pentru gestionarea formularelor cu
regim special să îndeplinească condiŃiile legale.
În acelaşi scop, este necesar ca formularele cu regim special:
să se procure numai de furnizori autorizaŃi; să se cunoască cu
exactitate cele intrate şi cele date în folosinŃă; să fie predate şi
utilizate numai de persoanele autorizate; să fie eliberate pentru
utilizare pe baza bonului de materiale cu indicarea numerelor şi
seriilor formularelor; să fie corect justificate cu date privind evidenŃa,
stocul, restituirile, greşit tipărite, eronat completate, anulate.
UnităŃile patrimoniale au obligaŃia să organizeze şi să asigure
evidenŃa, gestionarea şi corecta utilizare a unor formulare, cum sunt:
facturile, chitanŃele, aviz de însoŃire a mărfii etc., cu ajutorul cărora
se stabilesc: volumul de activitate; plăŃile şi încasările efectuate;
obligaŃiile faŃă de buget, furnizori şi alte persoane fizice sau juridice.
Răspunderea pentru organizarea gestionării, folosirii şi
evidenŃei formularelor cu regim special revine administratorului sau
altei persoane care are obligaŃia gestionării patrimoniului.
EvidenŃa operativă a formularelor cu regim special se Ńine cu
ajutorul „Fişei de magazie a formularelor cu regim special”, care se
completează separat, pentru fiecare formular în parte.
Regimul de gestionare a formularelor cu regim special este
asigurat de fiecare unitate patrimonială, prin înscrierea şi
numerotarea formularelor (în condiŃiile în care numărul de regim
70
special nu este tipărit de unitatea tipografică), supuse acestui regim,
pe măsura aprovizionării lor, cu respectarea următoarelor reguli:
a) numărul pentru regim special dat acestora nu constituie în
toate cazurile şi numărul documentului, fiind necesară o altă
numerotare (facturi, aviz de însoŃire a mărfii etc.);
b) numerotarea se face în mod continuu pentru acelaşi
formular, indiferent de compartimentul care îl utilizează.
Formularele numerotate rămase în stoc la magazie sau la
compartimentul care le utilizează se folosesc în continuare, până la
epuizare, fără altă numerotare;
c) se atribuie acelaşi număr tuturor exemplarelor, în cazul
formularelor care se completează în mai multe exemplare, în cazul în
care acelaşi tip de formulare se foloseşte de mai multe
compartimente, pentru fiecare compartiment se poate rezerva o grupă
de numere, în scopul de a uşura evidenŃa utilizării acestor formulare
în cadrul fiecărui compartiment.
De exemplu: pentru compartimentul „x” se poate rezerva o
grupă de numere de la l la 10.000; pentru compartimentul „y” de la
10.001 la 20.000.
La stabilirea numerelor în cadrul grupei se are în vedere
volumul operaŃiilor pe un an calendaristic din cadrul fiecărui
compartiment;
d) Eliberarea din magazie a formularelor se face pe baza
bonului de consum, întocmit de compartimentul care le solicită, în
bonul de consum se înscriu, în mod obligatoriu, seria şi numerele
aferente formularelor respective. SalariaŃii care primesc formulare
spre folosinŃă răspund de utilizarea lor pentru consemnarea
operaŃiilor legale şi au obligaŃia să justifice în orice moment existenŃa
lor.
Eliberarea din magazie a unor noi formulare este admisă, în
măsura în care se justifică utilizarea formularelor primite anterior.
Justificarea se confirmă de către persoana împuternicită de
conducătorul unităŃii, înscrisă pe bonul de consum prin care se
solicită eliberarea de noi formulare;
e) Formularele care nu se mai folosesc se înregistrează ca
ieşiri, în roşu, în „Fişa de magazie a formularelor cu regim special”,
menŃionându-se numerele şi seria formularelor primite;

71
 f) Formularele neutilizate, urmare a faptului că sunt greşit
întocmite, defectuos tipărite sau alte cazuri similare:
- se anulează prin barare în diagonală, făcându-se menŃiunea
„Anulat” pe toate exemplarele şi se restituie, cu excepŃia
formularelor din carnetele broşate, gestionarului de formulare sub
semnătura persoanei predătoare, în fişa formularului înscriindu-se
numărul (seria) formularului respectiv în coloana „formulare
anulate”;
- se distrug în prezenŃa unui delegat numit de administrator.
Gestionarul şi delegatul înscriu data distrugerii şi semnează în ultima
coloană a fişei formularului, respectiv, la poziŃiile unde sunt
înregistrate formularele anulate;
g) Formularele utilizate, până la predarea la arhivă, se
păstrează la compartimentul care le-a folosit în ordinea numerelor,
pentru a permite controlul în orice moment al utilizării lor;
h) orice lipsuri sau pierderi de formulare numerotate, în
magazie sau la compartimentele care Ie utilizează, se aduc la
cunoştinŃă, în scris, conducătorului unităŃii, care dispune cercetarea
împrejurărilor în care s-au produs lipsurile sau pierderile şi eventuala
tragere la răspundere a celor vinovaŃi.

3.4. Formularele tipizate cu regim special

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de

registre, formulare şi documente contabile corelate între ele, care
servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate,
potrivit normelor stabilite, a operaŃiilor economice şi financiare ce au
loc în unităŃile patrimoniale, pe tot parcursul exerciŃiului financiar.
Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaŃiilor
economice şi financiare în cazul unităŃilor care conduc contabilitatea
în partidă dublă sunt: „pe jurnale”, „maestru-şah” şi forma combinată
„maestru-şah cu jurnale”.
In cadrul formei de înregistrare în contabilitate „pe jurnale”,
principalele formulare utilizate sunt :
- Registrul-jurnal;
- Registrul-inventar;
- Jurnale auxiliare;
- Cartea mare;
72
 - BalanŃa de verificare.
Registrul – jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică
a tuturor operaŃiilor economice si financiare consemnate în
documentele justificative. Pentru înregistrările care nu au la bază
documente justificative se întocmesc note de contabilitate.
Notele de contabilitate se întocmesc pe bază de note
justificative sau note de calcul şi se înregistrează în mod cronologic
în Registrul-jurnal.
Orice înregistrare în acest registru trebuie să cuprindă
elemente cu privire la: felul, numărul si data documentului
justificativ sau a notei contabile; explicaŃii privind operaŃiile
efectuate şi conturile debitoare şi creditoare în care s-a înregistrat
suma totală corespunzatoare operaŃiilor efectuate.
In vederea înregistrării în Registrul-jurnal a operaŃiilor
economice si financiare consemnate în documentele justificative, se
fac contarea acestora, indicându-se simbolurile conturilor sintetice
debitoare si creditoare, în conformitate cu planul de conturi general
elaborat de Ministerul FinanŃelor Publice, precum si dezvoltarea în
analitic a unor conturi de către unităŃile patrimoniale. OperaŃiile de
aceeasi natură, realizate în acelasi loc de activitate (atelier, secŃie) si
în cursul aceleiasi zile, pot fi centralizate cu ajutorul unui document
cumulativ (centralizator), care va sta la baza înregistrării în
Registrul-jurnal.
Pe măsura înregistrării în Registrul-jurnal a documentelor
justificative si contabile, precum si a notelor de contabilitate,
acestora li se atribuie un număr de ordine, corespunzător datei la care
au fost înregistrate.
AgenŃii economici cu un volum restrâns de operaŃii pot
conduce numai Registrul-jurnal pentru reflectarea în contabilitate a
activităŃii economice şi financiare.
AgenŃii economici care întocmesc un număr mare de
documente justificative vor conduce, pe lângă registrul-jurnal,
jurnale auxiliare, pe feluri de operaŃii, cum sunt:
– Jurnal-situaŃie privind operaŃiile contabile (cod 14-6-4);
– Jurnal-situaŃie privind operaŃiile de casă şi bancă (cod 14-6-5
si cod 14-6-5/a);
– Jurnal privind decontările cu furnizorii (cod 14-6-6);
– SituaŃia încasării-achitării facturilor (cod 14-6-7);
73
 – Jurnal privind consumurile şi alte ieşiri de stocuri (cod 14-6-
8 si cod 14-6-8/a);
– SituaŃie privind miscarea stocurilor (cod 14-6-9);
– Jurnal privind salariile si contribuŃia la asigurările sociale
(cod 14-6-10);
– Jurnal privind vânzarea produselor şi alte ieşiri (cod 14-6-12
si cod 14-6-12/a);
– Jurnal privind vânzarea mărfurilor şi alte ieşiri (cod 14-6-
13);
– Jurnal privind operaŃii diverse (cod 14-6-17, cod 14-6-17/a si
cod 14-6-17/b);
– SituaŃie privind avansurile de trezorerie (cod 14-6-18).
În funcŃie de condiŃiile existente, unităŃile patrimoniale pot
opta numai pentru unele jurnale sau situaŃii din cele prezentate mai
sus, astfel încât în aceste documente să se reflecte orice modificare
adusă în patrimoniul unităŃii.
Lunar, în fiecare jurnal auxiliar se stabilesc totalurile sumelor
debitoare sau creditoare înregistrate în cursul lunii, totaluri care se
trec în Registrul-jurnal, precum şi în Cartea- mare.
Contabilitatea analitică se poate Ńine, fie direct pe aceste
jurnale (pentru unele conturi), fie cu ajutorul celorlalte formulare
tipizate comune (fişa de cont analitic pentru valori materiale, fişa de
cont pentru operaŃii diverse etc) sau specifice, folosite în acest scop.
Pentru unele conturi, pe lângă jurnalul privind operaŃiile de
credit, se întocmeste şi un document contabil denumit ,,situaŃie”,
pentru operaŃiile de debit. De exemplu, la înregistrarea operaŃiilor de
casă şi bancă se folosesc jurnalul pentru creditul contului şi conturile
corespondente debitoare şi ,,situaŃia” pentru debitul contului si
creditele corespondente creditoare.
Înregistrările în ,,jurnal” şi în ,,situaŃie” se fac în mod
cronologic în tot cursul lunii sau numai la sfârsitul lunii, fie direct pe
baza documentelor justificative, fie pe baza documentelor
centralizatoare întocmite pentru operaŃiile aferente lunii respective,
care sunt operate cronologic în acestea.
Lunar, se întocmesc balanŃa de verificare a conturilor sintetice,
precum şi balanŃe de verificare ale conturilor analitice.

74
 Cartea mare este documentul de sintetizare şi de sinteză
contabilă care cuprinde toate conturile sintetice si reflectă existenŃa şi
mişcarea tuturor elementelor patrimoniale, la un moment dat.
Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor lunare şi a
soldurilor conturilor sintetice şi stă la baza întocmirii balanŃei de
verificare a conturilor sintetice.
Pentru stabilirea rulajelor, se preia în Cartea mare rulajul
creditor din jurnalul contului respectiv, iar rulajul debitor se
stabileşte prin totalizarea sumelor preluate din coloanele de conturi
corespondente ale jurnalelor.
Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în
funcŃie de rulajele debitoare şi creditoare ale contului respectiv,
Ńinându-se seama de soldul de la începutul anului, care se înscrie pe
rândul destinat în acest scop.
BalanŃa de verificare (cod 14-6-30, 14-6-30/a şi 14-6-30/b)
este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactităŃii
înregistrărilor contabile şi controlul concordanŃei dintre contabilitatea
sintetică şi cea analitică, precum si principalul instrument pe baza
căruia se întocmesc bilanŃul contabil şi celelalte situaŃii de sinteză.
In cadrul formei de înregistrare „maestru-şah”, principalele
formulare ce se utilizează sunt:
– Registrul-jurnal (cod 14-1-1);
– Registrul-inventar (cod 14-1-2;
– Cartea-mare (şah-cod 14-1-3/a);
– BalanŃa de verificare (cod 14-6-30, cod 14-6-30/a şi 14-6-
30/b).
Registrul-jurnal (cod 14-1-1) şi variantele acestuia se
utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor operaŃiilor
economice şi financiare consemnate în documentele justificative, la
fel ca în cazul formei de înregistrare „pe jurnale”.
În vederea înregistrării în Registrul-jurnal, documentele
justificative sunt supuse prelucrării contabile (sortate pe feluri de
operaŃii, verificare, evaluare, contare).
Dacă pentru acelaşi fel de operaŃii există mai multe documente
justificative, acestea se totalizează zilnic sau lunar cu ajutorul
documentelor cumulative întocmite, fie pentru debitul, fie pentru
creditul contului care reflectă asemenea operaŃii.

75
 Pentru înregistrările care nu au la bază documente justificative
se întocmesc note de contabilitate.
Pe măsura înregistrării în Registrul-jurnal a documentelor
justificative, documentelor cumulative si notelor de contabilitate li se
atribuie un număr de ordine, corespunzător datei la care au fost
înregistrate.
Lunar, în Registrul-jurnal, totalul sumelor debitoare si
creditoare trebuie să corespundă cu rulajele curente debitoare si
creditoare din balanŃa de verificare a conturilor sintetice întocmită
pentru luna respectivă.
Cartea-mare (şah-cod 14-1-3/a) este documentul de
sistematizare a înregistrărilor contabile în conturile sintetice.
Înregistrările în Cartea-mare (şah) se fac pe baza documentelor
justificative, documentelor cumulative şi a notelor de contabilitate
cronologic, zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Înregistrarea în
acest document, deschis pentru fiecare cont sintetic, este precedată
de înregistrarea în Registrul jurnal.
La sfârşitul lunii, pentru fiecare cont sintetic din Cartea-mare
(şah) se stabilesc totaluri la rulajul contului debitor sau creditor şi ale
conturilor corespondente. Totalurile sumelor conturilor
corespondente trebuie să fie egale cu rulajul debitor sau creditor al
contului respectiv.
Contabilitatea analitică se Ńine cu ajutorul formularelor tipizate
comune (fişa de cont pentru operaŃii diverse, fişa de cont analitic
pentru valori materiale) sau cu ajutorul formularelor tipizate
specifice folosite în acest scop.
BalanŃa de verificare (cod 14-6-30, 14-6-30/a şi 14-6-30/b,
după caz) se întocmeste lunar pe baza totalurilor preluate din Cartea-
mare (şah), respectiv, din fişele deschise distinct pentru fiecare cont
sintetic. De asemenea, se întocmesc balanŃe de verificare lunare
pentru conturile analitice utilizate.
În cazul utilizării formei de înregistrare combinată „maestru-
şah cu jurnale”, pe lângă formularele menŃionate la forma de
înregistrare „maestru-şah”, se utilizează şi unele jurnale auxiliare
specifice formei de înregistrare „pe jurnale”, cum sunt:
• Jurnalul privind operaŃiile de casă şi bancă pentru creditul
conturilor şi situaŃia privind operaŃiile de casă şi bancă de pe verso-ul
jurnalului pentru debitul conturilor respective, care, de obicei, se
76
completează în cursul lunii pentru fiecare cont în parte, înregistrările
zilnice făcându-se pe baza registrului de casă sau a extrasului de cont
al băncii, la care sunt anexate documentele justificative. La sfârşitul
lunii, rulajul creditor (din Jurnal), respectiv rulajul debitor (din
situaŃie) se înscriu în Registrul –jurnal, numerotându-se distinct atât
jurnalul, cât şi situaŃia.
În fisele deschise distinct în Cartea-mare (şah) pentru fiecare
cont sintetic, totalurile lunare stabilite în Jurnal şi în situaŃie se
înscriu atât în coloana destinată rulajului debitor sau creditor, cât şi
în coloanele conturilor corespondente.
• Jurnalul privind decontările cu furnizorii (cod 14-6-6), care
se utilizează pentru înregistrarea în cursul lunii a operaŃiilor privind
decontările cu furnizorii. Înregistrările în acest jurnal se efectuează
zilnic pe baza documentelor justificative (facturi, documente de
recepŃie etc.), utilizându-se jurnale separate pentru fiecare categorie
de stocuri pentru lucrări şi servicii. În acest jurnal se înregistrează
zilnic plata facturilor, respectiv debitarea contului „furnizori”.
Fiecare jurnal constituie un centralizator al operaŃiilor respective şi
serveşte pentru înregistrarea totalurilor lunare în Registrul jurnal şi
Fişa sintetică a contului deschisă în Cartea-mare (şah).
Facturile rămase neachitate până la sfârsitul lunii se transcriu,
poziŃie cu poziŃie, în situaŃia încasării-achitării facturilor cu ajutorul
acestui formular, Ńinându-se contabilitatea analitică a furnizorilor.
• SituaŃie privind mişcarea materialelor (cod 14-6-9), care se
foloseste pentru stabilirea, la sfârşitul lunii, a rulajelor şi soldurilor
fiecărui cont de materiale.
• SituaŃie privind avansurile de trezorerie (cod 14-6-9), care se
utilizează pentru contabilitatea analitică a avansurilor spre decontare
acordate, precum şi a cheltuielilor decontate. La sfârşitul lunii, datele
din acest document privind decontarea avansurilor pe conturi
corespondente debitoare se transcriu în fişa sintetică deschisă în
Cartea mare (şah) pentru creditul contului „Debitori”, după ce în
prealabil au fost înscrise în Registrul-jurnal.
Fiecare jurnal sau situaŃie constituie document centralizator al
operaŃiilor respective şi serveste pentru înregistrarea totalurilor
lunare în evidenŃa sintetică.
La instituŃiile publice şi organizaŃiile obşteşti se poate folosi
forma de înregistrare în contabilitate „maestru şah simplificat”. În
77
acest caz, contabilitatea sintetică se Ńine pe Fişe de Cont mare (şah),
iar contabilitatea analitică se Ńine pe fişele menŃionate la forma de
înregistrare „maestru şah”. EvidenŃa analitică a creditelor bugetare,
plăŃilor de casă şi a cheltuielilor efective se Ńine cu ajutorul fişei
pentru operaŃii bugetare (cod 14-6-23).
Potrivit Legii contabilităŃii, pot Ńine contabilitatea în partidă
simplă: consiliile locale comunale, unităŃile de cult, asociaŃiile de
proprietari, asociaŃiile familiale şi persoanele fizice autorizate să
desfăşoare activităŃi independente.
Registrele de contabilitate care se utilizează în acest caz sunt:
Pentru primăriile comunale:
- Registrul de încasări şi plăŃi (cod 14-1-1/a) ;
- Registrul –inventar (cod 14-1-2);
- Registrul pentru evidenŃa mijloacelor fixe (cod 14-2-1/a);
- Fişa de cont analitic pentru valori materiale (cod 14-3-10),
sub formă de registru;
- Registrul pentru evidenŃa veniturilor (cod 14-6-19);
- Registrul pentru evidenŃa cheltuielilor şi alte operaŃii (cod
14-6-20).
Pentru asociaŃiile de proprietari:
- Registrul-jurnal de încasări şi plăŃi (cod 14-1-1/a);
- Registrul-inventar (cod 14-1-2);
- Registrul pentru evidenŃa fondului de rulment şi a altor
fonduri (cod 14-6-25);
- Registrul pentru evidenŃa bunurilor asociaŃiei (cod 14-6-26);
- Registrul pentru evidenŃa operaŃiilor băneşti (cod 14-6-27);
- Lista de plată a cotelor de contribuŃii pentru cheltuielile
comune de folosinŃă, întreŃinere şi reparaŃii (cod 14-6-28).
Pentru asociaŃii familiale şi persoane fizice autorizate să
desfăsoare activităŃi pe bază de liberă iniŃiativă:
- Registrul-jurnal de încasări şi plăŃi (cod 14-1-1/a);
- Registrul-inventar (cod 14-1-2).
În Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi (cod 14-1-1/a) se
înregistrează cronologic, zi de zi, toate operaŃiile de încasări şi plăŃi
efectuate pe baza documentelor justificative, fără a se lăsa rânduri
libere şi fără ştersături.

78
 Registrul –jurnal de încasări şi plăŃi este documentul pe baza
căruia se stabilesc veniturile încasate şi cheltuielile efectuate,
elemente care stau la baza determinării obligaŃiilor fiscale de plată.
Indiferent de forma de contabilitate aplicată, unitatea
patrimonială va înregistra în Registrul –inventar toate elementele
patrimoniale inventariate, potrivit normelor legale. Eventualele erori
constatate în contabilitate, după aprobarea si depunerea bilanțului
contabil, vor fi corectate în anul în care acestea se constată,
bilanŃurile contabile ale exerciŃiilor anterioare nemaiputând fi
modificate.

3.5. CirculaŃia documentelor justificative. Graficul de

circuit al documentelor justificative.

Pentru asigurarea circulaŃiei raŃionale şi unitare a

documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în
contabilitate, precum şi pentru Ńinerea la zi a contabilităŃii, normele
metodologice elaborate de Ministerul FinanŃelor Publice recomandă
ca directorul financiar-contabil, contabilul şef sau o altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcŃie, să întocmească
graficul de circulaŃie a documentelor justificative.
La întocmirea graficului se Ńine seama de normele de utilizare
a formularelor. Graficul se aprobă de administrator sau persoana care
are obligaŃia gestionării patrimoniului.
Graficul de circulaŃie a documentelor justificative conŃine:
- denumirea documentelor;
- persoanele care poartă răspunderea întocmirii documentelor;
- data întocmirii şi termenul stabilit pentru predarea
documentelor;
- numărul de exemplare şi destinaŃia acestora;
- alte elemente care se apreciază ca fiind necesare.
Graficul de circulaŃie a documentelor justificative se prezintă
sub formă de text sau scheme.
Pot fi întocmite:
- grafice individuale, care cuprind documentele şi lucrările ce
se execută de către o anumită persoană;
- grafice de structură, care cuprind documentele şi lucrările
din cadrul unui compartiment al unităŃii patrimoniale;
79
 - grafice sintetice, care cuprind documentele şi operaŃiile
necesare unei anumite lucrări cu grad mai mare de complexitate, cum
este, de exemplu, bilanŃul contabil.
În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face
de către unităŃile prestatoare de servicii de informatică, în relaŃiile
dintre aceste unităŃi şi cele beneficiare este necesar ca, pentru
asigurarea înregistrărilor în contabilitate, să se respecte următoarele
reguli:
- documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de
către unităŃile beneficiare, care răspund de realitatea datelor înscrise
în acestea;
- documentele contabile, întocmite de unităŃile de informaŃii pe
baza documentelor justificative, trebuie predate unităŃilor beneficiare
la termenele stabilite prin contractele sau convenŃiile încheiate,
unităŃile de informatică, răspunzând de corectitudinea prelucrării
datelor,
- unităŃile beneficiare trebuie să efectueze controlul
documentelor contabile obŃinute de la unităŃile de informatică, în
sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate pentru
prelucrare, respectării corespondenŃei conturilor şi exactităŃii sumelor
înregistrate.
Cu caracter exemplificativ, prezentăm elemente privind
utilitatea, întocmirea, circulaŃia şi arhivarea unor documente
justificative, şi anume: bonul de mişcare a mijloacelor fixe, procesul-
verbal de scoatere din funcŃiune a mijloacelor fixe, procesul-verbal
de recepŃie, factura fiscală.
Bonul de mişcare a mijloacelor fixe.
a) serveşte ca document justificativ:
- de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de
folosinŃă ale unităŃii: secŃie, serviciu, brigadă, atelier, unităŃi
subordonate etc.;
- de însoŃire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la
secŃia sau subunitatea predătoare la cea primitoare;
- de înregistrare în evidenŃa Ńinută de responsabilul cu
mijloacele fixe la locurile de folosinŃă şi în contabilitate;
b) se întocmeşte în două exemplare de către persoana
desemnată de compartimentele mecanic-şef, energetic-şef,
administrativ etc.;
80
 c) circulă:
- la persoana care aprobă mişcarea mijlocului fix în cadrul
unităŃii (ambele exemplare);
- la secŃia (serviciul, brigada, atelierul, subunitatea) predătoare
(ambele exemplare), pentru semnare de predare, de către
responsabilul cu mijloace fixe şi de primire, de către delegatul
secŃiei, serviciului primitor;
- la secŃia (serviciul, brigada, atelierul, subunitatea) primitoare
(împreună cu mijlocul fix) pentru înregistrarea în evidenŃă la locul de
folosinŃă (exemplarul 1);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea
mişcării mijlocului fix (exemplarul 1);
d) se arhivează:
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- la secŃia (serviciul, brigada, atelierul, subunitatea) care predă
(exemplarul 2).
Procesul-verbal de scoatere din funcŃiune a mijloacelor
fixe/declasare a unor bunuri
a) serveşte ca document:
- de decontare a îndeplinirii condiŃiilor scoaterii din funcŃiune
a mijloacelor fixe, de scoatere din uz a obiectelor de inventar în
folosinŃă şi de declasare a unor bunuri materiale, altele decât
mijloacele fixe;
- de consemnare a scoaterii efective din funcŃiune a
mijloacelor fixe, de scoatere din uz a obiectelor de inventar în
folosinŃă sau de declasare a bunurilor materiale;
- de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor,
pieselor componente şi materialelor rezultate din scoaterea efectivă
din funcŃiune a mijloacelor fixe, precum şi din scoaterea din uz a
bunurilor materiale propuse pentru declasare;
- justificativ de înregistrare în evidenŃa magaziilor
(depozitelor) şi în contabilitate;
b) se întocmeşte:
- în două exemplare;
- separat pentru mijloace fixe, obiecte de inventar în folosinŃă
şi bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur gestionar;
- pe baza documentaŃiei prevăzute de normele legale: nota
privind starea tehnică a mijlocului fix propus a fi scos din funcŃiune,
81
deviz estimativ al reparaŃiei capitale, act constatator al avariei, notă
justificativă privind descrierea degradării bunurilor etc.
c) circulă:
- la persoana autorizată să aprobe scoaterea din funcŃiune a
mijlocului fix, scoaterea din uz a obiectelor de inventar sau
declasarea bunurilor materiale (ambele exemplare);
- la secŃia (serviciu, subunitatea), pentru înregistrarea în
evidenŃă la locul de folosinŃă a mijloacelor fixe scoase din funcŃiune
(ambele exemplare);
- la magazie (depozitul de materiale), pentru descărcarea
gestiunii, respectiv, înregistrarea în evidenŃă a bunurilor materiale
declasate (ambele exemplare);
- la magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a
primirii în gestiune a ansamblelor, subansamblelor, pieselor
componente şi materialelor rezultate din scoaterea din funcŃiune a
mijloacelor fixe şi materialelor recuperabile şi refolosibile, rezultate
din scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi folosinŃă sau din
declasarea bunurilor materiale (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil sau persoana care
conduce evidenŃa contabilă, pentru verificarea şi înregistrarea
operaŃiilor privind scoaterea din funcŃiune a mijloacelor fixe,
scoaterea din uz a obiectelor de inventar sau declasarea bunurilor
materiale (exemplarul 1);
- la compartimentul care a făcut propunerile de scoatere din
funcŃiune, din uz sau de declasare, pentru înregistrare în evidenŃă
(exemplarul 2).
d) se arhivează:
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- la compartimentul care Ńine evidenŃa mijloacelor fixe
(exemplarul 2).
Procesul-verbal de recepŃie
a) serveşte ca document de:
- înregistrare în evidenŃa operativă şi în contabilitate;
- consemnare a stadiului în care se află obiectul de investiŃii;
- apreciere a calităŃii lucrărilor privind obiectul de investiŃii;
- aprobare a recepŃiei.
b) se întocmeşte în trei exemplare, la data punerii în funcŃiune
a mijlocului fix, de către secretarul comisiei numite pentru
82
recepŃionarea obiectivelor de investiŃii, în prezenŃa membrilor
comisiei care este formată din preşedinte, specialişti-consultaŃi,
asistenŃi la recepŃie;
c) circulă:
- la persoanele care fac parte din comisie (exemplarele l, 2 şi
3);
- la compartimentul care efectuează controlul financiar
preventiv (exemplarul 2);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru verificare şi
înregistrare (exemplarele 2 şi 3);
d) se arhivează:
- la furnizor (antreprenor), la compartimentul financiar-
contabil (exemplarele 2 şi 3);
- la beneficiar, la compartimentul financiar-contabil
(exemplarul 1).
Factura fiscală. Este formular cu regim special de tipărire,
înscriere şi numerotare.
a) Serveşte ca:
- document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de
decontare a serviciilor prestate;
- document justificativ de înregistrare în contabilitatea
prestatorului şi a cumpărătorului (abonatul);
b) se întocmeşte într-un singur exemplar tipărit (exemplarul 1),
la prestarea serviciilor, pe baza datelor rezultate din sistemele
specializate în monitorizarea traficului. Exemplarele l şi 2 circulă şi
sunt disponibile pe suport electronic.
c) circulă (pe suport electronic sau exemplarul tipărit, după
caz):
- la prestator;
- la compartimentul care efectuează monitorizarea serviciilor
prestate (compartimentul facturare);
- la persoanele sau compartimentul autorizat să dispună
încasări în conturile bancare ale societăŃii;
- la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în
contabilitate;
- la cumpărător/abonat (exemplarul tipărit);
- la compartimentul care efectuează operaŃiunea de control
financiar preventiv;
83
 - la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plăŃii
şi înregistrarea în contabilitate.
d) se arhivează:
1) la prestator:
- la compartimentul financiar-contabil sau la compartimentul
facturare (pe suport electronic);
2) la cumpărător/abonat:
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul tipărit).

Sinteza:
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanŃă
cu destinaŃia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel
completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi
controlul operaŃiunilor contabile efectuate.
Principalele registre contabile sunt: registrul jurnal, registrul
cartea mare, registrul inventar.
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de
registre, formulare şi documente contabile corelate între ele, care
servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate,
potrivit normelor stabilite, a operaŃiilor economice şi financiare ce au
loc în unităŃile patrimoniale, pe tot parcursul exerciŃiului financiar.
Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaŃiilor
economice si financiare în cazul unităŃilor care conduc contabilitatea
în partidă dublă sunt: „pe jurnale”, „maestru-şah” şi forma combinată
„maestru-şah cu jurnale”.

Teste autoevaluare:

1. Principalele registre de contabilitate obligatorii sunt:

a) registrul numerelor de inventar
b) registrul stocurilor
c) registrul de inventar
d) registrul de casa

2. Documentele justificative trebuie să îndeplinească

următoarele condiŃii de formă:
a) legalitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate

84
 b) realitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate
în documente
c) exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor

3. Cele mai utilizate forme de evidenŃă economică sunt:

a) evidenŃa contabilă, statistică şi tehnic operativă
b) evidenŃa mijloacelor fixe
c) evidenŃa veniturilor şi cheltuielilor
d) evidenŃa financiar contabilă

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

85
 Unitatea de învăŃare 4. Managementul organizării şi
conducerii contabilităŃii

4.1. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii

4.1.1. ObligaŃia legală a organizării şi conducerii
contabilităŃii proprii
4.1.2. Registrele de contabilitate
4.1.3. Organizarea şi conducerea contabilităŃii
4.2. Păstrarea documentelor justificative, a registrelor
contabile şi a situaŃiilor financiare
4.3. ContravenŃii şi infracŃiuni în legătură cu managementul
contabilităŃii

Timp alocat: 2 ore

Introducere
Actuala etapă în economia românească la început de secol
XXI, marcată de profunde transformări specifice economiei de piaŃă,
necesită un management performant la nivel micro şi
macroeconomic. Orice agent economic urmăreşte obŃinerea de profit
într-un examen riguros şi exigent care operează într-o piaŃă aflată în
plin proces de transformare.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea formelor de înregistrare în contabilitate
- păstrarea documentelor justificative;

Cuvinte cheie: evidenŃa tehnic-operativă, evidenŃa statistică,

evidenŃa contabilă, documente justificative, autenticitatea
documentelor, imagine fidelă, arhivarea documentelor.

86
 ConŃinut:

4.1. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii

4.1.1. ObligaŃia legală a organizării şi conducerii

contabilităŃii proprii

SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile

autonome, institutele naŃionale de cercetare-dezvoltare, societăŃile
cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au
obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune adaptată la
specificul activităŃii. Această obligaŃie o au şi instituŃiile publice,
asociaŃiile şi celelalte persoane juridice, cu şi fără scop lucrativ,
precum şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităŃi
independente.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea,
evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obŃinute din
administrarea persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure
înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaŃiilor cu privire la poziŃia financiară, performanŃa
financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinŃele interne ale
acestora, cât şi în relaŃiile cu investitorii, prezenŃi şi potenŃiali,
creditorii financiari şi comerciali, clienŃii, instituŃiile guvernamentale
şi alŃi utilizatori.
Contabilitatea se Ńine în limba română şi în moneda naŃională.
Contabilitatea operaŃiilor efectuate în valută se Ńine atât în moneda
naŃională, cât şi în valută. Pentru necesităŃile proprii de informare,
întreprinderile pot opta pentru întocmirea SITUAłIILOR
FINANCIARE şi într-o monedă stabilă - euro, USA etc.
Ministerul FinanŃelor Publice elaborează norme contabile şi
emite reglementările în domeniul contabilităŃii, planul de conturi
general, modelele situaŃiilor financiare, registrele şi formularele
comune privind activitatea financiară şi contabilă, normele
metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. Elaborarea
acestor reglementări se face prin consultarea organismelor
profesionale de profil.
87
 Persoanele obligate legal să organizeze şi să Ńină contabilitatea
proprie conduc contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc
SITUAłII FINANCIARE ANUALE. Categoriile de persoane fizice
şi juridice care pot Ńine contabilitatea în partidă simplă, precum şi
sistemul de raportare al acestora se stabilesc prin ordin al
Ministerului FinanŃelor Publice.
Documentele oficiale de prezentare a situaŃiei economico-
financiare a întreprinderilor sunt situaŃiile financiare anuale, care
trebuie să ofere o IMAGINE FIDELĂ a poziŃiei financiare,
performanŃei financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte
informaŃii referitoare la activitatea desfăşurată.
Pentru instituŃiile publice, documentul oficial de prezentare a
situaŃiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităŃilor
administrativ-teritoriale şi a execuŃiei bugetului de venituri şi
cheltuieli este SITUAłIA FINANCIARĂ TRIMESTRIALĂ ŞI
ANUALĂ.
SocietăŃile comerciale care deŃin participaŃie în capitalul altor
societăŃi comerciale, denumite societăŃi comerciale de grup,
întocmesc şi prezintă SITUAłII FINANCIARE ANUALE
CONSOLIDATE, în conformitate cu reglementările specifice
elaborate de Ministerul FinanŃelor Publice.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane
care are obligaŃia gestionării unităŃii respective.
În acest scop, managementul financiar-contabil are ca
principal obiectiv asigurarea condiŃiilor necesare pentru:
- întocmirea documentelor justificative privind operaŃiile
patrimoniale;
- organizarea şi Ńinerea corectă şi la zi a contabilităŃii;
- organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului şi
valorificarea rezultatelor acesteia;
- respectarea regulilor de întocmire a situaŃiilor financiare,
publicarea şi depunerea la termen a acestora la organele de drept;
- păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaŃiilor
financiare;
- organizarea contabilităŃii de gestiune adaptate la specificul
întreprinderii.

88
 4.1.2. Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate sunt documente contabile

obligatorii, în care unităŃile patrimoniale înregistrează periodic,
cronologic şi sistematic, operaŃiile economico-financiare consemnate
în documente justificative, care produc modificări în patrimoniul
acestora.
Principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt
Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea Mare.
Registrele de contabilitate se utilizează în strânsă concordanŃă
cu destinaŃia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel
completate, încât să permită, în orice moment, identificarea şi
controlul operaŃiilor patrimoniale efectuate.
Registrele de contabilitate împreună cu documentele
justificative întocmite, cu normelor stabilite, constituie
DOCUMENTE CONTABILE OFICIALE pentru controlul asupra
operaŃiilor patrimoniale efectuate şi pot fi admise ca probă în justiŃie,
în cazul litigiilor unităŃilor patrimoniale, de faliment etc.
Registrul-jurnal şi Registrul-inventar au regim de înregistrare
la organele fiscale. AbsenŃa registrelor de contabilitate sau neŃinerea
regulată a acestora lipsesc unităŃile patrimoniale de mijloacele de
probă în relaŃiile cu organele fiscale şi oferă posibilitatea din urmă de
a stabili obligaŃiile fiscale, fără a Ńine seama de datele din
contabilitate.
REGISTRUL-JURNAL este document contabil obligatoriu,
în care se înregistrează zilnic prin articole contabile, în mod
cronologic, operaŃiile patrimoniale, prin respectarea succesiunii
documentelor, după data de întocmire sau intrare a acestora în
unitate. OperaŃiile de aceeaşi natură, privind acelaşi loc de activitate
(atelier, secŃie etc.) pot fi recapitulate într-un document centralizator,
care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal. Forma Registrului-
jurnal poate fi:
- Registru-jurnal general;
- registre-jurnale auxiliare pentru operaŃii patrimoniale de
aceeaşi natură: operaŃii contabile, operaŃii de casă şi bancă,
decontările cu furnizorii, situaŃia încasării-achitării facturilor,
consumuri şi alte ieşiri de materiale, mişcarea materialelor şi de
transport-aprovizionare, salarii şi contribuŃia la asigurările sociale,
89
repartizarea şi decontarea cheltuielilor de producŃie, vânzarea
produselor şi alte ieşiri, vânzarea mărfurilor şi alte ieşiri, operaŃii
diverse pentru conturi sintetice, avansuri spre decontare.
Lunar, totalurile registrelor-jurnal auxiliare se centralizează în
Registrul-jurnal general.
Înregistrările operaŃiilor patrimoniale în Registrul-jurnal
cuprind elemente cu privire la: felul, numărul şi data documentului
justificativ; sumele parŃiale şi totale; explicaŃiile şi conturile
debitoare şi creditoare corespunzătoare operaŃiilor efectuate.
Registrul-jurnal serveşte ca:
- document obligatoriu de înregistrare cronologică şi
sistematică a mişcării patrimoniului unităŃii;
- probă în litigii.
Registrul-jurnal are următoarea structură:
- numărul curent al operaŃiilor înregistrate începând de la l
ianuarie, respectiv, începutul activităŃii, până la 31 decembrie,
respectiv, încetarea activităŃii;
- data când se face înregistrarea, care trebuie să coincidă cu
ziua în care are loc efectiv operaŃia;
- felul documentului (factură, bon de cumpărare, jurnal-situaŃie
privind operaŃiile de casă şi bancă, jurnalul decontărilor cu furnizorii
etc.), precum şi numărul şi data documentului;
- felul operaŃiei. Se dau explicaŃiile necesare în legătură cu
operaŃia respectivă, precum şi alte elemente de identificare;
- simbolul contului debitor şi creditor;
- sumele parŃiale din document, dacă este cazul;
- sumele totale, debitoare şi/sau creditoare din document (bon,
factură, Registrul-jurnal auxiliar etc.).
În Registrul-jurnal se trec toate operaŃiile economice privind
mişcarea patrimoniului unităŃii, indiferent dacă acestea au loc în
numerar sau prin contul de decontare de la bancă, neŃinându-se
seama dacă au avut loc plata sau încasarea efectivă etc.
Registrul-jurnal general se numerotează şi şnuruieşte. Acest
registru se parafează de către organele în drept, la începerea
activităŃii, la încetarea activităŃii unităŃii, precum şi ori de câte ori
este cazul.

90
 Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă. Se
arhivează de unitate, care este obligată să-l păstreze împreună cu
documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.
Registrul-jurnal de încasări şi plăŃi serveşte ca:
- document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăŃilor, pe
baza actelor justificative;
- document de stabilire a situaŃiei financiare a agentului
economic respectiv.
Se întocmeşte într-un singur exemplar de către agenŃii
economici, persoane fizice (meseriaşi etc.) şi asociaŃiile familiale,
făcându-se înregistrarea operaŃiilor efectuate pe baza actelor
justificative zilnic, distinct, pe fiecare operaŃie în parte, fără a se lăsa
rânduri libere.
Registrul-jurnal de încasări şi plăŃi are următoarea structură:
- numărul curent al operaŃiilor înregistrate, începând de la l
ianuarie, respectiv începutul activităŃii, până la 31 decembrie,
respectiv încetarea activităŃii;
- data când se face înregistrarea, care trebuie să coincidă cu
ziua în care are loc efectiv operaŃia;
- felul documentului (factură, bon de cumpărare, bon de
comandă, bon de vânzare, borderou de vânzări etc.), precum şi
numărul documentului;
- felul operaŃiei, dându-se explicaŃiile necesare în legătură cu
operaŃia respectivă;
- încasările de orice fel (din vânzări, împrumuturi, credite,
dobânzi încasate, restituiri etc.);
- sumele plătite pentru mărfuri cumpărate, impozite, taxe,
asigurări sociale etc.
În Registrul de încasări şi plăŃi se înregistrează atât operaŃiile
în numerar, cât şi cele făcute prin contul de decontare de la bancă,
indiferent dacă a avut loc plata sau încasarea efectivă.
Registrul de încasări şi plăŃi se numerotează şi se şnuruieşte.
Se vizează de către organul fiscal. Nu circulă, fiind document de
înregistrare contabilă.
REGISTRUL-INVENTAR este un document contabil
obligatoriu, în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de
activ şi pasiv, grupate în funcŃie de natura lor, conform posturilor din
bilanŃul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele
91
patrimoniale înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de
inventariere sau alte documente care justifică conŃinutul fiecărui post
din bilanŃul contabil.
Registrul-inventar serveşte ca:
- document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de
grupare a rezultatelor patrimoniului;
- probă în litigiu.
Se întocmeşte într-un singur exemplar, la sfârşitul anului, fără
ştersături şi fără spaŃii libere, pe baza datelor cuprinse în listele de
inventariere şi procesele-verbale de inventariere a elementelor
patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi.
Registrul inventar are următoarea structură:
- numărul curent al fiecărei operaŃii înregistrate în registru,
cronologic, de la deschiderea acestuia până la epuizarea filelor sau
încetarea activităŃii;
- obiectul inventarierii, respectiv a conturilor de valori
materiale pe gestiuni, a conturilor privind debitorii, creditorii,
provizioane etc.;
- valoarea din contabilitate privind conturile supuse
inventarierii;
- valoarea de inventar a elementelor patrimoniale stabilită de
membrii comisiei de inventariere, pe baza listelor de inventariere şi a
proceselor-verbale de inventariere;
- diferenŃele din evaluare de înregistrat, calculate ca diferenŃă
între valoarea contabilă şi valoarea de inventar;
- cauzele diferenŃelor: deprecierii, dezasortării, schimbării
structurii producŃiei.
Registrul-inventar se numerotează şi se şnuruieşte. Se
parafează de către organul fiscal teritorial la începerea activităŃii, la
încetarea activităŃii unităŃii, precum şi în cazul epuizării filelor din
acesta şi deschiderii unui registru nou.
REGISTRUL CARTEA MARE este document contabil
obligatoriu, în care se înregistrează lunar şi sistematic, prin
regruparea conturilor, mişcarea şi existenŃa tuturor elementelor
patrimoniale, la un moment dat. Este document contabil de sinteză şi
sistematizare şi conŃine: simbolul contului debitor şi creditor, precum
şi soldul contului pentru fiecare lună a anului curent.

92
 Cartea mare conŃine o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat
de unitate. Registrul Cartea mare poate fi suplinit de „Fişa de cont
pentru operaŃii diverse”, în condiŃiile utilizării firmei de înregistrare
în contabilitate „maestru-şah”.
ConŃinutul registrului Cartea mare stă la baza întocmirii
balanŃei de verificare a conturilor contabile.
Cartea mare serveşte la:
- stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice,
la unităŃile care aplică forma de înregistrare „pe jurnale”;
- verificarea înregistrărilor contabile efectuate;
- furnizarea de date pentru efectuarea analizei activităŃii
economice şi financiare a unităŃii;
- întocmirea balanŃei de verificare.
Se întocmeşte la sfârşitul lunii, în cadrul compartimentului
financiar-contabil, astfel:
- rulajul creditor se raportează din jurnalul contului respectiv,
într-o singură sumă, fără desfăşurarea pe conturi corespondente;
- sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse
jurnale se raportează din acele jurnale, obŃinându-se defalcarea
rulajului debitor pe conturi corespondente;
- soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte, în
funcŃie de rulajele debitoare şi creditoare ale contului respectiv,
Ńinându-se seama de soldul de la începutul anului.
Registrul Cartea mare nu circulă, fiind document de
înregistrare contabilă. Se arhivează la compartimentul financiar-
contabil.
Cartea mare şah serveşte la:
- Ńinerea contabilităŃii sintetice a operaŃiilor economice şi
financiare în unităŃile care utilizează forma de înregistrare contabilă
„maestru-şah”;
- întocmirea balanŃei de verificare a conturilor sintetice;
- furnizarea de date pentru analiza economică şi financiară.
Se întocmeşte într-un exemplar, lunar, separat pentru debitul şi
separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, deschizându-se după
necesităŃi, pe măsura înregistrării operaŃiilor.
Se completează pe baza documentelor justificative,
documentelor cumulative centralizatoare şi notelor de contabilitate.

93
 În cazul când la unele conturi corespondente intervin mai
multe conturi decât numărul coloanelor pe care le cuprinde fişa, se
deschide o fişă-anexă cu acelaşi simbol de cont, pe care se continuă
înscrierea conturilor corespondente. În fişa-anexă nu se trece suma
din coloana principală, aceasta figurând în coloana „Sumă” fiecărei
fişe.
La începutul anului, la deschiderea fişelor, pe primul rând al
coloanei „Sumă” se înregistrează soldul iniŃial, pe baza balanŃei
conturilor sintetice încheiată la finele anului precedent. Soldul înscris
în fişă se barează şi apoi se efectuează înregistrarea operaŃiilor lunii
ianuarie.
La sfârşitul lunii, se adiŃionează pe verticală sumele pe conturi
corespondente şi se barează. Totalul sumelor din coloanele „conturi
corespondente” adunate pe orizontală trebuie să fie egal cu totalul
sumelor din coloana „Sumă” adunate pe verticală.
Cartea mare şah poate fi folosită pentru o perioadă mai mare
(trimestru, semestru, an), dacă numărul operaŃiilor economice şi
financiare nu este prea mare. În acest caz, este necesar să se
stabilească totalul sumelor separat pentru fiecare lună în parte.

4.1.3. Organizarea şi conducerea contabilităŃii

Contabilitatea se organizează şi conduce în următoarele

variante:
a) de regulă, în compartimente distincte, conduse de către
directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcŃie. Aceste persoane trebuie să aibă studii
economice superioare şi răspund împreună cu personalul din
subordine de organizarea şi conducerea contabilităŃii, în condiŃiile
legii.
b) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de
contracte de prestări de servicii şi de persoane juridice autorizate sau
de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv
contabil autorizat, care răspund potrivit legii.
Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este
organizată în compartimente distincte şi care nu au personal calificat
încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestări de servicii în
domeniul contabilităŃii încheiate cu persoane fizice sau juridice
94
autorizate, Ministerul FinanŃelor Publice stabileşte, în funcŃie de
evoluŃia inflaŃiei şi de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind
nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaŃia de a încheia
contracte pentru întocmirea situaŃiilor financiare anuale, numai de
către persoane juridice calificate, autorizate.
InstituŃiile publice la care contabilitatea nu este organizată în
compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract
individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări
de servicii, pentru conducerea contabilităŃii şi întocmirea situaŃiilor
financiare trimestriale şi anuale, cu societăŃi comerciale de expertiză
contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii, încheierea
contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziŃiile
publice de bunuri şi servicii. Plata serviciilor respective se face din
fonduri publice cu această destinaŃie.
Specific economiei de piaŃă, contabilitatea unităŃilor
patrimoniale poate fi organizată şi condusă şi de persoane juridice
autorizate sau persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat
sau expert contabil.
Contabilul autorizat este persoană care a dobândit această
calitate în condiŃiile legii şi are capacitatea de a Ńine contabilitatea şi
de a întocmi bilanŃul contabil.
Expertul este persoana cunoscătoare, versată, care a probat, a
încercat, are experienŃă. Expertul contabil este persoana care a
dobândit această calitate în condiŃiile legii şi are competenŃa
profesională:
- să verifice şi să aprecieze modul de organizare şi conducere a
activităŃii economico-financiare şi de contabilitate;
- să supravegheze gestiunea societăŃilor comerciale;
- să verifice legalitatea bilanŃului contabil şi a contului de
profit şi pierdere;
- să organizeze şi să conducă contabilitatea societăŃilor
comerciale;
- să analizeze, prin procedee specifice contabilităŃii, situaŃia
economică, financiară şi la a societăŃilor comerciale.
Profesia de contabil autorizat şi expert contabil se exercită de
persoanele fizice care au dobândit această calitate în mod individual,
ca persoană fizică sau se pot constitui în societăŃi comerciale de

95
profil, ca persoane juridice, unde au calitatea de asociaŃi/acŃionari. La
aceste societăŃi pot fi şi în calitate de salariaŃi.
SocietăŃile de expertiză contabilă trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
- să aibă obiect de activitate exercitarea profesiei de expert
contabil;
- majoritatea asociaŃilor/acŃionarilor să fie experŃi contabili şi
să deŃină majoritatea acŃiunilor;
- consiliul de administraŃie al societăŃii comerciale să fie ales
în majoritate dintre acŃionarii sau asociaŃii experŃi contabili;
- acŃiunile să fie nominative;
- orice nou asociat sau acŃionar să fie admis de adunarea
generală;
- să comunice filialei Corpului ExperŃilor Contabili şi
Contabililor AutorizaŃi din România toate modificările intervenite în
componenŃa asociaŃilor sau acŃionarilor,
- să fie membre ale Corpului ExperŃilor Contabili şi
Contabililor AutorizaŃi din România, incluse în Tabloul Corpului.
RelaŃiile contabililor autorizaŃi, experŃilor contabili şi
societăŃilor comerciale de expertiză contabilă cu clienŃii lor se
stabilesc prin contact scris de prestări de servicii semnat de ambele
părŃi, înainte de începerea activităŃii. Onorariile cuvenite contabililor
autorizaŃi şi experŃilor contabili au la bază negocierea, se stabilesc în
funcŃie de complexitatea şi volumul de lucrări şi se suportă de către
persoanele juridice sau fizice care dispun sau solicită efectuarea
lucrărilor sau serviciilor.
Activitatea de contabil autorizat şi expert contabil poate fi
executată numai de persoanele care au această calitate şi sunt înscrise
în Tabloul Corpului ExperŃilor Contabili, şi Contabililor AutorizaŃi
din România, care se publică în Monitorul Oficial al României.
Lucrări ce pot fi efectuate de contabilul autorizat şi expertul
contabil.
Contabilul autorizat poate executa pentru persoanele fizice şi
juridice următoarele lucrări contabile:
- Ńinerea contabilităŃii operaŃiilor economico-financiare
prevăzute în contractul de prestări de servicii;
- întocmirea bilanŃului contabil.

96
 Expertul contabil poate efectua pentru persoanele fizice şi
juridice următoarele lucrări:
- Ńinerea sau supravegherea contabilităŃii şi întocmirea
bilanŃului contabil;
- acordarea asistenŃei privind organizarea şi Ńinerea
contabilităŃii;
- elaborarea şi punerea în aplicare de: procedee contabile;
planuri de conturi adaptate unităŃii; contabilitatea de gestiune, tabloul
de bord, control de gestiune şi control prin buget;
- efectuarea de analize economico-financiare şi de evaluări
patrimoniale;
- efectuarea de expertize contabile solicitate de persoane fizice
ori juridice;
- executarea altor lucrări cu caracter financiar-contabil, cum
sunt: iniŃierea de situaŃii periodice, consolidarea conturilor şi
bilanŃului, întocmirea de planuri de finanŃare etc.;
- executarea de lucrări cu caracter fiscal;
- efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi
informativă.
Expertul contabil poate executa lucrări care intră în atribuŃiile
contabililor autorizaŃi.
Organizarea activităŃii şi asigurării conduitei etice şi
profesionale a contabililor autorizaŃi şi experŃilor contabili este
realizată de Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din
România, ca instituŃie autonomă, de utilitate publică, cu personalitate
juridică, care reuşeşte, în condiŃii legale, contabilii autorizaŃi şi
experŃii contabili.
Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi
îndeplineşte următoarele atribuŃii:
- atribuie calitatea de contabil autorizat şi expert contabil;
- organizează evidenŃa contabililor autorizaŃi, experŃilor
contabili şi a societăŃilor comerciale de expertiză contabilă;
- asigură buna desfăşurare a activităŃii contabililor autorizaŃi şi
experŃilor contabili;
- elaborează şi publică normele privind activitatea profesională
şi conduita etică a contabililor autorizaŃi şi experŃilor contabili,
precum şi ghidurile profesionale;

97
 - sprijină formarea şi perfecŃionarea profesională a contabililor
autorizaŃi şi experŃilor contabili;
- apără prestigiul şi independenŃa profesională a membrilor săi,
în raporturile cu autorităŃile publice, organisme specializate, precum
şi cu alte persoane juridice şi fizice din Ńară şi străinătate;
- colaborează cu asociaŃiile profesionale de profil din Ńară şi
străinătate;
- editează publicaŃii de specialitate.
Răspunderea privind Ńinerea contabilităŃii în conformitate cu
normele legale revine:
- persoanelor juridice autorizate - societăŃi comerciale de
expertiză contabilă sau persoanelor fizice care au calitatea de
contabil autorizat sau expert contabil, în cazul în care contabilitatea
se organizează şi se Ńine de către acestea;
- patronului sau altei persoane care are obligaŃia gestionării
patrimoniului, în cazul în care contabilitatea unităŃii patrimoniale nu
se Ńine de către persoane autorizate.

4.2. Păstrarea documentelor justificative, a registrelor

contabile şi a situaŃiilor financiare

Documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în

contabilitatea financiară, precum şi registrele contabile se păstrează
în arhiva unităŃii patrimoniale timp de 10 ani, cu începere de la data
încheierii exerciŃiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepŃia
statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
Documentele justificative şi registrele de contabilitate se
păstrează în arhivă, de regulă, în forma lor originală, grupate în
funcŃie de natura operaŃiunilor şi în ordinea cronologică în cadrul
exerciŃiului financiar la care acestea se referă.
Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea
şi consultarea acestora în termenele prevăzute de lege.
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente
contabile se iau măsuri de restituire a acestora în termen de
maximum 30 de zile de la constatare.
Responsabilitatea de a reconstitui documentele contabile
pierdute, sustrase sau distruse revine administratorilor întreprinderii

98
sau altei persoane care are obligaŃia să gestioneze patrimoniul.
Documentele contabile reconstituite poartă menŃiunea „Reconstituit”.
SituaŃiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
În cazul de încetare a activităŃii unităŃii patrimoniale,
documentele justificative, registrele contabile şi situaŃiile financiare
se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile Legii
fondului arhivistic naŃional al României.

4.3. ContravenŃii şi infracŃiuni în legătură cu

managementul contabilităŃii

În legătură cu organizarea şi conducerea contabilităŃii de către

unităŃile patrimoniale obligate prin lege să organizeze şi să conducă
contabilitate proprie, se pot constata fapte care constituie
contravenŃie, cum sunt:
1. DeŃinerea cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de
valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaŃii, precum şi efectuarea de
operaŃii economice, fără să fie înregistrate în contabilitate.
Contabilitatea asigură înregistrarea cronologică şi sistematică
a operaŃiilor patrimoniale, înregistrarea se face cronologic, prin
respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de
întocmire sau de intrare în unitate şi, sistematic, în conturi sistemice
şi analitice. Legea contabilităŃii interzice deŃinerea, cu orice titlu, de
bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi
obligaŃii, precum şi efectuarea de operaŃii economice, fără să fie
înregistrate în contabilitate;
2. Nerespectarea regulamentelor emise de Ministerul
FinanŃelor Publice cu privire la:
a) utilizarea şi Ńinerea registrelor de contabilitate: Registrului-
jurnal, Registrul-inventar şi Registrul Cartea Mare;
b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi
contabile pentru toate operaŃiile efectuate, înregistrarea în
contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi
arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute,
sustrase sau distruse;
c) efectuarea inventarierii. UnităŃile patrimoniale au obligaŃia
să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv
deŃinute la începutul activităŃii, cel puŃin o dată pe an pe parcursul
99
funcŃionării, în cazul fuziunii sau încetării activităŃii, precum şi în
alte situaŃii prevăzute de lege. Ministerul FinanŃelor Publice poate
aproba excepŃii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri
cu caracter special aflate în administrarea instituŃiilor publice, la
propunerea ordonativelor principali de credite;
d) întocmirea şi auditarea situaŃiilor financiare anuale.
UnităŃile patrimoniale au obligaŃia să întocmească situaŃii financiare
anuale, inclusiv în situaŃia fuziunii, divizării sau încetării activităŃii.
SituaŃiile financiare se supun auditului financiar, care se efectuează
de către auditorii financiari, persoane fizice sau juridice autorizate;
e) întocmirea şi depunerea situaŃiilor financiare periodice
stabilite de Ministerul FinanŃelor Publice. Ministerul FinanŃelor
Publice poate stabili întocmirea şi depunerea situaŃiilor financiare şi
la alte perioade decât anual, în cadrul exerciŃiului financiar, pentru
regiile autonome, societăŃile comerciale şi societăŃile, companiile
naturale în care statul deŃine cel puŃin 20% din capitalul social,
precum şi pentru celelalte persoane juridice;
f) nedepunerea declaraŃiei din care să rezulte că unităŃile
patrimoniale nu au desfăşurat activitate;
3. Prezentarea de situaŃii financiare care conŃin date eronate
sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei
raportoare.
ContravenŃiile se sancŃionează cu amendă în limitele stabilite
de Legea contabilităŃii. Guvernul, la propunerea Ministerului
FinanŃelor Publice, poate modifica nivelul amenzilor prevăzute de
lege, în funcŃie de rata inflaŃiei.
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de
persoanele cu atribuŃii de control financiar şi de alte persoane
împuternicite de Ministerul FinanŃelor Publice.
Efectuarea cu ştiinŃă de înregistrări inexacte, precum şi
omisiunea cu ştiinŃă a înregistrărilor în contabilitate, având drept
consecinŃă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor
financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă
în bilanŃ, constituie infracŃiunea de fals intelectual şi se pedepseşte
conform legii.

100
 Sinteza:
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanŃă
cu destinaŃia acestora si se prezintă în mod ordonat si astfel
completate încât să permită, în orice moment, identificarea si
controlul operaŃiunilor contabile efectuate.
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de
registre, formulare şi documente contabile corelate între ele, care
servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate,
potrivit normelor stabilite, a operaŃiilor economice şi financiare ce au
loc în unităŃile patrimoniale, pe tot parcursul exerciŃiului financiar.

Teste autoevaluare:
1. Registrul jurnal serveşte ca:
a) document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de
grupare a rezultatelor patrimoniului;
b) document obligatoriu de înregistrare cronologică şi
sistematică a mişcării patrimoniului unităŃii;
c) document de evidenŃă a acordării şi rambursării creditelor .

2. Cartea mare serveşte la:

a) întocmirea balanŃei de verificare;
b) probă în litigiu
c) document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de
grupare a rezultatelor patrimoniului;
d) document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăŃilor
pe bază actelor justificative

3. Registrul jurnal serveşte ca:

d) document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de
grupare a rezultatelor patrimoniului;
e) document obligatoriu de înregistrare cronologică şi
sistematică a mişcării patrimoniului unităŃii;
f)document de evidenŃă a acordării şi rambursării creditelor .

4. Cartea mare serveşte la:

a) întocmirea balanŃei de verificare;
b) probă în litigiu

101
 c) document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de
grupare a rezultatelor patrimoniului;
d) document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăŃilor
pe bază actelor justificative

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

102
 Unitatea de învăŃare 5. Lucrările pregătitoare pentru
întocmirea situaŃiilor financiare

5.1. Lucrările pregătitoare pentru întocmirea situaŃiilor financiare

anuale
5.1.1. Verificarea înregistrării în conturi a tuturor operaŃiilor şi
a concordanŃei dintre contabilitatea analitică şi
contabilitatea sintetică
5.1.2. Întocmirea balanŃei de verificare provizorii, înainte de
inventariere
5.1.3. Inventarierea patrimoniului
5.1.4. Efectuarea operaŃiilor de delimitare în timp a
cheltuielilor şi a veniturilor
5.1.5. Determinarea rezultatului exerciŃiului financiar şi
repartizarea acestuia
5.1.6. Stabilirea rulajelor lunare în Registrul Jurnal şi în
Cartea Mare
5.1.7. Întocmirea balanŃei de verificare definitive

Timp alocat: 2 ore

Introducere
Obiectivul principal al contabilităŃii este furnizarea de
informaŃii care să asigure o imagine fidelă asupra poziŃiei financiare,
performanŃelor financiare şi modificărilor poziŃiei financiare ale
entităŃii, în scopul utilizării acestor informaŃii de către utilizatorii
interni şi externi, în vederea fundamentării unor decizii economice.
Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar ca lucrările
curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaŃii
generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activităŃii
desfăşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest
deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor
documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat
diverse denumiri, cum sunt: situaŃii financiare anuale sau conturi
anuale, bilanŃ contabil.

103
 Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:
- cunoaşterea lucrărilor pregătitoare pentru întocmirea
situaŃiilor financiare anuale
- abilitatea de a întocmii balanŃa de verificare

Cuvinte cheie: situaŃii financiare anuale, balanŃa de verificare,

rulaj lunar, rezultatul exerciŃiului financiar

ConŃinut:

5.1. Lucrările pregătitoare pentru întocmirea situaŃiilor

financiare anuale

Prelucrarea datelor în vederea întocmirii situaŃiilor financiare

anuale reprezintă un proces complex, care se concretizează într-o
succesiune de lucrări, dintre care unele au caracter preliminar, iar
altele se referă la redactarea propriu-zisă a documentelor de sinteză.
Lucrările pregătitoare, denumite şi lucrări de închidere a
exerciŃiului financiar; sunt, în principal, următoarele:
1. Verificarea înregistrării corecte, în conturi a tuturor
operaŃiilor;
2. Verificarea concordanŃei dintre contabilitate şi evidenŃa
operativă, dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică;
3. Întocmirea balanŃei de verificare provizorii, înainte de
inventariere;
4. Inventarierea generală a patrimoniului;
5. Efectuarea operaŃiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor
şi veniturilor;
6. Determinarea rezultatului exerciŃiului financiar şi
repartizarea acestuia;
7. Stabilirea rulajelor lunare în registrul-jurnal şi în cartea
mare;
8. Întocmirea balanŃei de verificare definitive.

104
 5.1.1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor
operaŃiilor şi a concordanŃei datelor dintre contabilitatea analitică
şi contabilitatea sintetică

Această verificare urmăreşte:

Dacă s-au întocmit documente justificative pentru toate
operaŃiile economice efectuate în cursul exerciŃiului financiar;
Dacă toate documentele justificative au fost corect înregistrate
în contabilitate;
Legalitatea şi sinceritatea datelor înregistrate în contabilitate,
care trebuie să dea o descriere fidelă, clară şi completă a
operaŃiunilor economico-financiare efectuate.
ModalităŃile concrete de verificare a acestor corelaŃii diferă în
funcŃie de metodele de organizare a contabilităŃii şi evidenŃei
operative. Principalele concordanŃe dintre contabilitate şi evidenŃa
operativă care trebuie verificate sunt:
Totalurile stabilite în registrul stocurilor se compară cu
soldurile conturilor 301 “Materii prime”, 302 “Materiale
consumabile” şi 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar”;
Totalul soldurilor din raportul de gestiune întocmit pentru
fiecare gestiune trebuie să corespundă cu soldul contului
371”Mărfuri”;
Soldul din registrul de casă trebuie să fie egal cu soldul
contului 531“Casa”;
Totalul soldurilor din ultimul extras de cont de la fiecare bancă
trebuie să fie egal cu soldul contului 512 ,,Conturi curente la bănci”;
În cazul neconcordanŃei dintre evidenŃa operativă şi
contabilitate, verificările se succed în ordinea inversă operaŃiilor de
înregistrare. Verificarea acestor corelaŃii nu trebuie să se efectueze
doar la sfârşitul exerciŃiului financiar, ci trebuie să aibă un caracter
permanent.
Pentru verificarea corelaŃiei dintre contabilitatea sintetică şi
cea analitică se întocmesc balanŃe de verificare analitice pentru
fiecare cont sintetic care se dezvoltă pe analitice. O asemenea balanŃă
pune în evidenŃă corelaŃiile dintre rulajele şi soldurile conturilor
analitice şi elementele corespunzătoare ale contului sintetic respectiv.
În cazul utilizării sistemelor informatice de gestiune şi de
contabilitate, corelaŃia dintre evidenŃa analitică şi cea sintetică se
105
realizează automat, pentru că datele din contabilitatea analitică se
transferă în contabilitatea sintetică.

5.1.2. Întocmirea balanŃei de verificare provizorii, înainte de

inventariere

Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaŃiile financiare

anuale se realizează prin intermediul balanŃei de verificare sintetice.
BalanŃa de verificare se întocmeşte cel puŃin anual, la închiderea
exerciŃiului financiar sau la termenele de întocmire a situaŃiilor
financiare. La încheierea exerciŃiului financiar se recomandă
întocmirea a două balanŃe de verificare, şi anume:
a) O balanŃă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea
inventarierii generale anuale;
b) O balanŃă de verificare întocmită în mod obligatoriu după
efectuarea lucrărilor de închidere a exerciŃiului financiar;
Scopul principal al întocmirii balanŃei de verificare înaintea
inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele
scriptice, care se vor compara cu existenŃele faptice stabilite la
inventariere. De aceea, această balanŃă provizorie se mai numeşte
inventarul contabil al patrimoniului.
Cu ocazia întocmirii balanŃei de verificare provizorii se va
realiza implicit şi principala funcŃie a unei balanŃe, şi anume,
verificarea exactităŃii datelor înregistrate în conturi.
Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităŃilor
care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanŃă. De
exemplu, într-o balanŃă de verificare cu patru serii de egalităŃi,
trebuie să existe următoarele corelaŃii:
• Total solduri iniŃiale debitoare = total solduri iniŃiale
creditoare;
• Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare
creditoare;
• Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate
creditoare;
• Total solduri finale debitoare = total solduri finale
creditoare.

106
 Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanŃei, şi
anume:
• înregistrarea repetată a unor operaŃii în conturile
corespondente;
• omiterea înregistrării unor operaŃii în conturile
corespondente;
• înregistrarea operaŃiilor în alte conturi decât în cele
corespunzătoare operaŃiilor respective;
• înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente;

5.1.3. Inventarierea patrimoniului

1) Inventarierea – procedeu al contabilităŃii

Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi
completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanŃe între
datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene
economice, naturale, neglijente, greşeli, delapidări etc. ConcordanŃa
dintre informaŃiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul
procedeului numit inventariere.
Ca procedeu al contabilităŃii, inventarierea îndeplineşte, în
principal, următoarele funcŃii:
a) FuncŃia de control a concordanŃei dintre datele scriptice şi
cele faptice
În cadrul acestei funcŃii, cu ajutorul inventarierii se verifică
integritatea patrimoniului, prin compararea datelor faptice, stabilite
la inventariere, cu informaŃiile din contabilitate. Din această
comparaŃie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau de valori,
luându-se măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu
realitatea.
Exemplu: se stabilesc diferenŃele cantitative la inventariere
pentru materia primă „A”, dacă stocul din fişa de cont pentru valori
materiale este de 200 kg, iar stocul real stabilit prin inventariere este
de 205 kg. PreŃul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg.
(stoc faptic - stoc scriptic) x preŃul de înregistrare = plusuri sau
minusuri de inventar (205 - 200) x 20 lei/kg = 100 lei, plus de
inventar.

107
 b) FuncŃia de actualizare a valorii de înregistrare a
elementelor patrimoniale
Pentru ca SituaŃiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel
realitatea, este necesară actualizarea valorilor contabile ale
elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se valorile
actuale sau de inventar ale acestora.
Prin compararea valorilor de înregistrare (contabile) cu cele
actuale (de inventar) pot rezulta plusuri sau minusuri valorice,
conform relaŃiei:
VALOAREA actuală – VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau
MINUSURI de valoare
• PLUSURILE valorice, potrivit principiului prudenŃei, nu se
înregistrează în contabilitate;
• MINUSURILE valorice se înregistrează în contabilitate
sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a amortizărilor
suplimentare.
Exemplu: se stabilesc diferenŃele valorice la inventariere,
pentru materia primă “B”, dacă stocul scriptic corespunde cu cel
faptic şi este de 200 kg. PreŃul de înregistrare este de 20 lei/kg, iar
preŃul actual, din momentul inventarierii, este de 18 lei/kg. În acest
caz, nu există plusuri sau minusuri cantitative, dar există o depreciere
a preŃului, care se va înregistra în contabilitate sub forma unei
ajustări pentru deprecierea materiilor prime.
(stoc faptic x valoarea actuală) - (stoc faptic x valoarea
contabilă) = diferenŃe valorice (200 x 18 lei/kg) - (200 x 20 lei/kg) =
-400 lei.
c) FuncŃia de stabilire a SituaŃiei nete şi a Rezultatului
exerciŃiului financiar
Cu ajutorul inventarierii se stabileşte situaŃia reală, atât a
elementelor de activ, cât şi a celor de pasiv. În acest mod, se poate
determina situaŃia netă a patrimoniului, conform relaŃiei:
SITUAłIA NETĂ a patrimoniului = ACTIVE inventariate - DATORII
inventariate
(ACTIVUL NET CONTABIL)
Dacă în cursul exerciŃiului financiar nu există creşteri sau
diminuări de capital social, se poate stabili rezultatul exerciŃiului
financiar în funcŃie de variaŃia SituaŃiei nete, astfel: REZULTATUL

108
exerciŃiului financiar= SituaŃia netă la sfârşitul exerciŃiului financiar -
SituaŃia netă la începutul exerciŃiului financiar
d) FuncŃia de calcul şi evidenŃă a stocurilor, consumurilor şi
vânzărilor
Această funcŃie este specifică entităŃilor care folosesc, pentru
evidenŃa stocurilor, metoda inventarului intermitent, când stocurile
cumpărate se includ direct în cheltuieli, urmând ca la sfârşitul
perioadei, pe baza inventarierii, să se stabilească soldurile finale, care
se vor înregistra în conturile de stocuri. La începutul perioadei
următoare, aceste solduri se vor încorpora din nou în cheltuieli.
Stocurile ieşite prin consum sau prin vânzare, în cursul lunii, se
determină astfel:
IEŞIRI = STOCURI iniŃiale + INTRĂRI - STOCURI finale

2) Felurile inventarierii
a) După intervalul de timp la care se efectuează:

inventarierea periodică - se efectuează în cursul anului la
anumite intervale de timp (1 lună, 3, 6 luni), în funcŃie de
particularităŃile valorilor inventariate. De exemplu, mijloacele
băneşti se inventariază lunar, iar mărfurile de 2-3 ori pe an;

inventarierea anuală - se efectuează la sfârşitul anului,
având ca scop principal întocmirea unor situaŃii financiare anuale pe
baza unor date reale.
b) După gradul de cuprindere:

inventarierea generală - cuprinde toate elementele de activ şi
de pasiv aflate în patrimoniu;

inventarierea parŃială - prin care se verifică numai anumite
elemente patrimoniale.
c) După condiŃiile în care se desfăşoară:

inventarierea ordinară - are un caracter normal, la termene
planificate; entităŃile au obligaŃia de a efectua inventarierea
patrimoniului la începutul activităŃii (pentru stabilirea şi evaluarea
aportului social al asociaŃilor) şi cel puŃin o dată pe an pe parcursul
funcŃionării;

inventarierea extraordinară - este impusă de anumite situaŃii
deosebite, cum ar fi:
- în cazul fuzionării sau încetării activităŃii;

109
 - în cazul schimbării gestionarului sau a reorganizării
gestiunilor;
- cu ocazia modificării preŃurilor;
- în urma unor cazuri de forŃă majoră: incendii, inundaŃii,
furturi;
- la cererea organelor de control;
- când sunt indicii că există plusuri sau minusuri în gestiune.

3) Etapele inventarierii
Inventarierea este o lucrare complexă care cuprinde mai multe
etape, şi anume:
a) Pregătirea inventarierii constă în luarea unor măsuri
organizatorice, cum sunt:
- Determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de
cuprindere;
- Constituirea comisiei de inventariere, care trebuie să fie
formată din cel puŃin două persoane numite prin decizie scrisă;
- Sistarea operaŃiunilor de intrare-ieşire a bunurilor din
gestiune;
- Sigilarea căilor de acces în gestiuni, atunci când comisia
părăseşte gestiunea;
- Întocmirea unei declaraŃii scrise de către gestionar din care să
rezulte dacă are în gestiune bunuri nerecepŃionate sau care nu aparŃin
gestiunii, dacă a predat sau primit bunuri fără să întocmească
documentele necesare, dacă are cunoştinŃă de existenŃa unor plusuri
sau minusuri de inventar etc.;
- Aranjarea separată a bunurilor degradate, demodate, a
bunurilor primite în custodie, spre reparare sau pentru păstrare;
- Verificarea aparatelor de măsurat etc.
b) Inventarierea propriu-zisă. În această etapă are loc
constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se
înscriu în listele de inventariere. Procedeele folosite diferă, în funcŃie
de natura elementelor patrimoniale inventariate, şi anume:

brevetele, licenŃele, mărcile de fabrică, know-how-urile,
terenurile şi construcŃiile se inventariază prin identificarea acestora
pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora;

110

imobilizările corporale şi necorporale în curs de execuŃie se
identifică menŃionând, pentru fiecare obiect în parte, denumirea
obiectului şi descrierea stadiului în care se află acesta;

stabilirea stocului faptic se face prin numărare, cântărire,
măsurare sau calcule tehnice, culoare, după caz. Bunurile aflate în
ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj;

creanŃele şi obligaŃiile faŃă de terŃi se verifică şi se confirmă
pe baza extraselor soldurilor debitoare, respectiv creditoare, ale
conturilor de creanŃe şi datorii care deŃin ponderea valorică în totalul
soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce în funcŃie
de necesităŃi;

disponibilităŃile bancare se inventariază prin confruntarea
soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din contabilitate;

numerarul din casieria societăŃii se inventariază în ultima zi
lucrătoare a exerciŃiului financiar, confruntându-se soldurile din
registru de casă cu cele din contabilitate;

pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică
realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la terŃi
se fac cereri de confirmare care se vor ataşa la listele respective,
după primirea confirmării.
Se înscriu în liste de inventariere separate:
• lucrările de investiŃii sistate sau abandonate;
• bunurile aflate temporar în afara entităŃii;
• bunurile care aparŃin altor entităŃi;
• bunurile aflate asupra angajaŃilor;
• stocurile fără mişcare, de calitate slabă, depreciate, greu
vandabile.
Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare, pe
gestiuni şi pe categorii de elemente patrimoniale. Listele se
semnează, pe fiecare filă, de către membrii comisiei şi de către
gestionar. Listele de inventariere reprezintă documente justificative
pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri şi valori, precum şi
pentru constatarea deprecierilor. Pentru elementele de activ şi de
pasiv care nu reprezintă bunuri, este suficientă prezentarea lor în
situaŃii analitice distincte, care să fie totalizate şi să justifice soldul
conturilor sintetice respective. Comisia de inventariere stabileşte
caracterul plusurilor, lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune
modul de regularizare a diferenŃelor de inventariere. În cazul în care
111
lipsurile nu sunt considerate infracŃiuni, se poate avea în vedere
posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiŃii:
1. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun
material;
2. diferenŃele constatate în plus sau în minus să privească
aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.
c) Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin
compararea cantităŃilor şi valorilor consemnate în listele de
inventariere şi în situaŃiile analitice cu valorile şi cantităŃile
înregistrate în contabilitate, în vederea stabilirii diferenŃelor de
inventariere. Pot exista două tipuri de diferenŃe stabilite la
inventariere:
1. DiferenŃe cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de
inventar, care se stabilesc astfel:
(stoc faptic - stoc scriptic) x preŃul de înregistrare în contabilitate =
= plus sau minus de inventar
Dacă stocul faptic este mai mare decât stocul scriptic, rezultă
un plus de inventar, în caz contrar, rezultă un minus de inventar.
2. DiferenŃe valorice, care rezultă în urma actualizării valorii
contabile a elementelor patrimoniale la valoarea de inventar.
Valoarea de inventar se stabileşte astfel:

activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcŃie de
utilitatea bunului, starea acestuia sau preŃul pieŃei;

creanŃele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de
încasare, respectiv de plată.
DiferenŃele valorice se stabilesc astfel:
(stoc faptic x valoarea actuală) - (stoc faptic x valoarea
contabilă)
În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai
mare decât valoarea contabilă, în listele de inventariere se va înscrie
valoarea contabilă. În cazul în care valoarea de inventar este mai
mică decât valoarea contabilă, în listele de inventariere se înscrie
valoarea de inventar. Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează
în contabilitate. În schimb, minusurile valorice (deprecierile) se
înregistrează, în funcŃie de natura lor, astfel:

deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor
pentru deprecieri;
112

deprecierile ireversibile aferente imobilizărilor necorporale şi
corporale se înregistrează sub forma amortizării suplimentare.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de
inventariere într-un proces-verbal, care conŃine, în principal,
următoarele: data întocmirii, numele membrilor comisiei de
inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile
comisiei cu privire la cauzele plusurilor, minusurilor şi deprecierilor
constatate, persoanele vinovate şi propunerile de măsuri în legătură
cu acestea etc.
Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv,
grupate după natura lor, conform posturilor din bilanŃ, se
înregistrează în registrul-inventar. Elementele patrimoniale înscrise
în registru-inventar au la bază listele de inventariere, situaŃiile
analitice şi procesele-verbale de inventariere.
d) Înregistrarea diferenŃelor de inventar. Rezultatele
inventarierii trebuie înregistrate în evidenŃa tehnico-operativă în
termen de cel mult 3 zile de la data aprobării procesului verbal de
inventariere, de către administrator. În contabilitate, rezultatele
inventarierii se înregistrează astfel:
- plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu
ale elementelor respective;
- lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu
ale elementelor respective;
- deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor
pentru deprecieri sau pierdere de valoare;
- deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se
înregistrează sub forma unor amortizări suplimentare.

5.1.4. Efectuarea operaŃiunilor de delimitare în timp a

cheltuielilor şi veniturilor

a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans

Aplicarea principiului independenŃei exerciŃiului financiar
impune o delimitare clară a cheltuielilor şi veniturilor care trebuie
încorporate în rezultatul exerciŃiului financiar curent de cheltuielile şi
veniturile realizate în perioada curentă, dar care sunt aferente
exerciŃiilor financiare următoare. Astfel, trebuie înregistrate în
debitul contului 471 “Cheltuieli înregistrate în avans”, toate
113
cheltuielile efectuate în exerciŃiul financiar curent şi care sunt
aferente exerciŃiilor financiare viitoare, şi anume: chirii, abonamente,
reparaŃii, prime de asigurare etc. De asemenea, se înregistrează în
creditul contului 472 “Venituri înregistrate în avans”, toate veniturile
încasate în exerciŃiul financiar curent şi care sunt aferente exerciŃiilor
financiare viitoare.
b) DiferenŃe de curs valutar aferente disponibilităŃilor,
creanŃelor şi datoriilor în valută
Pentru obŃinerea unei imagini reale a patrimoniului, înainte de
întocmirea situaŃiilor financiare anuale se calculează şi se
înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente aferente
disponibilităŃilor, creanŃelor şi datoriilor în valută, prin compararea
valorilor contabile cu valorile actuale, stabilite pe baza cursurilor
valutare din ultima zi a exerciŃiului financiar. Prin compararea valorii
contabile cu valoarea actuală pot rezulta:
• diferenŃe favorabile de curs valutar, care se obŃin în
următoarele situaŃii:
- în cazul disponibilităŃilor şi creanŃelor, atunci când cursul
valutar creşte;
- în cazul datoriilor, atunci când cursul valutar scade.
• diferenŃe nefavorabile de curs valutar, care se obŃin în
următoarele situaŃii:
- în cazul disponibilităŃilor şi creanŃelor, atunci când cursul
valutar scade;
- în cazul datoriilor, atunci când cursul valutar creşte.
DiferenŃele favorabile de curs valutar se înregistrează în
creditul contului 765 “Venituri din diferenŃe de curs valutar”, iar
diferenŃele nefavorabile de curs valutar, în debitul contului 665
“
Cheltuieli din diferenŃe de curs valutar”.

5.1.5. Determinarea rezultatului exerciŃiului financiar şi

repartizarea acestuia

a) Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli

Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie, se procedează la
închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli în corespondenŃă cu
contul 121 “Profit şi pierdere”.
b1) Calcularea impozitului pe profit
114
 EntităŃile mici şi mijlocii calculează impozitul pe profit
pornind de la rezultatul contabil brut, care reprezintă diferenŃa dintre
veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate. Dacă volumul
veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor, se obŃine profitul
contabil brut, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit,
rezultând profitul contabil net. Dacă volumul cheltuielilor îl
depăşeşte pe cel al veniturilor, se obŃine pierderea contabilă brută,
din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit,
rezultând o pierdere contabilă netă.
Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil
sau fiscal, care se obŃine prin corectarea rezultatului contabil brut cu
cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale, conform relaŃiei
următoare:
rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli
nedeductibile - deduceri fiscale
Dacă rezultatul impozabil, stabilit conform ecuaŃiei de mai
sus, este pozitiv (profit fiscal sau impozabil), se calculează impozitul
pe profit datorat, potrivit relaŃiei:
Impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit
(16%)
Dacă rezultatul impozabil este negativ, acesta reprezintă
pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obŃinute
în exerciŃiile financiare următoare.
În funcŃie de volumul cheltuielilor nedeductibile şi cel al
deducerilor fiscale, o entitate se poate înregistra cu:

profit contabil brut şi cu profit fiscal;

pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală;

profit contabil brut, dar cu pierdere fiscală, generată de
deduceri fiscale;

pierdere contabilă brută, dar cu profit fiscal, generat de
cheltuieli nedeductibile.
Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în
contabilitate, ci numai în “DeclaraŃia anuală privind impozitul pe
profit”.
Pierderea fiscală din anii precedenŃi se acoperă trimestrial, din
profitul fiscal, odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe
profit.

115
 Pierderea contabilă din anii precedenŃi se acoperă numai la
sfârşitul exerciŃiului financiar, când are loc repartizarea anuală a
profitului contabil net.
Plata impozitului se face trimestrial, până la data de 25,
inclusiv, a primei luni din trimestrul următor.
b2) Calcularea impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează prin
aplicarea cotei de 3% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale,
cu excepŃia celor înregistrate în conturile: 711 “VariaŃia stocurilor”,
721”Venituri din producŃia de imobilizări necorporale”, 722
“Venituri din producŃia de imobilizări corporale” şi 781 “Venituri
din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de
exploatare” şi 786”Venituri financiare din ajustări pentru pierderea
de valoare”, care nu sunt venituri efective, ci au rolul de a compensa
anumite cheltuieli de producŃie sau cu provizioanele şi ajustările.
Plata impozitului se face trimestrial, până la data de 25,
inclusiv, a primei luni din trimestrul următor.
c) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciŃiului
financiar
După operaŃiile de închidere a conturilor de venituri şi
cheltuieli, contul 121 “Profit şi pierdere” încorporează în credit
totalul veniturilor anuale realizate, iar în debit totalul cheltuielilor
anuale efectuate, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit.
Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor,
contul 121 “Profit şi pierdere” va avea sold creditor şi reprezintă
profitul net obŃinut în exerciŃiul financiar expirabil. Dacă volumul
cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor se obŃine în contul 121
”Profit şi pierdere” un sold final debitor, ceea ce reprezintă pierderea
din exerciŃiul financiar care se încheie.
Repartizarea profitului contabil net se face pe următoarele
destinaŃii, respectându-se în mod obligatoriu ordinea menŃionată mai
jos:
a) constituirea şi majorarea rezervelor legale în limita a 5% din
profitul impozabil anual, până ce se ajunge la 20% din capitalul
social;
b) acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani;

116
 c) pentru constituirea surselor proprii de finanŃare, aferente
profitului rezultat din vânzări de active (în cazul entităŃilor cu capital
majoritar de stat), respectiv aferente facilităŃilor fiscale la impozitul
pe profit;
d) până la 10% din profitul contabil net, pentru participarea
salariaŃilor la profit (în cazul entităŃilor cu capital majoritar de stat);
e) minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în
cazul regiilor autonome, ori dividende, în cazul societăŃilor naŃionale,
companiilor naŃionale sau societăŃilor comerciale cu capital majoritar
de stat;
f) constituirea şi majorarea rezervelor statutare sau
contractuale, conform prevederilor din actul constitutiv al entităŃii;
g) pentru dividende, conform hotărârii adunării generale a
acŃionarilor/ asociaŃilor;
h) pentru alte destinaŃii, conform hotărârii adunării generale a
acŃionarilor/ asociaŃilor (alte rezerve, capital social).
Exemplu privind determinarea rezultatului contabil net şi
repartizarea acestuia:
La o societate comercială cu capital integral privat, se constată
la sfârşitul exerciŃiului:
• Venituri totale (Vt): 10.000 lei, din care venituri
neimpozabile (Vn): 500 lei;
• Cheltuieli totale (Ct): 6.000 lei, din care cheltuieli
nedeductibile (Cn): 1.000 lei:
• Rezerve legale (Rl) existente: 500 lei;
• Capital social: 3.000 lei;
• Pierdere contabilă din anii precedenŃi: 300 lei, din care
pierdere fiscală (Pf): 200 lei;
• Adunarea generală a asociaŃilor hotărăşte ca profitul contabil
net, rămas după majorarea rezervelor legale şi acoperirea pierderii
contabile, să fie repartizat la dividende.
a) Determinarea profitului contabil net:
• Rezultatul contabil brut (Rcb) = Vt - Ct = 10.000 - 6.000 = 4.
000 lei;
• Rezerve legale care se pot constitui din profitul impozabil
anual = (Rcb + Cn - Vn) x 5% = (4.000 + 1.000 - 500) x 5% = 225
lei;

117
 • Plafonul maxim al rezervelor legale este de: 3.000 x 20% -
600 lei:
• Entitatea mai are obligaŃia legală de a repartiza la rezerve
legale suma de: 600 -500=100 lei;
• Rezultatul fiscal (Rf) =Rcb + Cn - Vn - Rl- Pf = 4.000
+1.000 - 500 - 100 - 200 = 4.200 lei;
• Impozitul pe profit datorat (lp) = Rf x 16% = 4.200 x 16% =
672 lei;
• Profit contabil net = Rcb - Ip =4.000 - 672 = 3.328 lei.
b) Repartizarea profitului contabil net:
• Pentru rezerve legale: 100 lei;
• Pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenŃi:
300 lei;
• Pentru dividende: 3.328 - 100 - 300 = 2.928 lei.

5.1.6. Stabilirea rulajelor lunare în registrul -jurnal şi în

cartea mare

a) Întocmirea registrului-jurnal
Registrul-jurnal serveşte ca document contabil obligatoriu de
înregistrare cronologică şi sistematică a modificării elementelor de
activ şi de pasiv ale entităŃii.8
b) Întocmirea registrului cartea mare
Registrul Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor şi
soldurilor conturilor sintetice şi la întocmirea balanŃei de verificare.9
Exemplu: privind întocmirea registrului-jurnal şi al registrului
cartea mare.
Se cunosc soldurile următoarelor conturi la 01.12.200N:
- 301 “Materii prime”: 0 lei;
- 4111 “ClienŃi”: 450 lei;
- 5121 “Conturi la bănci în lei”: 150 lei;
- 5311 “Casa în lei”: 190 lei.
Se înregistrează în registrul-jurnal, apoi în fişele de cont
pentru operaŃii diverse următoarele operaŃii:

8
OMFP nr.180/2004, publicat în M.O. nr.2307.01.2005
9
Ibidem.

118
 - încasarea unei creanŃe în sumă de 50 lei, conform chitanŃei
nr.45047 din 08.12.200N;
- achiziŃionarea de materii prime în sumă de 30 lei, conform
facturii 1204 şi chitanŃei 874 din 20.12.200N;
- încasarea unei creanŃe în sumă de 140 lei, conform ordinului
de plată 48 din 25.12.200N.
a) Înscrierea articolelor contabile din documentele de evidenŃă
în Registrul-jurnal:
Nr. Data Document ExplicaŃii Simbol conturi Sume
crt. înreg. (fel, nr.,
data)
Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
1 08.12 ChitanŃa Încasare 5311 4111 50 50
45047 creanŃe
2 20.12 Factura Cumpărarea 301 5311 30 30
12045 materii
chitanŃa prime
874
3 25.12 Ordin de Încasare 5121 4111 140 140
plată 48 creanŃe

De 220 220
reportat

b) Transcrierea datelor din registrul-jurnal în registrul cartea

mare:
5311 „Casa în lei”
ExplicaŃii Debit Credit
Sold iniŃial 190
ClienŃi 50
Materiale 30

119
 5311 „Casa în lei”
Rulaj 50 30
Total sume 240 30

Sold final 210

5121”Conturi la bănci în lei”

ExplicaŃii Debit Credit
Sold iniŃial 150
ClienŃi 140

Rulaj 140 0
Total sume 290 0

Sold final 290

301”Materii prime”
ExplicaŃii Debit Credit
Sold iniŃial 0
Casa 30

Rulaj 30 0
Total sume 30 0

Sold final 30

4111”ClienŃi”
ExplicaŃii Debit Credit
Sold iniŃial 450

120
 4111”ClienŃi”
Casa 50
Conturi la bănci 140
Rulaj 0 190
Total sume 450 190

Sold final 260

5.1.7. Întocmirea balanŃei de verificare definitive

BalanŃa de verificare sintetică este un document care serveşte

atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate, cât şi
la centralizarea informaŃiilor contabile în vederea elaborării
situaŃiilor financiare anuale.
Întocmirea balanŃelor sintetice implică parcurgerea
următoarelor etape:
a) Pregătirea conturilor, care presupune:
• calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele
de cont sintetice;
• stabilirea soldurilor finale.
b) Transcrierea datelor în balanŃa conturilor astfel:
• soldurile iniŃiale şi totalul sumelor precedente se preiau din
balanŃa precedentă;
• rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice;
• totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în
balanŃă.
c) Totalizarea coloanelor din balanŃă şi obŃinerea egalităŃilor
valorice.

Teme de control:
1. PrezentaŃi etapele inventarierii.
2. PrezentaŃi etapele care se parcurg pentru întocmirea
balanŃelor sintetice.

121
 Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

122
 Unitatea de învăŃare 6. Managementul întocmirii şi
utilizării situaŃiilor financiare

6.1. ImportanŃa, rolul şi structura situaŃiilor financiare anuale

6.2. Utilizatorii situaŃiilor financiare şi necesităŃile lor de informare
6.3. ConŃinutul raportului administratorilor
6.4. Auditarea sau verificarea situaŃiilor financiare anuale
6.5. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaŃiilor financiare anuale

Timp alocat: 2 ore

Introducere
Principalul obiectiv al contabilităŃii este furnizarea de
informaŃii care să asigure o imagine fidelă asupra poziŃiei financiare,
performanŃelor financiare şi modificărilor poziŃiei financiare ale
entităŃii, în scopul utilizării acestor informaŃii de către utilizatorii
interni şi externi, în vederea fundamentării unor decizii economice.
Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar ca lucrările
curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaŃii
generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activităŃii
desfăşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea importanŃei, rolului şi structurii situaŃiilor
financiare anuale
- abilitatea verificării situaŃiilor financiare anuale

Cuvinte cheie: situaŃiile financiare anuale, performanŃa,

raportul administratorilor.

123
 ConŃinut:

6.1. ImportanŃa, rolul şi structura situaŃiilor financiare

anuale

Obiectivul principal al contabilităŃii este furnizarea de

informaŃii care să asigure o imagine fidelă asupra poziŃiei financiare,
performanŃelor financiare şi modificărilor poziŃiei financiare ale
entităŃii, în scopul utilizării acestor informaŃii de către utilizatorii
interni şi externi, în vederea fundamentării unor decizii economice.
Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar ca lucrările
curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaŃii
generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activităŃii
desfăşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest
deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor
documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat
diverse denumiri, cum sunt: situaŃii financiare anuale sau conturi
anuale, bilanŃ contabil.
Prin OMFP nr. 3055/2009 s-a adoptat formularea „SituaŃii
financiare anuale” care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către
toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ.
STRUCTURA SITUAłIILOR FINANCIARE ANUALE.
Structura situaŃiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către
persoanele juridice diferă în funcŃie de mărimea acestora. Astfel,
persoanele juridice care, la încheierea exerciŃiului financiar; depăşesc
limitele a două dintre următoarele criterii:
- cifra de afaceri: 7,3 milioane euro;
- total active: 3,65 milioane euro;
- nr. mediu de salariaŃi: 50.
întocmesc ,,SituaŃii financiare anuale” care se compun din:
BilanŃ, Cont de profit şi pierdere, SituaŃia modificărilor capitalului
propriu, SituaŃia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la
“SituaŃiile financiare anuale”.
“SituaŃiile financiare anuale” întocmite de entităŃile economice
care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menŃionate mai
sus sunt auditate potrivit legii.

124
 Persoanele juridice care nu îndeplinesc limitele a două din
criteriile de mărime menŃionate mai sus, întocmesc ,,SituaŃii
financiare anuale simplificate” care cuprind: BilanŃ prescurtat, Cont
de profit şi pierdere şi Note explicative. OpŃional, ele pot întocmi
SituaŃia modificărilor capitalului propriu şi/sau SituaŃia fluxurilor de
trezorerie.
Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă
în două exerciŃii financiare consecutive nu se încadrează în limitele
existente privind cele trei criterii menŃionate mai sus.
SituaŃiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit
legii.
SituaŃiile financiare anuale trebuie însoŃite de o DeclaraŃie
scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru
întocmirea situaŃiilor financiare anuale în acord cu Reglementările
contabile conforme cu Directiva a IV-a CEE.10
SituaŃiile financiare anuale constituie un tot unitar şi vor fi
însoŃite de Raportul administratorilor.11
SubunităŃile fără personalitate juridică, care aparŃin
persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România organizează
şi conduc contabilitatea proprie la nivel de balanŃă de verificare, fără
a întocmi situaŃii financiare. Activitatea desfăşurată în străinătate de
subunităŃile fără personalitate juridică, şi care aparŃin persoanelor
juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situaŃiile
financiare ale persoanei juridice române şi se raportează pe teritoriul
României, potrivit prezentelor reglementări. În cazul asocierilor în
participaŃie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană
juridică străină, contabilitatea se Ńine de către persoana juridică
română, care răspunde potrivit legii.
AutorităŃile de reglementare pot solicita prezentarea în
situaŃiile financiare anuale a unor informaŃii suplimentare faŃă de cele
care trebuie prezentate în concordanŃă cu prezentele reglementări.
Formatul bilanŃului şi al contului de profit şi pierdere, în
special în ceea ce priveşte forma adoptată pentru prezentarea
acestora, nu poate fi modificat de la un exerciŃiu financiar la altul.

10
OMFF nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene
11
Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată în M.O. nr. 48/14.01.2005

125
 Pentru fiecare element de bilanŃ, de cont de profit şi pierdere
şi, după caz, din situaŃia modificărilor capitalului propriu şi/sau
situaŃia fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă
elementului corespondent pentru exerciŃiul financiar precedent. Dacă
valorile prevăzute mai sus nu sunt comparabile, absenŃa
comparabilităŃii trebuie prezentată în notele explicative, însoŃită de
comentarii relevante.
Un element de bilanŃ, din Contul de profit şi pierdere şi, după
caz, din SituaŃia modificărilor capitalului propriu şi SituaŃia
fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie
prezentat, cu excepŃia cazului în care există un element corespondent
pentru exerciŃiul financiar precedent.
BilanŃul este documentul contabil de sinteză prin care se
prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităŃii la
sfârşitul exerciŃiului financiar, precum şi în celelalte situaŃii
prevăzute de lege.
În bilanŃ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură
şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.
Conform reglementărilor în vigoare:
a) un activ reprezintă a resursă controlată de către entitate ca
rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze
beneficii economice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi
evaluat în mod credibil;
b) o datorie reprezintă o obligaŃie actuală a entităŃii ce decurge
din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte
o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice;
c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al
acŃionarilor în activele unei entităŃi după deducerea tuturor datoriilor
sale.

6.2. Utilizatorii situaŃiilor financiare şi necesităŃile lor de

informare

Furnizarea de informaŃii cu privire la poziŃia financiară,

performanŃele şi modificările poziŃiei financiare a întreprinderii
reprezintă obiectivul situaŃiilor financiare şi sunt utile unei sfere largi
de utilizatori pentru luarea deciziilor economice. Cadrul general IAS
specifică următoarele categorii de utilizatori:
126
 1. Investitorii, numiŃi şi acŃionari, ce pot fi actuali sau
potenŃiali. Pe baza informaŃiilor rezultate din situaŃiile financiare
aceştia pot să evalueze corect riscul tranzacŃiilor şi beneficiul adus de
investiŃia lor, precum şi să determine capacitatea întreprinderii de a
plăti dividende.
2. SalariaŃii, aceştia au nevoie de informaŃia contabilă pentru
a determina stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii, care vor
genera pentru ei posibilităŃi de creşteri salariale sau chiar decizii de
schimbare a locului de muncă.
3. Creditorii – aceştia sunt interesaŃi de informaŃiile contabile
pentru a determina capacitatea de rambursare a împrumuturilor şi de
plată la scadenŃă a dobânzilor.
4. Furnizorii şi alŃi creditori financiari, pentru care situaŃiile
financiare oferă informaŃii cu privire la iniŃierea de legături
comerciale, de creştere sau micşorare a volumului vânzărilor sau
acordarea ori anularea unor facilităŃi comerciale.
5. ClienŃii – sunt interesaŃi de situaŃiile financiare pentru o
colaborare pe termen lung cu firma în vederea cumpărării produselor
acestora.
6. Guvernul şi instituŃiile sale, sunt interesaŃi pentru
determinarea indicatorilor macroeconomici, a politicii fiscale, şi a
impactul dezvoltării firmei asupra mediului înconjurător.
7. Publicul – care pe baza informaŃiei contabile poate evalua
impactul economic şi social al firmei.
8. Managerii, care au nevoie de informaŃia contabilă, pentru a
stabili strategia dezvoltării viitoare a firmei.

6.3. ConŃinutul raportului administratorilor

Consiliul de administraŃie elaborează pentru fiecare exerciŃiu

financiar un raport, denumit în continuare raportul administratorilor,
care cuprinde cel puŃin o prezentare fidelă a dezvoltării şi
performanŃei activităŃilor entităŃii şi a poziŃiei sale financiare,
împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care
se confruntă.
Prezentarea de mai sus este o analiză echilibrată şi
cuprinzătoare a dezvoltării şi performanŃei activităŃilor entităŃii şi a

127
poziŃiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea
activităŃilor.
În măsura în care este necesar pentru a înŃelege dezvoltarea
entităŃii, performanŃa sau poziŃia sa financiară, analiza cuprinde
indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori
nefinanciari - cheie de performanŃă, relevanŃi pentru activităŃi
specifice, inclusiv informaŃii despre aspecte privind mediul
înconjurător şi angajaŃii.
În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include,
atunci când este cazul, referiri şi explicaŃii suplimentare privind
sumele raportate în situaŃiile financiare anuale.
Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaŃii
despre:
a) evenimente importante apărute după sfârşitul exerciŃiului
financiar;
b) dezvoltarea previzibilă a entităŃii;
c) activităŃile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
d) informaŃii privind achiziŃiile propriilor acŃiuni, şi anume:
- motivele achiziŃiilor efectuate în cursul exerciŃiului financiar;
- numărul şi valoarea acŃiunilor achiziŃionate şi înstrăinate în
cursul exerciŃiului financiar şi proporŃia din capitalul subscris pe care
acestea o reprezintă;
- în cazul achiziŃiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contra
valoarea acŃiunilor;
- numărul şi valoarea nominală a tuturor acŃiunilor
achiziŃionate şi deŃinute de entitate şi proporŃia din capitalul subscris
pe care acestea o reprezintă;
e) existenŃa de sucursale ale entităŃii;
f) utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în
cazul în care sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale,
datoriilor, poziŃiei financiare şi a profitului sau pierderii:
- obiectivele şi politicile entităŃii în materie de gestiune a
riscului financiar, inclusiv politica sa de acoperire împotriva
riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacŃie previzionată pentru
care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, şi
- expunerea entităŃii la riscul de preŃ, riscul de credit, riscul de
lichiditate şi la riscul fluxului de trezorerie.

128
 Scopul acestor prezentări este de a furniza informaŃii care să
ajute la înŃelegerea mai bună a semnificaŃiei instrumentelor
financiare bilanŃiere sau extrabilanŃiere asupra situaŃiei financiare a
unei entităŃi, rezultatelor activităŃii ei şi fluxurilor de trezorerie şi de
a ajuta în evaluarea sumelor, momentului apariŃiei şi gradului de
siguranŃă a fluxurilor de trezorerie viitoare asociate cu acele
instrumente.
Prezentările cerute oferă informaŃii pentru a-i ajuta pe
utilizatorii situaŃiilor financiare în evaluarea gradului de risc aferent
instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanŃ.
TranzacŃiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat
pentru o entitate asumarea sau transferarea către alte părŃi a unuia sau
mai multora dintre riscurile financiare descrise mai jos.
a) Riscul de piaŃă cuprinde trei tipuri de risc:

riscul valutar - este riscul ca valoarea unui instrument
financiar să fluctueze din cauza variaŃiilor cursului de schimb
valutar;

riscul ratei dobânzii la valoarea justă - este riscul ca
valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaŃiilor
ratelor de piaŃă ale dobânzii;

riscul de preŃ- este riscul ca valoarea unui instrument
financiar să fluctueze ca rezultat al schimbării preŃurilor pieŃei, chiar
dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici instrumentelor
individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate
instrumentele tranzacŃionate pe piaŃă.
Termenul ,,risc de piaŃă” încorporează nu numai potenŃialul de
pierdere, dar şi cel de câştig.
b) Riscul de credit - este riscul ca una dintre părŃile
instrumentului financiar să nu execute obligaŃia asumată, cauzând
celeilalte părŃi o pierdere financiară.
c) Riscul de lichiditate (riscul de finanŃare) - este riscul ca o
entitate să întâlnească dificultăŃi în procurarea fondurilor necesare
pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor
financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a
vinde repede un activ financiar la o valoare apropiată de valoarea sa
justă.
d) Riscul ratei dobânzii la fluxul de trezorerie - este riscul
ca fluxurile de trezorerie viitoare să fluctueze din cauza variaŃiilor
129
ratelor de piaŃă ale dobânzii. De exemplu, în cazul unui instrument
de împrumut cu rata variabilă, astfel de fluctuaŃii constau în
schimbarea ratei dobânzii efective a instrumentului financiar, fără o
schimbare corespondentă a valorii sale juste.
O entitate trebuie să prezinte obiectivele şi politicile de
gestionare a riscului, inclusiv politicile de acoperire a acestuia.
În cazul entităŃilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau
o parte din aceste titluri - sunt admise la tranzacŃionare pe o piaŃă
reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de preluare,
astfel cum acestea sunt definite în legislaŃia în vigoare privind piaŃa
de capital, raportul administratorilor trebuie să cuprindă următoarele
informaŃii detaliate despre:
a) structura capitalului lor, inclusiv valorile mobiliare care nu
sunt admise la tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată, cu indicarea
claselor diferite de acŃiuni şi, dacă este cazul, pentru fiecare clasă de
acŃiuni, drepturile şi obligaŃiile ataşate clasei respective şi procentul
din capitalul social total pe care îl reprezintă;
b) orice restricŃii legate de transferul de valori mobiliare, cum
ar fi limitările privind deŃinerea de titluri de valoare sau necesitatea
de a obŃine aprobarea entităŃii sau a altor deŃinători de valori
mobiliare;
c) deŃinerile semnificative directe şi indirecte de acŃiuni
(inclusiv deŃinerile indirecte prin structuri piramidale şi deŃineri
încrucişate de acŃiuni, asa cum acestea sunt definite în reglementările
în vigoare privind piaŃa de capital);
d) deŃinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de
control şi o descriere a acestor drepturi;
e) sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acŃiuni
salariaŃilor, dacă drepturile de control nu se exercită direct de către
salariaŃi;
f) orice restricŃii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările
drepturilor de vot ale deŃinătorilor unui procent stabilit sau număr de
voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin
care, cooperând cu entitatea, drepturile financiare ataşate valorilor
mobiliare sunt separate de deŃinerea de valori mobiliare;
g) orice acorduri dintre acŃionari care sunt cunoscute de către
entitate şi care pot avea ca rezultat restricŃii referitoare la transferul
valorilor mobiliare şi sau la drepturile de vot;
130
 h) regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor
consiliului de administraŃie şi modificarea actelor constitutive ale
entităŃii;
l) puterile membrilor consiliului de administraŃie, şi în special,
cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de acŃiuni;
j) orice acorduri semnificative la care entitatea este parte şi
care intră în vigoare, se modifică sau încetează în funcŃie de o
modificare a controlului entităŃii ca urmare a unei oferte publice de
preluare, şi efectele rezultate din aceasta, cu excepŃia cazului în care
prezentarea acestor informaŃii ar prejudicia grav entitatea, această
excepŃie nu se aplică în cazul în care entitatea este obligată în mod
special să prezinte asemenea informaŃii conform altor cerinŃe legale;
k) orice acorduri dintre entitate şi membrii consiliului sau de
administraŃie sau salariaŃi, prin care se oferă compensări dacă aceştia
demisionează sau sunt concediaŃi fără un motiv rezonabil sau dacă
relaŃia de angajare încetează din cauza unei oferte publice de
preluare.
Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de
administraŃie şi se semnează în numele acestuia de preşedintele
consiliului.

6.4. Auditarea sau verificarea situaŃiilor financiare anuale

SituaŃiile financiare anuale ale entităŃilor se auditează de către

una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condiŃiile
legii.
Auditorii financiari îşi exprimă, o opinie referitoare la gradul
de conformitate a raportului administratorilor cu situaŃiile financiare
anuale pentru acelaşi exerciŃiu financiar.
EntităŃile care întocmesc situaŃii financiare simplificate nu au
obligaŃia auditării situaŃiilor financiare anuale. SituaŃiile financiare
anuale ale acestor entităŃi se verifică potrivit prevederilor legislaŃiei
în materie.
Raportul auditorilor financiari cuprinde:
a) menŃionarea situaŃiilor financiare anuale care fac obiectul
auditului financiar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a
fost aplicat la întocmirea acestora;

131
 b) o descriere a ariei auditului financiar, respectiv a
standardelor de audit conform cărora a fost efectuat auditul financiar;
c) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor
financiari potrivit căreia situaŃiile financiare anuale oferă o imagine
fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară şi, după caz,
dacă situaŃiile financiare anuale respectă cerinŃele legale; opinia de
audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă
auditorii financiari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit,
imposibilitatea exprimării unei opinii;
d) o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag
atenŃia, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu
rezerve;
e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului
administratorilor cu situaŃiile financiare anuale pentru acelaşi
exerciŃiu financiar.
Raportul se semnează de către auditori financiari, persoane
fizice, în numele acestora sau al auditorilor persoane juridice
autorizate, după caz, şi se datează.

6.5. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaŃiilor

financiare anuale

SituaŃiile financiare au înscrise clar numele şi prenumele

persoanei care le-a întocmit, calitatea acestora (director economic,
contabil şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această
funcŃie, expert contabil, contabil autorizat), precum şi numărul de
înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
SituaŃiile financiare anuale, însoŃite de raportul
administratorilor pentru exerciŃiul financiar în cauză, sunt supuse
aprobării adunării generale a acŃionarilor sau asociaŃilor, potrivit
legislaŃiei în vigoare.
SituaŃiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, şi
raportul administratorilor, împreună cu raportul de audit sau raportul
de verificare, după caz, se publică în conformitate cu legislaŃia în
vigoare.
Ori de câte ori SituaŃiile financiare anuale şi Raportul
administratorilor se publică în întregime, acestea trebuie să fie
reproduse în forma şi conŃinutul pe baza cărora auditorii financiari
132
sau persoanele care au efectuat verificarea, după caz, şi-au întocmit
raportul lor. Acestea trebuie să fie însoŃite de textul complet al
raportului de audit sau al raportului de verificare, după caz.
Dacă situaŃiile financiare anuale nu se publică în întregime,
trebuie să se indice faptul că versiunea publicată este o formă
prescurtată şi trebuie să se facă trimitere la Oficiul Registrului
ComerŃului la care au fost depuse situaŃiile financiare anuale. În
cazul în care situaŃiile financiare anuale nu au fost încă depuse, acest
lucru trebuie prezentat. Raportul de audit nu se publică, dar se
menŃionează dacă a fost exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu
rezerve sau contrară, sau dacă auditorii financiari nu au fost în
măsură să exprime o opinie de audit. De asemenea, se menŃionează
dacă raportul de audit face referire la aspecte asupra cărora auditorii
financiari atrag atenŃia printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de
audit să fie cu rezerve.
Împreună cu situaŃiile financiare anuale trebuie publicată
propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii
contabile.
Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se
prezintă în notele explicative.

Teste autoevaluare:

1. SituaŃiile financiare furnizează informaŃii ce trebuie să

respecte următoarele condiŃii:
a) să fie relevante şi credibile;
b) să fie reale;
c) să poarte semnătura şefului compartimentului de
contabilitate;
d) să fie actuale

2. PoziŃia financiară a întreprinderii poate fi definită astfel;

a) capacitatea întreprinderii de a oferi informaŃii privind
performanŃele întreprinderii;
b) capacitatea întreprinderii de a se adapta la schimbările
mediului şi este influenŃată în bilanŃ, cu ajutorul resurselor
economice controlate (activele) structurii de finanŃare (datorii şi

133
capitalului propriu), precum şi cu ajutorul unor indicatori
economico-financiari importanŃi, precum lichiditate şi solvabilitate;
c) capacitatea întreprinderii de a oferi informaŃii utile privind
activităŃile de finanŃare şi investiŃii;
d) capacitatea întreprinderii de a oferi informaŃii utile
managerului;

3. Auditul situaŃiilor financiare trebuie să ofere:

a) o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului;
b) o imagine fidelă clară şi completă a mijloacelor fixe;
c) o imagine fidelă clară şi fidelă a activelor circulante;
d) o imagine fidelă clară şi fidelă a investiŃiilor.

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

134
Unitatea de învăŃare 7. Managementul întocmirii situaŃiilor
financiare consolidate

7.1. SituaŃiile financiare consolidate anuale

7.1.1. Întocmirea situaŃiilor financiare consolidate anuale
7.1.2. Raportul consolidat al administratorilor
7.1.3. Auditarea situaŃiilor financiare anuale consolidate
7.1.4. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaŃiilor financiare
anuale consolidate

Timp alocat: 2 ore

Introducere
Obiectivul situaŃiilor financiare anuale consolidate este de a
oferi o imagine fidelă a poziŃiei financiare, performanŃei financiare şi
a celorlalte informaŃii referitoare la activitatea grupului, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile.
SituaŃiilor financiare anuale consolidate cuprind bilanŃul
consolidat, contul de profit şi pierdere consolidat, precum şi celelalte
componente, respectiv informaŃii referitoare la activitatea grupului,
potrivit reglementărilor contabile aplicabile, şi note explicative la
situaŃiile financiare anuale consolidate.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea importanŃei, rolului şi structurii situaŃiilor
financiare anuale consolidate
- abilitatea întocmirii situaŃiilor financiare consolidate anuale

Cuvinte cheie: situaŃiile financiare anuale consolidate,

raportul consolidat al administratorilor, auditarea situaŃiilor
financiare

135
 ConŃinut:

7.1. SituaŃiile financiare anuale consolidate

7.1.1. Întocmirea situaŃiilor financiare anuale consolidate

O entitate trebuie să întocmească situaŃii financiare anuale

consolidate şi raport consolidat al administratorilor, dacă această
entitate, denumită în continuare societate – mamă, îndeplineşte una
din următoarele condiŃii:
a) deŃine majoritatea drepturilor de vot ale acŃionarilor sau
asociaŃilor într-o altă entitate, denumită în continuare filială;
b) este acŃionar sau asociat al unei entităŃi şi majoritatea
membrilor organelor de administraŃie, conducere şi de supraveghere
ale entităŃii în cauză (filială) care au îndeplinit aceste funcŃii în cursul
exerciŃiului financiar, în cursul exerciŃiului financiar precedent şi
până în momentul întocmirii situaŃiilor financiare anuale consolidate,
au fost numiŃi doar ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot;
c) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi deŃine singur
controlul asupra majorităŃii drepturilor de vot ale acŃionarilor sau
asociaŃilor acelei filiale, ca urmare a unui acord încheiat cu alŃi
acŃionari sau asociaŃi;
d) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi are dreptul de a
exercita o influenŃă dominantă asupra acelei filiale, în temeiul unui
contract încheiat cu entitatea în cauză sau al unei clauze din actul
constitutiv sau statut, dacă legislaŃia aplicabilă filialei permite astfel
de contracte sau clauze;
e) societatea - mamă deŃine puterea de a exercita sau exercită
efectiv, o influenŃă dominantă sau control asupra unei filiale;
f) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi are dreptul de a
numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administraŃie,
conducere şi de supraveghere ale acelei filiale;
g) societatea - mamă şi filiala sunt conduse pe o bază unificată
de către societatea - mamă.
Conform noilor reglementări, filiala reprezintă o entitate aflată
sub controlul altei entităŃi, denumită societate-mamă. O societate -
mamă şi filialele acesteia reprezintă un grup de entităŃi.
136
 În scopul determinării drepturilor societăŃi - mamă, drepturile
sale vor fi reduse cu drepturile:
a) atribuite acŃiunilor deŃinute în contul unei persoane care nu
este nici societatea-mamă, nici o filială a acesteia; sau
b) atribuite acŃiunilor deŃinute drept garanŃii, cu condiŃia ca
drepturile în cauză să fie exercitate în conformitate cu instrucŃiunile
primite sau să fie deŃinute pentru acordarea unor împrumuturi ca
parte a activităŃilor obişnuite, cu condiŃia ca drepturile de vot să fie
exercitate în contul persoanei care oferă garanŃia.
Noile reglementări se aplică dacă societatea - mamă şi filialele
sale sunt organizate într-unul din următoarele tipuri de entităŃi:
a) societăŃi comerciale:
- societate în nume colectiv;
- societate în comandită simplă;
- societate pe acŃiuni;
- societate în comandită pe acŃiuni;
- societate cu răspundere limitată;
b) societăŃi/companii naŃionale;
c) alte entităŃi care, potrivit legilor speciale, pot deŃine
participaŃii în capitalul altor entităŃi.
O societate - mamă este scutită de la întocmirea situaŃiilor
financiare anuale consolidate dacă la data bilanŃului său, entităŃile
care urmează să fie consolidate nu depăşesc împreună, pe baza celor
mai recente situaŃii financiare anuale ale acestora, limitele a două
dintre următoarele trei criterii:

total active 17.520.000 euro;

cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro;

număr mediu de salariaŃi în cursul exerciŃiului financiar:
250.
O societate - mamă este exceptată de la obligaŃia elaborării
situaŃiilor financiare anuale consolidate atunci când ea însăşi este o
filială, iar propria sa societate - mamă este înfiinŃată în conformitate
cu legea română sau cu legea unui stat membru al Uniunii Europene,
în unul din următoarele două cazuri:
a) societatea – mamă, în cauză, deŃine toate acŃiunile entităŃii
exceptate. În acest sens, nu se iau în considerare acŃiunile la entitatea
exceptată, deŃinute de membrii organelor sale de administraŃie,

137
conducere sau de supraveghere, în temeiul unei obligaŃii legale sau
prevăzute în actul constitutiv sau statut; sau
b) dacă societatea - mamă în cauză deŃine 90% sau mai mult
din acŃiunile entităŃii exceptate, iar restul acŃionarilor sau asociaŃilor
entităŃii în cauză au aprobat exceptarea.
Exceptarea este condiŃionată de îndeplinirea cumulativă a
următoarelor condiŃii:
a) entitatea exceptată şi toate filialele sale trebuie consolidate
în situaŃiile financiare anuale ale unui grup mai mare de entităŃi, a
cărui societate - mamă este constituită în conformitate cu legea
română sau cu legea unui stat membru al Uniunii Europene;
b) situaŃiile financiare anuale consolidate şi raportul consolidat
al administratorilor ale grupului mai mare de entităŃi trebuie
întocmite de societatea - mamă a grupului în cauză şi auditate, în
conformitate cu prevederile legale sub incidenŃa cărora intră
societatea - mamă a grupului mai mare de entităŃi, potrivit
prezentelor reglementări;
c) notele explicative la situaŃiile financiare anuale consolidate
ale entităŃii exceptate trebuie să prezinte:
- denumirea şi sediul social ale societăŃii - mamă care
întocmeşte situaŃii financiare anuale consolidate; şi
- exceptarea de la obligaŃia de a întocmi situaŃii financiare
anuale consolidate şi raport consolidat al administratorilor.
ExcepŃia prevăzută mai sus nu se aplică societăŃilor - mamă
ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacŃionare pe o piaŃă
reglementată, în conformitate cu legislaŃia în vigoare privind piaŃa de
capital.
O entitate poate fi exclusă de la consolidare în cazul în care
includerea sa nu este semnificativă pentru scopul oferirii unei
imagini fidele a activelor, datoriilor, poziŃiei financiare şi a profitului
sau pierderii entităŃilor incluse în aceste situaŃii financiare,
considerate ca un tot unitar.
În plus, o entitate poate să nu fie inclusă în situaŃiile financiare
consolidate dacă:
a) restricŃii severe pe termen lung împiedică exercitarea de
către societatea - mamă a drepturilor sale asupra activelor sau
managementului acestei entităŃi; sau

138
 b) informaŃiile necesare pentru elaborarea situaŃiilor financiare
anuale consolidate se pot obŃine numai cu costuri sau întârzieri
nejustificate; sau
c) acŃiunile la entitatea în cauză sunt deŃinute exclusiv în
vederea vânzării ulterioare a acestora.
SituaŃiile financiare anuale consolidate cuprind bilanŃul
consolidat, contul de profit şi pierdere consolidat şi notele explicative
la situaŃiile financiare anuale consolidate. Aceste documente
constituie un tot unitar. Acestea se întocmesc în mod clar şi în
concordanŃă cu prevederile prezentelor reglementări şi oferă o
imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziŃiei financiare şi a profitului
sau pierderii entităŃilor incluse în aceste situaŃii financiare,
considerate ca un tot unitar.
Pentru a oferi o imagine fidelă în înŃelesul exprimat mai sus, în
notele explicative la situaŃiile financiare anuale consolidate trebuie
prezentate informaŃii suplimentare.

7.1.2. Raportul consolidat al administratorilor

Consiliul de administraŃie al societăŃii - mamă elaborează

pentru fiecare exerciŃiu financiar un raport, denumit în continuare
raportul consolidat al administratorilor, care cuprinde cel puŃin o
revizuire fidelă a dezvoltării şi performanŃei activităŃilor şi a poziŃiei
entităŃilor incluse în consolidare, considerate ca un tot unitar,
împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care
acestea se confruntă.
Revizuirea este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a
dezvoltării şi performanŃei activităŃilor şi a poziŃiei entităŃilor incluse
în consolidare, considerate ca un tot unitar, adecvată cu dimensiunea
şi complexitatea afacerilor. În măsura în care este necesar pentru a
înŃelege dezvoltarea, performanŃa sau poziŃia financiară, analiza
cuprinde atât indicatori financiari, cât şi, dacă este cazul, indicatori
nefinanciari - cheie de performanŃă, relevanŃi pentru activităŃi
specifice, inclusiv informaŃii privind probleme de mediu înconjurător
şi angajaŃi.
În furnizarea analizei sale, raportul consolidat al
administratorilor prevede, atunci când este cazul, referiri şi explicaŃii

139
suplimentare privind sumele raportate în situaŃiile financiare anuale
consolidate.
Referitor la entităŃile cuprinse în consolidare, raportul
furnizează, de asemenea, o indicaŃie despre:
a) orice evenimente importante apărute după sfârşitul
exerciŃiului financiar;
b) dezvoltarea previzibilă a entităŃilor respective, considerate
ca un tot unitar;
c) activităŃile entităŃilor respective, considerate ca un tot
unitar, din domeniul cercetării şi dezvoltării;
d) utilizarea de către entităŃile incluse în consolidare, a
instrumentelor financiare şi dacă sunt semnificative pentru evaluarea
activelor sale, datoriilor, poziŃiei financiare şi a profitului sau
pierderii, şi anume:
- obiectivele şi politicile entităŃilor în materie de gestiune a
riscului financiar, inclusiv politicile lor de acoperire împotriva
riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacŃie previzionată pentru
care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, şi
- expunerea la riscul de piaŃă, riscul de credit, riscul de
lichiditate şi la riscul fluxului de trezorerie, aşa cum acestea sunt
prezentate în Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a
ComunităŃilor Economice Europene.
În cazul entităŃilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau
o parte din aceste valori mobiliare - sunt admise la tranzacŃionare pe
o piaŃă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de
preluare, astfel cum acestea sunt definite în legislaŃia în vigoare
privind piaŃa de capital, raportul consolidat al administratorilor
trebuie să cuprindă următoarele informaŃii detaliate despre:
a) structura capitalului lor, inclusiv valorile mobiliare care nu
sunt admise la tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată, cu indicarea
claselor de acŃiuni şi, dacă este cazul, pentru fiecare clasă de acŃiuni,
drepturile şi obligaŃiile ataşate clasei respective şi procentul din
capitalul social total pe care îl reprezintă;
b) orice restricŃii legate de transferul valorilor mobiliare, cum
ar fi limitările privind deŃinerea de valori mobiliare sau necesitatea
de a obŃine aprobarea entităŃii sau a altor deŃinători de valori
mobiliare;

140
 c) deŃinerile semnificative directe şi indirecte de acŃiuni
(inclusiv deŃinerile indirecte prin structuri piramidale şi deŃineri
încrucişate de acŃiuni, aşa cum acestea sunt definite în reglementările
în vigoare privind piaŃa de capital);
d) deŃinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de
control şi o descriere a acestor drepturi;
e) sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acŃiuni
salariaŃilor, dacă drepturile de control nu se exercită direct de către
salariaŃi;
f) orice restricŃii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările
drepturilor de vot ale deŃinătorilor unui procent stabilit sau număr de
voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin
care, cooperând cu entitatea, drepturile financiare ataşate valorilor
mobiliare sunt separate de deŃinerea de valori mobiliare;
g) orice acorduri dintre acŃionari care sunt cunoscute de către
entitate şi care pot avea ca rezultat restricŃii referitoare la transferul
valorilor mobiliare şi/sau la drepturile de vot;
h) regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor
consiliului de administraŃie şi modificarea actelor constitutive ale
entităŃii;
i) puterile membrilor consiliului de administraŃie, şi în special,
cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de acŃiuni;
j) orice acorduri semnificative la care entitatea este parte şi
care intră în vigoare, se modifică sau încetează în funcŃie de o
modificare a controlului entităŃii ca urmare a unei oferte publice de
preluare, şi efectele rezultate din aceasta, cu excepŃia cazului în care
prezentarea acestor informaŃii ar prejudicia grav entitatea; această
excepŃie nu se aplică în cazul în care entitatea este obligată în mod
special să prezinte asemenea informaŃii conform altor cerinŃe legale;
k) orice acorduri dintre entitate şi membrii consiliului său de
administraŃie sau salariaŃi, prin care se oferă compensări dacă aceştia
demisionează sau sunt concediaŃi fără un motiv rezonabil sau dacă
relaŃia de angajare încetează din cauza unei oferte publice de
preluare.

141
 7.1.3. Auditarea situaŃiilor financiare anuale consolidate

SituaŃiile financiare anuale consolidate ale entităŃilor se

auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice
autorizate în condiŃiile legii. Persoana sau persoanele responsabile cu
auditarea situaŃiilor financiare anuale consolidate (denumite auditori
financiari) îşi exprimă, de asemenea, o opinie referitoare la gradul de
conformitate a raportului consolidat al administratorilor cu situaŃiile
financiare anuale consolidate pentru acelaşi exerciŃiu financiar.
Raportul auditorilor financiari cuprinde:
a) menŃionarea situaŃiilor financiare anuale consolidate care
fac obiectul auditului financiar, împreună cu cadrul de raportare
financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b) o descriere a ariei auditului financiar, respectiv a
standardelor de audit conform cărora a fost efectuat auditul financiar;
c) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor
financiari, potrivit căreia situaŃiile financiare anuale consolidate oferă
o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară şi,
după caz, dacă situaŃiile financiare anuale consolidate respectă
cerinŃele legale, opinia de audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie
contrară sau, dacă auditorii financiari nu au fost în măsură să
exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
d) o referire la orice aspecte asupra cărora auditorii financiari
atrag atenŃia, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie
cu rezerve;
e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului
consolidat al administratorilor cu situaŃiile financiare anuale
consolidate pentru acelaşi exerciŃiu financiar.
În cazul în care situaŃiile financiare anuale ale societăŃii -
mamă se ataşează la situaŃiile financiare anuale consolidate, raportul
auditorilor financiari poate fi combinat cu raportul auditorilor
financiari asupra situaŃiilor financiare anuale ale societăŃii - mamă,
prevăzut de Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a
ComunităŃilor Economice Europene.

142
 7.1.4. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaŃiilor
financiare anuale consolidate

SituaŃiile financiare anuale consolidate au înscrise numele şi

prenumele persoanei care le-a întocmit, calitatea acesteia (director
economic, contabil şef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcŃie, expert contabil, contabil autorizat),
precum şi numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă
este cazul.
SituaŃiile financiare anuale consolidate, aprobate în mod
corespunzător, şi raportul consolidat al administratorilor, împreună
cu opinia exprimată de persoana responsabilă cu auditarea situaŃiilor
financiare anuale consolidate, se publică de entitatea care a întocmit
situaŃiile anuale financiare consolidate, conform legislaŃiei în
materie.
Ori de câte ori situaŃiile financiare anuale consolidate şi
raportul consolidat al administratorilor se publică în întregime,
acestea trebuie să fie reproduse în forma şi conŃinutul pe baza cărora
auditorii financiari şi-au întocmit raportul lor. Acestea trebuie să fie
însoŃite de textul complet al raportului de audit.
Dacă situaŃiile financiare anuale consolidate nu se publică în
întregime, trebuie să se indice faptul că versiunea publicată este o
formă prescurtată şi trebuie să se facă trimitere la Oficiul Registrului
ComerŃului la care au fost depuse situaŃiile financiare anuale
consolidate. În cazul în care situaŃiile financiare anuale consolidate
nu au fost încă depuse, acest lucru trebuie prezentat. În acest caz,
raportul de audit nu se publică, dar se menŃionează dacă a fost
exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau
dacă auditorii financiari nu au fost în măsură să exprime o opinie de
audit. De asemenea, se menŃionează dacă raportul de audit face vreo
referire la orice aspecte asupra cărora auditorii financiari atrag
atenŃia printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu
rezerve.

143
 Teste de autoevaluare:

1. Situatiile financiare anuale consolidate sunt elaborate in

conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu:
a. directive a III-a a C.E.E.;
b. directive a VII-a a C.E.E.;
c. directive a IX-a a C.E.E.;
d. directive a IV-a a C.E.E.;

2. PrezentaŃi conŃinutul raportului auditorilor financiari.

3. PrecizaŃi cazurile în care o entitate poate să nu fie inclusă în

situaŃiile financiare consolidate.

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

144
Unitatea de învăŃare 8. BilanŃul contabil - aspect generale,
evaluarea elementelor patrimoniale şi structura acestuia
conform Directivei a IV-a şi a VII.-a

8.1. Aspecte generale privind întocmirea bilanŃului contabil

8.2. Structura bilanŃului contabil
8.3. Reguli de evaluare
8.3.1. Reguli generale de evaluare
8.3.2. Reguli de evaluare alternative
8.4. BilanŃul consolidat

Timp alocat: 4 ore

Introducere
BilanŃul este o noŃiune de bază, deosebit de importantă, cu
care se operează frecvent în teoria şi practica contabilităŃii.
BilanŃul constituie un sistem care reprezintă corelaŃia dintre
mijloacele economice şi resursele de formare a acestora, într-o relaŃie
de echilibru dintre activ şi pasiv, asigurată prin rezultatele financiare
– profit sau pierdere- obŃinute în perioada de referinŃă.
În cadrul contabilităŃii bilanŃul îndeplineşte o funcŃie financiar-
contabilă, asigurând deschiderea şi închiderea conturilor precum şi
prezentarea la sfărşit de exerciŃiu a mijloacelor economice existente
şi resursele de formare, inclusiv rezultatele activităŃii desfăşurate.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea importanŃei, rolului şi structurii bilanŃului
contabil
- cunoaşterea importanŃei bilanŃului consolidat

Cuvinte cheie: bilanŃ contabil, document contabil de sinteză,

reguli de evaluare alternative, bilanŃ consolidat

145
 ConŃinut:

8.1. Aspecte generale privind întocmirea bilanŃului

contabil

BilanŃul este documentul contabil de sinteză, componentă de

bază a situaŃiilor financiare prin care se prezintă ansamblul
elementelor de activ, datorii şi capital propriu ale entităŃii la sfârşitul
exerciŃiului financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau
încetării activităŃii.
Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale
entităŃii, iar datoriile şi capitalul propriu, sursele de procurare ale
averii. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului, iar
datoriile şi capitalul propriu, forma abstractă a patrimoniului.
Elementele de activ se ordonează în bilanŃ după natură şi lichiditate,
iar datoriile şi capitalul propriu, după natură şi exigibilitate.
BilanŃul contabil are un rol deosebit atât în teoria, cât şi în
practica contabilă. Astfel, din perspectiva teoriei contabile, bilanŃul
traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilităŃii în
partidă dublă şi anume, dubla reprezentare, prin care elementele
patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componentei materiale,
cât şi sub aspectul surselor de provenienŃă. Sub aspect practic,
bilanŃul reprezintă o sursă de informaŃii pe baza cărora se poate
analiza activitatea economică a entităŃii şi a rezultatelor obŃinute, în
vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaŃiei
existente.
În înŃelesul actualelor reglementări contabile:
Un activ reprezintă:
- o resursă controlată de entitate, ca rezultat al unor
evenimente trecute;
- de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare, şi
- al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.
O datorie reprezintă:
- o obligaŃie actuală a entităŃii, care decurge din evenimente
trecute; şi
- prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice.
146
 Capitalurile proprii reprezintă:
- interesul rezidual al acŃionarilor sau asociaŃilor în activele
unei entităŃi;
- după deducerea tuturor datoriilor sale.
BilanŃul contabil, ca procedeu al metodei contabilităŃii, are
următoarele funcŃii:
• FuncŃia de generalizare a informaŃiilor contabile
În bilanŃ, datele preluate din conturi se grupează şi se
sistematizează după anumite criterii, obŃinându-se o centralizare şi
generalizare a informaŃiilor atât la nivel de entitate, cât şi la nivelul
tuturor treptelor organizatorice ale economiei naŃionale.
• FuncŃia de informare
BilanŃul contabil asigură culegerea, înregistrarea, prelucrarea
şi generalizarea informaŃiilor contabile, care sunt necesare atât
factorilor de decizie din entitate, cât şi altor persoane fizice şi
juridice interesate, precum: salariaŃi, acŃionari, asociaŃi, organe
fiscale, instituŃii bancare, creditori diverşi.
• FuncŃia de analiză
Pe baza informaŃiilor din bilanŃ se determină anumiŃi indicatori
economico-financiari, prin intermediul cărora se poate stabili un
diagnostic al situaŃiei financiare şi a rentabilităŃii entităŃii.
La rândul lui bilanŃul contabil aprobat prin OMFP
nr.1752/2005 prezintă o structură diferită faŃă de cel aprobat în 2001
prin OMFP nr.94. Astfel, unele posturi din bilanŃ au fost reformulate
(exemplu: la imobilizările financiare, titlurile de participare sunt
denumite acŃiuni, iar creanŃele, împrumuturi), altele au dispărut
(exemplu: alte investiŃii financiare pe termen scurt, rezerve pentru
acŃiuni proprii), iar altele au apărut ca o noutate sau au fost detaliate
(exemplu: provizioane pentru impozite, capital subscris vărsat şi
nevărsat).
Toate aceste noutăŃi apărute în structura bilanŃului contabil au
urmărit armonizarea reglementărilor contabile din Ńara noastră cu
obiectivele europene.

8.2. Structura bilanŃului contabil

Reforma contabilităŃii româneşti s-a concretizat şi în opŃiunea

de armonizare a structurii şi conŃinutului bilanŃului cu cerinŃele
147
Directivei a IV-a ComunităŃii Economice Europene. Acest fenomen
s-a desfăşurat în două etape, respectiv:
- etapa I-a (1991-1994), când prin consilierea experŃilor
francezi, s-a aprobat Legea 82/1991, Legea contabilităŃii, prin care s-
a ales prima schemă prevăzută în articolul 9 din Directiva a IV-a,
adică bilanŃul sub formă bilaterală;
- etapa a II-a a reformei, aprobată prin OMFP 94/2001, ce s-a
realizat prin consiliere britanică, cu experŃi scoŃieni când s-a ales
schema prevăzută în articolul 10, din Directivă, adică bilanŃul sub
formă de listă.
Dacă prima schemă de bilanŃ (bilaterală) este orientată spre o
analiză de tip financiar-funcŃional bazată pe echilibrul generat de
relaŃia între trei agregate fundamentale: fond de rulment, necesarul
de fond de rulment şi trezoreria netă, a doua schemă de bilanŃ (listă)
este orientată cu predilecŃie, spre analizele de tip „lichiditate –
solvabilitate”, apropiindu-se ca structură şi concepŃie, de prevederile
referenŃialului contabil internaŃional.
În anul 2005, Ministerul FinanŃelor a emis Ordinul nr.1752
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu obiectivele
europene. Conform OMFP nr. 1752/ 2005, forma bilanŃului este
următoarea:

BilanŃ
la data de........

A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenŃe, mărci, drepturi şi valori
similare şi alte imobilizări necorporale
4. Fondul comercial
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuŃie
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE
1. Terenuri şi construcŃii
2. InstalaŃii tehnice şi maşini
3. Alte instalaŃii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuŃie
148
 III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1. AcŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităŃilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităŃilor de care compania este
legată în virtutea intereselor de participare
5. InvestiŃii deŃinute ca imobilizări
6. Împrumuturi
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. ProducŃia în curs de execuŃie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. CREANłE
1. CreanŃe comerciale
2. Sume de încasat de la entităŃile afiliate
3. Sume de încasat de la entităŃilor de care compania este
legată în virtutea intereselor de participare
4. Alte creanŃe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. INVESTIłII PE TERMEN SCURT
1. AcŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate
2. Alte investiŃii pe termen scurt
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII (sumele care trebuie plătite într-o perioadă de
până la un an)
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni prezentându-se
separat împrumuturile din emisiunea de obligaŃiuni convertibile
2. Sume datorate instituŃiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale-furnizori
5. Efecte de comerŃ de plătit
6. Sume datorate entităŃilor afiliate
7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată în
virtutea intereselor de participare

149
 8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datoriile pentru
asigurările sociale
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE
NETE
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
G. DATORII : Sumele care trebuie plătite într-o perioadă
mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni (separat
împrumuturile din emisiunea de obligaŃiuni convertibile)
2. Sume datorate instituŃiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale- furnizori
5. Efecte de comerŃ de plătit
6. Sume datorate entităŃilor afiliate
7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind
asigurările sociale
H. PROVIZIOANE
1. Provizioane pentru pensii şi obligaŃii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL SUBSCRIS
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. PRIME DE CAPITAL
III. REZERVE DIN REEVALUARE
IV. REZERVE
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă)
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIłIULUI
FINANCIAR

Formularul de bilanŃ aprobat prin OMFP 94/2001 şi OMFP

1752/2005 s-a deosebit de cel cunoscut şi aprobat în 1991 în primul
150
rând, prin restructurarea pasivului, atât în ceea ce priveşte ordinea de
prezentare (întâi datorii curente, apoi datoriile pe termen lung şi în
final capitalurile proprii), cât şi în ceea ce priveşte conŃinutul
anumitor posturi de pasiv, şi anume12:
a) clasele „datorii curente” şi „datorii pe termen lung” sunt
similare ca şi conŃinut diferenŃierea făcându-se numai pe baza
criteriului „timp de decontare”;
b) provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, au altă
componentă, apar sub forma provizioanelor pentru pensii şi alte
obligaŃii similare;
c) apare o poziŃie nouă „active/datorii curente nete” (total
active minus datorii curente);
d) detalierea capitalurilor proprii („capital şi rezerve”) ce
prezintă ca ultime poziŃii „rezultatul reportat şi rezultatul exerciŃiului,
şi dispar posturile subvenŃii pentru investiŃii” din capitalurile proprii
ce sunt transferate poziŃiei „venituri amânate”.
Dispar definitiv din planul de conturi şi implicit din bilanŃ
contul 118 „Alte fonduri şi provizioane reglementate” şi 141
„Provizioane reglementate”.
Activul bilanŃier prezintă, de asemenea, o serie de noutăŃi,
respectiv:
a) investiŃii financiare, se regăsesc atât la „active imobilizate”
(imobilizări financiare), cât şi la „active curente” (investiŃii
financiare pe termen scurt), cu aceeaşi detaliere, diferenŃierea între
cele două clase făcându-se pe baza criteriului „lichiditate”;
b) cheltuielile de constituire şi cheltuielile de dezvoltare
continuă să apară ca poziŃii distincte în activul necorporal.
InformaŃia contabilă, prezentată în bilanŃul vertical, se
structurează pe trei nivele, şi anume:
I. Grupa - are sfera cea mai largă, grupând elementele
patrimoniale după caracteristici generale. Grupa se simbolizează în
bilanŃ cu majuscule latine.
II. Capitolul - detaliază grupa după criterii mai analitice şi se
simbolizează în bilanŃ cu cifre romane.

12
Adriana DuŃescu, Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor
internaŃionale de contabilitate, CECCAR, Bucureşti, 2001

151
 III. Postul – este ultima treaptă de detaliere a informaŃiei în
bilanŃ, fiind simbolizată cu cifre arabe.

8.3. Reguli de evaluare

8.3.1. Reguli generale de evaluare

Elementele prezentate în situaŃiile financiare anuale şi implicit

în bilanŃul contabil se evaluează, în general, pe baza principiului
costului de achiziŃie sau al costului de producŃie.
În situaŃia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor
corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la evaluarea justă
se aplică regulile de evaluare alternative.
Elementele bilanŃului se evaluează astfel:
a) La data intrării în entitate bunurile se evaluează şi se
înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte
astfel:

la cost de achiziŃie – pentru bunurile procurate cu titlu
oneros;

la cost de producŃie – pentru bunurile produse în entitate;

la valoarea de aport stabilită în urma evaluării – pentru
bunurile reprezentând aport la capitalul social;

la valoarea justă pentru bunurile obŃinute cu titlu gratuit.
Costul de achiziŃie al bunurilor cuprinde preŃul de cumpărare,
taxele de import şi alte taxe, cheltuielile de transport şi alte cheltuieli.
Costul de producŃie al unui bun cuprinde costul de achiziŃie a
materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuieli de
producŃie direct atribuite bunului. În costul de producŃie poate fi
inclusă o proporŃie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect
atribuite bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de
producŃie.
Prin valoarea justă se înŃelege suma pentru care activul ar
putea fi schimbat de bunăvoie între părŃi aflate în cunoştinŃă de cauză
în cadrul unei tranzacŃii cu preŃul determinat obiectiv.
Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanŃarea achiziŃiei
construcŃiei sau producŃiei de active cu ciclu lung de fabricaŃie poate
fi inclusă în costurile de producŃie, în măsura în care aceasta este

152
legată de perioada de producŃie. În acest caz, aceasta trebuie
prezentată în notele explicative.
b) Cu ocazia inventarierii entităŃii. Cu această ocazie
evaluarea se face la valoarea actuală a fiecărui element denumită şi
valoare de inventar, stabilită în funcŃie de: utilitatea bunului, starea
acestora şi preŃul pieŃei. În cazul creanŃelor şi datoriilor, această
valoare se stabileşte în funcŃie de valoarea lor probabilă de încasat
sau de plată.
c) La încheierea exerciŃiului financiar, elementele de activ şi
de pasiv, de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în bilanŃul
anual la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatul inventarierii.
În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea
stabilită pe baza inventarierii denumită valoare de inventar. În acest
caz, se vor avea în vedere, printre altele, următoarele:
1. Pentru elementele de activ, diferenŃele constatate în minus
între valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă a elementelor de
activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări
suplimentare. În cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea
este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau
pierdere de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste
elemente menŃinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
Valorile mobiliare pe termen scurt aduse la tranzacŃionare pe o
piaŃă reglementată se evaluează la valoare de cotaŃie din ultima zi de
tranzacŃionare, iar cele netranzacŃionate la costul istoric mai puŃin
eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. Valorile mobiliare pe
termen lung se evaluează la costul istoric, mai puŃin pentru
eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
Prin valoarea contabilă netă se înŃelege valoarea de intrare,
mai puŃin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare, cumulate.
2. Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenŃele
constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a
elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în
contabilitate pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.
La fiecare dată a bilanŃului:
- elementele monetare exprimate în valută (disponibilităŃi şi
alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare,
creanŃe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând
153
cursul de schimb comunicat de Banca NaŃională a României şi
valabil la data încheierii exerciŃiului financiar. DiferenŃele de curs
valutar favorabile sau nefavorabile, între cursul la data înregistrării
creanŃelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost raportate
în bilanŃul anterior în cursul de schimb de la data încheierii
exerciŃiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli
financiare, după caz;
- pentru creanŃele şi datoriile exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcŃie de cursul unei valute, eventualele
diferenŃe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea
acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după
caz;
- elementele nemonetare achiziŃionate cu plata în valută şi
înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate
utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacŃiei.
- elementele nemonetare achiziŃionate cu plata în valută şi
înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de
schimb existent la data determinării valorilor respective.
Prin elemente monetare se înŃeleg disponibilităŃile băneşti şi
activele/datoriile de primit/plătit în sume fixe sau determinabile.
Elementele nemonetare sunt acele active şi pasive aparŃinând
entităŃii care nu sunt exprimate în raport cu unitatea de măsură
curentă la data încheierii exerciŃiului financiar.
Activele nemonetare cuprind majoritatea imobilizărilor,
stocurile, cheltuielile înregistrate în avans, creanŃele şi elementele de
trezorerie exprimate în valută.
Pasivele nemonetare cuprind elementele de capital propriu,
veniturile înregistrate în avans şi datoriile exprimate în valută.
d) La data ieşirii din entitate, sau la darea în consum
bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea de intrare.
Evenimentele ulterioare datei bilanŃului sunt acele
evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data
bilanŃului şi data la care situaŃiile financiare anuale sunt autorizate
pentru publicare. Pot fi identificate două situaŃii:
a) entităŃile obŃin informaŃii suplimentare faŃă de cele existente
la data bilanŃului, pentru evenimente care avuseseră deja loc la data
bilanŃului. Dacă informaŃiile suplimentare conduc la necesitatea

154
înregistrării în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru
prezentarea unei imagini fidele trebuie efectuate aceste înregistrări.
b) entităŃile obŃin informaŃii pentru evenimente petrecute
ulterior datei situaŃiilor financiare, dar a căror prezentare este
necesară pentru utilizatorii de informaŃii. În această situaŃie,
informaŃiile respective se prezintă în notele explicative, fără
efectuarea unor înregistrări în contabilitate.
Corectarea erorilor constante în contabilitate se efectuează pe
baza rezultatului reportat. Erorile din perioadele anterioare sunt
omisiuni şi declaraŃii eronate cuprinse în situaŃiile financiare ale
entităŃii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din
greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza informaŃii credibile care:
- erau disponibile la momentul la care situaŃiile financiare
pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;
- ar fi putut fi obŃinute în mod rezonabil şi luate în considerare
la întocmirea şi prezentarea acelor situaŃii financiare.
Astfel de erori pot fi efectul greşelilor matematice, greşelilor
de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a
evenimentelor şi fraudelor. În cazul corectării de erori care generează
pierdere contabilă raportată, aceasta trebuie acoperită înainte de
efectuarea oricărei repartizări de profit. În notele la situaŃiile
financiare trebuie prezentate informaŃii suplimentare cu privire la
erorile constatate.

8.3.2. Reguli de evaluare alternative

EntităŃile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale

existente la sfârşitul exerciŃiului financiar, cu reflectarea în
contabilitate a rezultatelor acesteia.
În acest caz, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative,
împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au
calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din contul de
profit şi pierdere.
Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă
de la data bilanŃului. Valoarea justă se determină pe baza unor
evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaŃi în evaluare,
membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut
naŃional şi internaŃional.
155
 La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea
cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele
moduri:
a) recalculate proporŃional cu schimbarea valorii contabile
brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după
reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată.
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea
netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este
recalculată la valoarea reevaluată a activului.
În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniŃiale ca activ, valoarea
unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului
respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în
locul costului de achiziŃie/costului de producŃie sau al oricărei alte
valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile
privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea
acestuia, determinată în urma reevaluării.
Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active
din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepŃia situaŃiei
când nu există nici o piaŃă activă pentru acel activ.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel
încât valoarea contabilă să nu difere substanŃial de cea care ar fi
determinată folosind valoarea justă de la data bilanŃului.
Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat din
cauza că nu există o piaŃă active pentru acel activ, activul trebuie
prezentat în bilanŃ la cost, minus ajustările cumulate de valoare.
Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate
fi determinată prin referinŃă la o piaŃă activă, valoarea activului
prezentată în bilanŃ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data
ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.
În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor
corporale, diferenŃa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi
valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare,
ca un subelement distinct în “Capital şi rezerve”. Tratamentul în scop
fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele
explicative.
Prin derogare de la regulile generale de evaluare entităŃile pot
evalua în situaŃiile financiare consolidate, instrumentele financiare,
inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă.
156
 Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează
simultan un activ financiar pentru o entitate şi o datorie financiară
sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate.
Un activ financiar este orice activ care reprezintă:
a) trezorerie;
b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităŃi;
c) un drept contractual:
- de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă
entitate; sau
- de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în
condiŃii care sunt potenŃial favorabile entităŃii; sau
d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile
instrumente de capitaluri proprii şi este:
- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este
sau poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor
instrumente de capitaluri proprii; sau
- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi
decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau
alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de capital
ale entităŃii.
O datorie financiară este orice datorie care reprezintă:
a) o obligaŃie contractuală:
- de a ceda lichidităŃi sau alt activ financiar unei alte entităŃi;
sau
- de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în
condiŃii care sunt potenŃial nefavorabile pentru entitate; sau
b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile
instrumente de capitaluri proprii ale entităŃii şi este:
- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este
sau poate fi obligată să livreze un număr variabil din propriile sale
instrumente de capitaluri proprii; sau
- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi
decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt
activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente
de capitaluri proprii ale entităŃii.
Contractele bazate pe marfă care dau oricăreia dintre părŃile
contractante dreptul de decontare în numerar sau prin alte

157
instrumente financiare se consideră instrumente financiare derivate,
cu excepŃia cazurilor în care:
a) acestea au fost încheiate şi continuă să îndeplinească
cerinŃele aşteptate ale entităŃii privind cumpărarea, vânzarea sau
utilizarea produsului de bază;
b) acestea au fost iniŃial destinate unui astfel de scop; şi
c) se aşteaptă ca acestea să fie decontate prin livrarea mărfii.
Evaluarea la valoarea justă se aplică numai datoriilor care
sunt:
a) deŃinute ca parte a unui portofoliu de tranzacŃionare; sau
b) instrumente financiare derivate.
Evaluarea la valoarea justă nu se aplică:
a) instrumentelor financiare nederivate deŃinute până la
scadenŃă;
b) împrumuturilor şi creanŃelor generate de entitate şi
nedeŃinute în scopul tranzacŃionării; şi
c) intereselor în filiale, întreprinderi asociate şi asocieri în
participaŃie.
Valoarea justă se determină prin referire la:
a) valoarea de piaŃă, pentru acele instrumente financiare pentru
care se poate identifica cu uşurinŃă o piaŃă credibilă.
b) o valoare determinată cu ajutorul unor modele şi tehnici de
evaluare general acceptate, pentru instrumentele pentru care nu se
poate identifica cu uşurinŃă o piaŃă credibilă.

8.4. BilanŃul consolidat

Activele şi datoriile entităŃilor incluse în consolidare se

încorporează în totalitate în bilanŃul consolidat, prin însumarea
elementelor similare. Stocurile pot fi prezentate ca un singur element
în situaŃiile financiare anuale consolidate, dacă există circumstanŃe
speciale care ar putea determina cheltuieli nejustificate.
Valorile contabile ale acŃiunilor în capitalul entităŃilor incluse
în consolidare se compensează cu proporŃia pe care o reprezintă în
capitalul şi rezervele acestor entităŃi, astfel:
a) compensările se efectuează pe baza valorilor contabile ale
activelor şi datoriilor identificabile la data achiziŃiei acŃiunilor sau, în

158
cazul în care achiziŃia are loc în două sau mai multe etape, la data la
care entitatea a devenit o filială;
b) în condiŃiile în care nu se pot stabili valorile prevăzute la
litera a), compensarea se efectuează pe baza valorilor contabile
existente la data la care entităŃile în cauză sunt incluse în consolidare
pentru prima dată. DiferenŃele rezultate din asemenea compensări se
înregistrează, în măsura în care este posibil, direct la acele elemente
din bilanŃul consolidat care au valori superioare sau inferioare
valorilor lor contabile;
c) orice diferenŃă, rezultată ca urmare a aplicării lit. a) sau
rămasă după aplicarea lit. b), se prezintă ca un element separat în
bilanŃul consolidat, astfel:
- diferenŃa pozitivă se prezintă la elementul “Fond comercial
pozitiv”;
- diferenŃa negativă se prezintă la elementul “Fond comercial
negativ”.
Prevederile prevăzute la pct. a), b) şi c), de mai sus, nu se
aplică acŃiunilor în capitalul societăŃii - mamă deŃinute fie de
entitatea în cauză, fie de o altă entitate inclusă în consolidare. În
situaŃiile financiare anuale consolidate aceste acŃiuni se tratează ca
acŃiuni proprii, în concordanŃă cu Reglementările contabile conforme
cu Directiva a IV-a ComunităŃilor Economice Europene.
Suma atribuibilă acŃiunilor în filialele incluse în consolidare,
deŃinute de alte persoane decât entităŃile incluse în consolidare, se
prezintă separat în bilanŃul consolidat, la elementul “Interese
minoritare”. Acestea trebuie prezentate în bilanŃul consolidat în
capitalurile proprii, separat de capitalurile proprii ale societăŃii -
mamă.
Formatul BILANłULUI CONSOLIDAT este următorul:

A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenŃe, mărci comerciale, drepturi şi
active similare, dacă acestea au fost achiziŃionate cu titlu oneros, şi
alte imobilizări necorporale
4. Fond comercial pozitiv
159
 5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuŃie
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE
1. Terenuri şi construcŃii
2. InstalaŃii tehnice şi maşini
3. Alte instalaŃii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuŃie
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1. AcŃiuni deŃinute la entităŃi afiliate neincluse în consolidare
2. Împrumuturi acordate entităŃilor afiliate neincluse în
consolidare
3. Interese de participare deŃinute la entităŃi neincluse în
consolidare
4. Împrumuturi acordate entităŃilor de care compania este
legată în virtutea intereselor de participare
5. InvestiŃii deŃinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
IV. TITLURI PUSE ÎN ECHIVALENłĂ

B. ACTIVE CIRCULANTE
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale- consumabile
2. ProducŃia în curs de execuŃie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. CreanŃe (Sumele care urmează a fi încasate după o perioadă
mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)
1. CreanŃe comerciale
2. Sume de încasat de la entităŃile afiliate neincluse în
consolidare
3. Sume de încasat de la entităŃile de care compania este legată
în virtutea intereselor de participare
4. Alte creanŃe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. InvestiŃii pe termen scurt
1. AcŃiuni deŃinute la entităŃi afiliate neincluse în consolidare
2. Alte investiŃii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci

160
 C. CHELTUIELI ÎN AVANS

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-0 PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni, prezentându-se
separat împrumuturile din emisiunea de obligaŃiuni convertibile
2. Sume datorate instituŃiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerŃ de plătit
6. Sume datorate entităŃilor afiliate neincluse în consolidare
7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată în
virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind
asigurările sociale

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE

NETE

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE

G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni, prezentându-se
separat împru-muturile din emisiunea de obligaŃiuni convertible
2. Sume datorate instituŃiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerŃ de plătit
6. Sume datorate entităŃilor afiliate neincluse în consolidare
7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată în
virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind
asigurările sociale

H. PROVIZIOANE
1. Provizioane pentru pensii şi obligaŃii similare
2. Provizioane pentru impozite
161
 3. Alte provizioane

I. Venituri în avans
1. SubvenŃii pentru investiŃii
2. Venituri înregistrate în avans
3. Fond comercial negativ

J. Capital şi rezerve
/. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
//. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Rezerve de valoare justă
4. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din
reevaluare
5. Alte rezerve
AcŃiuni proprii

V. REZERVE DIN CONVERSIE

VI. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă)

VII. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIłIULUI

FINANCIAR aferent(ă) societăŃii - mamă
Repartizarea profitului

VIII. INTERESE MINORITARE

1. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
intereselor minoritare
2. Alte capitaluri proprii

162
 Teste autoevaluare:

1. Următoarea definiŃie corespunde:

„o resursă controlată de entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice viitoare şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil”
a) unei datorii;
b) unui activ;
c) capitalurilor proprii.

2. Prin valoarea contabilă netă se înŃelege:

a) valoarea de ieşire, mai puŃin amortizarea şi ajustările pentru
depreciere;
b) valoarea de inventar, plus minus intrările, respectiv ieşirile;
c) valoarea de intrare, mai puŃin amortizarea şi ajustabile
pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate;
d) valoarea de ieşire, la care se adaugă amortizarea;

3. La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile

se evaluează şi se scad din gestiune la:
a) valoarea lor de inventar;
b) valoarea lor de ieşire;
c) valoarea lor de vânzare;
d) valoarea lor de intrare;

4. Elementele prezentate în situaŃiile financiare anuale se

evaluează în general pe baza:
a) principiul costului de inventar;
b) principiul costului de achiziŃie sau al costului de producŃie;
c) principiul preŃului de evaluare;
d) principiul costului de intrare;

5. Cheltuielile de dezvoltare se înscriu în bilanŃul contabil la:

a) imobilizări corporale;
b) imobilizări financiare;
c) imobilizări necorporale;
d) stocuri;

163
 Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

164
Unitatea de învăŃare 9. BilanŃul contabil şi poziŃia financiară a
societăŃii

9.1. BilanŃul contabil şi poziŃia financiară a întreprinderii

9.2. Analiza poziŃiei financiare a întreprinderii
9.2.1. BilanŃul financiar
9.2.2. Analiza dinamicii şi structurii activelor
9.2.3. Analiza nivelului, dinamicii şi structurii capitalurilor
firmei
9.2.4. Analiza echilibrului financiar
9.2.4.1. Ratele de lichiditate şi solvabilitate
9.2.4.2. Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment şi trezorerie
9.2.5. Analiza rotaŃiei patrimoniului
9.2.5.1. Analiza rotaŃiei capitalurilor
9.2.5.2. Analiza rotaŃiei activelor

Timp alocat: 2 ore

Introducere
Deşi bilanŃul contabil exprimă fidel mărimea patrimoniului
unei întreprinderi, el arată imaginea averii acŃionarilor înregistrată de
contabilitate şi care poate fi diferită, comparativ cu valoarea de piaŃă
a acesteia. Mărimea reală a patrimoniului aflat în exploatare poate
suferi corecŃii în funcŃie de diminuarea sau majorarea valorii unor
bunuri economice ale firmei până la nivelul valorii de piaŃă,
asimilarea unor bunuri aflate în locaŃie pe o perioadă mare de timp,
bunurilor proprii, eliminarea unor active „fictive”, în special în cazul
extreme al lichidării firmei etc.
Din aceste motive, în procesul de analiză financiară se
dovedeşte necesară întocmirea bilanŃului financiar ca şi instrument
care permite evaluarea patrimoniului întreprinderii la valoarea sa
actuală şi determinarea pe această bază a poziŃiei reale deŃinută de
firmă.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- Abilitatea de a întocmi bilanŃ contabil
165
 - Abilitatea de a analiza poziŃia financiară a unei societăŃi

Cuvinte cheie: bilanŃ contabil, poziŃie financiară, analiza

financiară, performanŃa, fond rulment

ConŃinut:

9.1. BilanŃul contabil şi poziŃia financiară a întreprinderii

Majoritatea categoriilor de utilizatori de informaŃie contabilă

sunt interesaŃi să cunoască informaŃii despre:
- volumul şi structura activelor întreprinderii;
- lichiditatea acestor active (capacitatea întreprinderii de a le
transforma în bani într-un orizont de timp);
- structura financiară (raportul dintre capitalurile proprii şi
datoriile întreprinderii);
- riscurile pe care şi le asumă întreprinderea.
Aceste informaŃii sunt oferite de bilanŃul contabil şi definesc
poziŃia financiară a întreprinderii (potrivit terminologiei cadrului
conceptual al IASB).
În prezent, întreprinderile care aplică Standardele
InternaŃionale de Contabilitate întocmesc un model de bilanŃ listă
prin acŃiunea OMF 94/2001.
BilanŃul din OMF 94 nu are ca sursă modelul recomandat de
IAS 1 “Prezentarea situaŃiilor financiare”, aşa cum ar fi fost de
aşteptat, ci unul din modelele recomandate de Directiva a IV-a
europeană (model de inspiraŃie britanică).
Principalele posturi bilanŃiere sunt:
A. Active imobilizate
B. Active circulante
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
E. Active circulante, respectiv datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
166
 În bilanŃ sunt dispuse mai întâi activele (posturile rubricilor A,
B şi C), apoi datoriile (posturile rubricilor D, G, H, I), iar pe ultima
poziŃie se găsesc capitalurile proprii.
Cum s-ar putea explica preferinŃa pentru un asemenea format
de bilanŃ? Să nu uităm că managerii (cei care stabilesc politicile
contabile la nivelul întreprinderii) au fost mandataŃi de proprietari
(acŃionari) să le gestioneze afacerea. Ei, managerii, trebuie să
furnizeze periodic, informaŃii privind averea proprietarilor.

Acest model de bilanŃ, de sorginte anglo-saxonă, are la bază

ecuaŃia ACTIVE - DATORII = CAPITALURI PROPRII şi explică
averea proprietarilor.
Rubricile E şi F reprezintă indicatori economico-financiari,
implicaŃi în analize şi în fundamentarea unor decizii. Rubrica E
reprezintă indicatorul fond de rulment. În contextul bilanŃului listă,
acest indicator se determină astfel:

B + C –D – I

Mai toŃi utilizatorii de informaŃie contabilă sunt interesaŃi să

cunoască dacă întreprinderea îşi asigură continuitatea activităŃii sau
va dispărea într-un viitor apropiat. În general, continuitatea activităŃii
este asigurată dacă întreprinderea se află în echilibru financiar.

Concluzia este că o întreprindere se află în echilibru

financiar dacă pentru finanŃarea unui activ pe termen lung va
folosi o sursă de finanŃare pe termen lung, iar pentru finanŃarea
unui activ pe termen scurt va folosi o sursă de finanŃare pe termen
scurt.

Sursele de finanŃare pe termen lung se mai numesc şi

capitalurile permanente ale întreprinderii.

Capitalurile permanente = Capitalurile proprii + Datoriile ce

trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an + Provizioanele
pentru riscuri şi cheltuieli.

167
 Fondul de rulment = Capitaluri permanente - Active imobilizate,
Sau
Fond de rulment = Active circulante + Cheltuieli în avans - Datorii
ce trebuie plătite într-o perioadă de un an - Venituri în avans.

La rândul ei, rubrica F reprezintă un alt indicator semficativ în

analizele financiare. El exprimă capitalurile permanente sau sursele de
finanŃare pe termen lung ale întreprinderii, ca diferenŃă între total
active şi datorii curente (datorii pe termen scurt).

Identificarea şi alocarea activelor:

Potrivit referenŃialului contabil internaŃional, un activ

reprezintă o resursă economică controlată de întreprindere ca
urmare a unui eveniment trecut şi de la care se aşteaptă să se
obŃină avantaje economice viitoare pentru întreprindere.

Valoarea unui activ în bilanŃ = Valoarea de intrare - (Amortizare +

Provizioane pentru depreciere).

Cheltuielile de constituire sunt plăŃi ocazionate de constituirea

întreprinderii care nu aduc întreprinderii avantaje economice şi, prin
urmare, nu ar trebui să figureze în activul bilanŃului. Ele apar totuşi
în noul model de bilanŃ deoarece s-a dorit respectarea modelului din
Directiva a IV-a europeană.
Cheltuielile de dezvoltare vor figura în bilanŃ atâta timp cât
există certitudinea că, prin angajarea lor, întreprinderea va obŃine în
viitor avantaje economice. Dacă această certitudine nu există, atunci
cheltuielile de dezvoltare vor fi trecute pe cheltuieli în contul de
profit şi pierdere.
Cheltuielile de cercetare sunt imputate contului de profit şi
pierdere deoarece se consideră că acestea nu aduc întreprinderii, în
viitor, avantaje economice.
În categoria imobilizărilor necorporale mai pot figura:
concesiuni, brevete, licenŃe, mărci, drepturi şi valori similare, fondul
comercial achiziŃionat.
Cheltuielile pe care întreprinderea le face pentru a-şi dezvolta
fondul comercial (cunoscute şi sub denumirea de fond comercial
168
creat sau generat intern) nu figurează în bilanŃ, ci afectează contul de
profit şi pierdere deoarece nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere ca
activ.
În categoria imobilizărilor corporale pot figura şi bunuri
dobândite printr-un contract de leasing financiar, chiar dacă
întreprinderea noastră nu are proprietatea juridică a acestora.
Deşi din punct de vedere juridic sunt creante, avansurile plătite
furnizorilor de imobilizări sunt evidenŃiate într-un post de
imobilizări.
În categoria imobilizărilor financiare vor figura titlurile de
valoare care nu vor fi vândute în anul următor întocmirii bilanŃului,
dar şi împrumuturile acordate altor întreprinderi şi care au scadenŃa
într-o perioadă mai mare de un an de la data bilanŃului. Aici vom
duce titlurile de participare care nu vor fi vândute în anul următor,
dar şi acele titluri de plasament pe care le vom imobiliza pentru a
garanta creditul bancar pe o perioadă de 5 ani.
O particularitate a acestui model de bilanŃ este aceea că
avansurile plătite furnizorilor de stocuri, deşi sunt înregistrate în
conturi de creanŃe (contul 4091/analitic “Furnizori debitori pentru
cumpărări de bunuri de natura stocurilor”), figurează în bilanŃ nu la
creanŃe ci la stocuri. Avansurile plătite furnizorilor de lucrări şi
servicii figurează la creanŃe.
În modelul de bilanŃ sunt evidenŃiate în posturi distincte
creanŃele comerciale şi creanŃele financiare iar restul creanŃelor (ca,
de exemplu, avansurile plătite salariaŃilor, TVA de recuperat,
debitori diverşi etc.) sunt cumulate în postul “Alte creanŃe”.
Sunt considerate investiŃii financiare pe termen scurt titlurile
de valoare care vor fi vândute în anul următor întocmirii bilanŃului
dar şi împrumuturile acordate altor întreprinderi şi care au scadenŃa
în anul următor. Aici vom include titlurile de participare care vor fi
vândute în anul următor, dar şi acele titluri de plasament ce vor fi
vândute în anul următor.
Cheltuielile în avans sunt reprezentate de acele plăŃi sau
angajamente efectuate în perioada curentă, dar care vor fi imputate
cheltuielilor perioadei sau perioadelor următoare. Aici vom încadra
chiriile plătite în avans din studiul nostru de caz.

169
 În acest model de bilanŃ, primele de rambursare a
împrumuturilor din emisiunea de obligaŃiuni se deduc din valoarea
împrumutului obligatar.

Identificarea şi alocarea datoriilor:

Potrivit cadrului conceptual internaŃional, o datorie

reprezintă o obligaŃie prezentă a întreprinderii ce decurge dintr-un
eveniment trecut şi pentru a cărei decontare se aşteaptă să aibă loc
o ieşire de resurse ce încorporează avantaje economice.
Unul din avantajele acestui model de bilanŃ este acela că
datoriile sunt evidenŃiate în primul rând în funcŃie de scadenŃe şi apoi
în funcŃie de natura lor.
Aceasta va presupune în practică descompunerea soldului final
al fiecărui cont de datorie în partea cu scadenŃa mai mică de un an şi
partea cu scadenŃa mai mare de un an.
Astfel, la datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică
de un an va trebui dusă şi partea cu scadenŃa în anul următor a
datoriilor care au fost iniŃial angajate pe termen lung. De asemenea, o
datorie care a fost iniŃial angajată pe termen scurt va fi dusă la datorii
ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, dacă îi este
reeşalonată scadenŃa şi aceasta depăşeşte un an de la data bilanŃului.
Sunt evidenŃiate în posturi distincte datoriile financiare pe
termen lung şi datoriile comerciale iar restul datoriilor sunt cumulate
în postul “Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru
asigurările sociale”.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt, în viziunea IAS
37 “Provizioane, active eventuale şi pasive eventuale”, datorii a căror
scadenŃă sau mărime este nesigură. Ele pot avea scadenŃa în anul
următor sau într-o perioadă mai mare de un an şi se stabilesc în urma
unor estimări. Din acest motiv sunt prezentate distinct în bilanŃul
contabil.
În mare, activele circulante sunt active curente iar activele
imobilizate sunt active necurente. Problema delimitării
curent/necurent este însă mult mai complexă.

Un activ trebuie considerat activ curent atunci când:

(a) se aşteaptă să fie realizat sau este deŃinut pentru vânzare
170
sau consum în cursul normal al ciclului de exploatare al
întreprinderii; sau
(b) este deŃinut, în principal, în scopul comercializării sau pe
termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la
data bilanŃului; sau
(c) reprezintă lichidităŃi sau echivalente de lichidităŃi a
căror utilizare nu este restricŃionată.
Toate celelalte active sunt necurente.

Delimitarea curent/necurent se realizează în funcŃie de durata

de realizare a activelor raportată fie la durata exerciŃiului financiar,
fie la durata ciclului de exploatare.
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi este timpul scurs
între achiziŃia materiilor prime şi materialelor care intră într-un
proces de exploatare şi realizarea lor sub formă de lichidităŃi băneşti
sau echivalente de lichidităŃi (adică încasarea producŃiei vândute,
spre exemplu). Acest ciclu poate fi mai mare sau mai mic decât
exerciŃiul financiar (anul calendaristic).
Problema se complică atunci când, în aceeaşi întreprindere, se
organizează mai multe cicluri de exploatare, unele superioare iar
altele inferioare anului calendaristic, sau când întreprinderea îşi
schimbă obiectul de activitate sau se restructurează.

O datorie este datorie curentă atunci când îndeplineşte una

din următoarele condiŃii:
(a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului
de exploatare al întreprinderii; sau
(b) este deŃinută, în principal, în vederea comercializării13;
(c) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanŃului,
sau
(d) întreprinderea nu are un drept necondiŃionat de a amâna
scadenŃa datoriei pentru cel puŃin 12 luni după data bilanŃului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii
necurente.

13
De exemplu, datorii financiare clasificate ca deŃinute în vederea
comercializării, în conformitate cu norma IAS 39.

171
 Datoriile comerciale, cele legate de relaŃiile cu salariaŃii şi
altele asemănătoare, utilizate în ciclul normal de exploatare sunt
considerate curente chiar dacă vor fi achitate într-o perioadă mai
mare de un an.
Standardul IAS 1 revizuit solicită ca o datorie care s-a
contabilizat, mai întâi, cu scopul de a fi consecinŃa unei operaŃii de
comercializare, să fie clasificată în categoria datoriilor curente.
O datorie financiară plătibilă într-un interval de 12 luni de la
data bilanŃului, sau pentru care entitatea nu are un drept
necondiŃionat de a amâna achitarea ei, pentru cel puŃin 12 luni după
data bilanŃului, trebuie să fie clasificată în categoria datoriilor
curente. Această clasificare este cerută chiar dacă este încheiată o
înŃelegere de a refinanŃa, sau de a reeşalona plăŃile, pe o bază de
termen lung, după data bilanŃului şi înainte ca situaŃiile financiare să
fie autorizate pentru prezentare.
Există situaŃii în care o datorie financiară pe termen lung este
achitabilă la cerere deoarece întreprinderea a încălcat o condiŃie a
acordului înainte de data bilanŃului. Standardul IAS 1 revizuit solicită
ca datoria să fie clasificată în categoria datoriilor curente la data
bilanŃului chiar dacă, după această dată şi înainte ca situaŃiile
financiare să fie autorizate pentru prezentare, creditorul a fost de
acord să nu ceară plata, ca o consecinŃă a încălcării.
IAS 1 lasă întreprinderii o marjă destul de largă în detalierea
posturilor bilanŃiere. Vor fi prezentate în poziŃii distincte doar acele
elemente care sunt considerate semnificative din punct de vedere al
naturii, al funcŃiei şi al mărimii lor. Elementele considerate
nesemnificative vor fi cumulate după criterii de omogenitate şi
evidenŃiate în posturi numite, de exemplu, “Alte stocuri”, “Alte
datorii” etc. Astfel de posturi există şi în modelul de bilanŃ întocmit
conform OMFP 94/2001 şi ascund în anumite cazuri elemente
semnificative care ar fi trebuit să fie evidenŃiate distinct. Spre
exemplu, postul “Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii
pentru asigurările sociale” cumulează o serie de datorii precum
datoriile salariale şi sociale, datoriile fiscale şi unele datorii
financiare.
IAS 1 revizuit prezintă o listă de elemente relevante ce trebuie
publicate fie în cadrul situaŃiilor financiare principale, fie în notele

172
explicative. Anexa la IAS 1 prezintă un exemplu ilustrativ de bilanŃ
simplificat întocmit de un grup de societăŃi.
A devenit o tradiŃie pentru contabilul român să întocmeasca un
model de bilanŃ cu posturi predefinite şi care nu lasă loc
raŃionamentului profesional. Un model rigid de bilanŃ şi, prin
extensie, al situaŃiilor financiare este mai usor de controlat de
autoritatea fiscală. BilanŃul OMF 94/2001 este şi el un astfel de
model, chiar dacă răspunde în mare parte exigenŃelor cerute de
aplicarea standardelor contabile internaŃionale.
După cum vom vedea, calea exercitării raŃionamentelor
profesionale este deschisă, chiar dacă va mai trece multă vreme până
când acestea se vor realiza chiar în spiritul standardelor
internaŃionale.

9.2. Analiza poziŃiei financiare a întreprinderii

9.2.1. BilanŃul financiar

Scopul bilanŃului financiar este acela de a inventaria averea şi

angajamentele întreprinderii şi de a le ordona pe termene de
lichiditate, respectiv exigibilitate, pornind de la informaŃiile
prezentate în bilanŃul contabil şi în notele explicative.
Utilitatea bilanŃului financiar poate fi privită din mai multe
perspective:
a) Din perspectiva celor cărora li se adresează:
- acŃionarii – care doresc să cunoască valoarea
patrimoniului lor, evoluŃia mărimii acestuia, durata de lichidare a
acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;
- creditorii – care doresc să cunoască valoarea
patrimoniului întreprinderii ce reprezintă garanŃia realizării dreptului
lor.
b) Din perspectiva modului în care satisface cerinŃele şi
obiectivele analizei financiare, gruparea elementelor patrimoniale în
cadrul bilanŃului financiar răspunde mai bine:
- analizei structurii financiar-patrimoniale;
- analizei echilibrului financiar;
- analizei bonităŃii întreprinderii
- analizei riscurilor;
173
 - stabilirii valorii patrimoniale a întreprinderii.
Acesta este realizat în optica încetării activităŃii firmei,
urmărind modul în care elementele de activ sunt suficiente pentru
acoperirea datoriilor. Pentru aceasta, elementele patrimoniale
prezentate în bilanŃul financiar sunt înregistrare în valori reale, de
piaŃă, şi nu în valori contabile, aşa cum sunt prezentate în bilanŃul
contabil. Aceasta presupune reevaluarea activelor bilanŃiere şi
eliminarea activelor fictive.
Structura bilanŃului financiar se prezintă astfel:

ELEMENTE DE ACTIV ELEMENTE DE PASIV

Active imobilizate (mai mari de un an):
- imobilizări necorporale
- imobilizări corporale
- imobilizări financiare mai mari de 1 an
- stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă
- creanŃe mai mari de un an
Active circulante (mai mici de un an):
- stocuri
- creanŃe şi imobilizări financiare mai mici
de un an
- disponibilităŃi
Capitaluri permanente:
- capital propriu
- datorii pe termen mediu şi lung
- provizioane „mai mari de un an”
Datorii pe termen scurt:
- datorii de exploatare şi din afara
exploatării
- datorii financiare curente
- provizioane „mai mici de un an”

Pentru întocmirea acestuia, elementele de activ şi pasiv sunt

supuse unor corecŃii. Principalele corecŃii care conduc la construcŃia
bilanŃului financiar sunt următoarele:
- imobilizările necorporale se înregistrează la valoarea netă. În
cadrul acestora, cheltuielile de constituire şi cele de cercetare-
dezvoltare sunt considerate non-valori (activ fictiv) şi, ca urmare,
sunt eliminate din activ, diminuându-se cu aceeaşi sumă şi capitalul
propriu;
- imobilizările corporale se înregistrează la valoarea reală,
ceea ce presupune reevaluarea acestora. DiferenŃele constatate în
raport cu valoarea contabilă vor afecta şi capitalul propriu, în sensul
majorării sau diminuării acestuia;
- stocurile cu o rotaŃie mai lentă de 365 zile se vor înscrie la
active imobilizate, restul stocurilor rămânând active circulante;
- cheltuielile înregistrate în avans sunt considerate non-valori
şi vor fi eliminate din activ, reducându-se corespunzător şi nivelul
capitalului propriu
174
 - veniturile în avans sunt asimilate capitalurilor proprii;
- datoriile din exploatare şi cele din afara exploatării pe termen
scurt cuprind: datoriile faŃă de furnizori, personal, bugetul statului,
creditori diverşi;
- datoriile financiare curente cuprind împrumuturile pe termen
scurt.
InformaŃiile furnizate de bilanŃul financiar sunt utilizate în
analiza statică a situaŃiei financiare, respectiv în calculul ratelor de
structură financiară, a celor de lichiditate şi solvabilitate, dar şi a
unor indicatori precum fondul de rulment, necesarul de fond de
rulment şi trezoreria.
În raport de cele arătate mai sus, orice bilanŃ financiar se
descompune în trei mari mase financiare:
- fondul de rulment;
- necesarul de fond de rulment;
- trezoreria.
Fondul de rulment (FR) reprezintă diferenŃa dintre capitalurile
permanente şi activul imobilizat, evidenŃiind acel surplus de surse
permanente degajat de ciclul de finanŃare al investiŃiilor ce poate fi
folosit pentru reînnoirea stocurilor şi creanŃelor. Acesta este expresia
realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuŃiei
acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenŃa
dintre necesităŃile de finanŃare ale ciclului de exploatare şi datoriile
de exploatare, rezultând din compararea stocurilor şi creanŃelor cu
datoriile din exploatare şi din afara exploatării. Aceasta evidenŃiază
suma de bani de care trebuie să dispună întreprinderea peste cea
necesară finanŃării imobilizărilor, pentru a funcŃiona normal.
În ceea ce priveşte trezoreria unei întreprinderi, prin prisma
bilanŃului financiar o putem defini ca diferenŃă între disponibilităŃi şi
datoriile financiare curente sau pe termen scurt.

9.2.2. Analiza dinamicii şi structurii activelor

Elementele de activ sunt organizate în bilanŃ în ordinea

crescătoare a lichidităŃii lor, fiind grupate, totodată, şi în funcŃie de
modul în care participă la circuitul economic din cadrul
întreprinderii, în elemente de activ cu utilizare aciclică care cuprind
175
„activele imobilizate” şi elemente de activ cu utilizare ciclică în care
se includ „activele circulante”.
Pentru caracterizarea nivelului şi dinamicii acestora, se
calculează modificările absolute şi procentuale care au avut loc în
mărimea activelor totale (At), a activelor imobilizate (AI) şi a
activelor circulante (AC) cu ajutorul următoarelor relaŃii:

∆At At
∆At = At1 - At0; ∆At% = ⋅ 100 = 1 ⋅ 100 − 100 = I At − 100
At 0 At 0

Analiza modificărilor absolute şi procentuale intervenite în

nivelul activelor totale şi pe grupe sau elemente de activ reflectă
politica de alocare a resurselor şi principalele mutaŃii cantitative şi
calitative intervenite în situaŃia mijloacelor economice şi în
patrimoniul firmei.
Analiza structurii patrimoniului firmei se face cu ajutorul
ratelor de structură ale elementelor de activ. Acestea se determină ca
raport între un element sau o grupă de elemente de activ şi totalul
activelor, sau o grupă de elemente din cadrul acestuia. Cele mai
importante rate sunt: rata activelor imobilizate şi rata activelor
circulante.

1) Rata activelor imobilizate (RAI) se calculează ca raport între

activele imobilizate şi activele totale.
AI
R AI =
AT

Nivelul normal al acestei rate diferă de la o întreprindere la

alta, în funcŃie de ramura şi sectorul de activitate în care funcŃionează
firma. Astfel, în întreprinderile din industria prelucrătoare nivelul său
va fi mult mai mare decât în întreprinderile comerciale. Pentru o
apreciere obiectivă, este necesar ca evoluŃia acestui indicator să fie
urmărită în timp, precum şi în comparaŃie cu întreprinderile cu profil
de activitate similar.
Deoarece activele imobilizate cuprind mai multe componente,
în analiză se pot utiliza şi o serie de rate complementare:

176
 1.1) Rata imobilizărilor necorporale (RIN), arată ponderea
activelor intangibile în totalul imobilizărilor:
IN
RIN =
AI

1.2) Rata imobilizărilor corporale (RIC), calculată ca raport

între valoarea imobilizărilor corporale (IC) şi activele imobilizate ale
firmei:
IC
R IC =
AI

Această rată depinde în mod hotărâtor de natura activităŃii

desfăşurate, fiind mai ridicată în cazul întreprinderilor cu proces
tehnologic complex. De asemenea, ea oferă informaŃii despre
flexibilitatea unei întreprinderi, respectiv capacitatea acesteia de a se
adapta la schimbările bruşte ale tehnicii sau ale cerinŃelor pieŃei,
deoarece la o valoare ridicată este mai dificilă conversia activelor în
disponibilităŃi.
Nivelul acestei rate poate fi denaturat în cazul întreprinderilor
ce utilizează mijloace fixe procurate prin leasing, deoarece acestea
nu se regăsesc în bilanŃul financiar.
1.3) Rata imobilizărilor financiare (RIF), calculată ca raport
între valoarea imobilizărilor financiare (IF) şi activele imobilizate ale
firmei:

IF
RIF =
AI

Ultimele două rate ne permit determinarea tipului de strategie

de dezvoltare a întreprinderii. Astfel, dacă rata imobilizărilor
corporale este preponderentă în raport cu rata imobilizărilor
financiare, înseamnă că întreprinderea investeşte cu prioritate pentru
dezvoltarea potenŃialului tehnic intern. În caz contrar, întreprinderea
mizează pe o dezvoltare externă, prin achiziŃionarea de titluri de
participare la întreprinderile concurente sau la cele cu care are relaŃii
de afaceri.

177
 2) Rata activelor circulante (RAC) exprimă ponderea activelor
circulante în totalul activelor:
AC
R AC =
AT
Ca şi în cazul activelor imobilizate se pot utiliza o serie de rate
complementare.
2.1) Rata stocurilor (RSt), calculată ca raport între valoarea
stocurilor (St) şi activele circulante:
St
R St =
AC
Rata stocurilor are valori diferite la nivelul firmelor, în funcŃie
de sectorul de activitate al întreprinderii, fiind mai ridicată în
întreprinderile din sfera producŃiei şi distribuŃiei, în timp ce la
întreprinderile din sfera serviciilor este mai scăzută.
În practică, se consideră că un nivel echilibrat al ratei
stocurilor este de 30% în firmele industriale şi de 40 – 45% în
comerŃ.
Stocurile sunt formate dintr-o serie de elemente: materii prime,
producŃie neterminată, produse finite, mărfuri; ponderea lor în
patrimoniul firmei şi evoluŃia în timp a acestora constituind
informaŃii indispensabile fundamentării politicii comerciale. În acest
scop, se pot calcula o serie de rate analitice: rata materiilor prime
(RMp), rata producŃiei neterminate (RPn), rata produselor finite (RPf) şi
rata mărfurilor (RMf).

Mp Pn Pf Mf
R Mp = ; R Pn = ; R Pf = ; R Mf = .
St St St St

Valoarea acestor rate diferă în funcŃie de natura activităŃii. De

aceea, la întreprinderile din ramurile productive, cu ciclu de
exploatare lung, rata producŃiei neterminate înregistrează valori
ridicate, în timp ce la întreprinderile comerciale sunt preponderente
stocurile de mărfuri.
2.2) Rata creanŃelor (RCr):
Creante
R Cr =
AC
178
 Nivelul acestei rate depinde de natura relaŃiilor întreprinderii
cu partenerii de afaceri, şi de termenele de plată pe care le acordă
clienŃilor săi. Astfel, nivelul acestei rate tinde spre zero în
întreprinderile de comerŃ cu amănuntul sau cele de prestări servicii
către populaŃie, şi înregistrează valori mai ridicate în celelalte
întreprinderi.
2.3) Rata disponibilităŃilor sau gradul de asigurare cu
disponibilităŃi. Se poate calcula un grad net şi un grad brut de
asigurare cu disponibilităŃi.

2.3.1) Gradul net (Gn), se calculează cu relaŃia:

Disponibil itati
Gn =
AC; AT

Se apreciază că un nivel al disponibilităŃilor în proporŃie de 3-

5% din activele circulante, sau de 1-1,5% din activele totale asigură
necesităŃile financiare curente ale întreprinderii.

2.3.2) Gradul brut (Gb), ia în calcul şi investiŃiile financiare pe

termen scurt:
Db + IFTS
Gb =
AC, AT

Se apreciază că un nivel al acestuia de 30% din activele

circulante sau de 10% din activele totale reprezintă o situaŃie
normală.

9.2.3. Analiza nivelului, dinamicii şi structurii capitalurilor

firmei

Desfăşurarea normală a activităŃii fiecărei firme necesită

asigurarea surselor financiare pentru acoperirea sau constituirea
mijloacelor economice ale firmei. Aceste surse pot fi grupate după
mai multe criterii. Astfel, în bilanŃul financiar, ele sunt grupate în
funcŃie de perioada în care rămân la dispoziŃia firmei în:

179
 - capitaluri permanente, formate, la rândul lor, din capital
propriu şi datorii pe termen mediu şi lung;
- datorii pe termen scurt.
După forma de proprietate, capitalurile utilizate de o firmă
cuprind:
- capital propriu, aflat în proprietatea acŃionarilor;
- datorii totale, care provin de la terŃi.
La rândul lor, după natura lor şi obligaŃiile pe care le
generează, datoriile sunt formate din:
- datorii din exploatare şi din afara exploatării, care sunt
determinate de desfăşurarea ciclului de exploatare sau a operaŃiunilor
extraordinare;
- datorii financiare (capital împrumutat) la care
întreprinderea apelează pentru a-şi acoperi necesităŃile de finanŃare.
Acestea sunt purtătoare de dobânzi, astfel că utilizarea lor generează
costuri pentru firmă.
Prin însumarea capitalului propriu cu capitalul împrumutat
obŃinem capitalul investit.
Pentru caracterizarea nivelului şi dinamicii capitalurilor
firmei se calculează modificările absolute şi procentuale intervenite
pentru fiecare element sau grupă de elemente, cu ajutorul relaŃiilor:
∆Pi = Pi1 - Pi0; ∆Pi% =
∆ Pi Pi 1
⋅ 100 = ⋅ 100 − 100 = I Pi − 100
Pi 0 Pi 0
în care:
Pi - grupele sau elementele de pasiv;
IPi – indicele elementului de pasiv.

Analiza modificărilor absolute şi procentuale intervenite în

nivelul capitalurilor firmei permite aprecierea politicii financiare a
întreprinderii, prin reflectarea unor aspecte privind stabilitatea şi
autonomia financiară a acesteia, precum şi gradul de îndatorare al
firmei. Pentru o imagine mai exactă asupra acestor modificări,
dinamica elementelor de pasiv trebuie corelată cu dinamica
indicatorilor de rezultate (cifră de afaceri, rezultatul din exploatare,
rezultatul total), o situaŃie favorabilă înregistrându-se atunci când
rezultatele cresc într-un ritm superior creşterii capitalurilor.

180
 În privinŃa structurii capitalurilor firmei, analiza acesteia
urmăreşte aprecierea principalelor strategii şi politici financiare ale
firmei, privind modul de formare a resurselor financiare pe categorii
de surse şi pe termene de exigibilitate. De aceea, structura financiară
poate fi urmărită după mai multe criterii, respectiv:
- după criteriul exigibilităŃii;
- după forma de proprietate;
- după obligaŃiile pe care le generează.
Metodologic, analiza se bazează pe utilizarea ratelor de
structură financiară.

a) Analiza structurii capitalului după criteriul exigibilităŃii

O asemenea analiză permite aprecierea modului în care firma
reuşeşte să-şi procure resursele financiare adecvate structurii
patrimoniului. În acest scop, se utilizează trei rate financiare:
- rata stabilităŃii financiare;
- rata datoriilor pe termen scurt;

1) Rata stabilităŃii financiare (RSF) reflectă ponderea

capitalului permanent (Kper) în capitalul total al întreprinderii (Kt).
Kper
R SF =
Kt
2) Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS) reflectă măsura în
care datoriile curente (Dts) participă la formarea capitalului total şi la
finanŃarea activităŃii.
Dts
RDts =
Kt

2.1) Rata datoriilor financiare (RDfin):

Dfin
RDfin =
Dts; Dt
2.1) Rata datoriilor comerciale (RDcom):
Dcom
RDcom =
Dts; Dt
2.1) Rata altor datori nefinanciare (RAd):

181
 Ad
R Ad =
Dts; Dt
Dintre acestea, preponderentă trebuie să fie rata datoriilor
comerciale, cu condiŃia ca nivelul său ridicat să fie efectul relaxării
termenelor de plată al acestor datorii, respectiv al reducerii nivelului
creditelor bancare.

b) Analiza structurii capitalului pe forme de proprietate

Urmărirea structurii capitalului pe forme de proprietate oferă
informaŃii despre autonomia financiară şi riscurile la care se expune
firma. În acest scop, se utilizează ratele de autonomie financiară şi
ratele de îndatorare.

1) Rata autonomiei financiare globale (RAFG), se determină ca

raport între capitalul propriu (Kpr) şi capitalul total.
Kpr
R AFG =
Kt
Un nivel al acestei rate mai mare de 30-40% se apreciază ca
fiind satisfăcător pentru asigurarea echilibrului financiar, în timp ce
nivelul normal se situează în jurul valorii de 50%. Peste aceste
limite, firma poate apela la credite bancare, cu condiŃia ca rata
rentabilităŃii economice să fie mai mare decât rata dobânzii.

2) Rata autonomiei financiare la termen (RAFT), se poate

calcula în două variante:
Kpr
a) R AFT = , când trebuie să fie mai mare de 50%;
Kper
Kpr
b) R AFT = , când trebuie să fie mai mare de 100%.
Dtml
unde: Dtml - datorii pe termen mediu şi lung.

3) Rata de îndatorare globală (RÎG) măsoară ponderea

datoriilor în totalul capitalurilor utilizate de firmă. Se calculează ca
raport între datoriile totale (Dt) şi capitalul total:

182
 Dt
RIG =
Kt

4) Rata de îndatorare la termen (RÎT) se calculează ca raport

între datoriile pe termen mediu şi lung şi capitalul permanent sau
capitalul propriu:
Dtml
R IT =
Kper ; Kpr

c) Analiza structurii capitalului după obligaŃiile pe care le

generează
Potrivit acestui criteriu capitalul firmei se împarte în capital
investit şi datorii de exploatare. Capitalul investit desemnează
ansamblul surselor de finanŃare utilizate de întreprindere, pentru care
aceasta trebuie să asigure remunerarea. Deci, el cuprinde numai acea
parte a capitalului total pentru a cărei utilizare firma trebuie să
asigure o contraprestaŃie financiară sub formă de dividende sau
dobânzi. În cadrul acestuia nu se includ sursele atrase de la terŃi ca
urmare a desfăşurării normale a ciclului de exploatare (datorii
comerciale, datorii faŃă de personal, acŃionari, bugetul statului etc.).
Pentru analiza capitalului investit prezintă interes nivelul,
dinamica şi structura acestuia.
Nivelul capitalului investit se poate stabili în două moduri:
a) Plecând de la elementele de pasiv ale bilanŃului financiar,
când acesta cuprinde:
- capitalul propriu;
- capitalul împrumutat.
b) Plecând de la elementele de activ, când acesta este format
din:
- active imobilizate;
- necesarul de fond de rulment;
- disponibilităŃi şi investiŃii financiare pe termen scurt.
Pentru caracterizarea dinamicii se calculează modificările
absolute şi procentuale intervenite în nivelul acestuia cu relaŃiile:

183
 ∆Kinv = Kinv1 - Kinv0; ∆Kinv% =
∆Kinv Kinv1
⋅ 100 = ⋅ 100 − 100 = IKinv − 100
Kinv 0 Kinv 0
Dinamica acestuia trebuie corelată cu dinamica indicatorilor
de rezultate obŃinute de firmă.
Pentru identificarea locului capitalului investit în finanŃarea
activităŃii firmei se utilizează două rate financiare:
1) Rata capitalului investit (RKinv), exprimă ponderea
capitalului investit în capitalul total al firmei.
Kinv
R Kinv = ⋅ 100
Kt
2) Rata datoriilor de exploatare (RDe), exprimă ponderea
datoriilor de exploatare în totalul capitalurilor.
De
R De = ⋅ 100
Kt
În ceea ce priveşte structura capitalului investit, aceasta
prezintă interes, pe de o parte, pentru a stabili obligaŃiile firmei în
materie de remunerare a capitalurilor utilizate, iar pe de altă parte,
pentru a caracteriza riscurile la care se expune. O asemenea analiză
poate fi realizată plecând de la cele două modalităŃi de determinare a
capitalului investit.
a) Analiza pe baza elementelor de pasiv permite urmărirea
structurii capitalului investit cu ajutorul următoarelor rate financiare:
1) Stabilitatea capitalului investit (SKinv), ce exprimă ponderea
capitalului investit permanent în ansamblul capitalului investit.
Kip
SKinv =
Kinv
Un nivel ridicat şi în creştere al acestei rate se apreciază
favorabil, mai ales dacă este determinat de creşterea nivelului
capitalului propriu.
2) Exigibilitatea capitalului investit (EKinv), care exprimă
ponderea datoriilor financiare curente în capitalul investit.
Dfc
EKinv =
Kinv

184
 Reducerea nivelului acestei rate semnifică o situaŃie
favorabilă.
3) Autonomia capitalului investit (AKinv), reflectă ponderea
capitalului propriu în capitalul investit.
Kpr
A Kinv =
Kinv
4) Îndatorarea globală a capitalului investit (ÎGKinv), reflectă
ponderea capitalului împrumutat (Kîm) în capitalul investit.
Kîm
ÎGKinv =
Kinv
5) Îndatorarea la termen a capitalului investit (ÎTKinv), reflectă
cât din capitalul investit este asigurat prin împrumuturi pe termen
mediu şi lung (Îtml).
Îtml
IGKinv =
Kinv
b) Analiza pe baza elementelor de activ permite urmărirea
structurii capitalului investit în funcŃie de modul de utilizare a
acestuia. Astfel, putem aprecia că acesta serveşte la finanŃarea
următoarelor elemente: active imobilizate, necesar de fond de
rulment şi disponibilităŃi băneşti (inclusiv investiŃii financiare pe
termen scurt).
Pentru caracterizarea structurii capitalului investit, în funcŃie
de elementele pe care le finanŃează, se calculează ponderea fiecărui
element finanŃat în totalul capitalului investit:
1) Ponderea activelor imobilizate (GAI):
AI
G AI =
Kinv
2) Ponderea necesarului de fond de rulment (GNFR):
NFR
GNFR =
Kinv
3) Ponderea disponibilităŃilor şi plasamentelor (GDb):
Db
GDb =
Kinv
Un nivel ridicat al ponderii activelor imobilizate reflectă un
grad mare de investire al resurselor disponibile, în timp ce o pondere

185
mare a necesarului de fond de rulment reflectă unele deficienŃe ale
ciclului de exploatare care pentru a se finanŃa apelează pe scară largă
la surse împrumutate.

9.2.4. Analiza echilibrului financiar

Asigurarea echilibrului financiar reprezintă o condiŃie de bază

pentru desfăşurarea unei activităŃi profitabile, iar realizarea acestui
echilibru financiar se poate obŃine prin reglarea dezechilibrelor care
se manifestă în activitatea curentă a firmei.
În abordarea echilibrului financiar, de-a lungul timpului s-au
conturat două orientări:
- analiza statică, bazată pe studiul bilanŃului contabil;
- analiza dinamică, bazată pe studiul fluxurilor financiare ce
permite îmbinarea coerentă a studiului echilibrului financiar cu cel al
performanŃelor întreprinderii.
Analiza statică a echilibrului financiar al firmei necesită
studierea următoarelor aspecte:
- analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii întreprinderii;
- analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment, necesarul de
fond de rulment şi trezoreria netă;

9.2.4.1. Ratele de lichiditate şi solvabilitate

O restricŃie importantă ce condiŃionează buna desfăşurare a

activităŃii întreprinderii o reprezintă asigurarea lichidităŃii şi
solvabilităŃii acesteia.
Lichiditatea patrimonială caracterizează capacitatea unei
firme de a-şi onora la termen, cu mijloacele băneşti de care dispune,
obligaŃiile scadente pe termen scurt.
Pentru caracterizarea lichidităŃii patrimoniale se utilizează mai
multe rate:
a) Lichiditatea generală (Lg): se calculează ca raport între
activele curente şi datoriile curente.
Active curente
Lc =
Datorii curente

186
 În calculul acestei rate nu vor fi luate în considerare
următoarele elemente de activ:
- valoarea materiilor prime şi a materialelor fără posibilităŃi
de valorificare;
- valoarea produselor finite fără comenzi;
- valoarea lucrărilor executate şi a produselor şi serviciilor
facturate, cu caracter litigios, fără posibilităŃi certe de încasare;
- debitorii litigioşi greu de încasat.
Activele curente pot fi stabilite indirect, plecând de la activele
circulante din care se scad stocurile nevalorificabile şi creanŃele
incerte.
Datoriile curente cuprind datoriile pe termen scurt.
Lichiditatea generală este cel mai utilizat mod de apreciere a
lichidităŃii, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe
termen scurt sunt acoperite de valoarea activelor care pot fi
transformate în lichidităŃi până la scadenŃa datoriilor. Nivelul acestei
rate trebuie să fie mai mare de 100%, însă el trebuie comparat şi cu
nivelul mediu înregistrat în ramura în care îşi desfăşoară activitatea
firma.
Nivelul normal al acestei rate se situează între 1,7 şi 2. În
activitatea practică trebuie evitată, însă, o evoluŃie descendentă a
acestei rate, deoarece reflectă o activitate în declin, determinând
creditorii şi furnizorii să devină circumspecŃi în acordarea de noi
credite comerciale şi bancare.

b) Lichiditatea curentă (Lc) se calculează prin scăderea valorii

stocurilor din valoarea activelor curente şi împărŃirea diferenŃei astfel
obŃinute la datoriile curente.

Active curente - Stocuri

Lr =
Datorii curente

Stocurile sunt, de obicei, cel mai puŃin lichide dintre toate

componentele activelor curente ale unei firme, iar pierderi pot să
apară, mai ales, în momentul în care se pune problema lichidării
acestora. De aceea, acest raport se consideră un test acid pentru

187
măsurarea capacităŃii firmei de a-şi onora obligaŃiile pe termen scurt,
a cărui valoare trebuie să fie cuprinsă între 80% şi 100%.

c) Lichiditatea imediată (Li) reflectă capacitatea întreprinderii

de rambursare rapidă a datoriilor exigibile imediat, pe baza
disponibilităŃilor existente. Se calculează astfel:

Disponibilitati banesti (Db)

Li =
Datorii curente

Pentru aprecierea corectă a acestei rate, trebuie să se Ńină

seama de condiŃiile de desfăşurare a activităŃii firmei, de corelaŃia
dintre termenele de plată a obligaŃiilor şi cele de încasare a
creanŃelor, precum şi de viteza de rotaŃie a capitalurilor.
În teoria economică, se apreciază că un nivel al acestei rate
cuprins între 0,2 şi 0,3 reflectă o bună administrare a firmei din punct
de vedere financiar.
Solvabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a face faŃă
scadenŃelor cu surse proprii. Pentru caracterizarea acesteia, se
folosesc următoarele rate:
a) Solvabilitatea generală (Sg) se calculează ca raport între
activele totale şi datoriile totale:

Active totale
Sg =
Datorii totale

Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură

creditorii întreprinderii. Pentru a avea o situaŃie normală, este necesar
ca activele totale să reprezinte dublul datoriilor totale.
b) Solvabilitatea patrimonială (Sp), numită şi rata autonomiei
financiare, se calculează ca raport între capitalul propriu şi capitalul
total:
Capital propriu
Sp =
Capital total
Se consideră că valoarea minimă acceptabilă a acestei rate este
de 30%, iar nivelul său normal este de 50%.

188
 9.2.4.2. Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment şi trezorerie

Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă un indicator frecvent utilizat în

analiza financiară pentru caracterizarea stării de echilibru /
dezechilibru financiar a unei întreprinderi, la un moment dat. Acesta
exprimă surplusul de resurse permanente peste valoarea activelor
imobilizate, care serveşte la finanŃarea activelor circulante.
a) Pe baza elementelor cu caracter permanent (de la vârful
bilanŃului financiar)
În acest caz, fondul de rulment exprimă excedentul de resurse
permanente peste valoarea activelor imobilizate şi se calculează cu
relaŃia :

FR = Capital permanent - Active imobilizate = Kper – AI

Acest mod de calcul reflectă echilibrul financiar pe termen

lung şi pune accent pe originea fondului de rulment.

b) Pe baza elementelor pe termen scurt (de la baza bilanŃului

financiar)
Potrivit acestei accepŃiuni, fondul de rulment evidenŃiază acea
parte a activelor circulante care nu poate fi finanŃată pe baza
datoriilor pe termen scurt. Se determină cu relaŃia:

FR = Activele circulante - Datoriile pe termen scurt = AC –

Dts

Această relaŃie pune în evidenŃă echilibrul financiar pe termen

scurt, reflectând utilizarea fondului de rulment pentru finanŃarea
activelor circulante.
În analiza financiară, nivelul fondului de rulment se
recomandă a fi urmărit în corelaŃie cu specificul sectorului de
activitate. Sectorul de activitate exercită o influenŃă hotărâtoare
189
asupra mărimii fondului de rulment (pentru întreprinderile industriale
la care stocurile se încadrează în niveluri normale se consideră că
fondul de rulment trebuie să reprezinte circa 10% din cifra de afaceri
sau 20% din activele circulante).
Analiza fondului de rulment poate fi realizată şi prin metoda
ratelor.
Principalele rate utilizate în analiza fondului de rulment sunt:
1) FinanŃarea imobilizărilor (FI), calculată ca raport între
capitalul permanent şi activele imobilizate:
Kper
FI =
AI
Această rată ne permite aprecierea modului în care sunt
finanŃate imobilizările, care trebuie finanŃate prin resurse
permanente, deci nivelul ratei trebuie să fie mai mare decât 1.
2) FinanŃarea imobilizărilor prin capital propriu (FIKpr)
măsoară proporŃia în care capitalul propriu asigură finanŃarea
activelor imobilizate de care dispune o firmă. Nivelul său se
calculează ca raport între capitalul propriu şi activele imobilizate:
Kpr
FIKpr =
AI
O situaŃie favorabilă se înregistrează atunci când nivelul
acestei rate are tendinŃa de creştere.
3) Acoperirea capitalurilor investite (AKI) presupune ca
resursele permanente să finanŃeze nu numai activele imobilizate, ci şi
necesarul de fond de rulment (NFR). Se calculează cu relaŃia:
Kper
AKI =
Ai + NFR
Nivelul acestei rate trebuie să fie în jur de 100%, ceea ce
înseamnă că resursele permanente sunt suficiente pentru a finanŃa
imobilizările, dar şi cea mai mare parte din NFR.
4) Ponderea FR în capitalul permanent (GKper) serveşte la
caracterizarea structurii capitalului permanent în funcŃie de modul de
alocare a acestuia:
FR
GKper =
Kper
5) Rata de finanŃare a activelor circulante (RAC) :

190
 FR
R AC = ⋅ 100
AC
Permite aprecierea proporŃiei în care fondul de rulment
acoperă, din punct de vedere financiar, activele circulante (respectiv
stocurile dacă numitorul ar fi reprezentat de acestea). Pentru o firmă
industrială, se apreciază că un nivel mai mare de 20% al acestei rate
este considerat suficient.

6) Rata de finanŃare a stocurilor (RSt) :

FR
R St = ⋅ 100
St
Se consideră că fondul de rulment asigură o finanŃare normală
a stocurilor dacă acoperă 2/3 din totalul acestora.

7) Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment total

(RNFR):
FR
RNFR = ⋅ 100
NFR
Această rată oferă o imagine, în termeni financiari, a derulării
ciclului de exploatare. Dacă ea este mai mare decât 100%, rezultă că
fondul de rulment a asigurat finanŃarea integrală a necesarului de
fond de rulment şi o parte din trezoreria de activ.

8) Rata de finanŃare a cifrei de afaceri (RCA) sau viteza de

rotaŃie a fondului de rulment exprimă numărul de zile în care fondul
de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Se determină cu
relaŃia:
FR
R CA = ⋅ 360
CA
Un nivel în scădere al acestei rate semnifică o recuperare mai
rapidă a fondurilor şi deci, un necesar mai mic de resurse permanente
pentru realizarea aceleiaşi cifre de afaceri. Se apreciază că, pentru
majoritatea întreprinderilor, această rată trebuie să fie cuprinsă între
30 şi 90 de zile.

191
 Analiza necesarului de fond de rulment

Desfăşurarea activităŃii de exploatare antrenează formarea

nevoilor de finanŃare, dar, în acelaşi timp, presupune şi constituirea,
în contrapartidă, a resurselor necesare finanŃării acestor nevoi.
Procedând la compararea globală a nevoilor de finanŃare ale ciclului
de exploatare cu resursele de finanŃare corespunzătoare, se naşte
necesarul de fond de rulment (NFR).
Necesarul de fond de rulment poate fi definit ca reprezentând
acele capitaluri pe care întreprinderea trebuie să le deŃină pentru
finanŃarea stocurilor şi a decalajelor temporare dintre plata
furnizorilor şi a altor datorii de exploatare şi încasarea creanŃelor de
la clienŃi.
Nivelul său poate fi determinat astfel:

NFR = (Stocuri + CreanŃe) - Datorii de exploatare pe termen scurt

= (St + Cr) - Dets

Datoriile de exploatare pe termen scurt cuprind datoriile faŃă

de furnizori, salariaŃi, bugetul statului etc. (mai puŃin datoriile faŃă de
bănci).
În practică, pot fi întâlnite situaŃii când necesarul de fond de
rulment este negativ, ceea ce reflectă existenŃa unui surplus de
resurse din exploatare în raport cu necesităŃile din exploatare.
SituaŃia se apreciază favorabil dacă este determinată de rotaŃia rapidă
a stocurilor şi creanŃelor, respectiv de angajarea unor datorii de
exploatare cu termene de plată mai îndepărtate. În caz contrar, ea
poate fi rezultatul unor întreruperi ale procesului de aprovizionare cu
materiale, cu consecinŃe nefavorabile pentru perioada următoare.
Analiza necesarului de fond de rulment se poate face în
mărime absolută dar şi pe baza unor rate, dintre care mai utilizate
sunt:
1) Rata necesarului de fond de rulment:
NFR
R= ⋅ 360
CA
Între necesarul de fond de rulment şi cifra de afaceri există o
strânsă legătură, deoarece creşterea vânzărilor este în strânsă

192
dependenŃă, pe de o parte, cu deŃinerea de stocuri şi acordarea de
credite clienŃi, iar, pe de altă parte, cu obŃinerea unor credite
furnizori. Se apreciază că situaŃia este favorabilă când nivelul acestei
rate scade, ceea ce semnifică o ameliorare a trezoreriei. În condiŃii
normale, această rată trebuie să ia valori între 30 şi 60 de zile.
2) Rata de finanŃare a necesarului de fond de rulment totală
prin trezorerie:
Sold de trezorerie
R= ⋅ 100
NFR
Mărimea acestei rate este subunitară şi reflectă măsura în care
trezoreria concură la acoperirea financiară a NFR.

Analiza trezoreriei nete

Trezoreria este strâns legată de operaŃiunile financiare pe

termen scurt realizate de întreprindere. Pentru a face faŃă nevoilor
financiare pe termen scurt, întreprinderea trebuie să dispună de
resurse financiare, respectiv resurse de trezorerie. Resursele de
trezorerie sunt furnizate de partenerii financiari şi reflectă gestiunea
financiară pe termen scurt a întreprinderii.
Activitatea desfăşurată degajă excedente monetare, care-i
permit întreprinderii acoperirea diverselor nevoi de trezorerie.
Expresie a desfăşurării unei activităŃi rentabile, trezoreria netă rezultă
din scăderea din nevoile de trezorerie a resurselor aferente. Nivelul
său poate fi determinat astfel:
Pe baza bilanŃului financiar:
T = DisponibilităŃi - Datorii financiare curente = Db - Dfc
Datoriile financiare curente cuprind creditele bancare pe
termen scurt, inclusiv soldul creditor al contului curent de la bancă.
Pe baza bilanŃului funcŃional:
T = Trezoreria de activ – Trezoreria de pasiv = TA – TP.
Pe baza ecuaŃiei fundamentale a trezoreriei:
T = FR – NFR.
Nivelul său poate să fie pozitiv sau negativ. Un nivel pozitiv al
trezoreriei semnifică realizarea echilibrului financiar pe termen scurt
al întreprinderii, deoarece întreprinderea dispune de lichidităŃi care să
îi permită acoperirea fără probleme a datoriilor pe termen scurt. În

193
plus, o trezorerie pozitivă conferă întreprinderii şi o autonomie
financiară sporită, aceasta neavând credite pe termen scurt. Pe
termen lung, menŃinerea unui nivel ridicat al trezoreriei pozitive
poate afecta performanŃele financiare ale întreprinderii, datorită
costurilor de oportunitate, cu efecte negative asupra remunerării
capitalurilor.
Trezoreria negativă poate reprezenta semnalul unei stări de
dezechilibru financiar pe termen scurt, deoarece necesarul de fond de
rulment nu poate fi acoperit în totalitate prin resurse permanente,
întreprinderea fiind obligată să apeleze la împrumuturi bancare.
Totuşi, o asemenea situaŃie poate fi considerată normală pentru
majoritatea firmelor, atât timp cât nivelul îndatorării nu depăşeşte
pragul critic şi, în plus, firma beneficiază de efectul pozitiv al
efectului de levier.
În concluzie, putem aprecia că o situaŃie favorabilă se
înregistrează atunci când nivelul trezoreriei pozitive sau negative
tinde către zero, ceea ce, pe de o parte, reduce riscul de a gestiona
prost surplusul de resurse, iar, pe de altă parte, conferă întreprinderii
un nivel satisfăcător al autonomiei financiare.

9.2.5. Analiza rotaŃiei patrimoniului

Analiza rotaŃiei elementelor patrimoniale face legătura între

informaŃiile furnizate de bilanŃul contabil şi cele din contul de profit
şi pierderi. Aceasta are ca obiectiv stabilirea timpului necesar
parcurgerii tuturor stadiilor circuitului economic de către capitalurile
angajate de firmă.

9.2.5.1. Analiza rotaŃiei capitalurilor

Având în vedere structura capitalurilor unei firme, prezentată

în pasivul bilanŃului financiar, putem calcula numărul de rotaŃii şi,
respectiv, durata în zile a unei rotaŃii pentru fiecare element al
acestora, respectiv: capital permanent; capital propriu; datorii totale;
datorii pe termen mediu şi lung; datorii pe termen scurt; datorii faŃă
de furnizori; datorii financiare curente.

194
 1) Rata de rotaŃie a capitalului permanent:
CA
R Kper =
Kper
Capitalul permanent rămâne la dispoziŃia firmei o perioadă
mai mare de un an, ceea ce înseamnă că rotaŃia lor nu exprimă
intervalul de timp necesar pentru reînnoirea lui, ci intervalul în care
acesta trece prin toate stadiile circuitului economic.
2) Rata de rotaŃie a capitalului propriu:
CA
R Kpr =
Kpr
Fiind principala componentă a capitalului permanent, rotaŃia
capitalului propriu este determinată de aceiaşi factori de influenŃă.
Nivelul minim pentru această rată este de două rotaŃii pe an.
3) Rate de rotaŃie a datoriilor.
Spre deosebire formele precedente ale capitalului
întreprinderii, care, parŃial sau în întregime, nu vor părăsi
întreprinderea decât cu ocazia lichidării acesteia, datoriile se
reînnoiesc continuu, în funcŃie de scadenŃa lor (sub un an sau peste
un an). De aceea, rotaŃia datoriilor o putem aprecia fie în mod global,
pe baza cifrei de afaceri, fie folosind rulajele debitoare (plăŃile) ale
respectivelor datorii. Analiza poate fi realizată pentru ansamblul
datoriilor, dar şi pentru principalele categorii ale acestora.
3.1) Rata de rotaŃie datoriilor totale prin cifra de afaceri:
Cifra de afaceri
R Dt =
Datorii totale
Exprimă în mod sintetic numărul de rotaŃii ale datoriilor totale.
Nivelul acestei rate depinde de termenele de plată ale datoriilor, de
structura acestora, dar şi de volumul de activitate al firmei. Nivelul
minim al acestei rate este de patru rotaŃii, ceea ce înseamnă că, în
medie, datoriile se reînnoiesc prin cifra de afaceri la un interval de 90
zile.
3.2) Termenul mediu de plată a datoriilor totale:
Datorii totale
TDt = × 365
Plati datorii

195
unde plăŃile de datorii se obŃin prin însumarea rulajelor debitoare ale
tuturor conturilor de datorii.
Această rată exprimă numărul mediu de zile în care sunt
achitate datoriile. Creşterea nivelului său poate fi apreciată favorabil,
dacă este determinată de obŃinerea unor termene de plată mai
îndepărtate din partea furnizorilor, sau nefavorabil, dacă a fost
generată de neachitarea la timp a unor obligaŃii ca urmare a unor
dificultăŃi financiare ale întreprinderii.
Pentru a obŃine o imagine mai clară asupra rotaŃiei datoriilor,
analiza poate continua pe baza unor rate analitice.
3.3) Rata de rotaŃie a datoriilor pe termen mediu şi lung prin
cifra de afaceri:
Cifra de afaceri
R Dtml =
Datorii pe termen mediu si lung
3.4) Termenul mediu de plată a datoriilor pe termen mediu şi
lung:
Datorii pe termen mediu si lung
TDtml = × 365
Rambursari datorii pe termen mediu si lung

3.5) Rata de acoperire a riscurilor (RAR) măsoară capacitatea

întreprinderii de a-şi achita împrumuturile contractate pe termen
mediu şi lung, în condiŃiile în care utilizează întreaga capacitate de
autofinanŃare în acest scop, exprimând perioada de timp (numărul de
ani) necesară pentru rambursarea acestora. Se calculează ca raport
între datoriile pe termen mediu şi lung şi capacitatea de autofinanŃare
(CAF):
Dtml
RAR =
CAF
O situaŃie favorabilă se înregistrează atunci când nivelul
acestei rate este mai mic decât perioada de timp prevăzută pentru
rambursarea creditului.
3.6) Rata de rotaŃie a datoriilor faŃă de furnizori:
Cifra de afaceri
R Fz =
Datorii furnizori

196
 3.7) Termenul mediu de plată a furnizorilor:
Datorii furnizori
TFz = × 365
Plati datorii furnizori (CA )
Exprimă numărul mediu de zile de creditare pe care
întreprinderea îl obŃine de la furnizorii săi (de preferat este ca această
rată să cuprindă numai datoriile faŃă de furnizorii de materiale şi
servicii, nu şi cei de imobilizări). Nivelul acestei rate este influenŃat
de poziŃia firmei pe piaŃă, de relaŃiile stabilite cu furnizorii, de
specificul activităŃii care influenŃează durata ciclului de exploatare,
de conjunctura economică şi de politica de credit practicată pe piaŃă.
Creşterea nivelului acestei rate semnifică folosirea de resurse
atrase mai mari pentru finanŃarea ciclului de exploatare, pentru care
firma nu plăteşte dobânzi, şi se apreciază favorabil în măsura în care
este rezultatul unor înŃelegeri prealabile cu furnizorii.
O gestiune eficientă a creditelor comerciale necesită obŃinerea
din partea furnizorilor a unor termene de plată a facturilor mai mari
în raport cu termenele de plată pe care firma le acordă clienŃilor săi,
ceea ce va avea drept consecinŃe obŃinerea unui excedent de resurse
financiare din aceste decalaje.
În teoria financiară termenul mediu de plată a furnizorilor mai
este cunoscut sub denumirea de ciclul de plăŃi.

9.2.5.2. Analiza rotaŃiei activelor

Viteza de rotaŃie a activelor este caracterizată prin numărul de

cicluri pe care acestea le parcurg. Ciclul parcurs de acestea este
format din totalitatea operaŃiunilor ce intervin între momentul
transformării capitalului bănesc în capital real (active imobilizate şi
active circulante) până în momentul în care se recuperează fondurile
investite.
Aprecierea sintetică a rotaŃiei activelor întreprinderii se face cu
ajutorul ratelor de rotaŃie. Acestea se pot determina pentru
ansamblul activelor firmei, precum şi pentru principalele
componente ale acestora (active imobilizate şi active circulante).

197
 Analiza rotaŃiei activelor totale şi activelor imobilizate

Cele mai importante astfel de rate sunt:

1) Rata de rotaŃie a activelor totale (RAT), calculată ca raport
între veniturile totale (Vt) şi activele totale (At):
Vt
R AT =
At
Exprimă numărul de rotaŃii al activelor totale într-o perioadă
de timp, caracterizând în mod sintetic eficienŃa utilizării acestora. O
valoare ridicată şi în creştere a numărului de rotaŃii exprimă
capacitatea firmei de a obŃine un nivel ridicat al veniturilor cu acelaşi
volum al activelor disponibile.
Nivelul acestei rate depinde hotărâtor de structura activelor
totale. Astfel, firmele

2) Rata de rotaŃie a activelor imobilizate(RAI):

Cifra de afaceri
R AI =
Active imobilizat e

Interpretarea acestei rate se face asemănător cu cea precedentă,

fiind necesare comparaŃii în timp, faŃă de nivelul înregistrat în alte
firme similare sau faŃă de media sectorului de activitate.
Deoarece în cadrul activelor imobilizate ponderea principală
revine imobilizărilor corporale, se poate calcula o rată de rotaŃie şi
pentru acestea.

3) Rata de rotaŃie a imobilizărilor corporale (RIC):

Cifra de afaceri
R IC =
Imobilizar i corporale

4) Rata de uzură a imobilizărilor corporale (Ru):

Amortizari cumulate
Ru =
Imobilizari corporale

198
 Amortizările cumulate reprezintă amortizările incluse în
costuri de la punerea în funcŃiune a imobilizărilor până în prezent, iar
imobilizările corporale trebuie luate în calcul la valoarea de inventar.
Această rată oferă informaŃii cu privire la starea tehnică a
mijloacelor fixe ale întreprinderii, putând lua valori între 0 şi 1. Un
nivel ridicat al acesteia se apreciază nefavorabil, semnificând o uzură
puternică a imobilizărilor.

5)Termenul de recuperare a valorii imobilizărilor corporale

(Tr):
Imobilizar i corporale
Tr =
Amortizari anuale
Imobilizările corporale trebuie luate de asemenea în calcul la
valoarea de inventar. Această rată exprimă numărul de ani necesari
pentru recuperarea investiŃiei dacă va fi aplicat acelaşi regim de
amortizare.
Un nivel scăzut al acestei rate conferă întreprinderii o mai
mare flexibilitate, dar şi posibilitatea de a înlocui mai rapid
imobilizările uzate.

6) Rata de modernizare a imobilizărilor corporale (Rm):

Investitii
Rm =
Imobilizar i corporale
Arată gradul de reînnoire a mijloacelor fixe. Creşterea
nivelului său se apreciază favorabil.

7) Rata scoaterilor din funcŃiune (Rs):

Iesiri de imobilizar i
Rs =
Imobilizar i corporale
Ultimele două rate trebuie analizate comparativ. Astfel, dacă
Rm > Rs, înseamnă fie că întreprinderea a înlocuit în perioada
respectivă o serie de imobilizări scoase din funcŃiune în perioadele
anterioare, fie că are loc o dezvoltare a activităŃii firmei.
Dacă, dimpotrivă, Rm < Rs, se poate constata că
întreprinderea a decis scoaterea din funcŃiune a unor elemente de
capital fix pentru care nu există surse financiare de înlocuire în

199
perioada respectivă sau are loc o restrângere a activităŃii firmei.
Pentru ca informaŃiile obŃinute să fie concludente, este necesar ca
această comparaŃie să fie urmărită în timp, pe mai mulŃi ani.

Analiza rotaŃiei activelor circulante

Pentru caracterizarea vitezei de rotaŃie, se apelează la o serie

de indicatori, care exprimă, în medie, mărimea intervalului de timp
necesar parcurgerii de către activele circulante a tuturor stadiilor
circuitului economic.
1) Numărul mediu de rotaŃii (Nr) exprimă, în medie, de câte
ori activele circulante au parcurs toate stadiile circuitului economic
în cursul unei perioade de timp determinată. Se calculează cu relaŃia:
CA
Nr =
AC
în care: CA - cifra de afaceri;
AC - soldul mediu al activelor circulante.
Creşterea nivelului acestui indicator semnifică accelerarea
vitezei de rotaŃie.
2) Durata medie în zile a unei rotaŃii (Dz), ce exprimă
mărimea intervalului de timp necesar parcurgerii de către activele
circulante a circuitului economic. Se calculează cu relaŃia:
AC
Dz = × 365
CA
Reducerea nivelului acestui indicator semnifică accelerarea
vitezei de rotaŃie.
Activele circulante cuprind mai multe componente (stocuri,
creanŃe şi disponibilităŃi băneşti), iar pentru a identifica direcŃiile de
acŃiune pentru accelerarea rotaŃiei acestora se impune urmărirea
separată a acestora. O asemenea analiză va permite stabilirea duratei
fiecărui stadiu al circuitului economic (aprovizionare, producŃie,
vânzare, încasare), ca şi a locurilor unde rotaŃia este mai lentă.
Dintre elementele activelor circulante, pentru disponibilităŃile
băneşti nu se va urmări rotaŃia, deoarece un asemenea indicator ar
exprima de câte ori acestea se transformă în lichidităŃi, pe parcursul
unui exerciŃiu, lucru evident fără logică.
200
 A. Stocurile reprezintă acea componentă a activelor circulante
cu cel mai scăzut grad de lichiditate. Pentru caracterizarea rotaŃiei
stocurilor, se folosesc aceiaşi indicatori utilizaŃi pentru ansamblul
activelor circulante.
1) Numărul mediu de rotaŃii al stocurilor (NSt):
CA
NSt =
St
2) Durata medie a unei rotaŃii a stocurilor (DSt):
St
D St = × 365
CA
Aceste rate exprimă numărul de cicluri pe care stocurile le
parcurg în medie în cursul unui exerciŃiu financiar, respectiv numărul
de zile necesare pentru parcurgerea unui ciclu. Nivelul lor diferă de
la o întreprindere la alta în funcŃie de natura activităŃii desfăşurate,
dar şi de condiŃiile de gestiune din fiecare întreprindere. Încetinirea
vitezei de rotaŃie a stocurilor semnifică o reducere a eficienŃei
folosirii lor având drept efect imobilizarea de resurse financiare şi
scăderea rentabilităŃii.
Stocurile au o structură eterogenă atât prin prisma formei
materiale a acestora, cât şi al modului în care participă la circuitul
economic. De aceea, pentru a obŃine o imagine mai cuprinzătoare
asupra rotaŃiei stocurilor, analiza trebuie continuată pentru
componentele acestora:
- stocuri de materii prime şi materiale;
- stocuri de producŃie neterminată;
- stocuri de produse finite şi mărfuri.
(Mp + Pn + Pf )
D St = × 365
CA
Ratele de rotaŃie pentru fiecare element de stocuri pot fi
determinate pe baza cifrei de afaceri, sau pe baza unor elemente ale
acesteia. ObŃinem în acest fel o imagine asupra duratei fiecărui stadiu
al circuitului economic.

a) Durata medie a unei rotaŃii a stocurilor de materii prime

(DMp):

201
 Mp
D Mp = × 365
CA
unde: Mp – stocul mediu de materii prime şi materiale.
b) Durata medie a unei rotaŃii a stocurilor de producŃie
neterminată (DPn):
Pn
D Pn = × 365
CA
unde: Pn – stocul mediu de producŃie neterminată.
c) Durata medie a unei rotaŃii a stocurilor de produse finite
(DPn):
Pf
D Pf = × 365
CA
unde: Pf – stocul mediu de produse finite.

Cu ajutorul acestei rate se determină numărul mediu de zile de

stocare a produselor finite, caracterizând eficienŃa activităŃii de
desfacere.
În teoria financiară intervalul de timp dintre momentul
achiziŃionării materiilor prime şi momentul vânzării produselor finite
obŃinute din acele materii prime poartă denumirea de ciclul de
conversie a stocurilor.

B. CreanŃele reprezintă cealaltă componentă a activelor

circulante ce intră în procesul de rotaŃie, ele urmând stocurilor în
acest proces. Acestea sunt formate din creanŃe comerciale şi alte
creanŃe, ceea ce face ca ratele de rotaŃie să fie determinate atât pe
total, cât şi pentru principala lor componentă (clienŃii).
Pentru caracterizarea rotaŃiei acestora, se utilizează indicatorul
„termenul mediu de încasare a creanŃelor” (Ti), calculat cu relaŃia:
Cr
Ti = × 365 sau
CA (inclusiv TVA )
Cr ( fara TVA )
Ti = × 365
CA
unde: Cr – soldul mediu al conturilor de creanŃe (pot fi luate în calcul
creanŃele totale sau numai cele faŃă de clienŃi).

202
 CreanŃele faŃă de clienŃi încorporează şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă, în timp ce cifra de afaceri nu include această taxă.
De aceea, pentru a asigura comparabilitatea datelor este necesar ca,
fie să se elimine TVA-ul din nivelul creanŃelor, fie să se majoreze
cifra de afaceri cu taxele aferente
O valoare în creştere a acestui indicator poate indica probleme
legate de controlul creditului acordat clienŃilor şi, în consecinŃă,
creanŃe mai greu de încasat, în timp ce reducerea duratei medii de
încasare înseamnă îmbunătăŃirea gestiunii clienŃilor ca urmare a
schimbării politicii de credit comercial.
Pentru o apreciere obiectivă a vitezei de rotaŃie a creanŃelor,
termenul mediu de încasare a acestora trebuie comparat cu termenul
mediu de plată a furnizorilor. O situaŃie favorabilă firmei se
înregistrează atunci când creanŃele sunt încasate mai rapid decât sunt
plătiŃi furnizorii, generând un surplus de resurse financiare ce vor
servi la finanŃarea stocurilor.

Teste de control:

1. PrecizaŃi metoda de calcul a ratelor de lichiditate şi

solvabilitate.

2. PoziŃia financiară a întreprinderii poate fi definită astfel:

a. capacitatea întreprinderii de a oferi informaŃii privind
performanŃele întreprinderii;
b. capacitatea întreprinderii de a se adapta la schimbările
mediului şi este influenŃată în bilanŃ, cu ajutorul resurselor
economice controlate (activele) structurii de finanŃare (datorii şi
capitalului propriu), precum şi cu ajutorul unor indicatori
economico-financiari importanŃi, precum lichiditate şi solvabilitate;
c. capacitatea întreprinderii de a oferi informaŃii utile privind
activităŃile de finanŃare şi investiŃii;
d. capacitatea întreprinderii de a oferi informaŃii utile
managerului;

3. Lichiditatea se referă:
a. la capacitatea unităŃii de a face faŃă obligatiilor sale băneşti;

203
 b. la capacitatea unităŃii de a-şi onora plăŃile la termenele
scadente;
c. la proprietatea elementelor patrimoniale ale unităŃii de a se
transforma în bani;
d. capacitatea întreprinderii de a degaja fluxuri viitoare de
numerar.

4. PoziŃia financiară este influenŃată de:

a. evaluarea modificărilor potenŃiale de resurse economice, pe
care le va putea controla în viitor
b. de resursele economice, de structura de finanŃare şi de
lichiditatea şi solvabilitatea sa
c. de resursele economice, de performanŃe, de lichiditatea şi
solvabilitatea sa

5. Solvabilitatea întreprinderii se referă la:

a. capacitatea întreprinderii de a degaja fluxuri viitoare de
numerar;
b. capacitatea unităŃii de a face faŃă obligaŃiilor sale băneşti,
de a-şi onora plăŃile la termenele scadente;
c. la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma
în bani;
d. la capacitatea unităŃii de a produce venituri;

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

204
Unitatea de învăŃare 10. Contul de profit şi pierderi şi
determinarea performanŃelor societăŃilor comerciale

10.1. Contul de profit şi pierdere, conform Directivei a IV-a C.E.E.

10.2. Contul de profit şi pierdere consolidat conform Directivei a
VII-a C.E.E.
10.3. Contul de profit şi pierderi şi performanŃa financiară a
întreprinderii
10.4. AccepŃiuni şi dileme privind performanŃele întreprinderii
10.4. 1. AccepŃiuni ale termenului de “performanŃă”
10.4.2. DificultăŃi privind măsurarea performanŃelor
întreprinderii
10.4.3. Veniturile şi cheltuielile, factori de influenŃă ai
performanŃei
10.4.3.1. Veniturile şi cheltuielile în accepŃiunea
economică
10.4.3.2. Veniturile şi cheltuielile în accepŃiunea contabilă
10.5. Degajarea informaŃiei privind performanŃele întreprinderii
prin intermediul situaŃiilor financiare
10.5.1. Valoarea informationala a contului de profit şi
pierdere
10.5.2. Degajarea performanŃelor întreprinderii prin diferite
modele ale contului de profit şi pierdere
10.5.2.1. Contul de profit şi pierdere în viziunea normelor
contabile internaŃionale
10.5.2.2. Contul de profit şi pierdere în viziunea europeană
10.6. Contul de profit şi pierderi consolidat
10.6.1. Contul de profit şi pierdere consolidat conform
Directivei a VII-a C.E.E.

Timp alocat: 2 ore

205
 Introducere
Contul de Profit şi Pierdere reprezintă o situaŃie financiară
întocmită de o companie în diferite momente ale anului sau financiar
- de obicei la începutul şi sfârşitul exerciŃiului financiar, şi uneori
interimar la trimestrele I, II şi III. Contul de Profit şi Pierdere reflectă
veniturile, cheltuielile şi profitul obŃinut de o entitate în perioada de
timp la care se referă raportul. Spre deosebire de bilanŃul contabil,
care este un raport static (imortalizează activele şi pasivele unei
societăŃi la momentul întocmirii sale), contul de profit şi pierdere
este un raport dinamic, evidenŃiind totalurile unor fluxuri de
cheltuieli şi venituri care au avut loc în perioada de timp acoperită. În
general, pentru comparabilitate, indicatorii sunt prezentaŃi atât pentru
exerciŃiul financiar curent cât şi pentru cel precedent.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- Cunoaşterea contului de profit şi pierdere, conform
Directivei a IV-a C.E.E.
- Cunoaşterea contului de profit şi pierdere consolidat
conform Directivei a VII-a C.E.E.

Cuvinte cheie: cont de profit şi pierdere, cifra de afaceri,

cheltuieli, venituri

ConŃinut:

10.1. Contul de profit şi pierdere, conform Directivei a IV-

a C.E.E.

ParticularităŃile economice, financiare, juridice şi culturale ale

fiecărei Ńări europene au făcut ca normalizatorii şi întreprinderile să
opteze pentru modelul care corespunde cel mai bine utilizatorilor.
Reforma contabilităŃii româneşti are particularităŃile ei urmărind atât
implementarea Standardelor în condiŃiile specifice economiei, astfel
încât cu toate că în majoritatea Ńărilor europene există tendinŃa
prezentării unui cont de profit şi pierderi în care cheltuielile sunt
structurate după funcŃii, în România s-a optat pe structurarea acestora
după natură.

206
 Analiza cheltuielilor după natură este mai simplă decât analiza
după funcŃii deoarece, “nu necesită o afectare a cheltuielilor după
natura diferitelor funcŃii ale întreprinderii, fapt ce convine mai ales
întreprinderilor mici, deoarece nu este necesară o alocare a
cheltuielilor de exploatare pe funcŃii.”14
Structura contului de profit şi pierdere este legată în mod
direct de evaluarea performanŃei întreprinderii şi cuprinde veniturile
şi cheltuielile. De asemenea, profitul este bază de referinŃă pentru alŃi
indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiŃiei sau rezultatul net pe
acŃiune.
Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă,
veniturile şi cheltuielile exerciŃiului grupate după natura lor, precum
şi rezultatul exerciŃiului (profit sau pierdere).
Cifra de afaceri netă se calculează prin însumarea veniturilor
rezultate din livrările de bunuri, executări de lucrări şi prestările de
servicii şi alte venituri din exploatare, mai puŃin reducerile
comerciale acordate clienŃilor. Atunci când, în baza unor prevederi
legale exprese, în conturile de venituri au fost cuprinse sume
reprezentând diverse impozite şi taxe reflectate concomitent în
conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit şi
pierdere, la cifra de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând
veniturile menŃionate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare
acestor venituri.
În categoria veniturilor se includ: sumele sau valorile încasate
sau de încasat în nume propriu din activităŃi curente, cât şi câştigurile
din orice alte sume.
Veniturile din activităŃi curente se pot regăsi şi sub diferite
denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiŃiei
veniturilor şi pot apărea sau nu pot apărea ca rezultat al activităŃii
curente a entităŃii. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor
economice şi, din acest punct de vedere, nu diferă, ca natură, de
venituri. În consecinŃă, câştigurile nu sunt privite ca elemente
separate. Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma
ieşirii activelor imobilizate pe termen mediu şi lung. DefiniŃia

14
Feleagă N., Malciu L., 2002, Politici şi opŃiuni contabile, Editura
Economică, Bucureşti, pag. 73

207
veniturilor include, totodată, şi câştigurile nerealizate, de exemplu,
cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament şi cele rezultate
din creşterea valorii contabile a activelor pe termen lung.
Veniturile pot fi utilizate pentru achiziŃionarea de active sau
pentru creşterea valorii diferitelor tipuri de active, de exemplu,
numerar, creanŃe, bunuri şi servicii primite în schimbul bunurilor şi
al serviciilor furnizate.
Contabilitatea veniturilor se Ńine pe feluri de venituri, după
natura lor, astfel:
- venituri din exploatare;
- venituri financiare;
- venituri extraordinare.
Cheltuielile entităŃii reprezintă valorile plătite sau de plătit
pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de
care beneficiază entitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaŃii legale sau contractuale etc.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot
rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităŃii curente a entităŃii.
Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
În cadrul cheltuielilor exerciŃiului financiar se cuprind, de
asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru deprecierea
sau pierderea de valoare reflectate.
Contabilitatea cheltuielilor se Ńine pe feluri de cheltuieli, după
natura lor, astfel:
- cheltuieli de exploatare;
- cheltuieli financiare;
- cheltuieli extraordinare.
Pierderile sunt alte elemente care corespund definiŃiei
cheltuielilor şi care pot apărea sau nu pe parcursul desfăşurării
activităŃii curente a entităŃii. Pierderile reprezintă diminuări ale
beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca
natură de alte tipuri de cheltuieli. În categoria pierderilor sunt
incluse, de exemplu, cele rezultate ca urmare a inundaŃiilor sau
incendiilor. De asemenea, definiŃia cheltuielilor include şi pierderi
nerealizate, de exemplu, cele rezultate din creşterea cursului de

208
schimb valutar, în cazul unor împrumuturi pe care entitatea le-a
contractat în valută.
În practica contabilă se utilizează următoarele noŃiuni aferente
cheltuielilor: cheltuieli angajate, cheltuieli în avans, cheltuieli
extraordinare.
Cheltuielile angajate - sunt acele cheltuieli ce se înregistrează
în exerciŃiul financiar în care au apărut, fără a se Ńine seama de
momentul efectiv al plăŃii acestora.
Cheltuielile în avans - sunt acele cheltuieli care se plătesc în
exerciŃiul financiar curent, dar care se referă la un exerciŃiu financiar
ulterior.
Cheltuielile extraordinare - sunt cheltuielile care nu provin
din activităŃile curente ale entităŃii şi, ca urmare, nu apar frecvent sau
cu regularitate.
Principiul prevalenŃei economicului asupra juridicului îşi face
simŃită prezenŃa şi în ceea ce priveşte recunoaşterea veniturilor şi
cheltuielilor periodic, evidenŃiind preferinŃa pentru criteriul
„substanŃă economică” care devansează ca importanŃă „încadrarea
juridică”.
Astfel, chiar dacă nu există documente recunoscute fiscal, un
venit, respectiv o cheltuială vor fi recunoscute dacă au fost realizate
în respectiva perioadă de raportare şi au generat creştere, respectiv
descreşteri ale beneficiilor economice viitoare şi au fost rezonabil
exprimate.
Cheltuielile şi veniturile determinate de operaŃiunile
asocierilor în participaŃie se contabilizează distinct de către unul din
asociaŃi, conform prevederilor contractului de asociere. La sfârşitul
perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate în natură
se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării
acestora în contabilitatea proprie.
În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de
la începutul exerciŃiului financiar. Rezultatul definitiv al exerciŃiului
financiar se stabileşte la închiderea şi reprezintă soldul final al
contului de profit şi pierdere. Repartizarea profitului se înregistrează
în contabilitate pe destinaŃii, după aprobarea situaŃiilor financiare
anuale.
Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul
exerciŃiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se
209
înregistrează prin articolul contabil 129 = 106. Profitul contabil
rămas după această repartizare se preia în contul 117, de unde
urmează a fi repartizat pe celelalte destinaŃii legale.
Pierderea contabilă raportată se acoperă din profitul
exerciŃiului financiar şi cel reportat, din rezerve şi capital social,
potrivit hotărârii adunării generale a acŃionarilor sau asociaŃilor, cu
respectarea prevederilor legale.

Contul de profit şi pierdere

la data de.................

1. Cifra de afaceri netă

2. VariaŃia stocurilor de produse finite şi a producŃiei în curs
de execuŃie
3. ProducŃia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii
şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaŃii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a
celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi
imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care
acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în
entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a
celor obŃinute de la entităŃile afiliate
10. Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi care fac parte din
activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obŃinute de la
entităŃile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea
distinctă a celor obŃinute de la entităŃile afiliate

210
 12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi
investiŃiile deŃinute ca active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea
distinctă a celor privind entităŃile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar

10.2. Contul de profit şi pierdere consolidat conform

Directivei a VII-a C.E.E.

Veniturile şi cheltuielile entităŃilor incluse în consolidare se

încorporează în totalitate în contul de profit şi pierdere consolidat,
prin însumarea elementelor similare. Suma oricărui profit sau
pierdere atribuită acŃiunilor în filialele incluse în consolidare,
deŃinute de alte persoane decât entităŃile incluse în consolidare, se
prezintă separat în contul de profit şi pierdere consolidat, la
elementul “Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
intereselor minoritare”.
Formatul contului de profit şi pierdere consolidat este
următorul:
1. Cifra de afaceri netă
2. VariaŃia stocurilor de produse finite şi a producŃiei în curs
de execuŃie
3. ProducŃia realizată pentru scopuri proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaŃii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a
celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi
imobilizările necorporale
211
 b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul
care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale
8. Alte cheltuieli de exploatare
Profitul sau pierderea din exploatare
9. Venituri din interese de participare
10. Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi care fac parte din
activele imobilizate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi
investiŃiile deŃinute ca active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
entităŃilor integrate
21. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
întreprinderilor asociate
22. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
societăŃii-mamă
23. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
intereselor minoritare

Prevederi comune bilanŃului consolidat şi contului de

profit şi pierdere consolidat. SituaŃiile financiare anuale consolidate
prezintă activele, datoriile, poziŃia financiară şi profiturile sau
pierderile entităŃilor incluse în consolidare, ca şi cum acestea ar fi o
singură entitate. În special:
a) datoriile şi creanŃele dintre entităŃile incluse în consolidare
se elimină din situaŃiile financiare anuale consolidate;
b) veniturile şi cheltuielile aferente tranzacŃiilor dintre
entităŃile incluse în consolidare se elimină din situaŃiile financiare
anuale consolidate;
c) dacă profiturile şi pierderile rezultate din tranzacŃiile
efectuate între entităŃile incluse în consolidare sunt luate în calcul la
212
determinarea valorii contabile a activelor, acestea se elimină din
situaŃiile financiare anuale consolidate.
De asemenea, dividendele interne sunt eliminate în totalitate.
SituaŃiile financiare anuale ale societăŃilor nerezidente sunt
convertite după metoda cursului de închidere.
Această metodă presupune:
a) în bilanŃ:
- exprimarea posturilor din bilanŃ, cu excepŃia capitalurilor
proprii, la cursul de închidere;
- exprimarea capitalurilor proprii la cursul istoric;
- înscrierea, ca element distinct al capitalurilor proprii, a unei
rezerve din conversie, ce reprezintă diferenŃa dintre capitalurile
proprii la cursul de închidere şi capitalurile proprii la cursul istoric,
precum şi diferenŃa dintre rezultatul convertit la cursul mediu şi
rezultatul la cursul de închidere.
b) în contul de profit şi pierderi - exprimarea veniturilor şi a
cheltuielilor la cursul mediu.
SituaŃiile financiare anuale consolidate se întocmesc la aceeaşi
dată ca şi situaŃiile financiare anuale ale societăŃii-mamă.
Atunci când situaŃiile financiare ale unei filiale, folosite la
întocmirea situaŃiilor financiare consolidate, sunt întocmite la o dată
de raportare diferită de cea a societăŃii-mamă, trebuie făcute ajustări
datorită efectelor tranzacŃiilor sau evenimentelor semnificative care
au loc între acea dată şi data situaŃiilor financiare ale societăŃii-
mamă. DiferenŃa dintre data de raportare a filialei şi data de raportare
a societăŃii-mamă nu trebuie să fie mai mare de trei luni. Lungimea
perioadelor de raportare şi orice diferenŃe între datele de raportare
trebuie să fie aceleaşi de la o perioadă la alta.
În cazul în care componenŃa entităŃilor incluse în consolidare
s-a modificat semnificativ în cursul exerciŃiului financiar, situaŃiile
financiare anuale consolidate trebuie să cuprindă informaŃii care să
permită comparaŃia seturilor succesive de situaŃii financiare anuale
consolidate.
Activele şi datoriile care urmează să fie cuprinse în situaŃiile
financiare anuale consolidate se evaluează prin metode uniforme
potrivit prevederilor din Reglementările contabile conforme cu
Directiva a IV-a ComunităŃilor Economice Europene.

213
 O societate-mamă care întocmeşte situaŃii financiare anuale
consolidate trebuie să aplice aceleaşi metode de evaluare ca şi pentru
situaŃiile financiare anuale proprii.
Dacă activele şi datoriile care urmează să fie cuprinse în
situaŃiile financiare anuale consolidate au fost evaluate de entităŃile
incluse în consolidare prin metode diferite de cele utilizate pentru
consolidare, acestea trebuie evaluate din nou conform metodelor
utilizate pentru consolidare.
În bilanŃul consolidat şi în contul de profit şi pierdere
consolidat trebuie să se Ńină seama de orice diferenŃă care a avut loc
cu ocazia consolidării între cheltuielile cu impozitul aferent
exerciŃiului financiar şi exerciŃiilor financiare precedente şi suma
impozitului plătit sau de plătit pentru aceste exerciŃii, în măsura în
care, în viitorul previzibil, este probabil să apară o cheltuială efectivă
cu impozitul pentru una dintre entităŃile incluse în consolidare. Dacă
activele care urmează să fie cuprinse în situaŃiile financiare anuale
consolidate au făcut obiectul unor ajustări excepŃionale de valoare
exclusiv în scop fiscal, acestea se încorporează în situaŃiile financiare
anuale consolidate numai după eliminarea ajustărilor respective.
Dacă o entitate inclusă în consolidare conduce o altă entitate
împreună cu una sau mai multe entităŃi neincluse în consolidare,
entitatea respectivă trebuie inclusă în situaŃiile financiare anuale
consolidate, consolidarea efectuându-se proporŃional cu drepturile în
capitalul acesteia, deŃinute de entitatea inclusă în consolidare. O
asemenea consolidare este denumită consolidare proporŃională.
Entitatea care exercită controlul comun este numită asociat.
Aplicarea consolidării proporŃionale presupune următoarele:
- bilanŃul asociatului include partea lui din activele pe care le
controlează în comun şi partea lui din datoriile pentru care răspunde
solidar;
- contul de profit şi pierdere al unui asociat include partea lui
din veniturile şi cheltuielile entităŃii controlate în comun;
- asociatul adună partea lui din fiecare dintre activele,
datoriile, veniturile sau cheltuielile entităŃii controlate în comun cu
elementele similare din propriile situaŃii financiare anuale, rând cu
rând. De exemplu, poate aduna partea lui din stocurile entităŃii
controlate în comun, cu stocurile sale şi partea lui din imobilizările
corporale ale entităŃii controlate în comun, cu imobilizările sale.
214
 Când un asociat cumpără active de la o entitate controlată în
comun, acesta nu va recunoaşte partea lui din profiturile acelei
entităŃi, rezultate din efectuarea tranzacŃiei, până în momentul în care
revinde activele unei terŃe părŃi. Un asociat trebuie să recunoască
partea lui din pierderile rezultate din aceste tranzacŃii în acelaşi mod
ca profiturile, cu excepŃia cazului în care pierderile reprezintă o
depreciere a activelor, situaŃie în care trebuie recunoscute imediat.
Un asociat al unei entităŃi controlate în comun întrerupe
folosirea consolidării proporŃionale de la data la care încetează să
deŃină acel control.
Dacă o entitate inclusă în consolidare exercită o influenŃă
semnificativă asupra politicii operaŃionale şi financiare a unei entităŃi
neincluse în consolidare (întreprindere asociată), în care deŃine un
interes de participare, acel interes de participare se prezintă în
bilanŃul consolidat la elementul “Titluri puse în echivalenŃă”.
Se presupune că o entitate exercită o influenŃă semnificativă
asupra altei entităŃi, dacă deŃine 20% sau mai mult din drepturile de
vot ale acŃionarilor sau asociaŃilor în acea entitate. În acest caz,
entitatea care exercită influenŃa semnificativă este numită investitor.
Prin interese de participare se înŃelege dreptul în capitalul altor
entităŃi, reprezentat sau nu prin certificate, care prin crearea unei
legături durabile cu aceste entităŃi, sunt destinate să contribuie la
activităŃile entităŃii. DeŃinerea unei părŃi din capitalul unei alte
entităŃi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci
când depăşeşte un procentaj de 20%.
Interesul de participare respectiv se prezintă în bilanŃul
consolidat la valoarea corespunzătoare proporŃiei de capital şi
rezerve a întreprinderii asociate, reprezentate de acel interes de
participare. DiferenŃa dintre această sumă şi valoarea contabilă a
interesului de participare, calculată conform regulilor de evaluare
prevăzute în Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a
ComunităŃilor Economice Europene, se prezintă distinct în Notele
explicative la SituaŃiile Financiare Anuale Consolidate. Această
diferenŃă se calculează la data la care metoda se aplică pentru prima
oară, respectiv la data achiziŃiei acŃiunilor sau, dacă acestea au fost
achiziŃionate în mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o
întreprindere asociată.

215
 Suma corespunzătoare proporŃiei de capital şi rezerve a
întreprinderii asociate, se majorează sau se reduce cu valoarea
oricărei variaŃii care a avut loc în cursul exerciŃiului financiar, în
proporŃia de capital şi rezerve a întreprinderii asociate, reprezentată
de acel interes de participare; aceasta se reduce, de asemenea, cu
suma dividendelor aferente acelui interes de participare. Partea
investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate,
înregistrată după achiziŃie, este ajustată pentru a lua în calcul, de
exemplu, amortizarea activelor amortizabile pe baza valorii juste la
data achiziŃiei. Similar, ajustări corespunzătoare se aduc părŃii
investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate,
înregistrată după achiziŃie, pentru pierderile din depreciere
recunoscute de întreprinderea asociată.
În scopul cuprinderii în consolidare, situaŃiile financiare ale
întreprinderii asociate vor fi întocmite utilizând politici contabile
uniforme pentru tranzacŃii şi evenimente similare în circumstanŃe
similare. Dacă o întreprindere asociată utilizează alte politici
contabile decât cele ale investitorului pentru tranzacŃii şi evenimente
similare în circumstanŃe similare, se vor face ajustări pentru a asigura
conformitatea politicilor contabile ale întreprinderii asociate, cu cele
ale investitorului, atunci când situaŃiile financiare ale întreprinderii
asociate sunt utilizate de investitor pentru aplicarea metodei punerii
în echivalenŃă.
Partea de profit sau pierdere a întreprinderilor asociate,
atribuibilă unor asemenea interese de participare, se prezintă în
contul de profit şi pierdere consolidat la elementul “Profitul sau
pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă) întreprinderilor asociate”.
Profiturile şi pierderile care rezultă din tranzacŃiile “în
amonte” şi “în aval” dintre investitor (inclusiv filialele sale
consolidate) şi o întreprindere asociată sunt recunoscute în situaŃiile
financiare ale investitorului doar corespunzător participaŃiilor în
întreprinderea asociată, aparŃinând unor deŃinători terŃi investitorului.
TranzacŃiile “în amonte” sunt, de exemplu, vânzările de active de la
o întreprindere asociată la un investitor. TranzacŃiile “în aval” sunt,
de exemplu, vânzările de active de la un investitor către o
întreprindere asociată. Partea investitorului din profitul sau pierderea
întreprinderii asociate rezultând din aceste tranzacŃii este eliminată.

216
 InvestiŃia într-o întreprindere asociată este contabilizată
utilizând metoda punerii în echivalenŃă de la data la care devine
întreprindere asociată. Cele mai recente situaŃii financiare anuale
disponibile ale întreprinderii asociate sunt utilizate de investitor la
aplicarea metodei punerii în echivalenŃă. Dacă datele de raportare ale
investitorului şi întreprinderii asociate sunt diferite, întreprinderea
asociată întocmeşte, pentru uzul investitorului, situaŃii financiare la
aceeaşi dată ca situaŃiile financiare ale investitorului, cu excepŃia
cazului în care acest lucru este imposibil. Dacă situaŃiile financiare
anuale ale unei întreprinderi asociate utilizate la aplicarea metodei
punerii în echivalenŃă sunt întocmite la o dată de raportare diferită de
cea a investitorului, se vor face ajustări aferente efectelor
tranzacŃiilor sau evenimentelor semnificative care au loc între acea
dată şi data situaŃiilor financiare ale investitorului. În orice caz,
diferenŃa dintre data de raportare a întreprinderii asociate şi cea a
investitorului nu va putea fi mai mare de 3 luni. Durata perioadelor
de raportare şi diferenŃele dintre datele de raportare vor fi aceleaşi de
la o perioadă la alta.

10.3. Contul de profit şi pierderi şi performanŃa financiară a

întreprinderii

Conceptul de “performanŃă” este interpretat diferit de

utilizatorii de informaŃie contabilă în funcŃie de interesele lor.
Managerii sunt concentraŃi asupra performanŃei globale, investitorii
actuali şi potenŃiali sunt interesaŃi de rentabilitatea investiŃiilor lor,
salariaŃii de stabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii, creditorii de
solvabilitatea întreprinderii, partenerii comerciali de stabilitatea
întreprinderii. Rezumând, măsurarea performanŃei se face în funcŃie
de obiectivul utilizatorilor.
Profitul sau pierderea obŃinută de întreprindere este utilizată
frecvent ca o măsură de apreciere a performanŃelor. De aceea,
utilizatorii doresc să afle cum a fost obŃinut acest rezultat, care au
fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care explică acest rezultat. În
faŃa unei asemenea cerinŃe de informare, bilanŃul îşi dovedeşte
aportul limitat. El nu reuşeşte să prezinte decât valoarea absolută a
acestui rezultat ca element al capitalurilor proprii. Prin urmare, este

217
nevoie de o situaŃie care să explice mecanismul formării rezultatului
şi aceasta este contul de profit şi pierdere.
PerformanŃa întreprinderii poate fi determinată pe baza
relaŃiei:

Rezultat = Venituri – Cheltuieli

Delimitarea profit contabil-trezorerie

Profitul contabil nu trebuie confundat cu trezoreria

întreprinderii. Pentru că, de obicei, există un decalaj între fluxul de
bunuri şi servicii şi fluxul de numerar, momentul recunoaşterii unei
cheltuieli nu se suprapune cu momentul plăŃii, după cum venitul nu
este recunoscut cu ocazia unei încasări.
De asemenea, o creştere monetară nu înseamnă neapărat o
creştere în averea acŃionarilor (deci un venit), deoarece poate fi
compensată de o descreştere în alt activ (cum se întâmplă, spre
exemplu, în cazul încasării unei creanŃe) sau de creşterea unei datorii
(ca, de exemplu, în situaŃia contractării unui credit bancar).
Aceste aspecte reprezintă consecinŃa contabilităŃii de
angajamente, care, alături de continuitatea exploatării constituie
convenŃiile de bază definite de cadrul contabil conceptual
internaŃional.

Conceptele de venit şi de cheltuială în viziunea cadrului

conceptual internaŃional

Cadrul contabil IASB defineşte conceptele de venit şi

cheltuială prin raportare la averea proprietarilor. Venitul este
perceput de proprietari ca o sursă de îmbogăŃire, în timp ce cheltuiala
este o sursă de sărăcire. Venitul reprezintă o creştere a avantajelor
economice viitoare în timp ce cheltuiala este o diminuare a
avantajelor economice viitoare.
Prin raportare la definiŃiile activului şi datoriei, o creştere a
avantajelor economice viitoare are loc o dată cu creşterea unui activ
sau diminuarea unei datorii. Analog, diminuarea avantajelor
economice viitoare presupune o diminuare de activ sau creşterea unei
datorii.
218
 Deoarece capitalul propriu este element rezidual, creşterea
unui activ şi diminuarea unei datorii vor determina o creştere a
capitalurilor proprii, în timp ce diminuarea unui activ şi creşterea
unei datorii vor conduce la o diminuare a capitalurilor proprii.
Pornind de la relaŃia:
Cpr = A – D

unde:
Cpr = capitaluri proprii;
A = activ;
D = datorii.
Prin urmare, variaŃiile activelor/datoriilor vor determina
variaŃii ale capitalurilor proprii. Rezultatul contabil poate fi
determinat în aceste condiŃii după relaŃia:
Rezultat = CprN – CprN-1 – Ip + Dp,

unde:
CprN = capitalurile proprii ale exerciŃiului N;
CprN-1 = capitalurile proprii ale exerciŃiului N-1;
Ip = investiŃiile proprietarilor (de exemplu, aporturi ale
acestora);
Dp = distribuiri în favoarea proprietarilor (de exemplu,
distribuiri de dividende).
Cadrul contabil conceptual defineşte elementele ce descriu
performanŃa financiară a întreprinderii (veniturile şi cheltuielile) de
maniera următoare:
Veniturile sunt creşteri de avantaje economice viitoare în
cursul perioadei contabile, care au ca rezultat o creştere a
capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din contribuŃiile
proprietarilor capitalului.
Cheltuielile sunt diminuări de avantaje economice în cursul
perioadei contabile, ce au ca rezultat o diminuare a capitalurilor
proprii, diferită de cea care provine din distribuirile în favoarea
proprietarilor de capital.
DefiniŃiile propuse de cadrul conceptual sunt foarte
cuprinzătoare, referindu-se atât la veniturile/cheltuielile angajate în
cursul normal al activităŃilor, cât şi la câştiguri/pierderi,
plusuri/minusuri de valoare survenite pe parcursul perioadei,
219
indiferent dacă sunt latente sau realizate. Există însă şi elemente care,
deşi corespund definiŃiilor veniturilor şi cheltuielilor, deoarece
generează creşteri sau diminuări de capitaluri proprii, nu sunt incluse
în contul de profit şi pierdere, ci figurează printre elementele
capitalurilor proprii.
Un venit/cheltuială va fi recunoscut(ă) în contabilitate dacă:
• răspunde definiŃiei;
• creşterea/diminuarea de avantaje economice viitoare poate
fi măsurată fiabil.

10.4. AccepŃiuni şi dileme privind performanŃele

întreprinderii

10.4. 1. AccepŃiuni ale termenului de “performanŃă”

În accepŃiunea generală, performanŃa15 reprezintă o realizare

deosebită într-un domeniu de activitate. Această definiŃie ne conduce
la concluzia că “performanŃa nu este o constatare, ea se construieşte”
(Bourguignon, 1995).
Deşi dificil de definit literatura de specialitate îi atribuie
performanŃei numeroase accepŃiuni. La câteva dintre ele ne vom
referi în continuare16:
• Cuvântul “performanŃă” este purtătorul unei ideologii de
progres, de efort de a face întotdeauna mai bine [...];
• PerformanŃa este un cuvânt utilizat adesea pentru aluziile
metaforice pe care le conŃine […]; performanŃa organizaŃională arată
capacitatea individului de a progresa, graŃie eforturilor constante;
• PerformanŃa înseamnă succes. PerformanŃa nu există prin ea
însăşi fiind, în fapt, dependentă de modul de reprezentare a reuşitei
de către diferitele categorii de utilizatori ai informaŃiilor contabile;
• PerformanŃa este rezultatul acŃiunii. Opusă celei precedente,
această accepŃiune nu reŃine judecata de valoare a utilizatorilor
externi. Măsura performanŃelor este înŃeleasă ca o evaluare ulterioară

15
DicŃionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996.
16
Bourguignon A., “Sous les pavés la plage... ou les multiples fonctions du
vocabulaire comptable, Comptabilité-Control-Audit, Vuilbert, home.

220
a rezultatelor obŃinute;
• PerformanŃa este acŃiune. În acest sens, performanŃa este un
proces şi un rezultat care apare la un moment dat.
• Într-o altă abordare, performanŃa reprezintă “o stare de
competitivitate a întreprinderii, atinsă printr-un nivel de eficacitate şi
eficienŃă care îi asigură o prezenŃă durabilă pe piaŃă”17. Aceste două
componente ale performanŃei, eficienŃa şi eficacitatea, dau naştere la
două categorii de costuri, “costul constrângere” (costul eficienŃei),
rezultat din acŃiuni care nu vizează mediul înconjurator şi “costul
rezultat” (costul eficacităŃii), ca efect al acŃiunilor care permit
întreprinderii să obŃină un rezultat aşteptat de către mediul său.
Raportând cele două categorii de costuri se obŃin informaŃii necesare
pilotajului performanŃei.
Diversitatea de accepŃiuni ale conceptului de performanŃă
demonstrează că acesta este definit diferit de utilizatorii informaŃiilor
financiare în funcŃie de interesele lor. Astfel, managerii sunt orientaŃi
asupra performanŃei globale a companiei lor, investitorii actuali şi
potenŃiali percep performanŃa prin prisma rentabilităŃii investiŃiilor
lor, salariaŃii manifestă interes pentru stabilitatea şi rentabilitatea
companiei, creditorii, pentru solvabilitatea acesteia, iar clienŃii,
pentru stabilitatea companiei.
PerformanŃa şi valoarea reprezintă tandemul ideal pentru un
management eficient şi modern al companiilor. “A măsura
performanŃa înseamnă a aprecia valoarea, iar a cunoaşte valoarea
înseamnă «a traduce» performanŃa”18.
Cea mai completă accepŃiune a conceptului de performanŃă
este oferită de IAS 1, şi anume aceea de performanŃă globală. În
această viziune, “graniŃele” rezultatului contabil sunt depăşite,
incluzându-se şi “diferenŃele din reevaluare, diferenŃele din
conversie, câştiguri sau pierderi latente asupra instrumentelor
financiare, câştigurile şi pierderile actuariale aferente pensiilor,

17
Niculescu M., Lavalette G. 1999. Strategii de creştere economică, Editura
Economică, Bucureşti, p. 256.
18
Albu C, Albu N. 2004. Instrumente de management al performanfei,
Editura Economica, Bucureşti, p. 96.

221
efectul schimbărilor metodelor contabile şi corecŃiile erorilor
fundamentale”19.
Aşadar, pentru a măsura performanŃa unei companii, este
necesar să recurgem nu numai la rezultatele financiare, deoarece
“este ca şi cum s-ar încerca aducerea în campionat a unei echipe care
câştigă prin rezultate trecute [...]20, ci “la o viziune globală a
interdependenŃelor dintre parametrii interni şi externi, cantitativi şi
calitativi, tehnici şi umani, fizici şi financiari ai gestiunii”21. Prin
unnare, utilizatorii trebuie să apeleze la performanŃa globală a
companiei. Aceasta constituie oglinda viitorului, “unde se află
rezultatele” şi a trecutului, “unde simt problemele”.
PerformanŃa întreprinderii se realizeazî “prin echilibrarea şi
intercondiŃionarea a patru forŃe: eficienŃa proceselor de producŃie;
satisfacerea acŃionarilor (a tuturor raportorilor de fonduri);
satisfacerea clienŃilor; capacitatea întreprinderii de creştere şi
dezvoltare, gradul de inovare, de utilizare a oportunităŃilor. Aceasta
este dimensiunea structurală a firmei formată de oameni, sisteme şi
proceduri”22.

10.4.2. DificultăŃi privind măsurarea performanŃelor

întreprinderii

În decursul timpului, performanŃa s-a măsurat fie prin mărimea

firmei, fie prin rentabilitatea şi profitul obŃinut, fie prin trezorerie.
Dezvoltarea pieŃelor financiare şi exigenŃele de comunicare
financiară privind anticiparea performanŃelor viitoare ale companiilor
impuse de către investitori necesită măsurarea performanŃei într-o
manieră dinamică. Pentru realizarea acestui deziderat în lumea
contabilă îşi dispută supremaŃia două curente: “current operating

19
Ristea M, Lungu C, Jianu I. 2004. Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea
Standardelor InternaŃionale de Contabilitate, Prezentarea situaŃiilor
financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, p. 266-267.
20
Expansion Managemet Review, decembrie 1997 - La performance
strategique: mesure et pilotage.
21
Alazadarc, Separi, Controle de gestion, edition a 4-a, Dunod, 1998, p. 7,
citat de Albu C., Albu N.
22
Kaplan R., Norton D. 1996. The Balanced Scarecard, School Press,

222
concept” şi “all inclusive concept”, referitoare la operaŃiile ce se
includ la determinarea rezultatului.
Conform “current operating concept”, în contul de profit şi
pierdere trebuie incluse numai consecinŃele tranzacŃiilor normale, de
exploatare, ale exerciŃiului financiar curent, iar cele care nu privesc
exploatarea să fie reportate asupra rezervelor. În această accepŃiune,
numai tranzacŃiile din exploatare permit previzionarea
performanŃelor viitoare ale companiei.
AdepŃii acestui concept “alungă” din contul de profit şi
pierdere toate elementele nesemnificative pentru relevarea
performanŃei în bilanŃ. Prin acest mod este măsurată performanŃa
managerilor reŃinând într-un mod restrictiv numai elementele
controlate de ei.
La polul opus, “all inclusive concept” presupune includerea în
contul de profit şi pierdere a elementelor care implică creşterea sau
diminuarea capitalurilor proprii pe parcursul exerciŃiului financiar, cu
excepŃia distribuirilor de dividende sau micşorărilor de capital prin
distribuirea către acŃionari, respectiv a aporturilor aduse de acŃionari.
Această abordare duală a rezultatului îşi propune să ofere
utilizatorilor răspuns la două categorii de nevoi: aceea de a măsura
performanŃa activităŃilor (current operating concept) şi de a măsura
îmbogăŃirea (all inclusive concept).
La nevoia de a măsura îmbogăŃirea (all inclusive concept) ne
raliem şi noi, ştiind că aceasta înseamnă a îngloba în performanŃa
întreprinderii câştigurile şi pierderile latente, respectiv fluctuaŃiile
ratei dobânzii ale cursului de schimb, ale cursului bursier.

10.4.3. Veniturile şi cheltuielile, factori de influenŃă ai

performanŃei

10.4.3.1. Veniturile şi cheltuielile în accepŃiunea economică

În sens general, “veniturl”23 reprezintă suma de bani care

revine unei persoane dintr-o activitate prestată sau din proprietatea
deŃinută într-o perioadă de timp.

23
DicŃionarul explicativ al limbii române. Ed. Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996.

223
 Pentru literatura economică, venitul este un cuvânt
polisemantic, care ne provoacă la nuanŃări. Câteva dintre ele vor fi
prezentate în cele ce urmează24:
• Venitul este fluxul de servicii derivate de la diferite bunuri;
• Venitul reprezintă profitul din tranzacŃii, respectiv venitul
imputat operaŃiilor comerciale şi nu persoanelor sau perioadelor de
timp;
• Venitul - dobândă, specific mediului cert, este abordat de
Fisher.
În această concepŃie, venitul exprimă “beneficiul obŃinut de la
elementele capitale, după eliminarea tuturor serviciilor necesare
întrebuinŃării acestor elemente sau folosite la crearea altor bunuri
capitale”.
Fisher atribuie venitului sensul de profit pe care îl consideră
orice venit generat de un capital ce are un anumit grad de risc. Prin
urmare, profitul înseamnă dobandă, întrucât totul poate fi capitalizat.
Desluşirea acestui concept a constituit o preocupare şi pentru
Simons H.C. Interesul său de a construi o bază echitabilă pentru
fiscalitate îl determină să includă în masa veniturilor şi cadourile,
moştenirile şi alte gratuităŃi;
• Venitul - câştiguri operează într-un mediu dominat de
incertitudine, în care gravitează câştigurile şi pierderile. Apreciat de
autorul său, Lindahl E., model al venitului obŃinut, venitul- câştiguri
“presupune însumarea consumului actual cu creşterea valorii capitale
care a avut loc într-o anumită perioadă de timp”;
• Venitul - producŃie, reprezintă în optica lui Lindahl E.,
“valoarea netă pe care proprietarii factorilor de producŃie o primesc
ca remuneraŃie pentru contribuŃia lor la procesul de producŃie.
24
Idei inspirate din Olimid. L, Măsurarea rezultatului contabil, Ed.
Economică, Bucureşti, 1998, citându-i pe Simons H.Ct, The Definition of
Income, retipărit de Parker şi Harcourt (1969) din “Personal Income
Taxation”, University of Chicago Press (1938) pp. 41-58; Fisher I., Income
and capital, retipărit de Parker şi Harcourt (1969) din “The Theory of
Interest Macmillan, New York (1930) pp. 3-35; Lindahl E., The Concept of
Income, Essays In Honour of Gustov Cassel, Londra, 1993, reprodus în
Parker şi Harcourt (1969); Hicks J.R., Income, retipărit de Parker şi Harcort
(1969) din “Value and Capital”, Claredon Press, 2nd Ed. Oxford (1946), pp.
171-181.

224
Valoarea netă este definită, de regulă, prin diferenŃa dintre valoarea
produsului realizat în cursul perioadei şi anumite elemente care au
fost calculate ca produse ale perioadelor anterioare şi care trebuie
deci deduse pentru a evita dubla lor înregistrare”;
• Venitul - ghid pentru o conduită prudentă este avansat de
către J.R. Hicks, care atribuie venitului, sensul de “valoare maximă
pe care un individ o poate consuma într-o săptămână, aşteptandu-se
ca la sfârşitul săptămânii să fie la fel de bogat ca la începutul ei”.
Din opiniile prezentate, remarcam ca nici pentru economişti
venitul nu este uşor de explicat, căpătând deseori nuanŃe ambigue şi
divergente. În diversitatea accepŃiunilor, există însă şi un punct
comun, acela de a defini venitul prin prisma rezultatului: “venitul
reprezintă bogăŃia sau resursa care revine într-o anumită perioadă
unei persoane fizice sau juridice dintr-o vânzare, o activitate prestată,
o proprietate deŃinută sau o finanŃare primit”25.
Veniturile obŃinute necesită sacrificii, respectiv, cheltuieli.
În accepŃiunea economică, cheltuielile sunt reprezentarea în
expresie bănească a utilizării de resurse/bogăŃie, în scopul dobândirii
unui bun material sau servicii.
Economiştii şi contabilii au percepŃii diferite asupra
cheltuielilor. Spre exemplu, cheltuielile de producŃie sunt privite de
economişti, ca un cost de oportunitate, un cost al renunŃării la
producerea sau alegerea a altceva. Modul economic de gândire
presupune ca producatorii şi consumatorii să Ńină seama de costul
şanselor, deoarece, în procesul decizional, ei sunt confruntaŃi cu
alternative şi aleg dintre acestea. Pentru economişti, “costul total este
costul şansei şi, astfel, el include nu numai plăŃile făcute de firmă
către alŃii pentru mărfurile şi serviciile de care beneficiază, dar şi
valoarea implicită a oricărui bun - forŃa de muncă, teren, capital - pe
care firma şi-l livrează ei înşişi”26.
Şi costul explicit este privit diferit în optica celor două
categorii de decidenŃi. Contabilii sunt preocupaŃi numai de costul
explicit, adică de cheltuielile cu factorii de producŃie, cost pe care îl

25
Ebbeken K., Ristea M., Possler I. 2000. CalculaŃia şi managementul
costurilor, Editura Teora, Bucureşti, p. 15.
26
Heyne P. 1991. Modul Economic de gândire, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, p. 206.

225
măsoară la valoarea trecută. Într-o viziune mai largă, economiştii
sunt interesaŃi de valoarea curentă a costului explicit, care este mult
mai cuprinzător, deoarece îi adaugă şi costul implicit. Costul implicit
cuprinde “cheltuielile în termeni de cost de oportunitate, cu factorii
de producŃie proprii”27.
Deşi dificil de evaluat cu exactitate, costul implicit trebuie luat
în considerare atunci când se stabileşte strategia firmei. O companie
care doreşte să-şi extindă activitatea şi decide construirea unei unităŃi
de producŃie în alt oraş, va trebui să fie interesată nu numai de costul
efectiv al unităŃii de producŃie respective, ci şi de cât ar aduce
resursele destinate finanŃării noii unităŃi, într-o altă alternativă de
utilizare.
Un specialist abil va decide construirea unităŃii de producŃie,
evaluând nu numai capacitatea acesteia de a obŃine venituri
superioare cheltuielilor, ci şi dacă veniturile obŃinute sunt superioare
oricărei alternative de alocare a resurselor.

10.4.3.2. Veniturile şi cheltuielile în accepŃiunea contabilă

Lumea contabilă are o imagine clară şi complexă asupra

veniturilor şi cheltuielilor. Ea este consecinŃa eforturilor depuse de
IASB care, în Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea
situaŃiilor financiare prezintă definiŃiile28 celor două concepte astfel:
Veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau
creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor care se
concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din contribuŃii ale acŃionarilor.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau
scăderi ale activelor sau creşteri ale datoriilor care se concretizează
în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din
distribuirea acestora către acŃionari.

27
Dudian M., Huru D. 2003. Teoria economică a firmei Editura ASE,
Bucureşti, p. 21.
28
Cadrul General al IASB, paragraful 70.

226
 Veniturile includ atât veniturile din activităŃile curente, cât şi
câştigurile din alte surse. Deşi veniturile şi câştigurile sunt
componente ale contului de profit şi pierdere, trebuie să facem
distincŃie între venituri şi câştiguri. Câştigurile “implică un rezultat
net favorabil dintr-o tranzacŃie, ca urmare a compensării efectelor
(sumelor de bani primite) cu eforturile corespunzătoare (costul
bunului)”29.
Veniturile din activităŃile ordinare ale companiei sau propriu-
zise le regăsim şi sub denumirea de vânzări, comisioane, chirii,
redevenŃe, dividende, dobânzi. Câştigurile sunt creşteri ale
beneficiilor economice ce pot apărea sau nu pe parcursul activităŃii
curente a companiei. Spre exemplu, câştigurile includ sumele
rezultate din vânzarea activelor pe termen mediu sau lung, iar
veniturile includ şi câştigurile nerealizate, ca de exemplu veniturile
obŃinute din reevaluarea investiŃiilor financiare pe termen scurt şi
cele provenite din creşterea valorii contabile a activelor pe termen
lung.
Aceeaşi manieră de abordare este valabilă şi în cazul
cheltuielilor.
Cheltuielile includ cheltuielile curente, dar şi pierderile.
Cheltuielile curente sunt ocazionate de desfăşurarea activităŃii
curente a companiei, regăsindu-le sub forma costului vânzărilor, al
salariilor, amortismentelor. Pierderile sunt diminuări ale beneficiilor
economice care pot apărea sau nu pe parcursul derulării activităŃii
curente a companiei, ca de exemplu pierderile generate de inundaŃii,
incendii, din ieşirea activelor pe termen lung. De asemenea,
cheltuielile includ şi pierderile nerealizate, cum sunt cele generate de
sconturile acordate clienŃilor sau de creşterea cursului valutar.
Câştigurile şi pierderile sunt evidenŃiate, de regulă, la valoarea
netă, fără a fi asociate veniturilor aferente, respectiv cheltuielilor
aferente. Dată fiind importanŃa lor în procesul decizional atât
câştigurile, cât şi pierderile, o dată recunoscute în contul de profit şi
pierdere, sunt prezentate separate.
Organizarea duală a contabilităŃii (contabilitate financiară -
contabilitate managerială) ne invită să abordăm câteva aspecte

29
DuŃescu A., 2001. Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor
InternaŃionale de Contabilitate, Ed.C.E.C.C.A.R., Bucureşti, p. 55.

227
referitoare la elementele performanŃei. Astfel, în contabilitatea
financiară, cheltuielile şi veniturile sunt înregistrate după criteriul
naturii lor (de exploatare, financiare, extraordinare), iar în
contabilitatea managerială, după criteriul destinaŃiei (directe,
indirecte, de desfacere. generate de administraŃie).
Din multitudinea criteriilor de clasificare a cheltuielilor în
contabilitatea managerială vom aborda criteriul includerii în costul
de producŃie. Alegerea acestuia este motivată de faptul că el
“defineşte raportul dintre cheltuieli şi costuri prin prisma
contabilităŃii financiare şi contabilităŃii interne”30. Criteriul menŃionat
clasifică cheltuielile în următoarele categorii: incorporabile,
neincorporabile şi supletive.
Cheltuielile incorporabile se regăsesc atât în contabilitatea
financiară cât şi în contabilitatea managerială şi “se includ în mod
normal în costul producŃiei fabricate”31. În consecinŃă sunt
componente ale costului perioadei dar şi ale produsului32. Din
această categorie fac parte cheltuielile de exploatare şi, parŃial,
cheltuielile financiare (cheltuielile cu dobânzi aferente creditelor
bancare pentru producŃia cu ciclu lung de fabricaŃie).
Cheltuielile neincorporabile sunt reflectate numai în
contabilitatea financiară, nefiind incluse în costul produsului. Astfel
de cheltuieli includ: cheltuielile generale de administraŃie, de
desfacere, extraordinare, cheltuielile financiare generate de pierderi
etc.
Cheltuielile supletive sunt evidenŃiate numai de contabilitatea
de gestiune şi prin urmare, se includ în costul produsului. Ele sunt
considerate, “costuri fără echivalent în cheltuieli”.33
30
Ebbeken K.; Possler L., Ristea M., op, cit, p. 19.
31
Călin O. (coordonator), 2000. Contabilitatea de gestiune, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, p. 23.
32
Costul produsului şi costul perioadei reprezintă pentru contabilitatea
managerială două concepte diferite. Costul produsului include toate
cheltuielile corespunzătoare bunurilor cumpărate sau produselor fabricate
destinate revânzării sau consumului intern. Costul perioadei cuprinde
cheltuielile recunoscute în perioada curentă dar care nu sunt ocazionate de
cumpărarea sau fabricarea bunurilor astfel că nu se include în costul
bunurilor cumpărate sau produselor fabricate.
33
Ebbeken K., Possler L.; Ristea M., op. cit., p. 19.

228
 10.5. Degajarea informaŃiei privind performanŃele
întreprinderii prin intermediul situaŃiilor financiare

PerformanŃa financiară reprezintă dezideratul oricărei

întreprinderi şi deviza tuturor utilizatorilor de informaŃii financiare.
Pentru a veni în întâmpinarea acestora, organismele de normalizare
contabilă au fost preocupate de găsirea unor modele care să reflecte
informaŃiile privind performanŃa întreprinderii. Astfel, contul de
profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalului propriu/situaŃia
câştigurilor şi pierderilor, situaŃia fluxurilor de trezorerie, reprezintă
componentele situaŃiilor financiare “furnizoare” de informaŃii privind
performanŃele întreprinderii.

10.5.1. Valoarea informationala a contului de profit şi

pierdere

Obiectivul dominant al oricărei activităŃi economice, acela de

a fi performantă, a constituit “o provocare” pentru identificarea unui
model de reflectare a acesteia.
Contul de profit şi pierdere ca instrument de reflectare a
performanŃelor întreprinderii, a fost conturat în Italia (1494) de
părintele contabilităŃii Luca Paciolo, care aprecia că: “scopul fiecărui
negustor este de a dobândi câştig licit şi competent pentru subzistenŃa
sa”34. În România, preocuparea specialiştilor pentru contul de profit
şi pierdere s-a manifestat abia în perioada 1844 -1845, prin D. Iarcu.
Acesta, se pare, este primul autor care prezintă contul Câştig şi
pagubă. Deşi nu-şi arogă calitatea de situaŃie financiară, ci de un
cont în cadrul Maestrului al cărui sold era preluat de contul “capital”
acesta evidenŃiază rezultatul echilibrului întreprinderii într-o perioadă
de gestiune prin prisma câştigului (veniturilor) şi pagubelor
(cheltuielor) totale.
Pe măsura dezvoltării economiilor, polul de interes al
performanŃei se mută de la câştig la profitul descris de contul de
profit şi pierdere. Acesta reflectă fluxurile de valoare care au

34
Paciolo L., 1981. Tratat de contabilitate în partidă dublă, Dumitru Rusu,
Ştefan Cuciureanu, Editura Junimea, Iaşi.

229
concurat la creşterea sau diminuarea bogăŃiei unei întreprinderi într-o
anumită perioadă de timp. Aşadar, contul de profit şi pierdere
evidenŃiază succesul activităŃii unei întreprinderi, necesar
supravieŃuirii sale sau eşecul acesteia.
În condiŃiile expansiunii pieŃelor financiare, investitorii devin
destinatarii privilegiaŃi ai informaŃiilor financiare. În acest context,
contul de profit şi pierdere devine “ofertantul principal”, deoarece
furnizeazpă informaŃiile necesare, pe de o parte, evaluării
performanŃelor trecute şi viitoare, iar pe de altă parte, determinării
riscului fluxurilor viitoare de numerar. De asemenea, pe baza
informaŃiilor reflectate de contul de profit şi pierdere se realizează o
analiză pertinentă a performanŃelor întreprinderii, se calculează o
varietate de indicatori, fie într-un anumit moment în timp, urmând
apoi interpretarea lor prin comparaŃii, fie în timp, dar corelaŃi cu
anumite procedee statistice.
În contabilitatea continentală, pentru evidenŃierea etapelor
formării rezultatului exerciŃiului în strânsă legătură cu structura de
venituri şi cheltuieli a întreprinderii, se calculează soldurile
intermediare de gestiune. Aceşti indicatori permit comparaŃiile în
timp în cadrul aceleiaşi companii şi între companii.
Soldurile intermediare de gestiune pleacă de la ideea potrivit
căreia întreprinderea este un loc al transformării bunurilor în alte
bunuri, intrărilor în ieşiri. Aceste transformări se realizează prin
utilizarea factorilor de producŃie, muncă, capital fizic, capital public
(bunuri şi servicii colective), capital financiar fără risc şi capital
financiar cu risc.
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, palierele
succesive în formarea rezultatului final. Acestea sunt următoarele:
Marja comercială este primul indicator de performanŃă al
întreprinderilor comerciale. Se determină pe baza relaŃiei:

Vânzări de mărfuri - Costul de cumpărare al mărfurilor vândute

ProducŃia exerciŃiului măsoară activitatea companiilor

industriale, dar şi a celor prestatoare de servicii. Acest indicator
cuprinde valoarea bunurilor şi serviciilor fabricate de întreprindere
pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Se
determină astfel:
230
 ProducŃia exerciŃiului = producŃia vândută (produse,
lucrări, activităŃi anexe evaluate la preŃ de vânzare) +/- variaŃia
stocurilor + producŃia imobilizată (producŃia de imobilizări
destinată nevoilor proprii).

Valoarea adăugată este un indicator semnificativ, deoarece

exprimă contribuŃia întreprinderii la crearea bogăŃiei, care constituie
finalitatea oricărei activităŃi economice. Se măsoară prin diferenŃa
dintre producŃia întreprinderii şi consumurile externe, adică
achiziŃiile sale de bunuri şi servicii din exterior sau, mai mult,
consumurile sale intermediare. Consumurile externe cuprind toate
consumurile din exterior, indiferent de destinaŃia lor funcŃională:
cheltuieli cu stocurile din cumpărări (materii prime, materiale
consumable); cheltuieli cu combustibili, energie, apă; cheltuieli cu
lucrări şi servicii executate de terŃi (pentru întreŃinere şi reparaŃii,
redevenŃe, locaŃii de gestiune, chirii etc.); alte cheltuieli materiale.
Acest indicator realizează o punte de legătură între
contabilitatea de întreprindere şi contabilitatea naŃională, indicând
aportul întreprinderii la crearea bogăŃiei naŃionale.
Două întreprinderi pot avea cifre de afaceri comparabile, dar o
contribuŃie diferită la economia naŃională. Se utilizează astfel
noŃiunea de întreprinderi cu valoare adăugată puternică sau cu
valoare adăugată slabă.
Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări băneşti din
care se face remunerarea tuturor factorilor de producŃie care au
contribuit la realizarea ei, precum:
• remunerarea muncii prin salarii, indemnizaŃii, premii,
cheltuieli sociale;
• remunerarea statului prin impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate;
• remunerarea creditorilor prin dobânzi şi comisioane plătite;
• remunerarea investiŃiilor prin amortismente calculate;
• remunerarea capitalurilor proprii prin dividende plătite
acŃionarilor;
• întreprinderea, în calitate de participant direct la viaŃa
economică, va fi remunerată prin capacitatea de antofinanŃare.

231
 Curent utilizată în practica financiară, această marjă de
acumulare este semnificativă, deoarece posedă următoarele calităŃi:
este un indicator la nivel microeconomic, mai sintetic decât cifra de
afaceri sau producŃia; măsoară gradul de integrare, prin raportul
valoarea adăugată/cifra de afaceri fără taxe; indicator de structură al
funcŃiei de producŃie care poate fi exprimat prin rapoartele: cheltuieli
de personal/valoarea adăugată sau amortizări/valoarea adăugată;
permite aprecierea activităŃii întreprinderii, pentru o activitate dată,
în funcŃie de mijloacele materiale utilizate; evoluŃia sa în timp
evidenŃiază îmbogăŃirea întreprinderii.
Excedentul brut din exploatare (sau insuficienŃa brută din
exploatare) este o aproximare a surplusului monetar de exploatare a
întreprinderii, fiind considerat un indicator esenŃial în analizele de
gestiune şi în efectuarea analizelor comparative ale întreprinderii.
Acest indicator se determină astfel:

• Valoarea adăugată
+ SubvenŃii de exploatare
+ Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
- Cheltuieli de personal
= Excedentul brut din exploatare

Excedentul brut din exploatare reprezintă sursa rezultată din

exploatare şi folosită pentru menŃinerea şi dezvoltarea potenŃialului
productiv al întreprinderii, dar şi pentru remunerarea capitalului
angajat. El măsoară operaŃiile din exploatarea curentă, nefiind
influenŃat de politica financiară, fiscală (impozit pe profit), de
distribuŃie şi de autofinanŃare, permite calculul cash-flow-ului din
exploatare, adică surplusul de trezorerie degajat numai din operaŃiile
de exploatare. Totodată, reprezintă punctul de plecare în calculul
capacităŃii de autofinanŃare.

• Excedentul brut din exploatare

+ VariaŃia datoriilor către furnizori
- VariaŃia creanŃelor clienŃi
- VariaŃia stocurilor
= Cash-flow din exploatare

232
 Rezultatul exploatării măsoară activitatea normală şi curentă a
întreprinderii, neincluzând operaŃiile financiare şi extraordinare. Aşa
cum indică şi numele, rezultatul din exploatare măsoară rezultatul
din exploatarea industrială sau comercială a întreprinderii. Acesta
reprezintă primul element de măsură a rentabilităŃii economice,
independent de politica financiară a întreprinderii şi incidenŃa
elementelor extraordinare.
RelaŃia de calcul este următoarea:

• Rezultatul exploatării Rezultatul curent înaintea impozitării

se deduce din rezultatul din exploatare, astfel:

• Rezultatul exploatării
+/- Cote părŃi din rezultatul asupra operaŃiunilor în comun
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
= Rezultatul curent înainte de impozit

Rezultatul extraordinar se calculează pe baza operaŃiunilor cu

caracter extraordinar, constituind o informaŃie importantă, mai ales
pentru investitorii potenŃiali care pot evalua incidenŃa evenimentelor
extraordinare asupra întreprinderii. RelaŃia de calcul este următoarea:

• Venituri extraordinare
- Cheltuieli extraordinare
= Rezultatul extraordinar

Rezultatul net al exerciŃiului exprimă rezultatul degajat de

întreaga activitate a întreprinderii, în cursul exerciŃiului financiar. Se
determină pe baza relaŃiei:

• Rezultat curent înaintea impozitării

+ Rezultat extraordinar
- Impozit pe profit
= Rezultat net al exerciŃiului

În lumea contabilă anglo-saxonă, profitabilitatea şi lichiditatea

“dau startul” în calculul indicatorilor prin care se măsoară
233
performanŃa întreprinderii. Pentru orientarea managementului,
profitabilitatea este competitorul lichidităŃii, deoarece activele
lichide, deşi esenŃiale în funcŃionarea întreprinderii, “nu sunt sursele
cele mai generatoare de profit”35.
Profitabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a obŃine
profit mulŃumitor, dar şi capacitatea managementului de a
“administra” resursele puse la dispoziŃie de proprietari.
În literatura şi practica de specialitate, analiza profitabilităŃii
întreprinderii se efectuează pe baza următorilor indicatori:
Marja profitului exprimă procentul de profit brut/net generat
de fiecare unitate de venituri din vânzări şi se calculează ca raport
între profitul brut şi vânzări.

Marja profitului = Profit brut

Vânzări

Rata de revenire a capitalului se calculează ca raport între

profitul brut şi capitalul utilizat.

Rata de revenire a capitalului = Profit brut

Capital utilizat

Viteza de rotaŃie a activelor exprimă eficienŃa cu care au fost

utilizate activele pentru a obŃine venituri din vânzări, respectiv, de
câte ori, pe parcursul exerciŃiului, activele au fost transformate în
vânzări şi se calculează prin raportarea vânzărilor nete la totalul
activelor:

Viteza de rotaŃie a activelor = Vânzări nete

Total active

Activele unei întreprinderi sunt utilizate eficient, atunci când

acest indicator înregistrează valori mari, adică o viteză de rotaŃie
mare a activelor.

35
Belverd E. Needles, J.r., Henry R. Andreson, James C. Caldwell, op.cit.,
p.336.

234
 De asemenea, profitabilitatea poate fi măsurată şi prin
indicatori ce implică şi alte elemente: activele fixe sau nete şi
măsoară succesul de ansamblu al companiilor 36. Un asemenea
indicator este rentabilitatea activelor. Acesta reuneşte efectele
acelor indicatori menŃionaŃi anterior şi exprimă capacitatea
resurselor companiei de a genera profit, dar şi eficienŃa utilizării
acŃiunilor de către companii.

Rentabilitatea activelor = Profit net sau Profit net

Total active Active fixe

Prin examinarea acestui indicator, managementul

companiei poate ameliora profitabilitatea generală, practicând fie
strategia majorării ratei profitului, fie a vitezei de rotaŃie a
activelor, fie a ambilor indicatori.
Evaluarea perfonnanŃelor unei întreprinderi prin contul de
profit şi pierdere se dovedeşte dificilă şi insuficientă, în contextul
resurselor limitate şi costisitoare, care trebuie eficient utilizate. Prin
urmare, este necesară determinarea unor indicatori de eficienŃă
prin compararea efectelor obŃinute cu eforturile, resursele
consumate de întreprindere şi controlate prin management.
Gradul de îndatorare este un indicator semnificativ în
aprecierea profitabilităŃii întreprinderii. De un astfel de indicator sunt
interesaŃi creditorii şi proprietarii întreprinderii. Pentru proprietari
prezintă importanŃă relaŃia invers proporŃională dintre dobânzile
datorate şi profitul rămas la dispoziŃia lor. Cu cât dobânzile datorate
aferente surselor împrumutate sunt mai mari, cu atât recompensa
investiŃiilor proprietarilor prin profit va fi mai mică. Creditorii doresc
să ştie care este proporŃia surselor străine prin care se finanŃează
întreprinderea, deoarece gradul de îndatorare al întreprinderii şi
profitul sunt direct proportionate; pe măsură ce creşte gradul de
îndatorare al întreprinderii, aceasta va trebui să obŃină un profit
mai mare care să-i permită plata dobânzilor datorate creditorilor.

36
Alexander D., Nobes, C.W., 2000. An European Introduction to Financial
Accounting, Pretice Hall International 1994, citat de DuŃescu A., InformaŃia
contabilă şi pieŃele de capital, Editura Economică, Bucureşti

235
 Se determină ca raport între datoriile totale şi capitalurile
proprii, astfel:

Datorii totale
Gradul de îndatorare =
Capitaluri proprii

Rentabilitatea capitalurilor proprii măsoară profitul obŃinut pe

unitatea de măsură investită de proprietari şi se calculează raportând
profitul net la capitalurile proprii, după cum urmează:
Profit net
Rentabilitatea capitalului propriu =
Capital propriu

Raportul preŃ/profit exprimă relaŃia dintre preŃul curent al

acŃiunilor şi profitul per acŃiune obŃinut de o companie facilitând
comparaŃiile între companii.
Investitorii preconizează succesul sau eşecul companiilor in
funcŃie de mărimea acestui indicator. Dacă mărimea acestui indicator
este mai mare decât al altor companii, investitorii se aşteaptă să
obŃină un profit cu un trend ascendent, mai rapid decât al altor
companii. Dimpotrivă, obŃinerea unui nivel mai mic al profitului îi va
determina pe investitori să facă previziuni pesimiste asupra profitului
companiei.
Mărimea acestui indicator poate varia de la o zi la alta, de la
un trimestru la altul, în raport cu modificarea preŃului de piaŃă şi a
profitului.
Profitabilitatea acŃiunilor măsoară rentabilitatea curentă
obŃinută de un investitor care a efectuat plasamente în acŃiunile unei
companii. Se calculează ca raport între dividendele obŃinute pe
acŃiune şi preŃul de piaŃă al acesteia:

Profitabilitatea acŃiunilor = Dividende per acŃiune

PreŃul de piaŃă al acŃiunii

Trebuie precizat că profitabilitatea acŃiunilor reprezintă numai

o parte din rentabilitatea totală obŃinută de un investitor care şi-a
asumat riscul capitalului. Acesta va trebui să adauge sau să scadă din
236
profitabilitatea acŃiunilor modificarea procentuală, pozitivă sau
negativă a valorii de piaŃă a acestora. Profitul pe acŃiune se
calculează raportând profitul repartizat pentru dividende, acŃionarilor
la numărul de acŃiuni ordinare aflate în circulaŃie pe piaŃă:

Profit pe acŃiune = Profit repartizat pentru dividende

Nr. acŃiuni ordinare

Rata de acoperire a dividendului măsoară siguranŃa

dividendelor din profitul exerciŃiului curent. Se calculează ca raport
între profitul repartizat pentru dividende şi dividendele ordinare.

Rata de acoperire = Profit repartizat pentru dividende

a dividenduli Dividende ordinare

10.5.2. Degajarea performanŃelor întreprinderii prin diferite

modele ale contului de profit şi pierdere

10.5.2.1. Contul de profit şi pierdere în viziunea normelor

contabile internaŃionale

Studiile efectuate în ultima perioadă au relevat faptul că pe

piaŃa informaŃiilor financiare “produsul” cel mai solicitat este contul
de profit şi pierdere, deoarece arată dacă întreprinderea şi-a atins sau
nu obiectivul fundamental, cel de a obŃine un profit acceptabil. O
atenŃie deosebită îi este atribuită şi de IASB, deoarece “informaŃiile
despre performanŃa unei întreprinderi, în special profitabilitatea
acesteia sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenŃiale ale
resurselor economice pe care întreprinderea le va putea controla în
viitor [...] sunt utile în a aprecia capacitatea întreprinderii de a genera
fluxuri de trezorerie existente [...] şi pentru formularea
raŃionamentelor despre eficienŃa cu care întreprinderea poate utiliza
noi resurse”37.

37
Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare al
IASB, paragraful 17, p. 46.

237
 În consonanŃă cu “concepŃia de situaŃii financiare
dereglementate”38, IAS 1 “Prezentarea situaŃiilor financiare” indică
numai o listă minimală a elementelor ce trebuie cuprinse în contul de
profit şi pierderi39, precum:
a) veniturile;
b) rezultatele activităŃii de exploatare;
c) costuri de finanŃare;
d) partea de profituri şi pierderi aferentă întreprinderilor
asociate şi în participaŃie contabilizată prin metoda punerii în
echivalenŃă;
e) cheltuielile cu impozitul pe profit;
f) profitul sau pierderea din activităŃile curente;
g) elemente extraordinare;
h)interesul minoritar;
i) profitul net sau pierderea netă a perioadei.
Întreprinderile au posibilitatea să adauge în contul de profit şi
pierdere “alte elemente, rânduri, titluri şi subtotaluri, atunci când un
Standard InternaŃional de Contabilitate o cere sau atunci când o astfel
de prezentare este necesară pentru prezentarea fidelă a rezultatelor
financiare ale întreprinderii”40; criteriile ce trebuie respectate în acest
caz sunt pragul de semnificaŃie, natura şi funcŃia diferitelor
componente de venituri şi cheltuieli.
IAS 1 nu prevede un anumit model de prezentare a contului de
profit şi pierdere, modelele indicate în anexă nefiind neobligatorii.
Întreprinderile pot opta pentru o prezentare în contul de profit şi
pierdere sau în notele la contul de profit şi pierdere, a unei analize a
cheltuielilor clasificate după natură sau după funcŃiile lor în cadrul
întreprinderii. În continuare, cheltuielile sunt subclasificate pentru a
reliefa “sfera componentelor rezultatelor financiare care pot diferi în
ceea ce priveşte stabilitatea, potenŃialul de câştig şi pierdere şi
previzibilitatea”41.

38
Ristea M., Dumitru C, 2002. Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară,
Bucureşti, p. 82.
39
IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare, paragraful 75.
40
IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare, paragraful 75.
41
IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare, paragraful 79.

238
 Analiza după natură figurează sub apelativul Ńmetoda
clasificării după natura cheltuielilor” şi presupune cumularea în
contul de profit şi pierdere a cheltuielilor, conform naturii acestora,
astfel: cheltuieli cu salariile, achiziŃii de materii prime, amortizarea,
cheltuieli cu transportul, cheltuieli de publicitate. O asemenea analiză
este preferată de întreprinderile mici, deoarece nu este necesară o
alocare a cheltuielilor de exploatare pe funcŃii.
Analiza pe funcŃii, întâlnită ca metoda clasificării după funcŃia
cheltuielilor sau a “costului vânzărilor”, repartizează cheltuielile pe
trei funcŃii: funcŃia de producŃie (costul vânzărilor), funcŃia de
distribuŃie şi funcŃia de administrare. Această clasificare prezintă un
interes crescut pentru utilizatorii informaŃiilor financiare, oferindu-le
informaŃii mai recente decât clasificarea după natură, dar implică un
substanŃial raŃionament profesional, deoarece alocarea costurilor pe
funcŃii poate fi arbitrară.
Întreprinderile care optează pentru clasificarea cheltuielilor
după funcŃii trebuie să comunice informaŃii suplimentare privind
natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarea şi personalul.
Astfel, utilizatorii informaŃiilor financiare au posibilitatea să
calculeze valoarea adăugată şi alŃi indicatori, precum şi obŃinerea de
informaŃii necesare pentru previzionarea fluxurilor viitoare de
numerar ale întreprinderii.
Alegerea uneia dintre cele două metode (metoda costului
vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor) depinde de factori istorici
şi economici, dar şi de natura organizaŃiei.
Având în vedere că fiecare metodă este avantajoasă pentru
anumite tipuri de întreprinderi, IAS 1 solicită o alegere “în funcŃie de
cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanŃă ale
întreprinderii”42. Deoarece informaŃiile privind natura cheltuielilor
sunt utile în previzionarea viitoarelor fluxuri de numerar, atunci când
este utilizată metoda costului vânzărilor, norma contabilă
internaŃionala solicită o prezentare adiŃională privind clasificarea
după natură.
Indiferent de metoda aleasă, “o întreprindere trebuie să
prezinte, fie în contul de profit şi pierdere, fie în notele explicative,

42
IAS 1, paragraful 84.

239
valoarea dividendelor pe acŃiune, declarate sau propuse, pentru
perioada la care se referă situaŃiile financiare”43.
Contul de profit şi pierdere, precum şi celelalte componente
ale situaŃiilor financiare cu excepŃia informaŃiilor privind fluxurile de
numerar trebuie întocmit pe baza contabilităŃii de angajamente44 şi
continuităŃii activităŃii.
Conform contabilităŃii de angajamente, cheltuielile vor fi
contabilizate în acelaşi timp cu veniturile la care se conectează.
Acestea vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere pe baza
asocierii directe dintre costurile angajate şi veniturile
corespunzătoare. Procesul de conectare a cheltuielilor la venituri nu
trebuie să conducă la apariŃia în bilanŃ a unor elemente ce nu
constituie active sau datorii.
La elaborarea situaŃiilor financiare, conducerea întreprinderii
trebuie să analizeze capacitatea întreprinderii de a-şi continua
activitatea. SituaŃiile financiare “trebuie fie întocmite pe baza
continuităŃii activităŃii, cu excepŃia cazului în care conducerea fie
intenŃionează să lichideze întreprinderea sau să înceteze activitatea,
fie nu are o alternativă realistă decât să procedeze astfel45. În cazul în
care asupra întreprinderii planează incertitudinea de a-şi continua
activitatea, aceasta trebuie evidenŃiată. Cazurile în care situaŃiile
financiare nu sunt întocmite pe baza contabilităŃii de angajamente
trebuie evidenŃiate alături de baza pe care sunt întocmite şi motivul
pentru care întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea.
IAS 1 abordează şi problematica privind consecvenŃa
prezentării46. Conform acesteia, modul de prezentare şi clasificare a
elementelor situaŃiilor financiare trebuie menŃinut de la o perioadă la
alta, cu excepŃia cazurilor în care:
a) o schimbare semnificativă în natura activităŃii întreprinderii
sau o analiză a prezentării situaŃiilor financiare demonstrează că
schimbarea respectivă va avea ca rezultat o prezentare mai adecvată
a evenimentelor şi tranzacŃiilor;
b) o schimbare a prezentării este cerută de un Standard

43
IAS 1, paragraful 85.
44
IAS 1, paragraful 10.
45
IAS 1, paragraful 25.
46
IAS 1, paragraful 27.

240
InternaŃional de Contabilitate sau de o interpretare a Comitetului
Permanent pentru Interpretări.
Dacă întreprinderea efectuează o schimbare în maniera de
prezentare, aceasta va trebui să-şi reclasifice informaŃiile
comparative. O astfel de cerinŃă se impune deoarece în paragraful 38,
IAS 1 precizează că informaŃiile numerice ce compun situaŃiile
financiare trebuie să fie comparabile cu cele referitoare la perioada
precedentă, cu excepŃia situaŃiilor în care o altă normă nu permite sau
cere altceva.
În ceea ce priveşte compensarea, IAS 1 precizează (paragraful
34) că veniturile şi cheltuielile pot fi compensate în următoarele
cazuri: a) când un Standard InternaŃional de Contabilitate cere sau
permite aceasta; b) când câştigurile, pierderile şi cheltuielile aferente
provenind din aceeaşi tranzacŃie sau eveniment sau din tranzacŃii şi
evenimente similare nu sunt semnificative. Asemenea valori trebuie
cumulate în concordanŃă cu paragraful 2947.

10.5.2.2. Contul de profit şi pierdere in viziunea europeană

Reunind tradiŃia contabilă a Ńărilor europene, Directiva a IV-a

a C.E.E. recomandă patru modele de prezentare a contului de profit
şi pierdere, diferenŃiate în raport cu criteriul ales pentru clasificarea
cheltuielilor, veniturilor, dar şi pentru forma de prezentare, astfel:
1. Schema listă cu prezentarea cheltuielilor şi veniturilor după
natura (Anexa 4);
2. Schema cont cu prezentarea cheltuielilor şi veniturilor după
natură (Anexa 5);
3. Schema listă cu prezentarea cheltuielilor după funcŃia lor
(Anexa 6);
4. Schema cont cu prezentarea cheltuielilor după funcŃia lor
(Anexa 7).
Flexibilitatea prevederilor Directivei a IV-a a C.E.E.,
concretizată prin cele patru modele de prezentare, cât şi prin
posibilitatea alegerii acestora de către companii, este expresia

47
Fiecare element semnificativ trebuie prezentat separate în situaŃiile
financiare. Valorile nesemnificative trebuie cumulate cu valorile de natură
sau funcŃie similară şi nu trebuie prezentate separate.

241
concilierii diferenŃelor de cultură dintre Ńările Uniunii Europene.
Companiile franceze preferă prezentarea contului de profit şi
pierdere sub formă de cont, cu clasificarea cheltuielilor şi veniturilor
după natură, în timp ce companiile anglo-saxone interesate în
satisfacerea nevoilor informaŃionale ale investitorilor preferă
elaborarea sub forma listă a contului de profit şi pierdere, cu
clasificarea cheltuielilor după funcŃii.
Din analiza modelelor prezentate, se remarcă următoarele
aspecte:
• modelele bazate pe clasificarea cheltuielilor şi veniturilor
după natură (articolele 23 şi 24 din Directiva a IV-a a CE.E. -anexele
4 şi 5) sunt orientate spre calculul indicatorilor “valoarea adăugată”
şi “producŃia exerciŃiului”, evidenŃiind capacitatea întreprinderii de a
crea bogăŃie şi de a remunera factorii de producŃie care au concurat la
obŃinerea ei. Acest model realizează puntea de legătură dintre
contabilitatea întreprinderii şi contabilitatea naŃională, având ca
destinatari privilegiaŃi guvernul şi instituŃiile sale.
• modelele bazate pe funcŃiile cheltuielilor şi veniturilor
(articolele 25 şi 26 din Directiva a IV-a a C.E.E. - anexele 6 şi 7)
sunt orientate spre calculul “rezultatului brut”, oferind utilizatorilor
posibilitatea de a analiza modul de gestionare a funcŃiilor
întreprinderii şi de apreciere a eficienŃei acesteia. Deoarece aceste
modele dezvăluie informaŃii privind performanŃele întreprinderii,
destinatarii privilegiaŃi sunt investitorii, interesaŃi de riscul investiŃiei
lor şi profitul aferent acesteia.
Care a fost impactul adoptării Directivei a IV-a a C.E.E.
asupra modului de prezentare a contului de profit şi pierdere a
societăŃilor statelor membre?
Adoptarea Directivei a IV-a de către statele membre ale
Uniunii Europene a generat o abundenŃă de modele de cont de profit
şi pierdere. În Ńări ca Belgia, FranŃa, Italia, Portugalia şi Spania este
ilegal ca societăŃile comerciale să îşi publice conturile de profit şi
pierdere în format listă cu clasificarea cheltuielilor după funcŃii.
Chiar printre Ńările care permit utilizarea celor patru modele există
diferite variante ale utilizării acestora.
Marea Britanie a adoptat toate cele patru modele de prezentare
a contului de profit şi pierdere. SocietăŃile comerciale din Marea
Britanie pot opta să prezinte contul de profit şi pierdere utilizând o
242
analiză a costurilor, fie după funcŃii (costurile sunt defalcate în costul
vânzărilor, cheltuieli de desfacere şi cheltuieli administrative), în
format vertical sau orizontal, fie după natură (cheltuieli materiale,
cheltuieli salariale, cheltuieli externe, cheltuieli cu amortizarea), în
format vertical sau orizontal. Cu toate acestea, majoritatea
contabililor nu sunt familiarizaŃi cu modelul de prezentare a contului
de profit şi pierdere, vertical şi orizontal, cu clasificarea cheltuielilor
după natură (formatele 2 sau 4). O parte din societăŃile comerciale
britanice utilizează aceste formate, însă marea majoritate preferă
prezentarea contului de profit şi pierdere listă, cu clasificarea
cheltuielilor după funcŃii, deoarece evidenŃiază costul vânzărilor şi
marja brută.
Înainte de adoptarea Directivei a IV-a a CEE, unele Ńări
europene au avut o tradiŃie îndelungată în a solicita întreprinderilor
comerciale publicarea conturilor de profit şi pierdere în concordanŃă
cu un anumit format. În FranŃa, Planul Contabil General varianta
1957 impunea un format al contului de profit şi pierdere orizontal, cu
regruparea elementelor din exploatare după natură. În Germania,
Aktiengesetz impunea societăŃilor comerciale în anul 1965 utilizarea
unui format “după natură”.
Formatul “după natură” pare să fie de origine germană şi
reflectă filosofia întocmirii situaŃiilor financiare care este centrată
asupra prezentării producŃiei exerciŃiului. Este şi motivul pentru care
formatul 2 mai este numit formatul “producŃiei totale”. Indicatorul
producŃiei exerciŃiului al unei societăŃi comerciale se determină prin
însumarea primelor trei linii din cadrul formatului 2 reprezentând
cifra de afaceri, variaŃia stocurilor, producŃia imobilizată.
Planurile de conturi sunt organizate astfel încât simbolurile din
balanŃă pot fi în mod automat transferate în cadrul contului de profit
şi pierdere prezentat conform formatului 2 sau 4. AutorităŃile fiscale
din aceste state pot utiliza contul de profit şi pierdere ca punct de
plecare pentru evaluarea obligaŃiilor fiscale în ideea că este
transparentă legătura cu simbolurile din balanŃă. Poate că cel mai
relevant argument adus48 în favoarea utilizării unui format “după
natură” este acela că acest model oferă informaŃiile necesare

48
Lagrange J.P., 1992. La valeur Ajoute: U, Concept Économique et
Comptabilité

243
întocmirii de statistici la nivel macroeeonomic. Spre exemplu, în
FranŃa, unde dintotdeauna statul s-a implicat în afaceri, fiind un
utilizator privilegiat al informaŃiilor financiare se justifică alegerea
formatului “după natură”. Prin impunerea acestui format, statul poate
să obŃină informaŃii comparabile cu privire la valoarea adăugată
aferentă tuturor întreprinderilor, care, la nivel agregat formează
produsul intern brut, dar şi alte informaŃii statistice derivate.
Pentru oamenii de afaceri, formatul după natură, deşi nu
prezintă marja brută, permite determinarea unei cascade de
indicatori, inclusiv a valorii adăugate. Pot fi remarcate în acest caz
următoarele aspecte:
• Primul este acela că permite cu uşurinŃă determinarea valorii
adăugate şi că plecând de la această valoare se calculează profitul din
exploatare.
• Un al doilea aspect vizează profitul brut din exploatare.
Aceasta este modalitatea principală de a măsura profitabilitatea
întreprinderii în Ńările care utilizează formatul “după natură”. De
fapt, acest indicator prezintă profitul din exploatare al unei societăŃi
comerciale înaintea ajustărilor contabile cum ar fi cheltuielile cu
amortizarea, constituiri de provizioane pentru clienŃi incerŃi,
provizioane pentru stocuri învechite sau cu mişcare lentă. Totodată,
aceasta reprezintă numai o apreciere care poate servi ca punct de
plecare în elaborarea SituaŃiei fluxurilor de trezorerie.

10.6. Contul de profit şi pierderi consolidat

10.6.1. Contul de profit şi pierdere consolidat conform

Directivei a VII-a C.E.E.

Veniturile şi cheltuielile entităŃilor incluse în consolidare se

încorporează în totalitate în contul de profit şi pierdere consolidat,
prin însumarea elementelor similare. Suma oricărui profit sau
pierdere atribuită acŃiunilor în filialele incluse în consolidare,
deŃinute de alte persoane decât entităŃile incluse în consolidare, se
prezintă separat în contul de profit şi pierdere consolidat, la
elementul “Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
intereselor minoritare”.

244
 Formatul contului de profit şi pierdere consolidat este
următorul:
1. Cifra de afaceri netă
2. VariaŃia stocurilor de produse finite şi a producŃiei în curs
de execuŃie
3. ProducŃia realizată pentru scopuri proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaŃii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a
celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi
imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul
care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale
8. Alte cheltuieli de exploatare
Profitul sau pierderea din exploatare
9. Venituri din interese de participare
10. Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi care fac parte din
activele imobilizate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi
investiŃiile deŃinute ca active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
entităŃilor integrate
21. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
întreprinderilor asociate
22. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
societăŃii-mamă
245
 23. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă)
intereselor minoritare

Prevederi comune bilanŃului consolidat şi contului de

profit şi pierdere consolidat. SituaŃiile financiare anuale consolidate
prezintă activele, datoriile, poziŃia financiară şi profiturile sau
pierderile entităŃilor incluse în consolidare, ca şi cum acestea ar fi o
singură entitate. În special:
a) datoriile şi creanŃele dintre entităŃile incluse în consolidare
se elimină din situaŃiile financiare anuale consolidate;
b) veniturile şi cheltuielile aferente tranzacŃiilor dintre
entităŃile incluse în consolidare se elimină din situaŃiile financiare
anuale consolidate;
c) dacă profiturile şi pierderile rezultate din tranzacŃiile
efectuate între entităŃile incluse în consolidare sunt luate în calcul la
determinarea valorii contabile a activelor, acestea se elimină din
situaŃiile financiare anuale consolidate.
De asemenea, dividendele interne sunt eliminate în totalitate.
SituaŃiile financiare anuale ale societăŃilor nerezidente sunt
convertite după metoda cursului de închidere.
Această metodă presupune:
a) în bilanŃ:
- exprimarea posturilor din bilanŃ, cu excepŃia capitalurilor
proprii, la cursul de închidere;
- exprimarea capitalurilor proprii la cursul istoric;
- înscrierea, ca element distinct al capitalurilor proprii, a unei
rezerve din conversie, ce reprezintă diferenŃa dintre capitalurile
proprii la cursul de închidere şi capitalurile proprii la cursul istoric,
precum şi diferenŃa dintre rezultatul convertit la cursul mediu şi
rezultatul la cursul de închidere.
b) în contul de profit şi pierderi - exprimarea veniturilor şi a
cheltuielilor la cursul mediu.
SituaŃiile financiare anuale consolidate se întocmesc la aceeaşi
dată ca şi situaŃiile financiare anuale ale societăŃii-mamă.
Atunci când situaŃiile financiare ale unei filiale, folosite la
întocmirea situaŃiilor financiare consolidate, sunt întocmite la o dată
de raportare diferită de cea a societăŃii-mamă, trebuie făcute ajustări
datorită efectelor tranzacŃiilor sau evenimentelor semnificative care
246
au loc între acea dată şi data situaŃiilor financiare ale societăŃii-
mamă. DiferenŃa dintre data de raportare a filialei şi data de raportare
a societăŃii-mamă nu trebuie să fie mai mare de trei luni. Lungimea
perioadelor de raportare şi orice diferenŃe între datele de raportare
trebuie să fie aceleaşi de la o perioadă la alta.
În cazul în care componenŃa entităŃilor incluse în consolidare
s-a modificat semnificativ în cursul exerciŃiului financiar, situaŃiile
financiare anuale consolidate trebuie să cuprindă informaŃii care să
permită comparaŃia seturilor succesive de situaŃii financiare anuale
consolidate.
Activele şi datoriile care urmează să fie cuprinse în situaŃiile
financiare anuale consolidate se evaluează prin metode uniforme
potrivit prevederilor din Reglementările contabile conforme cu
Directiva a IV-a ComunităŃilor Economice Europene.
O societate-mamă care întocmeşte situaŃii financiare anuale
consolidate trebuie să aplice aceleaşi metode de evaluare ca şi pentru
situaŃiile financiare anuale proprii.
Dacă activele şi datoriile care urmează să fie cuprinse în
situaŃiile financiare anuale consolidate au fost evaluate de entităŃile
incluse în consolidare prin metode diferite de cele utilizate pentru
consolidare, acestea trebuie evaluate din nou conform metodelor
utilizate pentru consolidare.
În bilanŃul consolidat şi în contul de profit şi pierdere
consolidat trebuie să se Ńină seama de orice diferenŃă care a avut loc
cu ocazia consolidării între cheltuielile cu impozitul aferent
exerciŃiului financiar şi exerciŃiilor financiare precedente şi suma
impozitului plătit sau de plătit pentru aceste exerciŃii, în măsura în
care, în viitorul previzibil, este probabil să apară o cheltuială efectivă
cu impozitul pentru una dintre entităŃile incluse în consolidare. Dacă
activele care urmează să fie cuprinse în situaŃiile financiare anuale
consolidate au făcut obiectul unor ajustări excepŃionale de valoare
exclusiv în scop fiscal, acestea se încorporează în situaŃiile financiare
anuale consolidate numai după eliminarea ajustărilor respective.
Dacă o entitate inclusă în consolidare conduce o altă entitate
împreună cu una sau mai multe entităŃi neincluse în consolidare,
entitatea respectivă trebuie inclusă în situaŃiile financiare anuale
consolidate, consolidarea efectuându-se proporŃional cu drepturile în
capitalul acesteia, deŃinute de entitatea inclusă în consolidare. O
247
asemenea consolidare este denumită consolidare proporŃională.
Entitatea care exercită controlul comun este numită asociat.
Aplicarea consolidării proporŃionale presupune următoarele:
- bilanŃul asociatului include partea lui din activele pe care le
controlează în comun şi partea lui din datoriile pentru care răspunde
solidar;
- contul de profit şi pierdere al unui asociat include partea lui
din veniturile şi cheltuielile entităŃii controlate în comun;
- asociatul adună partea lui din fiecare dintre activele,
datoriile, veniturile sau cheltuielile entităŃii controlate în comun cu
elementele similare din propriile situaŃii financiare anuale, rând cu
rând. De exemplu, poate aduna partea lui din stocurile entităŃii
controlate în comun, cu stocurile sale şi partea lui din imobilizările
corporale ale entităŃii controlate în comun, cu imobilizările sale.
Când un asociat cumpără active de la o entitate controlată în
comun, acesta nu va recunoaşte partea lui din profiturile acelei
entităŃi, rezultate din efectuarea tranzacŃiei, până în momentul în care
revinde activele unei terŃe părŃi. Un asociat trebuie să recunoască
partea lui din pierderile rezultate din aceste tranzacŃii în acelaşi mod
ca profiturile, cu excepŃia cazului în care pierderile reprezintă o
depreciere a activelor, situaŃie în care trebuie recunoscute imediat.
Un asociat al unei entităŃi controlate în comun întrerupe
folosirea consolidării proporŃionale de la data la care încetează să
deŃină acel control.
Dacă o entitate inclusă în consolidare exercită o influenŃă
semnificativă asupra politicii operaŃionale şi financiare a unei entităŃi
neincluse în consolidare (întreprindere asociată), în care deŃine un
interes de participare, acel interes de participare se prezintă în
bilanŃul consolidat la elementul “Titluri puse în echivalenŃă”.
Se presupune că o entitate exercită o influenŃă semnificativă
asupra altei entităŃi, dacă deŃine 20% sau mai mult din drepturile de
vot ale acŃionarilor sau asociaŃilor în acea entitate. În acest caz,
entitatea care exercită influenŃa semnificativă este numită investitor.
Prin interese de participare se înŃelege dreptul în capitalul altor
entităŃi, reprezentat sau nu prin certificate, care prin crearea unei
legături durabile cu aceste entităŃi, sunt destinate să contribuie la
activităŃile entităŃii. DeŃinerea unei părŃi din capitalul unei alte

248
entităŃi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci
când depăşeşte un procentaj de 20%.
Interesul de participare respectiv se prezintă în bilanŃul
consolidat la valoarea corespunzătoare proporŃiei de capital şi
rezerve a întreprinderii asociate, reprezentate de acel interes de
participare. DiferenŃa dintre această sumă şi valoarea contabilă a
interesului de participare, calculată conform regulilor de evaluare
prevăzute în Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a
ComunităŃilor Economice Europene, se prezintă distinct în Notele
explicative la SituaŃiile Financiare Anuale Consolidate. Această
diferenŃă se calculează la data la care metoda se aplică pentru prima
oară, respectiv la data achiziŃiei acŃiunilor sau, dacă acestea au fost
achiziŃionate în mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o
întreprindere asociată.
Suma corespunzătoare proporŃiei de capital şi rezerve a
întreprinderii asociate, se majorează sau se reduce cu valoarea
oricărei variaŃii care a avut loc în cursul exerciŃiului financiar, în
proporŃia de capital şi rezerve a întreprinderii asociate, reprezentată
de acel interes de participare; aceasta se reduce, de asemenea, cu
suma dividendelor aferente acelui interes de participare. Partea
investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate,
înregistrată după achiziŃie, este ajustată pentru a lua în calcul, de
exemplu, amortizarea activelor amortizabile pe baza valorii juste la
data achiziŃiei. Similar, ajustări corespunzătoare se aduc părŃii
investitorului din profitul sau pierderea întreprinderii asociate,
înregistrată după achiziŃie, pentru pierderile din depreciere
recunoscute de întreprinderea asociată.
În scopul cuprinderii în consolidare, situaŃiile financiare ale
întreprinderii asociate vor fi întocmite utilizând politici contabile
uniforme pentru tranzacŃii şi evenimente similare în circumstanŃe
similare. Dacă o întreprindere asociată utilizează alte politici
contabile decât cele ale investitorului pentru tranzacŃii şi evenimente
similare în circumstanŃe similare, se vor face ajustări pentru a asigura
conformitatea politicilor contabile ale întreprinderii asociate, cu cele
ale investitorului, atunci când situaŃiile financiare ale întreprinderii
asociate sunt utilizate de investitor pentru aplicarea metodei punerii
în echivalenŃă.

249
 Partea de profit sau pierdere a întreprinderilor asociate,
atribuibilă unor asemenea interese de participare, se prezintă în
contul de profit şi pierdere consolidat la elementul “Profitul sau
pierderea exerciŃiului financiar aferent(ă) întreprinderilor asociate”.
Profiturile şi pierderile care rezultă din tranzacŃiile “în
amonte” şi “în aval” dintre investitor (inclusiv filialele sale
consolidate) şi o întreprindere asociată sunt recunoscute în situaŃiile
financiare ale investitorului doar corespunzător participaŃiilor în
întreprinderea asociată, aparŃinând unor deŃinători terŃi investitorului.
TranzacŃiile “în amonte” sunt, de exemplu, vânzările de active de la
o întreprindere asociată la un investitor. TranzacŃiile “în aval” sunt,
de exemplu, vânzările de active de la un investitor către o
întreprindere asociată. Partea investitorului din profitul sau pierderea
întreprinderii asociate rezultând din aceste tranzacŃii este eliminată.
InvestiŃia într-o întreprindere asociată este contabilizată
utilizând metoda punerii în echivalenŃă de la data la care devine
întreprindere asociată. Cele mai recente situaŃii financiare anuale
disponibile ale întreprinderii asociate sunt utilizate de investitor la
aplicarea metodei punerii în echivalenŃă. Dacă datele de raportare ale
investitorului şi întreprinderii asociate sunt diferite, întreprinderea
asociată întocmeşte, pentru uzul investitorului, situaŃii financiare la
aceeaşi dată ca situaŃiile financiare ale investitorului, cu excepŃia
cazului în care acest lucru este imposibil. Dacă situaŃiile financiare
anuale ale unei întreprinderi asociate utilizate la aplicarea metodei
punerii în echivalenŃă sunt întocmite la o dată de raportare diferită de
cea a investitorului, se vor face ajustări aferente efectelor
tranzacŃiilor sau evenimentelor semnificative care au loc între acea
dată şi data situaŃiilor financiare ale investitorului. În orice caz,
diferenŃa dintre data de raportare a întreprinderii asociate şi cea a
investitorului nu va putea fi mai mare de 3 luni. Durata perioadelor
de raportare şi diferenŃele dintre datele de raportare vor fi aceleaşi de
la o perioadă la alta.

Teste autoevaluare:

1.Care sunt structurile de venituri prezentate în bilanŃ:

a) venituri curente, venituri în avans, venituri în aşteptare;

250
 b) venituri de exploatare, venituri financiare, venituri
extraordinare;
c) venituri de exploatare, venituri financiare, venituri
excepŃionale.

2. Cifra de afaceri se calculează:

a) însumând veniturile rezultate din livrările de bunuri,
executări de lucrări şi prestări de servicii şi alte venituri din
exploatare, mai puŃin reducerile comerciale acordate clienŃilor;
b) însumând veniturile rezultate din livrările de bunuri,
executări de lucrări şi prestări de servicii şi veniturile înregistrate în
avans;
c) însumând toate veniturile realizate într-o perioadă, mai
puŃin variaŃia stocurilor.

3. Cum se contabilizează cheltuielile şi veniturile asocierilor

în participaŃie:
a) se contabilizează de către unul din asociaŃi conform
contractului de asociere;
b) se contabilizează de fiecare asociat;
c) nu se contabilizează.

4. Ce sunt cheltuielile angajate:

a) sunt cheltuieli care se află deja înregistrate în contabilitate;
b) sunt cheltuieli ce se înregistrează în exerciŃiul financiar în
care au apărut fără a se Ńine seama de momentul efectiv al plăŃii;
c) sunt cheltuieli ce se înregistrează în exerciŃiul financiar
următor în condiŃiile în care plata s-a făcut.

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova
2. Albu C, Albu N. 2004. Instrumente de management al
performanŃei. Editura Economică. Bucureşti
3. Cadrul General al IASB

251
4. DicŃionarul explicativ al limbii române. 1996. Editura Univers
Enciclopedic. Bucureşti
5. Dudian M., Huru D. 2003. Teoria economică a firmei. Editura
ASE. Bucureşti
6. DuŃescu A. 2001. Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea
Standardelor InternaŃionale de Contabilitate. Editura
C.E.C.C.A.R. Bucureşti
7. Ebbeken K., Ristea M., Possler I. 2000. CalculaŃia şi
managementul costurilor. Editura Teora. Bucureşti
8. Heyne P. 1991. Modul Economic de gândire. Editura Didactică şi
Pedagogică. Bucureşti
9. Niculescu M., Lavalette G. 1999. Strategii de creştere
economică. Editura Economică. Bucureşti.
10. Ristea M, Lungu C, Jianu I, 2004. Ghid pentru înŃelegerea şi
aplicarea Standardelor InternaŃionale de Contabilitate,
Prezentarea situaŃiilor financiare. Editura CECCAR. Bucureşti.

252
Unitatea de învăŃare 11. SituaŃia modificării capitalurilor proprii

11.1. SituaŃia modificărilor capitalurilor proprii

11.2. Conceptul de capital şi de menŃinere a nivelului
11.3. Prime de capital, rezerve, rezultatul exerciŃiului

Timp alocat: 2 ore

Introducere
SituaŃia modificărilor capitalului propriu este acea situaŃie
financiară care evidenŃiază evoluŃia uneia din cele mai importante
componente ale patrimoniului întreprinderii, capitalul propriu.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al
proprietarilor în activele întreprinderii, după deducerea tuturor
datoriilor.
Nivelul capitalului propriu este deja reflectat în bilanŃ, însă
această situaŃie reflectă evoluŃia tranzacŃiilor economice prin care s-a
ajuns la acest nivel.
Intocmirea acestei situaŃii financiare este bazată pe informaŃii
de sinteză (profitul sau pierderea perioadei), pe informaŃii
extracontabile şi pe reconcilierea între soldurile iniŃiale şi cele finale
ale fiecărei clase de capitaluri proprii.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea situaŃiei modificării capitalurilor proprii
- cunoaşterea conceptului de capital

Cuvinte cheie: situaŃia modificărilor de capital, capital, profit

ConŃinut:

11.1. SituaŃia modificărilor capitalurilor proprii

Analiza variaŃiilor capitalurilor proprii este o uzanŃă veche în

contabilităŃile anglo-saxone. Această situaŃie prezintă detaliat, toate
modificările pe care activul net (capitalurile proprii) le-a suferit între

253
momentul de început şi cel de sfârşit al exerciŃiului financiar. Pe baza
acestui document poate fi analizată capacitatea de menŃinere sau
erodare a capitalului, precum şi profitul general sau pierderea
generală a întreprinderii.
SituaŃia modificării capitalurilor proprii, conform cerinŃelor
IAS 1, trebuie să cuprindă:
a) profitul net/pierderea netă a exerciŃiului financiar;
b) pierderile şi câştigurile, cheltuielile şi veniturile care au fost
direct afectate capitalurilor proprii, cât şi totalul acestor elemente;
c) efectul cumulat al schimbărilor de metode contabile şi
corectări de erori fundamentale (IAS 8, tratament de bază);
d) operaŃiile ce afectează capitalul, efectuate cu proprietarii
întreprinderii şi distribuirile de dividende în favoarea acestora;
e) rezultatele nedistribuite, la deschiderea şi închiderea
exerciŃiului, cât şi explicarea fluxurilor reprezentând variaŃiile;
f) o reconciliere între soldurile iniŃiale şi finale ale fiecărui
post de capitaluri proprii, precum capitalul, primele de emisiune,
rezervele etc., cu precizarea separată a fiecărei modificări.
SituaŃia modificărilor capitalului propriu reprezintă o
componentă separată a situaŃiilor financiare anuale, care cuprinde, o
prezentare a soldurilor iniŃiale şi finale, precum şi a modificărilor din
cursul exerciŃiului financiar, aferente fiecărui element al capitalurilor
proprii, potrivit modelului de mai jos.

SITUAłIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

la data de ..........

- lei -
Denumirea Sold la Creşteri Reduceri Sold la
elementului începutul sfârşitul
exerciŃiului Total, Prin Total, Prin exerciŃiului
financiar din transfer din transfer financiar
care: care:

0 1 2 3 4 5 6

Capital subscris

Patrimoniul regiei

Prime de capital

254
Rezerve din
reevaluare

Rezerve legale

Rezerve statutare
sau contractuale

Rezerve
reprezentând
surplusul realizat
din rezerve din
reevaluare

Alte rezerve

AcŃiuni proprii

Rezultatul reportat
reprezentând
profitul nerepartizat
sau pierderea
neacoperită

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat
provenit din
adoptarea pentru
prima dată a IAS,
mai puŃin IAS 2932

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat
provenit din
corectarea erorilor
contabile

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat
provenit din
trecerea la aplicarea
Reglementărilor
contabile conforme
cu Directiva a IV-a
ComunităŃilor

255
 Economice
Europene

Sold creditor

Sold debitor

Acest cont apare

doar la agenŃii
economici care au
aplicat
Reglementările
contabile aprobate
prin OMFP nr.
94/2001 şi până la
închiderea soldului
acestui cont.

Profitul sau
pierderea
exerciŃiului
financiar

Sold creditor

Sold debitor

Repartizarea
profitului

Total capitaluri
proprii

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele şi prenumele __________ Numele şi prenumele _______
Semnătura ___________________ Calitatea __________________
Semnătura ___________________
Ştampila unităŃii Nr. de înregistrare în organismul profesional

Această situaŃie prezintă variaŃia capitalului propriu indicându-

se:
- soldul la începutul exerciŃiului financiar;
- creşterea capitalului propriu, total, din care, prin transfer, în
timpul exerciŃiului financiar;
- reducerea capitalului propriu, total, din care, prin transfer, în
timpul exerciŃiului financiar;
- sold la sfârşitul exerciŃiului financiar.
256
 Conform machetei prezentate în OMFP nr. 3055/2009,
elementele privind capitatul şi rezervele au următoarea structură:
a) Capital, din care:
- capital social subscris nevărsat;
- capital subscris vărsat;
- patrimoniul regiei;
- patrimoniul public.
b) Prime de capital, din care:
- prime de emisiune:
- prime de fuziune;
- prime de aport;
- prime de conversie a obligaŃiunilor în acŃiuni;
c) Rezerve din reevaluare
d) Rezerve, din care:
- rezerve legale;
- rezerve de valoare justă;
- rezerve statutare sau contractuale;
- rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din
reevaluare;
- alte rezerve.
e) Rezerve din conversie
f) Rezultatul exerciŃiului, cu profit sau pierdere şi repartizarea
profitului.
Capital propriu = APORTURI DE CAPITAL +
PRIME DE CAPITAL +
REZERVE DIN REEVALUARE ( Sc - Sd) +
REZERVE ( Sc - Sd) +
REZULTATUL REPORTAT ( Sc - Sd) +
REZULTATUL EXERCIłIULUI ( Sc - Sd)

CAPITAL (Total) = Capital propriu + Patrimoniul public

Capital propriu reprezintă dreptul acŃionarilor (interesul
rezidual) în activele întreprinderii, după deducerea datoriilor
acesteia.
Deşi capitalul propriu este definit ca interes rezidual al
acŃionarilor, acesta se poate subclasifica în bilanŃ astfel:
- fondurile cu care au contribuit acŃionarii;
- profitul capitalizat;
257
 - rezervele ce reprezintă alocarea rezultatului reportat şi
ajustări pentru menŃinerea capitalului.
Suma cu care este înregistrat capitalul propriu în bilanŃ
depinde de evaluarea activelor şi datoriilor. Capitalul social
reprezintă capitalul care aparŃine unei firme sau unei societăŃi, format
de regulă din:
- acŃiuni;
- alte titluri de valoare;
- sume de bani în cont etc.
Este constituit din totalitatea capitalurilor individuale, în
conexiunea şi interdependenŃa lor şi este egal cu valoarea nominală a
acŃiunilor sau părŃilor sociale, respectiv cu valoarea. aportului în
natură sau în numerar a rezervelor încorporate şi profitului repartizat
pentru majorarea capitalului.
Capitalul social poate fi modificat în sensul creşterii sau
descreşterii acestuia în anumite situaŃii. Astfel:
a) micşorarea capitalului social, poate fi realizată prin
următoarele operaŃiuni :
- reducerea numărului de acŃiuni sau părŃi sociale sau
diminuarea valorii nominale a acestora, ca urmare a retragerii unor
acŃionari sau asociaŃi;
- acoperirea pierderilor din anii precedenŃi;
- răscumpărarea acŃiunilor;
- alte operaŃiuni, potrivit legii;
b) majorarea capitalului social, poate fi realizată prin
următoarele operaŃiuni:
- subscrierea şi emisiunea de noi acŃiuni;
- încorporarea rezervelor constituite, în vederea măririi
capitalului social;
- profitul net realizat în exerciŃiile precedente, destinat măririi
capitalului social (rezultatul reportat);
- profitul net realizat la închiderea exerciŃiului precedent,
destinat măririi capitalului social ( repartizarea profitului);
- încorporarea în capitalul social a primelor de fuziune şi de
aport legate de capital;
- valoarea mijloacelor fixe executate sau achiziŃionate din
profit, sumele încasate din vânzarea mijloacelor fixe şi a activelor, în
cazul măririi capitalului social (fond de dezvoltare).
258
 O entitate trebuie să prezinte o situaŃie a modificărilor
capitalurilor proprii evidenŃiind în situaŃie:
(a) rezultatul global aferent perioadei, evidenŃiind separat
valorile totale atribuibile proprietarilor societăŃii mamă şi intereselor
minoritare;
(b) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele
aplicării retroactive sau a retratării retroactive recunoscute în
conformitate cu IAS 8;
(c) valorile tranzacŃiilor cu proprietarii care acŃionează în
calitatea lor de proprietari, evidenŃiind separat contribuŃiile şi
distribuirile către proprietari; şi
(d) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o
reconciliere între valoarea contabilă de la începutul şi cea de la
sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
O entitate trebuie să prezinte, fie în situaŃia modificărilor
capitalurilor proprii fie în note, valoarea dividendelor recunoscute ca
distribuiri către proprietari în cursul perioadei, şi valoarea pe acŃiune
aferentă.
Modificările în capitalurile proprii ale unei entităŃi între
începutul şi sfârşitul perioadei de raportare reflectă creşterea sau
reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepŃia modificărilor
rezultate din tranzacŃiile cu proprietarii care acŃionează în calitatea
lor de proprietari (cum ar fi contribuŃiile la capitalul propriu,
reachiziŃionarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale
entităŃii şi dividendele) şi a costurilor de tranzacŃionare legate direct
de astfel de tranzacŃii, modificarea globală a capitalurilor proprii în
timpul unei perioade reprezintă valoarea totală a veniturilor şi
cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile generate de activităŃile
entităŃii pe parcursul acelei perioade.
IAS 8 impune ajustări retroactive pentru a efectua modificări
ale politicilor contabile, în măsura în care acest lucru este posibil, cu
excepŃia cazului în care prevederile tranzitorii ale unui alt IFRS
prevăd altfel. IAS 8 impune, de asemenea, ca retratările pentru
corectarea erorilor să fie făcute retroactiv în măsura în care acest
lucru este posibil. Ajustările şi retratările retroactive nu sunt
modificări ale capitalurilor proprii, ci sunt ajustări ale soldului de
deschidere al rezultatului reportat, cu excepŃia cazului în care un alt
IFRS impune ajustarea retroactivă a unei alte componente a
259
capitalurilor proprii. Litera (b) prezentată anterior impune
prezentarea în situaŃia modificărilor capitalurilor proprii a ajustării
totale pentru fiecare componentă de capitaluri proprii care rezultă din
modificări ale politicilor contabile şi, separat, din corectarea erorilor.
Aceste ajustări sunt prezentate pentru fiecare perioadă precedentă şi
pentru începutul perioadei.

11.2. Conceptul de capital şi de menŃinere a nivelului

A. Conceptul de capital
În elaborarea situaŃiilor financiare majoritatea întreprinderilor
adoptă conceptul financiar al capitalului. Conform acestui concept,
de exemplu banii investiŃi sau puterea de cumpărare investită,
capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al
întreprinderii..
Conform conceputului fizic al capitalului, cum ar fi
capacitatea de exploatare, capitalul reprezintă capacitatea de
producŃie a întreprinderii, exprimată, de exemplu în unităŃi de
producŃie pe zi.
Selectarea de către o întreprindere a celui mai potrivit concept
privind capitalul trebuie să aibă la bază necesităŃile utilizatorilor
situaŃiilor financiare. Astfel, trebuie adoptat conceptul financiar al
capitalului în cazul în care utilizatorii situaŃiilor financiare sunt
preocupaŃi în primul rând de menŃinerea capitalului nominal investit
sau a puterii de cumpărare a capitalului investit. Dacă principala
preocupare a utilizatorilor o reprezintă capacitatea de exploatare a
întreprinderii trebuie utilizat conceptul fizic al capitalului. Conceptul
ales indică obiectivul urmărit în determinarea profitului, deşi pot
apărea anumite dificultăŃi de evaluare la punerea în practică a
conceptului.
B. Conceptele de menŃinere a nivelului capitalului şi de
determinare a profitului
Conceptele privind capitalul prezentate în paragraful de mai
sus, conduc la apariŃia următoarelor concepte de menŃinere a
nivelului capitalului:
a) menŃinerea capitalului financiar. Conform acestui concept.,
profitul se obŃine doar dacă valoarea financiară (sau monetară) a
activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare decât valoarea
260
financiară (sau monetară) a activelor nete la începutul perioadei,
după excluderea oricăror distribuiri către proprietari şi a oricăror
contribuŃii din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.
MenŃinerea capitalului financiar poate fi evaluată atât în unităŃi
monetare nominale, cât şi în unităŃi de putere constantă de
cumpărare;
b) menŃinerea capitalului fizic. Conform acestui concept,
profitul se obŃine doar atunci când capacitatea fizică productivă (sau
capacitatea de exploatare) a întreprinderii (sau resursele, respectiv
fondurile necesare atingerii acestei capacităŃi) la sfârşitul perioadei
depăşeşte capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei,
după ce s-a exclus orice distribuire către proprietari şi orice
contribuŃie din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.
Conceptul de menŃinere a nivelului capitalului ia în
considerare modul în care o întreprindere defineşte capitalul pe care
doreşte să îl menŃină. Acesta asigură legătura între conceptele de
capital şi cele de profit, deoarece oferă punctul de referinŃă fără de
care profitul nu poate fi măsurat. Este o condiŃie esenŃială pentru
distincŃia între rentabilitatea întreprinderii şi rambursarea capitalului
său; doar intrările de active în plus faŃă de sumele necesare pentru
menŃinerea capitalului pot fi considerate profit, şi deci câştig produs
de capitalul investit. Astfel, profitul este valoarea care rămâne după
ce cheltuielile (inclusiv ajustările pentru menŃinerea capitalului,
acolo unde este cazul) au fost deduse din venituri. Dacă cheltuielile
depăşesc veniturile, valoarea reziduală este o pierdere netă.
Conceptul de menŃinere a capitalului fizic necesită adoptarea
costului curent ca bază de evaluare. Conceptul de menŃinere a
capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze de
evaluare. Selectarea bazei în cazul acestui concept depinde de tipul
capitalului financiar pe care întreprinderea doreşte să îl menŃină.
DiferenŃa principală dintre cele două concepte referitoare la
menŃinerea capitalului este reprezentată de tratamentul efectelor
variaŃiei preŃurilor activelor şi datoriilor întreprinderii. În termeni
generali, o întreprindere şi-a menŃinut capitalul dacă la sfârşitul
perioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei. Orice
valoare în plus faŃă de cea necesară pentru a menŃine capitalul la
nivelul de la începutul perioadei este considerată profit.

261
 Conform conceptului de menŃinere a capitalului financiar,
unde capitalul este definit în termenii unităŃilor monetare nominale,
profitul reprezintă creşterea capitalului monetar nominal de-a lungul
perioadei. Astfel, creşterile preŃurilor activelor, care au loc de-a
lungul perioadei, cunoscute sub numele de câştiguri din deŃinerea de
active, reprezintă profit. Ele pot să nu fie recunoscute în acest fel
până în momentul în care activele sunt puse în vânzare. Când
conceptul menŃinerii capitalului financiar este definit în termenii
unităŃilor de putere constantă de cumpărare, profitul reprezintă
creşterea puterii de cumpărare investite în cursul perioadei. Astfel,
doar acea parte a creşterii preŃurilor activelor care depăşeşte creşterea
nivelului general al preŃurilor este considerată profit. Restul creşterii
reprezintă o ajustare pentru menŃinerea capitalului şi ca atare
reprezintă o parte a capitalului propriu.
Conform conceptului menŃinerii capitalului fizic unde
capitalul este definit în termenii capacităŃii fizice de producŃie,
profitul reprezintă creşterea acestui capital în cursul perioadei. Toate
modificările de preŃuri care afectează activele şi datoriile
întreprinderii sunt privite ca modificări în măsurarea capacităŃii
productive fizice a acesteia; astfel ele sunt tratate ca ajustări de
menŃinere a nivelului capitalului, care fac parte din capitalul propriu,
şi nu ca. profit.
Alegerea bazelor de evaluare şi a conceptului de menŃinere a
nivelului capitalului va determina modelul contabil utilizat pentru
elaborarea situaŃiilor financiare. Diversele modele contabile prezintă
grade diferite de relevanŃă şi de credibilitate şi, ca şi în alte domenii,
managementul trebuie să caute un echilibru între relevanŃă şi
credibilitate. Acest “cadru general” se aplică unei game de modele
contabile şi oferă recomandări pentru întocmirea şi prezentarea
situaŃiilor financiare elaborate sub modelul ales, în prezent Consiliul
IASC nu are intenŃia de a prescrie un anumit model, în afară de
cazuri excepŃionale, ca de exemplu pentru acele întreprinderi care
raportează în moneda unei economii hiperinflaŃioniste. Totuşi în
perspectiva evoluŃiilor pe plan mondial această intenŃie va fi
revizuită.

262
 11.3. Prime de capital, rezerve, rezultatul exerciŃiului

Prime legate de capital sunt: de emisiune, de fuziune, de

aport, de conversie şi reprezintă excedentul dintre valoarea de
emisiune şi valoarea nominală a acŃiunilor sau a părŃilor sociale.
Primele de emisiune se transferă la rezerve, iar primele de
fuziune şi de aport se încorporează în capitalul social.
Rezervele din reevaluare, reprezintă soldul diferenŃelor între
valoarea actuală (mai mare) şi valoarea înregistrată (mai mică)
supuse reevaluării în condiŃiile legii. Acestea se transferă la rezerve,
capital social sau alte destinaŃii stabilite potrivit legii.
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor
corporale, în conformitate cu prevederile OMFP nr. 3055/2009
trebuie reflectate în debitul sau creditul contului Rezerve din
reevaluare (cont 105), după caz.
Reevaluarea imobilizărilor corporale se face de obicei la
valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări
efectuate, de regulă, de evaluatori specializaŃi.
Majorarea unui activ-imobilizat prin reevaluare se recunoaşte
ca venit în măsura în care acesta compensează o descreştere din
reevaluarea aceluiaşi activ, recunoscută anterior ca o cheltuială.
O diminuare a valorii contabile a unui activ rezultată din
reevaluare se scade direct din orice surplus din reevaluarea
corespunzătoare, în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea
înregistrată anterior ca surplus din reevaluare pentru acelaşi activ.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalul propriu poate fi
transferat direct în rezultatul reportat, atunci când acest surplus este
realizat. Se consideră că întregul surplus este realizat la casarea, sau
la cedarea activului. O parte din surplus poate fi realizat pe măsură
ce activul este folosit de întreprindere. În acest caz valoarea
surplusului realizat este diferenŃa dintre amortizarea calculată pe
baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe
baza costului iniŃial al activului.
Transferul din surplusul de reevaluare în rezultatul reportat nu
se efectuează prin contul de profit şi pierdere.
Reevaluarea sau ajustarea valorii activelor şi datoriilor
determină creşteri sau diminuări ale capitalului propriu.

263
 Rezervele reprezintă o cantitate de mijloace materiale,
financiare şi sume băneşti constituite de agentul economic pentru a fi
utilizate la satisfacerea unor cerinŃe sau sarcini neprevăzute iniŃial
sau viitoare.
Rezervele sunt de mai multe categorii, şi anume:
a) legale, constituite din profitul entităŃii, în cote şi limite
egale, din alte surse legate sau din excedentul obŃinut prin emisiunea
acŃiunilor la un curs mai mare decât realizarea lor nominală, dacă
acest, excedent nu este întrebuinŃat la plata cheltuielilor de emisiune
sau nu este destinat amortizărilor.
b) statutare sau contractuale, se constituie anual din profitul
net al entităŃii, conform prevederilor din statut;
c) alte rezerve, ce nu sunt prevăzute nici de lege, nici de statut,
ci se constituie facultativ, pe seama profitului net, pentru acoperirea
pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale
a acŃionarilor sau asociaŃiilor cu respectarea prevederilor legale.
Sursele de constituire a rezervelor sunt:
- prin profitul net realizat în exerciŃiile precedente vărsate la
rezerve (rezultatul reportat),
- rezervele constituite din profitul realizat în exerciŃiile
precedente (repartizarea profitului);
- primele de emisiune transformate la rezerve (prime de
capital);
DestinaŃia rezervelor:
- mărirea capitalului social;
- acoperirea pierderilor realizate în exerciŃiile precedente
(rezultatul report sau realizarea profitului).
Rezervele unei entităŃi sunt o componentă a capitalului propriu
şi ele asigură, de fapt, o protecŃie împotriva efectelor pierderilor
pentru întreprindere şi creditorii acesteia. Dacă legislaŃia fiscală
naŃională asigură scutirea sau reducerea impozitului, pot fi constituite
alte rezerve.
Rezultatul reportat. Această denumire se referă la rezultatul
sau, o parte din rezultatul exerciŃiului precedent (profit sau pierdere)
a cărui repartizare a fost amânată de adunarea generală a acŃionarilor
sau asociaŃilor şi constă în:
- rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau
pierderea neacoperită;
264
 - rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile;
- rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea
Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a C.E.E.
Soldul debitor al contului 117 “Rezultatul reportat” reprezintă
pierderea nerepartizată, se înscrie în pasivul bilanŃului cu semn
negativ şi diminuează capitalul propriu.
Soldul creditor al contului 117 “Rezultatul reportat” reprezintă
profitul nerepartizat şi reprezintă o parte componentă a capitalurilor
proprii cuprinse în pasivul bilanŃului.
Rezultatul exerciŃiului financiar. ExerciŃiul financiar începe
la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepŃia primului an de
activitate, când acesta începe la data înfiinŃării până la sfârşitul
anului.
Acesta se determină ca diferenŃă dintre venituri şi cheltuieli şi
este, de asemenea, egal cu variaŃia capitalului propriu între începutul
şi sfârşitul exerciŃiului.
Se poate regăsi în mai multe variante, respectiv:
- ordinar, reprezentând rezultatul activităŃilor obişnuite
(ordinare). Se prezintă, în principiu, ca profit net impozabil;
- extraordinar, conŃinând elemente de natură neobişnuită, cu
apariŃii excepŃionale.
Rezultatul exerciŃiului se concretizează fie în profit, fie în
pierdere şi cuprinde:
- rezultatul curent, ca diferenŃă între veniturile din operaŃiile
curente (veniturile din exploatare + veniturile financiare) şi
cheltuielile curente (cheltuielile de exploatare + cheltuielile
financiare);
- rezultatul excepŃional, ca diferenŃă dintre veniturile şi
cheltuielile excepŃionale.

Teste autoevaluare:

1. Capitalul propriu reprezintă:

a) capitalul subscris de proprii acŃionari;
b) dreptul acŃionarilor, sau interesul rezidual al acestora în
activele întreprinderii după deducerea datoriilor acestora;
c) dreptul acŃionarilor, sau interesul rezidual al acestora în
activele întreprinderii înainte de deducerea datoriilor.
265
 2. Capitalul propriu este sinonim cu activul net contabil ?

3. Care este baza de evaluare utilizată în conceptul de

menŃinere a capitalului propriu?
a) costul de achiziŃie al activelor;
b) costul curent;
c) costul de reevaluare, dacă s-au realizat astfel de operaŃiuni.

4. În cazul reevaluărilor pot apărea si diferenŃe în minus faŃa

de valoarea contabilă a activului. Se pot înregistra în contabilitate?
a) nu se înregistrează în contabilitate conform principiului
prudenŃei;
b) se înregistrează direct în rezultate;
c) se înregistrează în debitul contului 105 ”Rezerve din
reevaluare”.

5. Rezervele legale se constituie:

a) din profitul net al entităŃii conform prevederilor din statut;
b) din profitul brut al entităŃii, dar nu mai mult de 20% din
capitalul social, conform legii;
c) din profitul nerepartizat al entităŃii după închiderea
exerciŃiului financiar.

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

266
Unitatea de învăŃare 12. SituaŃia fluxurilor de trezorerie

12.1. Utilitate informaŃiilor privind fluxurile de trezoreriei

12.2. Raportarea fluxurilor de trezorerie clasificate în activităŃi de
exploatare, investiŃii şi finanŃare
12.2.1. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităŃi de
exploatare
12.2.2. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităŃi de
investiŃii şi finanŃare

Timp alocat: 2 ore

Introducere
InformaŃiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei
entităŃi sunt utile pentru a pune la dispoziŃia utilizatorilor situaŃiilor
financiare o bază pentru evaluarea capacităŃii entităŃii de a genera
numerar şi echivalente de numerar şi a nevoilor sale de utilizare a
acelor fluxuri de trezorerie. Deciziile economice care sunt luate de
către utilizatori impun o evaluare a capacităŃii unei entităŃi de a
genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a plasării în
timp şi siguranŃei generării acestora.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- Cunoaşterea necesităŃii informaŃiilor privind fluxurilor de
trezorerie
- Cunoaşterea avantajelor informaŃiilor privind fluxurile de
trezorerie

Cuvinte cheie: fluxuri de trezorerie, cash – flow, lichiditate

ConŃinut:

12.1. Utilitatea informaŃiilor privind fluxurile de

trezoreriei

EntităŃile, în general, precum şi utilizatorii informaŃiilor

contabile, în special, nu se mulŃumesc numai cu informaŃiile cuprinse
în bilanŃ şi în contul de profit şi pierdere. Pe de o parte, pentru că

267
interesează şi evoluŃia poziŃiei financiare faŃă de situaŃia de la
începutul anului şi, pe de altă parte, pentru că utilizarea contabilităŃii
de angajamente generează dimensiunea “ipotetică” a performanŃelor
entităŃii. BilanŃul prezintă soldul lichidităŃilor şi echivalentelor de
lichidităŃi ale întreprinderii la sfârşitul perioadei. Prin examinarea
bilanŃurilor referitoare la două perioade consecutive se poate preciza
dacă lichidităŃile şi echivalentele de lichidităŃi au crescut sau au
scăzut în cursul perioadei. Totuşi, bilanŃul nu indică de ce soldurile
lichidităŃilor şi echivalentelor de lichidităŃi au variat pe parcursul
exerciŃiului. La rândul lui, contul de profit şi pierdere prezintă
informaŃii de tipul veniturilor şi rezultatelor degajate de diferite
activităŃi, dar nici această situaŃie financiară nu explică de ce
elementele respective au crescut sau au scăzut. Mai mult, nu de
puŃine ori, în spatele unor profituri semnificative, contul de profit şi
pierdere poate ascunde grave probleme de trezorerie ale
întreprinderii.
Iată de ce s-a simŃit nevoia includerii în situaŃiile financiare a
unui document care să prezinte gradul în care diferitele activităŃi ale
întreprinderii degajă fluxul de numerar, respectiv excedente sau
deficite de numerar. SituaŃia fluxurilor de numerar a fost ridicată la
rang de document obligatoriu de raportare, întâi în perimetrul
pieŃelor internaŃionale de capital (burse de valori) şi apoi în cadrul
Standardelor internaŃionale de contabilitate, unde a fost preluată
destul de recent.
SituaŃia fluxurilor de numerar degajă informaŃii utile despre
capacitatea entităŃilor de a genera numerar şi utilizarea
corespunzătoare a fluxurilor de numerar. Altfel spus, ea arată de
unde au venit lichidităŃile şi cum au fost ele cheltuite, explicând
cauzele variaŃiei lor.
În literatura americană49, atunci se analizează tabloul fluxurilor
de trezorerie, se precizează de obicei că el serveşte următoarele
scopuri:
a) permite previziunea fluxurilor de trezorerie viitoare;
b) permite evaluarea deciziilor conducerii;

49
Charles T. Horgren, 2001. Financial Accounting, Fourth Edition, Prentice-
Hall, Inc.

268
 c) arată relaŃia între rezultatul net şi fluxurile de trezorerie ale
întreprinderii;
d) permite determinarea capacităŃii întreprinderii de a plăti
dividende acŃionarilor, de a rambursa împrumuturile primite de la
creditori şi de a plăti dobânzile cuvenite acestora. Tabloul ajută
investitorii şi creditorii în a previziona dacă entitatea în cauză poate
să efectueze la timp aceste plăŃi.
În România, situaŃia fluxurilor de numerar devine document
obligatoriu de raportare în contextul reglementărilor emise de OMFP
nr.403/1999 şi OMFP nr. 3055/2009 care permit aplicabilitatea
normei IAS 7. Obiectivul normei IAS 7 este de a trasa politicile de
întocmire, prezentare şi publicare aferente acestei situaŃii financiare,
care au ca scop:
- furnizarea de informaŃii folositoare diferiŃilor utilizatori,
deoarece astfel de informaŃii le oferă o bază de evaluare a capacităŃii
întreprinderii de a genera lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi;
- acoperirea nevoilor de utilizare a acestor elemente de către
întreprindere.
Deciziile economice pe care le iau utilizatorii impun evaluarea
acestei capacităŃi, cât şi cunoaşterea scadenŃelor şi asigurarea
concretizării elementelor de trezorerie (încasări şi plăŃi în numerar).
Avantajele informaŃiilor privind fluxurile de trezorerie
sunt:
- atunci când este utilizat în conjuncŃie cu celelalte situaŃii
financiare, un tablou al fluxurilor furnizează informaŃii ce permit
utilizatorilor să evalueze schimbările activului net al unei
întreprinderi, structura sa financiară (inclusiv lichiditatea şi
solvabilitatea sa) şi capacitatea sa de a modifica valorile şi
scadenŃarul fluxurilor de trezorerie, pentru a se adapta schimbărilor
de circumstanŃe şi oportunităŃi;
- astfel de informaŃii întăresc comparabilitatea datelor
referitoare la performanŃele exploatării diferitelor întreprinderi,
deoarece ele elimină efectele utilizării unor prelucrări contabile
diferite, pentru aceleaşi operaŃii şi evenimente;
- aceste informaŃii permit utilizatorilor să îşi elaboreze modele
pentru aprecierea şi compararea valorii actuale a fluxurilor de
trezorerie viitoare ale diferitelor întreprinderi.

269
 Deşi IASC nu a definit conceptul de trezorerie, se consideră că
este vorba despre ansamblul lichidităŃilor şi echivalentelor de
lichidităŃi.
Expresia fluxului de trezorerie (cash-flows) desemnează
ansamblul intrărilor (inflows) şi ieşirilor (outflows) de lichidităŃi şi
echivalente de lichidităŃi.
LichidităŃile (cash) se referă la fondurile disponibile (cash on
hand) şi la depozitele la vedere (demand depositis). Echivalentele de
lichidităŃi (cash equivalents) sunt plasamente pe termen scurt, foarte
lichide, convertibile cu uşurinŃă într-o mărime determinată de
lichidităŃi şi care sunt supuse la un risc neglijabil de schimbare a
valorii.
Scopul deŃinerii echivalentelor de lichidităŃi este de a face faŃă
angajamentelor de trezorerie pe termen scurt (de regulă sub trei ani).
DeŃinerea de echivalente de lichidităŃi nu se face în scopul
realizării unor obiective de plasamente. Titlurile care reprezintă
participaŃii sunt excluse din echivalentele de lichidităŃi. Fac excepŃie
acŃiunile privilegiate achiziŃionate cu puŃin timp înaintea scadenŃei
lor şi care au o dată de rambursare determinată.
Dacă împrumuturile bancare sunt, în principiu, elemente ale
activităŃilor de finanŃare, împrumuturile pe termen scurt rambursabile
la vedere, acordate prin conturile curente, sunt incluse, în unele Ńări,
în categoria lichidităŃilor şi echivalentelor de lichidităŃi.
Fluxurile de trezorerie nu cuprind mişcările între elemente
care constituie lichidităŃi sau echivalente de lichidităŃi, pentru că ele
fac parte din gestiunea trezoreriei întreprinderii. Ori, un tablou al
fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte intrările şi ieşirile de
fonduri, generate de activităŃile de exploatare, de investiŃii şi de
finanŃare. Cât priveşte gestiunea trezorerie, aceasta cuprinde
plasamentul excedentelor de lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi.
Structura tabloului fluxurilor de trezorerie se bazează pe o
clasificare funcŃională a fluxurilor întreprinderii în:
a) fluxuri de trezorerie generate de activităŃile de exploatare;
b) fluxuri de trezorerie generate de activităŃile de investiŃii;
c) fluxuri de trezorerie generate de activităŃile de finanŃare.
Unele tranzacŃii pot să includă fluxuri de trezorerie care sunt
clasificate în mai multe activităŃi. De exemplu, în cazul rambursării
unui împrumut prin ieşiri de trezorerie plata se referă atât la dobânzi,
270
cât şi la capitalul împrumutat. Partea corespunzătoare dobânzilor
poate să fie clasificată în activităŃile de exploatare, în timp ce partea
corespunzătoare capitalului împrumutat este clasificată în activităŃile
de finanŃare.

12.2. Raportarea fluxurilor de trezorerie clasificate în

activităŃi de exploatare, investiŃii şi finanŃare

Clasificare fluxurilor de trezorerie după activităŃi conferă

informaŃii ce permit utilizatorilor să stabilească impactul acestor
activităŃi asupra situaŃiei financiare a întreprinderii şi valorii
lichidităŃii şi echivalentelor de lichidităŃi. Aceste informaŃii pot fi
utilizate pentru a evalua relaŃiile ce apar între activităŃile de
exploatare, investiŃie şi finanŃare.

12.2.1. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităŃi de

exploatare

ActivităŃile de exploatare sunt constituite din principalele

activităŃi generatoare de venituri şi orice alte activităŃi care nu sunt
incluse în categoria activităŃilor de investiŃii sau de finanŃare.
Mărimea fluxurilor de trezorerie implicate de activităŃile de
exploatare este un indicator de bază al măsurii în care entitatea a
degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie pentru a
rambursa împrumuturile sale, a menŃine capacitatea sa operaŃională,
a vărsa dividende şi a face investiŃii, fără să recurgă la alte surse
externe de finanŃare. De asemenea, utilizare împreună cu alte
informaŃii, valorile fluxurilor istorice de trezorerie legate de
exploatare pot să fie utile pentru previziunea fluxurilor viitoare de
trezorerie aferente exploatării.
Exemplu de fluxuri de numerar provenite din activităŃi de
exploatare:
- încasările care decurg din vânzarea de bunuri şi prestarea de
servicii;
- încasările care provin din redevenŃe, onorarii, comisioane şi
din alte venituri;
- plăŃile privind datoriile faŃă de furnizorii de bunuri şi servicii,
- plăŃile în favoarea salariaŃilor şi în contul acestora;
271
 - încasările şi plăŃile în numerar ale unei societăŃi de asigurare
pentru prime şi despăgubiri, anuităŃi şi alte prestaŃii legate de plăŃile
de asigurare;
- plăŃile şi rambursările de impozite asupra profitului, cu
condiŃia ca ele să nu poată fi în mod specific asociate activităŃilor de
finanŃare şi de investiŃii.
Unele tranzacŃii, precum cesiunea unei imobilizări în timpul
instalaŃiilor de producŃie, pot să genereze un plus sau un minus de
valoare, care afectează rezultatul net. Totuşi, fluxurile de trezorerie
legate de astfel de tranzacŃii nu aparŃin exploatării, deoarece
operaŃiunile în cauză intră sub incidenŃa activităŃilor de investiŃii.
O entitate poate să deŃină titluri în scopuri comerciale, caz în
care acestea sunt asemănătoare stocurilor achiziŃionate pentru a fi
revândute. Ca atare, fluxurile de trezorerie care provin din achiziŃia
de titluri deŃinute în scopuri comerciale sunt incluse în categoria
activităŃilor de exploatare, ştiut fiind că ele se referă la principala
activitate generatoare de venituri.
Pentru prezentarea fluxurilor de trezorerie generate de
activităŃile de exploatare se pot utiliza două metode:
1. metoda directă, conform căreia informaŃiile furnizate se
referă la încasările şi plăŃile brute;
2. metoda indirectă, conform căreia fluxul net de trezorerie
aferent activităŃilor de exploatare este calculat pe baza rezultatului
net care este corectat cu veniturile şi cheltuielile nelegate de
exploatare şi variaŃia necesarului de fond de rulment.
Deoarece metoda directă oferă informaŃii utile pentru
estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare, IAS încurajează
întreprinderile să utilizeze această metodă.
Totuşi, datorită faptului că utilizarea unei contabilităŃi de
angajamente îngreunează identificarea încasărilor şi plăŃilor, metoda
indirectă este mult mai des utilizată în practică.
Principalele caracteristici ale celor două metode (directă şi
indirectă) sunt prezentate în tabelul de mai jos:50

50
Cumuşcă, L., „Strategii şi politici contabile”, Editura Economică,
Bucureşti, 2004, pag. 99

272
 Metoda directă în comparaŃie cu metoda indirectă
Metoda directă
• Utilizează informaŃii de tip încasări şi
plăŃi, variaŃia trezoreriei asupra
operaŃiunilor de exploatare fiind egală cu
suma dintre încasări şi plăŃi;
• operaŃiile privind clasele mai joase de
încasări şi plăŃi nu sunt oferite pe cale
directă de situaŃiile financiare. Acestea pot
fi obŃinute fie discret din înregistrările
contabile ale entităŃii, fie indirect prin
efectuarea de ajustări. Suma vânzărilor
efectuate de-a lungul exerciŃiului nu
corespunde de regulă cu încasările
provenite din vânzările perioadei. În
vederea determinării informaŃiilor cu
privire la încasările de la clienŃi, sunt
necesare date atât din bilanŃ, cât şi din
contul de profit şi pierdere;
• este recomandată întreprinderilor de
norma IAS 7, fiind mai pe înŃelesul
utilizatorilor, permiŃând prezentarea
ansamblului mişcărilor de trezorerie şi
putându-se obŃine informaŃii cuprinse la
sursele şi utilizările de numerar;
• este preferată de investitori, furnizând
informaŃii utile în vederea prognozării
fluxurilor viitoare de trezorerie;
• atât FAS 95, cât şi FRS 1 încurajează
utilizarea metodei directe51;
• recomandarea OECCA nr.1-22 nu face
referire la utilizarea metodei directe52. În
schimb recomandarea propune două
modele de calcul al fluxului net de
trezorerie privind exploatarea: unul
plecând de la rezultatul net, celălalt
plecând de la excedentul luat din
exploatare.
51
Revne Francais de Comptabilite, nr.13/2000, pag. 64-65
52
Feleagă, N., Malciu L., „Politici şi opŃiuni contabile de întreprindere”,
Editura Economică , Bucureşti, 2002, pag.88
273
Metoda indirectă
• Este permisă de norma IAS 7;
este agreată de către managementul
entităŃii (ascunde utilizatorilor interni
imaginea reală cu privire la lichiditatea şi
solvabilitatea entităŃii);
• utilizează în principiu, informaŃii
furnizate de contabilitatea de angajamente;
• presupune corectarea rezultatului provenit
din activităŃile de exploatare;
• fluxul de trezorerie din exploatare prin
utilizarea metodei indirecte se obŃine prin
utilizarea următoarelor relaŃii:
Fluxul de trezorerie din exploatare =
Profitul din exploatare +/-Cheltuieli
nemonetare sau venituri nemonetare –
VariaŃia necesarului în fond de rulment+/-
alte ajustări.
VariaŃia necesarului în fond de rulment =
VariaŃia stocurilor + VariaŃia creanŃelor
comerciale -VariaŃia datoriilor comerciale;
• scoate în evidenŃă diferenŃele dintre
profitul de exploatare şi fluxul de
trezorerie net care provine din activitatea
de exploatare;
• această metodă este, în fapt, întocmirea
unui tablou de reconciliere a rezultatului
net înaintea impozitării şi a elementelor
extraordinare cu fluxul net de trezorerie
din activitatea de exploatare53;
• în practică, majoritatea entităŃilor optează
pentru metoda indirectă;
• este agreată de către contabilii entităŃilor,
putând fi obŃinută uşor prin preluarea unor
date existente deja în bilanŃ şi în contul de
profit şi pierdere;
• FAS 95 şi FRS 1 acceptă metoda
indirectă, aplicându-se în special în
practică.
 Structura exemplificată a SituaŃiei fluxurilor de trezorerie din
activităŃi de exploatare, conform OMFP nr. 3055/2009 este
următoarea:

SituaŃia fluxurilor de trezoreria din activităŃi de exploatare

(metoda directă)
- lei-
Denumirea elementului ExerciŃiul financiar
Precedent Curent
Încasări de la clienŃi
PlăŃi către furnizori şi angajaŃi
Dobânzi plătite
Impozite pe profit plătit
Încasări din asigurarea împotriva
cutremurelor
Trezoreria netă din activităŃi de
exploatare

* EntităŃile pot folosi şi metoda indirectă de prezentare a

SituaŃiei fluxurilor de trezorerie.

O prezentare tip, în acord cu norma IAS 7, a procedurii

dezvoltate prin metoda indirectă, este prezentată mai jos:

SituaŃia fluxurilor de trezorerie din activităŃile de

exploatare
(metoda indirectă)

+/- Rezultatul net înainte de impozitare şi elemente

extraordinare
Ajustări pentru:

53
Feleagă, N., „Sisteme contabile comparate”, Editura Economică ,
Bucureşti, 2002, pag. 82

274
 + amortizare
+ pierderi din diferenŃe de curs valutar
+ cheltuieli cu dobânzile
Profit din exploatare înainte de modificările capitalului
circulant
+/- variaŃia conturilor clienŃi şi a altor creanŃe din exploatare
+/- variaŃia conturilor furnizori şi a altor datorii din exploatare
+/- variaŃia stocurilor
Numerar generat din exploatare
- dobânzi plătite
- impozit pe profit vărsat
Fluxul de numerar înainte de elementele extraordinare
+/- elemente extraordinare
Numerarul net provenit din activităŃi de exploatare

12.2.2. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităŃi de

investiŃii şi finanŃare

Norma IAS 7 arată că fluxurile care rezultă din activităŃile de

investiŃii indică în ce măsură plăŃile au fost efectuate pentru achiziŃia
de active destinate să genereze venituri şi fluxuri de trezorerie
viitoare.
A. Fluxurile de trezorerie generate de activităŃile de
investiŃii oferă informaŃii privind modul în care întreprinderea îşi
asigură existenŃa şi dezvoltarea sa viitoare. Ele se referă la:
- plăŃi efectuate pentru achiziŃia de imobilizări corporale şi
necorporale, precum şi a altor active pe termen lung, inclusiv
cheltuieli de dezvoltare capitalizate şi plăŃile implicate de
imobilizările produse de întreprindere pentru sine;
- încasări care decurg din vânzarea de imobilizări corporale şi
necorporale, precum şi a altor active pe termen lung;
- plăŃi efectuate pentru achiziŃia de titluri de participare şi de
titluri de creanŃă emise de întreprindere, precum şi plăŃile efectuate
pentru achiziŃia de participaŃii la întreprinderile de joint-venture
(altele decât plăŃile efectuate pentru instrumente considerate ca fiind
echivalente de lichidităŃi sau deŃinute în scopuri comerciale);
- încasări relative la vânzarea de titluri de participare şi de
titluri de creanŃă emise sau provenite de la alte întreprinderi, precum
275
şi încasări relative la vânzarea de participaŃii la întreprinderi de tip
joint-venture (altele decât încasările generate de instrumente
considerate ca fiind echivalente de lichidităŃi sau deŃinute în scopuri
comerciale);
- avansurile de trezorerie şi împrumuturile acordate terŃilor
(altele decât avansurile şi împrumuturile acordate de o instituŃie
financiară care aparŃin fluxurilor generate de activităŃile de
exploatare, pentru astfel de entităŃi);
- încasări care decurg din rambursarea avansurilor de
trezorerie şi împrumuturilor acordate terŃilor (altele decât avansurile
şi împrumuturile acordate de o instituŃie financiară) etc.

SituaŃia fluxurilor de trezorerie aferente activităŃii de investiŃii

- lei-
Denumirea elementului ExerciŃiul financiar
Precedent Curent
PlăŃi pentru achiziŃionarea de acŃiunilor
PlăŃi pentru achiziŃionarea de imobilizări corporale
Încasări din vânzarea de imobilizări corporale
Dobânzi încasate
Dividende încasate
Trezorerie netă din activităŃi de investiŃii

B. Fluxurile de trezorerie generate de activităŃile de

finanŃare
ActivităŃile de finanŃare sunt acele activităŃi care generează
modificări în mărimea şi structura capitalurilor proprii şi
împrumutate ale întreprinderii. Prezentarea distinctă a fluxurilor
generate de activităŃile de finanŃare permite identificarea surselor de
finanŃare şi a plăŃilor aferente acestora.
Mişcările de trezorerie generate de activităŃile de finanŃare se
referă la:
- încasări din emisiunea de acŃiuni şi de alte instrumente de
capitaluri proprii;

276
 - vărsăminte efectuate acŃionarilor pentru achiziŃia sau
răscumpărarea acŃiunilor întreprinderii;
- încasări din emisiunea de împrumuturi obligatorie, bancare,
de bilete de trezorerie, de împrumuturi ipotecare şi de alte
împrumuturi pe termen scurt sau lug;
- rambursarea sub formă de lichidităŃi a sumelor împrumutate;
- vărsăminte efectuate de locatari pentru reducerea soldului
datoriei referitoare la un contract de locaŃie-finanŃare.

SituaŃia fluxurilor de trezorerie generate de activităŃile de

finanŃare

Încasări din emisiunea de acŃiuni

Încasări din împrumuturi pe termen lung
Pata datoriilor aferente leasing-ului financiar
Dividende plătite
TREZORERIA NETĂ DIN ACTIVITĂłI DE FINANłARE

ParticularităŃi privind prezentarea tabloului fluxurilor de

trezorerie. În principiu, fluxurile de trezorerie trebuie să fie
prezentate la nivelul mărimii lor brute. Altfel spus, nu este posibil să
se compenseze încasările şi plăŃile din aceeaşi categorie şi chiar din
categorii diferite.
Din acest punct de vedere, norma IAS 7 admite două excepŃii
de la această regulă. Astfel, unele fluxuri de trezorerie care provin
din activităŃi de exploatare, de investiŃii sau de finanŃare pot să fie
prezente, fără să existe o obligaŃie în mărime netă. Este vorba despre:
a) încasări şi plăŃi în contul clienŃilor, atunci când fluxurile de
trezorerie decurg din activităŃile clientului, dar nu decurg din cele ale
entităŃii;
b) încasări şi plăŃi referitoare la elementele ce au un ritm de
rotaŃie rapid, o valoare mare şi scadenŃe scurte.
Exemple de intrări şi ieşiri din trezorerie vizate de cazul a):
- acceptarea şi rambursarea de depozite la vedere de către o
bancă;
- trezoreria deŃinută în contul clienŃilor de către o întreprindere
specializată în plasament;

277
 - chiriile vărsate proprietarilor de bunuri, după ce au fost
colectate în contul lor.
Exemple de intrări şi ieşiri din trezorerie vizate de cazul b):
- mărimile “principalului” referitoare la cărŃile de credit;
- achiziŃia sau cesiunea de plasamente;
- alte împrumuturi pe termen scurt, ca de exemplu cele ce au o
scadenŃă mai mică sau egală cu 3 luni.
În cazul instituŃiilor financiare, fluxurile de trezorerie trebuie
să fie prezentate în mărime netă atunci când este vorba de:
- încasări şi plăŃi legate de acceptarea şi rambursarea de
depozite cu scadenŃă determinată;
- plasări de depozite la alte instituŃii financiare şi retrageri de
astfel de depozite;
- împrumuturi acordate şi avansuri consimŃite în favoarea
clienŃilor şi rambursarea acestor împrumuturi şi avansuri.
Fluxurile în monede străine. Toate fluxurile de trezorerie în
monede străine sunt convertite la cursul zilei când are loc plata sau
încasarea. Există, totuşi, posibilitatea utilizării unui curs mediu
ponderat pentru ansamblul fluxurilor aferente unei perioade.
LichidităŃile şi echivalentele de lichiditate în monede străine,
existente la sfârşitul exerciŃiului, sunt convertite la cursul de
închidere.
Câştigurile şi pierderile nerealizate (latente), ce rezultă din
variaŃia cursului între data fluxurilor şi data închiderii exerciŃiului, nu
constituie fluxuri monetare. Totuşi, efectul variaŃiilor cursurilor
lichidităŃilor şi echivalentelor de lichidităŃi deŃinute sau datorate este
prezentat în tabloul fluxurilor de trezorerie pentru a permite
comparaŃia între lichidităŃile şi echivalentele de lichidităŃi aferente
deschiderii şi închiderii exerciŃiului. Prezentarea se face separat de
fluxurile de trezorerie generate de activităŃile de exploatare, de
investiŃii şi de finanŃare.
Exemplu practic
La începutul exerciŃiului X, o întreprindere deŃinea 100.000
euro. Cursul monedei la 1 ianuarie X era de 3,5 lei. Pe parcursul
exerciŃiului au fost înregistrate următoarele fluxuri monetare în
monede străine:
- încasări:
60.000 euro (cursul zilei 3,6 lei)
278
 40.000 euro (cursul zilei 3,65 lei)
- plăŃi:
60.000 euro ( cursul zilei 3,7 lei)
La închiderea exerciŃiului X, cursul monedei era 3,75 lei.
Calculul câştigului sau pierderii latente şi comparaŃia între
lichidităŃile şi echivalentele de lichidităŃi aferente deschiderii şi
închiderii exerciŃiului rezultă din următorul tabel (7.1.)

InformaŃii Sume în Sume în lei

Euro
Trezoreria în monede străine la începutul 100.000 350.000
exerciŃiului X
Fluxuri de trezorerie aferente exerciŃiului X
Încasări 100.000 362.000
PlăŃi -60.000 222.000
Subtotal 140.000 490.000
DiferenŃa de curs nerealizată (câştigul sau
pierderea latentă) 35.000
140.000
Trezoreria în monede străine la sfârşitul 525.000
exerciŃiului X

1) 60.000 x 3,6 + 40.000 x 3,65 = 362.000 lei

2) DiferenŃa de curs nerealizată se calculează astfel:
- diferenŃa referitoare la trezorerie la începutul exerciŃiului:
100.000 x ( 3,75 – 3,5) = 25.000 lei
- diferenŃa referitoare la fluxurile de trezorerie în monede
străine, aferentă exerciŃiului:
[(100.000 x 3,75) – 362.000] – [(60.000 x 3,75) – 222.000] =
10.000 lei
3) 140.000 x 3,75 = 525.000 lei
Total diferenŃă de curs nerealizată = 25.000 +10.000 = 35.000
lei
TranzacŃii fără contrapartidă în trezoreria întreprinderii.
TranzacŃiile referitoare la investiŃii şi finanŃare, care nu implică
lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi, trebuie să fie excluse din

279
tabloul fluxurilor de trezorerie. Astfel de tranzacŃii trebuie să fie
indicate în situaŃiile financiare (note explicative) pentru a se furniza
orice informaŃie relevantă, relativă la aceste activităŃi de investiŃii şi
de finanŃare.
Numeroase activităŃi de investiŃii şi de finanŃare nu au efect
direct asupra fluxurilor curente de trezorerie cu toate că ele au
influenŃă asupra structurii capitalului şi activului întreprinderii.
Excluderea din tablou a tranzacŃiilor fără contrapartidă în trezorerie
este în coerenŃă cu obiectivul unui tablou al fluxurilor de trezorerie,
deoarece aceste elemente nu antrenează fluxuri de lichidităŃi şi
echivalente de lichidităŃi în cursul exerciŃiului. Norma IAS 7
furnizează câteva exemple de tranzacŃii fără efect asupra trezoreriei:
- achiziŃia de active prin preluarea concomitentă de datorii
legate direct de acestea sau printr-un contract de locaŃie-finanŃare;
- achiziŃia unei întreprinderi prin intermediul unei emisiuni de
acŃiuni;
- conversia de datorii în capitaluri proprii.

Teste autoevaluare:

1. Care este definiŃia echivalentelor de numerar?

a. plasamente financiare pe termen scurt, foarte lichide,
convertibile cu uşurinŃă în lichidităŃi şi care sunt supuse unui risc
neglijabil de schimbare de valoare;
b. plasamente financiare pe termen lung, foarte lichide,
convertibile cu uşurinŃă în lichidităŃi şi care sunt supuse unui risc
neglijabil de schimbare de valoare;
c. plasamente financiare pe termen lung, nu foarte lichide,
neconvertibile cu uşurinŃă în lichidităŃi şi care sunt supuse unui risc
neglijabil de schimbare de valoare;

2. Fluxurile de trezorerie sunt grupate în situaŃia cu acelaşi

nume:
a. pe activităŃi de exploatare, financiară şi excepŃională;
b. pe activităŃi de exploatare, financiară şi extraordinară;
c. pe activităŃi de exploatare, de investiŃii şi de finanŃare.

280
 3. Ce metode se pot utiliza pentru prezentarea fluxurilor de
trezorerie ?
a. metoda costului curent Ńi metoda costurilor indirecte;
b. metoda directă şi metoda indirectă;
c. metoda cumulării fluxurilor în lei şi euro;

4. Încasările din emisiunea de acŃiuni şi alte instrumente de

capitaluri proprii sunt prezentate în situaŃia fluxurilor de trezorerie în
capitolul:
a.activitatea de exploatare;
b. activitatea de finanŃare;
c.activitatea de investiŃii;

5. Conversia unei datorii în capitaluri proprii poate fi

considerată o tranzacŃie fără contrapartidă în trezoreria entităŃii?

Bibliografie:
1. Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova
2. Cumuşcă, L. 2004. Strategii şi politici contabile. Editura
Economică. Bucureşti
3. Feleagă, N., Malciu L. 2002. Politici şi opŃiuni contabile de
întreprindere. Editura Economică. Bucureşti
4. Feleagă, N. 2002. Sisteme contabile comparate. Editura
Economică. Bucureşti

281
Unitatea de învăŃare 13. Notele explicative la situaŃiile financiare

13.1. ConŃinutul notelor explicative la situaŃiile financiare anuale

13.1.1. Prevederi generale
13.1.2. InformaŃii furnizate de notele explicative referitoare la
elementele de bilanŃ
13.1.3. InformaŃii furnizate de notele explicative referitoare la
elementele din contul de profit şi pierdere
13.2. Exemple de prezentare a notelor explicative la situaŃiile
financiare anuale
13.3. ConŃinutul notelor explicative la situaŃiile financiare anuale
consolidate
13.3.1. Prevederi generale
13.3.2. InformaŃii furnizate de notele explicative în completarea
bilanŃului consolidat
13.3.3. InformaŃii furnizate de notele explicative în completarea
contului de profit şi pierdere consolidat

Timp alocat: 2 ore

Introducere
Conform Ordinului 3055 din 2009 notele explicative se
prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situaŃiile
financiare anuale trebuie să existe informaŃii aferente în notele
explicative.
Notele explicative trebuie să cuprinda informaŃii privind
metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaŃiile
financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de
valoare. Pentru elementele incluse în situaŃiile financiare anuale care
sunt sau au fost iniŃial exprimate în monedă straină (valută), trebuie
prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în
monedă naŃională.

Rezultatele aşteptate şi competenŃele dobândite:

- cunoaşterea conŃinutului notelor explicative la situaŃiile
financiare anuale
- abilitatea de a întocmi notele explicative la situaŃiile
financiare anuale
282
 Cuvinte cheie: note explicative, politici contabile, indicatori
de risc, indicatori de profitabilitate

ConŃinut:

13.1. ConŃinutul notelor explicative la situaŃiile financiare

anuale

13.1.1. Prevederi generale

Notele explicative trebuie:

a) să prezinte informaŃii despre reglementările contabile care
au stat la baza întocmirii situaŃiilor financiare anuale şi despre
politicile contabile folosite;
b) să ofere informaŃii suplimentare care nu sunt prezentate în
bilanŃ, contul de profit şi pierdere şi, după caz, în situaŃia
modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaŃia fluxurilor de
trezorerie, dar sunt relevante pentru înŃelegerea oricărora dintre
acestea.
Conducerea fiecărei entităŃi trebuie să stabilească politici
contabile pentru operaŃiunile derulate.
Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul
activităŃii, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic,
cunoscători ai activităŃii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de
entitate. Exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea
metodei şi a duratei de amortizare, reevaluarea imobilizărilor
corporale, etc.
La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile
contabile generale prevăzute de reglementările legale, astfel încât să
se asigure furnizarea, prin situaŃiile financiare anuale, a unor
informaŃii care trebuie să fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
b) credibile în sensul că:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziŃia financiară şi
profitul sau pierderea entităŃii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
283
 - sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este
cerută de lege sau are ca rezultat informaŃii mai relevante sau mai
credibile referitoare la operaŃiunile entităŃii. EntităŃile trebuie să
menŃioneze în notele explicative orice modificări ale politicilor
contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică
contabilă a fost aleasă în mod adecvat.
Notele explicative trebuie să cuprindă informaŃii privind
metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaŃiile
financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de
valoare. Pentru elementele incluse în situaŃiile financiare anuale care
sunt sau au fost iniŃial exprimate în monedă străină (valută), trebuie
prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în
moneda naŃională.
În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea,
următoarele informaŃii:
a) denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităŃile în
care entitatea deŃine fie direct, fie printr-o persoană care acŃionează
în nume propriu, dar în contul entităŃii, interese de participare
reprezentând un procent de capital de cel puŃin 20%, prezentând:
proporŃia de capital deŃinută, valoarea capitalului şi rezervelor,
profitul sau pierderea entităŃii respective pentru ultimul exerciŃiu
financiar pentru care au fost aprobate situaŃiile financiare anuale.
b) denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma
juridică ale fiecăreia dintre entităŃile la care entitatea este asociat cu
răspundere nelimitată.
Notele explicative trebuie să menŃioneze:
a) denumirea şi sediul social ale entităŃii care întocmeşte
situaŃiile financiare anuale consolidate ale celui mai mare grup de
entităŃi din care face parte entitatea în calitate de filială;
b) denumirea şi sediul social ale entităŃii care întocmeşte
situaŃiile financiare anuale consolidate ale celui mai mic grup de
entităŃi din care face parte entitatea în calitate de filială şi care este,
de asemenea, inclusă în grupul de entităŃi prevăzut la lit. a);
c) locul de unde pot fi obŃinute copii ale situaŃiilor financiare
anuale consolidate prevăzute la lit. a) si b), cu condiŃia ca acestea să
fie disponibile.

284
 Următoarele informaŃii trebuie prezentate cu claritate şi
repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înŃelegere:
a) denumirea entităŃii care face raportarea;
b) faptul că situaŃiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi
nu grupului;
c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă
situaŃiile financiare anuale;
d) moneda în care sunt întocmite situaŃiile financiare anuale;
e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
O entitate prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au
fost prezentate în situaŃiile financiare anuale:
a) locul principal unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este
diferit de sediul oficial;
b) o descriere a naturii activităŃii desfăşurate şi principalele
domenii de activitate;
c) denumirea societăŃii-mamă şi cea a deŃinătorului final în
cadrul grupului (dacă este cazul);
d) orice altă informaŃie care, în opinia directorilor si
administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra
entităŃii.

13.1.2. InformaŃii furnizate de notele explicative referitoare

la elementele de bilanŃ

Notele explicative trebuie să cuprindă:

a) duratele de viaŃă utilă sau ratele de amortizare utilizate;
b) metodele de amortizare utilizate;
c) creşterile de valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a
acelora apărute din procesul de dezvoltare internă;
d) valoarea imobilizărilor necorporale în curs.
Atunci când imobilizările necorporale prezentate în bilanŃ
cuprind cheltuieli de dezvoltare, în notele explicative trebuie
prezentate următoarele informaŃii:
a) perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor
imobilizate este sau urmează să fie amortizată; şi
b) motivele care au determinat recunoaşterea acestora ca
active (beneficii economice viitoare etc).

285
 În cazul în care fondul comercial achiziŃionat de către o
entitate este prezentat în bilanŃ la imobilizări necorporale, atunci
perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a
fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele
explicative.
Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de
imobilizări corporale, următoarele informaŃii:
a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile
brute (cost istoric sau valoare reevaluată).
b) metodele de amortizare folosite;
c) valoarea imobilizărilor corporale în curs.
În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt
exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentate data şi condiŃiile de
efectuare a reevaluării.
Se menŃionează existenŃa oricăror certificate de participare,
obligaŃiuni convertibile sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu
indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă.
Prezentarea în notele explicative a informaŃiilor referitoare la
imobilizări financiare sau investiŃii pe termen scurt se face în funcŃie
de intenŃia entităŃii cu privire la durata deŃinerii titlurilor de valoare,
de până la un an sau mai mult de un an.
Atunci când evaluarea la valoarea justă a instrumentelor
financiare nu a fost efectuată conform regulilor de evaluare
alternative, în notele explicative se prezintă:
a) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:
- valoarea justă a instrumentelor;
- informaŃii privind aria şi natura instrumentelor financiare; şi
b) pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai
mare decât valoarea lor justă şi fără a se fi utilizat opŃiunea de a face
o ajustare de valoare:
- valoarea contabilă şi valoarea justă ale fiecăruia dintre
activele individuale sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor
active individuale;
- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă,
inclusiv natura dovezilor pe care se întemeiază opinia că valoarea
contabilă va fi recuperată.

286
 În notele explicative se prezintă costul de achiziŃie sau costul
de producŃie al stocurilor evidenŃiate în bilanŃ şi metodele de
evaluare a stocurilor.
Dacă, în situaŃii excepŃionale, administratorii decid să schimbe
metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri sau alte
active fungibile, trebuie prezentate următoarele informaŃii:
a) motivul schimbării metodei; şi
b) efectul financiar asupra rezultatului exerciŃiului financiar.
De asemenea, trebuie prezentată şi valoarea stocurilor gajate în
contul datoriilor.
O entitate trebuie să prezinte în notele explicative
subclasificări ale creanŃelor prezentate în bilanŃ, clasificate într-o
manieră corespunzătoare activităŃii desfăşurate, iar sumele de încasat
de la entităŃile afiliate şi întreprinderile asociate trebuie prezentate
separat.
În cazul în care entitatea a emis pe parcursul exerciŃiului
financiar valori mobiliare, se prezintă următoarele informaŃii:
a) tipul valorilor mobiliare emise;
b) pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea
de emisiune şi suma primită.
Atunci când obligaŃiunile emise de o entitate sunt deŃinute de o
persoană nominalizată sau împuternicită de către acea entitate, în
notele explicative se menŃionează valoarea nominală a obligaŃiunilor
respective şi valoarea contabilă a acestora.
Pentru obligaŃiile pentru care nu s-au constituit provizioane, se
prezintă următoarele informaŃii:
a) valoarea exactă sau estimată a acelei obligaŃii;
b) natura juridică a obligaŃiei şi efectul acesteia;
c) dacă entitatea a depus o garanŃie semnificativă cu privire la
acea obligaŃie şi, în caz afirmativ, natura acelei garanŃii.
De asemenea, se prezintă informaŃii referitoare la alte obligaŃii
financiare viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care
sunt relevante pentru a aprecia situaŃia economică a entităŃii.
Valoarea totală a angajamentelor financiare sub forma
garanŃiilor, girurilor şi ipotecilor de orice fel, în cazul în care nu
îndeplinesc condiŃiile pentru a fi recunoscute în bilanŃ, trebuie să fie
prezentate în mod clar în notele explicative, în măsura în care aceste
informaŃii sunt utile pentru evaluarea poziŃiei financiare.
287
 Dacă în timpul exerciŃiului financiar o sumă este transferată la
sau de la provizioane, următoarele informaŃii se prezintă în notele
explicative:
a) valoarea provizioanelor la începutul exerciŃiului financiar;
b) sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate
în cursul exerciŃiului financiar;
c) natura, sursa sau destinaŃia oricăror astfel de transferuri;
d) valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciŃiului financiar.
Referitor la capitalul entităŃii se oferă următoarele informaŃii:
a) dacă entitatea nu are capital autorizat, valoarea capitalului
subscris;
b) dacă, conform actului de înfiinŃare, entitatea are capital
autorizat, valoarea acestuia, precum şi valoarea capitalului subscris
în momentul înfiinŃării entităŃii sau în momentul autorizării entităŃii
pentru începerea activităŃii şi în momentul oricărei modificări a
capitalului autorizat;
c) numărul şi valoarea acŃiunilor subscrise în cursul
exerciŃiului financiar în limitele unui capital autorizat.
În înŃelesul prezentelor reglementări, prin capital autorizat se
înŃelege suma maximă a capitalului subscris potrivit statutului sau
adunării generale;
d) dacă există mai multe clase de acŃiuni sau părŃi sociale,
numărul şi valoarea nominală pentru fiecare clasă. Prin clasă de
acŃiuni sau părŃi sociale se înŃelege o grupare în funcŃie de
caracteristicile acestora, stabilite potrivit legii.
În cazul în care capitalul social cuprinde şi acŃiuni
răscumpărabile, se furnizează următoarele informaŃii:
a) data cea mai apropiată şi data limită la care entitatea poate
răscumpăra respectivele acŃiuni;
b) dacă acele acŃiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă
răscumpărarea este la alegerea entităŃii sau a acŃionarilor;
c) dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare şi, în caz
afirmativ, care este valoarea acesteia.

288
 13.1.3. InformaŃii furnizate de notele explicative referitoare
la elementele din contul de profit şi pierdere

Notele explicative trebuie să cuprindă informaŃii privind cifra

de afaceri netă, defalcată pe segmente de activităŃi şi pe pieŃe
geografice, în măsura în care aceste segmente şi pieŃe diferă
substanŃial unele faŃă de altele, Ńinând seama de modul de organizare
a vânzării de produse şi a furnizării de servicii rezultate din
activităŃile curente ale entităŃii.
Prin segment de activitate se înŃelege o componentă distinctă a
entităŃii care este angajată în furnizarea unui produs individual sau a
unui serviciu, sau a unui grup de produse sau servicii conexe şi care
este subiectul riscurilor şi beneficiilor care sunt diferite de cele din
alte segmente de activitate.
Factorii care vor fi luaŃi în considerare în determinarea
caracterului conex al produselor sau serviciilor sunt:
a) natura produselor şi serviciilor;
b) natura proceselor de producŃie;
c) tipul sau clasa de clienŃi pentru produse sau servicii;
d) metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau
furnizarea serviciilor; şi
e) dacă este posibil, caracterul mediului economic.
Un segment geografic este o componentă distinctă a unei
entităŃi care este angajată în furnizarea de produse şi servicii într-un
mediu economic specific şi care este subiectul riscurilor şi
beneficiilor care sunt diferite de acelea ale componentelor care
operează în alte medii economice.
Factorii care vor fi luaŃi în considerare în identificarea
segmentelor geografice includ:
a) similaritatea condiŃiilor economice şi politice;
b) legătura între operaŃiile din diferite zone geografice;
c) apropierea operaŃiilor;
d) riscuri speciale asociate operaŃiilor dintr-un domeniu
specific;
e) reguli de control privind schimbul valutar; şi
f) riscurile valutare aferente.
Riscurile şi beneficiile unei entităŃi sunt influenŃate atât de
localizarea geografică a operaŃiilor desfăşurate (locul unde sunt
289
produse bunurile), cât şi de localizarea pieŃelor acesteia (locul unde
sunt vândute produsele).
InformaŃiile pe segmente de raportare, respectiv segmente de
activitate şi segmente geografice, sunt elaborate conform politicilor
contabile adoptate pentru întocmirea şi prezentarea situaŃiilor
financiare anuale.
În notele explicative trebuie incluse informaŃii privind numărul
mediu de persoane angajate în cursul exerciŃiului financiar, defalcat
pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de
profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exerciŃiului
financiar.
Se menŃionează suma indemnizaŃiilor acordate în exerciŃiul
financiar membrilor organelor de administraŃie, conducere şi de
supraveghere în virtutea responsabilităŃilor acestora, precum şi orice
angajamente generate sau asumate privind pensiile pentru foştii
membri ai acestor organe, indicându-se valoarea totală a
angajamentelor pentru fiecare categorie.
În notele explicative trebuie să se prezinte separat propunerea
de repartizare a profitului net pe destinaŃii, astfel:
a) sumele repartizate la rezerve;
b) sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile
din anii precedenŃi;
c) dividende;
d) alte repartizări.

13.2. Exemple de prezentare a notelor explicative la

situaŃiile financiare anuale

Acest paragraf exemplifică modul de prezentare în notele

explicative a informaŃiilor cerute de prezentele reglementări. Ca
urmare, entităŃile stabilesc formatul notelor explicative, cu condiŃia
prezentării cel puŃin a informaŃiilor solicitate.
Exemple de note explicative:
1. Active imobilizate
2. Provizioane
3. Repartizarea profitului
4. Analiza rezultatului din exploatare
5. SituaŃia creanŃelor şi datoriilor
290
 6. Principii, politici şi metode contabile
7. ParticipaŃii şi surse de finanŃare
8. InformaŃii privind salariaŃii şi membrii organelor de
administraŃie, conducere şi de supraveghere
9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori
economico-financiari
10. Alte informaŃii

Nota 1
Active imobilizate
- lei-
Denumirea Valoarea brută**) Ajustări de valoare***)
elementului (amortizări şi ajustări pentru depreciere sau
de pierdere de valoare)
imobilizare*)

Sold la Creşteri Cedări, Sold la Sold la Ajustări Reduceri Sold la

începutul ****) transferuri sfârşitul începutul înregistrate sau sfârşitul
exerciŃiului şi alte exerciŃiului exerciŃiului în cursul reluări exerciŃiului
financiar reduceri financiar financiar exerciŃiului financiar
financiar

0 1 2 3 4=1+2-3 5 6 7 8=5+6-7

*) Cheltuielile de constituire şi cheltuielile de dezvoltare vor fi

detaliate, prezentându-se motivele imobilizării şi perioada de amortizare, cu
justificarea acesteia.
**) Modificările valorii brute se vor prezenta plecând de la costul de
achiziŃie sau costul de producŃie pentru fiecare element de imobilizare, în
funcŃie de tratamentele contabile aplicate.

În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare a

elementelor de natura cheltuielilor de dezvoltare depăşeşte cinci ani,
aceasta trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu
motivele care au determinat-o.

291
 În cazul fondului comercial amortizat într-o perioadă de peste
cinci ani, această perioadă nu trebuie să depăşească durata de
utilizare economică a activului şi trebuie să fie prezentată şi
justificată în notele explicative.

***) Se vor prezenta duratele de viaŃă sau ratele de amortizare

utilizate, metodele de amortizare şi ajustările care privesc exerciŃiile
anterioare.
****) Se vor prezenta separat creşterile de valoare apărute din
procesul de dezvoltare internă.

Nota 2
Provizioane
- lei -
Denumirea Sold la Transferuri**) Sold la
provizionului*) începutul sfârşitul
exerciŃiului În cont Din cont exerciŃiului
financiar financiar
0 1 2 3 4=1+2-3

*) Provizioanele prezentate în bilanŃ la “Alte provizioane” trebuie

descrise în notele explicative, dacă acestea sunt semnificative.
**) Cu explicarea naturii, sursei sau destinaŃiei acestora.

Nota 3
Repartizarea profitului*)
- lei -
DestinaŃia profitului Suma
Profit net de repartizat:
- rezerva legală
- acoperirea pierderii contabile

292
 - dividende etc.
Profit nerepartizat

*) În cazul acoperirii pierderii contabile reportate, se vor prezenta

sursele de acoperire a acesteia.

Nota 4
Analiza rezultatului din exploatare
- lei-
Denumirea indicatorului ExerciŃiul financiar
Precedent Curent
0 1 2
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor
prestate (3+4+5)
3. Cheltuielile activităŃii de bază
4. Cheltuielile activităŃilor auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de producŃie
6. Rezultatul brut aferent cifrei e afaceri nete (1-
2)
7. Cheltuieli de desfacere
8. Cheltuieli generale de administraŃie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)

293
 Nota 5
SituaŃia creanŃelor şi datoriilor
- lei-
CreanŃe Sold la sfârşitul Termen de lichiditate
exerciŃiului financiar
Sub 1 an Peste 1 an
0 1=2+3 2 3
Total, din
care:

Datorii*) Sold la sfârşitul Termen de exigibilitate

exerciŃiului financiar
Sub 1 an 1-5 ani Peste 5
ani
0 1= 2+3+4 2 3 4
Total, din
care:

*) Se vor menŃiona următoarele informaŃii:

a) clauzele legale de achitarea datoriilor şi rata dobânzii aferente
împrumuturilor;
b) datoriile pentru care s-au depus garanŃii sau au fost efectuate
ipotecări:
- valoarea datoriei;
- valoarea şi natura garanŃiilor;
c) valoarea obligaŃiilor pentru care s-au constituit provizioanele;
d) valoarea obligaŃiilor privind plata pensiilor.

294
 Nota 6
Principii, politici şi metode contabile

Se vor prezenta:
a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi
prezentarea situaŃiilor financiare anuale.
b) Abaterile de la principiile şi politicile contabile, metodele
de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile,
menŃionându-se:
- natura;
- motivele;
- evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor, poziŃiei
financiare şi a profitului sau pierderii.
c) Dacă valorile prezentate în situaŃiile financiare nu sunt
comparabile, absenŃa comparabilităŃii trebuie prezentată în notele
explicative, însoŃită de comentarii relevante.
d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaŃia în
care nu se cunoaşte preŃul de achiziŃie sau costul de producŃie al
acesteia.
e) Suma dobânzilor incluse în costul activelor imobilizate şi
circulante cu ciclu lung de fabricaŃie.
f) În cazul reevaluării imobilizărilor corporale:
- elementele supuse reevaluării, precum şi metodele prin care
sunt determinate valorile rezultate în urma reevaluării;
- valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate;
- tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare;
- modificările rezervei din reevaluare:
• valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciŃiului
financiar;
• diferenŃele din reevaluare transferate la rezerva din
reevaluare în cursul exerciŃiului financiar;
• sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din
rezerva din reevaluare în cursul exerciŃiului financiar, prezentându-se
natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaŃiei în vigoare;
• valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciŃiului
financiar.

295
 g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepŃionale de
valoare exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru
care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.
h) Dacă valoarea prezentată în bilanŃ, rezultată după aplicarea
metodelor FIFO, CMP sau LIFO, diferă în mod semnificativ, la data
bilanŃului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaŃă
cunoscute înainte de data bilanŃului, valoarea acestei diferenŃe
trebuie prezentată în notele explicative ca total, pe categorii de active
fungibile.

Nota 7
ParticipaŃii şi surse de finanŃare

Se vor prezenta următoarele informaŃii:

a) se menŃionează existenŃa oricăror certificate de participare,
valori mobiliare, obligaŃiuni convertibile, cu precizarea:
- numărul acestora şi a drepturilor pe care le conferă;
- încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiŃii
pe termen scurt, în funcŃie de intenŃia cantităŃii cu privire la durata
deŃinerii titlurilor de valoare;
- denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre cantităŃile în
care compania deŃine interese de participare reprezentând un procent
de cel puŃin 20%, precum şi proporŃia de capital deŃinută, valoarea
capitalului şi rezervelor, profitul sau pierderea cantităŃii respective
pentru ultimul exerciŃiu financiar pentru care au fost aprobate
situaŃiile financiare anuale;
- denumirea sediului principal sau sediului social şi firma
juridică ale fiecărei dintre cantităŃile la care compania este asociată
cu răspundere limitată.
b) capitalul social subscris/patrimoniul entităŃii;
c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acŃiuni emise,
menŃionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul
acŃiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea
vărsămintelor;
d) acŃiuni răscumpărabile:
- data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare;
- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpărării;
- valoarea eventualei prime de răscumpărare;
296
 e) acŃiuni emise în timpul exerciŃiului financiar:
- tipul de acŃiuni;
- număr de acŃiuni emise;
- valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire;
- drepturi legate de distribuŃie:
• numărul, descrierea şi valoarea acŃiunilor corespunzătoare;
• perioada de exercitare a drepturilor;
• preŃul plătit pentru acŃiunile distribuite;
f) obligaŃiuni emise:
- tipul obligaŃiunilor emise;
- valoarea emisă şi suma primită pentru fiecare tip de
obligaŃiuni;
- obligaŃiuni emise de entitate, deŃinute de o persoană
nominalizată sau împuternicită de aceasta:
• valoarea nominală;
• valoarea înregistrată în momentul plăŃii.

Nota 8
InformaŃii privind salariaŃii şi membrii organelor de
administraŃie,
conducere şi de supraveghere

Se vor face menŃiuni cu privire la:

a) indemnizaŃiile acordate membrilor organelor de
administraŃie, conducere şi de supraveghere;
b) obligaŃiile contractuale cu privire la plata pensiilor către
foştii membri ai organelor de administraŃie, conducere şi
supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru
fiecare categorie.
c) valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor
organelor de administraŃie, conducere şi de supraveghere în timpul
exerciŃiului:
- rata dobânzii;
- principalele clauze ale creditului;
- suma rambursată până la acea dată;
- obligaŃii viitoare de genul garanŃiilor asumate de entitate în
numele acestora;
d) salariaŃi:
297
 - număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;
- salarii plătite sau de plătit, aferente exerciŃiului;
- cheltuieli cu asigurările sociale;
- alte cheltuieli cu contribuŃiile pentru pensii.

Nota 9
Exemple de calcul şi analiză a principalilor
indicatori economico-financiari

1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichidităŃii curente – oferă garanŃia acoperirii
datoriilor curente dn activele curente. Se calculează astfel:
Lichiditatea curentă = active curente : datoriei curente

Valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este în

jur de 2.
b) Indicatorul lichidităŃii imediate (indicatorul test acid – arată
posibilitatea achitării datoriilor curente din valorile de trezorerie
disponibile existente, precum şi din cele care se vor încasa în urma
lichidării creanŃelor la scadenŃă).
Lichiditatea imediată = (active curente – stocuri) : datorii
curente

Dacă valoarea indicatorului este mai mare decât 1, există

garanŃia acoperirii datoriilor curente, iar dacă valoarea acestuia este
cu mult mai mică decât 1, există grave dificultăŃi de achitare a
datoriilor scadente.

2. Indicatorii de risc:
a) Indicatorul gradului de îndatorare – exprimă ponderea
creditelor pe termen lung în capitalul propriu sau în capitalul angajat
(capital propriu + capital împrumutat)

Capital împrumutat Capital împrumutat

------------------------ x 100 sau ------------------------ x 100
Capital propriu Capital angajat
298
 b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor - determină de
câte ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobânda.
Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât poziŃia
entităŃii este considerată mai riscantă.

Profit înaintea plăŃii dobânzii şi a impozitului pe profit

---------------------------------------------------------------- = Număr de ori
Cheltuieli cu dobânda

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizează

informaŃii cu privire la:
- Viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de trezorerie ale
entităŃii;
- Capacitatea entităŃii de a controla capitalul circulant şi
activităŃile comerciale de bază ale entităŃii;
a) Viteza de rotaŃie a stocurilor (rulajul stocurilor) -
aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exerciŃiului
financiar sau numărul de zile în care bunurile sunt stocate în entitate.

Costul vânzărilor
---------------------- = Număr de ori
Stoc mediu

sau

Stoc mediu
--------------------- x 365 = Număr de zile de stocare
Costul vânzărilor

b) Viteza de rotaŃie a debitelor-clienŃi calculează eficacitatea

entităŃii în colectarea creanŃelor sale şi exprimă numărul de zile până
la data la care debitorii îşi achită datoriile către entitate.

Sold mediu clienŃi

--------------------- x 365 = Număr de zile de debitare
Cifra de afaceri

299
 O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme
legate de controlul creditului acordat clienŃilor şi, în consecinŃă,
creanŃe mai greu de încasat (clienŃi rău platnici).
c) Viteza de rotaŃie a creditelor-furnizor - aproximează
numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obŃine de la furnizorii
săi. În mod ideal, ar trebui să includă doar creditorii comerciali.

Sold mediu furnizori

----------------------------------- x 365 = Număr de zile de creditare,
AchiziŃii de bunuri (fără servicii)

unde pentru aproximarea achiziŃiilor se poate utiliza costul vânzărilor

sau cifra de afaceri.
d) Viteza de rotaŃie a activelor imobilizate - evaluează
eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea
valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active
imobilizate

Cifra de afaceri
------------------
Active imobilizate

e) Viteza de rotaŃie a activelor totale

Cifra de afaceri
----------------
Total active

4. Indicatori de profitabilitate - exprimă eficienŃa entităŃii în

realizarea de profit din resursele disponibile:
a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezintă profitul pe
care îl obŃine entitatea din banii investiŃi în afacere:

Profit înaintea plăŃii dobânzii şi a impozitului pe profit

------------------------------------------------------------------,
Capital angajat

300
unde capitalul angajat se referă la banii investiŃi în entitate atât de
către acŃionari, cât şi de creditorii pe termen lung, şi include capitalul
propriu şi datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii
curente.

b) Marja brută din vânzări

Profitul brut din vânzări

----------------------------- x 100
Cifra de afaceri

O scădere a procentului poate scoate în evidenŃă faptul că

entitatea nu este capabilă să îşi controleze costurile de producŃie sau
să obŃină preŃul de vânzare optim.

Nota 10
Alte informaŃii

Se prezintă:
a) InformaŃii cu privire la prezentarea entităŃii raportoare.
b) InformaŃii privind relaŃiile entităŃii cu filiale, entităŃile
asociate sau cu alte entităŃi în care se deŃin participaŃii.
c) Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea în moneda
naŃională a elementelor de activ şi de pasiv, a veniturilor şi
cheltuielilor evidenŃiate iniŃial într-o monedă străină.
d) InformaŃii referitoare la impozitul pe profit:
- proporŃia în care impozitul pe profit afectează rezultatul din
activitatea curentă şi rezultatul din activitatea extraordinară;
- reconcilierea dintre rezultatul exerciŃiului şi rezultatul fiscal,
aşa cum este prezentat în declaraŃia de impozit;
- măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciŃiului
financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin
derogare de la principiile contabile generale şi regulile contabile de
evaluare, a fost efectuată în exerciŃiul financiar curent sau într-un
exerciŃiu financiar precedent în vederea obŃinerii de facilităŃi fiscale;
- impozitul pe profit rămas de plată.
e) Cifra de afaceri:
301
 - prezentarea acesteia pe segmente de activităŃi şi pe pieŃe
geografice.
f) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanŃului au o
asemenea importanŃă încât neprezentarea lor ar putea afecta
capacitatea utilizatorilor situaŃiilor financiare de a face evaluări şi de
a lua decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte următoarele
informaŃii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de
evenimente:
- natura evenimentului; şi
- o estimare a efectului financiar sau o menŃiune conform
căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.
g) ExplicaŃii despre valoarea şi natura:
- veniturilor şi cheltuielilor extraordinare;
- veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în avans,
în situaŃia în care acestea sunt semnificative.
h) Ratele achitate în cadrul unui contract de leasing.
i) În cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta
următoarele informaŃii:
- o descriere generală a contractelor semnificative de leasing;
- dobânda de încasat aferentă perioadelor viitoare.
În cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenŃia
următoarele:
- o descriere generală a contractelor importante de leasing,
incluzând, dar fără a se limita la, următoarele:
• existenŃa şi condiŃiile opŃiunilor de reînnoire sau cumpărare;
• restricŃiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele
referitoare la datorii suplimentare şi alte operaŃiuni de leasing.
- dobânda de plătit aferentă perioadelor viitoare
j) Onorariile plătite auditorilor/cenzorilor şi onorariile plătite
pentru alte servicii de certificare, servicii de consultanŃă fiscală şi
alte servicii decât cele de audit.
k) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenŃă.
l) Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare
decât suma primită, diferenŃa se prezintă în notele explicative.
m) Datoriile probabile şi angajamentele acordate.
n) Angajamentele sub forma garanŃiilor de orice fel trebuie, în
cazul în care nu există obligaŃia de a le prezenta ca datorii, să fie în
mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincŃie
302
între diferitele tipuri de garanŃii recunoscute de legislaŃia naŃională.
De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanŃii
valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există
în relaŃia cu entităŃile afiliate trebuie prezentate distinct.
o) Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un
element din formatul de bilanŃ, relaŃia sa cu alte elemente trebuie
prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este
esenŃială pentru înŃelegerea situaŃiilor financiare anuale.
p) Orice detaliere a elementelor din situaŃiile financiare anuale,
atunci când aceste elemente sunt semnificative şi sunt relevante
utilizatorii situaŃiilor financiare.

13.3. ConŃinutul notelor explicative la situaŃiile financiare

anuale consolidate

13.3.1. Prevederi generale

SituaŃiile financiare anuale consolidate trebuie să fie întocmite

folosind politici contabile uniforme pentru tranzacŃii asemănătoare şi
alte evenimente în circumstanŃe similare.
Dacă un membru al grupului foloseşte alte politici contabile
decât cele adoptate în situaŃiile financiare anuale consolidate, pentru
tranzacŃii asemănătoare şi evenimente în circumstanŃe similare, în
scopul întocmirii situaŃiilor financiare consolidate trebuie făcute
ajustări corespunzătoare la situaŃiile sale financiare.
Notele explicative trebuie să cuprindă informaŃii privind
metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaŃiile
financiare anuale consolidate, precum şi metodele utilizate pentru
calcularea ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în
situaŃiile financiare anuale consolidate care sunt sau au fost iniŃial
exprimate în monedă străină, trebuie furnizate bazele de conversie
utilizate pentru exprimarea acestora în moneda în care se întocmesc
situaŃiile financiare anuale consolidate.
În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea,
următoarele informaŃii:
- denumirile şi sediile sociale ale entităŃilor incluse în
consolidare;

303
 - proporŃia de capital deŃinută în entităŃile incluse în
consolidare, altele decât societatea-mamă, de către entităŃile incluse
în consolidare sau de către persoanele care acŃionează în nume
propriu, dar în contul acestor entităŃi;
- condiŃiile care au determinat consolidarea.
În notele explicative se prezintă:
- denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor asociate cu
entitatea inclusă în consolidare şi proporŃia de capital a acestora,
deŃinută de entitatea inclusă în consolidare sau de persoane care
acŃionează în nume propriu, dar în contul acestor entităŃi.
- denumirea şi sediul social ale entităŃilor consolidate
proporŃional, factorii pe care se bazează conducerea comună şi
proporŃia capitalului acestora, deŃinută de entităŃile incluse în
consolidare sau de persoanele care acŃionează în nume propriu, dar în
contul acestor entităŃi.
- valoarea avansurilor şi creditelor acordate potrivit legii
membrilor organelor de administraŃie, conducere şi de supraveghere
ale societăŃii-mamă, de către acea entitate sau de către una dintre
filialele sale, indicând ratele dobânzii, principalele condiŃii şi orice
sume restituite, precum şi a angajamentelor asumate în contul lor sub
forma garanŃiilor de orice fel, indicând totalul pe fiecare categorie.
Următoarele informaŃii trebuie prezentate cu claritate şi
repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înŃelegere:
a) denumirea şi sediul social al societăŃii-mamă care face
raportarea;
b) data la care s-au încheiat situaŃiile financiare anuale
consolidate sau perioada la care se referă;
c) moneda în care sunt întocmite situaŃiile financiare anuale
consolidate;
d) unitatea de măsură în care sunt exprimate cifrele incluse în
raportare.

13.3.2. InformaŃii furnizate de notele explicative în

completarea bilanŃului consolidat

Notele explicative trebuie să prezinte pentru fiecare clasă de

imobilizări corporale:

304
 a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile
brute;
b) metodele de amortizare folosite.
Dacă evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare a
fost efectuată conform Reglementărilor contabile conforme cu
Directiva a IV-a C.E.E., se prezintă:
a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi
tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în
concordanŃă cu prevederile acelei subsecŃiuni;
b) pe fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea
justă, modificările de valoare înregistrate direct în contul de profit şi
pierdere, precum şi modificările incluse în rezerva de valoare justă
potrivit aceleiaşi subsecŃiuni;
c) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate,
informaŃii despre aria şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi
condiŃiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul şi
certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; şi
d) un tabel care să prezinte mişcările rezervei de valoare justă
în cursul exerciŃiului financiar.
Dacă evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare nu
a fost efectuată potrivit Reglementărilor contabile conforme cu
Directiva a IV-a ComunităŃilor Economice Europene, se prezintă
următoarele:
a) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:
- valoarea justă a instrumentelor, dacă o astfel de valoare poate
fi determinată prin oricare din metodele prevăzute la acea
subsecŃiune din Reglementările contabile conforme cu Directiva a
IV-a ComunităŃilor Economice Europene;
- informaŃii privind aria şi natura instrumentelor financiare; şi
b) pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai
mare decât valoarea lor justă şi pentru care nu s-a utilizat opŃiunea de
a se reflecta o ajustare pentru pierdere de valoare:
- valoarea contabilă şi valoarea justă a activelor individuale
sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor active individuale;
- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă,
inclusiv natura elementelor care furnizează dovada că valoarea
contabilă va fi recuperată.

305
 13.3.3. InformaŃii furnizate de notele explicative în
completarea contului de profit şi pierdere consolidat

Se prezintă defalcarea cifrei de afaceri consolidate, pe

categorii de activităŃi şi pe pieŃe geografice, aşa cum acestea sunt
definite în Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a
ComunităŃilor Economice Europene, în măsura în care aceste
categorii şi pieŃe diferă substanŃial una faŃă de alta, Ńinând seama de
modul de organizare a vânzării produselor şi furnizării serviciilor
rezultate din activităŃile curente ale entităŃilor incluse în consolidare,
considerate ca un tot unitar.
Separat, se prezintă totalul onorariilor percepute pentru
exerciŃiul financiar de auditorul statutar sau de firma de audit, pentru
auditul statutar al situaŃiilor financiare anuale consolidate, precum şi
onorariile totale percepute pentru alte servicii de asigurare, servicii
de consultanŃă fiscală şi alte servicii non audit.
De asemenea, notele explicative prezintă numărul mediu de
persoane angajate în cursul exerciŃiului financiar, de entităŃile incluse
în consolidare, defalcat pe categorii şi, dacă nu sunt prezentate
distinct în contul de profit şi pierdere consolidat, cheltuielile cu
personalul aferente exerciŃiului financiar.
În notele explicative se prezintă valoarea indemnizaŃiilor
acordate în exerciŃiul financiar membrilor organelor de administraŃie,
conducere şi de supraveghere ale societăŃii-mamă pentru funcŃiile
deŃinute de aceştia în societatea-mamă şi în filialele sale, precum şi
orice angajamente care au luat naştere sau sunt încheiate în aceleaşi
condiŃii privind pensiile acordate foştilor membri ai acestor organe,
indicând totalul pe fiecare categorie.
Se prezintă diferenŃa dintre cheltuiala cu impozitul înregistrată
în contul de profit şi pierdere consolidat al exerciŃiului financiar şi
ale celor aferente exerciŃiilor financiare precedente, şi suma
impozitului de plătit pentru aceste exerciŃii, cu condiŃia ca această
diferenŃă să fie semnificativă pentru scopul impozitării viitoare.

306
 Teste autoevaluare:

1. Cine trebuie să elaboreze politicile contabile funcŃie de

specificul activităŃii?
a. Ministerul de FinanŃe conform cu sistemul contabil
implementat într-o Ńară;
b. Directorul economic sau altă persoană cu atribuŃii în acest
sens;
c. Conducerea fiecărei entităŃi, luând în considerare părerea
unor specialişti ce cunosc activitatea acesteia dar şi strategia
adoptată.

2. Ce informaŃii trebuie prezentate explicative referitoare la

bilanŃ, dacă entitatea in cursul exerciŃiului în curs a emis valori
mobiliare?
a. valoarea de emisiune a acestora şi valoarea de
răscumpărare;
b. tipul valorilor mobiliare emise, valoarea de emisiune pe
fiecare categorie şi suma primită;
c. tipul valorilor mobiliare emise, valoarea de emisiune pe
fiecare categorie, valoarea de răscumpărare şi suma primită;

3. Valoarea totală a angajamentelor financiare sub forma

garanŃiilor, girurilor şi ipotecilor de orice fel, în condiŃiile când nu
îndeplinesc condiŃiile pentru a fi recunoscute în bilanŃ, se mai
prezintă în notele explicative?
a. nu, deoarece nu îndeplinesc condiŃiile minime de
recunoaştere impuse de directivă;
b. se prezintă în notele explicative în măsura în care aceste
informaŃii sunt utile pentru evaluarea poziŃiei financiare;
c. se prezintă în notele explicative întrucât sunt înregistrate în
contabilitate şi ele sunt utile pentru unii utilizatori;

4. Riscurile şi beneficiile unei entităŃi sunt influenŃate de :

a. politica de preŃuri ale entităŃii în raport cu concurenŃa;
b. localizarea geografică a operaŃiilor desfăşurate, dar şi de
politica de preŃuri;

307
 c. localizarea geografică a operaŃiilor desfăşurate cât şi de
localizarea pieŃelor acestora;

5. Viteza de rotaŃie a activelor imobilizate evaluează:

a. eficacitatea managementului acestora prin raportarea cifrei
de afaceri la activele circulante deŃinute de entitate;
b. eficacitatea managementului acestora prin raportarea cifrei
de afaceri la totalul activelor deŃinute de entitate;
c. eficacitatea managementului acestora prin raportarea
beneficiului din exploatare la totalul activelor deŃinute de entitate;

Bibliografie:
1.Galiceanu Mihaela, Bogdănoiu Cristiana-LuminiŃa. 2010.
Management financiar contabil. Editura Sitech. Craiova

308