TITLUL I.

Notiuni introductive
1.1. Notiuni de drept bancar
Istoricul notiunii de drept bancar. Premisele aparitiei notiunii de drept bancar
Pina la inceputul anilor '90, dreptul bancar exista numai la nivel conceptual, inglobind norme
juridice ce apartineau:
dreptului civil: acesta reglementa raporturile bazate pe egalitatea bancilor intre ele sau fata de
clientela lor. Totalitatea acestor reguli forma grupa „relatiilor de decontari si credit" din cadrul
obiectului dreptului civil1. Dupa cum se remarca in doctrina, aceasta reglementare atingea numai
suprafata relatiilor in cauza, lasind fara atentie mecanismele importante ale relatiilor de decontari
si credit, ex. decontarile interbancare, sistemul conturilor de corespondent etc.2
dreptului financiar: acesta continea norme guvernind organizarea si activitatea bancii de stat
a U.R.S.S. si a bancilor specializate de stat (TlpoMCTpoH6aHK, Bneui3KOHOM6aHK,
KnJicou6aHK s.a.)- E si firesc, deoarece pina in 1990 bancile operau in exclusivitate cu
mijloacele statului (cu exceptia bancii de economii de stat - C6ep6anK), astfel incit bancile
efectuau mai curind deservirea de casa a clientilor, iar relatiile bancare din acea perioada puteau
fi fara echivoc numite relatii de drept public3.
Ca efect, in doctrina juridica nu numai ca nu se utiliza termenul de „drept bancar", existenta lui
era totalmente negata de teoria socialista a dreptului, iar sintagma „drept bancar" era utilizata
doar ca sinonom al legislatiei bancare - compartiment al legislatiei civile, sau, dupa caz,
financiare4. Dreptul bancar era considerat un institut fie al dreptului civil, fie al dreptului
financiar: savantii rusi I.S. Gurevici5 si E.A.Rovinski6 considerau
dreptul bancar o subramura a dreptului financiar, iar M.L.Kogan era de parerea ca relatiile
juridice bancare sint de natura civila7.
Notiunea de drept bancar s-a afirmat in limbajul curent8 o data cu aparitia si dezvoltarea
sistemului bancar al Republicii Moldova, dupa adoptarea de catre Parlament a Legii nr. 599-XII
din 11 iunie 1991 „Cu privire la Banca Nationala de Stat a Moldovei'"', si Legii nr. 601-XII din
12 iunie 1991 „Cu privire la banci si activitatea bancara"10. Astfel, crearea unor banci noi si/sau
comercializarea celor existente (1) si formarea in consecinta a unui sistem bancar bi-nivelar (2),
ceea ce a stimulat dezvoltarea pietei serviciilor financiare si celei de capital (3), au condus la
aparitia termenului de drept bancar, ca notiune generica pentru a desemna initial normele ce
veneau sa completeze prevederile normelor de drept civil si financiar, in materia activitatii
bancare. Totusi, dupa cum remarca unii autori, argumentul afirmarii acestui termen in limbajul
curent nu este suficient pentru a afirma existenta dreptului bancar —cu acelasii succes se poate
vorbi despre dreptul editorial, dreptul acvatic, dreptul minier, dreptul atomic sau oricare alt fel de
drept". Compartimentele urmatoare vin sa justifice notinea de drept bancar ca ramura de drept si
stiinta juridica.
Definitie
Notiunea de drept bancar este susceptibila de o dubla acceptiune: ca ramura de drept
si ca stiinta juridica.
Doctrina juridica a stabilit mai multe definitii ale ramurii dreptului bancar. Unii autori
indica la sinonimia sintagmei „drept bancar", in calitatea sa de ramura de drept, cu
„legislatie bancara"12.
Christian Gavalda si Jean Stoufflet definesc dreptul bancar ca o totalitate de reguli:
a) ce fixeaza statutul intreprinderilor din sfera „comertului cu bani" si, b) care sint
aplicabile activitatii lor. Dupa cum mentioneaza autorii, dreptul bancar este un drept al
unei profesiuni13.
Savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily afirma ca dreptul bancar constituie o
ramura de drept, ce stabileste nu numai principiile organizarii si functionarii bancilor, ci
cuprinde si normele care reglementeaza conditiile de acordare a serviciilor financiare si
celor conexe lorN.
Savantul german R. Kohls mentioneaza ca dreptul bancar „exista ca drept public si drept privat...
Dreptul bancar public cuprinde supravegherea de stat asupra activitatilor bancare si organizarii

1
acestora. Dreptul bancar privat, este dreptul contractelor si tranzactiilor bancare"15.
Savantul canadian O. Ogilivie considera ca dreptul bancar cuprinde reglementarile activitatii
bancilor si altor institutii financiare, reglementari care sint stabilite prin lege si practica
judiciara16.
Doctrina juridica rusa cunoaste o elaborare mai succinta a notiunii de drept bancar. Astfel, L.G.
Efimova defineste dreptul bancar drept o stiinta juridica, avind obiect de studiu totalitatea actelor
normative, ce reglementeaza modul de organizare si activitate a institutiilor de credit, care sint de
regula banci, cit si de efectuare de catre ele a operatiunilor bancare". O.M. Oleinik afirma ca
dreptul bancar este format din totalitatea normelor si institutiilor juridice, ce reglementeaza prin
combinarea intereselor publice si private, relatiile sociale ce apar in procesul crearii sistemului
bancar (1), cit si relatiile cu participarea bancilor avind obiect circulatia instrumentelor financiare
in calitatea lor de mijloc de schimb, etalon al valorii si marfa (2)18.
Totusi toate definitiie in cauza se racordeaza la un numitor comun: recunoasterea dreptului
bancar ca totalitate de norme ce reglementeaza activitatatea bancara. in functie de scopul lor
specific de reglementare (statutul juridic al bancilor, sau operatiunile desfasurate de ele), aceste
norme au natura materiala sau procedurala (pentru detalii vezi infra intrebarea 3: „Izvoarele
reglementarii juridice a dreptului bancar"). Consideram ca toate definitiile sus-mentionate
reflecta, cu o complexitate si exhaustivitate diferita de la o notiune la alta, esenta dreptului
bancar - ramura a dreptului care inglobeaza totalitatea normelor juridice de natura
publica si privata, ce au ca obiect de reglementare organizarea si functionarea sistemului
bancar, statutul juridic al bancilor si regimul juridic al operatiunilor bancare.
Metoda reglementarii juridice a relatiilor bancare
Metoda unei ramuri de drept este definita ca „modul in care statul actioneaza asupra unor relatii
sociale"19. Fiecare ramura de drept este caracterizata prin metoda sa proprie, particularitatile
careia se exprima intr-o maniera concentrata prin statutul juridic al subiectilor, temeiurile de
formare a raporturilor juridice, modurile de stabilire a continutului acestora, sanctiunile
juridice20.
Dupa cum s-a afirmat in doctrina, metoda dreptului bancar combina metoda autoritara, bazata pe
subordonarea institutiilor bancare bancii centrale, cu metoda egalitatii juridice a bancilor in
relatiile lor cu clientela sau cu alte banci21. In ceea ce priveste specificul metodei dreptului
bancar, acestea se caracterizeaza prin:
existenta unui sistem elaborat de principii, prezumptii si derogari (ex. norme cu privire la
suficienta capitalului ponderat la risc, secretul bancar etc);
utilizarea frecventa a uzantelor in materie bancara;
differentierea normelor juridice in functie de destinatarul lor;
existenta unor reguli specifice (ex. cele reglementind standardele de prudenta bancara, cele
procedurale etc).
Locul dreptului bancar in sistemul de drept
Opiniile exprimate in literatura de specialitate asupra locului dreptului bancar in sistemul
de drept, sint eterogene.
Unii autori neaga (mai corect, negau) independenta dreptului bancar fata de alte ramuri
de drept (ex. I.S. Gurevici, E.A. Rovinskii si M.L. Kogan - pentru detalii vezi supra
compartimentul „Istoricul notiunii de drept bancar").
Alti autori, declarind apartenenta normelor bancare la dreptul comercial, declara totusi
oportunitatea metodologica si sistemica a studierii separate a acestora in cadrul unui
curs aparte22.
O alta pleiada de autori afirma autonomia dreptului bancar ca ramura de drept: ex. vezi
supra notiunile dreptului bancar, date de savantii francezi Christian Gavalda si Jean
Stoufflet23 si savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily.
Al patrulea grup de autori se mentin pe pozitii mai putin categorice. Unii plaseaza
dreptul bancar la jonctiunea notiunilor de „ramura de drept" si „subramura de drept",
ex. Cabatova L.G, afirma ca dreptul bancar nu este nici ramura, nici subramura a dreptului,

2
deoarece: a) relatiile reglementate de el nu poseda un asa grad de „specificitate" care
sa le permita sa formeze obiectul unei ramuri de drept; b) metoda de reglementare a
activitatii bancare contine atit elemente dispozitive, cit si imperative24. Altii mentioneaza
ca dreptul bancar este o totalitate de norme, in curs de a deveni ramura_a.cirepjului25.
In ceea ce ne priveste, ne raliem la parerea acelor autori care sustin autonomia dreptului
bancar ca ramura de drept. Aceasta deoarece, dupa cum am indicat mai sus, dreptul
bancar poseda un obiect distinct si o metoda aparte de reglementare a raporturilor
juridice bancare. Or, o ramura de drept se caracterizeaza prin doua elemente de baza, ce o
delimiteaza de alte ramuri: obiectul propriu de reglementare si metoda specifica26. Acceptarea
apartenentei dreptului bancar la alte ramuri de drept - cum ar fi dreptul civil, dreptul comercial
sau dreptul financiar - ar echivala cu identificarea obiectului si metodei dreptului bancar cu
obiectul si metoda acestor ramuri, ceea ce nu ar fi corect. La justificarea autonomiei dreptului
bancar ca ramura de drept este necesar de a tine cont de perspectiva evolutiva a acestuia. in acest
caz, pot fi explicate pozitiile exponentilor doctrinei socialiste27, care plasau dreptul bancar in
cadrul unor alte ramuri de drept, spre exemplu dreptul financiar - in conditiile unei economii
centralizate, in cadrul careia cvasitotalitatea bancilor operau cu mijloacele banesti ale statului, iar
insasi creditarea se efectua in mod planificat, dreptul bancar era nimic mai mult decit un
compartiment al dreptului financiar care reglementa gestiunea finantelor publice, iar relatiile
juridice cu participarea bancilor erau, fara echivoc, de natura publica. Totusi este dificil de a
identifica locul dreptului bancar in structura sistemului national de drept - adica de a-1 plasa pe
acesta in grupul ramurilor de drept public sau privat. Multi autori mentioneaza faptul ca normele
bancare au o natura mixta - unele din ele sint de natura publica (ex. normele menite sa asigure
securitatea sistemului bancar prin stabilirea cerintelor prudentiale si de asigurare a depozitelor),
esenta celorlalte insa invedereaza apartenenta acestora la dreptul privat (ex. normele referitoare
la relatiile banca-client in cadrul raporturilor de constituire si gestionare a conturilor)28.
Imixtiunea elementelor de drept public in cel privat este un simptom al interconexiunii dreptului
bancar cu alte ramuri de drept, si nu numai.
Pe de o parte, normele de drept bancar care stabilesc principiile organizarii si functionarii
institutiilor financiare constituie o forma de exprimare a politicii monetar-creditare a statului, in
acest sens, normele dreptului bancar au tangenta cu normele de drept statal si administrativ.
Totodata, este necesar de mentionat ca intelegerea principiilor dreptului bancar este legata
indispensabil de studierea domeniilor reglementate de normele acestei ramuri de drept: teoria
finantelor, creditului si contabilitatii29.
Caracterele si tendintele dreptului bancar contemporan
Tendintele dezvoltarii dreptului bancar la etapa contemporana, mentionate in doctrina, sint
urmatoarele:
dinamismul evoluant al legislatiei bancare interne, cit si al instrumentelor materiale de drept
international uniform in domeniull bancar;
corporativitatea dreptului bancar. Aceasta tendinta isi are fundamentul in particularitatea
dreptului bancar, indicata de Gavalda si Stoufflet - „drept al profesiunii". Pe cale de consecinta,
pentru dreptul bancar este caracteristica rata inalta a reglementarilor, elaborate de banca centrala
a statului, si nu de catre organul legislativ. in Republica Moldova activitatea bancara este
reglementata aproape in totalitate de actele normative elaborate de Banca Nationala a Moldovei,
numarul legilor, hotaririlor Parlamentului si Guvernului in acest domeniul fiind redus.
complexitatea si specificitatea normelor de drept bancar, continutul carora este puternic
influentat de legitatile economice si financiare ale activitatii bancare. Aceasta este o consecinta,
totodata, a unor fenomene noi in activitatile bancare traditionale: a) importanta cresinda
decontarilor prin virament, in utilizarea carora rationamentele legale incep a fi substituite prin
consideratiunile eficientei si utilitatii (1), in acelasii timp, sint tot mai frecvent utilizate
modalitati principial noi de decontare (ex. platile electronice) (2); dematarializarea continua a
banilor si valorilor mobiliare, ce schimba fizionomia riscurilor aferente circulatiei acestora (ex.
riscurile pierderii sau deposedarii sint substituite prin riscul inflatiei, falimentului etc);

3
implicarea tehnologiilor informationale in operatiunile bancare, ceea ce conduce la aparitia
noilor institutii si norme (ex. Standardele Internationale de Transfer al Datelor prin
Teletransmisiune (UNCID), sistemul de clearing bancar electronic SWIFT; aparitia „banilor
electronici" etc).
internationalizarea dreptului bancar, in sensul penetrarii tot mai vaste a reglementarilor
nationale in domeniull bancar de catre standardele internationale aprobate atit la nivel
interguvernamental, cit si neguvernamental (codificari ale uzantelor bancare).
1.2. Raporturile juridice bancare
Definitia si clasificarea
Conform opiniei majoritare exprimate in doctrina, raportul juridic se prezinta ca o varietate a
raporturilor sociale, reglementata de norma juridica, participantii careia dispun de drepturi si
obligatii reciproce, pe care le realizeaza cu scopul satisfacerii intereselor si necesitatilor lor, intr-
un mod aparte, reglementat si garantat de stat in persoana organelor lui3".
Obiectul dreptului bancar se deduce din definitia lui si determina locul acestuia in sistemul de
drept. Astfel, definitiile indicate mai sus denumesc in majoritatea lor obiectul dreptului bancar-
relatiile juridice bancare. Totusi doctrina e mai putin uniforma la definirea notiunii de relatie
juridica bancara (sau raport juridic bancar).
O.M. Oleinik afirma ca totalitatea acestor raporturi constituie notiunea de „activitate bancara",
definindu-le ca relatii sociale reglementate de normele de drept public si privat, care se formeaza
in procesul activitatii bancilor si altor institutii creditare31. Dupa Gavalda si Stoufflet obiectul
dreptului bancar il constituie raporturile juridice legate de crearea, functionarea si lichidarea
institutiilor bancare32. O descriere mai incapatoare se contine in notiunea dreptului bancar,
prezentata de Pollard, Passeik, Ellis si Daily" - acesteia includ in notiunea de drept bancar si
relatiile legate de acordarea serviciilor financiare si a altor servicii conexe.
L. G. Efimova considera ca dreptul bancar reglementeaza un cerc de relatii juridice, ce este
insuficient pentru a-si justifica autonomia ca ramura de drept: cele legate de activitatea bancilor
comericale si a bancii nationale, cit si de organizarea sistemului ereditar si acordarea de catre
banci a serviciilor clientelei sale. Ne raliem la pozitia autorilor rusi O.M. Oleinik si L.G.
Efimova, agreind parerea ca relatiile juridice bancare ce se formeaza in procesul activitatii (si nu
simplu functionarii — ceea ce poate fi redus la activitatea interna a bancilor si altor institutii
creditare - n.n.) bancilor comerciale fac parte integranta din obiectul dreptului bancar.
Relatiile juridice bancare sint specifice prin subiectii lor - bancile sau institutiile financiare. Din
acest punct de vedere, acestea se clasifica in:
relatiile intre Parlament si Banca Nationala (ex. referitoare la raportarea asupra situatiei
monetare, aprobarea politicii monetar-creditare);
relatiile intre Guvern si Banca Nationala (ex. referitoare la reprezentarea mutuala);
relatiile intre Banca Nationala si bancile comerciale (ex. referitoare la licentierea bancilor,
controlul si supravegherea lor);
relatiile intre banci comerciale avind ca obiect efectuarea operatiilor bancare (ex. de
deschidere a conturilor de corespondent, de efectuare a decontarilor interbancare);
relatiile intre banci avind ca obiect crearea uniunilor, asociatiilor, caselor de clea-ring si altor
formatiuni colective;
relatiile intre banci si clientela (ex. cu privire la deschiderea conturilor, efectuarea platilor,
obtinerea creditului);
Un alt criteriu de clasificare ar fi natura activitatilor bancare, ce constituie unul din obiectul
relatiilor in cauza. Utilizind acest criteriu, deosebim relatiile juridice ce se formeaza cu privire la:
" operatiile bancare active (ex. acordarea creditelor, scontul cambiilor);
operatiile bancare passive (ex. institutia juridica a contului bancar, emisiunea de catre banci a
valorilor mobiliare);
operatiile bancare de intermediere (ex. relatiile de plati);
operatiile bancare facultative (ex. acordarea serviciilor de consultanta), in functie de
continutul raporturilor juridice bancare, deosebim raporturile:

4
 patrimoniale (ex. legate de atragerea si amplasarea mijloacelor banesti);
nepatrimoniale (ex. legate de protectia secretului bancar).
in functie de specificul raporturilor juridice bancare, distingem cele:
materiale (ex. referitoare la operatiunile bancare); si
organizationale, sau procedurale (ex. cu privire la stabilirea structurii interioare a bancilor,
sau a sistemului bancar in general).
in functie de izvorul si sursa de reglementare a rapoartelor juridice bancare, acestea se
clasificam:
relatii provenind din normele de drept, care la rindul lor pot fi:
" relatii provenind din normele continute in legi si alte acte normative (ex. cu
privire la formarea rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale);
relatii provenind din acte administrative (ex. cu privire la eliberarea licentelor); relatii
provenind din contracte (ex. cu privire la deschiderea contului bancar).
Structura raportului juridic bancar
in teoria generala a dreptului e larg raspindita teoria care intelege prin structura raportului juridic
totalitatea elementelor acestuia, adica subiectele, obiectul si continutul raportului34.
Obiectul
Obiectul unui raport juridic este „conduita umana, ce se realizeaza de catre subiectii raportului
juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor"55, ori, intr-o formula mai
simpla, ceea referitor la ce apare si exista raportul respectiv. Din definitiile raportului juridic
bancar, prezentate mai sus, conchidem ca obiect al acestora este:
lato sensu - activitatea bancara;
stricto sensu - activitatea bancilor comericale si a Bancii Nationale, cit si organizarea
sistemului ereditar si acordarea de banci a serviciilor catre clientela sa. Dupa cum s-a mentionat
mai sus, obiectul raporturilor juridice bancare constituie unul din criteriile de clasificare a
acestora. Activitatea bancara, ca obiect al raporturilor juridice bancare, a constituit obiectul de
studiu al doctrinelor juridice si economice bancare, definitiile ei fiind multiple. Cele mai timpurii
definitii le intilnim in doctrina economica a Rusiei tariste: Seffle definea activitatea bancara
drept „domeniul de comert, ce consta in transmiterea in folosinta a capitalului mobil inlocuibil.
Acest capital prin intermediul creditului este directionat spre producerea si circuitul bunurilor,
sau spre rambursarea, prin intermediul platilor, a valorii banesti a acestor bunuri"; un alt
economist, Lifman, considera ca activitatea bancara este „acel domeniul al comertului,
care-si propune drept scop colectarea, pastrarea si acordarea in folosinta a capitalului banesc.
intr-un cuvint, activitatea bancara consta in „comertul cu capital"; pe pozitii similare se mentinea
si economistul german din acea perioada Adolf Veber36.
Subiectele
Subiectii raportului juridic bancar sint, dupa cum s-a mentionat mai sus:
clientela bancii.
Din ea pot face parte persoane fizice sau juridice, indiferent de modul de organizare si forma de
proprietate, cit si intreprinderile cu investitii straine, persoanele fizice si juridice straine.
« bancile si alte institutii financiare, cit si formatiunile colective ale acestora. Acestei categorii
ii apartin Banca Nationala a Moldovei si bancile comerciale sau alte institutii financiare. Un loc
aparte il ocupa Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei. Modul de organizare, lichidare
si activitate al acestor subiecti va constitui obiectul studiului continut in Titlul III.
organele puterii si administratiei de stat (Parlamentul, Guvernul, organele administratiei
publice locale).
Continutul
Continutul raportului juridic este format din totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor
juridice ale subiectilor acestei relatii. Dreptul subiectiv deseori este definit ca o masura a
comportamentului permis, liber si garantat de lege". Drepturile subiective ca element al
continutului raportului bancar poarta o amprenta a specificitatii, combinind in ele atit natura
contractuala, cit si cea legala (ex. raporturile legate de efectuarea platilor- drepturile subiective

5
ale ordonatorului platii sint indicate in contractul incheiat cu banca, insa legislatia bancara
referitoare la decontari stabileste obligatiile bancii si procedura de efectuare a decontarilor.
Astfel, dreptul subiectiv evocat este asigurat printr-o totalitate a obligatiilor atit contractuale, cit
si legale, ale bancii).
Continutul concret al drepturilor si obligatiilor subiectilor va fi examinat pe parcursul studierii
partii speciale a dreptului bancar, cu referinta la operatiile bancare specifice.
1.3. Izvoarele reglementarii juridice a dreptului bancar
Teoria generala a dreptului defineste izvorul dreptului ca act al creatiei de drept, obiectivizat in
forma documentara, care este sursa a normelor de drept respective si concomitent forma a
existentei lor juridice38. Desi in opinia unui grup de autori aceasta
este o notiune prea restrinsa, ne raliem la aceasta notiune considerind argumentele
oponentilor ei nejustificate39.
Particularitatile izvoarelor apartinind ramurii dreptului bancar sint:
ponderea inalta a actelor subordonate legii (circa 70% din acestea constituind deciziile
Consiliului de Administratie ale Bancii Nationale a Moldovei);
dinamismul inalt al dezvoltarii legislatiei bancare (ex. aproximativ 20% din actele Bancii
Nationale a Moldovei, ce contin reglementari noi sau le substituie cele precedente, au fost
aprobate in 1998).
Legislatia bancara a Republicii Moldova
Bazele constitutionale ale activitatii bancare
Normele cu privire la activitatea bancara, continute in Constitutia Republicii Moldova din 29
iulie 1994, sint de urmatoarele feluri:
norme ce se refera nemijlocit la activitatea bancara: art. 130 „Sistemul financiar-de credit".
Acest articol acorda monopolul emisiunii monedei nationale - leul (declarat moneda oficiala) -
Bancii Nationale a Republicii Moldova, la decizia Parlamentului;
norme ce se refera indirect la activitatea bancara. Acestea sint: a) normele ce reglementeaza
drepturile si obligatiile cetatenilor (ex. art. 46 - dreptul la proprietate privata si garantiile lui); b)
norme ce stabilesc competenta adoptarii actelor normative bancare (ex. art. 66 - aprobarea legilor
de catre Parlament).
Importanta principiilor constitutionale ale activitatii bancare consta in faptul ca acestea servesc
drept cadru general pentru elaborarea si adoptarea legilor si actelor subordonate legii in acest
domeniul (cele contrare Constitutiei neavind forta juridica - art. 7) (1); totodata, aceste norme
stabilesc minimul de drepturi si garantii pentru subiectii tuturor raporturilor juridice, inclusiv
celor bancare (2).
Legile generale si speciale in domeniul bancar
Totalitatea legilor organice si ordinare, ce au incidenta asupra sectorului bancar al republicii, se
grupeaza in doua categorii de baza: legi generale (obiectul de reglementare al carora nu il
constituie activitatea bancara, insa unele norme din legile mentionate privesc anumite aspecte ale
activitatii bancare), si legi speciale (care au fost elaborate cu scopul reglementarii raporturilor
juridice bancare). Legile generale, aplicabile activitatii bancare:
Legea Republicii Sovetice Socialiste Moldovenesti „Cu privire la aprobarea Codului Civil
alR.S.S. Moldovenesti ",26.12.1964;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la proprietate", nr. 459-X11,22.01.19914I;
" Legea Republicii Moldova „Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi", nr. 845-
XII, 03.01.199242; " Legea Republicii Moldova „Privind limitarea activitatii monopoliste si
dezvoltarea
concurentei", nr. 906-XII, 29.02.199243;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la secretul comercial", nr. 171-XIII, 06.07.199444;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la leasing", 731 -XIII, 15.02.199645;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la gaj", 838-XIII, 23.05.1996 s.a. Aceste legi stabilesc
cerintele generale fata de formele organizational-juridice ale activitatilor de antreprenoriat,
regulile generale cu privire la tranzactii si raspunderea contractuala etc.

6
in calitate de legi speciale bancare putem mentiona:
Legea Republicii Moldova „Cu privire la indexarea veniturilor banesti ale populatiei", nr.
824-XII, 24.12.1991;
" Legea Republicii Moldova „Cu privire la bani", nr. 1232-XII, 15.12.199247;
Legea cambiei, nr. 1527-XII, 22.06.199348;
Legea Republ icii Moldova „Privind Banca Nationala a Moldovei", nr. 548-XIII, 21.07.1995;
Legea institutiilor financiare, nr. 550-XUI, 21.07.199550;
' Legea Republicii Moldova „Privind asociatiile de economii si imprumut ale cetatenilor",
1505-XIII, 18.02.199851;
Legea Republicii Moldova „Privind Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei", 1555-
XIII,25.02.199852, si altele.
Aceste legi stabilesc principiile de activitate in sectorul bancar, principii ce se vor aplica prioritar
cu titlu de lex specialis, in cazul in care continutul legii speciale difera de regulile similare
prevazute de legea generala.
Actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei
Nu ne propunem ca scop de a face o lista oricit de aproximativa a actelor normative emise de
Banca Nationala a Moldovei, dat fiind numarului lor enorm (numai cele mai importante sint mai
mult de 70), aceasta ar fi o problema dificila. in cele ce urmeaza vom trece in revista numai
specificul acestor izvoare fata de celelalte. Conform art. 11 al legii, Banca Nationala emite
hotariri, regulamente, instructiuni si dispozitii. Acele din aceste acte, ce sint obligatorii pentru
bancile comerciale, alte persoane juridice si fizice, se publica in Monitorul Oficial al Republicii
Moldova" si intra in vigoare de la data publicarii sau de la data indicata in actul B.N.M. (in acest
ultim caz fiind obligatorie aducerea lui la cunostinta publicului). Art. 2 al legii defineste actele
sus-mentionate, dupa cum urmeaza:
Regulament - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, pentru
una sau mai multe categorii de institutii financiare si alte persoane juridice;
Ordonanta - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, cu
privire la una sau mai multe institutii financiare care constituie mai putin de o categorie de
institutii financiare.
" Recomandare - indrumare a Bancii Nationale fara putere obligatorie.
Legea nu da definitiile instructiunii si hotaririi B.N.M..
Totusi practica arata ca regulamentele si instructiunile sint aprobate prin Hotarirea
Consiliului de Administratie al B.N.M.. Din aceasta se poate conchide, ca hotaririle
sint actele emise de Consiliul de Administratie al B.N.M., si data fiind cerinta ca toate
actele indicate la art. 11 sa fie aprobate de el, acestea vor fi aprobate prin hotaririle
consiliului. Totodata, aceste hotariri pot avea si un caracter operativ, reglementind
probleme de ordin curent din activitatea B.N.M.. Aceasta concluzie este confirmata de
redactia articolele 21 si 26 ale legii.
Pe masura examinarii unor compartimente aparte din cursul de fata, va fi prezentata
lista actelor normative ale B.N.M. referitoare la tema in cauza.
Actele internationale de drept uniform
Actele intermantionale in materie de drept bancar se clasifica in 3 grupe mari:
Conventiile bi- si multilaterale, ce actioneaza pe teritoriul statelor semnatare (ex. Conventiile
de la Geneva din 1930 cu privire la cambie, legea uniforma a cambiei si
niDffltle timbru in operatiile cambiale; Conventiile de la Geneva din 1931 cu privire
la cec, legea uniforma a cecutului si taxa de timbru in operatiile cu cecuri, etc.) Uzante
uniformizate, ce reglementeaza efectuarea unor operatiuni bancare (ex. Publicatia nr. 500 a
C.I.C, de la Paris „Reguli si uzante uniforme cu privire la acreditivul documentar", intrata in
vigoare la 01.01.1994; Publicatia nr. 522 a C.I.C. de la Paris „Reguli si uzante uniforme cu
privire la incasso documentar", intrata in vigoare la 01.01.1998; etc). Particularitatea acestor acte
este aplicabilitatea lor fata de operatiunile reglementat doar atunci cind partile prevad expres
aplicarea lor, prin inserarea clauzei respective in contractul incheiat.

7
Standardele internationale, ex. cele elaborate de Organizatia Internationala de Standardizare
(ISO - engl. International Organization for Standartization). Stardardele in cauza prezinta
totalitatea de cerinte tehnice, agreate de ISO pentru documentele bancare. Respectarea lor este
importanta deoarece la standardele ISO s-au aliniat multe din tarile lumii. Un exemplu al acestor
standarde sint Directoriile Natiunilor Unite pentru Schimbul Electronic de Date in domeniile
Administratiei, Comertului si Transportului, publicate de ISO in 1993 (United Na-tions
Directories for Electronic Data Interchange for Administration, Commerce and Transport-
UN/EDIFACTDirectories [1993]).
Unii autori indica si alte izvoare ale dreptului bancar, cum ar fi actele bancilor comerciale,
practica arbitrala, uzantele bancare53.

TITLUL II. Notiuni generale despre banci si sistemul bancar

2.1. Istoricul aparitiei bancilor si profesiunii bancare. Provenienta termenului „banca"
in literatura de specialitate este discutabila problema aparitiei bancilor ca institutii
financ iar-creditare.
Astfel, unii autori afirma ca bancile au aparut in conditiile capitalismului manufacturier,
in forma caselor bancare (care, spre deosebire de cele camataresti, acordau credit
capitalistilor industriali si comerciali pentru o dobinda moderata), iar apoi in forma
bincilor-societati pe actiuni. Bancherii si bancile - ca „forme speciale ale intreprinderilor
capitaliste"54 — au aparut in primul rind in orasele italiene (Venetia, Genova) in sec.
XIV-XV55.
Alti autori arata ca bancile apar pentru prima data in perioada feudala56.
insa majoritatea autorilor considera ca bancile au aparut inca in epoca antichitatii".

8
Astfel, conflictul doctrinal referitor le aparitia bancilor si activitatii bancare, cuprinde
nu o perioada de citeva decenii sau chiar secole, ci de doua milenii.
Etimologia cuvintului banca nu faciliteaza citusi de putin identificarea originii istorice
a bancilor. Dr. Urs Emch, Dr. Hugo Renz si Franz Bosch mentioneaza ca termenul de
banca provine de la cuvintul italian „banco", dupa denumirea tejghelei camatarilor
italieni, ce se ocupau cu schimbul banilor in pietele publice58. De aceeasi parere sint si
autorii v. 1 al monografiei „EaiiKoecKuu nopmdje.ib"59. Astfel, primele banci au aparut
in baza schimbului de monede60.
Totusi, daca ar fi sa pornim de la notiunea de „banca" la stabilirea momentului aparitiei
acestor institutii, vom vedea ca desi exista o legatura strinsa intre aparitia schimbului
de monede si aparitia bancilor, „comertul cu bani" nu a fost conditia sine qua non
pentru aparitia societatilor bancare. Cu alte cuvinte, se poate afirma ca aceasta activitate
legata de schimbul banilor a dus la aparitia profesiunii bancare dar nu in mod necesar si a
bancilor in general. Dupa cum afirma autorii monografiei „EaiiKoecKuu nopmenb", existenta
relatiilor dintre creditor si debitor nu inseamna ca aceste relatii au natura bancara - exista o
diferenta intre raporturile bancare si cele camataresti. Aceasta deosebire consta in urmatoarele:
creditarea bancara are in principiu ca scop satisfacerea intereselor economice ale debitorului,
si nu a necesitatilor de consum;
operatiile de credit ale bancii sint efectuate in mod sistematic, spre deosebire de cele
camataresti;
ultimul specific al relatiilor bancare este combinarea relatiilor de credit cu deservirea
contului clientului de catre banca61.
Astfel, sarcina stabilirii momentului aparitiei bancilor este legata de stabilirea perioadei in care
au aparut institutiile care au inceput sa efectueze operatiile sus-mentionate. in aceasta ordine de
idei, ne raliem la parerea acelor autori care afirma ca „originea practicilor bancare se pierde in
negura timpurilor"62. Primele probe ale existentei operatiunilor bancare le gasim in
Epoca antica
Codul regelui babilonean Hammurabi, descoperit sub ruinele templului din Susa in anul 1901 si
expus in Muzeul Luvru, ne vorbeste despre existenta in acea epoca a normelor ce reglementau
imprumuturile de cereale (cu o dobinda anuala de 33%) si argint (cu o dobinda anuala care varia
intre 12% si 20%), cerind ca toate contractele de imprumut sa fie vizate la functionarii de stat.
O alta dovada a existentei operatiunilor bancare in epoca antica o constituie tablele de
contabilitate, care au fost descoperite sub ruinele templului Uruc din Mesopotamia. Aceste table
dovedesc ca templul din Uruc, care dateaza cu anii 3400-3200 i.Hr., prin activitatile sale de
inregistrare a operatiunilor efectuate cu depunerile banesti aflate la pastrarea lui si prin crearea
primelor forme ale decontarilor pe cont (transferul de pe o tabla pe alta, sau „transferit"), s-a
afirmat ca unul din cele mai vechi edificii bancare din istoria omenirii. Deci efectuarea
transferurilor de mijloace la cererea clientului isi are originea in Mesopotamia antica63.
in Grecia antica, operatiunile bancare erau efectuate atit de persoane juridice, cit si fizice. in
templele grecesti din Delphi, Delos, Samos, Efes, se concentrau bogatiile acumulate pe parcursul
razboaielor duse de Grecia: spre ex. in templul Artemidei din Efes se acumula tezaurul de pe
tarmul asiatic al Greciei, iar in templul lui Apollo din Delphi se concentrau bogatiile din partea
europeana a Greciei. Operatiunile de schimb erau practicate si de zarafi, numiti in Grecia
„trapezistii" (de la „trapeza" - denumirea
greaca a tejghelelor camataresti, instalate in pietele publice - Agora). Pledoariile lui Socrate si
Demostene invedereaza complexitatea, minutiozitatea si profesionalismul operatiunilor efectuate
de trapezisti.
in scopul evitarii influentei negative - dupa parerea criticilor64 politicilor camataresti din Atena si
Delos - unele orase-cetati grecesti (polisuri) au inceput a deschide, cu incepere din sec. IV,
primele banci publice care, pe linga efectuarea operatiunilor de imprumut si schimb de moneda,
si-au asumat si functia de stringere a impozitelor si batere a monedei.
Colegi de breasla cu „trapezistii" din Grecia antica au fost mensarii (sau „collectarii") din Roma

9
Antica (,/nensae" erau denumite bancile publice create in Roma, colaboratori ai carora au fost
mensarii, sau mensarienii). Prin urmare, Roma a preluat traditia greaca a bancilor publice, menita
sa acorde imprumuturi fara camata, in interesele nevoiasilor. Institutiile bancare publice erau
dirijate de functionarii statului, activind in conformitate cu reglementarile regale. Bancherii
privati insa isi desfasurau activitatea in provincie, in birourile inchiriate de stat, care se numeau
tabernae. Se motiva raspindirea acestor comercianti in provincii prin faptul ca la periferie nivelul
dobinzii era liberalizat, in perioada antica imprumutul banilor se facea in conditiile unei dobinzi,
care uneori se ridica la 36% anual.
Despre evolutia activitatilor bancare in Dacia traiana ne povestesc cele circa 50 de tablite
cerate, descoperite intre anii 1786 si 1855 in galeriile minelor de aur, construite de imperatorul
Traian pe teritoriile dacilor cuceriti. Douazeci si cinci de tablite din acestea, ce s-au pastrat in
pofida fragilitatii sale (tablitele - triptychon - sint confectionate din lemn de brad, iar inscriptiile
pe ele sint facute cu ciara) mai mult de 16 secole, au fost publicate integral la Berlin, de catre
istoricianul Theodor Mommsen, in volumul III al operei sale Corpus Inscriptionum Latinarum.
Cea dea Bea tablita, reprodusa la pag. 931 a lucrarii mentionate, contine contractul pentru
constituirea unei societati bancare - Societas Danistariaef'5, redactat la 28 martie anul 1676(i. O
alta etapa de dezvoltarea a activitatilor bancare si a bancilor are loc in perioada numita
Evul Mediu
Activitatea bancara in epoca medievala a regresat in comparatie cu cea sclavagista. Una din
cauzele de baza a fost interzicerea de catre biserica, prin hotarirea Consiliului de la Niceea din
anul 325, a imprumuturilor aducatoare de dobinda. Aceasta masura a fost inspirata de Biblie,
care in Evanghelia de la Sfintul Luca spune: „Iubiti-va dusmanul, faceti numai bine si
imprumutati fara a pretinde ceva".
Totodata, bisericile din Bizant au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, gratie faptului ca in 529-534
imparatul Justinian codifica uzurile romane in domeniul bancar, stabilind nivelul dobinzii de 6%
anual, cu exceptia creditelor maritime (12%) si bisericesti (3%). Occidentul medieval insa exista
sub interdictia perceperii dobinzilor pentru creditele acordate.
Pe de alta parte, tendinta de liberalizare a restrictiilor canonice impuse activitatilor camataresti in
aceasta perioada, nu s-a manifestat cu aceeasi intensitate in Europa Occidentala - mai receptiv la
exigentele bisericii, regele Charlemagne in anul 789 extinde interdictia dobinzii, aplicabila
clerului, si asupra operatiunilor de imprumut ale laicilor-fenomen care este explicabil prin
usurinta relativa a aplicarii acestei masuri in conditiile economiei naturale, raspindita in Europa
Occidentala, si mult mai putin in Bizant. Secolul X, care cunoaste cuceririle normande si
cruciadele, nu a schimbat totusi in mod substantial atitudinea bisericii fata de activitatile bancare
- chiar dupa schisma dintre Roma si Bizant, ce a condus la separarea bisericii ortodoxe de cea
catolica, crestinismul si-a reafirmat ostilitatea fata de practicarea dobinzii, la consiliul de la
Latran (1179) si cel de la Vienna (1311).
Totusi aceste masuri nu au impiedicat clerul sa se afirme in calitatea sa de bancher: creditele se
acordau cu conditia garantarii rambursarii creditului prin stabilirea ipotecii, biserica avind
dreptul de a valoriza fructele ei pe durata acordarii creditului. O alta modalitate utilizata de cler a
fost participarea la veniturile realizate de debitor de pe urma valorificarii imprumutului.
Este necesar de mentionat ca atitudinea negatorie a bisericii nu a fost unicul, si probabil nici
chiar cel mai important, obstacol in dezvoltarea relatiilor bancare in perioada medievala: caderea
Imperiului Roman a aruncat civilizatia in haosul unor economii naturale separate una de alta, in
aceste circumstante sofisticarea institutelor elaborate de romani pierdindu-si relevanta. Pina la
epoca cruciadelor, Europa era cutreierata doar de camatari particularii, acestia fiind cu
preponderenta negustori veniti din Orient. Mobilitatea cruciadelor a revigorat necesitatea in
schimbul de moneda, constituind cauza principala a inventarii cambiei.
Tendintele mentionate nu se manifestau in Rusia din acea perioada - situatie datorata diferentei
spectaculoase intre regimurile politice din tarile Europei Occidentale, si cel din Rusia: in
timpurile lui Iaroslav cel intelept dobinda era permisa: desi a fost stabilit plafonul ei maxim -
20% anual, acest plafon putea fi ridicat pina la 40% anual - in cazurile imprumuturilor de scurta

10
durata. Erau pedepsiti doar camatarii, care luau pentru imprumut dobinzi mai mari de 60%.
Perioada Renasterii
Turbulenta secolelor XIV-XV1, marcata prin importante evenimente istorico-politice (ex.
razboiul de 100 de ani), stiintifice (ex. inventarea tiparului), georgafice (ex. descoperirea
Americii) etc, a influentat si activitatile bancare, probabil cel mai semnificativ rezultat al acestor
schimbari fiind reaparitia bancilor publice in Spania (Taula de Cambi, 1401, Barcelona) si Italia
(Casa di Sari Georgio). Unii autori arata ca
aparitia bancii San Georgio din Genova in 1407-1408 a marcat crearea primei banci in sensul
contemporan al cuvintului67.
Italia, orasele medievale ale careia (Venetia, Florenta) au devenit veritabile centre comerciale ale
intregii Europe, continua sa exploreze avantajele pozitiei sale geopolitice (i.e. patrie a bisericii
catolice, unde se scurgeau impozitele colectate de biserica). Anume aici se restabileste traditia
camatareasca, initial in cadrul clerului -preotii franciscani se unesc sub egida municipalitatii intr-
o retea, denimita „Muntele de Pietate", ce are ca scop acordarea unor imprumuturi nevoiasilor.
Desi initial fara dobinda, reteaua cu timpul incepe a percepe un modest comision de la debitori,
pentru acoperirea cheltuielilor de functionare - tendinta ce se amplifica, pentru ca in anul 1515
consiliul crestin de la Latran (Roma) sa legitimeze dobinzile percepute de aceste asociatii
bancare, incep sa se revitalizeze si traditiile bancherilor privati - primii care se fac renumiti prin
profesionalismul lor, sint cei din nordul Italiei, din Lombardia (expressile contemporane, cum ar
fi „creditul lombard", sau faimoasa Lombard Street in Londra, fiind probabil inspirate de traditia
bancara din Lombardia).
O trasatura specifica a secolului al XVI-lea este deplasarea centrului comertului mondial din
regiunea mediteraneana spre tarile situate pe malul oceanul atlantic. Diminuarea constanta a
calitatii banilor-moneda si modificarile nenumarate ale etalonului monetar, cit si expansiunea
excessiva a creditului provoaca un lant de falimente importante - ex. incetarea platilor de catre
casele regale din Franta, Spania si Portugalia, in 1557; falimentul unui numar impunator de banci
private. Ca reactie la aceste fenomene, au inceput a reapare bancile publice - in 1587 este creata
Banco di Rialto, urmata in 1619 de Banco di Giro. Banco di Sint Ambrogio este fondata in 1593
la Milano, Amsterdamsche Wisselbank-la Amsterdam in 1609. Putin cite putin, italienii incep a
pierde pozitia monopolista pe piata serviciilor bancare.
Dupa crearea in 1531 a primei burse de la Anvers, incepe afirmarea distinctiei intre pietele
financiare si banci - daca primele confrunta in mod direct cererea (debitorii) si oferta
(creditorii)de imprumut, bancile trateaza in mod separat cu fiecare din cele doua categorii sus-
mentionate.
Perioada capitalista
Secolele XVII-XVIII se caracterizeaza prin „etatizarea" activitatilor bancare—implicarea statului
in activitatea bancara, determinata de: a) exigenta controlului asupra bancilor comerciale, si b)
necesitatea realizarii monopolului nou-aparut - emisiunea monetara, ca aparitie a banului-hirtie.
Primul exemplu al acestor fenomene este Banca din Amsterdam (1609), ce incepe a elibera
depunatorilor certificate negociabile - o forma incipienta a monedei de cont, cotate fata de
moneda oficiala (florinul sau guldenul). Totusi utilizarea acestei prime forme a monedei
fiduciare este impovarata de dobinzi si comisioane.
Urmeaza exemplul Bancii Venetiei (1637) care, in afara de primirea depozitelor la termen,
incepe sa elibereze certificate de depozit, ce se afirma ca o forma incipienta a monedei de banca:
desi emise la scadenta, ele pot fi rambursate inainte de termen - insa in acest ultim caz, nu la
valoarea nominala, ci la pret negociabil.
Pentru a evita inconventientele negociabilitatii rambursarii inainte de termen a certificatelor,
emise de bancile din Amsterdam si Venetia, comercialntul suedez Palmstruch fondeaza in 1656
Banca din Stocholm, care emite, in baza depozitelor constituite in acest sens, certificate bancare
care nu comporta costuri suplimentare la rambursarea lor (nici procentuale - dobinzi, nici fixe -
comisioane). Certificatele mentionate devin astfel prima forma istorica a bancnotelor, sau
monedei fiduciare69, ca o alternativa celei metalice. Banca din Stocholm a fost si prima banca ce

11
a inceput sa distribuie lichiditate fara atragerea prealabila a depozitelor cu acest scop. Exemplul
bancii din Stocholm a fost preluat de Banca Angliei, fondata in 1694: depunatorilor de numerar li
se oferea alegerea intre deschiderea unui cont purtator de dobinda, sau ridicarea echivalentului
depozitului constituit in bilete de banca ale bancii regale.
Traditia bancilor de emisiune a monedei fiduciare a fost continuata de Banca Statelor Unite ale
Americii (1791) si Banca Frantei, fondata de generalul Bonaparte in 1800. Dupa esecurile din
1856 si 1865 de constituire a unei banci unice de emisiune, prin efectul legii din 17 aprilie 1880
este creata Banca Nationala a Rominiei (statutul careia este aprobat la 22 mai 1880).
Perioada moderna
Secolul al XiX-lea este semnificativ prin extinderea etalonului metalic al valorii monedei
fiduciare. Prima banca ce a initiat ceea ce in terminologia bancara a fost ulterior desemnat prin
termenul convertibilitate a fost Banca Angliei. Desi prin efectul „Bank Restric-tion Act" din
1797, parlamentul englez interzice rambursarea in numerar a biletelor emise de banca reginei,
stabilind asa-numitul curs fortat al lirei sterline (este necesar insa de mentionat ca imposibilitatea
convertirii banilor-hirtie in aur a fost „compensata" cu neobligativitatea acceptarii acestora ca
mijloc de plata - deci, anularea cursului legal al banilor-hirtie), moneda scriptica sau scripturala
britanica isi restabileste echivalentul metalic - initial prin restabilirea traditiei bimetalismului, ce
presupunea convertibilitatea lirei sterline scripturale in echivalentul sau fie in aur, fie in argint.
Totusi, mentinerea echivalentei valorice intre bancnote, pe de o parte, si aur sau argint, pe de alta
parte, implica si mentinerea raportului valoric intre aur si argint - iata de ce bimetalismul este
abandonat in favoarea etalonului aur, la inceptut de Marea Britanie (1816), apoi de Franta
(1878) si de Statele Unite (1900).
in secolul XX apare diviziunea institutiilor bancare in banci, case bancare (sau banci private) si
institutii parabancare. Daca primele efectuau toata gama de servicii bancare, a doua categorie nu
se ocupa nici de emisiunea monetara, nici de colectarea depozitelor. Puterea caselor bancare se
baza pe notorietatea si averea personala a fondatorilor -exemple ale acestor banci familiale fiind
merchant s banks in Marea Britanie (precum banca familiei Rothshild). Institutiile parabancare,
la rindul lor, se clasificau in case de economii (ce colectau depozite, oricit de mici, cu scopul
plasamentului lor ulterior fara risc - activitatea de aducea depunatorilor o dobinda modesta, dar
stabila), cooperative de credit (asociatii ale persoanelor ce isi puneau in comun acumularile in
scopul creditarii reciproce, bazate mai mult pe increderea reciproca intre membrii acestor
asociatii inchise, decit pe garantii reale).
Perioada socialista si reforma bancara din anii '90
in perioada sovetica, activitatea bancara se afla sub semnul monopolului statului, fiind dirijata in
mod centralizat prin metode de comanda'1''. Operatiunile bancare se reduceau la mentinerea
viabilitatii intreprinderilor socialiste prin distribuirea centralizata de fonduri sub forma de credite
la o dobinda, stabilita tot de stat. insesi bancile erau entitati monopoliste cu capital integral de
stat, fiind doar citeva la numar: trei banci de stat cele mai mari - Foc6aHK CCCP, CrpoH6aHK
CCCP si BneiiiToprGaiiK CCCP. Reforma economica, inceputa de administratia primului (si
ultimului) presedinte al U.R.S.S. Mihail Gorbaciov (desemnata prin termenul „riepecrpoHKa") a
pus si inceputul reformei sistemului bancar, initiata prin doua hotariri ale Sovietului Ministrilor
din U.R.S.S., adoptate in 1987. in literatura de specialitate aceasta perioada este considerata ca
prima etapa a reformei bancare sovietice1".
in conformitate cu hotaririle mentionate, Banca de Stat a U.R.S.S. - FocGaHK CCCP-era lipsita
de monopolul sau si de capacitatea de a presta nemijlocit servicii financiare clientelei. Un alt
efect important al hotaririlor sus-mentionate este crearea in baza retelei existente a celor 3 banci
mentionate mai sus, a cinci banci specializate „ramurale": Banca pentru Activitate Economica
Externa (Bneiu3KOHOM6aHK CCCP), Banca de Constructii si Industrie (npoMCTpofi6aHK
CCCP), Banca Complexului Agroindustrial (ArponpoM6aHK CCCP), Banca Gospodariei
Locativ - Comunale si Dezvoltarii Sociale PKuncouGaHK CCCP), si, in sfirsit, a unei banci, ce
concentra depunerile persoanelor fizice, si asigura gestiunea mijloacelor persoanelor fizice si a
platilor catre acestea - Banca de Economii (C6ep6aiiK CCCP71). Totusi aceste actiuni reformiste

12
s-au soldat cu un succes moderat - reforma superficiala a relatiilor bancare din U.R.S.S.,
efectuata prin vechile mijloace administrative de comanda, nu a sporit eficienta bancilor
sovietice: desi majorarea numarului bancilor le-a apropiat pe acestea
de clientela, nu s-a produs nici o schimbare in calitatea si diversitatea serviciilor financiare
prestate, s-a pastrat atit vechea ordine de distribuire a resurselor creditare de stat, cit si pozitia
monopolista a bancilor sovietice in raport cu clientela (care nu avea dreptul de a-si alege banca).
Cu alte cuvinte, rezultatul schimbarilor cosmetice ale sistemului bancar sovietic in 1987 a fost
substituirea monopolului celor trei banci initiale, cu oligopolia celor cinci banci nou-create.
A doua etapa a reformei sistemului bancar sovietic, ce cuprinde anii 1988-1989, este marcata de
subminarea pozitiei monopoliste a bancilor specializate sovietice de catre bancile cooperatiste si
comerciale nou-create. in primavara anului 1988 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a aprobat Legea cu
privire la cooperatie72, art. 23 al careia prevedea posibilitatea crearii bancilor cooperatiste -
norma, ce a avut un efect enorm: prima banca cooperatista a fost inregistrata deja la 24 august
1988, iar catre data de 3 august 1990 Banca de Stat a U.R.S.S inregistrase deja 358 (vs. 5 banci
monopoliste existente pina la aprobarea legii mentionate!) banci comerciale si cooperatiste. in
aprilie 1989 a fost creata Asociatia unionala a bancilor comerciale.
Astfel, al doilea val reformist a zdruncinat de o maniera temeinica si ireversibila fundamentele
vechiului sistem bancar sovietic. insa evolutia bancilor comerciale si cooperatiste continua sa fie
frinata de obstacolele, pe care le creau bancile de stat, desi un lucru era cert: in U.R.S.S. incepuse
constituirea unui sistem bancar trinivelar (Banca de Stat, bancile de stat ramurale, si bancile
comerciale/ cooperatiste). Problemele cu care s-a confruntat sistemul socialist in cadrul etapei a
doua a reformei bancare au stimulat cautarea unor solutii noi pentru a face fata noilor exigente -
in decembrie 1990 au fost aprobate doua legi care au anuntat inceputul ultimei, cea de a treia
etapa a reformei bancare: legea cu privire la banca centrala a Federatiei Ruse73 si legea cu
privire la banci si activitatea bancara74.
Spre deosebire de celelalte doua etape precedente, etapa a treia a reformei a continuat deja in
mod individual pentru fiecare din tarile-membre ale U.R.S.S.: in anii 1990-1991, ca rezultat al
miscarilor nationale din fostele republici ale imperiului socialist, multe din ele isi declarasera
suveranitatea si independenta fata de Moscova. Din rindul lor facea parte si tinarul stat Republica
Moldova, care si-a declarat independenta la 27 august 1991, prin efectul legii nr. 691-XII
„Privind Declaratia de independenta a Republicii Moldova"75. Evenimentele ulterioare, legate de
crearea si evolutia sistemului bancar al Republicii Moldova, vor fi analizate la compartimentul
respectiv infra.
2.2. Aparatul si sistemul bancar Aparatul bancar
Conform definitiei lui Kiritescu, aparatul bancar constituie un ansamblu coerent al diferitelor
categorii de banci, care functioneaza intr-o tara, raspunzind cerintelor unui anumit mod de
productie si unei anumite etape de dezvoltare socio-economica76. Dupa structura ierarhica a
aparatelor bancare nationale, acestea pot fi bi- sau polinivelare. in toate cazurile insa, in virful
„piramidei" se afla banca centrala a statului (in RM -Banca Nationala a Moldovei), ce realizeaza
politicile monetara, valutara si de credit ale statului in cauza. in aparatele bancare bi-nivelare, al
doilea sistem este alcatuit din reteaua bancilor comerciale.
in unele state exista aparate bancare cu mai mult decit doua niveluri, ex. in fosta U.R.S.S. dupa
reforma bancara din 1987 aparatul bancar era constituit din trei niveluri: banca de stat a
U.R.S.S., bancile de stat ramurale, bancile comerciale si cooperatiste.
Sistemul bancar
Savantul romin Victor Jinga defineste sistemul bancar ca „un ansamblu de banci diferite,
organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale, in vederea coordonarii activitatii
de scont si reescont, de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor
bancare"77. Costin Kiritescu defineste sistemul bancar „ca cuprinzind inlantuirea logica
a operatiilor si tranzactiilor active si pasive efectuate de aparatul bancar"78.
Cu titlu de concluzie, daca aparatul bancar este termenul ce desemneaza totalitatea
bancilor dintr-o tara, conceptul de sistem bancar priveste aceasta totalitate intr-o

13
prisma dinamica a interconexiunii.
Totusi in multe izvoare doctrinale nu se face inca distinctia intre aparatul bancar si
sistemul bancar, acestea utilizindu-se ca sinonime. Consideram ca elaborarea de catre
doctrina a unei opinii clare asupra notiunilor mentionate este o perspectiva inevitabila.
Sistemele bancare ale tarilor capitaliste dezvoltate
Sistemul bancar al S.U.A.
Sistemul bancar al S.U.A. este format din doua niveluri:
1. Banca Centrala a S.U.A., numita Sistemul Federal de Rezerva (SFR) {Federal Re-serve
System), care a fost creata in 1913. Ea este condusa de Consiliul Guvernatorilor (Board of
Governors), format din sapte persoane aprobate de Senat la propunerea Presedintelui, cu un
mandat de 14 ani. Functiile principale ale Consiliului sint: controlul asupra activitatii bancilor-
membre ale Sistemului Federal de rezerva (1) si stabilirea directiilor politicii monetar-creditare a
S.U.A. (2).
2. Bancile comerciale (commercial banks), in numar de circa 15 000, cit si institutiile bancare
specializate. Pentru bancile nationale ale statelor {National banks) calitatea de membru al S.F.R.
este obligatorie, spre deosebire de restul bancilor comerciale. in total in S.LJ.A. mai putin de 40
la suta din bancile comerciale sint membre ale SFR. Acest fapt este determinat de cerinta
mentinerii nivelului minim al capitalului de rezerva, care este prezentata fata de bancile-membre;
desi calitatea de membru al Sistemului Federal de Rezerva atribuie si unele privilegii bancilor
comerciale, adica posibilitatea participarii la sistemul de decontari centralizat, cit si accesul la
refmantarea centralizata din mijloacele SFR.
Clasificarea bancilor americane in comerciale (cele mai mari din care sint Citybank, Chase
Manhattan Bank si Bank of America) si de investitii (reprezentate) a fost initiata prin legea
bancara din 1933 (Actul Glass-Stigoll), fiind determinata de dilema pe care a inaintat-o criza
economica din acei ani in fata bancilor americane: fie a efectua numai operatiuni cu titluri de
valoare, fie a efectua alte operatiuni bancare. Principiul specializarii, exemplificat prin sistemul
bancar al S.U.A., este diametral opus principiului universalitatii, exemplificat prin sistemul
bancar al Germaniei (vezi infra). Acestea, doua principii constituie modelele de baza ale
reglementarii sistemului bancar. Din institutiile de gen bancar ale sistemului bancar al S.U.A. fac
parte: approximativ 500 de banci de economii mutuale (Mutual Savings Banks), asociatiile de
credite si economii (Savings and Loan Associations) in numar de circa 4500, cit si aproape 22
000 de uniuni de credit (Credit Unions). in timp ce functia de baza a primelor doua forme
mentionate de institutii bancare este de a atrage mijloacele banesti temporar disponibile pentru a
efectua operatiuni de credit ipotecar, uniunile de credit sint formatiuni benevole ale membrilor
colectivelor de munca, sindicatelor etc. pentru acumularea mijloacelor banesti si acordarea
creditelor de consum membrilor acestor formatiuni.
Sistemul bancar al Japoniei
Primele banci comerciale au aparut in Japonia in anul 1872, numarul lor cresind care pina la
sfirsitul deceniului pina la 150. Aceste banci comerciale aveau filiale in toata tara si erau
imputernicite de a emite monede. intrucit fiind faptul ca aceste monede erau neconvertibile,
activitatea „fructuoasa" a bancilor japoneze nu ducea decit la sporirea inflatiei, ceea ce a
constituit factorul determinant pentru crearea in anul 1882 al Bancii Japoniei. Ea a fost infiintata
pe un termen de treizeci de ani, monopolizind activitatea de emisie in tara. in anul 1912
mandatul de activitate a Bancii Japoniei a fost prelungit cu 30 de ani, pentru ca prin legea din
1942 acestei banci sa-i fie atribuit statutul de banca centrala a statului si un mandat nelimitat de
activitate. La momentul crearii sale Banca Japoniei a fost instituita in forma de societate pe
actiuni cu un capital de 100 mln yeni, 55% din care a fost subscris de stat, iar restul, de persoane
particulare in conditiile unui dividend de 4% anual (care putea sa creasca pina la 5% in anii in
care banca avea un profit deosebit de mare). Pentru a conduce Banca Japoniei a fost instituit
Consiliul Politic, in componenta de 7 membri, din care primul este Guvernatorul bancii, doi sint
numiti de guvern din partea Ministerului Finantelor (acesti trei membri avind un mandat
nelimitat de activitate), iar 4 sint recrutati pe un termen de 4 ani de guvern din reprezentantii

14
monopoluri financiar-industriale ale tarii. Este notabil faptul ca numai ultimii 4 reprezentanti ai
cercurilor de afaceri ale Japoniei au dreptul de vot la sedintele Comitetului Politic al Bancii
Japoniei.
Sistemul bancar al Japoniei nu este o exceptie de la regula generala a binivelismului sistemelor
bancare nationale, al doilea nivel dupa Banca Japoniei fiind format de bancile comerciale si
institutiile creditare care indeplinesc functii parabancare. Datorita proceselor de concentrare a
sectorului comercial, care au avut loc in prima jumatate a secolului, sistemul actual al bancilor
comerciale japoneze este caracterizat printr-o puternica centralizare a fortei financiare intr-un
numar mic de banci, numite banci orasenesti. Acest fenomen exista in conditiile in care numarul
total de banci in Japonia este de aproximativ 160.
Totodata bancile orasenesti nu sint in prezent universale, in pofida tendintelor de
internationalizare si universalizare a operatiunilor bancare pe piata financiara internationala, desi
prin legea bancara din 1982 bancilor din Japonia li s-a acordat dreptul de a efectua, cu titlu de
operatii facultative, comertul cu titlurile de valoare. Bancile regionale, fiind organizate pe linga
organele puterii locale, nu au o pondere sensibila la activitatea bancara a tarii. in ceea ce priveste
bancile de creditare indelungata, actualmente in Japonia sint trei institutii de acest fel: Industrial
Bank of Japan, Long-term Credit Bank of Japan si Nippon Creditbank, toate fiind instituite prin
legea din 1952. in sfirsit, bancile de trust japoneze, 7 la numar, presteaza servicii investitionale si
de gestionare de fonduri.
Referindu-ne la institutiile financiare care presteaza servicii bancare, merita atentie cele doua
mari institutii financiare de stat, care finanteaza dezvoltarea micului antreprenoriat si a
infrastructurii, si anume: Banca Japoneza de Dezvoltare, care acorda credite cu preferinta
intreprinderilor de constructie a navelor maritime si intreprinderilor din sectorul energetic, cit si
Banca de Export-Import a Japoniei, care deserveste operatiunile de comert exterior, marea
majoritate revenind operatiunilor de export de tehnica si utilaje. Specificul activitatii bancilor
japoneze consta in faptul ca activitatea lor este foarte putin reglementata de legi si chiar de
regulamente ale Bancii Japoniei. De fapt, functia de reglementare revine Ministrului Finantelor,
care prin indicatiile sale orale, ce nu au putere de lege, conduce activitatea bancilor din tara.
Sistemul bancar al Elvetiei
Sistemul bancar elvetian se incadreaza de asemenea in categoria sistemelor bancare formate din
doua niveluri. Primul nivel il formeaza banca centrala - „Banca Nationala Elvetiana" (germ.
Schweizerische Nationalbank), creata in forma de societate pe actiuni cu capital mixt, pachetul
actiunilor de control apartinind statului. Activitatea bancii este condusa de Consiliul bancii,
majoritatea membrilor caruia se numeste de Bundesrat, o mica parte din componenta sa fiind
formata din membrii numiti de Adunarea generala a actionarilor bancii.
Al doilea nivel al sistemului bancar elvetian este format din bancile comerciale. Specific pentru
categorizarea lor este faptul ca la baza ei s-a pus criteriul capacitatii financiate a bancilor
comerciale. Astfel, o categorie aparte a sistemului bancar elvetian o constituie asa-numitele
„grossbank", adica cinci din cele mai mari banci elvetiene - Uniunea Bancilor Elvetiene (fr.
Union de Banque Suisse, germ. Schweizerische Bankgesellschaft), Societatea Bancilor Elvetiene
(fr. Societe de Banque Suisse, germ. Schweizerische Bankverein), Banca „Creditul Elvetian" (fr.
Credit Suisse, germ. Schweizerische Kreditanstalt), Banca Populara Elvetiana (germ.
Schweizerische Volksbank) si Banca Loi (germ. Bank Leu) (in germana denumirea acestei banci
inseamna Banca „Leul"), care si-au concentract activitatea in cele trei centre bancare ale tarii
-Ziirich, Basel si Geneva. Similar „grossbancilor" germane, aceste cinci banci susmentionate sint
banci universale.
Alt specific al sistemului bancar elvetian este faptul ca o parte a lui este formata din bancherii
privati (germ. Privatbankiers) si casele bancare private, in present numarind aproape 30 de
institutii de acest gen in toata tara.
Un rol important in activitatea bancara a Elvetiei il joaca bancile cantonale (germ.
Kantonalbanken) - 29 la numar corespunzator numarului de cantoane in Federatia Elvetiana.
Toate sint de stat, activitatea lor efectuindu-se de functionarii de stat cu participarea organelor

15
administratiei locale. Actualmente si aceasta veriga a sistemului bancar opereaza calauzindu-se
de principiul universalitatii operatiunilor bancare efectuate.
Aceeasi universalitate este urmata de bancile regionale si casele de economii (germ. Sparkassen
und Regionalbanken), care constituie un grup foarte eterogen de institutii bancare, unele din ele
fiind constituite din capital de stat, altele din capital mixt, celelalte din capital, imbracind cele
mai diferite forme organizationale. Totusi scopul lucrativ comun al activitatii lor este elementul
care le intruneste intr-o categorie aparte. Cea mai numeroasa categorie a institutiilor financiare
din Elvetia este formata din casele de credit (germ. Darlehenskassen), in numar de circa 1000 in
toata tara. Ele functioneaza pe baza principiului creditarii mutuale intre membrii acestor case de
credit.
Sistemul bancar al Marii Britanii
Sistemul bancar englez este binivelar, avind in fruntea sa Banca Angliei ( engl. Bank of England
care in conformitate cu legea britanica din 1944 a fost imputernicita sa efectueze emisiune de
bancnote in limitele Commonwealth-ului, efectuind si alte atribute ale bancii centrale a statului.
La conducerea bancii se afla Curtea de Directori (engl. Court of Directors), membrii careia sint
numiti de Camera Lorzilor la propunerea Ministerului Finantelor al Marii Britanii. Desi formal
Trezoreria de Stat (engl. Treasury) are dreptul de a emite ordonante obligatorii pentru Banca
Angliei, de fapt asemenea cazuri sint doar exceptie de la regula generala a independentei Bancii
Angliei la stabilirea si la promovarea politicii monetar-creditare a statului.
Nivelul bancilor comerciale al sistemului bancar englez este foarte eterogen, fiind format din
urmatoarele categorii de banci:
Bancile depozitare (engl. Deposit Banks), care constituie o catogorie aparte a institutiilor bancare
datorita principiului strictei specializari a activitatii institutiilor bancare din Marea Britanie,
principiu care a guvernat mult timp activitatea bancilor comerciale din tara, a carui influenta se
simte si acum. Astfel, era considerat ca activitatea de atragere a mijloacelor banesti de la public
este incompatibila cu operatiunile bancare cu titlurile de valoare, bancile fiind clasificate in
functie de genul de operatiuni efectuate. Este necesar de mentionat ca tipul bancilor depozitare s-
a constituit istoric ca cea mai influenta si puternica categorie a institutiilor bancare engleze.
Aceasta afirmatie se refera la cele sase banci care detin partea leului in activitatile pe piata
bancara engleza, alcatuind grupul numit „London Clearing Banks",din care patru banci sint de
banci cu un renume international: Barklays Bank, National Westminster Bank, Midland Bank si
Lloyds Bank. Initial, aceste banci se specializau in atragerea mijloacelor banesti cu scopul
plasarii lor pe termen scurt si mediu, actualmente activitatea lor insa include si operatiuni active
pe termen indelungat. Dispunind in total de circa 12 000 de sucursale in tot Commonwealth-ul,
bancile sus-mentionate concentreza circa 60% din volumul total al depozitelor in bancile
britanice.
Bancile comerciale (engl. Merchant Banks), circa 50 la numar, care se specializeaza in
activitatile definite generic in literatura de specialitate ca „ingeneering financiar", adica in
solutionarea problemelor financiare ale clientilor lor in mod individual. La aceasta categorie se
refera in primul rind casele bancare private, cum sint Hill Samuel & Co., Hamros Bank,
Kleinwort Benson, S.G. Warburg etc. Activitataea de baza a unei parti din aceste institutii se axa
pe acordarea creditelor in forma acceptarii cambiilor trase asupra lor de catre clientii acestor
banci, fapt care determina si denumirea lor de Case de Acceptare (engl. Accepting Houses).
Bancile straine (engl. Overseas Banks), formate din circa 213 banci ale statelor europene, S.U.A.
si Japoniei, sint reprezentate pe piata bancara engleza. Cota parte a acestor banci in volumul total
al depozitelor in bancile care functioneaza in tara, este impunatoare: circa 55% din depozitele in
valutele convertibile sint plasate in bancile straine. Acest fapt se datoreaza probabil retelei vaste
a reprezentantelor acestor banci in toata lumea.
Totodata un grup distinct al institutiilor sus-numite il constituie bancile straine membre ale asa-
numitului grup al „altor banci britanice" (engl. Other British Banks), adica bancile actualei Marii
Britanii, care anterior functionau in coloniile Imperiului Britanic. Bancile consortiale (engl.
Consortium Banks), adica formatiunile bancare internationale, cum sint Midland and

16
International Banks Ltd., Western American Bank Europe Ltd., Industrial Commercial Bank etc.
Casele de scont (engl. DiscountHouses), care exercita functia de refinantare a bancilor
comerciale engleze (banca bancilor). in total in Marea Britanie sint 18 institutii de acest fel care
crediteaza bancile comerciale din tara, deschid acestor banci conturi de depozit, participa
impreuna cu Banca Angliei la plasarea obligatiilor de stat. Bancile de economii (engl. Trustee
Savings Banks), in total 18 la numar, care accepta depozite pe termen lung pentru anumite
scopuri, aceste depozite bucurindu-se de un
regim preferential (neimpozitarea dobinzilor pentru ele, garantia statului privind
rambursarea depozitului si de plata a dobinzii etc).
Societatile de finantare a constructiilor (engl. Building Societies), care accepta depozite
de economii pentru finantarea constuctiilor.
Alte institutii financiare, la care se refera serviciul postal de stat (engl. National Giro),
care presteaza servicii de decontari, cit si casele financiare (engl. Financial Honses),
activitatea de baza a carora este acordarea creditelor de consum.
Sistemul bancar al Germaniei
Sistemul bancar binivelar al Germaniei are in fruntea sabanca centrala a tarii - Deutsche
Bundesbank, care indeplineste cumulativ functiile de banca de emisie, banca a bancilor
si banca a statului.
Nivelul bancilor comerciale este format din doua categorii principale de banci: Bancile
universale (germ. Universalbanken), la care se refera in primul rind bancile de credit (germ.
Kreditbanken), cele mai mari fiind asa-numitele „grossbanken" (bancile mari) — conform
clasificarii Deutsche Bundesbank acestea sint Deutsche Bank, Dresdener Bank si Commerzbank.
Categoria bancilor de credit include si o retea vasta de bancheri particulari (germ.
Pnvatbankiers), care exercita profesiunea bancara in nume propiu si pe contul si riscul lor.
Exemple ale caselor bancare particulare ramase si pina acum in Germania sint Trinkaus &
Burkhardt (Dusseldorf-Essen), Sal. Oppenheim jr. & Cie. (Frankfurt pe Main), Merck, Finck &
Co. (Miinchen) etc. Un alt component al structurii complexe a bancilor universale este format
din reteaua caselor de stat de economii si a girocentralelor (germ. Sparkassen und
Girozentralen), structurate dupa regiunea de deservire in trei niveluri, in fruntea „subsistemului"
dat fiind Deutsche Girozentrale din Frankfurt pe Main.
O structura similara centralizata este caracteristica si pentru sistemul intovarasirilor de credit, sau
bancilor cooperatiste (germ. Kreditgenossenschafteri), in frunte cu Banca Cooperatista a
Germaniei sau DG Bank. Asemenea institutii prezinta o forma intermediara intre cooperativele
de productie si cooperativele de credit, avind proportii mici si prestind servicii de creditare
membrilor sai.
in sfirsit, in grupul bancilor de credit intra si bancile regionale (germ. Regionalbanken),
activitatea carora se limiteaza la un anumit teritoriu, ca spre exemplu National-Bank (Essen),
Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank, Bayerische Vereinsbank si Westfalenbank (Bohum)
(1), cit si bancile specializate in deservirea unei categorii anume de clientela, cum ar fi banca
sindicala Bank fur Gemeinwirtschaft. Bancile specializate (germ. Spezialbanken), formate din
institutiile de credit real (germ. Realkreditinstitute), printre care enumeram: bancile ipotecare
particulare (germ. Hypothekenbanken), care de regula sint intreprinderi afiliate ale
„grossbancilor" (ex. Frankfurter Hypothekenbank este in proprietatea Deuthsche Bank etc.) (1),
institutiile de credit funciar de stat (germ. Grundkreditanstalten) (2), si casele de stat sau
particulare de economii pentru constructii (germ. Bausparksseri), cum ar fi Bausparkasse
Schwabisch Hali si altele. Bancile creditului de consum (germ. Teilzahlungskre-
ditinstitute) - o alta categorie a bancilor specializate - ofera credite pentru necesitatile de consum
ale populatiei, rambursarea carora se realizeaza treptat. Majoritatea institutiilor de acest gen sint
organizate in forma de societati cu raspundere limitata sau societati in comandita. Ultima
categorie a bancilor specializate include asa-numitele institutii creditare speciale (germ.
Kreditinstitute mit Sonderaufgaben) - institutiile creditare de stat sau particulare care exercita
functii bancare specifice, cum ar fi Industriekreditbank AG - Deutsche Industriebank care

17
finanteaza prin credite pe termen lung intreprinderile industriale incapabile sa emita actiuni
proprii, Ausfuhrkredit-Gesellschaft mbH (AKA) ce crediteaza comertul exterior al Germaniei
etc.
Sistemul bancar al Frantei
Sistemul bancar francez are un specific aparte, care-1 individualizeaza in raport cu sistemele
bancare ale altor tari straine. in primul rind, el se caracterizeaza printr-o centralizare pronuntata
si un control aspru al activitatii bancilor comerciale. in al doilea rind, acest control este efectuat
nu de banca centrala a tarii, ci de Ministerul Finantelor, care are in subordinea sa trei institutii
financiare centrale din republica: Banca Frantei (fr. Banque de France) creata in 1800. Banca
Frantei ca banca centrala a statului este intr-un fel limitata in competenta sa traditionala, in
sensul ca imputernicirile ei ca banca a statului sint foarte limitate, aceste functii fiind delegate
trezoreriei de stat. Totusi Banca Frantei si-a pastrat functiile sale de banca de emisie si banca a
bancilor.
Consiliul Natioanal de Credit (fr. Conseil National du Credit). Desi oficial acest organ stabileste
multe conditii ale activitatii bancilor comerciale in tara (ex. reservele minime ale lor in Banca
Frantei), de fapt aceste functii sint exercitate de Banca Frantei, consiliul fiind in fond un organ ce
supravegheaza activitatea bancii centrale. Comisia Controlului Bancar (fr. Comission de
Controle des Banques) supravegheaza respectarea de catre bancile comerciale a reglementarilor
emise de Parlament, Ministerul Finantelor si Banca Frantei.
Sistemul bancar francez nu constituie o exceptie de la regula generala a binivelismului sistemelor
bancare nationale. Veriga bancilor comerciale franceze o putem conventional separa in doua
categorii distincte: bancile si alte institutii financiare, capitalul carora este integral de stat, pe de
o parte, si bancile si institutiile financiare „comerciale", pe de alta parte.
Bancile si alte institutii financiar-creditare de stat pot fi incluse in sistemul bancar al Frantei pur
nominal, deoarece ele sint in subordinea nu a Bancii Frantei, ci a ministerelor si altor organe de
stat in parte (1), exercitind functii bancare specifice (creditarea exportului de stat, a comenzilor
de stat etc.) (2). Se alatura acestei grupe si bancile cu capital mixt de stat si privat, printre care
remarcam bancile populare (fr. banques populaires), casele de credit agricol in fruntea carora se
afla banca Credit Agricole, si intovarasirile de credit din sistemul uniunii Credit Mutuel. in
sfirsit, unele activitati bancare in Franta sint efectuate de insusi statul, prin intermediul
Trezoreriei de Stat (fr. Tresor Public), a Casei Nationale Postale de Economii (fr. Caisse
Nationale
d'Epargne Postale) si a retelei caselor specializate de economii in frunte cu Casa de Depozite (fr.
Caisse des Depits et Consignations).
Celelalte banci si institutii financiare din Franta formeaza „sectorul privat". Cea mai puternica si
influenta parte a lui este formata din bancile de depozite (fr. Banques de Depots), trei din ele
-Banque Nationale de Paris, Credit Lyonnais si Societe Generale - fiind cele mai mari banci din
Franta, iar Banque Nationale de Paris fiind cea mai mare banca a Comunitatii Europene. Printre
celelalte componente ale partii comerciale a bancilor franceze vom mai mentiona bancile
regionale si locale, bancile de afaceri (fr. banques d'affaires) si bancile de creditare pe teremen
lung si pe termen mediu (fr. banques de credit a long et moyen terme).
2.3. Notiunea si caracteristica generala a societatilor bancare Definitia bancii
Sarcina definirii termenului „banca" este la fel de tentanta atit pentru doctrina, cit si pentru
jurisprudenta si, in sfirsit, pentru legislator. Mai mult decit atit, definitia bancii va fi diferita, in
functie de prisma analizei activitatilor bancare: astfel, definitiile date bancilor in doctrina
economica se vor deosebi de cele pe care le gasim in literatura juridica de specialitate. Astfel,
conchidem ca definitia bancii poate fi doctrinala si legala. La rindul sau, cea doctrinala poate fi
economica sau juridica. Tinind cont de faptul ca obiectul prezentului curs este analiza juridica a
raporturilor bancare, ne vom limita la iefin\\u\e juridice ale bancii, oferite atit de savantii in
domeniull dreptului bancar, cit si de legislatorii din diferite tari. Totusi, tinind cont de relatia
interdependenta intre normele de drept bancar si teoriile economice bancare, examinarea
aspectelor juridice ale activitatii bancilor va fi complementata, dupa necesitate, cu

18
fundamentarea economica a activitatilor acestora.
Definitiile bancii, formulate in legislatiile tarilor straine, se caracterizeaza printr-o varietate ce
uneori merge de la o extrema la alta. Sintetizind definitiile normative ale bancii, vom ajunge la
concluzia ca legislatorii utilizeaza, aparte sau cumulat, urmatoarele criterii pentru a defini
institutiile financiare bancare (totodata delimitindu-le de la alte institutii financiare)79:
" criteriul licentierii. Conform acestui criteriu, legislatorul recunoaste statutul de banca doar dupa
institutia financiara, care a primit permisul bancii centrale pentru a efectua operatiuni bancare. Pe
cit de formalist s-ar parea la prima vedere, criteriul acesta are menirea de a separa bancile de alte
institutii financiare: numai cele licentiate sint considerate de legislator drept banci.
criteriul activitatilor. Legislatiile care utilizeaza acest criteriu definesc banca dupa tipul
operatiunilor care aceasta le efectueaza, fara relevanta daca institutia in cauza a respectat
formalitatile de licentiere sau nu. De regula, legislatiile
nationale solicita intrunirea a trei functii pentru a califica institutia financiara drept banca
conform criteriului analizat: acceptarea depozitelor exigibile, asigurarea unui sistem
compensatoriu de decontari si acordarea creditelor. Aceste trei functii sint in armonie si cu
definitia institutiei financiare, continute in a doua Directiva a Consiliului CE 89/646/CEE din 15
decembrie 1989 (a doua directiva bancara a UE)80.
criteriul asigurarii depozitelor. Pentru calificarea institutiei financiare drept banca conform
acestui criteriu, este relevanta asigurarea depozitelor acesteia la o agentie guvernamentala creata
prin efectul legii. Totodata, acest criteriu imbina morcovul cu biciul: in eventualitatea in care o
institutie financiara care efectueaza operatiuni proprii bancilor, isi propune obtinerea asigurarii
guvernamentale a depozitelor constituite, institutia in cauza va fi obligata sa se conforme
exigentelor stabilite de lege pentru banci.
Legislatiile lumii sint eterogene din punctul de vedere al utilizarii unuia sau mai multor din
criteriile sus-mentionate, pentru definirea bancii. Totusi si aici diviziunea traditionala a
sistemelor de drept in grupul celor de inspiratie anglo-saxona (sistemul common law) si cel de
inspiratie continentala (sistemele civiliste de insiratie fie franceza, fie germana) se face simtita:
daca pentru legislatiile bancare din familia common law este caracteristica utilizarea primului
criteriu, cumulat sau nu cu cel de-al doilea, legislatiile continentale acorda preferinta modelului
francez de definire a bancii reiesind din activitatile acesteia. Totusi aceasta tendinta nu este
lipsita de exceptii - acestea fiind datorate mai curind neconsecutivitatii legislatorilor din statele-
foste membre ale C.S.I., unele din care au abandonat traditia franceza in domeniul respectiv. In
cele ce urmeaza vom exemplifica putin afirmatiile de mai sus. Legea bancara canadiana
utilizeaza criteriul formalist al licentierii pentru definirea bancilor, cu alte cuvinte, legea
mentionata nu contine nici o definitie a bancii, ci doar indicarea aplicabilitatii ei fata de
institutiile financiare indicate in anexele nr. 1 si nr. 2 a legii81. Acelasii criteriu - intr-o formulare
putin diferita - se contine in legislatiile bancare ale Marii Britanii82, Republicii Kazakhstan83 si
Georgiei84. Legea bancara a Rusiei utilizeaza ambele criterii - al licentierii si al activitatilor -
pentru
definirea bancii85. Pe poziti similare se situa si legislatia bancara americana86 -pozitie ce s-a
plasat in directia cumularii criteriului licentierii cu un alt criteriu - cel al asigurarii depozitelor - o
data cu reforma bancara din 198287.
Legislatia bancara franceza utilizeaza criteriul activitatilor pentru a defini banca88. Aceeasi
pozitie o au legislatorii elvetian89, romin90, din republicile Moldova91, Estonia92 si Azerbaidjan".
85
in conformitate cu art. 1, banca este o intreprindere comerciala cu drept de persoana juridica,
careia in corespundere cu legea si in baza licentei (permisiunii) eliberate de Banca Centrala a
Federatiei Ruse, i s-a acordat dreptul de a atrage mijloacele banesti de la persoanele juridice si
fizice, si in nume propriu sa Ic imprumute in conditii de rambursabilitate, plata si scadenta; cit si
sa efectuieze alte operatiuni bancare - vezi Legea Federatiei Ruse ,,Cu privire la banci si
activitatea bancara" din 02.12.1990, nota 74 supra. 8(1 Vezi US Bank Holding Company Act,
1956 (as ammcndcd).
87
Vezi Garn-St Gcrmain Dcpository Institutions Act of 1982, in virtutea caruia s-a stabilit

19
diferenta intre asigurarea depozitelor bancilor, pe de o parte, si a altor institutii financiare (in
cazul dat al Asociatiilor de Imprumut si Economii), pe de alta parte.
m
Conform legii, banca este institutia, care efectueaza operatiuni bancare. Conform art. 1 alin.2,
operatiunile bancare includ receptia mijloacelor banesti de la public, operatiile de credit, cit si
punerea la dispozitia clientelei ori gestiunea mijloacelor de plata. Totodata, aceasta lista nu arc
un caracter exhaustiv, fiind permisa efectuarea altor operatiuni considerate in mod firesc
accesorii practicii bancare. Aceasta autoritare rezulta din prevederile art. 5 al legii (cx. operatiile
cu titlurile de valoare, servicii de consultanta, ctc.) - vezi Loi n° 84-46 du 24 janvicr 1984
relative i l'aclivitc ct au controlc des ctablisscmcnts de credit, Journal OJficiel du 25 janvicr
1984 cn vigucur le 25 juillet 1984. "' Legea federala elvetiana cu privire la banci si casele de
economii din 08.11.1934 nu ofera notiunea de banca, art. 1 stipulind numai ca legea actioneaza
in privinta bancilor, bancherilor particulari (societatilor in nume colectiv si societatilor in
comandita, intreprinderilor individuale), cit si asupra caselor de economii si tuluror
intreprinderilor intrunite sub titlul generic de „banca". Totusi Ordonanta cu privire la banci si
casele de economii (1989) a Bancii Nationale Elvetiene (BNS - Banquc Nationale Suissc)
defineste ca sint considerate banci intreprinderile, activitatea de baza a carora se refera la
sectorul financiar, si in particular la: a) acceptarea, cu titlu de professiunc, a depozitelor de la
public, sau atragerea mijloacelor de la public pentru finantarea, din propriul cont, a unui numar
indeterminat de persoane fizice si juridice cu care acestea nu formeaza entitati economice; b)
refinantarca din contul altor banci, pentru a realiza mai apoi creditarea unui numar indeterminat
de persoane, cu care nu formeaza entitati economice.
90
Legea bancara a Rominici din 1934 in art. 1 definea banca in felul urmator: „Prin
intreprinderea bancara se intelege orice intreprindere comerciala a carui obiect principal este
acela de a savirst orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani in mumerar, creditelor, asupra
efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si alte operatiuni in legatura cu
acestea". Definitia susmentionata a fost substituita de cea continuta in art. 3 al Legii Nr. 33 din
29.03.1991 privind activitatea bancara: „Societatile comerciale bancare sint persoane juridice al
carui principal obiect de aclivitate il constituie atragerea de fonduri de la persoanele juridice si
fizice, sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibilc la vedere sau la termen,
precum si acordarea creditelor" - vezi Monitorul Oficial al Rominiei, nr. 70 din 03.04.1991.
" Articolul 2 din legea Republicii Moldova „Cu privire la Banca Nationala a Moldovei", si
articolul 3 al Legii institutiilor financiare definesc banca drept o „institutie financiara care prin
activitatea sa accepta de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora ce
sint transferabile prin diferite instrumente de plata, si care utilizeaza aceste mijloace total sau
partial pentru a acorda credite sau a face investitii pe propriul sau cont si risc" — vezi notele 49
si 50 supra. O examinare nuantata a definitiilor mentionate, se va contine in capitole ce urmeaza,
dedicate sistemului bancar al Republicii Moldova. n Vezi § 4, Estonian Credit Institutions Act,
passed 9 Fcbruary 1999 (RT 1 1999, 23, 349). 3 Vezi art. 1 din 3aKOH AaepoaFupKaHCKOH
Pecny6jiiiKH „O 6anKax H 6anKOBCKOii aeaTejiMiocra B A3ep6aiiiT)KaHCKofi
Peciiy6jiHKe", Ns 123- 1F OT 14 HIOHH 1996 r.
Unele legislatii bancare formuleaza intr-un mod extensiv criteriul activitatilor la definitia bancii;
astfel, art. 1 al legii bancare a Norvegiei defineste implicit bancile drept institutiile financiare,
care isi finanteaza activi tatatile din contul atragerii depozitelor de la un numar nedeterminat de
deponenti114.
in ceea ce priveste definitia doctrinala a bancii, parerile exprimate in acest sens in literatura de
specialitate sint si mai diverse. Este notorie distinctia intre definitiile bancii, continute in doctrina
dreptului bancar, si cele, oferite de savantii - economisti: daca primul grup al autorilor se axeaza
pe unul sau mai multe din criteriile utilizate de legislatorii nationali pentru definirea bancii,
definitiile oferite de doctrina economica bancara se caracterizeaza printr-o varietate de opinii si
pozitii, ce face dificila clasificarea lor.
Printre definitiile oferite de doctrina dreptului bancar, remarcam urmatoarele: Costin M.
Kiritescu in monografia sa Moneda.Mica enciclopedie defineste banca drept o intreprindere de

20
stat sau particulara, ale carei functii principale sint: a) atragerea mijloacelor temporar disponibile
ale clientilor in conturile deschise acestora; b) acordarea de credite pe diferite termene; c)
efectuarea de viramente intre conturile deschise la alte banci; d) emiterea de instrumente de
credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; e) vinzarea-cumpararea de valuta si
alte operatiuni valutare. O definitie generala a bancii o gasim si in enciclopedia Petit Larousse:
banca este o institutie publica sau privata care faciliteaza platile persoanelor fizice si juridice,
avanseaza mijloacele creditare, gestioneaza mijloacele de plata95. Mircea N. Costin afirma ca
banca comerciala este „banca specializata in primirea de depuneri la vedere si in acordarea de
credite comerciale pe termen scurt. Asemenea banci functioneaza cu precadere in tarile cu
economie de piata; in Franta ele sint denumite banci de depozite (fr. Banques de depits)'"'. in
sfirsit, dr. Urs Emch, dr. Hugo Renz si dr. Franz Bosch mentioneaza ca banca este o institutie
care, cu titlu de posesiune, atrage mijloacele banesti in calitate de depozit (operatiuni creditare
pasive) si in acelasii timp finanteaza din cont propriu un numar indeterminat de persoane
(operatiuni creditare active)97. Cu titlu de comparatie, vom expune in rindurile ce urmeaza unele
din notiunile bancii, oferite de savantii - economisti:
Mihai G. Emireanu considera ca banca este o „intreprindere care are drept scop sa inlesneasca si
sa mujloceasca circulatia monetara si a creditului"911. Professorii B. KojieciiHKOB si Jl. Kpojii-
iKOBeTCKaa definesc banca drept o organizatie, infiintata pentru atragerea mijloacelor banesti
si imprumutarea lor in nume propriu, in conditii de
rambursare, plata si scadenta. Ex-viceguvernatorul Bancii Frantei Goutier afirma ca banca
„reprezinta comertul care consta in a efectua pentru contul altora incasari si plati, a face
cumparari si vinzari de monede, fie de metale pretioase, fie de efecte publice sau de comert""10.
Taeho Kim defineste banca drept un intermediar financiar, care ofera depozite exigibile si credite
comerciale, ambele in conditii speciale"11.
Functiile bancii
Clasificarea functiibr bancii se efectueaza in functie de perspectiva luata ca baza: astfel, in
literatura economica in calitate de functii principale ale bancii sint indicate: a) intermedierea in
creditarea activitatilor comerciale (ce se manifesta d.p.d.v. macroeconomic in redistribuirea
mijloacelor financiare liber disponibile in baza cererii si ofertei lor); b) stimularea acumularii de
capital in economia nationala (prin eficientizarea maxima a utilizarii mijloacelor financiare
disponibile - unul din aspectele-cheie in politica de atragere a mijloacelor banesti de catre banci.
Aceasta este imposibil fara mentinerea increderii clientelei bancilor); c) intermedierea in
efectuarea platilor, ceea ce in cadrul unui sistem bancar descentralizat se bazeaza pe legile pietei
serviciilor financiare; d) intermedierea in operatiile cu valori mobiliare102. Dat fiind faptul ca
reglementarea juridica a activitatilor bancare reiese din natura economica a functiilor acestora,
clasificarea functiilor bancii este asemanatoare - astfel, prof. Luchian C. Ionescu indica 3 functii
principale ale bancii: a) atragerea depozitelor banesti ale clientilor; b) permiterea acordata
clientilor de a-si retrage banii si de a-i transfera pe alte conturi; c) acordarea imprumuturilor
clientilor care solicita credite103.
E lesne de observat ca functiile sus-mentionate corespund cu continutul criteriului activitatilor,
mentionat mai sus ca una din modalitatile utilizate de legislatiile nationale pentru a defini
termenul de banca.
Dupa cum vom observa mai departe, aceasta clasificare este identica clasificarii operatiunilor
bancare. Identitatea mentionata nu este de natura sa indice similitudinea intre functiile bancii si
operatiunile bancare, ci mai curind ideea ca clasificarea propusa de autorii romini corespunde
mai degraba operatiunilor bancare decit functiilor bancii. Sintem de parerea ca functiunile bancii
trebuie analizate la general, avind ca punct de reper rolul bancii in sistemul monetar. Deaceea, ne
raliem la clasificarea propusa de B.H. KonecHHKOBa si JI.FI. KponiiKOBeiiKafl. O
perspectiva putin diferita este utilizata de Ion Turcu, care clasifica functiile bancilor
in doua categorii: functii evidente si functii implicite. La prima categorie, pe care autorul o
examineaza prin prisma dinamica, se refera: functia de agent de schimb (ex. trapezistii in Grecia
antica), ce evolueaza initial la functia de bancher (institutia ce acorda credit), si apoi la ceea

21
definanciar (carei asuma finantarea afacerilor). in grupul functiilor implicite, analizate de
asemenea intr-un cadru evolutiv, autorul mentioneaza functia de organizator (bancile
organizeaza traficul de plati, stabilind astfel ordinea in cadrul circuitului monetar), ce se
transforma in functia de compensator (in spatiu — al activelor monetare; in timp - al cererii si
ofertei de fonduri), iar din aceasta; in functia de creator al monedei aditionale (bancile ca
emitente ale unui volum excesiv, in comparattie cu marimea depozitelor atrase, a titlurilor de
credit)104. Clasificarea propusa este in mod evident influentata de conceptiile economice ale
functiilor institutiilor de credit in cadrul unei economii de piata, analizind implicatiile financiare,
si mai putin cele legale, ale exercitarii de catre banci a celor trei functii mentionate la inceputul
prezentului compartiment; astfel, din realizarea de catre banci a functiei de organizare a traficului
de plati autorul deduce functia compensatoare, din colectarea depozitelor, functia creatoare de
moneda scripturala, iar din acordarea creditelor, functia de creatie economica. Desi consideram
in principiu corecta analiza celor trei functii ale bancilor, intr-o perspectiva dinamica si tinind
cont de impactul realizarii acestora asupra economiei in genere, consideram totusi ca acest studiu
tine mai putin de obiectul de examinare a dreptului bancar.
Operatiunile bancare
De la bun inceput este necesar de delimitat operatiunile bancare de activitatile societatilor
bancare. Activitatea bancara inglobeaza doar prima categorie - in caz contrar, in perimetrul
dreptului bancar ar nimeri actiunile bancilor ce tin de specificul activitatii lor, avind deseori o
semnificatie pur logistica, ex. procurarea imobilelor pentru sediile oficiilor centrale, a
sucursalelor si filialelor, procurarea echipamentelor in acelasii scop, contractarea cu angajatii
etc'"5.
Particularitatea problemei in cauza consta in faptul ca in majoritatea cazurilor doctrina juridica
analizeaza esenta si clasificarea operatiunilor bancare, si mai putin insasi notiunea de „operatiune
bancara". Dictionarul Explicativ al Limbii Romine defineste „operatiunea" drept efectuare a unei
tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate"106.
Printre putinele definitii doctrinale remarcam notiunea Dnei O.M. OnemiHK, conform careia
aceasta notiune include insasi forma si baza legala a actiunilor efectuate de catre banci
(contractele bancare), cit si actinile bancare propriu-zise indreptate spre realizarea raporturilor
juridice bancare (intrunind raporturile bancare contractuale si cele izvorind din reglementarile
legale). Particularitatea acestor operatii consta in faptul ca ele:
sint savirsite cu titlu de meserie, in mod permanent, de catre banci107;
participantii la raporturile bancare se afla in pozitii lipsite de echitate;
poarta o puternica amprenta de incredere fata de banca (incepind cu alegerea ei si incheind cu
operatiunile fiduciare);
se efectueaza in baza unor reguli standardizate si uniforme (apartinind atit ordinii juridice
nationale, cit si celei internationale);
suporta impactul unei reglementari detaliate din partea statului (la nivel national) sau a
comunitatii internationale (la nivel regional si international)108.
Dupa cum se mentioneaza in literatura de specialitate, operatiunile efectuate de bancile
comerciale pot fi grupate in urmatoarele categorii:
atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile de la persoanele fizice si juridice
(operatiuni bancare pasive);
plasarea mijloacelor banesti in forma de credite acordate persoanelor fizice si juridice
(operatiunile bancare active);
intermedierea in efectuarea decontarilor intre persoanele fizice si juridice (organizarea
traficului de plati)'09;
alte operatiuni in contul propriu sau al clientilor: operatiunile cu valori mobiliare; gestionarea
fiduciara a fondurilor clientilor; operatiunile valutare; depozitul metalelor pretioase si pietrelor
scumpe; operatiuni creditare specifice (leasing-ul financiar, factoringul, forfetarea) etc.
Structura programului cursului se axeaza pe clasificarea respectiva a operatiunilor
bancilor.

22
Totalitatea acestor operatiuni formeaza notiunea de „activitate bancara". Activiatea
bancara este si ea o varietate a activitatii de antreprenoriat. Totusi unii autori pe buna
dreptate invedereaza specificul acestei activitati, definind-o ca sistema de actiuni
efectuate de subiecti speciali de drept, ca participanti ai sistemului bancar unic si
avind ca obiect banii, valorile mobiliare si valutare in calitatea lor de mijloace de plata, de
acumulare si de marfa. Prin urmare, activitatea bancara se evidentiaza in raport cu alte activitati
de antreprenoriat, prin regumul juridic distinct, de acces la activitatea mentionata - licentierea
activitatii bancare. Aceasta se efectueaza in conformitate cu prinvipiile descrise in
compartimentul „Autorizarea bancilor" infra: « interzicerea efectuarii de catre banci a altor
activitati de productie, comert sau asigurare; existenta raspunderii pentru efectuarea
nelicentiata a activitatilor bancare. Particularitatile activitatii bancare ca activitate de
anterprenoriat, se perpetueaza si pe plan fiscal: impozitarea veniturilor bancilor se efectueaza
aproape pretutindeni intr-un mod distinct.
Se mai mentioneaza ca aceasta notiune economica este tratata pe plan juridic drept o totalitate de
operatiuni bancare definite de legislatie"0. Unii autori fac distinctia intre activitatea bancara
stricto sensu (totalitate de operatii bancare pentru efectuarea carora este necesara organizarea
persoanei juridice in calitate de banca si primirea licentei respective de la banca centrala) si lato
sensu (totalitatea operatiunilor bancare efectuate de institutiile financiare in genere)'". Totusi,
tinind cont de faptul capina si in sistemele de drept care cunosc clasificarea institutiilor
financiare in cele bancare si nebancare, aceasta divizare presupune acordarea prerogativei de a
efectua anumite operatii bancare numai bancilor. De regula, bancile monopolizeaza functia de
intermediere a decontarilor si organizarea traficului de plati, cit si unele operatiuni specifice
(cum ar fi, de exemplu, cele valutare). Consideram ca se poate vorbi despre activitate bancara
numai in cazul in care bancile sint imputernicite de a afectua si operatiunile sus-mentionate.
Altfel, operatiunile efectuate de entitati nebancare vor fi definite ca operatiuni financiare si nu
bancare.
Despre definitia legislativa a activitatilor bancare in Republica Moldova vom relata la
compartimentul 8 de mai jos „Sistemul bancar al Republicii Moldova".
2.4. Clasificarea societatilor bancare Clasificarea in functie de apartenenta capitalului
In functie de apartenenta capitalului, bancile comerciale se clasifica in:
Banci comerciale cu capital integral de stat.
In Republica Moldova unica banca cu capital integral de stat este Banca Nationala a
Moldovei. Capitalul acesteia constituie 50 milioane lei. Detalii cu privire la modul de
constituire si modificare a capitalului B.N.M. vezi mai jos compartimentul „Sistemul
bancar al Republicii Moldova".
Banci comerciale cu capital mixt.
Capitalul bancilor in cauza este partial detinut de catre stat si partial de catre privati -
persoane fizice si juridice. La sfirsitul anului 1995 in Moldova erau 5 banci cu capital
mixt: BCA „Banca de economii", BCA „Moldova-Agroindbank", BCA „Banca sociala", BCA
„Moldindconbank" si BC „Eximbank"112. Banci comerciale cu capital privat.
Capitalul bancilor mentionate este integral de provenienta nestatala. Categoria respectiva de
banci poate fi clasificata in functie de provenienta capitalului: banci cu investitii straine (care pot
fi de doua feluri: banci mixte si banci straine) si banci locale. Statutul juridic al bancilor cu
investitii straine este reglementat, in afara de legislatia bancara, si de legislatia cu privire la
investitii straine"3.
Clasificarea in functie de forma organizational-juridica
in functie de acest criteriu, bancile comerciale pot fi (in practica bancara internationala)
constituite in orice forma organizational-juridica. Din acest punct de vedere, bancile pot fi
constituite atit in forma de societati de persoane (adica societate in nume colectiv, intreprindere
in comandita), societati de persoane si de capital (adica societate in comandita pe actiuni) sau
societati de capital (adica societate pe actiuni sau societate cu raspundere limitata). Mai mult
decit atit, legislatiile unor tari permit chiar functionarea caselor bancare (forma aparuta in

23
perioada medievala, care este asemanatoare cu intreprinderea individuala. Totusi casele bancare
au si un specific aparte - ele pot fi si „familiale" (pentru detalii vezi compartimentul „Sistemul
bancar contemporan. Sistemele bancare ale tarilor capitaliste dezvoltate").
In Republica Moldova clasificarea data a evoluat de la permisiunea de constituire a bancilor in
orice forma organizational juridica (permisiune continuta in vechea lege cu privire la banci si
activitatea bancara'l4) la limitarea arealului de forme organizational-juridice in care poate fi
constituita o banca locala, la numai una, cea a societatilor pe actiuni (conform actualei legi „Cu
privire la institutiile financiare""5). Pentru detalii vezi compartimentul „Sistemul bancar al
Republicii Moldova".
Clasificarea in functie de genurile de activitate
in functie de acest criteriu, deosebim:
Bancile comerciale universale;
Bancile comerciale specializate.
Bancile comerciale universale sint cele care sint imputernicite, prin permisiunea acordata
conform legislatiei statului de resedinta, de a efectua tot spectrul de activitati bancare prevazute
de legislatia statului mentionat.
Bancile comerciale specializate sint acelea activitatea carora se localizeaza intr-un domeniul
distinct al activitatilor financiare. Exista o tipologie aparte a bancilor specializate, dupa cum
urmeaza:
« banci ipotecare. Domeniul de specializare al acestor banci il constituie creditarea sub
garantia gajului imobiliar;
banci de lombard. Domeniul de specializare al acestor banci il constituie creditarea sub
garantia gajului mobiliar;
banci investitionale. Aceasta categorie de banci se specializeaza pe acordarea intregului
spectru de servicii investitionale (gestiunea fondurilor, servicii de consultanta etc.);etc.
Sistemele bancare din lumea contemporana se clasifica dupa criteriul mentionat in cele ce permit
functionarea bancilor universale si cele care grupeaza bancile dupa specificul activitatii lor.
Modelul clasic al sistemului bancar national bazat pe principiul universalitatii bancilor, este
sistemul bancar al Germaniei (vezi supra). Ca exemplu al sistemului bancar national, ce face
deosebire intre banci in functie de genul lor de activitate, este sistemul bancar al S.U.A.
(clasificarea bancilor in banci comerciale si banci de investitii, introdusa prin Actul Glass-Stigoll
din 1933). Sistemul bancar al Republicii Moldova este permissiv, fiind costruit dupa modelul
german - legea locala nu limiteaza aria operatiunilor financiare ale bancilor in functie de tipul
lor: bancile universale sint cele care au dreptul de a efectua toate activitatile financiare, indicate
in articolul 26 al legii „Cu privire la institutiile financiare". Pentru a obtine acest drept, bancile
respective trebuie sa obtina de la Banca Nationala a Moldovei autorizatie de tip „C" - permis
care confirma corespunderea bancii unor exigente de natura patrimoniala (existenta unui capital
social minim de o marime mai ridicata ca la celelalte banci). Actualmente din douazeci de banci
comerciale, autorizate de Banca Nationala a Moldovei, de acest tip de licenta dispun 9 banci"6.
Pentru detalii vezi compartimentul „Sistemul bancar al Republicii Moldova". Celelalte banci,
care dispun de licente de tip A sau B, nu devin prin aceasta banci specializate - limitarile impuse
de licentele mentionate, decurg nu din specializarea bancilor in cauza, fiind doar o masura
prudentiala, impusa de Banca Nationala a Moldovei tinind cont de volumul mai mic de capital
minim al acestor banci.
2.5. Institutii financiar - monetare internationale Institutiile specializate ale O.N.U.
Fondul Monetar Internationa] (F.M.I.)
Engl. International Monetary Found (IMF), fr. Fond International Monetaire (F.I.M.)) F.M.I. a
aparut in urma conferintei monetare si financiare a O.N.U. de la Bretton Woods din 1944117,
devenind institutie specializata a O.N.U. din 1947. in conformitate cu Statutul F.M.I., functiile de
baza ale lui sint urmatoarele:
promovarea cooperarii monetare internationale in vederea asigurarii unui mecanism
permanent de consultare si colaborare in probleme monetare intre tarile-membre;

24
 facilitarea expansiunii si a dezvoltarii echilibrate a comertului pe scara internationala;
sprijinirea crearii unui sistem multilateral de plati pentru tranzactiile curente ale membrilor
F.M.I.;
minimalizarea restrictiilor de ordin valutar;
" creditarea tarilor-membre ale F.M.I., si reducerea in acest fel a duratei si efectelor
negative ale dezechilibrului balantelor de plati externe ale tarilor mentionate. Organele de lucru
ale F.M.I. sint:
1. Consiliul Guvernator, care este organul suprem de conducere, incluzind reprezentantii tarilor-
membre (de regula, ministrii finantelor sau guvernatorii bancilor centrale). in functiile
Consiliului intra: aprobarea Raportului anual de activitate a F.M.I., primirea noilor membri in
F.M.I., revizirea cotei de participare a membrilor F.M.I. sau a Statutului F.M.I.
2. Consiliul de administratie, care dirijeaza activitatea F.M.I. in perioada intre sedintele
Consiliului Guvernator. Consiliul este compus din 22 de directori executivi.
3. Directorul general al F.M.I., care este cetatean european. Directorul conduce activitatea
curenta a F.M.I., pregateste si convoaca sedintele Consiliilor de administratie, si guvernatorul,
care conduce lucrarile lor etc. Directorul general este ales pe un termen de 5 ani de catre
Consiliul de administratie.
F.M.I. este organizat in forma de societate pe actiuni, in care fiecare membru are dreptul de vot
ponderat in cadrul Consiliului guvernator (la intrarea in F.M.I., fiecare tara-membru primeste
dreptul la 250 de voturi ex officio, plus cite un vot pentru fiecare 100 000 USD (sau D.S.T.) din
cota sa de participare la capitalul F.M.I.). Tarile-membre ale F.M.I. varsa cotele lor de
participare in capitalul F.M.I. in felul urmator: 25% din cota de participare se plateste in aur sau
D.S.T., si 75% - in moneda nationala a tarii respective, care ramine insa Ia dispozitia tarii-
membre. Marimea cotei de participare este diferita de la tara la tara, stabilindu-se in functie de
urmatorii factori: nivelul de dezvoltare a tarii (1), volumul comertului exterior al ei (2) si venutul
national al tarii in cauza (3).
F.M.I acorda credite tarilor membre, folosind in acest scop unitatea de plata a F.M.I -„Dreptul
Special de Tragere" (D.S.T.) (engl. SpecialDrawing Rights - S.D.R.), valoarea caruia se
stabileste in baza cosului valutar ponderat, format din cinci valute: dolarul american, marca
germana, lira sterlina, yenul japonez si francul francez. D.S.T. a fost creat in baza unui credit
suplimentar de 6 mlrd. de dolari S.U. A., pus la dispozitia F.M.I. de catre principalii 10 membri
ai lui, ce au semnat in acest scop in anul 1961 „Acordul General de imprumut".
Republica Moldova a devenit membra a F.M.I. in baza Hotaririi Parlamentului Republicii
Moldova din 28.07.1992 nr. 1107-XII „Cu privire la aderarea Republicii Moldova la Fondul
Monetar International, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si la organizatiile
afiliate""8. Republica este reprezentata in F.M.I. de guvernatorul B.N.M., aceasta banca servind
in calitate de agent fiscal in relatiile cu F.M.I. si totodata gestionind platile si incasarile cu F.M.I.
Suma de subscriptie a republicii la F.M.I. initial constituia 90 mln. D.S.T., fiind majorata in
octombrie 1998 la 123.2 mln D.S.T.1".
Sistemul Bancii Mondiale
Sistemul Bancii Mondiale este actualmente format din 5 institutii specializate: Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltarea (B.I.R.D.);
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.)
Societatea Financiara Internationala (S.F.I.)
Agentia Multinationala pentru Atragerea Investitiilor;
Centrul International Pentru Solutionarea Litigiilor referitoare la Investitii. Tinind cont de
faptul ca doar primele trei sint institutii financiar-monetare, in rindurile ce urmeaza ne vom referi
doar la ele.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare
Engl. International Bank for Reconstruction and Development - IBRD. Aceasta institutie
fmanciar-bancara a fost creata, ca si F.M.I., in baza hotaririlor adoptate la Conferinta monetara si
financiara a O.N.U. de la Bretton Woods din 194412". B.I.R.D., impreuna cu cele doua filiale ale

25
sale - Societatea Financiara Internationala121 si
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (engl. International Development Asso-ciation -
IDA), formeaza Banca Mondiala (engl. World Bank, fr. Banque Mondiale). in conformitate cu
Statutul sau, B.I.R.D. are urmatoarele sarcini:
sprijinirea reconstructiei si dezvoltarii tarilor membre prin intermediul investitiilor de capital;
creditarea in scopuri productive a statelor membre ale B.I.R.D.;
sprij inirea dezvoltarii comertului international si mentinerea echilibrului balantelor de plati a
statelor membre.
Aceste sarcini sint implementate de B.I.R.D. atit prin creditarea directa a tarilor-membre ale
acestei organizatii, cit si prin operatiuni creditare indirecte (in forma eliberarii garantiilor pentru
imprumuturile obtinute de statele membre pe piata financiara internationala).
Capitalul B.I.R.D. este format din varsamintele membrilor ei si din fondurile atrase de pe piata
financiara internationala, conditia de respectat fiind ca 10% din cota fiecarui stat participant sa
fie depusa in aur sau dolari S.U.A., iar restul 90%, in moneda nationala a statului in cauza,
raminind in posesia lui. Cuantumul participarii financiare a fiecarui membru al B.I.R.D. la
formarea capitalului ei se stabileste in functie de posibilitatile lui, cit si cota lui de participare in
capitalul F.M.I. Actualmente 143 de state ale lumii sint membre ale B.I.R.D.122.
B.I.R.D. este organizata asemenea F.M.I., in forma de societate pe actiuni, fiecare actiune avind
valoare nominala de 100 000 dolari S.U.A. Votul statelor membre la Consiliul Guvernatorilor
B.I.R.D. este ponderat, in functie de cota de participare a fiecarui stat. In ceea ce priveste
calitatea de membru al B.I.R.D., orice stat membru al F.M.I. poate deveni membru ale B.I.R.D.
Organele de conducere a B.I.R.D. sint:
1. Consiliul Guvernatorilor. Acesta este organul suprem de conducere a B.I.R.D., in functiile
caruia intra: primirea noilor membri in B.I.R.D., aprobarea Statutului bancii, modificarea
marimii capitalului bancii si a statutului ei, aprobarea Rapoartelor anuale de activitate a B.I.R.D.,
prezentate de Consiliul directorilor etc.
2. Consiliul Directorilor, care conduce activitatea B.I.R.D. in perioada intre sedintele Consiliului
Guvernatorilor. in literatura de specialitate poate fi intilnita si alta denumire a acestui organ de
conducere a B.I.R.D.: Consiliul de administratie. Din Consiliu fac parte 21 de directori executivi,
alesi de Consiliul Guvernatorilor.
3. Presedintele B.I.R.D., care conduce activitatea curenta a bancii. Candidatura Presedintelui
este propusa de Consiliul Directorilor si aprobata de Consiliul Guvernatorilor. in conformitate cu
prevederile statutare ale B.I.R.D., presedinte al ei poate fi numai un cetatean al S.U.A.
in activitatea sa, B.I.R.D. acorda imprumuturi pe un termen pina la 20 de ani (termen care poate
fi prelungit maximum cu 5 ani), cu respectarea urmatoarelor conditii:
imprumutul se va acorda numai pentru un scop productiv (de regula, in baza unui proiect de
investitii) (1); proiectul finantat trebuie sa prezinte siguranta d.p.d.v. tehnic si economic (2);
statul care solicita acordarea creditului poate dovedi lipsa posibilitatilor de a obtine imprumut pe
alte piete financiare in conditii mai convenabile decit cele propuse de B.I.R.D. (3); statul
solicitant poate garanta rambursarea creditului acordat (4). Creditul se acorda cu o dobinda,
marimea careia se stabileste in functie de marimea dobinzilor existente pe piata financiara
internationala. Din luna iulie 1976, nivelul dobinzii B.I.R.D. se stabileste periodic in raport cu
dobinda medie ponderata pe care B.I.R.D. a platit-o in 12 luni precedente, plus 0,5% in calitate
de comision pentru deservirea operatiunii de credit. Totodata B.I.R.D. nu percepe dobinda pentru
partea nefolosita a imprumutului, ci numai un comision anual de 0,75% din suma totala a
creditului. Republica Moldova a devenit membra a B.I.R.D. in baza Hotaririi Parlamentului
Republicii Moldova din 28.07.1992 Nr. 1107-XII12'.
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.)
Engl. International Development Association- IDA. Aceasta institutie a fost infiintata in 1960 cu
acelasi sediu ca B.I.R.D. - Washington, S.U.A. Asociatia a devenit institutie specializata a
O.N.U. in 1961, fiind un organ menit sa acorde credite tarilor in dezvoltare124, pe un termen de
pina la 50 ani. Conditiile de creditare stabilite de Asociatie, in afara de durata lunga de acordare

26
a creditului, prevad s: o perioada lunga de garantie (pina la 10 ani), cit si faptul ca creditele se
acorda statelor solicitante fara perceperea dobinzii (Asociatia percepind numai un comision
tehnic in marime de 0,75% anual). Creditele se acorda cu respectarea acelorasi cerinte ca cele
stabilite pentru creditele acordate de B.I.R.D., si chiar dosarele de credit sint formate si analizate
de acelasii personal administrativ, Asociatia neavind sediu si personal propriu. Capitalul A.I.D.
este format din subscriptiile membrilor sai (adica a tarilor in dezvoltare si a tarilor dezvoltate,
ultimele depunand 10% din cota lor de participare - in valuta convertibila, iar restul 90% - in
valuta lor nationala, care ramine in posesia lor), din subventiile tarilor dezvoltate, din
transferurile de beneficii ale B.I.R.D., cit si din veniturile proprii ale Asociatiei.
Dupa cum s-a mentionat mai sus, Asociatia nu are organe proprii de conducere, folosind in
activitatea sa personalul B.I.R.D., care prin intermediul Asociatiei are posibilitatea de a acorda
credite in conditii avantajoase tarilor in dezvoltare fara a incalca prevederile sale statutare
referitoare la comercialitatea si garantarea rambursabilitatii creditului.
Moldova a devenit membra a A.I.D in baza Hotaririi Parlamentului Republicii Moldova din
28.07.1992 Nr. 1107-XIF5.
Societatea Financiara Internationala (S.F.I.)
A fost creata in 1956'26 cu sediul la Washington, S.U.A., avind ca scop acordarea sprijinului
intreprinderilor particulare din statele in dezvoltare, care sint membre ale Societatii. in 1957
Societatea devine institutie specializata a O.N.U. Ca si A.I.D., S.F.I. nu are aparat propriu,
folosind administratia B.I.R.D. (Presedintele S.F.I. este presedintele B.I.R.D.). Cerintele
prezentate fata de creditele acordate de S.F.I. sint similare celor prezentate fata de creditele
B.I.R.D. Creditele astfel acordate nu pot depasi 50% din costul intreprindeiri creditate, fiind
acordate pe un termen de la 7 la 12 ani, cu o dobinda apropiata de cea a pietei sau 1% din
valoarea creditului in calitate de comision pentru partea acordata si nefolosita. Metoda de
creditare se bazeaza pe investitiile directe in capitalul intreprinderii, care a permis S.F.I. de a
participa la gestionarea activitatii intreprinderii creditate.
Republica Moldova a devenit membra a S.F.I. in baza Hotaririi Parlamentului Republicii
Moldova din 28.07.1992 Nr. 1107-XII „Cu privire la aderarea Republicii Moldova la Fondul
Monetar International, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si la organizatiile
afiliate"127.
Banca Reglementarilor Internationale (B.R.I.)
B.R.I. a fost creata in 1930 in conformitate cu acordurile Conferintei de la Haga, ce a elaborat
reglementarile platilor reparatorii ale Germaniei stabilite prin Tratatul de la Versailles. Dupa
1931, in care in urmamoratoriului Hoover Germania a fost absolvita de obligatiile sale
reparatorii, B.R.I. si-a reorientat activitatea. Actualmente ea efectueaza operatii bancare curente,
mai ales pe contul bancilor centrale ale statelor membre a ei. Are sediul la Bazei, Elvetia,
incorporind circa 30 state europene si extraeuropene'. B.R.I. este organizata in forma de societate
pe actiuni cu un capital de 1,5 mlrd franci elvetieni aur. La activitatea ei participa toate bancile
centrale ale statelor europene, cit si Federal Reserve System din S.U.A.
Conducerea B.R.I. este realizata de Consiliul de administratie: organul suprem de conducere,
care include 13 membri (din care 10 sint numiti de cinci banci centrale fondatoare ale B.R.I. - ale
Belgiei, Marii Britanii, Frantei, Italiei si Germaniei; iar 3 de catre bancile centrale ale Elvetiei,
Olandei si Suediei), activitatea curenta a B.R.I. fiind gestionata de Directorul ei general, ales de
Consiliul de administratie.
Institutii financiar-monetare regionale
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare
(Engl. European Bank for Reconstruction and Development - EBRD)
B.E.R.D. a fost infiintata din initiativa Frantei in baza Acordului de creare a B.E.R.D.,
semnat de 42 de state fondatoare la 09.04.1990 la Paris. B.E.R.D. isi are sediul in Londra,
Marea Britanic
in conformitate cu Statutul B.E.R.D., scopul ei este de a conjuga rolul sau de institutie
de finantare a infrastructurii (tip B.I.R.D.) cu rolul de banca de afaceri. Capitalul B.E.R.D.

27
este de 10 mlrd ECU, dintre care 51 % sint subscrise de 12 state fondatoare ale Uniunii
Europene, 10% apartin S.U.A., 8,5% Japoniei si 13,5% constituie cota de participare a
statelor din Europa Centrala si de Est. Moneda de lucru a B.E.R.D. o constituia ECU
(engl. European Currency Unit), iar din 1998 - o data cu crearea Bancii Europene si a
unitatii monetare a Uniunii Europene (EURO) - dolarul S.U.A.. Structura activitatii
creditare a B.E.R.D. este urmatoarea: 40% din imprumuturile B.E.R.D. sint acordate
sectorului public, iar restul sint investite in sectorul privat. B.E.R.D. acorda imprumuturi
numai statelor din Europa Centrala si de Est.
Organele delucru ale B.E.R.D. sint Consiliul Guvernatorilor (1), care alege pe un termen
de 4 ani presedintele B.E.R.D. (2).
Regimul juridic al relatiilor intre B.E.R.D si Republica Moldova, este guvenat de doua
categorii de acte juridice:
" Legea cu privire la statutul, imunitatea, privilegiile si facilitatile acordate Bancii
Europene de Reconstructie si Dezvoltare in Republica Moldova, nr. 207-XIII,
29.07.1994128; Acordurile, semnate intre Republica Moldova si B.E.R.D. Aceste acorduri sint
multiple, primul fiind incheiat in 1992129, iar cele mai recente fiind incheiate in
decembrie 1998"".
Conform art. 1 al legii nr. 207-XIII, B.E.R.D. dispune in Republica Moldova de personalitate
juridica, avind dreptul la incheierea de contracte, achizitionarea si depunerea de bunuri si servicii
si intentarea de actiuni juridice. Totodata, aditional la regimul national al personalitatii juridice
al B.E.R.D., declarat de catre lege cu referinta la capacitatea sa juridica, articolele urmatoare
declara imunitatile acordate bancii pe teritoriul republicii: imunitatea de jurisdictie (art. 2);
imunitatea bunurilor bancii (de
perchezitie, rechizitionare, confiscare, expropriere sau alta forma de retragere sau instainarea
prin decizii executive sau legislative) (ari. 3); imunitatea arhivelor (art. 5); imunitatea
persoanelor cu functii de raspundere (art. 8). in plus, legea declara si alte falicitati, acordate
bancii pe teritoriul tarii: privelegiile in domeniull comunicatiilor (art. 7), facilitatile la impozitare
(art. 8).
Banca Europeana de Investitii (B.E.I.)
Aceasta institutie financiara a fost creata in 1958 in cadrul Comunitatii Economice Europene
(Pietei Comune), avind sediul la Luxemburg. Directia de baza a activitatii B.E.I. este creditarea
intreprinderilor particulare si a institutiilor financiare din tarile membre ale ei. Conducerea B.E.I.
are urmatoarea structura:
1. Consiliul Guvernatorilor;
2. Comitetul de administratie (compus din 12 administratori si 12 supleanti);
3. Comitetul de directie (din care fac parte Presedintele B.E.I. si doi vicepresedinti). Creditele
B.E.I. se acorda in conditiile imposibilitatii obtinerii mijloacelor pe alte piete financiare (1), sub
garantia proiectului investitional (2), pe un termen de 10-15 ani (3).
Banca Africana de Dezvoltare (B.Af.D.)
B.Af.D. a fost creata in 1963 in cadrul Adunarii Constitutive din Khartum, Sudan, la care au
participat reprezentantii a circa 20 state membre ale Organizatiei Unitatii Africane. B.Af.D a
devenit operationala din 1965, stabilindu-se cu sediul in Abidjan. La baza activitatii B.Af.D. se
afla creditarea statelor si inreprinderilorparticulare care baneficiaza de garantii respective din
statele membre ale acestei institutii financiare regionale.
Banca Americii Centrale pentru Integrarea Economica (B.A.C.I.E.)
B. A.C.I.E. a luat fiinta in anul 1961 prin Conventia semnata de cinci state latinoamericane:
Costa-Rica, Guatemala, El Salvador, Honduras si Nicaragua. Sediul B.A.C.I.E. este in
Tegucigalpa, Honduras. Capitalul initial al bancii a fost stabilit in marime de 200 mln
dolari S.U.A.
Organele de conducere ale bancii sint: Adunarea Guvernatorilor, Consiliul de
administratie si presedintele bancii.
Domeniile prioritare de creditare sint: infrastructura subregionala, investitiile de lunga

28
durata, dezvoltarea comertului intre tarile membre etc.
Banca Araba pentru Dezvoltare Economica in Africa (B.A.D.E.A.)
Fiind infiintata in baza Tratatului de la Cairo din 1974, elaborat in cadrul Conferinta Ligii Arabe
din 1973, Alger, B.A.D.E.A. si-a inceput activitatea in ianuarie 1975, avind sediul la Khartoum,
Sudan. Scopul ei a fost identificat ca: stimularea dezvoltarii tarilor africane nemembre ale Ligii
Arabe, prin intermediul investitiei capitalurilor arabe in economia acestor tari.
Organele de conducere ale B.A.D.E.A. sint: Consiliul Guvernatorilor (1), Consiliul de
administratie (din care fac parte Presedintele B.A.D.E.A. si 11 membri, alesi de Consiliul
Guvernatorilor pe termen de 4 ani) (2) si Comisia permanenta pentru programe (care intruneste
ministrii de externe ai tarilor membre).
Banca Asiatica de Dezvoltare (B.As.D.)
B.As.D. a fost infiintata in anul 1966, avind sediul la Manila (Filipine). Conform Statutului
Bancii, activitatea ei se axeaza pe contribuirea la dezvoltarea economica a tarilor din regiune.
Statutul bancii cere ca cel putin 60% din capitalul bancii sa apartina statelor asiatice, admitindu-
se ca restul capitalului sa fie procurat prin subscriptii publice.
Banca Interamericana de Dezvoltare (B.I.M.)
Banca Interamericana de Dezvoltare a aparut in anul 1959, avind ca fondatori 19 state membre
ale Organizatiei Statelor Americane. in 1970 s-a admis calitatea de actionar si pentru statele-
nemembre ale Organizatiei Statelor Americane. Capitalul B.I.D. este format din varsamintele
membrilor, imprumuturile pe alte pieti financiare. S.U.A. au creat in cadrul B.I.D. un fond
special de creditare, utilizabil in cazuri exceptionale.
Banca Interstatala
Banca Interstatala a fost fondata in baza Acordului cu privire la fondarea Bancii Interstatale,
semnat in cadrul Comunitatii Statelor Independente, la 22 ianuarie 1992131. Conform Statutului
bancii, care face parte integranta din Acordul mentionat mai sus, organul de conducere al bancii
este Consiliul, in care Moldova este reprezentata de Guvernatorul Bancii Nationale. Capitalul
bancii este format din contributiile statelor membre ale acesteia, constituind 5 mlrd ruble rusesti.
Acordul de creare a Bancii Interstatale a fost ratificat de Republica Moldova in decembrie
1993112, cu o luna mai tirziu dupa introducerea valutei nationale a Republicii Moldova -leul1".
Confruntarea acestor doua date nu este intimplatoare - unul din rationamentele de baza care au
condus sefii statelor-membre ale C.S.I. la crearea aceastei „institutii internationale de decontari si
creditar-financiara"134 a fost asigurarea executarii „Acordului cu privire la sistemul monetar unic
si politica monetar-creditara si valutara coordonata a statelor care au pastrat rubla in calitate de
mijloc legal de plata""5. Desi
Moldova iesise deja din sistemul rublei la momentul ratificarii acordului - ceea ce limita
substantial relevanta acordului pentru republica - neconcordanta aceasta se explica prin
ratificarea cu intirziere a acordului: acesta a fost semnat in ianuarie 1993, pe cind moneda
nationala „leul" a fost introdusa, dupa cum s-a mentionat mai sus, cu 10 luni mai tirziu. Cu alte
cuvinte, la momentul negocierii acordului acesta era actual pentru Moldova.
Totusi scopul Acordului nu se limiteaza doar la asigurarea unui cadru pentru coordonarea
politicilor monetare ale tarilor care au pastrat rubla ca mijloc legal de plata, ci „in scopurile
organizarii sistemului decontarilor interstatale multilaterale, sporirii efectului valutar-financiar
asupra executarii creantelor interstatale reciproce si influentei mecanismului de plati si decontari
asupra extinderii legaturilor nemijlocite dintre intreprinderi, organizatii si structuri
comerciale"136.
in vederea executarii celor doua scopuri fundamentale ale sale, banca are anumite functii,
enumerate in Articolul 3 al Acordului. Astfel, Banca interstatala:
a. organizeaza si realizeaza decontarile interstatale multilaterale, incheierea lor periodica in baza
de clearing multilateral (stingerea creantelor reciproce);
b. organizeaza, in baza imputernicirii primite de la organele legislative ale Partilor Contractante
interesate, care este perfectata prin incheierea unui acord corespunzator, emisia rublei in numerar
si emisia creditara de catre bancile centrale (nationale) ale Partilor Contractante;

29
c. studiaza si analizeaza economia Partilor Contractante, pregateste propuneri si recomandari
pentru bancile centrale(nationale), in scopul coordonarii politicii lor monetar-creditare si
valutare;
d. coordoneaza activitatea bancilor centrale (nationale) ale Partilor Contractante in domeniull
metodologiei efectuarii operatiunilor de decontare si plata, organizarii sistemului evidentei
contabile si a darilor de seama in baza operatiunilor de decontare si a altor operatiuni, elaboreaza
propuneri pentru apropierea regimurilor supravegherii bancilor comerciale;
e. crediteaza tehnic si sezonier bancilor centrale (nationale) in procesul efectuarii decontarilor
reciproce interstatale multilaterale.
Analiza functiilor bancii permite de a trage citeva concluzii. Astfel, functiile b. si c. nu prezinta
relevanta pentru Moldova, deoarece tin de politica monetara unica a tarilor din sistemul rublei.
Prin urmare, semnificatia veritabila a Bancii interstatale pentru Republica Moldova ca membru
al ei, este facilitarea transferurilor interstatale in cadrul CSI, la care se refera functiile a., d. si e.
de mai sus. Trebuie de spus ca si necesitatea acestor functii este discutabila — pe de o parte,
unele functii ale Bancii interstatale dubleaza functiile altor institutii financiare internationale, ex.
elaborarea propunerilor pentru apropierea regimurilor supravegherii bancare este un domeniul de
activism traditional al Bancii Reglementarilor Internationale cu sediul la Ba, el, Elvetia; pe de
alta parte, unele functii au un continut mai mult declarativ decit practic - spre exemplu,
1
este dificil de imaginat ca Banca Interstatala initial isi propunea sa ofere credite tehnice si
sezoniere bancilor centrale ale statelor-tnembre ale C.S.I., tinind cont de dificultatile stabilizarii
sistemului financiar-monetar, cu care s-au confruntat in acea perioada toate tarile-membre ale
bancii. Finalmente, unele functii ale bancii nu puteau fi asigurate la acelasii nivel de eficienta ca
cel asigurat de alte mecanisme internationale alternative -spre exemplu, acelasii clearing
interbancar se putea cu usurinta asigura prin sistemul conturilor de corespondent deschise in baza
bilaterala de catre bancile centrale ale statelor, iar decontarile, prin sistemul SWIFT'".
Aceste deficiente in identificarea rolului si, ca urmeare, a functiilor Bancii interstatale, probabil
au jucat rolul lor in ineficienta si neimplementarea prevederilor Acordului si Statutului bancii.
insa in afara de deficientele de ordin pur juridic si economic, in reglementarea statutului juridic
al bancii nu trebuie de desconsiderat si rationamentele de ordin politic care au condus la
dezinteresul statelor membre in promovarea acestui organ de coordonare a politicilor monetare.
Cauza de baza a opozitiei politice rezida probabil in reminiscentele ideologiei imperiale, care au
asigurat un rol „conducator" Bancii centrale a Federatiei Ruse in gestiunea bancii. Astfel,
articolul 3 al Statutului bancii prevedea ca capitalul bancii se formeaza nu numai din fondurile
proprii si contributiile membrilor, ci si din mijloacele liniei de credit, deschise bancii de catre
Banca Centrala a Federatiei Ruse(l); acelasii articol arata ca evidenta contabila se va pastra in
ruble rusesti (de altfel, in aceleasi ruble statele membre erau obligate sa mentina activele lor la
banca) (2) etc.
Iata de ce consideram explicabil faptul ca prevederile Acordului de constituire a Bancii
Interstatale au ramas pina acum numai pe hirtie. Aceasta este o trasatura caracteristica nu numai
pentru acordul evocat, ci si pentru majoritatea actelor interguvernamentale incheiate in cadrul
Comunitatii Statelor Independente.
Banca Marii Negre pentru Comert si Dezvoltare
Banca Marii Negre pentru Comert si Dezvoltare a fost formata prin Acordul de la Tiflis
(Georgia) din 30 iunie 1993. Republica Moldova a ratificat acest acord la 28 noiembrie I99513S
ANEXE
Anexa II. 1. Acord privind crearea Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare,
Washington 1944
din 22.07.1944
GUVERNELE IN NUMELE CARORA ESTE SEMNAT PREZENTUL ACORD AU
CONVENIT ASUPRA CELOR CE URMEAZA:
Articol introductiv

30
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare este infiintata si va functiona
in conformitate cu dispozitiile urmatoare:
Articolul I. Obiective Banca are ca obiective:
(i) Sa contribuie la reconstructia si dezvoltarea teritoriilor statelor membre, inlesnind investitiile
de capitaluri in scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor distruse sau dislocate de
razboi, readaptarea aparatului de productie la necesitatile din timp de pace si incurajarea
dezvoltarii mijloacelor si resurselor productive in tarile mai putin dezvoltate.
ii) Sa promoveze investitiile straine particulare prin garantii sauparticipatii la imprumuturi si alte
investitii efectuate de furnizori particulari de capitaluri; atunci in care capitalurile private nu sint
disponibile in conditii rezonabile, sa completeze investitia privata, fumizind in scopuri
productive, in conditii convenabile, mijloacele financiare din capitalul sau propriu, din fonduri
procurate si din alte resurse, (iii) Sa promoveze dezvoltarea echilibrata, in larga perspectiva, a
comertului international si echilibrul balantelor de plati externe, prin incurajarea investitiilor
internationale destinate dezvoltarii resurselor productive ale membrilor, contribuind prin aceasta
la sporirea productivitatii, ridicarea nivelului de trai si imbunatatirea conditiilor de munca de pe
teritoriile lor.
(iv) Sa coordoneze imprumuturile acordate sau garantate de ea cu imprumuturile internationale
de alta provenienta, astfel incit sa se dea prioritate celor mai utile si urgente proiecte, indiferent
de dimensiunile lor.
(v) Sa conduca operatiunile sale tinind seama de efectele investitiilor internationale asupra
conditiilor economice din teritoriile membrilor si, in primii ani de dupa razboi, sa inlesneasca
tranzitia de la economia de razboi la economia de pace. in toate deciziile sale, Banca se va
conduce dupa obiectivele enuntate mai sus.
Articolul II. Obtinerea calitatii de membru si capitalul bancii
SECTIUNEA 1. Calitatea de membru
(a) Membrii fondatori ai Bancii vor fi acei membri ai Fondului Monetar International
care vor accepta calitatea de membru al bancii inainte de data specificata la articolul
XI, sectiunea 2 (e).
(b) Calitatea de membru al bancii va fi accesibila altor membri ai Fondului la timpul si
in conditiile prescrise de banca.
SECTIUNEA 2. Capitalul autorizat
(a) Capitalul social autorizat al bancii se va ridica la 10 miliarde dolari ai Statelor Unite, in
greutatea si cu titlul in vigoare la 1 iulie 1944. Capitalul social va fi impartit in 100 000 actiuni,
avind o valoare de 100 000 dolari fiecare, a caror subscriere va fi permisa numai membrilor.
(b) Capitalul social poate fi majorat atunci in care banca socoteste oportun, cu o majoritate de
trei patrimi din totalul voturilor existente.
SECTIUNEA 3. Subscrierea actiunilor
(a) Fiecare membru va subscrie actiuni la capitalul bancii. Numarul minim de actiuni care
urmeaza sa fie subscrise de membrii fondatori este cel indicat in anexa A. Numarul minim de
actiuni ce poate fi subscris de ceilalti membri va fi fixat de banca, care va rezerva o parte
suficienta din capitalul sau social in vederea subscrierii de catre asemenea membri.
(b) Banca va stabili reguli cu privire la conditiile in care membrii vor putea subscrie actiuni ale
capitalului autorizat al bancii, peste subscrierile lor minime.
(c) in caz de majorare a capitalului autorizat, fiecare membru va avea o posibilitate rezonabila de
subscriere, in conditiile stabilite de banca, a unei parti din sporul de capital, echivalenta cu
proportia subscrierii anterioare fata de capitalul social total al bancii; totusi, nici un membru nu
va fi obligat sa subscrie o parte oarecare din sporul de capital.
SECTIUNEA 4. Pretul de emisiune al actiunilor
Actiunile aferente subscrierilor minime ale membrilor fondatori vor fi emise la paritate.
Celelalte actiuni vor fi de asemenea emise la paritate, afara de cazul in care banca, in
imprejurari speciale, ar decide cu majoritatea voturilor existente sa le emita in alte
conditii.

31
SECTIUNEA 5. Dividerea capitalului subscris si cererile de varsamint asupra acestui
capital
Subscrierea fiecarui membru va fi divizata in doua parti, dupa cum urmeaza:
(i) 20 la suta vor fi varsati sau vor putea face obiectul unei cereri de varsamint
potrivit sectiunii 7 (i) a acestui articol, in masura in care banca are nevoie pentru
operatiunile sale.
(ii) restul de 80 la suta va putea fi cerut de banca numai atunci in care va avea nevoie
pentru a face fata unor obligatii create pe baza articolului IV, sectiunea I (a) (ii) si (iii).
Cererile de varsamint pentru subscrierile neachitate vor fi uniforme pentru toate
actiunile.
SECTIUNEA 6. Limitarea angajamentelor
Angajamentele derivind din actiuni vor fi limitate la partea neplatita din pretul de
emisiune al actiunilor.
SECTIUNEA 7. Modalitatea de plata a subscrierilor de actiuni
Plata subscrierilor de actiuni va fi efectuata in aur sau in dolari ai Statelor Unite si in
monedele membrilor, dupa cum urmeaza:
(i) potrivit Sectiunii 5 (i) din prezentul articol, 2 la suta din pretul fiecarei actiuni va fi
platibil in aur sau in dolari ai Statelor Unite si, in cazul cererilor de varsamint, restul de
18 la suta va fi varsat in moneda membrului;
(ii) in cazul unei cereri de varsamint pe baza sectiunii 5 (ii) a prezentului articol, plata
va putea fi efectuata, la alegerea membrului, fie in aur sau in dolari ai Statelor Unite,
fie in moneda necesara bancii pentru a onora angajamentele sale care iu determinat
cererea de varsamint;
(iii) in care un membru efectueaza varsaminte intr-o moneda oarecare, in conformitate
cu alineatele (i), (ii) de mai sus, aceste varsaminte vor trebui sa fie egale in valoare cu
obligatia membrului care rezulta din cererea de varsamint. Aceasta obligatie va fi o
parte proportionala din capitalul social al bancii, asa cum a fost autorizat si definit la
sectiunea 2 din prezentul articol.
SECTIUNEA 8. Termenul de plata a subscrierilor
(a) Cei 2 la suta platibili pentru fiecare actiune, in aur sau in dolari ai Statelor Unite, pe baza
sectiunii 7 (i) a prezentului articol, vor fi varsati in termen de 60 zile de la data la care banca va
incepe operatiunile sale, insa:
(i) orice membru fondator al carui teritoriu metropolitan a suferit in timpul razboiului prezent de
pe urma ostilitatilor sau ocupatiei inamice va avea dreptul de a amina plata unei jumatati de
procent pe timp de 5 ani de la acea data;
(ii) orice membru fondator care nu poate efectua o astfel de plata deoarece nu si-a redobindit
inca posesiunea asupra rezervelor sale de aur, care sint inca confiscate sau imobilizate ca urmare
a razboiului, poate amina in intregime plata, pina la o data pe care o va decide banca.
(b) Restul varsamintului pentru fiecare actiune, platibil pe baza sectiunii 7 (i) a prezentului
articol, va fi efectuat in forma si la data fixata de banca, insa:
(i) in rastimp de un an de la data inceperii operatiunilor sale, banca nu va cere mai
putin de 8 la suta din pretul actiunii, peste plata a 2 la suta la care se refera punctul (a)
de mai sus;
(ii) nu se va cere vreodata, in orice perioada de 3 luni, mai mult de 5 la suta din pretul
actiunii.
SECTIUNEA 9. Mentinerea valorii unor disponibilitati in moneda ale bancii
(a) Daca (i) paritatea monedei unui membru se reduce sau daca (ii) cursul extern al
monedei unui membru a scazut, dupa parerea bancii, intr-o masura importanta in
cuprinsul teritoriilor acestui membru, acesta va varsa bancii, intr-un termen rezonabil,
o suma suplimentara in propria sa moneda, suficienta pentru a mentine valoarea pe
care activele bancii in moneda acestui membru au avut-o in perioada in care s-a
efectuat subscrierea initiala si care provin fie din varsamintele facute de el bancii la

32
inceput pe baza articolului II, sectiunea 7 (i), fie din varsamintele in baza articolului IV,
sectiunea 2 (b), fie din orice varsamint suplimentar de moneda efectuat in conformitate
cu dispozitiile prezentului paragraf, in masura in care monedele nu au fost rascumparate de
membru cu aur sau cu monede ale unui alt membru, acceptate de banca.
(b) in caz de majorare a paritatii monedei unui membru, banca ii va restitui intr-un termen
rezonabil, o suma in moneda acestuia, egala cu cresterea in valoare a sumelor in aceasta moneda,
mentionate mai sus la punctul (a).
(c) Banca poate deroga de la dispozitiile paragrafelor precedente in cazul in care Fondul
Monetar International procedeaza la o modificare uniform proportionala a paritatii monedelor
tuturor membrilor sai.
SECTIUNEA 10. Restrictii privind dreptul de a dispune asupra actiunilor
Actiunile nu vor fi gajate si nici grevate de sarcini in vreun mod; de asemenea, ele nu
vor putea fi transferate decit bancii.
Articolul III. Dispozitii generale privitoare la imprumuturi si garantii SECTIUNEA 1. Utilizarea
resurselor
(a) Resursele si serviciile bancii vor fi utilizate exclusiv in beneficiul membrilor, luindu-se in
consideratie in mod echitabil atit proiectele de dezvoltare, cit si proiectele de reconstructie.
(b) in scopul de a inlesni refacerea si reconstructia economiei membrilor ale caror teritorii
metropolitane au suferit mari devastari ca urmare a ocupatiei inamice sau a ostilitatilor, banca, in
determinarea conditiilor si clauzelor de imprumut consimtite acestor membri, se va preocupa
indeosebi sa usureze sarcina financiara si sa accelereze incheierea acestei opere de restaurare si
reconstructie.
SECTIUNEA 2. Operatiuni ale membrilor cu banca
Orice membru va trata cu banca numai prin intermediul Trezoreriei sale, bancii centrale,
fondului de stabilizare sau oricarui alt organism financiar analog, iar banca va trata cu
membrii numai prin aceleasi organisme.
SECTIUNEA 3. Limitari ale garantiilor si imprumuturilor bancii
Suma totala neamortizata a garantiilor, participatiilor la imprumuturi si imprumuturilor
directe acordate de banca nu va putea fi sporita daca prin aceasta totalul va depasi
cu 100 la suta capitalul subscris, rezervele si beneficiul bancii.
SECTIUNEA 4. Conditii in care banca poate garanta sau acorda imprumuturi
Banca poate garanta, acorda imprumuturi sau participa la imprumuturi in favoarea
oricarui membru sau a oricarei subdiviziuni politice a unui membru si a oricarei
intreprinderi comerciale, industriale sau agricole situate pe teritoriile unui membru, in
urmatoarele conditii:
(i) Atunci in care membrul pe teritoriile caruia urmeaza sa se realizeze proiectul nu
este el insusi cel care contracteaza imprumutul, membrul, banca centrala sau orice
organism analog al membrului, acceptabil de banca, sa garanteze integral rambursarea
capitalului si plata dobinzilor si a altor sarcini aferente imprumutului.
(ii) Banca sa capete convingerea ca, tinind seama de situatia pietei, imprumutatul
nu ar putea obtine intr-alt fel imprumutul in conditii care, dupa parerea bancii, sa fie
rezonabile pentru imprumutat.
(iii) Un comitet competent, asa cum este prevazut la articolul V, sectiunea 7, sa prezinte
un raport scris recomandind proiectul, dupa examinarea aprofundata a cererii.
(iv) Banca sa aprecieze ca dobinda si celelalte sarcini financiare sint rezonabile si ca
aceasta dobinda si celelalte sarcini, ca si termenele de rambursare a capitalului sint
bine adaptate la natura proiectului.
(v) Acordind sau garantind un imprumut, banca sa examineze cu grija perspectivele
ca imprumutatul si, in cazul in care imprumutatul nu este membru, garantul, sa fie in
masura sa faca fata obligatiilor aferente acestui imprumut; in plus, banca va trebui
sa actioneze cu prudenta, in interesul atit al membrului in cauza pe teritoriile caruia
trebuie realizat proiectul, cit si in acela al colectivitatii membrilor.

33
(vi) in care garanteaza un imprumut acordat de alti furnizori de capitaluri, banca
sa primeasca o compensatie potrivita pentru riscul asumat.
(vii) imprumuturile acordate sau garantate de banca trebuie, cu exceptia unor imprejurari
speciale, sa serveasca la realizarea unor proiecte specifice de reconstructie sau dezvoltare.
SECTIUNEA 5. Utilizarea imprumuturilor garantate, acordate de banca sau la care
aceasta participa
(a) Banca nu va impune conditii in sensul ca produsul unui imprumut sa fie cheltuit pe teritoriile
unui membru determinat sau ale unor anumiti membri.
(b) Banca va lua masuri ca suma unui imprumut sa fie utilizata exclusiv pentru obiectivele pentru
care a fost acordata, tinind seama de considerentele de economie si eficienta si fara a permite
influente sau considerente politice sau de alta natura decit cea economica.
(c) in cazul imprumuturilor acordate de banca, aceasta va deschide un cont pe numele
imprumutatului, iar suma imprumutului va fi creditata in acest cont, in moneda sau in monedele
specificate in contractul de imprumut. imprumutatul nu va fi autorizat de banca sa traga
asupra acestui cont decit pentru a face fata cheltuielilor legate de proiect, pe masura ce acestea
vor fi realmente efectuate. SECTIUNEA 6. imprumuturi acordate Corporatiei Financiare
Internationale
(a) Banca poate consimti sa participe, sa garanteze sau sa acorde imprumuturi Corporatiei
Financiare Internationale, institutie afiliata bancii, in legatura cu operatiunile sale de imprumut.
Suma totala exigibila a ziselor imprumuturi, participatii si garantii nu va fi majorata daca, in
momentul sau in urma unor astfel de imprumuturi, participatii sau garantii, suma totala a datoriei
exigibile (inclusiv garantarea unei datorii) a zisei Corporatii din orice sursa va depasi o suma
egala cu de 4 ori suma bruta a capitalului subscris si a rezervelor.
(b) Dispozitiile sectiunilor 4 si 5 (c) ale articolului III si ale sectiunii 3 a articolului IV nu se
aplica imprumuturilor, participatiilor si garantiilor autorizate de prezenta sectiune.
Articolul IV. Operatiuni
SECTIUNEA 1. Metode de acordare sau facilitare a imprumuturilor
(a) Banca poate acorda sau inlesni imprumuturi care indeplinesc conditiile generale
ale articolului III pe una din urmatoarele cai:
(i) Acordind imprumuturi directe sau participind la ele pe baza fondurilor proprii
provenite din capitalul sau varsat diminuat cu pierderile, majorat cu beneficiul si, pe
baza sectiunii 6 din prezentul articol, cu rezervele sale.
(ii) Acordind imprumuturi directe sau participind la acestea cu fonduri obtinute de
pe piata unui membru sau prin orice alt fel de imprumut al bancii.
(iii) Garantind, in intregime sau in parte, imprumuturi efectuate de furnizori privati de
capitaluri pe caile obisnuite de investitie.
(b) Banca poate imprumuta fonduri pe baza alineatului (a) (ii) de mai sus sau garanta
imprumuturi pe baza alineatului (a) (iii) de mai sus numai cu autorizarea membrului de
pe pietele caruia sint obtinute fondurile si a membrului in moneda caruia este exprimat
imprumutul, si numai daca zisii membri accepta ca suma imprumutului sa poata fi
preschimbata fara restrictie contra monedei oricarui alt membru.
SECTIUNEA 2. Libertatea de a dispune si transfera monedele
(a) Monedele in care se fac varsamintele catre banca pe baza articolului II, sectiunea 7 (i) vor fi
imprumutate numai cu aprobarea, in fiecare caz, a membrului a carui moneda este in cauza:
totusi, in caz de necesitate si dupa cererea integrala de varsamint a capitalului subscris al bancii,
zisele monede vor fi fara restrictie din partea membrilor ale caror monede sint oferite, utilizate
sau schimbate contra monedelor necesare pentru a face fata platilor contractuale de dobinzi, altor
sarcini si amortizarii imprumuturilor proprii ale bancii, sau pentru a face fata angajamentelor
bancii in legatura cu asemenea plati contractuale privind imprumuturile garantate de ea.
(b) Monedele primite de banca de la imprumutati sau garanti in contul capitalului imprumuturilor
directe efectuate in monedele vizate la paragraful (a) de mai sus vor putea fi schimbate contra
monedelor altor state membre sau reimprumutate numai cu aprobarea, in fiecare caz, a

34
membrilor ale caror monede sint in cauza; de necesitate si dupa cererea integrala de varsamint a
capitalului subscris al bancii, zisele monede vor putea fara restrictie din partea membrilor ale
caror monede sint oferite sa fie utilizate sau schimbate contra monedelor necesare pentru a face
fata platilor contractuale de dobinzi, altor sarcini sau amortizari privind imprumuturile proprii
ale bancii, sau pentru a face fata angajamentelor bancii privitoare la asemenea plati contractuale
privind imprumuturile garantate de ea.
(c) Monedele primite de banca de la imprumutati sau de la garanti in contul capitalului
imprumuturilor directe acordate de banca pe baza sectiunii 1 a) (ii) a prezentului articol vor fi
pastrate si utilizate fara restrictii din partea membrilor, fie pentru a efectua amortizari, fie pentru
a rambursa cu anticipatie sau a rascumpara in intregime sau in parte obligatiuni proprii ale
bancii.
(d) Toate celelalte monede de care poate dispune banca, inclusiv cele care sint obtinute de pe
piata sau imprumutate intr-alt fel pe baza sectiunii 1 (a) (ii) a prezentului articol, cele obtinute
din vinzarea de aur, cele primite in plata dobinzilor si altor sarcini referitoare la imprumuturi
directe efectuate pe baza sectiunilor 1 (a) (i) si (ii) si cele primite in plata comisioanelor si altor
sarcini pe baza sectiunii 1 (a) (ii) vor fi utilizate sau preschimbate contra celorlalte monede sau
aur necesare
operatiunilor bancii, fara restrictii din partea membrilor ale caror monede vor fi
astfel oferite.
(e) Monedele obtinute de pe pietele membrilor de catre imprumutati pe baza
imprumuturilor garantate de banca in conformitate cu sectiunea 1 (a) (iii) a prezentului
articol vor fi de asemenea utilizate sau preschimbate contra altor monede fara restrictii
din partea membrilor.
SECTIUNEA 3. Furnizarea de monede pentru imprumuturi directe
Dispozitiile urmatoare se vor aplica imprumuturilor directe efectuate in conformitate
cu sectiunea 1 (a) (i) si (ii) din prezentul articol.
(a) Banca va furniza imprumutatului monedele membrilor, altii decit membrul pe teritoriile
caruia se realizeaza proiectul, de care imprumutatul are nevoie pentru a face fata cheltuielilor de
efectuat pe teritoriile acestor alti membri pentru a atinge obiectivele imprumutului.
(b) in imprejurari exceptionale, in care moneda locala necesara pentru obiectul imprumutului nu
va putea fi obtinuta de imprumutat in conditii rezonabile, banca va putea sa-i furnizeze acestuia,
ca parte a imprumutului, o suma corespunzatoare in aceasta moneda.
(c) Daca proiectul sporeste in mod indirect necesitatile de devize straine ale membrului pe
teritoriile caruia se realizeaza proiectul, banca va putea, in mod exceptional, sa procure
imprumutatului, ca parte a imprumutului, o cantitate corespunzatoare de aur sau devize, straine
care nu va trebui sa depaseasca suma cheltuielilor locale efectuate de imprumutat in legatura cu
obiectivul imprumutului.
(d) In imprejurari exceptionale, banca va putea, la cererea unui membru pe teritoriile caruia va fi
cheltuita o parte din imprumut sa rascumpere cu aur sau devize straine o parte din moneda
membrului astfel cheltuita; totusi partea astfel rascumparata nu va depasi, in nici un caz, suma cu
care cheltuiala din imprumut efectuata pe aceste teritorii, a dus la o nevoie sporita de devize
straine.
SECTIUNEA 4. Dispozitii privind plata in cazul imprumuturilor directe
Contractele de imprumut incheiate pe baza sectiunii 1 (a) (i) sau (ii) din prezentul
articol vor tine seama de urmatoarele conditii de plata:
(a) Conditiile si modalitatile platilor de dobinzi si amortizare, scadentele si datele de
rambursare ale fiecarui imprumut vor fi fixate de banca. Aceasta va fixa, de asemenea,
procentul si orice alte conditii si modalitati aplicabile comisioanelor ce urmeaza a fi
prelevate cu ocazia zisului imprumut.
in cazul imprumuturilor efectuate pe baza sectiunii 1 (a) (ii) din prezentul articol in
cursul primilor zece ani de functionare a bancii, procentul acestui comision nu va fi mai
mic de 1 la suta pe an, nici mai mare de 1 1/2 la suta pe an si va fi calculat asupra partii

35
nerambursate din fiecare imprumut. La expirarea acestei perioade de zece ani,
procentul comisionului va putea fi redus de banca, in ceea ce priveste atit transele
neachitate din imprumuturile deja acordate, cit si imprumuturile viitoare, daca rezervele
acumulate de banca pe baza sectiunii 6 a prezentului articol si din alte incasari sint,
dupa parerea sa, suficiente pentru a justifica o reducere. in cazul imprumuturilor
viitoare, banca va avea, de asemenea, facultatea de a majora procentul comisionului peste limita
indicata mai sus, daca experienta arata ca o majorare este oportuna.
(b) Toate contractele de imprumut vor specifica moneda (sau monedele) in care platile
corespunzatoare vor fi efectuate catre banca. Totusi platile vor putea, la alegerea imprumutatului,
sa fie efectuate in aur sau, sub rezerva asentimentului bancii, in moneda unui membru altul decit
cel stipulat in contract.
(i) in cazul imprumuturilor efectuate pe baza sectiunii 1 (a) (i) din prezentul articol, contractele
de imprumut vor prevedea ca platile catre banca efectuate pentru dobinzi, alte sarcini si
amortizari vor fi facute in moneda imprumutata, afara de cazul in care membrul a carui moneda
este imprumutata accepta ca asemenea plati sa fie facute intruna sau mai multe monede anume
specificate. in conformitate cu dispozitiile articolului II, sectiunea 9 (c), aceste plati, efectuate
intr-o moneda specificata in acest scop de catre banca cu o majoritate de trei patrimi din totalul
voturilor existente, vor fi echivalente cu valoarea ziselor plati contractuale la data la care au fost
facute imprumuturile, (ii) in cazul imprumuturilor efectuate pe baza sectiunii 1 (a) (ii) a
prezentului articol, suma totala neachitata si rambursabila bancii intr-o moneda data nu va
depasi, in nici un moment, suma totala a imprumuturilor neachitate contractate de banca pe baza
sectiunii 1 (a) (ii) si rambursabile in aceeasi moneda.
(c) Daca, in urma unei penurii acute de devize straine, un membru nu poate asigura, conform
modalitatilor stipulate, serviciul oricarui imprumut contractat de el sau garantat de el sau de unul
din organismele sale, el va putea cere bancii o usurare a conditiilor de plata. Daca banca
recunoaste ca o anumita usurare este in interesul membrului in cauza, al operatiunilor bancii si al
totalitatii membrilor, ea va putea pune in aplicare unul din cele doua sau ambele paragrafe
urmatoare, in ceea ce priveste serviciul anual al imprumutului sau o parte din el:
(i) Banca va putea, dupa aprecierea sa, sa se inteleaga cu membrul in cauza, in sensul de a
accepta ca serviciul imprumutului sa fie efectuat in moneda membrului in cursul unor perioade
care sa nu depaseasca 3 ani, luindu-se masuri potrivite cu privire la utilizarea acestei monede si
la mentinerea valorii sale de schimb, ca si la rascumpararea unei asemenea monede in conditii
corespunzatoare.
(ii) Banca va putea modifica conditiile de amortizare sau prelungi perioada de amortizare, sau
combina aceste doua masuri. SECTIUNEA 5. Garantii
(a) Atunci in care garanteaza un imprumut contractat pe caile de investitie obisnuite, banca va
percepe un comision de garantie platibil periodic asupra sumei neamortizate a imprumutului, la
nivelul fixat de ea. in timpul primilor zece ani de functionare a bancii, acest nivel nu va fi
inferior lui 1 la suta pe an si nici superior lui 1 1/2 la suta pe an. La expirarea acestei perioade de
zece ani, procentul comisionului va putea fi redus de banca, in ceea ce priveste atit transele
ramase inca de achitat din imprumuturile deja garantate, cit si imprumuturile viitoare, daca
rezervele acumulate de banca pe baza sectiunii 6 a prezentului articol si prin alte incasari ale
sale, sint, dupa parerea sa, suficiente pentru a justifica o reducere. in ceea ce priveste
imprumuturile viitoare,
banca va avea de asemenea facultatea sa majoreze comisionul dincolo de limita indicata mai sus,
daca experienta arata ca o astfel de majorare este oportuna.
(b) Comisioanele de garantie vor fi varsate de catre imprumutat direct bancii.
(c) Garantiile bancii vor preciza ca banca va putea sa puna capat angajamentului ei in ceea ce
priveste plata dobinzilor daca, in urma carentei imprumutatului si eventual a garantului, banca se
ofera sa cumpere la paritate, plus dobinzile acumulate pina la data mentionata in oferta,
obligatiunile sau alte titluri garantate.
(d) Banca va avea dreptul de a fixa orice alte conditii si modalitati de garantie. SECTIUNEA 6.

36
Rezerva speciala
Suma comisioanelor percepute de banca conform sectiunilor 4 si 5 din prezentul articol va fi
pastrata ca rezerva speciala, pentru a face fata angajamentelor bancii, potrivit sectiunii 7 a
prezentului articol. Rezerva speciala va fi pastrata in acea forma lichida, autorizata prin prezentul
Acord, pe care o vor hotari directorii executivi. SECTIUNEA 7. Modalitati de executare a
angajamentelor bancii in caz de neplata In caz de neplata a imprumuturilor acordate sau
garantate de banca, precum si a celor la care banca a participat:
(a) Banca va efectua toate aranjamentele posibile pentru a ajusta obligatiile rezultind din
imprumuturi, inclusiv intelegerile prevazute de sectiunea 4 (c) din prezentul articol sau cele
similare lor.
(b) Platile efectuate de banca pentru a onora angajamentele sale rezultind din imprumuturi sau
garantii, pe baza sectiunilor 1 (a) (ii) si (iii) din prezentul articol vor fi imputate: (i) in primul
rind asupra rezervei speciale prevazute la sectiunea 6 din prezentul articol; (ii) apoi, in masura
necesara si la libera alegere a bancii, asupra celorlalte rezerve, beneficiului si capitalului de care
banca dispune.
(c) Pentru a face fata platilor contractuale de dobinda, altor sarcini si amortizari aferente
imprumuturilor proprii ale bancii, sau pentru a face fata angajamentelor acesteia privitoare la
plati analoge privind imprumuturile pe care le-a garantat, banca, in caz de necesitate, va putea
cere varsamintul unei fractiuni corespunzatoare din subscriptiile nevarsate ale membrilor in
conformitate cu art. II sectiunile 5 si 7. In plus, daca banca apreciaza ca o neplata va dura mai
mult timp, va putea sa ceara varsamintul unei fractiuni suplimentare din aceste subscriptii
nevarsate, care sa nu depaseasca in cursul unui an 1 la suta din subscriptiile totale ale membrilor
si care sa fie destinate:
(i) rascumpararii inainte de scadenta, sau respectarii intr-alt fel a angajamentului sau
privind totalul sau o parte din capitalul neachitat al unui imprumut garantat de ea, al
carui debitor se afla in stare de neplata;
(ii) rascumpararii sau respectarii intr-alt fel a angajamentului sau privind propriile sale
imprumuturi neachitate.
SECTIUNEA 8. Operatiuni diverse
in afara de operatiunile specificate in alte parti din prezentul Acord, banca va avea
dreptul:
(i) sa cumpere si sa vinda titlurile emise de ea, ca si titlurile garantate de ea sau cele
in care ea a investit fonduri, cu conditia ca sa obtina aprobarea membrului pe teritoriile
caruia urmeaza sa fie cumparate sau vindute aceste titluri;
(ii) sa garanteze, in scopul de a le facilita vinzarea, titlurile in care ea a investit fonduri;
(iii) sa imprumute moneda oricarui membru, cu aprobarea acestui membru;
(iv) sa cumpere si sa vinda alte titluri pe care directorii, cu majoritate de trei patrimi
din totalul voturilor existente, le vor putea socoti potrivite pentru plasarea in intregime
sau in parte a rezervei speciale potrivit sectiunii 6 din prezentul articol.
in exercitarea drepturilor acordate de prezenta sectiune, banca va putea trata cu orice
persoana, societate de persoane, asociatie, corporatie sau alta entitate juridica stabilita
pe teritoriul oricarui membru.
SECTIUNEA 9. Avertisment de inscris pe titluri
Orice titlu garantat sau emis de banca va avea inscris vizibil, pe fata, o declaratie din
care sa rezulte ca zisul titlu nu constituie un angajament al vreunui guvern, afara de
cazul in care se mentioneaza expres pe titlu.
SECTIUNEA 10. Interzicerea oricarei activitati politice
Banca si reprezentantii sai nu vor interveni in afacerile politice ale vreunui membru,
nici nu se vor lasa influentati in deciziile lor de orientarea politica a membrului (sau
membrilor) in cauza. Deciziile lor vor fi intemeiate exclusiv pe considerente economice,
iar aceste considerente vor fi cintarite impartial, pentru a atinge obiectivele enuntate
la articolul 1.

37
Articolul V. Organizare si conducere
SECTIUNEA 1. Structura bancii
Banca va avea un Consiliu al guvernatorilor, directori executivi, un presedinte, precum
si alti functionari superiori si salariati pentru indeplinirea sarcinilor care vor fi stabilite
de banca.
SECTIUNEA 2. Consiliul guvernatorilor
(a) Toate puterile bancii sint conferite Consiliului guvernatorilor, care se compune din cite un
guvernator si un supleant, numiti de fiecare membru, intr-un mod ce va fi determinat de acesta
din urma. Fiecare guvernator si fiecare supleant vor detine mandatul pe 5 ani, afara de cazul in
care membrul care i-a numit hotaraste altfel, mandatul lor putind fi chiar reinnoit. Nici un
supleant nu poate vota decit in absenta titularului. Consiliul va alege pe unul dintre guvernatori
ca presedinte.
(b) Consiliul guvernatorilor poate delega directorilor executivi dreptul de a exercita orice
atributii ale Consiliului, cu exceptia urmatoarelor:
(i) admiterea de noi membri si stabilirea conditiilor de admitere a acestora;
(ii) majorarea sau reducerea capitalului social;
(iii) suspendarea unui membru;
(iv) hotarirea cu privire la recursurile contra interpretarilor prezentului Acord date de
directorii executivi;
(v) incheierea acordurilor de cooperare cu alte organizatii internationale (in afara de
cazul in care este vorba de acorduri oficioase cu caracter administrativ si temporar);
(vi) decizia de suspendare in mod permanent a operatiunilor bancii si repartizare a
activelor sale;
(vii) fixarea repartitiei venitului net al bancii.
(c) Consiliul guvernatorilor va tine o adunare anuala si alte adunari ce pot fi fixate de Consiliu
sau convocate de directorii executivi. intrunirile Consiliului vor fi convocate de directorii
executivi ori de cite ori sint cerute de 5 membri, sau de membrii care intrunesc un sfert din
totalul voturilor existente.
(d) Pentru orice intrunire a Consiliului guvernatorilor este necesara prezenta majoritatii
guvernatorilor, dispunind de cel putin doua treimi din totalul voturilor existente.
(e) Consiliul guvernatorilor poate stabili, prin regulament, o procedura prin care directorii
executivi, atunci in care socotesc ca o asemenea actiune este conforma cu interesele bancii, sa
obtina, intr-o chestiune determinata, un vot al guvernatorilor fara a mai convoca o intrunire a
Consiliului.
(f) Consiliul guvernatorilor, precum si directorii executivi, in masura imputernicirii lor, pot
adopta astfel de reguli si regulamente ce pot fi necesare sau potrivite conducerii operatiunilor
bancii.
(g) Guvernatorii si supleantii lor isi vor indeplini atributiile fara a primi o indemnizatie din partea
bancii, insa banca le va rambursa cheltuielile rezonabile ocazionate de participarea la sedinte.
(h) Consiliul guvernatorilor va fixa remuneratia directorilor executivi, precum si salariul si
conditiile contractului de serviciu al presedintelui. SECTIUNEA 3. Votarea
(a) Fiecare membru va dispune de doua sute cincizeci de voturi, plus un vot suplimentar pentru
fiecare actiune din capital pe care o detine.
(b) Cu exceptia cazurilor speciale prevazute, orice problema supusa bancii va fi rezolvata cu
majoritatea voturilor exprimate.
SECTIUNEA 4. Directori executivi
(a) Directorii executivi vor fi responsabili pentru conducerea operatiunilor generale ale bancii si
in acest sens, vor exercita toate puterile ce le-au fost delegate de Consiliul guvernatorilor.
(b) Directorii executivi vor fi in numar de doisprezece, fara a fi necesar sa fie guvernatori, dintre
care:
(i) Cinci vor fi numiti, cite unul din fiecare din cei cinci membri care detine cel mai mare
numar de actiuni;

38
(ii) Sapte vor fi alesi, conform anexei B de toti guvernatorii, altii decit cei numiti de cei
cinci membri vizati mai sus sub (i).
in spiritul prezentului paragraf, prin „membri" se inteleg guvernele statelor enumerate
la anexa A, fie ca este vorba de state fondatoare, fie de cele care au devenit membre in
aplicarea articolului 2, sectiunea 1 (b). in care guvernele altor state vor deveni membri.
Consiliul guvernatorilor va putea, cu o majoritate de patru cincimi din totalul voturilor
existente, sa mareasca numarul total al directorilor executivi, prin sporirea numarului
directorilor executivi ce urmeaza a fi alesi.
Directorii executivi vor fi numiti sau alesi la fiecare doi ani.
(c) Fiecare director executiv va numi un supleant care va avea depline puteri sa actioneze in
numele sau in care el nu este prezent. Atunci in care directorii executivi care i-au numit sint
prezenti, supleantii pot sa asiste la adunari, dar fara drept de vot.
(d) Directorii executivi vor ramine in functiune atita timp cit succesorii lor nu vor fi numiti sau
alesi. Daca postul unui director executiv ales devine vacant, cu mai mult de 90 de zile inainte de
expirarea mandatului sau, un alt director executiv va fi ales pentru durata ramasa a mandatului,
de catre guvernatorii care l-au ales pe directorul executiv precedent. Alegerea va fi facuta cu
majoritatea voturilor exprimate. Cit timp postul va ramine vacant, supleantul directorului
executiv precedent va exercita atributiile sale, cu exceptia aceleia de a numi un supleant.
(e) Directorii executivi vor functiona in permanenta la sediul central al bancii si se vor intruni ori
de cite ori va fi necesar pentru operatiunile bancii.
(f) Pentru orice intrunire a directorilor executivi este necesara prezenta majoritatii directorilor
care dispun de cel putin o jumatate din totalul voturilor existente.
(g) Fiecare director numit va dispune de numarul de voturi atribuite, in conditiile sectiunii 3 a
prezentului articol, membrului care 1-a numit. Fiecare director ales va dispune de numarul de
voturi care au contribuit la alegerea sa. Toate voturile de care dispune un director vor fi date in
bloc.
(h) Consiliul guvernatorilor va adopta regulamente pe baza carora un membru care nu este
indreptatit sa numeasca un director in conditiile prevazute mai sus sub (b), va putea desemna un
reprezentant care sa asiste la toate adunarile directorilor unde se va examina o cerere prezentata
de acest membru sau o problema care il afecteaza in mod special, (i) Directorii executivi pot
numi orice comitete vor crede de cuviinta. Calitatea de membru la aceste comitete nu este
rezervata numai guvernatorilor, directorilor executivi sau supleantilor lor. SECTIUNEA 5.
Presedintele si Secretariatul
(a) Directorii executivi vor alege un presedinte care nu va fi un guvernator, un director
executiv sau supleant. Presedintele va prezida intrunirile directorilor executivi, insa nu va lua
parte la vot, afara de cazul in care exista o paritate de voturi, situatie in care votul sau va fi
decisiv. El va putea sa ia parte, fara drept de vot, la reuniunile Consiliului guvernatorilor.
Mandatul presedintelui va inceta atunci in care directorii executivi vor decide astfel.
(b) Presedintele va fi seful serviciilor bancii si va conduce afacerile curente sub directivele
directorilor executivi. El va fi responsabil pentru organizarea, sub controlul general al
directorilor executivi, a tuturor serviciilor, va numi si revoca pe functionarii superiori si
subalterni.
(c) in exercitarea functiunilor lor presedintele, functionarii superiori si functionarii subalterni ai
bancii vor avea indatoriri numai fata de banca si nu fata de alta autoritate. Fiecare membru al
bancii va respecta caracterul international al acestei indatoriri si se va abtine de la orice incercare
de a influenta un functionar oarecare al bancii in exercitarea functiilor sale.
(d) La numirea personalului presedintele, fara a neglija interesul capital de a-si asigura concursul
celor mai activi si mai competenti, va tine seama de importanta unei recrutari efectuate pe o baza
geografica cit mai larga cu putinta. SECTIUNEA 6. Consiliul consultativ
(a) Va fi creat un consiliu consultativ, compus din cel putin 7 persoane, alese de Consiliul
guvernatorilor si care va cuprinde reprezentanti ai bancilor, comertului, industriei, muncii,
agriculturii si cu o reprezentare cit mai larga cu putinta a diferitelor natiuni. in sectoarele in care

39
exista organizatii internationale specializate, membrii reprezentind aceste sectoare in Consiliu,
vor fi alesi de acord cu zisele organizatii. Consiliul va da avize bancii cu privire la politica sa de
ansamblu. El se va intruni anual si in toate cazurile in care va cere banca. SECTIUNEA 7.
Comitetele de imprumuturi
Comitetele insarcinate sa raporteze cu privire la imprumuturi, pe baza articolului III, sectiunea 4,
vor fi numite de banca. Fiecare din aceste comitete va cuprinde un expert ales de guvernatorul
reprezentind membrul pe teritoriul caruia va fi realizat proiectul, precum si unul sau mai multi
tehnicieni ai bancii. SECTIUNEA 8. Relatii cu alte organizatii internationale
(a) in cadrul prezentului Acord, banca va coopera cu toate organizatiile internationale generale,
precum si cu organizatiile publice avind functii specializate in domenii conexe. Orice aranjament
in vederea unei astfel de cooperari, daca presupune o modificare a unei clauze oarecare din
prezentul Acord, va putea fi realizat numai in urma unui amendament la zisul Acord, in
conformitate cu articolul VIII.
(b) in care va hotari asupra cererilor de imprumut sau de garantii privitoare la probleme ce tin
direct de competenta unei organizatii internationale de tipul specificat in paragraful precedent si
in care participarea membrilor bancii este preponderenta, aceasta va lua in consideratie punctele
de vedere si recomandarile zisei organizatii. SECTIUNEA 9. Amplasarea sediilor
(a) Sediul central al bancii va fi instalat pe teritoriul membrului care detine cel mai mare numar
de actiuni.
(b) Banca va putea deschide agentii sau sucursale pe teritoriile oricarui membru al bancii.
SECTIUNEA 10. Oficii si consilii regionale
(a) Banca va putea infiinta oficii regionale si fixa amplasarea si zona de competenta a fiecarui
oficiu regional.
(b) Fiecare oficiu regional va fi indrumat de un consiliu regional, reprezentind intreaga zona si
ales astfel cum va decide banca.
SECTIUNEA 11. Depozitari
(a) Orice stat membru va desemna, ca depozitar al tuturor activelor bancii in moneda sa, banca sa
centrala sau, in lipsa, o alta institutie care sa poata fi acceptata de banca.
(b) Banca poate pastra alte active ale sale, inclusiv aurul, la depozitarii desemnati de cei cinci
membri care poseda cel mai mare numar de actiuni si la alti depozitari desemnati pe care banca ii
va putea alege. La inceput, cel putin jumatate din activele in aur ale bancii va fi incredintata
depozitarului desemnat de membrul pe al carui teritoriu banca
are sediul sau central si patruzeci la suta cel putin vor fi incredintate depozitarilor desemnati de
ceilalti patru membri indicati mai sus, fiecare din acesti depozitari trebuind sa detina, la inceput,
o cantitate de aur cel putin egala cu aceea care va fi fost varsata pentru plata pretului actiunilor
de catre membrul care 1-a desemnat pe zisul depozitar. Totusi toate transferurile de aur la care va
proceda banca vor fi efectuate tinindu-se seama de cheltuielile de transport si de necesitatile
probabile ale bancii. in imprejurari grave, directorii executivi vor putea transfera in intregime sau
in parte activele in aur ale bancii in orice loc care ofera o protectie convenabila. SECTIUNEA
12. Forma disponibilitatilor in moneda
Banca va accepta de la orice membru, in locul oricarei parti din valuta membrului platita bancii
pe baza articolului II sectia 7 (i), sau pentru a amortiza un imprumut contractat in aceasta
moneda si de care banca nu are nevoie pentru operatiunile sale, bonuri sau angajamente similare
emise de guvernul statului membru sau de depozitarul desemnat de el; aceste efecte nu vor fi
negociabile, nu vor fi purtatoare de dobinzi si vor fi platibile la vedere la valoarea lor nominala
prin inscrierea lor in creditul contului deschis la banca depozitarului desemnat. SECTIUNEA 13.
Publicarea de rapoarte si furnizarea de informatii
(a) Banca va publica un raport anual cuprinzind o situatie expertizata a conturilor sale si va
difuza membrilor, la intervale de maximum 3 luni, o situatie sumara a finantelor sale si un cont
de profit si pierderi, reliefind rezultatele operatiunilor sale.
(b) Banca va putea publica si alte asemenea rapoarte pe care le va socoti utile pentru indeplinirea
scopurilor sale.

40
(c) Exemplare de pe toate rapoartele, situatiile si publicatiile efectuate pe baza prezentei sectiuni
vor fi adresate statelor membre.
SECTIUNEA 14. Repartitia venitului net
(a) Consiliul guvernatorilor va determina in fiecare an partea din venitul net care, dupa
constituirea rezervei speciale, va fi virata la rezerva generala si partea care, eventual, va fi
distribuita.
(b) In caz de distribuire, fiecare membru va primi ca prim varsamint din suma distribuita anual, o
suma necumulativa de 2 la suta cel mult, calculata pe baza mediei imprumuturilor rimase in
timpul anului, acordate pe baza articolului IV, sectia 1 (a) (i), in moneda corespunzatoare
subscriptiei. Dupa ce s-a achitat acest prim varsamint de 2 la suta, restul ramas a fi distribuit va fi
achitat tuturor membrilor proportional cu actiunile lor. Plata va fi facuta fiecarui membru in
moneda sa proprie sau, daca aceasta moneda nu este disponibila, intr-o alta moneda acceptata de
el. Daca aceste plati sint efectuate in alte monede decit acea a membrului, transferul monedei si
utilizarea ei dupa plata, de catre beneficiar, nu vor face obiectul nici unei restrictii din partea
altor membri.
Articolul VI. Retragerea si suspendarea calitatii de membru; suspendarea operatiunilor
SECTIUNEA 1. Dreptul membrilor de a se retrage
Orice membru se poate retrage oriin care din banca, notifiin careu-i in scris hotarirea sa la sediul
ei central. Retragerea va deveni efectiva la data primirii notificarii.
SECTIUNEA 2. Suspendarea calitatii de membru
Daca un membru nu indeplineste vreuna din obligatiile sale fata de banca, aceasta va
putea sa-i suspende calitatea de membru in urma unei decizii luate cu majoritatea
guvernatorilor care detin majoritatea numarului total de voturi existente. Membrul
astfel suspendat va pierde in mod automat calitatea de membru la un an de la data
suspendarii sale, afara de cazul in care s-a luat, cu aceeasi majoritate, o decizie de
repunere in drepturi.
in timpul cit este suspendat, un membru nu va fi indreptatit sa exercite un drept
oarecare prevazut in prezentul Acord, cu exceptia aceluia de a se retrage, insa va
ramine supus tuturor obligatiilor.
SECTIUNEA 3. incetarea calitatii de membru al Fondului Monetar International
Orice stat care inceteaza de a mai fi membru al Fondului Monetar International va
inceta in mod automat, la trei luni dupa aceasta, de a fi membru al bancii, afara de cazul
in care aceasta a consimtit, cu o majoritate de trei patrimi din totalul voturilor existente,
sa-1 autorize a ramine membru.
SECTIUNEA 4. Reglementarea conturilor cu guvernele care inceteaza de a fi membre
(a) in care un guvern inceteaza de a fi membru, el va ramine responsabil pentru obligatiunile
sale directe, ca si pentru angajamentele sale conexe fata de banca, atita timp cit o parte din
imprumuturi sau garantii contractate inainte de a fi incetat de a fi membru au ramas in vigoare;
totusi el va inceta de a-si asuma angajamente privind imprumuturile si garantiile acordate ulterior
de banca, ca si de a participa atit la distribuirea veniturilor, cit si la cheltuielile bancii.
(b) Atunci in care un guvern inceteaza de a fi membru, banca va lua toate masurile pentru
rascumpararea actiunilor sale in cadrul reglementarii conturilor cu acest guvern, in conformitate
cu dispozitiunile paragrafelor (c) si (d) de mai sus. in acest scop, pretul de rascumparare al
actiunilor va fi egal cu valoarea rezultata din conturile bancii in ziua in care guvernul va inceta
de a fi membru.
(c) Achitarea actiunilor rascumparate de banca, pe baza prezentei sectiuni, va fi supusa
urmatoarelor conditii:
(i) Orice suma datorata guvernului in schimbul actiunilor sale va fi retinuta de banca atita timp
cit acest guvern, banca sa centrala sau unul din organismele sale va ramine angajat ca
imprumutat sau garant fata de banca, si aceasta suma va putea servi, dupa aprecierea bancii, la
achitarea unuia dintre aceste angajamente, pe masura ce ajunge la scadenta. Nici o suma nu va fi
retinuta din cauza angajamentelor guvernului rezultind din subscrierea sa la actiunile bancii, pe

41
baza articolului II, sectiunea 5 (ii), in nici un caz, o suma datorata unui membru in schimbul
actiunilor sale nu-i va fi varsata mai inainte de sase luni de la data la care el va inceta sa fie
membru, (ii) Vor putea fi efectuate, din timp in timp, varsaminte asupra pretului actiunilor dupa
remiterea acestora de catre guvern, in masura in care suma datorata cu titlu de pret de
rascumparare, asa cum este definit mai sus sub (b), va depasi totalul angajamentelor rezultind din
imprumuturile si garantiile indicate mai sus sub (c) (i), pina in momentul in care fostul membru
va fi incasat pretul integral al rascumpararii.
(iii) Platile vor fi efectuate in moneda tarii beneficiare sau, la alegerea bancii, in aur. (iv) Daca
banca sufera pierderi in legatura cu garantiile, participatiile la imprumuturi sau imprumuturi care
erau in curs la data la care guvernul a incetat de a fi membru si daca suma acestor pierderi
depaseste, la aceasta data suma rezervei constituite pentru a-i face fata, zisul guvern va fi obligat
sa ramburseze la cerere suma cu care pretul de rascumparare al actiunilor sale ar fi fost redus
daca pierderile ar fi fost luate in consideratie la fixarea pretului de rascumparare. in plus,
guvernul fost membru va ramine responsabil pentru orice cerere de varsamint in contul
capitalului nevarsat in baza articolului II, sectiunea 5 (ii) in masura in care ar fi fost obligat sa
efectueze acest varsamint, daca pierderea de capital si cererea de varsamint ar fi survenit in ziua
fixarii pretului de rascumparare.
(d) Daca banca suspenda operatiunile sale in mod permanent, in conformitate cu sectiunea 5 (b)
a prezentului articol, in urmatoarele sase luni de la data la care un guvern inceteaza de a fi
membru, toate drepturile zisului guvern vor fi determinate prin dispozitiile sectiunii 5 din
prezentul articol. SECTIUNEA 5. Suspendarea operatiunilor si reglementarea angajamentelor
bancii
(a) in imprejurari speciale, directorii executivi vor putea suspenda temporar orice noua
operatiune de imprumut si garantie, pina in care Consiliul guvernatorilor va putea delibera si
decide cu privire la aceasta.
(b) Banca poate suspenda, in mod permanent, orice noua operatiune de imprumut si garantie,
printr-un vot al majoritatii guvernatorilor care detin majoritatea voturilor existente. Dupa o astfel
de suspendare a operatiunilor, banca va inceta imediat toate activitatile, cu exceptia celor care se
refera la realizarea metodica, la conservarea si la apararea activelor sale, precum si la
reglementarea obligatiunilor sale.
(c) Responsabilitatea tuturor membrilor in legatura cu subscrierile nevarsate din capitalul
social al bancii, precum si aceea care rezulta din deprecierea monedelor proprii vor ramine in
vigoare pina in care toate pretentiile creditorilor, inclusiv cele conexe, vor fi fost satisfacute.
(d) Toti creditorii titulari de creante directe vor fi platiti in primul rind din activele bancii, iar
apoi din varsamintele efectuate la banca in urma cererii de varsamint a subscriptiilor nevarsate.
inainte de a efectua vreo plata creditorilor titulari de creante directe, directorii executivi vor lua
toate masurile, necesare dupa parerea lor, pentru a asigura titularilor de creante conexe o
repartitie pe aceleasi baze ca si creditorilor titulari de creante directe.
(e) Nici o distributie nu va fi facuta membrilor in contul subscrierilor la capitalul bancii, inainte
ca:
(i) toate obligatiunile fata de creditori sa fi fost reglementate sau sa se fi luat toate masurile in
acest scop, si
(ii) majoritatea guvernelor, detinind majoritatea voturilor existente, sa fi hotarit sa se procedeze
la o distributie.
(f) In care o decizie de efectuare a unei distributii va fi fost luata, asa cum se arata mai susla(e),
directorii executivi vor putea, cu majoritate de doua treimi, sa procedeze la
distributii succesive ale activelor bancii intre membri, pina in care toate activele vor
fi fost distribuite. Aceasta distributie nu va putea interveni decit dupa lichidarea
tuturor creantelor in curs ale bancii asupra fiecarui membru.
(g) inainte de orice distributie a activelor, directorii executivi vor fixa cota fiecarui
membru, proportionala cu raportul dintre actiunile detinute de el si totalul actiunilor
in circulatie ale bancii.

42
(h) Directorii executivi vor evalua activele ce urmeaza a fi impartite la data distributiei,
apoi vor proceda la aceasta in felul urmator:
(i) Se va plati fiecarui membru, in obligatiuni ale sale sau ale organismelor oficiale ori
persoanelor juridice de pe teritoriile sale, in masura in care acestea sint disponibile
pentru distributie, o suma egala in valoare cu ponderea pe care partea sa o are in suma
totala ce urmeaza sa fie distribuita.
(ii) Odata efectuata plata pe baza prevederilor de la punctul (i), orice sold datorat unui
membru va fi varsat in propria sa moneda, in masura in care banca dispune de ea,
pina la concurenta unei sume echivalente cu acest sold.
(iii) Orice sold restant datorat unui membru dupa platile indicate mai sus, sub (i) si (ii),
va fi achitat in aur sau in moneda pe care o va accepta, in masura in care banca detine
astfel de mijloace de plata, pina la concurenta unei sume echivalente cu acest sold.
(vi) Toate activele detinute de banca, ramase in urma platilor aratate mai sus sub (i),
(ii) si (iii), vor fi distribuite membrilor in mod proportional.
(i) Orice membru care primeste active distribuite de banca, in aplicarea paragrafului
(h) de mai sus, va fi subrogat in toate drepturile acordate bancii asupra acestor
active inainte de distribuirea lor.
Articolul VII. Statut, imunitati si privilegii
SECTIUNEA 1. Obiectul prezentului articol
Pentru a pune banca in situatia de a indeplini functiile care ii sint incredintate, se vor
acorda bancii pe teritoriile fiecarui membru statutul juridic, imunitatile si privilegiile
mentionate in prezentul articol.
SECTIUNEA 2. Statutul juridic al bancii
Banca va avea personalitate juridica deplina si indeosebi capacitatea:
(i) de a contracta;
(ii) de a dobindi si a dispune de bunuri mobile si imobile;
(iii) de a se prezenta in fata instantelor judecatoresti.
SECTIUNEA 3. Situatia bancii in ce priveste urmaririle judiciare
Banca nu poate fi urmarita decit in fata unei instante care sa aiba competenta asupra
teritoriilor unui membru unde ea are un sediu, unde a imputernicit pe un agent sa apere
interesele bancii Injustitie sau sa primeasca notificari judiciare, avize sau somatii, sau
unde a emis ori a garantat titluri. Nici o actiune judecatoreasca nu va putea totusi sa
fie intentata de membri sau de persoane care actioneaza in numele membrilor, sau
care valorifica drepturi cedate de acestia. Proprietatile si activele bancii, oriunde ar fi
situate si oricine ar fi detinatorul, se vor bucura de imunitate fata de orice forma de
confiscare, sechestrare sau urmarire, cit timp nu va fi fost pronuntata impotriva bancii
o hotarire definitiva.
SECTIUNEA 4. Imunitatea activelor de sechestru
Proprietatile si activele bancii, oriunde ar fi situate si oricare ar fi detinatorul, nu vor
putea face obiectul unei perchezitii, rechizitii, confiscari, exproprieri sau oricarei alte
forme de preluare de catre puterea executiva sau legislativa.
SECTIUNEA 5. Inviolabilitatea arhivelor
Arhivele bancii vor fi inviolabile.
SECTIUNEA 6. Scutirea de restrictii a activelor bancii
in masura necesara realizarii operatiunilor prevazute in prezentul Acord si in
conformitate cu dispozitiile acestuia, toate proprietatile si activele bancii vor fi scutite
de restrictii, reglementari, controale si moratorii de orice natura.
SECTIUNEA 7. Privilegiu in materie de comunicari
Statele membre vor aplica comunicarilor oficiale ale bancii acelasii tratament ca si
comunicarilor oficiale ale altor state membre.
SECTIUNEA 8. Imunitati si privilegii in favoarea conducatorilor si personalului
Toti guvernatorii, directorii executivi, supleanti, conducatorii si intregul personal al

43
bancii:
(i) se vor bucura de imunitate fata de orice urmarire pentru actele indeplinite de ei in
exercitiul oficial al functiunilor lor, afara de cazul in care banca va fi renuntat la aceasta
imunitate;
(ii) daca nu sint cetateni ai statului in care isi exercita functiunile, ei vor beneficia de
aceleasi imunitati in materie de restrictii la imigrare, de inregistrare a strainilor, de
obligatiile serviciului militar, precum si de aceleasi facilitati in materie de restrictii
valutare, ca si cele care sint acordate de statele membre reprezentantilor, oficialitatilor
si personalului de rang echivalent al altor membri;
(iii) vor beneficia, in materie de facilitati de calatorie, de acelasii tratament care este
acordat de membri reprezentantilor, oficialitatilor si personalului de rang echivalent
al altor membri.
SECTIUNEA 9. Scutiri de impozite
(a) Banca, activele sale, bunurile, veniturile, ca si operatiunile si tranzactiile sale autorizate prin
prezentul Acord, vor fi scutite de orice impozit si de orice taxe vamale. Banca va fi, de
asemenea, scutita de orice obligatie de a colecta sau plati vreun impozit sau vreo taxa.
(b) Nici un impozit nu va fi perceput asupra sau in legatura cu retributiile si salariile platite de
banca directorilor executivi, supleantilor, conducatorilor sau functionarilor sai, daca nu sint
cetateni, supusi sau nationali ai tarii in care isi exercita functiile lor.
(c) Nici un impozit de nici o natura nu va fi perceput asupra obligatiunilor sau titlurilor emise de
banca, inclusiv asupra dividendelor si dobinzilor acestora, oricine ar fi detinatorul acestor
titluri:
(i) daca acest impozit se aplica in mod discriminatoriu unor astfel de obligatiuni sau titluri numai
din cauza ca ele sint emise de banca;
(ii) daca un astfel de impozit are drept singur temei juridic locul sau moneda in care
aceste obligatiuni sau titluri au fost emise, platibile sau platite, sau locul unde se afla
sediul ori biroul de operatiuni al bancii.
(d) Nici un impozit de nici un fel nu va fi perceput asupra unei obligatiuni sau titlu
garantate de banca (inclusiv asupra dividendelor si dobinzilor corespunzatoare), oricare
ar fi detinatorul acestor titluri:
(i) daca acest impozit constituie o masura discriminatorie impotriva unei astfel de
actiuni sau obligatiuni pentru simplul fapt ca sint garantate de banca, sau
(ii) daca un astfel de impozit are drept singur temei juridic amplasarea unui sediu sau
birou de operatiuni al bancii.
SECTIUNEA 10. Aplicarea prezentului articol
Fiecare membru va lua pe propriile sale teritorii toate masurile necesare in vederea
transpunerii in propria sa legislatie a principiilor expuse in prezentul articol si va informa
banca cu privire la masurile detaliate pe care le va fi luat in acest scop.
Articolul VIII. Amendamente
(a) Orice propunere pentru introducerea de modificari in prezentul Acord, fie ca emana de la un
membru, un guvernator sau de la directorii executivi, va fi comunicata presedintelui
Consiliului guvernatorilor, care o va supune zisului Consiliu. Daca amendamentul propus este
aprobat de Consiliu, banca va intreba prin scrisori sau telegrame circulare, adresate tuturor
membrilor, daca accepta amendamentul propus. In care trei cincimi din membri, reprezentind
patru cincimi din totalul voturilor existente vor fi acceptat amendamentul propus, banca va
certifica faptul printr-o comunicare scrisa adresata tuturor membrilor.
(b) Prin derogare de la alineatul (a) de mai sus, acceptarea tuturor membrilor este ceruta in cazul
oricarui amendament care modifica:
(i) dreptul de retragere din banca, prevazut de articolul 6, sectiunea 1;
(ii) dreptul asigurat de articolul II, sectiunea 3 (c);
(iii) limitarea angajamentelor prevazuta de articolul II, sectiunea 6.
(c) Amendamentele vor intra in vigoare, pentru toti membrii, la 3 luni dupa data comunicarii

44
oficiale, in afara de cazul in care un termen mai scurt a fost specificat in scrisoarea sau telegrama
circulara.
Articolul IX. Interpretare
(a) Orice problema de interpretare a dispozitivelor prezentului Acord, care s-ar ivi intre orice
membru si banca sau intre orice membri intre ei, va fi supusa directorilor executivi spre
rezolvare. Daca problema priveste, in special, un membru neindreptitit sa numeasca un director,
el va avea dreptul sa fie reprezentat, in conformitate cu articolul V, sectiunea 4 (h).
(b) in toate cazurile in care directorii executivi au dat o decizie pe baza alineatului (a) de mai sus,
orice membru poate cere ca problema sa fie deferita Consiliului guvernatorilor, a carui decizie va
fi definitiva. in asteptarea deciziei Consiliului,
banca poate, daca apreciaza astfel, sa lucreze pe baza deciziei directorilor executivi, (c) Ori de
cite ori apare o neintelegere intre banca si un membru care s-a retras, sau intre banca si un
membru in cursul suspendarii permanente a operatiunilor bancii, aceasta neintelegere va fi
supusa arbitrajului unui tribunal compus din trei arbitri, dintre care un arbitru numit de banca, un
arbitru numit de membrul implicat si un supraarbitru care, afara de azul in care partile au decis
altfel, va fi numit de Presedintele Curtii Permanente de Justitie Internationala sau de o alta
autoritate desemnata de regulamentul adoptat de banca. Supraarbitrul va avea puteri depline
pentru a solutiona toate problemele de procedura asupra carora partile ar fi in dezacord.
Articolul X. Aprobare tacita
Ori de cite ori aprobarea unui membru va fi necesara pentru ca banca sa poata actiona, aceasta
aprobare va fi, in afara cazului vizat la articolul VIII, considerata ca data, daca acest membru nu
si-a prezentat obiectiunile intr-un termen rezonabil pe care banca va avea facultatea de a-1 fixa,
atunci in care va notifica membrului masura propusa.
ArticolulXI. Dispozitiuni finale SECTIUNEA 1. Intrarea in vigoare
Prezentul Acord va intra in vigoare dupa ce a fost semnat in numele guvernelor a caror
subscriere minima reprezinta cel putin saizeci si cinci la suta din totalul subscrierilor mentionate
in anexa A si in care documentele vizate de sectiunea 2 (a) a prezentului articol vor fi fost depuse
in numele lor, dar in nici un caz prezentul Acord nu va intra in vigoare inainte de 1 mai 1945.
SECTIUNEA2. Semnatura
(a) Fiecare guvern, in numele caruia va fi semnat prezentul Acord, va depune, la guvernul
Statelor Unite, o declaratie in care va mentiona ca a acceptat prezentul Acord in conformitate cu
legile sale si a luat toate masurile necesare pentru aducerea la indeplinire a tuturor obligatiilor
decurgind din prezentul Acord.
(b) Fiecare guvern va deveni membru al bancii la data depunerii in numele sau a instrumentului
vizat mai sus sub (a), sub rezerva ca nici un guvern nu va deveni membru al bancii inainte ca
prezentul Acord sa fi intrat in vigoare, in conditiile sectiunii 1 din prezentul articol.
(c) Guvernul Statelor Unite ale Americii va informa guvernele tuturor statelor ale caror nume
sint mentionate in anexa A si toate guvernele a caror calitate de membru a fost acceptata in
conformitate cu articolul II, sectiunea 1 (b) despre toate semnaturile intrunite de prezentul Acord
si despre depunerea tuturor instrumentelor vizate mai sus sub (a).
(d) in momentul in care prezentul Acord va fi semnat in numele sau, fiecare guvern va transmite
guvernului Statelor Unite ale Americii o sutime dini % din pretul fiecarei actiuni, in aur sau in
dolari ai Statelor Unite, in scopul de a acoperi cheltuielile de administratie ale bancii. Aceasta
plata va fi creditata in contul platii ce urmeaza a fi efectuata conform articolului II, sectiunea 8
(a). Guvernul Statelor Unite ale Americii
va pastra zisele fonduri intr-un cont special de depozit si le va transmite Consiliului
guvernatorilor bancii, atunci in care va fi convocata adunarea initiala prevazuta la sectiunea 3 a
prezentului articol. Daca prezentul Acord nu a intrat in vigoare la 31 decembrie 1945, guvernul
Statelor Unite va restitui zisele fonduri guvernelor care le-au transmis.
(e) Prezentul Acord va ramine, pina la 31 decembrie 1945, deschis semnaturii, la Washington, de
catre reprezentantii guvernelor statelor enumerate la anexa A.
(f) Dupa data de 31 decembrie 1945, prezentul Acord va fi accesibil pentru semnare guvernului

45
oricarei tari a carei calitate de membru va fi fost acceptata in conformitate cu articolul II,
sectiunea 1 (b).
(g) Prin semnarea prezentului Acord, toate guvernele il accepta, atit in numele lor propriu, cit si
in numele tuturor coloniilor, teritoriilor de peste mari, teritoriilor de sub protectia, suveranitatea
sau autoritatea lor si a tuturor teritoriilor asupra carora exercita un mandat.
(h) in cazul guvernelor ale caror teritorii metropolitane au suferit ocupatia inamica, depunerea
instrumentului vizat mai sus sub (a) poate fi aminata pina la cea de a unsprezecea zi de la data la
care aceste teritorii au fost eliberate. Daca totusi declaratia unui asemenea guvern nu a fost
depusa inainte de expirarea zisei perioade, semnatura depusa in numele zisului guvern va deveni
nula, iar partea din subscrierea sa, depusa conform dispozitiilor de la punctul (b), ii va fi
restituita, (i) Paragrafele (d) si (h) vor intra in vigoare, in ce priveste pe fiecare guvern semnatar,
incepind de la data semnaturii sale. SECTIUNEA 3. Inaugurarea bancii
(a) Din momentul in care prezentul Acord va intra in vigoare, in conformitate cu sectiunea 1 din
prezentul articol, fiecare membru va numi un guvernator, iar membrul caruia ii va fi fost alocat
numarul cel mai mare de actiuni din anexa A va convoca prima reuniune a Consiliului
guvernatorilor.
(b) La prima reuniune a Consiliului guvernatorilor vor fi luate masuri pentru desemnarea cu titlu
provizoriu a directorilor executivi. Guvernele celor cinci state carora le este atribuit cel mai mare
numar de actiuni din anexa A vor numi directori executivi cu titlu provizoriu. Daca unul sau mai
multe dintre aceste guverne nu au devenit membre, posturile la care ele vor avea drept sa
numeasca directori executivi vor ramine vacante pina la data cea mai apropiata din aceste doua:
momentul in care ele devin membre sau pina la 1 ianuarie 1946. Sapte directori executivi
provizorii vor fi alesi in conformitate cu dispozitiunile de la anexa B si vor ramine in functiune
pina la data primei alegeri regulate a administratorilor, care va avea loc cit mai curind posibil
dupa 1 ianuarie 1946.
(c) Consiliul guvernatorilor poate delega directorilor executivi provizorii orice puteri, cu
exceptia celor care nu pot fi delegate directorilor executiv..
(d) Banca va notifica membrilor data la care ea va fi gata sa-si inceapa operatiunile. Facut la
Washington, intr-un exemplar unic, care va ramine oepus in arhivele guvernului Statelor Unite
ale Americii; zisul guvern va trimite copii certificate dupa
acesta tuturor guvernelor ale caror nume sint mentionate in anexa A, precum si tuturor
guvernelor a caror calitate de membru va fi acceptata in conformitate cu articolul II, sectiunea 1
(b).
Anexa II. 2. Acord cu privire Ia crearea Corporatiei financiare internationale, Washington 1955
din 25.05.1955
Guvernele, in numele carora se semneaza acest acord convin urmatoarele:
Articol introductiv
Corporatia Financiara Internationala (denumita de acum inainte Corporatie) este
infiintata si va functiona potrivit urmatoarelor prevederi:
Articolul 1. Scopul
Scopul Corporatiei este sa promoveze dezvoltarea economica prin incurajarea cresterii
intreprinderilor productive private din tarile membre, indeosebi in zonele mai putin
dezvoltate, completind astfel activitatile Bancii Internationale pentru Reconstructie si
Dezvoltare (denumita de acum inainte banca). Pentru realizarea acestui scop, Corporatia:
(i) va acorda asistenta, in asociatie cu investitori particulari, pentru finantarea
infiintarii, imbunatatirii si dezvoltarii intreprinderilor productive particulare care sa
contribuie la dezvoltarea tarilor membre prin investitii, fara garantarea rambursarii
de catre guvernul respectiv, in cazul in care nu este disponibil suficient capital
particular, in conditii rezonabile;
(ii) va incerca sa aduca laolalta posibilitatile de investitii, capitalul particular si strain
si conducerea competenta;
(iii) va incerca sa stimuleze si sa ajute la crearea conditiilor care sa conduca la fluxul

46
capitalului intern si strain in investitii productive in tarile membre.
Corporatia se va calauzi in luarea deciziilor dupa prevederile acestui articol.
ArticolulII. Calitatea de membru si capitalul SECTIUNEA 1. Calitatea de membru
a) Membrii fondatori ai Corporatiei vor fi acei membri ai bancii inscrisi in lista „A" anexata, care
vor accepta calitatea de membru al Corporatiei la data sau inaintea datei specificate in art. IX,
sectiunea 2 (c).
b) Calitatea de membru va fi deschisa si altor membri ai bancii la acele date si in concordanta cu
acele conditii pe care le va stabili Corporatia.
SECTIUNEA 2. Capitalul de baza
a) Capitalul de baza autorizat al Corporatiei va fi de 100 000 000 dolari S.U.A.
b) Capitalul de baza autorizat va fi divizat in 100000 actiuni avind o valoare paritara de 1 000
dolari S.U.A. fiecare. Oricare din actiunile care nu au fost subscrise initial de membrii fondatori
vor fi disponibile subscrierii ulterioare, potrivit sectiunii 3 d) din acest articol.
c) Volumul capitalului de baza autorizat poate fi majorat oriin care de catre Consiliul
guvernatorilor, dupa cum urmeaza:
(i) printr-o majoritate de voturi exprimate in cazul in care cresterea de actiuni la capitalul de baza
pentru subscrierea initiala a membrilor, altii decit membrii fondatori, cu conditia ca totalul
oricaror cresteri autorizate in conformitate cu acest paragraf sa nu depaseasca 10 000 actiuni; (ii)
in oricare alt caz, printr-o majoritate de trei patrimi din totalul puterii de vot.
d) in cazul unei majorari autorizate in conformitate cu paragrafele c) (ii) de mai sus, fiecare
membru va avea ocazia sa subscrie, potrivit conditiilor pe care le va decide Corporatia, intr-o
proportie din cresterea capitalului de baza echivalenta cu proportia capitalului sau subscris fata
de capitalul total de baza al Corporatiei, dar nici un membru nu va fi obligat sa subscrie la o
parte din capitalul majorat.
e) Emiterea de actiuni la capitalul de baza, altele decit cele subscrise fie prin subscrierea initiala,
fie conform paragrafului d) de mai sus, va necesita o majoritate de trei patrimi din totalul puterii
de vot.
f) Actiunile capitalului de baza al Corporatiei vor fi disponibile pentru subscrierea numai de
catre membri si vor fi emise numai pentru membri.
SECTIUNEA 3. Subscrieri
a) Fiecare membru fondator va subscrie numarul de actiuni din capitalul de baza stabilit in
dreptul numelui sau din lista „A". Numarul actiunilor din capitalul de baza ce va fi subscris de
alti membri va fi determinat de Corporatie.
b) Actiunile din capitalul de baza subscrise initial de membrii fondatori vor fi emise la paritate.
c) Subscrierea initiala a fiecarui membru fondator va fi platibilain intregime in termen de 30 de
zile de la ultima dintre: fie data la care Corporatia isi incepe operatiunile conform art. IX,
sectiunea 3 b), fie data la care respectivul fondator devine membru, sau la o data ulterioara pe
care o va hotari Corporatia. Plata se va face in aur sau in dolari S.U.A. ca raspuns la o cerere a
Coiporatiei care va specifica locul sau locurile pentru efectuarea platii.
d) Pretul si alte conditii ale subscrierii de actiuni la capitalul de baza, altele decit subscrierea
initiala de catre membrii fondatori, vor fi determinate de Corporatie. SECTIUNEA 4. Limitarea
raspunderii
in virtutea calitatii sale de membru, nici un membru nu este raspunzator pentru
obligatiile Corporatiei.
SECTIUNEA 5. Restrictie asupra transferului si grevarii actiunilor
Actiunile din capitalul de baza nu vor fi oferite drept garantii sau grevare, in nici un
fel, si vor fi transferabile numai Corporatiei.
Articolul III. Operatiuni
SECTIUNEA 1. Operatiuni de finantare
Corporatia poate face investitii din fondurile sale in intreprinderi productive particulare
de pe teritoriile membrilor sai. Existenta unui interes guvernamental sau a altui interes
public intr-o astfel de intreprindere nu va impiedica corporatia de a face o investitie

47
in aceasta.
SECTIUNEA 2. Forme de finantare "
Corporatia poate face investitii din fondurile sale sub forma sau formele pe care le
considera corespunzatoare conditiilor. (Amendat la 21 septembrie 1961.).
SECTIUNEA 3. Principii operationale
Operatiunile corporatiei se vor conduce dupa urmatoarele principii:
(i) corporatia nu va intreprinde nici o finantare pentru care, dupa opinia sa, s-ar putea
obtine capital particular suficient in conditii rezonabile;
(ii) corporatia nu va finanta o intreprindere de pe teritoriile vreunui membru, daca
membrul are obiectii asupra acestei finantari;
(iii) corporatia nu va impune conditii ca sumele din finantare sa fie cheltuite pe
teritoriile unei anumite tari;
(iv) corporatia nu isi va asuma raspunderea pentru conducerea vreunei intreprinderi
in care a investit si nu va exercita drepturi de vot in acest scop sau in alt scop, care,
dupa opinia sa, este de domeniull controlului conducerii. (Amendat in 21 septembrie
1961.);
(v) corporatia va intreprinde operatiunea de finantare in conditiile pe care le considera
corespunzatoare, tinind seama de cerintele intreprinderii, de riscurile care sint asumate
de Coiporatie si de conditiile obtinute in mod normal de investitorii particulari pentru
o finantare similara;
(vi) corporatia va incerca sa-si reintregeasca fondurile prinvinzarea investitiilor
sale catre investitori particulari, ori de cite ori poate sa faca aceasta in mod corespunzator,
in conditii satisfacatoare;
(vii) corporatia va incerca sa mentina o diversificare judicioasa a investitiilor sale.
SECTIUNEA 4. Protejarea intereselor
in eventualitatea ca exista sau este posibila aparitia unui caz de culpa cu privire la
oricare din investitiile sale, insolvabilitatea efectiva sau anticipata a intreprinderii in
care va fi fost facuta aceasta investitie, sau alte situatii care, dupa opinia Corporatiei,
ameninta sa puna in primejdie aceasta investitie, nimic din cadrul acestui acord nu
va impiedica Corporatia de a intreprinde o asemenea actiune sau de a exercita asemenea
drepturi pe care le considera necesare pentru protejarea intereselor sale.
SECTIUNEA 5. Aplicabilitatea anumitor restrictii valutare
Fondurile primite de/sau platibile corporatiei cu privire la investitiile Corporatiei facute
pe teritoriile oricarui membru, in conformitate cu sectiunea 1 din acest articol, nu vor
fi eliberate decit pe baza oricarei prevederi din acest articol referitoare la restrictiile
valutare, reglementarile si controalele generale aplicabile in vigoare pe teritoriile acelui
membru.
SECTIUNEA 6. Diverse operatiuni
Pe linga operatiunile specificate in alta parte in acest acord, Corporatia va fi
imputernicita:
(i) sa contracteze imprumuturi si, in aceasta privinta, sa furnizeze acele garantii
colaterale sau altfel de garantii pe care le va considera necesare, cu conditia totusi ca
inainte de a face o vinzare publica a obligatiunilor sale pe piata unui membru, Corporatia
sa fi obtinut aprobarea acelui membru, ca si a membrului in a carui moneda vor fi
exprimate obligatiunile; daca, si atita vreme cit Corporatia va fi indatorata cu imprumuturi
de la sau garantate de banca, suma totala atrasa si nerambursata din imprumuturile
contractate sau garantiile date de Corporatie nu va fi majorata, daca la acea data sau
ca rezultat al acestei majorari, suma totala a garantiei (inclusiv garantarea oricarei
datorii) contractata de Corporatie din oricare sursa si nerambursata la acel moment va
depasi o suma egala cu de 4 ori capitalul sau subscris neafectat si rezervele;
(ii) sa investeasca fonduri care nu sint necesare in operatiunile sale de finantare in
astfel de obligatiuni, dupa cum poate hotari si de a investi fonduri detinute pentru

48
pensii sau scopuri similare in titluri usor comercializabile, fara a se supune restrictiilor
impuse de alte sectiuni din acest articol;
(iii) sa garanteze titlurile in care a investit pentru a facilita vinzarea lor;
(iv) sa cumpere si sa vinda titlurile pe care le-a emis sau garantat sau in care a investit;
(v) sa exercite alte asemenea atributii legate de activitatea sa, dupa cum va fi necesar
sau de dorit pentru promovarea scopurilor sale.
SECTIUNEA 7. Evaluarea monedelor
De cite ori va deveni necesar, potrivit acestui acord, sa se estimeze o moneda in
functie de valoarea altei monede, aceasta estimare va fi hotarita de corporatie in mod
rezonabil dupa consultarea cu Fondul Monetar International.
SECTIUNEA 8. Avertizare pe titlurile de valoare
Fiecare titlu emis sau garantat de Corporatie va purta pe fata sa o mentiune clara, in
sensul ca aceasta nu constituie o obligatie a bancii sau, daca nu este mentionat in mod
expres pe titlu, a unui guvern.
SECTIUNEA 9. Activitate politica prohibita
Corporatia si functionarii sai nu se vor amesteca in afacerile politice ale vreunui
membru si nu vor fi influentati in deciziile lor de caracterul politic al membrului sau
membrilor respectivi. Pentru deciziile lor vor fi relevante doar considerentele economice,
iar aceste considerente vor fi evaluate impartial pentru a realiza scopurile afirmate in
acest acord.
Articolul IV. Organizarea si conducerea
SECTIUNEA 1. Structura corporatiei
Corporatia va avea un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu al directorilor, un
presedinte al Consiliului directorilor, un presedinte, precum si functionarii si personalul
care sa indeplineasca sarcinile pe care le poate hotari Corporatia.
SECTIUNEA 2. Consiliul guvernatorilor
a) Toate imputernicirile Corporatiei vor fi investite in Consiliul guvernatorilor.
b) Fiecare guvernator si guvernator supleant al bancii numit de un membru al bancii, care este si
membru al Corporatiei, va fi ex officio guvernator sau guvernator supleant al Corporatiei. Nici un
guvernator supleant nu are drept de vor decit in absenta
principalului guvernator. Consiliul guvernatorilor va alege pe unul dintre guvernatori
in functia de presedinte al Consiliului guvernatorilor. Oricare guvernator sau guvernator
supleant va inceta sa detina functia daca membrul prin intermediul caruia a fost
numit va inceta sa mai fie membru al Corporatiei.
c) Consiliul guvernatorilor poate delega Consiliului directorilor mandatul de a exercita
oricare din imputernicirile sale, cu exceptia imputernicirii de:
(i) a admite noi membri si de a hotari conditiile admiterii lor;
(ii) a majora sau reduce capitalul de baza;
(iii) a suspenda un membru;
(iv) a decide asupra sesizarilor privind interpretarile acestui acord date de Consiliul
directorilor;
(v) a face aranjamente de cooperare cu alte organizatii internationale (altele decit
aranjamentele neoficiale cu caracter temporar si administrativ);
(vi) a decide suspendarea permanenta a operatiunilor Corporatiei si repartizarea
activului sau;
(vii) a declara dividende;
(viii) a amenda acest acord.
i) Consiliul guvernatorilor va tine o intilnire anuala si alte intilniri care pot fi prevazute
de Consiliul guvernatorilor sau convocate de Consiliul directorilor.
e) intilnirea anuala a Consiliului guvernatorilor va fi corelata cu intilnirea anuala a Consiliului
guvernatorilor bancii.
f) Numarul necesar de participanti pentru orice intilnire a Consiliului guvernatorilor va fi o

49
majoritate a guvernatorilor exercitind nu mai putin de doua treimi din totalul drepturilor de vot.
g) Corporatia poate stabili, prin regulament, o procedura prin care Consiliul directorilor sa poata
obtine un vot al guvernatorilor, intr-o anumita problema, fara convocarea Consiliului
guvernatorilor.
h) Consiliul guvernatorilor si Consiliul directorilor, in masura in care acesta din urma
este autorizat, pot sa adopte acele reguli si reglementari care sint necesare sau potrivite
pentru conducerea Corporatiei.
i) Guvernatorii si guvernatorii supleanti vor functiona ca atare fara compensatie din
partea Corporatiei.
SECTIUNEA 3. Votarea
a) Fiecare membru va avea 250 voturi plus cite un vot suplimentar pentru fiecare actiune
detinuta din capital.
b) Cu exceptia celor prevazute altfel in mod expres, toate problemele care stau in fata
Corporatiei vor fi hotarite printr-o majoritate de voturi.
SECTIUNEA 4. Consiliul directorilor
a) Consiliul directorilor va raspunde de conducerea operatiunilor generale ale Corporatiei si, in
acest scop, va exercita intreaga autoritate acordata prin acest acord sau delegata de Consiliul
guvernatorilor.
b) Consiliul directorilor Corporatiei va fi compus ex officio din fiecare director executiv
al bancii care va fi fost fie (i) numit de un membru al bancii care este si membru al Corporatiei,
fie (ii) ales printr-o votare in care voturile a cel putin unui membru al bancii care este si membru
al Corporatiei vor fi in sprijinul alegerii sale. Supleantul fiecarui director executiv al bancii va fi
ex officio un director supleant al Corporatiei. Oricare director va inceta sa detina functia sa daca
membrul de catre, care a fost numit sau daca toti membrii ale caror voturi au fost in favoarea sa
vor inceta de a mai fi membri ai Corporatiei.
c) Fiecare director care este director executiv numit al bancii va avea dreptul sa-si exercite
numarul de voturi pe care membrul prin cafe a fost astfel numit are dreptul sa si le exercite in
cadrul Corporatiei. Fiecare director care este director executiv ales al bancii va avea dreptul sa
exercite voturile pe care membrul sau membrii Corporatiei, ale caror voturi au fost in favoarea
lui la banca, au dreptul de a le exercita in cadrul Corporatiei. Toate voturile la care un director
are dreptul vor fi exercitate in mod unitar.
d) Directorul supleant va avea puteri depline de a actiona in absenta directorului care 1-a numit.
in care directorul este prezent, supleantul sau poate participa la intruniri, dar nu va vota.
e) Numarul necesar de participanti pentru o intrunire a Consiliului directorilor va fi o majoritate
a directorilor care exercita nu mai putin de o jumatate din dreptul de vot total.
f) Consiliul directorilor se va intruni ori de cite ori afacerile Corporatiei reclama aceasta.
g) Consiliul guvernatorilor va adopta reglementari potrivit carora un membru al Corporatiei, care
nu are dreptul de a numi un director executiv al bancii, poate trimite un reprezentant pentru a
participa la orice intrunire a Consiliului directorilor Corporatiei in care se analizeaza o cerere
facuta de acel membru sau o problema care afecteaza direct acel membru.
SECTIUNEA 5. Presedintele Consiliului directorilor, presedintele Corporatiei si personalul
a) Presedintele bancii va fi ex officio presedintele Consiliului directorilor Corporatiei, dar nu va
avea drept de vot, cu exceptia unui vot decisiv in cazul unui balotaj. El poate participa la
intrunirile Consiliului guvernatorilor, dar nu va avea drept de vot la aceste intruniri.
b) Presedintele Corporatiei va fi numit de Consiliul directorilor la recomandarea presedintelui
Consiliului directorilor. Presedintele va fi seful personalului functional al Corporatiei. Sub
indrumarea Consiliului directorilor si sub supravegherea generala a presedintelui acestuia, el va
conduce afacerile obisnuite ale Corporatiei si, sub controlul lor general, va raspunde de
organizarea, numirea si demiterea functionarilor si personalului. Presedintele Corporatiei poate
participa la intrunirile Consiliului directorilor, dar nu va avea drept de vot la aceste intruniri.
Presedintele Corporatiei va inceta sa-si mentina functia prin decizia Consiliului directorilor cu
care presedintele Consiliului directorilor este de acord.

50
c) Presedintele corporatiei, functionarii si personalul Corporatiei, in exercitarea functiei,
datoreaza intreaga raspundere Corporatiei si nici unei alte autoritati. Fiecare membru
al Corporatiei va respecta caracterul international al acestei raspunderi si se va abtine de la orice
incercare de a influenta pe oricare din ei in ceea ce priveste exercitarea functiilor lor.
d) Avind in vedere importanta deosebita de a asigura nivelurile cele mai inalte de eficienta si de
competenta profesionala, se va acorda atentia cuvenita importantei recrutarii personalului
Corporatiei pe o baza geografica cit se poate de larga. SECTIUNEA 6. Relatiile cu banca
a) Corporatia va fi o entitate separata si distincta de cea a bancii, iar fondurile Corporatiei vor fi
tinute separat de cele ale bancii. Prevederile acestei sectiuni nu vor impiedica Corporatia de a
face aranjamente cu banca in privinta facilitatilor, personalului si serviciilor si aranjamente
pentru rambursarea cheltuielilor administrative platite in primul moment de una dintre
organizatii in numele celeilalte.
b) Nimic din cadrul acestui acord nu va face Corporatia raspunzatoare de actiunile sau obligatiile
bancii, sau banca raspunzatoare de actiunile sau obligatiile Corporatiei. SECTIUNEA 7. Relatii
cu alte organizatii internationale
Corporatia, actionind prin intermediul bancii, va incheia aranjamente oficiale cu
Natiunile Unite si poate incheia astfel de aranjamente cu alte organizatii internationale
publice care au raspunderi specializate in domenii conexe.
SECTIUNEA 8. Amplasarea birourilor
Biroul principal al Corporatiei va fi in aceeasi localitate cu biroul principal al bancii.
Corporatia poate stabili infiintarea altor birouri pe teritoriile oricarui membru.
SECTIUNEA 9. Depozitari
Fiecare membru va desemna banca sa centrala ca depozitara la care Corporatia poate
si-si pastreze drepturile in moneda unui astfel de membru sau alte active ale Corporatiei
sau, daca nu are banca centrala, va desemna in acest scop alta institutie care poate
fi acceptata de Corporatie.
SECTIUNEA 10. Canale ale comunicatiei
Fiecare membru va desemna o autoritate corespunzatoare cu care Corporatia sa poata
comunica in legatura cu orice problema ivita, potrivit acestui acord.
SECTIUNEA 11. Publicarea rapoartelor si asigurarea informatiilor
a) Corporatia va publica un raport anual care sa contina o dare de seama de bilant certificata a
conturilor sale, care va circula in rindul membrilor, la intervale de timp potrivit, o dare de seama
in rezumat a situatiei sale financiare si o situatie de venituri si cheltuieli care sa arate rezultatele
operatiunilor sale.
b) Corporatia poate publica alte asemenea rapoarte pe care le considera oportune pentru
realizarea scopurilor sale.
c) Copiile tuturor rapoartelor, darilor de seama si publicatiilor efectuate potrivit acestei sectiuni
vor fi distribuite membrilor.
SECTIUNEA 12. Dividende
a) Consiliul guvernatorilor poate hotari periodic ce parte din veniturile si excedentul net al
Corporatiei va fi repartizata ca dividende, dupa ce sint asigurate rezervele.
b) Dividendele vor fi repartizate pro rata proportional cu capitalul de baza detinut de membri.
c) Dividendele vor fi platite in modul si in moneda sau monedele pe care le va decide Corporatia.
Articolul V. Retragerea; suspendarea calitatii de membru; suspendarea operatiunilor
SECTIUNEA 1. Retragerea membrilor
Orice membru se poate retrage din cadrul Corporatiei oriin care prin transmiterea unei
instiintari in scris Corporatiei, la sediul sau principal. Retragerea va deveni efectiva
la data la care este primita aceasta instiintare.
SECTIUNEA 2. Suspendarea calitatii de membru
a) Daca un membru nu reuseste sa-si indeplineasca obligatiile fata de Corporatie, Corporatia
poate suspenda calitatea sa de membru prin decizia majoritatii guvernatorilor, exercitind o
majoritate a puterii de vot totale. Membrul astfel suspendat va inceta in mod automat sa fie

51
membru la un an de la data suspendarii sale, daca este luata o decizie de aceeasi majoritate
pentru repunerea in drepturi a membrului.
b) in perioada suspendarii, membrul nu va avea dreptul de a exercita nici un drept potrivit
acestui acord, cu exceptia dreptului de retragere, dar va fi supus in continuare tuturor obligatiilor.
SECTIUNEA 3. Suspendarea sau incetarea calitatii de membru al bancii
Oricarui membru caruia i se suspenda calitatea de membru sau inceteaza de a fi membru
al bancii, in mod automat va suspenda si calitatea de membru al Corporatiei sau va
inceta de a fi membru al Corporatiei dupa caz.
SECTIUNEA 4. Drepturi si obligatii ale guvernelor care inceteaza de a mai fi membre
a) in care un guvern inceteaza de a mai fi membru, acesta va ramine raspunzator pentru toate
sumele pecare le datoreaza Corporatiei. Corporatia va rascumpara capitalul acestui guvern ca
parte a acordului privind conturile cu acesta, potrivit prevederilor acestei sectiuni, dar guvernul
nu va avea alte drepturi potrivit acestui acord, cu exceptia celor prevazute in aceasta sectiune si
in art. VIII (c).
b) Corporatia si guvernul pot conveni asupra rascumpararii capitalului guvernului in conditii
potrivite imprejurarilor, fara referire la prevederile paragrafului c) de mai jos. Acest acord poate
avea in vedere, printre altele, o reglementare finala a tuturor obligatiilor guvernului fata de
Corporatie.
c) Daca acest acord nu se va face in curs de 6 luni dupa ce guvernul inceteaza de a mai fi
membru sau la o data pe care Corporatia si guvernul respectiv o pot conveni, pretul de
rascumparare a capitalului de baza al guvernului va fi valoarea aratata de documentele
Corporatiei la data in care guvernul inceteaza de a mai fi membru. Rascumpararea capitalului se
va supune urmatoarelor conditii:
(i) platile pentru actiunile din capitalul de baza se pot face periodic la predarea acestora de catre
guvern, in astfel de rate, la acele date si in acea moneda sau acele monede disponibile pe care le
hotaraste in mod rezonabil Corporatia, tinind seama de pozitia financiara a Corporatiei;
(ii) orice suma datorata guvernului pentru capitalul sau de baza va fi retinuta atita vreme cit
guvernul respectiv sau oricare din agentiile sale ramin obligate Corporatiei privind plata oricarei
sume, iar aceasta suma poate fi compensata, in functie de optiunea Corporatiei, pe masura ce
devine scadenta, cu suma datorata de Corporatie; (iii) daca Corporatia sufera o pierdere neta din
investitii facute conform cu art. III, sectiunea 1, si pe care le detine la data in care guvernul
inceteaza de a fi membru, iar suma acestei pierderi depaseste volumul rezervelor prevazute la
acea data pentru aceasta, guvernul va rambursa la cerere suma cu care pretul de rascumparare a
actiunilor din capitalul de baza s-ar fi redus daca aceasta pierdere s-ar fi luat in considerare in
care a fost determinat pretul de rascumparare, d) in nici un caz, nici o parte a capitalului de baza
datorata unui guvern potrivit acestei sectiuni nu va fi platita inainte de 6 luni de la data la care
guvernul inceteaza de a fi membru. Daca in timp de 6 luni de la data la care un guvern inceteaza
de a fi membru Corporatia suspenda operatiunile potrivit sectiunii a 5-a a acestui articol, toate
drepturile acestui guvern vor fi determinate prin prevederile acestei sectiuni 5 si guvernul va fi
considerat inca membru al Corporatiei in baza prevederilor acestei sectiuni 5, cu exceptia
faptului ca nu va avea drept de vot. SECTIUNEA 5. Suspendarea operatiunilor si reglementarea
obligatiilor
a) Corporatia poate suspenda permanent operatiunile sale prin votul majoritatii guvernatorilor
care isi exercita majoritatea puterii de vot. Dupa o astfel de suspendare a operatiunilor corporatia
isi va inceta toate activitatile, exceptind cele legate de realizarea ordonata, conservarea si
pastrarea activelor sale si reglementarea obligatiilor sale. Pina la reglementarea acestor obligatii
si repartizarea activelor, Corporatia va continua sa existe si toate drepturile reciproce si
obligatiile Corporatiei si ale membrilor sai, potrivit acestui acord, vor continua nestirbite, dar
nici un membru nu va fi suspendat sau retras si nu se va face nici o repartizare membrilor, cu
exceptia celor prevazute in aceasta sectiune.
b) Nici o repartizare nu va fi facuta membrilor in contul subscriptiilor lor la capitalul de baza al
corporatiei pina in care toate obligatiile sale fata de creditori nu vor fi achitate sau asigurate si

52
pina in care Consiliul guvernatorilor, prin votul majoritar al guvernatorilor care-isi exercita
majoritatea din totalul puterii de vot, nu va decide sa faca aceasta repartizare.
c) Conform celor de mai sus, corporatia va repartiza activele Corporatiei membrilor pro rata,
proportional cu capitalul de baza detinut de acestia, cu conditia, in cazul fiecarui membru, a
reglementarii anterioare a tuturor creantelor neachitate ale Corporatiei fata de acest membru.
Repartizarea se va face la acele date, in acele monede si in numerar sau alte active pe care
corporatia le va considera corecte si echitabile. Cotele repartizate membrilor nu este neaparat
nevoie sa fie uniforme cu privire la tipul activelor repartizate sau la valuta in care sint exprimate.
d) Orice membru care primeste active repartizate de Corporatie, urmare acestei sectiuni, se va
bucura de aceleasi drepturi cu privire la aceste active ca si corporatia inainte de repartizarea lor.
Articolul VI. Statut, imunitati si privilegii
SECTIUNEA 1. Scopul articolelor
Pentru a da posibilitate Corporatiei de a-si indeplini functiile cu care este imputernicita,
statutul, imunitatile si privilegiile stabilite in acest articol vor fi acordate Corporatiei pe
teritoriile fiecarui membru.
SECTIUNEA 2. Statutul Corporatiei
Corporatia va avea personalitate juridica deplina si, in special, capacitatea:
(i) de a contracta;
(ii) de a achizitiona si dispune de proprietati imobiliare si mobiliare;
(iii) de a institui proceduri legale.
SECTIUNEA 3. Pozitia Corporatiei cu privire la procesul judiciar
Actiunile impotriva Corporatiei pot fi aduse numai in fata unui tribunal cu jurisdictie
competenta pe teritoriile unui membru unde corporatia are un sediu, are un agent
numit in scopul acceptarii citatiei sau instiintarii procesului, sau unde a emis sau
garantat titluri. Totusi nu vor fi admise actiuni ale membrilor sau persoanelor care
actioneaza in numele sau care accepta drepturi din partea altor membri. Proprietatea si
activele Corporatiei, oriunde ar fi amplasate si indiferent cine le detine, vor fi imune
fata de toate formele de confiscare sau executare silita inainte de pronuntarea sentintei
finale impotriva Corporatiei.
SECTIUNEA 4. Imunitatea activelor fata de confiscare
Proprietatea si activele Corporatiei, oriunde localizate si de oricine detinute, vor fi
imune de cercetare, rechizitionare, confiscare, expropriere sau alta forma de urmarire
prin actiune executiva sau legislativa.
SECTIUNEA 5. Imunitatea arhivelor
Arhivele Corporatiei vor fi inviolabile.
SECTIUNEA 6. Neimpunerea de restrictii activelor Corporatiei
in masura necesara executarii operatiunilor prevazute in acest acord si in conformitate
cu prevederile art. III, sectiunea 5, si a celorlalte prevederi ale acordului, toate
proprietatile si activele Corporatiei vor fi libere de restrictii, reglementari, controale
si moratorii de orice fel.
SECTIUNEA 7. Privilegiul comunicatiilor
Comunicatiile oficiale ale coiporatiei vor beneficia din partea fiecarui membru de
acelasii tratament pe care il acorda comunicatiilor oficiale cu alti membri.
SECTIUNEA 8. Imunitatile si privilegiile functionarilor si lucratorilor
Toti guvernatorii, directorii, loctiitorii, functionarii si lucratorii Corporatiei:
(i) vor fi imuni fata de actiuni judiciare cu privire la activitatile indeplinite de ei in
calitatile lor oficiale;
(ii) daca nu au nationalitate locala, li se vor acorda aceleasi imunitati fata de restrictiile
de imigrare, fata de cerintele de inregistrare pentru straini si fata de obligatiile
nationale de serviciu militar si aceleasi facilitati in ceea ce priveste restrictiile valutare
asa cum sint acordate de tarile membre ale Corporatiei reprezentantilor, oficialitatilor
si lucratorilor de acelasii rang cu cei ai celorlalte tari membre;

53
(iii) li se va acorda acelasii tratament cu privire la facilitati de calatorie ca si cel acordat de
membrii reprezentantilor, oficialitatilor si lucratorilor de acelasii rang cu cei ai celorlalte tari
membre. SECTIUNEA 9. Imunitati fata de impozitare
a) Corporatia, activele sale, proprietatea, venitul si operatiunile sale din tranzactiile autorizate de
acest acord vor fi imune de orice impozitare si orice taxe vamale. Coiporatia va fi, de asemenea,
imuna fata de obligatia de a colecta sau plati orice impozit sau taxa.
b) Nu se va impune nici un impozit asupra sau cu privire la salarii si stimulente platite de
Corporatie directorilor, loctiitorilor, oficialitatilor sau lucratorilor Corporatiei care nu sint
cetateni, subiecti locali sau nu au nationalitate locala.
c) Nu se va percepe nici un impozit asupra obligatiunilor sau titlurilor emise de Corporatie
(inclusiv dividende sau dobinzi) de oricine ar fi detinute;
(i) care face discriminari impotriva acestor obligatiuni sau titluri numai pentru ca sint emise de
Corporatie; sau
(ii) daca singura baza jurisdictionala pentru aceasta impozitare este locul sau moneda in care sint
emise, devenite platibile sau platite, sau locul oricarei afaceri sau oricarui sediu mentinute de
Corporatie.
d) Nu se percepe nici un fel de impozit asupra oricarei obligatiuni sau titlu garantat de catre
Corporatie (inclusiv dividendele sau dobinzile), indiferent de detinatorul acestora: (i) care face
discriminari fata de asemenea obligatie sau titlu numai pentru ca este garantat de Corporatie; sau
(ii) daca baza jurisdictionala pentru aceasta impozitare este localizarea sediului sau
locul afacerilor Corporatiei.
SECTIUNEA 10. Aplicarea articolelor
Fiecare membru va lua masurile necesare, in propriul sau teritoriu, cu scopul de a pune
in aplicare efectiv in legislatia proprie principiile stabilite de acest acord si va informa
Corporatia asupra actiunilor detaliate pe care le-a intreprins.
SECTIUNEA 11. Renuntare
Corporatia poate renunta la privilegiile si imunitatile conferite, potrivit acestui articol,
in masura in care si in conditiile pe care le hotaraste.
Articolul VII. Amendamente
a) Acest acord poate fi amendat prin votul a trei cincimi din guvernatorii care exercita patru
cincimi din totalul voturilor.
b) Prin exceptie de la paragraful a) de mai sus, votul afirmativ al tuturor guvernatorilor este
necesar in cazul unui amendament care modifica:
(i) dreptul de a se retrage din Corporatie potrivit art. V, sectiunea 1; (ii) dreptul de preemtiune
asigurat prin art. II, sectiunea 2 d); (iii) limitarea obligatiei prevazute in art. II, sectiunea 4.
c) Orice propunere de amendament privind acest acord, fie ca emana din partea unui membru,
guvernator sau Consiliul directorilor, va fi comunicata presedintelui Consiliului guvernatorilor
care va supune propunerea Consiliului guvernatorilor. Daca
amendamentul a fost corespunzator adoptat, Corporatia va certifica aceasta prin comunicare
oficiala adresata tuturor membrilor. Amendamentele vor intra in vigoare pentru toti membrii la
trei luni dupa data comunicarii oficiale, daca Consiliul guvernatorilor nu va specifica o perioada
mai scurta.
Articolul VIII. Interpretare si arbitraj
a) Orice problema de interpretare a prevederilor acestui acord care se iveste intre un membru si
Corporatie sau intre membrii corporatiei va fi supusa pentru decizie Consiliului directorilor.
Daca problema influenteaza in special un membru al Corporatiei care nu are dreptul de a numi
un director executiv al bancii, acesta va avea dreptul de reprezentare in concordanta cu art. IV,
sectiunea 4 g).
b) in cazul in care Consiliul directorilor a dat o decizie potrivit paragrafului a) de mai sus, orice
membru poate cere ca problema sa fie prezentata Consiliului guvernatorilor, a carui decizie va fi
finala. Pina la obtinerea deciziei Consiliului guvernatorilor, Corporatia poate actiona dupa cum
considera necesar, pe baza deciziei Consiliului directorilor.

54
c) De cite ori se iveste un dezacord intre corporatie si o tara care a incetat de mai fi membra sau
intre Corporatie si un membru pe durata suspendarii permanente a Corporatiei, acest dezacord va
fi supus arbitrajului unui tribunal format din trei arbitri, unul numit de Corporatie, altul de tara
implicata si unul care, daca partenerii nu convin altfel, va fi numit de presedintele Curtii
Internationale de Justitie sau alta asemenea autoritate care poate fi stabilita prin reglementarea
adoptata de Corporatie. Arbitrul va avea putere deplina de a solutiona toate problemele de
procedura, in orice situatie de dezacord intre parti cu privire la acestea.
ArticolulIX. Prevederi finale SECTIUNEA 1. Intrarea in vigoare
Acest acord va intra in vigoare dupa ce a fost semnat din partea a nu mai putin de 30 de guverne
ale caror subscriptii insumeaza nu mai putin de 75% din totalul subscriptiilor stabilite in lista
„A" si dupa ce instrumentele aratate in sectiunea 2 a) a acestui articol au fost depuse din partea
lor, dar in nici un caz acest acord nu va intra in vigoare inainte de 1 octombrie 1955.
SECTIUNEA 2. Semnatura
a) Fiecare guvern din partea caruia este semnat acest acord va depune la banca instrumentele
stabilite prin care a acceptat acest acord fara rezerve, potrivit legislatiei sale si a luat toate
masurile necesare pentru a-i da posibilitatea de a-si indeplini obligatiile potrivit acordului.
b) Fiecare guvern va deveni membru al Corporatiei de la data depunerii din partea sa a
instrumentelor cuprinse in paragraful a) de mai sus, dar nici un guvern nu va deveni membru
inainte ca acest statut sa intre in vigoare potrivit sectiunii 1 a acestui articol.
c) Acest acord va ramine deschis semnarii pina la 31 decembrie 1956, la sediul principal al
bancii, din partea guvernelor tarilor care sint prezentate in lista „A".
d) Dupa ce acest acord va intra in vigoare, el va fi deschis pentru semnare din partea guvernului
oricarei tari a carei calitate de membru a fost aprobata urmare art. II, sectiunea 1 b).
SECTIUNEA 3. Inaugurarea Corporatiei
a) indata ce acest acord intram vigoare, potrivit sectiunii la acestui articol, presedintele
Consiliului directorilor va convoca o sedinta a Consiliului directorilor.
b) Corporatia va incepe operatiunile la data in care este tinuta aceasta sedinta.
c) Pina la prima sedinta a Consiliului guvernatorilor, Consiliul directorilor poate exercita toate
puterile Consiliului guvernatorilor, cu exceptia celor rezervate Consiliului guvernatorilor potrivit
acestui acord.
incheiat la Washington, intr-un singur exemplar care va ramine depus in arhivele Bancii
Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, care a indicat prin semnatura sa acordul de a
actiona ca depozitar al acestui acord si de a notifica tuturor guvernelor ale caror nume sint
prezentate in lista „A" la data in care acest acord va intra in vigoare potrivit art. IX, sectiunea 1
din acesta.
Anexa II. 3. Acord cu privire la crearea Asociatiei Internationale pentru Dezvoltare, Washington,
1960
Adoptat la Washington la 26 ianuarie 1960
Guvernele, in numele carora este semnat prezentul Acord,
Considerind:
ca cooperarea reciproca in scopuri economice constructive, dezvoltarea viabila a
economiei mondiale si dezvoltarea echilibrata a comertului international favorizeaza
relatiile internationale care duc la mentinerea pacii si prosperitatii in lume;
ca o accelerare a dezvoltarii economice care va promova standarde mai inalte de trai
si progres economic si social in tarile mai putin dezvoltate este dezirabila nu numai in
interesele acelor tari, ci si in interesele intregii comunitati internationale;
ca atingerea acestor obiective va fi facilitata de cresterea fluxului international de
capital public si privat care va contribui la dezvoltarea resurselor tarilor mai putin
dezvoltate, au convenit asupra celor ce urmeaza:
Articol Introductiv
ASOCIATIA INTERNATIONALA PENTRU DEZVOLTARE (numita in continuare
Asociatia) este infiintata si va functiona in conformitate cu urmatoarele prevederi:

55
Articolul I. Scopuri
Scopurile Asociatiei cuprind promovarea dezvoltarii economice, cresterea productivitatii si,
astfel, ridicarea standardelor de trai in regiunile mai putin dezvoltate ale lumii care detin calitatea
de membru al Asociatiei, in special, prin acordarea finantarii
pentru satisfacerea necesitatilor importante de dezvoltare in conditii care sint mai flexibile si se
rasfring mai putin grav asupra balantei de plati, in comparatie cu cele ale imprumuturilor
conventionale, promovind, in acest mod, obiectivele de dezvoltare ale Bancii Internationale
pentru Reconstructie si Dezvoltare (numita in continuare Banca) si completind activitatile sale.
Asociatia se va calauzi de prevederile prezentului Articol la adoptarea tuturor deciziilor sale.
Articolul II. Calitatea de membru; Subscriptii initiale PARAGRAFUL 1. Calitatea de membru
a) Membri originari ai Asociatiei vor fi acei membri ai Bancii specificati in Lista A, care accepta
calitatea de membru al Asociatiei la data sau pina la data stipulata in Articolul XI, Paragraful 2
c).
b) Calitatea de membru va fi atribuita altor membri ai Bancii in termenele si conditiile stabilite
de Asociatie.
PARAGRAFUL 2. Subscriptiile initiale
a) in ceea ce priveste calitatea de membru, fiecare membru va subscrie fonduri pentru cuantumul
sumei care i se atribuie. Astfel de subscriptii sint mentionate in continuare ca subscriptii initiale.
b) Subscriptia initiala, stabilita pentru fiecare membru originar, va fi prezentata in suma
specificata in dreptul numelui sau in Lista A si va fi exprimata in dolari SUA, valoarea lor fiind
stabilita la 1 ianuarie 1960.
c) Zece procente din subscriptia initiala a fiecarui membru originar vor fi achitate in aur sau in
valuta liber convertibila, precum urmeaza: cincizeci de procente in decurs de treizeci de zile de la
data demararii activitatii Asociatiei, potrivit Articolului XI, Paragraful 4, sau la data in care
membrul originar va deveni membru, oricare aceasta din urma, douasprezece si o doime procente
la un an de la demararea activitatilor Asociatiei; si douasprezece si o doime procente in fiecare
an in continuare, la intervale de un an, pina va fi platita in intregime portiunea de zece procente
din subscriptia initiala.
d) Nouazeci de procente ramase din subscriptia initiala a fiecarui membru originar vor fi achitate
in aur sau valuta liber convertibila, in cazul membrilor specificati in Partea
I a Listei A si in valuta membrului care subscrie, in cazul membrilor specificati in Partea
II a Listei A. Aceasta portiune de nouazeci de procente din subscriptiile initiale ale membrilor
originari va fi achitata in cinci rate anuale egale, dupa cum urmeaza: prima rata - in decurs de
treizeci de zile de la data demararii activitatii Asociatiei, potrivit Articolului XI, Paragraful 4 sau
la data in care membrul originar va deveni membru, oricare va fi aceasta din urma; a doua rata -
la un an de la demararea activitatii Asociatiei si ratele urmatoare - in fiecare an in continuare, la
intervale de un an, pina va fi platita in intregime portiunea de nouazeci de procente din
subscriptia initiala.
e) Asociatia va accepta de la orice membru, in schimbul oricarei parti a valutei statului membru,
platite sau platibile de membru potrivit subparagrafului precedent d), sau potrivit Paragrafului 2
al Articolului IV de care Asociatia nu are nevoie pentru
operatiunile sale, bancnote sau obligatiuni similare, emise de guvernul statului membru sau de
depozitarul desemnat de un asemenea membru, care nu vor fi supuse negocierii, nu vor fi
aducatoare de dobinda si vor fi achitate la cerere conform valorii lor subscrise in contul
Asociatiei pentru depozitarul desemnat.
f) in scopul prezentului Acord, Asociatia va considera drept „valuta liber convertibila": (i) valuta
membrului, care este stabilita de Asociatie dupa consultare cu Fondul Monetar International ca
fiind adecvat convertibila in valutele altor membri in scopul operatiunilor Asociatiei; sau
(ii) valuta membrului, pe care un asemenea membru este de acord s-o converteasca in valutele
altor membri, in scopul operatiunilor Asociatiei.
g) Cu exceptia cazului in care Asociatia decide altfel, fiecare membru dintre cei specificati in
Partea I a Listei A va mentine cu privire la valuta sa, platita ca valuta liber convertibila, potrivit

56
subparagrafului d) al prezentului Paragraf, convertibilitatea existenta la momentul achitarii.
h) Conditiile in care pot fi facute subscriptiile initiale de catre alti membri decit membrii
originari, precum si sumele si conditiile respective de plata, vor fi stabilite de Asociatie
potrivit Paragrafului 1 b) al prezentului Articol.
PARAGRAFUL 3. Limitarea raspunderii
Nici un membru nu va fi tras la raspundere pentru obligatiile Asociatiei din cauza
calitatii de membru.
Articolul III. Completarea resurselor PARAGRAFUL 1. Subscriptii suplimentare
a) Asociatia va revedea caracterul adecvat al resurselor sale atunci in care va considera ca
aceasta este necesar in baza graficului de infaptuire a platii pentru subscriptiile initiale ale
membrilor originari si la intervale de aproximativ cinci ani in continuare, si, daca va considera
oportun, va autoriza o crestere generala a subscriptiilor. in pofida celor sus-mentionate, cresterile
generale sau individuale in numarul subscriptiilor pot fi autorizate in orice moment, cu conditia
ca o crestere individuala va fi luata in considerare numai la solicitarea statului membru implicat.
Subscriptiile, potrivit acestui paragraf, se mentioneaza in actul respectiv ca subscriptii
suplimentare.
b) in temeiul prevederilor paragrafului c) de mai jos, in care sint autorizate subscriptii
suplimentare, sumele autorizate pentru subscriptie precum si termenii si conditiile respective vor
fi stabilite de Asociatie.
c) Atunci in care este autorizata vreo subscriptie suplimentara, fiecare membru va avea
posibilitatea de a subscrie in conditii rezonabile stabilite de Asociatie o suma care ii va permite
sa-si mentina puterea relativa de vot, desi nici un membru nu va fi obligat sa subscrie.
d) Toate hotaririle luate potrivit prevederilor prezentului paragraf vor fi adoptate prin majoritatea
de doua treimi din puterea totala de vot.
PARAGRAFUL 2. Resurse suplimentare furnizate de un membru in valuta unui alt membru
a) Asociatia poate incheia acorduri in termeni si conditii potrivit prevederilor prezentului Acord,
precum putea fi hotarit, pentru a primi de la orice membru, pe linga sumele achitate de acesta,
din contul subscriptiilor sale initiale sau al oricaror subscriptii suplimentare, resurse suplimentare
in valuta unui alt membru, cu conditia ca Asociatia nu va incheia nici un fel de acorduri, cu
exceptia cazului in care Asociatia este satisfacuta de faptul ca statul membru, valuta caruia este
implicata, convine asupra utilizarii valutei respective in calitate de resurse suplimentare precum
si asupra termenelor si conditiilor care reglementeaza utilizarea. Acordurile in baza carora sint
obtinute resurse de acest gen pot include prevederi cu privire la transferul de cistiguri pe resurse
si privitor la transferul resurselor in cazul in care statul membru care le furnizeaza, inceteaza sa
fie membru sau Asociatia isi suspenda in mod permanent activitatea.
b) Asociatia va acorda statului membru contribuabil un Certificat Special de Dezvoltare, care
precizeaza suma si valuta resurselor alocate, precum si termenele si conditiile acordului care se
refera la aceste resurse. Certificatul Special de Dezvoltare nu ofera nici un drept la vot si poate fi
transmisibil numai Asociatiei.
c) Nici o dispozitie a prezentului Paragraf nu poate impiedica Asociatia sa accepte resurse de la
un membru in valuta proprie a acestuia in conditii asupra carora se poate conveni.
Articolul IV. Valute PARAGRAFUL 1. Utilizarea valutelor
a) Valuta oricarui membru dintre cei specificati in Partea II a Listei A, indiferent daca este sau
nu liber convertibila, primita de Asociatie in temeiul Articolului II, Paragraful 2 d), ca plata
pentru o portiune de nouazeci de procente, platibila in valuta statului membru respectiv, precum
si valuta acestui membru, obtinuta sub forma capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, poate fi
utilizata de Asociatie pentru cheltuieli administrative suportate de Asociatie pe teritoriul acestor
membri atita timp cit acest lucru este in concordanta cu politicile monetare temeinice, ca plata
pentru bunurile produse si serviciile prestate pe teritoriul acestor membri si poate fi ceruta pentru
proiectele finantate de Asociatie si localizate pe aceste teritorii; si, in plus, in masura si la
momentul in care acest lucru este justificat de situatia economica si financiara a statului membru
implicat precum este stabilit prin acordul dintre membru si Asociatie, asemenea valuta va fi liber

57
convertibila sau, in caz contrar, utilizata pentru proiectele finantate de Asociatie si localizate in
afara teritoriului statului membru.
b) Caracterul utilizabil al valutelor primite de Asociatie ca plata pentru subscriptii, altele decit
subscriptiile initiale ale membrilor originari si valutele obtinute sub forma capitalului de baza,
dobinzii sau cu alt titlu, vor fi reglementate de termenele si conditiile in baza carora asemenea
subscriptii sint autorizate.
c) Caracterul utilizabil al valutelor primite de Asociatie in calitate de resurse suplimentare altele
decit subscriptiile si valutele obtinute sub forma capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, vor
fi reglementate de conditiile acordurilor in baza carora astfel de valute sint primite.
d) Toate celelalte valute primite de Asociatie pot fi liber utilizate si convertite de Asociatie si
nu vor fi supuse restrictiilor din partea statului membru a carui valuta este utilizata sau
convertita; cu conditia ca cele sus-mentionate sa nu impiedice Asociatia sa incheie acorduri cu
statul membru pe teritoriul caruia este localizat orice proiect finantat de Asociatie, care limiteaza
utilizarea de catre Asociatie a valutei acestui membru, valutei obtinute sub forma capitalului de
baza, dobinzii sau cu alt titlu in legatura cu o astfel de finantare.
e) Asociatia va lua masurile potrivite pentru asigurarea asupra faptului ca in intervale de timp
rezonabile, portiunile subscriptiilor, platite in temeiul Articolului II, Paragraful 2 d) de catre
membrii specificati in Partea 1 a Listei A, vor fi utilizate de Asociatie relativ proportional, cu
conditia totusi ca asemenea portiuni ale subscriptiilor respective care sint platite in aur sau in alta
valuta decit cea a statului membru care a subscris sa poata fi utilizate mai rapid.
PARAGRAFUL 2. Mentinerea valorii proprietatii valutare
a) Oriin care valoarea subscrisa a valutei statului membru este redusa sau valoarea schimbului
valutar a valutei statului membru a suferit, in opinia Asociatiei, o devalorizare semnificativa in
cadrul teritoriului statului membru respectiv, acel membru va plati Asociatiei, in termen
rezonabil, o suma suplimentara in valuta proprie, suma suficienta pentru a mentine valoarea
existenta la momentul subscriptiei a sumei in valuta, care apartine statului membru respectiv,
platita Asociatiei de catre membru in temeiul Articolului II, Paragraful 2 d) si valuta furnizata in
conformitate cu prevederile prezentului paragraf, indiferent de faptul daca aceasta valuta este sau
nu pastrata sub forma bancnotelor, acceptate potrivit Articolului II, Paragraful 2 e), cu conditia
totusi ca cele sus-mentionate sa fie aplicate numai pentru perioada si in masura in care valuta
respectiva nu a fost initial platita sau convertita in valuta unui alt membru.
b) Oriin care valoarea subscrisa a valutei statului membru a crescut sau valoarea de schimb a
valutei statului membru a urcat, in opinia Asociatiei, semnificativ in cadrul teritoriului statului
membru respectiv, Asociatia va restitui acelui membru, in termen rezonabil, o suma in valuta
acelui membru egala cu cresterea valorii sumei in valuta respectiva, la care se aplica prevederile
subparagrafului a) al acestui Paragraf.
c) Asociatia poate renunta la prevederile paragrafelor precedente in care Fondul Monetar
International face o schimbare uniform proportionala a valorii subscrise a valutelor tuturor
statelor membri ai acestuia.
d) Sumele furnizate in conformitate cu prevederile subparagrafului a) al acestui Paragraf in
scopul mentinerii valorii oricarei valute vor fi convertibile si utilizabile in aceeasi masura ca si
valuta respectiva.
Articolul V. Operatiuni
PARAGRAFUL 1. Utilizarea resurselor si conditii de finantare
a) Asociatia va acorda finantare pentru dezvoltarea ulterioara a regiunilor mai putin dezvoltate
ale lumii, care detin calitatea de membru al Asociatiei.
b) Finantarea acordata de Asociatie va urmari scopurile care, in opinia Asociatiei,
constituie o prioritate de dezvoltare tinind cont de necesitatile regiunii sau regiunilor implicate si,
cu exceptia circumstantelor deosebite, va fi destinata proiectelor concrete.
c) Asociatia nu va acorda finantare daca, in opinia ei, o astfel de finantare este disponibila din
surse private in conditii rezonabile pentru recipient sau poate fi acordata sub forma unui
imprumut oferit de Banca.

58
d) Asociatia nu va acorda finantare decit in urma recomandarii unui comitet competent,
formulate dupa un studiu minutios al calitatilor propunerii. Fiecare comitet de acest gen va fi
format de Asociatie si va include un candidat din partea Guvernatorului sau Guvernatorilor, care
va reprezenta statul sau statele membre pe teritoriul carora este localizat proiectul in cauza si
unul sau mai multi membri din cadrul personalului tehnic al Asociatiei. Cerinta includerii
candidaturii unui Guvernator sau unor Guvernatori nu se aplica in cazul in care finantarea se
acorda unei organizatii publice internationale sau regionale.
e) Asociatia nu va acorda finantare unui proiect daca statul membru pe teritoriul caruia este
localizat proiectul are obiectii la aceasta finantare, cu exceptia cazului in care Asociatia nu va
trebui sa se asigure ca membrii individuali nu au obiectii in cazul finantarii acordate unei
organizatii publice internationale sau regionale.
f) Asociatia nu va impune conditia ca profitul in urma finantarii acordate sa fie cheltuit pe
teritoriul unui sau unor anumite state membre. Cele sus-mentionate nu vor impiedica Asociatia
sa respecte restrictiile impuse cu privire la utilizarea fondurilor solicitate in conformitate cu
prevederile acestor Articole, inclusiv restrictiile referitoare la resursele suplimentare, in temeiul
acordului dintre Asociatie si contribuabil.
g) Asociatia va incheia acorduri pentru a garanta faptul ca beneficiul finantarii este utilizat doar
in scopul in care a fost acordata finantarea, acordind atentia cuvenita importantei economiei,
comertului international eficient si competitiv, sfidind influentele si considerentele politice sau
cele de alta natura non-economica.
h) Fondurile acordate in urma operatiunii financiare vor fi puse la dispozitia recipientului
numai pentru a acoperi cheltuielile ce tin de proiect pe masura ce acestea apar in
concret.
PARAGRAFUL 2. Forme si conditii de finantare
a) Asociatia va acorda finantare sub forma de imprumuturi. Asociatia poate totusi acorda un alt
tip de finantare, fie
(i) din fonduri subscrise, potrivit Articolului III, Paragraful 1, si fonduri obtinute sub forma
capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, daca autorizatia pentru asemenea subscriptii prevede
expres o astfel de finantare; fie
(ii) in circumstante deosebite, din resurse suplimentare furnizate Asociatiei si fonduri obtinute
sub forma capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, daca acordurile, potrivit carora resursele
respective sint furnizate in mod expres, autorizeaza o astfel de finantare.
b) Potrivit paragrafului sus-mentionat, Asociatia poate acorda finantare sub astfel de forme si in
conditii pe care le considera potrivite, luind in considerare situatia
economica si perspectivele regiunii sau regiunilor implicate, precum si caracterul si cerintele
proiectului.
c) Asociatia poate acorda finantare unui membru, guvernului statului ce are calitatea de membru
al Asociatiei, unei subdiviziuni politice din cadrul statelor sus-mentionate, unei entitati publice
sau private de pe teritoriul statului sau statelor membre sau unei organizatii publice
internationale sau regionale.
d) in cazul acordarii unui imprumut unei entitati, alta decit cea care nu detine calitatea de
membru, Asociatia poate, la latitudinea sa, cere o garantie guvernamentala corespunzatoare sau o
alta garantie.
e) in cazuri deosebite, Asociatia poate efectua schimb valutar disponibil pentru cheltuielile
locale.
PARAGRAFUL 3. Modificari ale conditiilor de finantare
Asociatia poate, la momentul si in masura potrivita, luind in considerare toate circumstantele
relevante, inclusiv situatia financiara si economica, precum si perspectivele statului membru
implicat, si in baza conditiilor stabilite, conveni asupra unei destinderi sau a altei modificari a
conditiilor in baza carora a fost acordata vreo finantare.
PARAGRAFUL 4. Cooperarea cu alte organizatii internationale si membri care acorda asistenta
in vederea dezvoltarii

59
Asociatia va coopera cu organizatiile internationale publice si cu membrii care acorda asistenta
financiara si tehnica regiunilor mai putin dezvoltate ale lumii. PARAGRAFUL 5. Activitati
diverse
Pe linga activitatile specificate in prezentul Acord, Asociatia poate: (i) imprumuta fonduri cu
aprobarea membrilor in valuta carora este denumit imprumutul;
(ii) depune garantie pentru hirtiile de valoare in care ea a investit pentru a facilita vinzarea lor;
(iii) procura si vinde hirtiile de valoare emise sau pentru care a depus garantie, sau in care a
investit;
(iv) in cazuri deosebite, garanta imprumuturile de la alte surse, in scopuri care nu contravin
prevederilor acestor Articole;
(v) acorda asistenta tehnica si servicii consultative la solicitarea unui membru; si (vi) exercita
alte imputerniciri accesorii activitatilor necesare sau oportune pentru promovarea scopurilor sale.
PARAGRAFUL 6. Activitatea politica interzisa
Asociatia si functionarii sai nu vor interveni in afacerile politice ale membrilor; asa cum nu vor fi
influentati in luarea deciziilor de specificul politic al statului sau statelor implicate. Deciziile lor
vor fi influentate numai de relevanta considerentelor economice, si aceste considerente vor fi
cintarite in mod impartial in vederea atingerii scopurilor stipulate in prezentul Acord.
Articolul VI. Organizarea si managementul
PARAGRAFUL 1. Structura Asociatiei
Asociatia va avea un Consiliu Guvernator, Directori Executivi, un Presedinte si alti
functionari si personal pentru executarea obligatiilor stabilite de Asociatie.
PARAGRAFUL 2. Consiliul Guvernator
a) Toate imputernicirile Asociatiei vor reveni Consiliului Guvernator.
b) Fiecare Guvernator si Guvernator Alternant al Bancii, numit in functie de un membru al
bancii care este totodata membru al Asociatiei, va fi, ex officio, Guvernator si, respectiv,
Guvernator Alternant al Asociatiei. Nici un Guvernator Alternant nu va avea drept de vot, cu
exceptia cazului in care va lipsi superiorul ierarhic. Presedintele Consiliului Guvernator al Bancii
va fi, ex officio, Presedintele Consiliului Guvernator al Asociatiei, dar, daca Presedintele
Consiliului Guvernator al Bancii va reprezenta un stat care nu este membru al Asociatiei,
Consiliul Guvernator va alege pe unul dintre Guvernatori in calitate de Presedinte al Consiliului
Guvernator. Oricare Guvernator sau Guvernator Alternant va inceta sa conduca biroul daca
membrul de care el a fost numit in functie va inceta sa fie membru al Asociatiei.
c) Consiliul Guvernator poate delega Directorilor Executivi dreptul de a exercita oricare dintre
imputernicirile sale, cu exceptia imputernicirilor ce tin de:
(i) admiterea de noi membri si stabilirea conditiilor pentru admiterea lor; (ii) autorizarea
subscriptiilor suplimentare si determinarea termenelor si conditiilor care le vizeaza;
(iii) suspendarea calitatii de membru;
(iv) solutionarea apelurilor referitoare la interpretarea prezentului Acord, prezentate de Directorii
Executivi;
(v) incheierea acordurilor, potrivit Paragrafului 7 al prezentului Articol cu privire la cooperarea
cu alte organizatii internationale (altele decit acordurile neoficiale cu caracter temporar si
administrativ);
(vi) luarea hotaririi de a suspenda in mod permanent activitatea Asociatiei si de a distribui
activele sale;
(vii) stabilirea distribuirii venitului net al Asociatiei, potrivit Paragrafului 12 al prezentului
Articol; si
(viii) aprobarea amendamentelor propuse la prezentul Acord.
, d) Consiliul Guvernator va tine o sedinta anuala si alte sedinte, sustinute de Consiliul
Guvernator sau convocate de catre Directorii Executivi.
e) Sedinta anuala a Consiliului Guvernator va fi tinuta impreuna cu sedinta anuala a Consiliului
Guvernator al Bancii.
f) Cvorumul necesar pentru orice sedinta a Consiliului Guvernator il constituie majoritatea

60
guvernatorilor care detin nu mai putin de doua-treimi din numarul total de voturi.
g) Asociatia poate, printr-un regulament, stabili o procedura care abiliteaza Directorii Executivi
sa obtina votul Guvernatorilor cu privire la chestiuni concrete, fara a convoca Consiliul
Guvernator.
h) Consiliul Guvernator si Directorii Executivi, in masura autorizata, pot adopta
asemenea reguli si reglementari necesare sau potrivite pentru dirijarea afacerilor
Asociatiei.
i) Guvernatorii si Guvernatorii Alternanti isi vor indeplini functiile fara a fi compensati
de Asociatie.
PARAGRAFUL 3. Votarea
a) Fiecare membru originar va avea, in ceea ce priveste subscriptia initiala, 500 voturi plus un
vot suplimentar pentru fiecare 5000$ din subscriptia sa initiala. Alte subscriptii decit cele ale
membrilor originari vor avea puterea de vot determinata de Consiliul Guvernator, in functie de
caz, potrivit prevederilor Articolului II, Paragraful l(b) sau Articolului III, Paragraful l(b) si (c).
Completarile de resurse, altele decit subscriptiile prevazute de Articolul II, Paragraful l(b) si
subscriptiile suplimentare prevazute de Articolul III, Paragraful 1, nu vor avea putere de vot.
b) Cu exceptia cazului in care exista prevederi derogatorii, toate chestiunile ce tinde Asociatie
vor fi hotarite prin majoritatea din totalul de voturi. PARAGRAFUL 4. Directorii Executivi
a) Directorii Executivi vor fi raspunzatori pentru dirijarea activitatilor Asociatiei cu caracter
general si, in acest scop, vor exercita toate imputernicirile acordate prin prezentul Acord sau
delegate de Consiliul Guvernator.
b) Directorii Executivi ai Asociatiei il vor avea printre ei, ex officio, pe fiecare Director Executiv
al Bancii (i) numit in functie de un membru al Bancii care este totodata si membru al Asociatiei,
sau (ii) ales in alegerile in care votul a cel putin unui membru al Bancii care este totodata si
membru al Asociatiei, a contribuit la alegerea sa. Alternantul fiecarui Director Executiv al Bancii
va fi, ex officio, Director Alternant al Asociatiei. Orice Director va inceta sa conduca biroul daca
membrul care 1-a numit in functie sau toti membrii, voturile carora au contribuit la alegerea sa,
vor pierde calitatea de membri ai Asociatiei.
c) Fiecare Director care este Director Executiv al Bancii numit in functie, va avea dreptul de a
distribui numarul de voturi pe care membrul, de care el a fost numit, are dreptul sa le distribuie
in cadrul Asociatiei. Fiecare Director care este Director Executiv al Bancii ales, va avea dreptul
de a distribui numarul de voturi pe care membrul sau membrii Asociatiei, voturile carora au
contribuit la alegerea lui pentru Banca, au dreptul sa le distribuie in cadrul Asociatiei. Toate
voturile, pe care Directorul are dreptul sa le distribuie, vor fi distribuite ca o unitate.
d) Orice Director Alternant va avea dreptul deplin de a actiona in absenta Directorului care 1-a
numit in functie. in care Directorul este prezent, Alternantul sau poate participa la sedinte fara a
avea drept de vot.
e) Cvorumul necesar pentru orice sedinta a Directorilor Executivi ii constituie cel putin doua
treimi din numarul total de voturi.
f) Directorii Executivi se vor intruni de fiecare data in care afacerile Asociatiei o vor cere.
g) Consiliul Guvernator va adopta regulamente conform carora acel membru al Asociatiei
care nu are dreptul sa numeasca in functie un Director Executiv al Bancii, va putea trimite un
reprezentant pentru a fi prezent la orice sedinta a Directorilor Executivi ai Asociatiei; atunci in
care este formulata o solicitare sau se pune in discutie o chestiune care il vizeaza in mod special,
acel membru va fi luat in considerare. PARAGRAFUL 5. Presedintele si personalul
(a) Presedintele Bancii va fi ex officio Presedintele Asociatiei. Presedintele va fi Presedintele
Directorilor Executivi ai Asociatiei, dar nu va avea drept de vot, cu exceptia votului de declinare
in cazul unei distribuiri de voturi egale. El poate participa la sedintele Consiliului Guvernator
fara a avea drept de vot la astfel de sedinte.
b) Presedintele va fi seful personalului de lucru al Asociatiei. Sub directia Directorilor Executivi
el va dirija afacerile cotidiene ale Asociatiei si fiind supus unui control va purta raspunderea
pentru organizarea, numirea in functie si eliberarea din functie a functionarilor si personalului. in

61
masura rezonabila, functionarii si personalul Bancii vor fi numiti in functie pentru a lucra paralel
atit in calitate de functionari, cit si de personal al Asociatiei.
c) Presedintele, functionarii si personalul Asociatiei, la momentul eliberarii din functie, transfera
totalitatea obligatiilor Asociatiei si nu unei alte autoritati. Fiecare membru al Asociatiei va
respecta caracterul international al obligatiei respective si se va abtine de la orice tentativa de a
influenta pe oricare dintre ei in timpul eliberarii lor din functie.
d) La numirea functionarilor si personalului Asociatiei, Presedintele, in virtutea importantei
imperative de protejare a celor mai inalte standarde de eficienta si competenta tehnica, va
acorda atentia cuvenita importantei recrutarii personalului pe o baza geografica cit de larga
posibil.
PARAGRAFUL 6. Relatii cu Banca
a) Asociatia va fi o entitate separata si distincta de Banca si fondurile Asociatiei vor fi pastrate
separat si aparte de cele ale Bancii. Asociatia nu va imprumuta de la Banca si nu va acorda
imprumuturi Bancii, cu exceptia cazului in care acest lucru nu va impiedica Asociatia sa
investeasca fonduri care nu sint necesare pentru finantarea operatiunilor sale in obligatiunile
Bancii.
b) Asociatia poate incheia acorduri cu Banca cu privire la inlesniri, personal, servicii si intelegeri
pentru rambursarea cheltuielilor administrative, platite mai intii de fiecare organizatie in numele
celeilalte.
c) Nici o prevedere a prezentului Acord nu va atrage raspunderea Asociatiei pentru actele si
obligatiunile Bancii, sau raspunderea Bancii pentru actele si obligatiunile Asociatiei.
PARAGRAFUL 7. Relatii cu alte organizatii internationale
Asociatia va incheia acorduri formale cu Natiunile Unite si va putea incheia astfel de
acorduri cu alte organizatii publice internationale care sint specializate in domeniile
respective.
PARAGRAFUL 8. Localizarea birourilor
Biroului principal al Asociatiei va fi biroul principal al Bancii. Asociatia poate infiinta
alte birouri pe teritoriul oricarui stat membru.
PARAGRAFUL 9. Depozitarii
Fiecare membru va desemna banca sa centrala in calitate de depozitar, unde Asociatia
va putea pastra proprietatea valutara a acestui membru sau alte active ale Asociatiei,
sau, daca el nu va avea o banca centrala, el va desemna in acest scop alte institutii
asemanatoare, care sint acceptabile pentru Asociatie. in lipsa oricarei alte desemnari,
depozitarul desemnat pentru Banca va fi depozitar pentru Asociatie.
PARAGRAFUL 10. Mijloace de comunicare
Fiecare membru va desemna autoritatea potrivita pentru a comunica cu Asociatia cu
privire la orice chestiune aparuta in legatura cu prezentul Acord. in lipsa unei desemnari
contrare, mijlocul de comunicare desemnat pentru Banca va fi mijloc de comunicare si
pentru Asociatie.
PARAGRAFUL 11. Publicarea rapoartelor si furnizarea informatiei
a) Asociatia va publica un raport anual care va contine bilantul reviziei contabile si va distribui
membrilor, la intervale potrivite, un bilant rezumat al situatiei sale financiare si al rezultatelor
activitatii sale.
b) Asociatia poate publica si alte rapoarte considerate oportune pentru realizarea scopurilor sale.
c) Copiile tuturor rapoartelor, bilanturilor si publicatiilor intocmite in temeiul prezentului
Paragraf vor fi distribuite membrilor.
PARAGRAFUL 12. Transferul venitului net
Consiliul Guvernator va dispune, din in care in in care, transferul venitului net al
Asociatiei, aloin care totodata pentru rezerve si cheltuieli neprevazute.
Articolul VIL Retragerea din functie; suspendarea calitatii de membru; suspendarea
operatiunilor
PARAGRAFUL 1. Retragerea din functie la initiativa statului membru

62
Orice membru poate sa se retraga din Asociatie in orice moment, transmitind Asociatiei
un preaviz in forma scrisa adresat biroului principal al acestuia. Retragerea din functie
va avea efect la data primirii preavizului respectiv.
PARAGRAFUL 2. Suspendarea calitatii de membru
a) Daca vreun membru nu reuseste sa-si indeplineasca obligatiile fata de Asociatie, Asociatia
poate, prin decizia majoritatii Guvernatorilor care detin majoritatea puterii totale de vot,
suspenda calitatea de membru. Statul membru astfel suspendat va inceta automat sa fie membru
pentru un an de la data suspendarii, cu exceptia cazului in care aceeasi majoritate va lua decizia
de a-i reda calitatea de membru.
b) Statul membru suspendat, desi nu va putea sa-si exercite drepturile prevazute in prezentul
Acord, cu exceptia dreptului de a se retrage din functie, va trebui sa execute toate obligatiile.
PARAGRAFUL 3. Suspendarea sau incetarea calitatii de membru in Banca
Orice membru suspendat sau care inceteaza sa fie membu al Bancii va fi automat
suspendat din calitatea de membru al Asociatiei sau, respectiv, va inceta sa fie
membru.
PARAGRAFUL 4. Drepturile si obligatiile guvernelor care inceteaza sa fie membri
a) in cazul in care un guvern inceteaza sa fie membru, el nu va exercita drepturile prevazute in
prezentul Acord, cu exceptia celor prevazute in prezentul Paragraf si in Articolul X c), dar va
purta raspundere pentru toate obligatiile financiare preluate de acesta pentru Asociatie, fie in
calitate de membru, persoana care ia cu imprumut, garant sau in alta calitate, in ipoteza in care
nu exista prevederi contrare in prezentul Paragraf.
b) in cazul in care guvernul inceteaza sa fie membru, Asociatia si guvernul vor continua sa
stabileasca bilantul conturilor. Fiind parti la acest bilant, Asociatia si guvernul pot conveni
asupra sumelor care urmeaza a fi platite guvernului din contul subscriptiilor sale si asupra
termenului si valutei in care va fi efectuata plata. Termenul „subscriptie", fiind utilizat in raport
cu orice guvern-membru, va include, in sensul prezentului Articol, atit subscriptia initiala, cit si
orice alta subscriptie suplimentara a guvernului-membru respectiv.
c) Daca nu ajung la un acord in termen de sase luni de la data in care guvernul a incetat sa fie
membru sau in alt termen stabilit de Asociatie si guvern, vor fi incidente urmatoarele prevederi:
(i) guvernul va fi scutit de raspundere ulterioara fata de Asociatie in ceea ce priveste subscriptiile
sale, cu exceptia cazului in care guvernul datoreaza Asociatiei plata unor sume scadente si
neachitate la data in care guvernul a incetat sa fie membru si care, in opinia Asociatiei, sint
necesare pentru ca acesta sa-si indeplineasca la termen angajamentele sale legate de operatiunile
financiare;
(ii) asociatia va restitui guvernului fondurile platite de acesta in contul subscriptiei sale sau
provenite cu titlu de rambursare principala si detinute de Asociatie la data in care guvernul a
incetat sa fie membru, cu exceptia si in masura in care aceste fonduri, in opinia Asociatiei, vor fi
necesare pentru respectarea la termen a angajamentelor legate de operatiunile financiare;
(iii) asociatia va plati guvernului, pe baza proportionala, o cota-parte a tuturor rambursarilor
principale, primite de catre Asociatie dupa data la care guvernul inceteaza sa fie membru, din
contul imprumuturilor contractate anterior, cu exceptia celor din resursele suplimentare, acordate
Asociatiei conform acordurilor care specifica drepturi de lichidare. Aceasta cota-parte va fi direct
proportionala cu suma principala totala a imprumuturilor acordate, ca si suma totala platita de
guvern din contul subscriptiei sale, si care nu i-a fost, potrivit subparagrafului (ii), si va fi
orientata spre suma totala, platita de toti membrii din contul subscriptiilor lor care au fost
utilizate sau care, in opinia Asociatiei, ii vor fi necesare pentru a-si respecta angajamentele legate
de operatiunile sale financiare la data in care guvernul inceteaza sa fie membru. Aceasta plata va
fi efectuata de Asociatie in rate atunci in care astfel de rambursari principale sint primite de
Asociatie, dar nu mai des decit o data pe an. Aceste rate vor fi efectuate in valutele primite de
Asociatie, cu exceptia cazurilor in care Asociatia poate, la latitudinea sa, efectua plata in valuta
guvernului implicat; (iv) orice suma datorata guvernului din contul subscriptiei sale poate fi
retinuta atita

63
timp cit guvernul respectiv, guvernul oricarui teritoriu inclus in componenta sa sau orice
subdiviziune politica sau agentie a acestora este raspunzator fata de Asociatie in calitate de
debitor si de garant, aceasta suma poate fi retinuta, la latitudinea Asociatiei, pentru orice
raspundere de acest fel la momentul scadentei;
(v) in nici un caz guvernul nu va primi, potrivit prezentului Paragraf (c), o suma care depaseste,
in ansamblu, pe cea mai mica dintre cele doua care urmeaza: a) suma platita de guvern din contul
subscriptiei sale sau b) proportia activelor nete ale Asociatiei aratata in registrele Asociatiei la
data in care guvernul a incetat sa fie membru, precum suma subscriptiei sale va fi orientata spre
suma totala a subscriptiilor tuturor membrilor; (vi) toate calculele necesare vor fi facute in baze
rezonabil stabilite de Asociatie. d) in nici un caz suma datorata unui guvern potrivit prezentului
Paragraf nu va fi platita pina la expirarea a sase luni de la data la care guvernul inceteaza sa fie
membru. Daca in perioada de sase luni de la data la care guvernul inceteaza sa fie membru,
Asociatia isi suspenda activitatea, potrivit Paragrafului 5 al prezentului Articol, toate drepturile
acestui guvern vor fi stabilite in conformitate cu prevederile Paragrafului 5 si acest guvern va fi
considerat membru al Asociatiei, in sensul Paragrafului 5, cu exceptia faptului ca nu va avea
drept de vot. PARAGRAFUL 5. Suspendarea activitatilor si stabilirea obligatiilor
a) Asociatia poate suspenda definitiv activitatea sa prin votul majoritatii Guvernatorilor care
exercita majoritatea puterii totale de vot. Dupa o asemenea suspendare a activitatii Asociatia isi
va inceta imediat activitatea, cu exceptia operatiunilor incidente ce tin de realizarea, mentinerea
si pastrarea ordonata a activelor sale, precum si de stabilirea obligatiilor sale. Pina la stabilirea
finala a acestor obligatii si distribuirea acestor active, Asociatia isi va continua existenta, iar
toate drepturile si obligatiile reciproce ale Asociatiei si statelor membre, prevazute in prezentul
Acord, vor ramine in vigoare, cu exceptia faptului ca nici un membru nu va fi suspendat sau
retras din functie si membrii nu vor beneficia de nici o distribuire, cu exceptia celor prevazute in
prezentul Paragraf.
b) Membrii nu vor beneficia de nici o distribuire din contul subscriptiilor lor, pina nu va inceta
raspunderea fata de creditori si pina Consiliul Guvernator, prin votul majoritatii Guvernatorilor
care exercita majoritatea puterii totale de vot, nu va aproba o asemenea distribuire.
c) in temeiul celor sus-mentionate si al acordurilor speciale cu privire la transferul resurselor
suplimentare asupra carora s-a convenit pentru furnizarea acestor resurse catre Asociatie, aceasta
din urma va distribui membrilor activele sale pro rata, proportional sumelor varsate de ei in
contul subscriptiilor lor. Orice distribuire, potrivit prevederilor sus-mentionate ale acestui
Paragrafe), va fi precedata, in ceea ce priveste orice membru, de solutionarea tuturor pretentiilor
Asociatiei fata de acest membru. Aceasta distribuire va fi realizata in termene si in valute,
numerar sau alte active, dupa cum Asociatia va considera just si echitabil. Distribuirea in
beneficiul mai multor membri nu va avea neaparat caracter uniform in ceea ce priveste tipul
activelor distribuite sau valutelor in care ele sint exprimate.
d) Orice membru care primeste activele distribuite de Asociatie potrivit prezentului Paragraf sau
Paragrafului 4 va exercita toate drepturile cu privire la active exercitate de Asociatie pina la
distribuirea lor.
Articolul VIII. Statut legal, imunitati si privilegii
PARAGRAFUL 1. Scopurile Articolului
Pentru a permite Asociatiei sa-si exercite functiile cu care a fost investita, Asociatia va
beneficia pe teritoriul fiecarui stat membru de statutul legal de imunitatile si de privilegiile
stipulate in prezentul Articol.
PARAGRAFUL 2. Statutul legal al Asociatiei
Asociatia va avea putere juridica deplina si, in mod concret, capacitatea de a:
(i) incheia contracte;
(ii) achizitiona si dispune de proprietatea mobiliara si imobiliara;
(iii) initia proceduri legale.
PARAGRAFUL 3. Pozitia Asociatiei in procesul judiciar
Pot fi intentate actiuni contra Asociatiei numai la o instanta competenta jurisdictional

64
si situata pe teritoriul acelui stat membru unde Asociatia are un birou, are un agent
numit in functie in scopul acceptarii avizelor sau citatiilor sau unde a emis sau garantat
hirtii de valoare. Totusi nu vor fi intentate actiuni de catre membri sau persoane care
actioneaza pentru membri sau livreaza reclamatiile lor. Proprietatea si activele Asociatiei,
indiferent de localizarea sau detinatorul lor, nu vor cadea sub incidenta oricaror
forme de confiscare, sechestrare sau validare pina la pronuntarea sentintei finale
impotriva Asociatiei.
PARAGRAFUL 4. Imunitatea activelor fata de confiscare
Proprietatea si activele Asociatiei, indiferent de localizarea sau detinatorul acestora,
nu vor cadea sub incidenta oricaror forme de perchezitie, rechizitie, confiscare,
expropriere sau confiscare in urma unei actiuni executive sau legislative.
PARAGRAFUL 5. Imunitatea arhivelor
Arhivele Asociatiei vor fi inviolabile.
PARAGRAFUL 6. Independenta activelor fata de restrictii
In masura necesara realizarii activitatii prevazute in prezentul Acord si in conformitate
cu prevederile prezentului Acord, intreaga proprietate si active ale Asociatiei nu vor
fi supuse restrictiilor, regulamentelor, controlului si moratoriilor de orice fel.
PARAGRAFUL 7. Privilegii pentru comunicari
Comunicarilor oficiale ale Asociatiei li se va aplica tratamentul care se aplica
comunicarilor oficiale ale celorlalti membri.
PARAGRAFUL 8. Imunitatile si privilegiile functionarilor si angajatilor
Toti Guvernatorii, Directorii Executivi, Alternantii, functionarii si angajatii Asociatiei
(i) vor avea imunitate fata de procese legale in ceea ce priveste actele intreprinse de
catre acestia in exercitarea capacitatii oficiale, cu exceptia cazului in care Asociatia
renunta la o astfel de imunitate;
(ii) nefiind cetateni, vor avea aceeasi imunitate fata de restrictiile de emigrare, cerintele
de inregistrare a strainilor, precum si inlesniri acordate reprezentantilor, functionarilor
celorlalte state membre care fac parte din aceeasi categorie;
(iii) le va fi aplicat, in ceea ce priveste inlesnirile de calatorie, tratamentul aplicat
reprezentantilor, functionarilor celorlalte state membre care fac parte din aceeasi
categorie.
PARAGRAFUL 9. Imunitati fata de impozite
a) Asociatia, activul, proprietatea, venitul si operatiunile si tranzactiile sale autorizate prin
prezentul Acord vor fi scutite de toate impozitele si taxele vamale. Totodata, Asociatia va fi
scutita de raspundere pentru incasarea sau plata impozitelor sau taxelor.
b) Nu va fi incasat nici un impozit la salariile si indemnizatiile platite de Asociatie Directorilor
Executivi, Alternantilor, persoanelor oficiale si angajatilor Asociatiei, care nu sint cetateni,
subiecti nationali sau alti nationali.
c) Nu va fi incasat nici un impozit pentru orice obligatiune sau hirtie de valoare emise de
Asociatie (inclusiv orice dividend sau dobinda), indiferent de persoana detinatorului, (i) daca
singurul criteriu pentru impozitarea obligatiunii sau hirtiei de valoare este faptul ca sint emise de
Asociatie; sau
(ii) daca unica bazajurisdictionala pentru o astfel de impozitare este locul unde sau valuta in care
se emit, sint platibile sau platite, sau localizarea oricarui birou sau loc de afaceri intretinut de
Asociatie.
d) Nu va fi incasat nici un impozit pentru orice obligatiune sau hirtie de valoare garantata de
Asociatie (inclusiv orice dividend sau dobinda), indiferent de persoana detinatorului:
(i) daca singurul criteriu pentru impozitarea obligatiunii sau hirtiei de valoare este
faptul ca sint garantate de Asociatie; sau
(ii) daca unica bazajurisdictionala pentru o astfel de impozitare este localizarea oricarui
birou sau loc de afaceri intretinut de Asociatie.
PARAGRAFUL 10. Aplicarea Articolului

65
Fiecare membru va lua toate masurile necesare pentru racordarea legislatiei nationale
la principiile consfintite in prezentul Articol si va informa detaliat Asociatia cu privire
la actiunile intreprinse in acest scop.
Articolul IX. Amendamente
a) Orice propunere cu privire la introducerea modificarilor la prezentul Acord emanind de la un
membru, Guvernator sau Director Executiv va fi comunicata Presedintelui Consiliului
Guvernator, care va prezenta Consiliului propunerea. in ipoteza in care amendamentul propus
este aprobat de Consiliu, Asociatia va solicita tuturor membrilor sa-si expuna parerea cu privire
la amendament prin intermediul unei circulare sau telegrame. in care trei cincimi din membrii
care detin patru cincimi din puterea totala de vot vor accepta amendamentele propuse, Asociatia
va atesta acest fapt adresind o comunicare oficiala tuturor membrilor.
b) in ciuda prevederilor paragrafului a) sus-mentionat, este necesara acceptarea din partea tuturor
membrilor in cazul in care amendamentul modifica:
(i) dreptul de a se retrage din Asociatie, stipulat in Articolul VII, Paragraful 1;
(ii) dreptul, prevazut de Articolul III, Paragraful 1 c);
(iii) limitarea raspunderii, stipulata in Articolul II, Paragraful 3.
c) Amendamentele vor intra in vigoare pentru toti membrii la trei luni de la data
comunicarii oficiale, cu exceptia cazului in care in circulara sau telegrama este indicat
un termen mai scurt.
ArticolulX. Interpretarea si Arbitrajul
a) Divergentele de interpretare a prevederilor prezentului Acord aparute intre orice membru si
Asociatie vor fi propuse spre examinare Directorilor Executivi, care urmeaza sa decida. Daca
problema afecteaza in mod special un membru al Asociatiei dintre cei care nu au dreptul de a
numi in functie un Director Executiv al Bancii, statul membru respectiv va avea dreptul de a fi
reprezentat in conformitate cu Articolul VI, Paragraful 4 g).
b) in situatia in care Directorii Executivi iau o decizie in temeiul paragrafului a), orice membru
poate solicita ca chestiunea sa fie indreptata Consiliului Guvernator, a carui decizie va avea
caracter definitiv. Pina la pronuntarea deciziei Consiliului Guvernator, Asociatia poate, in
masura in care considera necesar, actiona in baza deciziei Directorilor Executivi.
c) in cazul in care apare un dezacord intre Asociatie si statul care a incetat sa fie membru sau
intre Asociatie si un orice membru in timpul suspendarii permanente a activitatii Asociatiei,
dezacordul va fi inaintat spre solutionare unui arbitraj compus din trei arbitri, unul desemnat de
Asociatie, celalalt - de statul implicat si al treilea arbitru, cu exceptia cazului in care partile decid
altfel, va fi desemnat de Presedintele Curtii Internationale de Justitie sau de orice alta autoritate
prevazuta de reglementarile adoptate de Asociatie. Arbitrul va detine dreptul absolut de a
solutiona toate chestiunile cu privire la procedura si in legatura cu care a aparut dezacordul.
ArticolulXI. Dispozitii finale PARAGRAFUL 1. Intrarea in vigoare
Prezentul Acord va intra in vigoare la data semnarii acestuia in numele guvernelor a caror
subscriptie cuprinde nu mai putin de saizeci si cinci procente din numarul subscriptiilor totale,
specificate in Lista A, si la momentul in care instrumentele oficiale, potrivit Paragrafului 2 a) al
prezentului Articol, vor fi depuse in numele lor, dar in nici un caz Acordul nu va intra in vigoare
pina la data de 15 septembrie 1960. PARAGRAFUL 2. Semnarea
a) Fiecare guvern, in numele caruia este semnat prezentul Acord, va depune la Banca un
instrument oficial care confirma ca el a acceptat prezentul Acord in conformitate cu legislatia si a
luat toate masurile necesare pentru executarea tuturor obligatiilor sale prevazute in prezentul
Acord.
b) Fiecare guvern va deveni membru al Asociatiei incepind cu data depunerii in numele sau a
instrumentului oficial vizat in paragraful a), cu exceptia ca nici un guvern nu va
deveni membru pina la intrarea in vigoare a prezentului Acord, conform Paragrafului 1 al
prezentului Articol.
c) Prezentul Acord va fi deschis spre semnare pina la incheierea afacerii la 31 decembrie 1960, la
biroul principal al Bancii, in numele guvernelor statelor enumerate in Lista A, cu precizarea ca

66
daca prezentul Acord nu va intra in vigoare la aceasta data, Directorul Executiv al Bancii va
prelungi termenul de semnare al prezentului Acord, dar cu cel mult sase luni.
d) Dupa intrarea in vigoare a prezentului Acord, acesta va fi deschis spre semnare in numele
guvernului sau oricarui stat, a carui calitate de membru a fost aprobata potrivit Articolului II,
Paragraful 1 b).
PARAGRAFUL 3. Aplicarea teritoriala
Prin semnarea prezentului Acord, fiecare guvern il accepta atit in numele sau, cit si al
tuturor teritoriilor de care este responsabil guvernul respectiv in planul relatiilor
internationale, cu exceptia celor excluse expres de guvernul respectiv printr-un preaviz
trimis Asociatiei.
PARAGRAFUL 4. Inaugurarea Asociatiei
a) In momentul in care prezentul Acord intra in vigoare potrivit Paragrafului 1 al prezentului
Articol, Presedintele convoaca sedinta Directorilor Executivi.
b) Asociatia va demara activitatea la data in care va avea loc aceasta sedinta.
c) Pina la prima sedinta a Consiliului Guvernator Directorii Executivi pot exercita toate
imputernicirile Consiliului Guvernator, cu exceptia celor rezervate Consiliului Guvernator
potrivit prezentului Acord.
PARAGRAFUL 5. inregistrarea
Banca este autorizata sa inregistreze prezentul Acord la Secretariatul Organizatiei Natiunilor
Unite, in conformitate cu Articolul 102 al Statutului Natiunilor Unite si Regulamentul respectiv,
adoptate de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite.
INCHEIAT la Washington, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Bancii
Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare care, prin semnatura sa aplicata mai jos, si-a
dat consimtamintul de a actiona in calitate de depozitar al prezentului Acord, de a inregistra
prezentul Acord la Secretariatul Natiunilor Unite si de a informa toate guvernele enumerate in
Lista A despre data intrarii in vigoare a prezentului Acord potrivit Articolului XI, Paragraful 1.
AnexaII. 4. Acord privind fondarea Bancii Interstatale, Minsk 1993
Semnat la Minsk la 22 ianuarie 1993
Statele parti la prezentul Acord, in continuare - „Partile Contractante", intru executarea
Acordului cu privire la sistemul monetar unic si politica monetar-creditara si valutara coordonata
a statelor, care au pastrat rubla in calitate de mijloc legal de plata, si a Hotaririi Consiliului
Sefilor de State si Consiliului Sefilor de Guverne ale Comunitatii, adoptate la 9 octombrie 1992
la Biskek, conduin careu-se de interesele mentinerii si
dezvoltarii relatiilor multilaterale de productie, comerciale si financiare, tinzind spre asigurarea
stabilizarii circuitului monetar, recunosin care necesitatea si importanta coordonarii activitatii
structurilor bancare, in scopurile organizarii sistemului decontarilor interstatale multilaterale,
sporirii efectului valutar-financiar asupra executarii creantelor interstatale reciproce si influentei
mecanismului de plati si decontari asupra extinderii legaturilor nemijlocite dintre intreprinderi,
organizatii si structuri comerciale, au convenit asupra celor ce urmeaza:
Articolul 1
1) A fonda Banca Interstatala (in continuare - Banca). Fondatorii (membrii) Bancii sint statele
zonei de circulatie a rublei si statele care au valuta lor nationala si participa la sistemul
decontarilor interstatale, in persoana guvernelor si bancilor centrale (nationale) ale Partilor
Contractante.
2) Banca asigura organizarea si realizarea decontarilor multilaterale intre bancile centrale
(nationale) in legatura cu operatiunile comerciale si de alt ordin.
Banca, in limitele imputernicirilor acordate ei de catre Partile Contractante, realizeaza
coordonarea politicii monetar-creditare a partilor la Acord in scopurile contributiei la cooperarea
economica si dezvoltarea economiei.
3) Organul de conducere al Bancii este Consiliul Bancii, in componenta caruia intra cite un
reprezentant imputernicit al membrului Bancii. Deciziile Consiliului Bancii se adopta in ordinea
stabilita de Statutul Bancii.

67
4) Decontarile prin Banca se efectueaza in ruble emise de Banca Centrala a Federatiei Ruse.
incheierea decontarilor in baza de clearing la o data anumita se efectueaza in ruble sau, la decizia
Consiliului Bancii, in valuta liber convertibila sau in alta valuta.
Articolul 2
Banca este persoana juridica.
Sediul Bancii este in orasul Moscova.
Banca poate participa la organizatii si uniuni internationale financiare si bancare.
Activitatea Bancii este reglementata de prezentul Acord si de Statutul Bancii, care
este parte integranta a acestuia.
Relatiile dintre Banca si statul de resedinta al Bancii, inclusiv privilegiile si imunitatile
acesteia, se determina printr-un acord corespunzator.
Articolul 3
Bancii i se impun urmatoarele functii:
-organizarea si realizarea decontarilor interstatale multilaterale in baza operatiunilor
comerciale si de alt ordin si incheierea lor periodica in baza de clearing multilateral
(stingerea creantelor reciproce);
-organizarea dirijarii emisiei rublei in numerar si a emisiei creditare de catre bancile
centrale (nationale) ale Partilor Contractante. Functia mentionata se executa doar cu
conditia delegarii catre Banca a unor astfel de imputerniciri de catre organele legislative ale
Partilor Contractante interesate si incheierii unui acord corespunzator;
- studierea si analiza economiei Partilor Contractante si pregatirea propunerilor si recomandarilor
pentru bancile centrale (nationale) in scopul coordonarii politicii lor monetar-creditare si
valutare;
- coordonarea activitatii bancilor centrale (nationale) ale Partilor Contractante in domeniull
metodologiei efectuarii operatiunilor de decontare si plata, organizarii sistemului evidentei
contabile si a darilor de seama in baza operatiunilor de decontare si a altor operatiuni, elaborarea
propunerilor pentru apropierea regimurilor supravegherii bancilor comerciale;
- creditarea tehnica si sezoniera a bancilor centrale (nationale) in procesul efectuarii decontarilor
reciproce interstatale multilaterale;
-efectuarea altor operatiuni, care corespund scopurilor si sarcinilor Bancii si reies din prezentul
Acord si Statutul Bancii.
Articolul 4
1) Capitalul statutar initial al Bancii in suma de 5 miliarde ruble se formeaza din contul
cotizatiilor membrilor Bancii in marimile stabilite de Consiliul Bancii.
2) Cotizatiile in capitalul statutar al Bancii pot fi depuse in ruble, precum si in valuta liber
convertibila, cladiri, instalatii, echipament, alte valori materiale si patrimoniu. Fondatorii Bancii
sint obligati sa achite cotizatiile in decurs de o luna dupa intrarea in vigoare a prezentului Acord.
3) Marimea capitalului statutar al Bancii poate fi schimbata la decizia Consiliului Bancii.
La primirea unui nou stat in calitate de membru al Bancii suma capitalului statutar al Bancii se
mareste. Suma, modul si termenele de achitare a cotizatiei noului membru al Bancii se stabileste
de Consiliul Bancii cu acordul acestuia.
4) Banca poate avea fonduri speciale, inclusiv de rezerva, create la decizia Consiliului Bancii.
Articolul 5
1) Decontarile curente intre subiectii economici ai Partilor Contractante se efectueaza in baza
bilaterala si se reglementeaza de legislatiile lor nationale.
incheierea decontarilor intre bancile centrale (nationale) ale Partilor Contractante se efectueaza
prin intermediul Bancii prin transferuri bancare in baza de clearing multilateral.
2) Fiecarei banci centrale (nationale) i se deschide un cont de corespondent in Banca.
3) Banca zilnic realizeaza clearingul multilateral si determina pozitia de plata a fiecarei banci
centrale (nationale) in relatiile ei cu alte banci centrale (nationale). Periodicitatea si ordinea de
incheiere a decontarilor in urma clearingului multilateral se stabileste de Consiliul Bancii.
Articolul 6

68
1) Pentru incheierea decontarilor in baza de clearing multilateral Banca, la prima etapa, poate
acorda membrilor Bancii un credit in marime, de regula, egala cu volumul lunar al incasarilor in
contul acestui membru din contul liniei de credit, deschise Bancii de catre Banca Centrala a
Federatiei Ruse.
in continuare marimile limita ale creditelor admise de Banca pentru bancile centrale
(nationale) se stabilesc de Consiliul Bancii.
Bancile centrale (nationale) achita datoria lor fata de Banca din contul primirii creditelor
in baza bilaterala sau cu valuta liber convertibila.
Bancile centrale (nationale) sint obligate sa-si regleze relatiile de plata in baza bilaterala
astfel incit sa fie asigurata respectarea limitelor creditarii tehnice, stabilite pentru fiecare
dintre aceste banci de Consiliul Bancii.
Creditele se acorda pentru o perioada de pina la reglarea conturilor de clearing curente.
2) Pentru folosirea creditelor tehnice se incaseaza dobinzi in marimile stabilite de Consiliul
Bancii.
3) Creantele inaintate bancii-debitor centrale (nationale), care depasesc marimea admisa a
creditului tehnic, urmeaza a fi achitate de catre aceasta in 5 zile bancare dupa inaintarea catre
aceasta a notificarii respective de catre Banca.
4) Banca informeaza organele corespunzatoare ale Partilor Contractante despre incalcarile
aparute ale obligatiilor de plata.
5) Banca este imputernicita sa limiteze sau sa inceteze definitiv decontarile acelor banci centrale
(nationale), care incalca obligatiile sale de plata fata de Banca.
Articolul 7
Fiecare Parte Contractanta, la incheierea acordurilor comercial-economice pentru anul viitor si in
cadrul circulatiei generale de marfuri, va tinde sa asigure echilibrul veniturilor si platilor in ruble
in intregime cu toate celelalte Parti Contractante in limitele anului calendaristic. in acelasii timp,
poate fi luata in consideratie crearea (folosirea) rezervelor posibile in ruble, precum si primirea
(stingerea) creditelor.
Articolul 8
Decontarile in baza operatiunilor necomerciale vor fi efectuate in baza acordurilor
existente privind decontarile necomerciale.
Articolul 9
Banca poate deschide conturi de corespondent bancilor centrale (nationale) ale altor state pentru
participarea acestora la decontarile multilaterale in ruble cu bancile centrale (nationale), care sint
membri ai Bancii, in ordinea si in conditiile stabilite de Consiliul Bancii.
Articolul 10
Pentru asigurarea indeplinirii de catre Banca a sarcinilor si functiilor, prevazute de
prezentul Acord, bancile centrale (nationale) ale Partilor Contractante ii pun la
dispozitie bilanturile contabile si alta informatie in termenele si in volumul stabilit de Consiliul
Bancii.
Articolul 11
La prezentul Acord pot adera alte state, care impartasesc scopurile si principiile
activitatii Bancii.
Ordinea de primire a noilor membri ai Bancii este stabilita de Statutul acesteia.
Articolul 12
Prezentul Acord poate fi modificat numai cu acordul tuturor Partilor Contractante.
Articolul 13
Fiecare Parte Contractanta poate refuza participarea la prezentul Acord cu notificarea despre
aceasta a Consiliului Bancii, cu un preaviz de 6 luni. in decursul termenului indicat urmeaza a fi
reglate relatiile dintre Banca si Partea Contractanta respectiva referitor la creantele lor reciproce.
Articolul 14
Prezentul Acord intra in vigoare din ziua semnarii, iar pentru Partile Contractante,
legislatia carora cere ratificarea unor astfel de acorduri, din data depozitarii

69
instrumentelor de ratificare.
incheiat in orasul Minsk, la 22 ianuarie 1993, intr-un singur exemplar original, in limba
rusa.
Originalul este depozitat in Arhiva Guvernului Republicii Belarus, care va remite statelor
semnatare ale prezentului Acord copia certificata a acestuia.

TITLULU III. Sistemul bancar al Republicii Moldova

3.1. Originea sistemului bancar al RM
inceputul in 1987 al reformei bancare in fosta U.R.S.S., o data cu dezmembrarea Uniunii
Sovietice in 1990, au constituit doi factori de baza care au determinat aparitia sistemului bancar
al Republicii Moldova.
Una din primele hotariri, care a initiat procesul de dezintegrare a sistemului bancar sovietic in
sisteme bancare nationale -proces ce s-a realizat prin transmiterea activelor directiilor
republicane ale bancilor centrale ale U.S.S.S. in proprietatea bancilor republicane de acelasi
profil - a fost hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 339 din 21 septembrie 1990139.
in urma etapei a doua a reformei bancare din U.R.S.S., valul consituirii noilor banci comerciale
si cooperatiste a ajuns pina in fosta R.S.S. Moldoveneasca140, care prin declaratia din 27 august
1991l41 si-a proclamat independenta. Dupa declaratia suveranitatii insa a aparut necesitatea
reglementarii si inregistrarii noilor banci comerciale si cooperatiste - acestea nu puteau fi
inregistrate in continuare de catre Banca de Stat a U.R.S.S. Astfel, hotarirea nr. 339 din
21.09.1990 a dispus „ca pina la adoptarea de catre Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovenesti a
Legii cu privire la banci si a sistemului bancar si crearea Bancii nationale a R.S.S. Moldovenest
inregistrarea si reinregistrarea statutului bancilor pe actiuni si comerciale si a filialelor lor,
formate pe teritoriul republicii, se efectueaza de catre Ministerul finantelor al R.S.S.
Moldovenesti conform concluziei Bancii republicane din Moldova a Bancii de stat a U.R.S.S. cu
informatia ulterioara a Bancii de stat a U.R.S.S. despre faptul inregistrarii". Urmatorul pas in
vederea constituirii sistemului bancar al Moldovei, a fost efectuat in decembrie 1990 - prin
hotarirea Guvernului Republ icii Moldova nr. 481'42 s-a considerat „rationala reorganizarea
bancilor republicane din Moldova ale Bancii agroindustirale din U.R.S.S., Bancii industriale si
de constructii din U.R.S.S., Bancii Gospodariei comunale, de locuinte si dezvoltare sociala din
U.R.S.S., Bancii de economii din U.R.S.S.
in banci comerciale pe actiuni", si s-a constituit in acest sens Comitetul organizatoric pentru
coordonarea problemelor in vederea perfectionarii sistemului monetar si de credit al republicii si
formularii propunerilor pentru reorganizarea activitatii bancare a R.S.S. Moldovenesti.
Implementarea acestei hotariri a inceput in mai 1991, cind prin efectul hotaririi Guvernului
R.S.S. Moldova nr. 241'43 au fost reorganizate in societati pe actiuni fostele banci republicane ale
Bancii agroindustriale a U.R.S.S. (in Banca Agroindustriala din Moldova) si Bancii Gospodariei
comunale, de locuinte si dezvoltare sociala din U.R.S.S. (in Banca sociala din Moldova).
Procesul de reorganizare a sucursalelor republicane ale bancilor specializate sovietice, a
continuat prin efectul hotaririi nr. 271 din 24 mai 1991'44. Finalmente, conform hotaririi nr. 812
din 18 decembrie 1991, drept urmare a reorganizarii a fost constituita Banca de Economii a
Moldovei145. Prin urmare, hotaririle sus-mentionate au realizat procesul de reorganizare a
filialelor republicane ale bancilor unionale (1), asigurind totodata un regim juridic provizoriu
pentru constituirea si inregistrarea noilor banci comerciale si cooperatiste (2). Totusi masurile
acestea aveau un caracter organizatoric, lasind tara solutie principala problema a sistemului
bancar al noii republici independente - reglementarea juridica a activitatii bancare. Aplicarea
provizorie a reglementarilor bancare ale U.R.S.S.146 s-a incheiat o data cu adoptarea la 11 -12
iunie 1991a doua legi fundamentale pentru sectorul bancar al republicii - legea cu privire la

70
Banca Nationala a R.S.S. Moldovenesti147 si Legea cu privire la banci si activitatea bancara148.
Sistemul bancar al Republicii Moldova devine realitate o data cu aprobarea acestor doua legi.
3.2. Banca Nationala Istoric
Aparitia Bancii Nationale a Moldovei (B.N.M.) trebuie analizata in contextul constituirii
sistemului bancar al republicii: reforma bancara sovietica si procesele dezintegrationiste din
U.R.S.S., ce au condus la „parada suveranitatilor" (cea a Republicii Moldova fiind declarata in
1990)149, au constituit doua cauze majore ale separarii bancilor republicane ale Bancii de Stat a
U.R.S.S. de banca centrala unionala si reorganizarii acestor banci republicane in banci centrale
ale noilor republici independente.
in Moldova procesul sus-mentionat a inceput prin decretul din 4 iunie 199115°, punctul 1 al
caruia dispunea reorganizarea bancii republicane din Moldova a Bancii de Stat a U.R.S.S., in
Banca Nationala a Moldovei.
Urmatorul pas in formarea bancii a fost aprobarea de catre Parlament a legii „Cu privire la Banca
Nationala de Stat a Moldovei" nr. 599-XII din 11 iunie 1991151. O luna mai tirziu, prin Hotarirea
Parlamentului Nr. 667-XII din 24.07.1991152 a fost aprobat statutul bancii, fiind triplu modificat
ulterior. in noiembrie 1991, intru executarea prevederilor legii nr. 599-XII si a hotaririi nr. 667-
XII, prezidiul parlamentului legifereaza transferul fondurilor si activelor fostei banci republicane
a Bancii de Stat a U.R.S.S., la balanta Bancii Nationale a Moldovei, si stabileste marimea
capitalului ei statutar153 (majorat in 1993154).
Finalmente, legea „Privind Banca Nationala a Moldovei", nr. 548-XIII, 21.06.1995l55 a abrogat
atit legea din nr. 599-XII, cit si hotarirea nr. 667-XII.
Sarcinile si atributiile
in conformitate cu noul cadru juridic, sistemul bancar al Republicii Moldova jsste biniyelar156,
avind in fruntea sa Banca Nationala a Moldovei. in conformitate cu legea cu privire la Banca
Nationala a Moldovei, aceasta este o persoana juridica publica jiutonoma, fiind responsabila fata
de Parlamentul republicii, care are drept obiectiv principal realizarea sj mentinerea stabilitatii
monedei nationale. Sediul Bancii Nationale a Moldovei este in municipiul Chisinau, pe adresa
bd. Tineretului, nr.7.
Atributiile B.N.M.
Art. 5 al legii stabileste atributiile de baza ale Bancii Nationale a Moldovei (B.N.M.),
indicind ca aceasta:
" stabileste si promoveaza politica monetara si valutara in stat;
actioneaza ca bancher si agent fiscal al statului;
intocrrste_ajiaJizejecQnoinice si monetare si in baza lor adreseaza Guvernului propuneri,
aduce rezultateloe analizelor la cunostinta publicului;
autorizeaza, supravegheaza si reglementeaza activitatea institutiilor financiare; «
acordjiredite: bancilor si statului;
supravegheaza sistemul de plati in republica si facilizeaza functionarea eficienta a sistemului
de plati interbancare;
activeaza ca organ unic de emisiune a monedei nationale;
pastreaza si gestioneaza rezervele valutare ale statului;
" in numele Republiciii Moldova isi asuma obligatii si executa tranzactiile rezultate din
participarea Republicii Moldova la activitatea institutiilor publice internationale in domeniull
bancar, de credit si monentar in conformitate cu conditiile acordurilor internationale;
intocmeste balanta de plati a statului.
Astfel, legea in cauza reflecta conceptul traditional al bancii centrale, axat pe tripla calitate a ei
de autoritate publica, banca a statului si banca a bancilor. Specificul legii consta in calitatea
B.N.M. de agent al reglementarii valutare.
in cele ce urmeaza vom descrie activitatile B.N.M. in fiecare din cele patru calitati susmentionate
a ei.
B.N.M. - autoritate publica
Functia de elaborare si implementare a politicii monetare si valutare a statului este realizata de

71
catre B.N.M. conform prevederilor capitolului II al legii: „Politica monetara si valutara".
Conform acestor norme, RN.M. stabileste si promoveaza, in colaborare cu Guvernul Republicii
Moldova si Ministerul Finantelor, politica monetar-creditara a statului, reprezinta statul in
relatiile cu organizatiile financiar-valutare internationale. Politica monetar-valutara pentru anul
2000 a fost aprobata prin Hotarirea Consiliului de Administratie a Bancii Nationale a Moldovei
„Privind Politica monetara si valutara a Bancii Nationale a Moldovei pentru anul 2000", nr.
411,30.12.1999157. BNM are obligatia de a raporta anual parlamentului, nu mai tirziu de 1
februarie a fiecarui an, despre evoluarea starii economice si financiare a statului, evaluarea
politicii monetarcreditare pentru anul precedent, de a prezenta descrierea politicii monetar-
creditare pentru noul an etc. Acest ultim aspect caracterizeaza ponderea Bancii Nationale a
Moldovei in elaborarea si implementarea politicii de stat. in afara de aceasta, un alt aspect al
functiei B.N.M. ca autoritate publica responsabila de politica monetara, de credit si valutara se
exprima in obligatia efectuarii analizelor starii economice si financiare a republicii si prezentarii
concluziilor sale Guvernului. Functia respectiva este completata de obligatia B.N.M. de a acorda
consultatii guvernului pe problemele ce tin de competenta sa, dublata prin obligatia guvernului
de a cere aceste consultatii. Legea stipuleaza expres obligatia bancii de participa la elaborarea
bugetului anual, conform procedurii mentionate.
in sfirsit, B.N.M. ca autoritate publica este responsabila pentru mentinerea balantei de plati a
Modovei. Aceasta functie este exercitata de B.N.M. in conformitate cu Normele metodologice cu
privire la balanta de plati a statuluiIS8.
Functia de emisiune a monedei nationale
Acest aspect al activitatii B.N.M. este reglementat de Capitolul VIII al legii, art. 57 al careia
declara ca „Banca Nationala a Moldovei are dreptul exclusiv de a emite in circulatie bancnote si
monede ca mijloc de piata pe teritoriul Republicii Moldova". Articolul 56 al legii stabileste ca
unitatea monetara a Republicii Moldova este leul moldovenesc. Un leu se divizeaza in 100 de
bani. Leul moldovenesc este unicul mijloc legal de plata pe teritoriul Republicii Moldova.
Regulile mentionate sint preluate din articolul 130 al Constitutiei Republicii Moldova159 si din
Legea Republicii Moldova nr. 1232-XII„Cuprivirelabani„dinl5.12.1992160.
Functia de emisie a B.N.M. are un caracter complex, incluzind o multitudine de activitati:
stabilirea, prin regulamentele sale, a valorii nominale, dimensiunilor, greutatii, designului si a
altor caracteristici ale bancnotelor si monedelor metalice (1), organizarea tiparirii lor (2),
asigurarea pastrarii in conditii de siguranta a bancnotelor si monedelor metalice neemise in
circulatie (3), furnizarea periodica de bancnote si monede metalice pentru acoperirea
necesitatilor de moneda a economiei nationale (4), efectuarea, dupa caz, a schimbului monedei
nationale care este in circulatie pe teritoriul republicii (5), retragerea si distrugerea bancnotelor si
monedelor metalice retrase din circulatie (6), evidenta contabila a injectiilor si retragerilor de
moneda din circulatie (7). Nu este tocmai clar cum se racordeaza regula conform careia „Banca
Nationala poate efectua schimbul monedei nationale care este in circulatie in Republica Moldova
„ (alin. (1) al art. 61) la prevederile art. 56, conform carora „unitatea monetara a Republicii
Moldova este leul moldovenesc". Aparent se produce o confuzie, in situatia in care vom admite
schimbarea de catre B.N.M. a leului ca moneda nationala - desi art. 61 ofera suport legal B.N.M.
pentru a realiza aceasta masura, art. 56 deplaseaza atributia de a decide schimbarea unitatii
monetare de partea Parlamentului Republicii Moldova (in baza Constitutiei care declara ca o o
lege poate fi inlocuita numai cu o lege). Este necesar de mentionat ca versiunea originala a legii
cu privire la B.N.M. in limba engleza nu reproduce acest conflict161. Aceasta poate sugera faptul
ca proiectul legii
a fost initial elaborat in limba engleza, fiind ulterior tradus [cu unele confuzii de sens, precum
cea sus-mentionata] in limba romina.
B.N.M. - banca statului
in conformitate cu art. 10 al Legii, B.N.M. „poate sa deschida conturi in registrele sale numai in
numele statului si al organelor statului... Banca Nationala nu deschide conturi administratiei
publice locale, intreprinderilor, inclusiv celor de stat". Consideram aceasta notiune vulnerabila

72
unor critici de stil: in citatul oferit folosirea termenului „administratiei" este eronata-B.N.M. „nu
deschide conturi" nu „administratiei publice locale", ci „organelor administratiei publice
locale"162. O alta remarca ar fi inutilitatea detalierii „inclusiv celor de stat" in raport cu categoria
intreprinderilor, deoarece in categoria intreprinderilor, conform Legii cu privire la antreprenoriat
si intreprinderi163, intra si intreprinderile de stat.
in afara de gestionarea in conturile special deschise in acest scop, a mijloacelor statului -
Trezoriei statului, si de deservirea bugetului de stat (art. 39 al legii), B.N.M. exercita conform
art. 40 si functia de aenfiscalltatului, ce se concretizeaza in „deservirea hirtiilor de valoare
dematerializate ale statului in urmatoarele domenii:
marketingul hirtiilor de valoare emis de stat si organele lui;
plata sumei de baza la hirtiile de valoare mentionate, a dobinzii si a altor comisioane;
in alte domenii ce corespund obiectivelor si atributiilor de baza ale Bancii
Nationale".
Totodata, B.N.M. poate acorda imprumuturi statului sau organelor statului, cu respectarea
urmatoarelor cerinte: creditele vor fi acordate numai in lei moldovenesti, fiind garantate cu
creante negociabile la dobinda pietei si cu termen de exigibilitate corespunzator termenului
imprumuturilor pe care le garanteaza, emise si livrate de stat Bancii Nationale (art. 41). Regula
exprimata in art. 41 introduce o nuantare in prevederile art. 10, care interzice B.N.M. sa deschida
conturi administratiei publice locale: in situatia in care conform art. 41 B.N.M. va acorda
acestora credite, ea va deschide inevitabil si un cont pentru gestionarea creditului si reflectarea
contabila a tuturor operatiunilor in cadrul acordarii si rambursarii lui. Astfel, art. 41 prevede o
exceptie implicita de la regula generala a art. 10.
B.N.M. - banca a bancilor
Acest aspect al activitatii B.N.M. este reglementat in cap. VI al legii „Relatiile cu institutiile
financiare". Titlul capitolului este semnificativ, indicind ca B.N.M. supravegheaza si
reglementeaza activitatea nu a bancilor comerciale in particular, ci a tuturor institutiilor
financiare din Moldova in general.
Primul aspect al activitatii B.N.M. in functia sa de „banca a bancilor" este reglementarea si
exercitarea controlului asupra activitatii institutiilor financiare. in conformitate cu legea, B.N.M.:
emite acte normative necesare (in forma regulamentelor si ordonantelor) si ia masurile
cuvenite pentru a-si exercita imputernicirile si atributiiile ce decurg din lege, prin acordarea de
licente institutiilor financiare si elaborarea de standarde de supraveghere a acestora, si stabileste
modul de aplicare a actelor normative si a masurilor mentionate. Drept exemplu de reguli ce tin
de supravegherea realizata de B.N.M. pot servi art. 46 (reglementari prudentiale), 47 (furnizarea
informatiei).
efectueaza, prin intermediul functionarilor sai sau al altori specialisti calificati antrenati in
acest scop, controale asupra tuturor institutiilor financiare, precum si examineaza registrele,
documentele si conturile acestora, conditiile in care isi desfasoara activitatea, si respectarea de
catre aceste institutii a legislatiei.
in cazul in care B.N.M. descopera incalcari ale legislatiei, ea are dreptul sa impuna oricarei
institutii financiare masuri de remediere sau sa aplice sanctiunile prevazute de Legea cu privire
la institutiile financiare. Vom remarca ca B.N.M. este in stare de a aplica sanctiuni similare si in
cazul in care o institutie financiara incalca obligatiunile sale fiduciare (o formula nereusita,
deoarece produce confuzie in ceea ce priveste sensul ei adevarat: nu este clar daca inselarea
asteptarilor clientilor de catre o banca ce se afla in stare de bancruta constituie incalcare a
obligatiunii fiduciare a bancii, sau formula sus-mentionata trebuie de inteles stricto sensu ca
referindu-se numai la cazul incalcarii obligatiilor bancii izvorite dintr-un contract de administrare
fiduciara a bunurilor clientului) sau se incadreaza in operatiuni riscante sau incorecte (formula si
mai nereusita, deoarece: a) cvasitotalitatea operatiunilor bancare contine un element de risc,
asadar aproape toate pot fi caracterizate drept „riscante". Astfel pare stranie sanctionarea bancilor
pentru activitati bancare riscante; b) legea nu ofera nici o descriere ori definitie a termenului
„incorecte", provocind incertitudine in ceea ce priveste continutul notiunii in cauza: presupune ea

73
evaluarea discretionara din partea B.N.M. sau reprezentantilor sau mandatarilor ei; sau este o
notiune obiectiva?). Rolul B.N.M. de „banca a bancilor" se manifesta si prin faptul ca B.N.M.
poate deschide conturi bancilor care functioneaza in Moldova si sa accepte depozite de la ele in
conditiile stabilite de ea, ce prevad plata dobinzilor si stabilirea comisioanelor. in raport cu
mentiunile alineatului de mai sus, conchidem ca legislatorul a omis de a indica aceeasi
imputernicire a B.N.M. vis-i-vis de alte institutii financiare. Semnificatia conturilor bancilor
comerciale deschise in B.N.M. consta in faptul ca pe aceste conturi se plaseaza rezervele
obligatorii ale bancilor comerciale, stabilite in conformitate cu reglementarile prudentiale ale
B.N.M. . Totodata, aceste conturi pot fi utilizate de bancile comerciale pentru clearing si
decontari interbancare prin intermediul B.N.M., conform mentiunilor din art. 48 al legii. in
sfirsit, din mijloacele de pe aceste conturi B.N.M. poate, conform art. 70, sa-si achite fortat
obligatiunile bancilor comerciale fata de B.N.M.. Pentru pastrarea rezervelor obligatorii ale
bancilor comerciale pe conturile deschise la B.N.M., aceasta din urma plateste dobinda, cu
conditia ca suma de pe cont
sa depaseasca 5% din pasivele in baza carora se calculeaza rezervele obligatorii (sau alta cota
stabilita de B.N.M.) (art. 17).
Conform capitolului VII al legii „Reglementarea operatiunilor valutare", B.N.M. exercita doua
functii de baza in materie valutara, si anume:
B.N.M. - agent de reglementare valutara
in domeniul reglementarii valutare, B.N.M.:
emite acte normative, elibereaza licente si autorizatii pentru operatiunile valutare, stabileste
limitele pozitiilor valutare si metoda de fixare a cursului leului in raport cu alte monede;
mentine rezervele internationale ale Moldovei, reprezentate prin urmatoarele active: aur, valuta
straina in moneda reala sau scripturala, cambii si alte creante exprimate si achitate in valuta
starina, cit si orice alte active recunoscute pe plan international. Stabilirea nivelului acestor
active este la latitudinea B.N.M., cu conditia ca acest nivel sa fie adecvat pentru realizarea
politicii monetare si valutare a republicii.
Alte functii
Cu exceptia celor 4 functii de baza, competentele B.N.M. sint strict limitate: art. 71(1) al legii
interzice expres acordarea asistentei financiare (consideram ca utilizarea in acest context a
termenului „credite" ar fi mai corecta) sau practicarea altor activitati comerciale, cu exceptia
cazurilor prevazute de lege (vezi art. 41 referitor la creditarea statului si organelor lui; sau art. 71
(2) care acorda B.N.M. posibilitatea de investire a cel mult 20% din capitalul si rezervele sale in
institutiile-satelit ale bancii (ce ofera ei si altor institutii financiare servicii privind gestionarea si
mentinerea gajului, prelucrarea si transmiterea de date, tiparirea instrumentelor financiare etc).
Pe de alta parte, o functie facultativa celor mentionate mai sus este colectarea de informatii
statistice necesare realizarii de catre B.N.M. a obiectivelor si atributiilor sale (art. 72).
Organizarea si administrarea B.N.M.
Legea cu privire la B.N.M. nu stabileste forma juridica de organizare a acestei institutii
financiare a statului (intreprindere de stat, societate pe actiuni etc). Articolul 19 al legii indica
numai caapitalul B.N.M. este de 50 milioane de lei, acesta fiind totalmente subscris de stat.
Totusi, tinind cont de lipsa formulei „S.A." in firma B.N.M., consideram mai fondata parerea ca
forma de organizare juridica a B.N.M. este intreprindere de stat, in pofida utilizarii termenului
„subsris"164.
Activitatea B.N.M. este condusa de Consiliul de administratie, format din cinci membri
-Guvernatorul B.N.M., prim-viceguvernatorul si trei viceguvernatori ai B.N.M. -fiecare din ei
avind un mandat din sapte ani. Modul de numire a fiecarui membru al Consiliului de
administratie al B.N.M. este diferit: Guvernatorul B.N.M. se numeste de Parlament la
propunerea Presedintelui Republicii Moldova, avind drept de inmunitate. Prim-
f viceguvenatorul si viceguvernatorii B.N.M. se numesc de Parlament, dar la propunerea t
Guvernatorului B.N.M.. Candidatii la aceste functii trebuie sa fie cetateni ai republicii, /' sa aiba
reputatie ireprosabila si o experienta de munca in domeniul financiar si monetar ' de nu mai

74
putin de 10 ani.
Articolul 26 al legii mentioneaza ca Consiliul deadministratie stabileste politica monetara si
valutara, adopta actele normative ale B.N.M., aproba rapoartele anuale ale B.N.M. si deciziile de
participare a ei la organizatiile internationale, exercita alte imputerniciri definite generic ca
„stabilirea modului de functionare a B.N.M.". Consiliul opereaza la sedintele sale convocate nu
mai rar de o data pe luna. Hotaririle la sedintele secrete ale Consiliului de administratie al
B.N.M. se_adopta prin majoritatea simpla de voturi ale membrilor sai.
3.3. Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei Caracteristica generala
Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei a fost creata prin efectul legii „Privind Banca
pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei", 1555-XIII, 25.02.1998165, statutul ei fiind aprobat
prin hotarirea guvernului „Cu privire la crearea Bancii pentru Dezvoltare si Investitii a
Moldovei" nr. 1015 din 01.10.1998'66.
Statutul juridic al acestei banci se integreaza cu mari dificultati in structura binivelara a
sistemului bancar al republicii. Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei (B.D.I.M.) a
fost creata ca o societate pe actiuni cu capital integral de stat (in marime de 24 mln lei167 (divizat
in actiuni dematerializate cu valoare de 100 mii MOL fiecare), din care Ministerul Finantelor a
transferat 12 mln. - 50% suficiente conform legii pentru inceperea activitatii bancii m) avind
functia „de a acorda credite in scopul dinamizarii economiei nationale" (art. 2).
Totusi legea nu este consecventa in promovarea functiei de baza a B.D.I.M.: in alineatul (3) al
aceluiasi articol legislatorul autorizeaza banca sa cumpere si sa vinda cambii, hirtii de valoare si
sa-si asume obligatii prin bilete la ordin. Pe de alta parte, inconsecventa data are limite stricte -
B.D.I.M. nu este in drept sa accepte depozite, sa gestioneze conturi curente, sa opereze cu hirtii
de valoare in numele altor persoane. Aceste restrictii pun sub intrebare justificarea denumirii de
„banca" aplicata B.D.I.M. Mai precis, consideram ca nici chiar termenul „institutie financiara"
nu este adecvat pentru desemnarea esentei institutiei in cauza - conform art. 3 al legii IF, acestea
au drept trasatura esentiala capacitatea de a atrage depozite sau echivalente ale acestora pentru a
le folosi ulterior cu scopul acordarii creditelor sau efectuarii investitiilor din cont si pe risc
propriu. Or, dupa cum indica legea privind B.D.I.M., aceasta nu are nici macar imputernicirea de
a atrage depozite, adica este lipsita de dreptul de a efectua una din functiile esentiale ale unei
banci - efectuarea operatiilor pasive. Numai bazindu-ne pe acest rationament, putem explica
statutul juridic specific al B.D.I.M., ce se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. B.D.I.M. este subordonata Guvernului
Acesta a) aproba Statutul ei; b) numeste 8 din 9 membri ai Consiliului de observatori -organul
suprem de conducere al bancii; si c) actioneaza ca garant al bancii — conform art. 11 al legii,
guvernul poarta responsabilitate pentru obigatiile B.D.I.M. in conformitate cu legislatia (adica:
legea privind B.D.I.M., Statutul B.D.I.M. si alte acte normative in masura in care ele nu
contravin legii privind B.D.I.M. (art. 1(4)). Analiza prevederilor referitoare la responsabilitatea
B.D.I.M. scoate in evidenta unele dificultati in interpretarea acestora. Conform p. 25 al statutului
B.D.I.M., aceasta „este responsabila pentru obligatiunile sale prin tot patrimoniul ce ii apartine,
care, in conformitate cu legislatia in vigoare, poate fi supus sechestrului". Pe de alta parte, acest
punct continua cu „Banca nu poarta raspundere pentru obligatiunile statului. Statul poarta
raspundere pentru obligatiunile Bancii in limitele valorii actiunilor ce ii apartin, in conformitate
cu legislatia in vigoare". Concluziile sint urmatoarele:
Desi art. 11 al legii arata ca Guvernul este garant al bancii, p. 25 al statutului limiteaza aceasta
garantie la responsabilitatea obisnuita a unui actionar in SA - in limitele valorii actiunilor
subscrise. Tinind cont ca B.D.I.M. este o banca de stat, o asemenea limitare a responsabilitatii nu
confera fundament serios rolului Guvernului ca „garant" al activitatii bancii.
" Nu este clar care este modalitatea prin care Guvernul isi realizeaza functia sa de garant al
B.D.I.M.: este aceasta raspundere solidara sau facultativa? Printr-o interpretare adliteram a
textului p. 25, sintem tentati sa consideram ca statul este co-debitor facultativ, fiind obligat sa-si
execute obligatia de plata numai in eventualitatea imposibilitatii platii de catre B.D.I.M.
O problema apare si cu mecanismul, iar mai concret, cu sursele pentru raspunderea B.D.I.M..

75
Conform p. 25, aceasta raspunde prin tot patrimoniul ce ii apartine, care, in conformitate cu
legislatia in vigoare, poate fi supus sechestrului. Pe de alta parte, statul raspunde numai in
valoarea actiunilor subscrise din capitalul B.D.I.M. Or, legea nu face o distinctie clara intre
aceste doua notiuni, creind confuzie in ceea ce priveste mecanismul practic de realizare a
regulilor cu privire la responsabilitatile B.D.I.M. si ale Guvernului.
2. B.D.I.M. nu este supravegheata si reglementata de B.N.M. (art. 15(2)), iar standartele
economice ale B.N.M. nu sint aplicabile B.D.I.M. (art. 12(5)). Normele de prudenta, obligatorii
pentru B.D.I.M., se contin chiar in lege. Astfel, art. 12(3) arata ca:
nivelul de suficienta a capitalului ponderat la risc este de 8% (fixat conform nivelului
recomandat de Comitetul de la Basel al G10, insa diferit de cel al bancilor comerciale —
veziinfra);
marimea investitiilor in capitalul social al unei intreprinderi sau al unui grup de intreprinderi
asociate prin drept de proprietate nu va depasi 25% din capitalul acestei intreprinderi sau al
grupului de intreprinderi si 10% din suma capitalului social si capitalului de rezerva ale bancii;
suma totala a investitiilor nu trebuie sa depaseasca 75% din suma capitalului social si a
capitalului de rezerva ale bancii;
suma totala a creditelor, garantiilor si oricarui alt mod de asistenta financiara, acordate unei
intreprinderi sau unui grup de intreprinderi asociate prin drept de proprietate, nu poate depasi
20% din suma capitalului social si a capitalului de rezerva;
marimea investitiilor intr-un singur proiect nu poate depasi 20% din suma capitalului social
si a capitalului de rezerva ale bancii.
O atentie aparte o atrage activitatea creditara a bancii. Conform art. 8, banca acorda credite pe
termen mediu si lung, legea neindicind care durata a creditului poate fi considerata ca fiind
medie sau lunga. Chiar daca B.D.I.M. ar fi nimerit sub incidenta reglementarilor B.N.M. in
materie creditara (ceea ce nu este cazul), nici aceasta nu ar fi de mare folos - Regulamentul cu
privire la activitatea de creditare a bancilor care opereaza in Republica Moldova169, ce a substituit
Regulamentul provizoriu cu privire la credite170, lasa la latitudinea bancilor comerciale sa
stabileasca in Regulamentul de creditare modalitatile si termenele de acordare a creditelor.
Paragraful 3 al art. 8 a legii (reprodus inp. 17 al Statutului B.D.I.M.) spune ca „creditele si
garantiile acordate de banca, precum si alte operatii efectuate de aceasta vor fi asigurate potrivit
normelor si criteriilor de dirijare a riscurilor bancare". Tinind cont de
prevederile art. 12(5) si 15(2), consideram ca legislatorul a avut in vedere prin termenul
„normelor si criteriilor de dirijare a riscurilor bancare" cerintele prudentiale, indicate supra (art.
12(3)). Totusi consideram ca trimiterea la cerintele prudentiale indicate in art. 12(3) nu numai ca
ar simplifica aceasta regula, ci ar face-o corecta: dat fiind ca B.D.I.M. nu se supune „standartelor
economice ale B.N.M." (art. 12(5)), este dificil de cerut de la aceasta respectarea normelor si
criteriilor de dirijare a riscurilor bancare (care sint elaborate de B.N.M.), deoarece se refera la
riscurile bancare in general. Este important de mentionat ca par. (6) al aceluiasi articol spune ca
„pentru creditele, acordate de Banca in temeiul deciziilor (hotiririlor) Guvernului, cu o rata a
dobinzii mai micidecit cea fixata de ea (subl.mea - V.B.), se vor plati compensatii de la buget in
vederea mentinerii valorii reale (subl.mea - V.B.) a capitalului Bancii". Formula data permite
concluzia ca: a) B.D.I.M.este nu numai abilitata, ci conform articolului 8(6), chiar obligata sa
acorde credite cu rata preferentiala a dobinzii, la decizia Guvernului; si b) in acest caz pierderile
aferente vor fi suportate de bugetul republican. in caz de utilizare frecventa a acestei prevederi,
exista riscul ca banca ar putea sa se transforme intr-un agent al Guvernului pentru traficul de
mijloace creditare la pret redus, directionate agentilor si intreprinderilor statale in dificultate.
Faptul ca pierderile aferente vor fi acoperite de la buget ar putea transforma banca intr-un
vehicol de utilizare a mijloacelor bugetare in scopul subventionarii intreprinderilor de stat. in
sfirsit, c) este neclara semnificatia termenului „valorii reale a capitalului bancii".
3. B.D.I.M. dispune de serioase facilitati fiscale (scutirea de impozitul pe venit si pe bunuri
imobiliare, de taxe judecatoresti etc).
Crearea si inregistrarea B.D.I.M.

76
Norme detaliate cu privire la constituirea, statutul juridic, drepturile si obligatiile, raspunderea,
modalitatile de incetare a activitatii sint reglementate prin Statutul B,D.I.M., aprobat prin HG nr.
1015 din 01.10.1998. Acesta adauga la cele mentionate ca B.D.I.M. se creeaza pe un termen
nelimitat, fiind independenta de orice persoana, si actionind conform principiilor autogestiunii.
Este discutabila corectitudinea declaratiei din p. 9 al Statutului B.D.I.M. cu privire la
independenta juridica, operationala, financiara si administrativa fata de oricine, incluzind
Guvernul (subl.mea - V.B.). Consideram ca aceasta nu e adevarat - banca nu este independenta:
financiar: deoarece tot capitalul B.D.I.M. este consituit din mijloacele alocate de Guvern;
operational: deoarece majoritatea absoluta a organului suprem de conducere a B.D.I.M. este
formata din membri ai guvernului; si
juridic: cu atit mai mult B.D.I.M. nu este independenta — normele HG 1015 vin contra legii,
si astfel sint inaplicabile in ceea ce priveste independenta fata de Guvern- vezi supra.
Desi conform art. 15 al legii, B.N.M. nu supravegheaza si nu reglementeaza activitatea B.D.I.M.,
acelasii articol impune asupra B.N.M. obligatia de a inregistra B.D.I.M. timp
de 15 zile de la indeplinirea cerintelor prevazute in art. 4(4) (achitarea a cel putin 50% din
capitalul minim reglementat), la prezentarea de catre B.D.I.M. a statutului, listei persoanelor
oficiale autorizate sa actioneze in numele ei, a documentului care stabileste limitele
competentelor acestora si specimenele semnaturilor lor. Analiza acestui articol invedereaza o
dificultate in interpretarea lui: nu este clar care este raportul intre doua conditii pentru
inregistrarea B.D.I.M. - indeplinirea cerintelor prevazute in art. 4(4) si prezentarea documentelor
mentionate mai sus. Consideram ca regula mentionata ar trebui sa fie interpretata in sensul
cumulativitatii acestor doua conditii.
Operatiile B.D.I.M.
Conform p. 39 al Statutului sau, B.D.I.M. este in masura sa exercite urmatoarele activitati
financiare:
majorarea fondurilor pentru finantarea, reconstructia si promovarea dezvoltarii economiei
Republicii Moldova;
acordarea de imprumuturi in valuta nationala si straina;
" cumpararea, vinzarea si administrarea hirtiilor de valoare; " pastrarea hirtiilor de valoare
(curatela);
evaluarea programelor de investitii si urmarirea executarii proiectelor de investitii;
efectuarea tranzactiilor de schimb valutar, indeplinirea angajamentelor pe plan international
si national, ce decurg din functiile prevazute in art. 1 al legii privind B.D.I.M.;
investirea activului lichid in Republica Moldova si peste hotarele ei;
participarea in calitate de actionar sau asociat la infiintarea de societati comerciale;
angajarea in activitati corespondente cu bancile din tara si strainatate si efectuarea
transferurilor valutare intre banci;
" prestarea serviciilor de consultanta privind finantarea proeictelor si altor servicii bancare;
acordarea crediteror investitionale, de asociere si leasing financiar;
acordarea serviciilor fiduciare;
" efectuarea altor transzactii bancare si financiare, precum si prestarea de servicii tehnice bancare
in vederea realizarii obiectivelor pentru care a fost creata banca. Astfel, sfera
imputernicirilorB.D.I.M. este pe departe ultra vires comparativ cu obiectivul activitatii sale'71,
unele atributii chiar putind fi in contradictie cu imputernicirile acordate de lege (ex. conform art.
2 al legii, scopul B.D.I.M. il constituie creditarea in vederea dinamizarii economiei nationale, pe
cind norma sus-mentionata ii permite sa investeasca activul lichid peste hotarele Moldovei (a);
acelasi articol interzice B.D.I.M. operarea cu titluri de valoare in numele altor persoane, pe cind
art. 39 al statutului ii permite acordarea serviciilor fiduciare (concluzie confirmata prin art. 40(b)
(b)).
Administrarea B.D.I.M.
Dupa cum s-a mentionat, B.D.I.M. este condusa de consiliul de observatori numit in majoritate
absoluta de Guvern. Aceasta numire se face in fiecare an cu cel mult 30 zile de la data examinarii

77
darii de seama financiare ale bancii. Membrii consiliului sint alesi pe un termen de trei ani, legea
stabilind mechanismul de rotatie anuala a acestora. Membrii poarta raspundere solidara pentru
acoperirea pagubei aduse B.D.I.M. ca urmare a hotaririlor ilegale.
Organul de control al B.D.I.M. este comisia de cenzori formata din trei membri alesi pe termen
de 4 ani.
Organul administrativ al B.D.I.M. este comitetul executiv, care gestioneaza banca in perioadele
dintre sedintele consiliului de observatori. Comitetul executiv este format din 5 membri, condus
de presedintele lui (toti fiind numiti de consiliul observatorilor pe un termen de 5 ani).
Lichidarea bancii
Potrivit statutului sau special, B.D.I.M. nu poate fi lichidata decit printr-o lege speciala (art. 14).
Tinind cont de prevederile articolului 11, exista posibilitatea ca in cazul in care B.D.I.M. se va
afla in dificultate si Guvernul va fi solicitat de a-si onora obligatiile de garant al B.D.I.M.,
aceasta sa fie lichidata printr-o lege speciala. intr-o astei de situatie Guvernul va avea scuze
legale pentru a evita raspunderea pentru obligatiile bancii, ceea ce nu corespunde intereselor
legitime ale investorilor care ar putea fi interesati in activitatea B.D.I.M.
3.4. Bancile comerciale Izvoarele reglementarii juridice
Legea institutiilor financiare, nr. 550-XIII,21.07.1995172;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind aprobarea
Regulamentului cu privire la exigentele fata de administratorii bancii", 15,26.03.1997173;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre aprobarea
Regulamentului nr. 37/09-01 cu privire la deschiderea filialelor de catre banci", 15.11.1996174;
Hotirirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului nr. 23/09-01 cu privire la autorizarea bancilor", 15.08.1996
(proces-verbal nr. 37)175;
Hotarirea Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la autorizarea bancilor comerciale pe actiuni", 20,24.04.1997176;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
aprobarea Regulamenului cu privire la capitalul bancilor comerciale (pe actiuni)",
20.12.1994177;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului cu privire la detinerea cotei substantiale in capitalul
bancii", nr. 42/09-01 din 29.11.96™;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului cu privire la lichiditatea bancilor, proces-verbal nr. 24
din08.08.1997179;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la calculul lichiditatii bancilor, luind in consideratie creditele acordate CCL in baza
Hotaririlor Guvernului si Parlamentului Republicii Moldova din resursele Bancii
Nationale a Moldovei", 401,25.12.1998IS0;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
aprobarea Regulamentului cu privire la detinerea de catre banci a cotelor in capitalul
unitatilor economice", 81,09.04.1998181;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
aprobarea Regulamentului cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc",
161,25.12.1997182;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului nr. 5/08 cu privire la modul de formare si mentinere a
rezervelor obligatorii de catre bancile comerciale a Republicii Moldova ,„ nr. 40 din
26.12.1995183;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la formarea fondului de risc al bancilor", 15,26.03.1997184;
Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si formarea reducerilor pentru

78
pierderi la credite (fondul de risc) nr. 164 din 22.06.1998185;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la introducerea unor modificari in efectuarea platii dobinzii pentru rezervele
obligatorii ale bancilor comerciale", 245,02.09.1998l8";
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei si
Ministerului Finantelor din Republica Moldova „Cu privire la modalitatea de acces,
domeniull de efectuare a controalelor si obtinerea documentelor necesare de catre
organele fiscale in bancile comerciale si institutiile creditare", nr. 14/1 (BNM) si
09-4-05/243 (MF),03.07.1995187;
Planul de conturi nr. 55/11-01 al evidentei contabile in banci si alte institutii
financiare din Republica Moldova" nr.55/11-01 din 26.03.97 (Procesul-verbal nr. 15
din 26 martie 1997)I8S;
Standardul national de contabilitate 30 „Dezvaluiri in rapoartele financiare ale
bancilor si altor institutii financiare"189;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
Recomandarile Bancii Nationale a Moldovei cu privire la sisteme de control intern in bancile
comerciale din Republica Moldova", 330,09.11.1998"°;
Instructiunea cu privire la modul de intocmire si prezentare de catre banci a rapoartelor
financiare, proces-verbal nr. 28 din 08.08.199719';
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind aprobarea
Regulamentului cu privire la raportarea informatiei aferente Balantei de plati de catre bancile
comerciale si directiile B.N.M. ",61,11.09.1997"2;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de intocmire si prezentare a rapoartelor privind rata medie
pe credite si depozite atrase de bancile comerciale", 124, 28.11.199719-1;
Hotarirea nr.269 din 14.10.99 cu privire la aprobarea Instructiunii privind rapoartele anuale
ce reflecta unele operatiuni ale bancilor in valuta"4.
Definitia, structura, modul de infiintare si incetare a activitatii Definitia
Conform art. 3 al legii institutiilor financiare (legii IF),_bancae definita ca o institutie financiara
care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile
prin diferite instrumente de plata, si care utilizeaza aceste mijloace Jotal sau partial pentru a
acorda credite sau a face investitii pe propriul cont si risc. Conform legii, linia de demarcare
dintre banca si alte institutii financiare consta in permisiunea pentru prima si interzicere pentru
cele din urma de a accepta depozite „transferabile prin diferite instrumente de plata", cu alte
cuvinte particularitatea bancii consta in atragerea depozitelor banesti, si organizarea traficului de
plati. Supravegherea si controlul asupra sistemului bancilor comerciale din Republica
Moldova este efectuat de catre Banca Nationala a Moldovei: astfel, baza juridica pentru actele
emise de B.N.M. in acest sens, este: art. 11 (in toate cazurile), si unul din articolele din capitolul
VI al legii cu privire la B.N.M. (in functie de caz) (pe de o parte); si, respectiv, art. 53 (in toate
cazurile), si unul din articolele continute in capitolele II-VI ale legii cu privire la institutiile
financiare (in functie de caz) (pe de alta parte).
Structura
Conform art. 13, bancile sint organizate ca societati pe actiuni, prevederile Legii cu privire la
societatile pe actiuni contrare legii institutiilor financiare neavind putere juridica asupra ei.
Alineatul (3) al acestui articol stabileste ca banca este in drept sa incheie contracte, sa posede si
sa dispuna de bunuri mobile si imobile si sa fie parte in proces: consideram acest aiineat
superfluu, deoarece de indata ce bancile sint societati pe actiuni, deci persoane juridice,
elementele capacitatii juridice a persoanelor juridice le regasim in Codul civil195.
Banca trebuie sa aiba un statut in care se specifica denumirea, adresa, obiectul activitatii,
functiile consiliului bancii, cuantumul capitalului, tipul, numarul, valoarea nominala a actiunilor
si drepturile de vot legate de ele. Statutul bancii poate fi modificat doar cu aprobarea Bancii
Nationale data in scris (art. 17). Totusi admisibilitatea modificarilor in statut numai cu conditia

79
acordului B.N.M. este considerata drept o masura incorecta: ea limiteaza ilegal independenta
bancilor, declarata de art. 13(2). Probabil, scopul articolului a fost securizarea B.N.M. impotriva
amendamentelor in statut care ar duce la necorespunderea bancii cerintelor legii si celor stabilite
de B.N.M.. Totusi chiar aici B.N.M. are alte modalitati de influenta, procedura permisiva de
modificare a statutului invederindu-se astfel drept o solutie extrema.
in afara de statut, banca se conduce de regulamente interne, aprobate de consiliul sau, care, in
conformitate cu statutul bancii, stabilesc:
a) structura organizatorica si functiile bancii, modul de formare si competenta organelor de
administrare si de control;
b) functiile unitatilor din structura bancii, ale administratorilor lor si ale functionarilor bancii;
c) limitele competentei administratorilor si ale functionarilor bancii de a se angaja in activitati
financiare in numele si in favoarea bancii;
d) functiile comisiei de cenzori si ale altor comisii permanente.
Structura organizatorica a bancii este formata din: organul suprem de conducere -consiliul
bancii; si organul de control - comisia de cenzori.
Consiliul bancii este format dintr-un numar impar de membri, dar nu mai putin de trei. Membrii
consiliului sint alesi de adunarea generala a actionarilor bancii pentru un termen de pina la 4 ani.
Legea stabileste cerintele pentru membrii consiliului. Principiile
generale sint expuse in articolele 19(2) si 21. Conform lor, membrii consiliului nu pot a) avea
calitatea de membru de consiliu in 2 sau mai multe banci; b) fi alesi daca lor li s-a retras prin
lege dreptul de a fi membri ai consiliului bincii sau daca ei c) indeplinesc sau au indeplinit in
decursul a 12 luni precedente functii in Consiliul de administratie al Bancii Nationale; sau au fost
subiectul unei cauze privind insolvabilitatea si nu au fost eliberati de datorii. Ultima restrictie
este neclara, deoarece legislatia in vigoare nu prevede posibilitatea falimentului persoanelor
fizice.
Art. 21 adauga la cerintele fata de administratorii bancii ca acesteia trebuie sa corespunda
criteriilor stabilite de Banca Nationala privind calificarea, experienta, reputatia in cercurile' de
afaceri, inexistenta antecedentelor penale si a probelor care ar demonstra ca au purtat raspundere
la locurile anterioare de munci pentru aparitia de probleme financiare si administrative,
inexistenta marturiilor de escrocherii financiare, de evaziune fiscala etc. Unele din cerintele
indicate prezinta un nivel sporit de dificultate la intelegere, ex. inexistenta probelor care au
demonstrat... raspunderea... pentru aparitia problemelor financiare si administrative.
Administratorii bancii sint obligati sa pastreze secretul comercial (avind obligatia de a-1 divulga
numai in cazurile, indicate in lege), si sint obligata sa respecte regulile de evitare a spalarii
banilor si conflictului de interes.
intr-un mod mai detaliat cerintele fata de administratorii bancii sint reflectate in Regulamentul
nr. 53/09-01 cu privire la exigentele fata de administratorii bancii"6 (la care se atribuie, conform
p. II „Definitii": membrii consiliului bancii si ai comisiei de cenzori; presedintele, vicepresedintii
si contabilul-sef al bancii, si presedintele filialei sau conducatorul altui sediu secundar
imputernicit sa incheie acte juridice in numele bancii). Principiul de baza este indicat in cap. III
„Exigente": administratorul bancii isi exercita obligatiunile doar dupa primirea acordului scris al
B.N.M.. Acest acord va fi eliberat, daca administratorul, pe linga conditiile indicate in lege,
corespunde urmatoarelor cerinte:
- are o reputatie de afaceri impecabila;
- are studii universitare (pentru presedintele, vicepresedintele, contabilul-sef al bancii, sau
presedintele filialei sau conducatorul altui sediu secundar al bancii - in domeniul fmanciar-
economic);
- nu are antecedente penale;
i - nu este implicat in procese penale in calitate de invinuit;
" — nu are evidente privind responsabilitatea aparitiei problemelor administrative si financiare la
locurile precedente de lucru;
- nu are atestari privind escrocheriile financiare sau evaziunile fiscale;

80
- are un stagiu de munca in sectorul bancar de minimum: 5 ani (pentru presedintele si
vicepresedintele bancii); 3 ani (contabilul-sef sau presedintele filialei). Pentru membrii
consiliului este solicitata numai experienta de munca in domeniul evidentei contabile si
controlului, fara stabilirea unui plafon minim (cu exceptia
conducatorilor interimari, fata de care sint aplicabile toate exigentele mentionate
in lista supra).
Procedura de acordare a permisului este indicata in Regulament, avind ca principiu de baza
eliberarea sau refuzul de eliberare a acestuia in termen de o luna din momentul prezentarii la
B.N.M. a tuturor documentelor indicate in regulament. Una din particularitatile noii legi este
faptul ca ea a stabilit interdictia de a ocupa functia de adminsitrator in cazul conflictului de
interes. Art. 24 il defineste drept situatie in care administratorul bancii „este parte intru-un
contract efectiv sau intr-un contract propus bancii privind interese materiale, sau care este
conducator al unei persoane constituita parte intr-un contract material efectiv sau propus banci,
care are un interes material fata de aceasta persoana". Consecintele legale ale existentei
conflictului de interes sint neadmiterea administratorului la decizia in care el este cointeresat, cu
luarea votului lui in calcul la stabilirea cvorumului (administratorul fiind considerat abtinut de la
votare). Legea stabileste obligatia de raportare a conflictelor de interes de catre administratorii
bancii: aceasta obligatie poate fi atit ad-hoc (admininstorul fiind obligat sa comunice in fiecare
caz daca el are conflict de interes cu decizia ce urmeaza a fi luata), cit periodica (raport cu privire
la situatiile care ar putea crea conflict de interes. Acest raport trebuie prezentat de orice
administrator al bancii cel putin o data pe an). Efectele nerespectarii acestor obligatiuni sint
drastice: art. 24(5) prevede atit posibilitatea declararii nulitatii contractului incheiat cu conflict de
interes, cit si dreptul B.N.M. de a-1 suspenda din functie pe administratorul in cauza. Comisia
de cenzori - organul de control al bancii - esle alcatuita din 3 membri alesi de adunarea generala
a actionarilor bancii pentru o perioada de pina la 4 ani. Membrii consiliului bancii nu pot fi
concomitent membri ai comisiei de cenzori. Conform art. 20(2), comisia de cenzori stabileste
procedurile de evidenta si control pentru banca, supravegheaza respectarea lor cit si a legislatiei
in genere, si la cererea bancii prezinta avize in problemele solicitate de consiliul bancii.
infiintarea, reorganizarea si lichidarea
Conform principiului general exprimat in articolul 13 al legii privind institutiile financiare197, fata
de organizarea societatilor comerciale se aplica prevederile legii cu privire la societatile pe
actiuni"8, cu derogarile prevazute de legea institutiilor financiare. Aplicarea normelor legislatiei
privind intreprinderile (in general) si privind societatile pe actiuni (in special) se explica prin
faptul ca bancile sint si ele societati comerciale ce desfasoara activitate de antreprenoriat.
Suprematia legislatiei bancare, exprimata in alineatul 2 al articolului 13 indicat mai sus-in cazul
necorespunderii intre legea privind societatile pe actiuni si legea privind institutiile financiare, se
vor aplica prevederile legii privind institutiile financiare - se explica prin faptul ca banca este (a)
o societate comerciala cu statut juridic specific, si care (b) desfasoara o activitate comerciala
specifica. Iata de ce fata de banci se vor aplica unele norme deosebite fata de cele aplicabile
societatilor comerciale in genere (ex. modul de constituire si mentinere a capitalului statutar,
conditiile de desfasurare a activitatii, procedurile de lichidare judiciara etc). Procedura de
infiintare a bancilor este reglementata de legea cu privire la societatile "peactiuniiw, cu
derogarile prevazute de legea privind institutiile financiare. Principala exceptie este necesitatea
autorizarii activitatii - numai in functie de aceasta banca obtine posibilitatea sa se infiintele legal
(despre procedura autorizarii vezi infra). Prin urmare, specificul infiintarii bancilor comerciale
consta in faptul ca:
a) crearea lor este indisolubil legata de primirea autorizatiei (pe cind conform legislatiei cu
privire la antreprenoriat si intreprinderi aceaste doua aspecte nu sint interdependente);
b) in cazul bancilor banca poate sa se infiinteze numai dupa ce a primit aprobarea speciala de ]a
B.N.M. (in forma permisului provizoriu de activitate - numai dupa primirea acestuia banca are
dreptul de a declara subscriptia la actiuni, forma capitalul social si intreprinde alte masuri in
vederea crearii sale (pe cind pentru alte tipuri de intreprinderi este stabilit un regim invers -

81
inreprinderea mai intii se inregistreaza, si tocmai apoi solicita licenta pentru activitatile sale).
O reglementare aparte a fost elaborata de B.N.M. in ceea ce priveste infiintarea filialelor bancii -
Regulamentul cu privire la deschiderea filialelor de catre banci200. Pentru a infiinta o filiala,
banea trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
sa posede si sa mentina capitalul normativ total si coeficientul capitalului normativ total
corelat cu activele ponderate la risc in conformitate cu exigentele Regulamentului cu privire la
suficienta capitalului ponderat la risc;
sa activeze minimum un an dupa primirea autorizatiei si cel putin o data sa fie supusa
inspectiei B.N.M.;
" sa respecte legislatia bancara;
sa nu fie obiectul aplicarii procedurilor de remediere din partea B.N.M.. Crearea filialei se
efectueaza in baza permisiunii B.N.M., eliberata in termen de 30 zile din momentul prezentarii
de catre banca a:
cererii pentru inregistrarea acesteia;
extrasului din procesul-verbal al Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) ce a luat decizia
respectiva;
Regulamentului cu privire la organizarea si functionarea filialei, aprobat de consiliului
bancii;
documentelor ce confirma dreptul de proprietate sau arenda asupra sediului filialei (si
informatii cu privire la acest sediu);
informatiilor cu privire la presedintele filialei (numele, domiciliul, studiile, calificarea si
experienta de lucru, datele din pasaport, specimenul de semnatura, alte informatii solicitate
conform Regulamentului cu privire la exigentele fata de administratorii bancii - vezi supra).
Reorganizarea societatilor bancare este reglementata, ca si infiintarea acestora, de legislatia
privind societatile pe actiuni (in particular) si cea referitoare la intreprinderi (in general). Astfel,
pentru banci ca societati comerciale, art. 32(1) al legii cu privire la antreprenoriat si intreprinderi
stabileste urmatoarele modalitati de reorganizare a societatilor comerciale:
1. Fuziunea - in cazul ei, toate drepturile patrimoniale si obligatiile fiecarei intreprinderi
fuzionate trec, potrivit actului de transfer, la intreprinderea infiintata in urma fuziunii;
2. Asocierea - in cazul ei, la o intreprindere trec, in conformitate cu actul de transfer, toate
drepturile patrimoniale si obligatiile intreprinderii asociate;
3. Divizarea - in cazul ei, la intreprinderile infiintate in urma divizarii trec, potrivit actului
(bilantului) divizarii, drepturile patrimoniale si obligatiile intreprinderii reorganizate;
4. Separarea - in cazul separarii din intreprindere a unei sau a citorva intreprinderi, la fiecare din
acestea trec, potrivit actului (bilantului) separarii, partile respective din drepturile patrimoniale si
obligatiile intreprinderii reorganizate;
5. Transformarea - in cazul ei are loc shimbarea formei juridice de organizare a intreprinderii, la
intreprinderea recent infiintata trecind toate drepturile patrimoniale si obligatiile intreprinderii
transformate.
Aplicabilitatea modalitatilor sus-mentionate de reorganizare fata de societatile comerciale este
stipulata in art. 93(1) al legii privind societatile pe actiuni. Reorganizarea societatilor bancare se
efectueaza conform legislatiei civile, cu particularitatile stabilite de B.N.M.. La moment, unicul
act normativ care stabileste un regim juridic derogatoriu pentru unele modalitati de reorganizare
a bancilor comerciale este Regulamentul cu privire la fuziunea sau asocierea bancilor din
Republica Moldova, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 143 din 02.06.2000201. Regulamentul
specifica semnificatia termenilor fuziune si asociere pentru cazurile aplicabile bancilor
comerciale. Conform p. 6.1., fuziunea este procesul de reorganizare care consta in contopirea a
doua sau mai multe banci, in urma careia este creata o noua banca cu titlu de persoana juridica
(banca succesoare), bancile contopite (bancile cedente) incetindu-si simultan activitatea ca
persoane juridice.
P. 6.2. arata ca asocierea este procesul de reorganizare, in care q banca inglobeaza unai sau mai
multe banci, devenind succesor de drepturi si obligatii ale bancii (bancilor) inglobate. Dupa

82
asociere statutul juridic al bancii succesoare ramine neschimbat, iar banca (bancile) ingobata
(cedenta) isi inceteaza activitatea. Dupa asociere statutul juridic al bancii succesoare ramine
neschimbat, iar banca (bancile) inglobate isi inceteaza existenta.
La fuziune si asociere, toate drepturile patrimoniale si obligatiile bancii (bancilor) cedente trec,
conform actului de transfer si bilantului consolidat, la banca succesoare, insa ea nu este scutita de
executarea obligatiunilor bancii (bancilor) cedente, care nu au fost incluse in actul de transfer si
bilantul consolidat.
Regulamentul stabileste principiul permisivitatii fuziunii sau asocierii bancilor comerciale -
conform p. 3, orice fuziune sau asociere a bancilor se efectueaza doar cu permisiunea scrisa a
Bancii Nationale a Moldovei. Pentru a obtine permisiunea respectiva, banca (bancile)
comerciala(e) solicitanta(e) trebuie sa respecte doua categorii de cerinte: J a. cerinte materiale.
Acestea sint doua:
- necrearea prin efectul fuziunii/ asocierii a riscului excessiv in sistemul financiar. Semnificatia
acestei cerinte este dezvoltata in capitolul IV al Regulamentului „Limitele pozitiei dominante pe
piata". Cu alte cuvinte, pentru ca B.N.M. sa aprobe o fuziune sau asociere preconizata, aceasta
fuziune/ asociere nu trebuie sa creeze pentru banca succesoare in drepturi o pozitie dominanta pe
piata serviciilor bancare202.
- lipsa unui impact serios al fuziunii/ asocierii preconizate asupra sistemului bancar (asa-numitul
„risc dependent de sistem", precum cel evaluat de B.N.M. conform prevederilor din capitolul V
al Regulamentului). De fapt, scopul acestei cerinte este de a evita perturbarea serioasa a
concurentei pe piata serviciilor bancare, a stabilitatii financiare (ex. daca drept efect al fuziunii/
asocierii banca succesoare va incalca cerintele prudentiale ale B.N.M.) etc.
J b. cerintele de procedura. Dupa cum a fost indicat mai sus, fuziunea sau asocierea bancilor se
efectueaza numai cu permisiunea B.N.M. Astfel, pentru ca fuziunea/ asocierea sa fie posibila,
banca (bancile) solicitante trebuie sa respecte procedura indicata in Regulament - procedura ce
este formata din citeva etape, explicate in schema ce urmeaza, (vezi figura 1 pe pag. 769)
- luarea de catre bancile comerciale implicate in fuziune sau asociere a deciziei respective si
pregatirea setului de documente in conformitate cu exigentele din Anexa 1 a Regulamentului
„Exigente la cererea pentru obtinerea acordului preliminar pentru fuziunea sau asocierea
bancilor";
- obtinerea acordului preliminar pentru fuziune/ asociere. Pentru aceasta, guvernatorului Bancii
Nationale i se prezinta, cu cel tirziu 30 zile inainte de data desfasurarii adunarii generale a
actionarilor care va decide fuziunea sau asocierea, cererea de eliberare a acordului preliminar,
semnata de presedintii consiliilor bancilor antrenate in fuziune sau asociere, si insotita de setul de
documente care sa corespunda exigentelor din Anexa 1. Termenul de examinare a cererii este de
15 zile lucratoare de la data inregistrarii ei, iar valabilitatea acordului preliminar (in cazul
raspunsului pozitiv al B.N.M. la cererea primita) este de 1 an;
- obtinerea permisiunii privindfuziunea sau asocierea. Pentru aceasta, guvernatorului Bancii
Nationale i se prezinta, cu cel tirziu 15 zile lucratoare dupa desfasurarea adunarii generale a
actionarilor la care s-a decis fuziunea sau asocierea, cererea de eliberare a permisului, semnata de
presedintii consiliilor bancilor antrenate in fuziune sau asociere, si insotita de setul de documente
care sa corespunda exigentelor din Anexa 2 „Exigente la cererea pentru obtinerea permisului
pentru fuziunea sau asocierea bancilor". Termenul
de examinare a acestui set de documente de catre B.N.M., este de 45 zile din momentul
inregistrarii cererii de eliberare a permisului privind asocierea sau fuziunea. Astfel, sumind
termenele de pregatire si prezentare a documentelor necesare pentru a realiza fuziunea sau
asocierea conform Regulamentului, bancile comerciale din Republica Moldova au nevoie de
aproximativ 3,5 luni.
in ceea ce priveste alte forme ale reorganizarii, B.N.M. nu a elaborat acte normative care ar
particulariza regimul juridic al acestor forme vis-i-vis de sectorul bancar. Rationamentul, dupa
parerea noastra, este ca fuziunea si asocierea sint forme ale concentrarii si consolidarii
societatilor bancare in entitati mai mari - situatie care creeaza riscul monopolizarii acestui

83
sector203, ceea ce ar prejudicia atit interesele publice (supravegherea eficienta si asigurarea
stabilitatii financiare a sectorului bancar), cit si interesele private (impunerea unor preturi si
tarife concertate la serviciile bancare acordate clientelei) - iata de ce pentru a contracara aceste
riscuri a fost elaborat Regulamentul analizat mai sus. Necesitatea elaborarii lui tocmai in 2000,
dupa aproape un deceniu de existenta a sistemului bancar al Moldovei, este, dupa parerea
noastra, explicabila prin faptul ca problema concentrarii in sistemul bancar a aparut doar la
sfirsitul anului 1999 - mijlocul anului 2000, datorita cerintei de majorare a capitalului minim
normativ al bancilor comerciale204. in aceasta situatie, unele banci mai mici au ajuns la solutia
fuzionarii pentru a face fata cerintelor referitoare la suficienta capitalului normativ, impuse de
B.N.M..
in ceea ce priveste lichidarea bancii, capitolul VII al legii „Lichidarea" prevede numai cazul
lichidarii bancii ex officio de catre B.N.M.. Aceasta presupune ca celelalte proceduri sint
reglementate de legea SA. Capitolul 20 al legii cu privire la societatile pe actiuni prevede doua
modalitati de lichidare:
a. extrajudiciara - lichidarea prin decizia adunarii generale a actionarilor, in baza temeurilor
prevazute de codul civil si alte acte normative (ex. art. 34 (2)(a) al legii cu privire la
antreprenoriat si intreprinderi, care prevede ca lichidarea voluntara are loc in cazurile prevazute
in documentele constitutive ale societatii, inclusiv in cazul expirarii termenului de activitate a
societatii, sau realizarii obiectivelor pentru care societatea a fost constituita);
b. judiciara - lichidarea prin decizia instantei, in baza temeiurilor prevazute de codul civil si alte
acte normative. Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi enumera cazurile in care se
aplica lichidarea societatilor bancare de catre instanta judiciara:
" faliment al intreprinderii declarat in conformitate cu Legea cu privire la faliment;
" declarare a documentelor de constituire ale intreprinderii ca fiind nule;
" incalcare a cerintelor, stabilite de legislatie, privind desfasurarea unui anumit gen
de activitate, prin care se explica lichidarea intreprinderii; " expirare a termenului pentru care a
fost infiintata intreprinderea respectiva sau
dupa atingerea scopurilor in care a fost infiintata (la cererea procurorului sau a
Camerei inregistrarii de Stat de pe linga Ministerul Justitiei), daca fondatorii (asociatii)
intreprinderii nu au luat hotarirea de lichidare a intreprinderii;
neprezentare a darilor de seama contabile, fiscale si statistice privind activitatea intreprinderii
pe o perioada ce depaseste un an.
Totusi in privinta lichidarii judiciare a societatilor bancare, temeiurile sus-mentionate ale
lichidarii nu sint totalmente aplicabile. Unele din ele sint declarate ca inaplicabile fata de bancile
comerciale, in mod explicit: ex. legea cu privire la faliment2"5 in art. 3 stabileste ca prevederile
sale nu se aplica pentru cazurile de faliment al institutiilor financiare. Inaplicabilitatea normelor
cu privire la lichidare ar deriva si din faptul ca de indata ce exercitarea de catre banci a
activitatilor financiare este autorizata si supravegheata de catre organul de stat responsabil -
Banca Nationala a Moldovei - ar fi corect ca lichidarea bancilor ca urmare a incalcarii cerintelor
legale de activitate, sau expirare a termenului, sa fie facuta ori direct de catre B.N.M., ori de
catre instanta la prezentarea scrisa a B.N.M.. Dupa cum este indicat mai sus, B.N.M. nu este
mentionata in normele referitoare la lichidare, continute in legea cu privire la antreprenoriat si
intreprinderi.
Concluzia privind inaplicabilitatea temeiurilor generale de lichidare a societatilor comerciale,
fata de bancile comerciale, este confirmata si de legea privind institutiile financiare, care contine
un capitol aparte menit sa reglementeze procedura de lichidare - Capitolul VII „Lichidarea".
in conformitate cu normele lui, B.N.M. va decide lichidarea si va numi un administrator206 din
oficiu pentru a lua sub control acea banca care: " incalca legea si alte acte normative, fapt ce ar
putea conduce la insolvabilitate sau
la pierderea substantiala de active sau de venituri, ori poate conduce la prejudicierea
serioasa a intereselor deponentilor;
si-a redus capitalul reglementat la mai putin de % fata de cel minim necesar;

84
 tainuieste oricare cont, registru sau alt document, oricare arhiva a sa sau refuza sa le prezinte
spre examinare reprezentantului B.N.M.;
conform informatiilor de la obligationarii bancii, mai mult de 10 % din creantele lor nu au
fost satisfacute de banca. in acest caz B.N.M. va numi un administrator ex, offlcio, pentru a lua in
gestiune si sub control banca comerciala respectiva. Daca B.N.M. nu ia masurile mentionate,
persoanele solicitante se pot adresa in judecata pentru a o obliga sa ia masurile de rigoare.
Analiza prevederilor mentionate permite urmatoarele concluzii:
a. legea stabileste nu numai procedura de lichidare fortata a bancilor comerciale aflate in stare de
insolvabilitate sau care nu respecta normativele prudentiale ale B.N.M., ci si procedurile
alternative de redresare a starii lor financiare (gestiunea si controlul extern asupra bancii
respective, din partea B.N.M. in persoana administratorului extern numit din oficiu).
b. procedurile de lichidare, stabilite de capitolul VII al legii cu privire la institutiile financiare, nu
exclud posibilitatea lichidarii bancilor cu concursul instantelor judiciare. Astfel, capitolul VII se
aplica cu precadere lichidarii bancilor comerciale, si numai in cazurile stabilite in acest capitol,
poate fi aplicata in modfacultativ lichidarea judiciara a societatilor bancare, in ordine generala.
Administratorul din oficiu se numeste in termen de 7 zile (cu exceptia in care decizia B.N.M.
este emisa la cererea obligationarilor cu minimum 10% din creantele lor nesatisfacute - in acest
caz termenul de luare a deciziei este de 15 zile). El gestioneaza banca, avind drepturile si
obligatiile indicate in art. 40, cu scopul executarii in termen de 1 an din momentul numirii sale a
uneia din urmatoarele atribuiri:
vinzarea bancii;
organizarea vinzarii partiale a activelor si predarii partiale a pasivelor catre alte banci; ori
" lichidarea activelor bancii (art. 41).
Dezicia sa privind inceputul lichidarii bancii si retragerea autorizatiei ei este afisata la toate
unitatile teritoriale ale bancii in cauza (filiala, sucursala, reprezentanta), publicata in Monitorul
Oficial, iar copiile anunturilor mentionate sint transmise B.N.M.. Decizia de lichidare poate fi
constestata in instanta de judecata de catre actionarii bancii care detin in total cel putin !/4 din
actiunile cu drept de vot, sau deponentii care detin cel putin VA din suma depozitelor, sau alti
creditori care detin cel putin 14 din valoarea totala a creantelor (cu exceptia depozitelor), in
termen de 30 de zile de la data numirii administratorului din oficiu. Astfel, rolul instantelor
judiciare nu se reduce numai la lichidarea, in mod facultativ, a bancilor comerciale (vezi supra):
supravegherea respectarii drepturilor creantierilor bancii este de asemenea incredintata
instantelor, prin dreptul de a examina cerintele de apel impotriva deciziilor ilegale de lichidare a
societatilor comerciale.
Din momentul in care administratorul intra in exercitiul functiei sale, B.N.M. retrage autorizatia
de functionare a bancii. Alte consecinte legale ale numirii administratorului sint: prelungirea
termenului de executare a obligatiilor neonorate cu 6 luni; anularea obligatiilor mai vechi de 6
luni; interzicerea executarii asupra activelor bancii in alt mod decit prin administratorul din
oficiu al B.N.M.; nulitatea actiunilor menite sa favorizeze anumiti creditori ai bancii in
defavoarea altora (art. 44). insasi procedura de lichidare (sechestrarea si inventarierea activelor,
identificarea si aprobarea creantelor creditorilor m lista de creante, solutionarea chestiunilor
legate de incetarea relatiilor de munca cu angajatii, distribuirea masei debitoare intre creditorii
bancii, elaborarea si prezentarea raportului final etc.) este reglementata in articolele 45-49 ale
legii.
Conluzia generala este ca procedura, reglementata de cap. VII, se refera la cazul insolventei
bancilor (incetarii de plati). Este firesc sa fie asa, deoarece: a) aceasta cale de lichidare
invedereaza specificul bancilor ca intreprinderi si de aceea necesita o reglementare diferita; b)
bancruta bancilor este in toate legislatiile un domeniul de exceptie, lasat la latitudinea legislatiei
bancare.
Autorizarea bancilor
Capitolul 2 al legii c u privire la institutiile financiare arata ca B.N.M. este investita cu dreptul
exclusiv de a elibera autorizatii bancilor, cit si a stabili si a schimba capitalul minim pentru

85
bancile care se infiinteaza si cota maxima a fiecarui actionar. Conform Regulamentului cu
privire la autorizarea bancilor207, exista 3 categorii de autorizatii bancare. Unica autorizatie care
acorda bancii dreptul de a exercita toate tipurile de activitati financiare permise de lege este
Autorizatia de categoria C. Pentru obtinerea ei banca trebuie sa posede si sa mentina capital in
marimea cuantumului triplu al capitalului minim normativ total (acesta fiind de 32 milioane
lei208). Trebuie de mentionat ca ultima modificare in Regulamentul cu privire la autorizarea
bancilor a introdus paragraful E in capitolul VII: conform acestor modificari, B.N.M. este
imputernicita de a refuza cererea pentru acordarea autorizatiei de un nivel mai inalt bancilor fata
de care sint aplicate masuri de remediere. Autorizatia de categoria C permite de a efectua
urmatoarele operatiuni financiare (vezi art. 26 al legii cu privire la institutiile financiare):
a) acceptarea de depozite (platibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fara dobinda;
b) acordarea de credite (de consum si ipotecare, factoring cu sau fara drept de regres, finantarea
tranzactiilor comerciale etc);
c) imprumutarea de fonduri, cumpararea ori vinzarea, in cont propriu sau in contul clientilor (cu
exceptia subscrierii hirtiilor de valoare), de:
— instrumente ale pietei financiare (cecuri, cambii si certificate de depozit etc);
— futures si optioane financiare privind titlurile de valoare si ratele dobinzii;
- instrumente privind rata de schimb si rata dobinzii;
- titluri de valoare;
d) acordarea de servicii de decontari si incasari;
e) emiterea si administrarea instrumentelor de plata (carti de credit sau de plata, cecuri de voiaj,
cambii bancare etc);
f) cumpararea si vinzarea banilor (inclusiv a valutei straine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu exceptia celor de la lit.
a)sib);
j) operatiuni in valuta straina, inclusiv contracte futures de vinzare a valutei straine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea si gestionarea fondurilor fiduciare), pastrarea
si administrarea hirtiilor de valoare si a altor valori etc;
1) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investitii si acordarea de
consultatii privind investitiile;
m) subscrierea si plasarea titlurilor de valoare si actiunilor, operatiunile cu actiuni;
n) orice alta activitate financira permisa de Banca Nationala.
La data de 01.01.2000, B.N.M. eliberase autorizatii de tip C la 9 banci comerciale209.
Urmatoarea dupa volumul operatiunilor permise bancii este autorizatia de categoria B.
Pentru obtinerea ei banca trebuie sa posede si sa mentina capital in marime de la cea
dubla pina la cea tripla din cuantumul minim al capitalului normativ total. Aceasta
autorizatie acorda dreptul de a efectua activitatile financiare, indicate la lit. a) - n) de
mai sus. La data de 01.01.2000, aceasta autorizatie fusese eliberata la 9 banci
comerciale210.
Finalmente, autorizatia de categoria A. pentru obtinerea careia banca trebuie sa posede
si sa mentina capitalul de la cuantumul minim al capitalului normativ total, pina la
dublul acestuia, acorda dreptul de a efectua activitatile financiare, indicate la lit. a) - i)
si n) de mai sus. La momentul elaborarii prezentului curs numai doua banci din Moldova
poseda acest tip de autorizatie2".
Este important de mentionat ca varsarea capitalului normativ trebuie sa se faca din
contul mijloacelor banesti proprii ale bancii.
Noile banci autorizate, independent de categoria autorizatiei, trebuie sa mentina
coeficientul minim al capitalului normativ total corelat cu activele ponderate la risc in
marime de 12 % (metodele de determinare ale acestor active fiind expuse in Regulamentul
cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc212).

86
Regulamentul stabileste totodata procedura de eliberare a autorizatiei. Conform lui,
autorizatia de categoria A se elibereaza la prezentarea:
cererii pentru primirea autorizatiei, semnata de fondatorii bancii;
documentului ce imputerniceste reprezentanta bancii in procedura primirii autorizatiei;
procesului-verbal al adunarii de constituire a actionarilor;
statutului bancii in trei exemplare, aprobat de AGA si semnat de presedintele bancii;
regulamentelor interne ale bancii, conform cerintelor din art. 17(2) din legea IF;
contractului de constituire privind organizarea bancii;
informatiei despre persoanele care intentioneaza sa detina: a) o cota din capitalul bancii; b) o
cota substantiala din capitalul bancii;
informatiei detaliate despre componenta consiliului bancii ce se organizeaza;
informatiei detaliate despre componenta comisiei de cenzori a bancii ce se organizeaza;
informatiei cu privire la experienta profesionista a administratorilor bancii;
contractelor de angajare la serviciu a administratorilor bancii;
listei persoanelor afiliate viitoarei banci;
business-planului pe primii 3 ani de activitate;
certificatului cu privire la datoriile pe imprumuturi si soldul mijloacelor in cont;
acceptarii scrise a infiintarii bancii, trimise de organele administratiei publice locale;
doua copii ale fiselor de inregistrare al bancii;
certificatului referitor la denumirea bancii, emis de Asociatia Nationala de Terminologie;
informatiilor scrise: a) din partea fondatorilor - cu privire la activitatea anterioara in cadrul
bancii comerciale, ce a fost trecuta la gestiunea curatorului, conservatorului, lichidatorului etc.
sau fata de care au fost aplicate masuri de remediere oficiale; b) din partea persoanelor care
intentioneaza sa detina o cota substantiala din capitalul bancii - cu privire la provenienta
mijloacelor de procurare a cotei substantiale, cu privire la cunoasterea legii cu privire la institutii
financiare si a regulamentelor B.N.M.; c) de la fondatori/presedinte/ vicepresedintii bancii — cu
privire la studierea business-planului si acordul expres asupra rolului lor in implementarea
acestui plan.
Pentru obtinerea autorizatiei de categoria B sau C, Regulamentul stabileste doua categorii de
exigente:
a) pentru bancile care solicita initial autorizatie de categoria B sau care, suplimentar la lista
documentelor mentionata mai sus, cer prezentarea confirmarii ca banca va dispune de marimea
minima necesara a capitalului normativ total;
b) pentru bancile care solicita o autorizatie de categorie mai inalta, acestea vor prezenta
urmatoarele documente:
extrasul din procesul-verbal al AGA care a decis solicitarea autorizatiei de categorie
superioara;
informatie scrisa, ce confirma ca solicitantul poseda sau va mentine marimea stabilita a
capitalului normativ total;
modificarile respective la pachetul de documente (Statutul, Regulamentele interne, si - in cazul
in care solicitantul activeaza mai mult de trei ani - business-planul modificat).
Prin urmare, Regulamentul prevede o procedura simplificata de obtinere a autorizatiei
de nivel superior, comparativ cu procedura de obtinere initiala a autorizatiei.
Asupra dosarului de autorizare, care contine toate informatiile de mai sus, B.N.M. va
decide intr-un termen de 3 luni.
Dupa aprobarea preliminara a cererii, Banca Nationala stabileste urmatoarele cerinte
pentru primirea autonzatiei:
a) depunerea capitalului initial, care nu trebuie sa fie mai mic decit capitalul minim necesar;
b) angajarea de specialisti;
c) incheierea de contract cu o firma de audit, conform art. 34;
d) inchirierea sau cumpararea de utilaj pentru efectuarea operatiunilor bancare si de edificii
bancare.

87
in situatia in care timp de un an aceste cerinte au fost indeplinite, conform art. 7(2) al legii cu
privire la institutiile financiare, B.N.M. va elibera autorizatie numai daca este pe deplin convinsa
ca:
a) banca se va conforma conditiilor prezentei legi;
b) calificarea, experienta si integritatea morala a administratorilor si actionarilor cu cote
substantiale213 corespund business-planului si activitatilor financiare pentru care banca va primi
autorizatie;
c) situatia financiara a bancii va fi satisfacatoare.
Consideram ca unele din criteriile evocate in articol sint subiective, si deci acorda posibilitatea
abuzului din partea B.N.M.. Drept refuz poate fi prezentarea informatiei insuficiente catre
B.N.M. (capitolul VII litera B), desi art. 6(2) al legii cu privire la institutiile financiare
imputerniceste B.N.M., in cazul in care ea considera ca informatiile de baza sint insuficiente
pentru eliberarea autorizatiei, sa ceara solicitantului date suplimentare. Este greu de conciliat
aceste doua pozitii. in plus, este incerta semnificatia si esenta conditiilor evocate mai sus. Nu
exista claritate in ceea ce priveste obligatia sau discretia B.N.M. de a elibera autorizatie daca
banca comerciala a prezentat toate documentele solicitate prin lege (mai ales ca bancile nu prea
au din ce alege — Regulamentul cu privire la autorizarea bancara contine in calitate de anexe
modelele tuturor documentelor constitutive solicitate de B.N.M. pentru autorizare, astfel incit
este dificil de a prezenta acte in neregula). De asemenea, nu este indicat daca conditiile
mentionate in art. 7(2) al legii cu privire la institutiile financiare sint cumulative sau alternative.
Sintem de parerea ca: a) B.N.M. are discretia de a decide autorizarea bancii comerciale, iar
conditiile pentru refuzul de eliberare a autorizatiei sint alternative, spre deosebire de cerintele
prezentate fata de banca ce solicita autorizatie, indicate in aprobarea preliminara a cererii.
Autorizatiile se elibereaza pe un termen nelimitat. in baza eliberarii autorizatiei, banca
comerciala se include in registrul central al bancilor din Republica Moldova (art. 9). Aceeasi
discretie ca in cazul eliberarii autorizatiei, o are B.N.M. si in ceea ce priveste retragerea acesteia.
Art. 10 arata ca B.N.M. e in stare sa aplice o astfel de masura doar in cazurile in care:
a) retragerea autorizatiei este solicitata de banca214;
b) au fost comise incalcarile enumerate la art. 38 al legii cu privire la institutiile financiare;
c) autorizatia a fost obtinuta in baza unor informatii eronate, oferite de solicitant sau referitoare
la el;
d) banca nu a inceput activitatea intr-un termen de un an de la data eliberarii autorizatiei sau a
fost incapabila timp de peste 6 luni de a efectua operatiuni de atragere a depozitelor sau a altor
fonduri rambursabile;
e) a fost retrasa autorizatia unei alte banci care detine o cota substantiala in banca respectiva;
f) a avut loc fuziunea bancilor sau vinzarea unei parti substantiale din activele bancii;
g) detinatorul unei cote substantiale in banca a transferat sau a pierdut in alt mod aceasta cota
fara permisiunea scrisa a Bancii Nationale;
h) banca este lichidata conform hotaririi luate de proprietarii ei sau inceteaza sa existe ca unitate
juridica independenta;
i) activitatile financiare ale bancii din primii 3 ani de functionare se deosebesc considerabil de
cele preconizate in cererea de eliberare a autorizatiei, iar in opinia Bancii Nationale o astfel de
deviere nu este justificata de noile circumstante economice. Decizia respectiva a Bancii
Nationale va fi imediat comunicata in scris bancii respective, precum si inspectoratului fiscal.
Capitalul si rezervele obligatorii ale bancilor comerciale
Principiul ce sta la baza reglementarilor prudentiale ale B.N.M. in ceea ce priveste capitalul
societatilor bancare este expus in art. 25(2) al legii cu privire la institutiile financiare: ele trebuie
sa mentina in permanenta un capital adecvat si resurse lichide suficiente in corespundere cu tipul
activitatii lor financiare si sa asigure diversificarea activelor potrivit riscului pierderilor.
in conformitate cu aceasta, B.N.M. stabileste urmatoarele cerinte prudentiale: Cerinte cu privire
la suficienta capitalului, in categoria carora intra:
stabilirea marimii minime a capitalului normativ total al bancii comerciale;

88
 elaborarea standardelor in ceea ce priveste lichiditatea bancilor;
stabilirea nivelului de suficienta a capitalului ponderat la risc;
stabilirea marimii rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale la banca nationala;
elaborarea cerintelor referitoare la marimea minima a fondului de risc al bancilor.
Cerinte cu privire la structura capitalului, la care se atribuie:
reglementarea achizitionarii cotelor substantiale ale agentilor comerciali in capitalul
societatilor bancare,
reglementarea achizitionarii cotelor substantiale ale bancilor de catre agentii comerciali.
in cele ce urmeaza vom face o scurta trecere in revista a acestor cerinte prudentiale.
Stabilirea marimii minime a capitalului normativ total al bancii comerciale
Capitalul normativ total este definit, conform Regulamentului cu privire la suficienta capitalului
ponderat la risc215, ca suma dintre capitalul de gradul I2'6 si de gradul II217 al unei banci
comerciale, minus cotele de participare in capitalul altor banci. Pentru detalii referitor la
cuantumul minim al capitalului normativ total al bancilor comerciale, vezi capitolul, Autorizarea
bancilor" supra.
Reglementarea achizitionarii de catre societatile comerciale nebancare a cotelor
substantiale in capitalul bancilor comerciale
Legea cu privire la institutii financiare in art. 3 defineste cota substantiala ca drept de proprietate
directa sau indirecta, care reprezinta echivalentul de 10 la suta sau mai mult din capitalul unitatii
economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influente considerabile asupra
managementului sau activitatii acesteia (regula reprodusa exact in capitolul III „Definitii" din
Regulamentul Nr. 42/09-01 cu privire la detinerea cotei substantiale in capitalul bancii218.
Principiul pe care il introduce Regulamentul, este expus in p. 1 al lui - orice transfer prin
tranzactii al unei cote din capitalul bancii se efectueaza cu permisiunea preliminara (si nu post-
factum) scrisa a B.N.M., daca in urma acesteia orice persoana sau orice persoane care actioneaza
in comun vor detine direct sau indirect2" o cota substantiala in capitalul acestei banci. Procedura
este stabilita in paragrafele IV-VI ale Regulamentului — B.N.M. va decide asupra cererii
solicitantului, la care se ataseaza demersul respectiv din partea consiliului bancii comerciale in
cauza, timp de 30 de zile. Regulamentul Nr. 42/09-01 contine in calitate de anexe modelele
documentelor din dosarul de solicitare. Intr-o redactie similara art. 7(2) al legii cu privire la
institutiile financiare, B.N.M. va elibera autorizatie numai daca este pe deplin convinsa ca:
a) banca se va conforma conditiilor Legii cu privire la institutiile financiare;
b) calificarea, experienta si integritatea morala a solicitantilor de a dispune de o cota
substantiala corespund business-planului si activitatilor financiare pentru care banca
va primi autorizatie;
c) situatia financiara a bancii va fi satisfacatoare.
De fapt, aceeasi discretie acordata B.N.M. o regasim si in ceea ce priveste autorizarea
proprietatii asupra unei cote substantiale din capitalul bancii - B.N.M. poate refuza
cererea si din lipsa documentelor prezentate (desi lista lor completa si chiar modelele
sint incluse in Regulamentul Nr. 42/09-01).
Prin HCA a B.N.M. din 09 aprilie 1998, au fost operate unele restrictii si facilitati in
procurarea cotelor substantiale din capitalul societatilor bancare: actionarii care la
momentul inregistrarii bancii conform Regulamentului cu privire la autorizarea bancilor
detineau deja o cota substantiala de capital au scapat de sub incidenta legii (1), pe de
alta parte, s-au introdus regulile conform carora aceasta autorizatie se elibereaza numai
o singura data, permisiunea scrisa a B .N .M. fiind valabila numai pe o durata de 6 luni,
si nu se elibereaza deloc persoanelor juridice formate exclusiv cu scopul detinerii unei
cote substantiale de capital (2).
Reglementarea achizitionarii cotelor substantiale din capitalul agentilor comerciali de catre
societatile bancare
Principiul de baza este exprimat in p. 1 al Regulamentului cu privire la detinerea de catre banci a
cotelor in capitalul unitatilor economice22": nici o banca, singura sau in acord cu una sau mai

89
multe persoane cu care actioneaza impreuna, fara permisiunea prealabila in scris a B.N.M., nu
pot direct sau indirect detine in capitalul unei unitati economice (cu exceptia capitalului altor
banci din RM) o cota substantiala, sau care conform valorii ei curente depaseste 15% din
capitalul normativ total al bancii, sau o totalitate de cote, valoarea carora depaseste 50% din
capitalul normativ total al bancii. De asemenea, este necesara permisiunea in scris a B.N.M.
pentru majorarea cotei detinute de banca comerciala. Pe de alta parte, nu este necesara autorizatia
pentru achizitionarea cotelor in schimbul creditelor nerambursate (cotele substantiale
achizitionate in asemenea cazuri nu pot fi in proprietatea bancii achizitoare mai mult decit un an,
sau o durata superioara stabilita de B.N.M.22' )(1), si cotelor detinute de banca comerciala in
calitate de agent (2) (art. 15(3) al Legii cu privire la institutiile financiare). Capitolul V al
Regulamentului cu privire la detinerea de catre banci a cotelor in capitalul unitatilor economice
nuanteaza aceste doua exceptii: astfel, in contul creditelor nerambursate pot fi procurate cote
substantiale din capitalul doar acelor agenti economici, constituiti ca societati pe actiuni (1),
procurarea poate avea loc doar in situatia in care au fost expirate toate posibilitatile de
rambursare a creditului, si in calitate de gaj pentru asigurarea intoarcerii imprumutului au fost
puse actiunile agentului economic-debitor
(2). Vom mentiona ca interzicerea detinerii perpetue (si, ca efect, a obtinerii beneficiului din
contul valorilor mobiliare detinute) de catre bancile comerciale a valorilor mobiliare ce
constituie o cota substantiala se explica prin principiul prohibirii exercitarii de catre banciile
comerciale a activitatilor comerciale (adica a altor activitati decit cele financare enumerate in art.
26 al Legii cu privire la institutiile financiare). BNM va elibera autorizatia timp de 15 zile dupa
primirea intregului set de documente indicat in Regulament.
Elaborarea standardelor in ceea ce priveste lichiditatea bancilor
BNM si-a realizat functiile in acest sens prin adoptarea Regulamentlui cu privire la lichiditatea
bancii222. Lichiditate, conform regulamentului, este capacitatea bancii de a asigura in orice
moment indeplinirea obligatiunilor sale. Pentru a asigura asemenea calitate, Regulamentul a
introdus doua cerinte prudentiale. Astfel, bancile comerciale au fost obligate sa respecte
urmatoarele principii ale lichiditatii:
Suma activelor bancii cu termenul de rambursare mai mult de 2 ani sa nu depaseasca suma
resurselor ei financiare. Structura activelor bancii, cit si a resurselor ei financiare, care se ia in
consideratie la aplicarea principiului mentionat, este indicata in capitolul III al Regulamentului.
Calculul lichiditatii bancii conform primului principiu se efectueaza conform formulei: Kp1 = A -
P (unde Kp1 - coeficientul 1 al lichiditatii, A- total active, P — total pasive), astfel incit daca
suma primita este pozitiva, rezulta ca banca are surplus de resurse financiare, iar daca suma
primita este negativa, rezulta ca banca are deficit de resurse financiare si administratia bancii
trebuie sa intreprinda masuri pentru majorarea lor223.
Lichiditatea curenta a bancii (coeficient al activelor lichide224 la activele totale225) nu trebuie
sa fie mai mica de 20% (incepind cu 30.11.1998). Pentru verificarea acestui raport, este utilizata
formula Kp2=AL/A x 100(%) (unde Kp2 - coeficientul 2 al lichiditatii, AL - active lichide, A -
total active)226.
Mentinerea lichiditatii constituie una din garantiile stabilitatii financiare a bancii, iata de ce
respectarea principiilor lichiditatii este obligatorie, fiind asigurata prin sistemul de sanctiuni
stabilite in Legea cu privire la B.N.M.. Totusi, banca nationala a flexibilizat rigurozitatea cerintei
mentionate in privinta bancilor ce au acordat credite
cooperativelor de constructie a locuintelor (CCL) - in conformitate cu p. 2 al Regulamentului din
15 decembrie 1998227. „bancilor. in termen pina la 31.12.99, nule vor fi aplicate sanctiuni si nu le
vor fi impuse masuri de remediere legate de nerespectarea principiilor lichiditatii... daca aceasta
nerespectare a avut loc din cauza acordarii creditelor CCL din resursele Bancii Nationale a
Moldovei in acest scop".
Stabilirea nivelului de suficienta a capitalului ponderat la risc
BNM a definit termenul de „suficienta a capitalului ponderat la risc" in capitolul III „Definitii" al
Regulamentului cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc228. Astfel, coeficientul

90
suficientei capitalului serveste la evaluiarea suficientei capitalului bancii, unde capitalul
normativ total reprezinta numaratorul, si activele ponderate la risc reprezinta numitorul (1); iar
active ponderate la risc sint activele bancii si unele conturi memorandum care se clasifica in
categorii cu anumite ponderi ale riscului. Ponderea riscului atribuita unui anumit activ determina
procentul activului dat care se sumeaza cu toate celelalte active ponderate la risc pentru a
determina suma totala a activelor ponderate la risc ale bancii. Activele ponderate la risc se
calculeaza in conformitate cu Instructiunea Bancii Nationale a Moldovei cu privire la modul de
intocmire si prezentare a rapoartelor financiare229: actul mentionat le clasifica, in functie de
ponderea riscului (nerambursarii - n.n.), in urmatoarele categorii (in ordinea cresterii riscului,
incepind cu cele ce nu prezinta nici un risc) — categoria 0%, categoria 20%, categoria 50%,
categoria 100%.
Regulamentul cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc a stabilit obligatia bancilor
comerciale de a detine si mentine coeficientul suficientei de capital conform urmatoarei scheme:
incepind cu 31 decembrie 1997 - in marime de cel putin 8 procente;
incepind cu 31 decembrie 1998 - in marime de cel putin 10 procente;
incepind cu 31 decembrie 1999-in marime de cel putin 12 procente.
Stabilirea marimii rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale la Banca Nationala
in baza Regulamentului cu privire la modul de formare si mentinere a rezervelor obligatorii de
catre bancile comerciale ale Republicii Moldova230, rezervele obligatorii se formeaza in lei
moldovenesti231, prin rezervarea unei parti a mijloacelor atrase de
catre banci in lei moldovenesti si in valuta liber convertibila232. Astfel, pentru banci este stabilita
o ordine speciala (derogatorie) de mentinere a rezervelor pentru acoperirea pierderilor de la
imprumuturile dubioase, stabilita in general pentru intreprinderi prin Hotarirea Guvernului nr.
489 din 10.09.1996233.
Norma rezervelor obligatorii, stabilita de B.N.M., este de 25% din suma mijloacelor atrase de
catre banca. Clasificarea acestor mijloace, cit si lista depozitelor care nu se iau in consideratie la
stabilirea bazei pentru calculul rezervelor obligatorii (ex. imprumuturile acordate bancilor
comerciale de catre organismele financiare internationale, cu conditia inregistrarii lor la B.N.M.
sau garantarii lor de catre Guvern) se contine in Articolul 2 al Regulamentului - „Principiile
rezervarii". BNM a stabilit trei perioade de rezervare pe parcursul lunii: zilele 1-10 (inclusiv),
11-20 (inclusiv), si 21 -ultima zi a lunii (inclusiv). Bancile comerciale trebuie sa mentina cota /
rezervelor obligatorii pe parcursul tutulor perioadelor sus-mentionate si sa prezinte rapoartele
respective Directiei Resurse Creditare si Operatiuni de Piata a B.N.M., in maximum 2 zile234
(pentru bancile ce au filiale si sucursale - 5 zile235) de la expirarea perioadei de rezervare, dupa
forma indicata in anexa la Regulament. Mentinerea rezervelor obligatorii se efectueaza in lei
moldovenesti in contul special nr.3541 „Rezervele obligatorii ale bancilor rezidente autorizate de
Banca Nationala" deschis la B.N.M.236.
Conform art. 5 al Regulamentului, plata pentru mentinerea rezervelor obligatorii la Banca
Nationala a Moldovei se efectueaza lunar in marime de 90 la suta anual de la rata medie
calculata reiesind din ratele de baza ale Bancii Nationale a Moldovei la creditele pe termen scurt
si mediu, si la creditele pe termen lung stabilite pentru luna respectiva. Este neclar raportul
acestei norme cu Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu
privire la introducerea unor modificari in efectuarea platii dobinzii pentru rezervele obligatorii
ale bancilor comerciale"237, in conformitate cu care incepind cu septembrie 1998 dobinda pentru
rezervele obligatorii mentinute se plateste in ordinea urmatoare:
la cota rezervelor obligatorii pastrate la B.N.M. in contul „LORO" sau in cont special, ce
depaseste 5 la suta din suma mijloacelor atrase, se stabileste plata in marimea ratei REPO medii
ponderate, pe perioada data;
la cota rezervelor obligatorii pastrate in casele si bancomatele bancilor comerciale, ce nu
depasesc 2 la suta din suma mijloacelor atrase, se stabileste plata in marimea ratei inflatiei lunare
pe perioada data2'8.
in cazul sistarii activitatii bancii comerciale, mijloacele respective sint transferate pe contul

91
comisiei de lichidare.
Nerespectarea cerintei mentinerii rezervelor obligatorii conduce la aplicarea de catre B.N.M. a
sanctiunilor, prevazute de art. 17 (4) al Legii cu privire la B.N.M.239: amenda ~ia o rata egala cu
rata de baza pe zi la data deficientei plus 0,2% inmultita cu deficienta pentru toata perioada
incalcarii.
Elaborarea cerintelor referitoare la marimea minima a fondului de risc al bancilor
Este reglementat de Hotarirea Consiliului de administratie al B.N.M. cu privire la formarea
fondului de risc240, cit si de Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si formarea
reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc)241. Semnificatia fondului de risc este
indicata in pp. 4.2. si 8 ale Regulamentului mentionat. Conform p. 4.2., „mijloacele rezervate in
contul reduceri pentru pierderi la credite (fondul de risc) se utilizeaza pentru acoperirea
creditelor clasificate compromise. Aceste credite se trec la scaderi din contul reducerilor pentru
pierderi la credite (fondul de risc) in corespondere cu conturile de credite acordate in decursul
urmatorului trimestru dupa data gestionara la care au fost clasificate in acest mod". Lodica
respectiva se perpetueaza in p. 8, ce prevede ca „in cazul in care o banca achizitioneaza in
schimbul rambursarii creditului acordat de banca ... o cota de participare242 valoarea careia este
mai mica decit suma creditului, suma neacoperita a creditului se trece la scaderi din contul
reduceri pentru pierderi la credite (fondul de risc) in corespondere cu contul creditului acor-dat".
in functie de tipul creditului, capitolul V al regulamentului stabileste obligatia tuturor bancilor
comerciale de a rezerva obligatoriu mijloacele in contul reducerii pentru pierderi
la credite (fondul de risc) in urmatoarele marimi (in % din suma creditelor fiecarei categorii):
pentru creditele standarde - 2%;
pentru creditele supravegheate - 5%;
pentru creditele substandarde - 30%;
pentru creditele dubioase - 75%;
pentru creditele compromise - 100%.
Completarea fondului de risc se efectueaza in volum integral din contul cheltuielilor (contul
defalcarilor pentru reduceri pentru pierderi la credite) si se reflecta in bilantul contabil si in
raportul privind rezultatele financiare ale bancii. Conform hotaririi cu privire la formarea
fondului de risc, bancile au fost obligate sa transfere suma deplina a beneficiului obtinut in 1997
in acest fond. in situatia in care la 01.01.1998 fondul de risc al bancilor comerciale nu era format
la 100%, B.N.M. a amenintat cu aplicarea sanctiunilor.
Particularitatile regimului juridic al activitatii bancilor comerciale
Concurenta bancara
Regimul general al concurentei bancare este guvernat de principiul neadmiterii practicilor
bancare anticompetitive, precum cele descrise in art. 27 al legii institutiilor financiare — in
conformitate cu acesta, bancile si institutiile financiare afiliate bancilor nu pot:
sa se angajeze in operatiuni active care le-ar putea acorda cu titlu individual sau citorva
dintre ele o pozitie dominanta pe piata monetara, pe piata financiara si cea valutara;
sa se angajeze in operatiuni active care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele si pentru
terti;
sa acorde credite sau sa faciliteze obtinerea de credite pentru cumpararea unor titluri
subscrise, plasate sau distribuite de catre o afiliata a sa;
sa acorde unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Nationala. Reglementarile
referitoare la concurenta neleala in domeniull serviciilor prestate, preturilor la aceste servicii etc.
(adica „obtinerea unor avantaje necinstite pentru ele (bancile comerciale - n.n.) sau pentru terti")
nu beneficiaza de o reglementare aparte a Bancii Nationale, spre deosebire de celelalte 3 aspecte
al politicii concurentiale a B.N.M.. in cele ce urmeaza, le vom analiza pe fiecare din aceste 3
elemente ale politicii anti-monopol a B.N.M..
Limitarea pozitiei dominante in sectorul bancar
in ceea ce priveste neadmiterea pozitiei dominante pe piata monetara, B.N.M. a stabilit „regulile
de joc" in acest sens, in Regulamentul cu privire la fuziunea sau asocierea bancilor din Republica

92
Moldova, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 143 din 02.06.2000243.
Regulamentul nu defineste expres termenul „pozitie dominanta", insa in capitoul IV indica
limitele pozitiei dominante pe piata bancara. Astfel, se poate conchide ca o banca comerciala va
avea pozitie dominanta daca:
a. activele ei totale vor depasi 30% din activele totale pe intreg sectorul bancar;
b. depozitele persoanelor fizice la banca in cauza vor depasi 30% din depozitele totale primite de
la persoanele fizice pe intreg sectorul bancar.
Desi Regulamentul nu indica aceasta, sintem de parerea ca cele 2 limite mentionate ale pozitiei
dominante sint alternative si nu cumulative.
Normele evocate cu privire la pozitia dominanta prezinta o relavanta practica: pentru
neadmiterea concentrarii anticompetitive a sectorului bancar, conceptul de „pozitie dominanta"
serveste drept barometru al pietei bancare. in functie de el, B.N.M. va permite sau nu fuziunea
sau asocierea bancilor244 (monopolizarea prin crearea sau reorganizarea bancilor), sau va permite
sau interzice achizitionarea, vinzarea-cumpararea unei parti substantiale din activele bancii
(monopolizarea fara crearea sau reorganizarea bancilor). Vorbind de procurarea unei cote
substantiale din capitalul bancii comerciale, este necesar de facut distinctia in functie de cine este
persoana care procura cota respectiva: aceasta deoarece riscul monopolizarii sectorului bancar
(prin asa-numita concentrare a bancilor) apare doar in situatia in care cota substantiala este
procurata de o entitate bancara. Pe de alta parte, procurarea unei cote substantiale de catre o
societate comerciala nebancara nu agraveaza (mai curind, invers) concurenta bancara. Iata de cea
procurarea unei cote substantiale de catre societatile comerciale nebancare nu prezinta un interes
deosebit in contextul concurentei bancare, ci mai curind este relevanta la analiza normelor
referitoare la capitalul si rezervele obligatorii ale bancilor comerciale245.
Definitia cotei substantiale este data in articolul 1 al legii institutiilor financiare: ea corespunde
cu cel putin 10% din activele (capitalul) societatilor bancare. Definitia respectiva este detaliata
pentru scopul Regulamentului cu privire la fuziunea sau asocierea bancilor: partea substantiala
din activele bancii este mai mult de 10% din valoarea activelor bancii conform bilantului la
ultima data gestionara. Regulamentul stipuleaza doua categorii de cerinte pentru bancile
comerciale, respectarea carora face posibila vinzarea-cumpararea unei parti substantiale din
activele bancii: a. cerintele materiale: unica exigenta prezentata de Regulament consta in faptul
ca vinzarea-cumpararea partii substantiale sa nu produca un impact serios asupra sistemului
bancar (asa-numitul „risc dependent de sistem", precum cel evaluat de B.N.M. conform
prevederilor din capitolul V al Regulamentului). De fapt, scopul acestei cerinte este dea evita
perturbarea serioasa a concurentei pe piata serviciilor bancare, a stabilitatii financiare (ex. daca
drept efect al vinzarii-cumpararii banca in cauza va
incalca cerintele prudentiale ale B.N.M., precum cerintele de suficienta a capitalului ponderat la
risc etc);
b. cerintele de procedura. Cerintele procedurale rezulta din principiul de baza in privinta
achizitionarii partilor substantiale din activele bancilor comerciale: procurarea se face numai cu
conditia acordului in scris al B.N.M.. Principiul respectiv nu se limiteaza doar la decretarea
permisivititii achizitionarii unei cote substantiale din activele bancilor comerciale, dar permite
Bancii Nationale de a mentine controlul asupra procurarii cotelor substantiale, prin eliberarea sau
refuzul de a elibera permisiunea de cumparare-vinzare a partii substantiale. Astfel, pentru a
obtine acest permis, banca vinzatoare a partii substantiale trebuie sa solicite de la B.N.M. initial
acordul preliminar (prezentind cererea respectiva, cu anexarea documentelor conforme Anexei 4
la Regulament „Exigente la cererea pentru obtinerea acordului preliminar pentru vinzarea unei
parti substantiale din activele bancii") - iar daca primeste avizul pozitiv, sa convoace adunarea
generala a actionarilor pentru a aproba vinzarea partii substantiale, dupa care sa prezinte cererea
pentru primirea permisiunii finale de vinzare (cu anexarea documentelor conforme Anexei 5 la
Regulament „Exigente la cererea pentru obtinerea permisului pentru vinzarea unei parti
substantiale din activele bancii"). Termenele sint similari celor pentru primirea acordului B.N.M.
la fuziune sau asociere, cu exceptia ultimului termen - Banca Nationala va decide asupra

93
eliberarii permisului final, in termen de 30 de zile (si nu 45 ca in cazul permisului de fuziune sau
asociere)246.
Relatiile de credit cu persoanele afiliate
Pozitia dominanta din punct de vedere juridic (exprimata in cota-parte procentuala detinunta de
banca pe piata monetara) poate fi obtinuta doar pe calea concentrarii bancare (cu sau fara
schimbari in organizarea juridica a bancii comerciale in cauza). Aceasta insa nu inseamna ca
concurenta pe piata bancara nu poate fi limitata defacto: in absenta unei concentrari evidente,
bancile pot sa-si asigure controlul asupra unei parti importante din sectorul bancar prin
achizitionarea controlului asupra altor banci sau institutii financiare. Iata de ce relatiilor bancilor
comerciale cu persoanele afiliate li se acorda o atentie aparte in legislatia bancara a Republicii
Moldova, ele fiind reglementate de Regulamentul cu acelasi titlu din 10.11.1995247.
Regulamentul nu ofera o definitie a persoanelor afiliate, insa enumera in Articolul IA persoanele
care, in virtutea unor raporturi patrimoniale (detinerea unei cote substantiale in activele bancii)
sau de serviciu (detinerea functiilor de administrare a bancii) deosebite cu o banca comerciala, se
considera afiliate ei248. Astfel, stricto sensu, reglementarea relatiilor bancilor comerciale cu
persoanele afiliate
care detin o cota substantiala in capitalul lor este de fapt o continuare a politicii anti-monopol a
B.N.M. de control asupra detinerii si dispunerii de cotele de control in capitalul bancilor
comerciale - politica ce incepe cu permisiunea vinzarii unei parti substantiale in activele bancilor
comerciale (vezi supra). Pe de alta parte, lato sensu, reglementarea relatiilor cu persoanele
afiliate are drept finalitate acelasi scop ca si toate reglementarile anti-monopol a B.N.M.
-nepermiterea crearii unei pozitii dominante pe piata monetara de catre bancile comerciale
locale.
Principiul raporturilor bancilor comerciale cu persoanele afiliate este exprimat in articolul IIA al
Regulamentului: acordurile incheiate de banca cu persoanele afiliate trebuie sa reflecte interesele
bancii. Principiul in cauza este explicabil - constituirea unor hold-ing-uri care ar controla citeva
banci comerciale locale (fiind astfel persoane afiliate fata de bancile respective) necesita unele
reguli de limitare, pentru a preveni concertarea anti-competitiva a activitatilor bancilor controlate
de holding-persoana afiliata. in vederea asigurarii implementarii principiului mentionat,
Regulamentul fixeaza unele limite in relatiile bancilor cu persoanele afiliate, ex. limitele maxime
ale creditelor acordate persoanelor afiliate, ale datoriei totale agreate a unui grup de persoane
afiliate fata de banca etc249.
Limitarea valoni creditelor acordate unor persoane
Acest instrument este de o relevanta limitata pentru scopul asigurarii unei concurente leale in
sectorul bancar- mai curind, stabilirea unor limite de creditare a unor categorii de clientela
bancara se efectueaza din rationamente de prudenta bancara: astfel, B.N.M. contribuie la
stabilitatea financiara a bancilor comerciale prin limitarea posibilitatilor de acordare a creditelor
mari care in caz de clasificare ca compromise250 ar putea periclita nu numai situatia financiara a
bancii creditoare, ci ar putea avea un impact negativ asupra altor banci aflate in relatii de afaceri
cu banca creditoare, astfel prejudiciind interesele stabilitatii sistemului financiar-monetar al
republicii. Iata de normele prin efectul carora B.N.M. reglementeaza marimile maxime ale
creditelor acordate unor categorii anumite de clientela bancara sint examinate in TITLUL VI.
Operatii bancare active, infra.
Secretul bancar
Problematica secretului bancar (definitia, modalitatile de asigurare a protectiei) constituie
obiectul unui studiu permanent al doctrinei251 si al unei evolutii permanente a prevederilor legale.
Dificultatea definitiei secretului bancar a fost surprinsa de
specialistii bancari - dupa cum scrie L.G. Efimova, in practica curenta lucratorii bancari se
confrunta adeseori cu dificultati in delimitarea informatiei care constituie secret bancar252.
Regimul juridic al secretului bancar se particularizeaza prin urmatoarele: secretul bancar
constituie o varietate a regimurilor juridice ale utilizarii reglementate a informatiei, la care este
acces limitat. Acest regim se refera la regimurile juridice pentru alte categorii de informatie,

94
precum regimul secretului comercial, medical, notarial, de serviciu, de ancheta, judiciar etc.
Astfel, calauzindu-se de principiile generale aplicabile secretului comercial si secretului de
serviciu, secretul bancar isi are totusi specificul sau, ce rezida in particularitatile activitatilor
bancare: ex. daca secretul comercial este format din informatii, definite ca secret comercial de
comerciantul insusi (definitie care, urmind logica legii privind secretul comercial253, stabileste
lista informatiilor cu sigla „secret comercial", modalitatea de acces la aceste informatii si cercul
persoanelor care au acest acces), secretul bancar este reglementat prin lege, fiind stabilite clar
categoriile de informatie care constituie secret bancar, si modalitatea de acces a persoanelor
indicate in lege la aceasta informatie. Iata de ce, spre deosebire de Republica Moldova, unde -
precum a fost mentionat-regimul juridic al secretului este deocamdata insuficient de elaborat,
legislatiile tarilor straine definesc in mod separat secretul comercial, pe de o parte, si secretul
bancar, pe de alta parte.
secretul bancar este reglementat prin stabilirea drepturilor si obligatiilor partilor in 3 categorii de
raporturi juridice: client-banca; banca-stat si client-stat254. Consideram o asemenea tratare a
problematicii secretului bancar mai corecta, in raport cu pozitia legislatorului din Republica
Moldova: conform codului civil (vezi infra) secretul bancar este analizat in contextul limitat al
relatiilor dintre banca si client aparute in legatura cu deschiderea si gestiunea contului bancar
(art. 467 CC). Un argument in plus in favoarea unei interpretari extensive a limitelor protectiei
secretului bancar, serveste si faptul ca regimul juridic al secretului bancar este jf format ca
compromis intre interesele publice (de asigurare a transparentei activitatii « societatilor bancare)
si cele private (apararea intereselor si dTepturilor clientilor bancilor comerciale) - prin urmare,
este incorect de a analiza secretul bancar doar din perspectiva apararii intereselor private.
De fapt, dificultatea majora in definirea secretului bancar consta in delimitarea categoriilor de
informatii de care dispune o banca comerciala si care pot fi calificate drept secret bancar, cu
toate consecintele legale aferente.
Doctrina defineste in mod eterogen secretul bancar. Spre exemplu, savantul rus Agarkov
considera ca secret bancar este obligatiunea bancii de a mentine confidentialitatea informatiei
referitoare la operatiunile clientilor sai255. Efimova arata ca bancile trebuie
sa asigure secretul operatiunilor, conturilor si depozitelor clientilor si corespondentilor sai256.
Aceste definitii sint in principiu conforme acceptiunea secretului bancar drept orice informatie
aferenta deservirii de catre banci a clientilor sai. Cu alte cuvinte, ne raliem la parerea ca
informatia confidentiala a bancii este o notiune ce include atit informatia confidentiala a bancii,
cit si totalitatea secretelor comerciale ale clientilor sai, de care banca a luat cunostinta in cadrul
deservirii acestora. Daca prima categorie de date formeaza secretul comercial al bancii, cealalta
poate fi definita ca secret bancar. Legislatia bancara a Republicii Moldova nu acorda o atentie
deosebita reglementarii modului de utilizare a informatiei bancare. Prevederile legale in
domeniul, formeaza un sistem de norme precum urmeaza:
normele codului civil.
Articolul 467 stipuleaza ca statul garanteaza secretul depunerilor, integritatea lor si eliberarea la
prima cerere a depunatorului. Consideram aceasta norma neadecvata cerintelor contemporane ale
unei protectii eficiente a confidentialitatii informatiei bancare. Pentru comparare, art. 857 al
Codului civil al Federatiei Ruse raporta la secretul bancar 3 categorii de informatie: informatia
privind conturile deschise la banca; informatia despre operatiunile pe cont; informatia despre
titularii conturilor;
alte legi organice si ordinare care reglementeaza activitatea bancara. Articolul 22 al Legii
privind institutiile financiare257 nu ofera o derinitie a secretului bancar, limitindu-se doar la
indicatia asupra obligatiei persoanelor care au access la secretul comercial25 si la modalitatea de
utilizare a acestor informatii.
Raportul intre secretul comercial si secretul bancar259 este de asemenea complex. Dupa cum s-a
mentionat mai sus, informatia conficentiala bancara include doua componente. Daca luam in
consideratie primul component—informatia care constituie secret comercial al bancii — aceasta
in mod firesc este secret comercial. Totodata, dat fiind faptul ca secretul bancar implica obligatia

95
bancii de a pastra confidentialitatea nu numai a informatiei proprii, ci si a celei obtinute de la
clienti (si referitoare la ei) in cadrul executarii prestatiilor bancare, este evident ca notiunile de
secret comercial si secret bancar nu sint sinonime. Diferentele de baza sint urmatoarele: a.
secretul comercial implica o obligatie cu caracter erga omnes (adica orice persoana obligata nu
va divulga informatia respectiva), spre deosebire de secretul bancar (care mai include si raporturi
intre numai doua parti: banca-client);
b. secretul comercial este definit de banca printr-un act unilateral, pe cind secretul bancar este
definit prin lege sau alte acte normative;
c. daca secretul comercial obliga la pastrarea confidentialitatii asupra continutului lui, secretul
bancar - asupra insasi existentei lui (adica a existentei relatiilor intre client si banca);
d. divulgarea secretului comercial e determinata de rationamentul profitabilitatii, pe cind
divulgarea secretului bancar este mai curind o masura fortata;
e. confidentialitatea secretului comercial este incurajata prin profitul aferent mentinerii
informatiei respective in secret, pe cind confidentialitatea secretului bancar este asigurata prin
efectul legii si sub pericolul sanctiunilor.
Particularitatile mentionate justifica, pe de o parte, distinctia intre secret comercial si secret
bancar, iar pe de alta parte, asemanarea intre secretul bancar si secretul profesional (secretul
medical, notarial, judiciar etc). Similaritatea decurge din faptul, ca in toate aceste cazuri
detinatorul informatiei confidentiale nu este direct interesat in punerea ei la dispozitie, iar insusi
caracterul confidential al acestei informatii este definit si sanctionat prin lege in scopul apararii
drepturilor si intereselor persoanelor care au pus la dispozitia persoanei obligate informatia -
obiect al secretului respectiv, in afara de definirea informatiei care constituie secret bancar, parti
componente ale regimului juridic al secretului bancar sint:
a. modalitatile de acces la informatiile care constituie secret bancar;
b. persoanele care au acces la aceste informatii.
Ambele aspecte sint reglementate in raport cu situatia comunicarii informatiei ce constituie
secret bancar, fara acordul clientului; in cazul consimtamintului clientului, legea nu limiteaza
cercul de informatii sau de persoane carora acest secret bancar poate fi comunicat, sau
modalitatea de comunicare a lui.
in privinta comunicarii informatiei ce constituie secret bancar este necesar de a tine cont de
specificul persoanelor carora aceasta informatie li se ofera. in acest sens, trebuie facut dinstinctia
intre:
a. distribuirea informatiei ce constituie secret bancar, in cadrul traficului interbancar de
informatii confidentiale (ex. cu privire la solvabilitatea sau buna-credinta a clientului). Dat fiind
caracterul inchis al comunitatii bancare, legislatia a mers pe calea permisiunii schimbului de
informatie confidentiala intre banci, cu conditia respectarii obligatiei de nedivulgare a acestei
informatii de catre bancile care in consecinta primesc acces la informatia respectiva. Mai mult
decit atit, este posibila chiar crearea unor entitati, fondate de bancile comerciale pentru scopul
concentrarii, analizei si sistematizarii informatiei respective - solutie care nu numai ar eficientiza
activitatile respective prin scutirea bancilor de necesitatea mentinerii in structura lor a angajatilor
responsabili pentru prelucrarea informatiei mentionate mai sus, ci si ar reduce cheltuielile
aferente. Mentinerea, spre exemplu, a unui registru al neplatnicilor de rea-credinta, ar fi de mare
folos in eficientizarea mecanismelor de achitare prin diverse instrumente de plata. Aceste
rationamente explica de ce in unele tari concentrarea informatiei bancare
mentonate mai sus este ordonata prin efectul legii - spre exemplu, Franta260. Acumularea
informatiei bancare si distribuirea ei contra plata poate fi efectuata si de societati comerciale
special constituite in acest sens, ex. agentia germana „Kreditform", compania americana „Dan &
Bredstritt"261. Datele oferite de agentiile guvernamentale sau comerciale specializate in gestuinea
informatiei bancare sint utilizate nu numai in interese private (ex. evaluarea solvabilitatii unui
potential client al bancii), ci si in interes public (ex. utilizarea de catre stat a informatiei
respective pentru prevenirea si lupta cu fenomenul numit „spalarea banilor"262). b. divulgarea
secretului bancar altor persoane decit bancile. In acest sens, legislatiile bancare prevad in mod

96
exhaustiv lista acestor persoane, cit si cazurile in care acestea pot obtine accesul la informatia
care este calificata drept secret bancar. Astfel, art. 36(2) al Legii privind Banca Nationala a
Moldovei263 stipuleaza ca prevederile primului alineat (pastrarea secretului comercial de catre
functionarii B.N.M. - n.n.) nu se aplica intr-un sir de situatii, cum ar fi:
consimtamintul, exptimat intr-o forma explicita, al persoanei la care se refera informatia;
indeplinirea atributiilor privind informatia publicului264, inclusiv la cererea instantei
judecatoresti, a altor organe competente daca aceasta este prevazut de lege;
controlul de audit extern;
cererea Curtii de Conturi265;
la cererea autoritatilor straine de supraveghere a institutiilor financiare;
cind insesi interesele Bancii Nationale necesita dezvaluirea acestei informatii in cadrul unor
actiuni injustitie.
La categoria „organelor competente" se refera Departamentul de Statistica266, organele
Serviciului Fiscal de Stat267, Departamentul Antimonopol si Concurenta al Ministerului
Economiei si Reformelor268 etc.
Cele mentionate arata ca regimul juridic al protectiei secretului bancar este guvernat nu numai de
legile nemijlocit bancare, ci si de alte acte normative. Accesul la informatia ce constituie secret
bancar se obtine in functie de subiectul in privinta caruia se solicita informatia respectiva. Astfel,
informatia legata de conturile persoanelor fizice este acordata de catre bancile comerciale la
cererea instantelor judiciare, cit si a organelor de cercetare si anteta penala269.
Un alt aspect importat al regimului juridic al secretului bancar este modalitatea de acordare a
informatiilor ce constituie secret bancar. Normele ce guverneaza modalitatea de acordare de
catre bancile comerciale a informatiilor ce constituie secret bancar pot fi conventional clasificate
in patru categorii distincte:
a. normele ce stabilesc conditiile materiale si de procedura pentru solicitarea informatiilor
respective de la bancile comerciale;
b. normele ce determina cercul persoanelor cu functii de raspundere, imputernicite sa solicite
informatiile respective de la bancile comerciale;
c. normele ce stabilesc conditiile de forma a cererii de acordare a informatiilor ce constituie
secret comercial;
d. normele ce guverneaza termenele si responsabilitatea bancilor comerciale. Totodata, este
necesar de indicat ca punerea la dispozitie a informatiilor ce constituie secret bancar are loc nu
numai la solicitarea persoanelor imputernicite de lege — in unele cazuri legislatia cere bancilor
sa prezinte, din initiativa lor, unele informatii, ce constitue secret bancar, unor autoritati publice.
Asa, spre ex., conform articolului 3(13) al Regulamentului privind deschiderea si inchiderea
conturilor la bancile din Republica Moldova, bancile comerciale sint obligate sa informeze
organele fiscale la locul de inregistrare a titularului de cont in termenul prevazut de legislatia in
vigoare despre deschiderea si modificarea conturilor, in afara de conturile persoanelor fizice care
nu practica activitate de antreprenoriat sau alt tip de activitate.
Finalmente, o problema importanta a reglementarii secretului bancar in Republica Moldova este
raspunderea pentru nerespectarea legislatiei privind protectia secretului bancar. Pentru
divulgarea informatiei respective, banca comerciala poate fi trasa la raspundere civila, care este
de natura contractuala270. Legea cu privire la
secretul comercial271 in articolul 14 prevede raspundere disciplinara, materiala, administrativa si
penala pentru divulgarea catre terti a informatiilor ce constituie secret comercial, in conformitate
cu legislatia in vigoare. Problema insa este ca „legislatia in vigoare" practic nu prevede nici o
raspundere concreta pentru asemenea incalcari ale legii, cu exceptia citorva cazuri in care legea
prevede obligatia compensarii daunei materiale cauzate prin aceasta incalcare272.
Prezinta interes compararea prevederilor legislatiei Republicii Moldova cu normele legislatiilor
bancare ale altor state in materia secretului bancar, indeosebi referitoare la modalitatile de acces
la aceasta informatie. in majoritatea statelor dezvoltate informatiile ' ce constituie secret bancar
pot fi obtinute doar la solicitarea instantei judiciare, si in / majoritatea cazurilor doar daca

97
aceasta solicitare este trimisa in cadrul unui proces 1 penal (ex. Germania, Franta). in cadrul
proceselor civile bancile comerciale pot fi obligate sa ofere asemenea informatii confidentiale
doar cind in privinta titularului contului este initiata procedura judiciara de insolvabilitate (1) sau
informatia respectiva este necesara pentru executarea fortata a deciziei judiciare (2) sau insasi
banca comerciala este parte in proces (3).
in tarile sistemului common law solutiile oferite de legislator sint un pic diferite: astfel, spre
exemplu, in conformitate cu legislatia Statelor Unite privind protectia secretului bancar273
continuta in the United States Code, bancile comerciale sint obligate sa tina evidenta
operatiunilor pe conturile clientilor sai si sa informeze organele fiscale despre tranzactiile in
valoare de 10 000 USD. Totusi practica judiciara corecteaza substantial aceasta regula: principiul
dreptului la informatie obliga bancile sa informeze clientii despre orice solicitare de a elibera
informatii despre acestia - caz in care clientilor li se recunoaste dreptul de a contesta in judecata
legalitatea unor asemenea solicitari274. in unele tari protectia secretului bancar este considerata
una din prioritatile reglementarii activitatii bancare, iar accesul la asemenea informatii este
extrem de restrins: la aceasta categorie se refera Elvetia, Liechtenstein, Austria si Luxembourg
(legislatia acestor tari prevede posibilitatea divulgarii informatiei care este secret bancar doar in
cazul in care ea este necesara la judecarea unei infractiuni, iar responsabilitea pentru divulgarea
ilicita a acestor informatii se ridica uneori pina la 20 de ani de privatiune de libertate). Regimul
juridic al secretului bancar, si protectia juridica a confidentialitatii informatiei respective sint
unul din componentele regimului off-shore.
Controlul activitatii bancilor
Obligatiile de raportare a bancilor comerciale
Conform Instructiunii cu privire la modul de intocmire si prezentare de catre banci a rapoartelor
financiare275, bancile, supuse supravegherii de catre Banca Nationala a Moldovei, sint obligate sa
intocmeasca si sa prezinte rapoarte financiare in conformitate cu urmatoarele principii:
rapoartele se prezinta in mod consolidat, continind informatie financiara autentica referitor la
toate filialele bancii;
rapoartele se prezinta pe suport hirtie si magnetic;
toate datele rapoartelor trebuie sa fie completate, iar daca banca nu are nimic de reflectat
referitor la anumite'activitati din raport, categoria respectiva trebuie sa contina un zero;
nu se admit modificari si completari in rapoarte. Rapoartele tiparite trebuie sa fie scrise clar si
citet;
rapoartele care nu corespund cerintelor Instructiunii se restituie bancii pentru perfectarea in
modul stabilit. in caz de depistare in rapoarte a unor divergente, greseli si/ sau erori
semnificative, Banca Nationala a Moldovei poate cere prezentarea repetata a rapoartelor cu
introducerea modificarilor si corectarilor corespunzatoare;
banca trebuie sa-si mentina documentele financiare intr-un mod care ar asigura posibilitatea
intocmirii si prezentarii rapoartelor in conformitate cu Instructiunea;
fiecare raport se semneaza de catre doua persoane oficiale autorizate de catre consiliul bancii,
precum si de executorul responsabil;
in rapoarte sumele in lei se rotunjesc pina la un leu. in rapoarte nu trebuie sa figureze bani.
Mijloacele in valuta straina se recalculeaza in lei moldovenesti la cursul oficial al Bancii
Nationale a Moldovei la data gestionara. in rapoartele pe suport hirtie sumele cu semnul minus
se reflecta intre paranteze;
totalurile si subtotalurile din rapoarte trebuie verificate transversal cu categoriile din alte
rapoarte;
inainte de prezentare la Banca Nationala a Moldovei, sumele din rapoarte se confrunta cu
sumele din rapoartele precedente. Daca au loc modificari sau divergente esentiale de la o
perioada la alta, la raport se anexeaza o nota explicativa;
bancile dupa perfectarea rapoartelor aplica controale aritmetice, logice si de calcul;
informatia din aceste rapoarte trebuie sa reflecte starea financiara a bancii la sfirsitul zilei
operationale a perioadei gestionare (luna, trimestru, an etc);

98
 rapoartele se prezinta cel tirziu la data de cincisprezece a lunii urmatoare perioadei gestionare;
bancile trebuie sa tina cont de rezultatele controalelor, efectuate de catre inspectorii Bancii
Nationale, la intocmirea rapoartelor financiare prezentate la urmatoarea data gistionara care vine
dupa examinarea rapoartelor privind controlul la Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a
Moldovei. Instructiunea stabileste 18 categorii de rapoarte:
Raportul 1. Bilantul contabil. Bilantul contabil reprezinta bilantul bancii la sfirsitul perioadei
de comunicare a datelor. El are menirea de a reflecta starea financiara a bancii la data gestionara.
in Bilantul contabil se vor indica conturile claselor active, obligatiuni si conturile de capital.
Raportul 2. Raportul de profit si pierderi. in raportul dat se reflecta veniturile si cheltuielile
bancii pe baza de acumulare.
Raportul 3. Credite si leasing financiar. in raportul mentionat se reflecta valoarea tuturor
creditelor si leasingului financiar pina la scaderea marimii formate a fondului de risc (contul
reducerii pentru pierderi la credite). Fiecare categorie de credite din raport se reflecta fara
dobinda sporita, ce urmeaza a fi primita. Tranzactiile intre banca si filialele acesteia nu se
reflecta in raport.
Raportul 4. Active expirate si fara dobinda. in acest raport se indica informatia referitor la
activele expirate ale bancii raportoare si cele pe care nu se acumuleaza dobinda (fara dobinda).
Aceasta informatie da posibilitatea administratiei bancii sa tina in cimpul de vedere volumul
activelor, inclusiv al creditelor expirate a caror incasare in intregime este problematica. Se indica
creditele, leasingurile financiare si alte active expirate sau pe care nu se acumuleaza dobinda,
indiferent daca sint sau nu asigurate, garantate de Guvern sau altele. Fiecare categorie din raport
se reflecta fara dobinda sporita ce urmeaza a fi primita.
Raportul 5. Anulari contabile ale creditelor, recuperari si modificari in fondul de risc. in
acest raport se contine informatia referitor la modificarile in contul „reduceri pentru pierderi la
credite" (fondul de risc). Aceasta reflecta toate adaugirile si scaderile din contul reduceri pentru
pierderi la credite (fondul de risc) in perioada gestionara. Informatia respectiva da posibilitate
administratiei bancii de a vedea modificarile totale din perioada gestionara in contul reduceri
pentru pierderi la credite (fondul de risc)276. Raportul 6. Clasificarea portofoliului de credite si
formarea fondului de risc. in acest raport este reflectata informatia cu privire la suma creditelor
clasificate in dependenta de riscul rambursarii acestora, precum si suma necesara a fondului de
risc (contul reduceri pentru pierderi la credite)277.
Raportul 7. Credite „mari". in acest raport este reflectata informatia despre creditele mari si
leasingurile financiare mari (in continuare credite) acordate unei persoane sau unui grup de
persoane in interconexiune. Aceasta permite supravegherea „Datoriei
nete la credite" a bancii in conformitate cu Regulamentul nr.3/09 cu privire la creditele
„mari"278.
Raportul 8. Acordarea creditelor persoanelor afiliate. in acest raport se reflecta
creditele si leasingurile financiare (in continuare credite) acordate persoanelor afiliate
(precum definite de Regulamentul nr. 1/09 privind incheierea acordurilor cu persoane
afiliate bancilor comerciale27').
Raportul 9. Depozite. in acest raport sint indicate toate depozitele atrase de catre
banca. Depozitele trebuie sa fie reflectate in categoriile corespunzatoare in dependenta
de tipul depozitului. Toate categoriile depozitelor se exclud reciproc (adica fiecare
depozit poate fi reflectat numai o singura data).
Raportul 10. Calculul capitalului normativ total. Acest raport permite administratiei
bancii si B.N.M. sa evalueze suma capitalului normativ total la data raportului, calculat
conform Regulamentului cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc280.
Raportul 11. Evaluarea suficientei capitalului ponderat la risc. Acest raport indica
informatia cu privire la credite, clasificate in functie de ponderea riscului nerambursarii
acestora - criteriu pentru calculul suficientei capitalului ponderat la risc. Raportul
permite evaluarea de catre banca raportoare si de B.N.M. a mentinerii nivelului de
suficienta a capitalului ponderat la risc281.

99
Raportul 12. Modificari in capitalul actionar. Raportul respectiv contine urmatoarele
informatii (in dinamica lor) referitoare la capitalul actionar: actiunile preferentiale,
actiunile ordinare, surplusul de capital si profiturile nedistribuite, fondul de rezerva si
fondul de reevaluare a mijloacelor fixe.
Raportul 13. Analiza venitului aferent dobinzii. Acest raport reprezinta analiza totala
a venitului aferent dobinzii. Cu ajutorul ei administratia bancii este in stare sa analizeze
in mod cuvenit componentele venitului aferent dobinzii pentru atingerea scopurilor
sale economice mai eficient.
Raportul 14. Lichiditatea. in acest raport se reflecta informatia cu privire la lichiditatea
bancii, evaluata in conformitate cu Regulamentul cu privire la lichiditatea bancii282.
Raportul 15. Informatie diversa. Raportul respectiv permite Bancii Nationale a
Moldovei de a obtine de la banci informatie cu caracter nefinanciar, care prezinta
interes din punct de vedere al supravegherii (ex. referitor la numirea noilor administratori,
angajarea in noi activitati financiare importante, participarea bancii la capitalul unei
societati comerciale nefmanciare etc.).
Raportul 16. Actionarii bancii. Raportul contine informatia referitor la actionarii bancii
care sint inscrisi in Registrul actionarilor la data raportarii.
Raportul 17. Cotele de participare la capitalul unitatilor economice. in acest raport
se reflecta informatia referitoare la toate cotele de participare la capitalul unitatilor
economice, detinute de banca conform Regulamentului cu privire la detinerea de catre
banci a cotelor in capitalul unitatilor economice283.
Raportul 18. Analiza diferentei scadentelor. in acest raport se reflecta activele,
obligatiunile si conturile conditionale sensibile la rata dobinzii, distribuite pe perioade
de timp conform scadentei acestora (in cazul in care rata dobinzii este fixa) sau conform
perioadei pina la urmatoarea modificare a pretului (in cazul in care rata dobinzii este
flotanta).
O alta obligatiune de raportare este enuntata de Regulamentul cu privire la raportarea
informatiei aferente Balantei de plati284. Conform acestui act, bancile comerciale sint
obligate sa prezinte la B.N.M. raportul 08001/1 „Raport 1-BP privind operatiunile
internationale", care reflecta toate operatiunile bancii pe conturile NOSTRO, VOSTRO
ori LORO, conturile nerezidentilor deschise in bancile rezidente, conturile in valuta
straina (numai pentru operatiunile rezident/ nerezident). Prezentarea acestora este
necesara pentru elaborarea de catre B.N.M. a balantei de plati, definita ca un document
statistic de sinteza pentru o anumita perioada de timp, in care se generalizeaza
tranzactiile economiei nationale cu restul lumii.
Finalmente, conform Regulamentului cu privire la modul de intocmire si prezentare a
rapoartelor privind rata medie pe credite si depozite atrase de bancile comerciale285,
acestea vor prezenta, ca o forma obligatorie de raportare statistica, in mod lunar si
saptaminal, urmatoarele rapoarte:
1. Raport privind rata medie pe creditele acordate de bancile comerciale. Acest
raport reflecta informatia cu privire la rata medie pe creditele acordate de catre
bancile comerciale. Rata medie pe creditele acordate se calculeaza dupa urmatoarea
formula:
S(r. x a.) M. =---------'—'----------, unde
M - rata medie pe credite/ depozite;
a - suma unui credit/ depozit;
r - dobinda anuala la acest credit/ depozit;
j - termenul acordarii creditelor/ atragerii
depozitelor.
2. Raport privind rata medie pe depozitele atrase de bancile comerciale. Acest raport
reflecta informatia cu privire la rata medie pe depozitele atrase de banci de la rezidentii
Republicii Moldova.

100
3. Raport cu privire la rata medie pe creditele interbancare. Acest raport reflecta informatia
cu privire la rata medie pe creditele acordate altor banci (interbancare). Conform argumentarii
B.N.M., rapoartele privind rata medie pe credite si depozite atrase reprezinta o forma obligatorie
de raport statistic al bancilor comerciale necesare pentru perfectionarea dirijarii resurselor
creditare si analiza utilizarii lor. Acestea se prezinta Directiei Statistica a B.N.M. in mod
saptaminal (conform unui grafic special) si lunar (nu mai tirziu de data de zece a lunii
urmatoare).
Finalmente, in conformitate cu Instructiunea privind rapoartele anuale ce reflecta unele
operatiuni ale bancilor in valuta286, bancile comerciale au fost obligate sa prezinte B.N.M.
(Departamentul Operatiuni Valutare si Relatii Externe) sapte categorii de rapoarte:
1. Raportul privind situatia la conturile in valuta ale persoanelor juridice (codul
formularului 04055). in acest raport se reflecta informatia despre soldurile, rulajele, precum si
despre numarul de conturi (curente, depozite la termen si diverse):
in valuta straina ale persoanelor juridice rezidente si nerezidente (clientii bancii);
in lei moldovenesti ale persoanelor juridice nerezidente (clientii bancii).
2. Raportul privind situatia la conturile in valuta ale persoanelor fizice (codul formularului
04056). in acest raport se reflecta informatia despre soldurile, rulajele, precum si despre numarul
de conturi (curente, depozite la termen si diverse):
in valuta straina ale persoanelor fizice rezidente si nerezidente (clientii bancii);
in lei moldovenesti ale persoanelor fizice nerezidente (clientii bancii).
in raport nu se include informatia privind conturile persoanelor fizice care practica activitate de
antreprenoriat, deschise pentru efectuarea decontarilor in cadrul acestei activitati.
3. Raportul privind imprumuturile si creditele in valuta ale bancii (codul formularului
04057). in acest raport se reflecta informatia ce tine de:
" sumele imprumuturilor (inclusiv in forma de overdraft) in valuta straina primite de catre
banca de la rezidenti;
sumele creditelor (inclusiv in forma de overdraft) in valuta straina acordate de catre banca
rezidentilor;
sumele imprumuturilor (inclusiv in forma de overdraft) in valuta straina si in lei
moldovenesti primite de catre banca de la nerezidenti;
sumele creditelor (inclusiv in forma de overdrafi) in valuta straina si in lei moldovenesti
acordate de catre banca nerezidentilor.
in raport nu se reflecta informatia despre sumele mijloacelorplasate overnight de catre banca,
despre sumele imprumuturilor overnight primite de catre banca, precum si despre sumele
overdraft-urilor la conturile corespondente „NOSTRO" si „LORO". in raport de asemenea nu se
indica dobinda platita/ incasata la imprumuturile primite/ creditele acordate.
«
4. Raportul privind garantiile in valuta acceptate si acordate de banca (codul formularului
04058). in acest raport se reflecta informatia referitor la garantiile (acceptate si acordate de catre
banca) emise in valuta straina si in lei moldovenesti, cu exceptia celor emise in lei moldovenesti
conform carora atit garantii, beneficiarii, cit si principalii garanti sint rezidenti.
5. Raportul privind transferurile internationale ale persoanelor fizice (codul formularului
04059). in acest raport se contine informatia ce tine de sumele transferurilor bancare in valuta
straina si in lei moldovenesti:
primite de catre banca in anul raportat din strainatate in favoarea persoanelor fizice rezidente
si nerezidente;
efectuate de catre banca in strainatate in anul raportat la dispozitiile persoanelor fizice
rezidente si nerezidente.
in sensul Instructiunii se considera ca transferul este efectuat in strainatate, daca banca
beneficiarului transferului este o banca nerezidenta. Se considera ca transferul este efectuat din
strainatate, daca banca din care persoana fizica a efectuat transferul este o banca nerezidenta.
6. Raportul privind operatiunile cu cecurile in valuta straina efectuate de catre banca

101
(codul formularului 04060). in acest raport se reflecta informatia ce tine de acceptarea (inclusiv
la incaso) si emiterea (eliberarea) de catre banca in anul raportat a diferitelor tipuri de cecuri in
valuta straina la efectuarea diferitelor operatiuni, inclusiv la dispozitiile clientilor.
7. Raportul privind sumele numerarului depuse in conturile agentilor economici rezidenti
pentru exportul de marfuri/ servicii (codul formularului 04061). in acest raport se reflecta
informatia ce tine de sumele numerarului in valuta straina (inclusiv cecurilor de calatorie) si in
lei moldovenesti depuse in anul raportat in conturile agentilor
economici rezidenti drept achitare pentru exportul de marfuri/ servicii. Aceste raporturi se
prezinta anual B.N.M. Principiile formarii raporturilor sint asemanatoare celor indicate in
Instructiunea cu privire la modul de intocmire si prezentare de catre bancile comerciale a
rapoartelor financiare287.
Evidenta contabila a activitatilor bancare
Aceasta se efectueaza in conformitate cu Planul de conturi nr. 55/11-01 al evidentei contabile in
banci si alte institutii financiare din Republica Moldova Nr.55/11-01 din 26.03.97288. Din
momentul intrarii in vigoare a noului plan de conturi, nu a fost totusi abrogata vechea redactie289
- ea a fost in vigoare pina la 31 decembrie 1997290. Planul de conturi are drept menire
organizarea tinerii evidentei contabile, asigurarea utilizatorilor cu informatia economica si
administrativa necesara, precum si intocmirea darilor de seama financiare si a altor rapoarte
stabilite. Structura planului de conturi se axeaza pe principiul gruparii conturilor active si pasive
in sapte clase:
Conturi active
Clasa 1 - Active
Clasa 5-Cheltuieli
Conturi pasive
Clasa 2 - Obligatiuni
Clasa 3 - Capital actionar si rezerve
Clasa 4 - Venituri Alte conturi
Clasa 6 - Conturi conditionale
Clasa 7 — Conturi memorandum
Tabelul 1. Structura planului de conturi ale bancilor comerciale
in limita fiecarei clase conturile sint unite in grupe dupa destinatia lor economica, in clasa
„Active" conturile sint repartizate in ordinea descresterii lichiditatii. Pentru evidentierea in clase
a grupelor de conturi, iar in grupe, a conturilor aparte, este folosit principiul ierarhic. Ierarhia
claselor, grupelor, conturilor e reflectata cu ajutorul sistemului de notatii numerice. Pentru
notarea conturilor concrete se foloseste numarul din patru cifre. Prima cifra a numarului contului
reprezinta clasa contului, indicind apartenenta la active, obligatiuni, capital actionar, venituri,
cheltuieli, conturi conditionale sau conturi memorandum. A doua si a treia cifra reprezinta grupa
contului care grupeaza conturi cu apartenenta economica omogena. A patra cifra reprezinta
obiectul concret al evidentei.
Conturile sint multivalutare. Folosirea Planului de conturi se simplifica prin aplicarea
principiului sincronizarii ultimelor trei cifre din numerele conturilor claselor „Venituri" -
„Active" si „Cheltuieli" - „Obligatiuni".
Soldurile conturilor claselor „Active", „Obligatiuni", „Capital actionar si rezerve" se folosesc la
intocmirea „Darii de seama privind starea financiara (bilantul contabil)", iar
soldurile conturilor claselor „Venituri" si „Cheltuieli" se folosesc pentru intocmirea „Darii de
seama cu privire la venituri si cheltuieli".
Evidenta pe conturile primelor cinci clase se efectueaza dupa metoda dublei inscrieri, in afara de
Planul de conturi si descrierile conturilor, in activitatea lor practica bancile se calauzesc si de alte
acte normative ale B.N.M. , reglementind tinerea evidentei contabile, precum si de Standardele
nationale ale evidentei contabile. Unul dintre acestea este Standardul national de contabilitate
30 ..Dezvaluiri in rapoartele financiare ale bancilor si altor institutii financiare"291.
Auditul bancilor comerciale

102
Principiile de baza referitor la auditul bancilor comerciale sint stabilite de art. 34-35 al legii cu
privire la institutiile financiare, conform carora toate bancile sint obligate sa incheie contract cu o
firma de audit, agreata de B.N.M.. Functiile auditorului sint de a: "a) acorda asistenta in tinerea
evidentei contabile in conformitate cu principiile stabilite de Banca Nationala;
b) intocmi un raport despre activitatea anuala a bancii; si un aviz despre veridicitatea cu care
darile de seama reflecta starea financiara a ei;
c) controla corectitudinea metodelor si procedeelor de audit si de control intern si a face
recomandari de remediere;
d) informa Banca Nationala despre orice actiune frauduloasa comisa de functionarii bancii "sau
ai filialelor ei, precum si despre orice neregula din administrarea si din efectuarea operatiunilor
care ar putea conduce la pierderi materiale pentru banca sau filiala sa.
Conform legii, in banca ale carei active nu depasesc suma stabilita de Banca Nationala292
functiile de audit pot fi exercitate de un expert contabil sau de un contabil autorizat din banca
aprobat de Banca Nationala. Banca, in termen de 4 luni de la incheierea anului financiar, va
publica, in ziarele de circulatie generala, precum si in ziarele din localitatile in care banca are
unititi teritoriale, bilantul si avizul auditului extern si va edita raportul anual, eliberind gratuit
publicului copii de pe acesta din urma. Prin urmare, auditul bancar ca activitate de verificare a
legalitatii activitatii bancii, beneficiaza de cadrul juridic aparte, fapt ce reflecta specificul acestei
activitati in sistemul bancar. Particularitatile cadrului normativ se manifesta atit in persoanele
licentiate de a efectua auditul bancar, cit si procedura de efectuare a acestuia. Prima reglementare
a B.N.M. in materie de audit bancar a contituit-o Regulamentului Nr. 34/09-01 cu privire la
eliberarea certificatului de calificare a auditorului
bancar293 (rus. IIpaBHJiaJVg 34/09-01 o nopn/rice nojiyHeiras KBanHijfflKauHOHHoro
y/iocTOBepeHHfl 6aHKOBCKoro ayHTopa). Conform lui, activitatea de audit bancar se
desfasoara in baza autorizatiei Ministerului Finantelor, eliberata in conformitate cu legislatia in
vigoare294, si certificatului comisiei de atestare a Bancii Nationale a Moldovei. Atestarea se
realizeaza de catre o comisie, aprobata de Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a
Moldovei. Persoanele care au primit certificatul de auditor bancar pot practica activitatea de
audit numai in numele firmelor de audit, avind licenta de stat in vederea efectuarii auditului
bancar, eliberata de Ministerul Finantelor. Certificatul de calificare al auditorului bancar se
elibereaza pe un termen de 2 ani.
O a doua reglementare, care stabileste principiile si modalitatea de efectuare a auditului bancar,
este Regulamentului cu privire la modul de intocmire si prezentare a rezultatului auditului295.
Conform prevederilor titlului II din acest act, auditul bancar trebuie sa fie efectuat in
conformitate cu Standardele Internationale de Audit si Standardele Nationale de Contabilitate din
Republica Moldova elaborate in baza celor internationale. Rezultatul inspectiei auditorului
bancar sint raportul si avizul de audit, care trebuie sa corespunda art. 43 (l)(b). in plus, auditorul
prezinta bancii asa-numita Scrisoare pentru management. Aceasta este, conform standardelor
internationale de contabilitate, un document adresat consiliului bancii cu privire la controalele
interne si procedeele de lucru ale bancii care au fost examinate in decursul auditului. Auditorul
are prerogativa de a mentiona oricare problema care, in opinia sa, necesita atentia consiliului
bancii. Auditorul va fi obligat sa prezinte nu mai tirziu de 30 aprilie a fiecarui an consiliului
bancii si concomitent Bancii Nationale a Moldovei (Departamentulu Reglementare si
Supraveghere Bancara) documentele nominalizate, in limba de stat. La rindul sau, nu mai tirziu
de 30 aprilie a fiecarui an, banca va prezenta Bancii Nationale a Moldovei:
a) o copie a ziarului(ziarelor) de circulatie generala unde au fost publicate bilantul si avizul
auditului extern;
b) o copie a raportului anual al bancii, anexind o confirmare scrisa ca va elibera gratuit
publicului copii de pe aceasta din urma.
3.5. Alte institutii financiare Lombardurile
Notiunea
Lombardurile sint definite prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova „Pentru aprobarea

103
Regulamentului cu privire la modul de organizare, functionare si licentiere a activitatii
lombardurilor", nr. 204,28.03.1995296 drept „institutii creditare, care ofera populatiei posibilitatea
de a-si pastra obiectele de uz personal si casnic, precum si de "a primi imprumuturi cu
amanetarea acestor obiecte". Din definitia de fata pot fi deduse doua functii de baza ale
lombardurilor: a) depozitul obiectelor de uz personal si casnic; b) acordarea creditelor cu
amanetarea acestor obiecte. Lombardul nu are dreptul sa practice alte genuri de activitati. Pe de
alta parte, lombardul nu are dreptul sa primeasca in pastrare si ca amanet urmatoarele:
valuta straina;
hirtii de valoare;
obiecte care nu apartin persoanelor fizice cu drept de proprietate privata;
bunuri imobiliare;
obiecte de anticariat sau alte obiecte vechi;
monede din metale pretioase;
metale si pietre pretioase care constituie materie prima, deseuri sau obiecte cu destinatie
tehnica si de productie;
mijloace de transport (exceptind bicicletele si motoretele).
Denumirea completa si cea abreviata a lombardului trebuie sa contini cuvintul „Lombard". Nici
o persoana juridica, cu exceptia lombardurilor, nu este in drept sa includa in denumirea sa
cuvintul „Lombard" sau sintagmele cu acelasii sens297. Lombardul poarta raspundere materiala,
in conditiile legii, pentru obiectele primite in pastrare sau cele lombardate. El este obligat sa
asigure obiectele primite in pastrare si cele lombardate in suma valorii bunurilor conform
evaluarii efectuate la amanetarea sau primirea lor in pastrare prin intelegerea partilor. Lombardul
nu are dreptul sa foloseasca obiectele depuse in pastrare sau ca amanet si nici sa le dea in
folosinta altor persoane fizice si juridice. Obieciele receptionate spre pastrare sau ca amanet
trebuie sa fie depozitate in incaperile lombardului in conditii care sa asigure integritatea lor.
Lombardurile isi desfasoara activitatea numai dupa obtinerea licentei pentru activitate, eliberate
de Ministerul Finantelor.
Licentierea
Pentru a efectua operatiuni cu metale si pietre pretioase lombardul trebuie sa fie inregistrat si la
Camera de Stat pentru Supravegherea Marcarii de pe linga Ministerul Finantelor, care ii
elibereaza adeverinta respectiva de inregistrare.
Conditiile si modul de constituire
Capitalul statutar al lombardului nou-infiintat trebuie sa constituie o suma echivalenta cu cel
putin 25 000 dolari S.U.A. pentru municipii sau 15 000 dolari S.U.A. pentru localitati rurale,
conform cursului Bancii Nationale a Moldovei la data fondarii lombardului. Fondatorii
lombardului sint obligati sa-si depuna integral aportul in fondul statutar pina la data primirii
licentei pentru practicarea activitatii in domeniul. Marimea sumei evaluarii obiectelor,
receptionate de catre lombard spre pasirare, si a sumelor imprumuturilor, acordate cu amanetarea
obiectelor, nu trebuie sa depaseasca volumul capitalului statutar.
Lombardul este obligat sa mentina un fond de rezerva in marime nu mai mica de 15% din
marimea capitalului statutar.
Activitatile lombardului
Lombardurile stabilesc de sine statitor preturile si tarifele la serviciile prestate de ele. Lombardul
este obligat sa stabileasca Regulile de lucru care sint coordonate de comun ', acord cu organul ce
a eliberat licenta pentru activitate si cu organul administratiei publice locale, pe teritoriul caruia
este amplasat lombardul, si aprobate de conducerea acestuia. Ele trebuie sa fie accesibile
clientilor si sa corespunda cerintelor legislatiei Republicii Moldova si prezentului Regulament.
Lombardul primeste de la cetateni obiecte in pastrare sau ca amanet pentru acordarea
imprumutului la prezentarea pasaportului sau a altui document care il substituie. La
receptionarea obiectelor spre pastrare, lombardul elibereaza chitante nominative de depozit,
care au putere de contract, incheiat intre parti. La acordarea imprumutului lombardul elibereaza
bilete nominative de amanet. Formularele chitantelor de depozit si a biletelor de amanet se

104
elibereaza de catre lombard si se coordoneaza cu Ministerul Justitiei. Chitantele de depozit si
biletele de amanet sint obiecte de evidenta stricta, se completeaza in doua exemplare sub un
numar. Primul exemplar se inmineaza clientului, iar cel de-al doilea ramine la lombard.
Eliberarea si restituirea lor se consemneaza intr-un registru.
La expirarea tenrienului grevazutin£Qntract, lombardul este imputernicit sa-si valorifice
creantele din contul valorii bunurilor primite la pastrare sau cu titlu de amanet, daca legea nu
prevede altfel.
Daca la expirarea termenului prevazut in contract persoana care a depus obiectele in pastrare sau
ca amanet nu s-a prezentat pentru a le primi, lombardul este obligat sa le pastreze inca trei luni.
Dupa expirarea acestui termen lombardul transmite obiectele nereclamate unitatilor comerciale
pentru a le vinde pe principii de comision. Obiectele din metale si pietre pretioase (inclusiv
ceasurile in corp de aur, margaritarele etc.) se
transmit de catre lombard Vistieriei de Stat in modul stabilit de Ministerul Finantelor. Din suma
incasata de la vinzarea obiectelor se achita plata pentru pastrare, imprumuturile acordate si
dobinzile pentru ele si cheltuielile de vinzare, iar soldul sumei lombardul il restituie posesorului
chitantei nominative de depozit sau al biletului nominativ de amanet, la prezentarea lor. Soldurile
sumelor, nereclamate timp de trei ani din ziua comercializarii obiectelor, cel tirziu la o luna de la
expirarea acestui termen, se fac venit la bugetul de stat.
Receptionarea obiectelor de uz personal si casnic
La receptionarea de catre lombard a obiectelor de uz personal si casnic in pastrare plata se
percepe pentru tot termenul de pastrare convenit. La receptionarea de catre lombard a obiectelor
ca amanet, plata pentru pastrare, precum si dobinda pentru imprumut se percepe la rambursarea
imprumutului pentru intreg termenul de aflare a obiectelor in lombard. Calculele se efectueaza
pentru o jumatate de luna.
Acordarea imprumuturilor cu amanetul obiectelor de uz personal si casnic
imprumuturile se acorda in valuta nationala a Republicii Moldova. Marimea imprumutului
eliberat cu amanet nu trebuie sa fie mai mica de 75 la suta din suma evaluarii obiectelor de uz
personal si casnic amanetate. La amanetarea obiectelor din metale si pietre pretioase, inclusiv cu
margaritare, si a ceasurilor din corp de aur imprumutul trebuie sa constituie cel putin 90 la suta
din suma evaluarii. Totusi lombardul este in drept sa stabileasca un nivel mai inalt al
imprumutului, eliberat pe un bilet de amanet. Numarul imprumuturilor acordate unei persoane pe
bilete de amanet separate nu se limiteaza. Obiectele evaluate in suma sub 10 lei nu se primesc in
pastrare sau ca amanet.
Asociatiile de economii si imprumut
Conform definitiei din legea Republicii Moldova „Privind asociatiile de economii si imprumut
ale cetatenilor" nr.l505-XIII din 18.02.1998298, asociatia de economii si imprumut ale cetatenilor
este o organizatie necomerciala cu statut juridic special, care primeste ca depuneri economiile
personale ale membrilor sai si le acorda imprumutuiri cu destinatie speciala, nu are ca scop
obtinerea de profit (venit) si nu-1 repartizeaza intre membri, daca este obtinut, ci il indreapta spre
dezvoltarea sa. in acelasi sens, art. 2(2) precizeaza ca asupra asociatiilor de economii si
imprumut ale cetatenilor nu se extinde actiunea actelor normative care reglementeaza activitatea
institutiilor financiare, in consecinta: a) cerintele fata de activitatea asociatiei (inclusiv cele
prudentiale) sint aprobate de guvern; b) asociatia este reglementata de un organism special de
stat -organul de stat pentru supravegherea activitatii AEIC. Consideram aceasta definitie
vulnerabila unor critici de concept. Conform notiunii
institutiei financiare, aceasta are drept obiect al activitatii atragerea depozitelor sau
echivalentelor acestora netransferabile prin intermediul diferitelor mijloace de plata, cit si
acordarea din contul lor a creditelor sau investirea lor pe propriul cont si risc. Or, conform
definitiei mentionate mai sus, combinarea operatiilor active si a celor pasive este si o trasatura a
asociatiei299. Din momentul in care creditele respective sint acordate in baza unor conditii
comerciale (asociatia percepind dobinda sa pentru operatiunile de creditare), faptul utilizarii
beneficiului pentru dezvoltarea asociatiei este irelevant si insuficient pentru a le exclude de sub

105
incidenta reglementarilor ce vizeaza institutiile financiare.

TITLUL IV. Operatii bancare pasive

4.1.Caracteristica generala a operatiilor bancare pasive Introducere
Dupa cum s-a mentionat in doctrina, rolul esential al operatiunilor bancare passive este atragerea
disponibilitatilor banesti pentru crearea fondului de credit al bancii: „sursa creditului ca
operatiune activa o constituie asadar depozitele, rezultatul operatiunilor passive"300. Aceasta
deosebeste imprumutul civil de creditul bancar -daca primul este acordat de imprumutator din
propriile fonduri, creditul bancar se acorda de bancher din contul mijloacelor straine, atrase ca
rezultat al operatiunilor pasive.
Reglementarile de baza in materie de depozite le gasim in capitolul 25 al Codului Civil
„imprumutul"301. Art. 271 al codului defineste imprumutul drept un contract, in baza caruia o
parte (imprumutatorul) transmite celeilalte parti (imprumutatului) in proprietate (in administrare
operativa) bani sau lucruri, determinate prin genul lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie
imprumutarorului aceeasi suma de bani sau aceiasi cantitate de lucruri de acelasii gen si calitate.
Contractul de imprumut este sinalagmatic, real (art. 271 (2) indicind ca „contractul de imprumut
se considera incheiat in momentul transmiterii banilor sau lucrurilor.") si gratuit („... iar
imprumutatul se obliga sa restituie imprumutarorului aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate
de lucruri de acelasi gen si calitate"). Totusi pentru unele categorii de imprumuturi codul civil
stabileste posibilitatea incasarii dobinzii:
conform art. 273, dobinda poate fi incasata in cadrul operatiilor de imprumut ale caselor de
ajutor reciproc si lombardurilor obstesti. in ceea ce priveste casele de ajutor reciproc, art. 277
stipuleaza ca casele de ajutor reciproc obstesc de pe linga comitetele sindicale ale
intreprinderilor, institutiilor, organizatiilor acorda muncitorilor si functionarilor imprumuturi atit
pe temen lung, cit si pe termen scurt. Pe de alta parte, conform p. 22 al Regulamentului cu
privire la modul de organizare, functionare si licentiere a activitatii lombardurilor302, aceste
organizatii pot percepe dobinda pentru operatiunile de creditare;
art. 275 stipuleaza ca operatunile de imprumut ale bancilor si altor institutii creditare sint
reglementate de legislatie. Prezentul articol face referinta, in primul rind, la Legea institutiilor
financiare si la actele normative ale B.N.M. in materie.
Articolul 3 al Legii institutiilor financiare303 defineste depozitul ca o „suma de bani depusa care:
a) urmeaza sa fie rambursata fie la vedere, fie la termen, cu sau fara dobinda ori cu orice alt
beneficiu, fie in conditiile convenite in comun de catre deponent (persoana care depune banii)
sau de imputernicitul acestuia si de depozitar (persoana care accepta banii spre pastrare); b) nu se
raporta la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare; c) este atestata
sau nu de orice evidenta scrisa ori de orice chitanta, certificat, nota sau de un alt document al
depozitarului". Printr-o interpretare a regulii in cauza, se evedentiaza urmatoarele categorii de
depozite:
depozitele la vedere. Acestea pot fi retrase in orice timp de client, banca oferindu-i in schimb
o dobinda mai modesta sau chiar refuzindu-i aceasta (in situatia in care se considera ca banca
este cea care face un serviciu clientului);
depozite la scadenta (la termen). Acestei categorii de clienti banca le plateste o dobinda mai
ridicata, aceasta deoarece avind certitudinea plasamentului de fonduri pe o perioada de timp
prestabilita, banca le fructifica, obtinind astfel mijloacele pentru plata dobinzilor mai ridicate
pentru depozitele la termen;

106
 depozite in cont curent. Aceasta categorie este asemanatoare depozitelor la vedere, in ceea ce
priveste dreptul titularului de a dispune in orice moment de mijloacele de pe cont - totusi
particularitatea depozitelor in cont curent rezida in dreptul titularului de a opera in orice timp
depuneri pe cont, astfel avind posibilitatea de a mari sau micsora soldul restant.
Totodata, legea institutiilor financiare evidentiaza ca o notiune aparte depozite personale
- depozite ale persoanelor fizice in limite stabilite de Banca Nationala pentru banci.
Prin opozitie, se poate conchide ca legea institutiilor financiare contine si clasificarea
depozitelor in functie de deponent - depozitele personale si depozitele persoanelor
juridice.
Din analiza normelor mentionate mai sus pot fi deduse citeva concluzii:
a) legea nu face distinctie intre regimul juridic al depozitelor la vedere si celor la termen, de
altfel ca si intre cel al depozitelor cu dobinda si celor fara dobinda. Aceasta ofera flexibilitate
maxima reglementarilor in materie de depozit: incepind de la depozitele la vedere purtatoare de
dobinda si incheind cu depozitele la termen fara dobinda. Legea nu contine reglementari
nuantate in acest domeniul, dupa modelul altor legislatii: ex. in Rominia se interzice plata
dobinzii pentru depozitele nebenevole (ex. depozitele facute pe contul instantelor in cazurile
prevazute de lege) (1), in Franta decizia Consiliului national de creditare din 8 mai 1969
interzice acordarea dobinzii pentru depozitele la vedere (2) etc;
b) in legislatia Moldovei depozitul de fonduri nu constituie monopolul bancilor- alte institutii
financiare de asemenea pot atrage depozite personale. Totusi institutiile financiare existente nu
sint autorizate prin hotaririle respective ale guvernului de a atrage depozite304, iar acele institutii
nebancare care au dreptul de a atrage depozite fie
nu sint calificate prin lege ca institutii financiare (ex. asociatiile de credit si economii), fie in
genere nu nimeresc sub incidenta normelor de drept bancar emise de B.N.M. (ex. Banca de
Dezvoltare si Investitii a Moldovei). O situatie similara exista si in unele tari vecine — ex. in
Rominia sint autorizate de a atrage fonduri si Casele de Economii si Consemnatiuni. in alte tari
depozitul de fonduri constituie monopolul institutiilor de credit — ex. Legea franceza nr. 84-86
din 24 ianuarie 1984 referitoare la activitatea si controlul institutiilor de credit prevede in art. 10
ca este interzis oricarei persoane si oricarei alte intreprinderi alta decit o institutie de credit sa
primeasa din partea publicului depozite de fonduri la vedere sau la un termen sub doi ani, sub
sanctiune penala305. in literatura de specialitate se mai mentioneaza si alte categorii de depozite,
cum ar fi depozitele in cont curent. Specificul acestora consta in faptul ca, desi deponentul poate
retrage oricind sume pe masura nevoilor sale, el poate totodata opera si depuneri pe cont,
mentinind soldul fluctuant.
Documentele ce atesta constituirea depozitelor de fonduri la banca - certificatele de depozit, sau
bonurile de casa — sint titluri de credit, care prin negociabilitatea lor se apropie de titlurile de
valoare (gratie capacitatatii detinatorului lor de a le comercializa pe piata fara a recurge la
retragerea depozitului bancar).
in unele tari ale lumii exista sisteme centralizate de asigurare a depozitelor. Drept exemplu poate
servi Federal Deposit Insurance Corporation, constituita in S.U.A. la 01 ianuarie 1934. in cadrul
acestui sistem fiecare cont al bancilor sau asociatiilor de economii este asigurat pina la valoarea
maxima de 100 000 USD. Mai mult decit atit, criteriul asigurarii depozitelor este in unele tari
utilizat ca fundament pentru delimitarea bancilor de alte institutii financiare306.
Contul bancar
Contul bancar indeplineste doua functii:
" functia de instrument al tehnicii contabile. in acest sens, contul bancar se prezinta sub forma
unui tablou al creantelor (inscrise la compartimentul „CREDIT") si al datoriilor (inscrise la
compartimentul „DEBIT") reciproce existente intre doi corespondenti. Ca efect, contul bancar
reflecta soldul provizoriu (adica diferenta _dintre debit si credit), care poate fi pozitiv sau negativ
(sold debitor sau creditor), probat prin extrasul contului care contine o expunere cronologica a
operatiunilor pe cont si pe care banca e obligata sa-1 elibereze periodic clientilor sai. in aceasta
functie, contul bancar este deseori asimilat conceptului de cont curent contabil;

107
 functia de instrument juridic de realizare a operatiunilor bancare - vezi compartimentul
4.2.Notiunea si caracteristica generala a contractului contului bancar, infra. Privita sub prisma
acestei functii, institutia contului bancar este sinonima cu contractul contului bancar.
Varietatile conturilor
Datorita multiplelor functiuni penare le indeplineste, contul bancar cunoaste_o mare diversitate.
Contul de depozit, instrument al executarii contractului de depozit bancar, este menit sa
inregistreze operatiunile prin care depozitul initial este diminuat sau este majorat. El indeplineste
exclusiv functia de reglementare a creantelor reciproce, fara a fi in acelasi timp instrument de
garantie.
Cont de economii (fr. compte d'epargne, engl. savings account), varietate a contului personal,
reprezinta instrumentul contabil de realizare a unui contract de depozit de economii, fara
eliberarea unui libret. Varietati: contul de economii pentru cumparare sau construire de locuinta;
contul de economii la termen, contul de economii in valuta; contul pentru plata salariului.
Contul curent (de disponibilitati), instrument de realizare a contractului de cont curent,
indeplineste ambele functiuni: de reglementare a creantelor reciproce si de garantie, fiind
destinat sa inregistreze in mod cronologic o serie de operatiuni succesive. Ca instrument al
tehnicii contabile el poarta denumirea de „cont curent" chiar si atund cind este utilizat pentru
executarea unui contract de depozit sau de deschidere de credit. in acceptiunea sa juridica,
contractul de cont curent presupune indeplinirea cumulativa a tuturor functiilor specifice care il
disting atit de contractul de depozit, cit si de contractul de credit.
Contul pasant (ocazional, provizoriu, fr. compte divers, engl. sundries account) care se
utilizeaza pentru operatiuni izolate cum sint: emiterea unul acreditiv in favoarea unui tert care va
opera restituiri din acest cont; cumparari sau vinzari de aur; subscrierea de actiuni sau de
obligatiuni etc. in general este destinat tranzactiilor care se compenseaza, fiind rezervate
persoanelor care nu au deschis un cont la acea banca. Contul colectiv, avind ca titulari mai
multe persoane, se poate infatisa ca un cont conjunct (fara cote prestabilite) sau ca un cont in
indiviziune (cu cote-parti determinate la deschiderea contului). Aceasta varietate de cont este
utilizata in investitiile care se executa de catre mai multi antreprenori impreuna sau in cazul unor
operatiuni bancare speciale care trebuie sa fie realizate de mai multe persoane impreuna.
Cotitularii contului pot da mandat reciproc de reprezentare pentru efectuarea operatiunilor in
contul colectiv. in lipsa unui asemenea mandat, operatiunile in cont se pot efectua numai pe baza
ordinului semnat de toti cotilularii. in contractul de cont colectiv, cotitularii declara ca pentru
toate operatiunile efectuate in acest cont ei vor fi responsabili solidar si indivizibil. in cazul
contului conjunct (fr. compte joint, engl. joint account) fiecare dintre titulari poate dispune
singur de fondurile comune chiar si dupa decesul unuia sau al tuturor celorlalti titulari.
Contul contencios este o varietate a conturilor, al carei specific consta in faptul ca functionarea
lui este subordonata acordului bancii (de exemplu, contul de depozit de titluri incredintate bancii;
gaj pentru garantarea rambursarii unui credit). Contul NOSTRO. O banca desemneaza prin
aceasta denumire contul deschis de ea la alta banca.
Antonimul contului NOSTRO este contul LORO: respectiv, contul altei banci deschis in banca
ce gestioneaza contul LORO - in ea titularul contului este cunoscut numai de un cerc restrins de
persoane din banca; toate operatiunile in cont se desfasoara fara mentionarea numelui titularului.
4.2. Notiunea si caracteristica generala a contractului contului bancar
in aceasta calitate, contul bancar este un contract complex ce include: i) o conventie cu privire la
reglementarea creantelor si datoriilor reciproce existente intre corespondenti; b) in cazul contului
curent - o conventie de garantie, prin compensatia careia se produce automat intre articolele de
credit si cele de debit, care se garanteaza reciproc: creantele dintr-un articol garanteaza datoriile
din alt articol.
Din punct de vedere juridic, relatiile legate de depunerea fondurilor clientului in banca se
legalizeaza prin incheierea contractului de cont de depozit de fonduri in banca. Aceasta este
conventia incheiata intre banca si clientul acesteia pentru constituirea unui depozit bancar si
efectuarea operatiunilor cu disponibilul acestui cont in sensul diminuarii depozitului initial,

108
banca avind dreptul de a dispune de aceste fonduri in propriul sau interes dar si obligatia de a le
restitui la cererea deponentului. Depozitul bancar se deosebeste de depozitul civil, reglementat
prin capitolul 33 al Codului Civil prin urmatoarele trasaturi:
contractul civil de depozit este in principiu un contract cu titlu gratuit (daca contrariul nu este
stabilit prin lege sau contract- art. 204 al CC), pe cind contractul de depozit de fonduri la banca
este totdeauna oneros, in sensul ca ambele parti urmaresc obtinerea unui beneficiu din incheierea
contractului (chiar in situatia depozitului la vedere nepurtator de dobinda);
" contractul civil de depozit nu permite in principiu depozitarului „sa se serveasca de bunurile ce
i-au fost predate in depozit" (daca contractul nu prevede altfel), spre deosebire de contractul de
depozit de fonduri in banca (in acest caz bancherul nu va fi acuzat de abuz de incredere, cu
exceptia folosirii contrar destinatiei a fondurilor primite de banca pentru un anumit scop - ex.
cumpararea de actiuni sau efectuarea de plati in favoarea unor alte persoane).
in cazul contractului civil de depozit, raspunderea depozitarului este limitata -conform art.
406 a CC, „organizatia, pentru care depozitul constituie unul din scopurile activitatii ei prevazute
de statut (regulament), este scutita de raspunderea pentru pierderea totala sau partiala a bunurilor
si pentru deteriorarea lor, cauzate de forta majora". Bancherul nu poate conta pe regula sus-
mentionata pentru a-si limita raspunderea pentru neintoarcerea depozitului.
4.3. Reglementarea juridica a raporturilor legate de deschiderea, gestiunea si inchiderea
conturilor bancare in Republica Moldova
Caracteristica generala si varietatile conturilor agentilor economici in bancile din
Republica Moldova
Principii generale
in prezent documentul de baza ce stabileste modul de deschidere, reperfectare si inchidere a
conturilor curente, inclusiv subconturilor din institutiile financiare, sucursalele, filialele si
reprezentantele acestora, este Regulamentul privind deschiderea si inchiderea conturilor la
bancile din Republica Moldova3"7. Conform acestui act normativ, regimul juridic al
operatiunilor pasive se bazeaza pe urmatoarele principii (articolul 3):
y monopolul bancilor de a deschide conturi: art. 3(2) stipuleaza ca „bancile deschid / «f
conturi bancare persoanelor fizice si juridice, cu respectarea legislatiei in vigoare
si a prevederilor prezentului Regulament";
obligativitatea pastrarii mijloacelor banesti ale persoanelor juridice, pe conturile bancare.
Acest principiu este exprimat in art. 3(3), formularea caruia extinde obligatiunea mentionata
asupra tuturor intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor indiferent de forma lor juridico-
organizatorica;
" flexibilitatea optiunilor acordate clientilor in ceea ce priveste deschiderea si gestiunea
conturilor. Principiul in cauza este concretizat in paragrafele (4) si (5) ale articolului 3, care
acorda persoanelor fizice si juridice facilitatea deschiderii mai multor conturi in institutiile
bancare ale republicii, cit si dreptul de a gestiona aceste conturi atit personal, precum si prin
reprezentanti;
procedura documentara de deschidere a conturilor in banci. Acest principiu presupune
existenta unei proceduri speciale de deschidere a conturilor in institutiile bancare (1), un
element-cheie al acestei proceduri fiind prezentarea documentelor necesare deschiderii contului,
in conformitate cu cerintele legii (2). Regulamentul consacra acestui principiu paragrafele (6) -
(11). O atentie deosebita este acordata reglementarii cerintelor fata de documentele de
provenienta straina, prezentate in
institutiile bancare ale Republicii Moldova cu scopul deschiderii conturilor - in afara de cerinta
legalizarii acestor documente in conformitate cu prevederile dreptului intern al tarii
solicitantului, se cere legalizarea repetata a lor la oficiul consular de circumscriptie sau la
serviciul consular al ambasadei Republicii Moldova, sau - in lipsa acestora - la Ministerul
Afacerilor Interne. Trebuie de remarcat ca in afara de cerinta autentificari duble, mentionata mai
sus (adica initial in tara de origine, conform dreptului ei intern; apoi la oficiul consular, sau
serviciul consular al ambasadei RM), legea stabileste cerinta autentificarii triple - in unele cazuri

109
a documentelor mentionate: conform paragrafului 7 al Regulamentului, „legalizarea
documentelor efectuata de catre Ambasada Republicii Moldova sau Oficiul Consular
moldovenesc se autentifica (n.n.) la Ministerul Afacerilor Externe". Unica exceptie de la regula
sus-mentionata ofera recunoasterea documentelor, autentificate in tarile cu care Republica
Moldova are relatii bazate pe acorduri bilaterale cu privire la asistenta juridica si raporturi
juridice in materie civila, familiala si penala. Consideram ca aceste formalitati suplimentare nu
faciliteaza deloc accesul persoanelor fizice si juridice straine la serviciile financiare oferite de
bancile locale. O solutie ce ar putea simplifica mult procedura sus-mentionata ar fi recunoasterea
documentelor autentificate in tarile straine, care sint participante la sistemul apostilei, instituit
prin Conventia de la Haga din 1961308;
evidenta fiscala a conturilor si operatiunilor cu mijloacele de pe conturi este stabilita prin
paragraful (13) al art. 3, prin efectul caruia bancile comerciale sint obligate sa furnizeze
organelor fiscale la locul de inregistrare a titularului de cont informatii cu privire la deschiderea
si modificarea conturilor. Aceasta obligatie este valabila doar referitor la conturile persoanelor ce
desfasoara activitate de antreprenoriat. Regulamentul indica obligatia bancilor de a se conforma
cerintelor de raportare, stabilite in acest sens de Inspectoratul Principal de Stat de pe linga
Ministerul Finantelor al Republicii Moldova.
Este necesar de mentionat faptul ca noul Regulament ofera un mecanism un pic diferit de
reglementare a operatiunilor pasive ale bancilor. Originalitatea noului cadru juridic se exprima
in:
universalizarea regimului juridic al deschiderii, modificarii si inchiderii conturilor bancare.
Aceasta se manifesta, in particular, prin extinderea aplicabilitatii Regulamentului fata de
conturile in valuta straina, anterior reglementate prin acte normative distincte.
uniformizarea regimului juridic al deschiderii, modificarii si inchiderii conturilor bancare. Astfel,
daca Instructiunea anterioara clasifica conturile bancare in functie de titularul acestora (sau, mai
corect, in functie de specificul statutului juridic al acestora, si, ca efect, de provenienta
mijloacelor de pe contul lui) in conturi de decontari, curente si bugetare - distinctie ce a fost
abrogata in decembrie 1998, Regulamentul clasifica conturile bancare in: i) conturi curente
(definite in art. 2 ca conturi bancare309 care servesc la inregistrarea in ordine cronologica, in debit
sau in credit, a tuturor operatiunilor ce intervin in cadrul tranzactiilor efectuate de titularii de
cont); ii) conturi de depozit (care pot fi la termen - conturi bancare in care sint depuse mijloace
banesti cu dobinda, pentru o perioada fixata de timp, si la vedere - conturi in care sint depuse
mijloace banesti fara dobinda sau cu dobinda in scopul consumului sau economisiri fara fixarea
termenului de pastrare); iii) conturi de imrumut (conturi bancare deschise pentru inregistrarea
creditelor acorate persoanelor juridice si fizice); iv) conturi provizorii (conturi banacre deschise
temporar pentru acumularea mijloacelor banesti pentru formarea capitalului). Regulamentul
guverneaza si operatiunile pasiveTnferbincare, oferind notiunea conturilor LORO - conturi
bancare deschise de catre o alta banca la banca data310. Conform regulamentului, persoanelor
juridice le pot fi deschise orice tip de conturi din lista mentionata
L
mai sus - facilitate refuzata persoanelor fizice (carora nu le pot fi deschise conturi provizorii"1 si
conturi LORO"2).
Deschiderea conturilor
Principii
Dupa cum a fost mentionat mai sus, noul mecanism de reglementare a operatiunilor bancare
pasive, implementat prin Regulamentul din 1999, si-a extins sfera de aplicare asupra tuturor
tipurilor de conturi deschise in bancile din republica (fara a tine seama de moneda in care au fost
deschise acestea - in lei moldovenesti sau in valuta straina).
Universalizarea regimului juridic al operatiunilor pasive a simplificat si exigentele inaintate
pentru deschiderea conturilor- daca anterior aceste cerinte erau diferentiate in functie de doua
criterii: specificul titularului contului (care se manifesta fie in particularitatile formei de
organizare juridica, fie in tipul proprietatii, fie in specificul activitatii acestuia) (1); si moneda in

110
care se deschide contul (2), acum al doilea criteriu de diferenciere a cerintelor pentru deschiderea
conturilor, a fost abrogat. Pe de alta parte, daca vechea Instructiune (in varianta sa la momentul
abrogarii) cunostea doar un tip de conturi - conturi curente, noul Regulament propune
reglementari pentru mai multe categorii - conturi provizorii, conturi de imprumut, conturi de
depozit etc. (vezi supra).
Asadar, cerintele stabilite prin Regulament pentru deschiderea conturilor in institutiile bancare
ale Republicii Moldova se grupeaza in doua categorii:
in functie de tipul contului deschis;
in functie de specificul statutului juridic al titularului contului.
Ca rezultat, Regulamentul clasifica procedurile de deschidere a conturilor in functie de
cele doua particularitati sus-mentionate, in urmatoarele grupe:
cerinte pentru deschiderea conturilor curente persoanelor juridice rezidente (care se
grupeaza in cerinte generale si cerinte stabilite pentru unele categorii de persoane juridice
rezidente: filialele si reprezentantele, fondurile de investitii, institutiile publice finantate de la
buget);
cerinte pentru deschicferea conturilor curente persoanelor juridice nerezidente
(iarasi clasificate in cerinte generale si cele stabilite pentru unele categorii de persoane juridice
nerezidente: misiunile diplomatice si consulare ale statelor straine, organizatiile internationale
interguvernamentale nonprofit, organizatiile internationale neguvernamentale si alte asociatii de
drept privat nonprofit, reprezentante ale intreprinderilor straine si, in sfirsit, conturile in lei ale
persoanelor juridice rezidente313);
cerinte pentru deschiderea conturilor persoanelor fizice rezidente si nerezidente (grupate
in doua categorii de exigente: cele pentru persoanele care practica activitate de antreprenoriat,
sau alt tip de activitate, si cele care nu practica activitate de antreprenoriat sau alt tip de
activitate);
cerinte pentru deschiderea conturilor provizorii;
cerinte pentru deschiderea conturilor de depozit;
cerinte pentru deschiderea conturilor de imprumut;
cerinte pentru deschiderea conturilor LORO.
Astfel, clasificarea conturilor deschise in institutiile bancare ale Republicii Moldova, in functie
de cerintele de respectat pentru deschiderea lor, se prezinta in mod schematic in felul urmator:
Dupa cum indica schema de mai sus, conturile curente sint variate dupa tipologie, in functie de
particularitatile statutului juridic al titularilor acestor conturi. Totusi aceasta varietate nu este
proprie numai conturilor curente, ci si celorlalte tipuri de conturi (in afara de cele provizorii si
LORO, deschise numai anumitor categorii de persoane) -conturile de depozit si imprumut cunosc
aceeasi diversitate ca si cea indicata in schema de mai jos pentru conturile curente.
in conformitate cu clasificarea mentionata, vom examina in mod separat cerintele pentru
deschiderea conturilor fiecarei categorii. De fapt, aceste cerinte se reduc la lista documentelor-
aceasta este specifica pentru fiecare categorie de conturi din schema de mai sus. Procedura de
deschidere a conturilor este insa uniforma pentru toate categoriile de conturi.
Fiind vorba despre documentele de prezentat pentru deschiderea conturilor, este necesar de
mentionat ca exigentele legale fata de aceste documente se grupeaza in doua categorii:
documente forma si continutul carora nu sint stabilite de legislatia bancara, ci de
alte domenii: ex. cerintele fata de documentele de constituire ale persoanelor juridice (statutul,
contractul de constituire etc.) sint stabilite de legislatia civila a republicii314, cele fata de
documentele de constituire ale organizatiilor internationale (interguvernamentale si
neguvemamentale) - de normele dreptului
international public si ale dreptului international economic etc. documente pentru care legislatia
bancara stabileste cerintele de forma si de continut. Aceasta decurge din specificul acestor
documente - utilizarea lor exclusiva in contextul operatiunilor pasive - fapt ce determina plasarea
normelor ce le reglementeaza in cadrul normelor de drept bancar. Metoda de reglementare a
exigentelor fata de aceste documente este diferita de cea aplicata fata de documentele din prima

111
categorie - normele de drept bancar stabilesc nu numai cerintele generale pentru documentele
respective, ci ofera modele exacte (standardizate) ale acestor documente. Ele sint doua la numar,
formele lor fiind anexate la Regulamentul din 1999 - a) cererea de deschidere a contului, si b)
fisa cu specimene de semnaturi si amprenta stampilei.
Tinind cont de cele mentionate si urmind structura Regulamentului, vom enumera in cele ce
urmeaza documentele necesare pentru deschiderea conturilor indicate in schema de mai sus (1) si
cerintele prezentate fata de fisa cu specimene de semnaturi si amprenta stampilei (2).
Conturi curente si provizorii Documente
Schema ce urmeaza indica documentele ce sint solicitate de banci la deschiderea conturilor
curente si provizorii:
- filialele si reprezentantele
- fondurile de investitii
- intreprinderile publice finantate de la buget
+ + +
+ +
2. Persoanele juridice
nerezidente, inclusiv
+ + + + +
+ +
- persoane care deschid
conturi in lei moldovenesti
+ + + + +
+
+ +
- misiunile diplomatice si consulare ale statelor
straine
+ + +
+
+
- organizatiile internationale, interguvernamentale,
nonprofit
+
+ +
+
+

- organizatiile internationale, neguvernamentale si alte asociatii de drept privat

nonprofit
+
+ +
+
+
- reprezentantele
intreprinderilor straine
+ + + + + + +
+ +
3. Persoane fizice rezidente si nerezidente, inclusiv
- persoane fizice-rezidente care practica activitate de
antreprenoriat
+ + + + + +
+ +
- persoane fizice-nerezidente care practica
activitate de antreprenoriat

112
+ + + + +.
+ +
- care practica alt tip de
activitate
+ + +
+ + +
+
- care nu practica activitate
de antreprenoriat sau alt tip
de activitate
+
+ +
- persoane fizice-nerezidente, care deschid conturi in lei moldovenesti Vezi supra, in functie
de particularitatile activitatii
titularului contului II. Documentele pentru deschiderea conturilor provizorii
+ +
+
+ +
Tabelul 2. Lista documentelor pentru deschiderea conturilor curente in bancile comerciale
Conform p. 5.1.3 al Regulamentului privind reglementarea valutara pe teritoriul Republicii
Moldova315, acest document este solicitat de la nerezidentii provenind din tarile indicate in Anexa
nr. 3 la Regulamentul in cauza (tarile foste membre ale U.R.S.S.). Un element-cheie al setului de
documente, prezentat la banca pentru deschiderea contului, este fisa cu specimenele
semnaturilor persoanelor autorizate sa gestioneze contul si cu amprenta stampilei
titularului contului. Dupa cum am indicat mai sus, pe linga cererea de deschidere a contului,
fisa este un document ale carei cerinte de continut si de forma sint stabilite de Regulament, care
ii consacra un capitol aparte -Capitolul III. Importanta acordata acestui document se explica prin
rolul lui in cadrul raporturilor legate de deschiderea, dar mai ales de gestiunea contului: ea
acorda accesul la administrarea mijloacelor de pe cont, incluzind nu numai specimenele de
semnaturi ale persoanelor care conform legislatiei in vigoare si documentelor de constituire sint
desemnate pentru gestionarea contului si aplicarea semnaturilor pe documentele de
decontare (1) si amprenta stampilei (2), ci si numarul de cont (3), adresa deplina a titularului de
cont (4) si codul fiscal al acestuia (5). Denumirea titluluii „...cu specimenele semnaturilor" indica
asupra pluralitatii semnaturilor indicate in fisa - regula ce se exprima in existenta a doua sau mai
multe persoane abilitate sa puna semnatura pe fisa. Legea stabileste forma notariala a fisei. Fisa
se prezinta bancii in doua exemplare, iar in cazul detinerii de catre titularul contului mai multor
conturi in banca respectiva (1), daca conditiile de amplasare a sucursalelor bancii cer aceasta (2),
si a exemplarelor suplimentare (veridicitatea carora se confirma nu de notar, ci sint autentificate
de contabilul-sef al bancii sau de alta persoana imputernicita). Regulamentul stabileste
urmatoarele principii referitoare la continutul fisei:
dreptul de a aplica prima si a doua semnatura apartine persoanelor imputernicite in
conformitate cu legislatia in vigoare: acestea sint, de obicei, conducatorul si contabilul-sef al
persoanei juridice, sau conducatorul si persoana imputernicita de a tine evidenta contabila a
persoanei fizice-antreprenor. in cazul in care personalul scriptic nu include persoanele, carora le
apartine dreptul celei de a doua semnaturi, pe fise se aplica doar o semnatura, cea a
conjucatorului titulularului contului (in cazul persoanelor juridice) sau a titularului contului (in
cazul celor fizice).
in cazul schimbarii cel putin uneia din persoanele cu drept de semnatura pe fisa, sau al
includerii suplimentare a unor persoane noi in lista celor imputernicite de a pune semnatura,
schimbarile respective se aduc de titularul contului la cunostinta bancii prin prezentarea unei noi
fise ce reflecta schimbarile operate in continutul ei. Daca drept rezultat al acestor modificari
dreptul de semnatura este acordat la trei sau mai multe pdrsoane, la fisa initiala se anexeaza una
sau mai multe fise suplimentare, in functie de necesitate (pe cea initiala indiin careu-se numarul

113
total al fiselor).
Particularitati
in afara de enumerarea documentelor solicitate de banci pentru deschiderea conturilor,
Regulamentul stabileste urmatoarele particularitati ale procedurii de deschidere a conturilor
curente unor categorii de clienti:
pentru deschiderea conturilor filialelor si reprezentantelor persoanelor juridice rezidente
- intreprinderi autohtone, intreprinderea de baza va prezenta bancii demersul cu privire la
deschiderea contului filialei sau reprezentantei sale, indicind in el lista operatiunilor autorizate
spre efectuare din/ in acest cont, sediul subdiviziunii titulare a contului, si alte date la cererea
bancii;
tinind cont de specificul activitatii fondurilor de investitii116, Regulamentul
stabileste o procedura aparte de transmitere de catre titular-fondul de investitii a contului in
administrarea fiduciara a managerului fondului, sub supravegherea depozitarului fondului. in
acest scop la banca vor fi prezentate: i) cererea privind transmiterea contului in administrarea
fiduciara (forma libera); ii) fisa cu specimenele de semnaturi si amprenta stampilei speciale a
managerului (prima fisa) si depozitarului fondului (a doua fisa) - ambele autentificate notarial,
dupa forma si principiile stabilite de Regulament pentru fisa cu specimenele semnaturilor si
amprenta stampilei (vezi infra); iii) alte documente, la cererea bancii. in cazul incetarii
imputernicirilor managerului sau depozitarului fondului, titularul fondului informeaza in scris
banca, cu prezentarea documentelor, indicate mai sus, pentru noul manager/ depozitar al
fondului; pornind de la particularitatile statutului juridic al persoanelor juridice nerezidente,
Regulamentul stabileste o norma derogatorie cu vocatie generala pentru aceasta categorie de
clientela: in lipsa certificatului de inregistrare eliberat de Camera inregistrarii de stat de pe linga
Ministerul Justitiei al RM, aceste persoane pot prezenta proba inregistrarii legale (extrasul din
registrul de comert) si fisa cu specimenele semnaturilor si amprenta stampilei, conform legii
interne a tarii lor de resedinta. Totusi aceste documente trebuie prezentate tinind cont de regulile
de legalizare/ autentificare a documentelor straine, stabilite de Regulament (vezi supra);
in conformitate cu prevederile articolul 7 al Regulamentului, pentru deschiderea conturilor in lei
ale persoanelor juridice nerezidente, in afara de documentele stabilite de acest act normativ, se
prezinta si cele enumerate in Regulamentul reglemenarii valutare317. Unica derogare din ordinea
generala de deschidere a conturilor in lei, mentionata in tabelul de mai sus, se refera la conturile
in MOL ale nerezidentilor provenind din tarile fostei U.R.S.S., fapt ce conduce la concluzia
regimului general aplicabil procedurii deschiderii conturilor in lei a persoanelor juridice
nerezidente;
pentru deschiderea unui cont bancar, misiunile diplomatice si consulare prezinta si copia
documentului care confirma statutul legal al acesteia,- adica instrumentele de acreditare
(conform normelor de drept international public). Aceeasi cerinta este stabilita pentru
organizatiile internationale interguvernamentale nonprofit: totusi daca acestea activeaza in
baza acordurilor bilaterale incheiate intre tari si pretind a avea unele imunitati si privelegii, ele
vor prezenta proba statutului lor legal, eliberata de misiunea diplomatica a tarii respective in
Republica Moldova. Pentru organizatiile internationale neguvernamentale si alte asociatii de
drept privat nonprofit, in calitate de document ce confirma statutul legal in Republica Moldova
va servi copia autentificata notarial a documentului cu privire la inregistrarea organizatiei la
Ministerul Justitiei;
copia certificatului de atribuire a codului fiscal si certificatul de inregistrare fiscala vor fi
solicitate de la persoanele fizice rezidente si nerezidente care practica un alt tip de
activitate, doar daca acestor persoane li se atribuie cod fiscal. in lipsa stampilei pe fisa cu
specimenele semnaturii si amprenta stampilei, persoanele respective pot prezenta doar fisa cu
specimenele semnaturii (care trebuie sa fie autentificata notarial sau cu semnatura (semnaturile)
aplicata (aplicate) in prezenta lucratorului bancar pe un formular elaborat de banca de sine
statator);
persoanele fizice rezidente sau nerezidente care nu practica activitate de antreprenoriat

114
sau alt fel de activitate (1), dar care sint limitate in exercitiu de fapt (ex. minorii) sau de drept
(ex. cele capacitatea carora a fost limitata prin efectul deciziei judiciare) (2), au dreptul de a avea
conturi in banca, insa acestea se deschid si se gestioneaza, in numele lor, de catre parinti sau
tutore, care au dreptul conform legislatiei. Desi regulamentul prescrie pentru persoanele
categoriei respective, care sint nerezidente si intentioneaza de a deschide un cont in lei
moldovenesti, prezentarea suplimentara a documentelor prevazute de Regulamentul
reglementarii valutare in Republica Moldova"8, titlul V al regulamentului mentionat nu stabileste
nici un document suplimentar necesar de prezentat pentru deschiderea conturilor curente in lei
moldovenesti, in institutiile bancare ale Republicii Moldova;
« in cazul deschiderii conturilor provizorii, situatia este diferentiata in functie de destinatia
contului provizoriu - acumularea de capital, ce este anterioara sau posterioara in raport cu
momentul constituirii titularului contului. in al doilea caz, Regulamentul prevede posibilitate
deschiderii conturilor provizorii destinate acumularii mijloacelor rezultante din emisiunile
suplimentare de actiuni - doar in acest caz banca va solicita de la titular, cu scopul deschiderii
contului provizoriu, decizia privind emisia suplimentara319 (a) si fisa cu specimenele de
semnaturi si amprenta stampilei titularului (b). in restul cazurilor banca se va limita la cererea de
deschidere a contului provizoriu, copia actelor de constituire a titularului contului si alte
documente la discretia bancii - numai dupa inregistrarea de stat titularul va fi obligat sa prezinte
bancii fisa cu specimenele semnaturilor si amprenta stampilei.
Alte tipuri de conturi
Conturi de depozit
Conditiile de deschidere a conturilor de depozit sint similare:
celor aplicabile conturilor curente, deosebindu-se in functie de titular (in cazul persoanelor
fizice si juridice, cu exceptia bancilor);
celor aplicabile conturilor LORO (in cazul bancilor).
Contul de depozit se deschide in baza unui contract intre titular si banca, ce va contine: adresa
titularului, suma depozitului, rata dobinzii, termenul de pastrare si modul de restituire dupa
expirarea lui, alte conditii stabilite de parti.
in afara de contractul care constituie izvorul de baza al drepturilor si obligatiilor raportului
juridic de depozit mai exista un document, eliberat de catre bancile comerciale titularilor
conturilor de depozit—certificatul de depozit. Acesta este dovada constituirii depozitului la
banca (1) si, totodata, un titlu de valoare negociabil (2). Deoarece regulamentul face distinctie
intre conturile de depozit la termen si cele la vedere (ultimele fiind definite drept conturi
constituite in scopul consumului sau economisirii) -documentul care va atesta constituirea la o
banca comerciala a unui cont de depozit „cu scopul economisirii" va fi, respectiv, certificatul de
economii. Regulile de aplicat fata de emiterea si circulatia acestor certificate se contin in HCA al
B.N.M. „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la emiterea si circulatia
certificatelor de depozit si de economii"320. Conform Regulamentului, certificatul de depozit si
de economii este o adeverinta scrisa a bancii despre depunerea mijloacelor banesti, care
legalizeaza dreptul deponentului sau a succesorului juridic de a primi expirind termenul stabilit
suma depozitului si dobinzii asupra acestuia. Dreptul de a emite certificatele respective apartine
doar persoanelor juridice autorizate de B.N.M. de a efectua operatiuni bancare.
Certificatele de depozit pot fi eliberate numai persoanelor juridice, iar cele de economii, numai
persoanelor fizice (restrictie similara si in ceea ce priveste cesiunea certificatelor respective,
regula, nuantata in eventualitatea cesiunii drepturilor respective, persoanelor fizice sau juridice
straine: in acest caz este obligatorie permisiunea B.N.M.321). Certificatele pot fi nominative sau la
purtator322. Conform termenului de circulatie certificatele trebuie sa fie la termen. Termenul de
circulatie a certificatelor de depozit (termenul de la data eliberarii certificatului pina la data in
care posesorul certificatului obtine dreptul de a cere mijloacele investite) se limiteaza la un an.
Termenul de circulatie a certificatelor de economii poate depasi un an. Daca termenul de primire
a depozitului sau a depunerii certificatului a expirat, atunci un astfel de certificat se considera
document la cerere, asupra caruia banca isi asuma obligatiunea de a plati suma indicata in el

115
imediat la prima cerere a posesorului. De altfel, in functie de termenul de emitere a certificatelor,
acestea se clasifica in trei grupe: pe termen
scurt (pina la 1 an); pe termen mediu (de la 1 an pina la 5 ani) si pe termen lung (mai mult de 5
ani).
Regulamentul stimuleaza dreptul bancilor comerciale de a prevedea posibilitatea prezentarii
anticipate a certificatelor la termen - in aceste cazuri, bancile emitente vor achita valoarea lui si
dobinda aferenta, cu o taxa scazuta (discont), stabilita de catre bancile emitente ale certificatelor
respective. Taxa scontului se calculeaza de catre banci utilizind urmatoarea formula:
NxCxZ
V = N+----------------------------
360x100%
unde: N - nominalul certificatului;
C - rata dobibzii anuale a prezentului certificat; Z - numarul de zile din ziua vinzarii certificatului
beneficiarului pina la ziua cesiunii;
360 - numarul de zile pe an.
O alta regula, stabilita de regulament, limiteaza tipul decontarilor banesti asupra cumpararii si
vinzarii certificatelor de depozit, doar la cele prin virament (restrictie inaplicabila certificatelor
de economii). Prezenta restrictie este, dupa parerea noastra, explicabila prin principiul
obligativitatii decontarilor prin virament, intre persoanele juridice323.
Emiterea si circulatia certificatelor de depozit si economii se organizeaza de catre bancile
comerciale in conditiile, coordonate cu B.N.M.324. Certificatele insesi prezinta prin sine
formulare tipizate confectionate tipografic de catre fiecare banca de sine statator, cu conditia
respectarii cerintelor de continut ale Regulamentului325. Certificatele respec-
tive sint documente de evidenta stricta326, bancile emitente fiind responsabile pentru
certificatele emise327.
Ele trebuie sa corespunda modelelor ce urmeaza:
1 Specimene ale certificatelor de depozit
Astfel, analiza specimenelor mentionate ne permite sa tragem concluzia ca certificatele
de depozit pot fi numai nominative, pe in care cele de depozit, numai la purtator. Desi
prima restrictie poate fi explicata prin particularitatie regimului juridic al intreprinderilor
(siguranta utilizarii certificatelor de depozit al caror poate servi drept justificare pentru
limitarea formei lor doar la cele nominative), in general insa restrictia respectiva este
criticabila din mai multe considerente:
prezenta restrictie nu este in armonie nici cu prevederile Regulamentului care le guverneaza
(din 25.12.1992)328, nici cu prevederile Regulamentului privind deschiderea si inchiderea
conturilor la bancile din Republica Moldova (din 30.12.1999)329;
limitarea sus-mentionata nu este logica - este neclar rationamentul care a stat la baza
interzicerii emiterii certificatelor de economii nominative pentru persoane fizice, mai ales tinind
cont de riscurile inerente ale certificatelor la purtator (riscul pierderii, furtului etc).
Un alt fel de conturi de depozit se deschid de bancile comerciale in cazul in care sumele
respective sint primite de la Trezoreria statului sau de la alte organe de stat. Conform HCA al
B.N.M. nr. 15 din 26.03.1997 „Privind autorizarea bancilor in domeniull acceptarii
depozitelor de la Trezoreria Statului si de la alte organe ale statului"330. Pentru a primi
autorizatia B.N.M. in domeniull acceptarii depozitelor de la Trezoreria RM si de la alte organe
ale statului, banca comerciala solicitanta trebuie: a) sa activeze minimum 3 ani dupa obtinerea
autorizatiei; b) sa nu aiba in decursul ultimilor doi ani
evidente privind incalcarea cerintelor prudentiale prevazute in actele normative ale
Bancii Nationale a Moldovei, in urma carora Banca Nationala a Moldovei a aplicat
masuri de remediere (cu exceptia avertismentului)331.
Bancile au obligatia de raportare catre B.N.M. a ratei medii la depozitele atrase332.
Conturi de imprumut
Conditiile (inclusiv documentele de prezentat) deschiderii conturilor de imprumut se

116
stabilesc de fiecare banca separat (cu exceptia certificatului de inregistrare fiscala, care
este obligator pentru prezentare pentru persoanele juridice si fizice care practica
activitate de antreprenoriat sau alt tip de activitate).
Suspendarea operatiunilor in cont, modificarea si inchiderea conturilor
in conformitate cu art. 14 al Regulamentului, operatiunile in conturile clientilor deschise in
institutiile bancare pot fi suspendate la decizia:
instantelor de judecata;
inspectoratelor fiscale de stat;
altor organe imputernicite in conformitate cu legislatia in vigoare333. Modificarea contului
are loc la:
reorganizarea intreprinderii (fuziune, transformare, divizare);
modificarea denumirii ce nu a fost provocata de reorganizare;
modificarea subordonarii;
modificarea esentei activitatii si la alte modificari;
lichidarea intreprinderii.
in cazul lichidarii titularului contului, comisia de lichidare prezinta bancii: hotarirea privind
lichidarea (cu indicarea termenului imputernicirilor comisiei) si fisa cu specimenele de
semnaturi334 si amprenta stampilei comisiei de lichidare (autentificata notarial).
Noul mecanism de reglementare este mai putin nuantat in comparatie cu cel precedent, in ceea ce
priveste procedura si efectele modificarii conturilor. Astfel, au fost excluse regulile aplicabile
transfmiterii conturilor, reperfectarii conturilor in cazul reorganizarii intreprinderii. Consideram
aceasta o omisiune importanta, de natura sa creeze
incertitudine in ceea ce priveste procedura de urmat in cazurile mentionate: ex. daca vechea
Instructiune stabilea obligatia prezentarii intregului set de documente modificate (in mod similar
cu cel al deschiderii contului), in eventualitatea reorganizarii titularului contului - noul
Regulament nu stabileste nici o regula in acest sens. Pe de alta parte, daca vechea Instructiune
prevedea doar posibilitatea modificarii contului din initiativa titularului, Regulamentul creeaza
un nou temei de modificare a contului - din initiativa bancii, stabilind ca „conducerea bancii este
in drept sa adopte de sine statator decizia privitor la modificarea contului, daca acestea rezulta
din modificarea planului de conturi ale evidentei contabile in banci si alte institutii financiare din
Republica Moldova"335. Este necesar de mentionat ca modificarea contului din initiativa bancii
este de natura diferita decit cea din initiativa clientului — daca cea din urma este determinata de
schimbari in statutul juridic sau informatia despre titular, modificarile operate de banca sint
totdeauna de natura contabila (legate de schimbarea numarului contului in legatura cu
modificarile in contabilitatea bancii), in domeniull inchiderii conturilor, noul Regulament nu a
operat amendamente de esenta, ci doar de forma (daca inchiderea conventionala a contului, la
initiativa bancii, in cazul neutilizarii contului pe o durata indelungata, era inclusa in „alte cazuri
prevazute de lege", Regulamentul consacra acestui aspect al inchiderii conturilor un articol
separat (desi este mentinut temeiul „altor cazuri" de inchidere a conturilor)). Conturile clientilor
deschise in institutiile financiare se inchid:
in baza cererii titularului de cont (pentru persoanele juridice este necesara confirmarea
fondatorilor intreprinderii);
in baza deciziei fondatorilor intreprinderii, organului care a constituit intreprinderea sau
potrivit prevederilor documentelor de fondare a intreprinderii (in cazul in care au imputerniciri
speciale). Este dificil de a descoperi diferenta intre primul si al doilea temei de inchidere a
conturilor, in cazul in care aceasta este efect al deciziei fondatorilor persoanei juridice: si in
primul caz, si in al doilea, aceasta decizie este temei pentru inchiderea contului, cererea
titularului de cont avind o semnificatie juridica accesorie (facultativa). Consideram mai corecta
delimitarea temeiurilor de inchidere a conturilor, in functie de tipul titularului acestora: conturile
persoanelor fizice se inchid in decizia titularilor lor; pe cind conturile persoanelor juridice, in
baza deciziei fondatorilor. Regula mentionata trebuie nuanta pentru cazul antreprenorilor-
conturile acestora este corect sa fie inchise doar la cererea fondatorilor, tinind cont de faptul ca

117
persoanele fizice-antreprenori sint si fondatori ai intreprinderilor lor.
Un alt aspect important al regimului juridic al inchiderii conturilor in baza cererii titularului
contului sau a fondatorilor lui, se refera la necesitatea acordului tuturor fondatorilor
intreprinderii. Interpretarea textuala a continutului paragrafului de mai sus permite raspunsul
afirmativ la aceasta intrebare. Cu titlu de concluzie, consideram mai corecta
reformularea celor doua temeiuri sus-mentionate de inchidere a conturilor, in felul urmator:
conturile persoanelor juridice ce nu practica activitate de antreprenor se inchid in baza cererii lor;
celelalte conturi se inchid in baza deciziei tuturor fondatorilor titularului contului.
Regulamentul reitereaza vechea regula ce permite inchiderea contului in cazurile si conditiile,
stabilite in documentele de constituire a titularului contului.
I in baza hotaririi instantei de judecata;
| in alte cazuri prevazute de legislatia Republicii Moldova si actele normative ale
Bancii Nationale a Moldovei. Regimul juridic al inchiderii conturilor este caracterizat prin
existenta unor restrictii:
a) conturile nu pot fi inchise pina la achitarea completa a documentelor de decontare, continute
in „Registrul documentelor de decontare percepute in mod incontestabil" mentinut de banca;
b) conturile se inchid numai cu conditia restituirii carnetului de cecuri de numerar cu cecurile
nefoiosite.
La inchiderea conturilor, banca pastreaza dosarul cu privire la cont, insa Regulamentul nu indica
termenul de pastrare in arhiva bancii a acestor documente - omisiune care creeaza incertitudine
in ceea ce priveste continutul obligatiei mentionate a bancii. Regulamentul prevede procedura
inchiderii conventionale a conturilor, in cazul lipsei miscarii mijloacelor de pe cont, pe parcursul
unei perioade indelungate (timp de 2 ani). Si aici B.N.M. stabileste un sir de restrictii in
realizarea de catre banci a acestei obligatii:
a) inchiderea conventionala a contului se poate produce doar in eventualitatea in care aceasta nu
contravine prevederilor contractului intre client si banca, in baza caruia contul a fost deschis.
Astfel, Regulamentul prevede posibilitatea eliminarii contractuale a posibilitatii inchiderii
conventionale a conturilor bancare;
b) inchiderea conventionala a contului trebuie sa urmareasca scopul evitarii cazurilor de
prejudiciere a intereselor titularilor de cont. Aceasta regula are o semnificatie incerta, deoarece
dupa parerea autorilor corespunde mai mult intereselor bancii decit intereselor clientilor- i)
mijloacele de pe conturile inchise conventionale se transfera la un cont centralizat al bancii cu
perfectarea „Registrului de conturi bancare inchise conventional", eliberarea mijloacelor de pe
conturile sus-mentionate efectuindu-se cu „permisiunea persoanelor imputernicite ale bancii"; ii)
la dorinta titularului de cont de a continua relatiile cu banca, i se deschide un alt cont nou:
aceasta norma a art. 17(3) nu numai ca nu se bazeaza pe „reinvierea" contului inchis
conventional (ceea ce ar fi in principiu posibil, deoarece acelasi art. 17 interzice pe perioada
inchiderii conventionale atribuirea numarului contului inchis oricaror alte conturi ale bancii), dar
nu prevede nimic in ceea ce priveste transferul mijloacelor de pe contul inchis conventional, pe
contul nou deschis conform art. 17(3)
Un alt aspect al noului Regulament consta in anularea regimului juridic distinct al conturilor in
valuta straina, deschise in Republica Moldova. Explicarea abrogarii actelor normative, ce
stabileau reguli distincte de deschidere, reoformare si inchidere a
conturilor curente in valuta straina336 consta in similitudinea initiala a modului de deschidere si
inchidere a acestor conturi, cu cele in lei. Putinele deosebiri constau in (i) restrictiile stabilite in
privinta bancilor in care puteau fi deschise conturile in valuta straine (banca in care era deschis
contul in lei al solicitantului); (ii) in cantitatea acestor conturi (numai unul, desi din 1998
restrictia similara in ceea ce priveste conturile in valuta nationala a fost anulata); si (iii) in
restrictiile privind cercul de persoane carora le pot fi deschise conturi in valuta straina
(intreprinderilor si organizatiilor de stat care infaptuiesc activitate comerciala; intreprinderilor si
organizatiilor din sectorul nestatal; intreprinderilor cu participarea capitalului strain; caselor de
schimb valutar (oficiilor de schimb)). Unificarea regimurilor juridice a conturilor in valuta

118
nationala si cea straina se prezinta astfel ca o consecinta logica a evolutiei legislatiei bancare in
acest domeniul.
Caracteristica generala si varietatile conturilor agentilor economici in bancile din strainatate
Conturile in strainatate
Izvorul reglementarii juridice a conturilor respective este HCA a B.N.M. „Despre aprobarea
Instructiunii Nr. 10018-26 privind deschiderea, gestiunea si inchiderea conturilor la bancile
din strainatate de catre persoanele juridice rezidente", Nr. 24 din 30.08.1995337.
Persoana juridica rezidenta poate deschide un cont la o banca din strainatate numai avind
autorizatia Bancii Nationale a Moldovei, care se elibereaza in baza Hotaririi Consiliului de
Administrare al Bancii Nationale a Moldovei. Prezentul permis se acorda sub forma de
autorizatie pentru deschiderea contului in strainatate. Autorizatia in cauza se emite de catre
Directia Relatii Externe a Bancii Nationale a Moldovei in termen de o saptamina dupa primirea
de catre Consiliul de Administratie a deciziei respective, in baza urmatoarelor documente
prezentate de persoana juridica rezident: a) cererea in care trebuie sa fie indicate urmatoarele:
argumentarea necesitatii deschiderii contului in strainatate;
sursele de incasare a mij loacelor in contul dat si directiile de folosire a mij loacelor;
termenul folosirii contului;
denumirea si adresa bancii din strainatate, la care solicitantul doreste sa deschida un cont;
denumirea valutei in care solicitantul doreste sa deschida un cont in strainatate;
soldul lunar acceptabil de mijloace in cont pentru efectuarea operatiunilor necesare;
obligatiunea de a prezenta la Directia Relatii Externe a Bancii Nationale a Moldovei darile de
seama privind soldul si miscarea mijloacelor in contul deschis la banca din strainatate conform
formularelor stabilite de Banca Nationala a Moldovei;
b) copia certificatului inregistrarii de stat a intreprinderii;
c) copia statutului persoanei juridice;
d) autorizatia Ministerului Finantelor al Republicii Moldova (numai pentru persoanele juridice
finantate din bugetul Republicii Moldova).
in caz de necesitate Banca Nationala a Moldovei poate cere de la persoana juridica
orice alte documente.
Banca Nationala a Moldovei examineaza cererile persoanelor juridice privind autorizarea
deschiderii contului la o banca din strainatate, luind in concideratie specificul
operatiunilor efectuate de catre persoana juridica data si imposibilitatea folosirii contului
la banca autorizata pe teritoriul Moldovei pentru efectuarea operatiunilor necesare.
Banca Nationala a Moldovei poate stabili limita soldului de mijloace in contul persoanei
juridice in strainatate, termenul pastrarii acestor mijloace, conditiile de repatriere a
mijloacelor la o banca de pe teritoriul Moldovei, darea de seama privind soldurile si
miscarea mijloacelor in conturile din strainatate, de asemenea in unele cazuri, regimul
efectuarii operatiunilor in contul dat.
Termenul de examinare a cererii pentru obtinerea autorizatiei privind deschiderea unui
cont in strainatate este de 45 zile din momentul prezentarii documentelor aratate la p.4
al prezentelor Norme.
Banca Nationala a Moldovei poate refuza eliberarea autorizatiei in urmatoarele cazuri:
a) in care bancile autorizate ale Moldovei efectueaza operatiuni, pe care solicitantul doreste sa le
efectueze prin intermediul conturilor deschise la bancile din strainatate;
b) in care necesitatea deschiderii unui cont in strainatate nu este suficient de argumentata de
persoana juridica;
c) in care volumul si numarul operatiunilor efectuate nu sint suficiente pentru deshiderea unui
cont aparte in strainatate;
d) in alte cazuri - la decizia Bancii Nationale a Moldovei, in limitele legislatiei in vigoare a
Moldovei.
Persoana juridica care a primit autorizatia Bancii Nationale a Moldovei pentru
dechiderea contului in strainatate este obligata sa prezinte lunar pina la data de 20 a

119
lunii urmatoare dupa cea gestionara darea de seama privind soldul si miscarea
mijloacelor in contul din strainatate.
Concomitent cu darea de seama la Banca Nationala a Moldovei trebuie sa fie prezentate
copiile extraselor din cont, primite de la banca din strainatate, la care persoana juridica
are deschis cont. in caz de necesitate, Banca Nationala a Moldovei poate cere in
calitate de dare de seama alte documente privind operatiunile pe contul persoanei
juridice deschis in strainatate.
Autorizatia pentru deschiderea contului in strainatate poate fi anulata prin Hotarirea
Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei in cazul:
a) incalcarii sistematice (mai mult de 2 ori) a ordinii si termenelor de prezentare a darilor de
seama;
b) depasirii limitei soldului de mijloace din cont;
c) in care motivele si-au pierdut actualitatea;
d) in alte cazuri prevazute de legislatia in vigoare a Moldovei.
Banca Nationala a Moldovei poate aplica si alte sanctiuni prevazute de legislatia Moldovei.
Dupa adoptarea de catre Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei a hotaririi
privind anularea autorizatiei de deschidere a contului in strainatate (privind inchiderea contului
dat), Directia Relatii Externe, in termen de 3 zile, expediaza persoanei juridice informatia privind
Hotarirea Consiliului de Administrare al Bancii Nationale a Moldovei, fiind indicat termenul de
inchidere a contului din strainatate. in termen de 15 zile din ziua stabilita pentru inchiderea
contului, persoana juridica este obligata sa prezinte la Banca Nationala a Moldovei confirmarea
in scris privind inchiderea contului din strainatate si transferarea soldului de mijloace in cont la o
banca de pe teritoriul Moldovei, anexind extrasele de confirmare primite de la banca din
strainatate. in cazul in care in autorizatia Bancii Nationale a Moldovei este stabilit termenul
autorizatiei date, persoana juridica este obligata sa inchida contul din strainatate in termenul
prevazut fara adoptarea unor hotariri suplimentare ale Consiliului de Administratie al Bancii
Nationale a Moldovei.
Prin HCA al B.N.M. nr.308 din 18.11.99 „Cu privire Ia deschiderea conturilor la ' bancile
din strainatate pe numele misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Republicii
Moldova"338, Instructiunea sus-mentionata a fost completata cu norme referitoare la deschiderea,
modificarea si inchiderea conturilor in strainatate a misiunilor diplomatice si consulare ale
Republicii Moldova. Noul p. 13 arata ca „pentru examinarea problemei referitor la eliberarea
autorizatiei pentru deschiderea contului la o banca din strainatate pe numele misiunii
diplomatice/ oficiului consular al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Externe al
Republicii Moldova prezinta la Banca Nationala a Moldovei urmatoarele documente:
a) cererea, in care sa fie indicata urmatoarea informatie:
" tara de resedinta si denumirea misiunii diplomatice/oficiului consular al Republicii
Moldova pe numele caruia se preconizeaza deschiderea contului; 1 denumirea si adresa bancii
din strainatate la care misiunea diplomatica/oficiul
consular doreste sa detina cont;
denumirea valutei in care misiunea diplomatica/ oficiul consular doreste sa detina
cont;
sursele de incasare a mijloacelor in contul respectiv si directiile de utilizare a mijloacelor;
b) permisiunea Ministerului Finantelor al Republicii Moldova pentru deschiderea contului in
valuta straina pe numele misiunii diplomatice/ oficiului consular;
c) copia Hotaririi Guvernului Republicii Moldova cu privire la stabilirea misiunii diplomatice/
oficiului consular in strainatate si copia Hotaririi Guvernului Republicii Moldova cu privire la
structura si personalul scriptic al misiunii diplomatice/ oficiului consular in strainatate".
Conform p. 13, B.N.M. este abilitata de a solicita Ministerului de Externe, in caz de necesitate,
orice alte documente. Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova urmeaza sa
informeze in scris Banca Nationala a Moldovei despre deschiderea contului (in termen cel mai
tirziu de 30 zile de la data emiterii de catre Banca Nationala a Moldovei a autorizatiei) si

120
inchiderea contului respectiv (in termen cel mai tirziu de 15 zile de la data inchiderii contului).
Conturile de corespondent
Izvoarele de baza de reglementare a operatiunilor pe conturile de corespondent sint:
1. Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire la
aprobarea Regulamentului Nr. 12003-39 privind decontarile interbancare pe teritoriul
Republicii Moldova", aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 15 din 05.05.1995™;
2. Instructiunea din 27.10.97 „Privind modul de intocmire si prezentare a raportului „Conturile
corespondente si alte plasari in valuta ale bancii"140;
Decontarile interbancare in RM se efectueaza prin intermediul:
a. Conturilor „Loro", deschise de bancile comerciale la Centrul de calcul al B.N.M. Contul
„Loro" se deschide in baza dispozitiei Bancii Nationale conform principiului „un cont - o banca".
in acest sens banca aspiranta adreseaza Bancii Nationale o. cerere, la care sint alaturate:
a) autorizatia Bancii Nationale;
b) statutul bancii (original);
c) cartela cu specimenele semnaturilor si amprentei stampilei (doua exemplare);
d) certificatul de atribuire a codului fiscal.
Contul „Loro" al bancii rezidente se inchide in cazul incetarii activitatii bancare din motivele si
in modul prevazut in art. 10 al Legii institutiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.
b. Conturilor „Nostro", deschise de asemenea la B.N.M. pentru a reflecta circulatia mijloacelor
in cadrul decontarilor interbancare. in conformitate cu Planul de conturi nr. 55/11-01 al evidentei
contabile in banci si alte institutii financiare din Republica Moldova din 26 martie 1997 cu
modificarile si completarile ulterioare, decontarile
interbancare se inregistreaza in bancile rezidente la contul nr. 1031 „Contul „Nostro" in B.N.M. "
Decontarile dintre filialele aceleiasi banci se efectueaza prin intermediul sediului central al bancii
si se inregistreaza la contul nr. 1860 „Decontari intre filiala si sediul central al bancii". Bancile
determina individual ordinea efectuarii decontarilor dintre filialele subordonate.
Procedura de efectuare a platilor prin intermediul acestor conturi va fi examinata in tema
urmatoare - „Reglementarea juridica a decontarilor in Republica Moldova". Regulamentul
privind deschiderea si inchiderea conturilor la bancile din Republica Moldova, a nuantat ordinea
sus-mentionata, prin includerea unui articol aparte destinat sa reglementeze regimul juridic al
deschiderii conturilor corespondente „Loro". Conform art. 12 al Regulamentului, conturi „Loro"
se deschid:
a) in lei moldovenesti:
bancilor autorizate din Republica Moldova, numai la Banca Nationala a Moldovei; «
bancilor altor state;
bancilor care desfasoara activitatea profesionala cu hirtiile de valoare, numai la banca de
decontare pentru efectuarea operatiunilor de cumparare-vinzare a hirtiilor de valoare corporative;
filialelor subordonate, numai la sediul central al bancii;
b) in valuta straina (la bancile autorizate de Banca Nationala a Moldovei pentru efectuarea
operatiunilor in valuta straina)
bancilor autorizate din Republica Moldova;
bancilor altor state.

121
TITLUL V. Traficul de plati
5.1. Notiunea si caracteristica generala a decontarilor in practica bancara internationala
Sistemul conturilor de corespondent
Dupa cum s-a indicat in doctrina, conturile de corespondent formalizeaza relatiile de parteneriat
intre banci. Acestea apar atunci cind o banca se gaseste in imposibilitatea efectuarii de una
singura a unor operatiuni bancare (1), sau in situatia in care exista alte banci care ar putea efectua
aceste operatiuni intr-un mod mai avantajos (ex. mai rapid, mai ieftin etc.) (2). Cel mai frecvent
necesitatea stabilirii relatiilor de corespondenta apare in cazul necesitatii transferurilor
internationale. in aceasta situatie inccapacitatea, necunoasterea limbii, a legilor statului strain si
alti factor determina necesitatea (si nu simplu oportunitatea) deschiderii acestor conturi. Cu alte
cuvinte, problema conturilor de corespondent apare atunci cind activitatea unei banci depaseste
hotarele nationale ale statului de resedinta.
in practica internationala, procedura de deschidere a conturilor de corespondent se desfasoara in
citeva faze:
Demersuri exploratorii (scopul carora este de a stabili viitoarea banca corespondenta in baza
criteriilior de oportunitate, cum ar fi: reputatia de afaceri, sediul intr-o tara necesara, ponderea
bancii in sistemul bancar al tarii sale, tipul bancii (universala sau specializata) etc;
Schimbul informatiei intre viitorii parteneri (adica statuturilor, licentelor de activitate,
ultimului bilant anual in forma cuvenita etc.) si negocierea conditiilor acordului cu privire la
relatiile de corespondenta;
Semnarea acordului si schimbul cartelelor cu specimenele semnaturilor persoanelor abilitate
de a dispune de mijloacele de pe conturile de corespondent.
La general, logica deschiderii conturilor de corespondent se bazeaza pe regula conform careia
valuta fiecarei tari se pastreaza in bancile din aceasta tara (deci nu paraseste teritoriul tarii). La
acest rationament general se mai adauga argumentele de oportunitate a mentinerii retelei
conturilor de corespondent, mentionate mai sus. Operatiile pe conturi se sumeaza, de regula, la
sfirsitul fiecarei zile operationale prin schimbul de extrase de pe soldul contului (prin intermediul
sistemului S WIFT sau prin posta). Acordul semnat intre banci poate prevedea conditii de
raportare mai lejere (ex. o data in saptamina etc).
Pentru a permite controlul intern din partea unei banci a mijloacelor pe contul sau corespondent,
practica bancara a creat asa-numitul „cont corespondent intern", care este o reflectare absoluta a
contului deschis in banca straina. D.p.d.v. tehnic, fiecarei
operatiuni i se atribuie un numar de ordine, aceste numere continindu-se in contul intern de
corespondent.
Mecanismul transferurilor internationale
intreaga varietate a modalitatilor de decontare utilizate in practica bancara internationala se
realizeaza prin trei tehnici de baza: a) transfer letric prin posta (par avion); b) transfer telegrafic;
c) transfer prin sistemul S WIFT.
Transferul letric
Din punct de vedere istoric este primul utilizat de banci. Esenta acestuia consta in transmiterea
fizica a inscrisului printr-un anumit mijloc de transport de la o banca la o alta. Documentul in
sine contine toate detaliile referitoare la cine a ordonat plata, in favoarea cui se va plati suma,
suma de plata, moneda si, dupa caz, si alte detalii. Pe scara transferurilor este cel mai ieftin, dar
si cel mai lent.
Transferul telegrafic
Se realizeaza in prezent prin telex si fax. Abreviat TT (engl. Telegrafic Transfer) constituie o
tehnica mai rapida de transmitere a informatiilor comparativ cu transferul letric, dar si mai
scumpa. TT contine aceleasi detalii ca si transferul letric.

122
Transferul prin sistemul SWIFT
SWIFT constituie o tehnica computerizata de transmitere a mesajelor. Expresia SWIFT este o
abreviere pentru Societyfor Worldwide InterbankFinancial Telecomunications (Societatea pentru
Telecomunicatii Financiare Interbancare Mondiale). Aceasta societate a fost constituita in 1973
de catre 239 de banci-fondatoare, avind sediul la Bruxelles, Belgia. SWIFT isi incepe activitatea
operationala in 1977. Mesajele in sistemul SWIFT se realizeaza in trei regimuri (prioritati)341:
-normal (ordinar): mesajele sint transmise conform ordinii in care sint introduse in
sistem; - urgent: mesajele cu aceasta mentiune sint transmise inaintea celor cu prioritate
normala. Totodata, toate mesajele urgente, daca sint mai multe, sint transmise in
ordinea Introducerii lor; -sistem: se utilizeaza relativ rar pentru mesajele de importanta majora cu
un circuit
limitat, care sint transmise numai pe terminalele SWIFT pentru a fi receptionate de
toate bancile din sistem. Reteaua SWIFT este formata din trei niveluri de acces:
a) primul nivel cuprinde patru centre de comutare: doua la Amsterdam si cite unul la Bruxelles
si Culpeper (Virginia, S.U.A.) la care sint conectate grupuri de tari (vezi schema 1 de mai jos).
Ordinatoarele de la centrul de comutare comunica intre ele asigurind transmiterea mesajelor
numai prin intermediul lor;
Astfel, doua banci nu pot comunica direct, fiind de altfel interzisa dialogarea directa. in afara de
aceste patru centre de comutare, sistemul include:
b) al doilea nivel format din asa-numitele concentratoare nationale, avind functia de „a aduna"
mesajele dintr-un spatiu geografic dat. in tarile cu o structura bancara dezvoltata si un volum
important de mesaje exista mai multe concentratoare: 4 in SUA, 3 in Anglia, 2 in Franta etc. Pe
de alta parte, mai multe tari cu un trafic redus in retea pot fi conectate la acelasii concentrator
national;
c) al treilea nivel al retelei este format de ordinatoarele cu rol de supraveghere a terminalelor
instalate in bancile ce au aderat la reteaua S WIFT.
Avantajele pe care le prezinta sistemul S WIFT sint urmatoarele: Siguranta. Toate tehnicile si
insesi sistemele computerizate privind introducerea, prelucrarea si transmiterea informatiei pe
cele patru planuri prezentate mai sus sint echipate cu programe de detectare si corectie a erorilor;
toate mesajele schimbate intre concentratoarele nationale si centrale de comutare sint codificate;
toti emitentii de mesaje (banci conectate la retea) sint verificati printr-o cheie; standardizarea
obligatorie a transmiterii mesajelor elimina intelegerea gresita, astfel de riscuri fiind excluse sau
pot avea o pondere neglijabila.
Rapiditate. Timpul de transmitere al unui mesaj dureaza citeva secunde, fiind mult mai rapid
decit transmiterea prin telex, curier postal etc. Ca si in cazul transferului telegrafic se poate
aprecia ca transferurile S WIFT se realizeaza in timp real. Intervalele de timp de asteptare sint
determinate, in primul rind, de diferentele de fus orar al spatiului geografic in care sint amplasate
bancile corespondente.
Cost. Costurile transmiterii, stabilite in franci belgieni, sint diferentiate in functie de j prioritatea
transmiterii si dublarea transmiterii prin confirmare (vezi mai sus).
!

Fiabilitate. Sistemul este astfel conceput incit accesul si transmiterea mesajelor se pot realiza
neintrerupt (24 de ore din 24, 7 zile pe saptamina).
5.2. Ordinul de plata
Concept
Ordinul de plata constituie tehnica cea mai simpla de realizare a unei plati, gasindu-si cel mai
apropiat model de comparare in ceea ce in limbajul curent se numeste „plata". Aceasta se explica
prin esenta ordinului de plata (OP), care consta in transmiterea unei sume de bani de la persoana
care datoreaza acea suma, in favoarea unei alte persoane care este titulara creantei respective.
Prin urmare, ceea ce deosebeste OP de „plata" cunoscuta in mod obisnuit este ca primul se
deruleaza prin conturi bancare, in scopul de a realiza transmiterea efectiva a banilor de la platitor
la beneficiarul platii.

123
Astfel, OP se infatiseaza ca o dispozitie, data de o persoana (denumita Ordonator) unei banei, de
a plati o suma determinata in favoarea altei persoane (denumita Beneficiar) in vederea stingerii
unei obligatii banesti provenind dintr-o relatie directa existenta intre ordonator si beneficiar.
Asa cum rezulta din definitie si din practica utilizarii sale, ordinul de plata se caracterizeaza prin:
a) relatia de plata este declansata ca urmare a unei obligatii asumate sau datorii preexistente, ce
urmeaza a fi stinsa o data cu onorarea OP;
b) operatiunea este initiata de platitor (ordonator). El este cel care stabileste regulile dupa care
operatiunea urmeaza sa se deruleze, ceea ce conduce la diversitatea tehnica deosebit de larga a
OP;
c) revocabilitatea este o trasatura fundamentala a OP: ordonatorul poate oricind care pina la
executarea de catre banca a OP sa retraga sau sa modifice instructiunile de plata date bancii.
Revocarea nu atrage nici un fel de repercusiuni asupra drepturilor si obligatiilor partilor
implicate;
d) provizionul (depozitul) de fonduri la banca pentru asigurarea platii de catre platitor
(ordonator) este absolut obligatoriu in cazul OP. Acesta presupune fie plasarea in contul sau a
fondurilor necesare (prin blocarea sumei respective din contul sau bancar sau depunerea ei), fie
asigurarea acestor mijloace prin credit bancar acordat de banca in acest scop in contul
ordonatorului;
e) din punctul de vedere al modalitatilor de incasare (determinate fireste de instructiunile
ordonatorului) OP poate fi:
simplu: incasarea lui nu e conditionata de prezentarea vreunui document sau explicatie cu
privire la scopul platii (excluzind cazul ca se cere o chitanta);
documentar: acesta poate fi incasat la prezentarea de catre beneficiar a anumitor documente
(facturi, dovada platii unor chirii, a unor speze de transport etc.) indicate de ordonatorul OP.
Partile implicate in derularea OP. Mecanismul OP
Partile implicate in derularea unui OP sint:
ordonatorul - persoana care initiaza operatiunea, care plateste si care stabileste conditiile
platii; constituie depozitul bancar; sau poate revoca OP in orice clipa pina in momentul
executarii lui;
beneficiarul - destinatarul platii, care trebuie sa se conformeze conditiilor prevazute in OP.
Data fiind revocabilitatea OP, beneficiarul pina in momentul platii nu are certitudinea incasarii
sumei;
" bancile care intervin in derularea operatiunii in calitate de prestatoare de servicii. Singurele
raspunderi ale banelor sint legate de manipularea corecta a valorilor incredintate si solicitarea de
la beneficiar a documentelor indicate in OP documentar. Aceste banci in practica sint denumite:
banca ordonatoare, cea la care ordonatorul da dispozitie privind efectuarea platii prin O.P. si la
care constituie depozitul, si
banca platitoare, cea la ghiseele careia se achita suma beneficiarului platii si care solicita
anticipat sau ulterior de la banca ordonatoare suma ce urmeaza sa o plateasca sau a platit-o.
in mod schematic, cea mai simpla operatie de OP documentar (fara participarea bancilor
intermediare) se deruleaza dupa urmatorul model (vezi figura 6 pe pag. 770) Derularea unei
operatiuni de OP presupune existenta unui document, formular, de regula tipizat, denumit „ordin
de plata", pus la dispozitie de banci clientilor lor. Elementele pe care le cuprinde un OP sint:
numele si adresa ordonatorului (persoana fizica sau juridica care da OP) (eventual si numarul
contului bancar);
numele si adresa beneficiarului (eventual si numarul contului);
denumirea si adresa bancii ordonatoare;
data (ziua, luna, anul) emiterii OP;
ordinul de a plati (prin formula: „va rog sa platiti...", „veti plati...");
suma in cifre si litere cu indicarea valutei in care se va face plata;
motivul platii;
in cazul OP documentar se indica documentele care trebuie prezentate de beneficiarul platii;

124
 modul de plata: letric, telegrafic, SWIFT (pentru plati in cont sau cecuri, valuta efectiva) si
indicatia referitoare la cine va suporta spezele bancare;
semnaturile autorizate ale bancii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de firma ordonatoare.
Uniformizarea cadrului juridic al derularii platilor internationale prin utilizarea OP
Decontarile prin utilizarea OP, la care participa parti avind resedinta unor state diferite - fapt ce
le confera element de internationalitate - sint guvernate de o un act de drept uniform: Legea
model cu privire la transferurile internationale de credit, elaborata de Comisia Natiunilor
Unite pentru Dreptul Comertului International (UNCITRAL)342.
Particularitatile noului regim de reglementare a OP
Conceptul legii depaseste limitele stricte ale relatiei de OP, utilizind notiunea de transfer de
credit, care este definit drept o succesiune de operatii, incepind cu OP, efectuate cu scopul
punerii mijloacelor respective la dispozitia beneficiarului. Prin urmare, definitia se axeaza pe
criteriul functional, prezentind transferul de credit ca o notiune ce inglobeaza toate masurile
intreprinse de toate persoanele implicate in operatiunea de OP in vederea punerii banilor la
dispozitia beneficiarului.
Urmatoarea trasatura distinctiva a reglementarii continute in lege este renuntarea la conceptul OP
documentar. Confirmarea acestui fapt o gasim in urma analizei notiunii de OP, data mai jos. in
plus, art. 3 indica expres ca daca OP nu este considerat ca atare daca contine anumite conditii
pentru executarea lui. O posibila explicatie a acestui fapt este similitudinea (si deci lipsa
originalitatii si, ca efect, a dreptului la existenta independenta) OP altui mecanism de decontare
utilizat pe larg in practica bancara internationala - acreditivul documentar. Conform definitiei din
art. 2 al legii, constituie ordin de plata orice ordin neconditionat in oricare forma nu s-ar prezenta
acesta bancii recipiente, de a pune la dispozitia beneficiarului o anumita suma de bani, daca:
a) compensarea platii astfel efectuate de banca recipienta se va face prin debitarea contului bancii
ordonatoare sau primirea platii intr-un alt mod (subl.mea - n.n.); si
b) OP nu prevede efectuarea platii la cerinta beneficiarului (aceasta regula reflectind unul din
principiile OP evocate anterior- initierea lui in mod exclusiv de catre ordonator. Totodata, legea
adauga ca indicatia ordonatorului bancii recipiente de a retine plata pina la solicitarea ei de catre
beneficiar nu schimba principiul expus mai sus). Expresia „un alt mod" evidentiata mai sus este
lamurita in art. 6 al legii - ea se refera la decontarile intre parti prin intermediul bancii centrale,
sau in conformitate cu regulile unui sistem de transfer bazat pe stingerea obligatiilor reciproce
intre membrii acestui sistem in baza bilaterala sau multilaterala (ex. SWIFT).
O alta trasatura distinctiva a legii este flexibilitatea si universalitatea ei, ce se exprima prin
utilizarea termenului de banca intermediara (adica orice banca recipienta care nu este banca
ordonatoare si banca beneficiara). Aceasta deoarece conventia reglementeaza in mod detaliat
procedura de decontare si obligatiile partilor in ceea ce priveste OP atit in situatia in care intre
banca ordonatoare si banca beneficiarului exista legaturi de corespondenta directe, cit si in cazul
in care pentru a stabili aceste legaturi este necesara una sau mai multe verigi de legatura - bancile
intermediare. in cele ce urmeaza vom analiza procedura de executare a OP si obligatiunile
aferente derularii acestui mecanism, intr-un cadru comparat intre banca ordonatoare si banca
beneficiara. Pe de alta parte, utilizarea in sens larg a termenului de ordonator (ca persoana care
emite OP, inclusiv emitentul-persoana fizica sau juridica, sau banca sa) a condus axarea
sistemului de reglementare continut in legea model a UNCITRAL pe schema bipolara
[Ordonator - Banca-recipienta sau beneficiara].
Obligatiile partilor
Ordonatorul
Unica obligatie a ordonatorului este de a suporta cheltuielile si riscurile aferente emiterii,
modificarii, executarii, revocarii si stingerii OP, daca acestea au fost facute din ordinul sau sau al
persoanei care a primit mandatul respectiv. Pentru ca banca sa se asigure de imputernicirile
ordonatorului de a emite OP (mai ales in cadrul persoanelor juridice, pentru care este
caracteristica rotatia membrilor organelor de conducere), art. 5 al legii reglementeaza procedura
de stabilire a veridicitatii OP. Paragraful doi stipuleaza ca

125
aceasta va include si proceduri suplimentare de confruntare simpla a semnaturilor de pe cartela
cu specimenele semnaturilor ordonatorului, pe de o parte, si de pe OP, pe de alta, daca aceste
proceduri suplimentare sint considerate justificate de rationamente comerciale ca o modalitate de
a contracara OP frauduloase. Legea stabileste ca in lipsa necesitatii obiective in astfel de masuri
suplimentare de protectie a intereselor ordonatorului banca nu ii poate impune povara
procedurilor suplimentare prin incheierea acordului respectiv care ar prevedea aplicarea
procedurilor suplimentare de stabilire a veridicitatii OP pentru toate cazurile (art. 6(3).
Ordonatorul este scutit de aceasta obligatie in situatia in care va demonstra ca, in lipsa neglijentei
sale (proba neglijentei revenind bancii ordonatorului), OP a fort emis de o persoana ce nu avea
autorizatia ordonatorului: angajatul (angajatii) prezenti ai acestuia sau alte persoane care, datorita
relatiilor cu ordonatorul, a primit acces la procedura de stabilire a veridicitatii OP.
Ordonatorul poarta raspundere pentru obligatiile ce decurg din OP, conform informatiei din OP.
De la regula respectiva exista o exceptie: cazul in care obligatiile respective devin contradictorii
ca rezultat al copiilor, duplicatelor gresite. Acasta exceptie se va aplica numai in cazul in care
intre ordonator si banca sa exista proceduri pentru evidentierea greselilor in copiile sau
duplicatele OP (1), utilizarea carora va oferi bancii ordonatoare o posibilitate rezonabila de a
discoperi erorile in aceste copii sau duplicate (2).
Bancile implicate in executarea OP
Obligatia de plata a accepta sau refuza acceptul OP
Articolele 7 si 9 ale legii reglementeaza de o maniera asemanatoare (nu si similara, deoarece
exista deosebiri importante intre statutele bancilor recipienta si cea beneficiara) obligatia de
accept sau de refuz al acceptului. Momentul acceptarii de catre banci a OP se considera cel mai
devreme din cele enumerate in tabelul de mai jos:
Banca recipienta (intermediara) (art. 7)
Banca beneficiara (art. 9)
a) in care banca primeste OP cu conditia ca conform acordului cu banca ordonatoare acceptul va
fi emis la primire;
b) cand banca trimite ordonatorului notificarea despre accept;
c) in care banca emite propriul OP destinat executarii OP primit de la ordonator;
d) cind banca debiteaza contul ordonatorului deschis la ea, in calitate de plata a OP;
a) in care banca primeste OP cu conditia ca conform acordului cu banca ordonatoare acceptul va
fi emis la primire;
b) cind banca trimite ordonatorului notificarea despre accept;
c) cind banca debiteaza contul ordonatorului deschis la ea, in calitate de plata a OP;
d) cind banca crediteaza contul beneficiarului sau in alt mod pune mijloacele respective la
dispozitia acestuia;
e) cind a expirat termenul de refuz al acceptarii (1 zi dupa expirarea termenului de executare a
OP [vezi infra], banca neavind obligatia de a refuza OP in cazul insuficientei de mijloace la
contul ordonatorului, sau neprimirii platii de la el pentru a executa OP, sau a insuficientei
informatiei necesare pentru aceasta executare) si acest refuz nu a fost trimis
e) cind banca transmite beneficiarului notificarea ca acesta are dreptul de a incasa mijloacele
sau folosi creditul acordat;
f) cind banca utilizeaza mijloacele de credit pentru acoperirea datoriei beneficiarului fata de ea
sau le foloseste in conformitate cu hotarirea instantei de judecata sau a altui organ competent;
g) cind a expirat termenul de refuz al acceptarii (1 zi dupa expirarea termenului de executare a
OP [vezi infra], banca neavind obligatia de a refuza OP in cazul insuficientei de mijloace la
contul ordonatorului, sau neprimirii platii de la el pentru a executa OP, sau a insuficientei
informatiei necesare pentru aceasta executare) si acest refuz nu a fost trimis.
Tabelul 3. Momentul acceptarii de catre banci a Ordinului de plata Obligatia de plata
in functie de tipul bancii (intermediare sau platitoare), aceasta obligatie este diferita
pentru fiecare din ele, dupa cum urmeaza:
pentru banca intermediara, obligatia consta in emiterea in adresa urmatoarei

126
banci intermediare sau a bancii platitoare si in termenele indicate de legea model,
a propriului OP pentru executarea celui primit (art. 8(2));
pentru banca platitoare, obligatia se reduce la punerea fondurilor la dispozitia beneficiarului
sau utilizarea lor in alte moduri indicate in tabelul de mai sus, conform OP si dreptului aplicabil
relatiilor intre banca platitoare si beneficiar;
Bancile mentionate au urmatoarele obligatii de prudenta:
Banca recipienta (intermediara) (art. 8)
a) daca indicatiile din OP cu privire la banca intermediara sau sistemul de transfer de utilizat la
executarea OP determina imposibilitatea sau dificilitatea excessiva de executare, acest fapt
trebuie notificat fara intirziere ordonatorului; b) daca OP primit nu contine informatie suficienta
pentru a fi considerat OP, sau chiar daca contine toate datele, nu poate
Banca beneficiara (art. 10)
a) daca OP primit nu contine informatie suficienta pentru a fi considerat OP, sau
fi executat din insuficienta de informatie,
insa ordonatorul OP poate fi identificat,
banca beneficiarului notifica aceasta
ordonatorului;
c) daca banca descopera necorespunderi
intre informatiile cu privire la valoarea OP,
ea de asemenea are obligatia de notificare.
chiar daca contine toate datele, nu poate fi executat din insuficienta de informatie, insa
ordonatorul OP poate fi identificat, banca beneficiarului notifica aceasta ordonatorului;
b) daca banca descopera necorespunderi intre informatiile cu privire la valoarea OP, ea de
asemenea are obligatia de notificare;
c) daca banca descopera necorespunderi intre informatiile cu privire la identitatea beneficiarului,
ea are obligatia de notificare.
Tabelul 4. Obligatiile de prudenta ale bancilor implicate in executarea Ordinului de plata
Revocarea OP
OP poate fi revocat in orice timp, cu conditia acordarii unui ragaz rezonabil bancilor pentru a
intreprinde masurile necesare executarii ordinului de revocare. Totodata, art. 12 (3) al legii
stipuleaza ca ordonatorul poate conveni cu banca recipienta ca OP emise in adresa ei sa fie
irevocabile (1) sau ordinul de revocare a fost primit cu respectarea conditiilor mentionate la
inceputul prezentului paragraf (2). Veridicitatea refuzului se controleaza in mod similar
controlului veridicitatii OP ca atare.
Executarea OP
Plata se considera incheiata in momentul in care:
a) banca debiteaza contul ordonatorului deschis la ea (cind plata se efectueaza prin debitarea
contului ordonatorului ce nu este banca);
b) mijloacele creditate de ordonator pe contul bancii se utilizeaza, sau daca nu, atunci in
urmatoarea zi bancara dupa ziua in care mijloacele credit se pun la dispozitia bancii sau acest
fapt devine cunoscut bancii;
c) cind mijloacele creditate de ordonator pe contul altei banci se utilizeaza, sau daca ou, atunci in
urmatoarea zi bancara dupa ziua in care mijloacele credit se pun la dispozitia bancii sau acest
fapt devine cunoscut bancii;
d) se efectueaza decontarile finale in adresa bancii in banca nationala, in care aceasta are cont;
e) se efectueaza decontarile finale in conformitate cu: i) regulile sistemului de transfer de
fonduri, care prevad decontarile pentru obligatiunile financiare intre participantii la acest sistem
in baza bilaterala sau multilaterala; sau ii) acordurile bilaterale cu privire la decontari.
OP trebuie executat in ziua operationala in care banca respectiva 1-a primit, sau cel tirziu in ziua
urmatoare operationala (cu exceptia cazurilor in care din continutul OP nu rezulta cerinta de a
face plata la o data mai tirzie). in calitate de zi a valorii trebuie sa fie folosita ziua primirii OP
(chiar daca executarea se efectueaza mai tirziu).

127
Responsabilitatea pentru neexecutarea OP
in caz de plata pina la revocare, banca ce a efectuat plata are obligatia, conform legii, de a
rambursa bancii intermediare dinaintea ei valoarea OP si dobinda pentru perioada ce s-a scurs
din ziua platii pina in ziua rambursarii fondurilor (art. 14). Sumele gresit platite in baza OP se
ramburseaza persoanei in paguba: in situatia in care in urma erorii bancii beneficiarului i s-a
platit mai putin decit efectiv prevazut in OP, compensatia revine beneficiarului; daca insa s-a
platit mai mult decit prevedea OP, se despagubeste banca platitoare (art. 15-16 ale legii). Pe
perioadele de neexecutare sau executare neconforma partile aflate in culpa ii incuba obligatia de
plata a dobinzii (art. 17).
5.3. Cecul
Concept. Necesitate
intre cambii si cecuri exista foarte multe asemanari, dar extsta si o deosebire esentiala -cecul nu
este instrument de credit. Sub acest aspect, rolul economic al cecului este mai putin important
decit al cambiei si biletului de ordin. Functia de instrument de plata rezulta din faptul ca cecul
este in toate cazurile platibil la vedere, in literatura de specialitate sint formulate multe definitii
ale cecului. I. Macovei defineste cecul ca un titlu negociator prin care o persoana, numita
tragator, da ordin unei banci sau altei institutii de credit, numita tras, la care are uu disponibil
(proviziune), sa plateasca la vedere o suma de bani unui beneficiar sau la ordinul acestuia343.
Autorii monografiei Contracte comerciale internationale mentioneaza ca „cecul ca si toate
titlurile de credit, este documentul necesar pentru a se exercita dreptul literal si autonom
cuprinzind ordinul adresat de o persoana numita tragator, unei persoane numita tras - care nu
poate fi decit o institutie de credit - de a plati la vedere posesorului o suma determinata"344.
Constantin Floricel scrie ca „cecul este un instrument de plata prin care tragatorul, titularul unui
cont in banca sau al unui credit depozitat in banci, da ordin sa se plateasca din disponibilul
contului sau o suma catre un beneficiar, la o anumita data"345. Constantin Apostol arata ca „cecul
este un titlu negociabil, ce cuprinde ordinul neconditionat, dat de o persoana („tragator") unei
alte persoane („tras") la care are un disponibil banesc in cont, de a plati unui tert („beneficiar") o
anumita suma de bani"3.
Reglementarea juridica
Cecul a aparut mult mai tirziu decit cambia. Datorita facilitatilor pe care le creeaza in materie de
plati comerciale, a intrat in practica decontarilor multor tari, iar incepind cu sec. al XlX-lea a
inceput sa capete si o reglementare juridica (initial la nivelul legislatiilor nationale). Astfel, in
Olanda cecul a primit o reglementare prin Codul Comercial din 1838, purtind denumirea de
Kassierbriefe (scrisoare de casa); in Belgia a fost reglementat printr-o lege speciala din 1873, in
Elvetia prin legea din 1881, in Anglia prin Bill of exchange din 1882, in Italia prin Codul
Comercial din 1893, in Austria si Germania prin legea din 1908.
Eforturile de unificare a reglementarilor sus-mentionate pe plan international s-au soldat cu
succes in anul 1931, in care a avut loc conferinta diplomatica de la Geneva, ce a aprobat
conventiile in materie de cecuri:
a) Conventia privind legea uniforma a cecurilor, care contine patru anexe:
" Conventia prin care partile semnatare se angajeaza sa introduca Legea Uniforma in legislatia
nationala a tarii respective;
Anexa nr. 1, cuprinzind Legea uniforma a cecului (in continuare in compartimentul referitor
la decontarile prin cec - Legea Uniforma)347;
" Anexa nr.2, cuprinzind rezervele tarilor semnatare fata de unele articole ale conventiei din
Anexa nr. l348;
Protocolul incluzind informarea reciproca intre statele semnatare;
b) Conventia pentru solutionarea unor conflicte de legi in materie de cecuri;
c) Conventia cu privire la taxa de timbru in materie de cecuri.
Printre statele care au semnat, iar ulterior au ratificat ambele conventii, se numara: Austria,
Belgia, Cehoslovacia, Danemarca (fara Groenlanda), Elvetia, Finlanda, Ecuator, Grecia, Italia,
Japonia, Luxemburg, Portugalia, Rominia, Spania, Suedia, Ungaria etc. Ca urmare a acestor

128
ratificari, statele respective au aprobat sau modificat legislatia nationala in materie de cecuri, ex.
Franta a aprobat decretul-lege din 03.10.1935„Despre identificarea raporturilor de cec" si
decretul din 30.03.1955 care a creat sistemul de informare mutuala a bancilor privind neplatnicii
cecurilor.
Ca si in cazul Conventiei de la Geneva asupra cambiei si biletului la ordin, a carei aplicabilitate e
restrinsa la unele zone geografice, Conventia de la Geneva privind Legea Uniforma a cecului a
realizat o unificare incompleta, din cimpul actiunii ei fiind iarasi excluse tarile sistemului
legislativ anglo-saxon. in Anglia si SUA circulatia
cecurilor este reglementata de aceeasi lege care reglementeaza si raporturile cambiale,
deoarece in Common Law cecul se considera o varietate a cambiei.
in afara de aceasta, actiunea Legii Uniforme asupra cecurilor este restrinsa si din cauza
rezervelor cuprinse in anexa 2.
Aceste rezerve privesc:
- determinarea momentului cind este necesara existenta provizionului la tras;
- regimul cecului retransmisibil; -ceculin alb;
- prelungirea termenilor de prezentare la plata;
- cecul barat;
- determinarea drepturilor posesorului cecului asupra provizionului;
- protestul;
- nivelul dobinzilor;
- clauze de suspendare si intrerupere a prescriptiilor
Structura juridica a cecului (subiecte, date obligatorii)
Continutul cecului este foarte asemanator cu cel al cambiei, reglementarile privind girul, avalul,
protestul si actiunea in regres fiindu-i aplicabile similar (vezi infra). in raportul juridic de cec sint
trei subiecte:
tragatorul (emitentul): persoana care da ordinul de plata prin care dispune efectuarea platii
din provizionul constituit la banca sa;
trasul: cel care efectueaza plata si care este intotdeauna o banca sau alta institutie de
creditare;
beneficiarul: persoana in favoarea careia se face plata, de regula fiind o persoana terta.
Uneori beneficiar poate fi insusi tragatorul.
Conform art. 1 al Legii Uniforme cecul trebuie sa contina urmatoarele 6 enunturi obligatorii:
1. denumirea de cea inscrisa in limba folosita la redactare;
2. mandatul neconditionat de a plati o suma de bani;
3. numele trasului;
4. locul de plata;
5. data si locul emiterii;
6. semnatura tragatorului.
in mod exemplificativ aceste date ale cecului se indica in figurile (vezi figura 7 pe pag. 770) in
continuare, vom analiza fiecare dat al cecului in mod separat.
1. denumirea de cec, inscrisa in limba folosita la redactare
Denumirea de cec, ca si la cambie, trebuie sa figureze in in scris in mod solemn: cheque in
franceza si engleza, scheek in germana, assegno bancario in italiana. Cuvintul „cec" provine de
la verbul englez „to check" (a controla), deoarece banca trasa trebuie sa verifice prezenta
disponibilului necesar, daca semnaturile sint autentice, daca cecul a fost corect completat. in
dreptul englez indicarea denumirii de „cec" nu este obligatorie, deoarece acesta este o varietate a
cambiei.
2. mandatul neconditionat de a plati o suma de bani
Mandatul neconditionat trebuie dat pur si simplu, iar suma trebuie indicata si cu cifre
si cu litere. Conform art.9 al Legii Uniforme, daca indicatiile nu coincid, va fi valabila
suma inscrisa cu litere. Daca sint inscrise mai multe ori diferite sume, se plateste suma
cea mai mica.

129
Cecul poate fi tras la ordinul tragatorului insusi sau la ordinul unei terte persoane.
Tragatorul cecului va fi tinut intotdeauna responsabil de plata cecului, iar orice conditie
care l-ar scuti de aceasta obligatie, conform art. 12 al Legii Uniforme, va fi socotita ca
nescrisa.
Datorita modului de derulare a platii prin cec, trasul nu poate fi si tragator, cu exceptia
cazului cind titlul este tras intre subunitatile aceluiasi emitent.
Orice mentiune despre procentele convenite va fi considerata drept nescrisa. Plata
dobinzii ar fi si alogica, deoarece cecul fiind platibil la vedere, nu procura credit.
3. numele trasului
Numele trasului trebuie scris in mod clar de o maniera ca sa fie posibila identificarea lui. in
general, indicarea numelor persoanelor fizice si a denumirilor persoanelor juridice este la
latitudinea legislatiilor nationale. Spre deosebire de trasul cambial, cel din raportul de cec nu va
putea accepta cecul; el are doar obligatia de a plati suma indicata in limita disponibilului
existent. Asadar, cecul nu se prezinta spre acceptare. Conform art.4 al Legii Uniforme mentiunea
despre acceptarea cecului va fi socotita ca nescrisa.
4. locul de plata
Locul platii contine localitatea si banca la care trebuie efectuata plata. Conform art. 2 al Legii
Uniforme, in lipsa unei mentiuni speciale se ia in considerare locul prevazut linga numele
trasului, iar daca sint aratate mai multe locuri, cecul este platibil la primul dintre ele. in lipsa
oricaror mentiuni cecul se plateste la locul unde trasul isi are domiciliul stabil (sediul central al
bancii trase).
5. data si locul emiterii
Data emiterii trebuie sa contina ziua, luna, anul. Daca nu este indicat locul emiterii, acesta va fi
socotit locul indicat linga numele tragatorului.
6. semnatura tragatorului
Semnatura tragatorului trebuie sa cuprinda de obicei numele si prenumele sau denumirea de
firma si stampila celui care se obliga. Prenumele poate fi prescurtat sau pot fi aratate numai
initialele. Daca pe cec sint semnaturi ale unor persoane care nu sint capabile sa-si asume
obligatia de plata, semnaturi false sau semnaturi ale unor persoane inexistente sau orice
semnaturi nevalabile, atunci semnaturile altor persoane nu-si pierd puterea juridica. Conform art.
11 al Legii Uniforme, persoana care a semnat cecul in numele altei persoane, neavind
imputerniciri pentru aceasta, este obligata ea insasi sa faca plata, iar daca a facut-o, are aceleasi
drepturi pe care trebuia sa le aiba reprezentantul. Aceeasi regula va fi aplicabila fata de
reprezentantul care a depasit limitele imputernicirilor sale. Spre deosebire de cambie, printre
mentiunile esentiale ale cecului nu figureaza scadenta si numele beneficiarului. Cecul este
platibil la prezentare, adica la vedere. Beneficiarul unui cec poate fi o persoana determinata cu
sau fara mentiunile „la ordin", „nu la ordin" sau o alta mentiune echivalenta. in calitate de
beneficiar al unui cec este
prezumata orice persoana care prezinta un cec cu mentiunea „la purtator" sau un cec in care dupa
numele beneficiarului urmeaza mentiunea „sau la purtator". Deci, spre deosebire de cambie, care
trebuie obligatoriu sa contina numele beneficiarului, fiind interzise tratele la purtator (desi exista
posibilitatea ca o cambie sa circule la purtator prin intermediul girului la purtator), cecul poate
circula atit ca titlu nominativ, cit si ca titlu la purtator. Aceste deosebiri nu totdeauna pot fi
justificate: o cambie se aseamana foarte mult cu un cec in cazul in care are scadenta la vedere
(permisa de dreptul cambial) si in care mai e si transmisa printr-un gir la purtator (in alb). O
astfel de trata va avea aceleasi caracteristici ca si un cec. Probabil ca de la aceste ratiuni a pornit
si dreptul anglo-saxon, care reglementeaza cecul ca pe o varietate a cambiei. in dreptul
continental din aceste deosebiri ale cecului s-a constituit o intreaga doctrina. Pornind de la faptul
ca cecul este platibil la vedere, una din principalele caracteristici ale lui este previziunea.
Conform art.3 al Legii Uniforme, emiterea cecului este conditionata de existenta prealabila la
tras a unui fond banesc: fie depozit bancar, fie credit acordat de catre tras, perfectate sub forma
contractului de depozit si respectiv de credit bancar. in majoritatea legislatiilor se cere ca

130
disponibilul necesar sa se afle efectiv la tras in momentul emiterii sub sanctiune penala.
Proviziunea cecului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa fie certa;
2. sa fie lichida;
3. sa fie exigibila;
4. sa fie disponibila;
5. sa fie prealabila;
6. sa fie nu mai mica decit valoarea cecului.
Emiterea cecului
in mod curent se spune ca se poate trage un cec cind tragatorul are creanta fata de banca sa, ca
urmare a depunerii unei sume de bani, si ca aceasta creanta va aduce profit purtatorului cecului.
Din aceasta cauza emiterea unui cec fara acoperire sau cu acoperire insuficienta, retragerea
fondului dupa emiterea cecului sint calificate ca infractiune, iar tragatorii de cecuri fara acoperire
se inscriu intr-o „lista neagra" a bancilor centrale, care dispune in adresa lor interdictia pe viitor
de a emite cecuri si preintimpinarea bancilor sa refuze eliberarea de cecuri tragatorilor sus-
mentionati. Totusi in practica se emit uneori cecuri fara provizion, cu conditia ca acoperirea
necesara sa urmeze intr-un timp scurt. Tragatorii isi fac urmatoarea socoteala: citeva zile se vor
pierde pina cind cecul va fi trimis prin posta, beneficiarul va pierde si el citeva zile pina va
prezenta cecul bancii sale, iar banca va pierde si ea ceva timp pina cind va incasa valoarea
cecului de la banca trasa prin compensatie bancara. Pina atunci tragatorul spera ca va asigura
proviziunea inexistenta la momentul emiterii. in aceste cazuri emiterea cecului fara acoperire nu
va constitui o infractiune, datorita lipsei intentiei de frauda din partea tragatorului, urtatorn
cecului nu vor sti de existenta sau nu a provizionului, pina in momentul
„sosirii" cecului la banca trasa. Aceasta, constatind lipsa acoperirii cecului, va refuza sa-1
plateasca la prezentare, inregistrind refuzul si facind o somatie tragatorului prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire a cecului. Adresatul scrisorii va fi chemat sa regularizeze
situatia si sa restituie toate carnetele de cec pe care le poseda: de regula, emiterea unui cec
neasigurat il va priva de dreptul de a emite un cec nou. Aceasta interdictie va putea fi ridicata
daca intr-un termen stabilit de banca emitentul isi va regulariza in intregime situatia.
Tragatorul unui cec fara acoperire va trebui sa repare orice paguba cauzata fie bancilor care au
onorat cecurile, fie purtatorilor carora le-a fost refuzata plata. Bancile care au onorat cecurile se
vor subroga in drepturile purtatorilor contra tragatorului si in garantiile care ar putea asigura
aceste drepturi. Toti cei pagubiti vor putea protesta creanta lor contra emitentului si cere
sechestrarea bunurilor acestora, insa un mare risc va fi insolvabilitatea emitentului fara acoperire:
in acest caz purtatorul cecului va suporta nulitatea lui, neputind sa actioneze impotriva bancilor.
Transmiterea cecului
Transmiterea cecului se face prin andosare (gir). Conform articolului 5 al Legii Uniforme, cecul
poate fi considerat platibil:
a. unei anumite persoane cu sau fara clauza expresa „ la ordin ";
b. unei anumite persoane cu clauza „nu la ordin" sau o expresie echivalenta;
c. la purtator.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca cecul considerat platibil unei persoane cu mentiunea
„sau la purtator" ori o alta expresie echivalenta este socotit la purtator. Alineatul 3 al art.5
stipuleaza ca cecul fara indicarea beneficiarului este socotit de asemenea ca cel la purtator.
Din prevederea legala rezulta ca transmiterea cecului e determinata de modalitatea indicarii
beneficiarului. in functie de formele stipulate, se disting urmatoarele modalitati de transmitere a
cecului:
1. cecul nominativ (cu clauza „nu la ordin") se transmite numai in forma si cu efectele cesiunii
de drept comun. Pentru acesta se va intocmi o declaratie de cesiune, autentificata notarial.
2. cecul la ordin - cu sau fara clauza expresa „la ordin" - se transmite prin andosament
(gir).
Girul poate fi facut chiar in folosul tragatorului sau in beneficiul oricaror persoane terte. Aceste

131
persoane capata drepturi depline asupra cecului, si la rindul lor pot andosa cecul. Andosarea
presupune si remiterea efectiva a titlului. Girul trebuie sa fie neconditionat, iar orice conditie va
fi socotita ca nescrisa. Girul transmite toate creantele ce rezulta din cec. Andosamentul partial nu
se admite, la fel ca si cel facut de tras. Girul la purtator are putere juridica de gir in alb, adica
girantul nu indica numele giratorului, ci isi pune doar semnatura sa. Girul la tras are valoarea
juridica a unei simple recipise cu exceptia cazului in care trasul are citeva subdiviziuni
(intreprinderi fiice) si girul a fost facut in folosul uneia din ele, alteia decit cea asupra
careia a fost tras cecul.
Forma girului este prevazuta in articolul 16 al Legii Uniforme, si se face la fel ca si la
cambie: sau pe corpul cecului, sau pe alonj.
Indicarea giratorului nu este obligatorie. Girul in alb da detinatorului aceleasi drepturi
ca si in cazul cambiei. Conform art. 18 al Legii Uniforme, girantul raspunde de plata,
daca in cec nu s-a stipulat altfel. Altfel spus, giratorul poate inainta o actiune
recuperatorie fata de girant. in mod consecutiv, regula generala a securitatii cecurilor
ar fi ca cu cit mai multe giruri sint pe cec, cu atit este mai inalta siguranta cecului. Dar
in realitate girurile precedente pot fi ale unor persoane insolvabile, de aceea ele nu pot
constitui o garantie mare de plata.
Girantul poate interzice andosarea ulterioara a cecului - in acest caz el nu va purta
raspundere fata de girantii, carora cecul le-a fost andosat dupa aceasta.
Persoana ce poseda cecul in temeiul unui sir neintrerupt de giruri va fi considerata ca
detinator legitim, chiar daca ultimul gir este in alb. in cazul in care cineva din numarul
celorlalti detinatori ai cecului a decazut din posesia lui, detinatorul actual al cecului,
indiferent daca este cec la purtator sau andosat in alb, este obligat sa-1 inapoieze
numai daca 1-a dobindit cu rea credinta sau dintr-o grava imprudenta. in general insa
cind cecul este pierdut sau furat, este prudent sa se instiinteze trasul, facindu-se
contestare la plata.
Persoanele fata de care s-a inaintat o actiune in privinta cecului nu-i pot formula
detinatorului pretentii de ordin personal (exceptii) ce ar fi opozabile tragatorului in
cazul dreptului comun.
Girul trebuie sa fie neaparat datat, in caz contrar el va fi considerat facut pina la data
depunerii protestului sau expirarii termenului pentru prezentare, cu conditia ca sa nu
fie dovedit contrariul. Girul facut dupa actul de protest sau dupa expirarea termenului
de prezentare are forta juridica a unei simple cesiuni de drept comun.
Desi dreptul uniform si national prevede posibilitatea circulatiei cecului prin andosare,
acest lucru se intimpla mai rar decit in cazul cambiei, in virtutea faptului ca cecul se
prezinta la plata intr-un timp foarte scurt fara a-i mai prelungi circulatia, pe cind cambia,
fiind la termen, poate avea timp sa circule inainte de scadenta.
3. cecul la purtator se transmite prin simpla inminare noului beneficiar.
Garantarea cecului
Conform art. 25 al Legii Uniforme, plata unui cec poate fi garantata prin aval pentru intreaga
suma sau pentru o parte din ea. Avalul poate fi dat de un tert sau chiar de un semnatar al cecului,
dar nicidecum de catre tras. Obligatia avalizatorului este la fel cu cea garantata. Avalizatorul va
fi responsabil chiar si in cazul in care obligatia pentru care a garantat nu este valabila din orice
punct de vedere, exceptie facind drepturile ce decurg din cec impotriva persoanelor pentru care a
garantat si impotriva altor obligati iinuti fata de persoana garantata.
Plata cecului
Conform art. 28 al Legii Uniforme, cecul este platibil la vedere. Prezentarea cecului la un oficiu
de compensatii echivaleaza cu prezentarea la plata a lui. Legea Uniforma prin art.29 stabileste
termenele de prezentare la plata. Ele sint diferite in raport cu pozitia geografica a locului de
emitere fata de cel de plata, si anume:
cecul emis si platibil in aceeasi tara se prezinta la plata in termen de 8 zile;
cecul emis intr-o tara si platibil in alta se prezinta la plata intr-un termen de:

132
 20 zile, daca locul emiterii si locul platii se afla in aceeasi parte a lumii (acelasii continent);
sau
70 de zile, daca locul emiterii si locul platii se afla in diferite parti ale lumii. Cecurile emise
intr-o tara europeana cu plata intr-o tara din bazinul mediteranean, precum si cecurile emise intr-
o tara din bazinul mediteranean si platibile in Europa se considera ca emise si platibile in aceeasi
parte a lumii.
in general, termenul de prezentare la plata nu poate depasi 6 luni, in unele cazuri (foarte
putin raspindite) plata cecurilor peste aceste termene putindu-se face cu acordul
prealabil al tragatorului.
in mod normal, tragatorul poate recurge la blocarea provizionului, daca plata n-a fost
solicitata la timpul necesar. in cazul unor cecuri (mai ales celor de calatorie) pe inscris
se tipareste si termenul maxim in decursul caruia acesta poate fi prezentat spre incasare
(de ex. „valabil 3 luni de la data emiterii"). Sanctiunea legala pentru neprezentarea
cecului la plata in timpul respectiv consta in pierderea dreptului de recurs contra
andosatorilor.
Exista totusi primejdia ca daca cecul nu e incasat multa vreme sa dispara acoperirea. in
acest sens, tragatorul are obligatia sa mentina acoperirea 8 zile (sau mai mult, dupa caz)
de la emiterea cecului, dupa care el este imputernicit de a bloca sumele destinate platii
pe cec. in cazul in care calendarul de la locul platii difera de calendarul de la locul
emiterii, atunci ziua emiterii se va calcula cu scopul stabilirii zilei respective de la locul
de plata.
Plata cecului este revocabila, deoarece cecul, dupa parerea unor autori, nu este un
instrument sigur de plata. Revocarea inseamna retragerea ordinului dat trasului de a
plati suma din cec. Retragerea cecului poate avea loc numai pina la expirarea termenului
de prezentare la plata.
Raporturile ce decurg din cec nu sint intuitupersonae, de aceea moartea sau survenirea
incapacitatii de exercitiu a tragatorului, survenite dupa emiterea cecului, nu influenteaza
asupra valabilitatii cecului, si trasul va fi tinut totusi sa-si onoreze obligatia de plata.
Conform art.34 al Legii Uniforme, trasul la efectuarea platii are dreptul sa ceara predarea
cecului cu mentiunea „achitat" si o chitanta care ar certifica primirea platii de catre
detinator.
Trasul poate efectua si o plata partiala, iar detinatorul cecului nu e in drept sa o refuze.
El poate cere sa se faca mentiune despre aceasta pe corpul cecului si sa i se inmineze
o chitanta.
Conform art. 35 al Legii Uniforme, trasul care face plata unui cec andosat, este obligat sa
controleze corectitudinea succesiunii girurilor, nu si a semnaturilor girantilor. Sporul se va
considera neintrerupt daca girantul din girul ulterior figureaza ca girant in girul anterior. in
functie de forma cecului se verifica posesiunea lui legitima. Unii autori mentioneaza ca trasul
trebuie sa controleze identitatea beneficiarului, insa legea nu impune o aastfel de conditie.
Conform dreptului uniform, daca cecul a fost emis intr-o valuta care nu are circulatie la locul
platii, atunci suma lui poate fi platita conform cursului la ziua platii. Cursul valutei straine va fi
stabilit conform obiceiurilor de la locul platii. Dar tragatorul poate include clauza prin care sa
stabileasca ca suma care urmeaza a fi platita va fi calculata conform cursului de referinta indicat
in cec. Aceste reguli nu vor fi aplicate in cazul in care tragatorul a pus conditia ca plata sa fie
efectuata intr-o anumita valuta indicata in cec. Daca suma cecului, indicata intr-o valuta care are
aceeasi denumire ca si valuta de la locul platii, dar cursuri diferite, se va presupune ca s-a avut in
vedere valuta de la locul platii.
Protestul si regresul
Conform art. 40 al Legii Uniforme, in situatia in care trasul nu plateste cecul prezentat in termen
util, posesorul titlului poate exercita dreptul de regres impotriva girantilor tragatorului si
avalizatorilor. Refuzul de plata poate fi constatat prin:
1. intocmirea unui protest;

133
2. printr-o declaratie a trasului scrisa si data pe cec;
3. printr-o declaratie constatatoare a oficiului de compensare ca cecul a fost prezentat dar n-a fost
platit.
Protestul sau constatarea echivalenta trebuie adresate inainte de expirarea termenului
de prezentare. Daca prezentarea s-a produs in ultima zi a termenului, protestul sau
constatarea se fac in prima zi lucratoare ce urmeaza.
In caz de refuz de „plata" detinatorul trebuie sa-i puna la curent pe girant si tragator in
termen de 4 zile lucratoare ce urmeaza dupa ziua intocmirii protestului sau a unui act
similar. La rindul sau, fiecare giratar e obligat timp de 2 zile lucratoare care urmeaza
dupa primirea sesizarii (modificarii) sa comunice girantului sau informatia primita cu
privire la neplata, cu indicarea numelui si adreselor persoanelor ce au emis informatiile
anterioare; si asa se va proceda in continuare pina cind informatia nu va fi adusa la
cunostinta tragatorului.
Termenele sus-mentionate incep sa curga din momentul inceputului vehicularii
informatiei. in acelasi mod trebuie instiintat avalizatorul de catre persoana pentru care
a garantat. instiintarea poate fi facuta sub orice forma, inclusiv si prin simpla inapoiere
a cecului.
Se va considera ca termenul a fost respectat, daca scrisoarea ce contine instiintarea a
fost expediata in termenul respectiv.
Persoana ce nu-1 va informa pe contragentul sau nu pierde dreptul ce decurge din cec,
dar ea va fi tinuta responsabila pentru prejudiciul ce ar putea fi adus din cauza neglijentei sale,
marimea prejudiciului restituit neputind totusi sa depaseasca marimea sumei cecului.
Dreptul uniform stipuleaza ca tragatorul, girantul sau avalizatorul pot prin intermediul
mentiunilor „fara protest", „fara cheltuieli" sau orice alta formula echivalenta sa-1 elibereze pe
detinator de obligatia dresarii unui protest sau altui act similar pentru exercitarea dreptului lui de
regres. Dar aceasta nu duce la scutirea detinatorului de obligatia prezentarii cecului la plata in
termenul cuvenit (1), nici de obligatia de a-i informa pe contragentii sai (2).
Dovada nerespectarii termenului va fi facuta de persoana care invoca aceasta circumstanta, fiind
un litigiu cu detinatorul cecului. Daca mentiunea liberatorie (,Jara protest") a fost facuta de
tragatorul cecului, atunci ea va avea efect juridic asupra tuturor semnatarilor cecului; dar daca ea
e facuta de girant sau avalizator, ea va avea efect juridic doar asupra lor. in cazul in care, contrar
mentiunii ,/ara protest" sau altor mentiuni echivalente, detinatorul cecului totusi dreseaza un
protest, toate efectele, cheltuielile vor fi suportate de el.
Raspunderea
Conform art. 44 al Legii Uniforme, toti obligatii din raportul de cec raspund in mod solidar fata
de detinatorul lui. Detinatorul lui are dreptul sa inainteze actiuni fata de toate aceste persoane
fiecarei in parte sau tuturor la un loc. Posesorul nu este obligat sa respecte acea consecutivitate in
care aceste persoane s-au obligat. Acest drept il are si fiecare persoana obligata prin cec dupa ce
aceasta a efectuat plata. Art.45 al Legii Uniforme prevede ca detinatorul cecului are dreptul sa
ceara de la persoana careia i-a inaintat o actiune in ordine de regres atit suma cecului, cit si
cheltuielile pentru protest si alte cheltuieli pe care le-a suportat persoana. Persoana care a facut
plata poate cere acelasi lucru de la ceilalti obligati in ordine de regres. Persoana platitoare are
dreptul sa ceara o chitanta care ar certifica plata. Fiecare girant care a platit cecul isi poate sterge
girul sau si cele care urmeaza dupa el.
Prescriptia
Actiunile de regres ale posesorilor impotriva girantilor, tragatorului sau celorlalti obligati
se prescriu in termen de 6 luni, calculate de la expirarea termenului de prezentare la
plata.
Actiunile in regres ale diferitilor obligati unii impotriva altora se prescriu tot dupa 6
luni, dar socotite din ziua in care obligatul a platit cecul sau din ziua in care actiunea de
regres a fost pornita impotriva sa.
Conform art. 54 al Legii Uniforme, intreruperea prescriptiei nu are efect decit impotriva

134
aceluia fata de care actul de intrerupere a fost facut.
Legea Uniforma prevede posibilitatea prelungirii termenelor in cazul in care prezentarea
cecului sau dresarea protestului a fost imposibila din cauza fortei majore, insa in acest
caz detinatorul este obligat fara intirziere sa aduca la cunostinta girantului sau cazul de
forta majora si sa faca pe cec sau pe alonj o mentiune despre aceasta, indicind data informarii si
punindu-si semnatura.
Girantul va actiona in acelasi mod ca si in cazul refuzului de plata. Dupa consemnarea fortei
majore detinatorul este obligat fara intirziere sa prezinte cecul la plata si, daca va fi necesar, sa
dreseze protestul sau un act similar. Daca actiunea fortei majore dureaza mai mult de 15 zile din
ziua in care detinatorul a adus acest fapt la cunostinta girantului, atunci chiar daca n-a expirat
termenul de plata poate fi aplicat regresul fara ca cecul sa fie prezentat ca forta majora
circumstantele care tin de persoana detinatorului sau de persoana careia aceasta i-a mentionat
prezentarea cecului sau dresarea protestului.
Pluralitatea exemplarelor
Conform dreptului uniform, cecul, cu exceptia titlurilor la purtator, poate fi tras in mai multe
exemplare identice. Ele trebuie sa contina in insusi textul titlului un numar de ordine. in absenta
numerotarii, fiecare exemplar va constitui un exemplar distinct. Plata efectuata pe un exemplar
este liberatorie, chiar daca aceasta n-a fost stipulat expres.
Nu este prudent ca girantul sa transmita aceste exemplare persoanelor in care nu are incredere,
deoarece conform alin. II al art.50 al Legii Uniforme girantul care a transmis exemplarele
diferitelor persoane, precum si girantii cunoscatori vor fi tinuti responsabili pe toate exemplarele
nerestituite pe care sta semnatura lor. in materia cecului datorita naturii titlului nu se admite
emiterea de copii.
Corectarile (modificarile) in general sint admise, dar persoanele care au semnat cecul pina la data
corectarii vor fi responsabile conform textului initial (de pina la corectare), iar persoanele ce au
semnat dupa ce textul cecului a fost modificat vor fi tinute responsabile conform textului
modificat.
Varietatile cecului
in practica bancara" internationala se utilizeaza mai multe feluri de cecuri, care pot fi grupate
dupa mai multe criterii.
I. Din punctul de vedere al modului in care este indicat beneficiarul, deci al celui ce trebuie sa
incaseze suma, se disting trei feluri de cecuri:
1. nominative;
2. la ordin;
3. la purtator.
Cecurile sint considerate nominative atunci cind in textul lor este indicat numele beneficiarului,
iar cecul este platit numai acestuia. Suprimarea caracterului transmisibil al cecului poate avea loc
prin stergerea mentiunii „la ordin " sau prin inscrierea clauzei „netransmisibil", „nu la ordin "
etc. Aceste cecuri nu pot fi transmise prin gir, ci doar prin cesiune.
Cecurile vor fi la ordin atunci cind in textul lor e mentionat numele beneficiarului si clauza „la
ordin ". Chiar daca aceasta clauza lipseste, cecurile se prezuma a fi la ordin. Aceasta mentiune
permite primului beneficiar de a-1 transmite mai departe prin andosare.
Cecurile la ordin au cea mai mare utilizare in practica.
Cecurile vor fi considerate la purtator atunci cind in textul inscrisului este mentiunea
expresa Ja purtator ", sau cind nu se completeaza nimic in compartimentul cu privire
la beneficiarul platii. Acest cec este platibil oricui il prezinta, si are dezavantaje fata de
cele precedente in cazul fostului.
II. Dupa modul de incasare cecurile pot fi:
1. nebarate;
2. barate;
3. circulare;
4. certificate;

135
5. postale;
6. de calatorie;
7. netransmisibile;
8. platibile in cont.
Cecul nebarat poate fi platit in numerar sau in cont fara nici o restrictie, potrivit solicitarii
beneficiarului. Acestea se mai numesc si cecuri albe sau deschise. Cecul barat are un semn de
demarcare specific: pe fata titlului se contin 2 linii paralele care pot fi inscrise de tragator sau de
tras. Cecurile barate sint utilizate numai pentru plata dintr-un cont bancar in altul, neputind fi
platibile in numerar. De altfel, cele 2 bare paralele sint semnul distinctiv ca plata se face numai
in cont. Bararea poate fi generala si speciala.
Cea generala nu contine decit mentiunea „banca " sau un alt termen echivalent. Acesta
inseamna ca banca trasa nu poate plati cecul decit unei banci sau unui client al sau. Stergerea
celor 2 bare se considera ca si cum nu ar fi fost facuta. Cea speciala contine intre cele doua linii
numele unei banci unde beneficiarul are cont. Acest cec se plateste numai bancii aratate intre
bare. Daca banca este chiar banca trasa, plata se va face unui client al sau. Banii sint virati dintr-
un cont in altul, iar cecurile sint trimise prin posta.
Bararea generala poate fi transformata in barare speciala prin adaugarea numelui unei banci intre
cele 2 banci. Regula insa nu este reciproca: bararea speciala nu poate fi transformata in barare
generala, deoarece stergerea denumirii bancii inscrise intre cele doua linii se cosidera ca si cum
nu ar fi fost facuta.
Cecul cu barare speciala nu poate fi platit de catre tras decit bancii inscrise in document. Totusi
banca indicata poate recurge pentru incasare la o alta banca. O banca nu poate dobindi un cec
barat decit de la unul din clientii sai, sau de la o alta banca si nu poate sa-1 incaseze pentru alte
persoane in afara de acestea. Banca trasa care nu respecta reglementarile cecului barat raspunde
de pagubele cauzate, pina la limita valorii.
Cecul circular este un titlu la ordin. El se emite de o banca autorizata sau de o alta institutie de
credit pentru sumele pe care le au la dispozitie de la emitentul titlului, la data semnarii acestuia.
Cecul circular este platibil la oricare din locurile aratate de emitent. Posesorul legitim decade din
dreptul de regres daca nu prezinta cecul circular
la plata intr-un termen de 30 de zile de la data emisiunii. Actiunea impotriva emitentului se
prescrie dupa scurgerea a 3 ani de la data emiterii. Girul in favoarea emitentului stinge cecul
circular.
Cecul certificat este un cec obisnuit, barat sau nebarat, achitat la prezentare, dar pe corpul caruia
este pusa semnatura de certificare a trasului. Banca trasa, la care se afla contul tragatorului,
certificind in prealabil existenta unui disponibil suficient pentru efectuarea platii, suma
certificata putind fi sau nu blocata. Certificarea se face prin mentiunea „vazut, certificat pentru
suma...". Conform Legii Uniforme, orice semnatura a trasului pe cec are rolul certificarii
proviziunii.
Cecurile postale se utilizeaza in localitatile care nu au sucursale ale bancilor de depozit.
Birourile de posta din aceste localitati au servicii bancare, ce onoreaza cecurile postale.
Acoperirea lor se afla la Administratia centrala a postelor. Regimul juridic al cecurilor postale
este reglementat la nivel international de Aranjamentul privind serviciul cecurilor postale,
incheiat la Seul la 14.09.1994 sub auspiciile Uniunii Postale Internationale, in vigoare pentru
Republica Moldova din 3 iulie 199734'. Conform acesteia, desi titlul conventiei sugereaza
aplicarea ei fata de platile prin cec prin intermediul institutiilor postale, articolul 2 al conventiei
stabileste ca plata prin cecuri postale (sau postcecuri) este doar o varietate a prestatiilor oferite
prin serviciul de cecuri postale, care in afara de aceasta include:
a. viramentul - operatiuniea de debitare a contului titularului unui cont curent postal, efectuata la
solicitarea acestuia, si de inscriere a sumei respective in creditul contului curent postal al
beneficiarului sau, conform unui acord incheiat intre administratiile postale respective, in
creditul altor tipuri de conturi;
b. varsamintul intr-un cont curent postal - operatiunea prin care expeditorul depune fonduri la

136
ghiseul unui birou postal si solicita inscrierea sumei in creditul contului curent postal al
beneficiarului sau, conform unui acord incheiat intre administratiile postale respective, in
creditul altor tipuri de conturi;
c. plata prin mandat sau prin cec de asignare - operatiuniea de debitare a contului titularului unui
cont curent postal, efectuata la solicitarea acestuia, si de plata a unui mandat in numerar catre
beneficiar;
d. retragerea din reteaua de distribuitori automati de bancnote POSTNET - facilitate acordata
detinatorilor de carti de catre institutiile financiare postale, care adera prin conventie la reteaua
POSTNET, de a retrage banii de la distribuitorii automati de bancnote din reteaua POSTNET.
Datorita faptului ca aceste servicii financiare sint prestate de institutiile financiare postale (1), si
in afara de aceasta nu se refera la platile prin cec (2), ele nu vor fi examinate in detaliu in
rindurile ce urmeaza. Mai curind, ne vom referi la platile prin intermediulpostcecurilor, definite
de aranjament drept titluri internationale, care pot fi livrate titularilor de conturi curente postale
si platibile la vedere in birourile postale ale tarilor participante la serviciu. Postcecurile sint
eliberate de administratiile postale titularilor de conturi postale, impreuna cu o garantie postcec
ce urmeaza sa fie prezentata la momentul platii. Valoarea maxima garantata este imprimata pe
versoul fiecarui cec postal sau pe o anexa, in moneda convenita intre tarile contractante.
Administratia de emitere poate percepe o taxa de la tragatorul unui cec postal. Durata de
validitate a cecurilor postale este fixata de catre administratia de emitere si este indicata pe
postcec prin imprimarea ultimei date de validitate (in absenta unei astfel de indicatii, validitatea
postcecului este nelimitata).
Valoarea postcecului este varsata beneficiarului in moneda legala a tarii de plata, la ghiseele
birourilor de posta. Valoarea maxima care poate fi platita prin intermediul unui postcec este
fixata de comun acord de catre tarile contractante. Administratiile care convin sa participe la
serviciul de postcecuri fixeaza de comun acord valoarea remuneratiei care este atribuita
administratiei de plata.
Cecurile de calatorie (turistic) (fr. „de voyage ", engl. „traveller cheque ") la aspectul lor
exterior seamana mai mult cu o bancnota. Cecul turistic are valoare fixa, imprimata pe el o data
cu tiparirea lui. Aceste cecuri sint emise de banci si vindute clientilor lor pentru a inlocui banii
lichizi in efectuarea cheltuielilor de calatorie, punindu-si totodata la adapost clientii de
eventualele sustrageri in timpul calatoriei. De regula, ele au tiparite pe ele vizibil mentiunea „cec
de calatorie " exprimata in limba in care a fost redactat. Beneficiarul unui cec turistic este, in
principiu, protejat impotriva furtului prin procedura derularii platii. Ea este urmatoarea: la data
emiterii cecului de calatorie beneficiarul semneaza pe fiecare exemplar al cecului, in fata
emitentului, iar la data prezentarii in strainatate semneaza inca o data in fata trasului. Prin
compararea celor doua semnaturi se stabileste identitatea beneficiarului, excluzindu-se
posibilitatea unei substituiri. Deseori, pentru verificarea semnaturilor este solicitat si pasaportul.
Cecul de calatorie este platibil la fel ca si cel circular, la unul din locurile de plata pe care le
specifica, de catre banca emitenta (vinzatorul cecului) sau de catre corespondentul sau, mentionat
in titlu.
Dintre toate tipurile de cec, cecurile de calatorie au cunoscut cea mai mare raspindire si
diversificare. Ele au inceput sa fie tiparite si vindute clientilor lor nu numai de banci, ci si de
companii de transport, de turism. Cresterea numarului fraudelor legate de circulatia acestor
cecuri a dus la preocuparea privind uniformizarea cecurilor de voiaj. Astfel, la Conferinta
internationala pentru nationalizarea operatiilor bancare (Bruxelles, 1961) s-a convenit un model
tip de cecuri de voiaj, pe care asociatiile profesionale din tarile vest europene l-au adoptat. O
categorie speciala a cecurilor de calatorie tipizate cu un grad sporit de securitate sint
eurocecurile. La sistemul Eurocec a aderat majoritatea tarilor europene. Eurocecurile sint cecuri
cu limita de suma, dar care nu au valoarea
imprimata (tiparita) pe ele. Eurocecurile sint vindute de catre banci clientilor lor, care au conturi
deschise la ele, sub forma unor carnete de cecuri in alb. Beneficiarii completeaza Eurocecurile,
acestea fiind trase asupra disponibilului din contul lor deschis la banca mentionata pe formularul

137
eurocecului. Specific eurocecurilor este faptul ca banca, o data cu eliberarea carnetului de cecuri,
da clientului si o carte de garantie. Cartea de garantie are forma unei carti de vizita. Fara
prezentarea ei eurocecurile nu sint achitate. Cartea de garantie cuprinde anumite elemente, care,
pe de o parte, asigura bancii platitoare incasarea certa a banilor de la banca emitenta, iar pe de
alta parte constituie o protectie impotriva furturilor, falsificarilor. intre elementele inscrise pe
cartea de vizita si pe cec trebuie sa existe o identitate absoluta, verificata de lucratorul de la
ghiseu care plateste si confruntata cu pasaportul beneficiarului. Moneda si limita superioara a
sumei ce pot fi completate pe un eurocec variaza de la tara la tara, atit in functie de tara unde se
afla banca trasa, cit si de tara in care se efectueaza plata eurocecului. Aceste instructiuni sint
transmise de banca ce guverneaza sistemul de eurocec tuturor bancilor din Europa care primesc
spre achitare eurocecuri. Cecurile netransmisibile sint acelea care nu pot fi platite decit
beneficiarului sau la cererea acestuia, sa fie creditat in contul sau curent. Este de fapt un cec „nu
la ordin ". Consecinta clauzei aratate este ca beneficiarul unui cec netransmisibil nu-1 poate gira
decit unei banci pentru incasare, iar banca nu-1 poate gira mai departe. Orice alte giruri se
considera nescrise. Stergerea clauzei „netransmisibil" se considera neavenita. Cel care plateste
un cec netransmisibil unei alte persoane decit beneficiarului sau bancii care este girator, pentru
incasare, raspunde de plata facuta.
Cecul platibil in cont conform art.39. al Legii Uniforme este acel cec in temeiul caruia plata in
numerar este interzisa. Dreptul de a lua o asemenea masura apartine tragatorului sau posesorului
si se realizeaza prin inserarea pe fata cecului, transversal peste cuvintele „platibil in con",
„numaiprin virament" etc. Cecul platibil in cont nu poate fi platit decit printr-o operatiune
scriptica cum ar fi credit in cont, transfer, compensatie. Operatiunea de scriptie echivaleaza cu
plata. Stergerea cuvintelor „platibil in cont" sau „numaiprin virament" se consideera ca si cum
nu ar fi fost facuta.
Trasul care nu respecta aceste reguli raspunde pina la limita valorii cecului platibil in cont.
III. in functie de partile angajate in derularea platii prin cec se disting trei categorii de cecuri:
1. cecul personal;
2. cecul bancar;
3. cecul de calatorie.
Cecul personal este cecul tras de o persoana fizica sau juridica (tragator) asupra unei banci (tras)
in favoarea unei alte persoane, fizice sau juridice (beneficiar). Tragatorul este intotdeauna
titularul unui cont personal, iar trasul este banca la care are deschis contul. in aceasta situatie
beneficiar poate fi si o alta banca fata de care tragatorul are o datorie.
Mecanismul platilor prin cec personal este urmatorul:
1. se incheie un contract comercial international in care se stipuleaza ca plata se va face prin cec.
2. trasul la care tragatorul are un provizion elibereaza tragatorului cecuri in alb, din punct de
vedere al sumei si numelui beneficiarului.
3. tragatorul, care este debitorul beneficiarului intr-un contract comercial, pentru a efectua plata,
completeaza cecul cu numele beneficiarului si indica suma, inminindu-1 creditorului sau.
4. beneficiarul se poate prezenta la banca trasa, dar in virtutea faptului ca trasul se afla la mare
departare, el apeleaza la banca sa, prezentindu-i cecul spre incasare.
5. banca beneficiarului preia cecul si il trimite la incasare bancii trase. Mai departe exista doua
modalitati de incasare a cecului:
- banca beneficiarului il poate credita pe beneficiar, transferind indata suma pe cont, si dupa
aceasta remite cecul la incasare;
— banca beneficiarului poate astepta ca mai intii cecul sa fie platit si sa fie remis de tragator, si
numai apoi sa transfere banii pe contul beneficiarului. Aceasta metoda se foloseste atunci cind
este pusa la indoiala solvabilitatea tragatorului.
6. banca beneficiarului primeste banii de la tras.
7. banca beneficiarului transfera banii pe contul beneficiarului.
in mod schematic acest mecanism poate fi oglindit astfel (vezi figura 8 pe pag. 771) Una din
problemele utilizarii cecurilor de catre parteneri este riscul pe care-1 prezinta acesta, atit din

138
punctul de vedere al existentei sumei in contul tragatorului, cit si al existentei firmei respective.
De aceea atunci cind cecul este acceptat ca mijloc de plata, se recomanda ca exportatorul sa nu
expedieze marfa decit dupa ce cecul a fost remis spre incasare si cind s-a primit confirmarea
incasarii sumei respective in contul sau. Cecul bancar este cecul tras de o banca din ordinul unui
tert, asupra altei banci, in favoarea unei persoane fizice sau juridice, indicate de ordonator.
Aceste cecuri au o larga utilizare in relatiile internationale de plati. Mecanismul cecurilor
bancare este urmatorul:
1. un tert (persoana fizica sau juridica) da dispozitie bancii sale (banca tragatoare) sa emita un
cec de o anumita valoare in favoarea unui beneficiar (creditor al ordonatorului);
2. banca emitenta emite (trage) un cec asupra altei banci (banca trasa) si concomitent debiteaza
contul tertului ordonator cu valoarea cecului;
3. in acelasii timp banca tragatoare trimite cecul beneficiarului;
4. banca tragatoare acopera cecul tras asupra bancii trase (trimite banii);
5. beneficiarul prezinta cecul spre plata bancii trase;
6. banca trasa il achita. in cazul in care beneficiarul prezinta cecul nu la banca trasa, ci la banca
sa, unde isi are contul, mecanismul prezentat comporta anumite modificari (operatiile 5,6):
5. beneficiarul prezinta cecul la incasare bancii sale;
6. banca beneficiarului trimite cecul bancii trase;
7. banca trasa achita cecul, transferind banii la banca beneficiarului;
8. banca beneficiarului crediteaza contul beneficiarului sau il achita in numerar. Specificul
acestui mecanism consta in faptul ca oricare ar fi banca trasa sau alta banca la care s-a prezentat
cecul, la plata are loc operatiunea prin care banca tragatoare transmite bancii trase valoarea
cecului.
in mod schematic mecanismul decontarilor prin cec bancar se prezinta in felul urmator
(vezi figura 9 pe pag. 772)
in practica se intilnesc trei situatii:
1. banca tragatoare are un cont deschis la banca trasa. in acest caz banca tragatoare comunica
bancii trase emiterea cecului si consimte ca banca trasa sa-i debiteze contul deschis la ea cu
valoarea cecului;
2. banca trasa are cont deschis la banca tragatoare. in aceasta situatie la emiterea cecului banca
tragatoare va credita cu valoarea cecului contul bancii trase si ii va comunica bancii trase
operatiunea;
3. intre banca tragatoare si banca trasa nu exista relatii de corespondenta. O data cu anuntarea
bancii trase despre emiterea unui cec asupra ei, banca tragatoare va comunica expres si modul in
care se va face acoperirea: prin creditarea contului bancii trase la o alta banca unde ambele banci
au conturi; printr-un alt cec emis la ordinul bancii trase printr-un ordin de plata etc.
Mecanismul cecului de calatorie se particularizeaza prin faptul ca beneficiarul il achita
la banca sau institutia de la care il cumpara si poate cere plata la prezentare oricarei
banci din lume ce cumpara astfel de cecuri.
Bancile ce cumpara astfel de cecuri le achita imediat, iar suma platita o recupereaza
remitind cecurile bancii de la care le-au cumparat beneficiarii initiali.
Plata are loc in modul urmator:
1,2. operatiunea de cumparare a cecului de calatorie;
3,4. beneficiarul se duce la banca A (din strainatate) si ii vinde acesteia cecul, incasind
valoarea lui in bani;
5. banca platitoare (A) remite cecul la banca emitenta;
6. banca emitenta remite contravaloarea cecului in valuta.
5.4. Cambia Istoric
Cambia a fost generata de un sir de factori, dupa cum urmeaza:
" nesiguranta transportului de valori (fie sub forma metalelor pretioase, fie sub
forma de hirtie ori moneda); " cheltuielile importante pentru vehicularea si schimbul acestora
in moneda locala

139
necesara platilor.
Pentru un negustor din evul mediu, ce avea de facut o plata in alt oras sau alta tara, cambia
prezenta un avantaj si siguranta: cel ce voia sa faca plata depunea suma respectiva la un bancher
din orasul sau si primea in schimb o scrisoare care era adresata
corespondentului bancherului sus-mentionat, aflat in localitatea de destinatie, prin care ii dadea
ordinul de a plati purtatorului la prezentarea scrisorii respective o suma de bani in moneda
inscrisa. Garantia bunei derulari a schimbului era increderea dintre cele 3 persoane si bunul lor
nume in lumea afacerilor.
Se considera ca primii care au utilizat cambia au fost negustorii italieni in secolul al Xll-lea. La
inceput relatiile dintre cei trei participanti ai raportului cambial avea doar un caracter financiar,
nefiind reglementata de norme juridice, iar cambia avea doar trasaturile unui contract de schimb,
intrucit plata se facea in moneda localitatii corespondentului, ceea ce implica de fapt o
operatiune de schimb de monede. Diferenta de curs reprezenta o dobinda care era incasata de
bancherul ce efectua schimbul. Dobinda in acele timpuri, ca si toate operatiunile camataresti, era
interzisa de legile canonice, si de aceea ea se percepea sub aceasta forma camuflata de diferenta
de schimb. Pentru derularea platii prin cambie era necesara o conditie: localitatea in care era
emisa aceasta scrisoare ce se numea „cambuim " sa fie diferita de aceea in care urma a fi platita
(era necesar elementul „distantia loci").
in evul mediu cambiile se intocmeau de notari sub forma autentica. Numai peste citva timp ele
au fost inlocuite prin scrisori de schimb, redactate ca acte sub semnatura private. Ele se numeau
„leftere dipagamento "si dadeau dreptul posesorilor sa incaseze de la destinatarii lor suma
indicata in ele. Totodata, cind aceste scrisori erau emise in alt oras decit localitatea platii, ele
purtau denumirea de „lettere di cambio". Iata de ce, dupa parerea autorului german Goldschmid,
scrisorile de schimb sint titluri de credite independente nascute din fostele bilete la domiciliu.
Acestea din urma se eliberau cind o persoana depunea o suma de bani la un bancher pentru a fi
platita in alta localitate. Operatia de primire a banilor de catre bancher se legaliza prin intocmirea
unui contract de schimb cu obiectul ca banii sa fie platiti in alta localitate, in alt oras. Ordinul de
plata se comunica corespondentului din celalalt oras printr-o scrisoare de avizare, la care cu
timpul s-a renuntat, raminind numai scrisoarea de schimb. Cu timpul forma primara a acestor
scrisori de schimb a evoluat, conturindu-se prin regulamentele diferitelor tirguri din evul mediu,
un drept unificat care a fost simplificat si perfectat intr-o forma clara si precisa prin Ordonanta
lui Colbert din 1673 care a avut in vedere regulamentul tirgului din Lyon. Codul comercial
francez din 1808 a reprodus aproape fara modificari textul ordonantei.
Reglementarea juridica
Initial cambia a cunoscut reglementari juridice numai pe planul dreptului national al statelor. O
data cu internationalizarea comertului in vederea evitarii coliziei normelor comerciale ale mai
multor state, a aparut necesitatea unei unificari a reglementarilor in materie cambiala.
Aceasta unificare a fost posibila gratie faptului ca legislatia comerciala a statelor europene (cu
exceptia Angliei) avea multe trasaturi comune, neexistind deosebiri conceptuale de principiu in
virtutea originii istorice comune a reglementarilor comerciale in acest domeniul.
Prima tentativa de unificare a avut loc la Conferinta de la Haga, care si-a tinut lucrarile in 1910,
in cadrul careia au fost elaborate (si semnate doi ani mai tirziu) doua acte de drept uniform in
materie cambiala (deseori numite in literatura de specialitate Conventiile de la Haga):
Regulamentul uniform asupra cambiei si biletului la ordin;
Conventia asupra unificarii dreptului relativ la cambie si bilet la ordin.
Totusi prima tentativa nu a avut sorti de izbinda, numarul statelor raliate la principiile expuse in
conventia de la Haga fiind extrem de redus. Multi autori indica in calitate de posibil impediment
in calea utilizarii conventiei de la Haga si primul razboi mondial, care se declansase citiva ani
mai tirziu.
De aceea sub egida Ligii Natiunilor la 7 iunie 1930 si-a inceput lucrarile Conferinta de la
Geneva, la care au fost elaborate Conventiile de la Geneva in materie cambiala, care s-au
constituit in calitate de izvor principal de drept material uniform in domeniul cambial. Acestea

140
sint:
1. Conventia cuprinzind legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin350.
2. Conventia privind reglementarea unor conflicte de legi in materie de cambie si bilet la ordin.
3. Conventia relativa la dreptul de timbru in materie de cambie si bilet la ordin. Geografia tarilor
semnatare ale acestor conventii este foarte pestrita. in mod consecvent, toate statele pot fi
conditional impartite in citeva grupe:
tarile care au aderat oficial la conventiile de la Geneva si care au adoptat acte nationale
care reproduc legea uniforma si celelalte doua conventii (Austria, Belgia, Franta, Germania,
Grecia, Danemarca, Italia, Monaco, Olanda, Norvegia, Portugalia, Finlanda, Suedia, Elvetia,
Japonia, URSS si altele).
tarile care nu au aderat oficial la conventiile de la Geneva dar care au adoptat acte
normative nationale pe baza lor (Argentina, Honduras, Irak, Islanda, Indonezia, Tunis, Turcia
si altele).
" tarile din sistemul de drept anglo-saxon (Anglia, SUA, Noua Zeelanda, India, Israel,
Pakistan, Uganda si alte state foste colonii ale Marii Britanii). Acestea nu au aderat la conventiile
de la Geneva, invocind diferente de codificare si diferente de uzante. Actualmente tarile
mentionate utilizeaza codul cutumei engleze din 1882 cunoscut sub denumirea de Bill of
Exchange Act, regasit in SUA sub denumirea de Negociable Instrument Act.
tarile a caror legislatie cambiala are la baza dreptul vechi francez (Republica Dominicana,
Iranul, Iordania, Luxemburg).
tarile din America Latina (exceptind Brazilia care a aderat la conventiile de la Geneva), a
caror legislatie cambiala in mare masura se deosebeste de legislatiile tuturor grupelor de tari sus
mentionate (Chile, Mexic). Unele din ele sint adepte ale dreptului comercial al SUA, legislatia
cambiala a altora se bazeaza pe principiile
Codului Bustamante, cunoscut mai larg sub denumirea de conventia de la Havana din 1928.
Deci conventiile de la Geneva se caracterizeaza printr-o unificare partiala si incompleta,
aceasta fiind cauzat de urmatoarele:
conventiile de la Geneva n-au reusit sa reconcilieze marile deosebiri dintre legislatiile
cambiale ale tarilor adepte ale sistemului common law, pe de o parte, si ale sistemului de drept
continental, pe de alta parte;
la momentul elaborarii conventiilor, multe tari participante la Conferinta de la Geneva aveau
deja o legislatie diferita de dreptul uniform, la care respectivele state nu a dorit sa renunte;
chiar si unele din tarile care au aderat intr-un fel sau altul la conventiile de la Geneva au
facut-o cu rezerve. Bunaoara, Franta si Germania au aderat la acest sistem, dar au facut
importante rezerve adaptate la sistemul lor national. Din aceasta cauza M. Negrus afirma ca
Franta si Germania au constituit sistemul de drept cambial relativ independente ele fiind in
acelasi timp in rindul tarilor semnatare ale conventiilor de la Geneva, si mentinind mari deosebiri
in aplicarea si interpretarea lor.
Ca efect al caracterului incomplet al unificarii operate prin conventiile de la Geneva, preocuparea
pentru uniformizarea mai completa a dreptului cambial a ramas. In cele din urma, la 10 aprilie
1972 a fost prezentat Comisiei O.N.U. pentru dreptul comertului international (UNCITRAL)
proiectul de lege uniforma asupra cambiilor internationale si biletelor la ordin internationale.
Lucrul asupra proiectului s-a finalizat cu adoptarea de catre adunarea generala a O.N.U. la 7
octombrie 1988 a Conventiei O.N.U. cu privire la cambia internationala si biletul
international la ordin351.
Conventia va intra in vigoare peste 12 luni dupa data depozitarii instrumentelor de ratificare sau
dupa aderarea la ea a 10 state. La data de 06.04.1999, conform informatiei UNCITRAL352,
conventia a fost semnata doar de doua state, ceea ce permite sa prognoza intrarii in vigoare a
conventiei doar intr-o perspectiva indepartata. Din cele spuse mai sus rezulta ca nu exista o
uniformizare generala a dreptului cambial, de aceea intotdeauna inainte de incheierea
contractelor comerciale internationale cei angajati in tranzactie trebuie sa cunoasca prevederile
legislatiei nationale in materie de cambie si bilet la ordin din tara partenerului. Aceasta constituie

141
premisa esentiala pentru a se evita conflictele de legi ce pot aparea ca rezultat al reglementarilor
nationale diferite.
Regimul juridic al decontarilor prin cambii pe teritoriul Republicii Moldova este stabilit de un
sistem de acte normative, enumerate in compartimentul 5.8. „Reglementarea juridica a
decontarilor fara numerar in Republica Moldova", infra. Deoarece bazele
acestui regim in linii mari corespund cu principiile de reglementare a platilor cu cambii, stabilite
prin conventiile internationale mentionate mai sus, in cele ce urmeaza vom analiza regulile de
efectuare a platilor prin cambii, intr-un cadru comparat, adica indicind atit normele aplicabile
ale conventiilor internationale, cit si prevederile relevante ale legislatiei cambiale a Republici
Moldova.
Notiunea
Notiunea cambiei este suscceptibila de o dubla acceptiune: doctrinala si legala, in ceea ce
priveste notiunea legala, este si ea suscceptibila de o dubla acceptiune: cea continuta in
legislatiile nationale si cea regasita in instrumentele de drept material uniformizat. in acest sens,
legea uniforma a cambiei, elaborata la Conferinta de la Geneva din 1930, nu contine o definitie a
cambiei. Legislatiile nationale, avind o reglementare mai detaliata, prevad uneori si notiunea de
cambie. Astfel, spre exemplu, art. 1 al Legii cambiei a Republicii Moldova353 da urmatoarea
definitie: cambia este un titlu de credit care reprezinta o creanta scrisa, intocmita conform
prevederilor prezentei legi, ce ofera posesorului acesteia dreptul cert si exigibil de a cere la
scadenta creantei de la debitor, iar in caz de neonorare a acestei cereri si de la alte persoane
obligate prin cambie, achitarea sumei de bani indicata".
in literatura de specialitate termenul de „cambie" este utilizat intru-un sens ce cumuleaza doua
varietati ale acestui titlu de credit: trata (polita) si biletul la ordin. Legislatiile unor state de
asemenea definesc cambia intr-o forma ce diferentiaza trata de biletul la ordin, ex. codul
comercial romin, care a fost in vigoare in Rominia pina in anul 1934 cind a intrat in vigoare
Legea asupra cambiei si biletului la ordin, valabila si in prezent. Art.270 al codului dadea
urmatoarea definitie a cambiei: „cambia cuprinde obligatiunea de a plati sau obligatiunea de a
face sa se plateasca la scadenta suma hotarita infatisatului, cambia cuprinzind obligatia de a face
sa se plateasca se numeste si polita sau trata, cambia cuprinzind obligatia de a plati se mai
numeste si bilet la ordin". Legea Republicii Moldova stabileste si ea diferenta dintre trata si bilet
la ordin. Astfel, alin.3 al art. 1 prevede: „ Cambia poate fi simpla si trata". Aliniatul 4 al aceluiasi
articol stipuleaza ca „trata este un titlu de credit cuprinzind ordinul neconditionat dat de tragator
(emitent, trasat) catre platitor (tras) de a plati o suma anumita prezentatorului cambiei sau
persoanei aratate cambiei ori aceluia pe care ia il va arata dupa o perioada stabilita sau la cerere".
Deci si conform legislatiei cambiale a Republicii Moldova cambia este o denumire generica
pentru trata si bilet la ordin.
Referindu-ne la notiunea doctrinala, se poate afirma ca in literatura de specialitate sint expuse
multe definitii ale cambiei, dar majoritatea lor se reduce la enumerarea intr-un mod sau altul a
elementelor obligatorii ale tratei. in continuare vor fi reproduse doar citeva definitii ale cambiei
date de diferiti autori. C. Demetrescu da urmatoarea definitie : „cambia este un inscris solemn
(efect de
comert) prin care o persoana se obliga a plati sau face sa se plateasca unei alte persoane o suma
de bani la data si locul indicat in ea"354.
I. Macovei scrie ca „cambia este inscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoana tragator unei
alte persoane tras de a plati unui beneficiar la scadenta si la locul stabilit o suma de bani
determinata"355.
in lucrarea Contracte comerciale internationale Cambia este infatisata ca „un titlu de credit
formal si complet, susceptibil a circula pe calea girului, cuprinzind ordinul abstract dat de o
persoana numita tragator, catre o persoana numita tras, de a plati neconditionat o suma de bani,
determinata la scadenta si la locul mentionat in cuprinsul titlului"356.
Ion Stoian si Leonida Brotac definesc cambia ca un „titlu de credit la ordin, complet si formal,
care cuprinde o obligatie abstracta si neconditionata de natura comerciala si autonoma de plata

142
unei sume de bani si a carei semnatari sint tinuti in mod solidar, titlul fiind dotat cu anumita forta
procesuala"357.
Autorii monografiei Valuta si implicatiile ei asupra economiei de piata formuleaza notiunea
cambiei astfel: „cambia este un ordin scris, neconditionat, dat de creditor numit tragator,
debitorului sau numit tras de a plati la vedere sau la un anumit termen o suma de bani
determinata tragatorului insusi sau unei terte persoane, numite beneficiar, precum si la ordinul
acestora"358.
in sfirsit, Dan Apostol mentioneaza ca cambia este un titlu de credit care cuprinde obligatia
neconditionata de a face sa se plateasca o suma de bani determinata la un anumit termen si intr-
un anumit loc.
Caracteristicile cambiei
Cambia prezinta urmatoarele caractere specifice:
1. ea este un inscris solemn, forma ei fiind reglementata de lege. Strictetea formei este
invederata prin regula conform careia cambiile ce nu intrunesc datele legale in integralitatea lor
sint lovite de nulitate;
2. cambia este un titlu complet, neputind fi dovedit prin elemente exterioare, ci numai prin sine
insusi. El nu poate fi completat sau interpretat recurgindu-se la alte inscrisuri. De aici rezulta o
alta trasatura -
3. fermitatea obligatiei cambiale: aceasta obligatie nu poate fi afectata de obligatii din alte
documente, chiar daca se face referinta la ele;
4. conform dreptului continental, cambia este un titlu de credit la ordin, deoarece indiferent
daca in textul cambiei se face sau nu mentiunea „la ordin", aceasta clauza este subintelesa in
orice inscris care cuprinde denumirea de cambie. Prevederile dreptului
anglo-saxon admit si cambiile la purtator - rezultat firesc al conceptului anglo-saxon al cambiei,
o varietate a careia o constituie cecul;
5. obligatiile cambiale sint abstracte, ceea ce inseamna ca ele se desprind de cauza initiala care
le-a generat (de exemplu, un contract de vinzare). in virtutea acestei particularitati nici un
participant la relatiile cambiale nu este obligat sa dovedeasca existenta raportului primar. Cambia
nu numai ca constata dreptul patrimonial al creditorului, ci si il constituie propriu-zis.
Ca titlu de credit, cambia incorporeaza dreptul pe care il exprima, si acesta poate fi valorificat
numai prin prezentarea ei. Exceptie fac prevederile dreptului anglo-saxon, care prevede dreptul
debitorului sa primeasca compensatia respectiva in marfuri (1), precizind ca orice cambie trebuie
sa faca o specificare cu privire la tranzactia pentru care a fost emisa (2).
Legea cambiei a Republicii Moldova este neutra in acest sens. Alineatul 2 al art. 1 prevede
„caracterul de contraprestatie a marfii in cambie trebuie sa fie adeverit prin documente
corespunzatoare de evidenta la tragator", exceptie facind cambiile emise de stat in persoana
Ministerului Finantelor si Bancii Nationale; sau de bancile comerciale sau alte persoanelor
juridice si fizice ale Republicii Moldova. Deci, spre deosebire de legislatia anglo-saxona, legea
noastra nu cere ca despre documentele respective de evidenta sa fie facuta vreo mentiune direct
in corpul cambiei;
6. drepturile cambiale sint literale, ceea ce inseamna ca ele nu pot fi exercitate decit in limitele
exprimate sceptic, neadmitindu-se nici un fel de probe in scopul extinderii sau modificarii. Au
forta juridica doar acele prevederi ce trebuiau si au fost inscrise in titlu. Astfel, titlul de credit pe
de o parte probeaza existenta unei creante, iar pe de alta parte determina continutul si intinderea
acesteia.
7. obligatiile cambiale sint autonome. Autonomia are doua aspecte: a) autonomia obligatiilor
cambiale fata de raportul fundamental si autonomia obligatiilor cambiale intreele.
Primul aspect al autonomiei este in conexiune directa cu principiul caracterului abstract al
obligatiilor cambiale, evocat supra. Dupa parerea unor autori, autonomia este chiar principala
caracteristica a titlurilor de credit, iar a cambiilor si biletului la ordin indeosebi.
Justificarea principiului autonomiei, propriu titlurilor de credit in genere, poate fi desprinsa din
analiza reglementarilor ce guverneaza cesiunea cambiei. in cazul cesiunii intervin 3 subiecti:

143
cedentul, care este creditorul initial al creantei pe care o transmite; cesionarul, care este
dobinditorul creantei si devine noul ei titular; si debitorul cedat. Preluind drepturile cedentului,
drepturile cesionarului apar vulnerabile, deoarece el dobindeste si toate exceptiile opozabile
cedentului, astfel „procurind" riscul de a pierde ceea ce a dobindit. Cesionarul poate inainta doar
o actiune regresiva a carei capacitate este indoielnica, mai ales atunci cind cedentul este
insolvabil. Pentru a inlatura aceasta stare de nesiguranta, pentru a proteja pe beneficiar si a
facilita circulatia titlurilor, a fost elaborata practica si doctrina „autonomiei si drepturilor
obligatiilor rezultate din titlurile ue credit". Conform acestuia, orice titlu de credit apare
invulnerabil, ceea ce inseamna
ca debitorul nu poate impune beneficiarului exceptiile personale care ar fi anihilat drepturile
cedentului. Ca efect, dobinditorul unui titlu de credit este sigur ca va fi la adapostul „surprizelor"
pe care cesionarul din dreptul civil avea sa le intimpine. Aceasta regula atit de vehiculata in
doctrina si-a gasit expresia in toate legislatiile cambiale de doua secole incoace. Firesc este faptul
ca principiul autonomiei realizat prin neopozabilitatea exceptiilor personale trebuie interpretat
paralel cu alt principiu al dreptului, mai ales al celui cambial: principiul bunei-credinte. Numai
daca posesiunea este legitima si dobindirea inscrisurilor s-a facut fara rea-credinta, fie chiar si
fara culpa grava, principiul autonomiei se aplica in mod absolut. Numai daca beneficiarul a intrat
nelegitim in posesia titlului, viciul respectiv invalideaza cesiunea. Totusi nici chiar el nu are
repercusiuni asupra celorlalte obligatii ale celorlalti subiecti ai raportului cambial, ex. obligatia
avalizatorului este valabila chiar daca obligatia garantatului a fost anulata prin vicii de
consimtamint sau printr-o incapacitate juridica sau pentru fals de semnatura; fiecare girant
contracteaza fata de giratari o obligatie chiar daca se constata ca aceasta nu are o valoare
juridica.
Pe de alta parte, clauzele care sint destinate anumitor subiecti, afectind o obligatie, nu-si extind
efectele asupra altor obligatii din document, ex. de clauza tara protest nu profita decit
semnatarul girului in care acesta figureaza:
8. ordinul de plata din cambie este neconditionat: conditionarea obligatiilor cambiale prin
inscrierea unor clauze in acest sens duce la nulitatea cambiei;
9. obiectul obligatiei cambiale este plata unei sume de bani determinata;
10. obligatiile cambiale sint platibile la scadenta. Daca debitorul va plati inainte de termen, o
va face pe riscul sau, deoarece posesorul cambiei poate face dovada pierderii acesteia si solicita
la scadenta plata din nou a cambiei.
11. cambia este un titlu executoriu. Pentru realizarea drepturilor cambiale, creditorul trebuie
doar sa adreseze un protest si sa investeasca titlul cu formula executorie, neavind nevoie sa
porneasca un proces civil sau comercial pentru a obtine hotarirea judecatii. Dreptul cambial
prevede niste masuri procesuale de judecare si executare mai simplificate si mai riguroase fata de
cele de drept comun. Iata de ce cambia este dotata cu anumita forta procesuala.
Functiile cambiei
Cambia are urmatoarele functii:
- instrument de credit;
- instrument de plata;
- instrument de garantie bancara.
1. Functia de instrument de credit este principala in cazul cambiei. Ea se realizeaza initial ca
efect al aminarii unei plati prin aminarea executarii cambiei pe o data ulterioara, numita
scadenta. La etapa actuala multe plati nu se mai fac concomitent cu livrarea, iar decontarea
pretului marfii se face pe baza de credit acordat de vinzator cumparatorului pe o anumita
perioada cu perceperea unei dobinzi. in astfel de situatie creditorul trage asupra debitorului o
cambie care ii certifica dreptul de creanta, ii garanteaza primirea
banilor la scadenta si a dobinzilor aferente, oferindu-i totodata beneficiarului posibilitatea de a
negocia cambia (primi valoarea ei). in acest sens, Corneliu Turuianu mentioneaza ca trata
constituie un mijloc de a-ti face sa-ti fie platita datoria cind nu ai bani, de un altul care nu-ti
datoreaza inca bani.

144
2. Functia de instrument de plata rezida din functia de instrument de credit. Aceasta se
realizeaza prin predarea cambiei de debitor catre debitorul sau (adica de tragator beneficiarului).
La rindul sau creditorul poate sa-si procure suma in numerar prin vinzarea cambiei. in acest sens,
unii autori afirma chiar ca cambia este o adevarata moneda a comerciantilor: pina la scadenta
cambiile pot fi utilizate prin cesionarea lor in contul stingerii altor datorii. I. Demetrescu sustine
ca ele pot fi chiar preferate monedelor metalice si biletelor de banca din urmatoarele
considerente:
transferul lor nu necesita cheltuieli atit de mari ca al monedelor metalice;
monedele metalice si biletele de banca sint considerate definitiv pierdute prin furt, pierdere,
deteriorare substantiala sau distrugere, in timp ce cambiile se pot reconstitui in conditiile
prevazute de lege;
monedele metalice si biletele de banca nu produc dobinzi cum produc cambiile pentru cel
care este beneficiarul (posesorul) lor.
Din aceasta functie a cambiei rezulta si avantajul ce-1 ofera: economisirea monedei in platile
comerciale internationale. Totusi cu toate aceste calitati, cambia nu poate inlocui intotdeauna in
mod efectiv moneda, intrucit scontarea la o casa de forfetare nu intotdeauna ii este convenabila
posesorului (1), si apoi orice cambie in fine tot prin bani se plateste (2). Actualmente plata in
cvasitotalitatea cazurilor se face prin transfer interbancar pe baza de ordin de plata sau de alte
modalitati.
Functia evocata este exprimata si in Legea cambiei a Republicii Moldova: art. 1 alin.II stipuleaza
ca „cambiile se emit in calitate de instrument de plata pentru marfurile livrate, lucrari executate
si servicii prestate".
3. Functia de instrument de garantie a platii deriva mai intii de toate din faptul ca cambia este
un titlu literal, econom si susceptibil de a fi investit de instantele judecatoresti cu formula
executorie in caz de neplata. in virtutea acestor calitati cambia este utilizata pentru garantarea
bunei executari a obligatiilor clientului unei banci. Puterea de garantare a titlurilor sporeste si
mai mult atunci cind acestea mai sint si avalizate.
Emiterea cambiei
Cambia implica participarea urmatoarelor trei subiecti:
- tragatorul (creditorul sau exportatorul care emite titlul);
- trasul (debitorul sau importatorul) caruia ii este adresat ordinul sau mandatul de a plati o
anumita suma;
- beneficiarul sau persoana terta catre care sau la ordinul caruia se face plata. Creanta tragatorului
catre tras reprezinta proviziunea (acoperirea cambiei), iar creanta beneficiarului contra
tragatorului reprezinta valoarea furnizata. in acest sens Jacques Teronier, Emmanuel de Chillaz
scriu inLes operations de banque: „La lettre de change
est un titre que le creancier se crer i lui-meme et dans lequel ii incorpore une creance
sur son debiteur, creance qui constitue ce que Ies juristes appellent la „provision de la
lettre de change"".
Participarea bancilor comerciale in raportul cambial are o esenta complexa: de regula,
banca comerciala este un participant obligatoriu in raportul cambial, nefiind insa in
mod obligatoriu/ar/e a acestui raport. Explicatia rolului esential al bancilor comerciale
in raportul cambial rezulta din faptul, ca asemenea actiuni ca plata cambiei, scontul si
re-scontul cambiei, avalizarea cambiei etc, sint efectuate de catre banci.
Pe de alta parte, in unele cazuri bancile comerciale pot fi chear parti ale raporturilor
cambiale, ca exemplu cind banca este fie tragator sau beneficiar al platii prin cambie
(cazuri intilnite nu asa de des - n.n.), fie tras care executa ordinul de plata a tragatorului
(situatii intilnite frecvent - n.n.). in plus, cambiile emise de tragatori care sint banci,
chear se numesc cambii bancare (pentru detalii, vezi compartimentul „Cambii bancare",
infrd).
Cambia se deruleaza in cazul existentei a doua categorii distincte de raporturi:
1. raportul fundamental, ce ia nastere din tranzactii comerciale si care de regula este preexistent

145
titlului cambial (de ex. contract de vinzare-cumparare, prestare de servicii etc.)
2. raportul cambial propriu-zis care este de sine statator si distinct de cel fundamental. Indiferent
de acesta, obligatia cambiala are o natura comerciala. insusi actul emiterii unei cambii este un act
de comert. Lyon-Gaennn si L. Renault scriu: „la lettre de change est par elle-meme un acte de
comerce pour le signataires, quelle que soit la nature de l'operation i l'accession de laquelle ils
ont appose sur elle leur signature". Obligatia cambiala si-o asuma fiecare semnatar al ei,
indiferent de cauza primara care 1-a generat. Cel mai simplu mecanism de derulare a platilor prin
cambie poate fi redat schematic prin intermediul unui triunghi, deoarece initial in acest raport de
creditare sint implicate trei persoane.
Pentru a ilustra aceasta schema se poate aduce urmatorul exemplu: comerciantul C din Franta a
importat de la comerciantul A din Germania un lot de marfa, fiind obligat sa-i plateasca acestuia
din urma o suma de bani. in acest raport comerciantul german este creditorul celui francez, avind
fata de acesta un drept de creanta. Debitorul, devenind tras in raportul cambial, in loc sa trimita
bani lichizi comerciantului A, acopera o cambie trasa asupra sa de catre exportatorul german
(tragator). Luind in considerare faptul ca vinzatorul, fiind comerciant si el, deci avind datorii fata
de altii, acesta numeste ca beneficiar al acestei cambii pe un creditor al sau dintr-un alt raport
comercial. Astfel se va scurta considerabil lantul platilor, deoarece cambia va permite stingerea
simultana a doua datorii: cea a trasului catre tragator si a tragatorului catre beneficiar. Unii autori
acorda acestei caracteristici a cambiei o importanta atit de mare incit sustin chiar ca cambia mai
are o functie distincta, cea de instrument de substituire a numerarului. Teoretic cambia poate
stinge un numar nelimitat de creante pina la scadenta, gratie faptului ca cambia este transmisibila
prin gir. Pe de alta parte, Legea Uniforma si legislatiile nationale stipuleaza ca tragatorul se
poate numi ca beneficiar pe sine insusi: in acest caz in raportul cambial vor fi doar doi subiecti:
tragatorul si trasul, iar prin executarea unei astfel de cambii se va stinge doar o singura creanta
(bineinteles daca tragatorul nu va hotari totusi s-o gireze). Exemplul sus-mentionat nu este insa
complet, el fiind doar unul de principiu. La momentul actual este de neinchipuit un mecanism de
derulare a platii prin cambie fara participarea bancilor. Cu ajutorul serviciului de plati al bancilor
nu este necesara deplasarea efectiva a trasului catre beneficiar, deoarece importatorii pot plati
sumele necesare direct la banca sa, iar aceasta va transfera banii la banca exportatorului, care in
cele din urma va credita contul clientului sau - exportatorul. Sumele care sint incasate de banci se
vor compensa intre acestea cu sau fara participarea bancilor centrale. Deseori bancile se mai
angajeaza pentru clientii lor si in calitate de avalizatori. Astfel apare un mecanism complex de
derulare a platii prin cambie, care poate fi infatisat in modul urmator:
1. se incheie un contract comercial international;
2. exportatorul expediaza marfurile si primeste documentele de livrare;
3. exportatorul emite cambia insotita de documente;
4. banca exportatorului transmite cambia cu documentele de livrare spre acceptare si avalizare
bancii importatorului;
5. banca importatorului emite documentele in schimbul acceptarii cambiei de catre importator;
6. trasul restituie cambia acceptata bancii sale;
7. banca importatorului restituie cambia acceptata si avalizata bancii exportatorului;
8. banca exportatorului il sesizeaza pe exportator despre faptul acceptarii si avalizarii cambiei.
in mod schematic, decontarile prin cambie sint explicate in figura (vezi figura 10 pe pag. 773)
Emiterea cambiei mai poate avea loc daca prin contract s-a convenit ca modalitate de plata
scrisoarea de credit comerciala. Ea este o forma a creditului documentar utilizat in relatiile
internationale, reprezentind documentul prin care o banca (emitent) se obliga la ordinul
importatorului sa onoreze toate tratele la vedere sau la termen, trase de catre exportator
(beneficiar) asupra acelei banci, cu conditia ca pina la o data specificata tragatorul tratelor sa
prezinte bancii documentele de expeditie enumerate in textul scrisorii de credit, insotit de
documentele ce confirma neplata acestora de catre tras. Astfel, exportatorul, o data cu
prezentarea documentelor de livrare, este autorizat sa traga o cambie direct asupra bancii
emitente. Banca este obligata sa onoreze plata in termenul indicat. Scrisoarea de credit este

146
intotdeauna domiciliata in strainatate, deoarece banca emitenta este din tara importatorului sau
dintr-o banca. Scrisoarea de credit se utilizeaza mai ales in decontarile cu bancile in care sistemul
bancar este organizat dupa tipul celui englez.
Normele de drept comercial prevad dreptul tragatorului de a emite cambii in mai multe
exemplare. in conformitate cu acest principiu, articolul 56 al Legii cambiei a Republicii
Moldova si Legea Uniforma prevad ca aceste exemplare trebuie sa fie numerotate consecutiv in
insusi textul titlului, in caz contrar, fiecare exemplar se considera
o trata distincta. Orice posesor al unei trate in care nu se arata ca a fost trasa intr-un singur
exemplar poate cere eliberarea mai multor exemplare pe cheltuiala sa. in acest scop el trebuie sa
se adreseze girantului sau nemijlocit, care este dator sa-i acorde sprijinul fata de propriul lui
girant ascendent pina la tragator. Girantii sint datori sa reproduca girurile pe noile exemplare.
Emiterea mai multor exemplare de cambie are scopul facilitarii circulatiei cambiilor
internationale. Pentru aceasta un exemplar se remite beneficiarului (care-1 va andosa), iar al
doilea (si restul) se expediaza trasului spre acceptare. Cind se vor emite doua sau trei exemplare,
ele se vor numi „unicat", „duplicat", „triplicat" sau „prima", „secunda" si „terta", in engleza
„first of exchange", „second of exchange" s.a.m.d. in unicat se va face mentiunea „prima mea
cambie, a doua si restul (daca sint) fiind trimise spre acceptare". Daca se va trimite unicatul spre
acceptare, se va folosi aceeasi formula, mentionindu-se care exemplare sint trimise spre a fi
acceptate. Polita care ramine la beneficiar va circula pe piata hirtiilor de valoare prin girare.
Dupa primirea politei acceptate de catre tras, ea se va transmite ultimului beneficiar, in felul
urmator: beneficiarii (girantii) o investesc cu girul lor, iar polita (politele) care circula(a)
neacceptata (e) se retrage (retrag) de la ultimul beneficiar de catre girantul acestuia. Mai este si o
alta varianta : dupa primirea ultimei polite acceptate, ea va fi trimisa ultimului beneficiar
prevazuta cu girurile celorlalti andosatori. La incasare ultimul beneficiar restituie trasului toate
exemplarele politelor.
Conform art.66 al Legii Uniforme persoana care a trimis un exemplar pentru acceptare trebuie sa
indice pe restul exemplarelor denumirea persoanei care il detine. in caz de refuz posesorul poate
exercita dreptul de regres numai dupa constatarea prin protest ca: exemplarul trimis la acceptare
nu i-a fost predat la cerere; acceptarea sau plata nu a fost aratata pe un alt exemplar.
in general conform art.65 al Legii Uniforme trasul continua sa fie tinut responsabil pentru fiecare
exemplar acceptat de el, care n-a fost restituit. De aceea unii autori precizeaza ca este insuficient
din partea trasului sa accepte un singur exemplar. La fel si girantii, care au transmis exemplare
pe care si-au pus girul lor diferitelor persoane vor fi responsabili pentru toate exemplarele pe
care le-au andosat si care le-au fost inapoiate. Plata unui exemplar anuleaza efectul celorlalte
exemplare. Trasul trebuie sa anunte despre plata girantul sau si persoanele obligate.
Posesorul unei cambii are dreptul sa solicite tragatorului emiterea de duplicate. Emiterea de
duplicate este impusa de necesitatea de a-1 pune la adapost pe posesor impotriva sustragerilor si
a pierderilor. in acest scop vor fi citati toti semnatarii cambiei, deoarece duplicatul trebuie sa
poarte toate semnaturile originale, prin aceasta deosebindu-se de copii. Daca vreunul se opune,
eliberarea duplicatului se va putea face numai in baza hotaririi judecatii date in acest sens.
Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si originalul. Pe inscris se face neaparat mentiunea de
„duplicat" spre a nu achita si celalalt exemplar pierdut sau furat.
Conform art.58 al Legii cambiei a Republicii Moldova si art.67 al Legii Uniforme orice posesor
al unei trate are dreptul sa-si faca o copie. Copia trebuie sa reproduca intocmai
originalul cu girurile si toate celelalte mentiuni care figureaza pe ea. Copiile nu poarta
semnaturile reale ale obligatiilor cambiale. Copia trebuie sa arate unde se opreste (la care gir). Ea
poate fi andosata si avalizata in acelasii mod si cu aceleasi efecte ca si originalul, dar pentru
aceasta pe original dupa ultimul gir facut pina la scoaterea copiei trebuie facuta mentiunea
Jncepind de aici, girul este valabil numai pe copie" sau orice alta formula similara. in acest caz
girul facut ulterior pe original va fi nul, iar copia va fi dovada pentru drepturile reiesind din
posesiunea cambiei. in lipsa unei astfel de inscrieri, copia nu poate fi nici acceptata, nici girata,
nici avalizata, nici prezentata pentru plata. Copia trebuie sa desemneze pe detinatorul cambiei

147
originale. Acesta din urma e obligat sa o remita detinatorului legitim al copiei pentru ca acesta
sa-si poata exercita dreptul de regres. Daca detinatorul originalului refuza, detinatorul copiei nu
poate actiona in regres persoanele care au andosat sau avalizat copia, decit dupa ce a facut
constatarea printr-un act de protest care sa ateste ca originalul nu i-a fost emis la cererea sa.
Copia are valoare juridica de certificare in conformitate cu originalul.
Elementele cambiei
Desi Legea Uniforma si legislatiile nationale nu prevad expres ca cambia trebuie sa aiba o forma
scrisa, aceasta e evident din cerintele legale referitoare la cuprinsul cambiei. Art.4 al Legii
cambiei a Republicii Moldova si art. 1 al Legii Uniforme prevad enunturile obligatorii ale
oricarei polite: deci cambia trebuie sa contina anumite elemente obligatorii. Documentul poate fi
un inscris sub semnatura privata sau un act autentificat. inscrisul se redacteaza in limba aleasa de
parti, putindu-se utiliza orice mijloace grafice. Cel mai des se utilizeaza formulare-tip. Din cauza
rigurozitatii sale impuse de lege, unii autori denumesc cambia ca „un inscris solemn". Lyon
Gaem si L. Renault scriu : „la lettre de change est un acte solennel; c'est un ecrit qui doit contenir
certaines mentions determinees par la loi". Mentiunile cambiale trebuie sa fie supuse la doua
rigurozitati:
1. regula certitudinii, insemnind ca indicatiile trebuie sa fie certe si coerente, fara a fi obligatoriu
sa fie respectata o anumita succesiune a enunturilor;
2. regula confidentei, indicatiile trebuie sa contina toate informatiile necesare. Aceste mentiuni
obligatorii sint esentiale pentru existenta si eficienta cambiei. Potrivit art. 1 al Legii Uniforme si
art. 4 al Legii cambiei a Republicii Moldova, conditiile esentiale ale unei cambii („trate" dupa
Legea Republicii Moldova) sint urmatoarele:
a) titlul de cambie trecut in insusi textul inscrisului;
b) ordinul (mandatul) neconditionat de a plati o suma determinanta exprimata intr-o anumita
moneda;
c) numele persoanei care urmeaza sa efectueze plata (trasul);
d) scadenta;
e) domiciliul platii;
f) numele persoanei careia sau la ordinul careia trebuie facuta plata (beneficiarului);
g) data si locul emiterii;
h) semnatura emitentului (tragatorului).
Denumirea de cambie se inscrie in textul titlului de credit in limba folosita la redactare (fr./a
lettre de change, germ. wechsel, engl. bill ofexchange etc). Dupa parerea unor autori, nu va fi
nula cambia in care denumirea de cambie a fost exprimata intr-o limba diferita de cea in care a
fost exprimat continutul ei. Legislatia nu spune nici un cuvint despre valabilitatea unei astfel de
trate. Legislatia cambiala admite folosirea oricarei limbi la redactarea cambiei, nefiind
obligatoriu ca cambia sa fie scrisa in limba tarii unde a fost emisa. Denumirea de cambie se
specifica in textul inscrisului pentru ca semnatarii ei sa-si dea seama de la bun inceput de natura,
efectele si intinderea obligatiilor speciale ce si le asuma printr-un asemenea act. Dupa parerea
majoritatii autorilor, in orice document redactat ca cambie nu se admite folosirea echivalentelor
(trata, polita, scrisoare de schimb) care se folosesc in mod curent in limbajul comercial uzual.
Legea cambiei a Republicii Moldova contine o contradictie in acest sens: art.4 stipuleaza: „ trata
cuprinde: a) - denumirea cambiei...". Dupa cum am mai spus, in aceasta lege notiunea de cambie
este folosita cu caracter generic pentru plata si bilet la ordin. Art. 1 prevede expres ca „cambia
poate fi simpla si trata". Autorii acestei legi nu au specificat despre ce fel de cambie este vorba in
art.4: despre trata sau despre bilet la ordin. Dupa parerea mea aceasta formulare ambigua poate
genera confuzii, fiind in contradictie cu rigoarea necesara pentru completarea unei cambii.
Astfel, o persoana care va fi intr-un mod sau altul implicata in cambia respectiva, isi va da cu
greu seama de intinderea obligatiilor subiectelor din acest titlu, cu atit mai mult cu cit aceasta
persoana va fi una neinitiata in legislatia Republicii Moldova.
Probabil ca autorii acestei legi au fost influentati sau de prevederile Codului Comercial Romin,
care deja nu mai sint in vigoare (in materie de cambie), sau de prevederile legislatiei ruse.

148
Cred ca era mai rezonabil sa se recurga la tehnologia actuala, evitindu-se confuziile. Prevederile
dreptului anglo-saxon se deosebesc insa in aceasta privinta: o cambie este valabila ca atare chiar
daca nu cuprinde denumirea de cambie. Mandatul (ordinul sau propunerea) de a plati o suma
de bani trebuie sa fie pur si simplu fara nici un fel de rezerve sau conditii. Ordinul neconditionat
de plata reliefeaza caracterul abstract si autonom al acestui titlu de credit.
Dreptul anglo-saxon se deosebeste in aceasta privinta, admitind emiterea cambiei numai in
schimbul unei contraprestatii, fiind obligatoriu ca despre aceasta sa se faca mentiune chiar in
corpul cambiei.
Nici Legea Uniforma, nici legislatiile internationale nu stabilesc vreo formula obligatorie in care
trebuie sa fie exprimat ordinul, de aceea se poate recurge la orice formulare cu conditia ca ea sa
fie clara, precisa, fara echivoc, de exemplu: „va autorizez sa platiti 1000 lei". Nu se admite ca
mandatul de a plati sa se refere la o plata in cont sau la o operatiune de virament. Suma trebuie sa
fie precizata si sa arate atit cuantumul ei, cit si moneda platii. Conform dreptului uniform suma
va fi inscrisa atit in cifre, cit si in litere. in cazul unei neconcordante intre indicatii, se va lua in
considerare suma inscrisa in litere. Daca suma de plata este scrisa de mai multe ori, fie in cifre,
fie in litere, in caz de divergente debitorul este obligat sa plateasca suma cea mai mica.
Suma trebuie sa fie determinata, dar nu determinabila, ca de exemplu: „platiti 10 %
din...."-
Cambia fiind un titlu de credit, apare problema dobinzilor pentru creditul acordat, inscrierea
dobinzii conform Legii Uniforme si Legii cambiei Republicii Moldova depinde de felul
scadentei:
a. in cazul scadentei la o data fixa sau la un anumit termen de la o data fixa, dobinda
corespunzatoare se include in suma platii. in cambiile cu astfel de scadente includerea clauzei
despre dobinda se va socoti ca nescrisa.
b. conform art.5 al Legii Uniforme si art.7 al Legii cambiei Republicii Moldova, daca cambia
este platibila la vedere sau la anumit termen de la vedere, in cuprinsul ei tragatorul poate stipula
o clauza prin care se stabileste rata dobinzii, calcularea facindu-se de la data emiterii (daca in
cambie nu este indicata alta data) pina la data
platii.
Dobinda nu se poate prezuma: daca ea nu este aratata, va fi socotita ca nescrisa.
Dreptul anglo-saxon face o reglementare mai liberala a dobinzii, permitind includerea in
titlu a clauzelor cu privire la stabilirea ratei dobinzii, la fluctuatia valutara. Daca insa
aceasta nu este stabilita in cambie, se va aplica dobinda legala.
in practica, pentru dobinda aferenta creditului cambial pot fi emise trate separate sau
plata ei se va face prin virament bancar.
Numele persoanei care trebuie sa plateasca si domiciliul ei trebuie indicate astfel
incit sa fie posibila identificarea, pentru a nu fi stinjenita valorificarea cambiei.
Trasul se desemneaza prin indicarea numelui patronimic si domiciliului (pentru
persoanele fizice) sau a denumirii de firma si sediului (pentru persoanele juridice).
Poate fi indicat un singur tras sau mai multi.
in cazul desemnarii mai multor trasi, indicarea nu trebuie sa fie alternativa (sau - sau),
ci toti se vor angaja in mod cumulativ, adica ei vor raspunde solidar.
Este nula cambia in care fiecare tras se angajeaza numai pentru anumite cote.
Conform art.3 alin.2 al Legii Uniforme, cambia poate fi platita de tragatorul insusi.
Trasul devine debitor principal daca accepta cambia.
Scadenta ei este data cind trebuie platita valoarea cambiei.
Sint trei conditii ce trebuiesc respectate la indicarea scadentei: scadenta trebuie sa fie
(a) unica, (b) certa si (c) posibila.
Unicitatea inseamna inadmisibilitatea scadentelor succesive, adica nevalabilitatea
scadentelor pentru plati in rate. Aceasta nu si in dreptul anglo-saxon, care admite
scadente succesive.
Certitudinea inseamna inadmisibilitatea legarii momentului platii de vreun eveniment,

149
a carui data e necunoscuta ferm, de exemplu momentul descarcarii marfii in port.
Cind se spune ca scadenta trebuie sa fie posibila, se are in vedere ca ea nu trebuie sa
fie la vreo data inexistenta in calendar (ex. 31 februarie).
Sint mai multe modalitati de indicare a scadentei.
Conform art.33 alin. 1 al Legii Uniforme, art.29 al Legii cambiei a Republicii Moldova,
cambia poate fi trasa:
- la vedere;
- la un termen de la vedere;
— la un termen de la data emiterii;
— la o zi fixa.
Tratele trase cu indicarea altor scadente sint nule.
Scadenta la vedere se indica de obicei prin cuvintele : „laprezentare", „la cerere", „la
vedere", „oricind" etc.
Conform Legii Uniforme formula de redactare are un caracter facultativ - nu si conform
legii Republicii Moldova, care admite numai formula „ la vedere".
Cambiile la vedere sint platibile la prezentare. Termenul de prezentare spre plata a
cambiilor la vedere este de un an de la data emiterii. Tragatorul e in drept sa mareasca
sau sa micsoreze termenul de prezentare. Girantii au dreptul doar sa-1 reduca.
Pe linga faptul ca scadenta la vedere poate fi prevazuta expres in cambie, cambia la
vedere va fi socotita orice cambie in care nu este indicata data platii. Tragatorul poate
stipula ca o cambie platibila la vedere nu poate fi prezentata spre plata inainte de
scurgerea unui interval de timp. in acest caz termenul de prezentare curge de la aceasta
data si se face urmatoarea mentiune: „platiti la vedere nu mai devreme de...luni (zile)
de ta data emiterii".
in caz de refuz de plata, data certa a prezentarii se stabileste printr-un protest de
neplata. Cambiile la vedere se utilizeaza mai ales in zona dolarului si a lirei sterline.
Unii autori nu recomanda folosirea acestei scadente din cauza ca ea exclude acceptarea
din partea trasului micsorind siguranta platii.
Dupa parerea mea, indicarea unei astfel de scadente sterge deosebirea dintre cambie si
cec, lipsind-o de elementul „termen precis determinat al platii", avind ca efect faptul ca
cambia nu mai poate indeplini functia de instrument de credit, raminind doar un titlu
nominativ de plata.
Conform art. 23 al Legii Uniforme, scadenta la un anumit termen de la vedere se
calculeaza de la data acceptarii cambiei de catre tras, sau de la data emiterii actului de
protest pentru refuz de acceptare.
;
Daca acceptarea este nedatata, posesorul cambiei trebuie sa dreseze un protest de
nedatare. in absenta protestului se presupune ca acceptarea a fost data in ultima zi a
termenului prevazut pentru acceptare.
Acceptarea are rol de acord al trasului privind plata si suma platii.
Momentul platii se stabileste la un anumit numar de zile, saptamini, luni de la data
acceptarii. in textul unei astfel de trate se inscrie: „platiti dupaXzile de la prezentare".
Legea Uniforma si Legea cambiei al Republicii Moldova stabilesc reguli specifice de
calculare a termenului:
daca scadenta este fixata pe zile, ea va fi ultima zi a termenului, zilele socotindu-se fara a tine
seama de ziua emiterii si de ziua prezentarii la plata;
daca scadenta este fixata pe luni, ea va fi considerata data corespondenta a lunii cind trebuie
efectuata plata;
in lipsa datei corespunzatoare scadenta este in ultima zi a acestei luni;
cind o cambie este trasa la una sau mai multe luni si jumatate de la vedere, se numara mai
intii lunile intregi;
daca scadenta este fixata la inceputul, mijlocul sau la sfirsitul lunii, se intelege ca termenele

150
sint la data de 1,15 sau respectiv la ultima zi a lunii;
mentiunea „8 zile" sau „15 zile" nu se intelege ca una sau doua saptamini. Prin
mentiunea Jumatate de luna" se inteleg 15 zile.
Scadenta la un anumit termen de la data emiterii are ca punct de referinta ziua in care a fost
emisa cambia. Calculul incepe din ziua urmatoare datei emiterii, iar scadenta este ultima zi a
termenului astfel calculat. Modul de calculare este identic cu cel prezentat mai sus.
Scadentele la termen sint cele care contin ziua, luna si anul scadentei. Dreptul cambial nu indica
termenul maxim ai unei scadente, dar majoritatea autorilor mentioneaza ca cambiile se utilizeaza
pentru acordarea de credite pe termen scurt, incluzindu-le in categoria de devize (pina la 6 luni).
Daca anul scadentei este omis, acesta va fi considerat anul emiterii tratei, iar daca luna
mentionata a trecut, se considera data la aceeasi luna a anului viitor, dupa anul emiterii. Daca
data indicata este inexistenta, cambia este nula. La fel si in cazul in care scadenta este la o data
anterioara datei de emisiune.
Scadentele la o data fixa sint cele mai utilizabile din cauza certitudinii lor; ele nu permit o
interpretare gresita, fiind recomandate de multi specialisti.
Autorul monografiei Valuta si implicatiile asupra economiei de piata arata ca intr-un fel
utilizarea cambiilor la termen fix este mai putin sigura decit a celor la vedere, aducind urmatorul
exemplu: in cazul scadentei fixe documentele sint remise trasului si eliberate acestuia de catre
banca prezentatoare contra acceptarii platii. Deci, spre deosebire de cambiile la vedere, cele la
termen ingaduie importatorului sa intre in posesia documentelor care permit ridicarea marfurilor
inainte de a le achita. Exportatorul livreaza marfa bazindu-se pe increderea in semnatura de
acceptare a importatorului, prin care el se angajeaza ca la scadenta isi va onora obligatiile. Deci,
din punctul de vedere al certitudinii platii, scadenta la vedere poate fi mai sigura pentru
beneficiar, deoarece acesta poate cere plata imediata, iar in caz de refuz poate ordona stoparea
livrarii. in cambiile cu scadente fixe insa, el e nevoit sa astepte scadenta, iar in cazul in care trata
a fost acceptata de un debitor de rea-credinta, acesta din urma va putea intra totusi in posesia de
documente ce-i vor permite sa primeasca marfa.
Locul platii se prevede de obicei sub numele trasului, desi aceasta nu este o regula stricta. Este o
mentiune obligatorie si in acelasii timp necesara pentru a sti unde poate fi obtinuta plata de la
tras si unde sa se initieze actiunea cambiala in caz de refuz de plata.
Conform art.2 alin.3 al Legii Uniforme, daca in cambie nu este indicat locul platii, el va fi socotit
domiciliul trasului. in cazul in care sint mentionate mai multe locuri, cambia poate fi prezentata
la oricare dintre ele la alegerea beneficiarului. Deci atit Legea Uniforma, cit si Legea cambiei
stabilesc relativitatea cerintei indicarii locului - cambia nu este lovita de nulitate daca locul platii
nu este indicat, aceasta exceptie de la regula
obligativitatii regasirii tuturor datelor legale intr-o cambie fiind una din putinele admise.
Conform art.4 al Legii Uniforme, plata cambiei se poate face si la domiciliul unui tert sau in
orice alt loc. Cambia care contine o astfel de clauza se numeste domiciliata. De exemplu, cind
principalul obligat al unei cambii (trasul acceptant) domiciliaza intr-o localitate, avind un
provizion la o banca sau la o persoana fizica din alta localitate, se indica locul de plata la aceste
persoane sau banci. Formula utilizata in cazul cambiei domiciliate va fi urmatoarea: „platitiprin
Domnul...". in aceasta situatie persoana respectiva (domiciliatorul) este imputernicita sa
efectueze plata la scadenta. Domiciliatorul este o persoana straina de cambie si distincta de tras.
Domicilierea cambiei poate fi stipulata de tragator, de trasul acceptant, precum si de posesorul
legitim ai cambiei, cu consimtamintul tragatorului. Daca domiciliatorul a fost indicat de tragator,
trasul nu poate inlocui nici chiar cu consimtamintul posesorului legitim.
in caz de refuz de plata protestul se intocmeste la locul de trai (resedinta) a domiciliatorului.
Astfel, posesorul pierde dreptul de a-1 urmari pentru neplata chiar si pe trasul acceptant, care
prin indicarea unui domiciliator devine obligat indirect, de regres, ca si ceilalti debitori cambiali.
Conform expresiei plastice a unui autor „domicilierea cambiei serveste la transformarea datoriei
din cherabila in portabila, insa prezentarea spre acceptare se va face trasului".
Legea cambiei a Republicii Moldova reglementeaza acest moment astfel: „trata poate fi platita in

151
locul unde se afla banca tertului sau in locul unde se afla banca trasului ori in alt loc stabilit de
comun acord". Conform legislatiei noastre, „fiind in calitate de domiciliat, banca nu-si asuma
nici un risc, deoarece ea plateste cambia numai in cazul in care platitorul a transferat suma
cambiala mai inainte sau platitorul are la aceasta banca in contul bancar mijloace banesti
suficiente si a imputernicit banca sa deconteze din contul lui mijloacele necesare pentru plata
cambiei. in caz contrar banca refuza de a efectua plata"35'. Prin urmare, domicilierea fara
asigurarea prealabila de catre platitorul cambiei a unui provizion la domiciliator este nula
conform legislatiei Republicii Moldova. Plata se efectueaza de catre domiciliator contra unui
comision, denumit de domiciliere (de plata).
Numele beneficiarului este si el un element esential, ca urmare a faptului ca Legea Uniforma
stabileste ca o cambie poate fi numai la ordin si nicidecum la purtator. Emiterea cambiilor la
purtator este admisa in legislatia anglo-saxona. Beneficiarul sau primitorul sumei cambiale se
desemneaza prin indicarea numelui, care trebuie facuta in mod precis si complet cu mentiunea
„la ordin", care se presupune daca lipseste. Aceasta rezulta din art. 11 al Legii Uniforme si Legii
cambiei Republicii Moldova, in care se stipuleaza ca cambia poate fi andosata, chiar daca in ea
lipseste clauza „ la ordin". Aliniatul 2 prevede ca in cambie poate fi inscrisa clauza „nu la
ordin", a carei consecinta este interzicerea transmiterii cambiei prin gir.
in calitate de beneficiar pot fi indicate mai multe persoane. Ele se desemneaza cumulativ
sau alternativ. Atunci cind desemnarea este cumulativa, drepturile care rezulta din
cambie se exercita impreuna de toti beneficiarii, iar cind este alternativa, de oricare
dintre ei. Indicarea mai multor beneficiari nu duce la divizibili tatea sumei din cambie.
in unele situatii, mai ales cind exista rezerve asupra acceptarii titlului, ca beneficiar se
poate indica insusi tragatorul. O asemenea cambie prevede expresia „platiti la ordinul
meu" sau alte expresii cu inteles similar.
in cazul unei cambii in alb, numele beneficiarului poate fi completat ulterior, dar
inaintea prezentarii la plata. in cambiile in alb, la data emisiunii figureaza doar unele
enunturi obligatorii, dar cel putin semnatura tragatorului, celelalte urmind a fi completate
cel mai tirziu 3 ani de la data emiterii, potrivit intelegerii intervenite cu tragatorul. Daca
aceasta intelegere nu a fost respectata, cambia in alb nu poate fi opusa posesorului
legitim, exceptind cazul cind posesorul a fost de rea-credinta sau a facut o greseala
grava in dobindirea titlului. Decaderea din dreptul de a completa cambia timp de 3 ani
dupa emitere nu este opozabila posesorului de buna-credinta, caruia titlul i-a fost
transmis completat.
Un regim juridic similar se aplica biletului la ordin si cecului in alb.
Numele, prenumele si domiciliul beneficiarului pot fi inscrise in orice parte a
documentului, de regula in partea dreapta dupa ordinul neconditionat de plata si
inlantuire cu acesta.
Data si locul emiterii se insemneaza pe fata titlului, si prevede ziua, luna si anul
emiterii. Data emiterii trebuie sa fie (intr-o maniera asemanatoare principiilor de stabilire
a scadentei - vezi supra) unica, certa si opozabila tuturor. Pina la proba contrarie,
data se presupune a fi adevarata sau reala. Aceasta mentiune e importanta fie pentru
a se putea stabili scadenta efectului - atunci cind ea este in legatura cu data emiterii, fie
pentru a se putea stabili daca momentul emisiunii cambiei tragatorul dispunea de
capacitate juridica de exercitiu.
Locul emiterii se mentioneaza impreuna cu data.
Potrivit art.2 alin.2 al Legii Uniforme si art.5 al Legii cambiei a Republicii Moldova la
absenta locului emiterii cambiei se ia in considerare localitatea care figureaza linga
semnatura tragatorului. Pentru cambiile internationale includerea acestui enunt este
de o foarte mare importanta, deoarece in functie de el se determina legea aplicabila
conditiilor de forma, fiind dominata de regula „ locus regit actum ".
Semnatura tragatorului se trece sub text in partea de jos a titlului. Nu sint valabile
semnaturile litografiate sau facute de altul decit de cel in drept. Semnatura trebuie sa

152
fie manuscrisa (autografa) si sa cuprinda, in cazul persoanei juridice, si denumirea
completa a firmei alaturi de semnatura persoanelor autorizate.
In general, modalitatea semnarii este prevazuta de legislatia nationala. Bunaoara,
legislatia italiana prevede ca semnatura trebuie sa contina numele si prenumele sau
denumirea de firma ale celui care se obliga. in acest sens, art.4 lit. h a Legii cambiei a
Republicii Moldova stipuleaza ca trata trebuie sa cuprinda „semnaturile sefului si
contabilului sef ai tragatorului-persoana juridica, autentificate cu stampila unitatii".
Tragatorul - persoana fizica indica numele sau, domiciliul si confirma cambia prin
semnatura legalizata de notar.
Persoanele care din diferite motive nu pot semna cu propria mina vor folosi un inscris
autentic sau un reprezentant cu procura speciala. Procuristii trebuie sa mentioneze
numele mandantului si semneaza cu specificarea ,prin procura".
Conform dreptului cambial, daca cineva semneaza trata ca reprezentant al unei persoane,
pentru care nu avea imputernicirea de a actiona, el e tinut angajat personal in temeiul
cambiei, si daca a platit are aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant.
Aceeasi regula se aplica reprezentantului care a depasit imputernicirile.
Pentru persoanele juridice este valabila numai semnatura persoanelor autorizate sa
reprezinte agentul comercial respectiv (in Republica Moldova seful si contabilul-sef).
in literatura de specialitate se prezumeaza ca semnatura tragatorului este unica
modalitate de manifestare a vointei de a crea titlul de credit care reprezinta asigurarea
garantiei executarii obligatiilor rezultate din relatiile comerciale.
Autorii manualului „Contracte comerciale internationale" mentioneaza, ca „semnatura
tragatorului reprezinta nervul vital al inscrisului cambial, modalitatea de manifestare a
vointei..." De aceea, ea nu poate fi mecanica (stampila, tipar, telex). Actul material al
semnaturii tragatorului este suma obligatiei cambiale.
Daca cambia este fara semnatura, obligatia cambiala nici nu exista. in acest sens este
relevanta emiterea cambiilor in alb, care pot sa nu contina nici o mentiune in afara de
semnatura tragatorului, restul enunturilor urmind a fi inscrise pina la prezentarea cambiei
la plata.
Francezii Lyon Gaenn si L. Renault au scris: ,,// n'estpas besoin qu'une lettre de
change soit ecrite en entierpar le tireur, ii suffit qu 'elle soit signeepar lui". Conform
Legii Uniforme si art.8 al Legii cambiei a Republica Moldova „daca trata poarta semnaturi
ale unor persoane incapabile de a se obliga prin trata, sau semnaturi ale unor persoane
imaginare, obligatiile celorlalti semnatari ramin totusi valabile", deoarece semnarea
unei cambii confera drepturi si obligatii scripturale autonome.
Pentru valabilitatea cambiei se cere ca cel putin semnatura tragatorului sa fie valabila.
Problema datelor legale ale cambiei este solutionata in mod diferit de cel indicat mai
sus, in alte sisteme cambiale. Spre exemplu, Codul cutumei engleze din 1882 prevede
includerea obligatorie in cambie a doar 4 conditii:
- ordinul neconditionat de a plati o suma de bani;
- numele trasului;
- denumirea persoanei careia sau la ordinul careia trebuie facuta plata sau mentiunea ca cambia
este trasa la purtator;
- semnatura tragatorului.
Codul comercial uniform al SUA prevede ca poate fi considerat drept cambie orice document
scris, care este semnat de persoana ce 1-a emis, contine promisiunea neconditionata sau ordinul
de a plati o suma de bani determinata, care trebuie platit la vedere sau la scadenta. Sanctiunea
nerespectarii formei cambiei este prevazuta in art.2 al Legii Uniforme si
I
art.5 al Legii cambiei a Republicii Moldova: titlul in care lipseste una din conditiile enumerate
nu are valoarea unei trate". in urma acestui fapt cambia nu mai produce efecte juridice speciale
ca titlu de credit. Totusi documentul poate produce efecte conform dreptului comun (ca mijloc de

153
probatiune, ca chitanta etc). Marea majoritate a autorilor sustin ca cambia trebuie sa contina
mentiuni obligatorii, pe care le-am enumerat mai sus, deoarece asa prevede dreptul uniform si
legislatiile nationale. Legea Uniforma stipuleaza ca sint trei cazuri de derogare de la forma legala
stabilita pentru cambie, care nu atrag nulitatea ei:
- trata fara indicarea scadentei este socotita platibila la vedere {vezi compartimentul cu privire la
scadenta);
- in lipsa indicarii locului platii acesta va fi considerat locul indicat linga numele trasului care va
fi si domiciliul platii {vezi compartimentul cu privire la locul platii);
- in lipsa locului emiterii acesta va fi socotit locul aratat linga numele tragatorului {vezi
compartimentul cu privire la locul emiterii cambiei).
in virtutea acestui fapt unii autori considera ca scadenta si locul platii (precum si locul emiterii)
sint elemente/icw/tarive ale cambiei.
in afara acestor conditii, care ofera titlului valoarea de cambie, Legea Uniforma mai prevede
posibilitatea adaugirii anumitor clauze. Ele pot fi clasificate in grupe:
1. clauze explicative;
2. clauze complementare;
3. clauze suplimentare;
4. clauze derogatorii;
5. clauze interzise;
6. clauze socotite ca nescrise.
Clauzele explicative interpreteaza sau lamuresc obligatiile cambiale, de exemplu clauzele „la
ordin" sau „fara procura"; clauza „de valoare", prin care se indica raportul fundamental in baza
caruia s-a primit cambia.
Clauzele complementare sint acelea care completeaza continutul mentiunilor cambiale, de
exemplu desemnarea unui domiciliator sau promisiunea de plata a dobinzilor. Clauzele
suplimentare servesc ca mijloc de proba, de exemplu clauza „dupa aviz", prin care trasul este
anuntat de catre tragator sa nu accepte sau sa nu plateasca titlul inainte de instiintarea sa.
Clauzele derogatorii modifica sau contrazic obligatia cambiala. Clauzele modificatoare smt
instrumente relatate de unii autori in categoria clauzelor sub denumirea „clauze permise de lege",
fiind prevazute de fapt de lege. La particular, sint permise urmatoarele clauze derogatorii: .nu la
ordin"; fara gir";
negarantie pentru acceptare". Ea exonereaza pe tragator de raspundere pina la scadenta (art.9 al
Legii Uniforme si art.10 al Legii Cambiei al Republicii Moldova), interzicind Prezentarea
cambiei spre acceptare in mod absolut sau pina la un anumit termen (art.22 al Legii Uniforme);
„fara protest" sau ,Jara cheltuielF (art.46 al Legii Uniforme). Ele permit exercitarea actiunii de
regres fara adresarea protestului pentru refuz de acceptare ori de plata. Clauzele interzise sint
acelea care schimba esenta sau structura obligatiilor, atragind nulitatea cambiei, de exemplu:
clauza de conditionare a ordinului de plata. Clauzele socotite ca nescrise sint acelea care
figureaza in cambie, fiind introduse de tragator, dar nu vor fi luate in considerare, deoarece in
acest caz va avea drept efect schimbarea obligatiei cambiale si nulitatea cambiei. La ele se refera,
spre exemplu, clauza prin care tragatorul este exonerat de raspunderea de plata la scadenta, sau
prin care ar transfera mai multe drepturi decit le are.
loan Macovei, spre deosebire de autorii manualului Contracte comercial internationale,
considera ca „clauzele socotite ca nescrise sint o varietate a clauzelor interzise". El scrie ca
clauzele interzise din punctul de vedere al raspunderii pot fi de doua feluri:
— clauze care contravin naturii titlului de credit si care atrag nulitatea cambiei (ex. conditionarea
ordinului de plata);
— clauze care nu contravin naturii titlului, dar care se considera ca nescrise (ex. exonerarea
tragatorului de garantarea platii, sau clauza prin care acesta ar transmite mai multe drepturi decit
le are).
Legea Uniforma nu prevede succesiunea in care trebuie sa fie inscrise enunturile
cambiale, de aceea se permite inscrierea lor in orice ordine, desi in practica s-au

154
statornicit anumite reguli.
De obicei, cambiile se scriu pe formularele tipizate, elaborate de banci. Legea cambiei
Republicii Moldova stabileste ca blanchetele cambiilor pot fi confectionate de catre
tragator de sine statator, modele fiind date in anexe.
Persoanele care completeaza o cambie, mai ales cele care vor fi obligate, trebuie
totdeauna sa tina cont de faptul ca dupa ce au semnat, vor putea dovedi cu greu ca au
fost indusi in eroare, neputind face trimiteri la contractul primar, in care a fost stipulata
plata prin cambie, exceptind cazurile de rea-credinta. De aceea, semnatarii trebuie sa
manifeste maximum de prudenta si sa cunoasca bine legislatia cambiala.
Acceptarea cambiei
Ordinul de plata emis de catre tragator nu creeaza obligatii cambiale pentru tras. In
raportul cambial trasul are o pozitie speciala, deoarece el nu este parte la acest raport
pina cind n-a acceptat ordinul de a plati.
Acest angajament, mentionat in scris pe cambie de catre tras precum ca acesta va face
plata la scadenta, se numeste acceptare. Doar dupa acceptare trasul devine debitor
cambial. Mai corect, trasul devine obligat direct, principal si solidar.
Obligatia acceptantului este literala, autonoma si abstracta.
Acceptantul devine obligat chiar daca nu este debitorul tragatorului intr-un raport
fundamental, si chiar daca nu a primit provizionul intr-o forma oarecare.
Spre deosebire de trasul acceptant ceilalti semnatari ai cambiei sint obligati de regres.
Ei pot fi urmariti de posesorul cambiei numai in caz de refuz al acceptantului de a plati.
Acceptarea cambiei poate fi ceruta nu numai de posesorul ei legitim, ci si de un simplu
detinator al ei.
Cambia trebuie sa fie prezentata spre acceptare numai pina la scadenta.
Art. 18 al Legii cambiei a Republicii Moldova stipuleaza ca trata prezentata spre acceptare
ramine a detinatorului ei. Acceptantul este obligat s-o intoarca inapoi. El are dreptul sa
faca o copie a acestuia, care nu va avea drepturile unei trate.
Detinatorul este obligat sa autentifice mentiunea „copia pentru cartoteca" sau o alta
expresie echivalenta.
Din punct de vedere juridic, acceptarea este o promisiune (angajament) de plata.
Explicatia consta in faptul ca, desi trasul are ordinul tragatorului sa plateasca, acest
ordin nu-1 obliga la nimic pina cind nu si-a exprimat acordul de a onora plata respectiva.
Conditiile de forma si de continut ale acceptarii sint mentionate in art.25 al Legii Uniforme:
- acceptul se inscrie de catre tras pe insusi titlul. El se exprima prin mentiunea „accepta?' sau
prin orice alt echivalent, si este semnat de tras;
- simpla semnatura a trasului pe fata cambiei echivaleaza cu acceptarea;
- cambia se accepta in conditiile indicate de emitent;
- acceptarea trebuie sa fie simpla si neconditionata. Acceptarea care modifica elementele
esentiale ale cambiei se considera refuz de acceptare.
I. Macovei da urmatoarea definitie a acceptarii: „prezentarea la acceptare inseamna
invitatia, ce se face trasului, de a declara prin semnatura sa ca primeste sa i se execute
ordinul dat de tragator de achitat cambia la scadenta".
Ultima zi de prezentare la acceptare este ziua anterioara scadentei, intrucit acceptarea,
fiind o promisiune de plata, trebuie sa devina realitate in ziua scadentei.
Prezentarea cambiei spre acceptare este un drept al detinatorului, a carui exercitare
este facultativa. Posesorul cambiei poate astepta scadenta pentru incasarea tratei fira
ca sa o prezinte la acceptare.
Conform art. 19 al Legii cambiei a Republicii Moldova „in orice trata tragatorul poate sti
ca ea trebuie sa fie prezentata spre acceptare, facind sau nu un termen pentru
prezentare". El insa nu are dreptul sa interzica prezentarea tratei spre acceptare, dar
poate stipula ca trata sa fie prezentata spre acceptare nu mai devreme de termenul
stabilit.

155
Prezentarea spre acceptare cu sau fara fixarea termenului poate fi stipulata si de orice
girant. Acceptarea este insa obligatorie in cazul cambiilor:
1. platibile la un tert sau in alta localitate decit in domiciliul trasului (pentru detalii, vezi
compartimentul cu privire la cambiile domiciliate, supra);
2. platibile la un anumit termen de la vedere;
3. cind tragatorul sau girantii au inscris clauza prezentarii obligatorii la acceptare, fixind in acest
scop un termen.
Potrivit art. 23 al Legii Uniforme si art.20 al Legii cambiei a Republicii Moldova, cambiile
platibile la un anumit termen de la vedere trebuie sa fie prezentate spre acceptare in termen de un
an de la data emiterii. Acest termen poate fi prelungit sau redus de catre tragator. Girantii sint in
drept doar sa-1 micsoreze.
Legea Uniforma permite tragatorului sa interzica prezentarea la acceptare. Clauza prin
care cambia se declara neacceptabila trebuie formulata clar si inclusa in textul titlului.
Tragatorul nu poate insa interzice spre acceptare cambiile ce trebuie prezentate la
acceptare in mod obligatoriu (vezi mai sus). Legea locala a mers si mai departe in acest
sens: potrivit art. 19 al Legii cambiei a Republicii Moldova, tragatorul nu poate interzice
prezentarea tratei spre acceptare.
Prezentarea cambiei spre acceptare se face la domiciliul trasului prin infatisarea ei
materiala.
Trasul poate decide imediat sau sa ceara aminarea prezentarii pentru ziua urmatoare.
Conform Legii cambiei a Republicii Moldova, acceptantul trebuie sa accepte trata sau
sa comunice despre imposibilitatea de a accepta, in timp de trei zile lucratoare din
momentul prezentarii tratei.
in general, acceptarea trebuie sa fie neconditionata, dar se poate deroga de la acest
principiu in sensul ca trasul, potrivit art.22 al Legii cambiei a Republicii Moldova,
poate restringe acceptarea, adica poate accepta o suma mai mica decit cea propusa. in
aceasta situatie posesorul trebuie sa dreseze un protest de neacceptare pentru diferenta
neacceptata, fiindca numai in acest mod va putea inainta actiunea in regres pentru
suma neacceptata.
Trasul ramine totusi obligat in limita acceptarii sale, dar nu mai mult. Se considera refuz
total de acceptare orice conditie pusa de acceptant, de exemplu, schimbarea scadentei.
in acest caz, posesorul trebuie sa dreseze un protest, exercitind actiunea cambiala
asupra celorlalti obligati.
Trasul ramine totusi obligat in limitele acestei acceptari; dar pentru a inainta actiunea
cambiala impotriva trasului acceptant, posesorul trebuie sa astepte scadenta.
Prezentarea cambiei la acceptare nu se face la locul platii, exceptind cazul in care acesta
coincide cu domiciliul trasului. Acest lucru prezinta importanta deosebita, deoarece in
caz de neacceptare protestul facut in alta parte decit domiciliul trasului va fi socotit
nul.
Schimbarea locului platii facute de tras va fi de asemenea considerata ca o acceptare
conditionata si este privita ca un refuz de acceptare, posesorul putind dresa un protest
si forma o actiune de regres. Daca posesorul consimte la schimbarea locului platii,
trasul ramine obligat in limita acceptarii facute conform art.23 al Legii cambiei a Republicii
Moldova: „daca tragatorul a indicat in trata un loc de plata diferit de cel al domiciliului
trasului, fara sa indice o terta persoana la care plata trebuie facuta, trasul poate indica
o asemenea persoana o data cu acceptarea".
in care trata este platibila la domiciliul trasului, acesta poate sa indice in acceptare o
adresa in aceeasi localitate unde plata trebuie facuta.
Cambiile la vedere nu se prezinta la acceptare, iar trasul devine astfel obligat direct.
Aceasta deoarece in cambiile la vedere acceptarea si scadenta coincid, realizindu-se
simultan in momentul prezentarii.
in cazul in care trasul refuza acceptarea, posesorul cambiei are un drept de regres, cu

156
conditia dresarii protestului de neacceptare. Posesorul cambiei va putea sa execute
cambia chiar inainte de scadenta, avind dreptul de regres impotriva tragatorului,
girantilor, avalizatorilor, exceptind cazul in care tragatorul a inclus clauza „exonerarii
acceptarii", permise de Legea Uniforma si interzisa de Legea cambiei a Republicii
Moldova. in ultimul caz detinatorul va fi nevoit sa astepte scadenta.
Actul de protest este dovada principala a prezentarii cambiei spre acceptare si a refuzului
trasului. Numai dupa dresarea lui beneficiarul va putea exercita actiunea cambiala de
regres contra girantilor, avalizatorilor si tragatorului.
Trasul este obligat sa dateze acceptarea. Conform art.21 al Legii cambiei Republicii
Moldova, „daca trata este platibila la un anumit termen de la vedere sau daca ea trebuie
prezentata spre acceptare (la un termen stabilit)...acceptarea trebuie sa fie datata cu
ziua in care a fost facuta", numai daca posesorul nu va insista ca ea sa fie datata cu ziua
prezentarii. in caz de refuz de datare, posesorul va adresa un protest de nedatare;
astfel, data protestului va fi considerata ca data a acceptarii, iar termenul scadentei va
curge de la aceasta data.
Conform art. 24 al Legii cambiei a Republicii Moldova, „posesorul tratei poate sa ceara
de la debitor acceptarea bancara a acesteia". Acceptul bancii poate fi dat numai dupa
acceptarea tratei de catre debitor. Nici posesorul, nici debitorul tratei nu pot impune
bancii sa dea acceptarea.
Prin acceptare banca trasului se obliga de a plati trata la scadenta. in caz de neplata
posesorul, chiar daca este tragator, are impotriva acceptatorului o actiune cambiala
directa pentru tot ce poate fi cerut in temeiul legii.
Acceptarea poate fi de urmatoarele/e/wn:
1. acceptarea completa se face de catre tras fara nici o rezerva;
2. acceptarea restrinsa este acea acceptare cind trasul accepta cambia pentru o suma mai mica
sau cind o accepta la o scadenta mai indepartata;
3. acceptarea in alb cuprinde numai data si semnatura trasului;
4. acceptarea in plin este aceea in care se inscrie mentiunea „accept pentru suma de....lei" sau
pur si simplu „accept", dupa care urmeaza datele si semnatura trasului;
5. acceptarea de complezenta este acceptarea, data aproape in toate cazurile din considerente de
prietenie ale trasului fata de tragator. La baza acestei acceptarii nu este nici o datorie civila sau
comerciala si nici un provizion la tras. Exista doar posesiunea si speranta ca la scadenta
tragatorul va emite trasului suma necesara achitarii cambiei. Prin aceasta acceptare se pot comite
mari fraude, de aceea in majoritatea bancilor ea se pedepseste pe cale penala;
6. acceptarea conditionata are loc atunci cind trasul se obliga sa plateasca cambiei numai in
cazul indeplinirii unei contraprestatii. O astfel de acceptare echivaleaza cu un refuz de acceptare;
7. acceptarea prin interventie (pentru onoare) are loc atunci cind o persoana straina de cambie
accepta pentru unul din obligatii cambiali. Aceasta persoana ia numele de intervenient.
Beneficiarul este indreptatit sa refuze o asemenea acceptare, pentru a evita interventa persoanelor
insolvabile. Acceptarea prin interventie poate fi data pentru oricare din obligatii cambiali. Daca
nu se indica persoana pentru care este data
acceptarea, se considera ca ea este data pentru tragator. Acceptarea de interventie nu este valabila
decit dupa protestarea cambiei pentru neacceptare. Acceptantul prin interventie, care achita
cambia la scadenta, are dreptul sa incaseze suma de la oricare din debitorii precedenti.
Legea cambiei a Republicii Moldova si Legea Uniforma prevad sinonimul acceptarii prin
interventie - „acceptarea prin mijloace". Ea poate fi indicata de tragator, girant si avalizator si
este o acceptare la nevoie. Mijlocitorul poate interveni pentru orice obligat cambial pe cale de
regres. Mijlocitor poate fi un tras, insusi trasul, ori alta persoana deja obligata prin trata, cu
exceptia acceptantului. in caz de acord, mijlocitorul trebuie sa sesizeze in termen de 2 zile
lucratoare despre mijlocirea sa persoana pentru care a intervenit. in cazul nerespectarii acestui
termen el recupereaza prejudiciul cauzat prin neglijenta sa, dar nu mai mult decit suma tratei.
Acceptarea prin mijloace se scrie pe trata, se semneaza de mijlocitor si se autentifica de

157
semnatura acestuia. Ea trebuie sa contina suma acceptarii, numele, domiciliul si datele bancare
ale acceptatorului. Posesorul tratei poate formula acceptatorului prin mijloace aceleasi pretentii,
pe care le-ar fi putut formula persoana pentru care a intervenit nemijlocit; la fel si girantii
posteriori pentru care a intervenit mijlocitorul. Dupa ce a efectuat plata, acceptantul prin
mijloace are dreptul sa ceara de la posesor predarea tratei, a protestului si, daca va fi nevoie, a
contului achitat cu recipisa de plata; 8. acceptarea recomandatarului. Recomandatarul este o
persoana, indicata in cambie, care trebuie s-o accepte sau s-o plateasca in cazul in care cel
obligat nu si-a tinut angajamentul. Recomandatorul se indica de tragator, mai rar de ceilalti
codebitori cambiali. Recomandatorul care a acceptat polita devine prin aceasta acceptant, iar
daca o si plateste, are drept la despagubiri din partea celui ce 1-a indicat ca acceptant. Daca
recomandatorul refuza sa accepte sau sa plateasca, el nu are obligatiile codebitorilor cambiali.
Raspunderea sa este numai fata de persoana care 1-a indicat in trata. Deci aceasta acceptare este
un fel de garantie, ea nu e suficient de sigura. Aceasta clasificare am intilnit-o la C. Demetrescu
si I. Macovei, foarte putini autori facind vreo referire la felurile acceptarii.
Circulatia cambiei
In general, in relatia cambiala sint implicate 3 persoane: tragatorul, trasul, beneficiarul. Dintre
acestia, relatia principala este intre tragator si beneficiar, deoarece tragatorul emitind o cambie in
favoarea beneficiarului, recunoaste astfel obligatia pe care o are fata de acesta, inclusa in
angajamentul ca inscrisul va fi onorat la termen. Emitind cambia, tragatorul in acelasii timp se
obliga sa-1 determine pe tras sa plateasca suma inscrisa. Din momentul emiterii cambiei incepe
circulatia ei. Cambia se transmite prin:
simpla traditiune; " gir (andosare);
cesiune;
subrogare legala;
succesiune.
Cambia se transmite prin simpla traditiune (inminare) de catre tragator beneficiarului, aceasta
fiind si o obligatie a emitentului, deoarece fara infatisarea ei materiala catre debitorul cambial
beneficiarul nu-si va putea realiza drepturile. Girul (andosarea) reprezinta operatiunea prin care
cambia circula de la un beneficiar la
altul.
M. Negrus defineste girul ca o modalitate de „transmitere a cambiei din mina in mina". I. Stoian
defineste girul ca pe un ordin de plata pe care-1 da beneficiarul trasului sau tragatorului de a plati
unui nou beneficiar o suma de bani determinata. I. Macovei scrie ca girul este mentiunea, facuta
pe cambie, prin mijlocul careia se transmite proprietatea cambiei impreuna cu toate drepturile si
garantiile ce decurg din ea.
Lyon Gaenn si I.Renault scriu in acest sens: „Par la clause i ordre, le tireur autorise le prenneur i
ceder la lettre de change quand et ou ii lui plaira. II s'oblige directement dans cette clause i
garantir l'occupation et le paiement i l'echeance au profit de toute personne i qui le titre pourra
etre endosse dans l'avenir".
Persoanele intre care se face aceasta transmitere au diferite denumiri: persoana care transmite
cambia se numeste girant sau andosator; iar persoana careia i se transmite cambia se numeste
girator sau noul beneficiar.
Conform art. 11 al Legii Uniforme si al Legii cambiei a Republicii Moldova, orice trata, chiar
daca este expres trasa la ordin, poate fi transmisa prin gir. Conform art. 13 al Legii Uniforme,
girul se mentioneaza pe titlu, de obicei pe spatele lui, de aceea mai poarta denumirea de
andosare.
Daca sint mai multe giruri, ele se pot scrie si pe o prelungire {alonja), conform art. 12 al Legii
Uniforme, ce stipuleaza ca „alonja trebuie sa fie adaugata la cambie, printr-o metoda, ce exclude
denumirea ei. Prima inscriere trebuie sa se faca prin transferul pe ambele documente, in asa fel
ca insotirea sa inceapa la cambie si sa se termine pe alonja. Primul gir pe alonja se autentifica cu
stampila in locul unde s-a unit cambia cu alonja. Girul cuprinde un ordin de plata care se
exprima printr-o anumita formula: „platiti la ordinul...", „platiti lui...". Ordinul de plata se

158
semneaza si se legitimeaza prin stampila girantului. Girantul este obligat sa indice data cind a
fost scris girul. Girul poate avea loc atit inainte cit si dupa acceptarea cambiei, si chiar dupa
scadenta, dar numai pina la data protestului sau pina la trecerea termenului pentru intocmirea
protestului de neplata. Girul efectuat ulterior da nastere numai la efectele unei cesiuni." Conform
art. 12 al Legii Uniforme si art. 11 al Legii cambiei a Republicii Moldova, girul trebuie sa fie dat
pur si simplu, adica neconditionat. Orice conditie de restringere a lui se considera nescrisa. Girul
partial este nul, deoarece creanta cambiala este indivizibila. I. Stoian si altii in monografia
Tehnici de comert international subliniaza ca „nu trebuie considerat gir partial girul facut pentru
o suma mai mica, atunci cind girantul a primit sau a renuntat la o parte din suma cuvenita; dar
este partial cind se stipuleaza impartirea creantei intre mai multi giranti sau intre girant si girator,
carora li s-a girat cambia nu cumulativ, ci pro parte, intrucit nu ar mai putea fi urmata de
predarea documentului". Consideram ca in acest caz in document trebuie sa se faca mentiunea
ca girantul a primit o parte din suma, sau ca renunta la o parte din aceasta, in cazul in
care girarea se face pentru o suma mai mica.
Desi creantele decurgind din cambie nu se impart, un girant poate avea mai multi
giratori. Ei trebuie insa desemnati cumulativ (lui A si lui B) sau alternativ (sau lui A sau
luiB).
Girul trebuie sa fie intotdeauna urmat de transmiterea efectiva a cambiei catre noul
titular.
Girul poate fi revocat, dar numai pina la transmiterea catre girator. Daca cambia n-a fost
emisa, girul nu functioneaza, deoarece girantul nu are posibilitatea sa-si exercite
drepturile cambiale.
Girul are 2 functii de baza:
- este o modalitate specifica de transmitere a cambiei (efectul translativ al girului);
- este mijloc de legitimare a posesiunii titlului si a garantiei pentru plata si acceptarea cambiei.
Ca mijloc de transmitere, conform art. 14 al Legii Uniforme si art. 13 al Legii cambiei a
Republicii Moldova, girul transmite toate drepturile cambiale conform indicatiei din
titlu.
J. Ferroniere si Em. Chillaz scriu in acest sens: „L'endossoment transfere, en principe,
i l'endossataire tous Ies droits resultant de la traite, auxquels s'ajoule, sauf clause
contraire, la garantie de l'endosseur".
Drepturile cambiale esentiale sint:
prezentarea cambiei spre plata;
dresarea protestului;
exercitarea actiunii de regres si transmiterea creantei.
Prin gir mai pot fi transmise si garantiile reale (girul, ipoteca) prevazute pentru a garanta plata
cambiei. Garantiile reale se transfera prin simplul fapt al girului, fara a fi necesare anumite
formalitati.
Dobinditorul devine proprietar deplin al cambiei, beneficiind de un drept autonom (vezi mai jos
„girul in garantie"/
Ca mijloc de legitimare, girul legitimeaza posesia titlului si exercitarea drepturilor cambiale.
Primul gir este efectuat de catre tragator catre beneficiar. Pentru ca beneficiarul titlului sa fie
considerat posesor legitim, el trebuie sa se legitimeze printr-un sir neintrerupt al girurilor. Sirul
va fi considerat neintrerupt, daca fiecare gir se semneaza de catre girantul care in operatiunea
precedenta era girator. Seria girurilor se opreste la posesorul titlului. Ultimul girator este titularul
legitim al drepturilor ce rezulta din cambie. Persoana obligata sa plateasca nu poate controla
valabilitatea girurilor. Ea trebuie numai sa determine identitatea posesorului si succesiunea
formala a girurilor. Desi majoritatea autorilor mentioneaza ca cu cit cambia are mai multe giruri,
cu atit este mai sigura din punctul de vedere al garantiei platii, totusi girurile nu intotdeauna sint
dovada bunei executari a inscrisului. Autorii care sustin ca numarul mare al girurilor duce la
cresterea sigurantei titlului se bazeaza in afirmatiile lor pe faptul ca fiecare girant se obliga in
mod solidar fata de ultimul purtator. „in felul acesta, la

159
sfirsit, titlul „la ordin" va fi intarit tot circulind; el va fi mai sigur decit in momentul initial"360.
Este relevanta in acest sens practica bancara: pentru ca ele sa fie scontate, bancile cer un anumit
numar de giruri. Titlul „la ordin" (ca si cel la purtator) implica ceea ce este cunoscut in literatura
sub denumirea de stergerea exceptiilor. Fiecare din semnatarii inscrisului comercial s-ar putea
prevala fata de creditorii sai, invocind beneficiul unor exceptii sau justificindu-se prin diferite
motive (de exemplu: stingerea creantei prin compensatie sau prin realizarea unui contract).
Aceste exceptii nu sint opozabile beneficiarilor clauzei „la ordin". Exceptiile semnatarilor sint
opozabile creditorului cu titlu personal, dar ele vor constitui litera moarta fata de purtatorul
inscrisului comercial361. Jacqueas Ferroniere si Em. Chillaz scriu: „Le porteur d'une traite est
dans une titulation privilegiee par rapport i un creancier ordinaire. Le tiree ne peut lui opposer
d'autres exceptions que celles qui derivent de leur relations personnelles". Ca urmare a acestui
fapt, care rezida din principiul autonomiei raportului cambial fata de cel primar, chiar si acei
debitori care nu mai datoreaza bani creditorului initial vor trebui totusi sa onoreze inscrisul
comercial pe care l-au semnat, intre comerciantii fraudulosi se pot deschide credite fictive fara
intentia de a le onora, folosind aceeasi tehnica a girarii.
Corneliu Turianu aduce urmatorul exemplu: „Trei comercianti, a caror semnatura a devenit
aleatorie, ei stiind mai bine decit oricine ca nu mai au credit, nici mijloace serioase de a si-1
procura, se inteleg ca unul dintre ei sa traga o scrisoare de schimb asupra unui al doilea, platibila
celui de-al treilea. Dupa acceptare de catre cel de al doilea comerciant, cel de al treilea va sconta
trata la o banca..."362. Asa cu toate numeroasele semnaturi de pe trata, bancherul care a platit s-ar
putea sa rimina in fata unui vid. Acest exemplu este simplificat, dar frauda poate fi dubla sau
chiar tripla. Din aceasta cauza bancherii, inainte de a cumpara trate, trebuie sa verifice minutios
solvabilitatea clientilor lor si sa nu se lase indusi in eroare de numarul mare al andosarilor.
Formele girurilor
Giruri normale
in functie de efectul pe care-1 produc, girurile pot fi normale si anormale. Girul plin (complet)
este acela care indica numele noului beneficiar. Art. 11 al Legii cambiei a Republicii Moldova
prevede ca „daca tragatorul a inscris in trata cuvintele „la ordin" sau „platiti la ordinul nostru",
ori o expunere echivalenta, documentul poate fi transmis numai persoanei aratate in el.
Transmiterea de mai departe a tratei poate fi efectuata prin desemnarea deplina a datelor
girantului si a giratorului (gir nominal)".
Autorii legii numesc girul plin „gir nominal", avind probabil in vedere „girul nominativ"
(in varianta rusa HMenuou widocauMeum).
Girul plin se indica prin formula „platiti la ordinul...(numele girantului) X lei (data si
semnatura girantului)".
Girul in alb nu prevede numele giratorului (art. 13 al Legii Uniforme, art. 12 al Legii
cambiei a Republicii Moldova). in forma simplificata, girul in alb poate contine numai
semnatura girantului. Pentru a se evita o alta interpretare, unii autori sustin ca semnatura
trebuie efectuata pe versoul cambiei sau pe alonja. Acest gir da posibilitatea de a
transmite cambia prin simpla inminare, ca si orice titlu la purtator. Desi in cazul girurilor
in alb transmiterea cambiei devine mult mai usoara, „ea suprima pentru purtatorii, care
le primesc, anumite garantii rezultind din andosarile normale"362.
Art. 17 al Legii cambiei stipuleaza ca girul in alb poate sa contina doar datele si semnatura
girantului. Deci, legea nu prevede ca in cazul girurilor in alb este obligatorie indicarea
datei girarii. Andosarea in alb nedatata lasa necunoscuta, in lantul purtatorilor succesivi,
ordinea in care ei s-au succes. Aceasta insa nu inlatura cu totul posibilitatea recursurilor,
deoarece fata de ultimul purtator (chiar daca el n-a completat girul) toti girantii precedenti
sint debitori solidari.
Conform dreptului cambial uniform si art. 13 al Legii cambiei a Republicii Moldova
posesorul unei cambii girate in alb poate :
- sa-1 completeze cu propriul sau nume sau cu numele altei persoane;
- sa gireze cambia din nou, in alb sau in ordinul oricarei alte persoane;

160
- sa predea cambia unei terte persoane fara sa completeze girul in alb si fara s-o gireze.
Deci, in cazul girurilor in alb posesorul poate prezenta cambia spre plata fara a completa girul.
Majoritatea autorilor scriu ca Legea Uniforma nu admite cambiile la purtator, dar admite girul la
purtator, pe care il asimileaza cu girul in alb.
In majoritatea lucrarilor nu se face distinctie intre girul la purtator si cel in alb. Totusi dupa unii
autori, girul la purtator „este socotit ca gir in alb, dar giratorul nu poate gira inscrisul" (spre
deosebire de girul in alb). O cambie nu va deveni „cu totul" la purtator prin intermediul girului in
alb, deoarece in ea va figura intotdeauna numele beneficiarului.
Giruri anormale
Girul prin procura (gir de incasare) este girul prin care se da un mandat unei persoane sa
incaseze valoarea cambiei pentru posesorul legitim al titlului. Giratorul are calitatea de
reprezentant, exercitind drepturile cambiale in numele girantului, insa el nu devine proprietar al
cambiei, deoarece poate transmite cambia numai prin gir „prin procura", ce are semnificatia unei
substituiri. in raporturile dintre girant si girator se aplica regulile mandatului, exceptie facind
faptul ca mandatul intr-un gir prin procura nu inceteaza prin incapacitatea sau moartea girantului.
Art. 16 al Legii cambiei a Republicii Moldova prevede sa „daca girul cuprinde stipulatia
,rentru incasare", „ca imputernicit" sau orice alta stipulatie care implica o insarcinare de
incasare asupra cambiei, detinatorul poate sa exercite toate drepturile reiesind din trata, dar s-o
gireze poate numai la ordinul girantului (girul de procura)". Girul in garantie constituie un gaj
pentru garantarea unei alte creante. in acest sens se face mentiunea „in garantie", „valuta in
garantie" sau „valoare in gaj", si se depune documentul in gaj. Acest gir acorda giratorului toate
drepturile, fiind dat in garantarea unei alte creante a girantului, care devine astfel debitor. Fata de
girant creditorul gaj ist va exercita toate formalitatile si drepturile cambiale, deoarece el
dobindeste un drept autonom fata de debitorul sau. Giratorul exercita in nume propriu toate
drepturile comerciale. El nu poate insa dispune de gaj si nici sa transmita cambia in afara girului
prin procura. in acest sens art. 17 al Legii cambiale a Republicii Moldova prevede: „daca girul
cuprinde stipulatia „valuta in procente", „valuta in gaj" sau orice alta stipulatie, care implica un
gaj, posesorul isi poate exercita toate drepturile reiesind din trata, dar girul facut de el va avea
valabilitatea numai ca un gir cu titlu de procura".
Raporturile dintre girant si girator sint reglementate de regulile gajului, folosit dreptului comun.
Ferroniere si Chillaz scriu in acest sens : „Jorsqu'un endossement contient la mention „valuer en
garantie", „valuer en gage", on toute autre mention impliquant un nantissement, le porteur
exercer tout le droits derivant de la lettre de change, mais un endossement fait par lui ne vint que
comme un endossement i titre de procura-tion"364.
Girul nu la ordin (gir de cesiune) este prevazut de art. 11 al Legii Uniforme si al Legii cambiei.
Mentiunea „nu la ordin" impiedica transmiterea cambiei mai departe prin gir. Girul transfera
beneficiarului toate drepturile cambiei, dar girantul isi asuma responsabilitatea numai fata de
girator, nu si fata de ceilalti posesori succesivi. Legea cambiei a Republicii Moldova prevede in
acest sens ca daca tragatorul a inscris in trata cuvintele „nu la ordin" sau o expresie echivalenta,
trata poate fi transmisa numai in conformitate cu formele si efectele unei cesiuni ordinare. Tot cu
acest efect se va solda si interdictia girantului de a andosa mai departe cambia: daca cambia va fi
andosata totusi mai departe, noii beneficiari nu vor putea incasa de la el sumele respective in
ordin de regres. Art. 14 al Legii cambiei a Republicii Moldova stipuleaza in acest fel ca girantul
sus-mentionat poate interzice un nou gir; in acest caz el nu poarta raspundere fata de persoanele
in a caror favoare trata a fost ulterior girata. Girul fara garantie il exonereaza pe girant de
obligatia de garantare a platii. El poate fi exprimat prin formulele: „fara garantie", „fara
obligatie" s.a. Girantul are pozitia unui cedent, raspunzind numai pentru existenta creantei.
Girul de intoarcere este acela prin care beneficiarul cambiei o transmite unui obligat cambial,
care la rindul sau o poate gira din nou. Daca cambia se gireaza trasului, ea se va stinge prin
confuzie, iar daca tragatorului, atunci in dependenta de faptul daca titlul
a fost sau nu acceptat, tragatorul poate cere plata de la tras, sau cambia se va stinge
(daca n-a fost acceptata).

161
Girul dupa protest este acela prin care cambia se transmite dupa scadenta. El produce
efectele unei cesiuni. Posesorul titlului dobindeste drepturile cambiale ale cedentului,
care garanteaza doar existenta creantei. Giratorul se legitimeaza prin seria neintrerupta
a girurilor indiferent de perioada cind intervin. Art.17 al Legii cambiei a Republicii
Moldova prevede in acest sens ca girul posterior scadentei are aceeasi validitate ca si
un gir anterior. Daca girul este facut dupa exercitarea protestului de neplata sau dupa
expirarea termenului stabilit pentru exercitarea protestului, raspunderea in fata
tragatorului o vor purta ultimul girant, debitorul si acceptatorul.
Girul simulat nu transmite proprietatea cambiei. intre girant si girator nu exista raporturi
cambiale.
Girurile sterse sint socotite ca fiind nescrise, daca anularea lor este efectuata de catre
girant. Drepturile cambiale nu pot fi exercitate decit de ultimul girator. Obligatul de
regres care intra in posesia cambiei prin plata efectuarii, dovedita cu chitanta, va fi
legitimat pentru exercitarea drepturilor cambiale, daca au fost sterse girurile posterioare,
fata de cel care figureaza ca girator. Totodata el poate actiona impotriva debitorilor sai
de regres.
Cambia circula prin cesiune, daca este inscrisa clauza „nu la ordin" (vezi supra).
Cambia se transmite prin subrogare legala atunci cind plata a fost facuta de un inter-
venient.
Cambia se transmite prin succesiune in cazul cind se hotaraste pe cale legala ca trata
sa fie inminata succesorilor beneficiarului din motive de deces pentru persoane fizice
si de transformare in cazul persoanelor juridice.
Avalul
Desi cambia, dupa parerea majoritatii autorilor, este un instrument de credit si de plata
destul de sigur, care ofera maximum de garantii prin forma sa riguroasa, prin succesiunea
neintrerupta al girurilor, care sporeste numarul persoanelor obligate, siguranta platii
creste simtitor atunci cind cambia mai este si avalizata. Dupa cum mentioneaza
Schmitthoff, avalul unei banci cu o solvabilitate recunoscuta este o garantie puternica
pentru beneficiar365.
Conform art.30 al Legii Uniforme, avalul este obligatia cambiala prin care se garanteaza
plata titlului in intregime sau in parte.
Avalul este o cautiune cambiala. El nu este o mentiune obligatorie in cambie; nefiind
impus de lege, trata poate circula si fara el.
Persoana care garanteaza plata titlului se numeste avalizator, iar obligatul garantat -
avalizat.
Avalul se scrie pe cambie prin formula „pentru avar, „in obligatie solidara", „in
locul debitorului cambial" sau prin o mentiune echivalenta, dupa care se semneaza
de avalizator, indicindu-se suma garantata, avalizatul cu toate datele lui (adresa, numele,
datele bancare).
De asemenea, simpla semnatura a unei persoane pe fata cambiei, cu exceptia tragatorului
si trasului, se considera aval.
Avalul se poate scrie si pe un adaos la cambie numit alonja, precum si pe duplicat,
copie sau act separat.
Deoarece in relatia cambiala pot exista mai multi debitori (trasul acceptant, girantii,
tragatorul), avalul poate fi dat pentru fiecare dintre debitori in parte sau pentru toti la
un loc.
Avalizatorul trebuie sa indice persoana pentru care se angajeaza, in caz contrar avalul
se considera dat pentru tragator.
Clauzele avalului trebuie sa fie:
compatibile cu natura titlului,
formulate pur si simplu, fara conditii sau modificari. Art.30 al Legii Uniforme si art.26 al
Legii cambiei a Republicii Moldova permit o singura derogare: suma garantata poate fi mai mica

162
decit valoarea cambiei (avalpartial).
Avalul constituie o garantie in plus pentru cambie si este o garantie special cambiala. Este util ca
exportatorul, pe linga acceptarea trasului, sa solicite acestuia avalizarea cambiei in favoarea
trasului.
Avalul poate fi dat de o persoana straina de cambie (tert), de unul dintre semnatarii ei sau chiar
de trasul care nu a acceptat cambia, deoarece in acest caz el nu este debitor cambial.
Avalul este o cautiune special cambiala si nu trebuie asemuit cu fideiusiunea de drept comun.
Deosebirea dintre ele consta in faptul ca avalizatorul se obliga intotdeauna in mod solidar, fara a
putea invoca cauza exceptiei care l-ar scuti de plata. Prin opozitie, fideiusorul este un obligat
accesoriu si va trebui sa plateasca integral suma la prima cerere a debitorului. in plus, in dreptul
comun nu se admite plata partiala, spre deosebire de dreptul cambial.
Efectul avalului consta in obligarea avalizatorului la plata in acelasi mod ca si a debitorului
pentru care a garantat, si in ordine solidara cu acesta. Angajamentul de plata al avalizatorului
este valabil chiar daca obligatia pe care a garantat-o ar fi nula din orice alta cauza decit din viciu
de forma (art.32 al Legii Uniforme). Contrar acestei reguli, art.28 al Legii cambiei a Republicii
Moldova nu prevede viciul de forma ca motiv pentru eliberarea avalizatorului de raspundere,
stipulind ca „obligatia avalizatorului este valabila si in cazul in care obligatia pe care a garantat-o
s-a adeverit a fi nula din oricare motive". Aceasta trasatura a cautiunii cambiale rezulta si ea din
autonomia obligatiilor cambiale: obligatia avalizatorului are un caracter autonom si abstract si de
aceea avalizatorul nu va putea invoca exceptiile personale ale celui avalizat. Desi legea prevede
ca in calitate de avalizator se poate angaja oricine, cu exceptia trasului acceptant, totusi in
practica se obisnuieste ca avalul sa fie dat de banci, mai cu seama de banca importatorului, si de
regula dupa acceptarea cambiei de catre ultimul. Deseori avalul se da de catre banci in schimbul
acceptarii cambiei.
Pentru beneficiar avalul dat pentru tras este cel mai convenabil, deoarece in acest caz
avalizatorul trasului devine obligat direct.
Avalizatorii girantilor raspund numai fata de giratarii respectivi, ceea ce usureaza numai
in succesiunea girurilor.
Beneficiarul cambiei nu are actiune cambiala impotriva avalizatorului, daca nu a indeplinit
toate cerintele legii pentru a-si pastra aceasta actiune impotriva obligatului principal.
Conform art.32 alin. III al Legii Uniforme si art. 23 al Legii cambiei a Republicii Moldova,
avalizatorul care a platit cambia capata toate drepturile impotriva persoanei (persoanelor)
pentru care el a garantat, si impotriva tuturor persoanelor care sint obligate cambial
fata de avalizat.
Plata cambiei
Plata este momentul final al vietii unei cambii, stingindu-se astfel obligatiile tuturor pirtilor
angajate in relatia cambiala. Lyon Baenn si L. Renault scriu in acest sens: „Ce qui vient d'etre dit
pour le paiement d'une dette commercialle en general, est particulierement vrai pour le paiment
d'une lettre de change qui a pu passer entre le mains d'une grand nombre de personnes; si le tire
paie, toutes sont liberees tandis que, dans le cas cdntraire, leur responsabilite est mise en jeu".
Plata se face in favoarea beneficiarului de drept al cambiei, legitimat printr-un sir neintrerupt de
giruri. Beneficiarul este dator sa prezinte cambia spre plata la locul si in termenul indicat in ea:
art.33 al Legii cambiei a Republicii Moldova prevede: „posesorul unei trate platibile la o zi fixa
sau la un anumit termen de la data emiterii sau de la vedere trebuie sa prezinte trata spre plata fie
in ziua in care ea este platibila, fie in una din cele doua zile lucratoare ce urmeaza. Trata la
vedere trebuie sa fie prezentata in termen de un an de la data emiterii".
in cazul tratei domiciliate, prezentarea la plata se va face la domiciliul tertului nominalizat in
document, dupa ce in prealabil a fost prezentata trasului spre acceptare. Debitorul tinut sa
plateasca trebuie sa verifice succesiunea girurilor.
Ferroniere si E. Chillaz scriu in acest sens: „Le tire n'est pas tenu de verifier l'identite, la capacite
et Ies droits du presentateur, ii lui suffit de s'assurer que la chaine des endas est ininterompue. La
loi le dispense d'ailleurs de verifier Ies signatures, verification qu'il serait le plus souvent dans

163
l'impossibilite d'effectuerca debit"366. Unii autori remarca ca debitorul trebuie sa verifice
identitatea prezentatorului, desi legea nu prevede. Art 34 al Legii cambiei a Republicii Moldova
stipuleaza ca „trasul care onoreaza cambia poate sa ceara ca aceasta sa-i fie inminata de catre
posesor, impreuna cu dovada de plata". Legislatia cambiala nu prevede insa care ar trebui sa fie
actiunile trasului in caz de refuz al beneficiarului de a-i inmina cambia in schimbul platii. Autorii
francezi (Lyon Gaenn si L.Renault, vezi mai sus) mentioneaza ca modul de plata este
reglementat de dreptul comun, dreptul comercial reglementindu-1 foarte superficial. Stoian I. s.a.
autori ai monografiei Tehnici de comert international, scriu ca in
momentul platii contra sumei achitate trasul poate solicita predarea cambiei cu mentiunea
„achitat", continuind: „unele legislatii admit prezentarea cambiei pentru plata direct
avalizatorului, dar in caz ca acesta refuza plata, prezentatorul pierde dreptul la actiunea in
regres". Pentru ca plata sa fie valabila, se cere ca:
- cel ce face plata sa nu fie in stare de faliment;
- debitorul sa fie sigur ca cel care pretinde plata este formal legitimat printr-un sir neintrerupt de
giruri;
- plata sa fie facuta fara frauda la scadenta.
Art. 35 al Legii cambiei a Republicii Moldova stipuleaza ca „posesorul unei trate nu poate fi
obligat sa primeasca plata inainte de scadenta. Trasul care plateste inainte de scadenta o face pe
riscul si raspunderea proprie". Aceasta se explica prin faptul ca debitorul cambial practic devine
debitor la momentul scadentei. Daca el plateste mai inainte, el achita o datorie inexistenta inca.
in acest caz la momentul scadentei, daca beneficiarul va dovedi ca a pierdut cambia sau ca i-a
fost sustrasa, el poate cere plata din nou. De aceea este prudent din partea debitorului sa nu
plateasca inainte de scadenta, caci numai astfel el va fi exonerat de obligatiile asupra cambiei.
Potrivit principiului cheribilitatii, plata se face la domiciliul debitorului, respectiv al trasului,
acceptant sau nu. Autorii monografiei Valuta si implicatiile ei asupra economiei de piata
mentioneaza in acest sens ca plata cambiei si a biletului la ordin este cheribila, nu portabila,
pentru ca fiind destinat circulatiei, titlul trece din mina in mina, iar platitorul nici n-ar putea sti
cui sa-i plateasca. Daca posesorul nu cere de la tras in locul si la data prevazute in cambie, el
pierde actiunea de regres contra tragatorului, girantilor si avalizatorului. Beneficiarul este obligat
sa primeasca chiar si plata partiala367, dar numai de la debitorul principal. Posesorul cambiei nu
este insa obligat sa primeasca o suma partiala de la debitorii in regres.
Pe de alta parte, plata valabila in contul stingerii unei cambii este plata care se face inauntrul
scadentei. Or, dupa cum este indicat in art. 42 al Legii cambiei a R.M., posesorul acesteia poate
cere persoanei obligate prin gaj amenda de intirziere, in marimea stabilita de Banca Nationala a
Moldovei, pentru intirzierea la plata cambiei. Banca National a stabilit marimea acestei amende
la nivelul de 0,1% din valoarea cambiei, pentru fiecare zi de intirziere368.
Daca o cambie se prevede a fi platibila intr-o moneda care nu este cotata la locul platii, suma
poate fi platita in moneda locala dupa cursul de la ziua scadentei. Art.36 al Legii cambiei a
Republicii Moldova stipuleaza ca in cazul in care trasul este in intirziere, beneficiarul poate cere,
la alegere, sa-i fie platita contravaloarea cambiei in moneda locala fie la cursul zilei scadentei, fie
la cel al zilei platii. Valoarea (cursul) monedei straine este determinata dupa cum se obisnuieste
la locul platii. Astfel, cursul
cambiilor platibile in Republica Moldova va fi stabilit conform legislatiei Republicii Moldova.
De obicei in practica internationala se obisnuieste ca cambiile sa fie emise in moneda tarii
creditoare, dar se pot emite cambii in valuta altor tari cu plata in valuta tarii creditoare. intr-o
astfel de cambie poate fi indicat si cursul in baza caruia valuta inscrisa in trata se converteste in
valuta platii. in lipsa unor astfel de indicatii se foloseste cursul din ziua platii existent la locul
platii. Dar in asemenea cazuri apare riscul deprecierii valutei. E. Dragoescu scrie in acest sens ca
„suportarea lui depinde de faptul daca valuta in care se exprima titlul este sau nu valuta platii:
daca e aceeasi, riscul deprecierii valutei il au detinatorul cambiei sau al biletului la ordin;
daca deprecierea se face treptat si titlul trece din mina in mina (prin andosare, scontare etc),
atunci pierderea rezultata o suporta detinatorul titlului, proportional cu timpul cit 1-a detinut si cu

164
rata deprecierii in acea perioada;
in cazul in care valuta in care se exprima cambia sau biletul la ordin este alta decit cea in care
se face plata, riscul deprecierii titlului il are detinatorul, iar riscul deprecierii valutei il are
platitorul".
Deci, in cazul in care apar conflicte cu privire la stabilirea cursului, preferinta se va da cursului
de la locul platii. Este relevanta in acest sens stipularea din alin. V al art. 36 al Legii cambiei a
Republicii Moldova „daca suma tratei este aratata in valuta cu aceeasi denumire si in tara unde a
fost emisa si in tara platii, dar cu valoare diferita, se presupune ca- s-a avut in vedere valuta din
locul platii".
in cazul in care trata nu a fost prezentata spre plata la termenul respectiv, debitorul are dreptul sa
depuna suma tratei in depozit la cerere la banca la care este deservit, pe contul si riscul
detinatorului cambiei, extragind din aceasta si un profit: dobinda asupra depozitului se preia la
venitul debitorului.
in cazul in care cambia este prezentata, banca este obligata sa efectueze plata din contul
resurselor rezervate.
Legislatia Republicii Moldova stabileste reguli aparte pentru cazurile cint plata se solicita nu de
catre titularul cambiei in mod personal, ci prin intermedierea unor banci Comerciale. O
asemenea operatiune, numita in doctrina si in legislatia Moldovei incasso-ul cambiei, este
reglementata de Regulamentul privind modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu
cambii369. Punctul 1.1.1. al acestui act normativ defineste incasso-ul cambiei ca procedura de
prezentare a cambiei de catre banca (evidentiat de aut. - n.n.) spre plata, si primirea sumei
cambiale la data scadentei. Astfel, incasso-ul cambial este unica forma a operatiunilor de
incasso, precum definit de Regulile uniforme privind incasso-urile (Publicatia C.I.C. nr. 522 -
pentru detalii vezi infra compartimentul 5.6. „Incasso documentar", infra). incasarea cambiilor,
efectuata de bancile comerciale la ordinul clientilor lor, se face in baza contractului privind
incasso-ul cambiei, „prin care posesorul cambiei incredinteaza bancii primirea sumei cambiale la
termenul scadentei si, in caz de necesitate, inaintarea cambiei pentru intocmirea protestului de
neplata""0. Totodata, asigurarea contractuala a operatiunilor de incasare a cambiilor de catre
bancile comerciale din Moldova, nu este unica particularitate a acestor operatiuni. Punctul 1.1.2.
al aceluiasi Regulament stabileste forma mandatului, acordat bancii de catre clientul sau, in ceea
ce priveste savirsirea tuturor actiunilor juridice (inclusiv formarea protestului de neacceptare sau
neplata) pentru asigurarea incasarii valorii cambiei - cambia este transmisa la incasso bancii prin
gir de incasso. Astfel, pentru a face posibila incasarea valorii cambiei de catre banca, clientul
acesteia trebuie sa formeze doua acte juridice - contractul de incasso al cambiei, si girul de
incasso aplicat pe verso-ul cambiei sau alonja. Regulamentul mentioneaza ca „stipulatiile
„pentru incasso", „ca imputernicit" nu inseamna cesiunea dreptului de posesie a cambiei", si ca
„banca imputernicita sa realizeze procedura de incasso a cambiei poate s-o gireze numai la
ordinul girantului (girul de procura)" - ceea ce pe deplin corespunde principiilor de circulatie a
cambiilor prin gir, stabilite de conventiile de la Geneva din 1930. in ceea ce priveste modalitatea
practica de efectuare a platii cambiei, ea si-a gasit reglementare dupa operarea, prin HCA al
B.N.M. nr.416din30.12.19993", a modificarilor in Regulamentul Nr. 25/11 -02 privind
decontarile fara numerar in Republica Moldova, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 33 din 12 iulie
1996372. in afara de noul alineat inserat in punctul 15 al Regulamentului, ce prevede ca achitarea
cambiei se efectueaza prin dispozitie de plata, prin cerere-dispozitie de plata sau prin cec din
carnetul de cecuri cu limita de suma, aceste modificari au introdus un compartiment nou in titlul
referitor la decontarile prin cererea-dispozitia de plata: „Compartimentul 2. Particularitatile
achitarii cambiei". Acesta stabileste urmatoarea procedura de achitare a cambiei prin cerere-
dispozitie de plata (CDP):
1. Prezentarea de catre beneficiarul cambiei, a unei CDP in 4 exemplare ce insoteste cambia,
uneia din persoanele obligate la plata conform cambiei (Regulamentul defineste aceste persoane
prin termenul generic „platitor");
2. Verificarea de catre platitor a autenticitatii cambiei, pentru a stabili existenta si valabilitatea

165
creantei beneficiarului cambiei. in caz de stabilire, platitorul confirma obligatia sa de plata prin
semnarea CDP si returnarea lor (doua purtind consemnatia acceptului de plata a platitorului),
impreuna cu cambia, beneficiarului;
3. Beneficiarul prezinta titlurile primite conform punctului 2, la ghiseele bancii platitoare;
4. Banca platitoare verifica corectitudinea formarii CDP si debiteaza contul platitorului cu suma
cambiei, efectuind si
5. creditarea, cu aceeasi valoare, a contului beneficiarului in banca sa, prin intermediul centrului
de decontari al B.N.M.. Aceste operatiuni se documenteaza prin remiterea unuia din exemplarele
acceptate al CDP catre banca beneficiarului, si pastrarea celuilalt pentru evidenta platii efectuate.
Din celelalte doua exemplare fara mentiunea acceptului platitorului, unul purtind stampila bancii
platitoare „platit in suma totala" se returneaza
beneficiarului, iar celalalt cu aceeasi mentiune se remite platitorului impreuna cu extrasul din
cont.
in mod schematic mecanismul achitarii cambiei prin CDP se infatisaza in felul urmator (vezi
figura 11 pe pag. 774).
Legea permite ca in cazurile in care tragatorul si-ar putea exercita dreptul de regres la scadenta
sau inainte de scadenta, sa fie facuta plata prin mijlocire. Plata prin mijlocire nu poate fi partiala;
ea trebuie sa acopere intreaga suma a debitorului pentru care s-a facut mijlocirea. Posesorul
trebuie sa prezinte trata tuturor persoanelor care au intervenit prin mijloace si in caz de refuz de
plata poate dresa un protest de neplata cel putin in ultima zi admisa pentru inaintarea protestului.
Daca protestul n-a fost dresat la timpul cuvenit, mijlocitorul si girantii posteriori inceteaza de a
mai fi obligati cambiali. Daca mijlocitorul a refuzat sa plateasca, el pierde dreptul de regres
impotriva persoanelor. Persoana obligata prin mijlocire trebuie sa-si indice numele pe trata si sa
indice ca a executat cambia; daca mentiunea data lipseste, se va considera ca plata a fost facuta
de tragator.
Art.55 al Legii cambiei a Republicii Moldova prevede ca „persoana care a platit prin mijlocire
obtine drepturi rezultind din trata impotriva celei pentru care el a platit si impotriva celor obligati
prin trata pentru ultimul. Aceasta nu poate insa gira din nou trata. Girantii posteriori
semnatarului pentru care plata a fost facuta prin mijlocire sint scutiti de raspundere". in situatia
in care mai multi mijlocitori se ofera sa faca plata, se accepta propunerea aceluia care scuteste de
raspundere cel mai mare numar de persoane. Mijlocitorul care in ciuda reguli intervine
intentionat, pierde dreptul de regres impotriva celora care ar fi fost scutiti de raspundere, daca
platea mijlocitorul ce avea oferta mai buna. Plata cambiei de oricare din debitorii cambiali este
liberatorie, adica ea stinge toate creantele ce reieseau din cambia respectiva.
Protestul si regresul
inscrisul de comert trebuie prezentat la scadenta trasului, pentru a se constata daca acesta plateste
sau nu, iar in unele cazuri trebuie sa fie prezentat acestuia din urma spre acceptare. in cazul
refuzului de plata sau de acceptare, acestea trebuie constatat printr-un act de protest. Protestul
este obligatoriu ori de cite ori posesorul cambiei vrea sa exercite contra obligatiilor de regres
actiunea cambiala; ultima nu poate fi exercitata fara indeplinirea acestei formalitati. Confomi
art.39 al Legii Cambiei a Republicii Moldova „refuzul de acceptare sau de plata trebuie sa fie
constatat printr-un act autentic". Autorii manualului „Contracte comerciale internationale" in
acest sens scriu ca „protestul se dreseaza sub forma autentica, de catre organe special desemnate
(fiind un act solemn si public), prin care se constata indeplinirea din partea posesorului cambiei a
diligentelor cerute de lege pentru exercitiul actiunii cambiale de regres""3. Atit doctrina, cit si
dreptul cambial consacra acestuia spatii importante. Corneliu Turianu scrie ca totusi „marea
majoritate a scrisorilor de schimb sint emise fara cheltuieli. Ele
trebuie totusi sa fie prezentate la scadenta, dar fara a putea fi protestate din cauza neplatii.
Emitentul va emite o noua trata, consimtind poate trasului, un nou termen. Numai in cazul cind
trasul se incapatineaza in pozitia sa, tragatorul va emite o scrisoare „cu cheltuieli" pentru ca sa se
poata face protestarea in caz de neondrare a platii"374. Acelasi lucru este prevazut si de art.41 al
Legii Cambiei a Republicii Moldova, care pe linga aceasta mai prevede ca „aceasta stipulatie nu

166
scuteste detinatorul nici de prezentarea tratei spre plata in termenul fixat, nici de remiterea
avizului". Legislatia si doctrina enumera 4 feluri de protest:
1. de neacceptare;
2. de neplata;
3. denedatare;
4. de neinminare;
Prin protest de neacceptare se constata prezentarea la acceptare a cambiei si refuzul de acceptare
din partea trasului. Protestul de neacceptare trebuie facut in termenele fixate pentru prezentarea
la acceptare. El se dreseaza numai la domiciliul trasului. Daca prima acceptare a avut loc in
ultima zi a termenului, protestul poate fi facut in urmatoarea zi lucratoare. Protestul de
neacceptare scuteste de prezentarea spre plata, de protestul de neplata, intrucit in caz de admitere
a protestului de neacceptare persoanele obligate trebuie sa plateasca suma tratei. Protestul de
neacceptare se intocmeste in interval de o zi din momentul refuzului de acceptare si se
inregistreaza la notariat sau judecatorie in tara unde se afla domiciliul (sediul) trasului.
Protestul de neplata este actiunea intreprinsa de beneficiarul unui efect de comert, in momentul
refuzului trasului de a efectua plata in ziua scadentei. Protestul de neplata se dreseaza la locul
platii. Protestul de neplata a unei trate platibile la o zi fixa sau la un anumit termen de la emitere
sau de la vedere trebuie sa fie facut in una din cele doua zile lucratoare care urmeaza dupa ziua
de onorare a tratei. in cazul unei cambii platibile la vedere, protestul trebuie facut in conditiile
prevazute pentru protestul de neacceptare. Dresarea in termenul legal a protestului de neplata
este o conditie obligatorie pentru pastrarea dreptului de regres impotriva girantilor si
avalizatorilor. Protestul de nedatare constata ca o cambie platibila la un anumit timp de la
vedere a fost prezentata la acceptare si, desi trasul o accepta, refuza totusi datarea acceptarii.
Datarea acceptarii este o obligatie a trasului. Ca data a acceptarii se va considera data dresarii
protestului de nedatare.
Protestul de neinminare constata ca posesorul unui duplicat al cambiei nu a putut obtine
exemplarul expediat pentru acceptare. Protestul nu este obligatoriu in urmatoarele cazuri:
- cind trasul a fost declarat in stare de faliment;
- cind refuzul de acceptare sau de plata se constata cu invoirea posesorului, printr-o declaratie
scrisa si datata pe cambie, semnata de cel contra caruia urma sa se dreseze protestul (declaratie
care trebuie facuta in termenul de dresare a protestului);
- daca tragatorul, girantul si avalizatorul au inserat in cambie clauza „fara protest", „fara
cheltuieli". in ultimul caz daca posesorul cambiei neglijeaza stipulatia scrisa de tragator si totusi
dreseaza protestul, o face pe cheltuiala sa. in cazul in care stipulatia a fost inscrisa de un girant
sau de un avalizator, cheltuielile pentru protest, daca el a fost facut, poate fi cerute spre
recuperare de la toti semnatarii"(art.41 al Legii Cambiei a Republicii Moldova).
Scopul protestului este conservarea drepturilor cambiale ale posesorului legitim, si mai ales cel
de a se pitea adresa in regres pentru plata fata de obligatii indirecti (girantii si tragatorul) si celor
directi (avalizatorilor si trasului). Protestul este autentificat la notariat, iar in unele tari si in
judecatorie. El este un act de portarel. Continutul protestului este urmator:
1) anul, luna, ziua si ora cind a fost dresat;
2) numele si prenumele celui ce a solicitat intocmirea;
3) numele si prenumele celui impotriva caruia se intocmeste;
4) locul intocmirii;
5) transcrierea exacta a cambiei;
6) semnatura notarului (j udecatorului) care 1-a dresat.
Protestul se poate face fie pe unul din exemplarele cambiei, sau pe copiile acesteia, fie pe un act
separat, de regula pe dosul cambiei sau pe alonj.
Plata pe cale de regres
Daca o cambie a fost refuzata la acceptare, detinatorul ei pierde increderea ca ea va fi platita in
ziua scadentei. in acest caz dreptul uniform si art.38 al Legii cambiei a Republicii Moldova
stipuleaza ca posesorul cambiei poate exercita dreptul la actiune impotriva tragatorului, girantilor

167
si avalizatorilor. Plata cambiei in regres se poate cere: " la scadenta, in cazul cind trasul sau
emitentul n-a facut plata sau a facut-o numai partial;
inainte de scadenta:
" daca acceptul a fost refuzat total sau partial;
in cazul insolvabilitatii trasului, sau cind acesta se afla in incetare de plati, chiar daca acest
fapt nu este constatat de judecata sau arbitraj;
in cazul cind impotriva trasului s-au intreprins executari silite de alti creditori dar fara succes;
cind o cambie a fost prezentata la acceptare si refuzata integral sau partial;
in cazul cind tragatorul este in stare de faliment.
Pentru a exercita regresul cambial sint necesare urmatoarele conditii:
L cambia sa fie prezentata spre plata la scadenta (cu exceptiile sus-mentionate);
2. sa fie prezentat actul de protest, prin care sa se constate in mod solemn refuzul de
plata (in cazurile, cind protestul trebuia dresat); daca a intervenit un caz de forta
majora, care impiedica dresarea protestului in termen util, posesorul cambiei trebuie sa
instiinteze de indata pe girantul sau, instiintare ficindu-se din girant in girant, pina la
tragator;
3. potrivit art.40 al Legii Cambiei, posesorul cambiei „trebuie sa-si avizeze girantul nemijlocit si
tragatorul despre neacceptare sau despre neplata, in decurs de 4 zile lucratoare, care urmeaza
dupa ziua protestului, sau, in caz de stipulare „circulatie fara cheltuieli", dupa ziua prezentarii.
„Girantul, primind incunostiintarea de la posesor, are la rindul sau obligatia de a instiinta despre
aceasta situatie pe girantul sau nemijlocit, in termen de 2 zile libere, mergindu-se astfel din girant
in girant pina la tragator. Termenele indicate mai sus curg din momentul primirii avizului
precedent. Un asemenea aviz trebuie trimis in acelasi termen avalizatorului. in cazul in care un
girant nu a indicat adresa sa sau a indicat-o lizibil, este ajuns ca avizul sa fie trimis girantului
premergator. Posesorul cambiei si restul girantilor vor fi tinuti obligati sa dovedeasca ca au
trimis avizul in termenul respectiv. Persoana care n-a expediat avizul in termenul respectiv nu-si
pierde drepturile de regres, dar este responsabila de prejudiciul cauzat prin neglijenta sa, insa in
marime ce nu depaseste suma tratei.
Toti cei care au emis, acceptat, girat, avalizat trata, sint obligati solidari in fata posesorului tratei.
in ceea ce priveste modurile de exercitare a regresului, posesorul cambiei poate exercita o
actiune impotriva fiecarui obligat in parte sau impotriva tuturor concomitent. Beneficiarul poate
actiona in ordinea girurilor, sau „sarind" peste unii giranti. Acest drept de regres il poseda orice
obligat cambial dupa ce a efectuat plata. Conform art.3 al Legii Cambiei a Republicii Moldova
„posesorul cambiei poate sa ceara de la obligatii cambiali: " suma tratei neacceptate sau
neplatite, impreuna cu dobinda, daca a fost stipulata;
dobinda stipulata de B.N, folosita pentru scontarea tratelor, si socotita cu incepere de la
scadenta;
cheltuielile pentru protest, cheltuielile pentru transmiterea avizelor si alte cheltuieli;
amenda de interzicere in marimea stabilita de B.N din ziua scadentei." Cel, care a platit trata,
are dreptul de a cere de la persoanele obligate lui:
suma totala platita;
dobinda asupra sumei indicate, calculata in marimea stabilita de B.N, incepind cu ziua cind
ea a efectuat plata;
cheltuielile suportate.
Daca actiunea a fost inaintata pina la scadenta, din suma cambiala se retine procentul de
scontare, care este egal cu cota B.N la scontarea cambiilor". Orice girant, care a platit trata, poate
sa-si stearga numele sau si pe ale girantilor ce urmeaza, semnind fiecare anulare. Art.46 al Legii
cambiei stipuleaza ca posesorul cambiei poate exercita actiunea de regres prin intermediul unei
noi cambii (contracambia). Contracambia este „o cambie, insotita de trata neplatita si de
socoteala de intoarcere, trasa la vedere de catre ultimul posesor al cambiei neplatite si protestate,
de obicei asupra unuia din giranti sau asupra principalului obligat"™. Contra-trata serveste la
incasarea sumei prevazute in cambia initiala, plus anumite adaosuri si despagubiri fata de

168
obligatul ce n-a platit in mod normal. Art.46 al Legii Cambiei a Republicii Moldova
stipuleaza ca „contra-trata cuprinde, afara de sumele prezentate in art.43, curtajul (brokerajul) si
toate taxele stabilite". Actiunea cambiala se exercita in 2 feluri:
1) prin investirea cambiei cu formula executorie;
2) prin intentarea actiunii la instantele judecatoresti competente
Pentru ca cambia sa fie investita cu formula executorie, ea se depune la notariatul de stat.
Urmeaza somatia pe care creditorul o trimite debitorului prin executantul judecatoresc din raza
domiciliului debitorului. Somatia va cuprinde o transcriere exacta a cambiei, iar urmarirea poate
fi mobiliara sau imobiliara. in cazul cind prezentarea cambiei sau inaintarea protestului in
termenele prescrise este impiedicata de un caz de forta majora, aceste termene sint prelungite. Nu
se considera forta majora motivele ce se refera personal la posesor sau la acela caruia acesta i-a
incredintat sa prezinte trata sau sa faca protest. Posesorul tratei este dator sa-si avizeze imediat
girantul despre cazul de forta majora si sa faca pe trata sau pe alonja o mentiune despre acest
aviz, aratind data si punindu-si semnatura. Dupa incetarea actiunii fortei majore, posesorul
trebuie sa prezinte fara intirziere trata spre acceptare sau plata, si, daca va fi nevoie, va face un
protest. in cazul cind actiunea fortei majore dureaza mai mult de 30 de zile dupa scadenta, pentru
exercitarea regresului nu este nevoie nici de prezentarea tratei, nici de inaintarea protestului.
Pentru tratele la vedere sau la un anumit termen de la vedere, termenul de 30 de zile curge din
ziua cind posesorul a avizat girantul despre forta majora. Pentru tratele la un anumit termen de la
vedere, la cele 30 de zile se adauga termenul de prezentare aratat in trata.
Scontarea. Forfetarea
Aceasta operatiune este de o importanta enorma pentru comercianti. Datorita ei se pot mobiliza
efectele de comert care se transforma in mijloace lichide necesare productiei si circulatiei
bunurilor. Fara o asa oportunitate producatorii si comerciantii ar fi nevoiti, pentru a-si putea
procura la timp sumele ce le sint necesare intreprinderilor lor, sa-si vinda marfurile la preturi
reduse.
Scontarea este o operatiune bancara specifica economiei de piata, care consta in girarea catre o
banca comerciala (girator) a unei cambii de catre beneficiarul ei (girant) inaintea ajungerii ei la
scadenta. Legislatia Republicii Moldova defineste scontarea drept „cumpararea de catre banca a
cambiei de la posesor pina la expirarea termenului de plata""6. Prin aceasta operatiune banca
devine proprietara efectelor scontate. Scontind cambii, posesorul ei obtine valoarea nominala a
tratei minus dobinda (scontul, taxa scontului) pentru suma platita, calculata din momentul
scontarii pina la data scadentei, la care se adauga si anumite cheltuieli legate de incasarea
cambiei la scadenta. Taxa scontului de fapt este pretul creditului acordat. Scontul este in acelasi
timp si o operatiune de cumparare de efecte si o operatiune de imprumut garantat cu efecte,
intrucit banca are incredere in clientul ei ca-i va plati suma avansata contra efectului
girat in cazul cind principalul obligat nu ar plati efectul la scadenta. Iata de ce Regulamentul
privind modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii analizeaza operatiunea de
scontare drept o operatiune de credit (ex. compartimentul 12 al „Registrului cambiilor prezentate
spre scontare" (Anexa nr. 1 la Regulament) este intitulat „Suma creditului spre transferare". in
plus, din asimilarea operatiunii de scontare unei operatiuni de credit, rezulta aplicarea
principiilor creditului, fata de scontarea cambiilor, si in particular:
a. discretia bancii comerciale la luarea deciziei de a accepta sau refuza cererea de scontare a
cambiilor, primita de la client;
b. verificarea minutioasa a cambiilor prezentate spre scontare (adica incepind cu calitatea hirtiei
cambiei, si incheind cu situatia financiara a clientului si existenta sau lipsa restantelor la
operatiunile precedente de scontare a cambiilor, efectuate in favoarea clientului in cauza).
La scadenta, in baza drepturilor cambiale, banca incaseaza de la tras suma inscrisa in
cambie.
Sensul economic al scontarii consta in aceea ca prin intermediul ei creanta este
transformata inainte de scadenta in capital lichid.
Efectele la vedere nu se sconteaza, deoarece ele nu procura credit obligatilor lor.

169
Taxa scontului variaza dupa imprejurari. Efectul urcarii ei este reducerea creditului. Ea
se situeaza intotdeauna la nivelul general al dobinzilor practicate de bancile comerciale
din tara unde a fost scontata cambia. Punctul 1.7.10 al Regulamentului privind modul
de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii stabileste ca calcularea taxei
scontului (denumita in Regulament dobinda la scontare) se efectuiaza dupa urmatoarea
formula:
SC x JyfoZDS x O/oDS
SDS =------------------------------------
365x100, unde
SDS - Suma dobinzii la scontare;
Sc - Suma cambiei
incluzind dobinda calculata
NQZDS _ Numarul zilelor pentru care se retine
dobinda la scontare
%DS - Rata dobinzii la scontare
O particularitate a regimului juridic al scontarii cambiilor, stabilit de B.N.M., porneste nu de la
esenta scontarii cambiei ca actiunie separata, ci de la conceptul scontarii cambiei ca un tip al
deservirii de catre banci a clientilor sai. Ca consecinta, legislatia cambiala a Republicii Moldova
intelege sub scontare a cambiilor o operatiunie prin care banca comerciala se obliga, prin efectul
mandatului oferit ei de catre detinatorul cambiilor, sa incaseze din numele clientului sau toate
cambiile prezentate bancii de catre clientul in cauza. Concluzia respectiva poate fi facuta din
analiza prevederilor Regulamentului mentionat mai sus, care prevede ca modalitate practica de
realizare a
operatiunilor de incasso a cambiilor, prezentarea de catre detinatorul cambiilor a „Registrului
cambiilor prezentate spre scontare".
La rindul lor bancile comerciale pot sa reesconteze cambiile la banca centrala in acelasi mod.
Desi are aceeasi esenta, reescontul se refera la relatiile dintre bancile comerciale si banca
centrala, pe cind scontarea - la cele dintre bancile comerciale si intreprinderi, comercianti
particulari. Taxa scontului aplicata de banca centrala se numeste taxa reescontului sau taxa
oficiala a scontului.
Deci, reescontul este operatiunea prin care bancile comerciale revind titlurile, obtinute prin
scontare, bancii centrale. Taxele de scont percepute de bancile comerciale urmeaza indeaproape
nivelul si miscarea taxei oficiale a scontului. Taxa de reescont se calculeaza dupa aceeasi
formula ca si taxa scontului, cu modificarile corespunzatoare privind numarul de zile si taxa de
reescont. Taxa scontului este cu citeva procente mai mare decit cea a reescontului. Taxa de
reescont constituie un instrument principal al politicii monetare si de credit, si serveste ca
indicator pentru rata dobinzilor pe termen scurt din tara respectiva. Taxa de reescont este stabilita
de autoritatile monetare in functie de interesul pe care-1 are statul de a largi sau restringe
volumul creditului. in conditiile accelerarii inflatiei se procedeaza la majorarea taxei de reescont,
scumpind creditul. Legislatia cambiala a Republicii Moldova nu permite Bancii Nationale de a
realiza operatiuni de re-scont a cambiilor, ci doar de primire a acestora in gaj: in conformitate cu
p. 3.1. a Regulamentului privind modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii,
„Banca Nationala acorda credite bancilor garantate cu cambii"377. Acelasi punct stabileste ca
amanetarea cambiilor se efectuiaza in conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 38/08-01
cu privire la modul de garantare a creditelor acordate bancilor de catre Banca Nationala a
Moldovei. Din analiza acestei prevederi pot fi desprinse doua concluzii:
a. relatiile cambiale intre B.N.M. si bancile comerciale pot fi doar incadrate in schema creditarii
bancilor comerciale de catre B.N.M. cu gajul cambiilor de catre bancile comerciale;
b. unica modalitate de gajare a cambiilor de catre bancile comerciale, in cadrul creditelor primite
de la B.N.M., este amanetarea acestor cambii;
c. in afara de normele Regulamentului analizat, fata de gajul cambiilor catre B.N.M. se aplica si
regulile Regulamentului cu privire la modul de garantare a creditelor acordate bancilor de catre

170
B.N.M.
Forfetarea este operatiunea, prin care detinatorii titlurilor de creanta le pot vinde unor institutii
specializate de forfetare. Operatiunile de forfetare au aparut ca urmare a faptului ca:
a. bancile centrale nu reesconteaza cambii cu scadenta mai mare de 90 de zile;
b. cambiile reescontate trebuie sa fie exprimate in moneda nationala si numai in cazul in care
banca comerciala nu si-a depasit plafonul de reescont aco.dat de B.N. (centrala).
Desi in principiu forfetarea se aseamana cu scontarea, deosebirea dintre ele este data de faptul ca
prin forfaiting institutia de forfetare preia asupra sa toate riscurile de neplata izvorite din rea-
credinta, falimentul etc. al debitorului sau garantilor lui, risc care in cazul scontarii nu este
preluat de banca. De aceea si taxa de forfetare este mai mare decit taxa scontului. De regula, la
preluarea cambiilor casele de forfaiting controleaza si pretind toate documentele care sa asigure
incasarea fara dificultati a titlului, verificind totodata valabilitatea semnaturilor. Desi taxa de
forfetare este mai mare, ea este mai avantajoasa pentru detinatorii de titluri, deoarece permite
reintregirea fondurilor inainte de scadenta si eliberarea de riscurile neplatii. Institutia de forfetare
nu preia riscurile izvorite din neindeplinirea intocmai a unor obligatii contractuale de baza care
au generat emiterea titlului, exportatorii fiind tinuti responsabili pentru acestea in baza
obligatiilor contractuale.
Varietatile cambiilor
Sint mai multe criterii de clasificare a cambiilor
I. dupa cum sint sau nu insotite de documente :
- simple;
- documentare.
Cambiile simple sint remise trasului si circula pina la incasarea lor, neinsotite de vre-un
document.
Documentare sint cambiile la care se anexeaza documentele convenite de parteneri privind
expedierea marfurilor. Documentele insotitoare pot fi urmatoarele: o copie a facturii, documente
de transport (duplicatul scrisorii de trasura, conosamentul) etc. in cazul cind ii serveste
vinzatorului la incasarea marfurilor, cambia documentara este prezentata la plata cumparatorului
prin banca exportatorului si respectiv, prin corespondentul acesteia din tara importatorului.
II. in functie de modul in care este stipulata plata cambiilor pot fi:
- la vedere;
- la un anumit termen de la vedere;
- la o scadenta determinata (vezi mai sus).
III. dupa natura operatiei care a generat emiterea cambiei, se disting:
- cambii comerciale;
- cambii financiare;
- cambii de complezenta.
Comerciale sint acele cambii, care au la baza o tranzactie de vinzare-cumparare sau alta
operatiune comerciala. Vinzatorul trage o cambie asupra clientului sau in scopul de a compensa
creanta sa.
Financiare sint acele cambii care sint generate de operatii de credit bancar, neavind la baza o
tranzactie comerciala. Astfel, in cazul unor acreditive deschise de banci in vederea acoperirii
importurilor pe credit, vinzatorii pot capata dreptul, contra remiterii documentelor, de a trage
trate asupra bancilor importatorilor (nu si asupra importatorilor), care le accepta. in felul acesta
banca acceptanta se obliga ca, la scadenta, sa onoreze
cambiile respective. Cambiile financiare mai pot lua nastere si din relatiile interbancare. Astfel
unele banci obisnuiesc sa traga cambii la vedere asupra corespondentilor lor din alte tari, la
ordinul unor persoane fizice sau juridice, fara ca din text sa rezulte ca ar avea la baza o
operatiune comerciala.
De complezenta sint cambiile care nu rezulta din schimbul de marfuri si nici nu-s legate de
acordarea creditelor bancare. De obicei astfel de cambii se dau reciproc de catre firmele
comerciale sau industriale care se afla in strinse legaturi de afaceri (de aceea se mai numesc si

171
trate prietenesti), in vederea obtinerii unui credit bancar prin scontarea cambiilor. Tot cambii de
complezenta, neavind o baza reala, sint cele folosite in caz de faliment. Ele sint trase de o
persoana aflata in legaturi strinse cu debitorul, in scopul de a mari artificial pasivele debitorului,
astfel incit o parte cit mai mare a averii ramase sa treaca asupra detinatorului cambiei, care o va
imparti cu debitorul. Emiterea unor astfel de cambii fictive constituie o infractiune.
O categorie aparte a cambiilor o constituie cambiile in alb. Cambiile in alb sint acelea care la
momentul emiterii nu contin toate enunturile obligatorii, exceptie facind semnatura tragatorului,
care intotdeauna este obligatorie, deoarece prin ea acesta din urma se obliga sa-1 determine pe
tras sa plateasca la scadenta. Tragatorii pot recurge la emiterea cambiilor in alb in cazul platilor
in transe, emitind un lot de cambii care pot contine doar semnatura lor, restul enunturilor fiind
obligatoriu de a fi introduse de beneficiari pina la momentul prezentarii spre plata. Pentru aceasta
este necesar ca exportatorul sa convina din timp cu importatorul ca acesta sa accepte cambiile in
alb trase asupra lui. M. Negrus mentioneaza ca referitor la cambiile in alb sint de retinut
urmatoarele:
- nu poate lipsi semnatura tragatorului;
- daca in momentul emiterii cambia e incompleta, in momentul prezentarii la plata trebuie sa fie
completata, cuprinzind toate elementele necesare;
- omisiunea unor elemente la emitere trebuie sa fie voluntara;
- este necesar sa existe autorizarea prealabila pe care tragatorul da beneficiarului cambiei sau
unui tert posesor, de a completa cambia in anumite conditii convenite;
- completarea abuziva, contrar intelegerii prealabile dintre parti, da dreptul debitorului cambial
sa invoce exceptia de completare abuziva si rea-credinta celui care a completat inscrisul (care
trebuie dovedite).
De obicei, cambiile in alb trebuie sa contina pe linga semnatura tragatorului, si acceptarea
trasului si avalizarea bancii. Ele vor fi depozitate la o banca (banca „trustee") anterior inceperii
executarii contractului si sint eliberate pe masura ce exportatorul dovedeste, prin documente, ca
si-a indeplinit obligatiile. La emiterea cambiilor in alb trebuie sa se convina clar care sint
documentele, pe baza carora banca ar fi autorizata sa elibereze cambiile, si modul in care vor fi
completate sumele si scadentele. Pentru exportator e preferabil ca in setul de documente necesar
de a fi prezentat, importatorul sa nu fie implicat, pentru a se evita tergiversarea eliberarii
cambiilor. Este in interesul exportatorului sa stipuleze ca banca este autorizata irevocabil sa
elibereze cambiile in conditiile stabilite.
Modificarea cambiilor
Conform art.59 al Legii cambiei a R.M. modificarile au efect numai asupra semnatarilor
ulteriori, pe cind cei anteriori sint obligati conform textului de pina la modificari, altfel spus
fiecare semnatar este obligat doar pentru ceea ce a semnat.
Prescriptia cambiala
Termenul de prescriptie cambiala impotriva acceptantului este de 3 ani de la data
scadentei. Actiunile posesorului impotriva girantilor si a tragatorului se prescriu timp
de 1 an de la data protestului, exercitat la termenul stabilit, iar daca s-a stipulat ,Jara
cheltuieli" - de la data scadentei.
Actiunile girantilor unul impotriva altuia, si impotriva tragatorului, se prescriu prin 6
luni din ziua in care girantul a platit trata, sau din ziua in care actiunea de regres a fost
pornita impotriva sa. in cazul cind a fost inaintata actiunea, termenul de prescriptie se
intrerupe numai referitor la persoana responsabila, nu si in privinta celorlalti debitori
cambiali.
Dupa suspendare temeiul de prescriptie reincepe, timpul de pina la intrerupere
neincluzindu-se in termenul nou.
Daca actiunea a fost respinsa de judecata sau arbitraj, termenul de prescriptie, care a
inceput pina la actiune, continua in mod general.
Daca scadenta unei cambii coincide cu o zi nelucratoare legala, plata poate fi ceruta in
prima zi lucratoare ce urmeaza. in general, toate actiunile pot fi exercitate numai in zile

172
lucratoare. Zilele nelucratoare, care cad in decursul termenului stabilit, intra in calculul
lui. Daca ultima zi a acestui termen este o zi nelucratoare legala, un astfel de termen se
prelungeste pina la prima zi lucratoare legala. Calcularea termenului se va face din ziua
a doua, prima zi (ziua emiterii) neincluzindu-se in calcul.
Legislatia cambiala, spre deosebire de cea civila, nu admite zile de gratie nici in baza
deciziei judecatoresti nici chiar a dispozitiilor legale.
Biletul la ordin
Notiuni generale
Biletul la ordin este un inscris, prin care o persoana, denumita emitent, se obliga sa
plateasca unei alte persoane, denumita beneficiar, sau la ordinul acesteia, o suma de
bani la scadenta.
Dictionarul de relatii economice internationale defineste biletul de ordin ca un
„instrument de plata si titlu de credit, constind dintr-o promisiune de plata
neconditionata scrisa, data si semnata de o persoana (emitent), prin care aceasta se
angajeaza sa plateasca la cerere, la o data fixa sau determinabila, o suma de bani unei
anumite persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia".
Dragoescu defineste biletul la ordin ca o „promisiune scrisa, semnata de cel care se
angajeaza (emitentul) prin care acesta isi ia obligatia sa plateasca la vedere sau la termenul
indicat unei anumite persoane (beneficiar), sau la ordinul acesteia, suma indicata".
J. Ferroniere si Em. Chillaz „ scriu ca „le billet a ordre est un ecrit par lequel le sanscripteur
s'engage a payer une somme determinee au beneficiare".
Biletul la ordin nu este decit o cambie simplificata, in care chiar din faza cererii nu intervin decit
doi subiecti in loc de trei, pentru ca tragatorul este in acelasi timp si tras. "Ihvrriutea acestei
insemnari unii autori si unele legislatii, inclusiv cea a Republicii Moldova, il numesc cambie
simpla.
C. Kiritescu il defineste ca pe o a doua forma a cambiei, dar mai simpla decit prima. Legea
cambiei a Republicii Moldova defineste biletul la ordin (cambie simpla) ca „un titlu de credit,
prin care tragatorul se obliga sa plateasca o suma anumita prezentatorului i__cjmbie sau
persoanei aratate in cambie, ori aceluia pe care ea il va arata, dupa o perioada stabilita sau la
cerere". Dupa cum se vede din definitii, subiecti ai biletului la ordin sint:
1. emitentul - debitorul sau importatorul, care emite inscrisul, obligindu-se sa efectueze plata;
~"""""
2. beneficiarul - creditorul sau exportatorul, catre care sau la ordinul caruia urmeaza sa se faca
plata. -~
Conform art. 75 al Legii Uniforme si art.63 al Legii Cambiei a Republicii Moldova, biletul la
ordin trebuie sa contina:
1. denumirea de bilet la ordin, inclusa in insusi textul titlului in limba utilizata la redactare;
2. promisiune neconditionata de a plati o suma determinata;
3. scadenta;
4. domiciliul platii;
5. numele beneficiarului;
6. data si locul emiterii
7. semnatura emitentului.
Legea cambiei a Republicii Moldova stipuleaza ca cambia simpla cuprinde denumirea de
„cambie", nespecificind despre care cambie este vorba: cambie simpla sau trata. Aceasta
reglementare poate fi generatoare de confuzii, ca si in cazul tratei (vezi mai sus), ca fiind in
contradictie cu principiul solemnitatii inscrisurilor cambiale. Este preferabil ca in inscris sa fie
expres prevazuta denumirea lui, pentru ca obligatii lui sa-si poata da seama imediat de intinderea
obligatiilor sale.
Perfectarea biletului la ordin se face de aceeasi maniera cu cea a cambiei, unica deosebire fiind
componenta subiectelor. Ca si la cambie, daca documentul nu contine un element din cele sus
mentionate, el nu are putere juridica de bilet la ordin, cu urmatoarele exceptii:

173
 daca nu este indicata scadenta, biletul la ordin va fi platibil la vedere;
daca lipseste mentiunea despre locul emiterii, acesta sa fi considerat locul indicat linga
semnatura emitentului;
daca lipseste mentiunea despre locul platii, se ia in considerare locul emisiunii titlului.
Biletul ta ordin se emite de catre debitor, fiind un angajament al acestuia. Acesta este
principala deosebire de cambie. Tragatorul si trasul se intrunesc in aceeasi persoana. Tragatorul
isi da ordin sie insusi, angajindu-se personal la plata. Daca pe trata era mentiunea „vetiplati", in
biletul de ordin aceasta este inlocuita cu formula „voiplati". Biletul la ordin este doar o
promisiune de plata, si el necesita un grad mai sporit de incredere intre parteneri decit in cazul
cambiei.
Deoarece debitorul se obliga nemijlocit si personal, este evident ca e inutil de a-1 prezenta spre
acceptare, deoarece ea este data chiar din momentul emiterii. Acceptarea ar fi fost contrara cu
insasi natura juridica a titlului. in acest sens, art.78 al Legii Uniforme si art. 66 al Legii cambiei a
R.M. stipuleaza ca emitentul biletului la ordin este obligat ca si acceptantul in cazul cambiei.
in cazul unui bilet la ordin platibil la un anumit termen de la vedere, inscrisul trebuie prezentat la
viza (pentru insemnare) emitentului in termen legal de un an sau in termenul conventional fixat
de emitent sau giranti. Refuzul emitentului de a viza se constata prin protest, al carui data
serveste ca moment de referinta pentru stabilirea termenului de plata.
Biletul la ordin poate circula ca si trata, prin andosari succesive, insa plata este mai putin sigura
ca in cazul tratei, deoarece poarta doar semnatura debitorului, adica angajamentul unei singure
persoane la care se adauga raspunderea solidara a andosatorilor. insusi cuvintul „bilet"
desemneaza dupa parerea autorilor francezi J.Gaenn si J. Renalt recunoasterea sub semnatura
privata (sau autentificata) a unei datorii cu promisiunea de a plati.
Nu exista obiceiul emiterii biletului la ordin in mai multe exemplare, deoarece nu este prezentat
spre acceptare.
Biletului de ordin ii sint aplicabile in masura in care nu-i sint incompatibile cu natura lui, toate
prevederile referitor la cambie privind girul, scadenta, plata, actiunea de regres in caz de neplata,
plata prin mijlocire, copiile, modificarea, prescriptia, calcularea termenelor, plata la un tert sau in
alt loc, diferit de domiciliul trasului, clauzele despre dobinda, divergenta in aratarea sumei
supuse platii, consecintele semnarii de citre un incapabil sau persoana imaginara, consecintele
depunerii semnaturii persoanei ce actioneaza fara imputerniciri sau cu depasirea acestora,
dispozitiile despre aval, scontare, forfetare. Nu este clara stipularea articolului 65 al Legii
cambiei, care prevede ca biletului la ordin i se aplica si dispozitiile tratei privind actiunea in caz
de neacceptare, aceasta fiind contrara stipulatiilor anterioare ale aceleiasi legi si naturii biletului
la ordin, in operatiunile comerciale biletul la ordin este mai putin utilizat, emiterea sa, de altfel,
neconstituind un act de comert, decit daca ea reprezinta un accesoriu al unei operatiuni
comerciale™. Lyon Gaenn si L.Renault mentioneaza despre caracterul civil sau comercial al
biletului de ordin acelasi lucru: „la forme du billet a ordre ne suffit pas pour imprimer le
caractere comercial aux obligations qui y sont constatees, ii faut donc Ies examiner en elles-
memes et voir si elles sont comerciales ou civiles...ll faut, pour repondre a la question ,
considerer si l'operation a l'occasion de laquelle la personne dont ii s'agit
c'est comerciale ou civile". Dupa parerea lui J.Ferroniere si Em. Chillaz, acesta este cauza
utilizarii mai restrinse a biletului la ordin comparativ cu cambia, iar eventualul litigiu poate sa nu
fie sub jurisdictia tribunalelor comerciale, ceea ce este dezavantajos comerciantilor.
Varietatile biletului la ordin
Biletul la ordin poate fi simplu si garantat.
Cel simplu este emis de o persoana care datoreaza cuiva o suma de bani, garantind
plata prin chiar emiterea lui. La baza lui sta garantia personala, adica calitatile personale
ale debitorului. De aceea, daca creditorul a acceptat plata prin intermediul biletului la
ordin simplu, in cazul insolvabilitatii debitorului, poate pierde. De aici s-a nascut
necesitatea de a garanta creditul consimtit prin intermediul bilebtului la ordin.
Biletul la ordin garantat este cunoscut in practica sub denumirea engleza „warrant".

174
Garantia semnaturii emitentului este asigurata prin dovada (recipisa) depunerii unor
marfuri in depozit sau in garaj comercial. Warrantul este in general legat de existenta
unor magazii generale sau antrepozite, unde comerciantii pot pastra marfurile cumparate
sau pe cele pe care nu le-au vindut. La depozitarea marfurilor, depozitarul emite un
certificat de depozit, numit recipisa-warrant, prin care-si recunoaste obligatia de a
restitui marfurile primite sau contravaloarea lor.
Pe baza warrantutui detinut deponentul isi poate lua diferite angajamente de plata care
sint garantate cu marfuri depozitate. Warrantul cuprinde enunturile caracteristice
biletului la ordin, cu diferenta ca el se sprijina pe un gaj.
O alta categorie de bilete la ordin sint cambiile de trezorerie. Conform art. 1 al Legii
cambiei a Republicii Moldova, cambia de trezorerie este emisa de catre Guvern in
persoana Ministerului Finantelor in scop de acumulatoare pe termen scurt a mijloacelor
banesti temporare libere.
Alta categorie de bilet la ordin sint cambiile bancare, care se emit tot in aceleasi
scopuri, cu deosebirea ca tragator al lor este Banca Nationala si bancile comerciale.
Aceste cambii se emit de regula pe un termen de pina la un an. Conform art.69 al Legii
Cambiei a Republicii Moldova, „semn cambial al acestor cambii se considera mentiunea
„cambie de trezorerie'" sau „cambie bancara'"''.
Asupra lor se extind in general prevederile biletului la ordin, cu unele derogari:
asupra lor nu extind prevederile privind avalul;
posesorii lor nu au dreptul de regres, ei poseda numai dreptul de protest de neplata impotriva
tragatorului cu incasare sumelor respective;
in continutul lor nu se indica numele beneficiarului.
in scopul reglementarii cambiilor bancare, Consiliul Administrativ al Republicii Moldova a emis
„Conditiile tip cu privire la emiterea, circulatia si stingerea cambiilor simple ale bancilor
comerciale" din 01.03.1994379;.
Bancile, ce emit cambii bancare sint obligate sa prezinte la B.N.M. pentru inregistrare cambiile
bancare in conformitate cu conditiile tip sus-mentionate. Art. 1 al lor definesc cambia bancara ca
un „angajament neconditionat al bancii de a plati cambia posesorului ei la scadenta, platind o
suma determinata ce consta din suma cambiei si dobinda". Cambia bancara poate fi emisa fie
orice suma, dar nu mai mica de 500 lei. Cambiile bancare se emit doar la ordinul persoanelor
fizice si juridice din Republicii Moldova. Marimea dobinzii bancare se stabileste in dependenta
de suma cambiei si scadenta. Clauza cu privire la dobinda trebuie inscrisa in cambie, in caz
contrar ea se va considera ca nescrisa.
Cambia, beneficiar al careia este o persoana juridica poate fi girata doar unei persoane juridice;
iar daca beneficiar este o persoana fizica - numai unei persoane fizice. Este interzisa scoaterea
cambiilor bancare peste hotarele Republicii Moldova. in cazul pierderii cambiei bancare, aceasta
nu se reconstituie.
Cambiile bancare pot fi prezentate la plata in termen de un an de la data scadentei. Pentru
perioada dintre momentul scadent si momentul prezentarii la plata dobinda nu se plateste.
5.5. Acreditivul documentar
Consideratii introductive
Acreditivul documentar (AD) este o modalitate folosita extrem de larg in derularea platilor dintre
comercianti aflati in state diferite. Aceasta se datoreste avantajelor pe care jie ofera aceasta
modalitate de decontare, si anume:
securitatea platii. Datorita faptului, ca schema de plata a AD se bazeaza pe principiul platii
contra documentelor (1) efectuat de catre banci fara consimtamintul (si cel mai des fara dreptul
de revocare) a ordonatorului platii, AD ofera exportatorului siguranta incasarii contravalorii
marfurilor livrate. Pe de alta parte, formalismul si rigurozitatea controlului bancar—q alta
trasatura specifica a platilor prin AD - asigura importatorul contra pericolului platii pentru o
marfa neconforma.
securitatea receptionam documentelor. Aceasta este asigurata importatorului prin faptul ca

175
vehicularea documentelor se efectueaza pe canal bancar.
Totodata, la evaluarea acestei modalitati de plata trebuie tinut cont si de faptul ca datorita
responsabilitatii care e asumata de bancile implicate in derularea operatiunii de AD, ce determina
comisioanele si spezele bancare mai ridicate pentru deservirea acestui mijloac de plata, AD este
cea mai scumpa optiune de plata. Datorita securitatii care o ofera (adevarat, contra unui pret mai
ridicat - aut.), este recomandata utilizarea lui limitata la cazurile in care comerciantii
intentioneaza sa se puna in siguranta contra riscurilor de neiexecutare din partea partenerilor lor
contractuali. in cazurile insa in care intre parti sint stabilite relatii de colaborare de afaceri care
determina increderea reciproca, este preferabila utilizarea modalitatilor mai simple si
necostisitoare de plata (ex. incassoul documentar).
Notiunea si reglementarea juridica a decontarilor prin intermediul AD
Primele forme ale decontarilor prin intermediul acreditivului documentar au aparut in sec. XIX
in practica bancilor centrale ale tarilor Europei Occidentale, devenind mult mai rispindite in
prima jumatate a sec. XX. Utilizarea tot mai larga a acreditivului documentar in primele decenii
ale secolului a determinat inceputul activitatilor de unificarea a reglementarilor in materie,
activitati care intr-o ordine cronologica ar putea fi descrise in felul urmator:
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, proiect ce a fost aprobat de
catre statele participante ale Conferintei de la Vienna din 1933 a C.l.C. Desi acceptat de catre
aceste state, proiectul nu s-a bucurat de o larga popularitate dat fiind caracterului limitat al
utilizarii acreditivelor documentare in decontarile internationale de pe acea vreme;
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, o noua redactie a carora a
fost aprobata la Conferinta de la Lisabona din 1951;
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, versiunea a treia,
revizuita in 1962;
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, elaborate de Comisia de
Tehnica si Practica Bancara in 1974 (Publicatia C.l.C. Nr.274). Este necesar de mentionat ca
baza reglementarilor in materie de acreditiv documentar a fost pusa anume de Publicatia C.l.C.
Nr. 274.
- Reguli si uzante uniforme privitoare Ia acreditivul documentar, care de fapt a fost o re-
redactare a Publicatiei Nr. 274, datind cu anul 1983 (Publicatia Nr. 400 a C.l.C. de la Paris);
Mecanismul actual de reglementare a decontarilor prin intermediul acreditivului
documentar este determinat de urmatoarele uzante unificate:
l'. Reguli uniforme si practica acreditivelor documentare - Publicatia C.l.C. Nr. 500
(avind urmatorul titlu oficial in limba engleza: Uniform Customs and Practice for
Documentary Credits (UCP 500, 1993 revision)) elaborate in 1993 sub conducerea
Presedintelui Comisiei Bancare a C.l.C. de la Paris Charles del Busto, si intrate in
vigoare incepind cu 01.01.1994. in cele ce urmeaza referinta la regulile sus-mentionate
se va face prin utilizearea termenilor Regulile sau UCP500;
2. Formulare standard privind acreditivele documentare- Publicatia C.l.C Nr. 516
(the New ICC Standard Documentary Credit Forms), publicata in 1993 intr-un rastimp
scurt dupa Publicatia Nr. 5OO380. Prin acest document, C.l.C. a propus spre utilizare
urmatoarele formulare tipizate a documentelor vehiculate (si executate) de catre banci
intr-un raport de AD:
Formular tipizat al Ordinului (Cererii) de deschidere a AD;
Formular tipizat al AD;
Formular tipizat al Ordinului de Notificare (Avizare) a AD;
Formular tipizat al Copiei AD;
Formular tipizat al Ordinului de Prelungire a actiunii AD;
Formular tipizat al Ordinului de Modificare a AD;
3. Reguli uniforme privind decontarile interbancare in cadrul acreditivelor documentare -
Publicatia C.l.C. nr. 525 {the ICC Uniform Rules for Bank-to-Bank Reimbursements under
Documentary Credits - URR 525), publicata in noiembrie 1995;

176
4. Reguli privind solutionarea litigiilor referitoare la acreditive documentare (ICC
DOCDEXRules -Documentary Credit Dispute Resolutions) publicate de C.l.C. la 01 octombrie
1997;
5. Reguli Internationale Standby - Publicatia C.l.C. nr. 590 (ICCRules on International
Standby Practices - ISP98), care au intrat in vigoare la 01 ianuarie 1999381;
6. MT 700 Message Formats, elaborate de Society for Worldwide Interbank Financial
Telecomunications (SWIFT).
Domeniul de aplicare
Domeniull de aplicare a UCP 500 este indicat in art. 1: aceasta se va aplica „tuturor acreditivelor
documentare (inclusiv, prin extindere, scrisorilor de credit- L/C ,,standby"), acolo unde sint
incluse in textul acreditivului. Ele sint obligatorii pentru toate partile, daca nu s-a convenit altfel,
in mod express, in acreditiv". Din analiza acestei reguli se pot deduce citeva concluzii:
UCP 500 se aplica numai in cazurile in care paliile consimt aceasta prin intermediul unei clauze
respective in insasi textul acreditivului.
Regula respectiva este nuantata de o cutuma: in practica bancara internationala bancile obisnuesc
sa „ratifice" UCP 500 prin alinierea formala la aplicarea acesteia ori de cite ori vor fi implicate in
derularea platilor de acest gen. Lista bancilor care au declarat UCP 500 aplicabil tuturor
operatiunilor sale de AD, este mentinuta de Comissia bancara a C.l.C.382. Deocamdata, nici o
banca a Moldovei nu a aderat la UCP 500 (pentru comparare: catre 01.04.1999 nici o banca din
Federatia Rusa, si numai doua banci din Rominia aderase la aceste reguli);
Este posibila aplicabilitatea diferenciata a UCP 500: chiar in cazul in care AD stabileste
aplicarea acestor reguli, el poate sa indice limitele aplicabilitatii dupa cercul de persoane.
Aceasta inseamna ca (1) unica limitare a aplicabilitatii este excluderea aplicarii UCP 500 fata de
unii participanti la relatia respectiva, si (2) nu este posibila limitarea aplicabilitatii
UCP 500 dupa alte criterii (ex. excluderea aplicarii unor norme ale UCP fata de participantii care
au consimtit obligativitatea acestor reguli).
Notiunea AD
in conformitate cu UCP 5OO'83, „expesiile „acreditiv(e)" (engl. Documentary credit(s)) si
„scrisori de credit stand-by" (engl. Standby Letter(s) of Credit) (numite in continuare acreditive)
insemna orice angajament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care o Jbanca (banca emitenta)
(engl. Issuing Bank), actiqnind la cererea si dupa instuctiunile unui client (ordonator) (engl.
Applicant) saujn numele sau propriu:
efectueaza o plata catre un tert sau la ordinul acestuia (beneficiarul) (engl. Beneficia?'/) sau
accepta si plateste efecte de comert (cambii) (engl. Draft(s)) trase de catre beneficiar;
" autorizeaza alta banca sa efectueze o asemenea plata sau sa accepte si sa plateasca asemenea
cambii; sau
jjotonejza o alta.banc
precizate cu coriditia ca acestea sa.fie conforme.cu termenele si conditiile acreditivului"384.
Astfel, derularea unui acreditiv documentar (fr. Credit Documentaire/Acreditif
Documentaire/Lettre de Credit Documentaire; engl. Letter of Credit/Documentary
Credit/Comercial Letter of Credit; germ. Akkreditiv/Handels Kreditbrief; ital. Credito
Documentario/Accreditivo) implica un raport juridic nascut intre urmatorii
Participanti
Ordonatorul AD, carejnitiazajgortuljleAD prinjnsjructiunea trimisa bancii sale de a plati suma
indicata de bani contra prezentarii documentelor si in termenii indicati in AD. De regula este
importatorul in cadrul unui contract de vinzare internationala de marfuri sau servicii;
Banca emitenta, adica banca care receptioneaza instructiunile ordonatorului unui AD si isi
asurna,.la.aonformitate cu acestea, angajamentul neconditionat de a efectua plata in conditiile si
persoanelor indicate in instructiunea de deschidere a AD. Plata sumei AD este in multe cazuri
efectuata de catre banca notificatoare in mod direct persoanei indicate in AD. Totodata in unele
cazuri banca emitenta efectueaza plata in mod indi-_rect, in acest Qazangajind in relatia de AD
alta banca, care conform rolului sau in aceasta relatie poate fi:

177
" bancaino_t{ficatoaresau avizqtpare - banca care avizeaza beneficiarului deschiderea AD, la
solicitarea bancii emitente (pentru detalii vezi capitolul 4.5.8.1. Avizarea AD). " banca
confirmatoare — banca care, la angajamentul de plata asumat de banca
emitenta, adauga propriul ei angajament, egal ca valoare si conditii, contra unui comision de
confirmare (art. 9 b).
banca platitoare - banca terta, care poate fi si banca benefiarului AD, care executa
instructiunea bancii emitente de a efectua plata in conditiile indicate in AD persoanei desemnate
in ordonatorul AD. in acest fel, banca emitenta „cesioneaza" mandatul sau de plata unei alte
banci, rezervind-si obligatiunea de a rambursa bancii platitoare suma creditata conform AD.
banca trasa sau acceptanta - este aceeasi banca terta platitoare, cu unica deosebire care
consta in faptul ca plata se efectueaza nu efectiv, ci prin intermediul platii sau acceptarii
cambiilor trase asupra ei de catre beneficiarul platii intr-o operatiune de AD.
banca negociatoare — banca care „negociaza", adica plateste cambiile trase nu asupra ei ci
asupra bancii emitente a AD. Este o situatie specifica pentru legislatia bancara a sistemului de
drept anglo-saxon.
banca rambursatoare - banca, care la solicitarea bancii emitente rambureaza plata efectuta in
contul AD sau achita comisionul, la care sint indreptatite: banca platitoare, acceptatoare sau
negociatoare (art. 19). Notiunea in cauza nu prevede posibilitatea achitarii de catre banca
rambursatoare a comisionului de confirmare datorat bancii confirmatoare - fapt ce este
considerat o omitere a versiunii curente a Regulilor.
Beneficiarul AD, adica persoana care va incasa suma indicata in AD in cazul prezentarii
documentelor conform cerintelor indicate in AD.
Independenta juridica a raportului de AD
Este necesar de mentionat natura autonoma a angajamentului bancii emitente de a plati contra
documente in conformitate cu indicatiile primite in AD, de:
relatiile contractuale intre ordonatorul AD si beneficiarul platilor in baza acestui acreditiv;
relatiile comerciale intre ordonatorul AD si banca emitenta.
Astfel, conform art. 3 al UCP 500, „acreditivele, prin natura lor, sint tranzactii separate de
contractele de vinzari sau alte contracte care pot sta la baza lor, iar bancile nu sint in nici un fel
obligate sau implicate prin asemenea contract(e), chiar daca vreo referire la asemenea contract(e)
este inclusa in acreditiv. Drept urmare, angajamentul unei banci de a plati, accepta si plati cambii
sau a negocia si / sau de a-si indeplini orice alta obligatie in cadrul acreditivului, nu poate
constitui subiectul unei prezentii sau renuntari, formulate de ordonator, ca rezultat al relatiilor
sale cu banca emitenta sau cu beneficiarul".
in plus, in conformitate cu art. 4 al UCP 500, bancile in operatiile cu AD trateaza cu documente
si nu cu marfuri, servicii si / sau alte prestatii la care documentele pot sa se refere. Mai mult decit
atit, bancile nu sint obligate decit sa verifice corespunderea exterioara a documentelor cerintelor
AD (pentru detalii vezi compartimentul „Obligatia de control a bancilor" din capitolul
„Documente" al acestui titlu).
Din aceasta regula poate fi dedus ca orice neregula in executarea contractului de baza intre
ordonatorul si beneficiarul AD nu este opozabila bancilor participante in derularea mecanismului
de AD in situatia in care beneficiarul prezinta documentele in stricta '/ conformitate cu conditiile
indicate in AD. Conluzia este sustinuta si de textul art. 15, L care prevede ca bancile „nu-si
asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea,
conditia, ambalarea, livrarea, valoarea sau existenta marfurilor reprezentate prin document(e) sau
pentru buna credinta sau actele si/sau omisiunile, solvabilitatea, indeplinirea obligatiilor sau
reputatia expeditorilor, carausilor, transportatorilor, destinatarilor sau asiguratorilor marfurilor
sau oricarei alte persoane, oricare ar fi ea".
Mecanismul decontarilor prin AD
Mecanismul de derulare a unui AD simplu este explicat prin schema din anexa nr. 1, in care
punctele respective semnifica:
1. incheierea unui contract de vinzare internationala de marfuri sau servicii, care prevede AD in

178
calitate de modalitate de plata a valorii contractului (cu indicarea felului AD:
revocabil/irevocabil (confirmat/neconfirmat); revolving; transferabil; back-to-back, etc);
2. emiterea de catre importator (ordonatorul AD) pe adresa bancii sale (banca emitenta a AD) a
Ordinului de deschidere a AD (un comentariu in detalii asupra continutului acestui document
vezi infra in compartimentul „Deschiderea AD). Conditiile indicate in ordin trebuie sa fie
conforme conditiilor mentionate in contractul incheiat intre parti;
3. formarea de catre banca emitenta a Acreditivului Documentar si remiterea lui bancii
exportatorului (notificarea trimisa de catre banca emitenta bancii avizatoare/platitoare/
trase/negociatoare (banca exportatorului) despre deschiderea AD cu indicarea conditiilor lui);
4. notificarea exportatorului de catre banca sa despre deschiderea AD;
5. expedierea marfii si perfectarea de catre exportator a tuturor documentelor necesare in
conformitate cu conditiile AD pentru ridicarea contravalorii marfii;
6. prezentarea de catre exportator a documentelor indicate in AD ca fiind necesare pentru
ridicarea contravalorii marfii, in cadrul perioadei de valabilitate a AD;
7. controlul de catre banca exportatorului a corespunderii documentelor prezentate conditiilor
AD si:
plata valorii AD exportatorului - in cazul in care banca avizatoare este si banca platitoare sau
confirmatoare;
acceptarea, negocierea si/sau plata cambiilor trase de exportator asupra bancii emitente - in
cazul cind banca avizatoare este banca acceptanta sau trasa;
vehicularea documentelor primite de la exportator bancii emitente a AD—in cazul in care
banca exportatorului este banca notificatoare.
8. Prezentarea de catre banca exportatorului a documentelor (in cazul in care ea a efectuat plata
— cu cererea rambursarii valorii AD);
9. controlul de catre banca emitenta a corespunderii documentelor primite de la banca
exportatorului conditiilor AD, si:
rambursarea valorii AD bancii platitoare / confirmatoare / trase / acceptante / negociatoare;
sau
rambursarea valorii AD bancii avizatoare/notificatoare.
10. transmiterea documentelor primite ordonatorului AD;
11. achitarea catre banca emitenta a valorii documentelor primite (valorii AD) -rambursarea
bancii emitente;
12. receptionarea marfii contra documente.
in mod schematic, decontarile prin intermediul AD se prezinta in felul urmator (vezi figura 12 pe
pag. 775).
Clasificarea AD
Practica bancara in materie de AD a sintetizat o tipologie aparte a AD in functie de anumite
precizari de natura sa specifice modul de utilizare si derulare a AD. in corespundere cu Regulile,
AD se clasifica doar in functie de modalitatea de achitare a lor - vezi art. 10 al UCP500. Totusi,
clasificarea AD indicata in doctrina este mult mai variata, utilizind urmatoarele criterii:
Clasificarea AD in functie de forma
AD revocabile si irevocabile
Art. 9 al UCP 500 ne indica ca „un acreditiv irevocabil constituie un angajament ferm al bancii
emitente cu conditia ca documentele stipulate sa fie prezentate bancii desemnate (engl.
Nominated Bank) sau bancii emitente si sa fie in conformitate cu termenii si conditiile
acreditivului, si:
daca acreditivul prevede plata la vedere - sa plateasca la vedere;
daca acreditivul prevede plata aminata (engl. deferred) - sa plateasca la data (datele)
scadentei determinabile in conformitate cu prevederile acreditivului;
daca acreditivul prevede acceptarea de catre o bana emitenta - sa accepte cambii trase de
catre beneficiar asupra bancii emitente si sa le plateasca la scadenta; sau de catre o alta banca tras
(engl. Drawee Bank) — sa accepte si sa plateasca la scadenta cambiile trase de catre beneficiar

179
asupra bancii emitente, in cazul in care banca trasa stipuleaza in acreditiv ca nu accepta cambiile
trase asupra ei sau sa plateasca cambiile acceptate, dar neplatite la scadenta de catre o astfel de
banca tras;
daca acreditivul prevede negocierea - sa plateasca, fara drept de recurs impotriva tragatorilor
si/sau detinatorilor de buna credinta, cambiile trase de catre beneficiar si / sau documentul
(documentele) prezentate in cadrul acreditivului. Un acreditiv nu va fi emis, utilizabil prin
cambii trase asupra ordonatorului. Daca totusi acreditivul cere cambii trase asupra ordonatorului,
bancile vor considera asemenea cambii ca acte aditionale.
Totodata, in conformitate cu art. 8 al UCP 500, „un acreditiv revocabil poate fi modificat sau
anulat de banca emitenta in orice moment fara o avizare prealabila a beneficiarului".
Pe cale analitica, putem conchide ca AJreyiK:abilasmtacfi]fi,ciiie.napQtfijiiodifiGate. sau
anulate in modul sus-mentionat
Totusi, in cazul acreditivelor revocabile, banca emitenta are obligatia, in conformitate cu art. 8 al
UCP 500, sa ramburseze „cealalta banca prin care a fost facut utilizabil acreditivul pentru plata
la vedere, prin acceptare sau negociere - pentru orice plata, acceptare sau negociere facuta de o
astfel de banca- inaintea primirii de catre acestea a avizarii modificarii sau anularii, contra
documentelor care apar a fi in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului (1); alta banca
prin care a fost facut utilizabil un acreditiv revocabil cu poiata la termen, daca o astfel de banca,
inaintea primirii modificarii sau anularii, a acceptat documentele care apar a fi in conformitate cu
termenii si conditiile acreditivului (2)". Deci, chiar in cazul AD revocabile plata facuta e buna
facuta. Prin urmare, concluzia este ca revocarea AD poate fi facuta pina la plata lui. Oricum insa
AD revocabil nu prezinta asa garantii de siguranta a platii precum AD irevocabile. Orice AD
trebuie sa indice expres caracterul sau revocabil sau irevocabil. In lipsa unei astfel de mentiuni,
in conformitate cu art. 6 al UCP 500 „acreditivul va fi considerat irevocabil". Aceasta este una
din modificarile operate de Reguli. La rindul sau, AD irevocabile pot fi
AD confirmate si neconfirmate
Logica existentei acestui fel de acreditive rezida din faptul ca AD chiar fiind irevocabil nu obliga
la plata decit banca emitenta. Or, dupa cum s-a indicat deja mai sus, numarul bancilor
participante intr-o relatie de AD poate fi mult mai mare. in aceasta situatie nici una din banci
altele decit cea emitenta - adica notificatoare, confirmatoare etc. - nu isi va asuma nici o obligatie
de plata. Mai mult decit atit - in cazul in care in textul AD domicilierea platii este la o alta banca
decit cea emitenta - nici banca platitoare prin AD nu isi asuma nici un angajament de plata
(totusi, daca ea refuza plata, conform art. 9 al UCP 500 ea trebuie: a) sa comunice express
beneficiarului acceptul sau de a efectua plata, in caz contrar primirea/examinarea/expedierea
documentelor nu o obliga la plata (art. 10 (c)(ii) al UCP 500); b) daca ea efectueaza plata, banca
emitenta e obligata sa o ramburseze contra documentelor ce corespund cerintelor AD (art. 10 (d)
al UCP 500). Concluzia care vine sa intregeasca cele indicate este ca in cazul AD irevocabil
neconfirmat banca emitenta este singura angajata ferm la plata. Confirmarea AD este o
veritabile cautiune de plata, avand aceeasi esenta precum, spre exemplu, avalizarea in dreptul
cambial.
AD irevocabil confirmat este menit sa adauge la angajamentul bancii emitente obligatia de plata
a altor banci implicate in mecanismul transferurilor utilizind AD. Conform art. 9(b) al UCP 500,
„confirmarea unui acreditiv irevocabil de catre o alta banca (banca confirmatoare) (engl.
Confirming Bank) pe baza autorizarii sau la cererea bancii emitente, constituie un angajament
ferm al bancii confirmatoare, adaugat la cel al bancii emitente, cu conditia ca documentele
stipulate sa fie prezentate bancii confirmatoare sau unei alte banci desemnate, si ca documentele
sa fie conforme cu termenii si conditiile acreditivului si:
i. daca acreditivul prevede plata la vedere - sa plateasca la vedere;
ii. daca acreditivul prevede plata aminata (engl. deferred) — sa plateasca la data (datele)
scadentei determinabile in conformitate cu prevederile acreditivului;
iii. daca acreditivul prevede acceptarea:
a) de catre o bana emitenta - sa accepte si sa plateasca la scadenta cambii trase de catre beneficiar

180
asupra bancii confirmatoare;
sau
b) de catre o alta banca tras (engl. Drawee Bank) - sa accepte si sa plateasca la scadenta cambiile
trase de catre beneficiar asupra bancii confirmatoare, in cazul in care banca trasa stipuleaza in
acreditiv ca nu accepta cambiile trase asupra ei sau sa plateasca cambiile acceptate, dar neplatite
la scadenta de catre o astfel de banca tras;
iv. daca acreditivul prevede negocierea - sa plateasca, fara drept de recurs impotriva
tragatorilor si/sau detinatorilor de buna credinta, cambiile trase de catre beneficiar si/
sau documentul (documentele) prezentate in cadrul acreditivului. Un acreditiv nu va fi
emis, utilizabil prin cambii trase asupra ordonatorului. Daca totusi acreditivul cere
cambii trase asupra ordonatorului, bancile vor considera asemenea cambii ca acte
aditionale."
in caz de modificare a AD, banca confirmatoare poate accepta sau nu extinderea
confirmarii asupra modificarilor operate de banca emitenta in AD (art. 9 (d)(ii) al UCP
500).
in calitate de banca confirmatoare poate fi orice banca, atit neimplicata pina la solicitarea
confirmarii in relatia de acreditiv documentar, cit si implicata deja in calitate de banca
ordonatoare, avizatoare, acceptanta, negociatoare sau platitoare.
Optiunea pentru AD irevocabil confirmat apartine, de obicei, exportatorului, care la
realizarea ei trebuie sa tina cont de urmatoarele:
comisionul de confirmare (suportat de cel ce ordona confirmarea) mareste costul operatiunii
de AD;
datorita costurilor ridicate ale AD, nu se recomanda utilizarea lui in toate cazurile, ci numai
atunci in care o astfel de garantie suplimentara a platii e determinata de incertitudinea platii din
partea bancii emitente (cauzata de mai multi factori, ex. domicilierea bancii emitente intr-o tara
cu situatie financiara instabila sau dificila; sau standing-vX ei mai putin cunoscut sau pus sub
semnul intrebarii).
Daca partile convin utilizarea AD irevocabil confirmat, se recomanda precizarea in contract a
bancii care va efectua confirmarea. Tinind cont de cazurile indicate mai sus in care este oportuna
utilizarea AD irevocabil confirmat, in calitate de banca confirmatoare cel mai des sint desemnate
banci straine cu o bonitate de necontestat si un nume cunoscut in lumea afacerilor.
Uneori, pentru a obtine aceasta confirmare, bancile respective conditioneza confirmarea de
constituirea unui provizion egal ca valoarea cu valoarea AD (acopererea anticipata aAD). Asa
acreditive sint mai frecvent utilizate in SUA, purtind denumirea de AD cu acoperire anticipata.
in situatia in care din momentul deschiderii AD pina la plata acestuia trec uneori 2-3 luni, devin
evidente pierderile (d.p.d.v al fructificarii fondurilor
astfel imobilizate) pentru solicitantul unei astfel de notificari.
Mai rar, ele consimt confirmarea fara provizion, insa pentru solicitantii, care nu sint clienti
permanenti a bancii respective sau nu poseda o reputatie impecabila in lumea afacerilor,
comisionul de confirmare va fi mai ridicat.
Clasificarea AD in functie de modul de utilizare (plata)
AD cu plata la vedere
Prin acest termen se inteleg AD platibile imediat beneficiarului la prezentarea de catre acesta a
documentelor conforme conditiilor indicate in AD. Clauza platii la vedere se include in AD:
„plata la vedere", ,payment at signt" etc. UCP 500 stabileste urmatoarele principii pentru plata la
vedere a AD:
a. plata se efectueaza numai daca documentele sus-mentionate au fost prezentate in cadrul
valabilitatii AD;
b. plata se face numai dupa ce banca platitoare a efectuat controlul acestora;
c. plata se efectueaza numai daca in rezultatul acestui control banca a gasit documentele in
ordine si conforme cu conditiile AD.
Mecanismul decontarilor prin AD cu plata la vedere deruleaza in felul urmator (vezi figura 13 pe

181
pag. 776).
AD cu plata diferata (aminata)
Daca AD include precizarea „plata diferata la ,jc" zile" (engl. „ deferredpayment at ,,x " days ")
sau o formula similara, acesta se va achita numai la expirarea termenului indicat, in acest caz
importatorul va intra in posessia marfii inainte de achitarea acesteia, iar exportatorul va efectua o
vinzare in conditiile de credit comercial. Clauza platii diferate, regasita intr-un AD revocabil
creaza pericolul revocarii AD dupa ce importatorul a intrat in posessia marfii, fiind recomandata
evitarea unor astfel de cazuri. AD cu clauza platii diferate, plata prin acceptare sau negociere a
cambiilor cu achitarea lor la scadenta sint o modalitate de finantare a operatiunilor de comert
exterior, prin care se ofera credit comercial importatorului (ordonatorui AD). Perioada respectiva
de credit poate fi solicitata de el din mai multe considerente: fie din cauza insuficientei
temporare de lichiditati pentru plata imediata a AD; fie din necesitarea utilizarii marfurilor,
furnizate in baza contractului platibil prin AD, pentru revinzarea sau producerea unui alt produs
(semifinal sau final) cu scopul vinzarii lui pe piata si obtinerii mijloacelor pentru achitarea AD.
in acest sens, AD poate fi o modalitate de creditare a importatorului. Totusi, universalitatea AD
se exprima prin faptul ca el poate servi si ca modalitate de creditare a exportatorului (vezi AD cu
clauza rosie).
AD cu plata prin acceptare
De rind cu AD cu plata diferata, AD cu plata prin acceptare (continind clauzele de gen
„acceptarea cambiei la „x" zile, trasa de beneficiar asupra bancii „y"...", engl. „accep-tance
ofdrafts at,jc" days, drawn by beneficiaiy on„y "...") sint utilizate ca o modalitate
de acordare de catre exportator a unui credit comercial importatorului. in cazul lor, beneficiarul
va prezenta bancii sale documentele insotite de o cambie a) cu scadenta si b) trasa asupra bancii
indicate in AD. Banca ce receptioneaza documentele va fi banca acceptanta, fiind obligata sa
accepte cambia (astfel garantind beneficiarului plata AD prin angajamentul sau (in calitate deja
de debitor cambial principal) neconditionat de plata). Cambia va fi acceptata numai daca
documentele primite corespund conditiilor a) - c) indicate la compartimentimentul „AD cu plata
la vedere" de mai sus. Cambia astfel acceptata se remite beneficiarului, iar documentele primite
de la el se transmit bancii importatorului. Beneficiarul poate fructifica cambia la scadenta sau, in
mod alternativ, inaintea acesteia (prin scontare cambiei - in acest caz vinzarea initial conceputa
in conditii de credit comercial se transforma in vinzare cu plata la vedere).
AD cu plata prin acceptare se achita conform schemei ce urmeaza (vezi figura 14 pe pag. 777).
AD cu plata prin negociere
Aceasta forma de AD are ca scop eliminarea uneia din inconvenientele majore ale dreptului
cambial anglo-saxon: conform acestuia, utilizarea AD platibil prin cambie este posibila numai
prin prezentarea acesteia la ghiseele bancii emitente (astfel, fiind limitata domicilierea platii). Cu
alte cuvinte, aceasta varietate a AD a fost „creata" in mod special pentru a face fata unor astfel de
situatii.
Conform art. 10 al Regulilor, in situatia mentionata mai sus, pentru a limita dezavantaj ui creat
pentru exportator prin domicilierea obligatorie a platii cambiei in afara tarii de resedinta a
acestuia, banca emitenta autorizeaza negocierea (adica „cumpararea" documentelor prezentate
de catre exportator bancii sale). Banca astfel autorizata se numeste banca negociatoare si pentru
serviciul sau percepe un comision de negociere platibil de catre beneficiarul AD. Art. 10 (b)(ii)
al UCP 500 indica ca „simpla examinare a documentelor, fara a le cumpara, nu constituie
negociere".
Achitarea AD cu plata prin negociere, se efectueaza conform schemei (vezi figura 15 pe pag.
778).
Clasificarea AD in functie de clauzele speciale pe care le contine
Clasificarea in cauza pune in vileag unul din avantajele supreme ale AD ca modalitate de plata -
adaptabilitatea (flexibilitatea, universalitatea) acestuia. Aceasta trasatura a AD reiese chiar din
definitia AD ca „orice angajament.. .indiferent de faptul cum este denumit sau descris".
AD revolving (reinnoibil)

182
Pentru acest tip de AD este proprie reinnoirea permanenta, cu o anumita periodicitate si in
functie de anumite conditii, a valorii lui. Aria de aplicare a lui sint contractele complexe de lunga
durata, cu livrari periodice.
AD cu clauza rosie (verde)
Clauza respectiva, inserata in textul AD, autorizeaza banca platitoare sa efectuieze plata
beneficiarului inainte ca acesta sa prezinte documentele indicate in AD. Astfel, aceasta varietate
a AD permite plata lui in avans, iar suma primita de beneficiar permite acestuia de a procura
marfa sau anumite componente ale ei, pe care o va livra la survenirea termenului de livrare
indicat in AD, prezentind documentele la banca pentru incasarea valorii restante a AD.
AD (Scrisoarea de Credit) stand-by
Pentru detalii privind regimul juridic al scrisorii de credit stand-by, vezi compartimentul
„Garantia bancara" in Titlul VI „Operatiuni bancare active", infra, cit si Anexa VI.8. Regulile
Internationale Standby (ISP98), 1998, la titlul mentionat.
Clasificarea AD in functie de folosirea combinata de catre beneficiar.
in esenta, acest AD consta din doua acreditive - unul de import si altul de export, corelate valoric
si in timp de un intermediar. Schematic, derularea platii prin mecanismul AD back-to-back arata
in felul indicat in figura ce urmeaza (vezi figura 17 pe pag. 780).
AD cesionat
Beneficiarului unui astfel de AD i se acorda dreptul de a cesiona o parte sau intreaga valoare a
AD unui tert-beneficiarul cesiunii (exportator real).
AD de compensatie (reciproce)
Prin inserarea clauzei respective in AD, se va interzice utilizarea AD de export fara a fi pus in
corelatie cu AD de import. Este utilizat in operatiile de contrapartida, compensatie, avind
menirea sa asigure partenerii comercial ca in cazul in care unul din ei nu indeplineste obligatia
de livrare in contraprestatie, celalalt sa primeasca valoarea marfurilor astfel nelivrate.
AD transferabil
Este reglementat de art. 48 al UCP500. Acest AD este utilizat cu precadere in operatiunile de
intermediere, in cazul in care beneficiarul lui (intermediar) doreste sa faca AD platibil total sau
partial pentru unul sau mai multi beneficiari secunzi (subsecventi), acesteia din urma fiind
exportatorii reali sau furnizorii de materie prima/semifabricate pentru pruducerea de catre
beneficiarul AD a produsului finit.
in mod schematic, derularea AD transferabil este indicata in schema (vezi figura 16 pe pag. 779).
AD subsidiar (back-to-back)
Deschiderea AD
Dat fiind complexitatii mecanismului AD, pe de o parte, si necesitatii asigurarii unei aplicari si
interpretari uniforme a UCP 500, este recomandabila derularea operatiunilor in cauza utilizind
formulare uniforme pe scara mondiala. Ca expressie a acestei necesitati, Camera Internationala
de Comert de la Paris a elaborat formularele-standart privind AD (Publicatia nr. 516 al C.I.C.
Paris, mentionata mai sus).
Acelasi rationament explica propunerea, pe care art. 4 al UCP 500 o face partilor in relatia de
AD, de a se abtine de la detalii suplimentare sau modificari in AD, sau de la cerinta confirmarii
sau emiterii unui AD prin referinta la un AD emis anterior (AD analogic) in care au fost operate
modificari acceptate si neacceptate. Astfel, AD ca inscris, prin care ordonatorul dispune punerea
la dispozitia beneficiarului a unei sume de bani platibila contra documente, este supus cerintei
formalitatii, si, pe cale de consecinta, trebuie sa fie pe masura posibilitatilor nestingherit de
excess de detalii uneori nesemnificative.
Deschiderea AD se realizeaza ca rezultat al vointei importatorului - ordonator al platii (prin
aceasta mecanismul decontarilor prin AD deosebindu-se de schema platilor prin incasou
documentar, unde initiativa platii apartine exportatorului - beneficiar al platii), materializata prin
completarea de catre acesta a unui formular tipizat denumit Ordinul de deschidere a AD (sau
cererea de deschidere a AD), dupa modelul indicat mai jos: in conformitate cu Publicatia C.I.C.
Nr. 516, care include formularele standard privind acreditivele documentare, cererea de

183
deschidere a AD (figura de mai jos) va contine in mod neaparat:
1. tipul AD deschis (revocabil /irevocabil (confirmat /neconfirmat)
2. date despre ordonatorul (engl. Applicant) AD: denumirea completa, domiciliul persoanei
fizice/ resedinta persoanei juridice;
3. date despre banca emitenta (engl. IssuingBank) a AD: denumirea completa, resedinta;
4. data cererii de deschidere a AD (engl. Date of Application);
5. valabilitatea AD (engl. Expry Date) si locul (localitatea) unde vor fi prezentate
documentele (engl. Place for Presentation ofDocuments). Este necesar de mentionat ca
valabilitatea AD trebuie pusa in conformitate cu termenul de livrare a marfurilor acordind un
timp suficient exportatorului pentru a perfecta documentele necesare de prezentat bancii
platitoare: in situatia in care ordonatorul AD nu tine cont de acest fapt, doua situatii posibile pot
complica derularea platilor prin AD — in situatia in care valabilitatea AD este prea scurta pentru
ca exportatorul sa predea marfa la transport si sa pregateasca celelalte documente cerute de banca
pentru a efectua plata, ordonatorului i se va solicita prelungirea valabilitatii AD (1); daca insa
valabilitatea AD este prea mare, paguba suferita de ordonator se va exprima in imobilizarea
nejustificat de lunga a mijloacelor destinate platii AD (2). Este notabil faptul ca valabilitatea AD
expira la ghiseele bancii din localitatea unde conform AD vor fi prezentate documentele. Analiza
celor mentionate mai sus, cit si a altor prevederi ale UCP 500 invedereaza convenienta stabilirii
locului de prezentare a documentelor in tara exportatorului, din urmatoarele considerente:
« aceasta conduce la excluderea timpului de curier necesar vehicularii documentelor si platilor
in cadrul mecanismului AD, cit si a riscurilor acestei vehiculari;
prezentarea de catre exportator a documentelor la o banca din localitatea sa ii acorda sansa de
a lichida in cadrul valabilitatii AD neajunsurile indicate de banca in documentele prezentate, fapt
imposibil sau extrem de dificil in cazul trimiterii documentelor in alta tara;
prezentarea documentelor la o banca din tara exportatorului prezinta si avantajul legii
aplicabile: conform UCP 500, orice litigii decurgind din executarea obligatiunilor izvorite din
derularea unui AD vor fi solutionate potrivit legislatiei locului domicilierii acestuia.
6. beneficiarul AD (engl. Beneficiary): numele complet, domiciliul persoanei fizice/ resedinta
persoanei juridice;
7,8,9,10. modalitatea de notificare a bancii avizatoare: letrica (prin posta/ avion)(cu sau fara
preaviz prin teletransmisie) sau prin teletransmisie. Art. 11 al UCP 500 stipuleaza ca daca o
banca emitenta da instructiuni altei banci avizatoare printr-o teletransmisie, atunci: a) nu va fi
necesara nici o alta confirmare letrica; b) chiar daca banca avizatoare va primi ulterior
confirmarea letrica a instructiunilor teletransmise de banca emitenta, aceasta confirmare nu va
avea nici un efect. Totusi, daca in textul instructiunilor teletransmise vor fi incluse clauzele
„urmeaza detalii complete" (engl. /w// details to follow) sau cuvinte cu inteles similar, sau
instructiunile teletransmise specifica faptul ca instrumentul operativ al AD sau al modificarii lui
este confirmarea letrica, atunci instructiunile teletransmise ale bancii emitente nu vor avea nici
un efect. Clauza de notificare include si indicatia asupra transferabilitatii AD: in situatia in care
ordonatorul AD va omite sa indice transferabilitatea AD, asemenea acreditiv va fi considerat
netransferabil (art. 48 al UCP 500).
11. modalitatea de confirmare a AD: solicitata de ordonatorul AD (1), nesolicitata de
ordonatorul AD (2), permisa la solicitarea beneficiarului AD (3). in primul caz, banca emitenta
va solicita, din mandatul clientului sau, confirmarea AD de catre banca avizatoare; pe cind in al
treilea caz banca avizatoare va fi tinuta sa confirme AD avizat numai la cererea beneficiarului
indicat in AD;
12. valoarea AD, care trebuie sa fie indicata in litere si in cifre. Art. 39 arata ca daca valoarea
este indicata utilizind expresii „circa", „aproximativ" (engl. „abouf\ „ap-proximately", „circa")
sau alte expresii cu sens similar, banca platitoare este autorizata la plata valorii AD cu o toleranta
de ±5% din marimea indicata a acestuia. Plata cu aceleasi limite de toleranta poate fi efectuata in
cazul in care AD nu stipuleaza ca marfa nu poate fi livrata intr-o cantitate mai mare sau mai
mica decit cea indicata (1), cu conditia nedepasirii valorii totale a valorii AD (2).

184
In sfirsit, toleranta de - 5% din valoarea AD scadenta la plata este permisa (cu exceptia cazurilor
in care contrariul este prevazut in AD care interzice expedierile partiale) daca intreaga cantitate a
marfii a fost livrata (1) si daca pretul indicat per unitate de expediere (container, vagon etc.) nu a
fost micsorat (2). Totusi toleranta sus-mentionata de - 5% nu este aplicabila AD, valoarea carora
este indicata folosind mentiunile „circa",
„aproximativ" sau alte mentiuni cu sens similar. Valoarea AD trebuie indicata folosind codul
ISO (engl. International Organisation for Standartization) al valutei platii; 13. conditiile de
plata a AD. La acest compartiment, ordonatorul AD va indica ca modalitate de plata cea
convenita intre parti la incheierea contractului de vinzare-
cumparare, si anume:
—plata la vedere. Ordonatorul poate indica efectuarea platii la vedere contra documente insotite
sau nu de cambii trase la vedere asupra bancii emitente (conform art. 9 (a)(iv) si (b)(iv) al UCP
500, cambiile trase asupra ordonatorului AD nu se considera valabil emise). Din rationamente de
economie a taxelor de timbru in cazul platii contra documente insotite de cambii trase la vedere,
este recomandabil de a efectua plata la vedere fara utilizarea cambiilor;
-plata temporizata, realizarea careia este de asemenea posibila contra documente insotite sau nu
de cambii trase asupra bancii emitente a AD. in cazul AD cu plata temporizata, banca platitoare
va achita beneficiarului suma AD la 30-60 din momentul prezentarii documentelor. De fapt,
aceasta modalitate de plata a AD presupune creditarea importatorului pe un termen scurt,
conditie ce presupune includerea dobinzii pentru folosirea creditului in suma AD. Un alt avantaj
al AD cu plata temporizata pentru importator il prezinta faptul ca acesta de fapt are posibilitatea
de a intra in posesia documentelor inainte ca exportatorul sa incaseze contravaloarea livrarii,
ceea ce este foarte important in cazurile in care importatorul nu are suficiente mijloace pentru a
achita valoarea AD. in acest caz in rastimpul pina la plata de catre banca platitoare a AD
beneficiarului importatorul are posibilitatea de a vinde marfa sau de a o prelucra si vinde, cu
scopul recuperarii banilor si achitarii sumei AD;
— plata prin acceptare, care va fi realizata numai contra documente insotite de o cambie trasa
asupra bancii emitente si platibila de aceasta sau, la cererea ei, de o alta banca platitoare. Si
aceasta modalitate de plata a AD presupune o creditare pe termen scurt a importatorului. Desi
aproape similar AD cu plata temporizata, AD cu plata prin acceptare ofera si un avantaj
beneficiarului AD, si anume posibilitatea incasarii contravalorii AD fara a astepta survenirea
scadentei cambiei, prin scontarea ei. Evident ca la costul AD cu plata prin acceptare, in afara de
dobinda corespunzatoare duratei creditului acordat, se va adauga si costul refinantarii AD (taxa
scontului). In plus, AD cu plata prin acceptare acorda beneficiarului garantii suplimentare de
plata, in sensul ca la angajamentul bancii emitente de a efectua plata contra documentelor
stipulate in AD se adauga angajamentul bancii acceptante de a achita cambiile trase de beneficiar
asupra bancii emitente. in situatia in care banca emitenta este si cea care accepta cambiile trase
asupra ei de beneficiar, nu putem insa afirma existenta unei duble garantii de plata, deoarece
banca emitenta asumindu-si responsabilitatea de emitere a AD si-a asumat concomitent si
angajamentul de a plati in conformitate cu indicatiile din acest AD, si pentru ea este imposibil sa
emita o alta garantie (in forma acceptarii cambiilor) asupra aceleeasi sume. Din aceasta cauza se
poate afirma ca beneficiarul este dublu protejat contra riscului de neplata numai in cazul AD cu
plata prin acceptare daca in calitate de banca acceptanta este desemnata alta banca decit cea
emitenta;
-plata la vedere si prin acceptare (mixta). Aceasta modalitate de plata cumuleaza plata la vedere
a unei anumite parti din suma AD cu plata celeilalte parti a AD pe credit, in baza cambiilor trase
de beneficiar asupia bancii emitente. Este necesar in cazul AD cu plata mixta de mentionat
numarul total de cambii, indicind valoarea si scadenta fiecareia;
-plataprin negociere. Definitia platii prin negociere - o modalitate de plata specifica sistemului
bancar anglo-saxon — se contine in art. 9(ii) al UCP 500, care stipuleaza ca „negocierea
inseamna cumpararea cambiilor si/ sau documentelor de catre banca autorizata sa negocieze.
Simpla examinare a documentelor, Ura a le cumpara, nu constituie negociere"385. Plata prin

185
negociere poate fi realizata la banca desemnata sa negocieze cambiile care insotesc setul de
documente prezentat de exportator (1) sau la orice banca daca AD este liber negociabil, adica
contine mentiunea „liber negociabil de catre orice banca" (engl. freely negociable by any bank)
sau „credit liber negociabil" (engl. freely negociable credit). Important este insa ca plata unui
AD platibil prin negociere nu este niciodata domiciliata la banca emitenta, concluzie ce poate fi
desprinsa din analiza prevederilor art. 2 al UCP 500, care spune ca „acreditiv(e) documentar(e)...
inseamna orice angajament... prin care o banca (banca emitenta)... autorizeaza o alta banca sa
negocieze contra documentelor precizate cu conditia ca acestea sa fie conforme cu termenele si
conditiile acreditivului"386. AD cu plata prin negociere se mai numeste in literatura de specialitate
„Scrisoare comerciala de credit" (S/C) (engl. Commercial Letter of Credit). Specificul acestei
forme a AD consta in faptul ca este deschis in moneda locala a tarii de resedinta a bancii
emitente, fiind adresat nu prin intermediul altei banci notificatoare, ci direct beneficiarului S/C.
Plata prin negocierea S/C se realizeaza in toate cazurile prin intermediul unei sau mai multor
cambii trase de beneficiar asupra bancii emitente, aceste cambii fiind acceptate de ea. in plus,
deoarece in cadrul mecanismului de derulare a S/C plata se efectueaza numai de banca platitoare,
„negocierea" se va face ori la banca beneficiarului S/C, sau la orice alta banca daca este vorba de
S/C liber negociabila. Banca negociatoare va percepe pentru serviciile sale un comision de
negociere, acesta de fapt fiind egal cu dobinda pentru o asa forma de „scontare" a cambiilor.
Majoritatea autorilor indica ca de fapt negocierea cambiilor prezentate de catre beneficiar
reprezinta cumpararea lor, pentru a le revinde bancii emitente, concluzie ce este confirmata de
art. 10 vii a UCP, care indica ca „negocierea inseamna cumpararea cambiilor si / sau
documentelor de catre banca autorizata sa negocieze. Simpla examinare a documentelor, fara a le
cumpara nu constituie negociere"387. Din punctul de vedere al naturii juridice, comisionul de
negociere este foarte asemanator cu taxa scontului.
14,15. indicatia asupra admisibilitatii livrarilor partiale si a transbordarilor. Formularul
tipizat al cererii de deschidere a AD solicita de la ordonatorul AD sa se
pronunte explicit asupra admisibilitatii livrarilor partiale si a transbordarilor in cadrul derularii
AD. in cazul lipsei unei indicatii exprese asupra livrarilor partiale, acestea vor fi considerate ca
admisibile (art. 40 al UCP 500). Nu vor fi considerate ca livrari partiale atunci cind documentul
de transport arata ca toate marfurile au fost transportate cu acelasi mijloc de transport, pe aceeasi
ruta si cu aceeasi destinatie, chiar daca in documentul de transport se indica date diferite de
livrare, porturi diferite de incarcare sau locuri diferite de preluare/ expediere a marfii. O situatie
putin diferita are loc in cazul livrarilor esalonate, admisibilitatea carora este determinata de art.
41 al UCP 500. Acest articol determina ca in cazul in care o transa de plata/ expediere nu este
trasa (platita)/expediata in cadrul perioadei permise pentru transa respectiva, AD devine
inaplicabil in raport cu aceasta transa si toate transele ulterioare. in ceea ce priveste
transbordarile, admisibilitatea lor este recunoscuta nu numai in cazul lipsei unor mentiuni
contrarii in textul cererii de AD, ci chiar si in unele cazuri in pofida lor: astfel, chiar daca AD
interzice transbordarile, bancile vor accepta documente de transport care arata ca transbordarea
va avea loc in timpul cind marfa este in container, trai Ier, slep; sau documentul de transport
arata ca transportatorul isi rezerva dreptul de transbordare (articolele 23(d), 24(d), 26(b), 27(c) si
28(d) al UCP 500).
16. indicatia asupra obligatiei ordonatorului AD de a acoperi asigurarea marfurilor.
Consideram ca desi in literatura de specialitate se mentioneaza utilitatea acestei clauze, ea
contravine principiului autonomiei juridice a AD, pune unul din elementele de forma al AD in
functie de contractul de baza incheiat intre ordonatorul AD si beneficiarul lui (sau persoanele
reprezentate de acesta de a primi valoarea AD). Acest rationament se fundamenteaza pe
imposibilitatea ca banca emitenta sa-si retraga angajamentul de plata emis in baza unui AD
irevocabil, daca ordonatorul nu va indica faptul achitarii de el a costului asigurarii in contractele
de vinzare incheiate in baza conditiilor EXW, CFR ori CPT, Incoterms 1990: orice neexecutare
sau executare neconforma a obligatiunilor decurgind din contractul de baza incheiat intre
ordonatorul AD si beneficiarul lui nu este opozabila bancilor participante in derularea AD si nu

186
poate servi ca temei pentru refuzul de a plati AD. Aceasta concluzie deriva din art. 3(a) al
UCP500, in conformitate cu care acreditivul este o tranzactie autonoma de contractul ce il
genereaza, chear daca in textul AD se face referinta la asemenea contract;
17. termenele de expediere a marfii. Conform art. 46 al UCP, vor fi considerate sinonime ale
termenului „expediere" (engl. shipment), si acceptate de banci AD cu indicatiile „incarcare la
bord" (engl. loading on board), „expediat" (engl. dispatch), „acceptare pentru transport" (engl.
acceptedfor carriage), „data recipisei postale" (engl. date of post receipt), „data ridicarii" (engl.
date ofpick-up). Din contra, expresiile „prompt" (engl. prompt), „imediat" (engl. immediately),
„cit de curind posibil" (engl. as soon as possible) si alte mentiuni cu sens similar sint inoperante
in textul AD, si ca atare se considera nescrise. in sfirsit, daca AD contine clauza „pe sau injur de"
(engl. on or about) sau expresii cu acelas sens, bancile vor considera valabila livrarea cu o
toleranta de ±5 zile de la data specificata. in AD ordonatorul va indica clar locul (engl. from),
destinatia (engl. for transportation to) si data (engl. not later than) expedierii. Locul
expedierii va fi indicat clar si in corespundere cu conditia de livrare mentionata in AD (astfel, nu
se va indica un anume port maritim in situatia cind AD prevede transportul rutier - n.n.), fara
utilizarea abrevierilor nestandartizate (de tip C.I.S. (Comunitatea Statelor Independente), UE
(Uniunea Europeana) etc. - n.n.) Termenul de livrare trebuie sa fie situat in cadrul perioadei de
valabilitate a AD. in unele cazuri, bancile accepta AD in care termenul de livrare este stabilit
inaintea datei emiterii AD, dar in toate cazurile acest termen nu trebuie sa depaseasca
valabilitatea AD. Termenul de livrare poate fi indicat in forma de: data fixa sau anumita perioada
(„15 ianuarie - 15 februarie"; „in prima jumatate a lunii martie"; „nu inainte de 15 ianuarie"; „nu
mai tirziu de 15 ianuarie"; „nu inainte de 15 ianuarie si nu dupa data de 15 februarie"). Art. 47 al
UCP500 contine talmacirea unor termeni folositi la indicarea momentului livrarii:
- termenii „la" (engl. to), „pina la" (engl. until), „de la" (engl. from) se inteleg ca incluzind data
mentionata;
- termenul „dupa" (engl. after) se intelege ca excluzind data mentionata; -termenii „inceputul"
(engl. beginning), „primajumatate" (engl. first half), „mijlocul"
(engl. middle), „a doua jumatate" (engl. second half), „sfirsitul" (engl. end) lunii, vor fi
interpretati ca: l-10inclusiv; l-15inclusiv; 11-20 inclusiv; 16-ultimazialunii inclusiv; 21 - ultima
zi a lunii inclusiv;
18. descrierea marfurilor livrate. Art. 5 al UCP mentioneaza ca AD trebuie sa indice clar
denumirea marfii, intr-o maniera care ar evita confuzia si gresita intelegere, fara detalii excesive;
19. conditia de livrare, in conformitate cu regulile Incoterms (cu mentiunea redactiei Incoterms
intelese de parti, ex. Incoterms 1990) sau RAFTD (engl. RevisedAmerican Foreign Trade
Definitions);
20. indicarea clara a documentelor la prezentarea carora banca platitoare va achita AD. Textul
AD va preciza:
denumirea documentului necesar de a fi prezentat, spre ex. „lista incarcaturilor" (engl.
packing lisi);
;
.';&..
in unele cazuri, datele ce se vor contine in documentul prezentat, spre ex. „document de
transport mixt emis la ordinul companiei X, cu indicarea platii anticipate a navlului si notificarea
companiei Y" (engl. Multimodal Transport Document issued to the order of the X company
marked freight prepaid and notify Y company); numarul de exemplare solicitat pentru prezentare,
spre exemplu „factura comerciala, un exemplar original si trei copii" (engl. Commercial Invoice,
one original and three copies).
UCP 500 contine nuantari importante la compartimentul „Documente". Spre exemplu,
conform art. 25 al UCP500, bancile vor accepta in calitate de document de transport
conosamentul maritim eliberat in baza unui contract charter-party numai in
eventualitatea in care acest fel de conosament este prevazut sau permis spre
Prezentare de catre AD (regula ce nu-si gaseste expresie in formularul-model propus

187
e
C.I.C.). Pentru a face fata acestor cerinte, formularul tipizat al ordinului de
eschidere a AD, propus de publicatia nr. 516, contine in celula destinata descrierii
documentelor precizari privitor la tipul documentelor de transport contra carora sa fie facuta
plata;
21. termenul de prezentare a documentelor. Aceasta clauza este inclusa in formularul model
al cererii de deschidere a AD in forma urmatoare: „documentele vor fi prezentate in termen de x
zile de la expediere, dar nu mai tirziu de termenul valabilitatii AD" (engl. Documents to be
presented within x days after the date of shipment but within the validity of the Credit). Astfel,
AD indica trei termene imperative pentru beneficiarul AD: valabilitatea AD, termenul de
expediere a marfii si termenul de prezentare a documentelor, toate aceste trei termene aflindu-se
intr-o strinsa legatura unul cu altul. Este semnificativ faptul ca in formula mentionata mai sus
durata maxima de care dispune beneficiarul pentru a prezenta documentele la banca nu este
determinata de valabilitatea AD, ci de numarul de zile dupa expediere, stipulat in AD. Astfel,
daca valabilitatea AD este de 10 noiembrie — 25 decembrie 1997, data de expediere a fost
stabilita „nu mai tirziu de 25 noiembrie 1997", iar documentele trebuie prezentate la banca „nu
mai tirziu de 10 zile din ziua expedierii", atunci beneficiarul va prezenta documentele pina la
data de 05 decembrie 1997, si nu pina la 25 decembrie 1997 cind expira termenul AD. Termenul
de 05-25 decembrie, desi formal face parte din durata de valabilitate a AD, este numit
valabilitate inoperanta a AD deoarece in cadrul lui este depasit termenul de prezentare a
documentelor. Regulile sus-mentionate prezinta o deosebita importanta in derularea normala a
AD, si cunoasterea lor permite de a nu confunda termenii in cadrul mecanismului de operare a
unui AD - greseala de natura sa creeze consecinte din cele mai periculoase pentru exportator.
inca o regula de retinut pentru exportator este aceea ca termenul de prezentare a documentelor
expira la ghiseele bancii receptioniste, adica aceasta data limita este stabilita de banca pentru
prezentarea, si nu pentru expedierea documentelor catre banca. in situatia in care AD nu indica
termenul in care exportatorul va prezenta documentele bancii platitoare, acest termen va fi de 21
de zile de la data expedierii marfii, dupa cum aceasta este indicata in documentul de transport
(art. 47 al UCP 500). Si, in sfirsit, ultima regula indicata in UCP 500 referitor la termenul de
prezentare a documentelor este aceea ca prelungirea valabilitatii AD nu atrage prelungirea
termenului de expediere a marfii, si, respectiv, a termenului de prezentare a documentelor. Daca
termenul de expediere a marfii expira intr-o zi de sarbatoare, el nu se prelungeste automat pina la
prima zi lucratoare din cadrul valabilitatii AD (spre deosebire de termenul de valabilitate a AD);
22. reglementarea platii. Ordonatorul va indica aici contul de debitat in contul achitarii AD
(daca aceasta precizare nu se regaseste in compartimentul 2 de mai sus);
23. semnatura ordonatorului AD. Aceasta trebuie sa fie cu indicarea datei ordinului de
deschidere a AD.
Avizarea AD
Este reglementata de art. 7 al UCP500. AD poate fi avizat:
de catre banca ordonatoare a AD;
« de catre o banca alta decit banca ordonatoare — banca avizatoare. Aceasta poate fi
imputernicita numai sa avizeze AD, dar poate si sa fie banca confirmatoare si/ sau
banca platitoare.
Avizarea nu implica nici o obligatie din partea bancii avizatoare, cu exceptia celei de a verifica
cu minutiozitate rezonabila veridicitatea AD avizat, conform semnalmentelor externe. in cazul in
care aceasta verificare creeaza dubii la banca solicitata sa avizeze AD, acesta va refuza avizarea
instiintind fara intirziere banca ordonatoare. Totusi paragraful 2 al art. 7 permite bancilor sa
avizeze AD chiar daca este imposibil de stabilit veridicitatea acestora: in acest caz banca
avizatoare o va informa pe cea ordonatoare despre avizarea AD veridicitatea caruia s-a dovedit
imposibila de stabilit.
Documente
Conform art. 13 al UCP500, bancile verifica cu o minutiozitatea rezonabila documentele
prezentate de beneficiar, pentru a stabili conform semnalmentelor externe corespunderea lor

188
conditiilor AD. Prin urmare, bancile nu vor purta raspundere pentru neregularitatea
documentelor provenind din defectele documentelor, ce nu pot fi stabilite prin controlul lor
exterior. Concluzia respectiva este confirmata de prevederile art. 15 al UCP500, care arata ca
bancile nu poarta nici o raspundere pentru forma, suficienta, autenticitatea, falsificarea sau
efectul legal al oricarui(oricaror) document(e) sau pentru conditiile generale si/ sau specifice,
stipulate in document(e) sau supraadaugate pe acestea.
Bancile vor executa obligatia mentionata prin confruntarea documentelor cu ordinul de
deschidere a AD.
5.6. Incaso documentar
Reglementarea juridica
Asemenea acreditivului, incaso este o modalitate de dec.onta]X.uza.ntele.caj.uia.,5IDl unificate
la nivel international. Mai mult decit atit, asemenea acreditivului documentar, eforturile de
unificare apartin Camerei Internationale de Comert (C.I.C.) de la Paris, iar primul instrument
care a realizat asemenea uniformizare a regulilor de decontari prin incaso a fost Publicatia nr.
322 „Reguli si uzante uniforme privind incasourile" din 1978. Revizuirea acesteia a avut loc
in 1995, cind au fost aprobate de catre C.I.C. „Regulile si uzantele uniforme pentru incaso",
Publicatia C.I.C. nr. 522 (URC 522). Peste un an, in iulie 1996, C.I.C. a publicat „Ghidul
C.I.C. pentru incaso"188 care continea explicatii detaliate asupra acestei modalitati de plata,
conform Publicatiei C.I.C. nr. 522.
Notiunea si tipurile de incaso. Particularitatile incaso ca forma de decontari
Precum a fost indicat in repetate rinduri supra, incaso este susceptibil de o dubla definitie:
doctrinala si legala. La rindul sau, definitia legala, in functie de izvorul reglementarii
decontarilor prin incaso, poate fi fie cea continuta in legislatia interna, fie cea oferita de izvoarele
de drept international uniform.
Definitiile doctrinale ale incaso-ului se axeaza pe mecanismul de derulare a platii. Astfel, ele se
aseamana una alteia, toate indicind, intr-o formulare mai mult sau mai putin similara, ca incaso
(incasarea) este o operatiune financiara constind in primirea si remiterea cu scopul prezentarii la
plata a cambiei sau altui document de plata, de catre o banca - banca remitenta - din numele
clientului sau, cu conditia transferarii ulterioare a sumelor rezultate din prezentarea la plata pe
contul acestui client. Dupa cum va fi indicat mai jos, incaso ca modalitate de plata nu este
cunoscut legislatiei bancare a Republicii Moldova. Astfel, lipseste deocamdata o definitie a
incaso in legislatia interna a Republicii Moldova.
Finalmente, definitia incaso din URC 522 reproduce intr-o maniera mai sofisticata
caracteristicile de baza ale incaso, mentionate in definitiile legale. Conform articolului 2,
„incaso" inseamna manipulare de documente financiare si/ sau comerciale, de catre bancile
implicate in aceasta operatiune (dintre care doua in mod obligatoriu - banca remitenta care a
primit instructiunile de incasare, si banca insarcinata cu incasarea de catre banca emitenta), in
conformitate cu instructiunile primite, cu scopul de a: i. obtine plata si/ sau acceptarea, sau ii.
elibera documente contra platii si/ sau contra acceptare, sau iii. elibera documente in alte
conditii.
Dupa cum indica URC 522, incase) presupune vehicularea de catre banci a doua tipuri de
documente - cele financiare (trate, bilete la ordin, cecuri sau alte instrumente similare utilizate
pentru obtinerea platii) si cele comerciale (facturi, documente de transport, documente de valoare
sau alte documente similare, sau orice alte documente care nu sunt documente financiare). in
functie de aceasta, URC 522 clasifica toate incaso-urile in doua categorii:
1. Incaso simplu (sau incaso „curat") — adica incasarea numai documentelor financiare; si
2. Incaso documentar - adica incasarea documentelor comerciale, insotite sau nu de documente
financiare.
Incaso ca modalitatea de plata prezinta urmatoarele caractere specifice:
- incaso desemneaza operatiunea de incasare a documentelor, si nu a datoriei;
- incaso presupune intermedierea pasiva a bancilor, in cadrul careia rolul acestora se rezuma la
confruntarea documentelor primite cu enumerarea lor intr-o lista aparte (1) si vehicularea

189
documentelor (2).
Mecanismul decontarilor prin incaso documentar
Schema decontarilor prin incaso, este nuantata in functie de:
1 Tipul de incaso - simplu sau documentar;
2. Scopul incasarii documentelor — incasarea cu scopul obtinerii platii (simple sau
contra documente) sau efectuarea operatiunii de incaso cu alte scopuri decit obtinerea
platii.
Totusi, toate varietatile de incaso se caracterizeaza prin anumite finalitati comune,
precum urmeaza:
1. in general, mecanismul de decontare este initiat nu de ordonatorul platii, ci de beneficiarul ei.
Exceptie constituie incasoul simplu in care transmiterea documentelor financiare are ca scop nu
incasarea lor, ci alt scop, spre exemplu primirea de la tras a documentelor comerciale atestind
livrarea marfii pentru achitarea careia sint emise documentele financiare incasate.
2. Bancile apar in cadrul incaso ca participanti avind functia vehicularii mesajeriei si/ sau platilor
intre remitent si tras.
Astfel, in mod general mecanismul de incaso se exprima prin schema din figura 19 pe pag. 781).
5.7. Platile electronice
Evolutia tehnologiilor bancare a transformat iremediabil fizionomia bancilor si a continutului
notiunii „activitati bancare". Daca in secolele trecute activitatile de baza ale bancherilor se
limitau la acordarea creditelor (operatiuni active) si pastrarea acumularilor banesti (operatiunile
pasive), secolul XX s-a dovedit a fi revolutionar si pentru acest domeniu considerat unul din cele
mai conservatiste si traditionale. Astfel, o data cu intrarea civiliazatiei in etapa capitalista,
circulatia capitalului a fost asigurata de catre banci, care si-au asumat rolul de intermediar al
platilor. Dupa al doilea razboi mondial, practica bancara a mers mai departe, combinind doua
domenii importante ale activitatii bancare - organizarea traficului de plati, pe de o parte, si
acordarea creditelor, pe de alta. Teoretic vorbind, aceasta a stat la baza aparitiei cartelelor de
credit. Dupa cum s-a indicat mai sus, una din cele trei forme ale tranferurilor banesti este
transferul electronic, care se face cu ajutorul unor produse rezultate din aplicarea de catre banci a
tehnologiilor informationale avansate in domeniul transferurilor bancare. Transferurile
electronice deocamdata se clasifica in doua categorii:
a. transferurile prin intermediul cartelelor bancare. Acestea sint platile, posibilitatea tehnica a
realizarii carora este asigurata de niste suporturi standardizate de informatie;
b. transferurile prin intermediul retelelor informationale deschise (Internet).
Unele izvoare includ in notiunea de „plati electronice" platile cu cartele bancare, cit si cu
instrumentele monetare electronice (engl. electronic money instrumentsym. Totusi
Conform clasificarii oferite de Rccomenda|ia Comisiei Uniunii Europene nr. 97/489/EC din _
U/.1997, privind tranzactiile cu instrumentele monetare electronice, si in particular relatiile "Urc
emintentii si titularii cartelelor [1997] O.J. L208/52.
aceasta definitie a fost criticata ca fiind prea restrinsa, deoarece include doar partea vizibila a
platilor electronice (adica relatiile intre emitentii si titularii instrumentelor electronice de plata) si
uita de partea invizibila (adica relatiile interbancare). S-a afirmat ca concluzie ca trasatura
distinctiva a platilor electronice este efectuarea lor pe suport electronic (si nu pe suport hirtie)3'0.
Se poate conchide deci ca din punct de vedere tehnic si regulatoriu, distinctia intre partea vizibila
si cea invizibila a platilor electronice, este sinonima cu distinctia intre platile electronice „cu
amanuntul" si „cu ridicata".
Platile prin cartelele bancare
Istoric
Este complicat de stabilit cu certitudine momentul aparitiei cartelelor bancare, in unele izvoare
se arata ca debutul utilizarii cartilor bancare este marcat de introducerea in anul 1920 in S.U.A. a
cartilor imprimate pe placute rectangulare din plastic, oferite de comercianti unei clientele
selectionate3" .
Altii afirma ca meritul inventarii acestora apartine lui John S. Biggins, specialist in creditarea de

190
consum al Bancii Nationale Flitboush din Brooklin (New York): in 1946 Biggins a implementat
planul de credit „Plateste in credit", ce se baza pe emiterea catre clientii bancii a cecurilor de
mica valoare pentru achitarea cumparaturilor, cecurile respective fiind primite de comercianti (in
baza intelegerii cu banca) pentru a fi apoi incasate - banca in operatiunea evocata platea valoarea
cecului din contul sau, si in acelasi timp debita contul clientului cu suma cecului.
Al treilea grup de autori arata ca primii carora le-a venit ideea au fost Alfred Bloomingail,
Francis McNamara si Ralf Snider, care in 1949 au inceput emiterea cartelelor din plastic cu
imprimarea in relief primilor detinatori - functionarii din Empire State Building, unde
Bloomingail si McNamara aveau si ei oficiul noii companii. Se afirma ca vestita taxa a creditului
cartelelor de credit - 7 % - a aparut in restaurantul unde acesti trei prieteni au intrebat
proprietarul restaurantului, cit acesta e gata sa plateasca pentru noii clienti, pe care altfel nu i-ar
avea niciodata392. in 1950 Bloomingail a parasit intreprinderea creata, pentru a fonda afacerea sa
cu cartelele in California- unde a constituit sistemul „Dine and Sign". in acelasi an cei trei
prieteni decid pina la urma sa se consolideze intr-o afacere unica, creind o companie care va fi
prima ce acorda servicii de carte bancara, si care continuia pina in prezent sa presteze aceste
servicii: „Dinner's Club". Primii ani de activitate au fost linistiti, pina pe piata au aparut primii
concurenti: in 1958 a fost creat sistemul Carte Blanche (ce initial era cartela privata a sistemului
hotelier Hilton), iar la 1 octombrie 1958 a fost emisa prima cartela American Express (corporatie
care numai peste un an avea 32 000 de reprezentante si peste 475 000 de detinatori de
cartele). Aceste evenimente au constituit inceptul patrunderii capitalului marilor banci americane
in acest domeniul: la sfirsitul anilor '50 Bank of America incepe emiterea asa-zisei „Bank-
Americard" (care in 1970, la insistenta altor banci comerciale, ce pe parcurs au procurat cota de
participare in acest sistem, a fost scoasa de sub controlul Bank of America si trasmisa unei
companii create special in acest scop - National Bank-Americard Inc. (NBI)). in paralel, ca
raspuns la initiativa Bank of America de acordare a dreptului de deservire a Bank-Americard
catre alte banci comerciale, un grup de banci-concurente ale Bank of America au creat in 1966
asociatia lor - Inter-bank Cird Association (ICA), care a cumparat drepturile asupra cartelei
„Master Charge". Evolutia ulterioara a pietei americane a cartelelor bancare a mers pe directia
accesarii de catre acesti doi mari concurenti - NBI si ICA - a unor noi banci-participante. in 1976
Bank-Americard si-a schimbat denumirea in vestita „VISA", iar in 1980 ICA (care colabora deja
cu sistemul european „Eurocard") si-a modificat denumirea cartelei sale din „Master Charge" in
„Mastercard".
Astfel, initial destinatia cartelelor bancare se rezuma la facilitarea achitarii marfurilor si
serviciilor, procurate de detinatori de la comerciantii afiliati bancii emitente. Aceasta operatiune
era asigurata prin dotarea comerciantilor, care s-au afiliat la sistemul de plata printr-o cartela
anumita, cu echipament special necesar verificarii soldului cartelei primite spre plata (prin asa-
numita procedura a autorizarii393) la punctul de vinzare a comerciantului (engl. point of sale -
POS). Initial acest echipament functiona pe principii mecanice (fiind din aceasta cauza botezat
„fier de calcat" - cartela bancara era asezata pe aparat, iar deasupra ei se plasau intr-o anumita
pozitie trei exemplare ale facturii ce continea toata informatia despre plata datorata (timpul
cumparaturii, denumirea comerciantului, descrierea marfii si valoarea ei etc), dupa care
comerciantul printr-o miscare gen „du-te-vino" care sugera utilizarea fierului de calcat, imprima
in mod mecanic pe facturi mentiunile in relief de pe cartela, referitoare la numele detinatorului,
valabilitatea si numarul cartelei etc). Actualmente acest echipament este complet automat si
functioneaza pe baza unor tehnologii avansate.
' r;
insa domeniull de utilizare a cartelelor s-a extins o data cu introducerea de catre bancile emitente
a aparatelor bancare (numite si automate de banca, sau bancomate) — dispozitive automatizate,
destinate prestarii unor servicii suplimentare detinatorilor de cartele. Prima forma de bancomate
au fost distribuitoarele automate de bancnote (engl. cash dis-penser), care ofereau detinatorilor
posibilitatea obtinerii banilor lichizi de pe contul lor de cartela, deschis in banca emitenta. O data
cu perfectionarea sistemului de deservire a detinatorilor de cartele, bancile emitente au lansat pe

191
piata si a doua varietate a bancomatelor - ghiseele bancare automate (engl. Automated Teller
Mashine - ATM), care, pe linga posibilitatea de eliberare a banilor in numerar, permite
detinatorilor de cartele sa verifice soldul contului, sa depuna bani pe cont, sa faca viramente
bancare, sa comande un carnet de cecuri etc.
Piata actuala a serviciilor de carte bancara este enorma - numai sistemul VISA International in
anul 1998 numara peste 21 000 institutii financiare-membre, ce deservesc peste 800 mln de
cartele VISA in circa 300 de state si teritorii. Volumul tranzactiilor efectuate in 1998 cu aceste
cartele a constituit 1,4 trilioane de USD394.
Reglementarea juridica
Desi platile prin cartele bancare, dupa cum a fost indicat mai sus, au o istorie vasta, iar volumul
tranzactiilor cu cartele determina rolul exceptional al industriei cartelelor in operatiunile bancilor
din toata lumea, reglementarea juridica a decontarilor prin cartele se contine doar in legislatiile
bancare ale fiecarei tari in parte. Unica forma de unificare a regimului juridic al decontarilor prin
cartele este uniformizarea normelor respective, in cadrul unor formatiuni regionale, curii ar fi
Uniunea Europeana195. Aceasta stare de lucruri se explica probabil prin faptul ca regulile de
efectuare a decontarilor cu cartelele bancare, de la originea acestora si pina in prezent, sint
stabilite de societatile comerciale care detin drepturile asupra cartelelor respective (ex. Visa
International, American Express Ltd., etc.). Datorita faptului ca mecanismele de decontare astfel
gestionate sint uniforme pentru bancile din oricare stat al lumii, care adera la unul sau alt sistem
de decontari prin cartela, aceasta uniformitate, care nu este afectata serios de impactul
reglementarilor eterogene ale legislatiilor internationale in materie, nu a determinat pina in
prezent necesitatea elaborarii unor instrumente internationale de drept uniform in domeniull
platilor cu cartele bancare. Situatia este putin diferita in cazul reglementarii decontarilor
electronice prin Internet - datorita faptului ca serviciile de plata prin Internet sint oferite de o
multime de societati, nu toate din ele oferind consumatorilor un nivel suficient de securitate
contra riscurilor aferente platilor prin Internet, in acest domeniul eforturile de unificare a
regimului juridic al platilor respective, intreprinse de comunitatea bancara internationala, sint
mult mai hotarite - pentru detalii vezi compartimentul „Platile in cadrul Internet", infra.
in rindurile ce urmeaza vor fi analizate principiile generale ale decontarilor prin cartele. Regimul
juridic al decontarilor prin cartele bancare, pe teritoriul Republicii Moldova, este expus in
compartimentul „Cartelele bancare" din capitolul 5.8. „Reglementarea juridica a decontarilor
fara numerar in Republica Moldova", infra.
Cartelele bancare
Definitie
.
'
Definitia legala a cartelei bancare este data in mod diferit de legislatiile interne ale fiecarui stat in
parte. Analiza comparata a acestor legislatii permite evidentierea unor tehnici comune de definire
a cartelelor. Astfel, exista urmatoarele modalitati de definire a cartelelor bancare:
a criteriul functional. Conform acestui criteriu, cartela este definita reiesind din serviciile care le
ofera detinatorului acesteia. Criteriul mentionat este utilizat, spre exemplu, de legislatorul
francez, care defineste cartela bancara drept orice cartela emisa de o institutie de credit, care
permite titularului fie sa retraga sau sa transfere fonduri (asa-numita carte de plata), fie numai sa
retraga fonduri (carte de retragere)396; b. criteriul tehnologic. Legislatiile bancare care au aderat
la acest criteriu definesc cartelele bancare pornind de la particularitatile tehnologice ale
constructiei acestora. Un exemplu al unei asemenea definitii il ofera legislatia Moldovei, care
stabileste ca cartela bancara este „suport de informatie standardizat, protejat si individualizat,
utilizat de detinator in modul prevazut in obligatiile reciproce cu emitentul cirdului si acceptat de
comerciant in calitate de instrument de plata la procurarea de marfuri, consumul de servicii,
obtinerea de numerar si altor servicii de ghiseu"397.
Elemente necesare
Dupa cum s-a mentionat mai sus, cartela bancara este susceptibila de mai multe definitii:

192
a. ca suport de informatie standartizat;
b. ca instrument bancar ce asigura titularului lui anumite servicii;
c. ca modalitate de plata.
in fine, este evident ca aceste trei perspective de analiza a cartelelor bancare, se refera la acelasi
instrument, evidentiind doar unele caracteristici ale lui. Cartela bancara este un purtator de
informatie, care permite titularului lui declansarea unui mecanism de plata particularizat atit din
punct de vedere al tehnologiei platii, cit si din punct de vedere al derularii acesteia. Dar insasi
cartela este doar „cheia" spre acest mecanism. Evident, ca si orice cheie, cartela este o opera a
tehnologiei moderne, elaborata tinind cont de necesitatile particulare prezentate fata de ea:
durabilitate, nivel inalt de siguranta a utilizarii si de protectie contra falsificarii, in mod obisnuit,
cartela bancara este confectionata din plastic, si contine anumite elemente, precum indicat in
figura 20 pe pag. 782).
n?
Elementele cartelelor, amplasarea lor pe cartela (design-ul cartelei), ba chiar si culoarea cartelei
(in cazul de mai sus coloratia albastra a cartelei semnifica tipul ei - cartela de debit de tip VISA),
sint stabilite de societatea care gestioneaza sistemul de plati prin cartela. Aceste elemente sint:
a. denumirea bancii-emitente. Societatile care gestioneaza sistemul de plati prin cartela au
rezervat acest spatiu in partea de sus a cartelei pentru a pune in evidenta societatea bancara care a
emis cartela, si deci care este responsabila fata de beneficiarii platilor cu cartela respectiva,
pentru platile mentionate;
b. tipul cartelei. Indicarea expresa a denumirii cartelei este necesara pentru a preeintimpina
comerciantii asupra regimului juridic al cartelei, in functie de schema de plata aplicabila lor.
Aceasta se face deoarece nu toti comerciantii, in exemplul de mai sus, pot sti ca cartela VISA de
culoare albastra este doar o cartela de debit;
c. numarul cartelei, valabilitatea ei si numele titularului. Toate aceste inscriptii se fac in relief,
deoarece doar aceste trei informatii sint relevante pentru banca emitenta pentru a identifica
detinatorul care imputerniceste, prin semnarea facturii comerciantului, transferul in favoarea
celui din urma a valorii facturii, de pe contul titularului la banca emitenta. Imprimarea pe factura
a informatiilor respective se face prin aplicarea fizica a cartelei pe suprafata facturii;
d. holograma protectoare. Ea este plasata pe cartela pentru a preveni contrafacerea ei, sau
falsificarea informatiilor imprimate in relief pe cartela;
e. banda magnetica. Ea este amplasata pe partea din spate a cartelei, si se utilizeaza de
bancomate si terminalele de la punctele de vinzare ale comerciantilor afiliati, pentru ridicarea
banilor in numerar sau confirmarea actiunilor efectuate de titularul cartelei (in primul rind,
verificarea corectitudinii codului personal de identificare [PIN] cules de titular). Banda
magnetica contine 4 trase, fiecare continind informatii diferite;
f. semnatura titularului cartelei. Ea se aplica pentru confruntarea, in caz de necesitate, cu
semnatura de pe factura emisa de comerciantul afiliat si care este semnata de titularul cartelei, cu
care se achita pretul marfurilor livrate sau serviciilor prestate de comerciantul afiliat.
Clasificare
Cartelele bancare constituie o categorie generica, ce include mai multe varietati. Astfel,
cartelele se deosebesc nu numai dupa banca ce le emite, ci si dupa tehnica de
functionare, dupa particularitatile tehnologice de fabricare etc. Totodata, pentru
intelegerea corecta a reglementarilor bancare in materia decontarilor cu cartele este
important de a cunoaste tipurile de cartele, la care se refera reglementarile mentionate:
cunoasterea varietatilor de cartele uneori este utila pentru integerea particularitatilor
regimurilor juridice distincte stabilite pentru diferite tipuri de cartele.
Cartelele bancare se clasifica conform urmatoarelor criterii:
1. clasificarea dupa modalitatea de inregistrare a informatiei pe cartela
in primul rind, este necesar de mentionat ca informatia pe cartela se inregistreaza
pentru individualizarea ei, adica mentiunea pe cartela a informatiei referitoare la
detinatorul cartelei, valabilitatea ei, tipul cartelei etc. Informatia respectiva poate fi

193
inregistrata in trei modalitati:
- inregistrarea grafica. inregistrarea grafica este imprimarea (de obicei, in culori) a
unor date pe cartela. Toata informatia, care nu urineaza a fi reprodusa pe factura (engl.
slip) eliberata de catre comerciant detinatorului cartelei (1), si care totodata nu se
contine pe fisia magnetica din partea din spate a cartelei (2), este imprimata grafic. Ca
exemplu al informatiilor care sint imprimate grafic sint logotipul bancii emitente,
holograma si denumirea de firma a tipului cartelei in cauza (ex. VISA, Mastercard, etc);
- inregistrarea fizica. Aceasta este aplicarea pe corpul de plastic al cartelei a unor inscriptii in
relief (sau embosarea), care prin aplicarea cu apasare a cartelei pe formularul facturii se reproduc
pe factura. La informatiile inregistrate in relief se refera numarul cartelei, valabilitatea acesteia,
numele sau denumirea detinatorului cartelei;
- inregistrarea electronica. inregistrarea electronica se utilizeaza in cazul informatiilor care se
schimba in procesul utilizarii cartelei (date variabile). in functie de tehnologia aplicata la
inregistrarea electronica, aceasta poate fi de mai multe feluri:
1. inregistrarea magnetica. inregistrarea respectiva se face pe banda magnetica, situata pe partea
din spate a cartelei. Descoperirea la sfirsitul anilor '60 a distribuitoarelor automate de bancnote a
fost o revolutie in sistemul de plati cu cartele: pentru ca detinatorii acestor cartelele deja emise sa
se poata folosi de automatele nou-aparute, pe cartele a inceput sa fie incleiata o banda magnetica.
in S.U. A, spre exemplu, primul bancomat care functiona pe baza de cartele cu banda magnetica
a fost prezentat in 1969 de compania „Docutel". Actualmente pe banda magnetica se
inregistreaza in forma codata numarul cartelei, valabilitatea acesteia si numarul personal de
identificare (PIN) al detinatorului ei, alte informatii;
ii. inregistrarea prin cod cu bare. Aceasta modalitate de inregistrare este proprie cartelelor in
genere, si nu este intilnita in cartelele bancare, deoarece nu ofera gradul necesar de protectie
contra falsificarilor;
iii. inregistrarea lazer. Cartelele bancare cu informatie inregistrata printr-o asemenea tehnologie
se mai numesc cartele optice. Totusi industria cartelelor optice, din cauza costurilor ridicate pe
care le implica fabricarea cartelelor, inca nu si-a gasit aplicare in domeniull bancar;
iv. inregistrarea pe microprocesor. Cartelele bancare cu informatia care se contine pe
microprocesor se mai numesc cartele smartm sau cartele cu memorie. Cartelele cu microprocesor
au fost brevetate in 1974 de catre ziaristul Rolan Moreno. Avantajul cartelelor cu microprocesor
este faptul ca aceste cartele permit mentinerea si manipularea informatiei inregistrate, care este
stocata pe microprocesor, actionarea caruia se caracterizeaza print-un anumit nivel de autonomie.
Totusi, in pofida acestor avantaje, cartelele cu microprocesor nu sint prea raspindite in industria
platilor cu cartele, din cauza costurilor ridicate de productie si gestiune a acestora.
.' -,.-. ,„(
2. clasificarea dupa schema de plata
'' In functie de acest criteriu, cartelele se clasifica in: a. cartele de
debit. Aceste cartele functioneaza doar in baza provizionului detinatorului, la banca emitenta. Cu
alte cuvinte, cartelele de debit permit doar gestiunea la distanta a mijloacelor detinatorului,
pastrate pe contul deschis in banca emitenta. Aceasta explica formalitatile minime de eliberare a
cartelelor de debit.
La rindul lor, dupa modalitatea de debitare a contului, cartelele de debit pot fi de doua feluri:
i. cartelele de retragere de fonduri. Acestea permit doar retragerea de numerar, de la automatele
bancare. Ca exemplu poate servi cartela „Carte Lion 7 sur 7"; ii. cartelele de plata. Acestea, in
afara de retragerea de fonduri, permit declansarea unui mecanism care consta in debitarea
contului titularului cartelei, si creditarea contului comerciantului in favoarea caruia s-a facut
plata. Altfel vorbind, cartelele de plata permit efectuarea de catre titularul cartelei a viramentelor
in favoarea comerciantului.
b. cartelele de credit. in cazul lor, banca acorda titularului cartelei o linie de credit cu o limita
lunara, care poate fi utilizata de detinatorul cartelei chiar daca acesta nu are mijloace pe contul
sau la banca emitenta. Totusi creditul pe care si-1 asuma titularul cartelei prin efectuarea platilor

194
cu cartela de credit urmeaza a fi rambursat bancii cu dobinda stabilita in contractul de carte
bancara semnat cu banca emitenta. Iata de ce emiterea cartelelor de credit este conditionata de
satisfacerea unor conditii inaintate de banca emitenta, si dupa aprobarea cererii respective a
clientului bancii care cere emiterea pentru el a cartelei de credit.
c. cartelele de garantie (engl. cheque guarantee cird). Functia de baza a cartelelor in cauza este
garantarea platilor facute de titular in favoarea tertilor. Astfel, banca emitenta la emiterea cartelei
isi asuma rolul de garant al cecurilor emise de titularul cartelei, in masura in care valoarea
cecurilor emise nu depaseste limita garantiei prevazute in acordul de emitere a cartelei de
garantie. Este necesar de mentionat ca cartelele de garantie nu servesc la efectuarea platii, si nici
nu incorporeaza nici o valoare, ci doar asigura beneficiarul platii de solvabilitatea platitorului. Ca
exemplu al cartelelor de garantie pot servi cartelele EUROCHEQUE.
d. cartelele multifunctionale. Acestea combina functiile tuturor cartelelor mentionate in punctele
a-c de mai sus. Spre exemplu, American Express Gold Cird deschide titularului lui nu numai
accesul la linia de credit de pina la 2000 de dolari SUA pe saptamina, si posibilitatea extragerii a
pina la 12 000 franci francezi pe saptamina, servicii de rezervare a biletelor la avion si a
numerelor la hotel, asigurare medicala pina la un plafon valoric prestabilit, garantia cecurilor
emise etc.
Unii autori arata ca tipologia sus-mentionata a cartelelor este ierarhizata in patru nivele,
astfel incit cartelele de nivelul urmator includ si serviciile oferite de cartelele de nivelul
precedent. Aceste nivele sint:
Nivelul 1: cartelele de retragere.
Nivelul 2: cartelele care permit plata catre comerciantii afiliati bancii emitente, in limitele
tarii unde se afla aceasta banca.
Nivelul 3: similar nivelului 2, dar si in afara limitelor tarii bancii emitente.
Nivelul 4: cartile bancare de prestigiu, la care se ofera si servicii suplimentare (cum ar
fi servicii de asigurare si de asistenta)399.
La rindul nostru, consideram ca se are in vedere de fapt urmatoarea clasificare a
cartelelor bancare:
3. clasificarea dupa categoria titularilor
in practica bancara internationala aceasta este unica clasificare oficial recunoscuta a
cartelelor-emitentii fiecarei denumiri comerciale fac referinta la varietatile cartelelor in
functie de categoria titularilor pentru care aceste cartele sint elaborate, drept produse
oferite (engl.products). Asadar, in functie de acest criteriu deosebim:
i. cartelele obisnuite. Acestea se limiteaza doar la functiunile unei simple cartele de
credit.
ii. cartelele ,,de argint" (engl. silver cird). Acestea se mai numesc uneori cartele
„corporative" sau „de afaceri" (engl. business cird). Spre deosebire de cartelele
obisnuite, cartelele de argint se emit in favoarea nu unor persoane particulare, ci unor
societati comerciale - fiind deci utilizabile de catre angajatii acestei societati, pentru
acoperirea cheltuielilor de serviciu.
iii. cartelele „ de aur " (engl. gold cird). Cartelele de aur sint rezervate pentru clientii
mai importanti ai bancii, si se elibereaza doar persoanelor care au constituit un anumit
depozit, in mod obisnuit de o suma importanta. Ca exemplu al cartelelor de aur pot servi
VISA VIP, American Express Gold Cird, Gold Mastercard etc. Cartelele de aur ofera
titularilor acestora un sir de servicii suplimentare, cum ar fi: asigurarea gratuita contra
accidente, pina la valoarea de 150 000 dolari S.U.A.; deservire informationala si de
consultanta in diferite probleme; credit nelimitat; servicii hoteliere si de voiaj simplificate
(fara controlul solvabilitatii); etc.
Mecanismul de decontari cu utilizarea cartelelor bancare
Participantii
, . ;
Este necesar de mentionat ca titlul prezentului capitol nu este intimplator: cartelele bancare sint

195
doar un instrument in cadrul unui mecanism complex de decontare. Cu alte cuvinte, pentru
scopurile dreptului bancar este mult mai important de a intelege mecanismul de efectuare a
platilor in care cartela bancara este doar o utilitate tehnologica care face posibil acest mecanism.
insa inainte de a trece la examinarea mecanismului de efectuare a platilor cu cartelele bancare
este necesar de a enumera partile la relatia de plata prin cartela bancara. Acestea sint
urmatoarele:
1. societatea comerciala care gestioneaza sistemul de decontari prin cartela bancara
Aceasta este proprietarul denumirii comerciale a cartelei, compania care creeaza si mentine
prestigiul cartelei de o anumita denumire (ex. VISA, American Express, Dinner's Club, Cirrus/
Maestro, etc). La origine, proprietari ale unor „nume" pe piata cartelelor bancare erau chiar
bancile, care au si creat aceasta forma de decontari. Evolutia mecanismelor de plata prin cartele
si a reglementarilor respective a condus insa la transferul functiilor de administrare a sistemelor
create de plati cu cartele, catre societati comerciale constituite special cu acest scop (ex.,
transferul in 1966 a drepturilor respective asupra cartelei „Mastercard" (pe atunci
„Mastercharge" - n.n.) de la Bank of America la Interbank Cird Association - pentru detalii, vezi
compartimentul „Istoric", supra).
; :,(;
Rolul acestui participant la decontarile prin cartele bancare este foarte important: societatile ce
gestioneaza sistemul de plati prin cartela indeplinesc urmatoarele functii:
- licentierea activitatilor de emitere si punere in circulatie a cartelelor de un anumit tip. Aceasta
se face in baza semnarii acordului respectiv intre societatea gestionara a sistemului de plati si
banca comerciala selectata ca emitenta a cartelelor in cauza, intr-o anumita tara;
- stabilirea regulilor de efectuare a decontarilor cu cartelele respective. Acestea, la rindul lor, pot
fi clasificate in mai multe grupe:
a. normele referitoare la decontarile la nivel banca emitenta - detinator al cartelei (deservirea
ordinelor de plata ale detinatorului, tinerea evidentei respective si informarea periodica a
detinatorului privind soldul contului sau) (1); si
b. normele referitoare la decontarile la nivel banca-banca (fie banca emitenta cu banca
comerciantului, fie banca emitenta cu compania de procesare (clearing) sau cu oricare alta
societate responsabila pentru efectuarea compensatiei intre bancile implicate in mecanismul de
plata cu cartela) (2);
- stabilirea altor proceduri, cum ar fi procedurile de autorizare (stabilire a solvabilitatii
detinatorului platii).
2. banca-emitent
Aceasta este banca ce „organizeaza" sistemul de plata prin cartela emisa, sau, cu alte
cuvinte, asigura functionabilitatea unei retele interdependente de banci si alte institutii
nebancare implicate in deservirea platilor in baza cartelelor emise de emitent. in
terminologia curenta bancara acest participant la relatia de plata a cartelei bancare se
mai numeste issuing bank.
Functiile bancii emitente se reduc la:
u o ;
a. emiterea cartelei, ce include:
- examinarea si aprobarea cererii de eliberare a cartelei;
- semnarea contractului cu clientul, cererea caruia a fost aprobata (detinatorul cartelei);
- producerea si personalizarea cartelei, remiterea ei detiinatorului.
b. deschiderea si gestiunea unui cont bancar, deschis detinatorului cartelei. Pe acest cont vor fi
reflectate platile facute de detinator, iar soldul contului va fi transmis periodic detinatorului
contului. Contul in cauza este diferit ca varietate, in functie de tipul cartelei emise: in cazul
cartelei de credit detinatorului i se va deschide un cont in care va fi reflectata marimea creditului
acordat lui, si starea rambursarii acestuia; pe cind in cazul cartelei de debit pe contul deschis la
banca detinatorului cartelei se vor pastra mijloacele de pe contul carora banca emitenta va
rambursa bancile comerciantilor care au prezentat cecurile atestind plata de catre detinatorul

196
cartelei a marfurilor livrate sau serviciilor prestate de comerciantii in cauza. Din aceasta
deosebire dintre destinatia si natura mijloacelor aflate pe conturile deschise in cazul emiterii
cartelei de credit, pe de o parte, si cartelei de debit, pe de alta parte, rezida deosebirea dintre
statutul juridic al acestor conturi - daca contul de credit (la cartela de credit) se deschide de catre
banca emitenta la momentul emiterii cartelei (fiind, de fapt, o formalitatea necesara pentru
tinerea evidentei operatiunilor pe cont), atunci contul de debit nu numai ca se
deschide de beneficiar inainte de emiterea cartelei, ci emiterea se efectueaza, de fapt, doar cu
conditia deschiderii contului si depozitarii de catre viitorul detinator al cartelei a fondurilor
necesare pentru achitarea cu viitorii comercianti care ii vor accepta plata cu cartela. Asadar, daca
contul de credit este o procedura de evidenta efectuata de banca, contul de debit este o premisa
necesara si o conditie pentru emiterea cartelei de debit.
3. banca comerciantului
Aceasta este banca care, in baza acordului cu banca emitenta, intermediaza platile avansate
comerciantului in baza cecurilor (engl. slip) ce atesta primirea platii prin cartela bancara de la
detinatorul cartelei. in doctrina se intilneste si sub termenul de bank-acquirer.
4. comerciantul
Comerciantul este vinzatorul de marfuri sau prestatorul de servicii care accepta in calitate de
plata cartela bancara prezentata de detinator, si prin intermediul procedurii tehnice asigurate prin
mijloacele puse la dispozitie de banca-emitent sau banca comerciantului, declansaza mecanismul
ce ii asigura recuperarea valorii marfurilor livrate sau serviciilor prestate detinatorului cartelei,
de la banca sa.
5. detinatorul cartelei
Aceasta este persoana fizica sau juridica, care in baza acordului semnat cu banca sa primeste
cartela bancara.
in afara de acesti participanti nemijlociti la mecanismul de decontare prin intermediul cartelelor
bancare, mai exista si subiecti care contribuie la realizarea acestor plati. La categoria respectiva
se atribuie:
6. banca centrala a statului de resedinta a bancii emitente
Participarea ei la sistemul de decontare prin plati se manifesta in mai multe aspecte:
a. supravegherea prudentiali asupra activitatii bancilor comerciale, inclusiv referitor la efectuarea
de catre acestea a decontarilor prin intermediul cartelelor bancare. Scopul final al acestei
activitati este satisfacerea interesului public de asigurare a stabilitatii sistemului financiar-bancar
si mentinerea cursului monedei nationale si a balantei de plati;
b. acordarea serviciilor de compensatiune bancilor implicate in decontarile prin intermediul
cartelelor bancare, via centrul de decontari (sau orice alta structura care asigura servicii de
clearing bancilor comerciale);
c. elaborarea si promovarea politicilor publice de incurajare si sustinere a dezvoltarii unui (unor)
sistem(e) eficient(e) si viabil(e) de decontari prin cartele bancare. Functiile a) si c) sint realizate
de banca centrala in numele statului, pe cint functia b) este realizata de ea in calitatea sa de banca
a bancilor. '
7. companiile de procesare (centrele de clearing)
Acesteia sint niste intermediari, care acorda bancilor implicate in mecanismul de decontare prin
intermediul cartelelor bancare serciicii in acest domeniul (ex. asigurarea compensatiunii intre
banci, mentinerea evidentei operatiunilor acestora in ceea ce priveste cartelele bancare emise,
asigurarea unei mecanism eficient de autentificare a
platilor care sa permita excluderea riscurilor efectuarii platilor de catre detinatorii insolvabili
etc.)- Logica existentei unei asemenea verigi intermediare intre participantii la plata prin cartela
bancara - banca emitenta, pe de o parte, si banca comerciantului, pe de alta parte - rezulta din
convenienta serviciilor prestate de asemenea intermediari: acestia permit bancilor participante in
mod nemijlocit, sa se „elibereze" de povara mentinerii in cadrul bancii a unei structuri cu
personal care sa se ocupe cu gestiunea sistemului de plati cu cartele, prin delegarea functiilor
aferente (asigurarea clearingului interbancar, vehicularea documentatiei de plata, mentinerea

197
evidentei operatiunilor pe contul detinatorilor de cartele si informarea lor periodica despre soldul
restant etc.) catre intermediarii in cauza. Pe de alta parte, existenta lor uneori poate fi chiar
necesara, tinind cont de posibilitatea situatiilor in care intre banca emitenta (care urmeaza sa
onoreze obligatia de plata asumata de detinatorul cartelei) si banca comerciantului (care urmeaza
sa execute mandatul comerciantului de creditare a contului sau cu valoarea marfurilor livrate sau
serviciilor prestate detinatorului cartelei) nu exista relatii de corespondent.
Derularea
Uneori functiile de clearing (insa numai acestea) si le asuma bancile centrale din statul
de resedinta a bancilor participante la mecanismul de plata prin cartele bancare (vezi
supra).
Mecanismul de plata prin cartela bancara decurge in urmatoarele etape:
1. incheierea acordurilor de deservire a cartelelor bancare, intre societatea care gestioneaza
sistemul de plati prin cartelele respective, pe de o parte, si bancile implicate in mecanismul de
decontari cu utilizarea acestor cartele: banca platitorului (banca emitenta), pe de o parte, si banca
comerciantului, pe de alta parte. incheierea unor asemenea acorduri formeaza „infrastructura"
legala ce asigura existenta si functionarea sistemului de plati cu cartele.
2. Emiterea cartelelor de catre bancile emitente.
?.;'-; «ii-; Acest proces decurge in doua etape tehnice:
a. emiterea cartelelor in alb (procesul tehnologic de fabricare a cartelelor bancare);
b. individualizarea cartelelor, adica imprimarea pe cartela a informatiei ce individualizeaza
detinatorul acesteia, validitatea si numarul unic de identificare.
Emiterea cartelelor de plata are anumite particularitati:
a. ea este legata de fabricarea fizica a cartelei. Procesul tehnologic de fabricare a
cartelei este si el reglementat de anumite norme, sau standarde definite de fiecare
emitent in parte. Definirea standardelor este explicabila prin faptul ca fabricarea cartelelor
constituie prerogativa oricarei banci comerciale, care a primit de la societatea comerciala
ce detine drepturile asupra tehnologiei si numelui de firma a cartelei in cauza, dreptul
de a fabrica cartela respectiva.
La rindul sau, fabricarea cartelelor de catre alte banci comerciale decit cea care
organizeaza sistemul international de achitare a cartelei de o anumita denumire se
caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
a. cartelele se fabrica de catre bancile comerciale, in numele si pe raspunderea lor. Astfel,
fiecare cartela va purta logotipul bancii emitente, care a eliberat clientului sau cartela bancara;
b. cartelele se emit individualizate, adica cu imprimarea in reliefa numarului si informatiei
despre detinator. Aceasta ar fi imposibil sau prea anevoios si costisitor in eventualitatea in care
monopolul emiterii cartelelor ar fi apartinut societatii comerciale care gestioneaza sistemul
international de plati prin cartela respectiva.
Iata de ce fiecare banca care primeste de la societatea mentionata, in baza acordului incheiat cu
ea, dreptul de emitere catre clientii sai i cartelelor bancare de o anumita firma, va respecta cu
rigurozitate standardele elaborate de societatea gestionara a sistemului de plati cu cartela.
Menirea acestor standarde este de a stabili conditii uniforme privind fabricarea, nivelul
tehnologic, si chiar design-ul cartelelor. Standardele mentionate pot fi clasificate in doua
categorii:
a. standardele stabilite de societatea ce gestioneaza sistemul de plati prin cartela, ex. cele stabilite
de VISA International400. Asemenea standarte se mai numesc corporative.
b. standardele stabilite de organisme internationale de standartizare, spre exemplu de
Organizarea Internationala de Standartizare4"1. Acestea sint standardele universale. O trasatura
specifica a mecanismului de plata prin cartelele bancare este ca procesul tehnic de emitere a
cartelei (etapele a. si b. de mai sus) este combinat cu procesul juridic de asumare a unor drepturi
si obligatii reciproce de catre banca emitenta (pe de o parte) si noul detinator al cartelei (pe de
alta parte), in baza unui acord semnat intre aceste parti. O trasatura importanta a acestui proces
juridic este garantia pe care o ofera banca emitenta in ceea ce priveste efectuarea platilor cu

198
cartele. Pentru detalii privind acordul respectiv vezi compartimentul „Contractul de carte
bancara", infra.
3. Prezentarea cartelei de catre detinator comerciantului cu scopul asigurarii tehnice a efectuarii
via acest instrument a platii pentru marfurile livrate sau serviciile prestate de catre comerciant
detinatorului. Dupa cum a fost mentionat mai sus, o conditie sine qua non pentru buna
functionabilitate a sistemului de plati cu cartele este reteaua cit mai vasta a comerciantilor care
accepta spre plata cartelele emise de banca emitenta. Pe de alta parte, numarul comerciantilor
care accepta aceste cartele va depinde in mare masura de numarul detinatorilor carora banca
emitenta mentionata le-a distribuit cartelele in cauza. Rezulta un cerc inchis, deci cu cit este mai
mare numarul detinatorilor, cu atit mai mare este numarul comerciantilor care acepta cartelele, si
invers.
°° Spre exemplu, vezi standardele corporatiei Visa International in acest domeniul (astfel precum
EMV Chip Cird Spccifications, Visa Intcgratcd Circuit Cird Spccifications (VIS) etc.), pe URL
bttp://www visa.com/iit/dnld/main.html.
Exista mai multe standarte aprobate de Organizatia Interntionala de Slandarlizarc (engl.
International Organization of Standartization - ISO), printre care merita sa fie mentionate
urmatoarele: IS07810 „Cartelele de identificare - caracteristicile fizice"; IS07811 „Cartelele de
identificare - metodele de inregistrare"; IS07812 „Cartelele de identificare - sistemul de
numerotare Si procedura de inregistrare a identificatelor emitentilor"; IS04909 „Cartelele
bancare - continutul traseului 3 al bandei magnetice"; etc. Pentru detalii vezi URL
http://www.iso.org
La aceasta etapa totul se presupune a merge struna, insa exista doua impedimente cu care se
poate confrunta comerciantul la primirea cartelei pentru plata: i) detinatorul poate sa incerce sa
efectueze o plata mai mare decit valoarea disponibila in baza cartelei; b) cartela poate sa fie
valorificata de catre o persoana care numai se pretinde detinator (fiind in realitate doar in posesia
cu buna (ex. cartela gasita) sau rea (ex. cartela furata) credinta). Iata de ce o trasatura importanta
a procesului de primire de catre comerciant a cartelelor spre plata este
4. Procedura autorizarii, adica a verificarii de catre comerciant a aptitudinii pretinsului detinator
de a efectua plata solicitata. in realitate, autorizarea este solicitarea de la banca comerciantului
(care, la rindul sau, este conectata cu banca emitenta) a raspunsului daca plata in valoare (x)
poate fi efectuata in baza cartelei cu numarul (y). Raspunsul primit va fi ori afirmativ, ori
negativ, insa in toate cazurile fiind respectata confidentialitatea secretului bancar - comunicarea
intre comerciant si banci nu contine nici o referinta asupra numelui detinatorului sau contului
sau.
5. Acceptarea (in eventualitatea rezultatului pozitiv al procedurii autorizarii) cartelei spre plata,
prin formarea, semnarea si eliberarea cecului (engl. slip) atestind predarea marfurilor contra
solicitarii platii. Cecul atestator se trimite de catre comerciant bancii sale.
6. Creditarea de catre banca comerciantului a contului comerciantului cu valoarea indicata in
cec, si solicitarea debitarii cu aceeasi valoare a contului detinatorului -solicitare trimisa prin
canale bancare bancii emitentului. in afara de prima garantie proprie mecanismului de plata prin
cartele bancare - garantia platii, oferita de banca emitenta, mai exista si a doua garantie - garantia
transferarii fondurilor solicitate, in conturile comerciantilor, de catre bancile acestora.
7. Creditarea de catre banca detinatorului cartelei a contului bancii comerciantului, si
8. Debitarea de catre banca emitenta a contului detinatorului si trimiterea extrasului de cont ce
atesta acest fapt, detinatorului cartelei.
in mod schematic, etapele mentionate ale procesului de decontari prin cartele bancare, sint
oglindite in figura 21 pe pag. 783).
Asigurarea contractuala a decontarilor cu cartele bancare
Etapele sus-mentionate ale mecanismului de decontare cu cartele bancare sint posibile daca
banca emitenta, in baza imputernicirilor acordate ei prin acordul semnat cu societatea gestionara
a sistemului de plati cu cartela respectiva, asigura functionabilitatea sistemului pe teritoriul sau,
incheind contractele ce stabilesc drepturile si obligatiile reciproce, cu:

199
a. detinatorul cartelei. Obiectul acestui contract va fi stabilirea regulilor de utilizare a cartelei
emise, drepturile si obligatiile partilor in acest sens. in literatura de specialitatea acest contract
este numit si contract de carte bancara;
b. banca comerciantului. Obiectul acestui contract va fi reglementarea procedurilor de autorizare
a platilor cu cartele, si de asigurare a rambursarii platilor avansate de banca comerciantului, din
contul detinatorului deschis la banca emitenta;
c. comerciantul. Obiectul acestui contract va fi stabilirea regulilor de acceptare a cartelelor
pentru plata si de efectuare a autorizarii platii, cit si crearea conditiilor (in mod obisnuit, de ordin
tehnic, cum ar fi dotarea cu echipament respectiv) necesare receptionarii cartelelor pentru plata si
efectuarii procedurilor mentionate mai sus. Respectiv, infrastructura contractuala a decontarilor
prin cartele este formata din cele trei contracte mentionate:
- .......
a. contractul de carte bancara;
b. acordurile bancii emitente, cu:
:;
- comerciantul, in vederea asigurarii primirii de catre acesta spre plata a cartelelor emise de
banca emitenta. in strinsa legatura cu acest acord se afla si acordul cu
- banca comerciantului, in vederea asigurarii achitarii catre comerciant a platilor pentru marfurile
livrate sau serviciile prestate detinatorului cartelei, probate prin cecurile semnate de acesta din
urma. Cu alte cuvinte, in situatia in care comerciantul nu este client al bancii emitente (situatie in
care banca emitenta este in acelasi timp si banca comerciantului), acordul cu banca
comerciantului se prezinta ca o masura necesara pentru a intermedia platile intre comerciant si
banca emitenta, aferente utilizarii de catre detinator a cartelei sale. Dupa cum am mentionat,
acordul cu comerciantul si acordul cu banca comerciantului sint doua aranjamente ce se afla intr-
o relatie de interdependenta unul fata de altul: fara acordul cu banca comerciantului, acordul cu
comerciantul va fi imposibil de executat din lispa unui mecanism de intermediere a platilor intre
banca emitenta si comerciant. Pe de alta parte, acordul cu banca comerciantui nu ar avea nici un
sens fara incheierea de catre banca emitenta a acordului cu comerciantul.
Contractul de cartela bancara
incheierea contractului de cartela bancara intre banca emitenta si clientii sai care manifesta
vointa de a beneficia de serviciile de cartela bancara este un proces fata de care se aplica
principiile de baza de formare a contractelor (bazate pe regulile generale ale acceptarii ofertei).
Totusi, specificul activitatilor bancare in genere, si a operatiunilor bancilor cu cartelele, in
particular, si-au pus amprenta asupra modalitatii de incheiere a contractelor de carte bancara.
Astfel, prima etapa a contractului este cererea clientului bancii, prin care acesta isi exprima
dorinta de a beneficia de serviciile de plata prin cartela, oferite de banca sa. Fiecare banca isi
stabileste de sine statator formularul cererii, in baza cerintelor legii402. Cererile pentru eliberarea
cartelelor bancare vor contine informatii diferite, in functie de tipul cartelei solicitate. Dat fiind
faptul ca in cazul cartelelor de debit solicitantul in prealabil va depozita suma pe contul de
cartela (banca emitenta avind astfel posibilitatea plafonarii valorii cartelei la nivelul depozitului
constituit), cererea pentru
eliberarea cartelei de debit va include doar informatia necesara pentru identificarea detinatorului.
Daca detinatorul cartelei deja are deschis in banca respectiva un cont, cererea va contine doar
numele solicitantului cartelei, si solicitarea de eliberare a cartelei de debit. Situatia este
completamente diferita in cazul cererii pentru eliberarea cartelei de credit - in acest caz cererea
va contine nu numai informatie despre solicitant (numele deplin, adresa), ci si date despre
activitatea lui de munca (locul de munca, stagiul permanent de munca), salariul (evolutia
acestuia in ultimii ani), existenta patrimoniului in proprietate (ex. a imobilelor), si alte date
personale pe care banca le considera relevante pentru a evalua credibilitatea solicitantului.
Explicatia solicitarii de catre banci a unor informatii mai detaliate, in cererea de eliberare a
cartelelor de credit, rezida in esenta serviciilor solicitate - cererea de eliberare a cartelei de credit
este in esenta o cerere de deschidere de credit, iar decizia de creditare este lasata la discretia

200
bancii (1), si este luata doar daca banca are incredere in capacitatea solicitantului de a rambursa
creditul (prin aceasta se manifesta elementul intuitupersonae al contractului de cartela bancara)
(2).
Urmatoare etapa este evaluarea cererii de catre banca emitenta. Si din nou, procesul de luare a
deciziei referitoare la emiterea cartelei difera in functie de tipul cartelei solicitate. in cazul
cartelelor de debit, decizia bancii este mai prompta si se bazeaza doar pe existenta provizionului
pe contul solicitantului, provizion care urmeaza a fi indreptat spre achitarea datoriilor pentru
platile prin cartela (1), si care urmeaza deci a fi depozitat pe un cont special (cont de cartela)
deschis solicitantului la semnarea cu banca emitenta a contractului de cartela bancara (2). Mai
mult decit atit, in unele cazuri decizia respectiva nici nu este luata, cererea de eliberare a cartelei
fiind unicul document solicitat de banca emitenta pentru eliberarea cartelei de debit (chiar fara
semnarea contractului), in eventualitatea existentei provizionului. O asemenea simplitate a
formalitatilor de acordare a cartelelor de debit rezida in securitatea mecanismului de plata prin
cartelele de debit — procedura de autorizare a platii ofera securitatea platii catre comercianti
numai in cazul in care soldul pe contul detinatorului cartelei este suficient pentru a achita plata
solicitata.
Altfel stau lucrurile in cazul evaluarii cererilor de eliberare a cartelelor de credit: la aprobarea
sau refuzarea acestora bancile se conduc de anumite criterii, care in mod obisnuit se refera la
marimea venitului mediu lunar sau anual, valoarea maxima agregata a datoriei, durata traiului in
localitatatea sau tara respectiva, detinerea cu titlu de proprietate a bunurilor imobile, frecventa
solicitarii creditelor la banca etc. De obicei, bancile stabilesc anumite cerinte minime pentru
aprobarea cererii (precum venitul lunar minim), iar standardele specifice difera de la banca la
banca. Totusi trebuie de mentionat ca legislatiile bancare ale unor tari prevad ca bancile nu pot
stabili standarde care creeaza discriminare intre clienti, din punct de vedere al nationalitatii,
rasei, sexului, starii sociale etc.
Totusi, independent de specificul standardelor si criteriilor permisive stabilite de banci, exista o
regula fundamentala ce determina acordarea creditului: experienta dovedeste ca totul se repeta, si
deci daca un client rambursa la timp creditele in trecut, exista
probabilitatea ca asemenea situatie va continua si in viitor. Cu alte cuvinte, standardele si
criteriile permisive au ca scop delimitarea solicitantilor „buni" de cei „rai", si, prin aceasta,
minimalizarea riscului nerambursarii creditului aferent eliberarii cartelei de credit. Aceasta
minimalizare se efectuieaza de banca prin „filtrarea" solicitantilor, in baza experientei bancii de
lucru cu clientii respectivi, cit si a informatiei furnizate de acesteia in cererile prezentate.
Evaluarea cererilor de eliberare a cartelelor de credit (si, in paralel, a solvabilitatii solicitantilor),
se efectuieazi de catre banci prin utilizarea a doua metode:
-f,
a. metoda avizelor de expert;
b. metoda de reiting;
; i,-i. Metoda avizelor de expert este una traditionala, in conformitate cu care fiecare cerere este
examinata de un angajat al departamentului de credit al bancii, sau de un specialist de creditare,
care in baza pregatirii sale profesionale incearca de a da o evaluare capacitatii clientului de a
rambursa pe viitor creditul solicitat. Scopul evaluarii este analiza nu numai a solvabilitatii
clientului, ci si a competentei evaluatorului: fiecare functionar al bancii care e imputernicit de a
examina si a-si expune opinia vis-i-vis de cererile de eliberare a cartelelor de credit are codul sau
personal cu care marcheaza cererile analizate. Astfel, banca in mod periodic poate sa confrunte
rezultatele evaluarii initiale cu comportamentul de fapt al detinatorului cartelei. Ca efect,
evaluarea solicitantului devine in acelasi timp si o evaluare a evaluatorului.
Totusi metoda avizelor de expert, in afara de avantajele sale incontestabile, cel mai important
fiind faptul ca se tine cont de factorul uman - fiecare solicitant este indreptatit pentru o
examinare separata si, in masura posibilitatilor, pertinenta, a cererii sale de catre un functionar al
bancii (deci se exclude aproximatia statistica - n.n.) isi are si dezavantajele ei: mentinerea unui
personal permanent responsabil de anailiza cererilor ridica nu numai costurile acestei metode,

201
dar si sporeste timpul necesar pentru evaluarea cererilor. Iata de ce majoritatea bancilor mari, cu
un volum important de operatiuni cu cartele, a aderat la o metoda alternativa de evaluare a
cererilor de eliberare a cartelelor de credit, si anume
Metoda rating-ului. Spre deosebire de metoda avizelor de expert, metoda rating-ului se bazeaza
doar pe manipularea statistica a informatiilor continute in cerere, or, mai corect, pe analiza
corespunderii clientului cerintelor minime ale bancii reiesind din „categoria" atribuita lui ca
rezultat al analizei statistice sus-mentionate. in multe legislatii bancare se cere ca tehnicile
bancare utilizate pentru evaluarea cererilor conform metodei rating-ului sa fie confirmate d.p.d.v.
empiric si argumentate d.p.d.v. statistic. Primul pas in metoda rating-ului este stabilirea criteriilor
pentru definirea cererilor ca „bune" sau, respectiv, „inacceptabile", spre ex. cererile bune sint
cele ce emana de la clientii datoria carora fata de banca nu a depasit nici o data 60 de zile de la
scadenta, si astfel de cazuri s-au intimplat nu mai des de doua ori pe an. O alta tehnica este
„evaluarea" anumitor caracteristici ale solicitantului (spre ex. existenta imobilului in proprietate
-10 puncte, venitul lunar mai mare de 2000 dolari SUA pe luna - 15 puncte [mai mic - 10 puncte]
etc.), pentru ca in final sa se stabileasca daca suma de puncte acumulata este mai mica
sau mai mare de minimumul necesar pentru aprobarea cererii. Cu alte cuvinte, metoda rating-ului
poate fi numita si una „obiectiva" , spre deosebire de cea a avizelor de expert, care este una
„subiectiva". Metoda rating-ului are si ea avantajele sale: a. se minimizeaza cheltuielile bancii,
legate de analiza si evaluarea cererilor (1), se aplica tehnici statistice de selectare a cererilor, in
baza unor parametri economici (2). Aprobarea cererii conduce la semnarea contractului. Dat
fiind ca contractul de cartela bancara se refera la acordarea de catre banca emitenta titularului
cartelei a unei linii de credit reinnoibil (revolving), banca ia decizia de incheiere a contractului la
discretia sa. In acelasi context, dat fiind ca orice contract de credit implica pentru banca anumite
riscuri, contractul de cartela bancara este, ca si oricare alt contract de credit, un contract
intuitupersonae. Continutul contractului determina obligatiile partilor in ceea ce priveste
utilizarea cartelei, efectuarea platilor prin cartela, cit si in cazul pierderii sau utilizarii
frauduloase a cartelei.
Contractul de cartela bancara este, ca si majoritatea contractelor semnate cu bancile comerciale,
un contract de adeziune, in care clientul are facilitatea sa adere la conditiile-model propuse de
banca, sau sa refuze semnarea contractului. Astfel, fata de acest contract se aplica principiile
generale referitoare la contractele de adeziune (in particular, norme specifice de aparare a
drepturilor consumatorului si referitoare la nulitatea contractelor). Totusi contractele de cartela
bancara se caracterizeaza prin anumite probleme juridice la care s-a atentionat in literatura de
specialitate. Aceste probleme sint:
a. Asigurarea transparentei contractuale Asigurarea transparentei mentionate include
urmatoarele:
- informarea prealabila a clientului bancii emitente privind termenele si conditiile de deservire a
cartelelor. Aceasta obligatie a bancii emitente este in strinsa legatura cu teoria libertatii
contractuale - se va putea afirma ca clientul bancii si-a exprimat acordul privind incheierea
contractului de cartela bancara doar in situatia in care aceasta exprimare a fost in deplina
cunostinta de cauza. Aceasta, la rindul sau, este posibil doar daca clientul a primit informatii
depline inainte de a se exprima asupra incheierii contractului de cartela bancara;
- neadmiterea publicitatii inducatoare in eroare, privind cartelele bancare;
- obligatia bancii, la cererea titularului cartelei, de a elibera:
i. informatii privind orice tranzactie efectuata cu cartela emisa. in acest context, este necesar de
indicat volumul informatiilor pe care banca este obligata sa le furnizeze titularului cartelei,
privind tranzactia efectuata; statutul juridic al acestei informatii (si, in particular, posibilitatea
invocarii acestora ca proba in proces judiciar); si ii. extrase periodice din contul titularului
cartelei. Daca prima obligatie de informare este ad-hoc(l) si se realizeaza doar la cererea
clientului (2); distribuirea periodica de extrase de pe cont este o obligatie regulata( 1) a bancii
emitente, care trebuie executata indiferent de vointa clientului (2);
- transparenta comisioanelor si altor speze ale bancii emitente.

202
b. Solutionarea problemelor contractuale dintre emitentul si titularul cartelei Acest aspect
implica in primul rind stabilirea raportului dintre libertatea contractuala si
termenele standard ale contractelor de cartela bancara (care sint, in esenta lor, contracte de
adeziune). Acest raport trebuie sa fie stabilit pornind de la principiile de baza ale protectiei
consumatorilor in contractele-model, printre care pot fi enumerate urmatoarele: conditiile acestor
contracte trebuie sa fie echitabile (adica sa asigure un echilibru rezonabil intre interesele opuse
ale partilor), in cazul dubiilor in privinta semnificatiei clauzelor din contractele standard aceste
clauze vor fi interpretate in interesul consumatorului afiliat, conditiile declarate nerezonabile nu
trebuie sa fie obligatorii pentru consumatorul afiliat insa contractul isi va continua existenta daca
aceasta este posibil tinind cont de inaplicabilitatea conditiilor irezonabile etc°.
c. Stabilirea momentului de intrare in vigoare a contractului
in doctrina s-a remarcat ca exista 4 posibilitati de stabilire a momentului de intrare in
vigoare a contractului de cartela bancara:
i. momentul de aprobare (consemnata prin semnatura functionarului bancii emitente) a
cererii de emitere a cartelei;
ii. momentul de primire a cartelei de catre titular;
iii. momentul se semnare a cartelei de catre titular;
iv. momentul primei utilizari a cartelei de catre titular404.
Doctrina este divergenta in opinia sa referitoare la momentul din care contractul de
cartela bancara trebuie considerat ca avind efecte juridice pentru contractanti - unii se
pronunta in favoarea optiunii ii)405, pe in care altii considera ca contractul va avea
efecte din momentul in care titularul primeste notificarea din partea bancii emitente
referitoare la acceptarea cererii sale406.
d. Irevocabilitatea platii cu cartela
Problema in cauza este strins legata de stabilirea momentului platii. Desi in unele tari a caror
legislatie bancara este mai avansata in ceea ce priveste nivelul de reglementare a platilor cu
cartele bancare, s-a acceptat irevocabilitatea platii cu cartele407 - pozitie unnata si in legislatia
bancara a Uniunii Europene, insa cu o singura exceptie: ordinul de plata al titularului cartelei
este revocabil cind la momentul emiterii ordinului nu s-a stipulat valoarea acestuia - sintem de
parerea ca irevocabilitatea ordinului de plata al
titularului cartelei trebuie sa fie limitata de posibilitatile tehnice ale bancilor implicate in
mecanismul de executare a acestui ordin: cu alte cuvinte, daca ordinul de revocare poate fi tehnic
executat fara a cauza cheltuieli sau dificultati irezonabile bancilor participante, acesta trebuie sa
fie posibil de revocat.
e. Distribuirea raspunderii in cazul defectului cartelei sau a fraudei in utilizarea acesteia
Problema in cauza este un punct vulnerabil pentru ambele parti. Ca exemplu al solutionarii
acestei probleme poate fi adus modelul propus de Comisia Uniunii Europene, care stabileste
principiul participarii titularului cartelei la daunele cauzate prin frauda la utilizarea cartelei.
Aceasta inseamna ca se stabileste plafonul responsabilitatii titularului (150 EURO) pentru dauna
cauzata-plafon pentru raspundere care dureaza pina la momentul notificarii bancii emitente
despre iesirea din posesia cartelei. Principiul raspunderii limitate nu se aplica in cazurile in care
notificarea se face cu intirziere nerezonabila (1) sau iesirea din posesie se datoreaza neglijentei
grave sau fraudei titularului (2). Totusi in cazul daunelor cauzate de disfuntionalitatea cartelei
bancile emitente de regula se degreveaza, prin clauzele contractului de cartela bancara, de orice
raspundere pentru daunele care ar putut fi provocate titularilor prin aceste defecte.
f. distribuirea poverii probelor
,
Dupa cum afirma un savant francez, „in mod paradoxal, durabilitatea uluitoare a sistemelor in
lucru mai curind ascunde decit descopera problemele consumatorilor in platile electronice...
Acestea sint atit de demne de incredere incit reactia intiala la o disfunctiune declarata este cea de
suspiciune. Cel ce se plinge este imediat suspectat cel putin de greseala, cel mult de frauda"4"8.
Foarte descriptiv in ceea ce priveste atitudinea generala fata de plingerile titularilor de cartele,

203
acest citat totusi indica asupra faptului ca in situatia de defect tehnic titularului cartelei ii va fi
extrem de dificil, daca nu imposibil, sa demonstreze lipsa culpei sale in ceea ce s-a intimplat.
Aceasta e si firesc - banca emitenta este cea care se afla in posesia tuturor echipamentelor de
inregistrate a utilizarii cartelei, deci a tuturor probelor potentiale. Iata de ce solutiile legislative
care plaseaza povara probarii, in eventualitatea litigiului referitor la utilizarea cartelei, asupra
bancii emitente, ni se par corecte.
,: : v
g. legea aplicabila
Dat fiind contextul international in care se plaseaza uneori relatiile contractuale intre banca
emitenta si titularul cartelei, si aproape intotdeauna intre societatea care gestioneaza sistemul de
plati prin cartela respectiva, si banca emitenta, clauza legii aplicabile este una de importanta
majora, deoarece volumul protectiei la care este indreptatita o parte, poate varia spectaculos in
functie de legea aleasa pentru a guverna contractul. in contextul contractelor intre banca emitenta
si titularii cartelelor (care
sint, in aceasta situatie, consumatorii serviciilor de cartela bancara, oferite de banca mentionata),
consideram ca problema legii aplicabile va fi solutionata conform prevederilor articolului 5 din
Conventia de la Roma din 1980 privind legea aplicabila obligatiunilor contractuale. Conform
acestui articol, „in pofida prevederilor articolului 3 (libertatea alegerii legii aplicabile - n.n.),
alegerea legii aplicabile, facuta de parti, nu poate rezulta in privarea consumatorului de protectia
acordata acestuia de normele cu efect obligator din legislatia tarii in care acesta isi are domiciliu
obisnuit"4"''.
Contractul-furnizor cu comerciantii afiliati
Contractul-furnizor este, dupa cum a fost indicat mai sus, strins legat de contractele de cartela
bancara incheiate de banca emitenta cu titularii cartelelor emise. Unii autori indica asupra naturii
intuitiipersonae a contractului-furnizor cu comerciantii afiliati410, pozitie la care ne raliem.
Deosebirile intre contractul de cartela bancara (care este in esenta un contract de credit), si
contractul-furnitor cu comerciantii afiliati (ce nu contine elemente ale creditului), aparent nu
justifica extinderea fata de acest contract a regimului juridic al contractelor intuitu personae.
Totusi contractul-furnizor cu comerciantii afiliati presupune realizarea de catre banca emitenta a
unei investitii, care trebuie eventual sa se justifice prin perspectiva reala a recuperarii costului
echipamententelor instalate, perspectiva ce poate fi apreciata pornind de la volumul de vinzari
inregistrat la ghiseele comerciantului afiliat. Tata de ce s-ar putea afirma ca banca emitenta poate
la discretia sa sa refuze semnarea contractului cu comerciantii afiliati, datorita faptului ca in acest
contract sint prezente riscurile obisnuite contractelor de credit.
Contractul contine obligatiile asumate de comercianti referitoare la:
a. acceptarea de catre comerciant a cartelelor emise de banca emitenta si modalitatea de asigurare
a primirii platii de la banca emitenta;
'
'
b. conditiile de efectuare a platii (ex. procedura autorizarii);
c. obligatia nediscriminarii titularilor cartelei, fata de alti consumatori (ceea ce implica interdictia
aplicarii unor preturi diferite la aceleasi marfuri sau servicii, pentru detinatorii cartelelor);
d. obligatia de plata a unui comision pentru dreptul de a primi spre plata cartelele emise de banca
emitenta. Tinind cont de obligatia mentionata in punctul c, comerciantii nu pot include
comisionul indicat in pretul de vinzare al marfii vindute sau serviciului prestat, deoarece aceasta
ar mari acest pret si ar duce la stabilirea unor preturi discriminatorii pentru titularii cartelelor
bancare (in incalcarea obligatiilor indicate mai sus).
Plata comisionului este compensatia datorata de comerciant pentru facilitatea de a accepta
cartelele emise de banca. Tinind cont de avantajele pe care le ofera acceptarea cartelelor bancare
comerciantilor afiliati (pentru detalii vezi compartimentul .Avantajele
DREPT BANCAR
decontarilor cu utilizarea cartelelor bancare"), comerciantii merg la achitarea

204
comisionului respectiv, care este stabilit, de regula, in forma procentuala fata de valoarea
cumparaturii;
e. obligatiile de publicitate. Acestea implica datoria comerciantului de a face publica
acceptarea de catre el a cartelelor respective, prin inchleierea emblemei cartelei acceptate
pe vitrinele sau pe usile spatiilor de comert.
Acordul cu banca comerciantului
Acordul cu banca comerciantului este ultimul element al infrastructurii contractuale, necesare
pentru functionarea sistemului de plati cu cartele bancare. Acest acord stabileste drepturile si
obligatiile reciproce ale bancilor, pentru asigurarea debitarii -creditarii conturilor clientilor lor, in
cadrul executarii ordinului de plata al titularului, cit si a compensarii conturilor reciproce in
aceasta situatie. Aspectele tehnice de executare a mandatelor clientilor lor sint reglementate de
acordurile de corespondent incheiate de bancile in cauza.
Avantajele decontarilor cu utilizarea cartelelor bancare
Dupa cum a fost indicat mai sus, cartelele bancare au cunoscut o evolutie si o raspindire
spectaculoasa. Care sint avantajele acestui nou mecanism de plata, datorita carora cartelele sint
in mod progresiv recunoscute si acceptate de catre bancile si comerciantii din toata lumea?
La originea primelor sisteme de deservire a platilor prin cartele, fondatorii acestor sisteme s-au
confruntat cu dilema „gainii sau oului": cu se ca inceapa promovarea cartelelor- cu extinderea
numarului comerciantilor care le accepta (astfel incit potentialii detinatori sa poata vedea ca
cartelele emise sint acceptate pe larg ca mod de plata) sau invers - sa mareasca numarul
detinatorilor de cartele (care ar determina comerciantii sa le accepte ca mijloc de plata).
Majoritatea a mers pe ambele cai, insa accentul a fost pus pe extinderea acceptarii cartelelor de
catre comercianti.
Care sint deci avantajele care le ofera cartelele bancare, fata de alte modalitati de plata? Acestea
sint diferite, in functie de perspectiva analizata: cartelele bancare satisfac atit interese publice, cit
si interese private.
Beneficiile publice, oferite de utilizarea cartelelor bancare, se refera mai cu seama la micsorarea
cheltuielilor de circulatie a bancnotelor si monedelor. Acesta este un avantaj, importanta caruia
nu poate fi subesti mata - potrivit statisticilor, cheltuielile suportate de stat pentru mentinerea in
circulatie a unei bancnote ating uneori pina la 20% din valoarea acesteia. Acest rationament,
impreuna cu cel al necesitatii evidentei masei monetare aflate in circulatie, sint doua argumente
fundamentale care justifica favorizarea traditionala a platilor fara numerar, de catre orice stat.
Dupa cum va fi indicat mai jos, Republica Moldova nu este o exceptie - legislatia Moldovei
prevede regula generala a decontarilor prin virament intre persoanele juridice, cu mici exceptii.
Totusi, daca rationamentele mentionate pot justifica interventia activa a statului in libertatea
formelor de decontare, in masura in care aceasta se refera la decontarile intre persoane juridice,
332
DREPT BANCAR
ele nu ar putea justifica o politica similara de limitare a platilor numai la cele fara numerar, in
privinta persoanelor fizice: aceasta ar limita capacitatea juridica nelimitata a persoanelor fizice
(care nu este speciala - adica limitata de scopurile prevazute in documentele statutare - ca cea a
persoanelor juridice). Iata de ce cartelele bancare constitue o solutie convenabila, care contribuie
la satisfacerea celor doua interese publice mentionate mai sus: micsorarea cheltuielilor legate de
producerea, circulatia si scoaterea din circulatie a „banilor-gheata" (1), si eficientizarea
controlului asupra utilizarii lor (controlul masei monetare) (2).
Beneficiul public, oferit de mecanismul platilor prin cartele bancare, a atras atentia majoritatii
statelor, care ca rezultat au luat o pozitie favorizanta fata de aceasta modalitate de plata. Pentru
detalii privind eforturile Bancii Nationale a Moldovei de a promova platile prin cartelele de plata
vezi compartimentul „Cartelele bancare" din capitolul 5.8. „Reglementarea juridica a
decontarilor fara numerar in Republica Moldova", infra. in afara de avantajele publice, platile cu
cartele satisfac si importante interese private, analiza carora insa trebuie facuta tinind cont de
faptul ca in mecanismul de plata cu cartele bancare sint implicate mai multe parti cu interese

205
diferite si chiar uneori opuse. Astfel, vom examina avantajele private ale decontarilor cu
utilizarea cartelelor bancare, din punctul de vedere al detinatorilor cartelelor (1), al
comerciantilor care le accepta pentru achitarea marfurilor livrate/ serviciilor prestate (2), si, in
sfirsit, a bancilor implicate in mecanismul de plata (3). in plus, avantajele mentionate se vor
deosebi nu numai in functie de perspectiva aleasa (adica d.p.d.v. al detinatorului, comerciantului
sau bancii), ci si din punctul de vedere al schemei de plata: astfel, spre exemplu, avantajele pe
care le prezinta pentru detinator platile cu cartele de debit vor fi diferite in comparatie cu cele
oferite de cartelele de credit.
Pentru detinatori, cartelele bancare prezinta conveniente la plata, prin faptul ca ii scutesc pe
detinatori de necesitatea de a purta cu sine sume importante de bani (1), cit si prin minimalizarea,
ca efect, a riscurilor aferente purtarii banilor in numerar - furt, pierdere etc. (2). Aceste avantaje
se refera atit la cartelele de debit, cit si la cele de credit. Totusi, in cazul cartelelor de credit, la
avantajele mentionate se adauga accesul mult mai relaxat la creditul bancar - cartela de credit
scuteste detinatorul nu numai de timpul si mijloacele pe care acesta le-ar cheltui pentru
completarea procedurilor formale stabilite de banca pentru obtinerea creditelor obisnuite (1), ci,
totodata, ofera o forma de creditare care nu numai ca este mai rapida si simplificata, dar uneori
chiar alternativa formelor traditionale de creditare bancara - astfel, bancile nu se vor angaja in
credite marunte de consum - lacuna completata de cartelele de credit (2). Pentru comercianti,
platile prin cartele bancare prezinta de asemenea unele avantaje importante, cum ar fi:
a. atragerea unui numar mai mare de clienti si marirea ca efect a circuitului de marfuri si a cifrei
de afaceri (acesta este, de fapt, beneficiul de baza, pentru care comerciantii si cad de acord de a
achita bancilor emitente comisionul special, calculat in procente din valoarea cumparaturii, doar
pentru dreptul de a primi spre plata cartelele de un anumit tip). Acest avantaj este si mai evident
pentru micii vinzatori, pentru care primirea la -
__
plata a cartelelor de credit deschide posibilitatea vinzarilor cu plata aminata - care in situatie
contrara ar fi fost imposibila, dat fiind faptul ca cifra mica de afaceri a acestor comercianti ar
determina imposibilitatea pentru ei de a acoperi riscurile aferente vinzarilor in credit;
b. evitarea riscurilor aferente platii, ca efect al faptului ca platile sint fara numerar (deci se
elimina riscul platii cu bancnote false), si ca acestea sint insotite de procedura relativ simpla si
rapida de verificare a solvabilitatii detinatorului cartelei;
c. in sfirsit, marirea vinzarilor, ca rezultat al specificului „psihologic" al modalitatii de cumparare
cu achitarea prin cartela: studiile au indicat ca consumatorii ce achita cumparaturile lor cu cartele
cumpara mai mult, datorita sindromului „banilor usori", in care, prin contrast cu banii din
portmoneu (diminuarea carora este vizibila, si astfel, are un efect disciplinator), cheltuirea
banilor de pe cartela nu este evidenta (pentru a stabili soldul de pe cont, trebuie de facut calcule
sumind valoarea tuturor recipiselor primite la efectuarea platilor prin cartela in cadrul lunii
curente), si devine perceptibila doar la sosirea la sfirsitul lunii a extrasului de pe cont.
Pentru banci avantajele oferite de platile prin cartele bancare sint de asemenea numeroase:
a. posibilitatea acordarii unor linii reinnoibile (revolving) de credit, ca un supliment important la
schema traditionala a creditelor bancare, care se elibereaza cu conditia respectarii unei proceduri
formale de aprobare a cererii de creditare (cerere - examinare si aprobare - contract de credit -
constituirea gajului - eliberarea fondurilor -rambursarea creditului). Astfel cartelele bancare de
credit acorda bancilor posibilitatea de extindere a volumului operatiunilor sale active;
b. posibilitatea maririi numarului clientelei, prin includerea in ea a clientilor din localitatile in
afara „razei de activitate" a bancii. Nu e secret ca majoritatea clientilor, mai ales societati
comerciale, la selectarea bancii se conduc de rationamentul amplasarii bancii in apropierea
nemijlocita. Astfel din teritoriul de activitate al bancii sint exclusi clientii potentiali care sint
amplasati la o astfel de departare care face neconvenabila pentru ei deservirea la banca
respectiva. Cartelelelor de plata nu le sint aplicabile restrictiile mentionate - deci o banca poate
recruta in calitatea de detinatori ai cartelelor emise de ea clienti din toate regiunile tarii, fara
relevanta de departarea la care acesteia se afla;

206
c. in plus, bancile beneficiaza si de avantajele competitive fata de alte banci - prin oferirea unui
mecanism de decontari mai rapide si convenabile pentru clienti, bancile participante la sistemul
de plati cu cartele isi pot atrage un numar suplimentar de clienti „noi", cit si pot „mentine" pe cei
existenti;
d. beneficiile mentionate constituie fundamentul pentru consolidarea pozitiei concurentiale a
bancilor, ce participa la un sistem de plati cu cartele, cit si pentru publicitatea si promovarea
bunului nume al bancii.
Platile in cadrul Internet
'
Izvoarele reglementarii juridice
Evolutia exponentiala a retelei Internet, dupa apartia sa la inceputul anilor anii '60, a sfidat in
multe aspecte conceptul de atunci al platilor electronice. Una din cele mai controversate
probleme aduse la realitate de aparitia Internetului a fost cea a „banilor electronici"4" . Sistemele
de plati prin banii digitali evoluiaza impresionant412, iar cota lor in volumul tranzactiilor
electronice creste permanent, ceea ce a permis concluzia ca Internetul, care este o retea globala,
necesita o reglementare globala (ce initial are ca scop atingerea interoperabilitatii sistemelor de
plata cu bani digitali4"). Regimul j uridic al platilor prin Internet este reglementat la etapa actuala
de: a. actele de drept international uniform:
- Legea model a C.N.U.D.C.l. asupra comertului electronic, aprobata de Adunarea Generala a
ONU la 16 decembrie 1996414;
- Directiva 1999/93/EC a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene, din 13
decembrie 1999, privind regimul comunitar al semnaturilor electronice415.
b. codificarile de uzante internationale in materia platilor electronice:
- Uzante generale privind comertul garantat cu mijloace digitale (GUIDEC), Publicatia Camerei
Internationale de Comert de la Paris, 06.11.1997416;
- Regulile uniforme pentru schimbul de date comerciale prin teletransmitere (UNCID),
Publicatia C.I.C.nr.452417.
c. standardele aprobate de organizatiile internationale de standardizare. Un rol de frunte in
elaborarea standardelor pentru traficul electronic de date comerciale il are Organizatia
Internationala de Standartizare (ISO), care a elaborat urmatoarele standarde ce au stat la baza
elaborarii izvoarelor internationale de reglementare a platilor prin Internet (punctele a. si b. de
mai sus):
- ISO 73 72„Directoriul ISO al Elementelor Datelor Comerciale"418. Acestea sint identice
sectiunilor 1,2,3,4 si 9 ale Directoriului ONU al Elementelor Datelor Comerciale (UNTDED419).
E si firesc - UNTDED este mentinut prin eforturile comune ale CEE/ ONU si ISO;
- ISO 9735 „Standardele Internationale ISO" ce reproduc Regulile de sintaxa din cadrul
UN/EDIFACT420 precum agreate de WP.4421;
- ISO 2382 „Vocabularul ISO de procesare a datelor"422.
De asemenea, este importanta contributia Asociatiei Standardelor de Schimb de Date(DISA423).
d. instrumentele internationale cu caracter de recomandare:
— Declaratia Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) asupra Comertului Electronic Global,
adoptata la 20 mai 1998;
- Recomandarile Consiliului Organizatiei pentru Dezvoltare si Cooperare Economica (OCDE)
privind directiile directoare de protectie a consumatorilor in contextul comertului electronic,
aprobate in 1999424.
in afara de aceasta, regimul juridic al unor aspecte ale platilor electronice este reglementat de
legislatia interna a fiecarei tari in parte. Unele tari au adoptat deja reglementari in
acest domeniul (spre exemplu, Japonia425, Germania426, Singapore427, ba chiar si unele tari din
fostul spatiu socialist, cum ar fi Estonia428). Altele au adoptat acte normative care stabilesc
regimul juridic al informatiei in genere (spre exemplu, Federatia Rusa42')-Republica Moldova
inca nu a s-a asociat nici la prima, nici la a doua categorie, astfel incit decontarile prin Internet
nu isi gasesc o reglementare adecvata in legislatia republicii noastre.

207
Finalmente, deoarece analiza regimului juridic al platilor prin Internet necesita o abordare
dinamica, trebuie de mentionat ca acest regim este intr-o evolutie permanenta. Aceasta implica
concluzia ca intr-un viitor apropiat probabil vor ramine tot mai putine aspecte ale domeniullui
analizat, care nu isi vor gasi solutie regulatorie la nivel international. Abordarea dinamica mai
implica si necesitatea examinarii cadrului de reglementare a platilor prin Internet, nu numai in
starea in care acesta este acum, dar si tinind cont de activitatile curente ale organizatiilor
internationale in vederea uniformizarii acestui cadru juridic. in aceasta directie, vom mentiona ca
suplimentar la izvoarele susmentionate de reglementare a platilor prin Internet, pentru
intelegerea posibilei evolutii a regimului international al acestor plati sint relevante si
urmatoarele proiecte de acte de drept international uniform:
- Proiectul Regulilor Uniforme ale C.N.U.D.C.I. privind semnaturile electronice, aprobat la
sesiunea a treizeci si sasea a CNUDCI, care a avut loc la New York la 14-25 februarie 2000430;
- Proiectul conventiei internationale asupra tranzactiilor electronice, propus la 25 mai 1998 de
catre S.U.A. spre atentia CNUDCI. Acest proiect a fost obiectul dezbaterilor Grupului de luciu al
C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic, la sedinta sa de la New York din 29 iunie-10 iulie
199843'.
Institutiile dreptului spatiului informational
De la originea sa, Internetul era o retea corporativa, intial conceputa ca o retea informationala a
fortelor armate ale Statelor Unite ale Americii. Globalizarea galopanta a acestei retele,
mentionata mai sus, a ridicat un sir de probleme juridice complexe,
studiul carora a constituit obiectul unei noi ramuri de drept - dreptul spatiului informational
(engl. law ofcyberspace). Principalele institutii ale acestui drept sint:
a. regimul juridic al schimbului de date prin Internet. Reglementarile lui guverneaza astfel de
aspecte precum standardizarea si interoperabilitatea schimbului de informatii intre calculatoare.
Ca exemplu al actelor de drept international uniform, elaborate pentru a asigura o asemenea
interoperabilitate - conditie sine qua non pentru dezvoltarea schimburilor electronice de
informatii, si astfel a Internetului -pot servi regulile UN-EDIFACT, elaborate sub egida ONU in
anul 1987432. insa in afara de standardizarea mesageriei electronice, ce avea ca scop facilitarea
schimbului de date prin interoperabilitatea standardelor utilizate, o problema importanta a
retelelor deschise de informatie s-a dovedit a fi asigurarea unei protectii suficiente a
confidentialitatii datelor care fac obiectul traficului informational pe Internet. Asigurarea
secretului informatiei inglobeaza doua aspecte: aspectul tehnic (elaborarea unor tehnici moderne
de cifrare) si aspectul legal (protectia informatiilor confidentiale impotriva utilizarii lor abuzive).
Astfel, dreptul spatiului informational s-a „imbogatit" cu inca doua institute:
b. reglementarea juridica a criptografiei, ca modalitate tehnica de cifrare a informatiilor
pentru a asigura confidentialitatea transmiterilor, si
c. protectia informatiei (engl. dataprotectiori), care este o institutie a dreptului spatiului
informational ce contine norme menite sa reguleze manipularea informatiilor cu caracter
personal, in reteaua Internet.
Platile electronice se caracterizeaza prin aceeasi arie de probleme, datorita mediului
informational in care aceste plati se deruleaza — existenta lor in cadrul si limitele retelei Internet
determina valabilitatea chestiunilor sus-mentionate, si fata de platile electronice. Totusi platile
electronice se particularizeaza print-un numar de probleme proprii, ceea ce determina existenta
unor norme care reglementeaza doar aceasta latura a Internetului.
Regimul juridic al schimbului de date prin Internet
in doctrina de specialitate este exprimata opinia ca impactul computerizarii este chiar mai
important decit cel al revolutiei industriale. Calculatoarele au patruns in toate domeniile
activitatii sociale, insa comertul international este un domeniul care isi pastreaza inca rezerve
fata de patrunderea tehnologiilor moderne de schimb electronic de date. Totodata, s-ar parea ca
exista argumente serioase in favoarea substituirii mesageriei pe suport hirtie, pe cea pe suport
magnetic — se estimeaza ca costul documentatiei si mesageriei pe suport hirtie ajunge la 10%
din valoarea bunurilor care fac obiectul tranzactiilor de comert international. Totusi exista

208
importante impedimente in calea trecerii de la transferul letric de informatie la cel electronic,
printre care: a. neadaptarea uzantelor si normelor de drept la transferul electronic de date.
Acestea d.p.d.v. istoric au fost elaborate si dezvoltate doar pentru transferul letric de informatie.
Pe de alta parte, transferul electronic, spre deosebire de cel letric, ridica unele probleme
nereglementate de uzantele si normele de drept sus-mentionate, cum ar fi: cine poarta povara
riscurilor rezultate din intirzierea sau transmiterea eronata a informatiei (mai ales in situatia in
care transferul de informatie este intermediat de terti - operatori ai retelelor informationale
utilizate pentru transferul electronic de date)? Care sint modalitatile legale de asigurare a:
primirii mesajului de catre destinatar; primirii acestui mesaj in forma si continutul in care acesta
a fost trimis, tranmisterii mesajului de catre persoana care se prezinta ca emitent al mesajului
etc.?;
b. ponderea relativ mica a transferurilor electronice de informatie - consecinta a mai multor
factori, inclusiv a tendintei firesti a participantilor la relatiile de comert international de a se
proteja contra riscurilor ce le implica tehnologiile avansate (adica conservatismul traditional al
comerciantilor, impreuna cu dorinta de a utiliza doar modalitatile de transfer, eficienta si
siguranta carora sint demonstrate prin practica);
c. lipsa unor standarde si norme acceptate de comunitatea internationala, in acest
domeniul.
Pe de alta parte, balanta intre lista neexhaustiva a impedimentelor in aplicarea transferurilor
electronice de date si avantajele acestor transferuri a inceput sa se incline in directia aplicarii
transferurilor electronice de date. Pentru a face fata exigentelor crescinde ale comunitatii
internationale a comerciantilor, intr-o modalitate alternativa de schimb de date comerciale, si
totodata pentru a raspunde la cerinta elaborarii principiilor regimului juridic al transferului
electronic de date comerciale, s-au intreprins la inceputul anilor 70 primele eforturi de a
uniformiza uzantele existene in acest domeniu. Este necesar de mentionat ca activitatea
normativa de elaborare, sistematizare si uniformizare a uzantelor, iar in lipsa acestora, de creare
a normelor si principiilor care sa guverneze transferul electronic de date, a mers in paralel cu
crearea unui cadru institutional de organe si organisme internationale cu responsabilitati si
functii in acest domeniul: astfel, in anul 1960 a fost creat Grupul de lucru pentru simplificarea si
standardizarea documentelor de comert exterior (in cadrul Comitetului Economic pentru Europa
al Organizatiei Natiunilor Unite — CEE/ ONU), care in 1972 a devenit Grup de lucru pentru
Facilitarea Procedurilor de Comert International433, cu una din functiile principale de a elabora (i)
terminologia standard aplicabila transferului de date comerciale, si (ii) un sistem uniform de
prelucrare automata si transmitere a acestor date. Activitatea de coordonare a standardelor
internationale in domeniull schimbului434 electronic de date a fost continuata si de alte organisme
internationale reprezentative,
ex. Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU415), Comitetul International
Consultativ pentru Telefonie si Telegrafie (CCITT™), Comitetul specializat al ISO TC
97/SC 6 „Data Communication" etc. Astfel „limbajul" transferurilor electronice de date
a fost elaborat in baza Alfabetelor Internationale nr. 2 si nr. 5 (ISO 646).
Pornind de la experienta organismelor mentionate, Grupul de lucru pentru Facilitarea
Procedurilor de Comert International, din cadrul CEE/ONU, a venit in 1981 cu propunerea
„Recomandarilor pentru Schimbul de Date4" Comerciale" (GTDI41S).
Urmatoarea faza de sistematizare si uniformizare a regulilor si uzantelor referitoare la
transferul electronic de date a avut loc in cadrul unui grup ad-hoc comun European/
Nord-American, cunoscut ca UN-JEDI, care a fost imputernicit de Grupul de lucru
pentru Facilitarea Procedurilor de Comert International, de a unifica si armoniza
standardele GTDI, cu un set de standarde pentru schimbul electronic de date comerciale,
elaborat in SUA. Recomandarile UN-JEDI, aprobate in Grupul de lucru al CEE/ ONU in
septembrie 1986, au constituit fundamentul pentru Regulile ONU privind Schimbul
Electronic de Date pentru Administratie, Comert si Transport (UN/ EDIFACT)4",
aprobate in 1987.

209
Actualmente Regulile UN/ EDIFACT constituie unul din izvoarele de baza pentru
reglementarea transferului electronic de date. Regulile mentionate sint incluse in
Anexa nr. 4 a directoriului CEE/ ONU, numit „Directoriul pentru Schimbul de Date
Comerciale" (UNTID440).
Un alt izvor important, inclus in Anexa nr. 2 al UNTID, sint Regulile Uniforme privind
schimbul de date comerciale prin teletransmisie (UNCID), Publicatia C.I.C nr. 452,
Ianuarie 1988441. UNCID si UN/EDIFACT constituie la moment cadrul general pentru
operarea comertului digital, inclusiv pentru functionarea sistemelor de plata in cadrul
Internet.
in afara de acestea, in UNTID mai intra si alte parti componente - structura UNTID
este urmatoarea:
Partea 1. Introducerea
Partea 2. Regulile Uniforme privind schimbul de date comerciale prin teletransmisie
(UNCID), Publicatia C.I.C nr. 452, Ianuarie 1988;
Partea 3. Termeni si Definitii
Partea 4. Regulile ONU privind Schimbul Electronic de Date pentru Administratie, Comert si
Transport (UN/EDIFACT)
Partea 5. Directoriile UN/EDIFACT
«3
Partea 6. Directoriile interactive UN/ EDIFACT442.
5
Principii
Dupa cum s-a indicat mai sus, evolutia tehnologica a conditionat recunoastea si aplicarea tot mai
larga a transferurilor electronice de date (EDI). Totusi EDI nu poate opera intr-o masura mai
exstinsa fara anumite standarde comune internationale. Standardele mentionate au o structura
similara:
a. vocabularul - adica elementele comune ale datelor ce fac obiectul transferului. Vocabularul
respectiv este stabilit tinind cont de standardele internationale in domeniu, spre exemplu de
standardul „Setul de caractere" [ISO 9735]44'.
b. gramatica - adica regulile de sintaxa ale elementelor comune ale datelor; si
c. documentele-model -- adica mesajele standard, care combina elementele datelor si sintaxa,
intr-un mesaj comercial structurat. Ca exemplu poate servi „Mesajul standard ONU'UNSM)444,
elaborat de catre WP.4 din cadrul CEE/ ONU, si incorporat in UNTID. Totalitatea regulilor din
aceste trei categorii - elementele comune ale datelor, sintaxa si mesajele standard - formeaza asa-
numitul „limbaj" al teletransmisiei, agreat de parti si formulat in Protocolul executiv de schimb
de date comerciale (TDI-AP445). Totodata, in afara de principiile tehnologice ale transferului
electronic de date, normele in domeniu se bazeaza si pe anumite principii juridice.
Majoritatea acestor principii reflecta specificul EDI in comparatie cu transferul letric de date
comerciale: daca tranferul letric este pe suport hirtie (suport care este durabil, iar schimbarile si
completarile sint de obicei clar vizibile (particularitatile fizice), si care drept consecinta are forta
probanta (particularitatile juridice)), transferul electronic se efectuiaza pe suport magnetic, ale
carui calitati atit fizice cit si juridice sint cu totul deosebite.
Principiile juridice ale transferului electronic de date sint urmatoarele:
a. normele de drept international uniform in materia data se refera, de regula, doar la transferul
de date comerciale, si nu la continutul acestora;
b. normele de drept international uniform in materia data se refera, de regula, doar la datele
comerciale, adica la datele necesare pentru incheierea sau executarea tranzactiilor comerciale;
c. normele de drept international uniform in materia data se aplica transferurilor realizate intre
partile care efectueaza schimbul de date prin utilizarea unui „limbaj" electronic
agreat mutual (adica a unui TDI-AP sau altei tehnici similare). Cu alte cuvinte,
reglementarile internationale ale transferului de date se aplica doar in masura in care
acest transfer este incadrat intr-un cadru tehnologic anume;

210
d. normele de drept international stabilesc urmatoarele cerinte fata de procedurile
tehnice de schimb de date, prevazute de TDI-AP-ul utilizat:
„ . ,
i. asigurarea acuratetei si completitudinii transferurilor de date;
ii. asigurarea securitatii transferurilor de date;
iii. asigurarea posibilitatii tehnice de receptionare a transferurilor de date;
iv. asigurarea, in cazul intermediarilor, a protectiei contra schimbarii neautorizate a
datelor, sau accesului neautorizat la acestea, pe parcursul „tranzitului" lor;
v. identificarea clara a expeditorului si recipientului mesajului si asigurarea posibilitatii
de stabilire a autenticitatii acestora;
vi. identificarea clara, in cazul unui mesaj ce se refera la mai multe tranzactii, a fiecarei
tranzactii in cauza;
vii. obligativitatea confirmarii primirii transferului de date, in eventualitatea in care
confirmarea respectiva a fost solicitata de expeditor;
viii. obligativitatea informarii neintirziate a expeditorului privind primirea transferului
cu neregularitati;
ix. obligativitatea informarii neintirziate a expeditorului privind primirea unui mesaj
irelevant si a radierii subsecvente a acestuia din sistemul recipientului;
x. obligativitatea informarii privind primirea transferului corect ca substanta;
xi. libertatea partilor de a alege modalitatile de asigurare a confidentialitatii transferului
de date, cu conditia ca orice transfer subsecvent celui initial sa se efectueze cel putin
la acelasi nivel de protectie;
xii. obligativitatea mentinerii, fara schimbari si pe o durata stabilita de lege sau prin
acordul partilor, a registrului transferurilor, care ar permite evidenta cronologica a
primirii-transmiterii acestora, recuperarea datelor comerciale respective si prezentarea
lor intr-o forma lizibila.
Astfel, cu exceptia principiilor indicate in punctele b. si d.(v)-(x) de mai sus, celelalte
rezida in specificul transferurilor electronice de date comerciale.
Principiile juridice mentionate au fost initial proclamate de Regulile uniforme privind
schimbul de date comerciale prin teletransmisie (UNC1D), Publicatia C.l.C. nr. 452,
aprobata de Consiliul executiv al C.l.C. in septembrie 1987.
Comertul electronic
Istoric si izvoare
Elaborarea cadrului juridic al platilorprin Internet, prin stabilirea principiilor juridice aplicabile
schimbului electronic de date, a fost doar primul pas pe calea elaborarii regimului juridic al
platilor prin Internet. Stabilirea normelor referitoare la schimbul electronic de date a oferit
partilor interesate doar o calauza in elaborarea acordurilor de organizare a circuitului electronic
de date comerciale, sau, utilizind limbajul
compartimentului de mai sus, a pus la dispozitia comunitatii comerciantilor regulile „limbajului"
electronic de comunicare (evidentiind distinctia acestuia in raport cu cel letric).
Evoluarea reglementarii Internetului nu s-ar fi putut opri aici - dupa ce a fost facut primul pas de
elaborare a „regulilor de joc", transferul de date comerciale prin Internet a capatat un nou impuls
— ceea ce a cauzat trecerea la o noua etapa calitativa de utilizare a Internetului: de la mediu
pentru transferul electronic de date comerciale, la mediu pentru executarea operatiunilor de
comert electronic. Cu alte cuvinte, daca la prima etapa partenerii de afaceri utilizau reteaua doar
ca o modalitate de realizare a mesageriei (negocierilor etc), cristalizarea regulilor si uzantelor de
utilizare a Internetului a condus la transferul treptat al operatiunilor de comert international in
spatiul „virtual".
Totusi, noile evolutii in modalitatile traditionale de organizare a operatiunilor de comert
international - axate pe aplicarea tot mai frecventa a tranzactiilor „nu-pe-suport-hirtie" - erau
frinate de existenta unor obstacole legale (ex. adaptarea normelor de drept, la modalitatile
traditionale („pe hirtie") de formalizare a relatiilor de comert international), si de incertitudinea si

211
nesiguranta pe care acestea le creau. Iata de ce, pentru a face fata noilor exigente ale comertului
in spatiul informational, s-au intreprins un sir de eforturi de unificare din partea organizatiilor
internationale guvernamentale si neguvernamentale.
La moment, cea mai importanta incercare de codificare a uzantelor internationale in domeniull
comertului electronic ramine a fi Legea model a C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic,
1996446. Desi aprobata doar cu patru ani in urma, prezenta initiativa s-a bucurat in scurt timp de
recunoasterea multor state — favoare care au cunoscut-o putine initiative de uniformizare a
uzantelor de comert international: catre august 2000 legi interne bazate pe legea model a
C.N.U.D.C.I. au fost aprobate de Australia, insulele Bermude, Columbia, Franta, Regiunea
speciala administrativa chineza Hong Kong, Coreea, Singapore, si - in SUA - statul Illinois.
Legislatia uniforma bazata pe legea model a fost adoptata in Canada (Legea uniforma privind
comertul electronic, adoptata in 1999 de catre Conferinta canadiana de drept uniform) si SUA
(Legea uniforma privind tranzactiile electronice, adoptata in 1999 de Conferinta nationala a
comisionarilor asupra dreptului uniform al statelor (engl. National Conference ofCom-missioners
on Uniform State Law))M7.
Al doilea izvor important de reglementare a comertului electronic - rezultat al eforturilor de
unificare a uzantelor in domeniu - sint Uzantele generale privind comertul garantat cu
mijloace digitale (GUIDEC), Publicatie a Camerei Internationale de Comert de la Paris, din
06.11.1997148. Aprobarea acestor reguli de catre C.l.C, care este o organizatie
internationala neguvernamentala cu o competenta recunoscuta in domeniull uniformizarii
uzantelor de drept al comertului international, este inca o dovada a vointei statelor de a-si uni
eforturile in elaborarea unor reglementari globale care sa guverneze un comert global. La
moment, aceste doua acte constituie izvoarele de baza ale regimului juridic international al
comertului electronic.
,;. : f
in afara de aceasta initativa — care, dupa cum a fost indicat, si-a recrutat curind multi adepti din
rindurile legislatorilor nationali - exista si un numar de initiative de uniformizare, succesul carora
este mai moderat, din diferite considerente. Un exemplu al unei asemenea incercari de unificare
a uzantelor elaborate in materia comertului electronic este Proiectul conventiei internationale
asupra tranzactiilor electronice, propus la 25 mai 1998 de catre SUA spre atentia
C.N.U.D.C.I.449. In sfirsit, in afara de eforturile comunitatii bancare internationale de a
uniformiza regimul juridic al tranzactiilor in forma electronica, trebuie de remarcat unele
instrumente de natura sa stabileasca principiile politicii statelor lumii in ceea ce priveste
promovarea comertului electronic - spre exemplu, Declaratia OMC asupra comertului
electronic global450 aprobata la 20 mai 1988451.
Reactia comunitatii internationale la aparitia noilor modalitati de realizare a comertului
international, prin elaborarea actelor de drept international uniform, nu a fost doar o masura
„fortata" de evolutiile in tehnologia comunicatiilor- mai exista si a doua parte a monedei:
uniformizarea a fost conceputa si ca o masura „pro-activa". Cu alte cuvinte, elaborarea regulilor
care ar forma regimul international al comertului electronic a fost in acelasi timp si un raspuns al
comunitatii internationale bancare la imperfectiunile si conservatismul multor legislatii
nationale, normele carora aveau o pozitie discriminatorie fata de comertul electronic (spre
exemplu, prin impunerea unor restrictii exprese sau implicite de genul obligativitatii formei
„scrise", „semnate" sau „in original" a documentelor, ca conditie ad validitate/n). Efectele
pozitive ale uniformizarii uzantelor internationale in materia comertului electronic nu se
limiteaza doar la latura „pro-activa" in raport cu legislatiile nationale relevante ale statelor lumii.
in afara ce aceasta latura, uniformizarea contribuie la:
a. promovarea comertului international in genere, a carui dezvoltare are loc in conditiile in care o
parte tot mai mare de comunicatie intre partenerii de afaceri se realizeaza pe cale electronica;
b. interpretarea altor conventii si instrumente de drept international uniform, care creeaza
obstacole in dezvoltarea comertului electronic (prin aceleasi cerinte ale formei „scrise").
Totusi, dupa cum se poate remarca din analiza izvoarelor sus-mentionate, initiativele

212
comunitatii internationale de a „regulariza" raporturile intre comercianti din diferite sisteme
nationale de drept, formate in cadrul efectuarii operatiunilor de comert in sistemul „virtual", se
caracterizeaza prin asa-numita metoda a soft law, adica prin abtinerea statelor de a impune sau
chiar de a formula un set unic de norme, acceptat la nivel international. Realizarea acestei
metode este exemplificata prin legea-model a C.N.U.D.C.I. (legea-model fiind unul din doua
instrumente aflate la dispozitia C.N.U.D.C.I. in activitatea sa de uniformizare a uzantelor de
drept al comertului international) - faptul ca C.N.U.D.C.I. nu a recurs la formularea unei
conventii in materia comertului electronic, care sa fie ulterior propusa statelor pentru ratificare,
ci a mers pe calea propunerii unui set „consultativ" de reguli, care ar putea fi utile statelor-
membre ale C.N.U.D.C.I. la elaborarea actelor legislative interne privind comertul electronic,
este sugestiv ca atare. Aceeasi metoda a soft law este pronuntata si in initiativa de unificare
initiata de C.I.C. - aprobarea GUIDEC.
Definitie
in dreptul bancar international sintagma comert electronic ramine doar una de gen conceptual,
instrumentele de drept international uniform neoferind o definitie a ceea ce este comert
electronic. Diferite izvoare reglementeaza in mod diferit notiunea in cauza, spre ex. legea-model
a C.N.U.D.C.I. stipuleaza ca din categoria comertului electronic face parte atit transmisiunea de
date in format standard intre computere (conceptia limitativa a EDI), cit si transmiterea
mesajelor electronice prin utilizarea standardelor private sau publice, transmiterea textului liber-
formatat (inclusiv prin Internet), si in unele cazuri chiar si astfel de tehnici precum transmiterea
de date prin telex si fax.
Legea model a C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic
Dupa cum a fost indicat mai sus, in prezent unul din principalele izvoare de reglementare a
comertului electronic este Legea C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic. Legea este
structurata in trei capitole si contine cincisprezece articole. Analiza textului ei permite de a
afirma existenta urmatoarelor principii pe care se bazeaza legea in cauza: a. principiile
referitoare la domeniull de aplicare:
- aplicarea legii fata de comertul international realizat prin mijloace electronice, in conceptia
extensiva a acestui comert (vezi notiunea comertului electronic, supra); -adaptabilitatea
continutului legii pentru utilizarea atit in cadrul tehnologiilor avansate, cit si pentru cele
neavansate. Principiul remarcat a fost introdus pentru a reflecta una din realitatile comertului
electronic - interschimbul intre formele de exteriorizare - pe suport hirtie sau suport magnetic sau
suport unde etc. - a documentelor electronice, pe parcursul traficului acestora. Astfel, criteriul de
baza utilizat pentru atribuirea calificativului „electronic" al documentelor a devenit procesarea
lor pe computer.
- non-exhaustivitatea legii, ce include doua aspecte:
-iub i) posibilitatea completarii ulterioare a legii, o data cu evolutia tehnologica (ex. a
compartimentului privind comertul electronic in anumite domenii de activitate);
ii) posibilitatea completarii legii prin regulamente si alte acte subordonate legii, elabo-
rate de statele aderente in vederea reglementarii aspectelor tehnice ale comertului electronic.
:,, oi'.'
b. principiul echivalentului functional. Acesta rezulta din prezumpfia care a fost pusa la baza
conceptului legii - obstacolele cele mai serioase in evolutia comertului electronic le constituie
cerintele formei „scrise"452, „originale", „semnate"453 etc. stabilite de legislatiile interne. Iata de
ce legea se bazeaza pe ideea eliminarii impedimentelor mentionate, prin extinderea definitiei lor
in asa fel incit sa includa si comertul electronic (metoda preluata din articolul 7 a legii
C.N.U.D.C.I. asupra Artibrajului Comercial International, sau articolul 13 din Conventia
Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri). Metoda
„echivalentului functional" este avantajoasa prin faptul, ca permite statelor aderente la conventie,
sa-si adapteze legislatiile nationale la cerintele comertului electronic, fara necesitatea de
revizuire substantiala a cerintelor traditionale inaintate fata de documentele „scrise". Totodata,
metoda respectiva recunoaste existenta unor distinctii intre documentele scrise si cele

213
electronice, si isi realizeaza identitatea la jonctiunea acestor doua tipuri de documente: noul
concept al legii, denumit si conceptul „echivalentului functional", se bazeaza pe analiza
scopurilor si functiilor documentelor „hirtie" pentru a verifica posibilitatea realizarii acelorasi
scopuri si functii prin intermediul documentelor „electronice". Astfel, principiile legii rezulta din
examinarea posibilitatii satisfacerii de catre documentele electronice a functiilor documentelor
„hirtie" - asigurarea:
a. legibilitatii documentelor;
b. integritatii documentului, adica a nealterarii acestuia in timp;
c. reproductibilitatii documentului, adica a posibilitatii copierii acestuia astfel incat fiecare copie
sa contina aceleasi date;
d. autenticitatii documentului, prin semnatura;
e. formei documentului, acceptabila pentru autoritatile publice si pentru instante (functia
probanta a documentului);
Cu alte cuvinte, mesajul letric este totusi diferit de cel electronic, ceea ce implica obiectiv
imposibilitatea ca forma electronica sa fie in stare de a satisface toate cerintele formei letrice -
revolutionarismul legii model a C.N.U.D.C.I. se exprima in solutia flexibila
gasita pentru a „compara" aceste doua forme —principiul „echivalentului functional". Ca
rezultat, legea nu tenteaza de a defini vre-una din aceste forme, ci enumera functiile de indeplinit
(similare celor ale documentelor letrice, indicate in pp. a-e de mai sus) pentru documentele
electronice, pentru ca acestea sa se bucure de recunoastere legala, si prin urmare de aceiasi forta
probanta si acelasi nivel de protectie juridica. Regulile stabilite de legea model a CNUDCI, in
privinta comertului electronic, pot fi in general caracterizate ca reguli de neadmitere a
discriminarii fata de datele in forma electronica, in comparatie cu cele in forma letrica:
a. regula nediscriminarii, ce este o regula fundamentala pe care se axeaza regimul juridic al
datelor electronice - nediscriminarea datelor electronice fata de cele letrice (articolul 5 a legii).
Principiul nediscriminarii este exprimat si in:
- articolul 9 al legii, care interzice neadmiterea datelor electronice in calitate de proba, doar din
motivul ca acestea sint in forma electronica;
- articolele 11 si 12, care interzic neadmiterea documentelor electronice pentru confirmarea
acordului de vointa la incheierea contractelor, sau chiar in calitate de contracte, doar din motivul
ca acestea sint in forma electronica.
b. regula „formei scrise" a datelor electronice: informatia in forma electronica satisface
cerinta legala a formei scrise, in cazul in care este accesibila pentru a referinte ulterioare;
c. regula „semnarii" datelor electronice: informatia in forma electronica satisface cerinta
legala a „semnarii", in cazul in care este utilizata o metoda rezonabil de sigura (tinind cont de
scopul crearii sau comunicarii datelor, in lumina tuturor circumstantelor) de identificare a
semnatarului si indicare a aprobarii de catre acesta a informatiei continute in datele electronice
(articolul 6 a legii);
d. regula „originalului" datelor electronice: informatia in forma electronica satisface cerinta
legala a prezentarii „originalului", in cazul in care exista o metoda rezonabil de sigura de a se
asigura de integritatea datelor respective din momentul generarii acestora in forma finala ca date
electronice, iar la cerere - sa fie prezentate persoanei solicitante (articolul 8 al legii);
,.'
'
e. regula „stocarii" datelor electronice: informatia in forma electronica satisface cerinta legala
a pastrarii datelor (spre ex. pentru scopuri fiscale), daca corespunde cerintelor prezentate fata de
datele pentru a fi considerate echivalente celor „scrise" (vezi regula „formei scrise" a datelor
electronice, supra) (1), datele au fost pastrate in forma in care acestea au fost generate, trimise
sau primite, sau in forma in care reprezinta corect informatia generata, trimisa sau primita (2), si
au fost pastrate in asa fel incit poate fi identificata originea is destinatia mesajului, cit si data si
timpul primirii sau trimiterii acestuia (3).
Principiile sus-mentionate au fost reiterate in Proiectul conventiei internationale asupra

214
tranzactiilor electronice, propus la 25 mai 1998 de catre SUA spre atentia CNUDCI454, insa
propunerea mentionata, in afara de principiile legale specifice, a formulat patru principii generale
pentru tranzactiile electronice:
a. regula autonomiei partilor - principiul lex voluntatis in contextul tranzactiilor electronice
semnifica libertatea contractantilor de a stabili procedurile si metodele tehnologice si comerciale
de autentificare (asigurare) a mesajeriei electronice, chiar daca aceste proceduri si metode nu sint
reglementate de legislatia aplicabila nationala sau internationala;
b. regula neutralitatii tehnologice - care indica ca nici o norma nu trebuie nici sa solicite nici
sa impiedice dezvoltarea tehnologiilor de autentificare, adica mecanismele de reglementare
trebuie sa fie „neutre" fata de dezvoltarea tehnologiilor de autentificare.
c. regula neutralitatii implementarii - care indica ca nici o norma nu trebuie nici sa solicite nici
sa impiedice utilizarea sau elaborarea programelor sau modelelor de implementare noi sau
renovate.
d. regula nediscriminarii - statele trebuie sa acorde prestatorilor si utilizatorilor de servicii de
autentificare resortisanti din alte state, un tratament nu mai putin favorabil decit cel acordat
presatorilor si utilizatorilor de servicii de autentificare din statele gazda.
Astfel, proiectul conventiei completeaza initiativa C.N.U.D.C.I. (a carui scop a fost asigurarea
acceptabilitatii semnaturii electronice pentru scopuri legale si comerciale), cu un set de principii
calauzitoare pentru statele lumii, in cazul in care acestea vor proceda la elaborarea unor norme
legislative interne noi, sau completarea celor existente, pentru a face posibila recunoasterea
legala a semnaturilor electronice - pentru acest caz, conventia prin intermediul principiilor
propuse intentioneaza de a asigura armonizarea legislatiilor nationale privind regimul
semnaturilor electronice.
Securitatea transferului de dale prin Internet
Evolutia tehnologica de la traficul informational in cadrul retelelor „inchise" (corporative, sau
,,intranet"-uri) catre traficul in cadrul unor reteje „deschise" (cum ar fi Internet-ul), ridica
problemele juridice proprii tranzactiilor cu pluralitate de participanti din. ambele parti ale
contractului. insa in afara de specificul legal al acestor tranzactii, derularea acestora intr-un
mediu informational „deschis" ridica si o problema serioasa tehnica - asigurarea securitatii si
protectiei traficului de informatii prin retelele deschise. Explicatia este evidenta: spre deosebire
de „intranet", care functioneaza intre un numar de subiecti identificati (1), ale caror imputerniciri
sint delimitate clar - ca de altfel si procedurile tehnice de functionare a schimbului de informatii -
in acordurile tehnologice care stau la baza fiecarui „intranet" (2), Internet-ul necesita mecanisme
eficiente pentru prevenirea fraudei si accesului neautorizat la traficul de date. Problema
securitatii informationale este legata de increderea participantilor la traficul informational, in
siguranta retelelor „deschise" care servesc ca mediu pentru traficul informational mentionat.
Securitatea informationala are doua aspecte: tehnologic si legal. Este evident, ca al doilea aspect
nu face decit sa exprime exigentele si principiile elaborate la nivelul securitatii tehnologice -
solutiile de securitate trebuie sa fie propuse de industria informationala, si sustinute de guvern
prin legislatia interna si acordurile internationale respective.
fe7,
La moment, raspunsul tehnologiei la exigentele securizarii traficului informational prin retelele
deschise, este criptografia cu utilizarea cheilor publice (engl. public key criptographyY5S.
Criptografia ofera participantilor la schimbul de date electronice, doua avantaje importante:
a) siguranta traficului informational;
b) autentificarea participantilor la traficul respectiv.
' Criptografia cu utilizarea cheilor publice, se realizeaza prin intermediul a doua chei -una privata
(care o detine doar recipientul) si alta publica (care recipientul o pune la dispozitia tuturor) -
astfel incit un mesaj trimis de emitent, este codat cu utilizarea cheii publice, dar din acest
moment decodarea lui este posibila doar facind uz de cheia privata. Prin urmare, criptografia
asigura protectia informatiei contra oricarei persoane alta decit recipientul ei.
Siguranta traficului informational este legata si de problema identificarii partilor participante la

215
acest trafic (sau problema autentificarii acestora - ce se reduce, de fapt, la confirmarea prin
mijloace tehnice a faptului ca mesajul a fost primit de la persoana care pretinde a fi emitentul
imputernicit). Iata de ce criptografia cu utilizarea cheilor publice, a fost pusa in legatura cu
„semnatura electronica" (sau semnatura digitala - engl. digital or electronic signature).
Semnatura digitala este si ea o tehnica de codare a informatiei, care se aplica de catre emitentul
informatiei, pentru codarea mesajului sau initial, sau „semnarea" acestuia cu utilizarea cheii sale
private - unui algoritm special care transforma mesajul initial intr-u set de de date mult mai
compact (1), cu codarea ulterioara a acestui set utilizind criptografia cu chei publice (2).
Semnatura electronica poate fi, pe de alta parte, „decodata" de catre recipient numai daca acesta
are la dispozitia sa cheia publica potrivita. Ca rezultat, intr-o tranzactie electronica emitentul
informatiei cripteaza mesajul cu cheia publica a recipientului, si „semneaza" electronic acest
mesaj (sau il „asigura") cu cheia sa privata, iar recipientul utilizeaza cheia sa privata pentru
decriptarea mesajului, si cheia publica a emitentului, pentru verificarea autenticitatii mesajului
(adica a faptului ca acesta a fost trimis de emitentul corespunzator). Astfel, criptografia si
„semnatura electronica" se realizeaza ambele cu ajutorul cheilor publice ale emitentului si
recipientului (acestea facind schimb de ele), astfel incit cheile publice sint utilizate pentru
decriptarea sau autentificarea informatiei, pe cind cheile private sint utilizate pentru criptarea sau
semnarea electronica a acesteia. Utilizarea in conditii de siguranta a semnaturilor digitale, este
posibila doar cu conditia ca un tert de incredere sa certifice ca detinatorul cheilor publice este de
fapt persoana autorizata sa le detina. Fara aceasta participantii la traficul de informatie prin
spatiul
virtual nu pot sa fie sigure ca persoana care se prezinta ca detinator legal al cheilor publice, nu
este in realitate un impostor456. Astfel, tertul confirmator al identitatii persoanelor care se prezinta
ca detinatori ai cheilor publice, este garantul sigurantei tranzactiilor electronice in cadrul
retelelor informationale deschise (1), iar activitatea acestuia se reduce de fapt la atribuirea cheilor
publice unor persoane care devin ca efect detinatori legitimati ai cheilor respective, si
prezentarea la cerere a informatiei privind cheile publice atribuite, si detinatorii acestor chei (2).
La rindul sau, fundamentul eficientei activitatii comerciale a tertilor care presteaza servicii de
certificare, consta in increderea457 acordata acestor terti de catre participantii la comertul
electronic prin retele deschise. La moment, cea mai utilizata modalitate de asigurare a increderii
mentionate, este ierarhia tertilor care presteaza servicii de certificare, in cadrul careia certificatul
emis de oricare tert certificator, este asigurat de inscriptia de certificare aplicata de autoritatea
ierarhic superioara, astfel incit certificatul se bazeaza de fapt pe asigurarea emisa de un lant al
sub-certificatorilor identificati. Din punct de vedere legal, problema consta in stabilirea unor
norme juridice clare care sa guverneze raspunderea tertilor certificatori, in cadrul ierarhiei
mentionate. Multe state au reactionat deja la exigenta legala mentionata, creind un set de reguli
in cadrul legislatiei nationale bancare, menite sa stabileasca principiile, procedurile aplicabile, si
limitele raspunderii tertilor certificatori458. Un al doilea pas a constat in elaborarea unor
instrumente de drept material uniform, care sa uniformizeze diversitatea normelor si uzantelor
nationale in privinta statutului juridic al certificatorilor autorizati - pas dictat de cerinta unor
reglementari internationale pentru comertul global efectuat in cadrul retelelor informationale
deschise.
Prima si cea mai exhaustiva unificare internationala a uzantelor si normelor materiale in materia
semnaturilor electronice, a fost facuta in Legea model a C.N.U.D.C.I. asupra comertului
electronic (vezi supra). Totusi, legea stabileste principiul de baza aplicabil in acest domeniul,
fara a reglementa aspectele legale aferente aplicarii acestui principiu.
Astfel, desi Articolul 6 a legii spune ca informatia in forma electronica satisface cerinta legala a
„semnarii", in cazul in care este utilizata o metoda rezonabil de sigura (tinind cont de scopul
crearii sau comunicarii datelor, in lumina tuturor circumstantelor) de identificare a semnatarului
si indicare a aprobarii de catre acesta a informatiei continute in datele electronice (recunoscind
astfel ca cerinta semnarii deriva din exigenta fundamentala a dreptului comercial si a politicii
publice, de a confirma acordul de vointa a partilor), norma mentionata omite sa indice care

216
metoda este cea „rezonabil de sigura, tinind cont de scopul crearii sau comunicarii datelor, in
lumina tuturor circumstantelor". in plus, in ceea ce priveste valoarea probatorie a inscrisurilor
„semnate electronic", legea indica in compartimentul referitor la cerinta „stocarii" datelor
electronice ca acestea pot fi stocate de terti, atit timp cit stocarea are loc conform cerintelor
stabilite de legea model - insa legea nu contine norme suplimentare aplicabile in functie de
statutul (intermediar sau ne-intermediar) al tertului (ex. se aplica oare principiile raspunderii
stabilite pentru tertii intermediari, si fata de tertii ne-intermediari? etc.) Pentru a completa
lacunele legii model a CNUDCI, C.I.C. a elaborat GUIDEC, care completeaza in mod avantajos
lacunele mentionate ale legii model. Uzantele generale privind comertul garantat cu mijloace
digitale (GUIDEC)459 a fost elaborate de Grupul de lucru asupra securitatii informationale460 a
Camerei Internationale de Comert de la Paris, in 1997461.
Scopul principal al GUIDEC este de a stabili regimul iuridic pentru asigurarea462 si certificarea
mesajelor electronice, intr-o maniera care sa combine traditiile sistemelor continental si anglo-
saxon de drept, cit si sa ia in consideratie principiile relevante ale dreptului international463. Este
important de subliniat, ca aceasta se realizeaza reiesind din prezumptia aplicarii GUIDEC de
catre participantii profesionisti la relatiile de comert international - GUIDEC nu contine principii
aplicabile relatiilor cu consumatorii. De asemenea GUIDEC nu se refera la acele tranzactii
electronice, in cazul carora interesele de securitate nationala sau alte interese publice determina
exigente suplimentare de securitate, cum ar fi forma speciala (ex. autentificata notarial) etc. Spre
deosebire de alte publicatii ale C.I.C, ce stabilesc anumite norme de drept material, GUIDEC
este un ghid teoretico-practic, menit nu numai sa faciliteze intelegerea noului mediu -
informational - de realizare a operatiunilor de comert international
(inclusiv a platilor aferente acestora), ci si sa ofere sfaturi practice obtinute in rezultatul analizei
practicii de realizare a comertului electronic. Altfel vorbind, GUIDEC nu este o culegere de
reguli care sa uniformizeze uzantele din acest domeniu, ci mai curind un indrumar teoretico-
practic pentru comercianti. De aici si forma specifica a GUIDEC - ea nu contine articole, puncte,
capitole etc. GUIDEC reiese din premisa sigurantei relatiilor comerciale in spatiul informational
ca fiind o consecinta necesara a „asigurarii" identitatii partilor mentionate, de catre terti in care
au incredere partile - certificatorii. Conceptul respectiv urmeaza modelul exigentelor formaliste
proprii sistemelor de drept continental in ceea ce priveste incheierea tranzactiilor cu participarea
notarilor - in comertul electronic, conform GUIDEC, certificatorii - prin eliberarea certificatelor
confirmatoare a detinerii legale de catre titular a cheii publice sau private - confirma, asemenea
notarilor, „identitatea partilor" si astfel fac posibila utilizarea cheilor pentru transmiterea
mesageriei criptate si efectuarii semnaturii electronice. ' GUIDEC contine citeva compartimente:
1. Introducerea, care indica asupra necesitatii si analizeaza premisele elaborarii GUIDEC,
descriind si geneza acestui corp de uzante, intr-un context general al initiativelor internationale
de uniformizare a regimului juridic al comertului electronic;
2. Partea conceptuala, care defineste termenii de baza utilizati pentru a formula practicile
recomandate de asigurare a comertului electronic;
3. Praetivile recomandate de asigurare a: certificarii mesajelor (adica confirmarii remitentului
mesajului, si a nealterarii continutului acestui mesaj), si a eliberarii certificatelor de catre
certificatori.
Destinatia principala a GUIDEC este de a pune la dispozitia participanti lor la comertul
electronic un set de principii si reguli cu caracter de indrumare, referitoare la certificarea, ori
„asigurarea" mesageriei electronice, prin intermediul semnaturii electronice si codarii mesajului
(ambele varietati fiind definite prin termenul generic „asigurare"). Mesajul este considerat
asigurat, conform GUIDEC, daca evidenta acceptabila indica asupra (a) identitatii
certificatorului, si (b) faptului ca mesajul nu a fost alterat din momentul asigurarii. Cu alte
cuvinte, asigurarea este un concept care include in sine asigurarea autenticitatii si integritatii
transmisiunii. Din momentul in care mesajul corespunde exigentelor in cauza, orice persoana
recipienta a unui astfel de mesaj, este in drept sa prezumeze asocierea mesajului cu emitentul
pretins al mesajului (certificatorul). Totodata GUIDEC nu se limiteaza doar la statutul juridic al

217
mesajului asugurat, si drepturile si obligatiile recipientului in acest context, ci stabileste si unele
reguli specifice pentru a fi respectate de persoanele care emit mesaje asigurate (certificatorii):
asigurarea trebuie sa fie facuta cu mijloace adecvate circumstantelor (asigurind ca efect o
siguranta rezonabila a transmisiunii), cu indicarea clara a mesajului care este obiectul asigurarii
(1), certificatorul este obligat sa asigure siguranta si integritatea echipamentului utilizat pentru
asigurarea mesajelor (2), etc.
Reglementarea juridica a criptografiei
Criptografia include principiile, mijloacele si metodele de tranformare a datelorpentru a ascunde
continutul informational al acestora, a stabili autenticitatea lor, a preveni modificarea sau
distrugerea sau utilizarea lor neautorizata. in esenta, criptografia sta la baza tuturor tehnologiilor
de transfer a datelor prin retelele deschise de informatie (Internet), si constituie fundamentul
unor tehnici legate de securizarea acestui transfer, precum semnatura electronica (digitala).
Desi cadrul juridic al tranferului de informatii prin Internet, inclusiv a transferurilor de date
aferente realizarii platilor prin Internet, este format dintr-un numar de izvoare de drept
international uniform, criptografia ca atare a scapat din atentia initiativelor de uniformizare ale
comunitatii comerciale si bancare internationale. O explicatie probabila este faptul ca
criptografia este un domeniul tehnologic sofisticat, care in plus se afla intr-o dinamica
permanenta, ceea ce pune la indoiala necesitatea implicarii regulatorii in aceasta sfera. O alta
explicatie este reglementarea relativ inalta a produselor auxiliare bazate pe criptografie - regimul
juridic al informatiei in forma electronica, si semnatura electronica (digitala).
Care nu ar fi explicatia reala, situatia de fapt este urmatoarea: actualmente regimul juridic al
criptografiei este delimitat doar la nivel de acte cu caracter de recomandare, principalul dintre
acestea fiind Principiile politicii in domeniull criptografiei, elaborate de Organizatia pentru
Cooperare Economica si Dezvoltare (OCED) in 1997464. Desi principiile sint destinate cu
precadere legislatorilor, in calitate de suport informational si metodologic la elaborarea
politicilor publice de reglementare a criptografiei la nivel national, analiza lor este utila pentru a
intelege bazele teoretice ale criptografiei, si pe aceasta baza de a explica rationamentele ce stau
la baza regimului juridic al criptografiei.
Semnaturile digitale (electonice)
La moment, unicul izvor international de natura cutumiara, care stabileste regimul juridic al
semnaturilor elecronice, este proiectul Proiectul Regulilor Uniforme ale C.N.U.D.C.I. privind
semnaturile electronice5. in afara de el, unele formatiuni regionale am elaborat regimuri
unificate pentru semnaturile electronice, spre ex. pentru tarile membre ale Uniunii Europene a
fost elaborata Directiva privind regimul comunitar al semnaturilor electronice4'16 aprobata
de Consiliul UE in comun cu Parlamentul UE, la 13 decembrie 1999.
Un numar de izvoare de drept international uniform definesc semnatura electronica: de ex.
GUIDEC intelege prin semnatura digitala „transformarea mesajului prin utilizarea unui
criptosistem asimetric7, astfel incit o persoana in posesia mesajului certificat si
a cheii publice a certificatorului, sa poata determina fara gres (a) daca transferarea s-a facut prin
utilizarea cheii private care corespunde cheii publice a semnatarului, si (b) daca mesajul semnat a
fost alterat din momentul efectuarii transformarii". Directiva UE face distinctie intre semnatura
electronica „simpla", si cea „avansata"468. Conform acesteia, semnatura electronica („simpla" -
aut.) este considerata informatia in forma electronica, care este anexata de, sau logic asociata cu,
alta informatie in forma electronica (1) si care serveste ca metoda de autentificare a celei din
urma (2). Pe de alta parte, semnatura electronica avansata inseamna semnatura electronica care
corespunde urmatoarelor cerinte: (a) este asociata in mod unical cu semnatarul; (b) este de natura
sa identifice semnatarul; (c) este creata prin utilizarea mijloacele pe care semnatarul le poate
mentine sub controlul sau exclusiv; (d) este asociata cu mesajul in forma electronica in asa
masura incit oricare modificari subsecvente ale mesajului ar fi evidente. Diferencierea definitiei
de semnatura electronica, utilizata in directiva comunitara mentionata, este de natura sa exprime
o atitudine flexibila in definirea conceptului de semnatura electronica, in functie de gradul de
securitate pe care il ofera. Aceasta, la rindul sau, este o urmare logica a flexibilitatii termenului

218
de „securitate" sau „siguranta" a semnaturii electronice, elaborate de C.N.U.D.C.I. si exprimate
in legea model asupra comertului electronic (vezi supra) - deoarece „siguranta" este privita in
contextul circumstantelor si prin prisma criteriului rezonabilitatii, in diferite cazuri partile pot si
sint gata sa aleaga un nivel de siguranta optim (ca protectie, viteza, grad de sofisticare, cheltuieli
aferente etc.) pentru comunicarea intre ele - iata de ce este explicabila intentia elaboratorilor
directivei, de a diferencia definitia semnaturii electronice pentru a o acomoda cu conceptul
flexibil al sigurantei acestei semnaturi. Principiile de baza stabilite de directiva, in privinta
emiterii si circulatiei certificatelor semnate prin semnatura electronica avansata, sint urmatoarele:
a. circulatia libera a
(i) serviciilor de certificare, cu conditia ca prestatorii acestor servicii sa fie acreditati conform
legislatiei interne a statului gazda pe linga autoritatea publica responsabila pentru acreditare (1)
in situatia in care corespund cerintelor indicate in anexa 2 la Directiva (2); si a
(ii) produselor de semnatura electronica (engl. electronic signature products). Implementarea
principiului circulatiei libere in limitele pietei comune a UE, este asigurata prin:
- cerinta ca sistemul de acreditare nationala a prestatorilor de servicii de certificare, sa fie
obiectiv, transparent, proportional si nediscriminatoriu (cu unica exceptie - cerintele de ordine
publica);
- recunoasterea atestarii conformitatii cu cerintele Directivei facute intr-un stat membru al UE, in
celelalte state comunitare. Totodata, recunoasterea certificatelor emise de prestatori de servicii-
resortisanti din statele-nemembre ale UE, de asemenea beneficiaza de recunoastere in UE, daca:
(i) prestatorii de servicii, care sint resortisanti din statele-
nemembre ale UE, corespund cerintelor Directivei, si sint acreditati de autoritatile respective din
statul gazda din UE; sau (ii) certificatele emise de prestatorii mentionati, sint garantate de un
prestator de servicii de certificare, cu resedinta in UE; sau (iii) prestatorii mentionati sint
recunoscuti prin efectul unui tratat semnat intre UE si tara de resedinta a prestatorului de servicii.
b. recunoasterea efectelor legale ale semnaturilor electronice avansate. Principiul respectiv
semnifica ca semnaturile electronice avansate, care sint bazate pe un certificat calificat si create
printr-un dispozitiv sigur de creare a semnaturilor:
- satisfac cerintele legale ale semnaturii in raport cu informatia in forma electronica, in aceeasi
maniera precum semnatura faximile satisface cerintele mentionate in raport cu informatia in
forma letrica (scrisa); si
- sint admise ca probe in procese judiciare.
c. raspunderea juridica a prestatorilor de servicii de certificare pentru daunele cauzate
oricarei entitati sau persoane fizice care in mod rezonabil sa bazeaza pe certificatul primit in
partea care se refera la: (i) corectitudinea informatiei din certificat, la momentul emiterii lui; (ii)
existenta tuturor datelor prescrise de lege pentru a se contine in certificat (ii); asigurarea ca
semnatarul identificat in certificat se afla in posesia datelor pentru crearea semnaturii (engl.
signature creation data) care corespund cu datele pentru verificarea semnaturii (engl. signature
verification data) aflate la dispozitia recipientului (iii).
O atitudine similara fata de definirea semnaturii electronice, este exprimata si in Regulile
uniforme ale C.N.U.D.C.I. privind semnaturile electronice, care categorizeaza definitia
semnaturii electronice in „semnatura electronica" si „semnatura electronica inaintata": semnatura
electronica constituie datele, continute in, sau anexate la, sau logic asociate cu, alte date
continute intr-un mesaj (1), utilizate pentru a identifica titularul semnaturi in raport cu mesajul
semnat, si a indica aprobarea de catre acesta a informatiei continute in mesaj (2).
Regulile uniforme urmeaza principiile stabilite de Legea model a C.N.U.D.C.I. privind comertul
electronic (in particular, referitor la satisfacerea cerintelor legale privind „semnarea",
„originalul" etc. - pentru detalii vezi supra), cit si unele principii enuntate in Directiva UE
privind regimul comunitar al semnaturilor electronice (ex. principiul recunoasterii certificatelor
emise de prestatorii de servicii de certificare, fara relevanta in ceea ce priveste locul emiterii
certificatelor sau tara sediului comercial al prestatorului serviciilor de certificare). Totusi, textul
Regulilor uniforme articuleaza si un principiu suplimentar celor mentionate mai sus - principiul

219
neutralitatii tehnologice (supranumit si „principiul tratamentului egal al semnaturilor"), in
conformitate cu care nimic in Reguli nu va fi utilizat pentru a exclude, limita sau priva de efecte
legale oricare metoda de semnatura electronica, atit timp cit aceasta metoda corespunde
cerintelor Regulilor uniforme si prezinta un nivel rezonabil de siguranta, tinind cont de scopul
semnaturii si alte circumstante relevante. Acesta de fapt reflecta ideea exprimata in proiectul
Conventiei internationale privind tranzactiile
electronice469 referitor la comertul electronic in genere - cu doua deosebiri: norma din conventia
internationala privind tranzactiile electronice, se refera la comertul electronic in genere, si nu la
regimul juridic al semnaturilor electronice in particular; si in plus, conventia internationala
privind tranzactiile electronice este doar o initiativa particulara a SUA propusa ca concept spre
atentia CNUDCI, pe cind Regulile uniforme constituie deja o forma mai avansata a unificarii
normelor de drept material, care exprima consensul statelor participante la elaborarea lor.
Protectia datelor
Traficul de informatie prin retelele deschise, in afara de problemele asigurarii securitatii
transferului de date si prevenirii accesului neautorizat la acestea, ridica si problema gestiunii
corecte a datelor personale de catre comerciantii aflati in mod legal in posesia datelor respective
- ceea ce a condus la elaborarea si formarea unui institut aparte al dreptului informational,
denumit in majoritatea izvoarelor doctrinale „Protectia datelor" (engl. Data protection). De fapt,
normele referitoare la protectia datelor au menirea sa asigure utilizarea datelor personale de catre
subiectii aflati in posesia lor, fara a aduce atingere drepturilor si intereselor legale ale subiectilor
acestor date. Astfel, domeniul institutului de protectie a datelor este vast, incepind cu asigurarea
confidentialitatii informatiei cu caracter privat, si terminind cu neadmiterea utilizarii comerciale
sau in alte scopuri a datelor personale.
Regulile de protectie a datelor prezinta relevanta si pentru dreptul bancar, din momentul in care
platile prin Internet (atit prin intermediul cartelelor de plata, cit si prin utilizarea „banilor
electronici") implica punerea la dispozitia companiilor care asigura realizarea acestor plati, a
unor informatii personale despre platitori si/sau beneficiari ai platilor -ceea ce conduce la
concluzia necesitatii stabilirii „regulilor de joc" pentru companiile mentionate, in ceea ce priveste
prelucrarea si utilizarea datelor personale astfel obtinute. Actualmente regimul juridic al
protectiei datelor este format din mai multe conventii internationale, majoritatea avind un
caracter regional:
a. Conventia Consiliului Europei pentru protectia persoanelor referitor la prelucrarea
automatizata a datelor cu caracter personal, Strasbourg, 28.01.1981470;
b. Directiva nr. 95/46/EC a Parlamentului European si a Consiliului UE, privind protectia
particularilor in ceea ce priveste prelucrarea datelor personale, si privind libera circulatie a
acestor date, Bruxelles, 24.10.1995471.
In afara de aceasta, in categoria de izvoare pot fi incluse si codificarile realizate de organizatiile
internationale neguvernamentale in acest domeniul, ex. Clauzele model
de utilizare in contractele ce implica circuitul transfrontalier de date, aprobate de Camera
Internationala de Comert de la Paris la 23 septembrie 1998472. Finalmente, cu titlu de mentiune
trebuie de indicat unele acte cu caracter de recomandare, sau in curs de elaborare, ce prezinta
relevanta pentru scopurile acestui capitol:
a. Recomandarea nr.R (90)19, si Memorandumul Explicativ al Comitetului Ministrilor
Statelor-membre ale Consiliului Europei, privind protectia datelor personale utilizate pentru
operatiuni de plata si alte operatiuni similare, aprobata la sedinta a 443ea din 13.09.1990™;
b. Recomandarea nr. R (99)5 al Comitetului Ministrilor Statelor-membre ale Consiliului Europei,
privind protectia datelor pe Internet - „Ghidul protectiei particularilor in ceea ce priveste
colectarea si prelucrarea datelor personale pe magistralele informationale", aprobat la
sedinta a 660ea din 23.02.1999474.
Conventia care prezinta relevanta deosebita pentru studiul protectiei datelor in cadrul traficului
de informatie electronica, este Conventia Consiliului Europei, nr. 108 din 28 ianuarie 1981 -
aceasta deoarece Republica Moldova, ca membru al Consiliului Europei475, a ratificat conventia

220
mentionata in iulie 1999476. Scopul conventiei este de a contribui la protectia drepturilor omului
si intereselor fundamentale, in particular dreptul la secretul informatiei personale, prin obligarea
statelor-membre ale conventiei de a lua masurile necesare pentru a acorda efecte juridice
principiilor declarate in conventie, via operarea modificarilor respective in legislatiile nationale
ale statelor respective. Principiile de baza ale conventiei, se refera la:
a. calitatea prelucrarii477 datelor cu caracter personal. Acest principiu indica ca datele cu
caracter personal trebuie sa fie
(i) obtinute si prelucrate in mod cinstit si legal; -,.-. ... . :,.,«
(ii) stocate pentru scopuri specificate si legale, si neutilizate in mod incompatibil cu
aceste scopuri;
(iii) adecvate, relevante si ne-excesive in raport cu scopurile pentru care ele au fost
colectate;
, ;
(iv) veridice, si daca e posibil, mentinute la zi;
(v) pastrate intr-o forma care permite identificarea subiectelor datelor respective, pe un
termen nu mai indelungat decat cerut de scopurile pentru care aceste date au fost
colectate.
Totodata, principiile de baza fata de calitatea prelucrarii datelor cu caracter personal,
nu se vor aplica fata de categoriile speciale de date, publicarea carora ar fi deosebit de
vulnerabila pentru subiectii acestor date (ex. datele privind apartenenta nationala,
rasiala, orientarea sexuala, opiniile politice etc).
b. securitatea datelor cu caracter personal - principiu care indica asupra obligatiei persoanelor
responsabile de prelucrarea si gestiunea acestor date, de a lua toate masurile necesare pentru a
preveni distrugerea, pierderea, accesul, alterarea sau disseminarea accidentala sau neautorizata a
acestor date.
c. accesul subiectului datelor cu caracter personal la datele sale personale, si dreptul de a cere
schimbarea sau distrugerea acestor date in eventualitatea gestionarii lor contrar prevederilor
legislatiei nationale, care urmeaza principiile stabilite in conventie, iar in cazul in care drepturile
sale nu se respecta - sa valorifice remediile juridice puse la dispozitia sa prin efectul conventiei.
,
Totodata, statele membre pot deroga de la principiile sus-mentionate, daca aceasta derogare este
impusa de protectia unor interese publice majore, sau nu afecteaza in nici un fel dreptul la
secretul datelor cu caracter personal. in acelasi timp, conventia prevede express ca nici o norma a
sa nu poate fi interpretata ca limitind dreptul statelor-membre sa adopte reglementari nationale
care ar oferi un nivel sporit de protectie a datelor cu caracter personal, in comparatie cu cel
prevazut de conventie. Finalmente, pentru implementarea prevederilor conventiei, se prevede nu
numai obligatii juridice ale statelor (aducerea legislatiilor lor nationale la calitatea compatibila cu
exigentele conventiei), ci si crearea unui cadru institutional care ar asigura aplicarea conventiei,
ce include:
a. crearea de catre fiecare stat, a unei autoritati publice responsabile de asigurarea protectiei
datelor cu caracter personal, care in acelasi timp sa serveasca si ca autoritate competenta sa ofere
informatii si asistenta la motiunile autoritatilor cu functii similare ale altor state-membre ale
conventiei (suport inter-institutional) si ale subiectilor datelor cu caracter personal, ce sint
resortisanti ale statelor-membre ale conventiei (suport resortisantilor din alte state).
b. constituirea unui organ permanent de lucru responsabil de monitorizarea aplicarii conventiei -
Comitetul consultativ.
Directiva comunitara nr. 95/46/EC reproduce cu fidelitate principiile Conventiei Consiliului
Europei, cu ajustarile necesare pentru a reflecta specificul regional al
aplicabilitatii directivei. Directiva UE privind regimul comunitar al semnaturilor electronice,
extinde aplicarea principiilor enuntate in Directiva UE privind protectia particularilor in ceea ce
priveste prelucrarea datelor personale, si privind libera circulatie a acestor date, fata de
activitatea prestatorilor de servicii de certificare, si fata de activitatea autoritatilor nationale de

221
acreditare, in contextul semnaturilor electronice (vezi supra), precizind totusi ca prestatorii de
servicii de certificare pot colecta date peisoanale numai direct de la subiectul acestor date, sau cu
consimtamintul explicit al acestuia, si numai in masura necesara pentru emiterea si deservirea
certificatelor emise, in sfirsit, pentru a face fata cerintei asigurarii unui nivel suficient de
protectie a datelor personale, la exportul acestor date dintr-o tara cu legislatie dezvoltata in
materia protectiei datelor, intr-o tara a carei legislatie ori nu reglementeaza ori ofera un nivel
insuficient de protectie a datelor - atunci cind instrumentele internationale de drept uniform,
mentionate mai sus, nu isi gasesc aplicare - Camera Internationala de Comert de la Paris a
publicat Clauzele model de utilizare in contractele ce implica circuitul transfrontalier de
date. Scopul acestora este de a pune la dispozitia partilor (exportatorul de date, si importatorul
de date) un set tipizat de reguli care ar putea fi inserate in contractele ce implica transferul
transfrontalier de date, in eventualitatea in care partile au la dispozitia sa doar instrumente
contractuale pentru a asigura protectia datelor exportate. Rolul principal in asigurarea acestei
protectii, este plasat de C.I.C. pe seama exportatorului de date - parte a carei pozitie contractuala
face posibila asigurarea inainte de semnarea contractului a conditiilor necesare pentru a se pune
la adapost fata de riscurile aferente transferului de date intr-o jurisdictie cu un regim juridic
nesatisfacator in ceea ce priveste protectia datelor. Astfel, clauzele completeaza prevederile
conventiilor internationale referitoare la protectia datelor, in partea care se refera la asigurarea
unui nivel suficient de protectie in cazurile in care conventiile mentionate nu-si gasesc aplicare
(mai ales in relatiile cu tarile care nu au in legislatia sa interna reguli dezvoltate privind protectia
datelor) - ca exemplu, Directiva UE privind protectia particularilor in ceea ce priveste
prelucrarea datelor personale, si privind libera circulatie a acestor date (articolul 25 al careia
prevede posibilitatea aplicarii complementare a clauzelor contractuale menite sa asigure protectia
datelor). Regulile sint optime pentru aplicare de asemenea si in cadrul transferului de date in
limitele companiilor facind parte dintr-o retea transnationala, sau efectuate de catre operatori cu
o reputatie comerciala internationala (ex. companiile aeriene, sau care presteaza servicii de plata
prin cartele bancare). Conform acestora, partilor le este sugerata incorporarea prin referinta a
clauzelor model ale C.I.C, prin inserarea in textul contractului a urmatoarei clauze-model
„ Partile contractante consimt incorporarea prin referinta in prezentul contract a Clauzelor model
ale C.I.C. de utilizare in contractele
ce implica circuitul transfrontalier de date, Publicatia C.I.C. Nr._______(1998), ca si
cum acestea af fi incluse integral in contract". in afara de compartimentul „Definitii", clauzele
contin 9 compartimente: „Garantiile exportatorului de date", „Obligatiile exportatorului de date
si solutionarea litigiilor cu subiectii datelor sau autoritatile de protectie a datelor", „Garantiile
importatorului de date", „Obligatiile importatorului
de date", „Solutionarea litigiilor. Litigiile intre exportatorul si importatorul de date",
„Compensatii", „incetarea efectelor", „Prelucratorii datelor", „Legea aplicabila". in general,
clauzele stabilesc garantiile pe care exportatorul si importatorul de date si le asima sa le respecte,
obligatiile reciproce ale partilor, si modalitatea de raspundere pentru incalcarea clauzelor, cit si
clauza arbitrala (ce declara competenta Curtea de Arbitraj a C.I.C. de la Paris) si cea a legii
aplicabile (legea tarii de resedinta a exportatorului de date).
Cele mentionate mai sus se refera la asigurarea protectiei datelor in cadrul prelucrarii lor in
general, fara relevanta in functie de mediul in care are loc prelucrarea datelor, sau statutul juridic
al persoanelor responsabile de gestiunea datelor. Dupa cum poate fi remarcat, principiile indicate
mai sus, sint aplicabile si fata de gestiunea datelor cu caracter personale in cadrul retelelor
deschise de informatie (Internet), cit si specific in cadrul executarii platilor in Internet. Totusi,
aceasta nu implica lipsa unor izvoare, fie chiar cu caracter de recomandare, care sa se refere la
aspectele specifice sus-mentionate: dupa cum s-a indicat mai sus, Consiliul Europei a aprobat in
aceste domenii doua recomandari importante:
a. Recomandarea nr. R (90)19, si Memorandumul Explicativ, privind protectia datelor personale
utilizate pentru operatiuni de plata si alte operatiuni similare, din 13.09.1990; si
b. Recomandarea nr. R (99)5, privind protectia datelor pe Internet - „Ghidul protectiei

222
particularilor in ceea ce priveste colectarea si prelucrarea datelor personale pe magistralele
informationale", din 23.02.1999.
Recomandarea din 13.09.1990 reiese din principiul functionalitatii colectarii si prelucrarii datelor
cu caracter personal - aceasta este limitata doar de scopul realizarii operatiunilor de plata si altor
operatiuni similare, si este permisa doar persoanelor care asigura buna functionare a sistemelor
de plata respective. in rest Recomandarea se fondeaza pe principiile generale exprimate in
Conventia din 28.01.1981 - obligatia de mentinere a discretiei datelor respective, asigurarea
securitatii pastrarii acestor date, dreptul de access si de corectare a subiectului datelor cu caracter
personal (si punerea la dispozitie a unor remedii juridice in cazul incalcarii acestor drepturi) etc.
Totusi, recomandarea contine unele norme menite sa solutioneze aspectele neprevazute in
conventia din 1981:
a. utilizarea in scopul realizarii operatiunilor de plati, a informatiei sensitive cu caracter personal:
Recomandarea indica ca in acest domeniu se va putea aplica doar informatia referitoare la
antecedentele judiciare ale subiectului datelor cu caracter personal (cu conditia ca aceasta
informatie sa fie intr-adevar relevanta pentru asigurarea functionarii sistemului de plati, si ca
obtinerea informatiei si utilizarea ei sa fie facuta cu acordul subiectului datelor).
b. utilizarea datelor cu caracter personal, in scopuri publicitare si de marketing a serviciilor de
plata.
. .. .
c. informarea subiectelor datelor cu caracter personal, despre colectarea si prelucrarea acestor
date, si despre drepturile si obligatiile subiectelor in acest sens;
d. conservarea datelor in cazul in care nu mai exista necesitatea in mentinerea si
prelucrarea lor. '.-. '
. ',,
' &-.'?
in ceea ce priveste Recomandarea din 23.02.1999, aceasta este un cod de conduita care
formuleaza intr-o maniera mai putin formalista unele reguli de comportament pentru utilizatorii
si pentu prestatorii de servicii acces la Internet. Din aceste considerente, Recomandarea
mentionata nu prezinta un interes deosebit pentru scopurile prezentului capitol.
Banii electronici
Sisteme sigure de realizare a platilor prin Internet sint necesare pentru promovarea comertului
electronic.
O modalitate de realizare a platilor electronice este utilizarea intr-o forma modificata a
sistemului de plati prin cartele bancare (pentru detalii vezi compartimentul „Platile prin cartelele
bancare" supra). Criptografia poate fi utilizata pentru a asigura confidentialitatea mesajelor care
contin informatii privind numarul cartelei bancare, si pentru a confirma ca mesajul a fost cu
certitudine trimis de titularul cartelei. Desi aceasta metoda de realizare a platilor electronice este
cea mai frecvent utilizata, ea este legata de vulnerabilitatea informatiei privind numarul cartelei
bancare, dupa descifrarea mesajului criptat. O alta tehnica de realizare a platilor prin Internet cu
utilizarea cartelelor bancare, implica aplicarea mecanismelor verificabile de securitate, care nu
sint bazate pe simplul schimb de informatii privind numarul cartelei bancare - ex. confirmarea
prin semnatura electronica. Citeva scheme alternative de realizare a platilor electronice prin
Internet sint actualmente in dezvoltare, inclusiv citeva sisteme de plati prin bani electronici (engl.
digital money). Sistemele de plati prin bani electronici utilizeaza tehnici criptografice pentru a
crea o reprezentare electronica unica care este utilizata pentru plata sau poate constitui mij loc
legal de plata ce poate fi stocat, transferat si este protejat contra falsificarii. O tendinta de
evolutie a sistemelor de plata prin bani electronici, este cooperarea cu prestatorii de servicii de
plata cu cartele bancare - astfel incit sa faca posibila „convertirea" de catre titularul cartelei
bancare, a unei sume de bani din contul sau de cartela in bani electronici, si invers478.
Majoritatea acestor sisteme opereaza in mod similar celor bazate pe cartelele bancare, oferind un
nivel diferit de siguranta si anonimitate; unele insa opereaza similar monedei electronice, oferind
astfel o anonimitate completa precum in cazul platii cu bani gheata. Totusi, desi capacitatea de a

223
realiza plati electronice pe baze anonime si fara „urme" ofera avantaje deosebite in ceea ce
priveste pastrarea confidentialitatii intr-un mediu virtual, aceasta situatie genereaza si unele
aspecte juridice complexe - de ex. legate de colectarea impozitelor si spalarea banilor.
5.8. Reglementarea juridica a decontarilor fara numerar in Republica Moldova
Principiile si organizarea decontarilor in Republica Moldova
Actul normativ de baza ce reglementeaza decontarile fara numerar in Republica Moldova, este
Regulamentul Nr. 25/11-02 privind decontarile fara numerar in Republica Moldova,
aprobat prin Hotarirea Consiliului de Administratie a B.N.M. nr. 33 din 12 iulie 1996479.
Conform definitiei continute in preambulul Regulamentului, decontarea fara numerar reprezinta
orice plata efectuata prin intermediul documentelor de decontare fara a intrebuinta moneda in
forma sa concreta (bilete de banca si moneda metalica). Prin urmare, raportul juridic de
decontare constituie relatia in care o persoana juridica sau fizica numita platitor plateste
documentul de decontare din contul propriu sau din contul creditului bancar unei alte persoane
numite beneficiar (persoana fizica sau juridica desemnata prin documentul de decontare in
vederea primirii unei anumite sume de bani).
La rindul sau, documentul de decontare este definit de Regulament ca „dispozitia sau cererea
intreprinderii, intocmita pe suport material (formular de hirtie sau suport de date), data Bancii cu
scopul executarii platii fara numerar pentru livrarea marfii sau valorilor, executarea lucrarilor,
prestarea serviciilor, precum si altor plati.". Relatia de plata prin virament nu se realizeaza direct
intre platitor si beneficiar - ea este intermediata totdeauna de catre minimum o banca. Pentru
explicatii vezi comentariul la principiul 2) de mai jos.
Titlul I al Regulamentului „Dispozitii generale" stabileste urmatoarele principii ale
decontarilor fara numerar in Republica Moldova:
1) Unicul mijloc de plata legal pe teritoriul Republicii Moldova il constituie moneda nationala —
leul moldovenesc. Prezentul principiu reflecta regula generala, stabilita de art. 130(2) a
Constitutiei Republicii Moldova, aprobata prin legea din 29 iulie 1994 (1) si art. 3 a Legii cu
privire la bani nr. 1232-X1I din 15 decembrie 1992;
2) Decontarile intreprinderilor privind angajamentele lor cu alte intreprinderi se efectueazay2ra
numerar (p. 16). Regula data rezida din obligativitatea mentinerii de catre intreprinderi a tuturor
mijloacelor banesti pe conturile deschise in institutiile financiare, conform p. 1 al HG nr. 764 din
25 noiembrie 1992, JPrivind aprobarea Normelor pentru efectuarea operatiunilor de casa in
economia nationala a Republicii Moldova"480,
si conform art. 3(3) al Regulamentului privind deschiderea si inchiderea conturilor la bancile din
Republica Moldova481. Totusi, p. 2 al hotaririi respective contine o formulare mai relaxata a
obligativitatii decontarilor prin virament intre intreprinderi: „decontarile dintre intreprinderi pe
angajamente se efectueaza, de regula (evidentiat de autor- V.B.), prin virament la institutiile
financiare". Consideram ca diferenta de imperativitate exprimata, pe de o parte, in Regulamentul
decontarilor fara numerar, iar pe de alta parte, in HG nr. 764, nu e de natura sa sugereze o
contradictie de nereconciliat, ci doar o evolutie a regimului juridic al decontarilor intre
intreprinderi. in plus, credem ca in eventualitate de conlict preferinta de aplicare trebuie acordata
Regulamentului decontarilor fara numerar, in calitate de lex specialis (1) si de lexposteriori (2).
Obligativitatea mentinerii mijloacelor la banca, stabilita de legislatie pentru agentii economici,
nu inseamna totusi ca societatile comerciale nu pot mentine o anumita rezerva de mijloace
banesti in casa proprie. Necesitatea acestor mijloace rezida din permisiunea, acordata agentilor
economici, de a efectua unele plati in numerar catre persoanele fizice si juridice (vezi infra).
Pentru a asigura posibilitatea efectuarii acestor plati, societatile comerciale pot pastra o anumita
rezerva de mijloace banesti in numerar in casele sale, sau pe contul lor la banca comerciala. in
ultimul caz, societatile comerciale beneficiaza de dreptul de a pastra asa-numita rezerva pentru
necesitatile de neaminat, in marime de 5% din incasarea in medie pe zi a mijloacelor de la
comercializarea productiei, lucrarilor indeplinite sau serviciilor prestate pentru luna precedenta,
inregistrate in contul de decontare. Procedura si conditiile de rezervare de catre bancile
comerciale a sumelor respective in conturile societatilor comerciale, este reglementata de

224
Regulamentul nr.24/11-02 privind modul de eliberare a mijloacelor pentru necesitatile de
neaminat, aprobat prin HCA a B.N.M. din 12.07.1996482.
Totusi, aceasta limitare - in ceea ce priveste modalitatea de efectuare a platilor — se refera in
exclusivitate la decontarile intre intreprinderi. Pe cale de concluzie, decontarile intreprinderilor
cu persoanele fizice sint perfect posibile si in numerar. Receptionarea platilor in numerar de la
persoanele fizice se efectueaza fara nici o restrictie. Efectuarea platilor in numerar de catre
intreprinderi este supusa unor conditii si restrictii, stabilite prin HG nr. 764 indicata mai sus.
Astfel, conform p. 5 al acestei hotariri, intreprinderile primesc de la institutiile financiare ale
republicii bani in numerar pentru:
-retribuirea muncii,
\
-plata pensiilor si indemnizatiilor,
- achizitionarea productiei agricole,
; v;7
- procurarea ambalajului si obiectelor de la populatie,
- acoperirea cheltuielilor de deplasare,
-alte scopuri prevazute de Instructiunea Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire la
modul intocmirii raportului statistic asupra volumului operatiunilor de casa la institutiile
financiare din Republica Moldova"483.
3) Decontarile intreprinderilor privind angajamentele lor cu alte intreprinderi se efectueaza prin
intermediul bancilor. Aceasta rezida din urmatoarele considerente:
- obligativitatea mentinerii de catre intreprinderi a mijloacelor banesti in conturile deschise in
institutiile financiare (vezi principiul 2) de mai sus);
- faptul ca monopolul asupra efectuarii platilor este prin Legea institutiilor financiare acordat
bancilor. Prezenta concluzie se bazeaza atit pe definitia bancii, care conform definitiei sint
institutii financiare abilitate sa primeasca depozite „transferabile prin diferite mijloace de plata";
cit si pe prevederile p. d) a articolului 26 care indica ca bancile ofera servicii de decontari si
incasari in calitate de actitati financiare (art. 11 indicind ca nici o persoana nu poate realiza
activitati financiare fara permisiunea Bancii Nationale. Prezenta permisiune se acorda bancilor
sub forma autorizatiei de functionare (vezi tema „Notiuni generale despre banci si sistemul
bancar").
4) intreprinderile gestioneaza mijloacele banesti consemnate in conturile lor deschise la banca
sau filialele ei, in conformitate cu destinatia statutara a acestora;
5) Nu se admite ca o intreprindere sa efectueze plati pentru achitarea angajamentelor (datoriilor,
altor obligatiuni) altei intreprinderi fata de o terta persoana. Principiul respectiv este strins legat
si rezida din principiul 4) de mai sus. De fapt, consideram ca principiul 5) ar putea fi considerat
ca facind parte din principiul 4);
6) inregistrarea mijloacelor banesti in contul beneficiarului se efectueaza numai dupa trecerea
la'.scaderia acestor sume din contul platitorului. Prezentul principiu este susceptibil de critica din
considerente de inconsecventa legislativa, cit si de lipsa de fundamentare teoretica.
Criticile d.p.d.v. a teoriei decontarilor se bazeaza pe argumentul, ca prezentul principiu
ca minimum nu tine cont, iar ca maximum constituie o negare a achitarii obligatiilor
platitorului din contul creditului bancar.
Criticile d.p.d.v a inconsecventei continute in Regulament, sint placate pe fonul
contradictiei intre prezentul principiu si notiunea platitorului (vezi supra), care permite
efectuarea decontarilor din contul creditului bancar.
Pe de alta parte, criticile respective se invedereaza lipsite de justificare, atunci cind
decontarile chiar din contul creditului bancar oferit platitorului, se efectueaza numai
dupa plasarea mijloacelor avansate pe contul acestuia (ca conditie prealabila efectuarii
platii).
7) Trecerea la scaderi a mijloacelor banesti se efectueaza in baza dispozitiei titularului,
prezentata nemijlocit de catre titular sau de organizatia de administrarea investitiilor, care

225
efectueaza administrarea fiduciara a contului titularului, cu exceptia cazurilor virarii
incontestabile a mijloacelor banesti.
8) Regulamentul privind decontarile fara numerar are la baza principiul optiunii libere de catre
intreprinderi a formelor de decontare si fixarii acestora in contracte, care nu contravin
Regulamentului.
Regula data nu are un caracter absolut: spre ex. in eventualitatea platilor pentru achitarea
datoriilor in Fondul Socila si la buget, acestea vor fi efectuate numai prin intermediul
dispozitiilor de plata trezoreriale (vezi compartimentul respectiv infra). Un alt exemplu al
„libertatii ca necesitate constienta" in alegerea formelor de decontare, este cel al achitarii cambiei
- Regulamentul prevede posibilitatea platii cambiei doar prin dispozitie de plata, cerere-
dispozitie de plata, si cec din carnetul cu limita de cecuri. De altfel, formula „care nu contravin
prezentului Regulament" este, dupa parerea noastra, susceptibila de a indica relativitatea evocata.
9) Regulamentul privind decontarile fara numerar se bazeaza si pe principiul neamestecului
Bancii in relatiile contractuale dintre intreprinderi;
;-
10) Primirea documentelor de decontare de la intreprinderi se efectueaza de catre Banca pe
parcursul zilei operationale. Documentele de decontare primite de catre Banca de la
intreprinderi in ziua operationala se trec la bilant in aceeasi zi. ,.
11) Documentele de decontare se primesc de catre Banca spre executare indiferent de suma.
12) Banca platitoare primeste documentul de decontare spre executare numai in cazul prezentei
disponibilului suficient pentru trecerea la scaderi a sumei consemnate complete din contul
platitorului. Din regula evocata exista doua principii:
- exceptia absoluta din regula mentionata, se refera la dispozitia incaso si dispozitia incaso
trezoreriala, pe care banca platitoare le primeste si in lipsa disponibilului in contul platitorului. in
lipsa mijloacelor la contul platitorului functionarul bancii inregistreaza dispozitiile incaso si
dispozitiile incaso trezoreriale intr-un registru special. Documentele de decontare inregistrate in
registrul nominalizat se platesc de catre banca la aparitia mijloacelor banesi in contul platitorului
fara acordul acestuia, conform ordinii inregistrarii, daca legislatia in vigoare nu prevede o alta
modalitate.
- exceptia relativa de la principiul acoperirii documentelor de plata prezentate spre executare
bancilor, se exprima in existenta asa-numitei „note de contabilitate" care permite plata partiala a
documentelor intreprinderilor. Definitia notei de contabilitate a fost inserata in Regulament prin
modificarile operate in baza HCA a B.N.M. nr. 159 din 22.06.98. Pe de alta parte, este necesar
de mentionat ca posibilitatea platilor partiale, deschisa bancilor prin completarea mentionata,
este si ea relativa - ea nu se aplica in cazurile in care Regulamentul prevede express
obligativitatea platii intregii sume a documentului de plata (ex. in cazurile cererilor-dispozitii de
plata (p. 24 a Regulamentului, dar vezi p. 43/7, care totusi permite plata partiala a lor in cazul in
care aceasta se face in cadrul achitarii cambiei) sau acreditivelor (p. 45 a Regulamentului)).
13) Documentele de decontare (dispozitia de plata, cererea-dispozitie de plata, cererea de
acreditiv) prezentate la Banca platitoare si executate de aceasta nu pot fi retrase de catre platitor.
De fapt, imposibilitatea revocarii, stabilita de Regulament, nu se limiteaza doar la cazurile
expost, ci uneori si la cazurile ex ante - ex. p. 45 al Regulamentului
stabileste obligativitatea irevocabilitatii (din momentul emiterii, fara relevanta fata de faptul
executarii lor) acreditivelor.
:

Prezenta regula stabileste principiul irevocabilitatii platii dupa efectuarea acesteia - solutia
contrarie ar fi fost nu numai dificila pentru acceptare din punct de vedere juridic (semnificind
lipsa certitudinii juridice pentru beneficiarul platii, chiar dupa receptionarea ei), dar si extrem de
complicat de implementat din punct de vedere tehnic (plata odata facuta neputind fi solicitata
inapoi decit via un transfer interbancar de aceeasi valoare, in sens opus).
14) Succesiunea platilor din contul intreprinderii o determina conducatorul intreprinderii, in
cazul in care nu exista o alta modalitate stipulata in legislatia in vigoare a Republicii Moldova.

226
15) Pierderile suportate de catre platitor in urma indeplinirii cu intirziere a decontarilor de catre
banca platitoare se compenseaza de catre banca in conformitate cu prevederile acordului
incheiat intre parti.
in afara de aceste principii generale ale decontarilor prin virament pe teritoriul Republicii
Moldova, Regulamentul mai stabileste si cerintele fata de documentele de decontari. Aceste
cerinte pot fi separate in doua categorii:
a) cerintele fata de forma documentelor de decontari;
b) cerintele fata de continutul documentelor de decontari.
1. Cerintele referitoare laforma documentelor de decontari, sint urmatoarele:
a. Documentele de decontare se intocmesc pe formulare-tip, care trebuie sa corespunda normelor
tehnice expuse in anexele la Regulament. Abaterile in plus sau in minus de la dimensiunile
standard stipulate in normele tehnice, nu pot depasi lmm.
b. Desemnarea, aranjarea si tiparirea tuturor elementelor componente ale standardelor de
continut ale documentelor se efectueaza orizontal.
c. in scopul facilitarii prezentarii, fata documentelor, cu exceptia cecurilor, este impartita in
cimpuri avind suprafata de 25 mm2 fiecare. Referiri la diferite elemente ale documentelor, se fac
prin intermediul coordonatelor cimpurilor.
d. inscrisurile in limba moldoveneasca din formularele-tip sint insotite de echivalentele lor in
limba rusa, executate cu majuscule de 1 mm inaltime si amplasate, dupa caz, in continuare sau
desubt.
e. Documentele de decontare (in afara de cec) se intocmesc cu folosirea mijloacelor tehnice sub
indigo sau prin multiplicarea originalului in numarul de exemplare necesare partilor participante
la decontari. La virarea mijloacelor banesti de catre banca la Banca Nationala prin reteaua de
legatura telefonica sau pe suport magnetic informatia din documentele de decontare trebuie sa fie
identica cu cea din documentul de decontare primar prezentat la banca de catre intreprindere, pe
suport de hirtie.
f. In documentele de decontare nu se admit corectari sau stersaturi.
2. Cerintele referitoare la continutul documentelor sint precum urmeaza:
a. Documentele de decontare trebuie sa contina urmatoarele date:
i. denumirea documentului de decontare;
ii. numarul documentului de decontare, data, luna, anul emiterii. Data se indica in cifre,
luna in litere, anul in cifre;
iii. denumirea bancii platitoare si a bancii beneficiare, codul bancii, sediul bancii; iv. denumirea
platitorului si a beneficiarului (se admit abrevieri uzuale a denumirii platitorului si a
beneficiarului), numarul contului in banca;
v. codul fiscal al intreprinderii care emite documentul de decontare, codul tipului documentului
conform anexei 17 din Regulament;
vi. suma platii, care contine in partea intreaga lei, iar in partea zecimala bani, inscrisa cu litere si
cu cifre, aliniata in spatiile destinate la stinga. in calitate de separator de cifre zecimale se
utilizeaza cratima (-).
vii. destinatia platii (pentru ce, numarul, data si anul cambiei, numarul exemplarului cambiei,
numarul, data si anul contractului, numarul, data si anul documentului care confirma expedierea
sau primirea marfurilor, executarea lucrarilor sau prestarea serviciilor si temeiul efectuarii altor
plati, inclusiv a platii preventive, conditii suplimentare), viii. semnaturile si amprenta stampilei
cu care se autentifica documentul de decontare se pun pe primul exemplar. Semnaturile trebuie
sa corespunda cu semnaturile si amprenta stampilei din Cartela cu specimene de semnaturi si
amprenta stampilei remisa Bancii. Documentele de decontare intocmite de catre managerul
fondului in procesul de administrare a contului de decontare a fondului de investitii, se
autentifica pe fata documentului cu semnatura si amprenta stampilei managerului fondului, iar pe
verso cu semnatura si amprenta stampilei depozitarului fondului.
Pe cecul din carnetul de cecuri cu limita de suma se admite semnatura functionarului
imputernicit prin procura. in acest caz, dupa semnatura pe cec se face mentiunea „prin procura",

227
indicind numarul si data procurii, numele si prenumele persoanei imputernicite de catre
intreprindere.
Semnaturile trebuie sa fie autografe, manuscrise si puse cu cerneala sau cu pix de culoare
albastra sau neagra. Semnatura faximila in documentele de decontare nu se admite.
Regulamentul indica fara echivoc asupra formalismului documentelor de decontare -ambele
grupe de cerinte sus-mentionate sint ad validitatem, nerespectarea lor fiind sanctionata prin
nevalabilitatea documentului intocmit contrar cerintelor date, si respectiv neexecutarea lui.
Formele decontarilor in Republica Moldova
Punctul 15 al Regulamentului indica ca decontarile fara numerar in Republica Moldova
se efectueaza in baza:
1,2) dispozitiilor de plata, dispozitiilor de plata trezoreriale;
,. ., , t
3) dispozitiilor de plata acceptate;
4) cererii-dispozitie de plata;
.
...
5) cererii de acreditiv;
l
. ;)..-. . ;. ;-.' ?;.|i . , . , 1
6) cecurilor;
7,8) dispozitiilor incaso, dispozitiilor incaso trezoreriale.
,. . , ,
Redactia punctului respectiv poate induce in eroare in ceea ce priveste exhaustivitatea ei. Primo,
modalitatea de enumerare a formelor de decontare nu este de natura sa
sugereze existenta altor forme decit cele indicate expres in punctul de mai sus (adica
Regulamentul nu contine indicatii gen „si alte forme de decontare stabilite de legislatie").
Secundo, concluzia respectiva este sustinuta si de faptul ca punctul 1 al Regulamentului, care
spune ca acesta „este un act normativ care reglementeaza decontarile fara numerar in sistemul
national de plati al Republicii Moldova, determina modalitatile generale de organizare a
decontarilor si circulatia unica a documentelor la banci".
Totusi, in pofida celor spuse mai sus, legislatia Republicii Moldova reglementeaza inca doua
forme de decontari, conform unui cadrul legal format din acte normative separate. Aceste forme
sint:
9) cambia (tratta si biletul la ordin). Pina nu demult Regulamentul nu reglementa in genere
cambia ca modalitate de plata, insa prin efectul modificarilor operate prin efectul HCA a B.N.M.
nr. 416 din 30.12.1999 punctul 15 de mai sus a fost completat cu norma ce prevede modalitatea
de achitare a cambiei - „achitarea cambiei se efectueaza prin dispozitie de plata, cerere-dispozitie
de plata sau prin cec din carnetul de cecuri cu limita de suma". Reguli speciale de achitare a
cambiei au fost indicate doar in ceea ce priveste cererea-dispozitie de plata, ceea ce permite
concluzia ca in celelalte cazuri (achitarea prin dispozitie de plata si prin cecuri cu limita de suma)
se vor aplica regulile generale stabilite de Regulament fata de mecanismul efectuarii platilor prin
utilizarea acestor instrumente.
10) cartile de plata. Spre deosebire de cambie, pentru care Regulamentul nu este unicul izvor de
reglementare juridica, platile prin cirduri nu sint deloc reglementate de Regulament. Regimul
juridic al acestor decontari este guvernat de un cadru separat format din 3 hotariri ale CA al
B.N.M.
Finalmente, este necesar de atentionat cititorul asupra distinctiei intre notiunile de „modalitate de
decontare", pe de o parte, si „document de decontare": pentru realizarea platii conform unei
modalitati de decontare (ex. prin cec, prin cambie) poate fi necesara formarea mai multor
documente de decontare (ex. pentru a asigura executarea platii prin dispozitie de plata acceptata,
in afara de documentul de decontare tip 41 „Dispozitie de plata acceptata", este utilizat inca un
documente de decontare - documentul de decontare tip 42 „Borderoul dispozitiilor de plata
acceptate") . in afara de aceasta, unele documente de decontare deservesc toate modalitatile de

228
plata stabilite de legislatie (ex. platapartiala, efectuata in cadrul mecanismelor de plata prin cec,
cambie, acreditiv etc, se efectuiaza conform documentului de decontare tip 6 „Nota de
contabilitate"). Lista completa a documentelor de decontare (27 la numar) se contine in
Nomenclatorul tipurilor de documente de decontare si contabile utilizate la efectuarea
operatiunilor bancare, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 168 din 8 iunie 2000484. Prin efectul
acestei hotariri, Banca Nationala a abrogat Anexa nr. 17 la Regulamentul privind decontarile fara
numerar in Republica Moldova.
Trebuie de mentionat, ca nomenclatorul nu da definitia termenilor de „document de decontare" si
„document contabil", si nici nu indica asupra deosebirilor dintre aceste doua categorii.
Enumerarea intr-o lista mixta a acestor doua feluri de documente, cit si lipsa definitiilor
respective, este de natura sa produca confuzii in ceea ce priveste semnificatia acestor doua tipuri
de documente. Sintem de parerea, ca documentele de decontare sint doar documentele utilizate in
exclusivitate pentru realizarea decontarilor in modalitatile enumerate in punctul 15 al
Regulamentului privind decontarile fara numerar, pe cind celelalte documente indicate in
nomenclator fac parte din categoria documentelor contabi le.
in conformitate cu Nomenclatorul mentionat, in Republica Moldova in prezent sint in aplicare
urmatoarele tipuri de documente de decontare si contabile (cele de decontare sint evidentiate -
n.n.):
Mecanismul mentionat al traficului de documente in cazul decontarilor prin utilizarea
documentelor pe suport hirtie, este caracteristic pentru majoritatea modalitatilor de plata. Ea
poate fi reflectata prin schema ce urmeaza, in care:
A - bancile participante, pe de o parte (care detin exemplarele 1 si 2), si partile de baza in relatia
de DP -beneficiarul si platitorul, pe de alta parte (care detin exemplarele 3 si 4); B - partea
platitoare, adica platitorul si banca sa (care detin exemplarele 1 si 4); si partea beneficiara, adica
beneficiarul si banca sa (care detin exemplarele 2 si 3). O asemenea schema a traficului
exemplarelor documentului de decontare pe suport hirtie, este propriu nu numai decontarilor prin
DP, ci si pentru alte modalitati de plata.

Figura 22. Traficul de exemplare in cadrul decontarilor prin DP pe suport hirtie

La virarea mijloacelor banesti de catre banca la Banca Nationala prin reteaua de legatura
telefonica sau pe suport magnetic dispozitia se perfecteaza de catre platitor in conformitate cu p.
18-20 in doua exemplare. Primul exemplar serveste ca baza pentru trecerea la scaderi a
mijloacelor banesti din contul platitorului, si se coase in mapa Bancii platitoare cu documentele
zilei. Al 2-lea exemplar impreuna cu extrasul din cont se inmineaza platitorului.
Este neclar cum in practica se va realiza cerinta coaserii in mapa bancii platitoare a DP intocmite
pe suport magnetic. Pe de alta parte, nu este totalmente fundamentata regula inminarii celui de-al
doilea exemplar al DP pe suport magnetic, din momentul in care platitorul transmitind DP pe
suport magnetic, deja dispune de el in memoria calculatorului. Consideram ca regulile referitoare
la plata DP in forma electronic ar trebui sa constituie obiectul unor reglementari mai nuantate (1)
care sa tina cont de specificul platilor date (2).
Dispozitia de plata, dispozitia de plata trezoreriala
Definitia dispozitiei de plata si a dispozitiei de plata trezoreriale (numite in cele ce urmeaza DP
si respectiv DPT) se contine in primul titlu al Regulamentului - „Notiuni principale": DP (DPT)
este o dispozitie data de catre platitor Bancii care il deserveste, de a transfera beneficiarului o
anumitlsuma de bani. Ca forma a platii, este cea mai simpla si constituie echivalentul termenului
de;,plata" aplicabil la decontarile fara numerar. Mecanismul este in mare masura similar cu cel al
ordinului de plata (vezi supra), diferenta constind in ceea ca prin intermediul DP pot fi efectuate
si alte decontari decit cele pentru marfurile livrate, serviciile prestate sau lucrarile executate (p.
21). Sint reglementate de Titlul III al Regulamentului.

229
Decontarile prin intermediul DP
DP se primeste la Banca platitoare spre indeplinire in decurs de 1 zi de la data emiterii. Ziua
emiterii nu se ia in calcul. Mecanismul platii prin intermediul DP se prezinta ca o succesiune de
etape, precum urmeaza:
l.DPse intocmeste de catre platitor pe formular tip (anexa nr. 1 la Regulament) in 4 exemplare.
Semnaturile si amprenta stampilei se aplica pe primul exemplar.
2. Primul exemplar al dispozitiei serveste ca baza pentru trecerea la scaderi din contul
platitorului a sumei dispozitiei si se coase in mapa cu documentele zilei a Bancii platitoare cu
documentele zilei.
3. Exemplarele al 2-lea si al 3-lea se remit prin intermediul Bancii Nationale Bancii beneficiare,
unde
4. Exemplarul al 2-lea serveste drept baza pentru inregistrarea sumei dispozitiei in contul
beneficiarului si se coase in mapa Bancii beneficiare cu documentele zilei, iar
5. Exemplarul al 3-lea impreuna cu extrasul din cont se inmineaza beneficiarului.
6. in sfirsit, exemplarul al 4-lea al dispozitiei impreuna cu extrasul din cont se inmineaza
platitorului.
Decontarile prin intermediul DPT ' ' ' .'" - .....
Dispozitia de plata trezoreriala se foloseste la decontarile privind acumularea veniturilor si
distribuirea cheltuielilor bugetului de stat. Prin ea se efectueaza plata impozitelor si taxelor in
bugetul de stat, transferul pentru marfurile livrate si serviciile prestate, precum si altor plati.
Dispozitia de plata trezoreriala se intocmeste de catre platitor pe formular tip (anexa nr.20) in
numarul de exemplare necesare pirtilor participante la decontari. Semnaturile si amprenta
stampilei se aplica pe primul exemplar. Institutiile publice care se deservesc in Trezoreria de Stat
aplica semnaturile si amprenta stampilei pe exemplarul 2. Primul exemplar al dispozitiei serveste
ca baza pentru trecerea la scaderi a sumei din contul platitorului si se coase in mapa bancii
platitoare cu documentele zilei. Exemplarele 2 si 3 se remit prin intermediul Bancii Nationale
bancii beneficiare, unde exemplarul 2 serveste drept baza pentru inregistrarea sumei aratate in
dispozitia de plata trezoreriala in contul beneficiarului si se coase in mapa bancii beneficiare cu
documentele zilei. Exemplarul 3, impreuna cu extrasul din cont se inmineazabeneficiarului.
Exemplarul 4 al dispozitiei, impreuna cu extrasul de cont se inmineaza platitorului. Astfel,
traficul de exemplare ale DPT este similar celui indicat pentru DP (vezi Figura 22 supra). in
cazul virarii mijloacelor banesti de catre banca la Banea Nationala prin reteaua de legatura
telefonica sau pe suport magnetic, dispozitia de plata trezoreriala se perfecteaza de catre platitor
in conformitate cu punctele 18-20 a Regulamentului, in doua exemplare. Dispozitia de plata
trezoreriala se primeste la Banca platitoare spre indeplinire in decurs de 1 zile de la data emiterii.
Ziua emiterii nu se ia in calcul.
Dispozitia de plata acceptata
Conform definitiei din titlul introductiv al Regulamentului - „Definitii principale" -constituie
dispozitie de plata acceptata (denumita in continuare DPA) dispozitia de transfer a unei sume de
bani, data de catre platitor Bancii platitoare prin oficiul postal pe numele unor cetateni aparte, cu
mijloace aferente personal (pensii, pensii alimentare, salarii, cheltuieli de deplasare, onorarii de
autor etc).
Platile prin dispozitie de plata acceptata sint reglementate de paragraful 2 al titlului III al
Regulamentului. Conform acestei reglementari, DPA se intocmeste de catre platitor pe
formularul DPA indicat in anexa nr. 3 la Regulament. Regulamentul stabileste urmatoarele
principii ale DPA:
- Suma totala de bani primita de intreprinderea de comunicatii spre transferarea DPA nu este
limitata;
- DPA poate fi primita de banca platitoare spre executare numai in suma deplina si daca la contul
platitorului sint mijloace disponibile. Nu se admite primirea restului din suma DPA in numerar,
sau/si schimbul ei in bani in numerar.
- La suma DPA, acceptata de banca, transmisa intreprinderii de comunicatii si intrebuintata de

230
ultima dupa destinatie nu pot fi aplicate sechestru si sanctiunea privind pretentia catre platitorul
care a emis dispozitia acceptata.
- Banca nu poarta raspundere de inscrierea falsificata privind acceptul DPA. Totusi,
banca e obligata sa verifice autenticitatea documentului de identitate a destinatarului DPA.
Platitorul prezinta la banca pentru acceptare DPA in trei exemplare. Primele doua exemplare ale
DPA se perfecteaza cu semnaturile si amprenta stampilei platitorului. Pe primele doua exemplare
ale DPA primite spre executare la rubrica „Mentiunile bancii" se indica data, luna si anul
acceptarii, iar in partea de jos se plaseaza semnaturile a doi functionari ai bancii, imputerniciti de
a efectua acceptarea. Primul exemplar al DPA se autentifica cu amprenta stampilei bancii si se
inmineaza, contra semnatura pe exemplarul doi, persoanei imputernicite a platitorului, numele,
prenumele si specimenul de semnatura al careia este aratat in textul dispozitiei acceptate. Al 2-
lea exemplar se coase in mapa cu documentele zilei ale bancii platitoare, iar al 3-lea se restituie
platitorului impreuna cu extrasul din cont.
Termenul prezentarii DPA de catre platitor la intreprinderea de comunicatie este 3 zile lucratoare
din ziua acceptarii acesteia de catre Banca. DPA este primita la intreprinderea de comunicatii si
predata la banca beneficiara pina la expirarea valabilitatii ei. Termenul de valabilitate a DPA e de
20 zile de la data acceptarii acesteia de catre Banca, intreprinderea de comunicatii in baza
dispozitiilor acceptate primite de la intreprinderi intocmeste pe fonnular-tip (indicat in anexa nr.
3 la Regulament) borderoul dispozitiilor de plata acceptate in 3 exemplare si-1 preda impreuna
cu dispozitiile acceptate la banca beneficiara. in cazul in care conturile platitorilor se tin in
diferite banci, intreprinderea de comunicatii intocmeste borderoul dispozitiilor de plata acceptate
pentru fiecare banca platitoare aparte.
..-.,
Banca beneficiara:
a) verifica corectitudinea completarii borderoului dispozitiilor de plata acceptate si prezenta
stampilei intreprinderii de comunicatii si datei primirii spre executare pe verso fiecarei dispozitii
acceptate;
b) inregistreaza suma in contul intreprinderii de comunicatii in baza ex. 1 al borderoului, care
apoi este cusut in mapa cu documentele zilei;
c) remite bancii platitoare, prin intermediul Bancii Nationale, ex. 2 al borderoului, alaturat
impreuna cu dispozitiile acceptate la cererea de plata centralizatoare in doua exemplare;
d) remite intreprinderii de comunicatii ex. 3 al borderoului impreuna cu extrasul din cont.
Daca dispozitia acceptata n-a fost primita spre executare de catre banca beneficiara din cauza
expirarii termenului acceptului, banca corecteaza suma borderoului si restituie un exemplar al
borderoului intreprinderii de comunicatii, anexind dispozitia de plata acceptata. In cazul
neprezentarii dispozitiei acceptate catre plata dupa expirarea termenului valabilitatii ei, suma
acestei dispozitii este restabilita de catre banca platitoare in contul platitorului.
In mod schematic, derularea platii prin DPA arata precum indicat in figura figura 23 pe pag. 784.
" . ..
'
,
Cererea-dispozitie de plata
' '
«'" '
Reguli generale
Conform definitiei, cererea-dispozitie de plata (in continuare CDP) este cererea beneficiarului
catre platitor de a plati, in baza documentelor de expediere, remise lui in afara bancii, valoarea
productiei livrate, serviciilor prestate si alte plati conform contractului.
CDP se intocmeste de catre beneficiar pe un formular-tip (conform modelului din anexa nr. 4 la
Regulament) in 4 exemplare, remitindu-se impreuna cu documentele prevazute in contract
nemijlocit platitorului pentru acceptare si plata. Platitorul perfecteaza acceptarea prin aplicarea
pe primul si al 2-lea exemplare ale cererii-dispozitie de plata a semnaturilor persoanelor

231
autorizate sa gestioneze contul si a amprentei stampilei. Cererea-dispozitie de plata se primeste
de catre banca platitoare spre plata numai in cazul mijloacelor disponibile suficiente in contul
platitorului. Banca platitoare, verificind corectitudinea perfectarii cererii-dispozitie de plata,
trece la scaderi mijloacele din contul platitorului si coase primul exemplar al cererii-dispozitie de
plata in mapa bancii cu documentele zilei. Exemplarele al 2-lea si al 3-lea sint remise bancii
beneficiare prin intermediul Bancii Nationale, unde exemplarul al 2-lea serveste drept baza de
inregistrare a sumei in contul beneficiarului si se coase in mapa bancii beneficiare cu
documentele zilei, iar exemplarul al 3-lea se remite beneficiarului impreuna cu extrasul din cont.
Exemplarul al 4-lea cu mentiunea bancii se remite platitorului impreuna cu extrasul din cont.
Remarcam, ca traficul exemplarelor CDP este similar celui din cadrul DP (vezi Figura 22 supra).
La virarea mijloacelor banesti de catre banca la Banca Nationala prin canalele de legatura
telefonica sau pe suport magnetic cererea-dispozitie de plata se prezinta de catre platitor la banca
platitoare in doua exemplare, procedura de vehiculare a lor fiind similara platii pe cale
electronica a DP, cu unica exceptie ca banca beneficiara este obligata sa prezinte beneficiarului
un exemplar al documentului de decontare primar electronic tiparit pe suport hirtie, pe care este
aplicata stampila bancii, impreuna cu extrasul de cont.
Termenul, pe parcursul caruia platitorul este obligat sa prezinte la banca cererea-dispozitie de
plata, e stabilit de catre parti in contract si nu se controleaza de catre banca.
Particularitatile achitarii cambiilor prin CDP
Prin efectul modificarilor la Regulament, operate prin HCA a B.N.M. nr. 416 din 30.12.1999, a
fost inclus un nou compartiment in capitolul III referitor la achitarea cererilor-dispozitiilor de
plata. Mecanismul, stabilit de acest nou compartiment, pentru achitarea cambiei, este urmatorul:
1. CDP se intocmeste de catre beneficiar (posesorul cambiei) pe formular-tip in 4 exemplare si
se prezinta impreuna cu cambia nemijlocit platitorului pentru plata.
2. Platitorul verifica autenticitatea cambiei si succesiunea girurilor conform prevederilor
actelor normative in vigoare, aplica pe primul si al 2-lea exemplar al CDP semnaturile
persoanelor autorizate sa gestioneze contul si amprenta stampilei si inmineaza CDP impreuna cu
cambia beneficiarului.
3. Beneficiarul prezinta cererea-dispozitie de plata impreuna cu cambia bancii platitoare.
4. La primirea spre executare a CDP banca platitoare verifica corectitudinea perfectarii ei si
debiteaza contul platitorului cu suma cambiei, respectind principiile traficului exemplarelor
documentelor de plata indicate in Figura 22 supra.
in cazul in care pe contul platitorului lipsesc mijloace suficiente pentru a plati suma cambiala,
banca aplica pe verso primului si celui de-al doilea exemplar al cererii-dispozitie de plata
stampila cu mentiunea „lipsa de mijloace" si inmineaza beneficiarului toate exemplarele CDP,
impreuna cu cambia pentru transmiterea cambiei neachitate spre efectuarea protestului de catre
notar.
Beneficiarul este in drept sa ceara de la banca platitoare ca ultima sa tina spre executare CDP pe
parcursul a 2 zile de la data scadentei, rezervindu-si timp pentru a nu intirzia la intocmirea
protestului cambiei. Dupa intocmirea de catre notar a actului despre protestul de neplata a
cambiei, beneficiarul prezinta CDP neachitata anterior impreuna cu cambia si actul despre
protestul de neplata a cambiei, la banca platitoare spre executare ca document de executare silita.
in lipsa mijloacelor banesti in contul platitorului banca platitoare plaseaza CDP impreuna cu
cambia si actul de protest in „Registrul documentelor de decontare percepute in mod
incontestabil". Pentru efectuarea decontarilor platilor partiale ale CDP se utilizeaza nota de
contabilitate, dupa modelul din Anexa 22. Sistarea sau intreruperea perceperii mijloacelor
banesti din contul platitorului in baza CDP se efectueaza in urmatoarele cazuri:
a) la cererea beneficiarului;
;
'-'i
b) la prezentarea unei decizii a organelor judecatoresti;
;

c) la dispozitia organelor de ancheta in legatura cu intentarea dosarului penal.

232
Cererea de acreditiv
Regulamentul defineste acreditivul drept un angajament al unei banci de a plati o suma
determinata beneficiarului pentru marfa livrata sau serviciile prestate contra remiterii
intr-un termen fixat, la prezentarea documentelor ce dovedesc ca marfa a fost expediata
sau serviciile prestate.
Pe teritoriul Republicii Moldova se aplica numai acreditivul acoperit si irevocabil.
Acreditivul acoperit se numeste acreditivul, la deschiderea caruia banca platitoare
transfera bancii beneficiare mijloace banesti in contul de bilant separat „Creditori
privind decontari documentare". Acreditivul irevocabil nu poate fi modificat sau
anulat fara consimtamintul ambelor parti contractante.
Termenul de valabilitate al acreditivului se stabileste pina la 25 de zile. Termenul inchiderii
acreditivului, deschis din contul mijloacelor bugetare, nu poate depasi limita anului
bugetar, adica 31 decembrie.
Acreditivul este destinat pentru decontari numai cu un singur beneficiar si nu poate fi
readresat. Nu se admite achitarea acreditivului in numerar.
Cererea de acreditiv, dupa modelul indicat in anexa nr. 5 a Regulamentului, se prezinta
bancii platitorului in 4 exemplare, soarta carora este explicata in Figura 22 supra. in
cazul achitarii acreditivului prin utilizarea documentelor de plata pe suport magnetic,
cererea se prezinta in doua exemplare, iar traficul acestor exemplare se incadreaza in
schema standard mentionata mai sus.
Totusi, plata prin acreditiv documentar se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi
specifice:
- Banca platitoare remite un aviz bancii beneficiare, din contul platitorului, despre transferul
mijloacelor de acreditiv cu indicarea denumirii beneficiarului, sumei si termenului inchiderii
acreditivului.
- Pentru a primi mijloacele pe acreditiv beneficiarul, expediind marfa sau prestind serviciile,
prezinta bancii beneficiare borderoul de utilizare a acreditivului in trei exemplare (dupa modelul
indicat in anexa nr. 6 la Regulament), alaturind documentele de expediere si alte documente
prevazute in cererea de acreditiv. Primul exemplar al borderoului de utilizare a acreditivului
serveste ca baza a inregistrarii sumei acreditivului in contul beneficiarului si se coase in mapa
Bancii beneficiare cu documentele zilei. Al 2-lea exemplar al borderoului cu documentele
prezentate de beneficiar se remite platitorului, iar al 3-lea exemplar se restituie beneficiarului
impreuna cu extrasul din cont.
inchiderea sau suspendarea acreditivului in Banca beneficiara se efectueaza:
a) la expirarea termenului acreditivului;
b) la cererea partilor contractante privind refuzul de intrebuintare in continuare a acreditivului
pina la expirarea termenului de acreditiv luind in consideratie prevederile p.45 din prezentul
Regulament.
in toate cazurile Banca beneficiara, cel mai tirziu in ziua ce urmeaza dupa ziua inchiderii
acreditivului, transfera suma acreditivului neutilizat bancii platitoare pentru a o restitui in contul
platitorului (conturile de decontare sau de imprumut). Bancile nu poarta nici o raspundere pentru
forma, plenitudinea, exactitatea, autenticitatea si falsificarea documentelor anexate de catre
beneficiar la borderoul de utilizare al acreditivului; cit si pentru consecintele retinerii sau
pierderii in drum a unor documente.
Dupa cum se poate conchide, unele principii ale regimului juridic al acreditivului sint specifice,
fiind stabilite ca exceptie de la regulile continute in UCP500. Ca exemple pot servi
irevocabilitatea AD, durata maxima a acestuia, imposibilitatea transferului acestuia sau a unei
parti a lui (fiind astfel excluse din perimetrul Regulamentului AD utilizate de intermediari, cum
ar fi AD cesionabile si cele transferabile) etc.
Cecul
!
Izvoarele reglementarii juridice
Regimul juridic al decontarilor prin cecuri este distinct in functie de modalitatea de achitare a

233
cecului - prin virament sau in numerar.
1 Decontarile/ara numerar prin utilizarea cecului, sint actualmente reglementate de
Regulamentul 25/11-02 privind decontarile fara numerar487. Capitolul V al acestui Regulament
„Decontari in baza cecurilor" a substituit un domeniu pina atunci distinct a legislatiei bancare -
actele normative ale B.N.M. in materie de cecuri, categorie ce includea:
a. Indicatiile provizorii privind aplicarea cecului de decontari F.6-cm4liR;
b. Instructia privind aplicarea carnetului de cecuri a Bancii Nationale a Moldovei pe teritoriul
Republicii Moldova489;
c. Regulile de decontare a cecurilor din carnetele de cecuri cu limita de suma, pe teritoriul
Republicii Moldova490.
I Noul mecanism de reglementare a platilor prin virament prin utilizarea cecurilor, a unificat
normele continute in actele mentionate, aceasta unificare constituind un avantaj evident al
Regulamentului.
Totusi, Regulamentul 25/11-02 reglementa doar platile prin cec in cadrul decontarilor fara
numerar, cecurile in numerar nefiind reglementate de actele normative ale B.N.M. Aceasta
lacuna a fost eliminata in 1999, prin aprobarea a doua acte normative ale B.N.M. care au
constituit regimul juridic al platilor prin intermediul cecurilor in numerar:
a. Regulamentul privind utilizarea carnetului de cecuri in numerar, aprobat prin
HCAaB.N.M. nr. 377 din 16.12.19994";
b. HCA a B.N.M. nr. 376 din 16.12.1999 „Cu privire la aprobarea i'ormularelor-tip"492.
Clasificarea
Actele normative sus-mentionate stabiles normele aplicabile decontarilor prin urmatoarele
categorii de cecuri:
a. cecul de decontari F6-cm;
b. cecul din carnetul de cecuri;
c. cecul din carnetul de cecuri cu limita de suma;
d. cecul in numerar;
Astfel, actualmente in Republica Moldova functioneaza patru tipuri de cecuri, aceasta pentru ca
conform Regulamentului 25/11 -02 decontarile prin cec efectuate de persoanele fizice se pot
efectua prin utilizarea cecurilor mentionate in punctele a. si b., iar cele efectuate de persoanele
juridice - prin cecul indicat in punctul c. de mai sus (1), iar HCA nr. 3 76 si 377 nu mentioneaza
nimic in ceea ce priveste raportul normelor pe care le contin, cu cele ale Regulamentului 25/11
-02 (2). O asemenea sitiuatie permite concluzia
ca Regulamentul din 16.12.1999 a fost intentionat de B.N.M. nu pentru a se substitui normelor
relevante continute in Regulamentul 25/11-02, ci pentru a le completa. Datorita faptului ca
primele trei categorii de cecuri sint prevazute de Regulamentul 25/ 11-02 privind decontarile/ara
numerar, iar a patra varietate - de Regulamentul privind utilizarea carnetului de cecuri in
numerar, se poate conchide ca lista categoriilor de cecuri, mentionata mai sus, este totodata si o
clasificare a cecurilor dpdv a modalitatii de achitare a lor - primele trei forme de cecuri pot fi
achitate doar in cont, si se aplica in cadrul decontarilor prin virament, pe in care a patra forma a
cecurilor se foloseste pentru decontarile in numerar. Concluzia respectiva este confirmata de p.
66 al Regulamentului 25/11-02, care interzice achitarea cecurilor reglementate de acest
regulament, in numerar, si doar posibilitatea platii restului (adica a diferentei dintre valoarea
transferului si cea indicata in cec) in numerar, daca suma astfel platita nu depaseste 25% din
valoarea cecului. Deci,cecurile indicate in punctele a., b. si c. supra sint platite in principiu doar
prin virament.
in afara de criteriul achitarii cecului, lista sus-mentionata a varietatilor cecului mai contine o
clasificare — in functie de tragator: conform p. 61 al Regulamentului 25/11 -02, formele indicate
in punctele a. si b. sint rezervate decontarilor prin cec efectuate de persoanele fizice, pe cind
cecul indicat in punctul c. - pentru decontarile efectuate de persoanele juridice. in sfirsit, forma d.
este universala din acest punct de vedere. Clasificarile aplicabile cecurilor, care au fost indicate
mai sus, pot fi lamurite prin tabela ce urmeaza:

234
Tabelul 6. Clasificarile aplicabile cecurilor conform legislatiei bancare a RM
Totusi, nu este pe deplin clara necesitatea reglementarii unor forme multiple de cec, unica
deosebire dintre acestea fiind in modalitatea de achitare si in statutul juridic al detinatorului
cecului.
Dupa cum va fi indicat infra, aceasta confuzie rezultata din perpetuarea de catre B.N.M. a unor
forme ale cecurilor ce existau in doctrina socialista a fir antelor, a avut ca consecinta crearea
unor mecanisme exagerat de sofisticate si, astfel, greoaie si ineficiente de operare a platilor prin
cec. La rindul sau, efectul unei asemenea calitati a
reglementarilor analizate a fost si continue sa fie nivelul foarte modest de raspindire a cecurilor
ca modalitate de plata.
in cele ce urmeaza, vom face o scurta analiza a trasaturilor esentiale ale formelor susmentionate
de cecuri.
Definitia
. .
Legislatia bancara curenta contine doua definitii, in functie de scopul instrumentului de
reglementare in care se contine: cecurile utilizate pentru efectuarea platilor fara numerar (adica
cele indicate in punctele a., b. si c. supra) sint definite in Regulamentul 25/11 -02, pe cind
cecurile in numerar sint definite in Regulamentul din 16.12.1999.
a. Regulamentul 25/11-02 defineste cecul ca un document de decontare prin care emitatorul de
cec (adica persoana juridica sau fizica care este detinatorul cecului sau al carnetului de cecuri) da
ordin bancii platitoare de a plati o anumita suma de bani la prezentarea unui cec de catre
beneficiarul de cec (persoana juridica care a primit cecul contra plata pentru marfurile livrate sau
serviciile prestate).
b. Regulamentul din 16.12.1999 defineste cecul din carnetul de cecuri de numerar ca un
instrument de plata prin care emitentul de cec da ordin bancii de a elibera la prezentare o anumita
suma in numerar mandatarului indicat in cec, sau insusi emitentului. Astfel, definitiile
mentionate nu se deosebesc esential una de alta, axindu-se pe conceptul cecului ca ordin
neconditionat dat de tragator trasului de a achita suma indicata in cec, la prezentarea lui de catre
persoana indicata in cec (beneficiarului).
Partile 'r':"' "' ' ' ""' ' "' " '." ' '
' ' ' "' ' : :" ""'''"
1. Conform Regulamentului nr. 25/11-02, in relatia de plata prin cec sint implicate urmatoarele
parti:
a. Emitatorul de cec - persoana juridica sau fizica care este detinatorul cecului sau al carnetului
de cecuri;
b. Beneficiarul de cec - persoana juridica care a primit cecul contra plata pentru marfurile livrate
sau serviciile prestate;
Partea definitorie a Regulamentului nu ofera definitii suplimentare ale partilor implicate. Analiza
generala a Regulamentului evidentiata corespunderea notiunii de emitator de cec, cu ce a
„platitorului" (astfel incit platitotorul in relatia de cec este numit emitator de cec), si, a celei de
beneficiar de cec, cu cea de „beneficiar". Se poate afirma, deci, aplicabilitatea fata de relatia de
plata prin cec, a notiunilor a inca doua parti implicate:
c. Banca platitoare - banca care efectueaza transferul unei anumite sume de bani din contul
platitorului; si
"
d. Banca beneficiara - banca unde se deserveste beneficiarul careia i se transfera o anumita suma
de bani.
Este neclara necesitatea „inventarii" notiunilor de emitator de cec si a celei de beneficiar de cec -
notiuni ale caror continut corespunde ce cele ale platitorului, si, respectiv, beneficiarului. O
explicatie posibila ar fi in cazul notiunilor-„gemeni" de „beneficiar" si „beneficiar de cec":
ultima are un domeniul mai ingust, incluzind doar persoanele
juridice (ceea ce probabil si a determinat necesitatea elaborarii unei notiuni distincte pentru

235
beneficiarii in mecanismul de plata prin cec). Nu este pe deplin clara limitarea utilizabilitatii
cecului doar in favoarea persoanelor juridice, chiar tinind cont de plasarea acestei limitari in
contextul decontarilor fara numerar. in afara de aceasta, insasi Regulamentul nu este consecvent
in promovarea acestei limitari: desi notiunea de „beneficiar de cec" se autolimiteaza la
persoanele juridice, p. 63 al Regulamentului indica ca „cecurile eliberate persoanelor fizice
reprezinta un document nominal". Finalmente, consideram necesar de mentionat asupra
inutilitatii limitarii domeniullui de aplicare a cecurilor doar la scopul achitarii pentru livrarile de
marfuri sau prestarile de servicii - existenta unei tranzactii, in executarea careia este emis cecul,
nu trebuie sa fie o conditie ad validitatem pentru valabilitatea acestuia.
2. Conform Regulamentului privind utilizarea carnetului de cecuri in numerar4'", partile
mecanismului de plata a cecului in numerar sint:
a. Emitentul cecului - persoanajuridica sau fizica inregistrata in modul stabilit de lege titular de
cont bancar care a emis cecul de numerar.
b. Mandatarul emitentului - persoana imputernicita de catre emitent de a prezenta la banca cecul
de numerar si de a primi suma consemnata in cec. Regulamentul prevede ca mandatarul trebuie
sa fie functionar al emitentului - restrictie ce reduce domeniull de aplicare a Regulamentului doar
la relatiile de achitare a salariilor sau altor plati de catre patron lucratorilor sai. O asemenea
limitare a domeniullui de aplicare a cecului in numerar este considerata nejustificata, si nu
corespunde functiei cecului ca instrument universal de plata - functie ce o are in cadrul unor
relatii de piata. Asemenea Regulamentului nr. 25/11-02, Regulamentul din 16.12.1999 nu
defineste explicit celelalte parti implicate in achitarea cecului in numerar - bancile. Aceasta
deoarece conceptul decontarilor prin cecul in numerar se axeaza pe principiul eliberarii de catre
oricare banca comerciala a cecurilor in numerar, ce acorda dreptul beneficiarului indicat in cec
de a primi plata de la banca comerciala care deserveste emitentul cecului.
Cecurile achitate prin virament
Cecul se utilizeaza de catre persoanele juridice si fizice la decontarile pentru marfurile
livrate, serviciile prestate sau pentru alte plati.
Persoanele, fizice efectueaza decontarile in baza cecurilor prin intermediul cecului de
decontare F6-cm si cecului din carnetul de cecuri, iar persoanelejuridice prin intermediul
cecului din carnetul de cecuri cu limita de suma.
Plata prin cec de/catre persoanele fizice
Cecul, primit de catre beneficiarul de cec nu poate fi girat decit la banca beneficiara sau
banca platitoare.
Cecurile eliberate persoanelor fizice reprezinta un document banesc nominal. Este
neclara necesitatea limitarii formei cecurilor emise in favoarea persoanelor fizice, doar
la cecurile nominative (excluzind astfel alte forme, spre exemplu cecurile la ordin), mai
ales ca aceasta limitare este impusa in mod discriminatoriu doar asupra persoanelor
fizice (neaplicindu-se si celor juridice). Consideram aceasta limitare nejustificata si
care impiedica libera circulatie a cecurilor ca titluri de valoare.
Cecurile se emit din contul mijloacelor banesti pastrate in contul de depuneri sau din
contul banilor depusi in numerar pe o suma:
a) pina la 99900 lei carnetul de cecuri;
,
b)pina la 99999 lei cecul F6-cm.
Astfel, Regulamentul stabileste obligativitatea emiterii cecurilor cu valoare acoperita,
ceea ce, pe de o parte, ofera garantii suplimentare beneficiarilor de cec in privinta securitatii
platii, dar, pe de alta, limiteaza domeniul de aplicare a cecului (constituind si o contradictie
cu definitia „platitorului" precum descrisa supra) - sint interzise cecurile emise din contul
creditului oferit de banca emitatorului de cec. intr-un fel, aceasta limitare explica de ce
autorii Regulamentului au dat o definitie separata a „emitatorului de cec", fata de cea a
„platitorului" (in care nu se regaseste limitarea modului de emitere a documentului de
plata, doar la cazurile depunerii in avans a valorii acestui document). Totusi, consideram

236
aceasta limitare drept o restrictie nejustificata in utilizarea cecurilor.
Termenul de valabilitate a documentelor de decontare din ziua emiterii de catre Banca
platitoare este:
a) pentru cecul de decontare F6-cm - doua luni;
b) pentru cecul din carnetul de cecuri (simplu sau cu limita de suma) - un an. Carnetul de cecuri,
in care suma si cecurile din carnetele de cecuri n-au fost utilizate pe parcursul termenului stabilit,
poate sa-si prelungeasca valabilitatea inca pe un an, si limita lor poate fi completata.
Termenul de prezentare al cecului din carnetul de cecuri cu limita de suma de catre
beneficiarul de cec spre plata la Banca este de 10 zile, ziua eliberarii nu se ia in calcul.
Cecul prezentat mai tirziu de termenul stabilit nu se primeste spre executare.
La emiterea cecurilor din carnetele de cecuri este necesar de a respecta cu strictete
succesiunea numerelor de ordine.
Cecul din carnetul de cecuri completat de catre emitatorul de cec nu se decupeaza si se
prezinta catre plata beneficiarului de cec impreuna cu pasaportul, iar in unele cazuri si
cu procura.
Cecul F6-cm, de asemenea se prezinta catre plata impreuna cu pasaportul.
La pierderea cecului F6-cm sau carnetului de cecuri emitatorul de cec trebuie imediat sa
instiinteze in scris Banca platitoare despre pierderea cecului sau carnetului de cecuri
cu indicarea numarului, seriei si data emiterii cecului sau carnetului de cecuri.
Restituirea sumei cecului F6-cm pierdut se efectueaza dupa expirarea termenului
de 6 luni din ziua emiterii lui. Suma cecului poate fi inregistrata la depunerile
emitatorului de cec sau poate fi eliberat un nou cec. Restituirea sumei din carnetul de
cecuri pierdut se efectueaza dupa 2 luni din ziua expirarii termenului de valabilitate
al carnetului de cecuri. Prevederile respective ale Regulamentului constituie o
modalitate de acordare a beneficiilor nejustificate bancilor comerciale, prin indreptatirea
lor de a retine valoarea cecului pierdut, pe un termen de pina la 6 luni, adica de de a
beneficia de un depozit gratuit (bancile neplatind dobinda pentru sumele retinute).
Responsabilitatea privind integritatea sumei cecului pierdut sau a carnetului de cecuri
o poarta emitatorul de cec.
Pentru a primi cecul F6-cm sau carnetul de cecuri persoana fizica prezinta la Banca
platitoare pasaportul, iar in cazul trecerii la scaderi din contul de depuneri prezinta si
livretul de economii. La primirea carnetului de cecuri persoana fizica intocmeste cererea-
angajament.
La emiterea cecului de decontare F6-cm functionarul Bancii:
a) perfecteaza cotorul cecului;
b) cere emitatorului de cec sa confirme primirea cecului prin semnatura pe cotor;
c) depoziteaza suma cecului pe contul „Cecuri de decontare" trein care la scaderi mijloacele din
contul sumei depuse in numerar;
d) semneaza cecul si cotorul, decupeaza cotorul de cec in scara numerica in asa mod ca cifrele,
ramase la cec pe linia decuparii, sa corespunda sumei cecului;
e) aplica pe cec amprenta clara a stampilei Bancii, inregistreaza in jurnalul de evidenta
extrasistem a cecurilor emise si utilizate, transmite casierului livretul de economii, cecul si
pasaportul;
f) casierul se convinge in identitatea emitatorului de cec, adaugator verifica corectitudinea
intocmirii cecului, semneaza cecul, elibereaza emitatorului de cec cecul si ii restituie pasaportul
si livretul de economii.
La emiterea carnetului de cecuri functionarul Bancii:
a) verifica corectitudinea completarii cererii-angajament, confrunta datele pasaportului si
semnatura emitatorului de cec cu specimenul semnaturii indicate in cartela contului personal de
depuneri;
b) depoziteaza suma carnetului de cecuri pe contul „Cecuri de decontare" trecind la scaderi
mijloacele din contul de depuneri sau din contul sumei depuse in numerar;

237
c) completeaza versoul copertei carnetului de cecuri. La rubrica „Suma initiala" se inscrie suma
in litere, cu majuscula si de la inceputul rindului. Dupa indeplinirea rubricii date nu trebuie sa
ramina loc liber. Autentifica inscrierile facute cu semnatura sa si cu amprenta clara a stampilei
Bancii. in partea de sus a acestei pagini aplica stanta Bancii, seria si numarul carnetului de
cecuri.
Daca in cartela contului personal al emitatorului de cec este inscris textul dispozitiei-testament,
atunci pe versoul copertei carnetului de cecuri faceinscriptia „Testament". Pe fata fiecarui cec se
aplica stanta Bancii.
d) Pe versoul cererii-angajament si in cartela contului personal indica seria si numarul carnetului
de cecuri emis, suma carnetului si termenul valabilitatii lui, data deschiderii contului. in livretul
de economii reflecta operatia de plata;
e) inscrie in jurnalul de operatiuni numele si prenumele emitatorului de cec, seria si numarul
carnetului de cecuri, reflecta suma lui la rubrica„Rulajul memorial inregistrat". Remite casierului
livretul de economii, carnetul de cecuri, cererea-angajament si pasaportul;
fjcasierul ,
w ' !""
' ' '.!
- se convinge in identitatea emitatorului de cec,
- verifica inca o data corectitudinea intocmirii cererii-angajament si a carnetului de cecuri,
- semneaza cererea-angajament si carnetul de cecuri, si, in sfirsit
- elibereaza emitatorului de cec carnetul de cecul si ii restituie pasaportul si livretul de economii.
Regulamentul stabileste o procedura speciala de achitare a cecurilor. La primirea cecului pentru
marfurile livrate sau serviciile prestate, beneficiarul de cec este obligat:
a) sa verifice identitatea emitatorului de cec dupa pasaport, datele pasaportului cu inscrierea
corespunzatoare in cec;
b) sa verifice termenul valabilitatii cecului, corectitudinea intocmirii cecului;
c) pentru cecul F6-cm sa verifice identitatea sumei cecului inscrisa in litere cu scara numerica pe
linia decuparii;
d) pentru cecul din carnetul de cecuri, sa verifice identitatea sumei inscrise la rubrica „Disponibil
inainte de emiterea cecului" cu suma decupata pe scara numerica a cecului anterior, respectarea
succesiunii la utilizarea cecurilor din carnetul de cecuri;
e) primind cecul din carnetul de cecuri catre plata, sa-1 inlature de cotor pe scara de cifre,
decupind cifrele corespunzatoare sumei soldului de mijloace dupa ridicarea acestui cec;
f) sa aplice pe versoul cecului stanta cu denumirea beneficiarului de cec si sa-1 semneze; j) sa
aplice pe versoul cotorului cecului la rubrica „Beneficiarul cecului" stanta cu denumirea
beneficiarului de cec, data, luna si anul primirii cecului catre plata. Cecul nu se primeste de catre
beneficiarul de cec pentru marfurile livrate sau serviciile prestate in cazurile, in care:
a) a fost intocmit pe un formular nestandard;
,; . -i; .
b) lipseste amprenta stampilei si stanta Bancii platitoare, semnaturile emitatorului de cec si a
Bancii platitoare;
c) suma cecului inscrisa in litere nu corespunde cu suma cifrelor decupate pe scara numerica;
d) contine corectari si stersaturi; .
" ,
.;
e) amprenta stampilei sau a stantei este neclara;
,-, , '
f) termenul de valabilitate a cecului a expirat.
Responsabilitatea pentru paguba materiala cauzata in cazul primirii cecului cu incalcarile
sus-mentionate o poarta beneficiarul de cec.
Daca la controlul efectuat ulterior la Banca platitoare cecul se va dovedi neplatibil
din lipsa mijloacelor disponibile in contul „Cecuri de decontare", paguba materiala

238
cauzata o poarta Banca platitoare, care a eliberat cecul sau carnetul de cecuri
neasigurat cu mijloace.
In cazul in care pe cotorul cecului din carnetul de cecuri, emis anterior, este inscriptia
„defectat", dar cecul insusi lipseste, plata pentru marfurile livrate sau serviciile prestate
nu se efectueaza.
Cecurile primite catre plata pentru marfurile livrate sau serviciile prestate se predau de
catre beneficiarul de cec la Banca impreuna cu incasarea in numerar prin intermediul
incasatorilor conform „Normelor privind operatiile de casa in unitatile bancare din Republica
Moldova" (proces-verbal nr.34 din 29.07.1994).
Banca, care incaseaza cecul, verifica pe versoul fiecarui cec incasat prezenta amprentei stantei si
semnatura beneficiarului de cec, care confirma primirea cecului pentru marfurile livrate sau
serviciile prestate. in cazul lipsei amprentei stantei si/sau semnaturii beneficiarului de cec cecul
se depune de catre casierul Bancii in geanta goala si se transmite serviciului de incasare pentru a-
1 restitui beneficiarului de cec. Banca care a incasat cecul, inregistreaza suma lui in contul
beneficiarului si concomitent:
a) o trece la scaderi din contul bilantier „Cecuri de decontare,,, in cazul in care Banca respectiva
este si Banca platitoare;
b) prezinta la Banca Nationala cererea de plata centralizatoare pentru a trece la scaderi contul
corespondent al Bancii platitoare suma data, in cazul in care emitatorul de cec se deserveste in
alta Banca.
Cecul de decontare F6-cm neutilizat, din ziua emiterii caruia a trecut nu mai mult de trei ani, se
prezinta de catre emitatorul de cec la Banca platitoare, pentru inregistrarea sumei cecului in
contul de depuneri sau pentru achitarea cu bani in numerar. La utilizarea cecului din carnetul de
cecuri sau la expirarea termenului valabilitatii acestuia si a dreptului de a-1 prelungi, precum si
la cererea emitatorului de cec in prezenta soldului de mijloace in contul „Cecuri de decontare"
suma poate fi:
a) inregistrata in contul de depuneri;
b) inregistrata in contul „Cecuri de decontare" deschis din nou pentru emiterea unui carnet de
cecuri nou;
c) eliberata cu bani in numerar.
Un nou carnet de cecuri se emite cu conditia, ca suma tuturor cecurilor platite este trecuta la
scaderi din contul „Cecuri de decontare".
' Carnetul de cecuri, in care au ramas cecuri neutilizate, suma fiind consumata, poate fi completat
de emitatorul de cec cu orice suma depusa in numerar sau virata din contul de depuneri.
Prelungirea termenului valabilitatii carnetului de cecuri se perfecteaza la Banca platitoare, in
cazul neutilizarii unor cecuri si a prezentei soldului de mijloace Banca confrunta inscrierile din
contul personal cu inscrierile de pe cotoare si daca nu exista divergente, perfecteaza prelungirea
termenului valabilitatii carnetului de cecuri. Mentiunea privind prelungirea termenului de
valabilitate a carnetului de cecuri se face pe versoul copertei carnetului, precum si in contul
personal. Plata prin cec de/catre persoanele juridice
Conform Regulamentului, persoanele juridice efectueaza platile prin virament prin intermediul
cecului din carnetul de cecuri cu limita de suma.
Termenul general de valabilitate al carnetului de cecuri nu trebuie sa depaseasca doi ani. La
expirarea acestui termen decontarile cu emitatorul de cec trebuie finalizate. Pentru a primi
carnetul de cecuri cu limita de suma persoana juridica prezinta la Banca platitoare o cerere,
semnata de persoanele cu dreptul de a semna documentele de decontare, si cu amprenta
stampilei. Odata cu cererea persoana juridica prezinta
dispozitia de plata in vederea virarii mijloacelor din contul de decontare sau din contul de
imprumut intr-un cont bilantier separat „Cecuri de decontare". Chestiunea privind emiterea
carnetului de cecuri este solutionata de Banca platitoare individual pentru fiecare persoana
juridica, tinind cont de situatia financiara a acestuia, respectarea disciplinei de decontari-plati.
Este dificil de a justifica discretia, acordata de catre Regulament bancilor comerciale, in ceea ce

239
priveste eliberarea carnetului de cecuri cu limita de suma, in situatia in care se stabileste
obligativitatea achitarii in prealabil a valorii acestui carnet - astfel, banca este pusa la adapost
fata de posibilitatea emiterii unor cecuri neacoperite (de altfel, aceasta siguranta este acordata si
beneficiarilor de cec potentiali). O explicatie posibila ar fi faptul, ca depunerea prealabila a
sumei carnetului de cecuri poate fi efectuata nu numai din contul mijloacelor proprii ale
solicitantului, ci si de pe contul creditului bancar- insa in acest caz Banca deja si-a exercitat
dreptul de discretie la luarea deciziei de acordare a creditului, si din momentul luarii acestei
decizii mentinerea acestui drept de discretie o consideram nejustificata.
Mecanismul de emitere a cecului din carnetul de cecuri cu limita de suma este similar in
principiu cu cel al emiterii cecurilor din carnetul de cecuri (vezi supra), cu o particularitate
importanta: emitatorului de cec i se interzice emiterea cecului in alb, sau transmiterea carnetului
de cecuri cu limita de suma catre beneficiarul de cec. De asemenea, nu exista proceduri specifice
aplicabile platii prin cecurile din carnetul cu limita de suma, sau compensarii valorii cecurilor
neutilizate - principiile generale au fost expuse supra. :;
Cecurile achitate in numerar
Dupa cum a fost indicat supra, pina nu demult legislatia bancara a Republicii Moldova nu
prevedea posibilitatea utilizarii cecului pentru efectuarea platilor in numerar, situtie ce a fost
schimbata de Regulamentul aprobat prin HCA a B.N.M. din 16.12.1999. Punctul 1.3. prevede
domeniul de aplicare al Regulamentului - acesta se aplica fata de:
a. eliberarea carnetelor de cecuri de numerar;
b. eliberarea de catre B.N.M. a numerarului in baza cecului de numerar bancilor comerciale in
scopul alimentarii caselor de circulatie;
c. eliberarea de catre bancile comerciale a numerarului, in baza cecului din carnetul de cecuri de
numerar, persoanelor fizice si juridice.
' Regulamentul prevede reguli speciale de emitere a cecului in numerar. Procedura de emitere
are loc in doua etape:
a. Cumpararea de catre bancile comerciale a carnetelor djjjejeud„ID„nMniejar, de la B.N.M..
Aceasta este determinata de faptul, ca monopolia emiterii carnetelor de cecuri in numerar
apartine B.N.M. - solutie ce o consideram ca una nu tocmai corespunzatoare functiei regulatorii a
B.N.M. S-ar parea mai corect ca B.N.M. sa stabileasca doar principiile generale de tiparire a
cecurilor in numerar (adica cerintele tehnice (nivelurile de securitate a inscrisului, tipul hirtiei
etc.) si cele referitoare la continut (elementele obligatorii, poate chiar prin decretarea unui model
de cec in numerar)) fara a se obliga
sa asigure ea insasi tiparirea cecurilor. Monopolul mentionat are ca consecinta si procedura
anevoioasa de completare a carnetelor de cecuri de catre functionarii bancii, la emiterea acestora
clientilor sai - in loc ca bancilor comerciale sa le fie acordat dreptul de tiparire a carnetelor de
cecuri care ar purta imprimate sigla si adresa comerciala a bancii, si poate chiar si aceleasi
elemente pentru clientii-persoane juridice, functionarul bancii are obligatia sa le completeze de
miina.
Cumpararea de catre bancile comerciale a carnetelor de cecuri in numerar se efectueaza in baza
formularelor tipizate M-2, si in conformitate cu procedura descrisa in titlul 2 al Regulamentului
„Modul de distribuire primara de catre B.N.M. a carnetelor de cecuri in numerar bancilor
comerciale".
b. Distribuirea carnetelor de cecuri de catre bancile comerciale clientilor sai. Acest proces este
reglementat de titlul 3 al Regulamentului, si se efectueaza de asemenea in baza cererii scrise a
clientului-titular de cont in banca de la care se solicita eliberarea carnetului de cecuri in numerar.
Regulamentul defineste cu belsug de detalii tehnice atit procedura de emitere a carnetului de
cecuri in numerar clientilor bancii, cit si procedura de completare a carnetului de cecuri de catre
emitent (adica a insasi formularului de cec, a cotorului cecului si a versoului cecului), si de
primire a acestora pentru plata de catre functionarii bancii. Dat fiind caracterul tehnic al acestor
prevederi, nu le vom analiza in detalii.
Ceea ce insa merita de indicat, sint regulile referitoare la valabilitatea cecului - p. 4.5 al

240
Regulamentului stabileste ca aceasta este de 10 zile, fara ziua emiterii. Eliberarea banilor in
numerar, in baza cecurilor emise, se efectueaza in baza actelor normative ce guverneaza
operatiunile de casa in economia nationala494.
Dispozitia incaso, dispozitia incaso trezoreriala
Dispozitia de incaso
Conform definitiei, dispozitia incaso (dispozitia incaso trezoreriala) este dispozitia
beneficiarului privind virarea incontestabila a unei anumite sume de mijloace banesti
din contul platitorului fara consimtamintul lui, in baza documentelor executorii sau a
altor acte legislative, care prevad dreptul virarii incontestabile.
Virarea incontestabila a mijloacelor banesti din contul platitorului se efectueaza in baza
documentelor executorii si echivalentelor lor, indicate mai jos, sau in alte cazuri in care
legislatia in vigoare a Republicii Moldova prevede virarea incontestabila a mijloacelor
banesti din contul platitorului.
Documentele executorii si documentele echivalente acestora, in baza carora se
efectueaza virarea incontestabila a mijloacelor sint:
a) titlurile executorii eliberate de instantele judecatoresti;
b) inscriptiile executorii ale notarului;
c) duplicatele documentelor executorii, eliberate de organele executorii (in cazul pierderii
originalului);
d) documentele echivalente la perceperea restantelor in Bugetul de stat si in Fondul Social al
Republicii Moldova;
e) deciziile organelor, de a caror competenta tine examinarea cauzelor privind contraventiile
administrative si aplicarea sanctiunilor financiare.
Virarea mijloacelor banesti in mod incontestabil se efectueaza in baza dispozitiilor incaso (anexa
15). Termenul primirii de catre Banca spre executare 10 zile. Ziua emiterii nu se ia in calcul.
Virarea mijloacelor banesti privind restantele fata de Fondul Social al Republicii Moldova se
efectueaza de catre Banca fara documentele executorii. in dispozitia incaso la rubrica „Destinatia
platii" se arata „calculul contului personal al contribuabilului". in celelalte cazuri se face
trimitere la actul normativ, care prevede dreptul virarii incontestabile a mijloacelor banesti.
Beneficiarul prezinta dispozitia incaso la Banca beneficiara impreuna cu documentele executorii
si documentele echivalente acestora. Banca beneficiara verifica identitatea semnaturilor si
amprentei stampilei aplicate in dispozitia incasso cu specimenele din Cartela cu specimene de
semnaturi si amprenta stampilei, inregistreaza dispozitia incasso intr-un jurnal special, aplica
stanta bancii pe verso primelor doua exemplare si remite toate exemplarele cu documentele
executorii si documentele echivalente acestora Bancii platitoare.
Dispozitia incaso se intocmeste in 4 exemplare. Primul exemplar serveste drept baza pentru
trecerea la scaderi din contul platitorului, dupa aceasta se coase in mapa Bancii platitoare cu
documentele zilei. Exemplarele al 2-lea si al 3-lea Banca platitoare le remite Bancii beneficiare
prin intermediul Bancii Nationale, unde exemplarul al 2-lea serveste ca baza pentru inregistrarea
sumei in contul beneficiarului si se coase in mapa Bancii beneficiare cu documentele zilei, iar
exemplarul al 3-lea impreuna cu extrasul din cont se inmineaza beneficiarului. Exemplarul al 4-
lea cu mentiunea Bancii platitoare impreuna cu extrasul din cont se remite platitorului.
La virarea mijloacelor de catre Banca la Banca Nationala prin canalele de legatura telefonica sau
pe suport magnetic dispozitia incaso se perfecteaza in 2 exemplare (vezi supra).
Pentru efectuarea decontarilor intrabancare si platilor partiale ale documentelor de decontare,
care nu sint legate de transferul mijloacelor in bugetul de stat se utilizeaza nota de contabilitate
(tip.doc.6 anexa nr. 22), iar pentru efectuarea platilor partiale ale documentelor de decontare
legate de transferul mijloacelor in bugetul de stat si transferarea sumelor incasate in numerar sau
platite prin cird in venitul bugetului de stat, se utilizeaza nota de contabilitate (tip.doc. 10 anexa
nr. 22). Banca indica numarul de ordine curent, tipul documentului notei de contabilitate
corespunzator conform anexei nr. 17, informatia deplina referitor la platitor si beneficiar, si
sumei partiale care poate fi platita. in nota de contabilitate la efectuarea platii partiale dupa

241
inscrisul „Destinatia platii" se indica obligatoriu mentiunea „Plata partiala a dispozitiei incaso
(trezoreriala), tipul documentului__nr. din________________". (data)
,v
Responsabilitatea privind perceperea corecta a mijloacelor banesti o poarta
beneficiarul. Banca platitoare nu examineaza, in principiu, protestele platitorului
referitor la virarea incontestabila a mijloacelor.
Perceperea, in baza documentelor executorii in favoarea unor cetateni aparte se
efectueaza numai prin intermediul executorului judecatoresc, in raza activitatii careia
se afla Banca platitoare.
Sistarea sau intreruperea perceperii mijloacelor banesti se efectueaza in urmatoarele
cazuri:
a) la cererea beneficiarului sau organelor, care au emis dispozitia de virare;
b) la prezentarea unei decizii a organelor judecatoresti;
s.if Jli '
c) la dispozitia organelor de ancheta in legatura cu intentarea dosarului penal.
in dispozitii, decizii sau cereri trebuie sa fie indicata data, numarul documentului si suma,
perceperea caruia trebuie sa fie sistata sau incetata. in ziua primirii unui astfel de document
Banca platitoare face o mentiune despre restituirea dispozitiei incaso si il coase in mapa Bancii
cu documentele zilei. Banca platitoare, in ziua primirii documentului de sistare sau incetare a
perceperii, pe dispozitia incaso face o mentiune indiin care:
a) data primirii documentului in Banca;
b) suma incasata (in litere), daca a fost platita partial dispozitia incaso;
c) data eliberarii sau transmiterii documentului de catre Banca beneficiara sau functionarul
judecatoresc.
Dispozitia de incaso trezoreriala
Aceasta mentiune se semneaza de doi functionari ai Bancii, se aplica amprenta stampilei,
dupa aceasta dispozitia incaso se remite beneficiarului.
Dispozitia incaso trezoreriala se foloseste la decontarile privind perceperea mijloacelor
banesti in mod incontestabil din contul contribuabilului sau Trezoreriei de Stat, fara
consimtamintul acestuia in baza documentelor executorii sau altor acte legislative care
prevad dreptul virarii incontestabile. Prin ele se efectueaza perceperea in mod
incontestabil din contul contribuabilului fara consimtamintul acestuia a platii privind
restantele impozitelor si taxelor in bugetul de stat precum si altor plati in baza
documentelor executorii sau a altor acte legislative care prevad dreptul virarii
incontestabile.
La dispozitia incaso trezoreriala privind perceperea restantelor in bugetul de stat
documentele executorii nu se anexeaza daca legislatia in vigoare nu prevede o alta
modalitate, dar este obligatoriu ca la rubrica „Destinatia platii" sa se faca trimitere la
actul normativ, care permite perceperea platilor pe cale extrajudiciara indiin careu-se
denumirea prescurtata, data, luna si anul actului normativ si pentru ce se percepe
plata.
Virarea incontestabila a mijloacelor banesti in contul Trezoreriei de Stat se efectueaza
in baza dispozitiei incaso trezoreriale intocmita pe formular-tip (anexa nr.21). Termenul
primirii acesteia de catre Banca spre executare este de 10 zile. Ziua emiterii nu se ia in
Calcul. . .
"
(si
i
intocmirea si prezentarea dispozitiilor incaso trezoreriale de catre beneficiar se efectueaza in
conformitate cu regulile aplicabile dispozitiei incaso.
Cambia (tratta si biletul la ordin)
Cadrul juridic de efectuare a platilor cu cambii in Republica Moldova, acesta este format din

242
urmatoarele acte:
1. Legea Cambiei nr. 1527-XII din 22 iunie 1993495;
2. HG nr. 659 din 05 septembrie 1994 „Privind masurile de introducere in circulatie a
cambiilor"4;
3. HCA a B.N.M. nr. 11 din 01.03.1994 „Privind aprobarea Conditiilor (model) privind
emiterea, circulatia si achitarea cambiilor simple ale bancilor comerciale"497;
4. Regulamentul Nr. 25/11-02 privind decontarile fara numerar in Republica Moldova,
aprobat prin Hotarirea Consiliului de Administratie a B.N.M. nr. 33 din 12 iulie 19964"8;
5. HCA a B.N.M. nr. 57 din 19 decembrie 1996 „Cu privire la stabilirea amenzii pentru
neachitarea cambiei"4'9.
6. HCA a B.N.M. nr.l 56 din 02.06.2000 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind
modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii"45".
in pofida mecanismului legal destul de detaliat de reglementare a platilor cu cambii, aceste
reglementari continua sa ramina in mare masura neimplementate. Cauzele posibile de ordin
economico-financiar ale unei asemenea stari de lucruri sint analizate mai jos. Cauzdejuridice sint
si ele diverse, principala fiind inconsecventa in promovarea masurilor de implementare a legii.
Spre exemplu, conform art. 4 din Hotarirea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1528-X11 din
22 iunie 1993 „Pentru aplicarea legii cambiei", Banca Nationala pina in toamna anului 1993
trebuia sa asigure efectuarea masurilor necesare pentru punerea in aplicare a cambiilor (adica,
printre altele, punerea in aplicare a Regulamentului privind modul de difuzare a blanchetelor de
cambii si plata taxei pentru cambii (1), stabilirea modului de efectuare de catre banci a
operatiilor cu cambii (2), asigurarea in comun cu Ministerul Finantelor, a cantitatii necesare de
blanchete de cambii (3). Masurile respective nu au fost executate. Pentru a iesi din acest impas,
Guvernul a primit la 05 septembrie 1995 hotarirea nr. 659, in care a prezentat un program
complex de masuri menite sa faciliteze introducerea in circulatie a acestui instrument de credit si
plata. Cu parere de rau, hotarirea in cauza a ramas in majoritatea absoluta a sa fara executare.
Istoricul aparitiei cartelelor bancare in Republica Moldova
Dat fiind faptul, ca Legea cambiei se bazeaza pe modelul oferit de conventiile de la Geneva din
1930, principiile platilor prin cambii, stabilite de conventiile mentionate, sint pe deplin aplicabile
si decontarilor cu cambii precum reglementate de legislatia bancara a Republicii Moldova.
Pentru analiza acestor principii, vezi compartimentul 5.4. Cambia supra.
... ., .,
Cartelele bancare
Dupa cum a fost indicat in compartimentul „Platile prin cartelele bancare" din capitolul 5.7.
„Platile electronice", supra, platile prin cartele prezinta avantaje importante tuturor partilor
implicate in mecanismul de plata respectiv - datorita carora, de fapt, cartelele bancare au si avut
o evolutie surprinzatoare in ultimele decenii. S-a mentionat, totodata, ca o grupa a beneficiilor
oferite de platile prin cartelele bancare, se refera la interesele publice.
Iata de ce, cu incepere din iulie 1996, o grupa de experti formata de catre Banca Nationala a
Moldovei, a inceput examinarea posibilitatilor de crearea a unui sistem national de plati cu
utilizarea cartelelor bancare - sistem deschis pentru participare tuturor bancilor si comerciantilor.
Izvoarele reglementarii juridice ;; -:'" f-' ; u' '
Platile prin utilizarea cartelelor bancare (termen, ce sinonimeaza cu cel al „card-urilor bancare"
astfel precum oferit de legislatia bancara relevanta) au aparut relativ recent in practica bancara a
Republicii Moldova. Este necesar de subliniat ca practica efectuarii acestor plati este deocamdata
inaintea reglementarilor in domeniul, care sint 2 la numar:
a. Regulamentul nr. 58/11-02 privind organizarea de catre banci a platilor cu cirduri pe
teritoriul Republicii Moldova501;
b. Regulamentului privind numerotarea cirdurilor emise de bancile autorizate de Banca
Nationala a Moldovei502.
Deocamdata B.N.M. a autorizat doar o singura banca comerciala—BCA „Victoriabank" - de a
emite cirduri rezidentilor, din conturile mijloacelor acestora pe conturile valutare de tip „B" si pe

243
conturile in lei moldovenesti503.
Platile cu cirduri se efectueaza prin virament. in situatia in care detinatorul card-ului efectueaza
plata in numerar, card-ul se foloseste pentru obtinerea numerarului de la automatele bancare
(adica distribuitoarele bancare (engl. cash dispenser) ce permit
doar retragerea disponibilului de pe cont, sau ghiseele automate de banca (engl. ATM -
Automatic Teller Mashine) ce permit si accesul la alte servicii ale bancii (informationale,
gestiunea contului, acceptarea depozitelor etc.)). Platile in numerar prin utilizarea card-urilor
depasesc, deci, cadrul reglementarii decontarilor cu card-uri - aceasta deoarece cartela bancara in
aceste cazuri este utilizata doar pentru a retrage numerar de pe cont, plata ca atare cu utilizarea
numerarului astfel obtinut nefiind in mod obligator legata de operatiunea de retragere analizata.
Iata de ce in rindurile ce urmeaza ne vom limita la analiza regimului juridic al platilor prin
virament cu utilizarea cartelelor bancare.
Definitia si felurile cartelelor bancare
,r
,. .
inainte de a trece la analiza normelor referitoare la decontarile prin cartelele bancare, este
necesar de definit ce este cartela bancara ca atare. Regulamentul 58/11 -02 defineste cartela
bancara (ori, utilizind terminologia Regulamentului - card-ul sau cartea de plata) din punct de
vedere tehnic (sau, mai corect, tehnologic) si nu juridic: suport de informatie standardizat,
protejat si individualizat, utilizat de detinator in modul prevazut in obligatiile reciproce cu
emitentul cirdului, si acceptat de comerciant in calitate de instrument de plata la procurarea de
marfuri, consumul de servicii, obtinerea de numerar si altor servicii de ghiseu.
Astfel, definitia se bazeaza pe conceptul cartelei drept instrument de plata, modul de utilizare a
caruia este determinat prin acordul partilor („... in modul prevazut de obligatiile reciproce cu
emitentul cirdului") (aspectul juridic), care totodata este un purtator standartizat de informatie
(aspectul tehnic).
Definitia sus-mentionata a cartelei bancare inglobeaza ambele varietati - cartelele de credit si
cele de debit.
in principiu, fata de cartelele bancare emise si utilizate pe teritoriul Republicii Moldova, sint pe
deplin aplicabile criteriile de clasificare mentionate in compartimentul „Platile prin cartelele
bancare" supra. Totusi, in afara de criteriile „traditionale" de clasificare a cartelelor bancare,
mentionate mai sus, Regulamentul prevede un o clasificare suplimentara - in functie de „aria de
utilizare" - a cartelelor bancare in cartele locale (ale caror arie de utilizare este teritoriul
Republicii Moldova) si cartele internationale.
Infrastructura contractuala a realizarii decontarilor prin cartele bancare. Contractul de cartela
bancara
Conform articolului 8 al Regulamentului, infrastructura contractuala necesara pentru buna
functionare a sistemului de plati prin cartele bancare, include doua componente: 1. componentul
contractual, ce include contractele semnate intre participanti la sistemul de plati cu cartele
bancare, adica intre:
- emitenti si detinatori;
,
- emitenti si bancile comerciantilor;
' -bancile comerciantilor si comercianti; . , _, , .' ,,
V — emitenti si procesori;
/
-
?i'5.'. ::,
- bancile comerciantilor si procesori.
2. componentul regulatorii], ce include instructiuni sau regulamente aprobate in mod unilateral
de catre unul sau mai multi participanti la sistemul de plati prin cartela bancara, si respectate de
ceilalti participanti la sistemul mentionat. Aceste component include regulamentele de:

244
- utilizare a automatelor bancare si altor dispozitive de la punctele de comercializare si prestare a
serviciilor comerciantilor;
- utilizare a cartelelor bancare;
in relatiile bancilor cu clientii, documentul care determina drepturile si obligatiile emitentilor si
utilizatorilor cartelelor bancare este contractul de carte bancara. Procedura de incheiere a
contractului, stabilita de Regulament, include citeva etape:
a. cererea persoanelor fizice sau juridice de emitere in favoarea lor a cartelei bancare, prezentate
bancii-emitent conform formei si conditiilor stabilite de aceasta banca (iar in cazul in care
solicitantul este persoana juridica, la cerere vor fi anexate cereri-anchete si procuri dupa numarul
angajatilor din personalul persoanei juridice, carora li se vor acorda cartele bancare);
b. examinarea si verificarea cererilor primite, si aprobarea sau refuzul discretionar al bancii de a
satisface cererile respective. Cererea aprobata de catre emitentul cartelei bancare, impreuna cu
Regulile de utilizare a cartelelor ale bancii emitente, constituie componentele contractului de
cartela bancara. Astfel, contractul respectiv, dupa sensul Regulamentului, este un contract de
adeziune, in care prin prezentarea cererii catre banca emitenta solicitantul isi exprima acordul sau
cu conditiile bancii expuse in Regulile de utilizare a cartelelor, emise de aceasta. in calitatea de
contract de adeziune, fata de contractul de cartela bancara se aplica regulile si exceptiile stabilite
de legislatia privind protectia consumatorilor.
in legatura cu cele mentionate, Regulile de utilizare a cartelelor se prezinta de fapt ca singurul
document care stabileste drepturile si obligatiile partilor in relatiile de utilizare a cartelelor
bancare. Iata de ce Regulamentul indica citeve obligatii ale bancilor in ceea ce priveste aceste
Reguli:
a. obligatia de informare a clientilor bancii, asupra Regulilor de utilizare a cartelelor, atit inainte
de prezentarea cererii, cit si la eliberararea cartelei si a PIN-ului, si in egala masura dupa aceasta,
la cererea clientului, cit si notificarea in prealabil asupra modificarilor care urmeaza a fi operate
in Regulile de utilizare a cartelelor;
b. reglementarea stricta a continutului Regulelor - Regulamentul stabileste ca bancile vor indica
urmatoarele informatii:
- obligatiunile si responsabilitatile detinatorului privind pastrarea in siguranta a cartelei,
pastrarea confidentialitatii PIN-lui si instiintarea despre evenimentele, care pot afecta activitatea
de plati cu cartela;
- taxa de emitere si utilizare a cartelei;
- taxele specifice pe care detinatorul trebuie sa le plateasca emitentului pentru serviciile prestate
de acesta si metodele de calculare a lor, de exemplu: taxa de folosire a
automatului bancar, taxa pentru depunerea de numerar, taxa pentru retragerea numerarului, rata
dobinzii etc;
- taxe auxiliare aplicabile contului aferent cartelei, de exemplu: taxe pentru plati intirziate, taxe
pentru extrase de cont suplimentare;
- raspunderea detinatorului, in cazurile in care cartela este pierduta, furata sau deteriorata;
- restrictiile si limitarile impuse de catre emitent la folosirea cartelei (inclusiv suma limita pe
operatiune admisa) si indicatia ca comerciantii pot impune restrictii aditionale;
- tipurile de plati si servicii de informare accesibile prin folosirea cartelei si locurile unde aceste
tranzactii pot fi efectuate;
- comisionul total aplicat, daca este cazul;
- momentul inscrierii tranzactiei in contul aferent cartelei;
- modalitatile de instiintare a emitentului despre pierderea, furtul, deteriorarea sau alte
evenimente, care pot afecta activitatea de plati cu cartele (inclusiv numarul de telefon pentru
instiintare in afara orelor de program despre cartelele pierdute sau furate);
- modul de inaintare si examinare a reclamatiilor, inclusiv procedura de examinare a reclamatiei
referitoare la inregistrari litigioase incluse intr-un extras de cont. Concomitent cu aprobarea
cererii banca emitenta deschide titularului cartelei un cont de cartela bancara, pe care vor fi
reflectate operatiunile efectuate de detinatorul cartelei. in cazul relatiilor contractuale cu

245
comercianul si/sau banca comerciantului, acestea sint reglementate de obligatiile reciproce
semnate: de catre banca emitenta cu banca comerciantului, care la rindul sau semneaza obligatii
reciproce cu comerciantii pe care ii deserveste, privind acceptarea la plata a cartelelor bancii
emitente. Aceste doua tipuri de acorduri stabilesc drepturile si obligatiile partilor in ceea ce
priveste efectuarea compensarilor intre ei in cadrul primirii cartelelor bancare spre plata - astfel,
comercianul aderent la schema de plata prinr-o cartela bancara anumita, va avea garantia primirii
rambursarii de la banca sa (comerciantului) numai in eventualitatea respectarii procedurilor (si in
primul rind procedurii autorizarii) stabilite prin obligatiile reciproce incheiate de comerciant cu
banca sa; la rindul sau, creditarea contului comerciantului indreptateste banca comerciantului de
a cere rambursarea de la banca emitenta.
Decontarile interbancare in Republica Moldova
Doctrina bancara (atit juridica, cit si economica) deosebeste doua nivele ale mecanismului de
realizare a platilor:
a. Banca - client. Acest nivel se limiteaza la primirea de catre banci spre executare a ordinelor
clientilor sai (incasarea mijloacelor pe cont, virarea lor pe conturile altor persoane etc). Regimul
juridic al acestor relatii este guvernat de legislatia bancara, cit si de contractul incheiat intre
banca si client.
b. Banca - banca. Acesta este nivelul decontarilor interbancare, care are ca finalitate executarea
de catre banci a platilor in baza ordinelor, primite pe la nivelul a. supra, sau realizarea platilor
aferente obligatiilor interbancare.
Exista mai multe concluzii care pot fi trase reesind din aceasta stare de fapt:
a. Pe de o parte, vedem ca decontarile fara numerar, precum expuse in compartimentul 5.8.2 de
mai sus, de fapt au fost analizate nu in contextul deplin, ci doar sub prisma relatiilor client-banca
(desi o operatiune de decontari nu se incheie cu aceasta, ea este realizata de banca mai departe la
nivel interbancar - nivel insa in afara intereselor si preocuparilor clientului ce a dat ordinul).
b. Pe de alta parte, se poate afirma ca decontarile interbancare sint o parte inalienabila a relatiei
de plata, ori, altfel spus, nivelul b. indicat mai sus, este totdeauna prezent intr-o schema de plata
(fiind sau nu acompaniat de nivelul a. supra).
c. Finalmente, exista si o deosebire intre decontarile banca-client, si banca-banca. Aceasta
deosebire este numai una de forma (precum ce rezultind din specificul participantilor in relatia
de plata - spre deosebire de decontarile client-banca, in relatia banca-banca ambii participanti
sint bancheri profesionisti, deci anumite reguli generale, cum ar fi prezumtiile rezultate din
legislatia referitoare la protectia consumatorilor, le sint inaplicabile). Ele se refera si la substanta
relatiilor de plata - spre deosebire de decontarile client-banca, cele interbancare sint totdeauna
prin virament. Regimul juridic al decontarilor interbancare este actualmente reglementat de
urmatoarele acte normative:
HCA a B.N.M. „Cu privire la aprobarea Regulamentului Nr. 12003-39 privind
decontarile interbancare pe teritoriul Republicii Moldova,,504;
HCA a B.N.M. „Referitor Ia aprobarea Regulamentului privind modul calcularii si
decontarii platii pentru serviciile de decontare oferite de Banca Nationala a Moldovei",
402,25.12.1998505.
Punctul 1.1. al Regulamentului privind decontarile interbancare, defineste aceste decontari ca un
sistem de realizare si reglare a platilor fara numerar conform obligatiunilor aparute in urma
afacerilor dintre clientela bancilor sau nemijlocit intre banci. Subiecte ale decontarilor
interbancare in Republica Moldova sint:
a. Banca Nationala a Moldovei;
b. bancile comerciale autohtone;
c. filialele bancilor straine, care au primit autorizatia B.N.M.
Acesti subiecti sint inregistrati in Indicatorul participantilor la decontarile interbancare si
interstatale, intretinut si actualizat de B.N.M. Fiecarui participant din sistemul de decontari
interbancare i se atribuie un cod din noua cifre506, din care:
a. cifrele de ordinul 1-6 sint: 280101;

246
b. cifrele de ordinul 7-9 sint: numarul conventional al bancii (filialei bancii). Evidenta
decontarilor interbancare in B.N.M. se efectueaza in conformitate cu Planul
de conturi al evidentei contabile a B.N.M. din 27 iunie 1995 cu toate suplimentele si modificarile
ulterioare.
Relatiile reciproce in efectuarea decontarilor interbancare sint prevazute in Regulament, cit si in
Acordul privind prestarea serviciilor in cadrul sistemului de plati electronice. Aceste relatii se
bazeaza pe transferul reciproc de fonduri, in cadrul decontarilor interbancare, intre conturile
„Loro"507 ale bancilor comerciale, deschise in conformitate cu Regulamentul privind decontarile
interbancare, si Regulamentul privind deschiderea si inchiderea conturilor in bancile din
Republica Moldova508. Principul de functionare a sistemuui de decontari interbancare in
Republica Moldova, este expus in punctul 1.10. Regulamentului: aceste decontari se fac prin
intermediul B.N.M., operatiunile respective fiind inregistrate pe contul „Nostro" al bancilor
comerciale respective, deschis si gestionat de B.N.M.
ANEXE
'- IM- .. i
Anexa V.l. Legea uniforma a tratei si biletului la ordin, Geneva, 1930
LEGEA UNIFORMA A TRATEI SI BILETULUI LA ORDIN509
Geneva, 07.06.1930, Liga Natiunilor
f . ....
--.!..
ArticoleleI-XI[omise]
', ' i!" '' '
TITLUL I. TRATA ''" " / 'l™ '"/.' , '""'
I ;.
CAPITOLULI. EMITEREA SI FORMA TRATEI
Articolul 1
,t
Trata cuprinde:
1. Denumirea „trata" trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba in care acest titlu este
intocmit;
2. Propunerea simpla si neconditionata de a plati o suma determinata;
3. Numele persoanei care trebuie sa plateasca (tras);
4. Indicarea scadentei;
5. Indicarea locului unde trebuie facuta plata;
6. Numele persoanei careia sau la ordinul careia trebuie facuta plata;
7. Indicarea datei si a locului emiterii tratei;
,
8. Semnatura persoanei care emite trata (tragator).
.....
Articolul 2
Titlul in care lipseste una din conditiile enumerate in articolul precedent nu are valoarea
unei trate, cu exceptia cazurilor indicate in alineatele ce urmeaza:
Trata fara indicarea scandentei este socotita platibila la vedere;
In lipsa unei mentiuni speciale, locul indicat linga numele trasului este considerat loc
de plata si concomitent domiciliu al platitorului;
Trata care nu indica locul unde a fost emisa se considera semnata in locul indicat linga
numele tragatorului.
Articolul 3
Trata poate fi la ordinul tragatorului insusi. Ea poate fi trasa asupra tragatorului insusi.
Ea poate fi trasa pentru contul unui tert.
Articolul 4
Trata poate fi platita la domiciliul unei persoane terte fie din localitatea unde trasul

247
domiciliaza, fie din alta localitate.
Articolul 5 ?." .--
intr-o trata platibila la vedere sau la un anumit termen de la vedere, tragatorul poate
stipula ca suma va fi producatoare de dobinda. in orice alta trata aceasta stipulatie se
considera nescrisa.
Rata dobinzii trebuie sa fie indicata in trata; in lipsa acestei indicatii clauza dobinzii se
considera nescrisa.
Dobinda se calculeaza de la data emiterii cambiei, daca o alta data nu este prevazuta.
Articolul 6
Daca intr-o trata suma de plata este scrisa in litere si in cifre, in caz de deosebire, suma
de plata este cea scrisa in litere.
Daca suma de plata este scrisa de mai multe ori, fie in litere, fie in cifre, in caz de
deosebire, suma de plata este suma cea mai mica.
Articolul 7
Daca trata poarta semnaturi ale unor persoane incapabile de a se obliga prin trata, semnaturi false
sau ale unor persoane imaginare, ori semnaturi care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga
persoanele care au semnat trata, sau in numele carora ea a fost semnata, obligatiile celorlalti
semnatari ramin totusi valabile.
Articolul 8
'
Cine pune semnatura sa pe trata ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea
imputernicirea de a actiona, e tinut personal in temeiul tratei si, daca a platit, are aceleasi drepturi
pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant. Aceeasi regula se aplica reprezentantului care a
depasit imputermciiea sa.
' '
Articolul 9
Tragatorul raspunde de acceptare si de plata. El poate sa se descarce de raspunderea
pentru accept, orice clauza prin care se descarca de raspunderea de plata se considera
nescrisa.
Articolul 10
'
Daca o trata, necompletata la emitere, a fost completata fara a se tine seama de
intelegerile intervenite, nerespectarea acestor intelegeri nu va putea fi opusa
posesorului, decit daca acesta a dobindit trata cu rea credinta, sau daca a manifestat neglijenta
grava in dobindirea ei. ......
CAPITOLUL II. GIRUL
Articolul 11
i
Trata, chiar daca nu a fost expres trasa la ordin, este transmisibila prin gir.
Daca tragatorul a inscris in cambie cuvintele: „nu la ordin „ sau o expresie echivalenta,
titlul este transmisibil numai in forma si cu efectele unei cesiuni ordinare.
Girul poate fi facut chiar in folosul trasului, indiferent daca a acceptat sau nu, al
tragatorului sau al oricarui alt obligat. Acestia pot sa gireze din nou trata.
Articolul 12
Girul trebuie sa fie neconditionat. Orice conditie la care ar fi supus se considera nescrisa.
Girul partial este nul. Girul „la purtator" este echivalent unui gir in alb.
Articolul 13 ' '"
:
' ''............. . '
Girul trebuie sa fie scris pe trata sau pe fisa (foaie de prelungire) a acesteia (allonge). El trebuie
sa fie semnat de girant.
Girul este valabil chiar daca beneficiarul nu este aratat sau daca girantul a pus numai semnatura
(gir in alb). In acest din urma caz girul pentru a fi valabil trebuie sa fie scris pe dosul tratei sau pe

248
allonge.
Articolul 14
Girul transmite toate drepturile izvorite din trata. Daca girul este in alb, posesorul
poate:
1. Sa-1 completeze cu propriul sau nume sau cu numele altei persoane;
2. Sa gireze trata din nou in alb sau in ordinul unei anume persoane;
3. Sa predea trata unui tert fara sa completeze girul in alb si fara s-o gireze.
: ')( ' , '!, !Y .:. i: '.-. i..v.;:-:, ,.- r'~--)ikswn-' Articolul 15
Girantul, daca nu s-a stipulat altfel, raspunde de acceptare si de plata. El poate interzice un nou
gir; in acest caz el nu raspunde fata de persoanele carora trata a fost ulterior girata.
Articolul 16
Detinatorul tratei este considerat posesor legitim, daca justifica dreptul sau printr-o
serie neintrerupta de giruri, chiar daca ultimul gir este in alb. Girurile sterse se considera,
in aceasta privinta, nescrise. Daca un gir in alb este urmat de un alt gir, semnatarul
acestuia este socotit ca a dobindit tratei prin efectul unui gir in alb.
Daca o persoana a pierdut, prin orice intimplare, posesiunea asupra tratei, noul posesor
care justifica dreptul sau in modul indicat in alineatul precedent, nu este tinut sa
predea trata, afara numai daca a dobindit-o cu rea credinta, sau daca a comis o neglijenta grava in
dobindirea ei.
Articolul 17
Persoanele, impotriva carora s-a pornit actiune cambiala, nu pot opune posesorului
exceptiunile intemeiate pe raporturile lor personale cu tragatorul sau cu posesorii
anteriori, numai daca posesorul dobindind trata nu a actionat cu stiinta in paguba
debitorului.
Articolul 18
Daca girul cuprinde mentiune „valoarea pentru acoperire", „pentru incasare", „pentru procura",
sau orice alta mentiune care implica un simplu mandat, posesorul poate sa exercite toate
drepturile izvorind din trata, dar nu o poate gira decit cu titlul de procura. Cei obligati nu pot
opune in acest caz posesorului decit exceptiunile ce ar fi putut opune girantului.
Mandatul cuprins intr-un gir de procura nu inceteaza prin moartea mandantului, prin
incapacitatea sau restringerea capacitatii acestuia.
. j' ;
Articolul 19
Daca girul cuprinde mentiunea „valoarea in garantie", „valoare in gaj" sau orice alta mentiune
care implica un gaj, posesorul poate exercita toate drepturile izvorind din trata, dar un gir facut
de el este considerat ca facut cu titlul de procura. Cei obligati nu pot opune posesorului
exceptiunile intemeiate pe raporturile lor personale cu girantul, numai daca posesorul, primind
trata, nu a actionat cu stiinta in paguba debitorului. i
Articolul 20
Girul posterior scadentei produce aceleasi efecte ca un gir anterior. Cu toate acestea,
girul facut posterior protestului de neplata, sau facut dupa trecerea termenului pentru
facerea protestului, produce numai efectele unei cesiuni ordinare.
Girul fara data este considerat, pina la proba contrarie, ca fiind facut inainte de trecerea
termenului stabilit pentru facerea protestului.

,iif«., .
CAPITOLULUI. ACCEPTAREA
Articolul 21
Posesorul tratei sau chiar un simplu detinator, poate prezenta trasului, pina la scadenta,
trata spre acceptare, la domiciliul acestuia.
Articolul 22
In orice trata tragatorul poate stipula ca ea va trebui sa fie prezentata spre acceptare,

249
fixind sau nu un termen pentru prezentare. .- -, ....
El poate interzice in trata prezentarea spre acceptare, afara de cazul in care trata este
platibila la domiciliul unui tert sau intr-o alta localitate decit acea a domiciliului trasului, sau la
un anume timp de la vedere. El poate de asemenea stipula ca prezentarea spre acceptare nu va
putea avea loc inaintea unei anume date.
in afara de cazul in care tragatorul a interzis prezentarea spre acceptare, oricare din giranti poate
stipula ca trata va trebui sa fie prezentata spre acceptare, fixind sau nu un termen pentru
prezentare.
;: .'
!'«,' '\tV ,.;
Articolul 23
Trata platibila la un anume timp de la vedere trebuie prezentata spre acceptare in termen de un an
de la data emiterii. Tragatorul poate reduce sau prelungi acest termen. Aceste termene pot fi
reduse de giranti.
Articolul 24 v .:-' .,.
?' : ' ;. 'O .; ;?')., '
Trasul poate cere ca o a doua prezentare sa-i fie facuta in ziua urmatoare primei prezentari.
Partile interesate nu pot sa se prevaleze de nerespectarea acestei cereri, daca aceasta nu este
mentionata in protest. : , .-; , '. ;.« iii"'«isv ;; Posesorul nu este dator sa lase
trasului trata prezentata spre acceptare.
Articolul 25
,
Acceptarea se scrie pe trata. Ea se exprima prin cuvintul „acceptat" sau orice alta expresie
echivalenta. Ea este semnata de tras. Simpla semnatura a trasului pusa pe fata tratei este
considerata acceptare.
Cind trata este platibila la un anume timp de la vedere, sau cind ea trebuie prezentata spre
acceptare intr-un termen stabilit printr-o clauza speciala, acceptarea trebuie sa poarte data zilei
cind este facuta, numai daca posesorul nu cere ca ea sa poarte data zilei prezentarii. Daca
acceptarea nu este datata, posesorul, pentru a pastra dreptul de regres impotriva girantilor si
impotriva tragatorului, trebuie sa autentifice aceasta omisiune printr-un protest facut in timp util.
Articolul 26 i.yr. ".'.',: iw '" .,?\ , . \: .
Acceptarea trebuie sa fie neconditionata; trasul o poate insa restringe la o parte din
suma.
Orice alta modificare adusa prin acceptare, celor cuprinse in trata, se considera ca refuz
de acceptare. Acceptantul ramine totusi obligat in limitele acceptarii sale.
Articolul 27
i
' w4
,
Daca tragatorul a indicat in trata un loc de plata, altul decit cel al domiciliului trasului, fara insa
sa indice tertul la adresa caruia plata trebuie sa fie facuta, trasul il va putea indica odata cu
acceptarea. in lipsa unei asemenea indicatii, acceptantul este considerat ca s-a obligat sa
plateasca el insusi la locul platii.
Cind trata este platibila la domiciliul trasului, acesta poate sa indice in acceptare o adresa in
aceeasi localitate unde plata trebuie sa fie facuta.
Articolul 28 '
:.; :i;;)-'. ,..-
„::d
Prin acceptare trasul se obliga a plati trata la scadenta. in caz de neplata posesorul, chiar daca
este tragator, are impotriva acceptantului o actiune cambiala directa pentru tot ce poate fi cerut in
temeiul articolelor 48 si 49.
Articolul 29

250
Daca acceptarea, scrisa pe trata de catre tras, este stearsa de catre acesta, inainte de
inapoierea titlului, acceptarea se considera refuzata. Stergerea se considera, pina la
dovada contrarie, ca a fost facuta inainte de restituirea titlului.
Totusi, daca trasul a notificat in scris posesorul sau a oricare alt semnatar ca a acceptat
trata, el este obligat fata de acestia in limitele acestei acceptari.
........-~~
CAP1TOLULIV. AVALUL
' 'u'
Articolul 30
Plata tratei poate fi garantata printr-un aval pentru intreaga suma sau numai pentru o
parte din ea.
Aceasta garantie poate fi data de un tert sau chiar de un semnatar al tratei.
Articolul 31
Avalul se indica pe trata sau pe allonge.
El se exprima prin cuvintele „pentru aval" sau prin orice alta formula echivalenta si este
şţpsemnat de avalist.
Avalul este considerat ca rezulta din simpla semnatura a avalistului, pusa pe fata tratei,
numai daca semnatura nu este a trasului sau a tragatorului.
Avalul trebuie sa indice pentru cine este dat. in lipsa acestei indicatii el se considera
dat pentru tragator.

j . '' '.\ .
'
Articolul 32
,y
Avalistul este obligat in acelasi mod ca acela pentru care a garantat.
Obligatiunea sa este valabila chiar daca obligatiunea pe care a garantat-o ar fi nula din orice alta
cauza decit un viciu de forma.
in care avalistul plateste trata, el dobindeste drepturile izvorind din ea impotriva celui garantat,
cum si impotriva acelora care sint tinuti catre aceasta din urma, in temeiul tratei.
CAPITOLUL V. SCADENTA
Articolul 33
O trata poate fi trasa:
la vedere;
la un anume timp de la vedere;
la un anumit timp de la data emisiunii;
la o zi fixa.
Tratele cu alte scadente sau cu scadente succesive sint nule.
Articolul 34
Trata la vedere este platibila la prezentare. Ea trebuie prezentata spre plata in termen de
un an de la data sa. Tragatorul poate reduce sau prelungi acest termen. Aceste termene
pot fi reduse de giranti.
Tragatorul poate stipula ca o trata platibila la vedere nu trebuie sa fie prezentata spre
plata inaintea unei anumite date. in acest caz termenul de prezentare curge de la
aceasta data. .
,
Articolul 35
Scadenta unei trate la un anume timp de la vedere este determinata fie de data acceptarii,
fie de acea a protestului.
in lipsa protestului, acceptarea nedatata este considerata, fata de acceptant, ca fiind
facuta in ultima zi a termenului prevazut pentru prezentare spre acceptare.
Articolul 36

251
Scadenta unei trate trase la una sau mai multe luni de la data emisiunii sau de la vedere,
e considerata la data corespunzatoare din luna in care plata trebuie sa fie facuta. in
lipsa de data corespunzatoare, scadenta va fi in ultima zi a acestei luni.
Cind o trata este trasa la una sau mai multe luni si jumatate de la data sau de la vedere,
se calculeaza mai intii lunile integi.
Daca scadenta este fixata la inceputul, la mijlocul sau la sfirsitul lunii, prin aceste
termene se intelege prima, a cinsprezecea sau ultima zi a lunii.
Expresiile „8 zile" sau „cinsprezece zile" se inteleg nu ca una sau doua saptamini ci ca
opt sau cinsprezece zile efective.
Prin expresia Jumatate de luna" se inteleg cinsprezece zile.
Articolul 37
Cind o trata este platibila la o zi fixa intr-un loc, unde calendarul este deosebit de acela
al locului de emisiune, data scadentei se considera fixata dupa calendarul locului de
plata.
Cind o trata trasa intre doua locuri avind calendare deosebite este platibila la un anume
timp de la data emisiunii, scadenta se stabileste socotindu-se din ziua care, potrivit
calendarului locului de plata, corespunde zilei de emisiune.
Termenele de prezentare a tratelor se socotesc potrivit regulelor alineatului precedent.
Aceste reguli nu sint aplicabile daca dintr-o clauza a tratei sau numai din simplele
indicatii ale titlului rezulta intenta de a se adopta reguli diferite.
CAPITOLUL VI. PLATA i.
i,,?
Articolul 38 "
'l:
Posesorul unei trate, platibile la o zi fixa sau la un anume termen de la data emisiunii sau
de la vedere, trebuie sa o prezinte la plata, fie in ziua in care ea este platibila, fie in una
din cele doua zile lucratoare ce urmeaza.
Prezentarea unei trate la un oficiu de compensatii echivaleaza cu o prezentare spre
plata.
'. /'.-.
Articolul 39
Trasul care plateste trata poate pretinde ca aceasta sa-i fie predata cu mentiunea de achitare scrisa
de catre posesor. Posesorul nu poate refuza o plata partiala.
in caz de plata partiala trasul poate cere sa i se faca pe trata o mentiune de aceasta plata si sa i se
dea o chitanta.
Articolul 40
Posesorul unei trate nu este obligat sa primeasca plata inainte de scadenta.
Trasul, care plateste inainte de scadenta, o face pe cheltuiala si riscul sau. Acel care
plateste la scadenta este valabil liberat, numai daca nu a fost frauda sau greseala grava
din partea sa. El este dator sa verifice regulata succesiune a girurilor, dar nu si
autenticitatea semnaturilor girantilor.
Articolul 41
Cind o trata este platibila intr-o moneda, care nu are curs la locul platii, suma poate fi
platita in moneda tarii, dupa valoarea ei la ziua scadentei. Daca debitorul este in intirziere
cu plata, posesorul poate, la alegerea sa, sa ceara ca suma sa fie platita in moneda tarii,
fie la valoarea din ziua scadentei, fie la valoarea din ziua platii.
Valoarea monedei straine este determinata prin uzantele locului de plata. Tragatorul
poate totusi sa stipuleze ca suma de plata va fi calculata dupa un curs indicat in trata.
Regulile sus-mentionate nu se aplica in cazul in care tragatorul a stipulat ca plata va
trebui facuta intr-o moneda anume specificata (clauza de plata efectiv in moneda
straina).
Daca suma este indicata intr-o moneda avind aceeasi denumire, dar o valoare diferita,

252
in tara de emisiune, si in acea a platii, se presupune ca indicatia se refera la moneda
locului de plata.
. . ,. ., .,.«.,; ;,;l. .,
Articolul 42 ''....
.:; . 1 ': '..
Cind trata nu este prezentata spre plata in termenul fixat de articolul 38, orice debitor are
facultatea de a consemna suma tratei la autoritatea competenta, pe cheltuiala si riscul posesorului
tratei.
CAPITOLUL VIL REGRESUL IN CAZ DE NEACCEPTARE SAU NEPLATA
Articolul 43 ''
--- --.......,.,.,„,'....-,......,.,.
..
Posesorul poate exercita dreptul sau de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti
obligati,
a) la scadenta, daca plata nu a avut loc;
? ir.y
b) chiar inainte de scadenta:
i«iiu"i i .,.
1. Daca acceptarea a fost total sau partial refuzata;
2. in caz de faliment al trasului, fie ca acesta a acceptat sau nu; in caz de incetare de plati din
partea acestuia, chiar daca incetarea de plati nu este constatata printr-o hotarire; sau daca
urmarirea bunurilor lui a ramas fara rezultat;
3. in caz de faliment al tragatorului unei trate stipulata ca neacceptabila.
Articolul 44
'
,/
,
Refuzul de acceptare sau de plata trebuie sa fie constatat printr-un act autentic (protest de
neacceptare sau de neplata).
Protestul de neacceptare trebuie facut in termenele fixate pentru prezentare spre acceptare. Daca
in cazul prevazut de primul alineat al articolul 24 cea dintii prezentare a avut loc in ultima zi a
termenului, protestul poate fi inca facut in ziua urmatoare. Protestul de neplata a unei trate
platibile la o zi fixa sau la un anume timp de la data emiterii, sau la un anume timp de la vedere,
trebuie sa fie facut in una din cele doua zile lucratoare ce urmeaza zilei in care cambia este
platibila. Cind trata este platibila la vedere, protestul trebuie sa fie facut in conditiile indicate in
alineatul precedent pentru protestul de neacceptare.
Protestul de neacceptare scuteste de prezentare la plata si de protestul de neplata, in cazul in care
trasul a incetat platile, fie ca a acceptat sau nu, sau in cazul in care o urmarire a bunurilor
acestuia nu a dat rezultat, posesorul nu poate exercita dreptul sau de regres, decit numai dupa ce
trata a fost prezentata trasului spre plata si dupa ce protestul a fost facut.
in cazul in care trasul, fie ca a acceptat sau nu, a fost declarat in stare de faliment, cum si in caz
de faliment al tragatorului unei trate stipulate neacceptabila, prezentarea hotaririi declarative de
faliment este suficienta pentru a permite posesorului exercitarea dreptului de regres.
. -, , - ?
Articolul 45
Posesorul trebuie sa notifice girantul sau si pe tragator despre neacceptare sau neplata, in cele
patru zile lucratoare ce urmeaza zilei protestului sau - in cazul stipulatiei „fara cheltuieli" - zilei
prezentarii. Fiecare girant trebuie sa notifice, in cele doua zile lucratoare ce urmeaza zilei in care
a primit notificarea, sa aduca la cunostinta girantului sau notificarea primita, indiin care numele
si adresele celora care au facut notificarile precedente; se va urma tot astfel pina la tragator.
Termenele sus-mentionate curg de la primirea notificarii precedente.
Atunci cind, potrivit prevederilor alineatului precedent, o notificare este facuta unui

253
semnatar al tratei, aceeasi incunostiintare trebuie sa fie facuta, in acelasi termen,
avalistului sau.
in cazul in care un girant n-a indicat adresa sa, sau a indicat-o intr-un mod ilizibil,
notificarea facuta girantului care il precede este suficienta.
Acel care e dator sa faca notificarea, poate sa o faca in orice fonna, chiar prin simpla
inapoiere a tratei.
El trebuie sa probeze ca a facut notificarea in termenul prescris. Acest termen va fi
socotit ca respectat, daca o scrisoare cuprinzind notificarea a fost predata pottei in
termenul prescris.
Acel care nu face notificarea in termenul sus-mentionat, nu decade din dreptul sau de
regres. El este raspunzator de paguba cauzata prin culpa sa, daca va fi cazul, fara insa
ca daunele interese sa poata intrece suma din trata.
Articolul 46
Tragatorul, girantul sau avalistul pot, prin stipulatia „fara cheltuieli", „fara protest" sau orice alta
expresie echivalenta, scrisa pe trata si semnata, sa scuteasca pe posesor de facerea protestului de
neacceptare sau neplata in scopul exercitarii dreptului de regres al acestuia. '.-:.' ...i..- .-' , " : , '
-.'. ,.; . ,.. ; Aceasta prevedere nu scuteste pe posesor de prezentarea tratei la termenele stabilite,
nici de notificarile ce urmeaza a fi facute. Dovada nerespectarii termenelor cade in sarcina
aceluia care o incrimineaza posesorului.
;;....,
Daca stipulatia este inscrisa de tragator, ea produce efectele sale fata de toti semnatarii; daca ea
este inscrisa de un girant sau un avalist, ea produce efectele sale numai fata de acesta. Daca, in
pofida stipulatiei inscrise de tragator, posesorul face protestul, cheltuielile ramin in sarcina sa.
Daca stipulatia a fost inscrisa de un girant sau de un avalist, cheltuielile protestului, daca a fost
facut, pot fi cerute de la toti semnatarii.
,i ,5'J'1','
TU
i '" '
Articolul 47
Toti tragatorii, acceptantii, girantii sau avalistii tratei sint obligati solidar fata de posesor.
Posesorul are dreptul de urmarire impotriva tuturor acestor persoane, individual sau
colectiv, fara a fi obligat sa respecte ordinea in care s-au obligat.
Acelasi drept il are orice semnatar care a platit trata.
.
Actiunea pornita impotriva unuia din obligati, nu impedica urmarirea celorlalti, chiar
daca sint posteriori aceluia impotriva caruia s-a procedat mai intii.
Articolul 48
Posesorul poate sa-si recupereze de la persoana fata de care el exercita dreptul sau de
regres:
1. Suma tratei neplatite sau neacceptate, impreuna cu dobinda, daca a fost prevazuta;
2. Dobinda in marime de 6 procente, calculata de la scadenta;
3. Cheltuielile de protest, acelea ale notificarilor facute, cit si alte cheltuieli justificate.
Daca regresul este exercitat inainte de scadenta, din valoarea tratei va fi dedus un scont. Acesta
va fi calculat la rata oficiala a scontului (rata bancii) la ziua exercitarii dreptului dejecurs, la
domiciliul posesorului.
Articolul 49
Acel care a platit prin regres trata poate cere de la girantii sai: :..... 4: ..;;,,,
1. intreaga suma platita;
i ; ; ; ':..,
2. Dobinda legala la aceasta suma, socotita la rata de 6 procente cu incepere de la ziua in care
plata a fost facuta;
3. Cheltuielile pe care le-a facut.

254
Articolul 50
Orice obligat impotriva caruia se exercita sau ar putea fi exercitat un drept de regres, poate cere,
in schimbul platii, predarea tratei cu protestul si un cont de intoarcere achitat. Orice girant care a
platit trata poate sterge girul sau si pe acelea ale girantilor urmatori.
Articolul 51
in cazul exercitarii dreptului de regres dupa o acceptare partiala, acel care plateste suma pentru
care trata nu a fost acceptata poate cere sa se faca mentiune de aceasta plata pe trata si sa i se dea
chitanta. Posesorul trebuie, in afara de aceasta, sa-i predea o copie a tratei, certificata conform,
cit si protestul pentru a-i face posibil exercitiul regresurilor ulterioare.
Articolul 52
Oricare persoana, avind dreptul sa exercite regresul, poate daca nu s-a stipulat altfel,
sa se despagubeasca prin o noua trata (contracambie), trasa la vedere asupra unuia
din girantii sai si platibila la domiciliul acestuia.
Contracambia cuprinde, in afara de sumele indicate in articolele 48 si 49, un drept de
curtaj si taxa de timbru pentru ea.
Daca contracambia este trasa de posesor, suma este fixata dupa cursul unei trate la
vedere, trasa de la locul unde trata originara este platibila, asupra girantului la locul
domiciliului sau. Daca contracambia este trasa de un girant, suma este fixata dupa
cursul unei trate la vedere, trasa de la locul unde tragatorul contracambiei are domiciliul
asupra locului domiciliului girantului. ' / s ;
.!,,.«;;
Articolul 53
Dupa trecerea termenelor fixate:
pentru prezentarea unei trate la vedere sau la un anume timp de la vedere;
pentru facerea protestului de neacceptare sau de neplata;
pentru prezentarea la plata in cazul clauzei „fara cheltuieli",
Posesorul este decazut din drepturile sale impotriva girantilor, impotriva tragatorului si impotriva
celorlalti obligati cu exceptia acceptantului.
in cazul in care trata nu este prezentata spre acceptare in termenul stipulat de tragator, posesorul
este decazut din dreptul sau de regres, atit pentru neplata, cit si pentru neacceptare, numai daca
nu rezulta din cuprinsul clauzei ca tragatorul a inteles sa se descarce numai de garantia de
acceptare.
Daca clauza unui termen pentru prezentare este cuprinsa intr-un gir, numai girantul poate opune
nerespectarea ei.
Articolul 54
Cind prezentarea tratei sau facerea protestului in termenele prescrise este impiedicata
de un obstacol de neinlaturat (prevedere legala a oricarui Stat sau alta forta majora),
aceste termene sint prelungite. Posesorul este dator sa aduca, fara intirziere, la
cunostinta girantului sau cazul de forta majora si sa faca pe trata sau pe allonge
mentiune datata si semnata de el de aceasta incunostiintare; in alte privinte se aplica
dispozitiile articolului 45.
Dupa incetarea cazului de forta majora posesorul trebuie fara intirziere sa prezinte trata
spre acceptare sau spre plata si daca este nevoie s-o protesteze. Daca cazul de forta
majora tine peste treizeci de zile de la scadenta, drepturile de regres pot fi exercitate fara
a fi nevoie de prezentare si protest.
Pentru trata la vedere sau la un anume timp de la vedere, termenul de treizeci de zile
curge de la data in care posesorul a incunostiintat pe girantul sau despre cazul de forta
majora, chiar daca incunostiintarea este facuta inainte de expirarea termenului de
prezentare. Pentru trata la un anume termen de la vedere, la termenul de 30 de zile se
adauga termenul de la vedere indicat in trata.
Nu se considera cazuri de forta majora faptele pur personale ale posesorului sau ale
persoanei pe care acesta a insarcinat-o sa prezinte trata sau sa intocmeasca trata sau

255
protestul.
' 1. ..,,.. ,
-
CAPITOLUL VIII. INTERVENTIUNEA
SECTIUNEA I. PREVEDERI GENERALE
Articolul 55
Tragatorul, girantul sau avalistul pot indica o persoana care sa accepte sau sa plateasca
in caz de necesitate.
Trata poate fi, in conditiile indicate mai jos, acceptata sau platita de o persoana care
intervine pentru oricare din obligati pe cale de regres.
Intervenientul poate fi un tert, insusi trasul sau o persoana deja obligata prin trata, cu
exceptia acceptantului.
Intervenientul este obligat sa notifice in doua zile lucratoare interventia celui pentru
care s-a intervenit. In caz contrar el este raspunzator, dupa caz, de paguba cauzata prin
neglijenta sa, fara insa ca daunele-interesele sa depaseasca suma din cambie.
SECTIUNEA II. ACCEPTAREA PRIN INTERVENTIE
," .,fUi.'--fc.
Articolul 56
Acceptarea prin interventie poate fi facuta ori de cite ori posesorul unei trate ce poate
fi acceptata are dreptul de regres inainte de scadenta.
Cind intr-o trata se indica persoana pentru a o accepta sau o plati in caz de necesitate-,
la locul platii, posesorul nu poate exercita inainte de scadenta dreptul de regres contra
acelui care a facut indicatia, si contra semnatarilor urmatori, decit daca a prezentat trata
persoanei indicate si pina arunci in care - daca aceasta a refuzat acceptarea - respectivul
refuz a fost consemnat prin protest.
in alte cazuri de interventii posesorul poate refuza acceptarea prin interventie. Totusi,
daca o admite, el pierde dreptul de regres inainte de scadenta impotriva aceluia pentru
care acceptarea a fost facuta si a semnatarilor urmatori.
Articolul 57
Acceptarea prin interventie se indica pe trata. Ea se semneaza de intervenient. Ea indica pentru
cine este data si, in lipsa acestei mentiuni, acceptarea se considera data pentru tragator.
Articolul 58
Acceptantul prin interventie este obligat fata de posesorul tratei si fata de girantii posteriori
persoanei pentru care a intervenit, in acelasi mod ca si aceasta persoana. Chiar daca a fost facuta
acceptarea prin interventie, acela pentru care ea a fost facuta, si girantii sai, pot cere posesorului,
in schimbul platii sumei indicate in articolul 48, predarea tratei, a protestului si, daca va fi cazul,
a contului de intoarcere achitat.
SECTIUNEA III. PLATA PRIN INTERVENTIE
Articolul 59
'
''
?
Plata prin interventie poate fi facuta ori de cite ori posesorul unei trate are dreptul de
regres la scadenta sau inainte de aceasta.
Plata trebuie sa cuprinda intreaga suma platibila celui pentru care ea a fost facuta.
Ea trebuie facuta cel tirziu in ziua urmatoare ultimei zile pentru facerea protestului de
neplata.
'"'
', .'s! ,' ,uH\$'ijb ,:")' rsiu ' "
"i
,;""'M ,
Articolul 60

256
in cazul in care trata a fost acceptata de mai multi intervenienti, care au domiciliul in
locul platii, sau daca au fost indicate pentru a plati, in caz de necesitate, persoane
avind domiciliul in acelasi loc, posesorul trebuie sa prezinte trata tuturor acestor
persoane, iar daca va fi cazul, sa faca protestul de neplata cel tirziu in ziua urmatoare
ultimei zile pentru facerea protestului.
Daca protestul nu a fost facut in acest termen, acel care a indicat intervenientul, sau
acel pentru care o trata a fost acceptata, cit si girantii posteriori, sint liberati.
Articolul 61 .~' ':'.:'::: :: ;:;..::,.
.vO.
Posesorul care refuza plata prin interventie pierde dreptul de regres impotriva celor care ar fi fost
liberati prin plata.
Articolul 62
Plata prin interventie trebuie sa fie constatata prin mentiune pe ea, cu indicarea acelui
pentru care este facuta. in lipsa unei asemenea indicatii, plata se considera facuta
pentru tragator.
Trata si protestul, daca a fost facut, trebuie sa fie predate aceluia care a platit prin
interventie.
.,
,,
Articolul 63
' ' '
Cel care a platit prin interventie dobindeste drepturile rezultind din trata impotriva
persoanei pentru care a platit, si impotriva acelora care sint obligati prin trata fata de
aceasta persoana. Totusi, el nu poate gira din nou trata.
Girantii posteriori persoanei pentru care a fost facuta plata, sint liberati.
Daca mai multe persoane ofera plata prin interventie, preferinta i se acorda aceluia a
carui plata libereaza un numar mai mare de obligati. Acela care, in cunostinta de cauza,
intervine contrar acestei reguli, pierde dreptul de regres impotriva acelora care ar fi fost
liberati.
C4WrO/.t//,/XPLURALITATEAEXEMPLARELOUSlC()l'III.K
SECTUIUNEA I. PLURALITATEA EXEMPLARELOR
.':.&'!'.{-. . ::..-.; '«is 5;ri;:.::, . :
-'', '
Articolul 64
Trata poate fi trasa intr-un set din doua sau mai multe exemplare identice. Aceste
exemplare trebuie sa fie numerotate in insusi textul titlului; lipsind aceasta, fiecare din
exemplare se considera o trata distincta.
Oricare posesor al unei trate in care nu se indica ca a fost trasa intr-un singur exemplar,
poate cere eliberarea mai multor exemplare pe cheltuiala sa. in acest scop el trebuie sa
se adreseze girantului sau nemijlocit, care este dator sa-i dea sprijinul catre propriul
sau girant; se va urma astfel pina la tragator. Girantii sint datori a reproduce girurile
sale pe noile exemplare.
.
,/..,.... ....... .,,.,. '....,..
Articolul 65
Plata unuia din exemplare este liberatorie, chiar daca nu s-a stipulat ca o atare plata
anuleaza efectul celorlalte exemplare. Cu toate acestea trasul ramine obligat in temeiul
fiecarui exemplar acceptat care nu i-a fost inapoiat.
Girantul care a transmis exemplarele la diferite persoane, cit si girantii urmatori, sint
obligati in temeiul tuturor exemplarelor purtind semnatura lor, care nu le-au fost inapoiate.
Articolul 66
Acel care a trimis un exemplar al tratei in vederea acceptarii, trebuie sa indice pe

257
celelalte exemplare numele persoanei la care acest exemplar se gaseste. Aceasta
persoana este datoare sa-1 predea posesorului legitim al unui alt exemplar.
Daca acesta persoana refuza, posesorul nu poate exercita dreptul de regres decit dupa
ce a facut un protest ce constata:
1. Ca exemplarul trimis spre acceptare nu i-a fost predat, la cererea sa;
2. Ca acceptarea sau plata nu au putut fi obtinute pe alt exemplar.
SECTIUNEA II. COPIILE
.
,,:;, v
Articolul 67
Oricare posesor al unei trate are dreptul sa faca copii ale ei. Copia trebuie sa reproduca intocmai
originalul cu girurile si toate celelalte mentiuni care figureaza in trata. Ea trebuie sa indice unde
copia se termina. Copia poate fi girata si avalizata in acelasi mod si cu aceleasi efecte ca si
originalul.
Articolul 68
„:-,.
Copia trebuie sa indice detinatorul titlului original. Acesta este dator sa-1 predea
posesorului legitim al copiei.
in caz de refuz, posesorul nu poate exercita dreptul de regres impotriva persoanelor
care au girat sau avalizat copia, decit dupa ce a facut sa se constate, prin protest, ca
originalul nu i-a fost predat, la cererea sa.
Daca titlul original poarta dupa ultimul gir, dat inainte de intocmirea copiei, clauza „de
aici girul nu este valabil decit pe copie", sau orice alta clauza echivalenta, girul ulterior
pe original este nul.
CAPITOLUL X MODIFICARILE
Articolul 69
in cazul modificarii textului unei trate, semnatarii posteriori modificarii sint obligati in
limitele textului modificat, semnatarii anteriori sint obligati potrivit textului original.
CAPITOLUL XI. PRESCRIPTIA
Articolul 70
Orice actiuni rezultind din trata impotriva acceptantului, se prescriu prin trei ani, socotiti
de la data scadentei.
Actiunile posesorului impotriva girantilor si impotriva tragatorului se prescriu printr-
un an socotit de la data protestului facut in timp util, sau de la data scadentei in cazul
mentiunii „fara cheltuieli".
Actiunile girantilor, unii impotriva altora, si impotriva tragaiorului, se prescriu prin 6
luni socotite din ziua din care girantul a platit trata, sau din ziua in care actiunea de regres a fost
pornita impotriva sa.
Articolul 71
Suspendarea curgerii prescriptiei este valabila doar pentru persoana pentru care
prescriptia a fost suspendata.
CAPITOLUL XLI. DISPOZITII GENERALE
{-U
(::-?
'?
Articolul 72
Plata unei trate, a carei scadenta este intr-o zi de sarbatoare legala, nu poate fi ceruta decit in
prima zi lucratoare ce urmeaza. Tot astfel toate celelalte acte privitoare la trata, in special
prezentarea spre acceptare si protestul, nu pot fi facute decit intr-o zi lucratoare. Cind unul din
aceste acte trebuie sa fie facut intr-un anumit termen, a carui ultima zi este o zi de sarbatoare
legala, acest termen este prelungit pina la prima zi lucratoare ce urmeaza. Zilele de sarbatoare
legala intermediare intra in calculul termenului.

258
Articolul 73
in termenele legale sau conventionale nu se include ziua de la care ele incep sa curga.
Articolul 74
Nu sint admise termene de gratie nici legale, nici j udecatoresti.
TITLUL II. BILETUL LA ORDIN
Articolul 75
Biletul la ordin cuprinde:
1. Denumirea „bilet la ordin" trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba in care acest
titlu este intocmit;
2. Promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata;
3. Indicarea scadentei;
4. Indicarea locului unde plata trebuie facuta;
5. Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia plata trebuie facuta;
6. Indicarea datei si a locului emiterii;
7. Semnatura persoanei care emite titlul (emitentul).
Articolul 76
Titlul, caruia ii lipseste vreuna din mentiunile enumerate in articolul precedent, nu va fi
considerat bilet la ordin, in afara de cazurile mentionate in alineatele ce urmeaza. Biletul la
ordin, a carui scadenta nu este specificata, se considera platibil la vedere, in lipsa unei mentiuni
speciale, locul emiterii titlului este considerat loc de plata, si in acelasi timp loc al domiciliului
;
emitentului. " :
Biletul la ordin in care nu se indica locul unde a fost emis, se considera emis in locul indicat
linga numele emitentului.
\u /Jtti-jfjRw ftjfinw.
Articolul 77
Sint aplicabile biletului la ordin, in masura in care nu sint incompatibile cu natura
acestui titlu, dispozitiile referitoare la trata, privind: ;.'_:. .;:;.
;..
Girul (Articolele 11-20);
;;
Scadenta (Articolele 33-37);
._
.-'r ;--,
Plata (Articolele 38-42);
Regresul in caz de neplata (Articolele 43-50,52-54);
4

Plata prin interventie (Articolele 55,59-63); "J i'''je it"v

Copiile (Articolele 67 si 68);
' ' "HUM-,-n ,
Modificarile (Articolul 69);
r
'J a«,"«.
Prescriptia (Articolele 70 si 71);
Zilele de sarbatoare legala, calcularea lor si inadmisibilitatea termenului de gratie
(Articolele 72,73 si 74).
Sint de asemenea aplicabile biletului la ordin: dispozitiile referitoare la trata platita
catre un tert sau intr-o localitate alta decit aceea a domiciliului trasului (Articolele 4
si 27)); clauza dobinzii (Articolul 5); discrepantele in indicarea sumei de plata (Articolul
6); efectele semnaturii puse in conditiile indicate in Articolul 7; efectele semnaturii
unei persoane care actiuneaza fara imputernicire sau cu depasirea imputernicirilor
(Articolul 8); si dispozitiile referitoare la trata in alb (Articolul 10).
Sint de asemenea aplicabile biletului la ordin: dispozitiile referitoare la aval (Articolele
30-32); in cazul, prevazut de ultimul alineat al Articolului 31, ultimul alineat, daca

259
avalul nu specifica pentru cine a fost dat, el se considera dat pentru emitent.
Articolul 78
l
-'
Emitentul unui bilet la ordin este obligat in acelasi mod ca acceptantul unei trate. Biletele la
ordin platibile la un anume timp de la vedere, trebuie prezentate spre vizare emitentului in
termenele fixate in Articolul 23. Termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de
emitent pe biletul la ordin.
ANEXA 11-Articolele 1-23 [OMISE]
: .
Anexa V.2. Legea uniforma a cecului, Geneva, 1931
LEGEA UNIFORMA A CECULUI510
f. .
Geneva, 19.03.1931, Liga Natiunilor -;" A f - i o Conventia a intrat in vigoare la
01.01.1934
Articolele I-XI [omise]
itfj'3 "';o' '.;."' n' ,.'-.:-«
'Ai&'";-.i-
CAPITOLUL I. EMITEREA SI FORMA CECULUI
!!

Articolul 1
Cecul cuprinde: -
......... i. ..-. .-.. ',..„,
1. Denumirea „cec" trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba in care acest titlu este
intocmit;
2. Ordinul simplu si neconditionat de a plati o suma determinata;
3. Numele persoanei care trebuie sa plateasca (tras);
..,'
4. Indicarea locului unde trebuie facuta plata;
,
7. Indicarea datei si a locului emiterii cecului;
8. Semnatura persoanei care emite cecul (tragator). '''''' ' ' ,
Articolul 2
...
Titlul in care lipseste una din conditiile enumerate in articolul precedent nu are valoarea
unui cec, cu exceptia cazurilor indicate in alineatele ce urmeaza:
in lipsa unei mentiuni speciale, locul indicat linga numele trasului este considerat loc
de plata si concomitent domiciliu al platitorului. Daca citeva locuri sint indicate linga
numele platitorului, cecul este platibil la primul loc indicat.
in absenta acestor mentiuni, sau oricarei altei indicatii, cecul este platibil in locul unde
trasul isi are sediul principal.
Cecul care nu indica locul unde a fost emis se considera semnat in locul indicat linga
numele tragatorului.
Articolul 3
Cecul trebuie sa fie tras asupra bancii care tine fonduri la dispozitia tragatorului in conformitate
cu un acord care, express sau implicit, imputerniceste tragatorul sa dispuna de aceste fonduri prin
emiterea cecului. Totusi, valabilitatea cecului se mentine chiar la nerespectarea cerintei
mentionate.
Articolul 4
Cecul nu poate fi acceptat. Clauza de acceptare inserata in cec se considera nescrisa.
Articolul 5
, ( ........ ,, ,,
Cecul poate fi facut platibil:

260
- Unei persoane specificate, cu sau fara mentiunea expresa „la ordin"; sau
- Unei persoane specificate, cu mentiunea „nu la ordin" sau alta mentiune echivalenta; sau
- La purtator.
Cecul facut platibil unei persoane specificate, cu mentiunea „ori la purtator" sau alta
mentiune echivalenta, se considera cec la purtator.
Cecul care nu indica beneficiarul platii, se considera cec la purtator.
Articolul 6
.....
'', .: '.'
t
Cecul poate fi la ordinul tragatorului insusi.
El poate fi tras pentru contul unui tert.
Cecul nu poate fi tras asupra tragatorului insusi, numai daca nu este tras de o sucursala
asupra altei sucursale ambele apartinind aceluiasi tragator.
Articolul 7
Orice mentiune referitoare la dobinda, inserata in textul cecului, se considera nescrisa.
Articolul 8
Cecul poate fi platit la domiciliul unei persoane terte fie din localitatea unde trasul
domiciliaza, fie din alta localitate, cu conditia ca persoana terta sa fie banca.
Articolul 9
Daca intr-un cec suma de plata este scrisa in litere si in cifre, in caz de deosebire, suma
de plata este cea scrisa in litere.
Daca suma de plata este scrisa de mai multe ori, fie in litere, fie in cifre, in caz de
deosebire, suma de plata este suma cea mai mica.
Articolul 10
.-.,,
Daca cecul poarta semnaturi ale unor persoane incapabile de a se obliga prin cec, semnaturi false
sau ale unor persoane imaginare, ori semnaturi care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga
persoanele care au semnat cecul, sau in numele carora el a fost semnat, obligatiile celorlalti
semnatari ramin totusi valabile.
Articolul 11
:'
. ..-"- ;..'-'..,!!;....' !
„„.:.
Cine pune semnatura sa pe cec ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea
imputernicirea de a actiona, e obligat personal in temeiul cecului si, daca a platit, are aceleasi
drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant. Aceeasi regula se aplica reprezentantului care
a depasit imputernicirea sa.
, ..v-.iww.-u. ,, ?
Articolul 12
Tragatorul raspunde de plata. Orice clauza prin care acesta se descarca de raspunderea
de plata se considera nescrisa.
. i t i
.«
Articolul 13
'
Daca un cec, necompletat la emitere, a fost completat fara a se tine seama de intelegerile
intervenite, nerespectarea acestor intelegeri nu va putea fi opusa posesorului, decit daca acesta a
dobindit trata cu rea credinta, sau daca a manifestat neglijenta grava in
dobindirea ei.
i,
CAPITOLUL II. NEGOCIEREA

261
Articolul 14
Cecul facut platibil unei persoane, cu sau fara mentiunea expresa „la ordin", este
transmisibil prin gir.
Cecul facut platibil unei persoane, in care au fost inscrise cuvintele „nu la ordin „ sau
o expresie echivalenta, este transmisibil numai in forma si cu efectele unei cesiuni
ordinare.
Girul poate fi facut chiar in folosul tragatorului sau al oricarui alt obligat. Acestia pot sa
gireze din nou cecul.
,
Articolul 15
,
Girul trebuie sa fie neconditionat. Orice conditie la care ar fi supus se considera nescrisa. Girul
partial este nul. Girul facut de tras este de asemenea nul. JU„ .„„„,„ ,, ;,,„ Girul „la purtator" este
echivalent unui gir in alb.
.,
Girul in folosul trasului are efectele unei simple recipise, numai daca trasul are mai multe
sucursale si girul este facut in folosul altei sucursale decit cea asupra careia a fost tras cecul.
Articolul 16
Girul trebuie sa fie scris pe cec sau pe fisa (foaie de prelungire) a acesteia (allonge). El trebuie sa
fie semnat de girant.
Girul este valabil chiar daca beneficiarul nu este aratat sau daca girantul a pus numai semnatura
(gir in alb). In acest din urma caz girul pentru a fi valabil trebuie sa fie scris pe dosul cecului sau
pe allonge.
Articolul 17
Girul transmite toate drepturile izvorite din cec.
Daca girul este in alb, posesorul poate:
1. Sa-1 completeze cu propriul sau nume sau cu numele altei persoane;
.,.
2. Sa gireze cecul din nou in alb sau in ordinul unei anume persoane;
- ,
3. Sa predea cecul unui tert fara sa completeze girul in alb si fara sa-1 gireze.
Articolul 18
Girantul, daca nu s-a stipulat altfel, raspunde de plata. El poate interzice un nou gir; in
acest caz el nu raspunde fata de persoanele carora cecul a fost ulterior girat.
Articolul 19
Detinatorul cecului este considerat posesor legitim, daca justifica dreptul sau printr-o serie
neintrerupta de giruri, chiar daca ultimul gir este in alb. Girurile sterse se considera, in aceasta
privinta, nescrise. Daca un gir in alb este urmat de un alt gir, semnatarul acestuia este socotit ca a
dobindit cecul prin efectul unui gir in alb.
Articolul 20
Girul la purtator a unui cec face girantul obligat in conformitate cu prevederile referitoare
la dreptul de regres; dar aceasta nu transforma titlul intr-un cec „la ordin".
Articolul 21
. .
f;
'""
Daca o persoana a pierdut, prin orice intimplare, posesiunea asupra cecului (fie cec la purtator,
fie cec, noul posesor al caruia justifica dreptul sau in modul indicat in articolul 19), detinatorul
cecului nu este obligat sa-1 predea, afara numai daca 1-a dobindit cu rea credinta, sau daca a
comis o neglijenta grava in dobindirea lui.
Articolul 22
Persoanele, impotriva carora s-a pornit actiune in baza cecului, nu pot opune posesorului
exceptiunile intemeiate pe raporturile lor personale cu tragatorul sau cu posesorii

262
anteriori, numai daca posesorul dobindind cecul nu a actionat cu stiinta in paguba
debitorului.
Articolul 23
: i .
Daca girul cuprinde mentiune „valoarea pentru acoperire", „pentru incasare", „pentru procura",
sau orice alta mentiune care implica un simplu mandat, posesorul poate sa exercite toate
drepturile izvorind din cec, dar nu il poate gira decit cu titlul de procura. in acest caz, cei obligati
nu pot opune in acest caz posesorului decit exceptiunile ce ar fi putut opune girantului.
Mandatul cuprins intr-un gir de procura nu inceteaza prin moartea mandantului, prin
incapacitatea sau restringerea capacitatii acestuia.
Articolul 24
Girul posterior protestului sau altei declaratii echivalente, sau facut dupa trecerea termenului
pentru facerea protestului, produce numai efectele unei cesiuni ordinare. Girul Iara data este
considerat, pina la proba contrarie, ca fiind facut inainte de trecerea termenului stabilit pentru
facerea protestului sau altei declaratii echivalente, sau inainte de trecerea termenului mentionat
in alineatul precedent.
CAPITOLULUI. AVALUL {
.
Articolul 25
Plata cecului poate fi garantata printr-un aval pentru intreaga suma sau numai pentru
o parte din ea.
Aceasta garantie poate fi data de un tert sau chiar de un semnatar al cecului.
Articolul 26
..,,,.
Avalul se indica pe cec sau pe allonge.
El se exprima prin cuvintele „pentru aval" sau prin orice alta formula echivalenta. El
este semnat de avalist.
Avalul este considerat ca rezulta din simpla semnatura a avalistului, pusa pe fata tratei,
numai daca semnatura nu este a tragatorului.
Avalul trebuie sa indice pentru cine este dat. in lipsa acestei indicatii el se considera
dat pentru tragator. , ,
,
Articolul 27
Avalistul este obligat in acelasi mod ca acela pentru care a garantat.
Obligatiunea sa este valabila chiar daca obligatiunea pe care a garantat-o ar fi nula din
orice alta cauza decit un viciu de forma.
in care avalistul plateste cecul, el dobindeste drepturile izvorind din el impotriva celui
garantat, cum si impotriva acelora care sint obligati catre aceasta din urma, in temeiul
cecul.
CAPITOLUL IV. PREZENTAREA SI PLATA
Articolul 28
Cecul este platibil la vedere. Orice mentiune in sens contrar se considera nescrisa. Cecul
prezentat pentru plata inainte de data indicata ca data a emiterii, este platibil la ziua prezentarii.
Articolul 29
Cecul platibil in tara in care el a fost emis, trebuie sa fie prezentat pentru plata in opt
zile.
Cecul platibil in alta tara decit tara in care el a fost emis, trebuie sa fie prezentat pentru
plata in timp de douazeci sau de saptezeci de zile, in functie de faptul daca locul emiterii
si locul platii se afta pe acelasi continent sau, respectiv, pe continente diferite.
Pentru scopul prezentului articol cecurile emise intr-o tara a Europei si platibile intr-o
tara de pe tarmul Mediteranean, sau vice-versa, se considera ca fiind emise si platibile
pe acelasi continent.

263
Data de la care termenele sus-mentionate incep a curge, va fi data mentionata in cec ca
data a emiterii.
Articolul 30
in care cecul este emis intr-un loc si platibil in altul avind un calendar diferit, data
emiterii va fi stabilita ca fiind data corespunzatoare din calendarul locului platii.
Articolul 31
Prezentarea cecului la un oficiu de compensatii echivaleaza cu o prezentarea spre
plata.
Articolul 32
Revocarea cecului este valabila doar dupa expirarea termenului pentru prezentarea lui. Daca
cecul nu a fost revocat, tragatorul poate efectua plata lui chiar dupa expirarea termenului de
prezentare.
Articolul 33
Moartea sau incapacitatea tragatorului survenite dupa emiterea cecului nu vor avea
efecte asupra valabilitatii cecului.
Articolul 34
Trasul care plateste cecul poate pretinde ca aceasta sa-i fie predat cu mentiunea de
achitare scrisa de catre posesor.
Posesorul nu poate refuza o plata partiala.
in caz de plata partiala trasul poate cere sa i se faca pe cec o mentiune de aceasta plata
si sa i se dea o chitanta.
Articolul 35
Trasul care plateste transmisibil prin gir, este dator sa verifice regulata succesiune a
girurilor, dar nu si autenticitatea semnaturilor girantilor.
;
Articolul 36
Cind un cec este platibil intr-o moneda, care nu are curs la locul platii, suma poate fi
platita, in cadrul termenului pentru prezentarea cecului, in moneda tarii, dupa valoarea
ei la ziua platii. Daca plata nu a fost efectuata la prezentare, posesorul poate, la alegerea
sa, sa ceara ca suma sa fie platita in moneda tarii, fie la valoarea din ziua prezentarii, fie
la valoarea din ziua platii.
Valoarea monedei straine este determinata prin uzantele locului de plata. Tragatorul
poate totusi sa stipuleze ca suma de plata va fi calculata dupa un curs indicat in cec.
Regulile sus-mentionate nu se aplica in cazul in care tragatorul a stipulat ca plata va
trebui facuta intr-o moneda anume specificata (clauza de plata efectiv in moneda
straina).
Daca suma este indicata intr-o moneda avind aceeati denumire, dar o valoare diferita,
in tara emiterii, si in acea a platii, se presupune ca indicatia se refera la moneda locului
de plata.
CAPITOLUL V. CECURILE BARATE SI CECURILE DE DECONTARI
f
Articolul 37 .
,|;,
Tragatorul sau posesorului cecului il poate bara cu efectele stipulate in prezentul
articol.
Bararea se face prin aplicarea a doua linii paralele pe fata cecului. Bararea poate fi
generala sau speciala.
Bararea este generala daca consta din doua linii simple sau dava intre ele este inserat
termenul „bancher" sau alta mentiune echivalenta; ea este speciala daca numele
bancherului este indicat intre linii.
Bararea generala poate fi transformata in barare speciala, insa bararea speciala nu
poate fi transformata in barare generala.

264
'
Stergerea bararii sau a numelui bancherului se considera nula.
Articolul 38
Cecul cu barare generala poate fi platit de tras doar catre un bancher sau un client al
trasului.
Cecul cu barare speciala poate fi platit de tras doar catre bancherul indicat, sau daca
cel din urma este insusi trasul, catre clientul sau. Totusi, bancherul indicat poate
insarcina alt bancher cu incasarea cecului.
Bancherul nu poate primi un cec barat decit de la unul din clientii sai sau de la alt
bancher. El nu il poate incasa in favoarea altor persoane decit cele mentionate.
Cecul ce poarta citeva barari speciale nu poate fi platit de tras decit daca cecul poarta
doua barari speciale din care una a fost facuta pentru incasarea lui printr-un oficiu de
compensatii.
Tragatorul sau bancherul care nu respecta regulile sus-mentionate, este raspunzator
pentru dauna rezultata, pina la valoarea cecului.
Articolul 39
Tragatorul sau posesorul cecului poate interzice plata lui in numerar, prin operarea
unei inscriptii transversale pe fata cecului cu continutul „platibil in cont" sau a unei
expresii echivalente (cec de decontari).
In acest caz cecl poate fi achitat de tras doar via unei inscrieri in cont (creditarea
contului, transferul de pe un cont pe altul, compensatiunea). inscrierea pe cont
echivaleaza cu plata.
Oricare stergere a expresiei „platibil in cont" este nula.
Trasul care nu respecta regulile sus-mentionate, este raspunzator pentru dauna
rezultata, pina la valoarea cecului.
CAPITOLUL VI. REGRESUL IN CAZ DE NEPLATA
Articolul 40
'
Posesorul poate exercita dreptul sau de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti
obligati, daca cecul la prezentarea lui in termenul cuvenit nu este platit, si daca refuzul de plata
este consemnat:
(1) Printr-un act autentic (protest), sau
(2) Printr-o declaratie datata si semnata de tras pe cec, indiin care data prezentarii, sau
(3) Printr-o declaratie datata a oficiului de compensatii, indiin care ca cecul a fost prezentat in
termenul cuvenit si nu a fost platit.
Articolul 41
-
Protestul sau alta declaratie echivalenta trebuie sa fie facut(a) pina la expirarea termenului
stabilit pentru prezentarea cecului.
Daca cecul este prezentat in ultima zi a termenului, protestul sau alta declaratie echivalenta poate
fi format(a) in prima zi lucratoare ce urmeaza
Articolul 42 ;
Posesorul trebuie sa notifice girantul sau si pe tragator despre neplata, in cele patru
zile lucratoare ce urmeaza zilei in care a fost facut protestul sau alta declaratie
echivalenta, sau - in cazul stipulatiei „fara cheltuieli" — zilei prezentarii. Fiecare girant
trebuie sa notifice, in cele doua zile lucratoare ce urmeaza zilei in care a primit notificarea,
sa aduca la cunostinta girantului sau notificarea primita, indicind numele si adresele
celora care au facut notificarile precedente; se va urma tot astfel pina la tragator.
Termenele sus-mentionate curg de la primirea notificarii precedente.
Atunci cind, potrivit prevederilor alineatului precedent, o notificare este facuta unui
semnatar al cecului, aceeasi incunostiintare trebuie sa fie facuta, in acelasi termen,
avalistului sau.

265
In cazul in care un girant n-a indicat adresa sa, sau a indicat-o intr-un mod ilizibil,
notificarea facuta girantului care il precede este suficienta.
Acel care e dator sa faca notificarea, poate sa o faca in orice forma, chiar prin simpla
inapoiere a cecului.
El trebuie sa probeze ca a facut notificarea in termenul prescris. Acest termen va fi
socotit ca respectat, daca o scrisoare cuprinzind notificarea a fost predata postei in
termenul prescris.
Acel care nu face notificarea in termenul sus-mentionat, nu decade din drepturile sale.
El este raspunzator de paguba cauzata prin culpa sa, daca va fi cazul, fara insa ca
daunele interese sa poata intrece suma din trata.
Articolul 43
Tragatorul, girantul sau avalistul pot, prin stipulatia „fara cheltuieli", „fara protest"
sau orice alta expresie echivalenta, scrisa pe cec si semnata, sa scuteasca pe posesor
de facerea protestului sau declaratiei echivalente, in scopul exercitarii dreptului de
regres al acestuia.
Aceasta prevedere nu scutette pe posesor de prezentarea cecului la termenele stabilite,
nici de notificarile ce urmeaza a fi facute. Dovada nerespectarii termenelor cade in
sarcina aceluia care o incrimineaza posesorului.
Daca stipulatia este inscrisa de tragator, ea produce efectele sale fata de toti semnatarii;
daca ea este inscrisa de un girant sau un avalist, ea produce efectele sale numai fata de
acesta. Daca, in pofida stipulatiei insrise de tragator, posesorul face protestul sau alta
declaratie echivalenta, cheltuielile respective ramin in sarcina posesorului. Daca
stipulatia a fost inscrisa de un girant sau de un avalist, cheltuielile protestului sau
declaratiei echivalente, daca au fost facute, pot fi cerute de la toti semnatarii.
Articolul 44
Toti tragatorii, acceptantii, girantii sau avalistii cecului sint obligati solidar fata de posesor.
Posesorul are dreptul de urmarire impotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fara
a fi obligat sa respecte ordinea in care s-au obligat. ,,..,., Acelasi drept il are orice semnatar care
a platit cecul.
Actiunea pornita impotriva unuia din obligati, nu impedica urmarirea celorlalti, chiar daca sint
posteriori aceluia impotriva caruia s-a procedat mai intii.
Articolul 45
Posesorul poate sa-si recupereze de la persoana fata de care el exercita dreptul sau de regres:
1. Suma cecului neplatit;
2. Dobinda in marime de 6 procente, calculata de la ziua prezentarii;
3. Cheltuielile de protest sau declaratie echivalenta, acelea ale notificarilor facute, cit si alte
cheltuieli justificate.
Articolul 46
l
Acel care a platit prin regres cecul poate cere de la girantii sai:
1. intreaga suma platita;
2. Dobinda legala la aceasta suma, socotita la rata de 6 procente cu incepere de la ziua in care
plata a fost facuta;
3. Cheltuielile pe care le-a facut.
Articolul 57 -
Orice obligat impotriva caruia se exercita sau ar putea fi exercitat un drept de regres,
poate cere, in schimbul platii, predarea cecului cu protestul sau declaratia echivalenta,
si un cont de intoarcere achitat.
Orice girant care a platit cecul poate sterge girul sau si pe acelea ale girantilor
urmatori.
Articolul 48 '
.:
Cind prezentarea cecului sau facerea protestului sau declaratiei echivelente in termenele

266
prescrise este impiedicata de un obstacol de neinlaturat (prevedere legala a oricarui
Stat sau alta forta majora), aceste termene sint prelungite.
Posesorul este dator sa aduca, fara intirziere, la cunostinta girantului sau cazul de forta
majora si sa faca pe cec sau pe allonge mentiune datata si semnata de el despre aceasta
incunostiintare; in alte privinte se aplica dispozitiile articolului 42.
Dupa incetarea cazului de forta majora posesorul trebuie fara intirziere sa prezinte
cecul spre plata si daca este nevoie sa faca protestul sau declaratia echivalenta.
Daca cazul de forta majora tine peste cincisprezece zile de la scadenta, drepturile de
regres pot fi exercitate fara a fi nevoie de prezentare si protest sau declaratie echivalenta.
Nu se considera cazuri de foita majora faptele pur personale ale posesorului sau ale
persoanei pe care acesta a insarcinat-o sa prezinte cecul sau sa intocmeasca protestul
sau declaratia echivalenta.
CAPITOLUL VIL PLURALITATEA EXEMPLARELOR
Articolul 49 ;
Cu exceptia cecurilor barate, oricare cec emis intr-o tara si platibil in alta sau in parti de peste
ocean ale aceleiasi tari, sau vice-versa, sau emis si platibil in aceiasi parte sau parti diferite
separate prin ocean ale aceleiasi tari, trebuie trase intr-o pluralitate de exemplare echivalente. in
care cecul face parte dintr-o asemenea pluralitate, fiecare exemplar trebuie sa fie numerotat in
insusi textul titlului; lipsind aceasta, fiecare din exemplare se considera ca un cec distinct. f
Articolul 50
Plata unuia din exemplare este liberatorie, chiar daca nu s-a stipulat ca o atare plata
anuleaza efectul celorlalte exemplare.
Girantul care a transmis exemplarele la diferite persoane, cit si girantii urmatori, sint
obligati in temeiul tuturor exemplarelor purtind semnatura lor, care nu le-au fost inapoiate.
CAPITOLUL VIII. MODIFICARILE
- ) :fi«i
Articolul 51
In cazul modificarii textului unui cec, semnatarii posteriori modificarii sint obligati in
limitele textului modificat; semnatarii anteriori sint obligati potrivit textului original.
CAP1TOLULIX. PRESCRIPTIA
i r
Articolul 52
Actiunile de regres ale posesorului impotriva girantilor, tragatorului si altor persoane obligate
prin cec, se prescriu prin sase luni socotite de la expirarea termenului stabilit pentru prezentarea
cecului.
Actiunile de regres ale partilor obligate prin cec, unii impotriva altora, se prescriu prin sase luni
socotite din ziua din care partea obligata a platit cecul, sau din ziua in care actiunea de regres a
fost pornita impotriva sa.
Articolul 53
Suspendarea curgerii prescriptiei este valabila doar pentru persoana pentru care
prescriptia a fost suspendata.
.,.
-;f
CAPITOLULX. DISPOZITII GENERALE
J
Articolul 54
in prezenta lege termenul „bancher" include orice persoana sau institutie asimilata
prin lege bancherilor.
'
'
.
Articolul 55

267
-t ,, t;;.\
Prezentarea sau protestul cecului poate avea loc doar intr-o zi lucratoare, in care ultima zi a
termenului prescris de lege pentru efectuarea oricaror acte privitoare la cec, in special
prezentarea sau facerea protestului sau declaratiei echivalente, este o zi de sarbatoare legala,
termenul este prelungit pina in prima zi lucratoare ce urmeaza. Zilele de sarbatoare legala
intermediare intra in calculul termenului.
Articolul 56
in termenele prevazute de prezenta lege nu se include ziua de la care ele incep sa curga.
Articolul 57
v
Nu sint admise termene de gratie nici legale, nici judecatoresti.
:
Anexa V.3. Legea model cu privire la transferurile internationale de credit, 1992
LEGEA-M0DELC.N.U.D.C.1.CUPRIVIRELATRANSFERURJLE INTERNATIONALE
DECREDIT
Document A/CN.9/XXV/CRP.l/Add. 13. Legea a fost aprobata de UNCITRAL la sesiunea a
XXV-ea a sa, care a avut loc la New York la 4-22 mai 1992
CAPITOLUL I. REGULI GENERALE
Articolul 1. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplica fata de transferurile in care banca ordonatoare si banca recipienta se
afla in state diferite.
(2) Prezenta lege se aplica fata de alte entitati care sint implicate in executarea ordinelor de plata
in calitate de activitate obisnuita de comert, in aceeasi masura in care ea se aplica fata de banci.
'''
(3) Pentru scopul determinarii domeniului de aplicare a prezentei legi, filialele si oficiile separate
a bancii in diferite state se considera banci separate.
Articolul 2. Definitii .....-
«-
Pentru scopurile prezentei legi:
(a) „Transfer de credit" este o succesiune de operatii, incepind cu ordinul de plata al initiatorului,
efectuate cu scopul punerii fondurilor la dispozitia beneficiarului. Termenul include orice ordin
de plata emis de banca initiatorului sau orice alta banca intermediara cu scopul executarii
ordinului de plata al initiatorului. Ordinul de plata emis cu scopul achitarii ordinului mentionat se
considera parte a altui transfer de credit.
(b) „Ordin de plata" inseamna instructiunea neconditionata, in orice forma, a ordonatorului catre
banca recipienta de a pune la dispozitia beneficiarului o suma fixa sau determinabila de bani,
daca
(i) banca recipienta urmeaza sa fie rambursata prin debitarea contului, sau prin primirea
in alt mod a platii de la ordonator, si
(ii) instructiunea nu prevede ca plata sa fie facuta la cererea beneficiarului.
Nimic in acest paragraf nu exlude calificarea instructiunii ca ordin de plata din simplu
motiv ca aceasta indica bancii beneficiarului sa pastreze fondurile pentru beneficiarul
care nu are deschis cont in aceasta banca, pina la solicitarea platii de catre beneficiar;
(c) „Initiator" inseamna emitentul primului ordin de plata in transferul de credit;
(d) „Beneficiar" inseamna persoana imputernicita prin ordinul de plata al initiatorului sa
primeasa fondurile ca rezultat al transferului de credit;
(e) „Ordonator" inseamna persoana care emite ordinul de plata, inslusiv initiatorul si orice banca
ordonatoare;
(f) „Banca recipienta" inseamna banca care primeste ordinul de plata;
(g) „Banca intermediara" inseamna orice banca recipienta alta decit banca initiatorului si banca
beneficiarului;
(h) „Fonduri" sau „bani" includ creditarea contului tinut de banca, sau creditarea in

268
unitati de cont stabilite de o institutie interguvernamentala sau prin acordul a doua sau
mai multe state, cu conditia ca prezenta lege sa se aplice fara prejudiciu pentru normele
ce reglementeaza institutia interguvernamentala sau regulile acordului mentionat;
(i) „Autentificare" inseamna procedura stabilita prin acord pentru a determina daca
ordinul de plata sau modificarea sau revocarea ordinului de plata a fost emisa de
persoana indicata ca ordonator;
(j) „Zi bancara" inseamna o parte a zilei pe parcursul careia banca executa actiunile
mentionate;
(k) „Perioada de executare" inseamna peroada de o zi sau doua, incepind cu prima zi in
care ordinul de plata poate fi executat conform articolului 11(1), si terminind cu ultima
zi in care el poate fi executat conform articolului mentionat;
(1) „Executare", in ceea ce priveste banca recipienta alta decit banca beneficiarului,
inseamna emiterea unui ordin de plata cu scopul executarii ordinului de plata primit de
banca recipienta;
(m) „Dobinda" inseamna valoarea acumulata in timp a fondurilor sau banilor implicati, care,
daca nu s-a convenit altfel, se calculeaza la rata si in baza acceptata in mod obisnuit de
comunitatea bancara pentru fondurile sau banii implicati.
Articolul 3. Instructiuni conditionate
(1) in care instructiunea nu este un ordin de plata deoarece este in functie de o conditie insa
banca recipienta o executa prin emiterea unui ordin de plata neconditionat, dupa aceasta
ordonatorul instructiunii are aceleasi drepturi si obligatii conform prezentei legi ca si ordonatorul
ordinului de plata, si beneficiarul indicat in instructiune va fi tratat ca si beneficiarul ordinului de
plata.
(2) Prezenta lege nu guverneaza termenul de executare a unei instructiuni conditionate primite de
banca, si nici nu afecteaza oricare drepturi sau obligatii a ordonatorului instructiunii conditionate
care depind de satisfacerea sau nu a conditiei stipulate. \
Articolul 4. Modificarea prin acord comun
Drepturile si obligatiile partilor la transferul de credit pot fi modificate prin acordul lor,
daca altfel nu este prevazut in prezenta lege.
...
CAPITOLUL II. OBLIGATIILE PARTILOR
Articolul 5. Obligatiile ordonatorului
(1) Ordonatorul este obligat prin ordinul de plata sau modificarea sau revocarea ordinului de
plata, daca acesta a fost emis de ordonator sau de alta persoana cu autoritatea de a obliga
ordonatorul.
(2) Cind ordinul de plata sau modificarea sau revocarea ordinului de plata sint supuse
autentificarii ce nu se reduce la simpla comparare a semnaturilor, ordonatorul prezumat care nu
este responsabil conform punctului (1) este totusi obligat daca
(a) autentificarea este in circumstantele respective o metoda comercial rezonabila de securitate
impotriva ordinelor de plata neautorizate; si
(b) banca recipienta s-a conformat autentificarii.
(3) Partilor nu pot conveni asupra obligatiei ordonatorului de a se conforma punctului
(2) daca autentificarea nu este comercial rezonabila in circumstantele respective.
(3) Ordonatorul prezumat nu este, totusi, obligat prin paragraful (2) daca dovedeste ca ordinul de
plata precum primit de banca recipienta rezulta din actiunile altei persoane decit
(a) un angajat actual sau anterior al ordonatorului prezumat; sau
(b) o persoana a carei relatii cu ordonatorul prezumat i-au permis sa obtina acces la procedura de
autentificare.
Alineatul precedent nu se aplica daca banca recipienta dovedeste ca ordinul de plata a rezultat
din actiunile persoane care a obtinut accesul la procedura de autentificare din culpa ordonatorului
prezumat. (5) Ordonatorul care este obligat prin ordinul de plata, este obligat conform termenilor
acestui ordin precum primite de banca recipienta. Totusi, ordonatorul nu este obligat printr-o

269
copie eronata a, sau o eroare sau divergenta in, ordinul de plata, daca
(a) ordonatorul si banca recipienta au convenit asupra unei proceduri de detectare a copiilor
eronate, a erorilor si discrepantelor in ordinul de plata; si
(b) utilizarea procedurii de catre banca recipienta a descoperit sau ar fi descoperit copia eronata,
eroarea sau discrepanta.
Daca eroarea sau discrepanta care banca ar fi detectat-o s-a exprimat in faptul ca ordonatorul a
instructat plata pentru o valoare mai mare decit cea intentionata de ordonator, acesta este obligat
numai in limita valorii care a fost intentionata. Alineatul (5) se aplica fata de eroarea sau
discrepanta in ordinul de modificare sau revocare in acelasi mod cum se aplica fata de eroarea
sau discrepanta in ordinul de plata.
Articolul 6. Plata catre banca recipienta
.:.-.,. i'.i .;;;-,,;, .';.-:" tun
Pentru scopurile prezentei legi, executarea obligatiei ordonatorului de a efectua plata conform
articolului 5(6) catre banca recipienta, are loc
(a) daca banca recipienta debiteaza contul ordonatorului deschis la ea - cint se face debitarea; sau
(b) daca ordonatorul este o banca si punctul (a) nu se aplica
(i) cind creditul, facut de ordonator pe contul bancii recipiente deschis la ordonator,
este utilizat sau, daca nu este utilizat, in ziua bancara urmatoare zilei in care creditul
este pus la dispozitia bancii recipiente si aceasta este in cunostinta despre faptul
respectiv, sau
!

(ii) cind creditul, facut de ordonator pe contul bancii recipiente deschis la alta banca,
este utilizat sau, daca nu este utilizat, in ziua bancara urmatoare zilei in care creditul
este pus la dispozitia bancii recipiente si aceasta este in cunostinta despre faptul
respectiv, sau
(iii) cind compensatiunea finala este efectuata in favoarea bancii recipiente, la banca
centrala in care aceasta banca recipienta isi are cont, sau
(iv) cind compensatiunea finala este efectuata in favoarea bancii recipiente in
conformitate cu
a. regulile unui sistem de transfer a fondurilor, care prevad compensatiunea bilaterala sau
multilaterala a obligatiilor intre participanti, sau
b. acordul bilateral de clearing, incheiat cu ordonatorul, sau
c. daca a. si b. sint inaplicabile, dupa cum este prevazut de lege. ''.
Articolul 7. Acceptarea sau refuzarea ordinului de plata de catre banca recipienta alta decit banca
beneficiarului
(1) Prevederile prezentului articol se aplica fata de banca recipienta alta decit banca
beneficiarului.
(2) Banca recipienta accepta ordinul de plata in primul din urmatoarele momente:
(a) cind banca primeste ordinul de plata, cu conditia ca banca si ordonatorul sa fi avut intelegerea
ca banca executa ordinele de plata a ordonatorului imediat dupa primire;
(b) cind banca notifica acceptarea sa ordonatorului;
,v;i'"V-
(c) cind banca emite un ordin de plata cu scopul executarii ordinului de plata primit;
(d) cind banca debiteaza contul ordonatorului, deschis la ea, pentru achitarea ordinului de plata;
sau
(e) cind a expirat termenul pentru trimiterea notificarii de refuz in conformitate cu alineatul (3)
de mai jos, fara ca notificarea mentionata sa fie expediata.
(3) Banca recipienta care nu accepta ordinul de plata trebuie sa trimita notificarea de refuz nu
mai tirziu de ziua bancara urmatoare incheierii perioadei de executare, cu exceptia cazurilor in
care:
(a) plata urmeaza a fi facuta prin debitarea contului ordonatorului la banca recipienta, si
fondurile disponibile pe cont sint insuficiente pentru achitarea ordinului de plata;

270
(b) plata trebuie facuta in alt mod, si nu a fost efectuata; sau
(c) informatia primita este insuficienta pentru identificarea ordonatorului. ;
(4) Ordinul de plata isi inceteaza efectele daca nu este nici acceptat nici refuzat in conformitate
cu prezentul articol, inainte de incheierea lucrului in ziua a cincea bancara urmatoare expirarii
|;
perioadei de executare. -. - ,; '
')
Articolul 8. Obligatiile bancii recipiente alta decit banca beneficiarului
''
(1) Prevederile prezentului articol se aplica fata de banca recipienta alta decit banca
beneficiarului.
(2) Banca recipienta care accepta ordinul de plata, este obligata in baza ordinului de plata sa
emita, in cadrul perioadei indicate in articolul 11, ordinul propriu de plata adresat bancii
beneficiarului ori unei banci intermediare, care sa fie conform cu continutul ordinului de plata
primit de banca recipienta si sa contina instructiunile necesare pentru executarea transferului de
credit intr-un mod corespunzator.
(3) Banca recipienta care stabileste imposibilitatea executarii instructiunilor ordonatorului
referitoare la banca intermediara sau la sistemul de transfer a fondurilor ce urmeaza a fi utilizat
la executarea transferului de credit, sau faptul ca executarea instructiunilor mentionate va cauza
cheltuieli excessive sau va intirzia executarea transferului de credit, va fi considerata ca a
respectat paragraful (2) daca, pina la expirarea perioadei de executare, solicita de la ordonator
instructiuni privind actiunile urmatoare care trebuie intreprinse.
(4) Daca sint primite instructiuni care indica asupra intentiei de a le transmite ca ordin de plata
dar care nu contin toate datele necesare ale ordinului de plata, sau fiind ordin de plata nu pot fi
executate din insuficienta de date, permitind totusi identificarea ordonatorului, banca recipienta
va trimite notificare ordonatorului privind insuficienta de date, in cadrul perioadei indicate in
articolul 11.
(5) Cind banca recipienta descopera existenta unor necorespunderi in informatia referitoare la
suma de bani care urmeaza a fi transferata, ea va trimite, in cadrul perioadei indicate in articolul
11, o notificare ordonatorului privind necorespunderea, daca ordonatorul poate fi identificat.
Orice dobinda platibila conform articolului 17(4) pentru netrimiterea notificarii prevazute de
prezentul paragraf, va fi dedusa din dobinda platibila
conform articolului 17(1) pentru nerespectarea paragrafului (2) al prezentului articol. (6) Pentru
scopurile acestui articol, filialele si oficiile separate ale bancii, chiar daca sint amplasate in
acelasi stat, se considera banci separate.
Articolul 9. Acceptarea sau refuzul ordinului de plata de catre banca beneficiarului
(1) Banca beneficiarului accepta ordinul de plata in primul din urmatoarele momente:
(a) cind banca primeste ordinul de plata, cu conditia ca banca si ordonatorul sa fi avut intelegerea
ca banca executa ordinele de plata a ordonatorului imediat dupa primire;
(b) cind banca notifica acceptarea sa ordonatorului;
(c) cind banca debiteaza contul ordonatorului, deschis la ea, pentru achitarea ordinului de plata;
(d) cind banca crediteaza contul beneficiarului, deschis la ea, sau in alt mod pune fondurile la
dispozitia beneficiarului;
(e) cind banca notifica beneficiarul privind dreptul lui de a ridica fondurile sau de a utiliza
creditul;
(f) cind banca in alt mod acorda creditul conform instructiunilor din ordinul de plata;
(g) in care banca acorda creditul in compensarea datoriei beneficiarului fata de ea, sau in modul
prevazut de decizia judiciara sau a altei autoritati; sau
(h) cind a expirat termenul pentru trimiterea notificarii de refuz in conformitate cu paragraful (2)
de mai jos, fara ca notificarea mentionata sa fie expediata.
(2) Banca beneficiarului care nu accepta ordinul de plata trebuie sa trimita notificarea de refuz nu
mai tirziu de ziua bancara urmatoare incheierii perioadei de executare, cu exceptia cazurilor in
care:

271
(a) plata urmeaza a fi facuta prin debitarea contului ordonatorului la banca beneficiarului, si
fondurile disponibile pe cont sint insuficiente pentru achitarea ordinului de plata;
(b) plata trebuie facuta in alt mod, si nu a fost efectuata; sau
(c) informatia primita este insuficienta pentru identificarea ordonatorului.
(3) Ordinul de plata isi inceteaza efectele daca nu este nici acceptat nici refuzat in conformitate
cu prezentul articol, inainte de incheierea lucrului in ziua a cincea bancara urmatoare expirarii
perioadei de executare. ;;:,.,«,,;. fl v ..uy : ' '
Articolul 10. Obligatiile bancii beneficiarului
(1) Banca beneficiarului este obligata, la acceptarea ordinului de plata, sa puna fondurile la
dispozitia beneficiarului, sau sa acorde in alt fel creditul, in conformitate cu ordinul de plata si
legea ce guverneaza relatiile intre banca si beneficiar.
(2) Daca sint primite instructiuni care indica asupra intentiei de a le transmite ca ordin de plata
dar care nu contin toate datele necesare ale ordinului de plata, sau fiind ordin de plata nu pot fi
executate din insuficienta de date, permitind totusi identificarea ordonatorului, banca recipienta
va trimite notificare ordonatorului privind insuficienta de date, in cadrul perioadei indicate in
articolul 11.
(3) Cind banca beneficiarului descopera existenta unor necorespunderi in informatia referitoare
la suma de bani care urmeaza a fi transferata, ea va trimite, in cadrul perioadei
indicate in articolul 11, o notificare ordonatorului privind necorespunderea, daca ordonatorul
poate fi identificat.
(4) Cind banca beneficiarului descopera existenta unor necorespunderi in informatia necesara
pentru a identifica ordonatorul, ea va trimite, in cadrul perioadei indicate in articolul 11, o
notificare ordonatorului privind necorespunderea, daca ordonatorul poate fi identificat.
(5) Daca ordinul de plata nu prevede altfel, banca beneficiarului va notifica beneficiarul care nu
isi are cont deschis la ea, in cadrul perioadei indicate in articolul 11, asupra faptului ca fondurile
primite sint pastrate pentru beneficiar, cu conditia ca banca sa dispuna de suficienta informatie
pentru trimiterea notificarii respective.
-.-. -a
Articolul 11. Termenul pentru banca recipienta de a executa ordinul de plata si de a trimite
notificarile
(1) in principiu, banca recipienta care este obligata de a executa un ordin de plata, este obligata
sa-1 execute in ziua bancara in care 1-a primit, in caz contrar, ea este obligata sa-1 execute in
ziua bancara urmatoare zilei in care a fost primit ordinul. Totusi, daca
(a) o data ulterioara este prevazuta in ordinul de plata, ordinul va fi executat la acea data, sau
(b) ordinul de plata specifica data la care fondurile trebuie puse la dispozitia beneficiarului, si
aceasta data indica ca executarea ulterioara este mai potrivita pentru ca banca beneficiarului sa
accepte ordinul de plata si sa-1 execute la data mentionata, ordinul va fi executat la acea data.
(2) Daca banca recipienta executa ordinul de plata in ziua bancara urmatoare zilei in care ordinul
a fost primit, cu exceptia cazurilor prevazute in punctele (a) si (b) ale paragrafului (1), banca va
executa ordinul la valoarea zilei in care acesta a fost primit.
(3) Banca recipienta care devine obligata de a executa ordinul de plata ca urmare a acceptarii
acestuia in conformitate cu articolul 7(2)(e), trebuie sa-1 execute la valoarea ultimei din zilele in
care ordinul de plata a fost primit, si in care
(a) daca plata trebuie facuta pirn debitarea contului ordonatorului deschis la banca recipienta -
exista fonduri suficiente disponibile pe cont pentru achitarea ordinului de plata, sau
(b) daca plata trebuie facuta in alt mod - plata a fost efectuata.
:
'
(4) Notificarea ce urmeaza a fi facuta conform articolelor 8(4) si (5) sau 10(2), (3) sau (4), va fi
facuta in sau inaintea zilei bancare urmatoare dupa expirarea perioadei de executare.
(5) Banca recipienta care primeste ordinul de plata dupa expirarea timpului din ziua bancara in
care se executa astfel de ordine de plata, va trata ordinul ca fiind primit in a ziua urmatoare in
care banca executa asa fel de ordine.

272
(6) Daca banca recipienta este solicitata sa execute o actiune in ziua in care ea nu executa asa fel
de actiuni, ea trebuie sa execute actiunea in ziua urmatoare in care ea executa asa fel de actiuni.
(7) Pentru scopurile prezentului articol, filialele si oficiile separate ale bancii, chiar daca sint
amplasate in acelasi stat, se considera banci separate.
.iis,i.:f
Articolul 12. Revocarea
(1) Un ordin de plata nu poate fi revocat de ordonator decit daca ordinul de revocare este primit
de banca recipienta alta decit banca beneficiarului, in timpul si modul suficient pentru a acorda
bancii recipiente oportunitatea rezonabila de a actiona inainte de ultimul din momentele timpului
efectiv de executare, si inceputului zile in care ordinul de plata trebuia sa fie executat conform
paragrafelor (a) si (b) a articolului 11(1).
(2) Un ordin de plata nu poate fi revocat de ordonator decit daca ordinul de revocare este primit
de banca recipienta alta decit banca beneficiarului, in timpul si modul suficient pentru a acorda
bancii recipiente oportunitatea rezonabila de a actiona inainte de ultimul din momentele
executarii transferului de credit, si inceputului zile in fondurile trebuie sa fie puse la dispozitia
beneficiarului.
(3) in pofida prevederilor paragrafelor (1) si (2), ordonatorul si banca recipienta pot conveni ca
ordinele de plata emise de ordonator catre banca recipienta sa fie irevocabile, ori ca ordinul de
revocare sa fie valabil doar daca este primit inainte de timpul indicat in paragrafele (1) ori (2).
(4) Ordinul de revocare trebuie sa fie autentificat.
(5) Banca recipienta alta decit banca beneficiarului, care executa sau accepta ordinul de plata, in
privinta caruia un ordin de revocare a fost sau este ulterior primit, nu are dreptul la plata pentru
acest ordin de plata. Daca transferul de credit este incheiat, banca va rambursa orice plata primita
de ea.
(6) Daca recipientul rambursarii nu este initiatorul transferului de credit, el va transfera
rambursarea ordonatorului sau.
(7) Banca care este obligata sa efectuieze o rambursare catre ordonatorul sau, este eliberata de
aceasta obligatie in masura in care ea efectueaza rambursarea direct catre ordonatorul anterior.
Orice banca urmatoare dupa acest ordonator anterior sint eliberate de obligatie in aceleasi
conditii.
(8) Initiatorul care are dreptul la rambursare conform prezentului articol, poate sa o recupereze
de la orice banca obligata sa efectuieze rambursare, in masura in care aceata obligatie nu a fost
executata. Banca care este obligata sa efectuieze rambursarea, este eliberata de aceasta obligatie
in masura in care ea efectueaza rambursarea direct catre initiator. Orice alta banca obligata este
eliberata de obligatie in aceleasi conditii.
(9) Paragrafele (8) si (9) nu se aplica fata de banca daca ele ar afecta drepturile si obligatiile
bancii in baza oricarui acord ori oricarei reguli a unui sistem de transfer de fonduri.
(10) Daca transferul de credit este incheiat insa banca recipienta executa ordinul de plata in
privinta caruia un ordin de revocare a fost sau este ulterior primit, banca recipienta are acele
drepturi de recuperare de la beneficiar a valorii transferului de credit, care pot fi in alt mod
prevazute de lege.
(11) Moartea, insolvabilitatea, falimentul sau incapacitatea ordonatorului sau initiatorului nu
opereaza automat revocarea ordinului de plata sau incetarea autoritatii ordonatorului.
(12) Principiile continute in prezentul articol se aplica fata de modificarea ordinului de
plata. .,-
,
,, ,,, „ ,"'
(13) Pentru scopurile prezentului articol, filialele si oficiile separate ale bancii, chiar daca sint
amplasate in acelasi stat, se considera banci separate.
CAPITOLUL IU. CONSECINTELE TRANSFERURILOR DE CREDIT NEEFECTUATE,
GRESITE SAU INTIRZIATE
.,.: ' ' . iiit':\:i')vy- :\ .';. .'.-. :\i\h

273
Articolul 13. Asistenta
Pina la incheierea transferului de credit, fiecare banca recipienta va asista initiatorul si fiecare
banca ordonatoare subsecventa, si va solicita asistenta de la urmatoarea banca recipienta, in
executarea procedurilor bancare a transferului de credit.
Articolul 14. Rambursarea
(1) Daca transferul de credit nu este incheiat, banca initiatorului este obligata sa ramburseze
initiatorului orice plata primita de la el, cu dobinda acumulata din ziua platii pina in ziua
rambursarii. Banca initiatorului si fiecare banca recipienta urmatoare au dreptul la recuperarea
oricaror fonduri platite catre banca lor recipienta, cu dobinda acumulata din ziua platii pina la
ziua recuperarii.
(2) Prevederile paragrafului (1) nu pot fi modificate prin acordul partilor, numai daca o banca
prudenta a initiatorului nu ar fi altfel acceptat un anume ordin de plata din cauza unui risc sporit
al transferului de credit.
(3) Banca recipienta nu va fi obligata sa faca rambursarea conform paragrafului (1) daca ea nu
poate sa obtina rambursarea deoarece banca intermediara prin care ea a fost solicitata sa
efectuieze transferul de credit, a suspendat platile sau ii este interzis prin lege sa efectueze
rambursarea.
Banca recipienta nu se considera ca a fost solicitata sa utilizeze banca intermediara decit daca
aduce dovada faptului ca nu solicita sistematic asemenea instructiuni in cazuri similare.
Ordonatorul care primul a specificat utilizarea bancii intermediare respective, are dreptul sa
primeasca rambursarea de la banca intermediara.
(4) Banca care este obligata sa faca rambursarea catre ordonator, este eliberata de aceasta
obligatie in masura in care ea efectueaza rambursarea direct catre ordonatorul anterior. Orice
banca urmatoare dupa acest ordonator anterior sint eliberate de obligatie in aceleasi conditii.
, .,..-..,
(5) Initiatorul care are dreptul la rambursare conform prezentului articol, poate sa o recupereze
de la orice banca obligata sa efectuieze rambursare, in masura in care aceata obligatie nu a fost
executata. Banca care este obligata sa efectuieze rambursarea, este eliberata de aceasta obligatie
in masura in care ea efectueaza rambursarea direct catre initiator. Orice alta banca obligata este
eliberata de obligatie in aceleasi conditii.
(6) Paragrafele (4) si (5) nu se aplica fata de banca daca ele ar afecta drepturile si obligatiile
bancii in baza oricarui acord ori oricarei reguli a unui sistem de transfer de fonduri.
, ,,,.,............,,.;.,..,.-..., ,,. ,.;.. ,-,, ... .:„ - ,,,, ..,„...-..,.,-,,.,,; ...-.
Articolul 15. Corectarea platii insuficiente
Daca valoarea ordinului de plata executat de banca recipienta este mai mica decit valoarea
ordinului de plata care 1-a acceptat, din motive altele decit deducerea comisioanelor, ea este
obligata sa emita un ordin de plata pentru valoarea diferentei.
Articolul 16. Restituirea platii
;i
.; , :
Daca transferul de credit este incheiat, insa valoarea ordinului de plata executat de banca
recipienta este mai mare decit valoarea ordinului de plata pe care 1-a acceptat, banca recipienta
are acele drepturi de recuperare de la beneficiar a valorii transferului de credit, care pot fi in alt
mod prevazute de lege. ,; ,
Articolul 17. Obligatia de a plati dobinda
(1) Banca recipienta care incalca obligatiile sale mentionate in articolul 8(2), este responsabila
fata de beneficiar daca transferul de credit este incheiat. Obligatia bancii recipiente este de a plati
dobinda la valoarea ordinului de plata, pe durata intirzierii cauzate de incalcarea bancii
recipiente. Daca intirzierea se refera doar la o parte din valoarea ordinului de plata, obligatia se
va rezuma la plata dobinzii pentru valoarea care a fost retinuta.
(2) Banca recipienta poate fi eliberata de obligatia prevazuta in paragraful (1) prin plata facuta
bancii sale recipiente sau prin plata directa beneficiarului. Daca banca recipienta primeste o
asemenea plata insa nu este beneficiar al ordinului de plata, ea va transfera beneficiul dobinzii la

274
urmatoarea banca recipienta sau, daca este banca beneficiarului, la beneficiar.
(3) Initiatorul este in drept sa-si recupereze dobinda la care ar fi avut dreptul beneficiarul dar
care nu a fost primita de acesta conform paragrafelor (1) si (2), in masura in care initiatorul a
achitat dobinda beneficiarului pentru intirzierea executarii transferului de credit. Banca
initiatorului si oricare banca ordonatoare subsecventa care nu este banca responsabila conform
paragrafului (1), poate sa-si recupereze dovinda platita catre ordonatorul sau, de la banca sa
ordonatoare sau de la banca responsabila conform paragrafului (1).
(4) Banca recipienta care nu efectueaza notificarea ceruta prin articolele 8(4) si (5), va plati
dobinda catre ordonator, din orice plata care a fost primita de la ordonator in baza articolului
5(6), pentru perioada retinerii platii.
(5) Banca beneficiarului care nu efectueaza notificarea ceruta prin articolele 10(2), (3) si (4), va
plati dobinda catre ordonator, din orice plata care a fost primita de la ordonator in baza
articolului 5(6), pentru perioada din ziua platii pina in ziua notificarii.
(6) Banca beneficiarului este responsabila fata de beneficiar in masura prevazuta de legea ce
guverneaza relatiile intre beneficiar si banca in cazul neiexecutarii uneia din obligatiile prevazute
in articolul 10(1) sau (5).
(7) Prevederile prezentului articol pot fi modificate prin acordul partilor, in masura in care
raspunderea unei banci fata de alta este redusa sau majorata. Un asa acord referitor la reducerea
raspunderii poate fi inclus in conditiile standard de activitate a
bancii. Banca poate consimti majorarea raspunderii sale fata de initiator sau de beneficiarul care
nu este banca, insa nu poate diminua raspunderea sa fata de un asemenea initiator sau beneficiar.
in particular, ea nu poate diminua raspunderea sa print-un acord ce stabileste o rata fixa a
dobinzii.
Articolul 18. Exclusivitatea remediilor
Remediile mentionate in articolul 17 sint exclusive, si nici un alt remediu oferit in baza altor legi
nu va fi disponibil in cazul nerespectarii articolelor 8 sau 10, cu exceptia oricarui remediu care ar
putea exista pentru neexecutarea sau executarea neconforma de catre banca a unui ordin de plata,
in conditii in care aceasta incalcare (a) invedereaza intentia de a cauza daune, sau (b) e comisa in
mod neglijent si in cunostinta probabilitatii cauzarii daunei.
CAPITOLULIV. INCHEIEREA TRANSFERULUI DE CREDIT
Articolul 19. incheierea transferului de credit
(1) Un transfer de credit este incheiat in momentul in care banca beneficiarului accepta ordinul
de plata in beneficiul beneficiarului. La incheierea transferului de credit, banca beneficiarului
devine debitoare fata de beneficiar in limita valorii ordinului de plata acceptat de ea. incheierea
nu afecteaza in nici un alt mod relatiile intre beneficiar si banca beneficiarului.
(2) Transferul de credit este incheiat chiar daca valoarea ordinului de plata acceptat de banca
beneficiarului este mai mica decit valoarea ordinului de plata a initiatorului, ca rezultat al
deducerii de catre bancile recipiente a comisioanelor lor. incheierea transferului de credit nu va
prejudicia drepturile beneficiarului in baza legii aplicabile ce guverneaza obligatia subiacenta de
recuperare a valorii acestor comisioane de la initiator.
Anexa V.4. Aranjamentul privind serviciul cecurilor postale, Seoul, 1994
ARANJAMENTUL PRIVIND SERVICIUL CECURILOR POSTALE511
'
incheiat la Seoul la 14.09.1994
In vigoare pentru Republica Moldova din 3 iulie 1997
Subsemnatii, plenipotentiari ai guvernelor tarilor membre ale Uniunii, in baza prevederilor art.
22 paragraful 4 al Constitutiei Uniunii Postale Universale, adoptata la Viena la 10 iulie 1964, de
comun acord si sub rezerva art. 25 paragraful 4 al sus-numitei Constitutii, au hotarit urmatorul
aranjament:
CAPITOLUL/. DISPOZITII PRELIMINARE ,pw i.'..-: w
Articolul 1. Obiectul aranjamentului
1. Prezentul aranjament reglementeaza ansamblul prestatiilor pe care serviciul de cecuri postale

275
este in masura sa il ofere utilizatorilor de conturi curente postale si pe care tarile contractante
convin sa il instituie in relatiile lor reciproce.
2. Organismele nonpostale pot sa participe, prin intermediul serviciului de cecuri postale, la
schimbul reglementat prin dispozitiile prezentului aranjament. Acestor organisme le revine
sarcina de a se intelege cu administratia postala a tarii lor pentru a asigura executarea completa a
tuturor clauzelor aranjamentului si, in cadrul acestei intelegeri, sa-si exercite drepturile si sa
indeplineasca obligatiile, ca organisme postale definite prin prezentul aranjament.
Administratia postala le serveste ca intermediar in relatiile lor cu administratiile postale ale
celorlalte tari contractante si cu Biroul international.
Articolul 2. Diferite categorii de prestatii oferite prin serviciul de cecuri postale
1. Viramentul
1.1. Titularul unui cont curent postal solicita, prin debitarea din contul sau, inscrierea unei sume
in creditul contului curent postal al beneficiarului sau, conform unui acord incheiat intre
administratiile respective, in creditul altor tipuri de conturi.
1.2. Viramentul simplu este transmis pe cale postala.
1.3. Viramentul telegrafic este transmis prin sistem de telecomunicatii.
2. Varsamintul intr-un cont curent postal
2.1. Expeditorul depune fonduri la ghiseul unui birou postal si solicita inscrierea sumei in
creditul contului curent postal al beneficiarului sau, conform unui acord incheiat intre
administratiile respective, in creditul altor tipuri de conturi.
2.2. Varsamintul simplu este transmis pe cale postala.
2.3. Varsamintul telegrafic este transmis prin sistem de telecomunicatii.
3. Plata prin mandat sau prin cec de asignare
3.1. Titularul unui cont curent postal solicita, prin debitarea contului sau, plata unui mandat in
numerar catre beneficiar.
3.2. Plata simpla utilizeaza calea postala.
3.3. Plata telegrafica utilizeaza sistemul de telecomunicatii.
4. Postcecul
4.1. Postcecul este un titlu international, care poate fi livrat titularilor de conturi curente postale
si platibil la vedere in birourile postale ale tarilor participante la serviciu.
4.2. Postcecul poate, de asemenea, fi remis cu plata la terti, dupa o intelegere intre
administratiile contractante.
5. Retragerea din reteaua de distribuitori automati de bancnote POSTNET
5.1. Institutiile financiare postale, care adera prin conventie la reteaua POSTNET, pot oferi
detinatorilor lor de carti posibilitatea de a retrage banii de la distribuitorii automati de bancnote
din reteaua POSTNET.
6. Alte prestatii
Administratiile postale pot conveni, in relatiile lor bilaterale sau multilaterale, sa instituie alte
prestatii, ale caror modalitati urmeaza sa fie stabilite intre administratiile interesate.
CAPITOLULII. VIRAMENTUL
. ,
.,
Articolul 3. Conditii de admitere si executare a ordinelor de virament
1. in afara unei intelegeri speciale, suma viramentelor este exprimata in moneda tarii de
destinatie.
2. Administratia de origine fixeaza taxa de convertire din moneda sa in aceea a tarii de destinatie.
3. Administratia de emitere determina taxa pe care ea o cere de la solicitantul unui virament
postal si pe care ea o pastreaza in intregime. . i.
4. Administratia de destinatie are posibilitatea de a determina taxa pe care o percepe pentru
inscrierea unui virament postal in creditul unui cont curent postal.
5. Sint scutite de orice taxe viramentele referitoare la serviciul postal, schimbate in conditiile
prevazute la art. 7 (paragraful 2 si pct. 3.1.-3.3.) din Conventie.

276
6. Avizele de virament simplu sint trimise fara cheltuieli beneficiarilor, dupa inscrierea sumelor
virate, in creditul conturilor lor. Cind ele nu comporta nici o comunicare speciala, ele pot fi
inlocuite printr-o mentiune pe releveul de cont, care sa permita beneficiarului sa-1 identifice pe
ordonator.
7. Viramentele telegrafice sint supuse dispozitiilor regulamentului telecomunicatiilor. In plus
fata de taxa prevazuta la paragraful 3 de mai sus, ordonatorul unui virament telegrafic plateste
taxa prevazuta pentru transmitere prin sistem de telecomunicatii, inclusiv, eventual, taxa unei
comunicari speciale destinate beneficiarului. Pentru fiecare virament telegrafic, biroul de cecuri
postale destinatar intocmeste un aviz de sosire sau un aviz de virament din serviciul intern sau
international si il adreseaza fara cheltuieli beneficiarului. Cind viramentul telegrafic nu comporta
nici o comunicare speciala, avizul de sosire sau avizul de virament poate fi inlocuit cu o
mentiune pe releveul de cont, care permite beneficiarului sa il identifice pe ordonator.
Articolul 4. Responsabilitatea
1. Principiul si intinderea responsabilitatii
1.1. Administratiile sint responsabile de sumele operate in debitului contului ordonatorului, pina
in momentul in care viramentul a fost reglementar executat.
1.2. Administratiile sint responsabile de indicatiile eronate furnizate de catre serviciul
lor pe listele de viramente simple sau pe viramentele telegrafice. Responsabilitatea se refera la
erori de convertire si la erori de transmitere.
1.3. Administratiile nu isi asuma nici o responsabilitate pentru intirzierile care pot sa se produca
in transmiterea si executarea viramentelor.
1.4. Administratiile pot, de asemenea, sa convina intre ele ca sa fie aplicate conditii mai extinse
de responsabilitate, adaptate necesitatilor din serviciile lor interne.
1.5. Administratiile sint absolvite de orice responsabilitate:
a) cind, drept urmare a distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forta
majora, ele nu pot sa dea detalii despre executarea unui virament, cel putin daca proba
responsabilitatii lor nu a fost administrata;
b) cind ordonatorul nu a formulat nici o reclamatie in termenul prevazut la art. 30 paragraful 1 al
Conventiei.
2. Determinarea responsabilitatii
Sub rezerva prevederilor art. 9 pct. 3.2.-3.5. din Aranjamentul privind mandatele postale,
responsabilitatea revine administratiei tarii in care s-a produs eroarea.
3. Plata sumelor datorate. Recursul
3.1. Obligatia de a-1 despagubi pe reclamant revine administratiei sesizate prin reclamatie.
3.2. Indiferent care ar fi cauza rambursarii, suma de rambursat ordonatorului unui virament nu
poate depasi suma inscrisa in debitul contului sau.
3.3. Administratia care a despagubit pe reclamant are dreptul la recurs impotriva administratiei
responsabile.
3.4. Administratia care a suportat, in ultima instanta, paguba are un drept de recurs, pina la
concurenta sumei platite, impotriva persoanei care a beneficiat de aceasta eroare.
4. Termenul de plata
4.1. Varsarea sumelor datorate reclamantului trebuie sa aiba loc de indata ce responsabilitatea
serviciului a fost stabilita, intr-un termen limita de 6 luni incepind cu a doua zi dupa reclamatie.
4.2. Daca administratia presupusa ca responsabila, sesizata in mod reglementar, a lasat sa se
scurga 5 luni fara sa dea o solutie definitiva unei reclamatii, administratia pe linga care a fost
prezentata reclamatia este autorizata sa despagubeasca reclamantul in contul celeilalte
administratii.
5. Rambursarea catre administratia care intervine
5.1. Administratia responsabila este obligata sa despagubeasca administratia care a restituit
suma reclamantului, intr-un termen de 4 luni incepind din ziua notificarii rambursarii.
5.2. La expirarea acestui termen, suma datorata administratiei care a despagubit reclamantul
devine producatoare de dobinzi moratorii, respectiv 6% pe an.

277
CAPITOLULUI. VARSAMINTUL
.
v , ":-
Articolul 5. Varsamintul
;:

1. Administratiile convin sa adopte pentru schimbul de varsamint pe cale postala tipul de

formular si reglementarea care se adapteaza cel mai bine organizarii serviciului lor.
2. Varsamintul prin mandate de varsamint
Sub rezerva dispozitiilor speciale ale art. RE 501 si Re 502, varsamintul prin mandate de
varsamint se efectueaza conform dispozitiilor Aranjamentului privind mandatele postale.
3. Varsamintul prin aviz de varsamint ' ' ' '
.
3.1. Sub rezerva dispozitiilor speciale de mai jos, tot ceea ce este in mod expres prevazut pentru
viramente se aplica si varsamintelor.
3.2. Administratia de emitere determina taxa pe care o solicita de la expeditorul unui varsamint si
pe care o pastreaza in intregime. Aceasta taxa nu poate fi superioara aceleia care este perceputa
pentru emiterea unui mandat simplu.
3.3. in mod gratuit, se elibereaza o recipisa deponentului, in momentul varsamintului de fonduri.
CAPITOLULIV. PLATA PRIN MANDAT
;
Articolul 6. Modalitati de executare a platilor prin mandat
1. Platile internationale, efectuate prin debitarea conturilor curente postale, pot fi efectuate prin
intermediul mandatelor simple.
2. Mandatele simple, emise ca reprezentare a sumelor debitate din conturile curente postale, sint
supuse dispozitiilor Aranjamentului privind mandatele postale.
CAPITOLUL V. PLATA PRIN CEC DE ASIGNARE
Articolul 7. Emiterea cecurilor de asignare
1. Platile internationale, efectuate prin debitarea conturilor curente postale, pot fi efectuate prin
intermediul unui cec de asignare.
2. Paragrafele 1 si 2 ale art. 3 se aplica cecurilor de asignare.
3. Administratia de origine determina taxa pe care ea o solicita tragatorului unui cec de asignare.
4. Cecurile de asignare pot fi transmise pe cale de telecomunicatii, fie intre biroul de schimb al
administratiei de origine si biroul de schimb al administratiei de plata, fie intre biroul de schimb
al administratiei de origine si biroul postal insarcinat cu plata, atunci in care administratiile
convin sa utilizeze acest mod de transmitere.
5. Art. 3 din aranjament si art. RE 402 din Regulamentul privind mandatele postale se aplica
cecurilor de asignare telegrafice.
Articolul 8. Plata cecurilor de asignare
..,, - .
1. Administratiile convin sa adopte pentru serviciul platilor reglementarea care se adapteaza cel
mai bine organizarii serviciului lor. Ele pot utiliza formulare din serviciul lor intern ca
reprezentare a cecurilor de asignare care le sint adresate.
2. Administratia de plata nu este obligata sa asigure plata la domiciliu a cecurilor de asignare a
caror valoare depaseste valoarea mandatelor simple platite in mod obisnuit la domiciliu.
3. in ceea ce priveste durata validitatii, viza pentru data, regulile generale de plata, predarea prin
extras, taxele percepute, eventual, de la beneficiar, dispozitiile speciale ale platii telegrafice,
cecurilor de asignare li se aplicaart. 4 paragrafele 5 si 6 din aranjament, art. Re 604 paragrafele
2-4 si art. RE 606 din Regulamentul privind mandatele postale, cu conditia ca regulile serviciului
intern sa nu se opuna acestui lucru.
Articolul 9. Responsabilitatea .-.,
, ,;..,-,., ,; ,
1. Administratiile sint raspunzatoare de sumele inscrise in debitul contului tragatorului, pina in

278
momentul in care cecul de asignare a fost in mod regulamentar platit.
2. Administratiile sint responsabile de indicatiile eronate, furnizate de catre serviciul lor pe listele
de cecuri de asignare sau pe cecurile de asignare telegrafice. Responsabilitatea se intinde asupra
erorilor de convertire si erorilor de transmitere.
3. Administratiile nu isi asuma nici o responsabilitate pentru intirzierile care se pot produce in
transmiterea sau plata cecurilor de asignare.
4. Administratiile pot conveni intre ele sa aplice si conditii de responsabilitate mai extinse,
adaptate nevoilor in serviciile lor interne.
5. Art. 9 al Aranjamentului privind mandatele postale se aplica si cecurilor de asignare.
Articolul 10. Remuneratia administratiei de plata -
1. Administratia de emitere atribuie administratiei de plata pentru fiecare cec de asignare o
remuneratie a carei valoare este fixata, in functie de valoarea medie a cecurilor de asignare
cuprinse in scrisorile de inaintare adresate in cursul fiecarei luni, la:
- 0,59 DST -pina la 65,34 DST;
- 0,72 DST - peste 65,34 DST pina la 130,68 DST;
- 0,88 DST - peste 130,68 DST pina la 196,01 DST;
-ls08DST-pestel96,01DSTpinala261,35DST; is -&!«-'' -; -l,31DST-
peste261,35DSTpinala326,69DST;
r
-1,57 DST-peste 326,69 DST.
2. in locul taxelor prevazute in paragraful 1, administratiile pot, totusi, sa convina atribuirea unei
remuneratii uniforme, in DST sau in moneda tarii de plata, independenta de valoarea cecurilor de
asignare.
3. Remuneratia datorata administratiei de plata este stabilita in fiecare luna in modul urmator:
--........;-- .
-.........
a) taxa de remuneratie in DST de aplicat pentru fiecare cec de asignare este determinata dupa
convertirea in DST a valorii medii a cecurilor de asignare, pe baza valorii medii a DST in
moneda tarii de plata, asa cum este ea definita in regulamentul de aplicare a Conventiei
(Echivalenti);
b) suma totala in DST, obtinuta pentru remunerarea referitoare la fiecare cec, este convertita in
moneda tarii de plata pe baza valorii reale a DST, in vigoare in ultima zi a lunii la care se
raporteaza contul;
c) in care remuneratia uniforma, prevazuta la paragraful 2, este fixata in DST, convertirea sa in
moneda tarii de plata este efectuata asa cum se mentioneaza la alin. b).
CAPITOLUL VI. ALTE MODURI DE SCHIMB AL PLATILOR
Articolul 11. Alte moduri de schimb al platilor
;
1. Platile internationale de asigurat prin debitarea conturilor curente postale pot fi efectuate si cu
ajutorul benzilor magnetice sau prin oricare alt suport convenit intre administratii.
' "' ''
2. Administratiile de destinatie pot sa utilizeze formularele din regimul lor intern pentru
reprezentarea ordinelor de plata care le sint astfel adresate. Conditiile schimbului sint, in acest
caz, fixate prin conventii speciale, adoptate de catre administratiile respective.
CAPITOLUL VIL POSTCECUL
Articolul 12. Eliberarea postcecurilor
1. Fiecare administratie poate elibera postcecul titularilor sai de conturi curente postale.
2. Titularilor de conturi curente postale, carora li se elibereaza postcecuri, li se elibereaza si o
carte de garantie postcec, care trebuie sa fie prezentata in momentul platii.
3. Valoarea maxima garantata este imprimata pe versoul fiecarui cec postal sau pe o anexa, in
moneda convenita intre tarile contractante.
4. in afara unui acord special cu administratia de plata, administratia de emitere fixeaza taxa de

279
convertire a monedei sale in moneda tarii de plata.
5. Administratia de emitere poate percepe o taxa de la tragatorul unui cec postal.
6. Eventual, durata de validitate a cecurilor postale este fixata de catre administratia de emitere.
Ea este indicata pe postcec prin imprimarea ultimei date de validitate. in absenta unei astfel de
indicatii, validitatea postcecului este nelimitata.
Articolul 13. Plata
'
1. Valoarea postcecului este varsata beneficiarului in moneda legala a tarii de plata, la ghiseele
birourilor de posta.
2. Valoarea maxima care poate fi platita prin intermediul unui postcec este fixata de comun
acord de catre tarile contractante.
Articolul 14. Responsabilitatea , , ,\'u-: ,": ", \ i,.
1. Administratia de plata este descarcata de orice responsabilitate, atunci in care ea poate stabili
ca plata a fost efectuata in conditiile fixate la art. RE 1301 si Re 1302.
2. Administratia emitenta nu este obligata sa onoreze postcecurile falsificate sau contrafacute,
care ii sint returate dupa termenul prevazut la art. RE 1. 303 paragraful 4.
Articolul 15. Remunerarea administratiei de plata
Administratiile care convin sa participe la serviciul de postcecuri fixeaza de comun acord
valoarea remuneratiei care este atribuita administratiei de plata.
CAPITOLUL VIII. RETEAUA POSTNET
JUS
,:
Articolul 16. Conditii de aderare si participare
1. Aderarea necesita semnarea Conventiei POSTNET si achitarea dreptului de intrare.
2. Conditiile de aderare si de participare la serviciu sint definite in Conventia POSTNET.
CAPITOLUL IX. DISPOZITII DIVERSE
Articolul 17. Dispozitii diverse
1. Cererea de deschidere a unui cont curent postal in strainatate
1.1. in caz de cerere de deschidere a unui cont curent postal intr-o tara cu care tara de rezidenta a
solicitantului schimba viramente postale, administratia acestei tari este obligata, pentru
verificarea solicitarii, sa dea tot concursul administratiei insarcinate cu tinerea contului.
1.2. Administratiile se angajeaza sa efectueze aceasta verificare cu toata grija si cu toata atentia
necesare, fara ca, totusi, sa isi asume vreo responsabilitate in acest sens.
1.3. La cererea administratiei care tine contul, administratia tarii de rezidenta intervine, de
asemenea, pe cit este posibil, in verificarea informatiilor privind orice modificare a capacitatii
juridice a afiliatului.
2. Francarea postala
2.1. Plicurile continind extrase de cont, adresate birourilor de cecuri postale ale titularilor de
conturi, sint expediate pe calea cea mai rapida (aeriana sau de suprafata) si sint predate, cu
scutire de taxa, in orice tara a Uniunii.
2.2. Reexpedierea acestor plicuri in orice tara a Uniunii nu le ridica, in nici un caz, beneficiul
scutirii de francare.
CAPITOLULX. DISPOZITII FINALE
\nV--\-.
Articolul 18. Dispozitii finale
1. Conventia, Aranjamentul privind mandatele postale, precum si regulamentul sau de aplicare
sint aplicabile, eventual, prin analogie, in tot ceea ce nu este in mod expres reglementat prin
prezentul aranjament.
2. Art. 4 al Constitutiei Uniunii Postale Universale nu este aplicabil prezentului aranjament.
,
3. Conditii de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament.
3.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului si referitoare la prezentul

280
aranjament si la regulamentul sau trebuie sa fie aprobat de catre majoritatea tarilor membre
prezente si care voteaza si care sint parti la aranjament. Cel putin jumatate din numarul acestor
tari membre reprezentate in congres trebuie sa fie prezente in momentul votului.
3.2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la regulament, care au fost trimise de
catre congres Consiliului de exploatare postala, pentru decizie, sau care sint introduse intre doua
congrese, trebuie sa fie aprobate de catre majoritatea membrilor Consiliului de exploatare postala
care sint parti la aranjament.
3.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse intre doua congrese si referitoare la
prezentul aranjament trebuie sa reuneasca:
3.3.1. doua treimi din sufragii, cel putin jumatate dintre tarile membre parti la aranjament, care
au raspuns consultarii, daca este vorba despre dispozitii noi;
3.3.2. majoritatea sufragiilor, cel putin jumatate dintre tarile membre parti la aranjament, care au
raspuns consultarii, daca este vorba despre modificari la dispozitiile prezentului aranjament;
3.3.3. majoritatea sufragiilor, daca este vorba despre interpretarea dispozitiilor prezentului
aranjament.
3.4. in pofida dispozitiilor prevazute la pct. 3.3.1., orice tara membra, a carei legislatie nationala
este inca incompatibila cu adaugarea propusa, are posibilitatea sa faca o declaratie catre
directorul general al Biroului international, in care sa indice ca nu este posibil sa accepte aceasta
adaugare, in termen de 90 de zile incepind de la data notificarii acesteia.'
, ;;. 'i-i'm\n M
4. Prezentul aranjament va intra in aplicare la data de 1 ianuarie 1996 si va ramine in vigoare
pina la punerea in aplicare a actelor viitorului congres.
Drept pentru care, plenipotentiarii guvernelor tarilor contractante au semnat prezentul aranjament
intr-un exemplar care este depus pe linga directorul general al Biroului international. O copie de
pe aranjament va fi predata fiecarei parti de catre guvernul tarii gazda a congresului.
-,
Anexa V. 5. Reguli si uzante uniforme privind acreditivele documentare (UCP 500), 1993
REGULI SI UZANTE UNIFORME PRIVIND ACREDITIVELE DOCUMENTARE
PUBLICATIANR. 500,1993
A. DISPOZITII GENERALE SI DEFINITII
\-- . ,
Articolul 1. Aplicarea regulilor si uzantelor uniforme
Regulile uniforme si practica privind acreditivele, revizuite in 1993, publicatia CCI Nr.
500, se vor aplica tuturor acreditivelor documentare (inclusiv, in masura in care pot fi
aplicabile, si scrisorilor de credit - L/C „stand-by"), acolo unde sint incluse in textul
acreditivului.
Ele sint obligatorii pentru toate partile, daca nu s-a convenit altfel, in mod expres, in
acreditiv.
Articolul2. Definirea acreditivului
in spiritul acestor articole, expresiile „acreditiv(e)" {Documentary Credit(s)) si „scrisori
de credit stand-by" (Standby Letter(s) of Credit) (numite in continuare „acreditive"
{Credits) inseamna orice aranjament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care o
banca (banca emitenta) (Issuing Bank), actionind la cererea si dupa instructiunile
unui client (ordonator) (Aplicant) sau in numele sau propriu:
i. efectueaza o plata catre un tert sau la ordinul acestuia (beneficiarul) (Benefeciary)
sau accepta si plateste efecte de comert (cambii) (Drafl(s)) trase de catre beneficiar;
ii. autorizeaza alta banca sa efectueze o asemenea plata sau sa accepte si sa plateasca
asemenea cambii (draft(s));
sau
''
.A
iii. autorizeaza o alta banca sa negocieze, contra documentelor precizate cu conditia ca

281
acestea sa fie conforme cu termenii si conditiile acreditivului.
in spiritul acestor articole, sucursalele bancilor din alte tari sint considerate alte banci.
Articolul 3. Acreditive contra contracte
a. Acreditivele, prin natura lor, sint tranzactii separate de contractele de vinzari sau alte contracte
care pot sta la baza lor iar, bancile nu sint in nici un fel obligate sau implicate prin asemenea
contract(e), chiar daca vreo referire la asemenea contract(e) este inclusa in acreditiv. Drept
urmare, angajamentul unei banci de a plati, accepta si plati cambii sau a negocia si/sau de a-si
indeplini orice alta obligatie in cadrul acreditivului, nu poate constitui subiectul unei pretentii sau
renuntari, formulate de ordonator, ca rezultat al relatiilor sale cu banca emitenta sau cu
beneficiarul.
b. Un beneficiar nu se poate prevala in nici un caz de relatiile contractuale existente intre banci
sau intre ordonator si banca emitenta.
Articolul 4. Documente contra marfuri/servicii/prestatii
f
in operatiunile pe baza de acreditiv toate partile implicate trateaza cu documente si nu cu
marfuri, servicii si/sau alte prestatii la care documentele pot sa se refere.
Articolul 5. Instructiuni de emitere/modificare a acreditivului
a. Instructiunile pentru emiterea acreditivului, acreditivul insusi, instructiunile de modificare si
modificarea insasi, trebuie sa fie complete si precise.
;i: Cu scopul de a se evita confuzia si gresita intelegere, bancile vor descuraja orice incercare:
i. de a include detalii excesive in acreditiv sau in orice modificare la acesta; ii. de a da
instructiuni de emitere, avizare sau confirmare a unui acreditiv prin referirea la un acreditiv emis
anterior (acreditiv similar), care a fost subiectul unui amendament(e) acceptat(e) si/sau
amendament(e) neacceptat(e).
b. toate instructiunile de emitere a acreditivului, acreditivul insusi si, in care este cazul, toate
instructiunile suplimentare de modificare insasi, trebuie sa precizeze clar documentul(ele) contra
carora se va face plata, acceptarea sau negocierea.
B. FORMA SI NOTIFICAREA ACREDITIVELOR
Articolul 6. Acreditive revocabile si irevocabile
a. Acreditivele pot fi sau:
: i. revocabile; ''.. ?.''.' '" -' !' ':,' ,' ' „:.':' .
sau
ii. irevocabile;
b. Prin urmare, acreditivele trebuie sa indice clar daca sint revocabile sau irevocabile.
c. in lipsa unei asemenea precizari acreditivul va fi considerat irevocabil.
Articolul 7. Obligatiile bancii avizatoare
a. Un acreditiv poate fi avizat unui beneficiar prin alta banca (banca avizatoare) (Advis-ing
Bank) fara angajament din partea acesteia, dar acea banca, daca decide sa avizeze acreditivul, va
avea o grija rezonabila pentru verificarea autenticitatii aparente a acreditivului pe care il
avizeaza. Daca banca decide sa nu avizeze acreditivul, trebuie si informeze banca emitenta, fira
intirziere.
b. Daca banca avizatoare nu poate stabili aparenta autenticitate trebuie sa informeze neintirziat
banca de la care a primit instructiunile, ca este in imposibilitatea de a stabili autenticitatea
acreditivului si, daca totusi, se decide sa avizeze acreditivul, trebuie sa informeze beneficiarul ca
este in imposibilitatea de a stabili autenticitatea acreditivului.
Articolul 8. Revocarea acreditivului
.. ' : .' :JO i . !i.f-/(;.' .;,; ;;:;
a. Un acreditiv revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta in orice moment fara o
avizare prealabila a beneficiarului.
b. Totusi, banca emitenta trebuie:
i. sa ramburseze cealalta banca, prin care a fost facut utilizabil acreditivul, pentru plata
la vedere, prin acceptare sau negociere — pentru orice plata, acceptare sau negociere

282
facuta de o astfel de banca - inaintea primirii de catre acestea a avizarii modificarii sau
anularii, contra documentelor care apar a fi in conformitate cu termenii si conditiile
acreditivului;
ii. sa ramburseze alta banca prin care a fost ficut utilizabil un acreditiv revocabil cu
plata la termen, daca o astfel de banca, inaintea primirii modificarii sau anularii, a
acceptat documentele care apar a fi in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului;
Articolul 9. Obligatiile bancilor remitente si confirmatoare
a. Un acreditiv irevocabil constituie un angajament ferm al bancii emitente, cu conditia
ca documentele stipulate sa fie prezentate bancii desemnate (Nominated Bank) sau
bancii emitente si sa fie in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului si:
i. daca acreditivul prevede plata la vedere - sa plateasca la vedere;
ii. daca acreditivul prevede plata aminata (deferredpayment) — sa plateasca la data(ele)
scadentei, determinabile in conformitate cu prevederile acreditivului;
iii. daca acreditivul prevede acceptarea:
a. de catre banca emitenta - sa accepte cambii tras(e) de catre beneficiar asupra bancii emitente si
sa le plateasca la scadenta;
sau
,
b. de catre o alta banca tras (Drawee Bank) - sa accepte si sa plateasca la scadenta cambiile trase
de catre beneficiar asupra bancii emitente, in cazul in care banca tras stipuleaza in acreditiv ca nu
accepta cambiile trase asupra ei, sau sa plateasca cambiile acceptate, dar neplatite la scadenta de
catre o astfel de banca tras;
iv. daca acreditivul prevede negocierea - sa plateasca, fara drept de recurs impotriva tragatorilor
si/sau detinatorilor de buna credinta, cambiile trase de catre beneficiar si/ sau documentul(ele)
prezentate in cadrul acreditivului. Un acreditiv nu va fi emis, utilizabil prin cambii trase asupra
ordonatorului. Daca totusi, acreditivul cere cambii trase asupra ordonatorului, bancile vor
considera asemenea cambii ca acte aditionale, b. Confirmarea unui acreditiv irevocabil de catre o
alta banca (banca confirmatoare) (Confirming Bank) pe baza autorizarii sau la cererea bancii
emitente, constituie un angajament ferm al bancii confirmatoare, adaugat la cel al bancii
emitente, cu conditia ca documentele stipulate sa fie prezentate bancii confirmatoare sau unei
alte banci desemnate, si ca documentele sa fie conforme cu termenii si conditiile acreditivului si:
i. daca acreditivul prevede plata la vedere - sa plateasca la vedere; ii. daca acreditivul prevede
plata aminata - sa plateasca la data(ele) scadentei determinabile in confonmtate cu precizarile din
acreditiv; iii. daca acreditivul prevede acceptarea:
a. de catre banca confirmatoare - sa accepte si sa plateasca la scadenta cambiile trase de catre
beneficiar asupra bancii confirmatoare;
SaU
..- .yi-::--.-\:\l
b. de catre alta banca tras - sa accepte si sa plateasca la scadenta cambiile trase de
catre beneficiar asupra bancii confirmatoare, in cazul in care banca tras stipuleaza in
acreditiv neacceptarea cambiilor trase asupra ei, sau sa plateasca la scadenta cambiile
acceptate dar neplatite de catre o asemenea banca tras;
iv. daca acreditivul prevede negocierea — sa negocieze fara drept de recurs impotriva
tragatorului si/sau detinatorilor de buna credinta, cambiile trase de catre beneficiar si/
sau documentele prezentate in cadrul acreditivului. Un acreditiv nu va fi valabil emis,
utilizabil prin cambii trase asupra ordonatorului. Daca acreditivul, totusi, precizeaza
cambii trase asupra ordonatorului, bancile vor considera astfel de cambii ca documente
aditionale.
ci. Daca alta banca este autorizata sau solicitata de catre banca emitenta sa adauge
confirmarea ei pentru acreditiv, dar nu este pregatita sa faca acest lucru, ea trebuie sa
informeze neintirziat banca emitenta;
ii. in afara cazului in care banca emitenta specifica altfel in autorizatia sau in cererea

283
ei de a adauga confirmarea, banca avizatoare poate aviza acreditivul beneficiarului,
fara sa adauge confirmarea sa.
d. i. Exceptind prevederile articolului 48, un acreditiv irevocabil nu poate fi modificat
sau anulat fara acordul bancii emitente, a bancii confirmatoare, daca exista, si a
beneficiarului;
ii. Banca Emitenta vi fi irevocabil obligata la modificarea acreditivului emis de ea, din
momentul emiterii unei astfel de modificari. O banca confirmatoare isi poate extinde
confirmarea si asupra modificarii si va fi obligata irevocabil din momentul avizarii
modificarii. O banca confirmatoare poate totusi alege sa avizeze o modificare catre
beneficiar, fara a-si extinde confirmarea, si in acest caz trebuie sa informeze neintirziat
banca emitenta si pe beneficiar;
iii. termenii acreditivului original (sau unui amendament la un acreditiv anterior acceptat)
vor ramine valabili pentru beneficiar pina in care beneficiarul va comunica acceptarea
amendamentului bancii care 1-a avizat de acest amendament. Beneficiarul trebuie sa
notifice acceptarea sau refuzul modificarilor. Daca beneficiarul nu da o astfel de
notificare, prezentarea documentelor la banca desemnata sau banca emitenta, conforme
cu acreditivul, dar nefiind acceptate modificarile, va fi considerata ca o notificare de
acceptare de catre beneficiar a respectivei modificari si din acel moment acreditivul va
fi modificat;
iv. acceptarea partiala a modificarilor continute in unul si acelasi aviz de notificare nu
este permisa si, in consecinta, nu va avea nici un efect.
Articolul 10. Tipuri de acreditive
a. Toate acreditivele trebuie sa indice clar daca sint utilizabile prin plata la vedere, prin
plata aminata, prin acceptare sau negociere.
b.i. in afara de cazul in care acreditivul stipuleaza ca este utilizabil numai de banca
emitenta, toate acreditivele trebuie sa desemneze banca (banca desemnata) care este
autorizata sa plateasca, sa-si asume un angajament de plata aminat, sa accepte cambiile
sau sa negocieze. in cazul unui acreditiv liber negociabil, orice banca este banca
desemnata.
Prezentarea documentelor trebuie facuta bancii emitente sau bancii confirmatoare,
daca exista, sau oricarei alte banci desemnate;
ii. Negocierea inseamna cumpararea cambiilor si/sau documentelor de catre banca
autorizata sa negocieze. Simpla examinare a documentelor, fara a le cumpara nu constituie
negociere.
c. In afara de cazul in care banca desemnata este chiar confirmatoare, desemnarea de catre banca
emitenta nu constituie nici un angajament pentru banca desemnata: sa plateasca, sa isi asume
angajamente de plata aminata, sa accepte cambiile, sau sa negocieze.
:v,;:.;,;.; ::; '
Exceptind acordul expres al bancii desemnate comunicat beneficiarului, primirea de catre banca
desemnata si/sau examinarea si/sau expedierea documentelor nu obliga banca sa plateasca, sa-si
asume un angajament de plata aminata, sa accepte cambii sau sa negocieze.
d. Desemnind alta banca, sau permitind altei banci sa negocieze, sau autorizind sau cerindu-i
altei banci sa adauge confirmarea sa, banca emitenta autorizeaza o astfel de banca sa plateasca,
sa accepte cambiile sau sa negocieze, dupa caz, contra documentelor care apar a fi in
conformitate cu termenii si conditiile acreditivului si se obliga sa ramburseze aceasta banca in
conformitate cu prevederile acestor articole.
Articolul 11. Acreditive teletransmise si preavizate
, , , -.
a.i. Cind o banca emitenta da instructiuni unei banci avizatoare printr-o teletransmitere
autentificata sa avizeze un acreditiv sau o modificare la un acreditiv, transmiterea se va considera
ca este un instrument operativ al acreditivului si/sau modificarii operative, si nici o alta
confirmare prin posta (letrica) nu va fi trimisa. Daca totusi se va trimite o confirmare letrica

284
aceasta nu va avea nici un efect, si banca avizatoare nu va avea nici o obligatie sa confrunte o
asemenea confirmare cu instrumentul operativ al acreditivului sau cu modificarea operativa
primita prin teletransmitere;
ii. Daca teletransmiterea precizeaza „urmeaza detalii complete" („full details to follow") (sau
cuvinte cu inteles similar), sau specifica faptul ca instrumentul operativ al acreditivului sau al
modificarii operative este confirmarea letrica, atunci teletransmisia nu se va considera a fi
instrument operativ al acreditivului sau al modificarii. Banca emitenta trebuie sa expedieze
instrumentul operativ al acreditivului sau a modificarii operative unei astfel de banci avizatoare,
fara intirziere.
b. Daca o banca utilizeaza serviciile unei banci avizatoare pentru avizarea acreditivului catre
beneficiar, trebuie, de asemenea, sa utilizeze serviciile aceleasi banci pentru avizarea unei
modificari.
c. O preavizare privind emiterea sau modificarea unui acreditiv irevocabil (preavizare), va fi data
numai la banca emitenta, daca o asemenea banca este pregatita sa emita instrumentul operativ al
acreditivului sau modificarea operativa. in afara cazului in care se prevede altfel intr-un
asemenea preaviz de catre banca emitenta, banca emitenta
care da un astfel de preaviz va fi irevocabil obligata sa emita sau sa modifice acreditivul fara
intirziere in termeni care sa nu fie in contradictie cu cele prezentate in preaviz.
Articolul 12. Instructiuni incomplete sau neclare
Daca sint primite pentru avizarea, confirmarea sau modificarea unui acreditiv instructiuni
incomplete sau neclare, banca careia i s-a cerut sa actioneze in baza unor asemenea
instructiuni poate da o notificare preliminara beneficiarului, doar pentru informare, si
fara nici o responsabilitate din partea sa. Aceasta notificare preliminara va preciza clar
ca este data doar pentru informare si fara responsabilitatea bancii avizatoare. In orice
caz, banca avizatoare trebuie sa informeze banca emitenta despre actiunea intreprinsa
si sa solicite furnizarea informatiilor necesare.
Banca emitenta trebuie sa furnizeze informatiile necesare, fara intirziere. Acreditivul va
fi avizat, confirmat sau modificat numai in care au fost primite instructiuni clare si
complete si daca banca avizatoare este gata sa actioneze conform instructiunilor.
C. OBLIGATII SI RASPUNDERI
vy-l- ,
Articolul 13. Standarde pentru examinarea documentelor
a. Bancile trebuie sa examineze toate documentele precizate in acreditiv cu o grija rezonabila
pentru a se asigura daca apar a fi sau nu in concordanta cu termenii si conditiile acreditivului.
Concordanta documentelor precizate cu termenii si conditiile acreditivului va fi determinata prin
practicile bancare internationale reflectate in aceste articole. Documentele care apar a fi
neconcordante intre ele, vor fi considerate de banci ca neconforme cu termenii si conditiile
acreditivului.
b. Banca emitenta, banca confirmatoare, daca exista, sau banca desemnata, actionind in numele
lor, vor avea fiecare un timp rezonabil, care sa nu depaseasca sapte zile bancare din ziua
urmatoare primirii documentelor, pentru ca sa examineze documentele sa stabileasca daca le
accepta sau refuza, si sa informeze, in consecinta, partea de la care a primit documentele.
c. Daca acreditivul contine conditii fara sa mentioneze documentele ce trebuie prezentate in
conformitate cu acestea, bancile vor considera aceste conditii ca nefiind precizate si le vor
ignora.
Articolul 14. Documente cu discrepante si Notificarea
a. Cind banca emitenta autorizeaza o alta banca sa plateasca, sa-si asume un angajament de plata
aminata, sa accepte cambiile, sau sa negocieze contra documentelor care apar a fi in conformitate
cu termenii si conditiile acreditivului, banca emitenta si banca confirmatoare, daca exista, sint
obligate:
i. sa ramburseze banca desemnata care a platit, sau si-a asumat obligatia de plata aminata, sau a
acceptat cambii, sau a negociat; ii. sa accepte documentele.

285
b. Dupa primirea documentelor banca emitenta si/sau banca confirmatoare, daca exista,
sau banca desemnata, actionind in nume propriu, trebuie sa determine numai pe baza
documentelor, daca ele apar a fi sau nu in conformitate cu termenii si conditiile
acreditivului. Daca documentele nu apar a fi in concordanta cu termenii si conditiile
acreditivului, bancile pot refuza sa accepte documentele.
c. Daca banca emitenta stabileste ca documentele nu sint conforme cu termenii si
conditiile acreditivului, ea poate, din initiativa proprie, sa se adreseze ordonatorului
pentru aprobarea discrepantelor. Acesta nu extinde totusi peridada mentionata in
articolul 13 (b).
d.i. Daca banca emitenta si/sau banca confirmatoare, daca exista, sau o banca desemnata,
actionind in nume propriu, decide sa refuze documentele, trebuie sa anunte acest lucru
prin telecomunicare sau, daca aceasta nu este posibil, prin alte mijloace de comunicare
rapide, fara intirziere, dar nu mai tirziu decit cele 7 zile bancare urmatoare zilei primirii
documentelor. Asemenea notificare va fi adresata bancii de la care s-au primit
documentele sau beneficiarului, daca s-au primit documentele direct de la el;
ii. O asemenea notificare trebuie sa precizeze toate neconcordantele pe baza carora
banca refuza documentele si trebuie, de asemenea, sa precizeze daca banca pastreaza
documentele la dispozitia prezentatorului sau i le returneaza.
iii. Banca emitenta si/sau banca confirmatoare, daca exista, vor fi apoi indreptatite sa
solicite de la banca remitenta (Remitting Bank), rambursarea, cu dobinda, a oricaror
plati care au fost facute de catre acea banca.
e. Daca banca emitenta si/sau banca confirmatoare, daca exista, omite sa actioneze in
concordanta cu prevederile acestui articol si/sau omite sa tina documentele la dispozitia
prezentatorului sau sa i le retumeze, banca emitenta si/sau banca confirmatoare, daca exista, va fi
privata de dreptul de a reclama documentele ca nefiind in concordanta cu termenii si conditiile
acreditivului.
f. Daca banca remitenta atrage atentia bancii emitente si/sau bancii confirmatoare, daca exista,
asupra oricaror discrepante in documente sau avizeaza asemenea banci ca a platit, si-a asumat
angajamentul de plata aminata, a acceptat cambiile sau a negociat sub rezerva sau contra unei
garantii privitoare la asemenea discrepante; banca emitenta sau banca confirmatoare, daca exista,
nu vor fi astfel scutite de nici una din obligatiile lor provenind din prevederile acestui articol.
Asemenea rezerva sau garantie vizeaza numai relatiile dintre banca remitenta si partea fata de
care a existat rezerva sau de la care, ori in contul careia, a fost obtinuta garantia.
Articolul 15. Neasumarea raspunderii autenticitatii documentelor Bancile nu-si asuma nici o
obligatie sau responsabilitate pentru forma, suficienta, acuratetea, autenticitatea, falsificarea sau
efectul legal ale oricarui(or) document(e) sau pentru conditiile generale si/sau specifice, stipulate
in document(e) sau supraadaugate pe acestea; de asemenea, ele nu-si asuma nici o obligatie sau
responsabilitate pentru descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea, conditia, ambalarea, livrarea,
valoarea sau existenta marfurilor reprezentate prin document(e) sau pentru buna credinta sau
actele si/sau omisiunile, solvabilitatea, indeplinirea obligatiilor sau
reputatia expeditorilor, carausilor, transportatorilor, destinatarilor sau asiguratorilor marfurilor,
sau oricarei alte persoane, oricare ar fi ea.
Articolul 16. Neasumarea raspunderii pentru transmiterea mesajelor
Bancile nu-si asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele care decurg din
intirzierea si/sau pierderea pe parcursul transportului a oricarui(or) mesaj(e), scrisoare(i) sau
document(e) sau pentru intirzierea, mutilarea sau alta eroare(ori) intervenita(e) in transmiterea
oricarei telecomunicari. Bancile nu-si asuma nici o obligatie sau raspundere pentru erori in
traducerea si/sau interpretarea termenilor tehnici si isi rezerva dreptul de a transmite termenii si
conditiile acreditivului fara sa-i traduca.
Articolul 17. Forta majora
Bancile nu-si asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele ivite din
intreruperea activitatilor datorita circumstantelor de forta majora, calamitati naturale, revolte,

286
miscari civile, insurectii, razboaie sau alte cauze in afara controlului lor, sau cele provocate de
greve sau blocari de activitate („lock-out"). in afara de cazul in care sint special autorizate,
bancile, pina la reluarea activitatii lor, nu vor plati, nu-si vor asuma angajamentul de plata
aminata, nu vor accepta cambiile, nu vor negocia acreditivele care au expirat in timpul unor
asemenea intreruperi ale activitatilor lor.
Articolul 18. Neasumarea raspunderii pentru actiunile unei alte parti instructate
a. Bancile care utilizeaza serviciile unei alte banci sau ale altor banci cu scopul de a da curs
instructiunilor ordonatorului, fac aceasta pe contul si pe riscul ordonatorului.
b. Bancile nu-si asuma nici o obligatie sau raspundere daca instructiunile pe care le transmit nu
sint indeplinite, chiar daca ele au luat initiativa in alegerea acelei sau acelor alte banci.
ci. O parte care da instructiuni altei parti sa presteze servicii este obligata sa-i plateasca
acesteia toate cheltuielile, inclusiv comisioane, taxe, speze, costuri sau cheltuieli
efectuate de catre partea instructata pentru executarea instructiunilor primite.
ii. in cazul in care acreditivul precizeaza ca asemenea cheltuieli sint in contul unei terte
parti, alta decit cea care da instructiunile, iar cheltuielile nu pot fi recuperate, partea
care a dat instructiunile va fi in final obligata sa le plateasca.
d. Ordonatorul acreditivului va fi raspunzator si va fi dator sa asigure („indemnify")
bancile contra tuturor obligatiilor si responsabilitatilor impuse de legile si uzantele
existente in tarile straine.
Articolul 19. Aranjamentele de rambursare interbancara
a. Daca o Banca Emitenta intentioneaza ca rambursarea, la care este indreptatita o banca
platitoare, acceptatoare sau negociatoare, sa fie obtinuta de catre banca (banca solicitatoare)
(„Claiming Bank") de la o alta banca (banca rambursatoare) („Reimburs-ing Bank"), banca
emitenta va trebui sa transmita in timp util bancii rambursatoare instructiunile corespunzatoare
sau autorizarea de a onora astfel de cereri de rambursare.
b. Bancile emitente nu vor cere bancii solicitatoare sa prezinte bancii rambursatoare un certificat
de conformitate cu termenii si conditiile acreditivului.
c. O Banca Emitenta nu va fi eliberata de nici una din obligatiile sale de a asigura rambursarea
daca si atunci cind rambursarea nu a fost primita de Banca Solicitatoare de la Banca
Rambrusatoare.
d. Banca Emitenta va fi raspunzatoare fata de Banca Solicitatoare pentru orice pierdere de
dobinda, daca rambursarea nu a fost asigurata la prima cerere de catre banca rambursatoare, sau
in alt mod specificat in acreditiv, sau, dupa caz, conform unei intelegeri mutuale.
e. Cheltuielile Bancii Rambursatoare vor fi in contul Bancii Emitente. Totusi, in cazurile in care
cheltuielile sint in contul unei terte parti, este responsabilitatea Bancii Emitente sa specifice acest
lucru in acreditivul original si in autorizarea de rambursare. In cazurile in care cheltuielile Bancii
Rambursatoare sint in contul unei terte parti, ele trebuie colectate, de la Banca Solicitatoare,
atunci cind acreditivul a fost utilizat la ea. in cazul in care acreditivul nu este utilizat, cheltuielile
Bancii Rambursatoare ramin in sarcina Bancii Emitente.
'
D. DOCUMENTELE
'.'- '} Jir, '
Articolul 20. Ambiguitatea privind emitentii documentelor
a. Asa termeni ca „de prima clasa" („first class"), „binecunoscut" („well known"), „calificat"
(qualified), „independent" (independent), „oficial" (official), „competent" (competent), „local"
(local) si altii similari, nu vor fi folositi pentru a descrie emitentii oricaror documente
prezentabile intr-un acreditiv. Daca asemenea termeni sint inclusi in acreditiv, bancile vor
accepta documentele asa cum au fost prezentate, cu conditia ca ele sa apara a fi in concordanta
cu ceilalti termeni si conditii ale acreditivului si sa nu fi fost emise de catre beneficiar.
b. Daca nu e precizat altfel in acreditiv, bancile vor accepta, de asemenea, ca document(e)
original(e), documentul(ele) intocmit(e) sau care apar(e) sa fie intocmit(e):
i. prin sisteme de reproducere grafica, automata sau computerizata, ii. prin copie la indigo,

287
cu conditia ca sa fie marcat(e) ca original si unde este necesar, sa fie semnat(e). Un document
poate fi semnat de mina, prin facsimil, prin semnatura perforata, prin simbol sau prin orice alta
metoda de autentificare mecanica sau electronica, ci. Daca nu s-a precizat altfel in acreditiv,
bancile vor accepta drept copie(i), documentul(ele) marcat(e) ca copii sau nemarcate a fi
originale - copia(ile) nu este necesar sa fie semnata(e);
ii. Daca acreditivul care precizeaza prezentarea mai multor documente, cum ar fi „duplicate"
(duplicate), „doua copii" (two copies) sau expresii similare, cerinta se considera satisfacuta prin
prezentarea unui original si restului de copii, exceptind cazul in care documentul insusi
precizeaza altfel, d. in afara cazului in care acreditivul precizeaza altfel, conditia din acreditiv
prin care
cere ca un document sa fie autentificat, validat, legalizat, vizat, certificat sau indicind care o
cerere similara, va fi satisficuta prin orice semnatura, marcare, timbru sau eticheta pe acel
document care pare sa satisfaca conditiile de mai sus.
i
Articolul 21. Neprecizarea emitentului si continutului documentelor Cind alte documente, decit
cele de transport, de asigurare si facturile comerciale, sint cerute a fi prezentate, acreditivul
trebuie sa stipuleze de catre cine sa fie emise aceste documente si modul lor de redactare sau ce
date trebuie sa contina. Daca acreditivul nu contine precizari in acest sens, bancile vor accepta
asemenea documente asa cum sint prezentate cu conditia ca datele pe care le contin, sa nu fie
incompatibile cu toate celelalte documente precizate ce trebuie prezentate.
Articolul 22. Data emiterii documentelor fata de data acreditivului
Daca nu s-a precizat altfel in acreditiv, bancile vor accepta un document care are ca
data de emitere o data anterioara datei deschiderii acredivitului, cu conditia ca
acest document sa fie prezentat in limitele de timp stabilite in acreditiv si in aceste
Articole.
Articolul 23. Conosamentul maritim/oceanic
' :
! ;
a. Daca prin acreditiv se solicita un conosament acoperind un transport „port-la-port" (port-to-
port), bancile, daca nu este precizat altfel in acreditiv, vor accepta un document, oricum ar fi
numit, care:
V
i. indica aparent in textul sau numele carausului, si apare a fi semnat sau autentificat de catre:
- caraus sau un agent desemnat de, sau actionind in numele carausului, sau '
- capitan sau un agent desemnat de, sau actionind in numele capitanului.
Orice semnatura sau autentificare a carausului sau a capitanului trebuie sa fie identificata ca
apartinind carausului sau, respectiv, capitanului. Un agent care semneaza sau autentifica pentru
caraus sau capitan, trebuie, de asemenea, sa indice numele si calitatea partii respective, respectiv
caraus sau capitan, in numele caruia actioneaza acest agent; Si
ii. indica faptul ca marfurile au fost incarcate la bord sau expediate cu o nava numita, incarcarea
la bord sau expedierea cu o nava numita poate fi indicata pnn cuvinte pre-imprimatepe
carosament, ca marfurile au fost incarcate la bordul vasului sau transportate cu nava, in care caz,
data emiterii conosamentului va fi considerata data incarcarii la bord si data livrarii.
in toate celelalte cazuri incarcarea la bordul navei numite trebuie sa fie evidentiata printr-o
notatie pe conosament, care sa mentioneze data la care marfurile au fost incarcate la bord, caz in
care data notatiei „la bord" va fi considerata data livrarii. Daca conosamentul contine indicatia
„vas prevazut" (intended vessel) sau alta precizare similara in legatura cu vasul, incarcarea la
bordul vasului numit trebuie sa fie evidentiata prin adnotarea „la bord" (On board) pe
conosament, data la care marfurile au fost
incalcate la bord, si numele vasului pe care marfurile au fost incarcate, chiar daca au fost
incarcate pe vasul indicat ca „vas prevazut".
Daca conosamentul indica un loc de receptie sau de preluare spre incarcare, diferit de portul de

288
incarcare, adnotarea „La bord" trebuie sa includa si portul de incarcare precizat in acreditiv si
numele vasului pe care marfurile au fost incarcate, chiar daca ele au fost incarcate pe vasul numit
in conosament. Aceasta prevedere se aplica, de asemenea, ori de cite ori incarcarea la bordul
vasului este indicata prin pretiparire pe conosament;
,
, ,. ,i ..... ,?
Si

iii. indica portul de incarcare si portul de descarcare precizate in acreditiv, chiar daca:
a. indica port de incarcare diferit de portul de descarcare, si/sau un loc de destinatie finala diferit
de portul de descarcare,
si/sau
-..f-, . . .V -,;'!
,
b. contine indicatia „desemnat" sau o precizare similara, in legatura cu portul de incarcare si/sau
portul de descarcare, atita timp cit documentul precizeaza, de asemenea, porturile de incarcare
si/sau de descarcare, precizate in acreditiv:
Si
iv. consta dintr-un singur original al conosamentului sau, daca este emis in mai multe
exemplare decit un original, intregul set astfel emis;
: . :
Si
v. apare sa contina toti termenii si conditiile de transport sau o parte din asemenea
termeni si conditii prin referire la o sursa sau un document altul decit conosamentul
(forma scurta/conosament cu versoul in alb); bancile nu vor examina continutul unor
asemenea termeni si conditii;
vi. nu contine nici o indicatie ca este subiect al unui contract charter-party si/sau
indicatii ca vasul caraus este propulsat numai cu pinze;
Si
vii. in orice alte privinta respecta precizarile din acreditiv.
b. In spiritul acestui articol, transbordarea inseamna descarcarea si reincarcarea, de pe un vas pe
alt vas, in timpul transportului pe ocean de la portul de incarcare la portul de descarcare precizate
in acreditiv.
c. in afara cazului in care transbordarea e interzisa prin acreditiv, bancile vor accepta un
conosament care indica faptul ca marfurile vor fi transbordate, cu conditia ca intregul transport
oceanic sa fie acoperit de unul si acelasi conosament.
d. Chiar daca acreditivul interzice transbordarea, bancile vor accepta un conosament care:
i. indica faptul ca transbordarea va avea loc atita timp cit incarcatura este transportata
in container(e), trailer(e) si/sau barja(e) „LASH" si este astfel evidentiata prin
conosament, cu conditia ca intregul transport oceanic sa fie acoperit de unul si acelasi
conosament;
ii. cuprinde clauze care stabilesc ca transportorul isi rezerva dreptul de a transborda.
Articolul 24. Conosamentul maritim nenegociabil („Non-negociable Sea Waybill") ., a. Daca in
acreditiv se cere conosament maritim nenegociabil acoperind o livrare „port-la-port", si daca nu
se stipuleaza astfel in acreditiv, bancile vor accepta un document, oricum s-ar numi el, care: i.a.
pare sa indice numele carausului, semnat sau altfel autentificat de catre:
- caraus sau un agent desemnat care actioneaza in numele carausului, sau
- capitan sau un agent numit care actioneaza in numele si pentru capitan.
Orice semnatura sau autentificare a carausului sau capitanului trebuie sa fie identificabila
ca apartinind carausului sau, respectiv, capitanului. Un agent care semneaza sau
autentifica in numele carausului sau capitanului trebuie sa indice, de asemenea, numele
si calitatea partii, respectiv caraus sau capitan, in numele caruia agentul respectiv
actioneaza.

289
si
.
..' ':: -. -';'. -.. ... ' ,.i:.,:,m-:n ,.,.:,;, «. ; ....r, : . .(
ii. indica faptul ca marfurile au fost incarcate la bord sau transportate pe un vas.
Incarcarea la bord sau preluarea spre incarcare pe vasul desemnat poate fi indicata
prin intermediul unor cuvinte pre-tiparite pe conosamentul vasului maritim nenegociabil,
atestind ca marfurile au fost incarcate la bordul vasului desemnat sau preluate spre
incarcare pe vasul desemnat, caz in care data emiterii conosamentului maritim
nenegociabil va fi data incarcarii la bord si data expedierii.
in toate celelalte cazuri incarcarea la bordul vasului desemnat trebuie evidentiata de o
adnotare pe conosamentul maritim nenegociabil, referitoare la data la care marfurile au
fost incarcate la bord, caz in care data adnotarii „La bord" va fi considerata ca data a
livrarii.
Daca conosamentul maritim nenegociabil contine indicatia „vas prevazut" sau precizari
similare in legatura cu vasul, incarcarea la bordul vasului desemnat trebuie evidentiata
de o adnotare „La bord" pe conosamentul maritim nenegociabil care, adaugata datei la
care marfurile au fost incarcate la bord, include numele vasului pe care marfurile au fost
incarcate, chiar daca ele au fost incarcate pe vasul numit „vasul prevazut".
Daca conosamentul maritim nenegociabil indica un loc de receptie sau preluare diferit
de portul de incarcare, adnotarea „La bord" trebuie, de asemenea, sa includa portul de
incarcare precizat in acreditiv si numele vasului pe care marfurile au fost incarcate,
chiar daca ele au fost incarcate pe vasul desemnat in conosamentul maritim nenegociabil.
Aceasta prevedere se aplica, de asemenea, ori de cite ori incarcarea „la bord" este
indicata prin tiparire pe conosamentul maritim nenegociabil;
Si
iii. indica portul de incarcare si portul de descarcare precizate in acreditiv, chiar daca:
a. indica un loc de preluare diferit de portul de incarcare, si/sau un loc de destinatie finala diferit
de portul de descarcare,
si/sau
V! M.s«H!,..';;;;(
t
,
b. contine indicatia „desemnat" sau precizari similare in legatura cu portul de incarcare si/sau
portul de descarcare, atita timp cit documentul mentioneaza, de asemenea, porturile de incarcare
si/sau descarcare precizate de acreditiv;
Si
iv. contine un singur original al conosamentului maritim nenegociabil sau, daca este
emis in mai multe exemplare, intregul set astfel emis;
Si
v.a. pare sa contina toti termenii si conditiile de transport, sau o parte din acesti termeni si
conditii cu referire la o sursa sau alte documente, altele decit conosamentul maritim nenegociabil
(forma scurta/ conosamentul maritim nenegociabil cu versoul alb); bancile nu vor examina
continutul unor asemenea termeni si conditii;
si , .;' .- ; :;
aiiflii ' K
vi. nu contine nici o indicatie ca este subiect de contract charter-party si/sau indicatii
ca vasul este propulsat numai de pinze;
si
,.:- ..::.. .
. . ;v,fe
vii. in orice alte privinte respecta toate precizarile din acreditiv.
b. in spiritul acestui articol, transbordarea inseamna descarcarea si reincarcarea, de pe un vas pe

290
alt vas, in timpul cursei transportului pe ocean de la portul de incarcare la portul de descarcare
precizat in acreditiv.
c. Numai daca transbordarea nu este interzisa prin termenii acreditivului, bancile vor accepta un
conosament maritim care indica faptul ca marfurile vor fi transbordate, cu conditia ca intregul
transport oceanic sa fie acoperit de unul si acelasi conosament maritim nenegociabil.
d. Chiar daca acreditivul interzice transbordarea, bancile vor accepta conosamentul maritim
nenegociabil care:
i. indica faptul ca transbordarea va avea loc atita timp cit incarcatura principala este
transportata in containere, trailere si/sau barje „LASH", si este astfel mentionat pe
conosamentul maritim nenegociabil, cu conditia ca intregul transport oceanic sa fie
acoperit de unul si acelasi conosamentul maritim nenegociabil;
si/sau
ii. cuprinde clauze prin care se precizeaza ca transportatorul isi rezerva dreptul de a
transborda.
Articolul 25. Conosamentul charter-party
a. Daca un acreditiv precizeaza sau permite un conosament charter-party, bancile, daca nu
este astfel precizat in acreditiv, vor accepta un document, oricum s-ar numi el, care:
i. contine orice indicatie ca acesta este obiectul unui contract charter-party;
ii. apare a fi semnat sau autentificat de catre:
— capitan sau un agent desemnat actionind pentru sau in numele capitanului; sau
- proprietarul sau un agent desemnat actionind pentru sau in numele proprietarului. Orice
semnatura sau autentificare a capitanului sau proprietarului trebuie sa fie identificabila ca fiind a
capitanului sau proprietarului, dupa caz. Un agent semnind sau autentificind in numele
capitanului sau proprietaralui, trebuie, de asemenea, sa indice numele si calitatea partii,
respectiv, capitan sau proprietar, in numele caruia actioneaza
agentul.
.YM.-s.vfi.'.y., i.-:: ;:.iiri„M| .'!--vi.!.. ,t
t
Si
.-..; .ry.
-.(,
iii. indica sau nu indica numele carausului;
Vi
si
.:
iv. faptul ca marfurile au fost incarcate la bord sau imbarcate pe vasul desemnat, incarcarea la
bord sau preluarea spre incarcare pe vasul desemnat poate fi indicata prin pre-tiparire pe
conosament ca marfurile au fost incarqate la bordul vasului desemnat sau preluate spre incarcare
pe vasul desemnat, caz in care data emiterii conosamentulni se considera a fi data incarcarii la
bord si data livrarii transportului, in toate celelalte cazuri incarcarea la bord pe un vas desemnat
trebuie evidentiata printr-o notatie pe conosament, care indica data la care marfurile au fost
incarcate la bord, in care caz data adnotarii „La bord" se va considera a fi data transportului.si v.
indica portul de incarcare si portul de descarcare precizate in acreditiv;
,;
Si
vi. consta dintr-un singur original al conosamentului sau, daca a fost emis in mai multe
exemplare decit un original, intregul set astfel emis; ,.,, „ ,-, ..; 171 ,; , 1
S'
vii. nu contine nici o indicatie ca vasul este propulsat numai de pinze;
Si
\; -....fi...;.-
viii. in orice alte privinte toate precizarile din acreditiv.

291
b. Chiar daca acreditivul cere prezentarea contractului charter-party care a stat la baza
conosamentului charter-party, bancile nu vor examina un asemenea contract charter-party, si
vor trece peste el fara nid o responsabilitate din partea lor.
Articolul 26. Documentul de transport combinat (multimodal) a. Daca acreditivul stipuleaza un
document de transport care acopera cel putin doua tipuri diferite de transport (transport
combinat) (multimodal transport), bancile, daca acreditivul nu precizeaza altfel, vor accepta
documentul, oricum s-ar numi el, daca: i. pare sa indice numele carausului sau al operatorului de
transport combinat si faptul ca este semnat sau autentificat in alt mod de catre:
- caraus sau operatorul de transport combinat sau agent numit care actioneaza in numele
carausului sau al operatorului de transport combinat;
; sau ;:
- capitanul sau agentul numit actionind pentru sau in numele capitanului.
Orice semnatura sau autentificare a carausului, a operatorului de transport combinat sau a
capitanului trebuie sa fie identificabila ca fiind a carausului, operatorului de transport combinat
sau capitanului, dupa caz. Un agent ce semneaza sau autentifica pentru caraus, operatorul de
transport combinat sau capitan, trebuie, de asemenea, sa indice numele si calitatea partii,
respectiv, caraus, operator de transport combinat sau capitan in numele caruia actioneaza ca
agent. ,:
,
Si
ii. indica faptul ca marfurile au fost expediate, preluate spre incarcare sau incarcate la
bord. . ,, , 1; ,-,,,,',.t .j-w.)', ..'.-..'Vin' ;.-,, .ncw usuv.,.,. i'.i.,;,-) r, \:,\um:;
Expedierea, preluarea spre incarcare sau incarcarea la bord poate fi indicata prin cuvinte cu acest
sens pe documentul de transport combinat si data emiteni acestuia va fi considerata a fi data
expedierii, preluarii sau incarcarii la bord si ca data a livrarii. Totusi, daca documentul indica
printr-o stampila sau altfel o data a expedieri, preluarii sau incarcarii la bord, o asemenea data va
fi considerata a fi data livrarii.
Si
iii.a. indica locul preluarii spre incarcare, precizat in acreditiv, care poate fi diferit de
portul, aeroportul sau locul incarcarii; si locul destinatiei finale, precizat in acreditiv,
care poate fi diferit de portul, aeroportul sau locul de descarcare,si/sau
b. contine indicatia „desemnat" (intended) sau cuvinte cu inteles similar in legatura cu
vasul si/sau portul de descarcare;
iv. consta dintr-un singur original al documentului de transport combinat sau, daca
este emis in mai multe exemplare, setul complet astfel emis;
v. apare sa contina toti termenii si conditiile de livrare sau o parte din acesti termeni si
conditii cu referire la o sursa sau un document, altul decit documentul de transport
combinat (forma scurta/ documentul de transport combinat cu versoul in alb); bancile
nu vor examina continutul unor asemenea termeni si conditii;
,
Si
.:.::: '.' !;/;
vi. nu contine indicatia ca e subiect de charter-party si/sau indicatia ca vasul este
propulsat numai de pinze;
si
'.; "'.' .: -' -M-:.v ;-kfm"
vii. in orice alte privinte respecta toate precizarile din acreditiv.
b. Chiar daca acreditivul interzice, transbordarea poate sau va avea loc, cu conditia ca
intregul transport sa fie acoperit de unul si acelasii document de transport combinat.
Articolul 27. Documente de transport aerian
a. Daca acreditivul cere un document de transport aerian, bancile, daca acreditivul nu
stipuleaza astfel, vor accepta un document, oricum s-ar numi, care:

292
i. apare sa indice numele carausului si sa fie semnat sau autentificat de catre:
;:
— caraus, sau '' ' '!''..,'.;. ;-.. ' " ' :;. :,iv.:- ,y-
— un agent numit care actioneaza pentru sau in numele carausului.
Orice semnatura sau autentificare a carausului trebuie sa poata fi identificabila ca fiind a
carausului. Un agent semnind sau autentificind pentru caraus, trebuie, de asemenea, sa indice
numele si calitatea partii, respectiv, transportator, in numele caruia actioneaza;
Si
ii. indica faptul ca marfurile au fost acceptate pentru transport;
Si
iii. cind acreditivul cere data reala a expedierii, indicata printr-o notatie expresa a unei
astfel de date, data expedierii astfel indicata pe documentul de transport aerian va fi
considerata ca data a livrarii.
in spiritul acestui articol, informatiile care sint trecute intr-o sectiune pe documentul
de transport (marcata „Numai pentru uzul transportatorului" (For Currier Use Only)
sau expresii similare) referitoare la numarul si data zborului, nu vor fi considerate ca notatii
specifice pentru a preciza data expedierii.
in toate celelalte cazuri data emiterii documentului de transport aerian va fi considerata a fi data
livrarii;
"-' ' ' '
:, ;
si
-'
iv. indica aeroportul de plecare si aeroportul de destinatie mentionate in acreditiv;
Si
v. apare sa fie originalul pentru expeditor/incarcator chiar daca acreditivul stipuleaza
intregul set de originale, sau expresii similare;
Si
vi. apare sa contina toti termenii si conditiile de livrare sau numai o parte din asemenea
termeni sau conditii, facindu-se referire la o sursa sau un alt document altul decit documentul de
transport aerian; bancile nu vor examina continutul unor astfel de
termeni sau conditii;
si
„. ij
,,
,, .,.-.„; ,j:
vii. in orice alte privinte respecta toate precizarile din acreditiv.
b. in spiritul acestui articol, transbordarea inseamna descarcarea si reincarcarea dintr-un avion in
alt avion, in timpul cursei transportului de la aeroport de plecare la cel de destinatie precizate in
acreditiv.
c. Chiar daca acreditivul interzice transbordarea, bancile vor accepta un document de transport
care indica faptul ca o transbordare va fi sau va avea loc cu conditia ca transportul sa fie acoperit
de unul si acelasi document de transport.
.:.,.,-
Articolul 28. Documente de fransport rutier, feroviar sau transport fluvial intern M a. Daca prin
acreditiv se cere un document de transport rutier, feroviar sau pe apele fluviale interne, bancile,
daca nu se precizeaza altfel in acreditiv, vor accepta un document de tipul celui cerut, oricum ar
fi numit el, care:
'-' i. apare sa indice numele carausului sau un agent care actioneaza in numele sau pentru caraus
si/sau poarta stampila de receptie sau alta indicatie de primire de catre caraus sau de catre un
agent numit care actioneaza pentru si in numele carausului. Orice semnatura, autentificare,
stampila sau alta indicatie a primirii de catre caraus trebuie sa fie autentificata ca fiind a
carausului. Un agent semnind sau autentificind pentru caraus trebuie, de asemenea, sa indice

293
numele si calitatea partii, respectiv: caraus, in numele caruia acel agent actioneaza;
Si
ii. indica faptul ca marfurile au fost primite pentru incarcare, expediere sau transport sau
formulari cu acest efect. Data emiterii va fi considerata ca data a transportului, numai daca
documentul de transport nu contine o stampila de receptie, iar daca contine, data stampilei de
receptie va fi considerata ca data a livrarii;
. ./ ;
si
j,
iii. indica locul de incarcare si locul de destinatie prevazute in acreditiv; si '-,'.''
iv. in toate celelalte privinte, respecta conditiile din acreditiv.
b. in absenta oricarei indicatii pe documentul(ele) de transport in ce priveste numarul de
documente emise, banca va accepta documentul(ele) de transport prezentat(e) ca fiind intregul
set completat. Bancile vor accepta ca original(e) documentul(ele) de transport marcat(e) sau nu
ca original(e).
c. in spiritul acestui articol, transbordarea inseamna descarcarea si reincarcarea de pe un mijloc
de transport pe altul, prin diferite moduri de transport, in timpul cursei transportului de la locul
de incarcare la locul de destinatie precizate in acreditiv.
d. Chiar daca acreditivul interzice transbordarea, bancile vor acceptca un document de transport
rutier, feroviar sau pe apele fluviale interne, care indica faptul ca transbordarea poate sau va avea
loc, cu conditia ca intregul transport sa fie acoperit de unul si acelasi document de transport si cu
acelasii mod de transport.
Articolul 29. Recipise postale si de curier
a. Daca acreditivul cere recipisa postala sau certificatul de expediere prin posta, bancile, daca
acreditivul nu precizeaza altfel, vor accepta o recipisa postala sau un certificat de expediere prin
posta, care:
i. apare sa fi fost stampilat sau altfel autentificat si datat la locul stipulat in acreditiv ca
fiind locul de expediere a marfurilor, si o asemenea data se va considera a fi data
transportului sau expedierii;
si
ii. in toate celelalte privinte respecta stipularile din acreditiv.
b. Daca acreditivul cere un document emis de catre un curier sau expediat prin serviciul de
expeditie, evidentiind primirea marfurilor pentru livrare, bancile, daca acreditivul nu stipuleaza
altfel, vor accepta un document, oricum s-ar numi el, care:
i. apare sa indice numele curierului/serviciului si sa fie stampilat, semnat sau altfel autentificat de
catre curier/serviciu (numai daca acreditivul nu solicita in mod special un document emis de
catre un curier/serviciu desemnat, bancile vor accepta un document emis de orice
curier/serviciu); Si
ii. indica o data a preluarii sau a receptiei sau expresii cu acelasi efect, data respectiva fiind
considerata a fi data livrarii sau expedierii; si iii. in toate celelalte privinte respecta precizarile
din acreditiv.
Articolul 30. Documente de transport emise de catre agentiile de expeditie
Daca in acreditiv nu este prevazut altfel, bancile vor accepta un document de transport
emis de catre o agentie de expeditie numai daca apare sa indice:
i. numele carausului sau operatorului de transport combinat, si semnatura sau alta
autentificare aplicata de catre agentul de expeditie, ca agent numit sa actioneze in
numele carausului sau operatorului de transport combinat (multimodal).
Articolul 31. „Pe punte", „Greutatea si numarul declarate de expeditor" si „Numele
expeditorului"
Daca in acreditiv nu se precizeaza altfel, bancile vor accepta un document de transport care:
i. nu indica, in cazul transportului maritim sau prin mai multe mijloace de transport, incluzind
transportul maritim, faptul ca marfurile sint sau vor fi incarcate pe punte. Totusi, bancile vor

294
accepta un document de transport care contine o prevedere conform careia marfurile pot fi
incarcate pe punte, cu conditia sa nu fie expres mentionat ca ele sint sau vor fi incarcate pe
punte; si/sau
ii. includ o clauza precum „greutatea si numarul declarate de expeditor" (shiper 's load and
count) sau („declarat de expeditor sa contina") (said by shiper to contain) sau cuvinte cu efect
similar.
si/sau
'
......
iii. indica ca expeditor al marfurilor o parte alta decit beneficiarul acreditivului.
Articolul 32. Documente de transport curate
a. Un document de transport curat este acela care nu poarta nici o clauza sau notatie care sa
declare expres o deteriorare a marfurilor si/sau a ambalajului.
b. Bancile nu vor accepta un document de transport care poarta asemenea clauze sau notatii, in
afara cazului in care acreditivul precizeaza in mod expres clauze sau notatii care pot fi acceptate.
c. Bancile vor considera ca fiind respectata conditia ceruta de un acreditiv ca un document de
transport sa poarte clauza „curat la bord" (clean on board), daca documentul de transport
indeplineste conditiile cerute de acest articol si de articolele 23,24,25,26,27,28 sau 30.
Articolul 33. Documentele de transport cu navlu platibil/platit in avans
a. Daca in acreditiv nu se stipuleaza altfel, sau daca nu sint in contradictie cu vreunul din
documentele prezentate in acreditiv, bancile vor accepta documentele de transport care prevad ca
navlul sau cheltuielile de transport (numite in continuare „navlu" (feight)) urmeaza sa fie platite
(navlu platibil).
b. Daca acreditivul precizeaza ca documentul de transport trebuie sa indice ca navlu a fost platit,
sau platit in avans, bancile vor accepta un document de transport pe care apar marcate cuvinte
indicind clar plata sau plata in avans a navlului, prin stampilare sau altfel, sau pe care mentiunea
clara privind plata sau plata in avans a navlului este indicata prin alte mijloace. Daca acreditivul
cere ca taxele de curier sa fie platite sau platite in avans, bancile vor accepta, de asemenea, un
document de transport emis de catre un curier sau un serviciu de expeditie evidentiind ca taxele
de curier sint in contul unei parti alta decit destinatarul.
c. Daca termenii „navlu platibil in avans" (freightprepayable) sau „navlu care urmeaza sa fie
platit in avans" (freight to be prepaid) sau cuvinte cu inteles similar apar pe
documentul de transport, nu vor fi acceptate ca fiind o dovada a platii navlului, d. Bancile vor
accepta documente de transport purtind o mentiune prin stampilare sau in alt mod, cu privire la
costurile aditionale navlului, cum ar fi costuri sau plati legate de incarcarea, descarcarea sau cu
operatii similare, daca prin acreditiv nu se interzic in mod expres asemenea mentiuni.
Articolul 34. Documentele de asigurare
a. Documentele de asigurare trebuie sa apara ca fiind emise de catre companii de asigurare sau
alti asiguratori (underwriters) sau agentii acestora.
b. Daca documentul de asigurare indica faptul ca a fost emis in mai multe originale, toate
originalele trebuie prezentate, daca nu se precizeaza altfel in acreditiv.
c. Notele de acoperire, emise de brokeri, nu vor fi acceptate daca nu se prevede special in
acreditiv.
d. Daca nu se precizeaza altfel in acreditiv, bancile vor accepta un certificat de asigurare sau o
declaratie sub acoperire deschisa, pre-semnata de companiile de asigurare, alti asiguratori
(underwriters) sau agentii lor. Daca un acreditiv cere, in mod special, un certificat de asigurare
sau o declaratie de acoperire deschisa, bancile vor accepta, in locul acestora, o polita de
asigurare.
e. Daca in acreditiv nu se prevede altfel sau daca nu apare pe documentul de asigurare ca
acoperirea este efectiva cel mai tirziu la data incarcarii la bord, sau expedieri i, sau preluarii spre
incarcare a marfurilor, bancile nu vor accepta un document de asigurare care poarta o data de
asigurare posterioiara datei incarcarii la bord sau expedierii sau preluarii spre incarcare asa cum

295
este indicata aceasta intr-un asemenea document de transport.
fi. daca nu se precizeaza altfel in acreditiv, documentul de asigurare trebuie sa fie exprimat in
aceeasi moneda ca si acreditivul;
ii. daca nu este altfel prevazut in acreditiv, suma minima de asigurare care trebuie fa fie indicata
in documentul de asigurare, este valoarea C.I.F. (cost asigurare si navlu port de destinatie numit)
si au CLP. (transport si asigurare platite pina la loc de destinatie numit) a mirifurilor, in functie
de caz, plus 10%, dar numai atunci cind valoarea C.I.F. sau C.I.P. poate fi determinata din
documente. Altfel, bancile vor accepta ca suma minima 110% din suma precizata prin acreditiv
ca urmata sa fie platita, acceptata sau negociata, sau 110%. din valoarea totala a facturii, oricare
dintre ele este mai mare.
Articolul 35. Tipuri de asigurari
a. Acreditivul trebuie sa precizeze tipul asigurarii cerut, si, daca este cazul, riscurile suplimentare
care trebuie sa fie acoperite. Termeni imprecisi, precum „riscuri obisnuite" (imtal risks) sau
„riscuri curente" (customary risks) nu vor fi utilizati; daca totusi sint utilizati bancile vor accepta
documente de asiguraret asa cum sint prezentate, fara nici o responsabilitate pentru riscurile care
nu au fost acoperite.
b. in lipsa unor precizari speciale in acreditiv, bancile vor accepta documentele de asigurare asa
cum sint prezentate, fara nici o responsabilitate pentru orice risc in care nu au fost acoperite.
'
c. Daca acreditivul nu precizeaza altfel, bancile vor accepta un document de asigurare care indica
faptul ca acoperirea este subiect al fransizei sau a unei fransize deductibile.
Articolul 36. Asigurarea contra tuturor riscurilor
.-i;
in care acreditivul precizeaza „asigurarea impotriva tuturor riscurilor" (insurance against all
risks), bancile vor accepta un document de asigurare care contine orice adnotatie sau clauza
„toate riscurile" (all risks), indiferent de faptul daca poarta sau nu titlu „toate riscurile", chiar
daca documentul de asigurare indica ca anumite riscuri sint excluse; si nu-si vor asuma nici o
responsabilitate pentru vre-un risc neacoperit.
Articolul37. Facturi comerciale
. i-f:
.
a. Daca acreditul nu mentioneaza altfel, facturile comerciale:
i. trebuie sa apara ca fiind emise de catre beneficiarul numit in acreditiv (exceptind
prevederile articolului 48);
ii. trebuie emise pe numele ordonatorului (exceptind prevederile articolului 48(h));
si
. ;;.-{ -vi: : .; ..: .,/,. ,, ' ,"
iii. nu trebuie sa fie semnate.
b. Daca acreditivul nu mentioneaza altfel, bancile pot refuza facturile comerciale emise pentru
sume mai mari decit sumele permise prin acreditiv. Totusi, daca o banca autorizata sa plateasca,
sa-si asume un angajament de plata aminata, sa accepte cambii sau sa negocieze un acreditiv,
accepta asemenea facturi, decizia ei va angaja toate partile, cu conditia ca aceasta banca sa nu fi
platit, sa nu-si fi asumat un angajament de plata aminata, sa nu fi acceptat cambii sau sa fi
negociat pentru o suma mai mare valorii permise de acreditiv.
c. Descrierea marfurilor in factura comerciala trebuie sa corespunda cu descrierea din acreditive.
in toate celelalte documente marfurile trebuie descrise in termeni generali care sa nu fie in
discordanta cu descrierea din acreditiv a marfurilor.
Articolul 38. Alte documente
Daca acreditivul cere o atestare sau certificare a greutatii in cazul altui mod de transport decit pe
mare, bancile vor accepta o specificare a greutatii sau o declarare a greutatii care pare sa fie
indicata pe documentul de transport de catre caraus sau agentul sau, numai daca acreditivul nu
precizeaza in mod specific ca atestarea sau certificarea greutatii trebuie sa fie facuta prin

296
intermediul unui document separat.
:tr E.PREVEDERI DIVERSE
: /. ,
Articolul 39. Abateri de la valoarea, cantitatea, si pretul unitar din acreditiv
,,
a. Asa termeni ca „injur de" (about), „aproximativ" (aproximately), „circa" (circa) sau cu inteles
similar, utilizate in legatura cu valoarea acreditivului sau cantitatea sau pretul unitar, stabilite in
acreditiv sint interpretate ca permitind o diferenta care sa nu depaseasca 10%, plus sau minus
fata de suma sau cantitatea sau pretul unitar la care se refera.
b. Daca un acreditiv nu precizeaza expres interdictia de depasire sau reducere a cantitatii
marfurilor, se admite o toleranta de 5% in plus sau in minus, dar totdeauna cu conditia ca suma
tragerilor sa nu depaseasca valoarea acreditivului.
Aceasta toleranta nu se aplica in cazul in care in acreditiv cantitatea este stabilita intr-un numar
specificat de pachete sau articole individualizate.
c. Daca un acreditiv, care interzice expedierile partiale, nu stipuleaza altfel, sau in cazul in care
punctul (b) de mai sus nu este aplicabil, o toleranta de 5% in minus la suma tragerii va fi permisa
cu conditia ca in acreditivul, care prevede cantitatea marfurilor, aceasta cantitate sa fie expediata
in intregime, si daca acreditivul stipuleaza un pret unitar, acest pret sa nu fie redus. Aceasta
prevedere nu se aplica cind expresii din punctul (a) de mai sus sint utilizate in acreditiv.
l
Articolul40. Expedieri/trageri partiale ': "' ; i:! a:i ;/ u,
a. Tragerile (platile) partiale si/sau expedierile partiale sint permise, daca acreditivul nu prevede
altfel.
b. Documentele de transport care apar a indica faptul ca transportul a fost facut cu acelasi mijloc
de transport si pe aceeasi ruta prevazuta, cu conditia sa indice aceeasi destinatie, nu vor fi
considerate ca acoperind livrari partiale, chiar daca documentele de transport indica date diferite
de livrare si/sau porturi de incarcare, locuri de preluare sau expeditie sau expediere diferite.
c. Expedierea facuta prin posta sau prin curier nu vor fi considerate ca livrari partiale daca
recipisa postala, certificatul de expediere sau recipisa curierului sau nota de expediere par a fi
fost stampilate, semnate sau altfel autentificate in locul de unde acreditivul prevede ca marfurile
sint expediate si la aceeasi data.
Articolul 41. Expedieri/trageri in transe
Daca in acreditiv sint prevazute expedieri si plati in transe, in cadrul unor perioade date
(precizate), si o transa nu este trasa (platita) si/sau expediata in cadrul perioadei permise pentru
transa respectiva, acreditivul inceteaza sa mai fie utilizabil pentru acea transa si pentru orice
transa ulterioara, daca nu se mentioneaza altfel in acreditiv.
Articolul 42. Data valabilitatii si locul prezentarii documentelor
a. Toate acreditivele trebuie sa prevada o data la care expira valabilitatea, si un loc pentru
prezentarea documentelor pentru plata, sau, cu exceptia acreditivului liber negociabil, un loc
pentru prezentarea documentelor pentru negociere.
O data de expirare (expiry date) mentionata pentru plata, acceptare sau negociere, va fi
interpretata ca exprimind data la care expira intervalul de prezentare a documentelor.
b. Cu exceptia prevederilor articolului 44(a), documentele trebuie prezentate la sau inainte de
data de expirare a valabilitatii.
c. Daca o banca emitenta stipuleaza ca acreditivul este utilizabil „pentru o luna" (for one month),
„pentru 6 luni" (for six month) sau alti termeni asemanatori, dar nu specifica data de la care curge
timpul, data emiterii acreditivului de catre banca
emitenta va fi considerata a fi prima zi de la care asemenea timp curge. Bancile trebuie sa
descurajeze indicarea datei la care expira valabilitatea intr-un asemenea mod.
Articolul 43. Limitarea datelor la care expira valabilitatea
H
a. Alaturi de stipularea unei date la care expira valabilitatea pentru prezentarea documentelor,
orice acreditiv care cere document de transport trebuie sa precizeze, de asemenea, o anumita

297
perioada de timp dupa data livrarii, in timpul careia prezentarea documentelor trebuie facuta in
concordanta cu termenii si conditiile acreditivului.
b. in cazurile cind se aplica sub-articolul 40(b), data livrarii va fi considerata ultima data (cea
mai tirzie) din oricare dintre documentele de transport prezentate.
Articolul 44. Extinderea datei la care expira valabilitatea
a. Daca data la care expira valabilitatea acreditivului, si/sau ultima zi a perioadei de timp pentru
prezentarea documentelor, precizata in acreditiv sau aplicabila in virtutea articolului 43, cade
intr-o zi in care banca la care se face prezentarea documentelor este inchisa pentru alte motive
decit cele prevazute in articolul 17, data de valabilitate precizata si/sau ultima zi a perioadei de
timp dupa data livrarii pentru prezentarea documentelor, dupa caz, va fi extinsa pina in
urmatoarea zi in care o banca e deschisa.
b. Ultima data a expedierii nu va fi prelungita datorita extinderii datei la care expira valabilitatea
si/sau perioadei de timp dupa data livrarii in cadrul careia trebuie prezentate documentelor in
conformitate cu punctul (a) de mai sus. Daca in acreditiv si in amendamentele la acreditiv nu se
stipuleaza o asemenea data limita de livrare, bancile vor refuza documentele de transport care
indica o data a livrarii posterioara datei la care expira valabilitatea precizata in acreditiv.
c. Banca la care se prezinta documentele in prima zi lucratoare urmatoare, trebuie sa certifice ca
documentele au fost prezentate in cadrul termenelor prelungite, in conformitate cu articolul 44(a)
din Reguli si Uzante Uniforme privind Acredititele Documentare, 1993, Revizuite, Publicatia
C.I.C. nr. 500.
Articolul 45. Orele de prezentare
Bancile nu au obligatia sa accepte prezentarea documentelor in afara orelor de lucru.
Articolul 46. Expresii generale referitor la date
a. Daca acreditivul nu stipuleaza altfel, expresia „expediere" (shipment) utilizata pentru a
mentiona data cea mai apropiata si/sau data limita de expediere, va fi inteleasa ca incluzind
expresii cum sint: „incarcare la bord" (loading on board), „expediat" (dis-patch), „acceptare
pentru transport" (acceptedfor carriage), „data recipisei postale" (date of post receipt), „data
ridicarii" (date ofpick-up) si altele similare, iar in cazul in care acreditivul cere un document de
transport combinat, expresia „preluare spre incarcare" (taking in charge).
b. Expresii ca: „prompt" (prompt), „imediat" (immediately), „cit de curind posibil" (as
soon aspossible) si altele asemanatoare nu vor fi utilizate. Daca sint utilizate, bancile
nu le vor lua in consideratie.
c. Daca expresia „pe sau injur de" (on or about) sau expresii similare sint utilizate,
bancile le vor interpreta ca o precizare potrivit careia livrarea urmeaza sa fie facuta in
timpul perioadei de 5 zile inainte si 5 zile dupa data specificata, ambele zile extreme
indusiv.
Articolul 47. Terminologia referitoare la perioada de livrare
a. Cuvintele „la" (to), „pina la" (until), „de la" (from) si cuvintele cu semnificatie similara,
asociate oricarei date sau perioade din acreditiv referitoare la livrare se vor intelege ca incluzind
data mentionata.
b. Cuvintul „dupa" (after) va fi inteles ca excluzind data mentionata.
c. Termenii „prima jumatate" (firsthalf), „a doua jumatate" (second half) a lunii vor fi interpretati
respectiv de la 1 la 15 inclusiv si de la 16 pina in ultima zi a unei asemenea luni, inclusiv.
d. Termenii „inceputul" (beginning), „mijlocul" (middle), „sfirsitul" (end) lunii vor fi interpretati
respectiv, ca de la 1 la 10 inclusiv, de la 11 la 20 inclusiv, si de la 21 pina in ultima zi a lunii,
inclusiv.
F. ACREDITIVUL TRANSFERABIL
Articolul 48. Acreditivul transferabil
a. Un acreditiv transferabil este un acreditiv, in virtutea caruia beneficiarul (primul beneficar)
(First Beneficary) poate cere bancii autorizate sa plateasca, sa-si asume un angajament de plata
aminata, sa acceptate sau sa negocieze (banca transferatoare) (Transfering Bank) sau, in cazul
unei negocieri libere, sa faca acreditivul utilizabil in totalitate sau partial, pentru unul sau mai

298
multi beneficiari (beneficiari secundari) (Second Beneficiary(ies)).
b. Un acreditiv poate fi transferat numai daca in mod expres este desemnat ca „transferabil"
(transferable) de catre banca emitenta. Termenii ca „divizibil" (divis-ible), „fractionabil"
(fractionable), „cesionabil" (assignable) si „transmisibil" (trans-missible) nu exprima un
acreditiv transferabil. Daca sint folositi asemenea termeni nu vor fi luati in consideratie.
c. Banca transferatoare nu va avea nici o obligatie sa efectueze un asemenea transfer, decit in
limita si modul expres in care o astfel de banca a consimtit.
d. in momentul cererii de transfer si inainte de a transfera acreditivul, primul beneficiar trebuie sa
instruiasca irevocabil banca transferatoare sa avizeze amendamentele catre beneficiarul secund.
Daca banca transferatoare consimte transferul in aceste conditii, trebuie ca in momentul
transferului sa avizeze beneficiarul(ii) secund(zi) de instructiunile cu privire la amendamente al
primului beneficiar.
e. Daca acreditivul este transferat catre mai mult decit un beneficiar secund, refuzul unei
modificari de catre unul sau mai multi beneficiari secunzi nu afecteaza acceptarea
de catre celalalt beneficiar secund fata de care acreditivul va fi modificat corespunzator, in ceea
ce priveste celalalt beneficiar, care a respins modificarea, acreditivul va ramine nemodificat.
f. Platile catre banca transferatoare in legatura cu transferurile, incluzind comisioane, taxe, speze
sau alte cheltuieli, sint platibile de primul beneficiar, daca nu s-a prevazut altfel. Daca banca
transferatoare este de acord sa transfere acreditivul, nu va fi obligata sa efectueze transferul pina
in care asemenea comisioane nu sint platite.
g. Daca nu se prevede altfel in acreditiv, un acreditiv transferabil poate fi transferat doar o
singura data. Prin urmare, acreditivul nu poate fi transferat la cererea beneficiarului secund, catre
un alt oricare beneficiar tert (third beneficiary). in spiritul acestui articol, un transfer catre primul
beneficiar nu constituie un transfer interzis.
Fractiunile unui acreditiv transferabil (care sa nu depaseasca in total suma acreditivului) pot fi
transferate separat, cu conditia ca livrari partiale sa nu fie interzise si totalul unor asemenea
transferuri va fi considerat ca fiind doar un singur transfer, h. Acreditivul poate fi transferat doar
in termenii si conditiile specificate in acreditivul original, cu exceptia:
t,
- sumei acreditivului,
- pretului unitar precizat,
~ [
,
- datei cind expira valabilitatea,
-ultimei date de prezentare a documentelor in conformitate cu articolul 43, ' : ''
- perioadei de livrare,
oricare sau toate acestea fiind posibil de a fi micsorate sau scurtate.
Procentul pentru care asigurarea trebuie sa fie efectuata, poate sa fie marit intr-un
asemenea mod, ca sa asigure suma de acoperit precizata in acreditivul original sau in
aceste articole.
in plus, numele primului beneficiar poate fi inlocuit cu cel al ordonatorului; dar daca
numele ordonatorului este cerut in mod expres prin acreditivul original, acesta trebuie
sa apara in orice document(e) altul decit factura; o asemenea cerere trebuie sa fie
indeplinita.
i. Primul beneficiar are dreptul de a inlocui propria sa factura(i) si cambii cu aceea a
beneficiarului(lor) secundar(i), pentru sume nu mai mari decit suma originala precizata
in acreditiv, si pentru preturile unitare originale daca sint precizate in acreditiv, si in
baza acestei inlocuiri a facturii(lor) si cambiei(lor) primul beneficiar poate face trageri
asupra acreditivului pentru diferenta, daca exista, intre factura(ile) lui si factura(ile)
beneficiarului(Ior) secundar(i).
Cind acreditivul a fost transferat, si primul beneficiar urmeaza sa furnizeze propria sa
factura(i) si cambie(i) in schimbul factorii(lor) si cambiei(lor) beneficiarului(lor)

299
secundar(i), dar nu o face la prima cerere, banca transferatoare are dreptul sa elibereze
catre banca emitenta documentele primite in cadrul acreditivului transferat, inclusiv
factura(ile) si cambia(ele) beneficiarului(lor) secundar(i), fara nici o responsabilitate
fata de primul beneficiar.
j. Primul beneficiar poate cere ca plata sau negocierea sa fie efectuata catre beneficiarul(ii)
secundar(i) la locul in care acreditivul a fost transferat pina la si incluzind datele de valabilitate
ale acredivitului, daca in acreditivul original nu specifica in mod expres ca nu poate fi utilizabil
pentru plata sau negocierea in alt loc decit cel precizat in acreditiv. Aceasta se face fara nici un
prejudiciu adus dreptului primului beneficiar de a inlocui in continuare propria sa factura(i) si
cambie(i) prin cele ale beneficiarului(lor) secundar(i) si de a cere orice diferenta datorata lui.
G. CESIONAREA SUMELOR
Articolul 49. Cesionarea sumelor
Faptul ca in acreditiv nu se precizeaza ca este transferabil nu afecteaza dreptul beneficiarului de
a cesiona orice suma la care este sau ar fi indreptatit in baza acreditivului, in conformitate cu
prevederile legii aplicabile. Acest articol se refera doar la cesionarea sumelor si nu la cesionarea
dreptului de a utiliza acreditivul insusi.
Anexa V.6. Regulile DOCDEX, Paris, 1997
REGULILE DOCDEX ALE CCI, PARIS, 01.10.1997512 ,!&.!. Solutionarea litigiilor
provenite din acreditivele documentare
Articolul 1. Serviciul de solutionare a litigiilor
1.1. Prezentele Reguli se refera la serviciul numit „Expertiza litigiilor provenite din acreditivele
documentare" (DOCDEX513) care este pus la dispozitie in legatura cu oricare litigiu legat de
a. un acreditiv documentar facind referinta la Regulile si Uzantele Uniforme privind acreditivele
documentare (UCP514);
b. aplicarea UCP si a Regulilor Uniforme pentru Rambursarile Interbancare in cadrul
Acreditivelor Documentare (URR515).
Obiectivul lor este de a asigura o decizie de expert independenta, impartiala si prompta (Decizie
DOCDEX) referitor la modul cind litigiul trebuie solutionat in baza termenilor si conditiilor
acreditivului documentar si a UCP si/sau URR in exclusivitate.
1.2. DOCDEX este pus la dispozitie de Camera de Comert International (CCI) prin intermediul
Centrului International de Expertiza (Centrul) sub auspiciile Comisiei CCI pentru Tehnica si
Uzante Bancare (Comisia Bancara).
1.3. in cazul in care un litigiu este prezentat Centrului in conformitate cu prezentele Reguli,
Centrul va numi trei experti din lista expertilor mentinuta de Comisia Bancara.
Acesti trei experti (Experti Desemnati) vor lua o decizie care, dupa consultatia cu Expertul
Tehnic al Comisiei Bancare, va fi calificata de catre Centru drept Decizie DOCDEX in
conformitate cu prezentele Reguli. Decizia DOCDEX nu isi propune sa fie conforma cu oricare
cerinte legale stabilite pentru decizia arbitrala.
1.4. Daca nu s-a prevazut altfel, Decizia DOCDEX nu va fi obligatorie pentru parti.
1.5. in procedura DOCDEX comunicarea cu Centrul va fi efectuata in exclusivitate in scris, adica
prin comunicare primita in forma care asigura inregistrarea completa a informatiei, via
teletransmisie sau alte mijloace cuvenite.
Articolul2. Cererea '!''/f.y-.'.-n ' U-' !'-'t'\u..;- /.-r. .',.
c
2.1 Initiatorul va solicita o Decizie DOCDEX prin prezentarea unei cereri (Cererea). Initiatorul
poate fi una din partile implicate in litigiu, ce solicita in mod individual, sau mai multe sau toate
partile la litigiu, care prezinta in comun o Cerere unica. Cererea, inclusiv toate documentele
anexate la ea, va fi prezentata Centrului in Paris, Franta, in patru exemplare.
2.2. Cererea va fi concisa si va contine toata informatia necesara, prezentata intr-o maniera
clara, si in particular:
2.2.1. numele deplin si adresa Initiatorului, cu indicatia clara a functiilor Initiatorului in cadrul
acreditivului documentar;

300
2.2.2. numele deplin si adresa oricarei alte parti la litigiu (Reclamat), cu indicatia clara a
functiilor Initiatorului in cadrul acreditivului documentar, in cazul in care Cererea nu este
prezentata in comun de toate partile la litigiu;
2.2.3. declaratia Initiatorului privind solicitarea formala a Deciziei DOCDEX in conformitate cu
Regulile CCI privind expertiza in litigiile provenite din acreditivele documentare;
.
2.2 A. descrierea sumara a litigiului si a pretentiilor Initiatorului, cu identificarea clara a tuturor
chestiunilor referitoare la acreditivul documentar si a UCP si/sau URR, care urmeaza a fi
determinate;
;
2.2.5. copiile acreditivului documentar disputat, a tuturor amendamentelor la el, si a tuturor
documentelor considerate necesare pentru stabilirea circumstantelor relevante;
2.2.6. declaratia Initiatorului precum ca copia Cererii, inclusiv a tuturor documentelor anexate la
ea, a fost trimisa fiecarui Reclamat indicat in Cerere.
2.3. Cererea trebuie sa fie insotita de plata Onorariului standard in conformitate cu Anexa de
mai jos.
i
Articolul 3. Replica
'
3.1. Reclamatul poate prezenta o Replica la Cererea Initiatorului. Reclamatul poate fi una din
partile implicate in litigiu indicate in Cerere ca Reclamat, ce prezinta Replica in mod individual,
sau in comun o Replica unica. Replica trebuie sa fie primita de Centru nu mai tirziu de perioada
stipulata in Nota de receptie a Cererii (vezi Articolul 5), emisa de Centru. Replica, inclusiv toate
documentele anexate la ea, va fi prezentata Centrului in Paris, Franta, in patru exemplare.
Uta
3.2. Replica va fi concisa si va contine toata informatia necesara, prezentata intr-o maniera clara,
si in particular:
3.2.1. numele si adresa Initiatorului;
-
3.2.2. data Cererii relevante;
3.2.3. declaratia Reclamatului privind solicitarea formala a Deciziei DOCDEX in conformitate
cu Regulile CCI privind expertiza in litigiile provenite din acreditivele documentare;
3.2.4. descrierea sumara a pretentiilor Reclamatului, cu identificarea clara a tuturor chestiunilor
referitoare la acreditivul documentar si a UCP si/sau URR, care urmeaza a fi determinate;
3.2.5. copiile tuturor documentelor suplimentare considerate necesare pentru stabilirea
circumstantelor relevante;
3.2.6. declaratia Reclamatului precum ca copia Replicii, inclusiv a tuturor documentelor anexate
la ea, a fost trimisa in scris Initiatorului si altor Reclamati indicat in Cerere.
3.3. Daca Reclamatul nu prezinta declaratia in conformitate cu Articolul 3.2.3., Decizia finala
DOCDEX nu va fi pusa la dispozitia lui.
...
Articolul4. Suplementele
,:
.. , ;;- ; ,,mu:
4.1 Cererea, Replicile si Suplementele vor fi definitive dupa receptionarea lor.
4.2. Centrul poate cere Initiatorului si Reclamatului prin Citatie sa prezinte anumite informatii
suplimentare, inclusiv copii ale documentelor, relevante pentru Decizia DOCDEX (Suplemente).
4.3. Suplementele trebuie sa fie primite de Centru in patru exemplare in termenul stipulat in
Citatie. Suplementul va fi concis si va contine toata informatia necesara, prezentata intr-o
maniera clara, si va include copiile documentelor relevante. El de asemenea va contine:
4.3.1. datasi numarul de referinta precum indicat in Citatie;
4.3.2. numele si adresa emitentului Citatiei;

301
4.3.3. declaratia emitentului Citatiei precum ca o copie a Suplementului, inclusiv a tuturor
documentelor anexate la el, a fost trimisa Initiatorului si Reclamatului.
4.4. Suplementele vor fi prezentate Centrului numai la si in conformitate cu Citatia emisa de
Centru.
Articolul 5. Receptia si refuzul
5.1. Centrul va confirma receptia Cererilor, Replicilor si Suplementelor Initiatorului si
Reclamatului (Nota de receptie).
5.2. Centrul va prevede un termen rezonabil in cadrul caruia fiecare Replica sau Suplement
trebuie sa fie receptionat de Centru. Termenul respectiv nu trebuie sa depaseasca 30 de zile de la
data Notei de receptie a Cererii, sau 14 zile de la data Citatiei de a prezenta un Suplement.
5.3. Orice Replica sau Suplement primit de Centru dupa expirarea termenului indicat in Nota de
receptie sau Citatia relevanta, sau orice comunicare nesolicitata de Centru, nu va fi luata in
consideratie.
;: ..::;.::;;' ,,-,. ....-.
5.4. La cererea Initiatorului sau Reclamatului, Centrul poate refuza in orice timp, pina sau dupa
Nota sa de receptie, orice Cerere, Replica sau Suplement, in intregime sau in parte
5.4.1. cind Centrul sau Expertii Desemnati considera orice chestie care urmeaza a fi determinata,
ca tara relevanta fata de acreditivul documentar sau UCP si/sau URR;
5.4.2. care in alte privinte, in particular forma si/sau continutul, nu corespunde cerintelor
prezentelor Reguli;
5.4.3. in privinta carora Onorariul standard nu a fost primit de Centru in termen de 14 zile de la
data Cererii.
5.5. Termenii indicati in prezentele Reguli ori in orice Nota de receptie sau Citatie ce indica zile,
vor fi considerate ca facind care referinta la zile calendaristice si incepind sa curga din ziua
urmatoare zilei de emitere indicate in Nota de receptie sau Citatia relevanta. Daca ultima din
termenul relevanta este, sau orice data fixa cade pe, o zi nelucratoare in Paris, Franta, atunci
termenul va expira la sfirsitul urmatoarei zile lucratoare in Paris.
Articolul 6. Desemnarea expertilor
:

6.1. Comisia bancara va mentine o lista interna a expertilor cu experienta vasta si cunostinte in
materia acreditivelor documentare si a UCP si/sau URR.
6.2. La receptionarea Cererii, Centrul va numi trei experti independenti din lista. Fiecare Expert
Desemnat va declara independenta sa partilor mentionate in Cerere. Centrul va numi unul din cei
trei Experti Desemnati sa actioneze ca conducator.
6.3. Un Expert Desemnat va pastra in orice timp confidentialitatea stricta a tuturor informatiilor
si documentelor referitoare la cazul DOCDEX.
6.4. in cazul in care un Expert Desemnat considera ca se afla in imposibilitatea exercitarii
functiilor sale, el va trimite imediat o notificare de retragere Centrului. in cazul in care Centrul
considera ca Expertul Desemnat se afla in imposibilitatea exercitarii functiilor lui, el va trimite o
notificare de retragere acestui Expert Desemnat. in ambele cazuri, acest Expert Desemnat va
intoarce imediat Centrului Cererea, Replica(Replicile) si Suplementul (Suplementele) primite,
inclusiv toate documentele anexate la ele, iar Centrul va informa alti Experti Desemnati privitor
la retragerea in cauza.
6.5. Centrul va substitui, fara intirziere, Expertul Desemnat a carui numire este retrasa inainte de
termen conform Articolului 6.4. a prezentelor Reguli, si va informa in acest sens alti Experti
Desemnati.
./ Articolul 7. Procedura expertilor desemnati
7.1. La primirea Onorariului standard, Centrul va prezenta Expertilor Desemnati Cererea,
Replica (Replicile) si Suplementul (Suplementele) primite in legatura cu ea.
7.2. Expertii Desemnati vor exercita functiile sale in mod impartial si in exclusivitate in baza
Cererii, Replicii (Replicilor) si Suplementului (Suplementelor) primite in legatura cu ea,
acreditivului documentar, a UCP si/sau URR.

302
7.3. Cind un Expert Desemnat considera de cuviinta, conducatorul lor poate cere
Centrului citarea Initiatorului si Reclamatului, conform Articolului 4 a prezentelor Reguli, pentru
a asigura informatie aditionala si/sau copii ale documentelor.
7.4. in timp de 30 de zile dupa primirea tuturor informatiilor si documentelor considerate
necesare si suficiente pentru stabilirea circumstantelor, Expertii Desemnati vor elabora un
proiect de decizie pe care conducatorul il va prezenta Centrului pentru a decide asupra ei.
7.5. Nici Initiatorul nici Reclamatul nu vor
o
s i.itsWx
— solicita o audienta in fata Expertilor Desemnati;
— cere de la CCI sa anunte numele Expertului Desemnat;
— intreprinde masuri pentru a cita un Expert Desemant sau un angajat al Comisiei bancare, in
calitate de martor, expert sau in orice alta functie similara, in fata unui tribunal sau instanta de
drept ce examineaza un litigiu in legatura cu acest Expert Desemnat sau, respectiv, angajat al
Comisiei Bancare, care a participat la luarea Deciziei DOCDEX.
Articolul 8. Decizia DOCDEX
8.1. La receptionarea deciziei Expertilor Desemnati, Centrul va consulta Expertul Tehnic al
Comisiei Bancare, sau reprezentantul nomitat al acestuia, pentru a determina daca Decizia
DOCDEX este conforma cu UCP si/sau URR si implementarea acestora de Comisia Bancara.
Amendamentele propuse de Expertul Tehnic (sau reprezentantul acestuia) vor trebui sa fie
aprobate de majoritatea Expertilor Desemnati.
8.2. Cu conditia respectarii prevederilor Articolului 10.2. a prezentelor Reguli, Centrul va emite
si pune la dispozitie Decizia DOCDEX fara intirziere:
8.2.1. Initiatorului;
8.2.2. Reclamatului care a solicitat, in conformitate cu Articolul 3.2.3., Decizia DOCDEX emisa
conform Regulilor CCI de Expertiza in Litigiile referitoare la Acreditivele Documentare;
8.3. Decizia DOCDEX va fi emisa de Centru in limba engleza, numai daca Expertii Desemnati
nu decid altfel, si va contine printre altele urmatoarele:
8.3.1. numele Initiatorului si Reclamatului;
8.3.2. sumarele prezentarilor relevante chestiunilor ce sint determinate;
8.3.3. determinarea chestiunilor si deciziilor luate, cu argumentarea succinta a lor;
8.3.4. data emiterii si semnatura pentru si in numele Centrului.
8.4. Decizia DOCDEX se va considera emisa in Paris, Franta, la data emiterii ei de catre Centru.
Articolul 9. Depozitarea si publicarea deciziei DOCDEX
9.1. Originaul fiecarei Decizii DOCDEX va fi depozitat la Centru si va fi pastrat la el timp de 10
ani.
9.2. CCI poate publica orice Decizie DOCDEX, cu conditia ca in toate cazurile identitatea
partilor sa nu fie data publicitatii.
Articolul 10. Costurile DOCDEX
10.1. Costurile serviciului DOCDEX va fi Onorariul standard precum indicat in Anexa.
Onorariul standard nu este recuperabil. in circumstante exceptionale, un Comision Suplimentar
poate fi platibil in marimea stabilita de Centru la discretia sa, tinind cont de complexitatea spetei,
si cu conditia nedepasirii plafonului stabilit in Anexa la compartimentul „Comisionul
Suplimentar". Acest Comision Suplimentar va fi facturat catre Initiator intr-un termen rezonabil,
dar nu mai tirziu de 45 de zile de la data Notificarii de receptionare a Cererii. Nici un Comision
Suplimentar nu va fi solicitat atunci cind valoarea acreditivului documentar disputat nu depaseste
minimumul stabilit in Anexa.
10.2. Decizia DOCDEX nu va fi pusa la dispozitie pina cind Centrul nu primeste Onorariul
standard si, in cazul in care este facturat, orice Comision Suplimentar.
% ;,;
Articolul 11. Generalitati
, ,.

303
11.1. in toate privintele neprevazute in prezentele Reguli, Centrul, expertii, Expertii Desemnati,
angajatii, oficialii si lucratorii CCI vor mentine stricta confidentialitaeta si vor actiona in spiritul
prezentelor Reguli.
11.2. Expertii Desemnati, angajatii, oficialii si lucratorii CCI nu isi asuma nici o raspundere sau
responsabilitatea pentru consecintele intirzierii si/sau pierderii in tranzit a oricarui(ror) mesaj(e),
mesaj(e), scrisoare(ori) sau document(e), sau pentru intirzierea, deteriorarea sau alta(e)
eroare(ori) intervenite la transmiterea oricarei telecomunicatii, sau pentru erorile in traducerea
si/sau interpretarea termenilor tehnici.
11.3. Expertii Desemnati, angajatii, oficialii si lucratorii CCI, nu isi asuma nici o raspundere sau
responsabilitate pentru descarcarea sau prezumabila descarcare de functiile lor in legatura cu
orice Decizie DOCDEX, numai daca actiunea sau omisiunea se dovedeste a fi nu cu buna
credinta.
ANEXA LA REGULILE CCI DE EXPERTIZA IN LITIGIILE REFERITOARE LA
ACREDITIVELEDOCUMENTARE
1. Onorariul standard: .-'
Onorariul standard, care include cheltuielile administrative si onorariul expertilor, este de 5000
dolari SUA.
_, , .
2. Comision Suplimentar: . i..,-:
In conformitate cu articolul 10.1 a prezentelor Reguli, Centru poate, daca valoarea acreditivului
depaseste 100.000 dolari SUA, sa solicite plata unui Comision suplimentar in valoare de pina la
100% din Onorariul standard.
3. Plata
Orice plata facuta in vederea achitarii sumelor sus-mentionate, va fi ficuta in dolari SUA catre
Camera de Comert International de la Paris, prin transfer de credit pe contul nr. ... deschis la ...,
sau prin cec platibil Camerei de Comert International, sau prin cartela VISA cu indicatia
valabilitatii cartelei, numarului ei, numelui detinatorului, si zilei semnarii.
.'-"''
'.
4.Transmiterea:
'
'
.. ,/i ' o i,urt
Orice astfel de plata trebuie insotita de un ordin scris adresat catre
International Chamber of Commerce
International Centre for Expertise
-Jf -" ?' f
38,CoursAlbertler
F-75008 Paris
France ;
;: .- ' M.-
. ,'. , ,, ' A.
)')IH%VJ
Telefax:+33 1495328 59
cu indicarea urmatoarelor date:
'
.s t - svj
Numele:
Denumirea de firma:
Compania:
; ;,a?
,- ,,„«

304
Adresa:
Codul/Codul postal:
Data Cererii:
'
5. Generalitati
Aceasta Anexa poate fi modificata fara notificare. Ultima versiune a prezentei Anexe
poate fi obtinuta la cerere de la Camera de Comert International.
Pentru informatii suplimentare referitoare la sistemul DOCDEX, contactati Centrul
International de Expertiza a CCI:
tel.:(33 1)49 53 28 38
fax:(33 1)4953 2933
. ,
E-mail: Docdex@iccwbo.org
..';'! ,,.
Anexa V.7. Reguli Uniforme pentru Incaso (URC522), 1995
REGULI UNIFORME PENTRU INCASO
Publicatia CCI Nn 522 ''' '"- ;.
'-''"
U
A. DISPOZITII GENERALE SI DEFINITII
Articolul 1. Aplicarea RUI522
a. Regulile uniforme pentru incaso se aplica tuturor incasourilor asa cum sint definite in Articolul
2, unde prezentele Reguli sint incorporate in textul „instructiunii de incaso" mentionate in
Articolul 4, si sint obligatorii pentru toate partile implicate, cu exceptia cazului in care s-a
convenit altfel in mod expres, sau in cazul in care acestea contravin prevederilor legislatiei si/sau
reglementarilor nationale, ale unui stat sau locale, de la care nu se poate deroga.
b. Bancile nu au nici o obligatie sa dea curs unui incaso sau oricaror instructiuni pentru incaso
sau instructiuni subsecvente unui incaso.
uyr
c. Daca o banca a hotarit, pentru orice motiv, sa nu dea curs unui incaso sau instructiunilor
aferente primite, trebuie sa avizeze partea de la care a primit incasoul sau instructiunile
respective, prin una din caile de telecomunicare sau, daca nu este posibil, prin alt mijloc de
comunicare, fara intirziere.
Articolul 2. Definitia incaso-ului Pentru scopul acestor articole:
a. „Incaso" - inseamna manipulare de documente de catre banci, dupa cum se mentioneaza in
Articolul 2(b), in conformitate cu instructiunile primite, cu scopul de a: i. obtine plata si/sau
acceptarea,
'
sau
ii. elibera documente contra platii si/sau contra acceptare,
'
sau
iii. elibera documente in alte conditii.
b. „Documente" - inseamna documente financiare si/sau documente comerciale.
i. „Documente financiare"-inseamna: cambii (bills ofexchange), bilete la ordin (prom-
issory notes), cecuri (cheques) sau alte instrumente similare utilizate pentru obtinerea
platii.
ii. „Documente comerciale" - inseamna: facturi, documente de transport, documente
de valoare sau alte documente similare, sau orice alte documente care nu sint documente
financiare.
c. „Incaso simplu (clean collection)" - inseamna incasoul in cadrul caruia documentele financiare
nu sint insotite de documente comerciale.

305
d. „Incaso documentar" - inseamna incasoul in cadrul caruia: i. documente financiare sint insotite
de documente comerciale;
ii. documente comerciale nu sint insotite de documente financiare.
\
Articolul 3. Partile implicate intr-un incaso
a. Pentru scopul acestor articole parti implicate sint:
i. Emitentul/ordonatorul/tragatorul („principal") este partea care incredinteaza
operatiunea de incaso unei banci.
ii. Banca remitenta (remitting bank) este banca careia emitentul/ordonatorul/tragatorul
i-a incredintat operatiunea de incaso.
iii. Banca insarcinata cu incasarea („collecting bank") este orice banca, alta decit
banca remitenta, implicata in operatiunile asociate incasoului.
iv. Banca prezentatoare (presenting bank) este banca insarcinata cu incasarea, care
efectueaza prezentarea documentelor trasului.
b. Trasul (drawee) este partea careia trebuie sa i se faca prezentarea documentelor conform
instructiunilor de incaso.
Articolul 4. Instructiunea de incaso
,
a. i. Toate documentele trimise la incaso trebuie sa fie insotite de instructiunea de incasare, cu
mentiunea ca incaso-ul este supus Regulilor Uniforme pentru Incaso (RUI 522) („Uniform Rules
for Collections — URC 522), cu instructiuni complete si precise. Bancile nu sint autorizate sa
actioneze decit in conformitate cu aceste instructiuni si cu prezentele reguli.
ii. Bancile nu vor examina documentele pentru a obtine instructiuni, iii. Bancile nu vor lua in
considerare nici o instructiune primita de la orice alta parte/ banca, alta decit cea de la care a
primit incasoul, cu exceptia cazurilor autorizate prin instructiunile de incaso.
b. Instructiunile de incaso trebuie sa contina urmatoarele informatii:
i. Detalii despre banca de la care s-a primit incasoul: numele intreg, cod SWIFT, adresa, telex,
telefon, fax si informatia de referinta.
ii. Detalii despre emitent/ordonator/tragator incluzind: numele intreg, adresa, telex, telefon, fax.
3. Detalii despre tras incluzind: numele intreg, adresa sau domiciliul la care trebuie sa fie facuta
prezentarea, telex, telefon, fax.
4. Detalii despre banca prezentatoare, daca exista, incluzind: numele intreg, adresa, cod SWIFT,
telex, telefon, fax.
5. Suma si valuta incasoului.
6. Lista documentelor anexate si numarul de ordine al fiecarui document.
7. a. Termenele si conditiile referitoare la modalitatea de obtinere a platii si/sau acceptarii, b.
Conditii de eliberare a documentelor contra:
1) plata si/sau acceptare
2) alte termene si/sau conditii.
Este responsabilitatea partii care emite instructiunile de incaso sa se asigure ca termenele
de eliberare a documentelor sint clare si lipsite de ambiguitati; in caz contrar bancile nu
vor fi raspunzatoare pentru orice consecinte ce decurg din aceasta.
viii. Spezele care trebuie suportate indicind careu-se daca se renunta sau nu la ele.
ix. Dobinda, daca este cazul, indicind careu-se daca se poate renunta la ea sau nu,
incluzind:
a. rata dobmzii;
b. perioada;
c. baza de calcul (ex. 360 ori 365 zile intr-un an) aplicabila, x. Metoda de plata si forma avizului
de plata.
xi. Instructiuni in caz de neplata, neacceptare si/sau neconformitate cu alte instructiuni, c. i.
Instructiunile de incaso trebuie sa contina adresa completa a trasului ori a domiciliului la care
trebuie sa se faca prezentarea. Daca adresa este incompleta sau incorecta, banca insarcinata cu

306
incasarea, fara nici o responsabilii ate din partea sa, poate incerca sa afle adresa corecta. ,
.,
ii. Banca insarcinata cu incasarea nu este obligata sau nu este tinuta raspunzatoare pentru nici o
intirziere ce decurge din furnizarea unei adrese incomplete sau incorecte.
C. FORMA PREZENTARII
' ,.. . - ,.i
t
Articolul 5. Prezentarea
a. Pentru scopul acestui articol „prezentarea" este procedura prin care banca prezentatoare pune
documentele la dispozitia trasului conform instructiunilor.
b. Instructiunile de incaso trebuie sa precizeze perioada de timp exacta, in care trasul trebuie sa ia
o decizie.
Expresii precum „prima" (first), „prompta" (prompt), „imediata" (immediate) sa altele similare,
nu trebuie folosite in legatura cu prezentarea, sau cu referire la o perioada de timp in care
documentele trebuie preluate de tras, sau pentru oricare alta decizie ce trebuie luata de tras. Daca
asemenea termene sint folosite, bancile nu le vor lua in considerare.
c. Documentele trebuie prezentate trasului in forma in care au fost primite, exceptind cazul in
care bancile sint autorizate sa aplice timbrele/stampilele necesare, pe cheltuiala partii de la care
s-a primit incasoul, numai daca nu se prevede astfel, si sa faca orice andosari necesare, sau sa
aplice orice stampile sau elementele de identificare ori simboluri obisnuite pentru, sau cerute de,
operatiunile de incaso.
d. Cu scopul de a da curs instructiunilor emitentului/ordonatorului/tragatorului, banca remitenti
va utiliza banca nominalizata de acesta in calitate de banca insarcinata cu incasarea. in absenta
unei astfel de nominalizari, banca remitenta va utiliza orice banca aleasa din proprie initiativa,
sau aleasa de alta banca din tara unde are loc plata sau acceptarea, sau din tara in care trebuie
indeplinite alte termene si conditii.
e. Documentele si instructiunile de incaso pot fi trimise direct de banca remitenta catre banca
insarcinata cu incasarea sau prin intermediul altei banci intermediare.
f. Daca banca remitenta nu mentioneaza o anumita banca prezentatoare, banca insarcinata cu
incasarea poate utiliza o banca prezentatoare la alegerea sa.
Articolul 6. Documente la vedere/pentru acceptare
in cazul documentelor platibile la vedere, banca prezentatoare trebuie sa efectueze prezentarea la
plata fara intirziere. in cazul documentelor platibile la termen, banca prezentatoare trebuie, daca
este ceruta acceptarea, sa efectueze neintirziat prezentarea pentru acceptare, si, daca este ceruta
plata, sa prezinte documentele pentru plata nu mai tirziu decit data scadentei respective.
A rticolul 7. Eliberarea documentelor comerciale
'
Documente contra acceptare (D/A) versus Documente contra plata (D/P)
a. Incasourile nu trebuie sa contina cambii platibile la o data ulterioara cu instructiuni ca
documentele comerciale sa fie eliberate contra plata.
b. Daca incasoul contine o cambie platibila la o data ulterioara, instructiunile de incaso
trebuie sa precizeze daca documentele comerciale vor fi eliberate trasului contra
acceptare (D/A) sau contra plata (D/P).
in lipsa unei asemenea precizari, documentele comerciale vor fi eliberate numai contra
plata, si banca insarcinata cu incasarea nu va fi raspunzatoare de nici o consecinta ce
decurge din intirzierea in eliberarea documentelor.
c. Daca incasoul contine o cambie platibila la o data ulterioara si instructiunea de
incaso indica ca documentele comerciale vor fi eliberate contra plata, documentele vor
fi eliberate numai contra acestei plati si banca insarcinata cu incasarea nu va fi
raspunzatoare de nici o consecinta ce decurge din intirzierea in eliberarea documentelor.
Articolul 8. Emiterea de documente
Daca instructiunile bancii remitente prevad ca, fie banca insarcinata cu incasarea, fie trasul sa

307
intocmeasca/emita documente (cambie, bilet la ordin, certificat de depozit, scrisori de
angajament sau alte documente) care nu au fost incluse in incaso, forma si exprimarea unor
asemenea documente trebuie sa fie furnizate de banca remitenta; in caz contrar banca insarcinata
cu incasarea nu va fi raspunzatoare de forma si exprimarea unor asemenea documente.
D. OBLIGATII SI RESPONSABILITATI
Articolul 9. Buna credinta si grija rezonabila
Bancile trebuie sa actioneze de buna credinta si sa exercite o grija rezonabila.
Articolul 10. Documente versus marfuri / servici / executare de lucrari
a. Marfurile nu trebuie sa fie livrate direct pe adresa unei banci sau la ordinul acesteia fara
acordul prealabil din partea acestei banci.
Totusi, in eventualitatea ca marfurile sint livrate sau expediate pe adresa bancii sau la ordinul
acesteia pentru a fi eliberate trasului contra plata sau acceptare sau conform altor termene si
conditii, fara acordul prealabil al acesteia, aceasta banca nu va avea nici o obligatie sa preia
marfa, care ramine pe riscul si responsabilitatea partii expeditoare a marfii.
b. Bancile nu au nici o obligatie sa ia masuri in legatura cu marfurile la care se refera incasoul,
incluzind depozitarea si asigurarea marfurilor chiar daca sint date instructiuni speciale in acest
sens. Bancile vor actiona astfel numai daca si in masura in care sint de acord sa actioneze astfel,
in fiecare caz in parte. Cu toate acestea, prevederile 1 (c) ale acestor Reguli se aplica bancii
insarcinate cu incasarea chiar in lipsa unei instructiuni specifice in acest sens.
c. Totusi, daca bancile iau masuri pentru protectia marfurilor, indiferent daca au primit
instructiuni sau nu, ele nu-si asuma responsabilitatea in ceea ce priveste soarta si/sau starea
marfurilor si/sau masurile, si/sau omisiunile tertilor insarcinati cu pastrarea si/ sau protectia
marfurilor. Totusi, banca insarcinata cu incasarea trebuie sa avizeze fara intirziere banca de la
care a primit instructiunile de incaso asupra oricaror masuri luate.
d. Orice comisioane si/sau speze ocazionate la banci in legatura cu actiunile destinate protectiei
mariurilor, sint in sarcina partii de la care s-a primit incasoul.
e. i. Totusi, conform prevederilor Articolului 10 (a), daca marfurile sint expediate la ordinul
bancii insarcinate cu incasarea, si trasul a onorat incasoul prin plata/acceptare sau conform altor
termene si conditii, iar banca insarcinata cu incasarea a aranjat eliberarea marfurilor, trebuie
considerat ca banca remitenta a autorizat banca insarcinata cu incasarea sa actioneze astfel.
ii. in cazul in care banca insarcinata cu incasarea, pe baza instructiunilor bancii remitente sau in
baza termenilor Articolului 10 (e) (i) de mai sus, aranjeaza eliberarea marfurilor, banca remitenta
va trebui sa ramburseze banca insarcinata cu incasarea pentru toate daunele si cheltuielile
ocazionate cu acest prilej.
Articolul 11. Neasumarea raspunderii pentru actiuni ale partilor instructate
a. Bancile care apeleaza la serviciile unei alte banci sau altor banci, in scopul de a da curs
instructiunilor emitentului/ordonatorului/tragatorului, o fac in contul si pe riscul acestuia.
b. Bancile nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate daca instructiunile pe care le-au
transmis nu au fost indeplinite, chiar daca ele au avut initiativa alegerii bancii insarcinate cu
incasarea.
c. O parte ce instructeaza o alta parte sa presteze servicii, va fi obligata si va raspunde pentru
despagubirea partii instruite pentru toate obligatiile si responsabilitatile impuse de legile si
uzantele straine.
Articolul 12. Neasumarea raspunderii pentru documentele primite
a. Bancile trebuie sa determine daca documentele primite apar a fi conform celor enumerate in
instructiunea de incaso, si trebuie sa avizeze prin mijloacele de telecomunicare, sau daca nu este
posibil, prin alte mijloace de expediere, fara intirziere, partea de la care au primit instructiunea
de incaso, daca lipsesc documente sau sint prezentate altele decit cele enumerate.
Bancile nu au nici o obligatie ulterioara in aceasta privinta.
b. Daca documentele nu apar sa fie enumerate, bancii remitente nu i se va permite sa discute
tipul si numarul de documente primite de catre banca insarcinata cu incasarea.
c. in baza Articolului 5 (c) si Articolului 12 (a) si 12 (b) supra, bancile vor prezenta documentele

308
asa cum au fost primite, fara o examinare ulterioara.
,. . ; ;i
Articolul 13. Neasumarea raspunderii pentru autenticitatea documentelor Bancile nu isi asuma
nici o obligatie ori responsabilitate pentru forma, suficienta, acuratetea, veridicitatea, falsificarea
sau efectele legale ale oricarui document, sau pentru conditiile generale si/sau particulare
stipulate in documente sau impuse acestora; de asemenea, nu isi asuma obligatia sau
responsabilitatea pentru descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea, starea, ambalarea, livrarea,
valoarea sau existenta marfurilor reprezentate prin documente, sau pentru buna credinta sau
actele si/sau omisiunile, solvabilitatea, executarea sau reputatia expeditorilor, carausilor,
transportatorilor, destinatarilor sau asiguratorilor marfurilor sau a oricarei persoane, oricare ar fi
ea.
Articolul 14. Neasumarea raspunderii pentru intirzieri, pierderi pe timpul transportului sau
traducerii
:;.
a. Bancile nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele, care decurg din
intirzieri si/sau pierderi in transmiterea oricarui(ror) mesaj(e), scrisoare(ri) sau document(e), sau
pentru intirzieri, mutilari sau alte erori intervenite in transmiterea prin telecomunicatie, sau
pentru eroare(ori) de traducere si/sau interpretare a termenilor tehnici.
b. Bancile nu vor fi obligate sau tinute raspunzatoare pentru nici o intirziere rezultata din
necesitatea de a obtine clarificari cu privire la instructiunile primite.
Articolul 15. Forta majora ;-..... ' ' . '-, .. Bancile nu isi asuma nici o obligatie
sau responsabilitate pentru consecintele care decurg din intreruperea activitatii lor, provocata de
miina lui Dumnezeu, revolutii, tulburari civile, insurectii, razboaie sau orice alte cauze ce se
situeaza in afara controlului lor, sau datorita grevelor sau blocajelor (lockouts).
E. PLATA
.
Articolul 16. Plata fara intirziere
a. Sumele incasate (mai putin comisioane si/sau reduceri si/sau cheltuieli, acolo unde este cazul)
trebuie sa fie puse fara intirziere la dispozitia partii de la care s-a primit instructiunea de incasare,
in conformitate cu termenii si conditiile acestei instructiuni.
b. in pofida Articolului 1 (c), si daca nu s-a stabilit altfel, banca insarcinata cu incasarea va
efectua plata sumelor datorate numai in favoarea bancii remitente.
Articolul 17. Plata in moneda locala
in cazul documentelor platibile in moneda tarii de plata (moneda locala), banca prezentatoare
trebuie, daca nu a fost altfel instructata prin instructiunea de incaso, sa elibereze documentele
catre tras contra platii in moneda locala, numai daca aceasta moneda este imediat disponibila
pentru utilizare in maniera specificata in instructiunile de incaso.
Articolul 18. Plata in valuta
in cazul in care documentele sint platibile in alta moneda decit a tarii de plata, banca
prezentatoare trebuie, daca nu a fost altfel instructata prin instructiunea de incaso, sa elibereze
documentele catre tras contra plata in valuta desemnata, numai daca asemenea valuta poate fi
remisa imediat in concordanta cu instructiunile de incaso.
Articolul 19. Plati partiale
a. in cazul unui incaso simplu (clean collection), platile partiale pot fi acceptate, daca si in
masura si in conditiile in care asemenea plati partiale sint autorizate de legislatia in vigoare in
locul de plata. Documentul(ele) fmanciar(e) nu va(or) fi remise trasului decit dupa efectuarea
integrala a platii.
; !
b. in cazul unui incaso documentar platile partiale vor fi acceptate numai daca se specifica astfel
in instructiunea de incaso. Totusi, daca nu s-a stabilit altfel, banca prezentatoare va elibera
documentele trasului numai dupa plata integrala, si nu va fi responsabila pentru consecintele
aparute datorita intirzierii in eliberarea documentelor.

309
c. in toate cazurile, platile partiale vor fi acceptate numai daca sint respectate dispozitiile
Articolului 17, sau, respectiv, Articolului 18.
Plata partiala, daca este acceptata, va fi efectuata conform dispozitiilor Articolului 16.
F. DOBINZI, COMISIOANE Sl CHELTUEILI
Articolul 20. Dobinda
a. Daca instructiunile de incaso prevad incasarea dobinzii, si trasul refuza sa plateasca aceasta
dobinda, banca prezentatoare poate sa elibereze documentele contra plata sau acceptare sau in
alte termene sau conditii, dupa caz, fara a percepe aceasta dobinda, in afara de cazul in care se
aplica Articolul 20 (c).
:
b. in cazul in care asemenea dobinda trebuie incasata, instructiunea de incaso trebuie sa specifice
rata dobinzii, perioada si baza de calcul.
c. in cazul in care instructiunea de incaso precizeaza clar ca plata dobinzii nu poate fi renuntata,
si trasul refuza sa plateasca aceasta dobinda, banca prezentatoare nu va elibera documentele si nu
va fi responsabila de nici o consecinta aparuta din cauza oricarei intirzieri in eliberarea
documentelor. in care plata uobinzii a fost refuzata, banca prezentatoare trebuie sa comunice prin
mijloace de telecomunicare, sau, daca acest lucru nu este posibil, prin alte mijloace de expediere,
fara intirziere, banca de la care a primit instructiunea de incasare.
Articolul 21. Comisioane si cheltuieli
a. Daca instructiunile de incaso specifica ca spezele si/sau comisioanele pentru incaso vor fi
suportate de catre tras, si trasul refuza sa le plateasca, banca prezentatoare poate elibera
documentele contra plata sau acceptare, sau in alte termene si conditii, dupa caz, fara a le
percepe, in afara de cazul in care se aplica prevederile Articolului 21 (b). Ori de cite ori spezele
si/sau comisioanele vor fi astfel renuntate la incasare, acestea vor fi in contul partii care a trimis
instructiunea de incaso, si pot fi retinute din sumele incasate.
b. in care instructiunea de incaso precizeaza clar ca aceste speze si/sau comisioane nu pot fi
refuzate la incasare, si trasul refuza sa le plateasca, banca prezentatoare nu va elibera
documentele si nu este responsabila de nici o consecinta ce decurge din orice intirziere in
eliberarea documentelor.
in care plata spezelor si/sau a comisioanelor de incaso a fost refuzata, banca prezentatoare
trebuie sa comunice prin mijloace de telecomunicare, iar daca acest lucru nu este posibil, prin
alte mijloace de expediere, fara intirziere, banca de la care a primit instructiunea de incasare, c in
toate cazurile unde in conformitate cu instructiunea de incaso sau cu aceste
Reguli plata comisioanelor si/sau spezelor si/sau cheltuielilor trebuie suportata de
emitent/ordonator/tragator, banca insarcinata cu incasarea are dreptul sa-si recupereze rapid
valoarea comisioanelor, spezelor si cheltuielilor de la banca de la care a primit instructiunea de
incaso, iar banca remitenta are dreptul sa recupereze de la emitent/ principal orice sume astfel
platite, impreuna cu comisioanele, spezele si cheltuielile sale indiferent de soarta incasoului.
d. Bancile isi rezerva dreptul sa solicite plata cheltuielilor si/sau spezelor in avans din partea
partii de la care au primit instructiunea de incaso, pentru acoperirea costurilor ce decurg din
incercarea de indeplinire a instructiunilor, si in functie de primirea acestei plati, isi vor rezerva
dreptul sa nu dea curs instructiunii primite.
;
G. ALTE PREVEDERI
Articolul 22. Acceptarea
Banca prezentatoare este obligata sa verifice daca forma in care a fost acceptata cambia apare a fi
completa si corecta, dar nu este responsabila pentru autenticitatea semnaturilor sau pentru dreptul
de semnatura al celor care accepta cambia.
Articolul 23. Bilete la ordin si alte instrumente
Banca prezentatoare nu este responsabila pentru autenticitatea semnaturilor sau pentru
dreptul de semnatura al celor care semneaza biletele la ordin, chitante sau alte
instrumente.
Articolul 24. Protestul

310
Instructiunea de incaso trebuie sa prevada indicatii speciale privind protestul (sau alt
proces legal), in caz de neplata sau neacceptare.
in absenta acestor indicatii speciale, bancile implicate in incaso nu au nici o obligatie
de obtinere a protestului (sau altui proces legal) in privinta documentului(elor), in
eventualitatea neplatii sau neacceptarii.
Orice comisioane si/sau cheltuieli suportate de banci in legatura cu protestul, sau alt
proces legal, vor fi pe contul partii de la care a fost primita instructiunea de incaso.
Articolul 25. Caz-de-necesitate
,
'
Daca emitentul/ordonatorul/tragatorul desemneaza un reprezentant care sa actioneze drept caz-
de-necesitate in eventualitatea neplatii si/sau neacceptarii, instructiunea de incaso trebuie sa
specifice clar si precis atributiile acestui caz-de-necesitate. in absenta unei indicatii in acest sens,
bancile nu vor accepta nici o instructiune din partea reprezentantului emitentului.
Articolul 26. Avizari
Bancile insarcinate cu incasarea trebuie sa avizeze soarta incasoului in concordanta
cu urmatoarele reguli:
' ".......7 '
' '"'"
"'
a. FORMA AVIZARII
..s.. -.
,iK Toate avizarile sau informatiile trimise de banca insarcinata cu incasarea catre banca de la
care s-a primit instructiunea de incaso, trebuie sa contina detalii corespunzatoare, incluzind in
toate cazurile informatia de referinta a bancii remitente, precizata in instructiunea de incaso.
b. METODA AVIZARII
'
Este responsabilitatea bancii remitente sa instructeze banca insarcinata cu incasarea
cu privire la metoda prin care avizarile detaliate in punctele (c)i, (c)ii si (c)iii sa fie date.
in absenta unor asemenea instructiuni, banca insarcinata cu incasarea va trimite avizarile
printr-o metoda aleasa de ea, pe cheltuiala bancii de la care a primit instructiunea de
incaso.
.
ci. AVIZUL DE PLATA
Banca insarcinata cu incasarea trebuie sa trimita fara intirziere avizul de plata bancii de
la care a primit instructiunea de incaso, ce contine detalii asupra sumei sau sumelor
incasate, comisioanelor si/sau reducerilor si/sau cheltuielilor deduse, unde este cazul,
si metodei prin care se efectueaza plata.
ii. AVIZUL DE ACCEPTARE
Banca insarcinata cu incasarea trebuie sa trimita fara intirziere avizul de acceptare
bancii de la care a primit instructiunea de incaso.
iii. AVIZUL DE NEPLATA SI/SAU NEACCEPTARE
Banca prezentatoare trebuie sa depuna eforturi pentru a afla care sint motivele de
neplata si/sau neacceptare, si sa avizeze corespunzator, fara intirziere, banca de la care
a primit instructiunea de incaso.
Banca prezentatoare trebuie sa trimita fara intirziere avizul de neplata si/sau neacceptare
bancii de la care a primit instructiunea de incaso.
La primirea unei asemenea avizari, banca remitenta trebuie sa dea instructiuni
corespunzatoare in privinta utilizarii ulterioare a documentelor. Daca banca
prezentatoare nu primeste asemenea instructiuni in termen de 60 de zile de la avizul sau
de neplata si/sau neacceptare, documentele pot fi returnate bancii de la care au fost
primita instructiunea de incaso, fara nici o alta responsabilitate din partea bancii

311
prezentatoare.
r
:,
Anexa V.8. Reguli uniforme pentru rambursarile interbancare in cadrul acreditivelor
documentare (URR525), 1995
REGULI UNIFORME PENTRU RAMBURSARILE INTERBANCARE IN CADRUL
ACREDITIVELOR DOCUMENTARE (URR 525)
Publicatia NR. 525,1995, a Camerei de Comert International de la Paris © ICC Uniform Rules
forBank-to-Bank Reimbursements under Documentary Credits (URR 525), ICC Publication .Ne
525, November 1995. In force as of July 01, 1996. © Traducere neoficiala in limba romina de
Victor Burac
CUVINT INAINTE
Camera Internationala de Comert (CIC) este de mult timp activa in facilitarea comertului, in
acest sens, regulile si definitiile prevazute de Regulile si Uzantele Uniforme pentru Acreditivele
Documentare - cunoscute celor din comertul international ca UCP - sint universal acceptate ca
modalitati de a oferi partilor comerciale siguranta platii in tranzactiile lor, sub auspiciul
sistemului bancar.
Revizuirea in 1974 a UCP, ce a modernizat versiunea din 1962, reflecta importanta crescind
carea a comertului international, si pentru prima data a facut referinta speciala la implicarea unei
„banci terte" in manipularea creantelor de Rambursare a platii facute in baza acreditivelor
documentare.
Definitia functiilor bancii Rambursatoare a fost ulterior dezvoltata in revizuirea din 1983 a UCP,
si modernizata in veriunea curenta UCP500. A devenit evident ca, desi UCP era un standard
international pentru operatiunile cu acreditivele documentare, cresterea enorma a volumului
Rambursarilor monetare interbancare raminea in mare masura guvernata de uzantele locale
acceptate in centrele financiare majore, cu unica exceptie in Statele Unite ale Americii, unde
bancile au formulat regulile lor proprii de operare.
Pentru a face fata cerintei in standarde internationale in acest domeniul, si pentru a facilita
comertul, Comisia Bancara a C.I.C. in 1993 a creat un Grup de lucru pentru elaborarea unui
cadru juridic adecvat pentru noul set de reguli. Aceasta publicatie, Reguli Uniforme pentru
Rambursarile Interbancare in cadrul Acreditivelor Documentare, este rezultatul eforturilor
grupului mentinat.
Noile Reguli reflecta aportul considerabil a tuturor membrilor C.I.C. implicati in acest proces, si
eforturile precedente ale practicienilor americani ale caror regul au servit ca un punct util de
pornire pentru acest proiect. .-
..,....,.,........
Jean-Charles Rouher
Secretar General al CIC
' . . ,.
PREFATA
''
Din 1933, C.I.C. promoveaza aderenta la uzantele si cutumele in domeniul creditelor
documentare. Aceste practici s-au schimbat si au evoluat in timp, si noi uzante si-au facut
aparitia.
Pe parcursul ultimilor 30 de ani, uzante specifice au fost elaborate in domeniull
Rambursarearilor interbancare in cadrul acreditivelor documentare. Asemenea uzante, desi
guvernate de Reguli si Uzante privind Acreditivele Documentare (UCP), au evoluat intr-o
procedura mai sofisticata, urmata de banci care nu sint parti in mecanismul de acreditiv, si care
prevede Rambursarearea platilor facute in baza acreditivelor altor banci, permitind astfel
realizarea prompta a platilor catre beneficiari. Uzantele mentionate, totusi, au „depasit" ceea ce
se contine in UCP la acest subiect, in 1993, Comisia Bancara a C.I.C. a autorizat Grupul de lucru
sa elaboreze reguli specifice procesului de Rambursareare interbancara. Prezenta publicatie este

312
rezultatul acestui proces. Sarcina crearii unor noi reguli iste deseori dificila. Spre deosebire de
revizuirea publicatiilor precedente, crearea unor noi reguli cere o analiza adincita a uzantelor si
procedurilor bancilor din toate partile lumii, care sint implicate in tranzactie. Gratie
comentariilor comprehensive ale Comitetelor nationale ale CIC, si organizatiilor bancare din
toata lumea, Grupul de lucru ce a elaborat aceste Reguli, a avut la dispozitia sa un volum enorm
de informatie pentru analiza.
Concilierea pozitiilor diferite este deseori dificila. Misiunea Grupului de lucru era de a fixa
uzantele curente, de a analiza pozitiile diferite, si, ocazional, de a alege uzantele cele mai reusite.
Din fericire, Grupul de lucru includea bancheri experimentati care si-au devotat timpul si
cunostintele sale acestui proces. Fara dedicatia acestor persoane si suportul organizatiilor lor ce
contribuiau la intelegerea si standartizarea procesului de Rambursareare, executarea sarcinii
incredintate ar fi fost imposibila. Membrii Grupului de lucru au fost:
1
LEIFANDERSON
Skandinaviska Enskilda Banken, Suedia
F.E.CHAVANNES
. MeesPierson,
Olanda
GARYCOLLYER
Midland Bank, Marea Britanie
SIACHEEHONG
Overseas Union Bank, Singapore
Prof. SALVATORE MACCARONE Maccarone & Associates, Italia
OLE MALMQ VIST
Den Danske Bank, Danemarca .....
DIETERMEURER
Westdeutsche Landesbank Girozentrale, Germania
FERDINAND MULLER
Deutsche Bank, Germania
CARLOSVELEZROGRIGUEZ International Chamber of Commerce, Franta i L.Y.
WICKREMERATNE
The Hongkong and Shangai Banking Corpora-
tion, Marea Britanie
Aceste Reguli au intrat in vigoare la 1 iulie 1996. Grupul de lucru si C.I.C. spera ca ele vor
facilita procesul Rambursarilor interbancare. in plus, speram ca prin crearea acestor reguli toate
partile la tranzactie vor avea o mai buna intelegere a procesului, si vor fi in cunostinta de cauza
asupra implicatiilor acestuia.
Fara reguli precum cele de fata, comertul bazat pe acreditivele documentare, si Rambursarile
interbancare in cadrul acestor acreditive, ar fi fost mai dificil, scump si indelungat. Daca aceste
Reguli imbunatatesc procesul curent, asigura o baza mai structurata pentru manipulare, si ajuta la
scolarizarea utilizatorilor, ele vor face un bun serviciu comunitatii.
DANTAYLOR
Presedinte
Grupul de lucru al C.I.C. asupra Rambursarearilor Interbancare in cadrul Acreditivelor
Documentare
Presedinte, Consiliul S.U.A. pentru Operatiuni Bancare Internationale, Inc.
INTRODUCERE
Grupul de lucru care a elaborat prezentele Reguli, a incercat sa reflecte fidel practica
internationala a Rambursarilor interbancare. Pe parcursul sedintelor Grupului de lucru, acesta a
revazut toate comentariile facute de comitetele nationale ale C.I.C. si alti comentatori, si a
incorporat, unde a considerat necesar, sugestiile lor in prezentele Reguli, in eventualitatea unor
doua pozitii diferite, este deseori dificil de a alege una din ele. Grupul de lucru a incercat acolo

313
unde exista conflict, sa aleaga cea mai logica si echitabila optiune, echilibrata prin uzantele
aplicate de majoritatea bancilor ce efectueaza tranzactii de Rambursare interbancara.
Regulile documenteaza practica curenta a Rambursarilor interbancare, si sint scrise astfel incit
fiecare parte la Rambursarea interbancara sa inteleaga pe deplin cum sa actioneze si ce sa astepte
de la partenerii sai.
Deoarece aceste Reguli sint noi, comentariile Grupului de lucru asupra structurii fiecarui Articol,
este disponibil separat de textul prezent a Regulilor, ca Publicatie a C.I.C. JVs 551. Grupul de
lucru considera ca aceasta publicatie va ajuta cititorii sa inteleaga justificarea fiecarui articol, si
va asigura informatie suplimentara asupra modului in care Rambursarea interbancara
functioneaza in cadrul platilor prin acreditiv documentar. Bineinteles, acest comentariu nu are ca
scop sa substituie, in orice mod, textul oficial al Regulilor din paginile ce urmeaza.
A. PREVEDERI GENERALE SI DEFINITII
Articolul 1, Aplicarea regulilor uniforme pentru Rambursari
Regulile Uniforme pentru Rambursarile Interbancare in cadrul Acreditivelor Documentare
(„Reguli „), Publicatia C.I.C. N° 525, se vor aplica tuturor Rambursarilor Interbancare, atunci in
care sint incluse in textul Autorizatiei de Rambursareare. Acestea obliga toate partile implicate,
daca nu se mentioneaza altfel in Autorizatia de Rambursare. Banca Emitenta este raspunzatoare
de a indica in Acreditivul Documentar („Acreditiv") ca Cererile de Rambursare sint supuse
acestor Reguli.
intr-o Rambursare Interbancara supusa acestor Reguli, Banca Rambursatoare actioneaza pe baza
instructiunilor si/sau sub autoritatea Bancii Emitente. Aceste Reguli nu intentioneaza sa se
suprapuna sau sa modifice prevederile Regulilor si Uzantelor Uniforme privind Acreditivele
Documentare.
Articolul 2. Definitii
Asa cum sint utilizati in acestReguli, urmatorii termeni vor avea intelesurile specificate in acest
articol si vor putea fi folositi la singular sau plural, dupa caz:
a. „Banca Emitenta" va insemna banca ce a emis un Acreditiv si Autorizatia de Rambursare in
cadrul Acreditivului.
b. „Banca Rambursatoare" va insemna banca instructata si/sau autorizata sa asigure Rambursarea
in conformitate cu o Autorizatie de Rambursare emisa de Banca Emitenta.
c. „Autorizatie de Rambursare" va insemna o instructiune si/sau o autorizatie, independenta de
Acreditiv, emisa de o Banca Emitenta, catre o Banca Rambursatoare, de a rambursa o Banca
Solicitanta sau, daca acest lucru este cerut de Banca Emitenta, de a accepta si plati o trata(e) la
termen trasa(e) asupra Bancii Rambursatoare.
d. „Modificare de Rambursare" va insemna un aviz de la Banca Emitenta catre Banca
Rambursatoare, mentionind modificari ale Autorizatiei de Rambursare.
e. „Banca Solicitanta" va insemna o banca care plateste, se obliga la un angajament de plata
diferata, accepta trata(e), sau negociaza in cadrul unui Acreditiv, si prezinta o Cerere de
Rambursare Bancii Rambursatoare. „Banca Solicitanta" va include o banca autorizata sa prezinte
o Cerere de Rambursare Bancii Rambursatoare in numele bancii care plateste, isi asuma
angajamente de plata diferata, accepta trata(e) sau negociaza.
f. „Cerere de Rambursare" va insemna o solicitare de rambursare din partea Bancii Solicitante
catre Banca Rambursatoare.
g. „Angajament de Rambursare" va insemna un angajament irevocabil separat al Bancii
Rambursatoare, emis pe baza autorizatiei sau cererii Bancii Emitente, fata de Banca Solicitanta
desemnata in Autorizatia de Rambursare, de a onora Cererea de Rambursare a acelei banci, cu
conditia ca termenii si conditiile Angajamentului de Rambursare sa fi fost indepliniti.
h. „Modificare a Angajamentului de Rambursare" va insemna un aviz de la Banca
Rambursatoare catre Banca Solicitanta desemnata in Autorizatia de Rambursare, continind
modificari ale Angajamentului de Rambursare.
i. Pentru scopurile acestor Reguli, sucursalele unei banci din tari diferite vor fi considerate ca
banci separate.

314
Articolul 3. Autorizatia de Rambursare fata de Acreditive
O Autorizatie de Rambursare este separata de Acreditivul la care se refera, si o Banca
Rambursatoare nu este preocupata sau obligata de termenii si conditiile Acreditivului, chiar daca
vreo referire, oricare ar fi ea, privind termenii si conditiile Acreditivului, este inclusa in
Autorizatia de Rambursare.
B. OBLIGATII SI RESPONSABILITATI - ,,,;,;;
Articolul 4. Onorarea unei Cereri de Rambursare
Cu exceptia celor prevazute de termenii Angajamentului sau de Rambursare, o Banca
Rambursatoare nu este obligata sa onoreze o Cerere de Rambursare.
Articolul 5. Responsabilitatile Bancii Emitente
Banca Emitenta este raspunzatoare de a furiza informatiile cerute conform acestor Reguli, atit in
Autorizatia de Rambursare, cit si in Acreditiv, si este raspunzatoare pentru orice consecinta
rezultind din neindeplinirea acestei prevederi.
C. FORMA SI NOTIFICAREA AUTORIZATIILOR, A MODIFICARILOR SI CERERILOR
Articolul 6. Emiterea si primirea unei Autorizatii de Rambursare sau Modificari a Rambursarii
a. Toate Autorizatiile de Rambursare si Modificarile Rambursarii trebuie sa fie emise sub forma
unei teletransmisii autentificate sau a unei scrisori semnate.
Cind un Acreditiv sau o modificare a acestuia, care are efect asupra Autorizatiei de Rambursare,
este emis(a) prin teletransmisie, Banca Emitenta trebuie sa avizeze Autorizatia sa de Rambursare
sau Modificarea Rambursarii, Bancii Rambursatoare, printr-o teletransmisie autenficiata.
Teletransmisia va fi considerata ca fiind Autorizatie de Rambursare operabila sau Modificare a
Rambursarii operabila, si nu va trebui sa fie transmisa confirmarea letrica. Daca, totusi, o
confirmare letrica va fi transmisa, aceasta nu va avea nici un efect, iar Banca Rambursatoare nu
va avea nici o obligatie sa confrunte o astfel de confirmare letrica cu Autorizatia de Rambursare
operabila sau Modificare a Rambursarii operabila, primite prin teletransmisie.
b. Autorizatiile de Rambursare si Modificarile Rambursarii trebuie sa fie complete si precise.
Pentru evitarea de confuzii si neintelegeri, Banca Emitenta nu trebuie sa trimita Bancilor
Rambursatoare:
i. o copie a Acreditivului sau vre-unei parti a acestuia, sau copie a unei modificari a
Acreditivului, in locul sau in completarea Autorizatiei de Rambursare sau Modificarii
Rambursarii. Daca se primesc astfel de copii de catre Banca Rambursatoare, acestea nu vor fi
luate in consideratie;
ii. mai multe Autorizatii de Rambursare intr-o singura teletransmisie sau scrisoare, decit daca
acest lucru este acceptat in mod expres de catre Banca Rambursatoare.
c. Banca Emitenta nu va cere in Autorizatia de Rambursare un certificat de conformitate cu
termenii si conditiile Acreditivului.
d. Toate Autorizatiile de Rambursare trebuie (suplimentar la cerinta din Articolul 1 de includere
a referintei la aceste Reguli) sa mentioneze urmatoarele:
i. numarul Acreditivului; ii. valuta si suma;
iii. sume aditionale platibile si toleranta, daca este cazul.
iv. Banca Solicitanta, sau, in cazul acreditivelor liber negociabile, mentiunea ca cererile
de rambursare pot fi facute de orice banca. in absenta unei astfel de indicatii, Banca
Rambursatoare este autorizata sa plateasca oricarei Banci Solicitante.
v. partile responsabile pentru comisioane (comisioanele Bancii Solicitante si ale Bancii
Rambursatoare) in conformitate cu Articolul 16 din aceste Reguli.
Modificarile Rambursarii trebuie sa mentioneze numai schimbarile referitoare la cele de
mai sus, si numarul Acreditivului.
e. Daca Bancii Rambursatoare i se solicita sa accepte si sa plateasca o trata(e) la termen,
Autorizatia de Rambursare trebuie sa indice urmatoarele, in completarea informatiilor specificate
la punctul (d) de mai sus: ,. ,...;..:.:.,......... ,;„:,.;.. :.;., i. termenul la care trata va fi trasa;
ii. tragatorul;
iii. partea responsabila pentru comisioanele de acceptare si scontare, daca este cazul. Modificarea

315
Rambursarii trebuie sa mentioneze modificarile referitoare la cele de mai sus. Banca Emitenta nu
va cere ca o trata la vedere sa fie trasa asupra Bancii Rambursatoare.
f. Orice cerere pentru:
i. pre-notificarea unei Cereri de Rambursare, catre Banca Emitenta, trebuie sa fie inclusa
in Acreditiv si nu in Autorizatia de Rambursare;
ii. notificarea prealabila a debitarii, catre Banca Emitenta, trebuie sa fie indicata in Acreditiv.
g. Daca Banca Rambursatoare nu este pregatita, din orice motiv, oricare ar fi acesta, sa actioneze
in baza unei Autorizatii de Rambursare sau a unei Modificari a Rambursarii, ea trebuie sa
informeze fara intirziere Banca Emitenta despre acest lucru.
h. in completarea prevederilor Articolelor 3 si 4, Bancile Rambursatoare nu sint responsabile
pentru orice consecinta rezultind din nerambursarea sau intirzierea rambursarii Cererii de
Rambursare, daca vreo prevedere continuta in acest Articol nu este respectata de Banca Emitenta
si/sau Banca Solicitanta.
;,-i
Articolul 7. Expirarea Autorizatiei de Rambursare
Cu exceptia existentei acordului expres al Bancii Rambursatoare, Autorizatia de
Rambursare nu trebuie sa contina o data de expirare sau data limita pentru prezentarea
unei solicitari de plata, cu exceptia celor indicate in Articolul 9.
Banca Rambursatoare nu-si asuma vreo responsabilitate privind data expirarii
valabilitatii Acreditivelor, si daca o astfel de data este mentionata in Autorizatia de
Rambursare, ea nu va fi luata in consideratie.
Banca Emitenta trebuie sa-si anuleze Autorizatia de Rambursare pentru orice valoare
neutilizata din Acreditivul la care se refera, informind Banca Rambursatoare fara intirziere.
Articolul 8. Modificarea sau anularea Autorizatiei de Rambursare
,, . ,
Cu exceptia cazului in care Banca Emitenta a autorizat sau a cerut Bancii Rambursatoare sa
emita un Angajament de Rambursare conform Articolului 9, si Banca Rambursatoare a emis un
Angajament de Rambursare:
a. Banca Emitenta poate sa emita o Modificare a Rambursarii, sau sa anuleze o Autorizatie de
Rambursare, in orice moment, la trimiterea notificarii, in acest sens, catre Banca Rambursatoare.
b. Banca Emitenta trebuie sa notifice orice modificare a Autorizatiei de Rambursare care are
efecte asupra instructiunilor de rambursare, continute in Acreditiv, facute bancii desemnate, sau,
in cazul unui Acreditiv liber negociabil, bancii avizatoare. in cazul anularii Autorizatiei de
Rambursare inainte de expirarea valabilitatii Acreditivului, Banca Emitenta trebuie sa furnizeze
bancii desemnate sau bancii avizatoare instructiuni noi de rambursare.
c. Banca Emitenta trebuie sa ramburseze Bancii Rambursatoare orice Cerere de Rambursare
onorata, sau trata(e) acceptata(e) de Banca Rambursatoare inaintea primirii de catre aceasta a
notificarii de anulare sau a Modificarii Rambursarii.
Articolul 9. Angajamentul de Rambursare
,,; . ...
a. in afara cerintelor Articolului 6 (a), (b) si (c) din aceste Reguli, toate Autorizatiile de
Rambursare autorizind sau cerind emiterea unui Angajament de Rambursare, trebuie sa
indeplineasca prevederile acestui articol.
b. O autorizatie sau cerere a Bancii Emitente catre Banca Rambursatoare pentru emiterea unui
Angajament de Rambursareare este irevocabila („Autorizatie Irevocabila de Rambursare") si
trebuie (in afara cerintelor Articolului 1 privind includerea referintei la aceste Reguli) sa contina
urmatoarele:
i. numarul Acreditivului;
ii. valuta si suma;
iii. sume aditionale platibile si toleranta, daca este cazul;
iv. numele complet si adresa Bancii Solicitante, in favoarea careia trebuie emis
Angajamentul de Rambursare;

316
v. data limita pentru prezentarea Cererii de Rambursare, inclusiv orice perioada uzuala;
vi. partile responsabile pentru comisioane (comisioanele Bancii Solicitante si ale Bancii
Rambursatoare, precum si taxa pentru Angajamentul de Rambursare) in conformitate
cu Articolul 16 al acestor Reguli.
c. Daca i se cere Bancii Rambursatoare sa accepte si sa plateasca o trata(e) la termen, Autorizatia
Irevocabila de Rambursare trebuie sa indice de asemenea, in afara mentiunilor din punctul (b) de
mai sus, urmatoarele:
1. termenul la care trata (tratele) va/vor fi trasa(e);
2. trasul;
''' '
3. partea responsabila pentru comisioanele de acceptare si scontare, daca exista. Banca Emitenta
nu trebue sa ceara ca trata(ele) la vedere sa fie trasa (e) asupra Bancii Rambursatoare. ';'".
'.;- :
-'A\ -,:.
d. Daca Banca Rambursatoare este autorizata sau i se cere de catre Banca Emitenta sa emita un
Angajament de Rambursareare catre Banca Solicitanta, dar aceasta nu este pregatita sa o faca, ea
trebuie sa informeze fara intirziere Banca Emitenta.
e. Un Angajament de Rambursareare (Rambursare Garantat) trebuie sa indice termenii si
conditiile angajamentului precum si:
i. numarul acreditivului si Banca Emitenta;
- - ''' ' v.
ii. valuta si valoarea Autorizatiei de Rambursare;
.;;
iii. sume aditionale platibile si toleranta, daca exista;
iv. valuta si valoarea Angajamentului de Rambursare;
v. data limita pentru prezentarea solicitarii, inclusiv orice perioada uzuala;
vi. partea care plateste taxa pentru Angajamentul de Rambursareare, daca este alta
decit Banca Emitenta. Banca Rambursatoare trebuie de asemenea sa includa
comisioanele sale, daca exista, care vor fi deduse din suma solicitata.
f. Daca data limita pentru prezentarea solicitarii cade intr-o zi in care Banca Rambursatoare este
inchisa pentru alte motive decit cele mentionate in Articolul 15, aceasta data pentru prezentarea
unei solicitari va fi extinsa la urmatoarea zi in care Banca Rambursatoare este deschisa.
g. i. O Autorizatie Irevocabila de Rambursare nu poate fi modificata sau anulata fara acordul
Bancii Rambursatoare.
ii. in care o Banca Emitenta a modificat Autorizatia sa Irevocabila de Rambursare,
Banca Rambursatoare care a emis Angajamentul de Rambursare, poate sa modifice
angajamentul sau pentru a reflecta aceasta modificare. Daca o Banca Rambursatoare
alege sa nu modifice Angajamentul sau de Rambursare, ea trebuie sa informeze despre
aceasta fara intirziere Banca Emitenta.
iii. O Banca Emitenta care a emis o modificare a Autorizatiei sale Irevocabile de
Rambursare, va fi irevocabil obligata din momentul in care avizeaza aceasta modificare
a Autorizatiei Irevocabile de Rambursare.
i
iv. Termenii Autorizatiei originale Irevocabile de Rambursare (sau a unei Autorizatii
incluzind modificari ale Autorizatiei Irevocabile de Rambursare acceptate anterior) vor
ramine in vigoare pentru Banca Rambursatoare pina cind ea va comunica Bancii Emitente
ca accepta modificarea.
v. O Banca Rambursatoare trebuie sa comunice Bancii Emitente acceptarea sau
respingerea unei modificari a Autorizatiei Irevocabile de Rambursare. Unei Banci
Rambursatoare nu i se cere sa accepte sau sa respinga o modificare a unei Autorizatii
Irevocabile de Rambursare pina in care ea nu primeste acceptarea sau respingerea
modificarii Angajamentului (sau) de Rambursareare, de la Banca Solicitanta.

317
h. i. Un Angajament de Rambursareare nu poate fi modificat sau anulat fara acordul
Bancii Solicitante.
ii. Banca Rambursatoare care a emis o modificare a Angajamentului de Rambursare va
fi irevocabil obligata din momentul avizarii acestei modificari a Angajamentului de
Rambursare.
iii. Termenii Angajamentului de Rambursare original (sau ai Angajamentului de
Rambursareare incluzind Modificari a Rambursarii, acceptate anterior) vor ramine in
vigoare pentru Banca Solicitanta pina in care ea va comunica Bancii Rambursatoare
acceptul sau cu Modificarea Angajamentului de Rambursareare.
iv. Banca Solicitanta trebuie sa comunice Bancii Rambursatoare acceptul sau
respingerea unei Modificari a Angajamentului de Rambursareare.
Articolul 10. Standarde pentru Cererile de Rambursare
','';« ,(rttt
a. Cererea de Rambursare ale Bancii Solicitante:
i. trebuie sa fie sub forma de teletransmisie, numai daca acest lucru nu este interzis in mod
expres de Banca Emitenta sau in scrisoarea originala. Banca Rambursatoare are dreptul de a
solicita ca Cererea de Rambursare sa fie autentificata, si in acest caz Banca Rambursatoare nu va
fi raspunzatoare pentru orice consecinta rezultind din vreo intirziere care ar apare. Daca o Cerere
de Rambursare este facuta prin teletransmisie, nu trebuie trimisa nici o confirmare letrica. in
cazul in care o astfel de confirmare letrica este trimisa, Banca Solicitanta va fi responsabila
pentru orice consecinta ce ar putea apare din rambursarea dubla; ii. trebuie sa indice clar numarul
Acreditivului si banca Emitenta (si numarul de referinta a Bancii Rambursatoare, daca se stie);
iii. trebuie sa mentioneze separat suma principala solicitata, precum si orice sume aditionale si
comisioane;
: ",,-.,
iv. nu trebuie sa fie o copie a avizului de plata, de plata diferata, de acceptare sau de negociere, a
Bancii Solicitante catre Banca Emitenta;
v. nu trebuie sa includa mai multe Cereri de Rambursare intr-o singura teletransmisie sau
scrisoare;
vi. in cazul unui Angajament de Rambursare, trebuie sa fie in conformitate cu termenii si
conditiile Angajamentului de Rambursare.
b. in cazurile in care asupra Bancii Rambursatoare trebuie trasa o trata la termen, Banca
Solicitanta trebuie sa expedieze trata Bancii Rambursatoare, impreuna cu Cererea de Rambursare
pentru procesare, si sa includa in solicitarea sa, daca se cere in Acreditiv si/sau in Angajamentul
de Rambursare, urmatoarele:
i. descrierea generala a marfurilor si/sau serviciilor;
ii. tara de origine;
.;, - « : -r
.- . iV, . .- ... :v;;
iii. locul de destinatie/executare;
si daca tranzactia acopera transport de marfuri,
iv. data incarcarii;
' a- ' ..:.;/ '' .;?!,
v. locul de incarcare.
c. Bancile Solicitante nu trebuie sa indice in Cererea de Rambursare ca au efectuat o plata,
acceptare sau negociere sub rezerva sau contra unei garantii.
d. Bancile Rambursatoare nu-si asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru vreo
consecinta care ar putea apare din orice neacceptare sau intirziere in procesare, daca Banca
Solicitanta nu respecta prevederile acestui articol.
i
Articolul 11. Procesarea Cererilor de Rambursare
a. i. Bancile Rambursatoare vor avea un timp rezonabil, care nu va depasi 3 zile

318
bancare dupa ziua primirii Cererii de Rambursare, pentru procesarea solicitarilor. Cererile
de Rambursare primite in afara orelor de program, sint considerate a fi primite in
urmatoarea zi bancara.
Daca Banca Emitenta solicita o pre-notificare de debitare, perioada de pre-notificare a
debitarii va fi in plus fata de perioada de procesare mentionata mai sus.
ii. Daca Banca Rambursatoare decide sa nu ramburseze, fie din cauza unei solicitari neconforme
Angajamentului de Rambursare, fie din orice alt motiv, oricare ar fi acesta, din cadrul unei
Autorizatii de Rambursare, ea trebuie sa notifice acest lucru prin telecomunicatie, sau daca acest
lucru nu este posibil, prin orice alt mijloc de comunicare fara intirziere, dar nu mai tirziu de
sfirsitul celei de a 3-a zi bancara, urmatoare datei primirii solicitarii (plus orice alta perioada
aditionala mentionata in punctul (i) de mai sus).
O astfel de notificare va fi trimisa Bancii Solicitante si Bancii Emitente, iar in cazul unui
Angajament de Rambursare (Rambursare Garantat), trebuie sa se mentioneze motivele de
neonorare a Cererii).
b. Bancile Rambursatoare nu vor procesa cererile pentru valutare anterioara (data valutarii
anterioara datei Cererii de Rambursare) primite de la Banca Solicitanta.
c. Daca o Banca Rambursatoare nu a emis un Angajament de Rambursare, iar rambursarea este
datorata la o data ulterioara:
i. Cererea de Rambursare trebuie sa mentioneze data de rambursare prestabilita; ii. Cererea de
Rambursare nu trebuie sa fie prezentata Bancii Rambursatoare cu mai mult de zece(10) zile
lucratoare la banca sa, inainte de data astfel prestabilita. Daca o Cerere de Rambursare este
prezentata cu mai mult de 10 zile, lucratoare la banca sa, inainte de data prestabilita, Banca
Rambursatoare poate sa nu ia in consideratie Cererea de Rambursare. Daca Banca
Rambursatoare nu ia in consideratie Cererea de Rambursare, ea trebuie sa informeze fara
intirziere Banca Solicitanta, printr-o teletransmisie sau orice alt mijloc de comunicare.
iii. Daca data predeterminata a rambursarii reprezinta mai mult de 3 zile bancare dupa data
primirii Cererii de Rambursare, Banca Rambursatoare nu are nici o obligatie sa transmita o
notificare de nerambursare pina la acea data predeterminata, sau nu mai tirziu de incheierea celei
de a treia zi bancara de la primirea Cererii de Rambursare, plus orice perioada aditionala
mentonata in punctul (i) de mai sus, oricare este mai tirzie.
d. Daca nu este in mod expres altfel convenit intre Banca Rambursatoare si Banca Solicitanta,
Bancile Rambursatoare vor efectua rambursarea pe baza unei Cereri de Rambursare, numai catre
Banca Solicitanta.
e. Bancile Rambursatoare nu-si asuma nici o obligatie sau responsabilitate, daca ele onoreaza o
Cerere de Rambursare care mentioneaza ca plata, acceptarea sau negocierea a fost efectuata sub
rezerva sau contra unei garantii, si nu va lua in considerare o astfel de mentiune. O astfel de
rezerva sau garantie priveste numai relatiile dintre Banca Solicitanta si partea careia i-au fost
formulate rezervele, sau de la cine sau in numele cui a fost obtinuta garantia.
Articolul 12. Duplicarea Autorizatiilor de Rambursare
Dupa primirea documentelor, o Banca Emitenta nu trebuie sa dea o noua Autorizatie de
Rambursare sau instructiuni suplimentare, in afara de cazul in care ele constituie o
modificare a acesteia sau o anulare a Autorizatiei de Rambursare existenta.
Daca Banca Emitenta nu respecta cele de mai sus, si este efectuata o rambursare dubla,
este responsabilitatea Bancii Emitente de a obtine restituirea sumei rambursarii duble. Banca
Rambursatoare nu-si asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru orice consecinta care ar
putea sa apara dintr-o astfel de duplicare.
D. PREVEDERI DIVERSE .
-, , yfc uiff
Articolul 13. Uzante si Legi straine
Banca Emitenta va fi obligata si va indemniza Banca Rambursatoare pentru toate
obligatiile si responsabilitatile impuse de uzantele si legislatia straina.
Articolul 14. Lipsa de responsabilitate privind transmiterea mesajelor Bancile Rambursatoare nu-

319
si asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele care apar din intirzierea si/sau
pierderea in transmiterea vreunui mesaj, scrisoare sau document, sau pentru intirzierea, mutilarea
sau alte erori care apar in transmiterea oricarei telecomunicari. Bancile Rambursatoare nu-si
asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru erorile de traducere.
Articolul 15. Forta majora
Bancile Rambursatoare nu-si asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele care
apar din intreruperea activitatii lor datorita unor cauze naturale (catastrofe), revolte, tulburari
civile, insurectii, razboaie si orice alte cauze in afara controlului lor, sau cele provocate de greve
sau blocaje (lockouts).
Articolul 16. Comisioane
a. Comisioanele Bancii Rambursatoare vor fi in sarcina Bancii Emitente. Totusi, in cazurile in
care comisioanele sint in sarcina unei alte parti, este responsabilitatea Bancii Emitente sa
mentioneze aceasta in Acreditivul original si in Autorizatia de Rambursare.
b. Cind onoreaza o Cerere de Rambursare, Banca Rambursatoare este obligata sa respecte
instructiunile mentionate in Autorizatia de Rambursare referitoare la comisioane.
c. in cazul in care comisioanele Bancii Rambursatoare sint in contul altei parti, ele vor fi deduse
atunci cind Cererea de Rambursare va fi onorata. Daca o Banca Rambursatoare respecta
instructiunile Bancii Emitente in ceea ce priveste comisioanele (incluzind taxe, costuri,
cheltuieli) si acestea nu sint platite, sau nu a fost prezentata Bancii Rambursatoare nici o Cerere
de Rambursare in cadrul Autorizatiei de Rambursare, Banca Emitenta va ramine obligata pentru
aceste cheltuieli.
d. Daca nu este altfel mentionat in Autorizatia de Rambursare, toate comisioanele platite de
Banca Rambursatoare se vor adauga valorii Autorizatiei, cu conditia ca Banca Solicitanta sa
indice suma acestor comisioane.
e. Daca Banca Emitenta omite sa transmita Bancii Rambursatoare instructiuni privind
comisioanele (costurile), toate comisioanele vor fi in contul Bancii Emitente.
Articolul 17. Creante de dobinda / Pierderi de valoare ,,..H.S,!., ,;!;.:, a ;: ',. ' Toate solicitarile
privind pierderi de dobinda, pierderea de valoare ca rezultat al oricaror fluctuatii a cursului de
schimb, reevaluari sau devalorizari, ramin intre Banca Solicitanta si Banca Emitenta, in afara
cazului in care astfel de pierderi rezulta din neindeplinirea de catre Banca Rambursatoare a
obligatiilor sale asumate in cadrul Angajamentului de Rambursare.
Anexa V.9. Reguli uniforme privind schimbul de date comerciale prin teletransmisie (UNCID),
1988 ,v,v.i;,.:,,. .,.,; v f.nr_;1 v .. ,.n ,; ,.,,.,
REGULI UNIFORME PRIVIND SCHIMBUL DE DATE COMERCIALE PRIN
TELETRANSMISIE, UNCID, 1988
Publicatia NR. 452,1988, a Camerei Internationale de Comert de la Paris © ICC Uniform Rules
of Conduct for Interchange of Trade Data by Teletransmission (UNCID), ICC Publication JVb
452, January 1988. , O Traducere neoficiala in limba romina de Victor Burac.
CUVINT INAINTE
Comertul international implica un volum important de schimb de date inter cumparator, vinzator
si alte parti la contract, cum ar fi expeditorii, transportatorii, asiguratorii, bancile, sau
administratiile vamale.
Acest schimb de date solicita un „limbaj" comun, pentru a evita confuzii sau interpretare
contradictorie a drepturilor si obligatiilor fiecarei parti. La schimbul de date pe suport hirtie,
documentele traditionale cum ar fi conosamentele, contin un asemenea „limbaj". Insa tehnologia
comunicatiilor a schimbat profund modalitatile de a face comert. Un numar tot mai mare de parti
la contractele de comert, comunica via calculatoare integrate in sistemul de schimb electronic de
date (EDI516), si utilizeaza limbajul „electronic" corespunzator.
Problema este ca uzantele comerciale actuale si legislatia comerciala sint in majoritate bazate pe
conceptul „suportului hirtie". Ca consecinta, limbajul electronic „nu-pe-suport-hirtie" al EDI
indica asupra existentei unor noi lacune legale, care la rindul sau solicita adaptarea
corespunzatoare atit a uzantelor cit si a normelor de drept. Totusi, aceste modificari pot fi operate

320
doar treptat - atunci cind comertul nu poate astepta. O solutie provizorie a acestei probleme -
UNCID - a fost gasita. UNCID - Regulile uniforme privind schimbul de date comerciale prin
teletransmisie -au fost elaborate de un Comitet Comun al C.I.C. format din expertii de frunte din
partea unui numar mare de organizatii guvernamentale si neguvernamentale, cit si din partea
multor Comisii ale C.I.C. Aceasta este inca o confirmare a angajamentului de durata al
C.I.C. de a reactiona prompt si intr-o maniera practica, la inovatiile tehnologice, si de a codifica
si armoniza uzantele comerciale.
Desi avind o aplicabilitate voluntara, precum toate codurile, regulile si uzantele C.I.C, UNCID
ofera un fundament pe care partile participante pot construi un „acord de comunicare", adica un
contract cu efecte juridice obligatorii. Un oficial inalt din Secretariatul Comisiei Natiunilor Unite
pentru Dreptul Comertului International (CNUDCI), care a contribuit la elaborarea UNCID, a
indicat ca odata cu acceptarea larga a lor de catre comunitatea comerciala si juridica, ele vor
dobindi „un statut semi-legal, ca standard pe care partile ce comunica prin teletransmitere de
date, il vor ignora doar la riscul si paguba sa".
UNCID a fost acum aprobat de C.I.C. si de Comisia Economica pentru Europa a Organizatiei
Natiunilor Unite (CEE/ONU), si sint astfel gata pentru aplicare. De fapt, ele deja si-au gasit
aplicare in cel putin doua proiecte de drept al comertului international. Noi exprimam multamiri
tuturor care au contribuit la crearea UNCID, individuali sau organizatii, si recomandam UNCID
tuturor utilizatorilor EDI.
Hans Konig
Bernard S. Wheble
Secretar General
Presedinte
Camera Internationala de Comert (C.I.C) Comitetul comun „UNCID"
PARTICIPANTII LA ACTIVITATILE COMITETULUI COMUN
ORGANIZATIILE NATIONALE SI INTERNATIONALE GUVERNAMENTALE SI
NEGUVERNAMENTALE CE AU CONTRIBUIT LA PREGATIRE REGULILOR UNCID:
COMISIA NATIUNILOR UNITE PENTRU DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL (CNUDCI)
PROGRAMUL SPECIAL PENTRU FACILITAREA COMERTULUI, AL CONFERINTEI NATIUNILOR
UNITE PENTRU COMERT SI DEZVOLTARE (UNCTAD/FALPRO)
GRUPUL DE LUCRU PENTRU FACILITAREA PROCEDURILOR DE COMERT INTERNATIONAL, A
COMISIEI ECONOMICE PENTRU EUROPA A ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE (CEE/ONU)
CONSILIUL DE COOPERARE VAMALA (CCV)
ORGANIZATIA PENTRU COOPERARE ECONOMICA SI DEZVOLTARE (OCED)
COMISIA COMUNITATILOR EUROPENE (CE)
ORGANIZATIA INTERNATIONALA PENTRU STANDARTIZARE (ISO)
COMITETUL EUROPEAN AL ASIGURATORILOR (CEA)
CONSILIUL EUROPEAN AL FEDERATIEI INDUSTRIILOR CHIMICE (CEFIC)
ORGANIZATIA PENTRU SCHIMB DE DATE PRIN TELETRANSMITERE IN EUROPA (ODETTE)
CIT SI O ORGANIZATIE REGIONALA SI CITEVA NATIONALE, DE FACILITARE A
COMERTULUI
(NORDIPRO - INITIATORII CONCEPTULUI -, FINIPRO, NCITD, SIMPROFRANCE, SITPRO).
NOTA INTRODUCTIVA
H'W
I. Tranzactia de comert international
Regulile UNCID au ca scop sa ofere un mediu pentru utilizatorii EDIFACT517 (Schimbul
Electronic de Date pentru Administratie, Comert si Transport) si a altor sisteme de Schimb
Electronic de Date Comerciale, numite in continuare prescurtat EDI. Utilizatorii vor dobindi
cunostinte detaliate privind procedurile sofisticate ale tranzactiilor de comert international, si
avantajele decisive ale schimbului electronic de date. Pentru o ilistrare vezi Figura 1 care indica
traficul de date si functiile mesajelor..
II. Era computationala - spre comertul fara suport hirtie

321
Este larg raspindita presupunerea ca impactul computerizarii va fi tot atit de important ca cel al
revolutiei industriale. Computatoarele deja ofera tot felul de servicii, cu o viteza crescind carea si
la un pret tot mai redus. Comunicarea datelor de comert international apare a fi, totusi, o veriga
ce lipseste din acest lant. insa necesitatea in aceasta veriga este enorma. Documentatia si
procedurile pe suport hirtie nu numai ca reprezinta tocmai 10 procente din valoarea bunurilor;
acestea sint lente, nesigure, complicate si complexe. Posibilitatile reducerii costurilor
mentionate, beneficiaza cu circa 50% nu atit partile implicate cit si alte parti implicate, inclusiv
autoritatile. Iata de ce o activitate majora a Grupului de lucru pentru Facilitarea Procedurilor de
Comert International, a Comisiei Economice pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite
(CEE), pe parcursul ultimului deceniu si jumatate a constat in crearea instrumentariului necesar
pentru a face schimbul electronic de date o alternativa sigura, eficienta si necostisitoare.
EDI este transferul direct de date comerciale structurate, intre computatoare, prin mijloace
electronice, adica transferul „fara suport hirtie" a „documentatiei" de afaceri (O ilustratie a
acestui transfer este facuta in figura 2.)
Ultimii cinci ani au markat o explozie a interesului fata de EDI din partea participantilor la
relatiile de comert, ce apartin ordinii juridice nationale si internationale. Tehnologia este la
dispozitia lor, si momentul este din ce in ce mai oportun. Se estimeaza ca in urmatorii cinci ani
EDI va fi utilizata de toti participantii de importanta, in tranzactiile de comert international.
Totusi, EDI nu poate opera intr-o masura mai exstinsa, fara un standard comun international, si
au fost facute progrese in elaborarea comuna a diferitor standarde. Este nevoie de trei parti
componente: elementele comune ale datelor ce fac obiectul transferului - echivalentul
vocabularului; sintaxa, ce echivaleaza cu gramatica intr-o limba obisnuita; si mesajele standard,
care combina elementele datelor, si sintaxa, intr-un mesaj comercial structurat similar unui
document pe suport hirtie. Aceste instrumente sint create in cadrul activitatii coordonate de CEE.
impreuna cu aceste dezvoltari tehnice, s-a atras atentia ceea ce poate fi numit aspectul „legal" al
EDI.
III. Regimul juridic
Datorita caracteristicilor sale fizice, documentul traditional pe suport hirtie este acceptat ca
proba. El este durabil, iar modificarile si completarile in el vor fi in mod obisnuit clar ' vizibile.
Documentul electronic este absolut diferit. El este in forma unui mediu magnetic, al carui
continut informational poate fi schimbat in orice timp. Schimbarile !si completarile nu vor fi
evidente.
Comunicatiile pe suport hirtie si pe suport magnetic, sint, totusi, doar mediu pentru traficul de
informatie, si este posibil de a stabili tehnici care ar atribui schimbului electronic de date
caracteristici care l-ar egala sau l-ar face superior hirtiii nu numai ca purtator de informatie, dar
si din punct de vedere al functiilor de evidenta. in primul rind, EDI ca atare implica proceduri
care fac aceasta forma de comunicare mai sigura. In afara de identificare, aceasta tehnica de
transfer de date poate prevedea detectarea si corectarea erorilor. Autentificarea, in sensul
stabilirii daca continutul datelor este corect, de asemenea poate fi asigurata, de altfel ca si
confidentialitatea care poate fi oferita prin citeva modalitati incorporate in sistema. Finalmente,
autentificarea, in sensul stabilirii daca mesajul a fost emis de persoana avind imputerniciri
corespunzatoare, poate si ea fi asigurata.
Iata de ce CEE, Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International (CNUDCI) si
Consiliul de Cooperare Vamala (CCV) au recomandat guvernelor si organizatiilor responsabile
pentru determinarea cerintelor documentare, ca acestea sa modifice si sa completeze aceste
cerinte pentru a permite utilizarea EDI. Aceasta activitate va necesita, totusi, anumit timp. Ea
este de asemenea in functie de acceptarea larga a unui nivel sporit de securitate in schimbul de
date.
Iata de ce s-a ajuns la concluzia oportunitatii elaborarii unui set internationalmente acceptat de
reguli - UNCID. Primul proiect a fost bazat pe idea crearii unui standard pentru acordurile
comunicationale. S-a dovedit, insa, ca datorita divergentelor cerinte inaintate de diferite grupe de
utilizatori, aceasta metoda nu este practica. Pe de alta parte, s-a ajuns la acordul comun asupra

322
considerarii acestor reguli ca un cod de comportament IV. UNCID
Camera Internationala de Comert (C.I.C.) a consimtit crearea unui Comitet Comun Special, cu
participarea altor organizatii interesate si a grupurilor de utilizatori, pentru a evalua si a formula
acest set de reguli. CNUDCI, CEE, CCV, Programul Special pentru Facilitarea Comertului, al
Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD/FALPRO), Organizatia
pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCED), Organizatia Internationala pentru
Standartizare (ISO), Comisia Comunitati lor Europene (CE), Comitetul European al
Asiguratorilor (CEA) si Organizatia pentru Schimb de Date prin Teletransmitere in Europa
(ODETTE) au fost toate reprezentate in acest comitet, suplimentar la diversele comisii ale C.I.C.
La elaborarea prezentelor reguli, Comitetul si-a bazat activitatile pe un numar de concepte vitale,
inclusiv pe faptul ca regulile trebuie:
a) sa aiba ca scop facilitarea utilizarii EDI prin stabilirea unui cod de comportament, agreat
intere partile angajate in un asemenea shimb electronic;
b) sa se aplice doar fata de schimbul electronic de date, nu si fata de substanta datelor comerciale
din mesajele transmise;
c) sa incorporeze standartele ISO si alte standarde international acceptate - pentru a evita
confuzii;
d) sa includa reguli referitoare la securitate, verificare si confirmare, autentificare a partilor
comunicante, de mentinere a registrului mesajelor si de stocare a acestora;
e) sa stabileasca principii privind interpretarea, care ar spori intelegerea armonioasa la nivel
international, si prin aceasta utilizarea codului.
Confirmarea primirii si a contintului, ilustreaza unele probleme cu care s-a confruntat elaborarea
regulilor in cauza. in unele sisteme confirmarea primirii este o cerinta obligatorie. in altele
aceasta este considerata ca o diligenta rezonabila. In celelalte emitentul mesajului trebuie sa
solicite confirmarea primirii. UNCID opteaza pentru ultima solutie. in anumite cazuri emitentul
mesajului de asemenea doreste sa stie daca continutul transferului de date a fost primit intr-o
stare aparent buna, si a fost inteles. Emitentul in acest caz va solicita confirmarea continutului.
Aceasta bineinteles tine de continutul material al mesajului - insa doar marginal. Confirmarea in
cauza nu trebuie confundata cu conceptul acceptarii legale - acesta este un alt (al treilea) nivel,
care este totalmente in afara scopului UNCID.
S-a preconizat de asemenea ca regulile pot face parte din, sau referinta la, oricare Protocol
Executiv de Schimb de Date Comerciale (TDI-AP5'8) ori alt acord comunicational concret.
V. Necesitatea unor anumite acorduri comunicationale
Grupurile de utilizatori pot fi organizate in citeva feluri. Dai" toate ele necesita o anume forma
de acord comunicational, desi cerintele fata de acesta difera in functie de grupul in cauza, si de
ceea ce a fost stipulat in „manualul utilizatorului" sau „protocolul pentru nivelul de utilizare"
elaborat de acest grup - care sint aceleasi acorduri, insa de o natura tehnica. Aparent exista
cererea puternica in acorduri comunicationale in care EDI este utilizat intre organizatiile definite.
Se presupune ca aceasta cerere poate fi chiar mai importanta in comunicarea deschisa in direct.
Citeva grupe de utilizatori au atras atentia asupra faptului ca regulile UNCID creaza o baza utila
pentru acordurile lor comunicationale. UNCID, regulile agreate de comportament, ofera mai
mult decit un punct de pornire. Prin definirea unui nivel acceptabil de comportament profesional,
ele de asemenea asigura o metoda comuna. Detaliile si forma acordurilor comunicationale difera
in functie de marimea si tipul grupurilor de utilizatori. Acordul poate fi inclus in protocol, sau
inclus intr-un document separat. El poate contine reguli suplimentare, spre ex. referitoare la
elementele materiale ale datelor care fac obiectul schimbului, sau la acordul incheiat, ori la
metoda profesionala. Iata de ce s-a considerat ca fiind lipsita de practicism, formularea unui
model standard. Poate fi util, totusi, de a mentiona anumite elemente de care trebuie tinut cont
suplimentar la UNCID, la formularea unui acord:
1) Exista totdeauna riscul ca ceva sa mearga nu asa cum trebuie - cine va suporta riscul? Fiecare
parte isi va suporta propriile riscuri, sau ar exista posibilitatea de a le transfera in sarcina
asiguratorului sau operatorului retelei?

323
2) Daca o parte cauzeaza daune prin nerespectarea regulilor, care ar fi consecintele? Aceasta se
afla in legatura si cu limitarea raspunderii. Chestiunea data are de asemenea repercusiuni asupra
situatii tertilor.
3) Trebuie oare ca regulile referitoare la risc si raspundere, sa fie reglementate de normele
referitoare la asigurare?
4) Trebuie oare sa fie norme referitoare la termene, spre ex. termenul in cadrul caruia receptorii
mesajelor trebuie sa prelucreze datele, etc?
5) Trebuie oare sa fie reguli norme referitoare la confidentialitate, sau alte norme referitoare la
continutul datelor ce fac obiectul schimbului?
6) Trebuie oare sa fie reguli de natura profesionala - cum ar fi regulile bancare continute in
SWIFT?
7) Trebuie oare sa fie norme referitoare la criptografie sau alte modatitati de securitate?
8) Trebuie oare sa fie norme referitoare la „semnatura"?
Ar fi de asemenea important de formulat anumite reguli referitaore la legea aplicabila si
solutionarea litigiilor.
n ,
Linie intrerupta - retea speciala, dedicata
Functiile de baza Traficul de date
A incheierea unui acord Comerciale
comercial
B Acordul de plati Financiare
C Acordul de transport Transport/Interme
diar
D Acordul de asigurare Asigurare
E Curatirea la export Oficiale
F Curatirea la import Oficiale
' SISTEMUL
A ;...
REGULILE UNIFORME DE COMPORTAMENT(UNCID)
--. -
Precum aprobate de Consiliul Executiv al C.I.C. la Sesiunea nr. 51 (Paris, 22 septembrie 1987)
Articolul 1 - Scopul
Prezentele reguli au ca scop facilitarea schimbului de date comerciale, efectuate prin
teletransmisie, cit si stabilirea unor reguli agreate de comportament intre partile implicate in
aceasta transmisie. Daca altfel nu se prevede in prezentele reguli, ele nu se aplica fata de
substanta datelor comerciale transferate.
?\ ' ' ;} "i '
Articolul 2 - Definitii
Pentru scopul prezentelor reguli, urmatoarele expresii utilizate in continuare, vor avea
semnificatia precum indicat mai jos:
a) Tranzactie comerciala: un contract particular de vinzare-cumparare sau furnizare a bunurilor
si/sau serviciilor si/sau altor prestatii, intre parti specificate, identificat ca tranzactia la care face
referinta mesajul cu date comerciale;
b) Mesaj cu date comerciale: date comerciale care fac obiectul schimbului intre partile
specificate, cu scopul incheierii sau executarii tranzactiei comerciale;
c) Transferul de date comerciale (in continuare „transfer"): unul sau mai multe mesaje cu date
comerciale, trimise impreuna ca un tot intreg, ce include date de intitulare si de incheiere;
d) Protocol executiv de schimb de date comerciale (TDI-AP): O metoda acceptata de schimb de
date comerciale, bazata pe standarde internationale pentru prezentarea si structurarea
transferurilor de date comerciale expediate prin teletransmisie;
e) Registrul datelor comerciale: culegerea transferurilor de date comerciale, care permite
evidenta cronologica deplina a datelor comerciale care fac obiectul schimbului.

324
Articolul 3 - Aplicarea
Prezentele reguli se vor aplica fata de schimbul de date comerciale intre partile ce utilizeaza
TDI-AP. Ele de asemenea pot fi aplicate, dupa caz, in cazurile in care sint utilizate alte metode
de schimb de date prin teletransmisie. ; .
r
Articolul 4 - Standardele de schimb
Elementele datelor comerciale, structura mesajului si regulile similiare si standardele
comunicationale utilizate la schimbul de date, vor fi cele specificate in TDI-AP in
cauza.
Articolul 5 - Diligenta
a) Partile ce aplica TDI-AP, vor asigura acuratetea si completitudinea formei transferurilor sale,
si securitatea, conform TDI-AP in cauza, si vor avea grija sa asigure capacitatea sa de a
receptiona asemenea transfefuri.
b) Intermediarii in transferuri, vor fi instructati sa asigure contra schimbarilor
neautorizate in transferurile solicitate sa fie retransmise, si impotriva divulgarii catre persoane
neautorizate a continutului datelor din asemenea transferuri.
Articolul 6- Mesaje si transferuri
-ut-;.
..
a) Mesajul eu date comerciale, poate sa se refere la una sau mai multe tranzactii comerciale, si va
contine identificarea corespunzatoare a fiecarei tranzactii, cit si mijloace de verificare a
completitudinii si corectitudinii mesajelor in conformitate cu TDI-AP in cauza.
b) Un transfer trebuie sa identifice expeditorul si recipientul; el trebuie sa contina mijloace de
verificare, ori prin tehnici utilizate in transferul insusi, ori in orice alt fel prevazut in TDI-AP in
cauza, a completitudinii formale si autenticitatii transferului.
Articolu 7-Confirmareatransferului
....,..
a) Expeditorul transferului poate prevede ca recipientul sa confirme primirea acestuia.
Confirmarea poate fi facuta atit prin tehnica de teletransmitere utilizata, ori prin alte mijloace
prevazute de TDI-AP in cauza. Recipientul nu este autorizat sa actioneze in cadrul transferului
sus-mentionat, decat daca s-a conformat cerintei expeditorului.
b) Daca expeditorul nu a primit confirmarea stipulata, intr-un termen stipulat sau rezonabil, el va
lua masuri pentru primirea ei. Daca in pofida masurilor luate, confirmarea nu este primita intr-un
termen urmator de o durata rezonabila, expeditorul va notifica corespunzator recipientul prin
aceleasi mijloace ca in cazul primului transfer, sau prin alte mijloace daca este cazul si, daca face
notificarea, el este autorizat sa prezume ca transferul original nu a fost primit.
c) Daca transferul primit pare a nu fi in buna ordine, corect sau complet ca forma, recipientul va
informa expeditorul despre aceasta cit de repede posibil.
d) Daca recipientul transferului intelege ca acesta nu i se adreseaza lui, el trebuie sa ia masuri
rezonabile cit de repede posibil, in vederea informarii expeditorului, si trebuie sa radieze
informatia continuta in asemenea transfer, din sistema sa, fara atingere pentru registrul datelor
comerciale.
Articolul 8 - Confirmarea continutului ,.;t .- ;
...,,„ .-. .,
a) Expeditorul transferului poate cere ca recipientul sa-1 informeze daca continutul unui sau mai
multor mesaje identificate in transfer, apare a fi corect in substanta, fara atingere pentru orice
consideratiune sau actiune ulterioara prevazuta in continutul transferului.
b) Daca expeditorul nu a primit informatia solicitata, intr-un termen rezonabil, el va lua masuri
pentru primirea ei. Daca in pofida masurilor luate, informatia nu este primita intr-un termen
urmator de o durata rezonabila, expeditorul va notifica corespunzator recipientul si, daca face
notificarea, este autorizat sa prezume ca transferul original nu a fost acceptat ca corect in
substanta.

325
Articolul 9 - Protectia datelor comerciale
a) Partile pot conveni aplicarea unei protectii speciale, daca este permisa, prin criptografie
sau alte mijloace, fata de anumite sau toate datele comerciale care sint obiectul schimbului intre
ele.
b) Recipientul transferului protejat in acest fel, va asigura cel putin acelasi nivel de protectie
pentru orice transfer urmator.
Articolul 10 — Stocarea datelor
a) Fiecare parte va asigura mentinerea unui registru complet al datelor comerciale, pentru toate
transferurile care au fost trimise sau primite, fara a opera nici o modfiicare in el.
b) Asemenea registru al datelor comerciale, poate fi mentinut pe un mediu computational, cu
conditia ca la necesitate datele sa fie posibil de recuperat si prezentat intr-o forma lizibila.
c) Registrul datelor comerciale mentionat in paragraful (a) a prezentului Articol, trebuie mentinut
fara schimbari, ori pe durata de timp stabilita de legea nationala a tarii partii ce mentine acest
registru, ori pe orice alta durata mai indelungata convenita de parti, ori, in absenta cerintei legale
sau intelegerii partilor, pe durata de trei ani.
d) Fiecare parte va fi raspunzatoare pentru aranjamentele necesare ca datele indicate in
paragraful (b) a prezentului Articol sa fie pregatite in forma unui registru corect al transferurilor
precum trimise si primite de acea Parte in conformitate cu paragraful (a) a prezentului Articol.
e) Fiecarea parte trebuie sa asigure ca persoana responsabila pentru sistemul de procesare a
informatiei Partii in cauza, sau persoana terta convenita de parti sau stabilita prin lege, sa
certifice, la cerere, ca registrul datelor comerciale sau orice reproducere de pe el, sint corecte.
Articolul 11 - Interpretarea
Orice solicitare privind semnificatia corecta a prezentelor reguli, trebuie sa fie facuta
Camerei Internationale de Comert, Paris.
:
TITLUL VI. Operatii bancare active
6.1. Notiunea si caracteristica generala a creditului
Notiunea creditului este continuta in articolul 3 al Legii institutiilor financiare. Conform acestei
norme, este credit
orice angajament de a acorda bani ca imprumut cu conditia
rambursarii lor, si
.
platii dobinzii si altor plati aferente;
orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei;
" orice garantie emisa, precum si orice angajament de a achizitiona o creanta
sau alte drepturi de a efectua o plata.
Pentru comparatie - in mod similar este definit creditul si in articolul 3 din Legea bancara a
Rominiei5".
Notiunea de credit este una de ordin financiar-economic. Pe plan juridic relatiile legate de
derularea operatiilor active, sint guvernate de institutul contractului de credit bancar (vezi
compartimentul de mai jos).
Repertoriul orientativ al formelor de credit bancar - intr-o forma standard - se contine in
majoritatea actelor normative ale B.N.M. in materie de credit. Astfel, sint considerate ca forme
ale creditului bancar factoringul, cambiile, cambiile scontate, cirdurile de credit, overdrafturile
temporare permise, finantarea tranzactiilor comerciale, datorii debitoare privind leasingul
financiar si alte obligatii reflectate ca active in bilantul bancii comerciale520.
Bancile comerciale sint intermediare pe piata capitalului. Ele atrag mijloacele temporar
disponibile de la unele persoane, si le imprumuta celor care la moment au nevoie de ele. Totusi,
creditul bancar nu este unica forma de creditare: creditul este in mai multe forme - credit civil,
cunoscut in legislatia civila sub denumirea generica de imprumut (1); credit comercial (2); credit
bancar (3). Fiecare din aceste forme ale creditului are particularitatile sale atit economico-
financiare, cit si juridice (care in ultima instanta reflecta specificul economico-financiar al

326
formelor sus-mentionate de credit). Alti autori clasifica creditul in credit de stat, comercial si
credit acordapersoanelor particulare521. Creditul de stat se acorda de catre unele state altora, citsi
de catre stat persoanelor fizice saujuridice (prin intermediul bancii centrale a statului de resedinta
a debitorului), pe in care creditul comercial este creditul acordat de catre un comerciant _altuia
(nici debitorul nici creditorul nu sint institutii financiare). Conform art. 12(1) al Legii privind
institutiile financiare, nici o persoana nu poate efectua operatiuni financiare fara autorizatia
B.N.M. Articolul 26 al aceleiasi legi indica_ca una din operatiunile financare mentionate este
acordarea de credite. Aparent, concluzia care rezulta este ca nici o persoana in afara de banci nu
poate acorda credite fara autorizatia bancii nationale (ceea ce determina scoaterea in afara legii a
creditelor comerciale). in doctrina s-au exprimat mai multe opinii in privinta permisivitatii, si
daca da - in ce conditii - a creditarii comerciale. Astfel, Efimova considera ca fara licenta bancii
nationale societatile comerciale se pot credita reciproc cu conditia ca creditarea sa se faca fara
dobinda (gratuit) sau in forma aminarii platii pentru marfurile livrate si serviciile prestate (sau
plata in avans)5". Dna Oleinic, pe de alta parte, considera ca licentierea activitatii de creditare se
aplica doar bancilor, deoarece numai ele acorda credite bancare. Or, dupa cum indica autoarea,
exista deosebiri substantiale intre creditarea bancara si creditarea comerciala, ceea ce determina
incorectitudinea aplicarii fata de ambele forme ale creditarii a unor norme si cerinte similare.
Astfel, particularitatile creditarii bancare sint:
a. sursele principial diferite ale mijloacelor de pe contul carora se acorda creditele. Spre;
deosebiredecomercianti, banca da cu imprumut bani straini, ceea ce determina faptul ca riscurile
nerambursarii creditelor acordate afecteaza nu atit banca cit creditorii eT(cTientii) care i-au
incredintat mijloacele lor banesti. Veridicitatea acestei concluzii este confirmata de definitia
bancii, oferita de Legea institutiilor financiare - „institutie financiara care atrage de la persoane
fizice sau juridice depozite sau echivalente ale jicestora transferabile prin diferite instrumente de
plata, si care utilizeaza aceste
_mijloace total sau partial pentru a acorda credite sau a fa ce investitii pe propriul cont si risc"523.
~
b. caracterul public al relatiilor legate de creditarea bancara.
Deoarece banca imprumuta banii straini, aceasta determina necesitatea protejarii clientilor sai de
la riscul gestiunii proaste de catre banci a mijloacelor atrase ca depozite (dimensiunea publica a
creditarii bancare). in cazul creditarii comerciale, .M2£uLclr_e risca este comerciantul care-si da
banii proprii ca imprumut - iata de ce regimul juridic al creditului comerciaieste completamente
de natura privata, nefiind reglementat de norme publice (precum norme de prudenta bancar, in
cazul creditarii efectuate de banci).
c. activitatea de creditare este pentru banci o activitate de intreprinzator efecutata cu titlu
profesionist, care aduce bancii ca societate comerciala, partea de baza a beneficiului, in acest
context, operatiunile active ale bancilor sint considerate drept trasatura calificativa pentru banci -
spre deosebire de comerciantii care acorda credite altor
comrcjanti (acJraJL activitate nefiind cea de baza, pentru care s-a constituit
comerciantul creditor sau debitor).
d. finalmente, creditarea bancara nu poate fi gratuita (vezi punctul c. sus-mentonat),
spre deosebire de creditarea comerciala care poate fi si neoneroasa.
Toate cele mentionate conduc la concluzia, ca diferentele intre activitatea de creditare
desfasurata de banci, pe de o parte, si cea desfasurata de societatile nebancare, pe de
alta, justifica aplicarea unor seturi diferite de reguli si norme pentru a le reglementa. Cu
alte cuvinte, ne raliem la parerea ca acordarea creditelor comerciale nu necesita licenta
B.N.M., spre deosebire de efecutarea operatiunilor de credit in_calitate de institutie
financiara bancara.
Caracterul public al creditului bancar, faptul ca el uneori afecteaza interesele unui
numar potential nelimitat de terti, a determinat crearea unui regim juridic aparte pentru
acest fel de creditare. Tema ce urmeaza are ca scop evidentierea trasaturilor de baza a
acestui regim juridic.

327
6.2. Notiunea si caracteristica operatiunilor active. Cadrul juridic de efectuare a operatiunilor
active in Republica Moldova
in general, cadrul juridic al operatiunilor active este format din doua nivele de reglementare:
a. Nivelul actelor legislative.
Principalul in acest sens este Codul Civil524. Reglementarile continute in cod pot fi conventional
clasificate in doua grupe:
Norme ce reglementeaza direct contractul de credit bancar: titlul 25 (articolele 271-277).
Pentru detalii vezi paragraful 3.1. de mai jos.
Norme, ce reglementeaza indirect relatiile de credit bancar. Ca exemplu pot fi invocate
regulile din titul 15 (articolele 165-189) ce reglementeaza felurile de asigurare a executarii
obligatiei, inclusiv a rambursarii creditului bancar. Pentru detalii vezi paragraful 4.1. de mai jos).
Tot la acest nivel stau alte legi organice si ordinare. Principalele sint Legea cu privire la Banca
Nationala a Moldovei nr. 548-XI1I din 21 iulie 1997 (Capitolele I si VI) si Legea institutiilor
financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1997 (Capitolul III si IV). Lista completa a legilor, ce contin
reglementari relevante pentru materia creditului bancar (si care au fost i. folosite de autor la
expunerea temei de fata, si deci ii. citate mai jos) se contine in Anexa VIII.2. la prezentul curs,
„Programa cursului „Drept bancar"", in lista bibliografiei propuse pentru Titlul VI.
b. Nivelul actelor normative ale Bancii Nationale a Moldovei.
Principalul in acest sens este Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a bancilor care
opereaza in Republica Moldova, aprobat prin Hotarirea Consiliului de
Administratie a Bancii Nationale a Moldovei nr. 153 din 25 decembrie 1997525. Prin acesta a fost
abrogata actiunea Regulamentului provizoriu cu privire la creditul bancar526. in aceeasi maniera
ca si la nivelul legilor, lista completa a actelor B.N.M. care prezinta relevanta pentru tema in
cauza, este dispersata, fiind compusa din numeroasele referinte la actele B.N.M. in cadrul
examinarii mai jos a diferitor aspecte ale creditului bancar.
Efectuarea operatiunilor active este nu pur si simplu o posibilitate pentru institutiile bancare, ci
un component necesar, obligatoriu si esential al activitatii lor - fara acesta institutia respectiva
inceteaza a fi bancara. Principiul dat este confirmat de prevederile articolelor 1 din Legea cu
privire la Banca Nationala a Moldovei si, care definesc institutia financiara ca „o persoana
juridica care prin activitatea sa accepta de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente
ale acestora, ce nu sint transferabile prin diferite instrumente de plata, ji care utilizeaza aceste
mijloace total sau partial pentru a acorda credite sau a face investitii pe propriul sau cont si risc".
Formele operatiunilor active care pot fi efectuate de catre institutiile bancare, se indica in
articolul 26 al Legii institutiilor financiare, si anume:
acordarea de credite (de consum si ipotecare, factoring cu sau fara drept de regres, finantarea
tranzactiilor comerciale etc.) (art. 26(b));
emiterea si administrarea instrumentelor de plata (carti de credit sau de plata, cecuri de voiaj,
cambii bancare etc.) (art. 26(e)). Dat fiind ca cambia este nu numai instrument de plata, dar si de
credit, emiterea si administrarea (?) ei constituie o opearatiune activa;
leasing financiar (art. 26(g));
acordarea de servicii aferente la credit (art. 26(h));
operatiuni in valuta straina, inclusiv contracte futures de vinzare a valutei straine (art. 26(j)).
Acest paragraf permite acordarea de credite in valuta straina.
insasi esenta institutiilor bancare rezida din tandemul „operatii active-operatii pasive" — unicul
mijloc economic pentru a executa functia strategica a bancilor: intermedierea in credit
[mobilizarea mijloacelor financiare si distribuirea lor pe scara economiei nationale conform
cererii si ofertei]. Dupa cum s-a indicat in doctrina, „sursa creditului ca operatiune activa o
constituie asadar depozitele, rezultatul operatiunilor passive"527. Regimul juridic de efectuare a
operatiunilor active este guvernat de cerinta generala stabilita de articolul 25(1) al legii
institutiilor financiare-respectarea principiilor de administrare si principiile contabile
recunoscute, cu cerintele legii si ale actelor normative emise de Banca Nationala.
La rindul sau, aceste principii de administrare si contabilitate pot fi conventional clasificate in

328
doua grupe: , ,,..„
, ; ,,
principiile de control, proprii numai operatiunilor active ale bancilor comerciale.
principiilor de administrare si control, avind un caracter general — bancile sint obligate sa le
respecte la efectuarea tuturor activitatilor sale, inclusiv celor active.
Pe departe cel mai importat principiu de control, propriu numai operatiunilor active ale bancilor
comerciale, il constituie principiul supravegheriiprudentiale. Existenta lui este determinata de
faptul ca volumul si dinamica operatiilor active ale institutiilor bancare trebuie sa fie corelate cu
parametrii respectivi ai operatiunilor passive, pentru a asigura: a) stabilitatea financiara a bancii;
b) respectarea obligatiilor ei fata de clienti, deci protectia si asigurarea drepturilor lor. in situatia
in care volumul operatiunilor active depaseste volumul operatiunilo£ active, banca d.p.d.v.
financiar isi asuma mai multe obligatii decit poate sa onoreze, imprumutind mai mult decit
dispune efectiv. Pe de alta parte, daca dinamica fluxurilor monetare provenind din operatiunile
active vs. cele rezidind din operatiunile pasive, nu este corelata una cu alta, banca risca sa se
pomeneasca in situatiile in care temporar volumul obligatiilor ei depaseste volumul creantelor,
ceea ce finalmente are acelasi rezultat - afecteaza stabilitatea financiara a bancii.
Iata de ce una din activitatile de baza a bancii abilitate de a supraveghea sistemul bancar al unei
tari - banca centrala sau nationala, de obicei - este asa-numita supraveghere prudentiala. Scopul
acesteia este asigurarea respectarii unei astfel de corelari dintre volumul si dinamica
operatiunilor active si pasive ale institutiilor bancare, ce nu ar pereclita stabilitatea lor financiara,
si ca efect nu ar pune in pericol drepturile si interesele patrimoniale ale clientilor acestora.
Supravegherea prudentiala nu este pur si simplu o functie economica a bancii centrale:
stabilitatea sistemului financiar-bancar national este de o importanta deosebita pentru asigurarea
stabilitatii dezvoltarii economiei nationale in genere (1); totodata, reiesind din faptul ca clientela
unor banci comerciale constituie majoritatea populatiei (latura specifica pentru tarile din fosta
URSS, unde Banca de Economii a concentrat depozitele personale ale unei parti importante din
populatia tarii), supravegherea prudentiala are ca efect prevenirea tulburarilor sociale care ar
putea interveni in situatia in care asa banci ar fi afectate de dificultati financiare.
Supravegherea prudentiala se realizeaza prin stabilirea standardelor de supraveghere
prudentiala. Conform articolului 44 al Legii cu privire la B.N.M., aceasta este unica autorizata de
a stabili standardele de supraveghere a institutiilor financiare (1) cit si sa monitorizeze
respectarea lor prin efectuarea controalelor si stabilirea cerintelor de raportare bancilor
comerciale (2). in situatia in care B.N.M. va depista nerespectarea acestor standarde, ea are
dreptul de a aplica sanctiuni financiare conform legislatiei. Articolul 36 al legii cu privire
laB.N.M. indica obligatia bancilor comerciale de a respecta cerintele prudentiale stabilite
conform Legii de catre B.N.M. Normei respective corespunde continutul articolului 25(2) al
Legii cu privire la institutiile financiare, conform caruia „institutiile financiare trebuie sa mentina
in permanenta un capital adecvat si resurse lichide suficiente in corespundere cu tipul activitatii
lor financiare si sa asigure diversificarea activelor potrivit riscului pierderilor".
Confinutul standardelor de supraveghere prudentiala este expus mai succint in articolul 28 al
Legii institutiilor financiare. Acesta stabileste obligatia bancilor comerciale de a respecta
urmatoarele standarde prudentiale:
indicii si standartele prudentiale stabilite dupa regula „maxim":
indicii maximi si pozitiile care urmeaza sa fie respectate de catre banca cu privire la activele
sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilantiere si la diferite categorii de capital si
rezerve;
suma maxima a creditelor acordate si contractate, raportata la capitalul reglementat, pe care o
banca are dreptul sa o acorde unei persoane sau unui grup de persoane aflate in relatii speciale cu
banca;
suma maxima a creditelor acordate si contractate, raportata la suma totala a creditelor bancii,
de care pot beneficia 10 cei mai mari debitori (inclusiv grupurile de persoane aflate in relatii
speciale cu banca);

329
 suma totala maxima de investitii in imobil sau categoriile specifice ale acestora;
indicii si standartele prudentiale stabilite dupa regula „minim":
suma minima a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportata
la valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garantii si gajuri
„:, primite) ori la unele categorii specifice ale acestora sau raportata la valo area ori la
schimbarea valorii pasivelor sau la unele categorii specifice ale acestora;
indicii si standartele prudentiale stabilite dupa regula „control si monitorizare":
" clasificarea si evaluarea activelor, precum si provizioanele specifice de risc ce , trebuie facute,
pe baza unor astfel de clasificari si evaluari, pentru acoperirea -. i. eventualelor pierderi legate de
credite si termenele in care dobinzile de la aceste ;! credite nu mai pot fi considerate ca venit
decit daca sint platite de fapt;
acordarea unor anumite tipuri si forme de credite si investitii;
armonizarea termenelor si dobinzilor la active si pasive;
neadmiterea pozitiilor neasigurate in valuta straina, metale pretioase sau pietre pretioase ce
depasesc o anumita limita.
Totodata, standardele de supraveghere prudentiala nu sint unicele cerinte de respectat la
efectuarea operatiunilor active. Dupa cum s-a mentionat mai sus, ele sint cele proprii numai
acestui fel de activitati a bancilor comerciale. Bineinteles, operatinilor active ale bancilor le sint
aplicabile si cerintele generale prezentate fata de efectuarea tuturor operatiunilor bancare, si
anume: interzicerea activitatilor bancare anticompetitive528;
interzicerea activitatilor bancare neautorizate - cerinta stabilita de articolul 26(3) al legii
institutiilor financiare. Pentru detalii privitor la regimul juridic al autorizarii activitatilor
financiare vezi compartimentul respectiv din tema „Notiuni generale despre banci si sistemul
bancar" supra.
i interzicerea activitatilor care nu sint calificate ca financiare (activitati neindicate :.-' in
articolul 26 al Legii institutiilor financiare). Acest principiu este indicat in articolul 28(5) al legii
sus-mentionate.
respectarea restrictiilor stabilite de catre articolele 31 si 32 pentru efectuarea tranzactiilor
(inclusiv creditare) cu:
persoanele aflate in relatii speciale cu banca (adica orice administrator al bancii; orice
persoana aflata in legatura de rudenie de gradul intii si doi cu un astfel de functionar; actionarii
cu cote substantiale; persoanele afiliate bancii);
functionarii bancii. Pentru detalii suplimentare vezi compartimentul 6.4.6. Creditarea
persoanelor afiliate si angajatilor bancii.
Notiunea de operatii active este indispensabil legata de notiunea de credit, analizei careia este
consacrat titlul 3 de mai jos.
Operatiunile active ale bancilor comerciale nu constituie doar o parte necesara a activitatii lor, ci
una deosebit de importanta. in multe banci conturile de credit formeaza mai mult de 50% din
activele lor, si aduc circa 2/3 din venitul bancii. Pe de alta parte, riscurile bancare au tendinta de
a se concentra in portofoliul de credit — daca banca se confrunta cu serioase dificultati
financiare, sursa lor deseori constituie deciziile manageriale eronate in domeniull ereditar,
operatiunile excessiv de riscante sau frauduloase cu mijloacele creditare, politica creditara gresita
sau conjunctura economica nefavorabila. Aceasta explica atentia deosebita pe care o atrag
contabilii profesionisti in cadrul efectuarii auditului bancii, la calitatea si diversificarea
portofoliului de credite si a politicii creditare.
Pina nu demult, operatiunile active ale bancilor erau reglementate de Regulamentul provizoriu cu
privire la creditul bancar din 26 martie 1993529. Prin hotarirea Consiliului de Administratie a
B.N.M. nr. 153 din 25 decembrie 1997, Regulamentul mentionat a fost substituit prin
Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a bancilor care opereaza in Republica
Moldova5™. Aprobarea acestui act normativ a semnificat o schimbare substantiala in
mecanismul de reglementare a activitatilor creditare a bancilor comerciale. Spre deosebire de
vechiul Regulament, care definea creditul, oferea criterii de stabilire a continutului contractului

330
de credit, contractul-model de imprumut bancar, criterii de clasificare a creditelor bancare etc,
noul Regulament a markat retragerea statului in acest domeniul, prin liberalizarea maxima a
regimului juridic a activitatilor creditare a bancilor comerciale. Esenta noii metode de
reglementare in acest domeniul este exprimata in p. 4.1. a Regulamentului, care indica ca „de
competenta si responsabilitatea bancii tine:
stabilirea si mentinerea structurilor organizatorice;
orientarea politicii creditoare a bancii;
"''
elaborarea metodelor analitice si procedeelor administrative;
determinarea sistemelor de control adecvate pentru evaluarea, dirijarea si verificarea
riscului, care reies din activitatile de creditare.
Aceste prevederi se stabilesc prin regulamente interne aprobate de consiliul institutiei
financiare".
in continuare la aceasta, punctul 2.2. al Regulamentului indica ca acesta stabileste doar
„principiile fundamentale care urmeza a fi aplicate, si exigentele de baza care urmeaza a fi
indeplinite de catre banci la efectuarea activitatilor de creditare, oferindu-i organului de
administrare posibilitatea sa dirijeze afacerile bancii intr-un mod sigur si prudent luind in
consideratie in acelasii timp interesul deponentilor si altor clienti". Prin urmare, majoritatea
problemelor legate de incheierea contractului de credit si cerintele prezentate fata de el, au fost
lasate la discretia bancilor. Acestea vor fi indicate in documentele interne ale bancii (conform
titlului IV al Regulamentului, acestea sint: i.Instructiunea de politica generala creditara a bancii;
si ii.Instructiunile specifice detaliate despre politica si procedee pentru fiecare tip de credit si
plata cu avans). Tinind cont de numarul important de acte normative ale B.N.M. ce
reglementeaza aspectele specifice ale activitatilor de creditare desfasurate de bancile comerciale
(ex. creditele in consortiu, creditele mari, etc), o asemenea metoda se prezinta justificata. Unul
din elementele-cheie a succesului operatiunilor active ale bancilor comerciale este politica
creditoare, care constituie de fapt obiectul atentiei Regulamentului din 25.12.1997. Politica
creditoare a bancii are ca scop protejarea activelor ei, maximalizarea venitului si imbunatatirea
starii economico-financiare a clientilor bancii tinind cont de securitatea depozitelor lor. Policita
creditoare consta din urmatoarele elemente:
1. Scopul formarii portofoliului de credit - tipurile de credit, termenii de achitare a lor, marimea
maxima si calitatea creditelor acordate;
2. imputernicirile de care dispun functionarii bancii responsabili de acordarea creditelor;
3. Obligatiile legate de transmiterea drepturilor si acordarea informatiei in cadrul gestiunii
creditelor;
4. Practicile bancare de solicitare a creditului, evaluarii cererii si luarii de decizii in privinta ei;
5. Continutul dosarului cererii de credit (lista documentelor care se anexeaza la cerere),
drepturile si obligatiile personalului bancii responsabil de pastrarea dosarelor de credit;
7. Regulile de evaluare si executare a asigurarii rambursarii creditului;
8. Standartele de calitate si prudentiale (ex. marimea maxima) aplicabile creditelor acordate de
banca;
9. Regulile de evidentiere, analiza si solutionare a situatiilor legate de creditele problematice.
Aditional la principiile sus-mentionate ale politicii creditoare, aplicate in practica bancara
internationala, Regulamentul din 1997 stabileste urmatoarele elemente ale politicilor creditoare
ale bancilor comerciale din Republica Moldova:
10. Definirea cotei-parti a fiecarui tip de credit, in portofoliul de credit al bancii (ex. creditele
comerciale vs. creditele de consum);
11. Cerintele fata de gaj sau alt mod de asigurare a rambursarii creditelor;
12. Procedurile de gestiune a creditului, incepind cu receptionarea cererii de creditare, evaluarea
capacitatii de rambursare a creditului, aprobarea cererii si punerea mijloacelor creditului la
dispozitia solicitantului, etc.
--.

331
13. Principiile de fixare a dobinzilor pentru credit;
14. Limitele si restrictiile de acordare a creditelor;
t«
15. Procedurile de colectare a creditelor, executarea fortata a garantiei de asigurare a intoarcerii
datoriei etc.
6.3. Contractul de credit bancar
Definitie
'
Legislatia interna nu contine definitia contractului de credit bancar. Articolul 3 al Legii
institutiilor financiare defineste numai termenul de credit. Prin aplicarea acestei notiuni la
definitia contractului in genere, putem defini contractul de credit drept un acord de vointa, prin
care o persoana fizica sau juridica, numita creditor, ofera la termen unei alte persoane fizice sau
juridice, denumite debitor, in conditii de rambursabilitate si plata bani ca imprumut, prelungire
a termenului de rambursare a datoriei, sau emite in aceleasi conditii in favoarea debitorului o
garantie sau orice alt angajament de a achizitiona o creanta sau alte drepturi de a efectua o plata.
Totodata, articolul 3 al legii defineste si termenul „documentatie de credif. La aceasta se refera,
in particular, acordul de credit incheiat de o institutie financiara cu o alta persoana pentru
acordarea de credit in care se indica suma si destinatia creditului, rata dobinzii, termenele de
rambursare si alte conditii, semnat de persoanele care autorizeaza creditul in numele
imprumutatorului.
Caracterele contractului
Desi legislatia bancara a Moldovei nu defineste contractul de credit bancar, capitolul 25 al
Codului civil al Republicii Moldova reglementeaza contractul de imprumut. Definitia acestuia se
contine in art. 271 al condului, conform caruia „in baza contractului de imprumut o parte
(imprumutatorul) transmite celeilalte parti (imprumutatului) in proprietate (in administrare
operativa) bani sau lucruri, determinate prin genul lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie
imprumutarorului aceiasi suma de bani sau aceiasi cantitate de lucruri de acelasi gen si calitate".
Contractul de imprumut este sinalagmatic si real (art. 271 (2) indicind ca „contractul de
imprumut se considera incheiat in momentul transmiterii banilor sau lucrurilor.") si gratuit („...
iar imprumutatul se obliga sa restituie imprumutarorului aceiasi suma de bani sau aceiasi
cantitate de lucruri de acelasii gen si calitate"). Totusi, pentru unele categorii de imprumuturi
codul civil stabileste posibilitatea incasarii dobinzii: conform art. 273, dobinda poate fi incasata
in cadrul operatiilor de imprumut ale caselor de ajutor reciproc si lombardurilor obstesti. in ceea
ce priveste casele de
ajutor reciproc, art. 277 indica ca Casele de ajutor reciproc obstesc de pe linga
-1---. comitetele sindicale ale intreprinderilor, institutiilor, organizatiilor acorda
muncitorilor si functionarilor imprumuturi pe temen lung, cit si pe termen scurt. Pe
.,,-: de alta parte, conform p. 22 al Regulamentului cu privire la modul de organizare,
, functionare si licentiere a activitatii lombardurilor, aceste organizatii pot percepe
dobinda pentru operatiunile de creditare.
art. 275 indica ca operatunile de imprumut ale bancilor si altor institutii creditare sint
reglementate de legislatie. Prezentul articol face referinta, in primul rind, la
.,.-. Legea institutiilor financiare si la actele normative ale B.N.M. in materie. Consideram ca
desi sint asemanatoare dupa unele aspecte (cum ar fi momentul inchierii contractului, cerintele
de forma), totusi institutul contractuluiudeimprumut civil se deosebeste de creditul bancar, prin
urmatoarele:
daca primul este acordat de imprumutator din propriile fonduri, creditul bancar se acorda de
bancher din contul mijloacelor straine, atrase ca rezultat al operatiunilor pasive. Aceasta se
evidentiaza atit de doctrina531 cit si de legislatie532;
contractul de imprumut civil este in majoritatea cazurilor gratuit (vezi comentariul de mai
sus), spre deosebire de caracterul oneros (in toate cazurile) al contractului de credit bancar.
Sintem de parerea ca particularitatile contractului de credit bancar, in comparatie cu contractul de

332
imprumut civil, dubleaza distinctiile intre creditul bancar si creditul comercial - vezi
compartimentul „6.1. Notiunea si caracteristica generala a creditului" supra.
Legislatorul indirect a acceptat acest punct de vedere chiar in Codul Civil, chiar daca acesta a
fost creat pentru a deservi relatiile patrimoniale si personale nepatrimoniale in conditiile
economiei socialiste planificate. Astefel, prin efectul articolului 275 a codului, „operatiile de
imprumut ale bancilor si caselor de economii din munca ale statului sint reglementate de
legislatia Uniunii RSS". Aceasta poate implica concluzia ca legislatorul a intentionat de a scoate
contractul creditului bancar de sub incidenta regulilor Codului Civil privitoare la imprumut
(deoarece sintagma „legislatia Uniunii RSS" nu includea pe atunci Codul Civil al RSS
Moldovenesti).
Pe de alta parte, unele articole ale Codului Civil totusi contin unele norme ce reglementeaza
relatiile aferente creditului bancar. Spre exemplu, articolul 465 a codului indica ca „creditarea
organizatiilor de stat, a colhozurilor si a altor organizatii cooperatiste si celorlalte organizatii
obstesti se face in conformitate cu planurile aprobate prin acordarea de imprumuturi pe termen
cu destinatie speciala de catre Banca de Stat a Uniunii RSS si alte banci ale Uniunii RSS in
modul stabilit de legislatia Uniunii RSS". Aceasta este o regula anacronica mostenita din fosta
legislatie sovietica, care deocamdata nu a fost modificata. Totusi, consideram ca articolul
respectiv contravine articolului 9(3) a Constitutiei Republicii Moldova si este, prin urmare,
inaplicabil.
Dupa cum se poate conchide, regulile privind creditul bancar se contin in cele 2 legi ce constituie
baza legislatiei bancare in Republica Moldova - Legea cu privire la B.N.M. si Legea institutiilor
financiare - cit si in actele normative aprobate de B.N.M.. Normele respective ale Codului Civil
ori exclud aplicarea sa in mod expres (vezi articolul 465 indicat mai sus), ori sint vadit depasite
si probabil inaplicabile. Totusi, dupa analogie putem indica ca unele elemente ale contractului de
imprumut sint valabile si pentru contractul de credit bancar. Aceasta se refera la:
caracterul sinalagmatic al contractului.
forma contractului (scrisa), prin analogie cu articolulu 272 al Codului Civil. Consideram
justificata opinia unor autori ca contractul de credit este un contract intuitii personaem.
Totusi, exista si deosebiri intre caracterele contractului de imprumut si cele ale contractului de
credit bancar: cea mai esentiala priveste consensualitatea sau, dimpotriva, caracterul real al
contractului de credit bancarUnii autori considera ca contractul de credit este un contract real,
prin analogie cu prevederile articolului 271 (2) al Codului Civil. Sintem de parerea ca, tinind
cont de particularitatile creditului bancar ca categorie economica, nu se poate afirma cu toata
certitudinea lipsa oricaror obligatii la parti inainte de punerea efectiva a imprumutului la
dispozitia debitorului de catre creditor, si inceperea valorificarii imprumutului de catre debitor.
Aceasta deoarece:
a. debitorul are anumite obligatii de a valorifica creditul, obligatii care apar de indata ce a fost
semnat contractul de credit cu banca- vezi posibilitatea impunerii prin contract a platii unei prime
penalizatoare de neutilizarea a creditului.
b. creditorul, din momentul semnarii contractului, de asemenea se obliga sa puna mijloacele
respective la dispozitia debitorului. Lipsa acestei obligatii (in cazul recunoasterii caracterului real
al contractului de credit) ar crea o incertitudine juridica pentru clientii bancii, care desi au semnat
contractul, nu au siguranta ca banii le vor fi pusi la dispozitie (deoarece pina la acest moment
contractul nu se considera incheiat si partile nu au nici o obligatie, deci si nici banca chiar daca a
contractat creditul nu este obligata sa-1 puna efectiv la dispozitia debitorului). in favoarea acestei
pozitii vorbeste si opinia unor autori care indica asupra existentei unei forme speciale a
contractului de credit: contractul de deschidere de credit (vezi infra).
Iata de ce ne raliem la parerea, ca, spre deosebire de contractul civil de imprumut (care
„legifereaza" relatiile legate de creditul comercial), contractul de credit bancar este consensual si
devine valabil din momentul in care partile si-au exprimat acordul de vointa asupra clauzelor
esentiale a contractuctu'lui.
Lipsa unei reglementari exprese a contractului de credit bancar in legislatia republicii determina

333
necesitatea analizei sistematice si comparate a legislatiei in genere, pentru a stabili principiile si
elementele de baza a contractului respectiv. Totusi, concluziile de mai sus sint de domeniul
doctrinei. Consideram ca lipsa unei reglementari legale creaza incertitudini in privinta regimului
juridic al operatiunilor de creditare. Pe cale de
concluzie, credem ca legislatorul ar trebui in proiectul noului Cod Civil sa atraga atentie acestui
aspect al relatiilor patrimoniale.
Unii autori mentioneaza si o categorie aparte a contractului de credit bancar - contractul de
deschidere de credit, definit ca o conventie „prin care banca se obliga sa puna la dispozitia
clientului, pentru o perioada determinata sau nedeterminata, un anumit credit, de care
beneficiarul va uza fie incasind fondurile fie tragind o cambie sau un cec asupra bancii, fie prin
emiterea unui ordin de plata"334.
Ne raliem la parerea ca conceptul contractului de deschidere de credit este o in esenta acelasi
contract de credit, fiind dubitabila oportunitatea evidentierii lui in calitate de forma aparte a
contractului de credit.
Doctrina are o pozitie eterogena fata de consensualitatea contractului de credit bancar: unii autori
considera ca contractul respectiv poate fi atit real cit si consensual5'5, pe in care altii recunosc
caracterul consensual al contractului de credit doar dupa acele contracte care au ca obiect sume
importante™.
Optiunea facuta de legislatorul Moldovei in favoarea caracterului real al contractului de credit
nu-si gaseste sustinere in legistatiile unor tiri ale CSI. Spre exemplu, noul Cod Civil al Federatiei
Ruse pledeaza pentru consensualitatea contractului de credit, afirmind principiul obligatiei
creditorului de a acorda creditul clientului din momentul in care partile contractante au cazut de
acord asupra conditiilor de baza a contractului de credit5'7, cu oferirea dreptului bancii de a refuza
acordarea creditului in care existe temeiuri de natura sa indice fara echivoc la faptul ca creditul
acordat nu va fi rembursat de catre debitor la scadenta (art. 812 al Codului Civil al Federatiei
Ruse). Contractul de credit este un contract sinalagmatic. Este discutabila parerea exprimata in
doctrina ca contractul este unilateral pentru ca „numai banca se obliga sa acorde creditul, in timp
ce clientul nu se obliga sa uzeze de credit"538. Consideram o asemenea pozitie vulnerabila,
deoarece ea nu tine cont de integralitatea continutului contractului de credit. Or, acelasi debitor
nu are numai „obligatia" de a folosi mijloacele creditului, ci si altele: ex. chiar in eventualitatea
neutilizarii acestor mijloce debitorul va fi obligat la plata catre banca a comisionului de
neutilizare.
incheierea contractului
Procedura generala de incheiere a contractului este reglementata de Regulamentul cu privire la
activitatea de creditare a bancilor ce opereaza in Republica Moldova539. Ca baza pentru inchierea
contractului serveste cererea de creditare, depusa de clientul
bancii. Conform prevederilor titlului III al Regulamentului, examinarea si aprobarea cererii este,
de regula, de competenta unitatilor de creditare a bancilor. Legislatia bancara a Moldovei
stabileste numai cerintele fata de documentatia interna a bancilor comerciale referitoare la
procedura inchierii si executarii contractului de credit bancar. in acest sens, p. 4.2.2.1. indica ca
orice banca trebuie sa aiba instructiuni detaliate la dispozitia sa cu descrierea intregului proces de
administrare pentru fiecare tip de credit: de la cererea initiala a clientului, prin evaluarea
credibilitatii si aprobarea de eliberare, pina la rambursarea finala a acestuia. Aceste instructiuni
trebuie sa ofere un indrumar detaliat despre documentare pentru orice tipuri de credite si sa
determine regulile referitor la:
Autoritatea de creditare: determinarea autoritatii de creditare in cadrul bancii pentru luarea
deciziei la diferite niveluri, pentru fiecare tip si marime de credit;
Informatia financiara: cerintele fata de comunicarea datelor cu privire la situatia financiara,
care trebuie executate de debitor pentru orice tipuri de credite, oferind posibilitatea unei analize
profunde a credibilitatii clientului;
Evaluarea credibilitatii: instructiunile detaliate despre efectuarea evaluarii credibilitatii
clientului si capacitatii de rambursare a creditului, inclusiv metodele

334
. adecvate de analiza a bilanturilor, raportului cu privire la profit si pierderi; in mod similar
aprecierea gajului si altor forme de asigurare a creditelor si stabilirea limitelor (coeficientilor) de
utilizare a acestora.
" Gajul si alte forme de asigurare a creditelor: prevederea unui coeficient minim pentru gaj si alte
forme de asigurare a creditelor necesare pentru fiecare tip de credit si evaluarea adecvata a
acestora, in scopul asigurarii acoperirii depline a sumei supuse riscului (suma creditului plus
dobinda);
Procesul de aprobare: reguli detaliate cu privire la autorizarea acordarii creditului;
Stabilirea pretului creditului: rata dobinzii/ comisioane pentru toate tipurile de credite
acoperind costurile de creare a fondurilor (plus o marja de profit), inclusiv costurile suplimentare
si crearea rezervelor pentru pierderile posibile;
Limitele: limitarea liniilor individuale/ creditelor nerambursate si in total pentru fiecare
debitor;
" Colectarea: determinarea procedeelor legate de creditele cu termenii 1 de rambursare expirat si
platilor aferente neachitate/delincvente legale si alte reclamatii;
Diverse: instructiuni specifice pentru cazurile exceptionale si scutiri etc.
in procesul de aprobare, dreptul de a lua decizii referitor la cererile de acordare a creditelor se
atribuie unui comitet special de credit compus dintr-un numar impar de membri, dar nu mai putin
de 3 persoane. ' Suma maximala a unui credit care poate fi acordata fara aprobarea de catre
comitetul special de credit la nivel de filiala este determinata in prevederile politicii generale de
creditare a bancii. Orice tranzactie de credit poate fi incheiata numai cu avizul a cel putin 3
persoane. ' '......~................."..................
........
.......;........'
Creditele mari se acorda in conformitate cu cerintele Regulamentului nr. 3/09 „Cu privire la
creditele mari"540.
Procedura de acordare a creditelor poate fi supusa unui control dublu, efectuat de o unitate
structurala independenta, cu functia de a comunica datele direct comitetului special de credit sau
organului de administrare al bancii.
Subiectii
Analiza notiunii contractului de credit bancar permite concluzia ca in contractul de credit bancar
participa doua parti: creditorul si debitorul. Din insasi denumirea notiunii - credit bancar - e ciar
ca in calitate de creditor poate fi doar o banca comerciala. Pentru banci activitatea de creditare
este o activitate profesionala ce necesita primirea autorizatiei de la B.N.M. (vezi titlul 1 de mai
sus). in calitate de debitor pot fi oricare persoane fizice si juridice. Totodata, legislatia bancara a
republicii stabileste specificul creditelor acordate unor categorii specifice de clienti (ex. creditele
acordate persoanelor afiliate bancilor, creditele acordate angajatilor bancii, etc).
Atit din partea creditorului, cit si din partea debitorului poate fi multitudine de subiecti, in primul
caz, mai multi creditori isi vor uni eforturile pentru a face fata cerintei sporite de mijloace
financiare a unui debitor important. in practica, asa necesitate poate aparea in cazul finantarii
unor proiecte inyestitionale importante.
Creditele acordate de mai multor creditori se mai numesc credite consortialc sau in consortiu.
Specificul contractelor de credit respective este indicat in Regulamentul cuTprivire la
acordarea de catre bancile comerciale a creditelor in consortiu541, aprobat de catre B.N.M. cu
scopul „mentinerii solvabilitatii bancilor, reducerii riscului posibil si pierderilor in cazul
insolvabilitatii debitorilor, in scopul creditarii intreprinderilor si proiectelor de proportii mari, ce
necesita cheltuieli mari".
Creditul de consortiu se perfecteaza printr-un Acord de. credit intre banca coordonatoare (banca
care organizeaza consortiul bancar si isi asuma rolul de gestionare a creditului din partea
celorlalte banci participante) si bancile participante la creditul de consortiu si contracte de credit
intre debitor si fiecare dintre participantii la creditul de consortiu. / in cazul in care debitorul
asigura Rambursarea creditului printr-o garantie unica indivizibila, banca coordonatoare va fi

335
responsabila pentru gestionarea garantiei si monitorizarea situatiei financiare a debitorului (1),
iar in caz de nerambursare - pentru asigurarea rambursarii creditului din contul garantiei (2).
Regulamentul contine modelul Acordului de credit in consortiu. in ceea ce priveste
continutul contractelor de credit incheiate intre debitor si fiecare dintre participanti la creditul de
consortiu, particularitatile acestuia sint expuse in p. 5 al regulamentului. Astfel, contractele
respective vor contine in mod obligatoriu urmatoarele clauze:
data incheierii contractului, relatiile partilor participante la contract;
suma totala a creditului acordat, inclusiv pentru fiecare banca, participanta la creditul de
consortiu;
conditiile de acordare debitorului a creditului;
cota procentuala, modul si termenele calcularii si achitarii dobinzilor, aplicarea sanctiunilor
pentru neachitarea la termen a dobinzilor;
termenele achitarii creditului si sanctiunile aplicate pentru neachitarea creditului in termen;
conditiile achitarii creditului inainte de termen, daca aceasta va avea loc, suma si marimea
platii pentru achitarea in prealabil;
achitarea la cerere - investitorii sint in drept sa solicite achitarea imediata a creditului in
anumite circumstante: inclusiv in cazul prezentarii informatiei neveridice, inrautatirii bruste a
starii financiare a debitorului, schimbarii statutului sau juridic si in legatura cu aceasta
neeficientei creditarii lui ulterioare, suspendarii activitatii, antrenarii in procese de judecata;
efectuarea controlului de catre bancile-participante la creditul de consortiu asupra asupra
utilizarii efective conform destinatiei creditului.
Prin urmare, faptul acordarii creditului in consortiu si conditiile organizarii consortiului
bancar se regasesc in orice contract de credit, inchieat de debitor cu fiecare banca-
membra a consortiului.
in ceea ce priveste multitudinea de subiecti in latura debitoare a contractului de credit
- legislatia bancara nu prevede reguli speciale privind acordarea creditelor unui
„consortiu de debitori". Prin urmare,_se vor aplica regulile generale privitor la creditul
bancar.
Totusi, aceasta regula nu se refera la totalitatea debitorilor care constituie un grup de
persoane in sensul Regulamentului cu privire la creditele mari542: paragraful B al
punctului 1 al acestui regulament indica ca la grupul de persoane in interconexiune se
refera:
Doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, care se expun la acelasii risc, in urma
faptului ca una din ele, direct sau indirect, o controleaza pe cealalta sau pe celelalte. Se considera
ca persoana exercita controlul asupra altei persoane in cazul in care, la parerea Directiei de
reglare si control asupra activitatii bancilor a Bancii Nationale a Moldovei, aceasta persoana,
prin dreptul de vot, prin imputernicirea de a numi si de a elibera din functie majoritatea
conducatorilor sau membrilor Consiliului, sau prin oricare alte mijloace, direct sau indirect, de
sine statator sau in colaborare cu alte persoane, poate exercita o influenta considerabila asupra
afacerilor altei persoane.; ..........„,...._,,.,.; ,, ....................;u..:, . .
Doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, relatiile dintre care nu se controleaza dupa
cum s-a mentionat in punctul de mai sus,dar care trebuie considerate ca expuse la acelasii risc,
deoarece ele sint in interconexiune, astfel daca una din ele va avea dificultati financiare, alta sau
altele pot de asemenea avea dificultati legate de rambursarea creditelor.
Pentru detalii suplimentare referitor la creditele „mari" vezi paragrajul 4.8. de mai jos. in sfirsit,
unii autori mentioneaza existenta in contractul de credit bancar si a altor subiecti in afara de
debitor si creditor.
Prima categorie de subiecti mentionati sint persoanele care sint direct implicate in derularea
raportului contractual de credit bancar prin oferirea garantiei performantei debitorului - garantul,
fidejusorul, persoana terta ce constituie un gaj in favoarea bancii pentru asigurarea performantei
debitorului. Consideram acest punct de vedere justificat din mai multe considerente:
contractele de credit si de garantie nu sint autonome unul de altul - dupa modelul raportului

336
dintre obligatiile care acestea le genereaza, contractele respective se afla in relatie de contract
principal-contract accesoriu (unul fata de altul). Din „neautonomia" - iar, mai corect, legatura
indispensabila dintre aceste contracte, rezida dreptul garantului de a se considera pe drept cuvint
subiect al contractului de credit. Desi el nu-si asuma nici un rol in raportul direct intre creditor-
debitor (neavind relatii cu ambii din ei), aparitia si volumul obligatiilor garantului se produc in
functie de derularea raportului dintre creditor si debitor.
in unele cazuri clauza de garantie care genereaza obligatiile garantului poate fi inserata chiar
in contractul ce da nastere obligatiei asigurate - ex. clauza de gaj poate fi astfel inserata intr-un
contract de credit, conform articolului 9(5) a Legii cu privire la gaj54'.
A doua categorie de subiecti ai raportului de credit bancar sint numiti persoanele care au
depozite la banca-creditor. Se afirma ca interesul lor patrimonial in derularea fara probleme a
operatiunilor active ale bancii justifica calificarea lor ca subiecti in raportul de credit, in calitate
de a treia categorie de subiecti este numit sistemul bancar al tirii in genere — el de asemenea are
interesul de a asigura efectuarea normala a operatiunilor active de catre banci.
Nu agream punctul de vedere ca cele doua categorii de persoane sus-mentionate sint subiecti in
raportul juridic de credit - aceste persoane nu au obligatii si nici drepturi fata de debitor si
creditor in legatura cu contractele de credit incheiate.
Continutul contractului
Sintagma „continutul contractului de credit bancar" are un sens dublu:
totalitatea clauzelor contractului;
" totalitatea drepturilor si obligatiilor partilor la contract.
in ceea ce priveste lista clauzelor obligatorii a contractului respectiv (continutul
contractului de credit bancar), legislatia bancara a republicii a „evoluat". Vechiul
Regulament provizoriu cu privire la creditul bancar544, in punctul 11 enumera clauzele obligatorii
ale acordului de credit. Acestea erau urmatoarele:
~
clauze referitoare la scopul creditului;
clauze referitoare la suma si termenul creditului, modul de eliberare si achitare;
clauze referitoare la formele de asigurare, executarea angajamentelor privind
fambursabilitatea creditului. Pentru detalii vezi compartimentul 4.1. de mai jos;
clauze referitoare la ratele dobinzii, inclusiv pentru creditul cu termenele expirate, modul de
plata al scopul, acestora;
clauze referitoare la drepturile, angajamentele reciproce si responsabilitatea economica a
partilor;
alte conditii prin acord bilateral (de exemplu, controlul de catre banca pe teren a respectarii
conditiilor acordului de credit si acordului de gajare, modul si volumul darilor de seama
contabile prezentate de catre debitor bancii si altele).
Noul Regulament cu privire la activitatea de creditare a bancilor comerciale545 nu indica nimic
nici referitor la notiunea de contract de credit (fapt mentionai deja) nici la continutul acestuia.
Unica regula care se mai mentine este cea din articolul 3 al Legii institutiilor financiare, care da
notiunea de „documentatie de credit", in care intra si acordul de credit, adica cel „incheiat de o
institutie financiara cu o alta persoana pentru acordarea de credit in care se indica suma si
destinatia creditului, rata dobinzii, termenele de rambursare si alte conditii, semnat de persoanele
care autorizeaza creditul in numele imprumutatonilui". Asadar, reglementarile in vigoare a
restrins numarul clauzelor obligatorii ale contractului de credit (1), lasind lista acestor clauze
deschisa pentru formarea acordului de vointa a partilor (2). in unele cazuri legislatia bancara
indica continutul obligatoriu al contractelor specifice de credit bancar: ex. a contractelor de
credit in consortiu - vezi p. 3.3. supra. Pe de alta parte, drepturile si obligatiile partilor pot fi
partial deduse din notiunea sintetica a contractului de credit bancar, exprimata in paragraful 3.1.
de mai sus. Reiesind din caracterul sinalagmatic al contractului de credit bancar, drepturile si
obligatiile reciproce ale partilor la contract se prezinta in felul urmator:
Creditorul

337
Debitorul
1. Dreptul de a cere rambursarea creditului la scadenta
2. Dreptul de a cere plata pretului contractului (dobinda si comisionale bancare)
3. Dreptul de a cere garantii de rambursare a mijloacelor creditului
1. Obligatia de a pune mijloacele creditului la dispozitia debitorului
1. Obligatia de rambursare a creditului la scadenta
2. Obligatia de plata a pretului contractului (dobinda si comisioanele bancare)
3. Obligatia de a oferi garantii de rambursare a mijloacelor creditului
Dreptul de a cere punerea la dispozitia sa a mijloacelor creditului
Tabelul 7. Drepturile si obligatiile partilor in contractul de credit bancar
Este discutabila posibilitatea mentionarii obligatiei bancii de a pune la dispozitia clientului sau
mijloacele mijloacele creditului convenit (careia ii corespunde dreptul respectiv al debitorului) -
fara executarea acestei „obligatii" contractul de credit ca contract real nu se perfecteaza. De
aceea consideram ca aceasta relatie drept-obligatie nu se situiaza pur si simplu in afara raportului
contractual intre parti, dar este o conditie fundamentala pentru initierea raportului contractual.
Efectele contractului
incetarea actiunii contractului
,,.
,
incetarea prin executare
Executarea prin plata
'
'
Notiunea de plata in cadrul contractului de credit a primit o definitie legala: punctul 3 al titlului
IU al Regulamentului cu privire la creditele expirate5' defineste plata ca achitarea dobinzii sau
sumei initiale a creditului si dobinzii; sau a unei parti a creditului si dobinzii; sau a unei parti a
creditului, achitate in conformitate cu conditiile si modul de rambursare a creditului stipulat in
contractul de credit. Totusi, daca aceste actiuni ale debitorului pot fi d.p.d.v material calificate ca
„plata" (in sensul abstract al acestui cuvint), nu sintem de parerea ca notiunea sus-mentionata
este relevanta pentru cazul examinat. Ea nu poate fi calificata ca „plata" d.p.d.v juridic ca
modalitate de executare a contractului, deoarece in majoritatea cazurilor acoperite de definitia
sus-mentionata plata nu sinonimeaza cu executarea completa de catre debitor a integralitatii
obligatiilor sale contractuale, si, prin consecinta, nu constituie o modalitate de executare a
contractului care ar duce la incheierea raportului contractual de credit bancar. Executarea prin
compensatie
La executarea prin compensatie are loc in situatia in care ambele parti au una fata de alta creante
reciproce, si satisfacerea creantelor date se efectueaza prin compensarea lor. Acesta va fi cazul in
care o banca comerciala, care a imprumutat o suma de 1 mln. de lei unui client, se va imprumuta
cu acceeasi valoare de la clientul respectiv. „Iertarea" reciproca a datoriilor in acest exemplu va
fi o veritabila plata prin compensatie.
incetarea la scadenta
Aceasta modalitate de incetare a contractului de credit sinonimeaza de fapt cu incetarea efectelor
contractului de credit ca efect al expirarii termenului de rambursare a lui. Modalitatea respectiva
de incetare a contractului este reglementata de Regulamentul cu privire la creditele
expirate547. Regulamentul in cauza defineste drept expirate creditele, suma integrala a carora
(sau soldul creditului, ce include valoarea initiala a creditului, la care se adauga dobinza si, dupa
caz, penalitatile acumulate) nu a fost
achitata in timp de 30 zile548. Dupa expirarea acestui termen creditul si dobinzile la el se
considera expirate. Totusi, pentru perioada in care creditul este considerat ca expirat,
dobinda se sporeste pina ce creditul nu va fi trecut in stare de neacumulare a dobinzii.
Expirarea creditului nu sinonimeaza cu incetarea raportului contractual, totusi549: numai
intr-un caz aparte - acela al creditelor clasificate compromise - banca poate sa- si

338
recupereze pierderile din &s-a-num\iu\ fond de risc - in restul cazurilor ea contind ori pe
drepturile sale de executare fortata acordate prin garantiile general-civile primite de la
debitor (pentru detalii vezi paragraful 4.1. de mai sus), ori pe modalitatile specifice de
salvare a creditului expirat (pentru detalii vezi alineatul a) de la sfirsitul prezentului
paragraf).
Regulamentul stabileste o consecutivitate a trecerii creditelor expirate in faza creditelor
in acumulare si apoi a creditelor in stare de neacumulare (fara dobinda).
Creditul in stare de acumulare este definit ca credit, care a fost platit integral de catre
banca debitorului la termen, si platilor de rambursare scadente li se aplica principiul
sporirii. Creditul expirat neachitat ramine in stare de acumulare inca timp de 30 de zile
dupa ce creditul bancar se considera expirat (deci, pina la expirarea a 60 de zile din
momentul scadentei).
Este considerat cedit in stare de neacumulare (fara dobinda) acela in care:
Plata n-a fost achitata mai mult de 60 zile; ori
;

' Creditul este clasificat drept „dubios", conform Capitolului IV lit. D al

Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor si rezervarea mijloacelor in
fondul de risc550; ori Creditul este clasificat drept „compromis", conform Capitolului IV lit. E al
Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor si rezervarea mijloacelor in
fondul de risc551.
Pentru detalii referitor la clasificarea creditelor in „dubioase" si „compromise" vezi paragraful
4.2. de mai jos.
Consecintele contabile ale trecerii creditelor expirate in faza de neacumulare sint urmatoarele:
a) Regulamentul prevede doua posibilitati de „salvare" a creditelor expirate: renegocierea si
prolongarea creditului.
Pentru ca un credit sa fie considerat renegociat, in contractul nou trebuie sa fie stipulata o
reducere a ratei dobinzii sau a suinei initiale a creditului, sau a ambelor, tinind cont de
inrautatirea situatiei financiare a debitorului, ceea ce banca o face in
conditii exceptionale. Determinarea starii de expirare sau neacumulare se efectueaza in baza
contractului initial.
Un credit prelungit sau innoit cu aceeasi rata a dobinzii si suma initiala ca si la creditul initial
este definit de Regulament ca creditprolongat. Pentru ca un credit sa fie considerat prolongat,
contractul trebuie sa fie semnat inainte de expirarea termenului de actiune a contractului initial.
~"
b) Daca modalitatile de „salvare" a creditului, indicate mai sus, sint putin eficiente sau
inaplicabile intr-o situatie anume, banca are posibilitatea in unele cazuri sa-si compenseze
pierderile rezultate din nerambursare, din contul fondului de risc (pentru detalii vezi paragraful
4.2. mai sus).
c) Bancile comerciale nu au dreptul de acorda clientilor sai credite pentru achitarea creditelor
expirate (in stare de acumulare sau nu).
6.4. Varietatile creditelor
La momentul actual doar un act normativ stabileste in mod expres tipologia creditelor - in functie
de rambursabilitatea lor — aceasta Hotarirea Consiliului de Administratie a Bancii Nationale a
Moldovei „Privind aprobarea Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor si formarea
reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc)"552. Celelalte clasificari ale creditelor fie ca
sint de origine doctrinala, fie ca sint implicit prevazute de legislatia bancara. in rindurile ce
urmeaza va fi expus in linii generale repertoriul categoriilor de credite, in functie de anumite
criterii.
Clasificarea creditelor in functie de garantii
Pina nu demult, punctul 17 al Regulamentului provizoriu cu privire la creditul bancar553 prevedea
urmatoarele forme de angajamente cu privire la asigurarea rambursarii creditului: gajarea averii
constituind proprietatea debitorului; cesiunea in favoarea bancii a cererilor si conturilor

339
debitorului catre o terta persoana; garantii si cautiuni; polita de asigurare. Legea stabilea
posibilitatea aplicarii catre un debitor pot a diferitor forme de asigurare a creditului (1), si
obligativitatea ca gajul sa depaseasca suma creditului (2). Principiul de baza al Regulamentului
in ceea ce priveste asigurarea creditului era exprimat de asemenea in punctul 17: „Asigurarea nu
garanteaza achitarea imprumutului, ci reduce riscul".
Cu abrogarea lui, legislatorul a exlus din legislatia bancara lista modalitatilor juridice de
asigurare a rabmursarii creditelor bancare. Acest rol a revenit doctrinei, prin analiza prevederilor
legislatiei referitoare la asigurarea executarii obligatiilor contractuale in genere. General vorbind,
modalitatile de asigurare a rambursarii creditului sint cele stabilite de legislatia civila pentru
pentru asigurarea executarii obligatiunilor contractuale. Acestea sint prevazute in mai multe acte
normative:
a. Capitolul 15 al Codului Civil „Garantarea executarii obligatiunilor"554. Tehnicile juridice de
asigurare a executarii obligatiunilor sint expuse in art. 165 a codului, conform caruia „executarea
obligatiilor poate fi garantata, potrivit legii sau contractului, prin stabilirea unei clauze penale
(amenda, penalitati de intirziere), gaj si fidejusiune. Afara de aceasta, obligatiile intre cetateni
sau cu participarea lor pot fi garantate printr-o arvuna, iar obligatiile intre organizatiile socialiste
- prin garantie". Utilizarea in textul articului a referentei la „organizatiile socialiste" evidentiaza
caracterul anacronic al unor prevederi ale codului - act normativ aprobat in anul 1964 in perioada
socialista. Totusi, codul implicit prevede doua categorii de tehnici de asigurare a executarii
obligatiunilor contractuale: garantiile reale (in care executarea obligatiunilor este garantata de
patrimoniu separat in acest sens, si nu de personalitatea garantului - acestea sint arvuna, clauza
penala555 si gajul), si garantiile personale (ce asigura executarea obligatiunilor debitorului, prin
promisiunea (raspunderea personalitatii) garantului -la aceasta categorie se refera fidejusiunea si
garantia).
b. Actele normative ce detaliaza prevederile Codului Civil. Printre cele mai importante este
necesar de mentionat: legea nr. 838-XJI1 din 23.05.1996 „Cu privire la gaj"55'1, alte legi si acte
normative (vezi infra).
Totusi, in sfera bancara exista specificul asigurarii obligatiilor, ce se exprima prin urmatoarele:
pentru institutul contractului de credit bancar sint proprii unele modalitati specifice de
asigurare a executarii rambursarii creditului, ce lipsesc din lista felurilor de asigurare a executarii
obligatiilor, prescrise de legislatia civila. Ca exemplu poate servi dreptul de gaj al bancii asupra
mijloacelor de pe cont a clientului.
modalitatile civile generale de asigurare a obligatiilor nu exhausteaza lista posibilitatilor
bancii de a-si acoperi pierderile cauzate prin nerambursare. in unele cazuri, banca are
posibilitatea in eventualitatea imposibilitatii obtinerii platii de la debitor, sa-si acopere pierderile
dintr-un fond special creat de ea conform cerintelor B.N.M. (pentru detalii vezi paragraful 6.4.2.
de mai jos). Prin urmare, lista modalitatilor general-civile de asigurare a rambursarii creditului
(indicata in articolul 165 al Codului civil) este mai curind de baza decit exhaustiva.
Credite asigurate prin garantii personale
;
t|r. ' , Ir "
Creditul asigurat prin fidejusiune sau garantie
Notiuni introductive
Notiunea de garantie personala este semnificativa pentru banci din doua puncte de vedere:
a. Garantiile personale pot fi acceptate de banci pentru asigurarea obligatiilor decurgind din
contractele de credit bancar;
b. Bancile insesi pot acorda garantii intru asigurarea obligatiunilor unor terti (garantii bancare).
Daca in primul caz banca este beneficiarul garantiei, in al doilea caz ea este garant (iar
insasi garantia este o varietate a creditului acordat de banca clientului - credit de
angajament).
in prezentul compartiment garantia va fi analizata ca modalitate de asigurare a rambursarii
creditelor. Garantia sub prisma varietatii de credit bancar, va fi analizata in
compartimentul 6.4.9. infra.

340
Izvoare
Regimul juridic general al garantiilor personale este stabilit de articolele 180-186
(fidejusiunea) si 188-189 (garantia), cit si de prevederile Legii nr. 943-XUI din 18.07.1996
„Privind datoria de stat si garantiile de stat"557.
in afara de regulile general-civile referitoare la garantiile personale, legislatia RM
(inclusiv cea bancara) contine acte normative care stabilesc particularitatile aplicarii
normelor codului civil, fata de activatea bancara (1), sau particularitati ale unor tipuri
de garantii (2). Aceste acte normative sint:
Hotarirea Guvernului Republicii Moldova „Despre aprobarea Regulamentului privind
realizarea creditelor externe, acordate Republicii Moldova cu garantia Guvernului"558;
Hotarirea Guvernului Republicii Moldova „Privind acordarea de catre Guvern a
garantiilor de credit bancilor comerciale"55';
Hotarirea Consiliului de Administratie a Bancii Nationale a Moldovei „Privind
aprobarea Regulamentului Nr. 38/08-01 cu privire la modul de garantare a creditelor
acordate de Banca Nationala a Moldovei bancilor"5™.
Fidejusiunea ca modalitate de asigurare a rambursarii creditului
-' o
Conform regulilor generale aplicabile fidejusiunii, si stabilite in Codul Civil, fidejusiunea este
un contract prin care „fidej usorul se obliga fata de creditorul unei terte persoane sa raspunda in
intrejime sau in parte pentru executarea de catre aceasta din urma a obligatiei sale" (art. 180)
Principiile fidejusiunii, consacrate in articolele sus-mentionate, se refera la: Obiectul fidejusiunii:
conform articolului 180, fidejusiunea poate garanta doar o creanta valabila. Din aceasta regula
poate fi dedusa concluzia ca in situatia in care creanta este nevalabila ca efect al ilegalitatii sau
stingerii sale, fidejusiunea isi pierde efectul. Acest fapt corespunde caracterului accesoriu al
fidejusiunii (de altfel, accesorialitatea fata de creanta garantata este o trasatura distinctiva a
tuturor formelor de garantare a rambursarii creditelor).
Totodata, este necesar de a nu supraestima caracterul accesoriu al fidejusiunii ca modalitate de
asigurare a rambursarii creditului - nu se poate afirma lipsa totala a unei identitatii juridice (cu un
anumit grad de autonomie) a contractului in cauza. in favoarea acestei afirmatii vorbeste si
faptul, ca prin efectul alineatului 2 al articolului 186, fidejusiunea isi inceteaza efectele daca intr-
un termen de 3 luni de la scadenta obligatiei garantate, creditorul nu a initiat actiune contra
fidejusorului (in cazul in care obligatia garantata este fara termen, atunci, in lipsa unei altei
intelegeri intre parti, fidejusiunea isi inceteaza efectele la expirarea unui an din momentul
incheierii contractului de fidejusiune).
Specificul fidejusiunii (fata de garantie, ca forma de asigurare personala a rambursarii creditului)
este faptul, ca fidej usorul este debitor solidar (si nu facultativ) fata de creditor - in eventualitatea
nerambursarii creditorul este in drept sa initieze masuri de valorificare a garantiei sale direct fata
de fidej usor, fara a fi necesara proba imposibilitatii obtinerii satisfacerii creantei sale de la
debitor nemijlocit. Astfel, fidejusiunea prevede implicarea mai strinsa a fidejusorului in relatia
de baza intre creditor si debitorul garantat - fapt ce justifica dreptul fidejusorului de (i) a-1
implicat in proces pe debitor, in calitate de co-reclamat, sau, in caz contrar (ii) de a invoca orice
exceptie care ar fi putut valorificata de debitor contra creditorului; cit si obligatia debitorului de
a-1 instiinta pe fidejusor despre executarea obligatiei garantate (sub sanctiunea posibilitatii
actiunii de regres a fidejusorului care in necunostinta executarii a executat si el obligatia sa
decurgind din fidejusiune, fata de creditor, ce a avut ca efect primirea de catre creditor a platii
duble).
Articolul 180 stabileste forma scrisa a contractului, nerespectarea acestei cerinte fiind
sanctionata cu nulitatea contractului.
Garantia ca modalitate de asigurare a rambursarii creditului Spre deosebire de fidejusiune,
Codul Civil este mult mai laconic in privinta garantiei ca modalitate de asigurare a rambursarii
creditului. in afara definitiei garantiei, oferita in art. 188 - norma ce stipuleaza ca „garantia este
obligatia, prevazuta prin lege sau prin contract, pe care si-o ia o organizatie socialista de a plati

341
datoria unei alte organizatii, in intregime sau in parte, in cazul neexecutarii sau executarii
necorespunzatoare a
obligatiei" - codul stabileste prin efectul art. 189 aplicarea de principiu fata de garantie a
normelor sale referitoare la fidejusiune (adica cu exceptia regulilor proprii numai fidejusiunii -
art. 181 (raspunderea fidejusorului), 183 (drepturile fidejusorului ce a executat obligatia) si 185
(garantia de fidejusiune data de mai multe persoane)). Notiunea mentionata a garantiei
invedereaza particularitatile sale fata de fidejusiune:
a. Obligatia garantului este mai restrinsa ca continut decit cea a fidejusorului - spre deosebire de
fidejusor (ce este co-debitor solidar), garantul se obliga la plata doar in eventualitatea
neiexecutarii debitorului (totala sau partiala) - cu alte cuvinte, garantul este co-debitor facultativ.
Ca efect, creditorul poate sa initieze masuri pentru valorificarea garantiei primite conform art.
188, numai cu conditia probei neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiei de catre
debitor. Altfel vorbind, daca in baza fidejusiunii creditorul poate cere rambursarea creditului in
egala masura de la fidejusor sau de la debitorul garantat, in cazul garantiei creditorul va fi
indreptatit sa ceara de la garant executarea garantiei primite numai cu conditiai probei
neiexecutarii obligatiei de catre debitorul garantat.
b. O consecinta logica a deosebirii intre garantie si fidejusiune, exprimata mai sus, este
implicarea mai lejera a garantului in relatia intre creditor si debitor. Din aceasta decurge
responsabilitatea conditionala a garantului (adica sub conditia probei neiexecutarii -fapt ce
justifica inaplicabilitatea fata de garantiei a prevederilor art. 181 (raspunerea fidejusorului) si 183
(drepturile fidejusorului ce a executat obligatia)).
Totusi, legislatia in vigoare prevede unele particulaitati si derogari de la regimul general stabilit
de codul civil pentru garantii si fidejusiuni ca modalitati de asigurare a rambursarii creditului.
Particularitatile garantiilor acordate de Guvern
in primul rind, este necesar de mentionat particularitatile garantiilor oferite bancilor comerciale
si B.N.M. din partea Guvernului. Acestea sint reglementate, in afara de regulile generale indicate
mai sus, de urmatoarele acte normative:
a. Legea nr. 943-XHI din 18.07.1996 „Privind datoria de stat si garantiile de stat"5'1;
b. HG „Despre aprobarea Regulamentului privind realizarea creditelor externe, acordate
Republicii Moldova cu garantia Guvernului"5''2;
c. HG „Privind acordarea de catre Guvern a garantiilor de credit bancilor comerciale"563;
d. HG „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la Registrul datoriei de stat si
Regulamentului cu privire la Registrul garantiilor de stat pentru imprumuturi" 564. Actul de
baza ce reglementeaza particularitatile acordarii garantiilor guvernamentale pentru creditele
acordate de banci, este legea nr. nr. 943-XIII din 18.07.1996, care cumuleaza reglementarea
garantiilor acordate de stat, cu reglementarea relatiilor legate
de gesiunea datoriei de stat. Aceasta este si explicabil, tinind cont de legatura strinsa intre aceste
doua categorii: garantiile sint o modalitate de securizare a rambursarii imprumuturilor interne si
externe contractate de Republica Moldova ca stat (care, la rindul sau, constituie cele doua
componente care formeaza datoria de stat). Conform art. 1 a legii, contractul (acordul) de
garantie este „contract (acord) incheiat intre Ministerul Finantelor si o institutie creditoare in
vederea efectuarii unei anumite plati in conditiile specificate". Notiunea respectiva este
susceptibila de anumite critici: legea opereaza cu notiunea de „institutie creditoare", prin
utilizarea terminologiei depasite a codului civildesi legislatia bancara cu incepere din 1995 a
substituit aceasta notiune termenului de „institutie financiara" precum definita de Legea
institutiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995565, nemaivorbind de faptul ca de fapt ca
corecta de fapt ar fi fost utilizarea termenului de banci ca varietate a institutiilor financiare566.
Este confuza si utilizarea paralela a doua termene juridice pentru desemnarea acordului de vointa
ce fundamenteaza relatia intre garant si beneficiarul garantiei - contract sau acord: legea le
utilizeaza in paralel, atit pentru contractele (acordurile) de garantie, cit si pentru contractele
(acordurile) de imprumut. Totusi, normele din art. 8, ce se refera la acordurile de imprumut
externe si a garantiilor care sa le asigure, permit concluzia ca in eventualitatea incheierii

342
acordurilor de imprumut intre stat ca titular al suveranitatii (cu statele straine, organizatiile
internationale etc), adica a acelor acte ale statului care capata forta juridica numai din momentul
ratificarii acestora de catre legislativ, se va aplica termenul de acord. in situatia insa in care este
vorba de un instrument de drept intern, se va incheia un contract de garantie. Procedura de
acordare a garantiei este reglementata, decurge in urmatoarele etape:
a. Solicitantul garantiei prezinta Ministerului Finantelor o cerere dupa model stabilit, in care
indica informatia necesara despre marimea si circumstantele justificatoare ale garantiei solicitate,
si anexeaza documentele indicate la art. 37 a legii.
b. Ministerul Finantelor examineaza documentele receptioneaza si evaluiaza riscurile aferente
garantiei solicitate. in situatia in care se stabileste posibilitatea acordarii garantiei, ministerul:
- stabileste pretul garantiei (care variaza intre 5 si 25% din suma imprumutului pentru care ea se
solicita), in functie de gradul evaluat de risc (exprimat de asemenea in % fata de suma garantiei).
Pretul garantiei urmeaza de a fi achitat in fondul de risk al Ministerului Finantelor, dupa luarea
decizie de acordare a Garantiei si adoptarea hotaririlor in acest sens (Hotarirea Parlamentului, si
semnarea acordului cu solicitantul) - articolul 39
stabileste principiul obligativitatii achitarii platii pentru garantie, inainte de emiterea ei (doar in
cazurile exceptionale, prin decizia Parlamentului beneficiarului garantiei poate sa i se permita
achitarea garantiei dupa emiterea ei).
- incheie cu debitorul garantat acordurile indreptare spre securizarea garantiei acordate
(contractul de gaj, sau de cesiune de creanta, sau de imputernicire a MF de a prelua direct
valoarea garantiei de pe contul mijloacelor debitorului depuse la banca567). Astfel, art. 40
stabileste implicit principiu] acoperirii prealabile a garantiilor acordate deMF.
- cere avizul B.N.M. privind garantia solicitata, si in cazul primirii avizului pozitiv, solicita
Guvernului elaborarea si prezentarea Parlamentului Republicii a proiectului hotaririi in acest
sens: articolul 41 indica ca „garantia de stat se acorda de Ministerul Finantelor, cu avizul Bancii
Nationale a Moldovei in temeiul hotaririi Parlamentului". Este necesar de mantionat ca articolul
40 stabileste principiul preferentialitatii garantiilor de stat,-- garantiile de stat pentru
imprumuturi interne se acorda in mod prioritar institutiilor financiare care crediteaza agentii
economici din Republica Moldova, ce deservesc institutiile finantate de la buget.
c. Partile semneaza acordul (contractul de garantie), care va contine urmatoarele date:
- denumirea si adresa agentului economic beneficiar de imprumut garantat de stat;
- denumirea si adresa institutiei financiare care acorda imprumut garantat de stat;
- obiectul garantiei de stat;
- suma garantiei de stat;
- forma de angajament al Ministerului Finantelor;
- termenul de valabilitate a garantiei de stat pina la care obligatia de plata a Ministerului
Finantelor este exigibila;
.;::,
- conditiile de plata;
- conditiile in care garantia de stat poate fi executata;
- obligatiile institutiei financiare care acorda imprumut garantat de stat privind masurile pentru
obtinerea rambursarii imprumutului acordat si platii dobinzilor aferente. Valorificarea garantiei
poate avea loc numai dupa explorarea de catre beneficiarii garantiilor a tuturor cailor de
recuperare a datoriei de la debitor, prevazute in legislatie si/sau in contractul (acordul) de
garantie semnat cu Ministerul Finantelor. in eventualitatea imposibilitatii dea obtine plata,
beneficiarii garantiei prezinta Ministerului Finantelor o cerere conforma cerintelor contractului
(acordului de imprumut). Ministerul, la rindul sau, va valorifica modalitatile de securizare a
platii mentionate in contractul (acordul) de garantie, iar in imposibilitatea recuperarii datoriei
prin utilizarea instrumentelor mentionate - va converti garanta de stat in datorie de stat de valoare
echivalenta.
incetarea garantiei are loc atunci in care:
-)

343
a) imprumutul garantat de stat este rambursat integral de agentul economic sau de Ministerul
Finantelor;
b) termenul stipulat in contractul (acordul) de garantie a expirat si au fost indeplinite toate
obligatiile contractuale;
c) mijloacele imprumutului garantat de stat nu sint utilizate in scopul pentru care acesta a fost
acordat.
inregistrarea garantiilor de stat se face in Registrul garantiilor de stat (subregistrul garantiilor de
stat pentru imprumuturi interne), mentinut de Ministerul Finantelor in corespundere cu procedura
indicata in Hotarirea Guvernului nr. 645 din 10.07.19978. Subregistrul va contine urmatoare
informatie despre garantia de stat acordata:
a) data trecerii informatiei in Registru;
b) numarul de ordine al inregistrarii;
c) denumirea agentului economic, care a contractat imprumutul intern sub garantia statului;
d) actul normativ, conform caruia se acorda garantia (hotarirea Parlamentului);
e) denumirea institutiei financiare creditoare;
f) suma imprumutului;
g) marimea ratei dobinzii garantate de stat;
,..- h) scadenta imprumutului;
i) suma garantiilor stinse, scoase din evidenta;
i) suma imprumutului si dobinzilor rambursate de catre agentii economici; j) suma imprumutului
si dobinzilor rambursate din contul bugetului de stat; k) suma imprumutului si dobinzilor
raportate la datoria de stat.
Creditul in scontul cambiilor
Scontul, ca modalitate de garantare a creditului, este definit in compartimentul „Scontarea.
Forfetarea" supra. Dupa cum s-a indicat, scontarea ca modalitatea de creditare prin „cumpararea"
inainte la scadenta a creantei debitorului exprimata intr-o cambie, se bazeaza pe relatia de
incredere intre banca ce efectueaza scontarea, si titularul cambiei (cambiilor) scontate. Scontul
presupune incredere, deoarece in eventualitatea in care partile nu o o siguranta reciprioca in ceea
ce priveste buna credinta si capacitatile financiare a lor, cambiile vor fi cedate numai dupa
aplicarea unei garantii terte - deci, prin forfetare si nu scontare. lata de ce Regulamentul privind
modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii'' prevede obligativitatea verificarii
situatiei financiare a clientului inainte ca banca sa consimta scontarea efectelor de comert
prezentate de acest client.
Credite asigurate prin garantii reale NB
Creditele asigurate prin garantii reale contrasteaza cu creditele asigurate cu garantii personale,
prin faptul ca in primul caz asigurarea este oferita creditorului prin patrimoniu, si nu prin
cuvintul debitorului sau garantului. Cea mai utilizata forma a creditelor asigurate prin garantii
reale sint creditele asigurate prin gaj.
Gajul ca forma de asigurare a rambursarii creditului, este reglementat de Legea Republicii
Moldova „Cu privire la gaj", nr. 838-XIII din 23.05.199657"; si Hotarirea Guvernului
Republcii Moldova „Despre masurile de realizare a Legii cu privire la gaj", nr. 622 din
04.07.1997571.
Conform ari 1 a legii, gajul este o modalitate de garantare a executarii unei obligatiuni, in al
carui temei creditorul (creditorul gajist) are dreptul de a fi satisfacut, cu preferinta fata de ceilalti
creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor sau a drepturilor patrimoniale date in gaj, in
cazul in care debitorul (debitorul gajist) nu executa obligatiunea garantata prin gaj. Gajul se afla
in legatura cu obligatiunea garantata prin gaj si reprezinta, la obligatiunea principala, un raport
de drept accesoriu care este conditionat in timp de durata obligatiunii principale daca legea sau
contractul de gaj nu prevede altfel.
Gajul ca modalitate de asigurare a obligatiunii, este de doua varietati: gajul bunurilor mobile
(gajul lombard) si gajul bunurilor imobile (ipoteca).
Pe de alta parte, art. 6 al legii clasifica gajul in doua tipuri de baza: gajul inregistrat si amanetul.

344
in cazul gajului inregistrat, obiectul gajului ramine in posesiunea debitorului gajist sau a unui
tert care actioneaza in numele debitorului gajist. in cazul amanetului, obiectul gajului se da in
posesiune creditorului gajist sau unui tert care actioneaza in numele creditorului gajist, sau se
lasa la debitorul gajist daca obiectul gajului este incuiat si sigilat de creditorul gajist sau, desi nu
este inchiat sau sigilat, este marcat cu un semn care confirma amanetarea lui.
Comparativ cu clasificarea de mai sus, se poate afirma ca ipoteca este intotdeauna gaj inregistrat
(deoarece obiectul gajului - bunul imobil, nu poate fi dat in posesia creditorului tocmai din
simplul rationament ca este imobil, dar nu poate fi nici „incuiat si sigilat" si nici „marcat cu un
semn"). Concluzia respectiva este confirmata de alineatul (4) al articolului 6, care indica ca dupa
natura relatiilor de drept, la categoria de gaj inregistrat se raporta:
a. ipoteca - gajarea pamintului, cladirilor, constructiilor, a altor imobile legate nemijlocit de
pamint, impreuna cu terenul aferent, necesar functionalitatii obiectului gajat sau cu dreptul de
folosinta a acestui teren;
b. ipoteca de intreprinzator - gajul intreprinderii care se extinde asupra intregului patrimoniu al
intreprinderii, inclusiv asupra fondurilor fixe si circulante, asupra altor bunuri si drepturi
patrimoniale reflectate in bilantul independent al intreprinderii daca legea sau contractul nu
prevede altfel;
c. gajul marfurilor care se afla in circulatie sau in proces de prelucrare;
d. gajul bunurilor imobile si mobile si al drepturilor patrimoniale asupra acestora, pe care
debitorul gajist le va dobindi in viitor.
Totodata, gajul lombard poate fi atit in forma gajului inregistrat, cit si a amanetului, in rindurile
ce urmeaza vor fi analizate ambele modalitati de asigurare a rambursarii creditului - gajul
lombard si ipoteca - cu accentuarea specificului gajarii in contextul operatiunilor active ale
bancilor comerciale.
Creditul garantat prin gajul titlurilor de valoare, marfurilor si depunerilor in banca (creditul
lombard)
in afara de prevederile generale referitoare la gaj ca modalitate de asigurare a rambursarii
creditului - norme ce in mod firesc isi gasesc aplicarea in ceea ce priveste creditul garantat prin
gajul valorilor mobile, legislatia bancara cunoaste o forma particulara de gaj a valorilor mobile
pentru asigurarea rambursarii credituliu - facilitatea de lombard, utilizata in cadrul creditarii de
catre B.N.M. a bancilor comerciale. Regimul juridic al facilitatii lombard este actualmente
guvernat de Regulamentul nr. 4/08 cu privire la folosirea facilitatii de lombard intre Banca
Nationala a Moldovei si bancile comerciale572.
Esenta facilitatii de lombard este exprimata in art. 2(1), conform caruia facilitatea de lombard
constituie o cumparare de catre B.N.M. a activelor eligibile vindute de o banca comerciala la un
pret determinat, care este urmata de recumpararea acelorasi active de catre banca comerciala de
la BNM la un pret determinat de recumperare timp de zece zile (10) maximum. Este lesne de
observat, ca mecanismul aparent simplu de cumparare-rascumparare a valorilor mobiliare
intermediaza de fapt o operatiune de creditare pe termen scurt a bancilor comerciale de catre
B.N.M. , operatiune activa asigurata prin gajul de catre bancile comerciale debitoare a valorilor
mobiliare. Operatiunea de cumparare-rascumparare a titlurilor de valoare este efectuata in
conditiile in care pretul de cumparare de catre B.N.M. a titlurilor mobiliare de la bancile
comerciale creditate, difera de pretul de rascumparare (ulterior) a acestor titluri de catre bancile
comerciale. Diferenta respectiva este de fapt dobinda perceputa pentru operatiunea de imprumut
a B.N.M., Regulamentul respectiv denumind-o „rata lombardului", adica rata anuala a
procentului, folosita in determinarea pretului de rascumparare. Este necesar de mentionat ca nu
orice valori mobiliare pot fi constituite ca gaj de catre bancile comerciale in cadrul operatiunilor
analizate, ci numai cele care cad sub incidenta
termenului „active eligibile", adica
' ':'!- -- -.'««.. -: s ;.
a. hirtiile de valoare de stat dematerializate
b. emise de Ministerul Finantelor in numele Republicii Moldova

345
c. la piata interna in moneda nationala,
d. ce au data scadentei dupa data recumpararii
e. ce au termen de circulatie de pina la nouazeci si una de zile (91) din data cumpararii si
accesibile pentru B.N.M., si
f. ce sint disponibile pe contul hirtiilor de valoare al bancii comerciale la B.N.M. in momentul in
care banca comerciala depune cererea de a vinde hirtiile de valoare conform facilitatilor de
lombard.
Regulamentul prevede urmatoarele principii ale procedurii de acordare a facilitatii de lombard:
a. facilitatea se initiaza prin cererea de acordare a facilitatii de lombard, adresata B.N.M. de
banca comerciala solicitanta;
b. in cazul aprobarii cererii573 (daca sint intrunite toate cerintele Regulamentului), B.N.M.
perfecteaza cu banca comerciala contractul pentru facilitatea de lombard. Prezentul contract,
impreuna cu prevederile cererii inaintate B.N.M. si cele continute in Regualment, formeaza
regimul juridic al facilitatii de lombard in cauza.
Creditul garantat prin gajul bunurilor imobile (creditul ipotecar)
Gajul bunurilor imobile, sau ipoteca, ca modalitatea de asigurare a rambursarii creditului, este
reglementata, in afara de legislatia generala cu privire la gaj, si de legislatia funciara si cu privire
la cadastru (ex. legislatie cu privire la cadastrul bunurilor imobile574, Codul Funciar575, etc).
Particularitatile reglementarii juridice a creditarii ipotecare rezulta din particularitatile economice
ale acestei forme de creditare: creditarea ipotecara se practica cu preferinta la creditele acordate
pe termen mediu si lung (1), de o marime sporita (2). Iata de ce legislatia prevede cerinte
suplimentare fata de forma contractelor de credit in care se contine clauza de gaj imobiliar:
acestea in afara de autentificarea notariala trebuie sa fie inregistrate in termen de 3 luni la
Cadastrul bunurilor imobile576, sub sanctiunea nulitatii, in afara de prevederile legislatiei cu
privire la gaj, legislatia bancara nu contine nici o norma care ar particulariza regimul juridic al
ipotecii in contextul operatiunilor de credit ale bancilor comerciale.
Creditul garantat prin cesiunea creantelor contabile
;
Regimul juridic al cesiunii de creanta ca modalitatea de asigurare a gajului, este format din
normele capitolului 17 al Codului civil „Cesiunea de creanta si cesiunea de datorie".
Reglementarea juridica a acestui instrument de asigurare a rambursarii creditului este supla:
articolele 209-212 nu ofera nici un indiciu asupra conditiilor legale pentru cesiunea de creanta,
sau posibilitatea cesiunii conditionale a creantei, in calitate de „gaj" pentru a asigura executarea
unei obligatii principale.
Clasificarea creditelor in functie de riscul de nerambursare
Clasificarea creditelor dupa acest criteriu este prezentata in Regulamentul cu privire la
clasificarea creditelor si formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc)577.
Conform titlului 111 al Regulamentului, toate creditele acordate de bancile comerciale, trebuie in
mod in mod trimestrial sa clasifice creditele acordate de ele si, in baza acestei clasificari sa
deconteze in fondul de risc o parte din mijloacele din contul de defalcari pentru rediceri pentru
pierderi la credite, valoarea corespunzatoare tipului creditului. Regulamentul clasifica din acest
punct de vedere creditele in:
Supravegheate: creditele la care exista probleme potentiale, legate de starea financiara a
imprumutatului sau de asigurarea creditului. Defalcarile in fondul de risc pentru portofoliul de
credite supravegheate constituie 5 % din valoarea acestui portofoliu; Substandarde; la aceste
credite exista riscul pierderilor mai inalt decit cel obisnuit, provocat de unul din urmatorii factori:
a) situatia financiara a imprumutatului este nefavorabila sau se inrautateste; b) asigurarea (daca
aceasta exista) creditului este insuficienta sau se inrautateste; c) alti factori nefavorabili, care
trezesc ingrijorarea privind posibilitatea imprumutatului de a rambursa creditul in conformitate
cu conditiile existente de rambursare. Defalcarile in fondul de risc pentru portofoliul de credite
substandarde constituie 30 % din valoarea acestui portofoliu;
Dubiose: la aceste credite exista probleme, care pun la indoiala si scad probabilitatea rambursarii

346
creditului in volum deplin in baza circumstantelor, conditiilor si a valorii de piata a asigurarii.
Probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar exista anumiti factori importanti, concreti si
bine argumentati, care in curind se vor realiza si care pot contribui la ameliorarea situatiei de
rambursare a creditului. Defalcarile in fondul de risc pentru portofoliul de credite dubioase
constituie 75 % din valoarea acestui portofoliu;
Compromise: La momentul clasificarii asa credite nu pot fi rambursate. Defalcarile in fondul de
risc pentru portofoliul de credite compromise constituie 100 % din valoarea acestui portofoliu. in
afara de aceasta, p. 4.2 a Regulamentului stabileste ca acoperirea de catre banca a pierderilor
cauzate de nerambursarea creditelor compromise se efectueaza din contul mijloacelor rezervate
in contul reduceri pentru pierderi la credite (fondul de risc). Concomitent, aceste credite: a) se
trec la scaderi din contul reducerilor
pentru pierderi la credite (fondul de risc) in corespondenta cu conturile de credite acordate in
decursul urmatorului trimestru dupa data gestionara la care au fost clasificate in acest mod; b)
sint inregistrate la contul memorandum; c) se exclud din bilantul bancii la urmatoarea data
gestionara. Totusi, Regulamentul indica ca consecintele susmentionate nu anuleaza datoria la
credit a imprumutatului si de asemenea nu denota, ca banca nu poate sa-si exercite si in
continuare dreptul legal deplin pentru a obtine rambursarea creditului.
in cazul in care nici una din definitiile expuse mai sus nu pot fi aplicate, creditul se va considera
standard, daca este credit la termen si sint respectate toate conditiile contractului de credit.
in cazul in care creditele pot fi clasificate diferit conform criteriilor date, acestea se refera la o
categorie mai dura.
Anexa nr. 1 a Regulamentului stabileste reguli speciale de urmat la clasificarea creditelor in
modul expus mai sus, iar p. 12 al lui indica ca B.N.M. va elabora suplimentar in mod periodic
explicatii la prezentul Regulament pentru a efectua in anumite cazuri de exceptie o clasificare
corespunzatoare a creditelor. O explicatie de acest tip este data in anexa nr. 1 la prezentul
Regulament.
Clasificarea creditelor in functie de durata
Spre deosebire de vechiul Regulament provizoriu cu privire la creditul bancar578, care clasifica
creditele in functie de durata in cele pe termen scurt (cu termen pina la 1 an), mediu (1 -3 ani) si
lung (mai mult de 3 ani), actualul Regulament cu privire la activitatea de creditare a bancilor care
opereaza in Republica Moldova57' nu indica nimic in acest sens. Prin urmare, acest aspect, ca si
majoritatea celorlalte referitoare la natura obligatiilor rezultate dintr-un contract de credit, a fost
lasat la discretia bancilor. Desi Regulamentul din 1997 a anulat clasificarea oficiala a creditelor
in functie de durata, aceasta nu a condus la schimbari respective in modalitatea de evidenta
contabila in bancile comerciale — evidenta care a continuat sa reflecte starea activelor bancilor
comerciale utilizind clasificarea abrogata. Astfel, planul de conturi al evidentei contabile in banci
si alte institutii financiare din Republica Moldova, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 55/11-01 din
22.05.97, mentioneaza ca la activele bancilor comerciale se atribuie creditele pe termen scurt (1
an si mai putin), pe termen mediu (de la 1 an pina la 3 ani) si pe termen lung (mai mare de 3 ani),
acordate agriculturii sau industriei alimentare (categoria conturilor 1230), pentru constructie si
imbunatatirea funciara (categoria conturilor 1260), pentru consum (categoria conturilor 1290),
acordate industriei energetice si a combustibilului (categoria conturilor 1320), acordate bancilor
(categoria conturilor 1350), etc.
Alte acte normative, care indirect reglementeaza activitatea de creditare a bancilor, contin reguli
relevante pentru clasificarea creditelor in functie de durata. Astfel, spre
exemplu, Legea privind datoria de stat si garantiile de stat din 18.07.1996580 indica ca garantiile
de stat - or, dupa cum a fost indicat supra, garantia este si ea o varietate a creditului - pot fi pe
termen scurt (pina la 365 zile), mediu (de la 1 la 5 ani) sau lung (mai mare de 5 ani). Bineinteles,
in primul rind actul mentionat reglementeaza creditele in forma de garantie, acordate de catre
stat, insa norma mentionata este sugestiva pentru scopul clasificarii creditelor in functie de
termen.
Clasificarea creditelor in functie de durata prezinta mai mult o relevanta economico-financiara

347
decit juridica. Astfel, aceasta clasificare:
a. joaca un rol important in sistemul normativelor menite sa asigure stabilitatea financiara a
bancii (regulile prudentiale);
b. reflecta distinctia creditelor dupa necesitatea pentru satisfacerea careia creditele sint acordate.
Astfel, creditele pe termen scurt sint credite acordate pentru necesitati curente si de aminat, cit si
pentru necesitati de consum, iar in industrie si agricultura aceste credite se utilizeaza pentru
procurarea fondurilor circulante. Pe de alta parte, creditele pe termen mediu si lung au menirea
sa finanteze proiectele investitionale cu o perioada de amortizare mai indelungata, fiind cel mai
des utilizate pentru procurarea fondurilor fixe.
Legislatiile majoritatii tarilor prevad clasificarea creditelor bancare in functie de durata, in
particular:
articolul 3 al Legii bancare a Republicii Rominia581 clasifica creditele in credite pe termen
scurt (a caror durata de rambursare nu depaseste 12 luni), pe termen mediu (a caror durata de
rambursare este cuprinsa intre 1 si 5 ani) si pe termen lung (a caror durata de rambursare
depaseste 5 ani);
legislatia bancara franceza58- clasifica creditele dupa durata in cele acordate pe termen scurt
(cu termen de rambursare pina la 2 ani), pe termen mediu (cu termen de rambursare de la 2 la 7
ani) si pe termen lung (cu termen de rambursare mai mare de 7 ani, dar pina la 30 ani). in acest
sens, limitarea duratei maxime a creditului este considerata utila in legislatie, deoarece permite
de a delimita creditele pe termen lung de investitii.
Clasificarea creditelor in functie de destinatie
Conform unor autori583, creditele dupa destinatie pot fi clasificate in:
credite destinate finantarii unor operatiuni determinate;
credite pentru acoperirea nevoilor generale. Acestea din urma se clasifica in i. credite pentru
finantarea unor posturi a bilantului (pe termen lung sau mediu); sau ii. credite pentru finantarea
operatiunilor de casierie (pe termen scurt).
Clasificarea creditelor in functie de destinatie ridica problema scopului utilizarii creditului drept
conditie esentiala a contractului de credit. Daca Regulamentul provizoriu cu privire la creditul
bancar utiliza criteriul destinatiei chiar pentru definirea creditului bancar584 (ceea ce implica
caracterul esential al utilizarii creditului dupa destinatie), Regulamentul privind activitatea de
creditare a bancilor care opereaza in Republica Moldova585 a anulat aceasta restrictie (deoarece
nici nu a formulat o definitie a creditului bancar). Consideram ca destinatia creditelor nu poate fi
definita drept o conditie universala si indispensabila pentru acordarea creditelor de catre bancile
comerciale. Or, creditarea clientelei bancare poate avea ca scop satisfacerea necesitatii in
mijloace lichide nu numai pentru destinatii lucrative (credite comerciale) ci si pentru destinatii
nelucrative (creditele de consum). in cazul creditelor comerciale destinatia poate fi stabilita prin
vointa comuna a partilor drept o conditie esentiala pentru acordarea si utilizarea creditului —
ceea ce nu este neaparat corect pentru creditele de consum. Iata de ce consideram in principiu
justificata atitudinea legislatorului din Republica Moldova de a anula obligativitatea utilizarii
dupa destinatia declarata a creditului bancar, drept o conditie obligatorie si universala pentru
creditare.
Clasificarea creditelor in functie de statutul juridic al beneficiarului
Creditarea bancilor comerciale
Evidentierea creditelor interbancare este necesara datorita particularitatilor derularii acestor
operatiuni active - particularitati ce deriva din implicarea in aceste relatii a bancilor din ambele
parti - creditoare si debitoare.
Legislatia bancara nu reglementeaza relatiile juridice legate de imprumuturile intre bancile
comerciale, ci doar cele acordate de catre Banca Nationala bancilor comerciale. Explicatia pe
care o consideram satisfacatoare este cea, ca imprumuturile, acordate de o banca comerciala altei
banci comerciale, nu se deosebesc esential de imprumuturile acordate de aceasta banca
comerciala altor persoane fizice sau juridice - cu alte cuvinte in acest caz statutul de banca a
imprumutatului nu afecteaza substantial regimul juridic al jrelatiilor de imprumut. Pe de alta

348
parte, in eventualitatea in care B.N.M. crediteaza bancile ; comerciale, relatiile aferente acestor
credite au un specific aparte — Banca Nationala a Moldovei in aceste cazuri apare nu numai ca
creditor ordinar, ci totodata ca agent guvernamental de reglementare monetara, iar imprumuturile
acordate de ea devin, respectiv, si un instrument a politicii monetare a B.N.M., scopul final al
politicii creditare a B.N.M. fiind mentinerea stabilitatii sectorului bancar, si astfel a stabilitatii
monedei nationale586.
La momentul actual actul normativ care reglementeaza relatiile legate de creditarea bancilor
comerciale de catre B.N.M., este HCA a B.N.M. „Despre aprobarea Regulamentului 2/08 cu
privire la desfasurarea licitatiilor de refinantare"57.
Articolul 1 al acestuia stabileste principiul de baza al relatiilor de creditare a bancilor comerciale
-politica de refinantare a B.N.M. se construieste pe baza de competitivitate, adica creditele se
acorda bancilor comerciale care au prezentat cele mai avantajoase cereri de imprumut in cadrul
licitatiilor de refinantare organizate de B.N.M. Este important de mentionat ca accesul la
licitatiile de refinantare, care potential constituie o sursa importanta de completare a activelor
circulante de catre bancile comerciale, nu este deschis tuturor bancilor: numai bancile care nu se
confrunta cu dificultati financiare serioase pot sa beneficieze de serviciul respectiv al B.N.M.
Articolul 2 al Regulamentului stabileste ca pot participa la licitatii doar bancile comerciale care
la data determinata:
1. detin cont corespondent la B.N.M.;
2. au respectat toate cerintele prudentiale stipulate in urmatoarele acte normative ale B.N.M.:
-Regulamentul privind lichiditatea bancilor588;
v-
- Regulamentul privind incheierea acordurilor cu persoane afiliate bancilor comerciale, inclusiv
acordarea creditelor51";
-Regulamentul nr. 3/09 din 14 decembrie 1995 cu privire la credite mari5"'; -Regulamentul cu
privire la autorizarea bancilor5'";
- Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de catre banci functionarilor sai592;
-Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si rezervarea mijloacelor in fondul de risc593;
- Regulamentul cu privire la modul de formare si mentinere a rezervelor obligatorii de catre
bancile comerciale594;
- Norme de calculare si gestiune a pozitiei valutare deschise de catre bancile autorizate ale
Moldovei595;
3. nu au datorii restante fata de B.N.M. (credite, dobinzi, penalitati etc);
4. au desfasurat activitate financiara minimum un an dupa obtinerea autorizatiei B.N.M.
insasi procedura de acordare a creditelor de refinantare se aceaza pe principiile comune ale
licitatiei (anuntarea prealabila, atribuirea creditelor in baza deciziei comitetului de licitatie dupa
deschiderea plicurilor sigilate parvenite de la bancile comerciale, etc). Regulamentul stabileste
urmatoarele restrictii in ceea ce priveste conditiile de procurare a resurselor creditare de la
B.N.M.:
" fiecare banca are dreptul de a prezenta la licitatie nu mai mult de patru cereri diferite (in ceea
ce priveste suma creditului si dobinda propusa pentru el);
acordarea creditelor este conditionata de prezentarea de catre bancile comerciale a garantiei
suficiente de rambursare596, si limitata prin valoarea gajului propus (per imprumut) si de plafonul
de 25% din pasivele bancii comerciale - imprumutat (valoarea totala agregata a imprumuturilor
contractate cu B.N.M. si nerambursate integral);
in cazul nerambursarii la scadenta, de catre banca comerciala imprumutata, a valorii integrale
a creditului si dobinzii aferente, B.N.M. are dreptul de a percepe in mod incontestat sumele
respective de pe contul LORO al bancii debitoare deschis la B.N.M..
Creditarea privelegiata
Creditarea privelegiata este un termen nu tocmai potrivit pentru desemnarea creditelor oferite de
catre banci in conditii mai avantajoase decit cele obisnuit acordate clientilor sai (la conditii de
piata). Aceasta deoarece creditele privelegiate bancile le pot acorda si angajatilor sai (pentru

349
detalii, vezi infra). Totusi, ne-am confruntat cu dificultatea alegerii unui termen mai adecvat
pentru a defini creditele, care la diferite etape ale evolutiei sistemului bancar al Republicii
Moldova, au fost acordate prin efectul unor acte normative cu caracter mai mult sau mai putin
obligator, de catre bancile comerciale unor clienti cu necesitati urgente in lichiditati, pe de o
parte, si cu capacitati reduse de a achita plata pentru creditele obtinute in rind cu alti clienti ai
bancilor, pe de alta. in cele din urma, am selectat termenul de creditare privelegiata, pentru a
evidentia esenta creditarii respective - spre deosebire de alte forme de creditare bancara, cint
banca are discretia de a oferi unui sau altui client un credit in conditii mai avantajoase, in
rindurile ce urmeaza vom analiza creditarea unor categorii de clienti, caracterul privelegiat al
careia a fost initial ordonat, iar apoi „recomandat" bancilor comerciale.
Printre izvoarele normative care reglementeaza creditarea privelegiata, vom mentiona:
HG „Despre aprobarea Regulamentului de acordare a imprumutului pe termen lung
fara dobinda celor cazuti - particiipanti la actiunile de lupta din Transnistria", nr. 779 din
30.11.1992597;
HG „Privind aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea creditelor bancare
preferentiale participantilor la lichidarea catastrofei de la Cenobil", nr.
120din05.03.1993598;
HG „Cu privire Ia creditarea preferentiala a cetatenilor, sinistrati de calamitatile
naturale din August 1994", nr. 714 din 23.09.19945";
HCA a B.N.M. „Cu privire la calculul lichiditatii bancilor, luind in consideratie
creditele acordate de CCLin baza Hotaririlor Guvernului si Parlamentului Republicii
Moldova din resursele Bancii Nationale a Moldovei", 401 din 25.12.1998600.
Dupa cum indica lista de mai sus, primele credite preferentiale au fost acordate in baza
hotaririlor de guvern. Acest fapt este semnificativ, deoarece emiterea hotaririlor de guvern, prin
care se ordona601 eliberarea creditelor in conditii avantajoare, este de natura sa indice asupra
imaturitatii sistemului bancar al Republicii Moldova, pe de o parte, si de valorificarea abuziva a
acestei stari de fapt de catre executiv (prin emiterea acestor indicatii cu incalcarea principiului
neamestecului statului in activitatea de antreprenoriat602), pe de alta.
Firesc, pe masura dezvoltarii relatiilor de piata, perfectionarii si maturizarii sistemului bancar al
Republicii Moldova, tendinta de utilizare a metodelor centralizate-de comanda in distribuirea
privelegiata a fondurilor creditare de catre bancile comerciale din Moldova slabea - deja catre
anul 1994 Guvernul doar „recomanda" bancilor comerciale de a acorda credite preferentiale
persoanelor stabilite in hotaririle emise""'. Merita atentie faptul, ca de fapt in 1994 a avut loc
ultima incercare timida a Guvernului de a „prescrie" sectorului bancar acordarea unor credite pe
conditii preferentiale. Dupa 1994, unicul act normativ referitor la creditarea preferentiala a
urmarit scopul solutionarii unor probleme legate de creditele preferentiale acordate anterior de
catre bancile comerciale (1), fiind aprobat deja de Banca Nationala a Moldovei (2)604.
Creditarea priveiegiata, in afara de particularitatile sus-mentionate (care sint, intr-un fel,
explicabile prin contextul istoric in care deciziile respective au fost luate), se deosebeste si prin
procedura aparte, stabilita pentru a reconcilia facilitatile acordate beneficiarilor creditelor
privelegiate, cu pierderile aferente suportate ca rezultat de catre bancile comerciale (la
„solicitarea" statului). Principiile care caracterizeaza procedura acordarii creditelor privelegiate,
sint urmatoarele:
a. creditele privelegiate se acorda cu garantia statului in persoana autoritatilor sale, indicate in
actele normative respective. Spre exemplu, conform HG nr. 779 din 30.11.1992, creditele se
acordau la cererea si cu garantia autoritatilor administratiei publice locale; conform HG nr. 120
din 05.03.1992, acestea se acordau cu garantia organelor administratiei publice locale, sau
Ministerului Afacerilor Interne, etc.
b. pierderile aferente cauzate bancilor comerciale (diferenta dintre dobinda la credit si dobinda
de piata, cu corectarile tinind cont de rata inflatiei) sint compensate din bugetul de stat. Initial
modalitatea de calculare si achitare a compensatiilor respective bancilor comerciale din contul
bugetului de stat nu era reglementata - situatie care intr-un fel dureaza pina acum, cu mici

350
exceptii referitoare la creditele preferentiale acordate prin efectul hotaririlor de guvern
Cooperativelor de Constructie a Locuintelor (CCL)«13.
Creditarea persoanelor afiliate si angajatilor bancii
Creditarea persoanelor afiliate se efectueaza de banci in conformitate cu Regulamentul
privind incheierea acordurilor cu persoane afiliate bancilor comerciale, inclusiv acordarea
creditelor606. Regulamentul nu contine definitia persoanelor afiliate, insa din lista
exhaustiva continuta in punctul 1.1 al acestuia se poate deduce, ca persoanele afiliate
sint cele, care au legaturi economice particulare cu banca - fapt ce conditionaza
\ particularitatile creditarii acestor persoane de catre banca. Exceptiile de la ordinea
S generala de creditare a acestor persoane, sint dictate de mai multe rationamente, printre
' care pot fi mentionate urmatoarele: prevenirea monopolizarii sistemului bancar; evitarea
implicarii de-facto a bancilor comerciale in activitati nefinanciare (via detinerea controlului
:
asupra persoanelor afiliate), etc.
P. 1.1. al Regulamentului indica, ca persoane afiliate sint:
;
a. Administratorii bancii si membrii comitetului de credit;
b. Orice persoana, care are cu persoanele enumerate in punctul a. de mai sus legaturi de
casatorie, legaturi de rudenie de gradul intii sau al doilea sau au acelasii interes intr-o
intreprindere;
c. Actionarii mari care, direct sau indirect, detin sau controleaza zece si mai multe procente din
capitalul actionar al bancii. Daca actiunile le detine sau le controleaza sotul (sotia) unei astfel de
persoane sau o ruda de gradul intii, atunci se considera ca actiunile sint detinute si controlate de
aceasta persoana.
d. Sucursalele (companiile-fiice) bancii si sucursalele (companiile-fiice) ale persoanelor
afiliate bancii, persoanele juridice, care se afla sub acelasii control cu persoanele
afiliate.
Principiul care sta la baza creditarii persoanelor afiliate, este cel al nediscriminarii
pozitive a acestora - conform punctului II.B.l „banca poate acorda credite persoanelor
afiliate la aceleasi conditii ca si altor imprumutati (cu exceptia functionarilor bancii care
nu sint afiliati bancii)". Aplicarea acestui principiu este detaliata in Regulament:
banca nu poate incasa de la persoanele afiliate dobinzi si comisioane mai mici decit percepe
in conditii similare de la ceilalti imprumutati;
banca e obligata sa inainteze aceleasi cerinte catre persoanele afiliate privind asigurarea
rambursarii creditului, conditiilor achitarii creditului, prezentarii informatiei complete a situatiei
financiare si informatiei referitor la utilizarea efectiva a creditului;
la acordarea creditelor persoanelor afiliate riscul de rambursare asumat de banca nu trebuie
sa fie mai mare decit in cazul acordarii creditelor altor imprumutati;
banca aplica aceleasi masuri catre persoanele afiliate, la rambursarea creditelor, ca si catre
alti imprumutati.
in afara de cerinta nediscriminarii, Regulamentul stabileste unele cerinte prudentiale referitoare
la limitele maxime ale creditelor acordate persoanelor afiliate:
a. datoria totala pe credite a unei persoane afiliate bancii si/sau unui grup de persoane care
actioneaza impreuna cu persoana afiliata bancii nu trebuie sa depaseasca 20% din capitalul
normativ total al bancii;
b. suma totala a datoriilor pe creditele acordate persoanelor afiliate bancii si/sau grupurilor de
persoane care actioneaza impreuna cu persoanele afiliate bancii nu trebuie sa depaseasca
marimea capitalului de gradul intii6"7 al acestei banci.
;
Clasificarea creditelor in functie de marime
Desi legislatia bancara a Republicii Moldova nu a stabilit o clasificare a creditelor in functie de
marime in sensul propriu al acestui cuvint, totusi B.N.M. a aprobat norme aparte pentru o
anumita categorie de credite anume din considerentul marimii acestora - Regulamentul nr. 3/09
cu privire la creditele „mari" din 01.12.1995'18. Regulamentul defineste creditul mare drept

351
„datoria neta la credite a unei persoane sau a unui grup de persoane in interconexiune, alcatuind
zece la suta sau mai mult din capitalul normativ total al bancii".
Regimul juridic al creditelor mari se axeaza pe 2 grupe de cerinte, stabilite de catre B.N.M.
bancilor comerciale la eliberarea creditelor mari: 1. Cerintele prudentiale
Principala regula in acest sens este enuntata in paragraful A al punctului II al regulamentului:
datoria neta la creditele acordate de banca unei persoane sau unui grup de persoane in
interconexiune nu trebuie sa depaseasca 30% din capitalul normativ total al bancii.
Regulamentul mai stabileste un sir de cerinte prudentiale, ce se raporta una fata de alta (1) cit si
toate impreuna fata de regula de baza mentionata in paragraful de mai sus (2) dupa regula „celei
mai stricte exigente". Aceste restrictii sint urmatoarele: Suma datoriilor nete la creditele
acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile persoanelor in interconexiune, care constituie
dupa marime primele datorii nete la credit minus alocarile pentru pierderi la credite (fondul de
risc) la aceste credite nu trebuie sa despaseasca 40% din portofoliul total al creditelor bancii; "
Suma tuturor creditelor „mari" nu trebuie sa depaseasca mai mult decit de cinci ori capitalul
normativ total al bancii. Determinarea capitalului normativ total este reflectata in „Regulamentul
cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc" din 31.05.1995.
2. Cerintele de raportare
Conform paragrafului B al punctului III al Regulamentului, bancile comerciale sint obligate sa
prezinte Bancii Nationale a Moldovei raportul lunar cu privire la soldul total al creditelor „mari"
existente la data gestionara, in conformitate cu instructiunea Bancii Nationale a Moldovei
privind modul de intocmire si prezentare a rapoartelor financiare. in plus, modelul raportului de
prezentat la B.N.M. de catre bancile comerciale referitor la acest fel de credite, este inclus in
anexa la regulamentul mentionat.
Clasificarea creditelor in functie de natura prestatiei creditorului Creditele in bani
Credite in moneda nationala
.-.:.
Pentru regimul juridic al creditelor in moneda nationala, vezi compertimentele su-pra. Legislatia
bancara a Republicii Moldova stabileste un regim juridic distinct, in functie de tipul monedei in
care este exprimat creditul, doar pentru creditele in valuta straina.
Credite in valuta straina ' . ' :
. .
Izvoare
Actul normativ de baza ce reglementeaza ordinea de eliberare a creditelor in valuta
straina, si principiile de acordare, utilizare si rambursare a acestora, se contin in
Instructiunea nr. 8/1001 privind ordinea de acordare a creditelor in valuta straina 1™.
Punctul 1.2. ale acestei Instructiuni stabileste alte izvoare ale reglementarii juridice a creditelor
in valuta straina, si anume:
a. Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a bancilor care opereaza in Republica
Moldova610;
b. Regulamentul privind reglementarea valutara pe teritoriul Republicii Moldova61';
c. Instructiunea cu privire la controlul asupra platilor pentru importul de marfuri, servicii,
adoptata prin HC A a B.N.M. nr. 136 din 22 mai 1998612;
d. alte acte normative ale Bancii Nationale a Moldovei.
:
Definitie
Instructiunea include in categoria de credite in valuta straina toate creditele in valuta straina,
mentionate in capitolul II al Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor si formarea
reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc), aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 164 din 22
iunie 1998™: adica toate creditele, inclusiv factoringul, cambiile, cambiile scontate, cirdurile de
credit, overdrafturile temporare permise, finantarea tranzactiilor comerciale, acordurile REPO,
plasarile-garantii la termen in banci, datorii debitoare privind leasingul financiar. Restrictii
Instructiunea prevede urmatarele restrictii in ceea ce priveste acordarea creditelor in valuta
straina:

352
a. Bancile au dreptul sa acorde credite in valuta straina, daca aceasta este prevazut in licentele,
eliberate de Banca Nationala a Moldovei, si in corespundere cu normele de creditare, stabilite de
Banca Nationala a Moldovei''14.
b. Conform p. 1.3. a Instructiunii, bancile comerciale din RM pot acorda credite numai in
valutele convertibile enumerate in Anexa nr.l la lnstrutiune615. Totusi, B.N.M. a
stabilit si unele exceptii de la regula in cauza, spre ex. permitind cu titlu derogatoriu acordarea
creditelor in ruble rusesti importatorilor de gaze naturale'1"'.
c. Instructiunea stabileste cerinta legalitatii contractelor de credit in valuta straine, indicind ca
continutul acestora trebuie sa corespunda legislatiei in vigoare. Totusi, tinind cont de faptul ca
prin Regulamentul privind activitatea de creditare a bancilor, din 25 decembrie 1997617 a fost
liberalizat regimul juridic al operatiunilor active ale bancilor comerciale, stabilindu-se principiul
independentei acestora in elaborarea politicilor sale de creditare (cu conditia respectarii
cerintelor prudentiale stabilite de B.N.M.), devine evident ca de fapt restrictia din p. 1.3. a
Instructiunii privind ordinea de acordare a creditelor in valuta straina, cere bancilor respectarea
regulilor sale proprii de creditare, aprobate de consiliul fiecarei banci comerciale in parte.
d. Finalmente, Instructiunea limiteaza si cercul persoanelor care pot beneficia de creditele in
valuta straina. Punctul 3.1. stabileste, ca creditele mentionate pot fi acordate doar:
persoanelor juridice si persoane fizice care desfasoara activitate de '' antreprenoriat - in
scopul achitarii cu nerezidentii pentru importul de marfuri/
servicii;
bancilor - in scopul desfasurarii activitatii financiare a acestora;
""""persoanelor juridice si persoane fizice, care desfasoara activitate de
antreprenoriat, precum si bancilor - in scopul finantarii anumitor proiecte (programe). Astfel de
credite se acorda imprumutatilor din contul mijloacelor in valuta straina din liniile de credit,
primite de catre bancile rezidente de la institutii financiare internationale sau de la banci
nerezidente (inclusiv fara :K
trecerea mijloacelor in contul corespondent al bancii rezidente).
Este interzisa acordarea de credite in valuta straina persoanelor fizice, care nu desfasoara
activitate de antreprenoriat.
Creditele in valuta straina se acorda de catre bancile comerciale din contul mijloacelor
valutare, de care acestea dispun pe conturile „Loro" deschise in alte banci peste hotare.
Credite de angajament
Garantia (cautiunea) bancara
"! ; ?' ''' ':.
Precizari conceptuale
Dupa cum este indicat in doctrina, „termenul de „garantie" nu are o definitie foarte
exacta si unanim acceptata pe plan international"618.
in plus, dupa cum a fost indicat mai sus, termenul de garantie este susceptibil de o ' dubla
acceptiune pentru banci in contextul relatiilor de credit: o banca poate aparea ca
beneficiar al garantiei (oferite ca asigurare a rambursarii creditului avansat de banca respectiva)
sau ca garant (oferind astfel o prestatie de credit), in compartimentul „Garantia ca modalitate de
asigurare a rambursarii creditului" a fost analizata garantia din punctul de vedere al bancii-
beneficiar al garantiei. Capitolul ce urmeaza va analiza garantia din perspectiva bancii
comerciale-garant. Cu alte cuvinte, va fi precautata doar „garantia bancara" ca operatiune activa
efectuata de banci, si nu „garantia" ca modalitate de asigurare a rambursarii creditelor acordate
de banci. Mai mult ca atit, scopul compartimentului ce urmeaza se va limita doar la studiul
garantiei ca prestatie bancara ce face obiectului unui contract incheiat exclusiv cu ocazia
acordarii de catre banca a acestui serviciu (contractul de garantie bancara). Prin urmare, vor fi
examinate doar tangential problemele aferente elementelor de garantie incorporate in alte
prestatii bancare, ex. avalizarea cambiala. Notiunea si izvoarele
Ca orice notiunea, garantia este un concept definit atit din punct de vedere doctrinal, cit si din
punct de vedere legal.

353
in teoria dreptului bancar au fost expuse mai multe opinii in privinta notiunii de „garantie
bancara". Astfel, Mariana Negrus defineste garantia bancara drept „angajament scris asumat de o
banca (banca garanta) in favoarea unei alte persoane, denumita beneficiarul garantiei, de a plati
acestuia o suma de bani, in cazul in care o alta persoana, denumita ordonator in contul caruia se
emite garantia, nu a onorat o anumita obligatie asumata print-un inscris, sau a onorat-o
defectuos, fata de beneficiarul garantiei"6". Un alt autor, M.M. ArapKOB, ofera definitia
creditului de garantie drept contract prin care banca isi asuma obligatiunea fata de un tert din
partea clientului sau - in aceasta situatie banca nu ofera credit, insa: a) acorda clientului sau
posibilitatea de a se imprumuta (cu ajutorul garantiei emise) din alte surse; b) ofera angajamentul
sau de a rambursa imprumutul, primit de client conform punctului a) indicat, in cazul in care
clientul garantat nu este in stare sa-1 ramburseze. Iata de ce in cazul contractelor de garantie una
din preocuparile bancilor garante este asigurarea posibilitatilor de acoperire a responsabilitatii
sale eventuale fata de beneficiarul garantului - astfel, necesitatea unor asigurari reale (gaj
mobiliar sau ipoteca) este la fel de relevanta pentru contractul de garantie bancara, ca si pentru
contractul de credit bancar620. Este necesar de mentionat, ca o particularitate a doctrinei dreptului
bancar este atentia modesta acordata garantiei bancare ca varietate a operatiunilor active (spre
deosebire de analiza garantiei in genere ca modalitate de asigurare a rambursarii creditelor
bancare). Pe de alta parte, definitia legala a garantiei este, la rindul sau, distincta ca formulare si
continut, in functie de izvoarele care o contin: garantia este reglementata atit de legislatia interna
bancara a Republicii Moldova, cit si de instrumentele de drept international uniform.
Pentru analiza principiilor generale aplicabile garantiilor bancare, care sint stabilite de legislatia
Republicii Moldova (1) si a repertoriului legislatiei relevante (2), a se vedea compartimentul
„Clasificarea creditelor in functie de garantii". Pe de alta parte, in practica bancara internationala
au fost elaborate citeva sisteme de uzante bancare in materia garantiilor. Acestea sint:
" Conventia Natiunilor Unite privind Garantiile Independente si Scrisorile de Credit
Stand-By, New York, 11.12.1995;
Publicatia C.I.C. nr. 325 „Reguli Uniforme privind Garantiile Contractuale", aprobate
prin Hotarirea C.I.C. din 20.06.1978621. Pentru a facilita utilizarea acestora, Camera
Internationala de Comert de la Paris a elaborat si Formele-model de garantii contractuale
(Publicatia C.I.C. nr. 406 din Noiembrie 1992)622.
Publicatia C.I.C. nr. 458 „Reguli Uniforme pentru Garantiile la Cerere (URDG 458)",
publicata in aprilie 1992623. in mod similar, pentru a usura intelegerea si a stimula aplicarea pe
larg a garantiilor la cerere, Camera Internationala de Comert de la Paris a elaborat Formele-
model de garantii la cerere (Publicatia C.I.C. nr. 503)624.
Finalmente, o varietate a garantiei bancare este si scrisoarea de garantie standby,
reglementata de Regulile Internationale Standby (ICP98), Publicatia C.I.C. nr. 590 din
1999625.
Prima aparuta, Publicatia C.I.C. nr. 325 nu continea o definitie a garantiei bancare, aceasta
deoarece se axa pe conceptul tripletului de garantii contractuale - garantia de participare la
licitatii, garantia de buna executare si garantia de rambursare. Totusi, in introducerea la aceasta
publicatie grupul de lucru indica, ca „misiunea dificila a „garantiei contractuale" este deci de a
crea un just echilibru intre interesele legitime ale celor trei parti (beneficiarul garantiei,
ordonatorul garantiei, si garantul - aut.) si de a defini drepturile si obligatiile lor cu o precizie
suficienta, pentru evitarea disputelor". Experienta Publicatiei Nr. 325 a fost nu prea reusita,
aceasta nesoldindu-se cu efectul uniformizator asteptat, ceea ce contribuit la elaborarea de catre
Camera de Comert de la Paris a Publicatiei nr. 425 - instrument regulativ care isi propunea o
reglementare mai universala si mai generala a aspectelor juridice a garantiilor, fara sa se limiteze
doar la
cele contractuale. Pe de alta parte, intentia autorilor era de a elabora un instrument de
reglementare care sa nu sa se impuna in mod necesar ca substituient a Regulilor Uniforme
privind Garantiile Contractuale - ci mai curind un instrument aditional la aceste Reguli.
Publicatia C.I.C. din 1992 contine si o definitie a garantiei la cerere: conform articolului 2(a), „o

354
garantie la cerere inseamna orice garantie, titlu obligational sau angajament de plala, oricum ar fi
denumita sau descrisa de o banca, de o societate de asigurare sau de o alta persoana fizica sau
juridica (... „Garant"), data in scris pentru plata unei sume de bani, la prezentarea, in
conformitate cu termenii angajamentului asumat, a unei cereri de plata scrise si a oricarui(or)
alt(e) document(e) (de exemplu, certificat eliberat de un arhitect sau inginer, decizie judiciara sau
arbitrala) care pot fi specificate in garantie, acest angajament fiind asumat:
i. la cererea sau in baza instructiunilor si pe raspunderea unei parti (... „Ordonator"); sau
ii. la cererea sau pe baza instructiunilor si pe raspunderea unei banci, societati de asigurare sau a
oricarei persoane fizice sau juridice (denumita in continuare „Parte instructanta"), actionind pe
baza instructiunilor Ordonatorului in favoarea unei alte parti (... „Beneficiar")".
Finalmente, conform art. 2( 1) a Conventiei UNCITRAL privind garantiile independente si
scrisorile de credit stand-by, „ garantie este un angajament independent, cunoscut in practica
internationala ca garantie independenta sau ca scrisoare de credit stand-by, emisa de o banca sau
alta institutie sau persoana („garant/emitent"), de a plati beneficiarului o suma determinata sau
determinabila la simpla cerere sau la cererea insotita de alte documente, in conformitate cu
termenii si orice conditii documentare ale angajamentului, ce indica sau din care poate fi dedus
ca plata este exigibila in virtutea neiexecutarii obligatiei, sau scadentei datoriei
ordonatorului/solicitantului sau altei persoane". Trasaturile garantiei bancare
Pina acum in multe izvoare se afirma ca garantia bancara este o obligatie cu caracter accesoriu
fata de obligatia de baza, intru asigurarea careia aceasta a fost emisa. Totusi, ultimele evolutii ale
reglementarilor nationale si mai ales de drept international uniform in materie de garantii bancare
denota tendinta spre depasirea acestei limitari. Acest fenomen este ilustrat de notiunea garantiei
oferita de Regulile Uniforme privind Garantiile la Cerere (Publicatia C.I.C. Nr. 425 - vezi supra)
si de Conventia UNCITRAL privind garantiile independente si scrisorile de credit stand-by:
ambele acte se bazeaza pe conceptul garantiei de obligatie independenta (si deci care nu depinde,
ca existenta sau continut, de alte obligatii inclusiv cea principala pentru securizarea careia
garantia ar fi fost emisa - aut.) a garantului de a plati la prima cerere a beneficiarului. Astfel,
prima trasatura a garantiei este caracterul sau independent fata de obligatia asigurata ' -
contractul de garantie, bancara este independent de tranzactia, obligatiile rezultate din care
constituie obiectul garantiei, chiar daca in textul garantiei se face referinta la tranzactia
mentionata. Astfel, conform Articolului 2 b) a Publicatiei C.I.C. nr. 458, „garantiile prin natura
lor sint tranzactii distincte de contract(e) sau conditiile
licitatiei(ilor) pe care ele s-ar putea baza, iar Garantii nu sint in nici un mod implicati sau obligati
de astfel de contract(e) sau conditii, chiar daca in textul Garantiilor se fac referiri la acestea".
Independenta garantiilor bancare este evidentiata in contractele utilizate in practica bancara
internationala, prin formula „garantie la prima si simpla cerere", iar doctrina le mai defineste si
ca „garantii neconditionate".
Independenta garantiei bancare este fireasca, tinind cont de necesitatea asigurarii certitudinii
juridice bancii care a emis-o: o solutie contrara ar subordona valabilitatea garantiei bancare de
valabilitatea obligatiei asigurate.
O problema juridica legata de caracterul conditionat sau neconditionat al garantiei, este cea
legata de momentul aparitiei obligatiei de plata a garantului. in multe sisteme de drept garantia
bancara se bazeaza pe institutia juridica a cautiunii: ea poate fi valorificata doar in eventualitatea
neexecutarii (probate documentar) a obligatiei garantate, de catre ordonatorul garantiei. Deci, in
asemenea garantii bancare raspunderea garantului este facultativa raspunderii ordonatorului,
pentru aparitia acestei raspunderi fiind deseori solicitata proba incapacitatii de plata a
ordonatorului. O forma intermediara intre garantia bancara ca cautiune, si cea neconditionata,
este garantia in care obligatia de plata a garantului apare la neexecutare, insa pentru valorificarea
garantiei este suficienta orice neexecutare, si in plus, nu este necesara imposibilitatea obtinerii
executarii de la ordonator pentru a valorifica garantia. Cu alte cuvinte, din momentul
neexecutarii beneficiarul garantiei are dreptul de a cere plata atit de la ordonator, cit si de la
banca garant.

355
O alta trasatura a garantiei, inclusiv a celei bancare, este esenta documentara a acesteia. Dat fiind
faptul ca obligatia de plata a bancii e legata de neplata din partea ordonatorului, beneficiarul
garantiei va fi indreptatit la primirea platii doar cu conditia confirmarii documentare a neplatii.
Particularitatea respectiva a garantiei este exemplificata prin prevederile Articolului 2 b) a
Publicatiei nr. 458, care indica ca „obligatia Garantului, in baza garantiei, este de a plati suma
sau sumele precizate in aceasta, la prezentarea cererii scrise la plata si a altor documente
precizate in garantie, documente ce apar a fi in concordanta cu termenii Garantiei". De aici o alta
trasatura importanta a garantiei bancare, legata de caracterul ei documentar: formalismul
garantiei. Aceasta implica valabilitatea si exigibilitatea obligatiei de plata a bancii doar in situatia
in care documentele prezentatea conform garantiei apar a fi conforme cu cerintele acesteia.
in concluzie, putem afirma ca cele mentionate mai sus indica asupra faptului, ca doctrina si
practica bancara internationala nu este uniforma in privinta trasaturilor fundamentale ale
garantiei: aceasta poate fi conditionata sau neconditionata, documentara sau fara necesitatea
prezentarii unor documente atestatoare a neiexecutarii. Cu alte cuvinte, identificarea
caracteristicilor garantiei se face prin selectarea sistemului de drept aplicabil. Numai prin
referinta la legea aplicabila garantiei, se poate afirma despre ce garantie este vorba - conditionata
sau neconditionata, documentara sau nedocumentara, facultativa sau independenta.
, ,
s ev .
Garantia bancara este o asigurare personala a executarii obligatiei, „capitalul imprumutat" al
bancii fiind bunul sau nume. Este necesar de facut distinctia intre scrisoarea de garantie bancara,
pe de o parte, si simpla confirmare scrisa a solvabilitatii clientului. in ultimul caz, banca nu isi
asuma nici o obligatie fata de beneficiarul informatiei acordate, decit cea legata de corectitudinea
informatiei oferite. Este necesar de mentionat ca pina nu demult garantia nu era considerata
varietate a creditului, iar doctrina juridica socialista incorporata in normele Codului civil trata
garantia intr-un context limitat al modalitatilor de garantare a executarii obligatiei62''. Odata cu
adoptarea legilor din 1995 privind Banca Nationala a Moldovei"27 si privind institutiile
financiare''28 legislatia bancara a recunoscut esenta de credit a garantiilor emise de bancile
comerciale - conform art. 3 a Legii institutiilor financiare, credit este „... orice garantie emisa,
precum si orice angajament de a achizitiona o creanta sau alte drepturi de a efectua o plata".
Executarea de catre garant a obligatiilor sale decurgind din garantie, poate fi asigurata printr-un
alt contract (contragarantie). Fata de contragarantie se aplica regulile referitoare la garantia
bancara.
IU-WJ
Definitia si trasaturile contractul de garantie bancara
in baza celor mentionate in compartimentele de mai sus, se poate afirma ca contractul de garantie
bancara este intelegerea, prin care care o banca (garant) se obliga sa elibereaze o confirmare
scrisa (garantie) a obligatiei sale de a plati o suma de bani in cazul prezentarii unui ordin de
plata, format in conformiate cu cerintele contractului de garantie, cit si a altor documente, cu
conditia ca obligatia bancii sa fie emisa:
;
a) la ordinul sau sub raspunderea unei persoane (principal); sau
b) la ordinul sau sub raspunderea bancii, ce actiona la ordinul altei persoane (beneficiar);
Contractul de garantie bancara se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati distinctive:
a) este un contract consensual, deoarece pentru validitatea lui este esential acordul de vointa a
partilor asupra clauzelor de baza a contractului, nefiind solicitata executarea unor formalitati
suplimentare sau remiterea unor bunuri;
b) este un contract unilateral, deoarece numai o parte contractanta isi asuma obligatia de plata
conform garantiei - banca garant;
'
c) este un contract oneros, precum orice prestatie de credit a bancii;
d) este un contract subsidiar deoarece insoteste prestatia principala garantata (desi valorificarea

356
garantiei poate fi si neconditionata (independenta de neiexecutarea prestatiei)). Continutul
contractului de garantie bancara
Continutul contractului poate fi analizat din doua perspective diferite:
'i..: ;
a. totalitatea elementelor contractului;
r
; i
b. totalitatea drepturilor si obligatiilor partilor contractante. ' « . i ; jrt; Desi formal exista
o deosebire intre aceste doua puncte de vedere, in esenta analiza continutului lor este identica.
Pentru simplitatea expunerii, vom examina in rindurile ce urmeaza continutul contractului
d.p.d.v a totalitatii elementelor lui compozitorii. Acestea
SInt:
.: ,.-.;, ,,
!,'/ (!'
1. PARTILE CONTRACTANTE
,
' . in cazul garantiei bancare, exista trei parti implicate:
a. Ordonatorul garantiei. Este partea la solicitarea caruia banca emite garantia (1), si totodata
partea care este tinuta sa execute obligatia principala garantata (debitor principal) (2). in afara de
ordonator, in unele raporturi mai apare si intermediarul care din partea ordonatorului emite
instructiunile respective bancii garante - ex. Publicatia C.l.C. nr. 458 utilizeaza pentru a desemna
acest intermediar termenul de „parte instructanta".
b. Beneficiarul garantiei. Este partea in favoarea careia este emisa garantia, si care poate sa o
valorifice (adica sa pretinda de la garant plata) in conditiile indicate in contract.
c. Banca garanta. Este banca care emite garantia, adaugindu-si obligatia secundara de plata, la
obligatia primara a ordonatorului garantiei. in afara de solvabilitatea bancii, la alegerea bancii
garante un factor insemnat este capacitatea acesteia de a emite garantia
- ex., conform legislatiei SUA, bancile americane nu pot emite scrisori de garantie, ci utilizeaza
in acest scop un alt instrument: scrisorile de credit stand-by (vezi infra). Deci, emiterea unei
garantii bancare implica 3 raporturi juridice distincte:
- raportul juridic de baza intre ordonatorul garantiei si beneficiarul ei, ca rezultat al
contractului comercial ce da nastere la obligatia garantata;
- raportul juridic de mandat intre ordonatorul garantiei si banca, prin care primul
imputerniceste banca de a emite o garantie in favoarea beneficiarului pentru securizarea
executarii obligatiunii garantate. Ordonatorul poate fi atit debitorul cit si creditorul in contractul
comercial de baza;
- raportul juridic rezultat din garantia bancara, intre beneficiarul garantiei si banca, in acest
raport parte responsabila este banca, fata de care beneficiarul nu are nici o obligatie decit cele
decurgind din formalitatile pentru valorificarea garantiei. Existenta in cadrul executarii garantiei
a trei raporturi distincte, implica existenta si a trei inscrisuri care stabilesc drepturile si obligatiile
participantilor la ale. Pentru scopul prezentului capitol, prezinta relevanta urmatoarele
documente: ,f ;, , -., P
a. ordinul de deschidere a garantiei;
b. contractul de garantie bancara;
c. insasi garantia bancara, emisa de catre banca beneficiarului.
Elementele analizate ale contractului de garantie bancara, trebuie sa se contina si in celelalte
doua documente — ordinul de garantie, si garantia emisa.
2. OBIECTUL GARANTIEI
Obiectul garantiei este natura obligatiei contractuale garantate - aceasta poate fi, practic, orice
obligatie asumata prin contractul de baza. Obiectul garantiei poate fi
identificat nemijlocit in textul contractului de garantie bancara, sau prin referinta la contractul de
baza. Astfel, art. 3 d) a Publicatiei nr. 458 solicita express referinta la contractul de baza, in care
se prevede necesitatea garantiei. 3. VALOAREA GARANTIEI

357
Valoarea garantiei este suma de bani, pe care banca garanta e tinuta sa o plateasca beneficiarului.
in doctrina si in practica bancara problema modalitatii de fixare a valorii garantiei este
discutabila: desi multi autori indica ca valoarea garantiei trebuie sa fie fixa si nu determinabila,
uneori se permite si stabilirea in textul contractului a modalitatii de stabilire a valorii garantiei
(valoare determinabila).
c) valoarea maxima a garantiei, si moneda in care aceasta valoare e exprimata; a-:
d) termenul de valabilitate a garantiei, sau evenimentul cu survenirea caruia banca este tinuta sa-
si indeplineasca obligatia de plata;
e) conditiile de efectuare a platilor conform garantiei;
;
f) conditiile de minimizare a cuantumului platilor conform garantiei. Garantia poate contine
clauza micsorarii cuantumului platilor contorm garantiei, in cazul expirarii unui termen anumit.
Dreptul beneficiarului de a cere onorarea garantiei nu este cesionabil, daca contractul
nu prevede altfel. Aceasta norma nu afecteaza dreptul beneficiarului de a dispune de
suma, primita conform garantiei.
Garantia bancara este irevocabila, daca contractul nu prevede altfel. Garantia intra in
vigoare din momentul eliberarii ei, daca contractul nu prevede altfel. Contractul poate
prevede o data anume de intrare in vigoare a garantiei, sau intrarea in vigoare a garantiei
la survenirea unor evenimente sau prezentarea unor documente specificate.
Din a doua categorie pot fi mentionate:
Raspunderea garantului
s
Toate documentele, prezentate garantului conform garantiei, inclusiv ordinul de
plata, vor fi examinate cu prudenta rezonabila pentru a stabili daca acestea apar a fi
conform cerintelor garantiei. in caz de neconformitate, documentele prezentate vor fi
respinse.
Contractul de garantie trebuie sa prevada un termen suficient acordat garantului
pentru verificarea documentelor prezentate si pentru luarea deciziei cu privire la
executarea sau refuzul executarii ordinului de plata emis in baza garantiei. Daca
garantul decide de a refuza plata sumei garantiei, el va informa imediat beneficiarul.
Garantul si emitentul ordinului nu poarta nici o raspundere pentru:
. ,
a) forma, suficienta, acuratetea, veridicitatea si efectele juridice ale oricarui document, prezentat
lor, sau ale oricarei declaratii, continute in acest document, cit si pentru buna credinta sau erorile
altor persoane;
,
b) consecintele retinerii sau pierderii in tranzit a oricarei comunicari, scrisori, cereri sau
document; sau retinerii, denaturarii sau altor eror intervenite pe parcursul transmiterii mesajelor
pe canalele de telecomunicatie;
c)erorile in traducerea termenilor tehnici (rezervind dreptul de a transmite fara traducere textul
integral al garantiei sau o parte din el);
d) consecintele incetarii activitatii lor in urma evenimentelor de forta majora. Garantul si
emitentul, ce folosesc serviciile unui tert pentru executarea instructiunilor principalului, fac
aceasta pe contul si riscul principalului. Garantul si emitentul nu poarta nici o raspundere in
cazul neexecutarii instructiunilor sus-mentionate, chiar daca tertul a fost selectat din initiativa
lor. Principalul poarta raspundere pentru compensarea cheltuielilor garantului si emitentului,
legate de executarea instructiunilor principalului.
5. Garantul si emitentul nu beneficiaza de exonerarea de raspundere, prevazuta in punctele 3 si 4,
daca au actionat fara buna credinta si rezonabila prudenta.
6. Garantul este responsabil in fata beneficiarului doar in conformitatea cu conditiile garantiei si
prezentele reguli, si numai in limita valorii garantiei.
Articolul 22. Plata garantiei

358
1. Fara a aduce atingere prevederilor punctului 2 a Articolul 21. Raspunderea garantului, in
cazul prezentarii ordinului de plata a garantiei (ordinului de plata), garantul va informa
neintirziat despre acest fapt principalul, sau emitentul tinut sa informeze principalul.
2. Ordinul de plata se prezinta in scris, la el anexindu-se documentele specificate in textul
garantiei, si o declaratie separata sau inserata in textul ordinului de plata, referitoare la:
a) constatarea neexecutarii de catre principal a obligatiei garantate, prevazute in contractul de
baza;
b) descrierii obligatiilor, incalcate de principal.
Paliile pot conveni sa excluda aplicarea prevederilor prezentului punct, fata de garantia
contractata.
3. in cazul ordinului de plata, prezentat in cadrul contragarantiei, declaratia mentionata in
punctul 2 va constata primirea de catre garant a ordinului de plata, in conformitate cu conditiile
garantiei si prezentului articol. Partile pot conveni sa excluda aplicarea prevederilor prezentului
punct, fata de contragarantia contractata.
4. Suma platibila conform garantiei, se deduc platile care au fost deja efectuate in contul
achitarii ordinului de plata mentionat la punctul 5. Daca valoarea maximala a garantiei,
mentionata in punctul 4(c) a Articolul 20. Contractul de garantie si contragarantie bancara a fost
achitata, contractul de garantie bancara se considera executat, iar garantia isi inceteaza actiunea.
Articolul 23. Termenul de actiune a garantiei. incetarea efectelor garantiei. 1. Ordinul de plata,
cit si orice documente indicate in garantie si care urmeaza sa fie prezentate impreuna cu ordinul
de plata, trebuie intocmite si prezentate in cadrul valabilitatii garantiei. Daca beneficiarul solicita
prolongarea validitatii garantiei ca alternativa prezentarii ordinului de plata conform conditiilor
contractului, garantul va informa neintirziat partea, de la care a fost primit ordinul de emitere a
garantiei. in acest caz efectuarea platilor conform garantiei va fi aminata pe o durata, suficienta
pentru a permite principalului si beneficiaruli sa convina asupra prolongarii validitatii garantiei,
iar principalului - sa efectuiaze masurile organizatorice necesare. Garantul
nu este responsabil pentru daunele cauzate de aminarea platii in circumstantele mentionate.
2. Garantia inceteaza la expirarea termenului, indicat in textul ei, sau la survenirea evenimentelor
sau prezentarea documentelor mentionate in punctul 4(d) a Articolul 20. Contractul de garantie si
contragarantie bancara. Daca garantia include indicatii de ambele feluri, efectele ei inceteaza ori
la expirarea termenului, ori la survenirea evenimentelor sau prezentarea documentelor
specificate, in functie de faptul care temei a aparut primul.
3. Independent de prevederile punctului 1, garantia inceteaza odata cu remiterea catre garant a
garantiei insasi, sau a declaratiei beneficiarului de eliberare a garantului de obligatiile decurgind
din contractul de garantie.
4. Daca efectele juridice ale garantiei au incetat in urma onorarii ei de catre garant, expirarii
termenului garantiei, anumarii garantiei, sau in orice alt mod legal, posesia textului garantiei de
catre beneficiar, si a oricaror documente aferente ei, nu confera acestuia nici un drept.
6.5. Forme particulare de creditare Creditarea operatiilor de export-import
in cadrul operatiunilor de comert exterior sint frecvente cazurile in care nu numai importatorii se
confrunta cu dificultati la plata imediata a marfii, dar si exportatorii sufera de insuficienta de
lichiditati (ca rezultat, spre exemplu, a efectuarii de cheltuieli pentru producerea marfurilor
exportate). Pentru aceste cazuri, cu scopul de a evita imposibilitatea derularii operatiunilor de
export import (creata prin conflictul intre parti: nici importatorul nu poate plati imediat, nici
exportatorul nu accepta plata in conditii de credit comercial), practica bancara internationala a
elaborat modalitati de creditare a operatiunilor de export-import. Scopul acestora este de a
sustine atit exportatorii cit si importatorii prin oferirea unor surse alternative de credit menite sa
satisfaca necesitatile de fonduri evocate mai sus si astfel sa faciliteze si promoveze operatiunile
de comert international.
Aceasta finantare poate fi de mai multe feluri:
' ..'' ..
dupa durata: creditare de durata scurta629, medie si de lunga durata; dupa tehnicile utilizate de

359
banci pentru a efectua creditarea, aceste modalitati se clasifica conform schemei de mai jos:
Finantarea operatiunilor de export-import
1. Finantarea de scurta durata
2. Finantarea de durata medie
3. Finantarea de lunga durata
Metodele traditionale de finantare bancara a operatiunilor de export-import
1.1. Acordarea de overdraft neasigurat
!
1.2. Scontul cambiilor ' ''''''-""
1.3. Avansarea de ; fonduri asigurate prin incasare documentara
1.4. Acordarea unei linii de credit
1.5. Servicii de credit documentar
2.1. Creditul bancar
3.1. Emisiunea de euroobligatiuni
Metodele netraditionale de finantare bancara a operatiunilor de export-import
1.1. Factoringul de export
2.1. Forfetarea (engl. Forfeiting)
2.2. Leasing
3.1. Serviciile de credit acordate membrilor asociatiilor internationale de credit
:;. . r :. ,.. ''!;,;! i:.'j-.;.:.a'ittT:.'T1if)iliK'-
3.2. Comertul in compensatie (engl. countertrade)
3.3. Emisia actiunilor _______
Tabelul 8. Finantarea operatiunilor de export-import
Leasingul
Geneza
,.,,,' , -!,'',,, .
inca Aristotel in „Ritorica" afirma, ca bogatia consta nu in a avea un patrimoniu in proprietate, ci
de a-1 folosi: acest aforism oglindeste esenta leasing-ului630 - pentru a primi venit, nu este deloc
necesar de a avea utilaj sau alt patrimoniu in proprietate, este suficient doar de a-1 poseda si
folosi.
Geneza operatiunilor de leasing se pierde in negura timpurilor - asa, spre exemplu, savantul
englez T. Clark citat de E. V.Cabatova, afirma ca primele norme referitoare la leasing se
contineau in Codul imparatului babilonean Hamurabbi, datat cu anul 1760 i.e.n.; reguli
referitoare la leasing se gasesc si in Institutiile lui Justinian6" . Dificultatile de baza in aplicarea si
reglementarea leasing-ului rezida din combinarea in acest institut a elementelor dreptului real si
contractual. Dreptului privat roman (care a stat la baza dreptului privat continental, atit de
inspiratie germanica cit si de inspiratie franceza) ii era cunoscuta posesiunea fara proprietate,
provenita atit din relatii contractuale cit si din cele reale. Posesiunea „contractuala" fara
proprietate a evoluat din institutul roman al locatiunii bunurilor (locatio-condictio rerum) in
institutul contemporan al arendei. Posesiunea „reala" fara proprietate a aparut in dreptul roman
sub forma dreptului de servitul, iar mai exact in forma unei varietati de servitute -usufructus.
Care este in aceasta situatie „prototipul" institutului contemporan de leasing? in doctrina se
remarca just ca dificultatea stabilirii exacte a „paternitatii" institutiei de leasing. Cert este insa ca
ideea care sta la baza leasing-ului - separarea dreptului de proprietate de cel de folosinta, si
extragerii profitului din folosirea patrimoniului - este cunoscuta din timpuri stravechi.
Desi reglementarile in materia utilizarii patrimoniui fara proprietatea asupra lui sint de origine
straveche, inventarea leasing-ului ca atare este meritul englezilor - una din primele legi privind
leasing-ul a fost legea Uels din 1284 (engl. Statute of Wales). Evolutia leasing-ului in secolele
XIX-XX in multe privinte reproduce experienta agricultorilor englezi din epoca medievala -
leasing-ul a capatat o noua viata in Marea Britanie a sfirsitului secolului XIX, in legatura cu
evolutia industriei transporturilor si industriei miniere - proprietarii minelor, in extensiunea
explorarilor sale de carbune, au observat avantajul arendei vagoanelor pentru transportarea
carbunelui, in locul procurarii acestora. Astfel au aparut societatile comerciale ale caror unica

360
afacere era procurarea vagoanelor pentru transportul carbunelui, si darea lor in chirie cu
posibilitatea rascumpararii (engl. hire-purchase). in mod similar - gratie evolutiei industriei
extractoare de carbune si a transporturilor pe calea ferata - a evoluat leasing-ul si in Statele Unite
ale Americii.
in anul 1960 s-a format prima corporatie transnationala de leasing {Merchantile Leasing
Company) - fenomen ce a marcat „sciziunea" traditiei americane si celei britanice de
reglementare a operatiunilor de leasing. Spre deosebire de usurinta cu care au fost armonizate
reglementarile tarilor din sistemul common law in materie de leasing, „altoirea" leasing-ului la
legislatiile din sistemul dreptului continental (atit de inspiratie germanica, cit si de inspiratie
franceza) s-a confruntat cu dificultati. Totusi, desi unii savanti au afirmat imposibilitatea
acceptarii institutiei de leasing dat fiind incompatibilitatea sa cu principiile de proprietate ale
dreptului continental (facind o comparatie in acest sens intre institutia leasing-ului, si o alta
institutie de provenienta common law- proprietatea
fiduciara (trust-ul))632, acesta a inceput sa fie aplicat cu succes si in tarile europene -astfel, prima
companie de leasing franceza - SEPAFITEC (fr. Societed'Etudes et de Participation Financiare
et Technique) a aparut la Paris in 1957, iar catre anul 1965 in Franta operau deja 23 de societati
de leasing.
Evolutia rapida a leasing-ului in practica bancara a tarilor lumii, se datoreste avantajelor pe care
le prezinta, in comparatie cu alte forme (traditionale) de creditare:
a. leasing-ul permite amortizarea accelerata a fondurilor fixe. Aceasta implica posibilitatea
compensarii de catre cumparatorul echipamentelor, a valorii acestora, intr-o perioada scurta,
pentru a permite ulterior schimbarea acestora cu echipamente mai performante, sau pentru a
usura povara recuperarii in timp a valorii de cumparare a acestor echipamente;
b. leasing-ul permite locatarului procurarea mijloacelor fara imobilizarea unor fonduri
importante. Chiria achitata in contul contractului de leasing, figureaza in bilantul contabil al
locatarului nu ca „datorie la imprumut", ci ca „plata curenta" — avantaj care a fost calificat de
savantii americani drept unul „cosmetic" deoarece nu duce la impovararea balantei debitorului633;
c. leasing-ul este mai ieftin, in majoritatea cazurilor, in comparatie cu alte forme de creditare,
datorita faptului ca creditorul finantator - locatarul - poate sa-1 ofere la un pret redus, ca efect al
faptului ca beneficiaza de facilitatile fiscale acordate de catre majoritatea legislatiilor/x?«fn
investitori. Astfel, in multe tari exista asa-numita sistema 1TC (engl. investment tax credit), care
prevede facilitati la plata impozitului pe venit pentru investitori. Aceasta scutire este unul din
factorii principali care determina „ieftinitatea" leasing-ului in comparatie cu alte forme de
creditare;
d. finalmente, leasing-ul permite procurarea de catre locatar a achipamentelor, de care el are
nevoie doar pentru o anumita perioada de timp (temporar).
Concept. Esenta.
' in doctrina leasing-ul este definit ca ansamblul relatiilor patrimoniale, in cadrul carora o
persoana (locatar) se adreseaza la alta (locator, sau compania de leasing) cu solicitarea procurarii
utilajului necesar locatarului si transmiterii acestuia in folosinta temporara a
.1 locatarului. Este de remarcat faptul ca operatiunea de leasing constituie un tandem a doua
contracte: a. contractul de vinzare-cumparare a utilajului, care se particularizeaza prin
urmatoarele:
; - este incheiat la cererea locatarului, si in conformitate cu indicatiile acestuia;
. - este incheiat cu scopul transmiterii bunurilor procurate, in folosinta temporara a locatarului.
- desi este incheiat intre un tert-furnizor, pe de o parte, si locator, pe de alta parte, livrarea se
efectueaza direct locatarului ca si cum acesta ar fi fost cumparator al bunurilor procurate; "
..,.-. ,.-.............- ,-, -,.,.. ...-.,..: ,.
- la incheierea tranzactiei, furnizorul actioneaza in cunostinta faptelor indicate mai sus. b.
contractul de leasing, adica de transmitere a bunurilor procurate de catre locator, in folosinta
temporara a locatarului. Acest contract are si el particularitatile sale, precum urmeaza:
- darea in folosinta temporara include si optiunea dreptului de procurare a bunurilor ce

361
constituie obiectul contractului, inainte sau la expirarea termenului contractului, la valoarea
reziduala a acestora. Problema obligativitatii optiunii de cumparare este tratata in mod diferit de
legislatiile nationale ale statelor- asa, doctrina si practica americana nu considera optiunea de
cumparare drept element obligatoriu al operatiunii de leasing, spre deosebire de legislatiile unor
tari europene (ex. Franta, Belgia, Italia). Aceasta a permis unor autori, la parerea carora ne
raliem, de a vorbi despre existenta sistemului „romanic" si celui „american" a leasingului, in
functie de obligativitatea sau neobligativitatea optiunii de cumparare a bunurilor de catre
locatar34.
- chiria serveste scopului amortizarii valorii bunurilor arendate, fiind calculata pentru a
compensa aceasta valoare in integralitate sau partial, pe parcursul actiunii contractului;
- specificul relatiilor intre cele trei parti - tertul furnizor, locatorul si locatarul, determina
distribuirea specifica a obligatiilor intre acesteia.
Deci, esenta leasing-ului rezida din combinatia specifica a celor doua contracte, combinatie care
se face distincta prin interdependenta contractelor mentionate: contractul de leasing este posibil
doar datorita si doar in urma incheierii si executarii contractului de furnizare (1), iar contractul
de furnizare are ca un element fundamental (scopul) executarea subsecventa a contractului de
leasing (2). Totusi, rolul de frunte in raportul de leasing apartine relatiilor de dare a patrimoniului
in folosinta temporara, prima grupa de relatii (legate de procurarea patrimoniului in cauza) avind
doar o semnificatie facultativa de a permite realizarea operatiunii de leasing. Esenta mentionata a
raportului de leasing, isi are repercusiunile asupra statutului juridic al partilor la aceasta
operatiune:
a. furnizorul isi asuma anumite obligatii fata de cumparator (locator), insa si anumite obligatii
fata de locatar (desi acesta nu este parte la contractul de furnizare, iar obligatiile furnizorului sint
„transferate" de catre persoana care este in drept sa ceara executarea lor — locatorul, catre
utilizatorul echipamentului - locatarul). Ca exemplu al acestor obligatii serveste cea de deservire
tehnica a echipamentelor date in leasing.
b. creditorul finantator in relatia de leasing, apare in dubla sa calitate de cumparator (in
contractul de furnizare) si locator (in contractul de leasing). :
c. beneficiarul leasing-ului - locatarul, este responsabil in ceea ce priveste valorificarea
patrimoniului primit in folosinta temporara, fata de locator (conform contractului de leasing),
dar are anumite obligatii si fata de tertul furnizor (vezi punctul a. supra). Din esenta leasing-ului
ca mixaj a celor doua contracte mentionate, rezida dificultatile terminologice legate de
coincidenta titlului operatiunii in genere (leasing) cu un com-
ponent al sau (contractul de leasing intre locator si locatar)). Pentru evitarea confuziilor, in cele
ce urmeaza termenul leasing va fi utilizat pentru a desemna integralitatea operatiunii de leasing,
pe cint termenul contractul de leasing il vom folosi doar cu referinta la contractul de dare a
bunurilor in folosinta temporara a locatarului. Exista doua modalitati in care doctrina a incercat
sa formuleze esenta juridica a operatiunilor de leasing:
a. prin utilizarea institutiilor traditionale ale dreptului civil: arenda, vinzarea-cumpararea,
imprumutul, mandatul etc.
Este necesar de mentionat, ca dificultatea definirii leasingului prin prisma constructiilor juridice
cunoscute dreptului civil, a dus la faptul ca autorii respectivi omiteau din analiza sa anumite
aspecte ale mecanismului de leasing.
Astfel, unii autori, remarin care asemanarea contractului de leasing cu cel de arenda, au formulat
opinia ca leasing-ul este contract de arenda „cu trasaturi specifice"635 (opinie criticabila, deoarece
optiunea de cumparare este un element al contractului, care schimba substantial fizionomia
relatiilor de arenda, si cu mari dificultati poate fi calificat ca simpla „trasatura specifica" (1),
leasing-ul mai implica si cumpararea patrimoniului „comandat" de locatar, adica legatura strinsa
intre contractul de cumparare-vinzare si cel de leasing — particularitate ce este inca un argument
in defavoarea esentei „de arenda" a contractului de leasing (2)).
O alta grupa de savanti, indicind care asupra posibilitatii includerii in contractul de leasing a
optiunii de cumparare, au ajuns la concluzia ca aceasta permite de a califica leasing-ul ca

362
contract „specific" de cumparare cu plata diferata636. Si aceasta pozitie este criticabila, deoarece
in contractul de leasing dreptul de proprietate se pastreaza dupa locator, si nu locatar.
Nemaivorbind de faptul ca si prima teorie (a contractului de arenda cu trasaturi specifice) si a
doua (a contractului de vinzare-cumparare cu plata diferata) examineaza doar un element al
operatiunii de leasing (contractul de leasing propriu-zis), scapind din atentie al doilea
constituient - raportul de vinzare-cumparare intre furnizor si locator.
O alta grupa de autori francezi si germani afirma ca leasing-ul comporta trasaturi similare
contractului civil de mandat637. in favoarea pozitiei respective se invoca urmatoarele argumente:
in operatiunea de leasing, locatorul procura patrimoniul actionind ca mandatar al locatarului,
dupa care locatorul si locatarul se „schimba cu rolurile" -locatorul imputerniceste locatarul sa
primeasca patrimoniul, si sa prezinte toate pretentiile fata de calitatea acestuia, catre furnizor
(proprietarul initial). Conceptia mentionata este si ea criticabila - in eventualitatea acceptarii
calitatii de mandatar al locatorului (la etapa procurarii echipamentului), prin aplicarea
principiilor civile ale
contractului de mandat, ar urma ca locatorul sa dobindeasca dreptul de proprietate pentru locatar,
ceea ce nu se confirma in schema reala a leasing-ului unde locatorul dobindeste dreptul de
proprietate asupra patrimoniului cumparat, pe numele sau. in afara de aceasta, locatarul nu
compenseaza locatorului cheltuielile care acesta le-a suportat in legatura cu executarea
„mandatului" de procurare a patrimoniului - situatie incompatibila cu principiile contractului de
mandat.
b. prin indicarea asupra autonomiei contractului de leasing, rezultata din specificul relatiilor
respective.
Analiza pozitiilor din grupa a. de mai sus, permite sa conchidem ca contractul de leasing este
un contract sui generis cu trasaturile sale specifice. La analiza acestuia trebuie de mentionat,
ca doctrina common law, spre deosebirea de cea a dreptului continental, nu si-a propus sa
determine trasaturile comune intre contractul de leasing si alte tipuri de contracte civile ori
comerciale, ci sa formuleze particularitatile acestuia fata de alte contracte (si, in primul rind, fata
de contractul de vinzare-cumparare cu plata deferata). Motivatia acestor eforturi este simpla -
elaborarea unor criterii stricte de delimitare intre contractul de leasing, pe de o parte, si alte
contracte, pe de alta, ar permite asigurarea contra identificarii eronate (in cel mai bun caz) sau
frauduloase (in cel mai rau caz)638 a unei tranzactii ca fiind contract de leasing. Printre criteriile
care delimiteaza contractul de leasing fata de celelalte contracte, au fost formulate urmatoarele:
- platile periodice (chiria) sa nu depaseasca substantial ratele rezonabile pentru folosirea
temporara a patrimoniului in cauza;
- titlul de proprietate asupra bunurilor care sint obiectul contractului de leasing, sa nu fie
trasnsferat de la locator la locatar;
- pretul optiunii de cumparare nu este nerezonabil de mica in comparatie cu celelalte plati
periodice.
in majoritatea din cazurile sus-mentionate contractul care nu respecta criterile mentionate
va fi calificat ca vinzare-cumparare cu plata diferata.
, .-
Varietatile operatiunilor de leasing in practica bancara internationala
Cea mai importanta clasificare a operatiunilor de leasing, este cea in functie de existenta in
raportul respectiv, a elementului de extraneitate. in functie de existenta sau lipsa acestuia,
deosebim:
a. leasing intern;
b. leasing international.
Importanta clasificarii in cauza se explica prin faptul, ca pentru fiecare din tipurile mentionate de
leasing exista un regim juridic aparte: leasing-ul intern este reglementat in mod exclusiv de
reglementarile de drept national elaborate de fiecare stat in parte, pe
cind in cazul leasing-ului international este lesne de observat, aplicind metoda conflictualista
traditionala dreptului international privat, ca elementul de extraneitate conditioneaza aparitia

363
conlictului de legi intre sistemul national de drept al locatorului (aflat intr-un stat) si cel al
locatarului (aflat in alt stat). Iata de ce regimul juridic al leasing-ului international este guvernat
de acte internationale de drept uniform, elaborate prin consensul statelor pentru a oferi un set de
reguli international acceptate pentru reglementarea relatiilor de leasing cu caracter de
extraneitate, in afara de criteriul prezentei sau lipsei elementului de extraneitate, exista si alte
criterii pentru clasificarea operatiunilor de leasing realizate de bancile comerciale. Dupa
importanta si frecventa utilizarii, al doilea criteriu este cel al scopului leasing-ului - de a asigura
sau nu amortizarea completa a patrimoniului facind obiectul contractului de leasing. in functie
de acest criteriu, deosebim doua varietati ale leasing-ului:
a. leasingul operational (sau operativ) (engl. operative leasing), si
b. leasingul financiar (cng\. finance leasing).
in conformitate cu criteriul de clasificare mentionat, in cadrul leasing-ului operational
echipamentele sint date in folosinta temporara de catre locator, fara ca chiria primita sa asigure
amortizarea completa a acestora (adica pe o durata care este mai mica decit durata de amortizare
a acestor echipamente). Ca efect, in cadrul leasing-ului operational locatarul da patrimoniul
procurat in folosinta temporara, in mod succesiv mai multor locatari, pina la recuperarea valorii
acestui patrimoniu. O situatie diferita are loc in cazul leasing-ului financiar - aici durata
contractului de leasing corespunde grosso modo cu termenul de amortizare a patrimoniului
procurat, locatorul ca efect asigurindu-si recuperarea completa a constului acestui patrimoniu
(acesta de fapt este si scopul locatorului, in cadrul leasingului financiar- de & finanta, adica a
credita (cu rambursare eventuala deplina, evident - aut.) procurarea patrimoniului respectiv
pentru locatar).
Pe linga criteriul amortizarii, leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar si dupa
volumul obligatiilor locatorului -in cazul leasing-ului financiar, locatorul nu are nici o obligatie
suplimentara in raport cu patrimoniul procurat, decit cea de finantare (creditare) a procurarii
acestuia; pe in care in leasingul operational locatorul poate avea unele obligatii suplimentare (ex.
cea de deservire tehnica a patrimoniului procurat). Aceasta distinctie explica de ce leasing-ul
financiar este de obicei o „prerogativa" a institutiilor financiare (companiilor de asigurari,
bancilor), pe cind serviciile de leasing operational sint oferite ori de producatorii patrimoniului
dat in leasing (furnizori in operatiunea respectiva, care prin intermediul leasing-ului isi asigura
nu numai publicitatea productiei sale, ci si un canal suplimentar de vinzare a acestuia) ori de
companiile specializate de leasing.
Ambele varietati pot fi sub-clasificate utilizind criteriul mentionat mai sus - astfel, leasing-ul
financiar poate fi de doua tipuri: leasingul financiar intern, si leasing-ul financiar international
(similar si pentru leasing-ul operational). Totusi, spre deosebire de primul criteriu, care este clar
si precis, al doilea criteriu nu este lipsit de ambiguitate — trasatura ce a generat o pozitie
eterogena a doctrinei fata de clasificare leasingului in
operational si financiar. Or, afirma unii, care este distinctia stricta intre ele - asa, spre ex.
leasing-ul in care platile de arenda si termenul contractului au fost concepute pentru a asigura
amortizarea completa a valorii patrimoniului procurat de catre locator, catre expirarea termenului
contractului, dar care a fost incetat inainte de termen de catre locatar, este operational sau
financiar?
O varietate a leasing-ului financiar este leasing-ul de returnare (rus. eo3epamubiu jimimz, engl.
sale andleaseback), in cadrul caruia proprietarul vinde patrimoniul sau locatorului si simultan il
ia in chirie conform contractului de leasing. Leasing-ul de returnare este o varietate a leasing-ului
care se particularizeaza prin componenta sa subiectiva: spre deosebire de schema „traditionala"
de leasing in care sint implicate 3 parti (furnizorul, locatorul si locatarul), in mecanismul de
leasing de returnare sint implicate doar doua parti (datorita faptului ca furnizorul si locatarul sint
una si aceeasi persoana).
in doctrina uneori se face distinctia intre leasing-ul cu rambursare deplina (engl ./«//-payout
leasing) si leasing-ul fara rambursare deplina (engl. non fiill-payout leasing). De obicei,
leasing-ul financiar este contractat ca leasing cu rambursare deplina, iar cel operational ca

364
leasing fara rambursare deplina.
O alta varietate a leasing-ului este leveraged639 leasing, complexitatea caruia rezulta din faptul,
ca in cazul lui mai multe societati comerciale isi unesc resursele pentru procurarea unui
patrimoniu de o valoare sporita, care este ulterior dat in folosinta locatarului. Alegoric, leveraged
leasing este un „gemene" al creditului in consortiu (vezi supra). Acesta este folosit in situatia in
care magnitudinea operatiei determina necesitatea unirii eforturilor financiare ale mai multor
creditori pentai a raspunde cererii locatarului. in cazul acestei forme de leasing, locatorul
investeste in afacere doar o parte din suma necesara procurarii patrimoniului comandat de
locatar, cealalta parte imprumutind-o de la un numar de creditori suplimentari (banci, companii
de asigurare etc). Leveraged leasing are doua particularitati distinctive:
a. in cadrul lui, se evidentiaza avantajele utilizarii facilitatilor fiscale la procurarea patrimoniului
dat in folosinta locatarului;
b. imprumutul este contractat de catre locator in conditii „fara drept de regres", adica fara a da
posibilitate creditorilor de a cere de la locator rambursarea lui - responsabilitatea respectiva este
in povara locatarului, iar pentru asigurarea acestui transfer de responsabilitati deseori se
oformeaza cesiunea creantei locatorului (de a cere plata chiriei) catre ceilalti creditori.
Finalmente, ultima clasificare a leasing-ului, iarasi in functie de volumul obligatiilor
locatorului, este diviziunea acestuia in:
a. leasing cu obligatiuni suplimentare (engl. wet leasing) - in cazul lui, locatarul are obligatii
suplimentare in ceea ce priveste deservirea tehnica a echipamentelor date in chirie, asigurarea cu
consumabile etc.
b. leasing „curat" (engl. net leasing) - in aceasta operatie, locatorul isi asuma doar obligatia de
finantare a procurarii echipamentelor care fac obiectul contractului de leasing.
Izvoarele reglementarii juridice
in functie de tipul operatiunii de leasing - leasing intern sau leasing international (adica cu
element de extraneitate), izvoarele reglementarii juridice a operatiunilor de leasing realizate de
bancile comerciale din Republica Moldova, pot fi grupate in doua categorii:
;
-
(i) izvoare de drept intern.
Cronologic, aceasta categorie de izvoare a aparut prima. Dupa cum a fost indicat mai sus,
primele norme care reglementau operatiunile de leasing, doctrina le-a identificat inca in legile
Babilonului antic. Totusi, norme cu menirea specifica sa reglementeze relatiile de leasing, au o
istorie mult modesta - primele legi dedicate reglementarii relatiilor de leasing, au fost primite in
Europa (pioneri in acest sens fiind Franta cu legea din 3 iulie 1966 privind intreprinderile care
practica leasing-ul640, si Belgia ce a aprobat la 10 noiembrie 1967 ordonanta regala privind
intreprinderile care practica arenda financiara641).
in Republica Moldova traditiile legislative in domeniull leasing-ului sint de origine recenta -
prima si unica - la moment - reglementare a operatiunilor interne de leasing, a aparut in 1996,
cind Parlamentul a aprobat legea Republicii Moldova „Cu privire la leasing",nr. 731-XIIIdin
15.02.1996642.
(ii) izvoare de drept international.
;
k
Dezvoltarea cu succes a practicilor de leasing nu a putut evita extinderea acestor activitati pe
plan international. La rindul sau, internationalizarea activitatilor de leasing (in care a aparut
elementul de extraneitate) a determinat cerinta elaborarii de catre state a unor norme
internationale uniforme in aceasta materie. Iata de ce in 1974 in cadrul Institutului International
de Unificare a Normelor de Drept International Privat (UNIDROIT) a fost creat un grup de lucru
pentru elaborarea unui corp de reguli uniforme privind leasing-ul international. Membrii
grupului au pornit de la recunoasterea contractului de leasing ca tranzactie autonoma tripartita
suigeneris. La baza viitoarei conventii a fost pus conceptul internationalitatii unei operatiuni de
leasing, atunci in care sediile comerciale ale locatorului si locatarului se afla in state diferite.

365
Eforturile
grupului de lucru au dus la elaborarea unui proiect de conventii, prezentat atentiei statelor-
membre la conferinta diplomatica din Ottava, ce s-a intrunit la 26 mai 1988 cu participarea a 55
de state, inclusiv Uniunea Sovietica. La conferinta a fost aprobata Conventia UNIDROIT
privind leasing-ul financiar international643, din 28 mai 1988. Republica Moldova nu este
parte la conventie.
Contractul de leasing
,,
Printr-o sinteza a prevederilor conventiei de la Ottawa privind leasing-ul financiar international,
putem defini contractul de leasing ca tranzactie tripartita, in care o parte (locator),
(a) urmind specificatiile644 prezentate de alta parte (locatar), incheie un contract (contract de
furnizare) cu un tert (furnizor) in baza caruia locatorul procura645 fabrica, constructii capitale sau
alt echipament (echipament) in conformitate cu termenii aprobati de locatar in partea care
afecteaza interesele lui; si
(b) incheie un contract (contract de leasing) cu locatarul, acordind acestuia dreptul de a folosi
echipamentul contra platii arendei646.
Mai sus a fost indicat, ca contractul de leasing este unui tripartit, in care fiecare parte are un
regim juridic specific (1), iar drepturile si obligatiile tuturor celor trei parti se afla intr-o
interdependenta reciproca (2).
Este interesant de analizat rolul optiunii de cumparare, pentru calificarea contractului ca contract
de leasing. in multe legislatii de inspiratie romana (de traditie franceza sau germanica) prezenta
optiunii de cumparare in contractul de leasing este conditie ad validitatem pentru calificarea
acestuia ca leasing. in legislatiile common law pozitia legislatorilor este neomogena: spre ex.
legislatia SUA nu cere in mod obligatoriu inserarea clauzei respective in contractul de leasing, pe
in care legislatia Marii Britanii in general interzice includerea clauzei respective in contractul de
leasing. O solutie intermediara a fost, astfel, gasita in conventia de la Ottawa din 1988 - articolul
1 para. 3 stabileste , aplicarea conventiei independent de existenta in contract a clauzei ce ofera
locatarului optiunea de cumparare a obiectului leasingului.
Partea care are o importanta majora in relatiile de leasing, este locatorul, sau societatea de
leasing. in anii 50-60 locatorii erau de obiceii filiale ale unor companii-producatoare
de echipamente, si aveau functia de canal suplimentar de vinzare a productiei acestor companii-
producatoare (in conditii de plata diferata). in SUA astfel de societati de leasing au fost numite
societati afiliate de leasing (engl. captive leasing companies). Contractarea leasing-ului este
deseori facilitata de brokerii de leasing (engl. lease broker), care au functia de a „uni" cererea in
serviciile de leasing (locatarul) cu oferta acestor servicii (locatoail sau banca care propune
servicii de leasing financiar). Brokerul de leasing nu este parte la raportul de leasing, iar
remunerarea lui poate fi achitata atit de catre locator (atunci in care brokerul de leasing
actioneaza in calitate de agent de distributie a unei firme-producatoare care vinde productia sa in
conditii de leasing), sau de catre locatari (pentru „gasirea" unor locatori care ofera conditii
avantajoase de leasing).
in operatiunile de leasing creste rolul intermediarilor financiari - bancilor si companiilor de
asigurari. Participarea acestor institutii financiare, la finantarea operatiunilor de leasing, poate fi
atit directa (in cazul in care acestea ofera servicii de leasing financiar), cit si indirecta (ex.
acordarea creditelor societatilor de leasing). Pentru locator operatiunea de leasing implica
procurarea patrimoniului de la furnizor, insa ca efect locatorul nu poate sa-si realizeze dreptul
sau de proprietate „in integralitatea sa absoluta" (dupa cum este prevazut in art. 544 al Codului
civil francez) sau „la discretia sa" (p. 903 al Codului civil german). Din toate atributiile dreptului
de proprietate, locatorului ii este acordata doar una - cea de dispunere a bunului procurat, si doar
intr-o forma concreta: darea bunului respectiv in folosinta cu plata, locatarului in contractul de
leasing. Aceasta se explica prin doua rationamente:
a. bunurile sint procurate de locator pentru a fi date in leasing locatarului;
b. livrarea conform contractului de vinzare-cumparare incheiat intre locator si furnizor, se

366
efectueaza nemijlocit locatarului.
Limitarea atributiilor de proprietar ale locatorului, este compensata prin doua facilitati acordate
locatorului: amortizarea avansata a patrimoniului procurat, si beneficierea de facilitatile fiscale
acordate de legea interna investitorilor.
Dupa cum a fost indicat mai sus, contractul de leasing se particularizeaza prin distribuirea
specifica a drepturilor si obligatiilor intre partile acestui contract. Astfel, locatorul este tinut sa-si
execute obligatiile sale contractuale, adica:
a. procurarea patrimoniului de la furnizor, in conformitate cu specificatiile primite de la locatar,
si
b. transmiterea patrimoniului procurat locatarului.
in acest context, o particularitate a statutului juridic a locatorului in constructia contractului de
leasing, este absolvirea de raspundere a acestuia pentru dauna cauzata locatarului prin defectele
patrimoniului, cu exceptia cazului in care locatarul s-a bazat pe sugestiile locatorului in selectia
si specificarea obiectului leasing-ului. Eliberarea locatorului de raspundere este valabila si vis-a-
vis de terti. Principiul eliberarii locatorului de raspundere se explica prin faptul, ca locatorul
procura patrimoniul „la ordinul" si pentru ca acesta sa fie folosit nu de el, ci de locatar. Faptul ca
locatorul nu are nici o atributie nici a alegerea, nici la folosirea patrimoniului data in leasing,
conduce la
situatia in care ar fi alogic a plasa raspunderea pentru daunele cauzate de viciile patrimoniului
procurat, in care acesta este sub controlul altei persoane - locatarul. Cele mentionate referitor la
eliberarea locatarului de raspundere pentru daunele cauzate de patrimoniu, au un domeniul
limitat de aplicare - locatarul este eliberat de raspunderea mentionata numai in calitatea sa de
locatar in cadrul contractului de leasing, nu si in alte calitati ale sale (ex. raspunderea lui in
calitate de proprietar al patrimoniului, fata de alte persoane).
O alta particularitate a statutului juridic al locatorului, este obligatia acestuia de a asigura
locatarului posesia nestingherita asupra obiectului leasingului (engl. quiet posession). Legislatiile
diferitor tari reglemeneaza neomogen aceasta obligatie a locatorului - de la negarea raspunderii
locatorului pentru asigurarea posesiunii nestingherite pentru locatar, pina la raspunderea
completa a acestuia pentru oricare tulburari aduse posesiunii locatarului asupra obiectului
contractului de leasing. O solutie intermediara a fost expusa in conventia de la Ottawa din 1988:
locatorul este obligat sa asigure posesiunea nestingherita a obiectului leasingului, de catre
locatar, cu exceptia cazurilor in care aceasta este tulburata ca efect al actiunilor sau omisiunilor
locatarului.
Pe de alta parte, furnizorul patrimoniului dat in leasing, are si el drepturi si obligatii specifice,
care au ca scop asigurarea executarii conforme si cu buna credinta a livrarii obiectului
leasingului, catre locatar. Mai sus am indicat una din particularitatile regimului juridic al
locatorului-proprietar - eliberarea de raspundere pentru patrimoniul dat in leasing locatarului:
acest principiu este „complementat" de o regula care guverneaza regimul juridic al furnizorului -
in raportul de leasing furnizorul este cel care este responsabil pentru marfa, iar locatarul poate sa
se adreseze lui direct pentru remedierea defectiunilor marii (ca si cum contractul de livrare ar fi
fost incheiat intre furnizor si locatar). Totusi, solutia respectiva a fost acceptata doar in conventia
de la Ottawa din 1988, care nu neaparat corespunde cu modalitatea in care problema respectiva a
fost solutionata in legislatiile nationale: multe legislatii il pun pe locatar intr-o pozitie
dezavantajoasa prin stabilirea ca dreptul de actiune pentru defectele mafrii locatarul il are nu
direct catre furnizor, ci catre locatar, care se va indrepta pe cale de regress catre furnizor.
Finalmente, locatarul in baza contractului de leasing este cel datorita cui si exista contractul de
leasing, doarece el initiaza dialogul contractual care se incheie cu formarea contractului de
leasing. Contractul de leasing presupune doua obligatii de baza ale locatarului:
a. utilizarea conforma a patrimoniului primit in leasing, si retumarea acestuia la expirarea
termenului contractului (cu exceptia cazului in care locatarul si-a valorificat optiunea de
rascumparare a obiectului leasing-ului, sau a prolongat actiunea contractului).
b. achitarea platilor periodice (chiriei) pentru folosirea obiectului leasingului. Chiria este de fapt

367
pretul contractului de leasing, si de plata ei sint legate remediile juridice puse la dispozitia
locatarului impotriva locatorului: in cazul in care locatorul nu executa sau executa
necorespunzator obligatiile sale (vezi supra), locatarul poate alege intre
refuzul de a primi echipamentul si a semna contractul (cu revendicarea oricaror sume avansate
locatorului), sau retinerea platii chiriei pina la remedierea de catre locator a incalcarilor comise.
Totodata chiria este si un instrument care poate valorificat si in calitate de remediu juridic al
locatorului impotriva locatarului: asa, spre ex., articolul 13 al conventiei de la Ottawa stabileste
ca in cazul incalcarii obligatiilor sale de catre locatar, locatorul poate revendica sumele neplatite
(restante) ale chiriei, impreuna cu dobinzile si penalitatile prevazute de parti in contract. Regula
data face distinctie intre remediile juridice puse la dispozitia locatorului, in functie de gravitatea
incalcarii comise de locatar: in cazul incalcarilor „nesubstantiale" locatorul poate cere plata
chiriei neplatite, in cazul incalcarilor „substantiale" locatorul poate cere rezilierea contractului,
cu revendicarea tuturor celor trei remedii sus-mentionate.
in afara de regimul juridic al partilor, contractul trebuie sa prevada si alte clauze, ex. clauza de
cesiune a drepturilor contractuale fie de catre locator fie de catre locatar.
Regimul juridic a operatuinilor de leasing ale bancilor comerciale in Republica Moldova
Dupa cum a fost mentionat mai sus, unicul izvor de reglementare a operatiunilor de leasing in
Republica Moldova, este Legea cu privire la leasing din 15.02.1996647. Articolul 3 al legii
defineste leasingul ca o „activitate de intreprinzator, de investire a unor mijloace temporar
disponibile sau imprumutate, ce se desfasoara pe baza de contract, conform caruia locatorul
(creditorul finantator) procura cu titlu de proprietate echipamentul indicat de locatar de la
vinzatorul (furnizorul) stabilit de acesta si il acorda contra plata locatarului in posesiune si
folosinta temporara in scopuri de intreprinzator". Relatiile respective pot fi oformate fie prin
semnarea a doua contracte corelate unul cu altul (contractul de furnizare, si contractul de leasing
ca atare), fie prin formarea unui contract unic tripartit (art. 6), care trebuie sa contina toate datele
mentionate in articolul 7 al legii.
Regimul national al operatiunilor interne de leasing, are anumite trasaturi caracteristice care se
deosebesc de principiile reglementarii operatiunilor de leasing, dupa cum urmeaza:
a. desi definitia leasing-ului mentioneaza obligatia locatorului de a procura echipamentul
„indicat de locatar", articolul 7( 1 )(c) cere ca contractul respectiv sa indice cine dispune de
dreptul de a alege echipamentul si vinzatorul acesuia, ceea ce creaza incertitudine in ceea ce
priveste dreptul absolut al locatarului de a specifica echipamentul solicitat;
b. desi in practica bancara internationala exista doua varietati de leasing - financiar si operational
- legea Moldovei prevede doar posibilitatea formarii contractelor de leasing financiar - articolul
7( 1 )(i) cere ca contractul sa indice „cuantumul chiriei pentru intreaga perioada a leasingului,
care include costul integral (sau aproximativ) (evid. de autor) al echipamentului la preturile
valabile la data incheierii tranzactiei".
Bancile au dreputul de a desfasura operatiuni de leasing, in conformitate cu prevederile
articolului 26(g) al Legii institutiilor financiare648. Modul de efectuare a operatiunilor de leasing
de catre bancile comerciale este reglementat de legea cu privire la leasing, iar in realizarea lor
bancile trebuie sa respecte cerintele generale ale legislatiei bancare referitoare la operatiunile
active ale bancilor comerciale.
Factoringul
Reglementarea juridica
Cadrul international uniformizat al operatiunilor de factoring utilizate in practica bancara
internationala este actualmente format din Conventia UNIDROIT asupra factoringului
international640 (in cadrul prezentului compartiment denimita in continuare conventia6™),
semnata la conferinta diplomatica de la Ottava din 28 mai 1988. Conventia a intrat in vigoare in
199565i, dupa expirarea a 6 luni de la ziua depozitarii instrumentelor de ratificare din partea a trei
state632 (art. 14(1)). La nivel national, contractul de factoring nu este reglementat ca un institut
aparte al dreptului civil al Republicii Moldova, fata de operatiunile de factoring aplicind regulile
Codului Civil referitoare la imprumut (1) si cesiunea creantelor(2). Tinind cont de

368
particularitatile factoringului ca forma de creditare, ce este distincta de cele doua institutii
existene ale dreptului civil, sintem de opinia ca elaborarea normelor care sa guverneze modul de
efectuare a operatiunilor de factoring in Republica Moldova, este un pas necesar pentru a oferi
bancilor comerciale si altor participanti si beneficiari potentiali ai operatiunilor de factoring, un
cadru juridic clar si sugur pentru realizarea acestui tip de activitati de credit.
. , .
Definitia
Factoring-ul ca operatiune de creditare a comertului exterior, este susceptibil de o dubla
definitie: legala si doctrinala.
Definitiile date acestei varietati de creditare in literatura de specialitate, sint eterogene. Mircea
Costin defineste contractul de factoring drept „contractul in virtutea caruia o persoana, numita
aderent, avind calitatea de vinzator de bunuri sau furnizor de servicii, cedeaza creantele avute
fata de cumparatorii sai altei persoane, numita factor, care la rindul sau isi asuma obligatia de a
incasa creantele respective, subrogindu-se intr-un atare scop in toate drepturile pe care partenerul
lui contractual le are impotriva debitorilor sai"651.
Definitia legala se contine in art. 1 alin. (2) al conventiei: contract de factoring inseamna un
contract incheiat intre o parte (ofertant654) si o alta parte (factor), pe baza caruia: a) ofertantul
poate repartiza sau va repartiza factorului titluri de credit rezultind din contracte de vinzari de
bunuri incheiate intre ofertant si clientii (debitorii) sai, cu exceptia celor care au ca obiect bunuri
personale, de uz familial sau gospodaresc a debitorilor; b) factorul va indeplini cel putin doua din
urmatoarele functii: a) efectuarea platii producatorului, inclusiv imprumuturi si plati in avans; b)
supravegherea conturilor bancare in conexiune cu operatiile legate de titlurile de credit; c)
preluarea platilor efectuate in temeiul titlurilor de credit; d) asigurarea protectiei impotriva railor
platnici655.
Clasificarea operatiunilor de factoring
in practica bancara se utilizeaza mai multe forme forme de factoring:
I. Dupa prezenta sau lipsa elementului de creditare in contract, deosebim
factoring traditional (engl. old line factoring) - in acest caz factorul plateste aderentului
imediat toate facturile inaintea de scadenta acestora. Astfel, factorul se angajeaza intr-o
obligatiune de credit asemanatoare scontului cambiilor; si
factoringul Ia scadenta (engl. maturity factoring) - specificul acestuia consta in faptul ca
factorul in acest caz plateste abea la data scadentei facturilor. Spre deosebire de factoringul
traditional, cel la scadenta nu contine elementele unei operatiuni de credit. Deosebirea esentiala
dintre f. traditional si cel la scadenta consta in faptul ca obligatia de achita toate facturile
prezentate de aderent (cu exceptia celor care factorul nu le agreaza din considerente de
dubitabilitate) survinde de la data nasterii creantei respective (f. traditional) sau de la data
scadentei (f. la scadenta).
II. Dupa obligatia de notificare a clientului (debitorului) exista: ,
. «„ty
factoring descoperit, si
factoring confidential. Esenta acestuia consta in faptul ca nici contratul de vinzare-cumparare,
nici alte corespondente ulterioare intre aderent si debitor nu permit celui din urma sa afle despre
faptul ca creantele au fost cedate factorului conform contractului de factoring. Pe cale de
consecinta, debitorul plateste direct aderentului, insa acesta are obligatia stabilita prin contractul
de factoring sa trasmita plata primita factorului (deci, aderentul primeste in acesta caz plata nu ca
proprietar
','i al creantelor, ci deja ca mandatar al factorului). Daca factoringul confidential este ''-:
integrat intr-un contract de factoring traditional (vezi supra), factorul isi mai asuma,
in afara de riscurile mentionate mai sus, si riscurile din partea aderentului: riscul '".
insolvabilitatii aderentului sau riscul de neplata din partea aderentului (1) si se
angajeaza intr-o operatiune de credit prin avansarea mijloacelor (2). Daca insa ' ; factoringul
confidential este integrat cu factoringul la scadenta, atunci momentul

369
de executare de catre factor a obligatiei sale de achitare a creantelor cedate
.. corespunde cu momentul primirii de catre factor de la aderent a platii efectuate de
V debitor. Datorita lipsei evidente a unui interes in derularea acestei varietati de
factoring, credem ca ea nu este foarte raspindita in practica afacerilor internationale.
Contractul de factoring
Caracteristicile esentiale
Contractul de factoring are un caracter intui tu personae, deoarece riscurile pe care le asuma
factorul prin inchierea contractului il determina sa fie interesat in persoana contragentului sau
(adica reputatia de afaceri, credibilitatea etc). Consecinta a acestui caracter a contractului de
factoring constituie dreptul factorului de a cere rezilierea contractului cu efect ex nune in
efentualitatea schimbarii persoanei aderentului. O alta trasatura a contractului de factoring este
independenta sa relativa1'56 fata de contractul de cumparare vinzare inchieat intre aderent si client
(debitor). Contractul de factoring deseori este un contract de adeziune, bancile utilizind
formulare tipizate pentru aderentii doritori de a beneficia de o astfel de forma de creditare.
Partile .
..... .-.
Deci, partile in contractul de factoring sint:
Factorul - partea contractanta, care dobindeste de la contragentul sau, prin efectul unei cesiuni de
creanta, efecte de comert, subrogindu-se acestuia in contractul de factoring cu scopul executarii
obligatiei sale de baza - incasarea creantelor cumparate. Subrogarea nu face actul cesiunii de
creanta automat opozabil tertilor, astfel ineit
pentru ca factorul sa se substituie valabil aderentului in relatiile acestuia cu clientii din
contractele de vinzare-cumparare, clientii respectivi trebuie sa fie notificati. in unele legilslatii
(ex. a Belgiei) au fost introduse reguli speciale pentru a simplifica aceasta notificare - ex.
facturile facind obiectul cesiunii trebuie sa fie transferabile (prin gir (andosare, andosament)) (1),
cesiunea urmind sa fie notificata prin posta (de obicei, prin scrisoare recomandata) clientilor
aderentului (2). Ca efect al subrogarii factorul dobindeste exact acelasi volum de drepturi si
obligatii ca si aderentul in raport cu clientii.
Datorita semnificatiei acestei obligatii, este firesc ca factorul sa-si rezerve facilitatea de a nu
accepta anumite creante ale debitorului, care nu prezinta suficiente garantii de fezabilitate:
aceasta deoarece factorul este cel care prin achitarea lor catre debitor/?fni la scadenta acestora isi
asuma doua categorii de riscuri: a) riscul insolvabilitatii clientului; b) riscul de neplata la
scadenta (riscul de trezorerie). Asumarea acestori riscuri factorul o efectueaza contra plata, care
este de fapt costul contractului de factoring, sau costul creditului acordat aderentului657. Datorita
numarului limitat de riscuri care si le asuma, factorul isi pastreaza dreptul de regres fata de
aderent, dar numai'''' in eventualitatea neplatii facturilor ca efect al neexecutarii sau executarii
neconforme de catre aderent a obligatiilor sale conform contractului initial de cumparare vinzare.
Justificarea acestui drept rezida din faptul ca factorul isi asuma numai riscurile legate de neplata
din partea debitorului, nu si cele legate de incorectitudinea comerciala si/sau administrativa a
aderentului. in contractele internationale de factoring in operatiunea respectiva pot659 interveni
doi factori: factorul la export (cel care preia facturile de la aderent) si factorul la import (cel
caruia factorul la export ii recedeaza creantele care ii fusese vindute initial de aderent, astfel
realizind o dublare a operatiunii de factoring - un fel de re-facturare)". Ambele categorii de
factori, in practica operatiilor internationale de factoring, fac parte din retele multinationale
dcfactors, formate ca rezultat al conventiilor interfactors. in rezultatul operatiunii de factoring
factorul devine proprietarul creantelor procurate, avind, pe de o parte, toate drepturile care le
avea aderentul fata de client (clienti), iar pe de alta parte, dreptul de regres (in anumite cazuri
mentionate mai sus) fata de aderent. Aderentul (sau Ofertantul, Producatorul) -partea
contractanta, care prin operatia de factoring realizeaza a doua vinzare dupa cea dintii (a
marfurilor sau serviciilor- aut.) -cea a creantelor rezultate din contractul de vinzare. Clientul -
cumparatorul initial al marfurilor si serviciilor, care ca rezultat al cesiunii de
crenta realizate prin incheierea contractului de factoring, este tinut sa efectuieze plata

370
direct factorului.
Contractul de factoring este retinut de dreptul bancar din 2 considerente majore:
- deoarece prezinta semne ale unei veritabile operatiuni de credit - prin acest mecha-nism
factorul crediteaza aderentul (prin achitarea pina la scadenta a creantelor acestuia) contra plata
(o varietate a dobinzii pentru imobilizarea de fonduri de catre factor);
- deoarece deseori factori in operatiile de comert exterior sint bancile comerciale. Acestea pot fi
implicate in mecansimul de factoring atit ca f. de import cit si ca f. de export.
;
Continutul contractului de factoring ,:; .-:j; ..(..,.-.
'?,t,.,-; '.;. ;..
Continutul contractului de factoring este determinat de volumul drepturilor si obligatiilor
partilor: factorului, aderentului si clientului (debitorului din contractul de vinzare-cumparare).
Factorul se obliga sa preia creantele notificate lui de catre aderent, contra plata. Clauza de
factoring poate sa fi formulata si la general (ex. comportind asupra tuturor creantelor aderentului
dintr-o anumita perioada de timp, sau a celor intre aderent si o anumita persoana etc. etc). Pe de
alta parte, clauza de factoring poate sa se refere si la creantele viitoare ale aderentului (in acest
caz obligatia factorului aparind din momentul constituirii titlurilor). in ambele cazuri mentionate
contractul de factoring va fi valabil, conform art. 5 a conventiei.
Respectiv, obligatia aderentului este de a notifica creantele care fac obiectul contractului, si a
respecta cu buna credinta obligatiile sale contractuale pentru a evita posibilitatea neiexecutarii
eventuale din partea clientului sau in baza exceptiei de neiexecutare (caz in care factorul va fi
indreptatit sa prezinte o actiune de regres pretinzind intoarcerea sumelor avansate aderentului).
Contractul va fi valabil chiar daca in contractul initial de vinzare-cumparare aderentul si clientul
sau au inserat o clauza ce interzice cesiunea de creanta, unicul impediment in aceasta situatie
fiind inopozabilitatea cesiunii fata de debitorul cedat (art. 6). Explicatia acestei norme rezida din
faptul, ca factorul nu poate fi tinut responsabil si obligat sa suporte consecintele relei credinte ale
aderentului (in forma nulitatii contractului) - dimpotriva, efectul inopozabilitatii contractului fata
de debitorul cedat va provoca imposibilitatea din partea factorului de a-si realiza drepturile de
creditor fata de debitorul cedat, ceea ce ii va permite factorului de a se adresa in regres pentru
anularea contractului cu efect retroactiv. Pe cale de consecinta, unica persoana care va suporta
consecintele propriei rele credinte (exprimate prin inchierea contractului de factoring in pofida
interdictiei exprese din contractul initial de vinzare cumparare - deci exprimata prin incalcarea de
catre aderent a unei obligatii anterioare a sa) va fi insasi aderentul.
Finalmente, clientul are datoria de a plati factorului, cu conditia ca a primit notificarea cesiuni de
la aderent sau de la factorul imputernicit de aderent, notificare care permite in mod rezonabil
identificarea creantelor cedate (ce in mod obligatoriu trebuie sa se
refere la titluri emise in baza unui contract de vinzare-cumparare incheiat intre client si aderent
inainte sau concomitent cu notificarea) si a factorului (art. 8). Totodata, neiexecutarea de catre
aderent a obligatiilor contractuale nu va da dreptul clientului (debitorului) de a cere restituirea
sumelor platite factorului in situatia in care acest client are posibilitatea de a-si recupera banii de
la aderent. Din regula respectiva art. 10 stabileste doua exceptii - debitorul se va putea indrepta
cu o actiune impotriva factorului in eventualitatea neexecutarii de catre client a obligatiilor sale
conlractuale, daca: a) factorul nu si-a indeplinit obligatia de plata fata de aderent; sau b) factorul
a facut o plata producatorului in momentul in care avea cunostinta de neindeplinirea sau
indeplinrea cu intirziere de catre acesta a obligatiilor contractuale fata de debitor. Factoringul a
primit o reglementare proprie in unele legislatii interne, ex. The Factoring Act din 1889 si o lege
speciala din 1923, in Statele Unite ale Americii. in altele fata de acest contract sint aplicabile
principiile generale ale dreptului civil si/sau comercial, in materie de: a) cesiune de creanta (ex.
dreptul belgian, italian, luxembourghey, olandez, englez, german etc); sau b) de subrogare
conventionala (ex. dr. francez).
Regimul juridic al factoringului international
Factoring-ul international, dupa cum s-a mentionat mai sus, este guvernat de un instrument de

371
drept international uniform. Conform art. 2 al acesteia, conventia este aplicabila in cazul in care:
partile contractante isi desfasoara activitatile sale de afaceri in doua state diferite; Si
aceste state precum si statul in care care factorul isi desfasoara activitatile sale661, sint state
parti ale conventiei, sau
ambele contracte (cel de factoring si cel de vinzare) sint guvernate de legea unui stat parte la
conventie.
Aceasta insa nu inseamna ca in contractele de factoring international inchieate intre parti ce nu
apartin statelor membre ale conventiei, se vor aplica normele ei (1); pe de alta parte, datorita
principiului lex voluntalis, care este in mod firesc aplicabil si contractelor internationale de
factoring, chiar partile apartinind jurisdictiei cel putin unui din statele-participante la conventie
au facilitatea de a deroga de la prevederile ei desemnind in calitate de lege aplicabila legea
contragentului din tara ce nu face parte la conventie. Cu referinta la cele indicate, art. 3 permite
inlaturarea de catre parti a aplicabilitatii conventiei, cu o singura conditie: clauza respectiva
trebuie sa comporte inlaturarea aplicarii conventiei in integralitatea sa.
Anexe
Anexa VI. 1. Conventia UNIDROIT asupra factoringului international, Ottaval988
CON VENT1A UNIDROIT ASUPRA FACTORINGULUI INTERN ATIONAL 2 Ottava,
28.05.1988
STATELE PARTI LA PREZENTA CONVENTIE
CONSTIENTI de faptul ca factoringul international joaca un rol important in dezvoltarea
comertului international,
RECUNOSCIND astfel importanta adoptarii unor reguli uniforme pentru a constitui un
regim juridic ce ar facilita factoringul international, prin mentinerea unui echilibru
echitabil intre interesele diferitor parti implicate in tranzactiile de factoring,
;;
AU CONVENIT asupra urmatoarelor: ,:____. _
... ,. „x.
CAPITOLULI. SFERA DE APLICARE SI REGLEMENTARI GENERALE
k
Articolul 1
...' , ,; :
.
_
.
1. Aceasta conventie reglementeaza contractele de factoring si repartizarea obligatiilor
reprezentate prin conturi debitoare (si titluri de credit neajunse la scadenta), asa cum sint descrise
in acest capitol.
2. Pentru scopul acestei conventii, contract de factoring inseamna un contract incheiat intre o
parte (ofertantul/producatorul) si o alta parte (factorul), pe baza caruia
(a) ofertantul (producatorul) poate repartiza sau va repartiza factorului, titluri de credit rezultind
din contracte de vinzari de bunuri incheiate intre producator si clientii sai (debitorii sai), cu
exceptia celor care au ca obiect bunuri personale, de uz familial sau gospodaresc a debitorilor.
,
(b) factorul va indeplini cel putin doua dintre urmatoarele functii:
efectuarea platii producatorului, inclusiv imprumuturi si plati in avans supravegherea conturilor
bancare in conexiune cu operatiile legate de titlurile de credit preluarea platilor efectuate in
temeiul titlurilor de credit asigurarea protectiei impotriva railor platnici
(c) cesiunea titlurilor de credit trebuie notificata debitorilor.
3. in aceasta conventie termenii de bunuri si, respectiv, vinzare de bunuri, includ si termenul de
serviciu si vinzare de servicii.
4. Pentru scopurile acestei conventii:
(a) notificarile scrise nu vor contine in mod obligatoriu semnatura, dar vor cuprinde neaparat

372
identificarea persoanei in numele careia sau care da notificarea;
(b) termenul de notificare scrisa va include (fara a se limita la) telegrame, telex si orice alta
comunicare care poate fi reprodusa pe suport material;
(c) notificarea se considera efectuata in momentul in care este primita de destinatar.
Articolul 2
1. Conventia este aplicabila ori de cite ori titlurile de credit, transmise ca efect al unui contract de
factoring, au ca baza un contract incheiat intre un producator si un debitor care isi deslasoara
activitatile de afaceri in state diferite si
(a) aceste state, precum si statul in care factorul isi desfasoara activitatile, sint state parti ale
Conventiei, sau
(b) ambele contracte - cel de vinzare si cel de factoring - sint guvernate de legea unui stat parte la
Conventie.
2. in intelesul conventiei, o referire la locul de desfasurare al afacerilor partilor, este (in ipoteza
in care partea in cauza are mai multe asemenea locuri) o referire la locul care are cea mai mare
legatura cu contractul si executarea lui - luind in considerare elementele cunoscute de parti in
perioada anterioara incheierii contractului si in momentul incheierii.
Articolul 3
u .: .;'I'I.,--. .: .T ' .:,,:. ;,, vvv :.
1. Aplicarea conventiei poate fi inlaturata de
(a) partile contractului de factoring, sau
(b) partile conlractului de vinzare-cumparare de bunuri, in ceea ce priveste titlurile de credit care
sint datate posterior sau concomitent cu momentul notificarii factorului privind exluderea
aplicarii conventiei.
2. in situatiile mentionate la paragraful 1 neaplicarea conventiei se refera la integralitatea ei.
Articolul 4
1. in inteipretarea Conventiei, cu privire la obiectul si scopul sau (asa cum sint stabilite !n
preambul) se va avea in vedere caracterul ei international, nevoia de a asigura
aplicarea uniforma a conventiei si respectarea principiului bunei credinte in comertul
international.
2. Inteipretarea conventiei si aplicarea ei cu privire la aspecte care nu sint reglementate in mod
expres se vor face in conformitate cu principiile generale enuntate sau, in absenta unor asemenea
principii, in conformitate cu regulile aplicabile in materie de drept international privat.
CAPJTOLUII. DREPTURI SI OBLIGATII ALE PARTILOR
Articolul 5
intre partile contractului de factoring
(a) o clauza a contractului de factoring ce prevede cesiunea titlurilor de credit prezente
sau viitoare nu va fi lovita de nulitate prin simplu fapt ca in contractul de factoring ele
nu sint individualizate (precis detenninate), daca in momentul incheierii contractului sau la
momentul constituirii titlurilor acestea au putut fi determinate, (b) o clauza in contractul de
factoring prin care creante viitoare sint cesionate, va opera transferul acestora catre factor in
momentul constituirii titlurilor, fara a fi nevoie de vreun alt transfer.
':'".!'-!."i.-i!..1'i' ;.. :i. .'.'..' ;';' '. .'i.'.'b'it'tWSff ;' -;.ji} "1". '.'':' !.':.
Articolul 6
1. Cesiunea titlurilor de credit facuta de producator in favoarea factorului va produce' efecte
chiar daca intre producator si beneficiar (debitor) exista o conventie de inlaturare a posibilitatii
cesiunii.
2. O asemenea cesiune nu va produce insa efecte fata de debitorul cedat, daca in momentul
incheierii contractului debitorul isi are sediul intr-unui din statele care a facut o declaratie pe
baza articolului 18 din conventie.
3. Paragraful 1 nu va afecta insa obligatiile asumate cu buna credinta de producator fata de
beneficiar si nici nu va afecta raspunderea producatorului fata de beneficiar, raspundere rezultind
din incalcareaprin cesiune a unor obligatii asumate in contractul de vinzare-cumparare.

373
 '. , . J'S
:
i'.O '-.M. :'(,!,:' .' },l ?... i." : Ui A;' V,sV\O
Articolul 7
Contractul de factoring poate prevedea in mod valabil transferul (cu sau fara un nou act de
transfer) tuturor sau numai al unora dintre drepturile producatorului ce deriva din contractul de
vinzare-cumparare, incluzind clauzele care rezerva producatorului retinerea dreptului de
proprietate asupra bunurilor sau clauzelor care creeaza orice garantii sau dobinzi.
Articolul 8
1. Debitorul are datoria de a plati factorului, doar in situatia in care debitorul nu are cunostinta
despre existenta unui drept prioritar la plata detinut de o alta persoana, si de asemeni a primit si
notificarea cesiunii care:
(a) este data de producator sau de catre factor, dar cu imputernicirea producatorului;
(b) identifica in mod suficient titlurile care au fost transmise, si respectiv pe factor (in favoarea
caruia debitorul va efectua plata);
(c) se refera la titluri emise pe baza unui contract de vinzare-cumparare incheiat inainte sau in
momentul in care notificarea este facuta.
2. Indiferent de orice alt temei pe baza caruia plata facuta de debitor factorului l-ar descarca pe
debitor de obligatie, plata va fi valabila numai daca este efectuata in condiiiile prevazute de
paragraful de mai sus.
tti. ,
Articolul 9
1. in cazul unei actiuni intentate de factor impotriva debitorului pe baza unui titlu de
credit rezultat dintr-un contract de vinzare-cumparare de bunuri, debitorul se poate
apara invocind orice exceptie izvorind din contract si care ar fi putut fi invocata impotriva
producatorului.
(b) termenul de notificare scrisa va include (fara a se limita la) telegrame, telex si orice alta
comunicare care poate fi reprodusa pe suport material;
(c) notificarea se considera efectuata in momentul in care este primita de destinatar.
Articolul 2
1. Conventia este aplicabila ori de cite ori titlurile de credit, transmise ca efect al unui contract de
factoring, au ca baza un contract incheiat intre un producator si un debitor care isi deslasoara
activitatile de afaceri in state diferite si
(a) aceste state, precum si statul in care factorul isi desfasoara activitatile, sint state parti ale
Conventiei, sau
(b) ambele contracte - cel de vinzare si cel de factoring - sint guvernate de legea unui stat parte la
Conventie.
2. in intelesul conventiei, o referire la locul de desfasurare al afacerilor partilor, este (in ipoteza
in care partea in cauza are mai multe asemenea locuri) o referire la locul care are cea mai mare
legatura cu contractul si executarea lui - luind in considerare elementele cunoscute de parti in
perioada anterioara incheierii contractului si in momentul incheierii.
Articolul 3
...-., ,v. ,, :..-..
. ,
1. Aplicarea conventiei poate fi inlaturata de
(a) partile contractului de factoring, sau
(b) partile conlractului de vinzare-cumparare de bunuri, in ceea ce priveste titlurile de credit care
sint datate posterior sau concomitent cu momentul notificarii factorului privind exluderea
aplicarii conventiei.
2. in situatiile mentionate la paragraful 1 neaplicarea conventiei se refera la integralitatea ei.
Articolul 4
1. in inteipretarea Conventiei, cu privire la obiectul si scopul sau (asa cum sint stabilite !n
preambul) se va avea in vedere caracterul ei international, nevoia de a asigura aplicarea uniforma

374
a conventiei si respectarea principiului bunei credinte in comertul international.
2. Inteipretarea conventiei si aplicarea ei cu privire la aspecte care nu sint reglementate in mod
expres se vor face in conformitate cu principiile generale enuntate sau, in absenta unor asemenea
principii, in conformitate cu regulile aplicabile in materie de drept international privat.
CAPITOLUII. DREPTURI SI OBLIGATII ALE PARTILOR
Articolul 5
intre partile contractului de factoring
(a) o clauza a contractului de factoring ce prevede cesiunea titlurilor de credit prezente
sau viitoare nu va fi lovita de nulitate prin simplu fapt ca in contractul de factoring ele
nu sint individualizate (precis detenninate), daca in momentul incheierii contractului sau la
momentul constituirii titlurilor acestea au putut fi detenninate. (b) o clauza in contractul de
factoring prin care creante viitoare sint cesionate, va opera transferul acestora catre factor in
momentul constituirii titlurilor, fara a fi nevoie de vreun alt transfer.
Articolul 6
1. Cesiunea titlurilor de credit facuta de producator in favoarea factorului va produce efecte chiar
daca intre producator si beneficiar (debitor) exista o conventie de inlaturare a posibilitatii
cesiunii.
2. O asemenea cesiune nu va produce insa efecte fata de debitorul cedat, daca in momentul
incheierii contractului debitorul isi are sediul intr-unui din statele care a facut o declaratie pe
baza articolului 18 din conventie.
3. Paragraful 1 nu va afecta insa obligatiile asumate cu buna credinta de producator fata de
beneficiar si nici nu va afecta raspunderea producatorului fata de beneficiar, raspundere rezultind
din incalcarea prin cesiune a unor obligatii asumate in contractul de vinzare-cumparare.
Articolul 7
Contractul de factoring poate prevedea in mod valabil transferul (cu sau fara un nou act de
transfer) tuturor sau numai al unora dintre drepturile producatorului ce deriva din contractul de
vinzare-cumparare, incluzind clauzele care rezerva producatorului retinerea dreptului de
proprietate asupra bunurilor sau clauzelor care creeaza orice garantii sau dobinzi.
Articolul 8
1. Debitorul are datoria de a plati factorului, doar in situatia in care debitorul nu are cunostinta
despre existenta unui drept prioritar la plata detinut de o alta persoana, si de asemeni a primit si
notificarea cesiunii care:
(a) este data de producator sau de catre factor, dar cu imputernicirea producatorului;
(b) identifica in mod suficient titlurile care au fost transmise, si respectiv pe factor (in favoarea
caruia debitorul va efectua plata);
(c) se refera la titluri emise pe baza unui contract de vinzare-cumparare incheiat inainte sau in
momentul in care notificarea este facuta.
2. Indiferent de orice alt temei pe baza caruia plata facuta de debitor factorului l-ar descarca pe
debitor de obligatie, plata va fi valabila numai daca este efectuata in condiiiile prevazute de
paragraful de mai sus.
ci i .
Articolul 9
1. In cazul unei actiuni intentate de factor impotriva debitorului pe baza unui titlu de
credit rezultat dintr-un contract de vinzare-cumparare de bunuri, debitorul se poate
apara invocind orice exceptie izvorind din contract si care ar fi putut fi invocata impotriva
producatorului.
2. Debitorul poate intenta, de asemenea, impotriva factorului orice actiune care ar fi putut fi
intentata impotriva producatorului, la momentul in care notificarea cesiunii i-a fost facuta.
Articolul 10
1. Fara a prejudicia drepturile debitorului in baza articolului 9, neindeplinirea, indeplinirea cu
intirziere, sau indeplinirea defectuoasa a obligatiilor contractuale de catre producator nu va
conferi debitorului dreptul de a cere restituirea sumelor platite factorului in situatia in care

375
debitorul are posibilitatea de a-si recupera banii de la producator.
2. Debitorul care are dreptul de a-si recupera banii platiti factorului de la producator, va putea
totusi sa se indrepte impotriva factorului daca:
(a) factorul nu si-a indeplinit obligatia de plata fata de producator (obligatie rezultind in temeiul
titlurilor cesionate); sau
(b) factorul a facut o plata producatorului in momentul in care avea cunostinta de neindeplinirea
sau indeplinirea cu intirziere de acesta a obligatiilor rezultate din contractul de vinzare-
cumparare.
CAPITOLUL III. CESIUNI ULTERIOARE
Articolul 11
...... . ... ; . „, ...
1. In situatia in care un titlu este cesionat de producator pe baza unui contract de factoring
guvernat de prevederile acestei Conventii
(a) regulile stabilite in articolele 5-10 (cu respectarea paragrafului (b) al acestui articol) vor fi
aplicabile la orice cesiune ulterioara efectuata de factor sau de catre cesionarii ulteriori;
(b) dispozitiile articolelor 8-10 se vor aplica in asa fel incit sa ofere dobinditorilor ulteriori
pozitia factorului initial.
2. in sensul conventiei, notificarea facuta debitorului vis-a-vis de transferurile succesive
reprezinta de asemeni si notificare a acestora pentru factor.
Articolul 12
Conventia nu se aplica unei cesiuni ulterioare, daca acesta a fost prohibit prin clauzele
contractului de factoring.
CAPITOLULIV. DISPOZITII FINALE
Articolul 13
'
" : '
1. Prezenta conventie este deschisa pentru semnare la ultima sedinta a Conferintei Diplomatice
pentru Aprobarea Proiectelor Conventiilor Unidroit asupra Factoringului International si
Leasingului Financiar International, si va ramine deschisa pentru semnare de catre oricare stat, la
Ottava pina la 31 decembrie 1990.
2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statele care au
semnat-o.
3. Prezenta conventie este deschisa pentru aderare de catre toate statele care nu au semnat-o in
perioada in care conventia a fost deschisa pentru semnare.
4. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea este efectuate prin depozitarea instrumentelor
formale in acest sens, la depozitar.
Articolul 14
1. Prezenta conventie intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea termenului de
sase luni de la depozitarea celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare.
2. Pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta conventie dupa
depozitarea celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, conventie
intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea termenului de sase luni de la
depozitarea instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Articolul 15
Prezenta conventie nu prevaleaza asupra oricarui tratat care a fost sau poate fi incheiat.
Articolul 16 '
1. Daca un stat contractant are doua sau mai multe unitati teritoriale in care se aplica sisteme
diferite de drept in ceea ce priveste aspectele reglementate de prezenta conventie, acest stat
poate, la momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii, sa dedarea
aplicabilitatea conventiei fata de toate unitatile sale teritoriale sau fata de una sau mai multe din
ele, si poate substitui in orice moment declaratia sa printr-o declaratie ulterioara.

376
2. Declaratiile mentionate mai sus trebuie notificate depozitarului si trebuie sa prevada expres
unitatile teritoriale fata de care se aplica prezenta conventie.
3. Daca, in virtutea declaratiei facute in conformitate cu prezentul articol, prezenta conventie se
aplica fata de una sau mai multe insa nu toate unitatile teritoariale ale unui stat contractant, si
daca sediul comercial al unei parti se afla an acest stat, pentru scopurile prezentei conventii acest
sediu se considera in afara statului contractant, numai daca nu este amplasat pe teritoriul unitatii
teritoriale fata de care se aplica conventia.
4. Daca un stat contractant nu face nici o declaratie in conformitate cu alineatul 1 de mai sus,
prezenta conventie se va aplica fata de toate unitatile teritoriale ale acestui stat.
Articolul 17
,,.,....
1. Doua sau mai multe state contractante care au norme similare sau asemanatoare referitor la
aspectele reglementate de prezenta conventie, pot in orice timp sa declare ca prezenta conventie
nu se aplica atunci in care ofertantul/producatorul, factorul si debitorul isi au sediile comerciale
in aceste state. Aceste declaratii pot fi facute in comun sau prin declaratii unilaterale reciproce.
2. Un stat contractant care are norme similare sau asemanatoare referitor la aspectele
reglementate de prezenta conventie, compararativ cu unul sau mai multe state necontractante,
poate in orice timp sa declare ca conventia nu se aplica atunci in care ofertantul/producatorul,
factorul si debitorul isi au sediile comerciale in aceste state. 3. Daca un stat in privinta caruia s-a
facut declaratie in conformitate cu alineatele precedente, devine ulterior stat contractant,
declaratia facuta avea efectele declaratiei facute in conformitate cu alineatul 1, din momentul
intrarii in vigoare a conventiei fata de statul respectiv, cu conditia ca acesta sa se alature
declaratiei in cauza sau sa faca o declaratie unilaterala reciproca.
Articolul 18
Un stat contractant poate in orice moment sa faca o declaratie in conformitate cu articolul 6(2) in
sensul nevalabilitatii cesiunii facute conform articolului 6(1) fata de debitor, in care, la momentul
incheierii contractului de vinzare-cumparare, debitorul nu avea sediu comercial in acest stat.
. '- v.,;v, .... .-«.., V.H,.'.\- .,:;;,.,. .'. . ' Articolul 19
. J
1. Declaratiile facute conform prezentei conventii, la momentul semnarii ei, urmeaza sa fie
confirmate la ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Declaratiile si conformarile declaratiilor trebuie sa fie in scris si formal notificate
depozitarului.
3. Declaratia intra in vigoare in acelasi timp cu intrarea in vigoare a prezentei conventii, fata de
statul in cauza. Totusi, declaratia referitor la care depozitarul primeste notificare formala dupa
intrarea conventiei in vigoare, este valabila din prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea
termenului de sase luni de la primirea declaratiei. Declaratiile unilaterale reciproce facute in
conformitate cu articolul 17 intra in vigoare din prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea
termenului de sase luni de la primirea ultimei declaratii de catre depozitar.
4. Orice stat care face declaratie in conformitate cu prezenta conventie, poate sa o retraga in
orice timp printr-o notificare formala in scris adresata depozitarului. Aceasta retragere va intra in
vigoare din prima zi a lunii urmatoare expirarii termenului de 6 luni de la data primirii notificarii
de catre depozitar.
5. Retragerea declaratiei facute conform articolului 17 suprima actiunea in raport cu statul ce
efectueaza retragerea, a oricarei declaratii comune sau declaratii reciproce unilaterale facute de
catre alt stat in baza prezentului articol, din momentul in care retragerea intra in vigoare. :
,.,,.,,.,..,...
Articolul 20
'vll";J''
Rezervari la prezenta conventie nu se admit decit in cazurile expres autorizate de conventie.
:-,jt--w.-j,iz :.;t\;:.;i : -:".i-;v; !.?,
Articolul 21

377
Aceasta conventie se aplica in cazurile in care drepturile de creanta cesionate conform
contractului de factoring rezulta dintr-un contract de vinzare-cumparare incheiat la
momentul sau dupa intrarea conventiei in vigoare pentru statele contractante indicate in articolul
2(1 )(a), ori statul sau statele contractante indicate in paragraful (l)(b) a aceluiasi articol, cu
conditia ca:
(a) contractul de factoring sa fie incheiat dupa acea data; sau
(b) partile la contractul de factoring sa convina asupra aplicarii conventiei. '"
Articolul 22 '
1. Aceasta conventie poate fi denuntata de orice stat contractant in orice moment dupa intrarea
ei in vigoare fata de statul respectiv.
2. Denuntarea se face prin remiterea instrumentului respectiv catre depozitar.
3. Denuntarea intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea termenului de sase
luni de la remiterea instrumentului de denuntare catre depozitar. Cind o perioada mai indelungata
pentru intrarea in vigoare a denuntarii este specificata in instrumentul de denuntare, ea intra in
vigoare din momentul expirarii acestui termen indicat, dupa remiterea instrumentului de
denuntare catre depozitar.
Articolul 23
1. Guvernul Canadei este depozitarul acestei conventii. "
2. Guvernul Canadei va:
(a) informa toate statele care au semnat sau au aderat la prezenta conventie, si pe Presedintele
Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UN1DRO1T) referitor la:
(i) orice noua semnare sau depozitarea a instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare
sau aderare, indiin care data acestora;
(ii) orice declaratie facuta conform articolelor 16,17 si 18;
(iii) retragerea oricarei declarateii conform articolului 19(4);
..........
(iv) data intrarii in vigoare a conventiei;
(v) depozitarea instrumentului de denuntare a acestei conventii, indiin care data
depozitarii si data la care denuntarea intra in vigoare;
(b) transmite copiile certificate ale prezentei conventii tuturor statelor semnatare, statelor care au
aderat la conventie, si Presedintelui Institutului Internaitonal pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT).
INTRU CONFIRMAREA ACESTORA reprezentantii plenipotentiari subsemnati ai
partilor, avand deplinele puteri din partea guvernelor lor, au semnat prezenta
conventie.
INCHEIATA la Ottava, in ziua a douazeci si opta a lunii mai, anul una mie noua sute
opteci si opt, intr-un singur exemplar original, ale carui texte in limbile Engleza si
Franceza in in egala masura autentice.
Anexa VI.2. Conventia UNIDROIT asupra leasingului financiar international, Ottava 1988
CONVENTIA UNIDROIT ASUPRA LEASINGULUI FINANCIAR INTERNATIONAL 663 -
Ottava, 28.05.1988 ..,; .. .;,;'..,,
STATELE PARTI LA PREZENTA CONVENTIE °
RECUNOSCIND importanta eliminarii impedimentelor juridice pentru dezvoltarea
leasingului financiar al echipamentelor, prin mentinerea unui echilibru echitabil intre
interesele diferitor parti implicate in tranzactie,
REAL1ZIND necesitatea facilitarii accesului la leasingul financiar international;
CONSTIENTI de faptul ca normele de drept ce reglementeaza contractul traditional de
locatiune trebuie adaptate la raportul tripartit distinct creat de tranzactia de leasing
financiar,
RECUNOSCIND astfel relevanta formularii unor reguli uniforme referitoare in primul
rind la aspectele de drept civil si comercial ale leasingului financiar international,
AU CON VENIT asupra urmatoarelor:

378
, ;....t.-.
CAPITOLUL/. SFERA DE APLICARE SI REGLEMENTARI GENERALE
Articolul 1
1. Aceasta conventie reglementeaza contractele de leasing financiar international precum
descrise in punctul 2, in care o parte (locator),
(a) unnind specificatiile prezentate de alta parte (locatar), incheie un contract (contract de
furnizare) cu un tert (furnizor) in baza caruia locatorul procura fabrica, constructii capitale sau alt
echipament (echipament) in conformitate cu termenii aprobati de locatar in partea care afecteaza
interesele lui; si
(b) incheie un contract (contract de leasing) cu locatarul, acordind acestuia dreptul de a folosi
echipamentul contra platii arendei.
2. Contractul de leasing financiar mentionat in punctul 1, este o tranzactie care se caracterizeaza
prin urmatoarele:
(a) locatarul specifica echipamentul si selecteaza furnizorul fara a se baza numai pe cunostintele
si decizia locatorului;
(b) echipamentul este procurat de catre locator in legatura cu contractul de leasing care, dupa
informatia furnitorului, a fost incheiat sau urmeaza a fi incheiat intre locator si locatar; si
(c) chiria platibila in baza contractului de leasing este calculata astfel incit sa tina cont in
particular de amortizarea unei parti sau a intregii valori a echipamentului.
3. Aceasta conventie se aplica fara relevanta fata de achizitionarea initiala sau ulterioara
de catre locatar a optiunii de procurare a echipamentului sau a dreptului preferential de
leasing pentru o noua durata, la un pret nominal sau in baza arendei.
4. Aceasta conventie se aplica fata de contractele de leasing financiar, in raport cu
tot echipamentul cu exceptia celui destinat uzului personal, familial sau casnic al
locatarului.
Articolul 2
in cazul unui sau mai multor contracte de sub-leasing ce se refera la acelasi echipament, prezenta
conventie se aplica fata de orice tranzactie care este contract de leasing financiar si fata de care s-
ar aplica conventia, ca si cum persoana de la care primul locator (precum definit in punctul 1 al
articolului precedent) procura echipamentul ar fi fost furnizor, si ca si cum contractul in baza
caruia se efectueaza procurarea mentionata ar fi fost contract de furnizare.
,..... -----
.....
Articolul 3
1. Prezenta conventie se aplica in cazurile in care locatorul si locatarul isi au sediile comerciale
in state diferite, si:
(a) aceste state, cit si statul in care furnizorul isi are sediul comercial, sint State Contractante;
sau
(b) contractul de furnizare si contractul de leasing sint guvernate de legea unui Stat Contractant.
2. Referinta in prezenta conventia la sediul comercial al unei parti, daca aceasta are mai mult
decit un sediu comercial, se refera la sediul comercial care are cea mai apropiata legatura cu
contractul relevant de leasing si executarea lui, tinind cont de circumstantele de care partile erau
in cunostinta sau le puteau prevede in orice timp inainte sau la semnarea contractului mentionat.
Articolul 4
1. Prevederile prezentei conventii nu vor fi inaplicabile daca echipamentul a devenit imobil sau
incorporat in pamint.
2. Aspectele legate de stabilirea faptului daca echipamentul a devenit imobil sau incorporat in
pamint, si daca da - de efectele acestui fapt asupra drepturilor, inter se, ale locatorului si ale
persoanei ce detine drepturi reale asupra terenului, vor fi determinate in conformitate cu legea
statului unde este amplasat terenul in cauza.
Articolul 5
1. Aplicarea prezentei conventii poate fi exclusa numai cu acordul ambelor parti atit din

379
contractul de furnizare cit si cel de leasing.
2. Cind aplicarea prezentei conventii nu a fost exclusa conform punctului de mai sus, partile pot,
in relatiile reciproce, sa deroge de la sau sa schimbe efectele oricarei prevederi ale ei, cu exceptia
art. 8(3), 13(3)(b) si 13(4).
Articolul 6
1. in interpretarea Conventiei, cu privire la obiectul si scopul sau (asa cum sint stabilite !n
preambul) se va avea in vedere caracterul ei international, nevoia de a asigura aplicarea uniforma
a conventiei si respectarea principiului bunei credinte in comertul international.
2. Interpretarea conventiei si aplicarea ei cu privire la aspecte care nu sint reglementate in mod
expres se vor face in conformitate cu principiile generale enuntate sau, in absenta unor asemenea
principii, in conformitate cu regulile aplicabile in materie de drept international privat. .-.;
wgiiw-c'". . wu -.Ti. r
CAPITOLUII. DREPTURI SI OBLIGATII ALE PARTILOR
Articolul 7 -..,.....
;
1. ' '!„,
(a) Drepturile reale ale locatorului asupra echipamentului vor fi valabile impotriva
administratorului locatarului in procesul de faliment si impotriva creditorilor, inclusiv creditorii
care au obtinut titlu preferential sau executoriu.
(b) Pentru scopurile acestui punct, „administrator in procesul de faliment" include lichidatorul,
administratorul sau alta persoana numita sa gestioneze patrimoniul locatarului in interesele
tuturor creditorilor.
2. Cind prin efectul legii aplicabile drepturile reale ale locatorului asupra echipamentului sint
opozabile unei din persoanele indicate in punctul precedent numai cu conditia respectarii cerintei
notificarii oficiale, aceste drepturi vor fi opozabile persoanei indicate doar daca s-a respectat
cerinta mentionata.
3. Pentru scopurile punctului precedent, lege aplicabila va fi legea statului care, la momentul in
care o persoana mentionata in punctul 1. capata dreptul de a invoca prevederile punctului 2.,
este:
(a) in cazul unui vas maritim inregistrat, statul in care vasul este inregistrat dupa numele
proprietarului (pentru scopurile prezentului alineat, armatorul slepurilor nu este prezumat
proprietar);
(b) in cazul unui avion inregistrat in conformitate cu Conventia Internationala a Aviatiei Civile
incheiata la Chicago la 7 decembrie 1944, statul in care avionul este astfel inregistrat;
(c) in cazul altor echipamente de genul care face posibila permutarea lor dintr-un stat in altul,
inclusiv motorul unui avion, statul in care locatarul isi are sediul comercial principal;
.
(d) in cazul altor echipamente, statul in care este situat echipamentul.
4. Punctul 2 nu afecteaza prevederile altor tratate in baza carora drepturile reale ale locatorului
asupra echipamentului trebuie sa fie recunoscute.
5. Prezentul articol nu afecteaza dreptul prioritar al oricarui creditor, care detine:
(a) o grevare sau un gaj consensual sau neconsensual asupra echipamentului, ce nu deriva dintr-
un titlu preferential sau executoriu;
(b) orice drept de sechestru, detentiune sau dispozitie acordate in privinta vaselor maritime sau
avioanelor, in conformitate cu legea aplicabila in virtutea normelor de drept international privat.
Articolul 8
1.
(a) Daca altfel nu este prevazut de prezenta conventie sau in contractul de leasing, locatorul nu
va fi responsabil fata de locatar pentru echipament, decit in masura in care locatarul a suferit
daune ca efect al contarii pe cunostintele si decizia locatorului sau pe intervenirea lui in
selecatarea furnizorului echipamentului specificat.
(b) Locatorul nu va fi, in calitatea sa de locator, responsabil fata de terti pentru decesul, leziuni
sau pagube patrimoniale cauzate de echipament.

380
(c) Prevederile prezentului punct nu vor guverna raspunderea locatorului in orice alta calitate, ca
exemplu ca proprietar.
2. Locatorul garanteaza ca posesiunea nestingherita a locatarului nu va fi tulburata de o persoana
care are un titlu sau drept superior, cau creante de titlu sau drept superior si care actioneaza sub
autoritatea instantei judiciare, cint asemenea titlu, drept sau creanta nu rezulta din actiunea sau
omisiunea locatorului.
3. Partile nu pot deroga de la sau schimba efectele punctului precedent, daca titlul, dreptul sau
creanta superioara rezulta din intentia sau neglijenta grava sau omisiunea locatorului.
!
' ""' '
.-
4. Prevederile punctelor 2 si 3 nu afecteaza garantia generala a posesiunii nestingherite oferite de
locator, care este obligatorie conform legii aplicabile in virtutea normelor de drept international
privat.
!
'
Articolul 9
""
:
:
'
1. Locatarul va avea grija rezonabila de echipament, il va folosi cu chibzuinta si il va mentine in
starea in care 1-a primit, tinind cont de uzura si amortizarea normala si de orice modificari in
calitatea echipamentului, convenite de parti.
2. La expirarea termenului contractului de leasing, locatorul va returna echipamentul in calitatea
prevazuta de punctul precent, daca nu si-a exercitat dreptul de cumparare a echipamentului sau
de prolongare a termenului contractului de leasing.
Articolul 10
1. Obligatiile furnizorului in baza contractului de furnizare sint datorate locatarului ca si cum
acesta ar fi fost parte la contractul respectiv, si ca si cum echipamentul ar fi fost furnizat direct
locatarului. Totusi, furnizorul nu va fi responsabil fata de locator si locatar referitor la aceeasi
dauna.
2. Nimic in acest articol nu imputerniceste locatarul sa rezilieze sau sa refuze contractul de
furnizare fara acordul locatorului.
Articolul 11
Drepturile locatarului, ce deriva din contractul de furnizare in conformitate cu prezenta
conventie, nu vor fi afectate de variatia oricarui termen al contractului de furnizare, anterior
aprobata de locatar, decit daca locatarul aproba aceasta variatie.
Articolul 12
,
.(,...
1. in care echipamentul nu este livrat sau este livrat cu intirziere sau contrar prevederilor
contractului:
(a) locatarul are dreptul impotriva locatorului, sa refuze livrarea sau sa rezilieze contractul de
leasing;
(b) locatorul are dreptul de a remedia incalcarea obligatiei sale de a oferi echipamentul in
conformitate cu contractul de furnizare, ca si cum locatarul ar fi procurat echipamentul direct de
la locator in aceleasi conditii ca si cele stipulate in contractul de furnizare.
2. Dreptul conferit prin punctul precedent, va fi exercitat in acceeasi maniera si se va perima in
aceleasi circumstante ca si cum locatarul ar fi convenit sa procure echipamentul de la locator in
aceleasi conditii ca si cele stipulate in contractul de furnizare.
3. Locatarul va avea dreptul de a retine chiria platibila in baza contractului de leasing, pina in
care locatorul va remedia incalcarea obligatiei sale de a oferi echipamentul in conformitate cu
contractul de furnizare, sau pina in care locatarul a pierdut dreptul sau de a refuza livrarea.
4. in care locatarul si-a exercitat dreptul de a rezilia contractul de leasing, el va avea dreptul de a

381
recupera chiria si alte plati facute in avans, cu deducerea sumei rezonabile pentru beneficiul
obtinut de locatar din utilizarea echipamentului.
5. Locatarul nu va avea orice alt drept de creanta fat de locator rezultat din nelivrarea, livrarea cu
intirziere sau a echipamentelor neconforme, decit in masura in care acestea sint consecinte ale
actiunii sau omisiunii locatorului.
6. Nimic in acest articol nu afecteaza drepturile locatarului contra furnizorului in conformitate
cu Articolul 10.
Articolul 13
1. in cazul incalcarii contractului de catre locatar, locatorul poate recupera chiria neachitata care
s-a acumulat, cit si dobinda si daunele interese.
2. Daca incalcarea comisa de locatar este substantiala, locatorul in conditiile indicate in punctul 5
de mai jos poate cere achitarea inainte de termen a valorii chiriei viitoare, daca aceasta este
prevazut de contractul de leasing, sau poate rezilia contractul de leasing si dupa aceasta reziliere:
t.i ;.; ?H ~T-y
(a) sa recupereze posesiunea asupra echipamentelor; si
(b) sa recupereze acele daune care ar plasa locatorul in conditiile in care el ar fi fost la executarea
conforma a contractului de leasing.
3.
(a) Contractul de leasing poate prevede modul in care se vor calcula daunele platibile conform
punctului 2(b).
(b) Asemenea prevederi for fi executorii intre parti, numai daca executarea lor nu ar cauza daune
ce depasesc substantial cele prevazute in punctul 2(b). Partile nu pot deroga sau modifica
efectele prezentului alineat.
4. Daca locatorul a reziliat contractul de leasing, el nu va mai avea dreptul de a cere executarea
clauzei contractuale referitoare la plata inainte de timp a chiriei viitoare, insa valoarea acesteia
poate fi luata in consideratie la calcularea daunelor in conformitate cu punctele 2(b) si 3. Partile
nu pot deroga sau modifica efectele prezentului alineat.
5. Locatorul nu putea sa-si exercite dreptul de cere plata inainte de timp sau dreptul de reziliere
prevazute de punctul 2, decit daca a oferit printr-o notificare adresata locatarului o oportunitate
rezonabila de remediere a incalcarii in cazul in care aceasta poate fi remediata.
6. Locatorul nu va avea dreptul la recuperarea daunelor in masura in care care nu a luat toate
masurile rezonabile pentru a le minimiza.
Articolul 14
v ..,). -.....'
1. Locatorul poate transfera sau dispune in orice alt mod de drepturile sale asuipa
echipamentului sau in baza contractului de leasing. Un asemenea transfer nu va exonera
locatorul de oricare din obligatiile sale in baza contractului de leasing, nici nu va altera esenta
contractului de leasing si nici tratamentul lui conform prezentei conventii.
2. Locatarul poate transfera dreptul sau de folosinta a achipamentului sau a oricaror alte drepturi
rezultate din contractul de leasing, numai cu acordul locatorului si cu respectarea drepturilor
tertilor.
CAPITOLULUI. DISPOZITII FINALE
Articolul 15
-,..-..
1. Prezenta conventie este deschisa pentru semnare la ultima sedinta a Conferintei Diplomatice
pentru Aprobarea Proiectelor Conventiilor Unidroit asupra Factoringului International si
Leasingului Financiar International, si va ramine deschisa pentru semnare de catre oricare stat, la
Ottava pina la 31 decembrie 1990.
2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statele care au
semnat-o.
: .;„; , ,,t,
3. Prezenta conventie este deschisa pentru aderare de catre toate statele care nu au semnat-o in

382
perioada in care conventia a fost deschisa pentru semnare.
4. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea este efectuate prin depozitarea instrumentelor
formale in acest sens, la depozitar.
„,
Articolul 16
1. Prezenta conventie intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea termenului de
sase luni de la depozitarea celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare.
2. Pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta conventie
dupa depozitarea celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare,
conventia intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea termenului de sase luni de
la depozitarea instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
s „.
,, , , ,,, fi. . .. i t , ,
Articolul 17
M ' - i' .
„i
Prezenta conventie nu prevaleaza asupra oricarui tratat care a fost sau poate fi incheiat.
Articolul 18
-:immtm =
1. Daca un stat contractant are doua sau mai multe unitati teritoriale in care se aplica sisteme
diferite de drept in ceea ce priveste aspectele reglementate de prezenta conventie, acest stat
poate, la momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii, sa dedarea
aplicabilitatea conventiei fata de toate unitatile sale teritoriale sau fata de una sau mai multe din
ele, si poate substitui in orice moment declaratia saprintr-o declaratie ulterioara.
\v
2. Declaratiile mentionate mai sus trebuie notificate depozitarului si trebuie sa prevada express
unitatile teritoriale fata de care se aplica prezenta conventie.
3. Daca, in virtutea declaratiei facute in conformitate cu prezentul articol, prezenta conventie se
aplica fata de una sau mai multe insa nu toate unitatile teritoariale ale unui stat contractant, si
daca sediul comercial al unei parti se afla an acest stat, pentru scopurile prezentei conventii acest
sediu se considera in afara statului contractant, numai daca nu este amplasat pe teritoriul unitatii
teritoriale fata de care se aplica conventia.
4. Daca un stat contractant nu face nici o declaratie in conformitate cu alineatul 1 de mai sus,
prezenta conventie se va aplica fata de toate unitatile teritoriale ale acestui stat.
Articolul 19
1. Doua sau mai multe state contractante care au norme similare sau asemanatoare referitor la
aspectele reglementate de prezenta conventie, pot in orice timp sa declare ca prezenta conventie
nu se aplica atunci in care ofertantul/producatorul, factorul si debitorul isi au sediile comerciale
in aceste state. Aceste declaratii pot fi facute in comun sau prin declaratii unilaterale reciproce.
2. Un stat contractant care are norme similare sau asemanatoare referitor la aspectele
reglementate de prezenta conventie, compararativ cu unul sau mai multe state necontractante,
poate in orice timp sa declare ca conventia nu se aplica atunci in care ofertantul/producatorul,
factorul si debitorul isi au sediile comerciale in aceste state.
3. Daca un stat in privinta caruia s-a facut declaratie in conformitate cu alineatele precedente,
devine ulterior stat contractant, declaratia facuta avea efectele declaratiei facute in conformitate
cu punctul 1, din momentul intrarii in vigoare a conventiei fata de statul respectiv, cu conditia ca
acesta sa se alature declaratiei in cauza sau sa faca o declaratie unilaterala reciproca.
Articolul 20
Un stat contractant poate in orice moment la semnare, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare
sa faca o declaratie, conform careia se va aplica cu prioritate fata de legislatia nationala articolul
8(3), daca legislatia nationala nu permite locatorului sa se exonereze de raspundere pentru

383
incalcare sau neglijenta.
Articolul 21
1. Declaratiile facute conform prezentei conventii, la momentul semnarii ei, urmeaza sa fie
confirmate la ratificare, acceptare sau aprobare.
' ;„, :
,
2. Declaratiile si conformarile declaratiilor trebuie sa fie in scris si formal notificate
depozitarului.
3. Declaratia intra in vigoare in acelasi timp cu intrarea in vigoare a prezentei conventii, fata de
statul in cauza. Totusi, declaratia referitor la care depozitarul primeste notificare formala dupa
intrarea conventiei in vigoare, este valabila din prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea
termenului de sase luni de la primirea declaratiei. Declaratiile unilaterale reciproce facute in
conformitate cu articolul 19 intra in vigoare din prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea
termenului de sase luni de la primirea ultimei declaratii de catre depozitar.
4. Orice stat care face declaratie in conformitate cu prezenta conventie, poate sa o retraga in
orice timp printr-o notificare formala in scris adresata depozitarului. Aceasta retragere va intra in
vigoare din prima zi a lunii urmatoare expirarii termenului de sase luni de la data primirii
notificarii de catre depozitar.
5. Retragerea declaratiei facute conform articolului 19 suprima actiunea in raport cu statul ce
efectueaza retragerea, a oricarei declaratii comune sau declaratii reciproce unilaterale facute de
catre alt stat in baza prezentului articol, din momentul in care retragerea intra in vigoare.
Articolul 22
Rezervari la prezenta conventie nu se admit decit in cazurile expres autorizate de
conventie.
Articolul 23
'
Aceasta conventie se aplica fata de tranzactia de leasing in care si contractul de leasing si
contractul de furnizare sint incheiate la momentul sau dupa intrarea conventiei in vigoare pentru
statele contractante indicate in articolul 3(1 )(a), ori statul sau statele contractante indicate in
paragraful (1 )(b) a aceluiasi articol.
Articolul 24 , '
1. Aceasta conventie poate fi denuntata de orice stat contractant in orice moment dupa Intrarea
ei in vigoare fata de statul respectiv.
2. Denuntarea se face prin remiterea instrumentului respectiv catre depozitar.
3. Denuntarea intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare dupa expirarea termenului de
sase luni de la remiterea instrumentului de denuntare catre depozitar. Cind o perioada mai
indelungata pentru intrarea in vigoare a denuntarii este specificata in instrumentul de denuntare,
ea intra in vigoare din momentul expirarii acestui termen indicat, dupa remiterea instrumentului
de denuntare catre depozitar.
i. . -Articolul 25
1. Guvernul Canadei este depozitarul acestei conventii.
' ',"='
2. Guvernul Canadei va:
(a) informa toate statele care au semnat sau au aderat la prezenta conventie, si pe Presedintele
Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDRO1T) referitor la:
(i) orice noua semnare sau depozitarea a instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare
sau aderare, indiin care data acestora;
(ii) orice declaratie facuta conform articolelor 18,19 si 20;
(iii) retragerea oricarei declarateii conform articolului 21(4);
!
''
(iv) data intrarii in vigoare a conventiei;
(v) depozitarea instrumentului de denuntare a acestei conventii, indiin care data

384
depozitarii si data la care denuntarea intra in vigoare;
(b) transmite copiile certificate ale prezentei conventii tuturor statelor semnatare, statelor care au
aderat la conventie, si Presedintelui Institutului Internaitonal pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT).
INTRU CONFIRMAREA ACESTORA reprezentantii plenipotentiari subsemnati ai partilor,
avand deplinele puteri din partea guvernelor lor, au semnat prezenta conventie. INCHEIATA la
Ottava, in ziua a douazeci si opta a lunii mai, anul una mie noua sute opteci si opt, intr-un singur
exemplar original, ale carui texte in limbile Engleza si Franceza in in egala masura autentice.
Anexa VI.3. Conventia Natiunilor Unite asupra garantiilor independente si scrisorilor de credit
stand-by, New York 1995
CONVENTIA NATIUNILOR UNITE ASUPRA GARANTIILOR INDEPENDENTE SI
SCR1SORILORDE CREDIT STAND-BY
New York, 11.12.1995
CAPITOLUL I. DOMENIULL DE APLICARE
Articolul 1. Domeniull de aplicare
(1) Prezenta conventie se aplica fata de angajamentele internationale mentionate in articolul 2:
(a) daca sediul comercial al garantului/emitentului in favoarea caruia este emisa garantia, se afla
intr-un Stat Contractant, sau
(b) daca conform normelor de drept international privat se va aplica legea unui Stat Contractant,
numai in care angajamentul nu exlude aplicarea prezentei conventii.
(2) Prezenta conventie se aplica de asemenea fata de scrisoarea de credit stand-by ce nu cade sub
incidenta articolului 2 daca aceasta prevede expres aplicabilitatea conventiei.
(3) Prevederile articolelor 21 si 22 se aplica fata de angajamentele internationale mentionate in
articolul 2, independent de prevederile alineatului (1) a prezentului articol.
Articolul 2. Angajament
(1) Pentru scopurile prezentei conventii, angajament este o obligatie independenta, cunoscuta in
practica internationala ca garantie independenta sau ca scrisoare de credit stand-by, emisa de o
banca sau o alta institutie sau persoana („garant/emitent"), referitoare la plata catre beneficiar a
unei sume determinate sau determinabile, la cererea simpla sau insotita de alte documente
conforme cu termenii si conditiile documentare indicate in angajament, care indica sau din care
se poate deduce ca plata este exigibila ca urmare a neexecutarii obligatiei, sau a altei situatii
neprevazute, sau a unui imprumut sau avans, sau a scadentei obligatiei asumate de
ordonator/solicitant sau alta persoana.
(2) Angajamentul poate fi emis:
(a) la cererea sau in baza instructiunilor clientului („ordonator/solicitant") garantului/
emitentului;
(b) in baza instrutiunilor alte banci, institutii sau persoane („parte instructanta") care actioneaza
la cererea clientului („ordonator/solicitant") acestei parti instructante;sau
(c) din partea garantului/emitentului insusi.
. ,t -.,-,
(3) Angajamentul poate prevede efectuarea platii in orice forma, inclusiv: ... ; ,
(a) plata intr-o valuta sau unitate de cont specificata;
'.';
(b) acceptarea cambiei;
.'
'" '
(c) plata deferata;
(d) livrarea unui bun de o valoare anume.
(4) Angajamentul poate prevede calitatea de beneficiar a garantului/emitentului insasi, in cazul in
care acesta actioneaza in favoarea altei persoane. i,i'.
Articolul 3. Independenta angajamentului ''"' :\i ''
' "'' ev

385
Pentru scopurile prezentei conventii, un angajament este independent daca obligatia
garantului/emitentului catre beneficiar nu este:
(a) dependenta de existenta sau valabilitatea tranzactiei de baza, sau de orice alt angajament
(inclusiv scrisorile de credit stand-by sau garantiile independente la care se refera confirmari sau
contra-garantii); sau
(b) este in functie de orice termen sau conditie indicata in angajament, ori de orice act sau fapt
viitor, incert, cu exceptia prezentarii documentelor sau altor astfel de acte sau fapte care sint in
cadrul ariei de operare a garantului/emitentului.
Articolul 4. Internationalitatea angajamentului
(1) Un angajament este international daca sediul comercial, precum indicat in angajament, a
oricaror doua parti din numarul persoanelor mentionate mai jos, se alfa in state diferite:
garantul/emitentul, beneficiarul, ordonatorul/solicitantul, partea instructanta, conformatorul.
(2) Pentru scopurile paragrafului de mai sus:
''" "'
(a) daca angajamentul enumera mai mult decit un sediu comercial pentru o persoana anumita,
sediul comercial relevant este cel care se afla in cea mai apropiata relatie cu angajamentul;
(b) daca angajamentul nu specifica un sediu comercial pentru o persoana anumita dar indica
locul ei obisnuit de resedinta, aceasta resedinta este relevanta pentru determinarea
internationalitatii angajamentului.
CAPITOLUL II. INTERPRETAREA .....
,
Ii
Articolul 5. Principiile de interpretare
La interpretarea prezentei conventii, se va tine cont de caracterul sau international si de
necesitatea promovarii aplicarii ei uniforme si respectarii bunei credinte in practica internationala
a garantiilor independente si scrisorilor de credit stand-by. Articolul 6. Definitii
Pentru scopurile prezentei conventii si daca prevederile ei nu stipuleaza sau din ele nu poate fi
dedus altfel:
(a) „Angajament" include „contra-garantia" si „confirmarea angajamentului";
(b) „Garant/emitent" include „contra-garantul" si „confirmatorul";
(c) „Contra-garantie" este angajamentul emis catre garantul/emitentul altui angajament de partea
sa instructanta, si care prevede plata la cererea simpla sau insotita de alte
documente conforme cu termenii si conditiile documentare indicate in angajament, care indica
sau din care se poate deduce ca plata in baza altui angajament a fost solicitata de la, sau efectuata
de catre persoana ce emite alt angajament.
(d) „Contra-garant" este persoana care emite contra-garantia;
(e) „Confirmare" a angajamentului este un angajament aditional la cel al garantului/ emitentului
si autorizat de acesta, ce asigura beneficiarului optiunea solicitatii platii de la confirmator in
locul garantului/emitentului, la cererea simpla sau insotita de alte documente conforme cu
termenii si conditiile documentare indicate in angajament, fara a afecta dreptul beneficiarului de
a solicita plata de la garant/emitent.
(f) „Confirmator" este persoana ce emite o confirmare a angajamentului.
(g) „Document" este comunicarea facuta intr-o forma ce permite inregistarea ei completa.
CAPITOLUL III. FORMA SI CONTINUTUL ANGAJAMENTULUI
Articolul 7. Emiterea, forma si irevocabilitatea angajamentului
(1) Emiterea angajamentului are lor acolo si atunci unde si in care angajamentul iese de sub
controlul garantului/emitentului respectiv.
(2) Angajamentul poate fi emis in orice forma care pastreaza inregistrarea completa a textului
angajamentului si asigura autentificarea sursei lui prin mijloace general acceptabile ori prin
procedura convenita intre garant/emitent si beneficiar.
(3) Din momentul emiterii angajamentului, cererea de plata poate fi facuta in conformitate cu
termenii si conditiile angajamentului, daca acesta nu stipuleaza o data diferita.

386
(4) Angajamentul este irevocabil dupa emitere, daca nu stipuleaza ca este revocabil.
Articolul 8. Modificarea
(1) Angajamentul nu poate fi modificat decit in forma stipulata in angajament sau, in lipsa unei
asemenea stipulari, in forma mentionata in alineatul (2) al articolului 7.
(2) Numai daca altfel nu este stipulat in angajament sau in alt mod convenit intre garant/emitent
si beneficiar, angajamentul este modificat dupa emiterea modificarii daca angajamentul a fost
anterior autorizat de beneficiar.
(3) Numai daca altfel nu este stipulat in angajament sau in alt mod convenit intre garant/emitent
si beneficiar, in care angajamentul nu a fost anterior autorizat de beneficiar, angajamentul este
modificat doar atunci in care garantul/emitentul primeste notificarea de acceptare a modificarii,
de la beneficiar in forma mentionata in alineatul (2) al articolului 7.
(4) Modificarea angajamentului nu are nici un efect asupra drepturilor si obligatiilor
ordonatorului/solicitantului (sau partii instructante) sau confirmatorului angajamentului daca
acesta aproba modificarea.
Articolul 9. Transferul dreptului beneficiarului de a solicita plata
(1) Dreptul beneficiarului de a solicita plata poate fi transferat numai daca este autorizat
de angajament, si numai in limitele si modul stabilit in angajament.
(2) Daca un angajament este desemnat ca transferabil, fara a specifica daca pentru efectuarea
transferului este necesar acordul garantului/emitentului sau altei persoane autorizate, nici
garantul/emitentul nici orice alta persoana autorizata nu sint obligate sa efectuieze transferul
decit in limitele si modul prevazut in angajament.
Articolul 10. Cesiunea creantelor
(1) Daca altfel nu este prevazut in angajament sau in alt mod convenit intre garant/ emitent si
beneficiar, beneficiarul poate ceda altei persoane creantele care le va dobindi, sau le va putea
dobindi in baza angajamentului.
(2) Daca garantul/emitentul sau alta persoana obligata de a efectua plata a primit notificarea de
la beneficiar, in forma mentionata in alineatul (2) al articolului 7, privind cesiunea irevocabila a
creantelor de catre beneficiar, plata catre cesionat degreveaza persoana obligata, in limitele platii
efectuate, de responsabilitea conform garantiei.
Articolul 11. incetarea dreptului de a cere plata
(1) Dreptul beneficiarului de a cere plata inceteaza in care:
(a) garantul/emitentul a primit declaratia beneficiarului privind eliberarea de raspundere, in
forma mentionata in alineatul (2) al articolului 7;
(b) beneficiarul si garantul/emitentul a convenit terminarea angajamentului, in forma stipulata in
angajament sau, in lipsa unei astfel de stipulatii, in forma mentionata in alineatul (2) al
articolului 7;
(c) suma disponibila conform angajamentului a fost platita, daca angajamentul nu prevede
reinnoirea automata automata sau sporirea automata a valorii disponibile a angajamentului, sau
in alt mod prevede continuarea angajamentului;
(d) valabilitatea angajamentului expira in conformitate cu prevederile articolului 12. (2)
Angajamentul poate prevede, sau garantul/emitentul si beneficiarul pot conveni astfel, ca
returnarea documentului, care contine angajamentul, catre garant/emitent, sau procedura
functional echivalenta returnarii documentului - in cazul emiterii angajamentului nu pe suport
hirtie - este solicitata pentru incetarea dreptului de a cere plata, in mod autonom sau insotita de
unul din evenimentele mentionate in punctele (a) si (b) a alineatului (1) a prezentului articol.
Totusi, in nici un caz retinerea oricaror din aceste documente de catre beneficiar dupa ce dreptul
de a cere plata inceteaza conform punctelor (c) si (d) a alineatului (1) a prezentului articol nu
mentine orice drept a beneficiarului in baza angajamentului.
Articolul 12. Expirarea
'-r '
Valabilitatea angajamentului expira:
(a) la data expirarii, care poate fi o data calendaristica specificata, sau ultima data a unui

387
termen fix indicat in angajament, astfel incit, daca data expirarii cade pe o zi nelucratoare
la sedul comercial al garantului/emitentului unde este emis angajamentul, ori al altei
persoane, sau in alt loc indicat in angajament pentru prezentarea cererii de plata -
expirarea va avea loc in prima zi lucratoare ce urineaza;
(b) daca expirarea depinde in conformitate cu angajamentul de survenirea unui fapt sau act in
afara competentei garantului/emitentului - cind garantul/emitentul este notificat despre
survenirea faptului sau actului mentionat prin prezentarea documentului indicat pentru acest scop
in angajament, sau, daca nu este prevazut un asemenea document, a certificatului emis de
beneficiar, referitor la survenirea faptului sau actului respectiv;
(c) daca angajamentul nu stabileste o data a expirarii, ori daca faptul sau actul de care depinde
expirarea nu a fost stabilit prin prezentarea documentului solicitat si data expirarii nu a fost
indicata suplimentar - la expirarea a 6 ani de la data emiterii angajamentului.
CAPITOLUL IV. DREPTURILE, OBLIGATIILE SI EXCEPTIILE
Articolul 13. Determinarea drepturilor si obligatiilor
(1) Drepturile si obligatiile garantului/emitentului si a beneficiarului, ce deriva din angajament,
sint determinate de termenii si conditiile stabilite in angajament, inclusiv orice reguli, conditii
generale sau uzante mentionate in el, si de prevederile prezentei conventii.
(2) in interpretarea termenilor si conditiilor angajamentului si solutionarea chestiunilor
nereglementate de termenii si conditiile angajamentului sau de prevederile prezentei conventii,
se va tine cont de regulile si uzantele international acceptate referitoare la practica garantiilor
independente si scrisorilor de credit stand-by.
Articolul 14. Normele de conduita si responsabilitatea garantului/emitentului
(1) in cadrul executarii obligatiunilor sale conform angajamentului si prezentei conventii,
garantul/emitentul va actiona cu buna credinta si va exercita o diligenta rezonabila tinind cont de
standardele general acceptate din practica internationala a garantiilor independente si scrisorilor
de credit stand-by.
(2) Garantul/emitentul nu poate fi absolvit de raspundere pentru rea credinta sau doi.
Articolul 15. Cererea
(1) Orice cerere de plata in baza angajamentului trebuie sa fie facuta in forma mentionata in
alineatul (2) al articolului 7, si in conformitate cu termenii si conditiile angajamentului.
(2) Daca angajamentul nu prevede altfel, cererea si orice alta certificare sau alt document
solicitat in angajament trebuie prezentat in timpul stabilit pentru prezentarea cererii de plata,
catre garant/emitent la locul unde angajamentul a fost emis.
(3) Beneficiarul, la solicitarea platii, se considera ca certifica buna credinta a cererii, si lipsa
elementelor mentionate in punctele (a), (b) si (c) a alineatului (1) a articolului 19.
Articolul 16. Examinarea cererii si documentelor insotitoare
(1) Garantul/emitentul va examina cererea si orice documente insotitoare, in conformitate
cu standardele de activitate mentionate in alineatul (1) din articolul 14. La determinarea
daca documentele sint la prima vedere conforme cu termenii si conditiile angajamentului, si
consistente intre ele, garantul/emitentul va tine cont de standardele internationale aplicabile in
practica garantiilor independente si scrisorilor de credit stand-by.
. (2) Daca altfel nu este prevazut in angajament sau in alt mod convenit intre garant/ emitent si
beneficiar, garantul/emitentul va dispune de timp rezonabil, dar nu mai mult de 7 zile lucratoare
ce urmeaza dupa receptionarea cererii si oricaror documente insotitoare, pentru a:
(a) examina cererea si orice documente insotitoare; ,;
:,
(b) decide de a plati sau nu;
(c) in cazul deciziei de a refuza plata - trimite notificarea respectiva beneficiarului. Notificarea
mentionata in punctul (c) de mai sus trebuie, daca altfel nu este prevazut in angajament sau in alt
mod convenit intre garant/emitent si beneficiar, facuta prin mijloace de telecomunicatie sau, daca
aceasta nu este posibil, prin orice alte mijloace prompte, si trebuie sa indice motivarea deciziei
de a refuza plata.

388
Articolul 17. Plata
(1) in functie de prevederile articolului 19, garantul/emitentul va plati contra cererii facute in
conformitate cu prevederile articolului 15. Dupa stabilirea conformitatii cererii de plata, plata va
fi efectuata prompt, numai daca angajamentul nu prevede plata diferata - caz in care plata se va
efectua la data stipulata.
(2) Orice plata contra cerere, care nu e conforma cu prevederile articolului 15, nu afecteaza
drepturile ordonatorului/solicitantului.
Articolul 18. Compensati unea
Daca altfel nu este prevazut in angajament sau in alt mod convenit intre garant/emitent si
beneficiar, garantul/emitentul se poate degreva de obligatiunea sa de plata rezultata din
angajament, prin valorificarea dreptului de compensatiune, cu exceptia oricaror creante cesionate
lui de catre ordonator/solicitant sau partea instructanta.
Articolul 19. Exceptia opozabila obligatiei de plata
(1) Daca este evident si clar ca:
(a) oricare document nu este original sau a fost falsificat;
(b) nici o plata nu este exigibila in baza temeiurilor indicate in cerere si documentele insotitoare;
sau
(c) luind in consideratie tipul si scopul angajamentului, cererea nu are nici o baza posibila;
garantul/emitentul, actionind cu buna credinta, are dreptul contra beneficiarului, de a refuza
plata.
(2) Pentru scopurile punctului (c) din alineatul (1) a prezentului articol, in urmatoarele tipuri de
situatii cererea nu are nici o baza posibila:
(a) imprevizibilitatea sau riscul contra careia (caruia) angajamentul a fost conceput pentru a
securiza beneficiarul, fara nici o indoiala nu s-a realizat; -" r
(b) obligatia de baza a ordonatorului/solicitantului a fost declarata nula de catre instanta sau de
tribunalul arbitrai, numai daca angajamentul nu prevede ca asa o circumstanta constituie un risk
ce nimereste ce este acoperit de angajament;
(c) obigatia de baza a fost fara nici o indoiala executata in favoarea beneficiarului;
(d) executarea obligatiei de baza a fost in mod evident prevenita de incalcarile intentionate ale
beneficiarului;
(e) in cazul cererii in baza contragarantiei, beneficiarul contragarantiei a efectuat plata cu rea
credinta in calitate de garant/emitent al angajamentului la care se refera contragarantia.
(3) in cazurile mentionate in punctele (a), (b) si (c) din alineatul (1) a prezentului articol,
ordonatorul/solicitantul are dreptul la masurile provizorii luate de instante in conformitate cu
articolul 20.
CAPITOLUL 5. MASURILE PROVIZORII ALE INSTANTELOR
Articolul 20. Masurile provizorii ale instantelor ;
(1) Atunci cind in solicitarea ordonatorului/solicitantului sau partii instructante este indicat
asupra probabilitatii inalte ca, cu referinta la cererea facuta sau preconizata sa fie facuta de
beneficiar, sa fie prezenta una din circumstantele indicate in punctele (a), (b) si (c) din alineatul
(1) a articolului 19, instanta in baza unor probe incontestabile aflate la dispozitia ei, poate:
(a) sa emita o decizie provizorie privitor la neefectuarea platii catre beneficiar, inclusiv ordinul
instantei ca garantul/emitentul sa retina valoarea angajamentului; sau
(b) sa emita o decizie provizorie privitor la blocarea platii valorii angajamentului catre
beneficiar, tinind cont de faptul daca in absenta unei asemenea decizii ordonatorul/ solicitantul ar
putea suferi daune considerabile.
(2) Instanta, la emiterea deciziei provizorii indicate in alineatul (1) a prezentului articol, poate
cere de la persoana solicitanta constituirea unei asemenea garantii pe care instanta o considera
corespunzatoare.
(3) Instanta poate refuza emiterea deciziei provizorii de genul celor mentionate in alineatul (1) a
prezentului articol, in baza oricaror obiectii la plata altele decit cele mentionate in punctele (a),
(b) si (c) din alineatul (1) a articolului 19, sau folosirii angajamentului in scopuri criminale.

389
CAPITOLUL 6. CONFLICTUL DE LEGI
Articolul21. Legea aplicabila
,',-.,
Angajamentul este guvernat de legea, aplicarea careia este:
(a) stipulata in angajament sau care poate fi dedusa din termenii si conditiile angajamentului;
sau
(b) convenita in orice alt mod intre garant/emitent si beneficiar.
Articolul 22. Determinarea legii aplicabile
Daca s-a omis stabilirea legii aplicabile in conformitatea cu articolul 21, angajamentul este
guvernat de legea statului unde garantul/emitentul isi are sediul comercial la care a fost emis
angajamentul.
CAPITOLUL 7. PREVEDERI FFNALE
Articolul 23. Depozitarul
Depozitar al prezentei conventii este Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 24. Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea, aderarea
(1) Prezenta conventie este deschisa pentru semnare pentru toate statele, la sediul Organizatiei
Unite din New York, pina la 11 decembrie 1997.
(2) Prezenta conventie urmeaza sa fie ratificata, acceptare sau aprobare de catre statele
semnatare.
(3) Prezenta conventie este deschisa pentru aderare de catre toate statele care nu sint semnatare,
de la momentul deschiderii ei pentru semnare.
(4) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare si aderare urmeaza sa fie depuse la Secretarul
General al Organizatiei Natiunilor Unite.
; ,-
Articolul 25. Aplicarea fata de unitatile teritoriale
(1) Daca statul are doua sau mai multe unitati teritoriale in care sint aplicabile diferite sisteme de
drept in partea ce se refera la prezenta conventie, el poate cu ocazia semnarii, ratificarii,
acceptarii, aprobarii sau aderarii, sa declare ca prezenta conventie se aplica si fata de toate
unitatile sale teritoriale sau pe una sua mai multe din ele, sau poate in orice moment sa substituie
o declaratie anterioara cuo declaratie ulterioara.
(2) Declaratiile mentionate trebuie sa indice expres unitatile teritoriale fata de care se aplica
conventia.
. -.
(3) Daca in virtutea unei declaratii facute in conformitate cu acest articol, prezenta conventie nu
se aplica fata de toate unitatile teritoriale ale unui stat si sediul comercial al
garantului/emitentului sau al beneficiarului este amplasat in limitele unitatii fata de care nu se
aplica prezenta conventia, acest sediu comercial este considerat in afara teritoriului statului
contractant.
(4) Daca un stat nu face nici o declaratie in baza alineatului (1) a acestui articol, conventia se
aplica tuturor unitatilor teritoriale ale acestui stat.
Articolul 26. Efectele declaratiei
(1) Declaratiile facute in baza articolului 25 la momentul semnaturii, urmeaza a fi confirmate la
ratificare, acceptare sau aprobare.
(2) Declaratiile si confirmarile declaratiilor trebuie sa fie in scris si sa fie formal notificate
depozitarului.
(3) Declaratiile intra in vigoare imediat dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, in
privinta statului respectiv. Totusi, o declaratie in privinta careia depozitarul primeste notificarea
formala dupa intrarea in vigoare a conventiei, este valabila din prima zi a lunii urmatoare
expirarii termenului de sase luni dupa primirea ei de catre depozitar. (4) Orice stat care face o
declaratie in baza articolului 25, poate sa o anuleze printr-o notificare formala in scris adresata
depozitarului. O asemenea anulare este valabila din prima zi a lunii urmatoare expirarii
termenului de sase luni dupa primirea notificarii de catre depozitar.

390
Articolul 27. Rezerve
"
Nu se admit resezve la prezenta conventie.
:

Articolul 28. intrarea in vigoare

(1) Prezenta conventie intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare expirarii termenului de un an
de la data depozitarii a celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare
sau aderare.
(2) Pentru fiecare stat care devine parte contractanta la prezenta conventie dupa data depozitarii
celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, conventia
intra in vigoare din prima zi a lunii urmatoare expirarii termenului un an dupa depozitarea
instrumentelor respective din partea acestui stat.
(3) Prezenta conventie se aplica doar angajamentelor emise la sau dupa data intrarii ei in vigoare
fata de statul contractant mentionat in punctul (a) sau (b) al alineatului (1) din articolul 1.
;
- ''
;/
' ' ' '' '- "'-' -''''' x\'.
Articolul 29. Denuntarea
(1) Un stat contractant poate denunta prezenta conventie in orice moment prin notificarea scrisa
adresata depozitarului.
(2) Denuntarea intra in vigoare din prima zi a lunii urmatoare expirarii termenului de sase luni
dupa primirea notificarii de catre depozitar. in care un termen mai indelungat este indicat in
notificare, denuntarea intra in vigoare la expirarea unui asemenea termen mai indelungat, dupa
primirea notificarii de catre depozitar.
INCHEIATA la New York, in ziua a unsprezecea a lunii decembrie, anul una mie noua sute
nouazeci si cinci, intr-un singur exemplar original, ale carui texte in Araba, Chineza, Engleza,
Franceza, Rusa si Spaniola sint egal autentice.
INTRU CONFIRMAREA ACESTORA reprezentantii plenipotentiari subsemnati ai partilor,
avand deplinele puteri din partea guvernelor lor, au semnat prezenta conventie.
Anexa VIA. Reguli uniforme privind garantiile contractuale, 1978
REGULI UNIFORME PRIVIND GARANTIILE CONTRACTUALE Publicatia Nr. 325 a
Camerei de Comert International de la Paris Aprobate prin Hotarirea Consiliului CI.C. din 20
iunie 1978 © The Uniform Rules for Contract Guarantees, August 1978. , © Traducerea
neoficiala de autor.
CUVINT INAINTE ".'.'
, '
Obligatiunile de tender, garantiile de performanta si rambursare in cadrul proiectelor
internationale, au devenit un element important al practicilor de comert international. De aproape
12 ani Comisia C.I.C. asupra Activitatilor Bancare si Practicilor de Comert, lucreaza asupra
standartizarii termenilor in baza carora sint eliberate garantiile. Rezultatele acestei activitati sint
acum publicate ca „Reguli uniforme privind garantiile contractuale". Introducerea si comentariile
au fost scrise de Bernard S.Wheble, Presedintele Comisiei asupra Activitatilor Bancare.
Scopul acestor Reguli este de a atinge un echilibru just intre interesele legitime ale partilor
implicate - beneficiarul, ordonatorul si garantul. Ele au fost finalizate intr-o colaborare strinsa cu
alte organisme internationale din domeniull respectiv, in particular Comisia Natiunilor Unite
asupra Dreptului Comertului International. Expertii C.I.C. spera ca Regulile sa contribuie
substantial lapromovarea unei confidente sporite in cadrul comertului international efectuat prin
utilizarea garantiilor contractuale.
INTRODUCERE
Garantiile date de catre banci, companii de asigurare si alti garanti sub forma de garantii
de participare la licitatie, de buna executare si de rambursare in cadrul programelor de
lucrari in strainatate, presupunind livrarea de marfuri sau servicii sau executia de
lucrari, sint in prezent un instrument al comertului international.

391
in general, obiectul garantiei de participare la licitatii este de a asigura ca partea care
transmite oferta (ordonatorul) are intentia de a semna contractul daca oferta sa este
acceptata.
in acelasii fel, garantia de buna executare are ca scop protectia impotriva unei eventuale
neindepliniri a obligatiilor contractuale din partea celui caruia i s-a adjudecat contractul
(ordonatorul), obligatii care, prin natura lor, nu pot fi executate decit intr-un anumit
termen.
in fine, garantia de rambursare protejeaza interesele partii care adjudeca contractul
(beneficiarul) in ceea ce priveste rambursarea platilor sau sumelor avansate pe care
acesta le poate face, in cazul in care ordonatorul nu-si indeplineste obligatiile.
Astfel, fiecare tip de garantie implica trei parti, ale caror interese difera:
- Beneficiarul, adica partea care emite o cerere de oferta (organizeaza o licitatie) sau
adjudeca un contract, si doreste fie sa primeasca o suma de bani compensatorie in
cazul in care ofertantul nu isi respecta obligatiile rezultind din prezentarea ofertei sala,
sau daca ofertantul cistigator al licitatiei nu-si onoreaza oferta in termen, fie in aceeasi ipoteza,
sa-si asigure rambursarea tuturor cheltuielilor sau avansurilor efectuate. Acesta doreste sa se
asigure ca va primi sumele ce i-ar putea fi datorate, chiar daca ordonatorul nu le achita ca efect al
refuzului sau incapacitatii de a plati.
- Ordonatorul, adica partea care ofera sau care cistiga licitatia, nu vrea sa fie obligata sa depuna
cu titlu de garantie o suma de bani, pentru buna indeplinire a obligatiilor ce rezulta din oferta sa,
sau pentru executarea la termen a contractului in caz de adjudecare.
- Garantul, fie ca este vorba de o banca, o companie de asigurari sau alta parte, ce vrea sa-si
onoreze angajamentul conform termenilor garantiei, fara a fi implicat in eventualele litigii intre
beneficiar si ordonator, care privesc executia corecta de catre ordonator a obligatiilor rezultind
din oferta sau din clauzele contractului. ',
Misiunea dificila a „garantiei contractuale" este deci de a crea un just echilibru intre interesele
legitime ale celor trei parti si de a defini drepturile si obligatiile lor cu o precizie suficienta,
pentru evitarea disputelor.
Din nefericire, aceste notiuni nu au fost intotdeauna intelese si nici aplicate in practica. Lipsa de
experienta, in unele cazuri, sau abuzurile comise de una dintre parti ca urmare a pozitiei sale
dominante, in alte cazuri, au condus la crearea unor situatii inechitabile, generatoare de conflicte
si neincredere. Aceasta stare de fapt constituie o piedica in calea dezvoltarii comertului
international.
ACTIUNEA CAMEREI INTERNATIONALE DE COMERT
CIC, in strinsa colaborare cu organizatiile internationale interguvemamentale si
neguvernamentale interesate - in particular, Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului
International (C.N.U.D.C.I.) - a stabilit astfel un set de „Reguli Uniforme pentru Garantiile
Contractuale" in scopul de a asigura o uniformitate a practicii, bazata pe un just echilibru al
intereselor partilor implicate, respectind scopul comercial al garantiei, adica asigurarea
disponibilitatii de fonduri la un tert independent, in cazul in care beneficiarul ar avea o
revendicare justificata impotriva ordonatorului. La elaborarea acestor Reguli, s-a avut grija sa se
pastreze cea mai mare suplete posibila, in masura in care aceasta permite de a respecta principiile
mai sus mentionate, si totodata, prin enuntarea principiul necesitatii de a justifica orice cerere de
executare a garantiei, sa se moralizeze practica garantiilor. Se spera astfel ca comertul
international realizat in baza garantiilor contractuale se va dezvolta intr-un climat de incredere.
De aceea, nu s-a considerat dezirabil sa se includa reguli speciale aplicabile asa-numitelor
garantii neconditionate sau la prima cerere, in virtutea carora pretentiile urmeaza a fi satisfacute
fara prezentarea unei probe a valabilitatii lor. Cu toate ca Regulile nu incurajeaza utilizarea unor
astfel de garantii, si nu sint redactate in scopul aplicarii lor in asemenea cazuri (practica indicind
care un declin al utilizarii lor in unele domenii, unde inconvenientele lor economice sint mai
evidente), partile care le doresc ar putea sa convina sa aplice unele dispozitii ale Regulilor la
aceste garantii. De asemenea nu s-a considerat posibil sa se analizeze natura juridica complexa a

392
garantiei, adica a caracterului garantiei ca obligatie primara si independenta sau secundara si
accesorie, datorita divergentelor abordari ale problemei conform diferitelor legislatii nationale. in
schimb, interesul a fost concentrat intr-un mod mai concret asupra conditiilor executarii platilor
in virtutea garantiei, si asupra obiectiunilor si mijloacelor de aparare pe care garantul le poate
utiliza.
Relatiile intre ordonator si garant nu sint - cu rare exceptii (articolele 7.3, 8.2, 11.2) -tratate in
Reguli, deoarece se considera ca regresul garantului fata de ordonator, si clauza unui gaj
asigurator considerat necesar, este o chestiune care necesita mai putina uniformitate decit cea a
relatiilor dintre beneficiar si garant.
REGULI UNIFORME PRIVIND GARANTIILE CONTRACTUALE
Articolul 1. Sfera de aplicare
1. Aceste Reguli se aplica oricarei garantii, cautiuni, asigurari sau angajament similar, oricare ar
fi denumirea sau descrierea sa („garantia") care indica ca aceasta este supusa Regulilor Uniforme
privind Garantiile de Participare la Licitatie, de Buna Executare si de Rambursare („Garantii
Contractuale") ale Camerei Internationale de Comert (Publicatia 325) si este obligatortie pentru
toate partile participante, cu exceptia cazurilor in care textul garantiei sau orice modificare adusa
acesteia prevede contrariul.
2. in cazul in care aceste Reguli sint contrare unei dispozitii a legii aplicabile garantiei, de la care
partile nu pot deroga, se aplica respectiva dispozitie.
Articolul 2. Definitii
- i: v
-:i ' .-
in sensul acestor Reguli: :- '' ':'i~' ) '-''-'- ''- ' ..;;..;.. II....
a. „garantia de participare la licitatie" desemneaza un angajament asumat de catre o banca, o
companie de asigurari sau o alta parte („garantul"), la cererea unui ofertant („ordonatorul"), sau
asumat pe baza instructiunilor unei banci, companii de asigurare sau ale altei parti abilitata in
acest sens de catre ordonator („partea instructanta") fata de o parte care a emis o cerere de oferta
(„beneficiarul"), prin care garantul se obliga -in caz ca ordonatorul nu-si indeplineste obligatiile
ce decurg din oferta sa - sa efectueze o plata in favoarea beneficiarului in limitele unei sume
indicate.
b. „garantia de buna executare" desemneaza un angajament asumat de catre o banca, o companie
de asigurari sau o alta parte („garantul"), la cererea unui furnizor de bunuri sau servicii sau a
unui alt contractor („ordonatorul"), sau asumat pe baza instructiunilor unei banci, companii de
asigurare sau ale altei parti abilitate in acest sens de catre ordonator („partea instructanta") fala
de un cumparator sau beneficiar de lucrari („beneficiarul") prin care garantul se obliga - in caz ca
ordonatorul nu-si executa in mod corespunzator un contract incheiat intre ordonator si beneficiar
(„contractul") -sa efectueze o plata in favoarea beneficiarului in limitele unei valori indicate sau,
daca garantia prevede astfel, la alegerea garantului, sa asigure executarea contractului.
c. „garantia de rambursare" desemneaza un angajament asumat de o banca, o companie de
asigurari sau o alta parte („garantul"), la cererea unui furnizor de bunuri sau servicii
sau unui alt contractor („ordonatorul"), sau asumat pe baza instructiunilor unei banci, companii
de asigurari sau ale altei parti abilitate in acest sens de catre ordonator („partea instructanta"),
fata de un cumparator sau beneficiar de lucrari („beneficiarul"), prin care garantul se obliga - in
cazul in care ordonatorul omite sa ramburseze conform conditiilor din contractul incheiat intre
ordonator si beneficiar („contractul"), intreaga suma (sau sumele) avansata(e) sau platita(e) de
catre beneficiar ordonatorului si nerambursata(e) - sa efectueze o plata m limitele unei valori
indicate.
Articolul 3. Obligatiile garantului fata de beneficiar
1. Garantul nu poate fi obligat fata de beneficiar decit in functie de conditiile garantiei si de
prezentele Reguli si pentru o suma care nu depaseste pe cea indicata in garantie.
2. Suma indicata in garantie nu va fi redusa in baza unei executii partiale a contractului, cu
exceptia cazului in care garantia prevede in mod expres acest lucru.
3. Garantul poate doar sa invoce mijloacele de aparare bazate pe conditiile garantiei sau care sint

393
acordate de catre prezentele Reguli.
Articolul 4. Data limita a cererilor de executare
Daca o garantie nu specifica data limita de primire a cererilor de catre garant, aceasta
data limita (data de valabilitate) se considera a fi fixata:
a. in cazul unei garantii de participare la licitatie, la expirarea unei perioade de 6 luni de la data
emiterii garantiei;
b. in cazul unei garantii de buna executare, la expirarea unei perioade de 6 luni de la data
prevazuta in contract pentru livrarea sau executarea lucrarilor sau de la data limita a oricarei
prelungiri a date de mai sus, sau dupa o luna de la expirarea oricarei perioade de garantie
stipulate in contract, daca aceasta perioada de garantie este in mod expres acoperita de catre
garantia de buna executare;
c. in cazul unei garantii de rambursare, la expirarea unei perioade de 6 luni de la data prevazuta
in contract pentru livrarea sau executarea lucrarilor sau de la data limita a oricarei prelungiri a
datei de mai sus.
Daca data de valabilitate cade intr-o zi de sarbatoare, ea va fi prelungita in prima zi lucratoare
urmatoare.
Articolul 5. Valabilitatea garantiei
1. Daca garantul nu a primit nici o cerere cel tirziu la data expirarii valabilitatii sau daca o cerere
prezentata in baza garantiei a fost executata prin satisfacerea tuturor drepturilor beneficiarului
decurgind din acest titlu, garantia inceteaza a fi valabila.
2. Prin exceptie de la dispozitiile Articolului 4, in cazul garantiilor de participare la licitatii: a.
garantia de participare la licitatie inceteaza de a fi valabila imediat ce beneficiarul a acceptat,
prin cistigarea licitatiei, oferta ordonatorului garantiei si, daca contractul scris o cere, sau, in
ipoteza in care nici un contract nu a fost semnat, daca cererea de oferta o cere, imediat ce
ordonatorul prezinta o garantie de buna executare sau, in cazul in care nici o garantie nu a fost
ceruta, imediat ce contractul a fost semnat de ordonator.
b. garantia de participare la licitatie inceteaza de asemenea de a fi valabila daca si atunci cind
contractul la care se refera ea este adjudecat unui alt ofertant, acesta din urma indeplinind sau nu
obligatiile mentionate la paragraful 2(a) din prezentul articol.
c. garantia de participare la licitatie inceteaza de asemenea de a fi valabila in cazul in care
beneficiarul declara in mod expres ca nu are intentia sa adjudece contractul.
Articolul 6. Restituirea garantiei
in cazul in care o garantie inceteaza de a fi valabila in virtutea propriilor termene si conditii, sau
a prezentelor Reguli, retentia documentului in care este incorporata garantia nu confera prin sine
nici un drept beneficiarului, si documentul trebuie returnat garantului fara intirziere.
£.; '?'-; :'?::;. ' .... .-.'..'.. ; /;'.-::-':~'. A\ :;-. n. '''. \t
Articolul 7. Modificari la contracte si garantii
"
1. O garantie de participare la licitatie nu este valabila decit referitor la oferta de origine a
ordonatorului, si nu se aplica daca oferta este modificata, si de asemenea nu este valabila dupa
data de valabilitate indicata in textul garantiei sau prevazuta prin prezentele Reguli, cu exceptia
cazului in care garantul notifica beneficiarului in scris sau prin telex sau telegrama ca garantia se
aplica oricum sau ca data de valabilitate este prelungita.
2. O garantie de buna executare sau de rambursare poate indica ca nu va fi valabila in cazul
oricarei modificari a contractului, sau ca orice modificare a acestuia va trebui notificata
garantului pentru aprobare. in lipsa unei astfel de stipulatii garantia este valabila in ceea ce
priveste obligatiile ordonatorului, asa cum ele sint mentionate in contract si in orice modificare
adusa acestuia. Totusi garantia nu va putea fi valabila pentru o suma superioara sau dupa data de
valabilitate mentionata in garantie sau prevazuta in prezentele Reguli, cu exceptia cazului in care
garantul a notificat in scris pe beneficiar, prin cablu, telex sau telegrama ca suma a fost majorata
la valoarea data, sau ca data de valabilitate a fost prelungita.
3. Orice modificare adusa conditiilor garantiei, efectuata de catre garant, va fi opozabila

394
beneficiarului doar daca este aprobata de beneficiar, precum si ordonatorului sau partii
instructante, doar daca a fost aprobata de orgonator sau partea instructanta, dupa caz.
Articolul 8. Prezentarea cererii
1. Cererea de executare a garantiei trebuie sa fie prezentata garantului in scris sau prin cablu,
telegrama sau telex, cel tirziu la data de valabilitate indicata in garantie sau prevazuta in
prezentele Reguli.
2. La primirea cererii, garantul trebuie sa notifice fara intirziere ordonatorului sau, dupa caz,
partii instructante, primirea cererii si altor documente in spriginul ei.
3. Nici o cerere nu va fi onorata daca:
a. ea nu este facuta si primita conform dispozitiilor paragrafului 1 de mai sus; si
b. ea nu este confirmata prin documentatia mentionata in garantia sau prevazuta in prezentele
Reguli; si
c. aceasta documentatie nu este prezentata in perioada de timp u-matoare primirii
cererii, ce este precizata in garantie, sau in lipsa unei astfel de precizari, imediat ce este posibil
sau, daca este vorba de o documentatie provenind de la beneficiar insusi, cel tirziu in 6 luni de la
primirea cererii.
in orice caz, Cererea nu va fi onorata daca garantia a incetat sa fie valabila conform termenilor ce
le contine, sau prezentelor Reguli. ,
:
Articolul 9. Documentatia ce trebuie furnizata in sprijinul cererii Daca garantia nu specifica
documentatia ce trebuie furnizata in sprijinul cererii, sau indica numai faptul ca beneficiarul va
trebuie sa prezinte o declaratie privind cererea sa, beneficiarul va trebui sa furnizeze:
a. in cazul unei garantii de participare la licitatii, declaratia sa indiin care faptul ca oferta
ordonatorului a fost acceptata si ca ulterior acesta din urma fie nu a semnat contractul, fie nu a
prezentat garantia de buna executie, asa cum era prevazut in cererea de oferta; cit si o declaratie
adresata ordonatorului, confirmind acordul sau pentru prezentarea oricarui litigiu sau reclamatie
a ordonatorului care doreste sa-si recupereze de la beneficiar intreaga suma sau parte din suma
platita conform garantiei, tribunalului sau instantei arbitrale stipulate in cererea de oferta, sau
inabsenta unei astfel de stipulatiuni sau a unui alt acord, unui arbitraj, conform Regulamentului
Curtii de Arbitraj a CCI, sau Regulilor de arbitraj ale CNUDCI, dupa dorinta ordonatorului.
b. in cazul unei garantii de buna executie sau a unei garantii de rambursare, fie o decizie
judiciara sau o sentinta arbitrala justifiin care cererea, fie aprobarea scrisa a ordonatorului,
referitoare la cerere si la suma acesteia.
Articolul 10. Legea aplicabila
'"
' "
Daca garantia nu indica legea care o guverneaza, legea aplicabila este cea a locului sediului
garantului. Daca garantul are mai multe sedii, legea aplicabila este cea a locului sucursalei care a
emis garantia.
Articolul 11. Solutionarea litigiilor
1. Orice litigiu intervenit in legatura cu garantia poate fi prezentat unei instante arbitrale, prin
acordul incheiat intre garant si beneficiar, in conformitate fie cu Regulamentul Curtii de Arbitraj
a CCI, fie cu Regulamentul de Arbitraj al CNUDCI, fie in conformitate cu oricare alta
reglementare de arbitraj la care s-au referit garantul si beneficiarul.
2. Daca un litigiu intre garant si beneficiar, prezentat arbitrajului, trateaza drepturile si obligatiile
ordonatorului sau partii instructante, acestia din urma vor avea dreptul sa intervina in procedura
arbitrala.
3. Daca garantul si beneficiarul nu au incheiat un acord de arbitraj sau nu au acceptat competenta
unui tribunal determinat, orice diferend care a aparut intre ei in legatura cu garantia, va fi
reglementat exclusiv de catre tribunalul competent din tara locului sediului garantului sau, daca
garantul are mai multe sedii, de catre tribunalul competent al tarii unde se afla sediul sau
principal sau, la discretia beneficiarului, de catre tribunalul competent al locului sucursalei care a

395
emis garantia.
Anexa VI.5. Formele model pentru emiterea garantiilor contractuale (1992)
FORMELE MODEL PENTRU EMITEREA GARANTIILOR CONTRACTUALE 5
CUVINT INAINTE
'. ' -'." "'"'" ; '":"1'
Formele si notele explicative incluse in prezenta publicatie, sint elaborate pentru a facilita
procedurile referitoare la garantiile de participare la licitatie, de buna executare si de rambursare,
in conformitate cu Regulile uniforme ale CCI pentru garantiile contractuale (Publicatia CCI nr.
325). Regulile stabilesc anumite cerinte de baza privitoare la la continutul garantiilor, si la
procedurile de urmat; si au ca scop stabilirea unui echilibru echitabil intre interesele tuturor
partilor implicate.
Aceasta publicatie rezulta din activitatea comuna a Comisiei bancare a CCI, si a Comisiei CCI
asupra Practicilor Comerciale. Ea a fost pregatita de catre un grup de experti in drept, comert si
activitate bancara, sub conducerea Dlui Andre Faraggi (Franta), in baza proiectelor elaborate de
Profesorul Lars Hjerner (Suedia).
INTRODUCERE
in 1978, CCI a aprobat si publicat prima editie a Regulilor Uniforme privind Garantiile
Contractuale (Publicatia CCI nr. 325).
Scopul prezentelor Reguli este atingerea unui echilibru echitabil intre interesele legitime ale
partilor implicate - beneficiarul (cumparatorul sau patronul), ordonatorul (persoana care emite
cererea de oferte, furnizorul sau contractantul) si garantul. Utilizarea si aplicarea Regulilor este
voluntara, dar prin oferirea partilor a unor solutii elaborate, pentru problemele care in mod
frecvent apar in legatura cu garantiile contractuale Regulile pot in acelasi timp sa contracareze
anumite practici care a fost criticate si sa usureze atingerea de catre parti a unui acord asupra
substantei garantiei. Urmatorul pas in aceasta directie este intreprins prin prezenta publicare a
unui set de forme model ale garantiilor contractuale (si documentele legale de ele, precum
cererea de plata in baza garantiei).
Ca si la aplicarea Regulilor, aplicarea prezentelor forme model este voluntara. Formele
actualmente recomandate pentru utilizare converteaza textul Regulilor intr-o formulare adecvata
a garantiei. Uneori partile se pot confrunta cu situatia in care, desi ei intentioneaza aplicarea
Regulilor prin referinta la ele in textul garantiei, beneficiarul garantiei sau proiectul la care
aceasta se refera solicita ca o formulare mai elaborata sau speciala a garantiei, nu totdeauna
compatibila cu Formele Model, sa fie utilizata. Atentia partilor este de asemenea concentrata
asupra naturii specifice a Garantiilor Contractuale CCI. Ele nu pot fi numite nici „accesorii" nici
„neconditionale" in sensul in care acesti termeni sint utilizati in sistemele de drept anume.
Ordonatorul care doreste ca
obligatiunea garantului sa fie pe deplin „accesorie" va trebuie sa refuze referinta la Regulile CCI,
deoarece acestea stabilesc o raspundere mai stricta asupra garantului decat in garantiile definite
ca complet „accesorii". in mod similar, beneficiarul care doreste ca garantia sa fie platibila fara
nici o obiectie, spre ex. „garantia la simpla cerere", nu va accepta referinta la Reguli cu exceptia
cazului in care este express exclusa actiunea Articolului 9.
Regulile prevad in Articolul 1, alineatul 2, ca atunci in care oricare din reguli este in contradictie
cu o norma de drept din legea aplicabila garantiei, de la care partile nu pot deroga, se va aplica
aceasta norma de drept.
in unele sisteme de drept exista conditii de forma pentru validitatea sau posibilitatea executarii
garantiei, sau altfel bancile sau anumite tipuri de institutii financiare nu sint autorizate sa emita
garantiile de tipul mentionat. Formele model prezentate mai jos nu pot tine cont de asemenea
conditii, si partilor li se solicita in acest caz sa se asigure ca garantiile sint emise in forma care le
asigura valabilitatea si posibilitatea executarii, nu numai in conformitate cu legea aplicabila
garantiei dar si in conformitatea cu legea tarii unde garantia poate fi utilizata. Precum s-a
subliniat in Comentariul la Reguli, buna credinta si respectarea disciplinei de afaceri cer ca
partea care este in cunostinta de efectele unor asemenea norme de drept obligatorii din legea tarii

396
sale, sa notifice alte parti in despre aceste norme, la momentul emiterii garantiei.
Urmatoarele comentarii asupra formelor model si utilizarii lor, sint impartite in doua parti: un
capitol general al carui comentarii se refera la doua sau mai multe tipuri de garantii, si un capitol
special al carui compartimente trateaza fiecare tip de garantie in parte.
PAGINI ALBE
, .'
v
' "
COMENTARE GENERALE
„.,
. .,.
Partile
Numele si adresa garantului trebuie evidentiata clar. Garantul poate primi instructiuni
de a emite garantia, de la un intermediar (partea instructanta) (care poate fi o banca sau
o alta societate). Poate fi potrivit in unele cazuri de a indica in garantie numele si adresa
partii instructante.
Numele si adresele altor parti trebuie de asemenea indicate. :.;".'' .'-
Licitatia, la care se refera o garantie de participare la licitatie, si contractul la care se
refera alte tipuri de garantii, trebuie clar identificate in garantie. Numarul (daca exista)
si data trebuie de asemenea mentionate. Aceasta este important deoarece garantia
poate sa fie nevalabila pentru orice alte licitatii sau contracte, sau licitatii sau contracte
modificate (Articolul 7 alineatele 1 si 2).
''. I, J I.,"'
' VI
Valoarea maxima
Garantia trebuie sa indice raspunderea maximala a garantului. Daca se face referinta la
pretul contractului prin indicarea unui procent, partile trebuie sa atraga atentia asupra
-i.
faptului daca pretul contractului este variabil, sau exprimat in sume care utilizeaza valute
diferite, deoarece prin utilizarea unei valori procentuale valoarea si valuta garantiei va fi fixata in
mod corespunzator.
in cazul garantiei de rambursare, poate fi foarte util de a specifica in garantie reducerea pro rata a
valorii garantiei, pe masura efectuarii rambursarilor de catre ordonator. Garantiilor de executare
li se pot aplica aceleasi norme, adica prin stipularea expresa a reducerii pro rata a valorii
garantiei pentru a reflecta executarea partiala de catre garant. Deoarece aceasta depinde de
particularitatile contractelor in cauza, nu s-a considerat oportun de a include o clauza standard in
formele model pentru a reflecta acest aspect. Dupa cum s-a mentionat in in Comentariile la
Reguli, s-ar parea dezirabil ca suma sau valoarea procentuala a garantiei sa fie realista si sa evite
supra-protectia, deoarece costurile unei asemenea supra-protectii s-ar putea repercuta asupra
pretului contractului.
Documentatia si data expirarii
Este in mod evident dezirabil a aceste informatii sa fie, pe cit de detaliat posibil, definite in
garantie. Rationamentele care sa fie luate in consideratie pot, totusi, sa difere in functie de tipul
garantiei, si problemele sint de aceea comentate in continuare cu referire la modelele particulare
ale formelor garantiilor.
Termenul de plata
Cind o cerere a fost prezentata si confirmata prin documentatia corespunzatoare, plata urmeaza a
fi efectuata de cater garant fara nici o intirziere decit cea necesara garantului pentru a verifica
documentatia si a se asigura ca cerintele stipulate in garantie sau in Reguli au fost respectate. in
cazul garantiei de participare Ia licitatie aceasta documentatie este, de regula, limitata la
declaratia beneficiarului, de o natura specifica. Este simplu de verificat daca o asemenea
declaratie apare, la prima vedere, sa fie in buna ordine. Deaceea nici un termen aparte pentru

397
plata cererii nu este stipulat in garantie. in cazul garantiei de executare sau de rambursare
procedura de verificare-spre ex. in care decizia arbitrala poate fi tradusa - poate necesita anumit
timp. Partile pot considera oportun de a indica in garantie un termen maxim pentru verificare.
(Acesta paote fi in mod normal fi cel putin de zece zile lucratoare.) , "
Clauza arbitrala
.
...,. ; , -
Toate trei forme model prevad arbitrajul in cazul litigiilor intervenite intre garnt si beneficiar.
Formele mentioneaza in primul rind arbitrajul in conformitate cu Regulamentul C.I.C. Totusi,
orice alt sistem de arbitraj institutional sau ad hoc-precum cel baza pe Regulamentul arbitrai al
C.N.U.D.C.I. - poate fi altfel desemnat, caz in care partile trebuie sa modifice respectiv formele.
Ele pot de asemenea sa prefere excluderea tuturor normelor referitoare la arbitraj. Litigiile vor fi
atunci solutionate de catre instante. in acest caz, Articolul 11, alineatul 3, isi gaseste aplicare si
prevede ca competenta exclusiva apartine instantei sediului (principal) al garantului, sau, la
optiunea beneficiarului, instantei competente a tarii sucursalei care a emis garantia.
Returnareagarantiei ':.-,
«,;.:,
Partilor li se aduce aminte de Articolul 6 a Regulilor Uniforme, care prevede urmatoarele: „in
cazul in care o garantie inceteaza de a fi valabila in virtutea propriilor termene si conditii, sau a
prezentelor Reguli, retentia documentului in care este incorporata garantia nu confera prin sine
nici un drept beneficiarului, si documentul trebuie returnat garantului fara intirziere."
Aceasta regula este incorporata prin referinta in Formele Model care urmeaza sa fie „emise
conform Regulilor Uniforme privind Garantiile Contractuale, ale Camerei Internationale de
Comert (Publicatia C.I.C. nr. 325)".
COMENTARII SPECIFICE
1. Garantia de participare la licitatie
Data expirarii
Data expirarii este o problema de importanta vitala pentru toate partile implicate. Dupa acea
data, daca nici o cerere nu a fost primita de garant, raspunderea lui fata de beneficiar inceteaza.
Este deaceea sugerat ca aceasta data sa fie exprimata in insusi garantie. in caz contrar, data
expirarii este determinata conform Regulilor (Articolul 4), adica sase luni de la data garantiei. O
asemenea durata poate sa fie uneori insuficienta, spre ex. cererea de oferte in cadrul licitatiei
poate solicita ca garantia sa fie valabila pentru o perioada determinata de timp dupa ultima zi
stabilita pentru prezentarea ofertelor. intr-un asemenea caz va fi esential de a indica o data
potrivita a expirarii, in textul garantiei insasi.
Documentatia .
: : :
,'„ ;.;.- ';M :;?;. -;,i' -.-, .-.. n...... .,- r. .--..:.
Documentatia obisnuita, ceruta conform Articolului 9(a) a Regulilor, este:
(a) Declaratia cu buna credinta a beneficiarului, indiin care ca oferta sa (precum specificat in
garantie - si nici o oferta diferita sau modificata) a fost acceptata de beneficiar, si ca ordonatorul
ulterior nu a
(i) semnat contractul in conformitate cu termenii ofertei specificate, sau
(ii) prezentat o garantie de executare precum indicat in oferta specificata.
,
(b) O declaratia adresata ordonatorului, exprimind acordul cu metoda indicata in garantie pentru
solutionarea oricaror litigii asupra oricaror creante ale ordonatorului privind plata in favoarea lui
de catre beneficiar a intregii sau unei parti din suma ceruta si platita conform garantiei.
Declaratia cu buna credinta (Partea (a) a documentatiei obisnuite) Garantul nu este solicitat sa
verifice acuratetea sau veridicitatea declaratiei bona fide mentionata in paragraful (a) de mai sus;
aceasta va fi o chestiune pentru a fi examinata de instanta sau tribunal arbitrai in eventualitatea in
care ordonatorul disputa orice plata ceruta si efectuata conform garantiei.
;

398
Partile pot, totusi, sa convina asupra altei documentatii ca conditie pentru efectuarea platii
conform garantiei, precum declaratia din partea unei persoane sau autoritati
terte, a unei persoane desemnate de o asemenea autoritate, cit si decizia juridiciara sau arbitrala.
in acest caz asemenea alternativa, sau documentatia aditionala trebuie clar indicate in garantie.
i Cererea de plata conform garantiei de participare la licitatie, trebuie sa fie in scris sau prin
cablu sau telegrama sau telex (Articolul 8(1)). Forma model de cerere de plata, recomandata
pentru utilizare, este optionala. Totusi, cererea nu va fi onorata pina in care ea nu este confirmata
prin documentatia specificata in garantie, in continuare, beneficiarul nu va avea nici un temei
pentru a pretentii, daca suma pretinsa a fost in alt mod platita lui, spre ex. direct de catre
ordonator. : Acordul cu metoda de solutionare a litigiilor viitoare (clauza forului sau clauza
arbitrala , - partea (b) a documentatiei obisnuite)
Cererea de plata trebuie sa fie insotita de declaratia adresata ordonatorului, privind acordul ca
orice litigiu asupra oricarei cereri de rambursare in favoarea lui de catre beneficiar a sumelor
platite in baza garantiei, sa fie solutionate de instanta judiciara sau arbitrala mentionata. O
asemenea declaratie conforma termenilor Articolului 9(a) a Regulilor, trebuie sa fie prezentata
garantului, in favoarea ordonatorului. in caz de , litigiu, este responsabilitatea ordonatorului de a
initia procesele respective precum indicat in declaratie.
2. Garantia de executare
.
'
VALOAREA
,II Dupa cum s-a mentionat in Comentarii Generale, poate fi sugerat in cazul garantiei de
,: executare de a prevedea o reducere pro rata a valorii garantiei, odata cu executarile
;, partiale. Angajamentele asumate de unii garanti - printre ei anumite companii de
\ asigurare -pot consta nu numai in plata unei anumite sume de bani, dar pot consta, ca
alternativa a optinii garantului, in asigurarea executarii contractului. Alti garanti, spre
v ex. bancile, nu sint pregatite sa-si asume asemenea angajamente. Deoarece formularea
,.; unui asemenea angajament special depinde de particularitatile contractului sau de
i uzantele garantului, este imposibil de a prevedea asemenea alternative in forma model.
,, Garantii care doresc sa emita tipurile mentionate de garantie trebuie sa modifice forma
,,:. model in mod corespunzator.
.".'
,.' Dataexpirarii 'X'ibn.'' -,i,r :':.'
" Desi este preferabil de a insera o data specifica pentru expirarea garantiei, aceasta nu
.-..,_ intotdeauna este posibil, deoarece nu intotdeauna poate fi prevazut la data emiterii
garantiei pe ce durata va fi nevoie de garantia de executare. Daca nimic nu este indicat
;: in garantie, Articolul 4(b) isi gaseste aplicarea, si garantia expira la sase luni de la data
:. indicata in contract pentru livrarea sau incetarea contractului, sau dupa orice prolongare
:,; a acestora. Totusi, daca o data a expirarii este mentionata in garantie, atunci conform
articolului 7 durata garantiei poate fi extinsa numai cu consimtamintul expres a
garantului. Astfel, daca garantul este doar in intirziere cu livrarea, beneficiarul trebuie
sa-si prezinte cererea in cadrul periodei stabilite de articolul 4(b), adica pina la oricare
data a expirarii indicata in garantie, sau, daca o asemenea data nu este indicata, atunci in cadrul a
sase luni dupa data stabilita pentru livrare sau incetare a contractului. Aceasta nu totdeauna poate
sa fie satisfacator pentru beneficiar, care uneori doreste de la bun inceput ca garantia sa fie
valabila pina la ziua in care livrarea este efectiv facuta, sau lucrarile executate, ori chiar dupa
sfirsitul perioadei mentionate. Dupa aceasta este la discretia lui de a conveni o data acceptabila a
expirarii cu ordonatorul, care ca efect va instructa corespunzator garantul.
Este de asemenea important - si nu numai pentru scopul de a face distinctie intre data expirarii la
executarea in termen a garantiei, pe de o parte, si garantia de sustinere, pe de alta parte. Garantia
de sustinere de obicei intra in vigoare din momentul in care livrarea a fost efectuata sau lucrarile
au fost executate si acceptate. Data de incepere a unei asemenea garantii, garantie care va fi

399
valabila pentru o anumita perioada de timp, poate astfel sa fie dificil de stabilit la momentul
emiterii garantiei de executare. Daca garantia de sustinere nu indica o data a expirarii, atunci in
conformitate cu Regulile ea va expira la o luna de la expirarea termenului de garantie, numai
daca contrariul nu este stipulat suplimentar in forma model. Astfel, daca o garantia ordinara de
executare trebuie sa fie continuata de catre garant pe pentru durata termenului de garantie, partile
trebuie sa includa clauza respectiva in garantie, in sectiunea „Alte Conditii". De obicei garantia
de sustinere este pentru o suma mai mica decit cea a garantiei initiale de executare.
Documentatia
:

Daca nimic altceva nu a fost prevazut, Regulile (Articolul 9(b)) specifica ca documentatia ceruta
pentru plata in baza garantiei de executare, este ori decizia juridiciara sau arbitrala ce justifica
cererea, adica rezulta din cazul intre beneficiar, pe de o parte, si ordonator, pe de alta; ori
aprobarea scrisa de catre ordonator a cererii si valorii ce urmeaza a fi platita. Regulile nu
specifica faptul daca decizia judiciara trebuie sa fie finala sau daca trebuie sa emane de la o
instanta anume. Forma model recunoaste decizia judecatoriilor de prima instanta chiar daca
acestea nu sint finale. Problema poate fi uneori de o importanta practica, si partile care simt
necesitatea de a clarifica pozitia la acest compartiment, trebuie sa se asigure ca garantia indica
clar faptul daca decizia judecatoriei de prima instanta este document acceptabil, si daca decizia
trebuie sau nu sa fie finala. La momentul formarii cererii, beneficiarul trebuie sa prezinte
garantului o declaratie bona fide precum ca ordonatorul nu si-a executat in mod cuvenit
obligatiile contractuale. Decizia judiciara sau arbitrala indicata mai sus, trebuie prezentata
impreuna cu cererea, daca e posibil. in caz contrar decizia trebuie trimisa pe cit de repede posibil.
Cererea nu va fi onorata pina in care documentatia specificata nu a fost primita de catre garant.
Este important, spre ex. pentru scopul stabilirii daca neexecutarea se refera la perioada de livrare
sau la cea de deservire pe garantie, posibil neacoperita de garantia in cauza, ca declaratia bona
fide sa nu fie formulata in termeni generali dara sa indice in ce privinte ordonatorul nu si-a
onorat obligatiile. Continutul declaratiei mentionate trebuie apoi sa fie confirmat de o decizie
judiciara sau arbitrala, care urmeaza mai tirziu. Deoarece decizia judiciara poate sa se refere si la
alte chestiuni decit cele prevazute in
garantie, poate fi necesar print declaratia mentionata de a preciza daca cererea este sau nu
confirmata prin decizie judiciara sau arbitrala.
Decizia judiciara sau arbitrala poate fi precedata de o procedura indelungata, si beneficiarul
poate in consecinta sa doreasca de a obtine plata cu ajutorul unor documente mai usor de obtinut,
precum declaratia de catre inginerul, contabilul, supraveghetorul sau alt specialist mutual
acceptat. Asemenea documentatie trebuie apoi indicata in garantie in locul documentatiei
specificate in Reguli. Este de asemenea important ca la momentul formarii declaratiei
beneficiarul sa estimeze cu buna credinta valoarea daunelor care, la opinia sa, ii sint datorate de
catre ordonator, si sa nu ceara o suma mai mare decit aceasta. Garantia, chiar daca este pentru o
valoare mai mare, nu trebuie sa fie utilizata pentru suma care este mai mare decit cea
corespunzatoare valorii daunelor sau penalitatilor la care are dreptul beneficiarul contra
ordonatorului. Cu alte cuvinte, simpla neiexecutare nu trebuie sa aiba ca efect in forfetarea
intregii sume a garantiei, ci valoarea pretinsa trebuie sa se raporte la neexecutare si la
consecintele acesteia.
Partea finala a declaratiei, ce indica ca suma indicata nu a fost in alt fel platita beneficiarului, de
asemenea merita atentie deoarece ordonatorul paote insusi sa aduca satisfactie creantelor
beneficiarului, prin plata, reducere a pretului de cumparare, sau prin compensarea in natura a
oricarei neexecutari.
Perioada de garantie
Partile pot uneori sa convina includerea in garantie a unei clauze specifiin care ca garantia
de executare este valabila pentru o perioada de sustinere prevazuta in contract.
3. Garantia de rambursare .,,,,
,.

400
...
VALOAREA
Ca si in cazul garantiei de executare, pentru a preveni supra-protectia poate fi sugerata garantia
de rambursare ce se reduce din timp in timp in ceea ce priveste valoarea referitoare la care
rambursarea poate fi solicitata. Aceasta depinde foarte mult de particularitatile contractului, si
partile care doresc aceasta trebuie sa insereze o clauza respectiva in forma model pentru a
satisface intentia sa. Rambursarea intr-o valuta a avansurilor si transferurilor facute in alta valuta,
poate sa fie uneori nesatisfacatoare pentru beneficiar din diferite motive, cum ar fi insuficienta de
valuta, restrictii sau fluctuatii valutare. Partile astfel pot sa fie impuse sa convina unde in si ce
valuta rambursarea urmeaza sa fie tacuta, si sa asigure ca termenii garantiei corespund acordului
lor in acest sens. Ele vor fi tinute bineinteles sa asigure ca orice acord este conform oricaror legi
aplicable, in materie valutara.
Data expirarii
Ca si in cazul garantiei de executare, este preferabil desi nu intotdeauna posibil, de a fixa o data
in garantia de rambursare ca data a expirarii ei. Daca o asemenea data nu este indicata in
garantie, aceasta va expira la sase luni de la data specificata in contract
pentru livrare sau pentru incetarea Iu, sau de la oricare prolongarea a acestora. Daca nici o
prolongare nu a fost convenita, ci doar o intirziere neautorizata are loc din partea ordonatorului,
beneficiarul, pentru a-si pastra dreptul sau conform garantiei, ori va conveni cu ordonatorul
asupra extinderii termenului expirarii si va obtine de la garant confirmarea noii date a expirarii,
ori va prezenta cererea sa in termen de sase luni de la data stipulata in contract pentru livrare sau
incheiere a contractului.
Documentatia
: ;
Documentatia solicitata pentru plata in baza garantiei de rambursare, este de acelasi tip ca cea
referitoare la garantia de executare.
Intrarea in vigoare
Aceste Reguli nu contin norme referitoare la data in care garantia de rambursare intra in vigoare.
Partile pot dori sa insereze o clauza speciala in garantie, specifiin care ca aceasta nu intra in
vigoare decit dupa primirea platii in avans ori de catre Garant ori de catre ordonator, si ca suma
platita este la dispozitia lor.
PAGINI ALBASTRE
(Suma si valuta sa fie specificate, sau in % fata de valoarea licitatiei)
(Sa fie specificata; in caz contrar precum prevazut de Articolul 4(a))
GARANTIA DE PARTICIPARE LA LICITATIE
Emisa conform Regulilor Uniforme privind Garantiile Contractuale, ale Camerei Internationale
de Comert (Publicatia C.I.C. nr. 325)
Garantul:......................................................................................................
Ordonatorul (Participantul la licitatie):,......................................................
Beneficiarul (Partea ce emite cererea de oferte):......................................
Licitatia la care se refera garantia:.............................................................
Valoarea maxima agregata a raspunderii Garantului:.............................
Documentatia ce confirma orice cerere precum prevazuta mai jos: Data
expirarii:..............................................................................................
Noi, subsemnatii, fiind Garant conform prezentei garantii, prin aceasta ne angajam, fara nici o
alta conditie decit cele indicate in prezentul document si Regulile sus-mentionate, sa platim
Beneficiarului susmentionat la cererea lui scrisa sau prin cablu, telegrama sau telex, orice suma
sau sume pina la concurenta cu valoarea maxima agregata dupa cum indicata mai sus, cu
conditia:
1. ca cererea pentru o asemenea plata este primita de noi precum se prevede in Articolul 8 al
Regulilor nu mai tirziu de data expirarii susmentionata;
2. ca cererea incorporeaza declaratia Beneficiarului precum ca suma solicitata nu a fost in alt fel

401
platita lui, direct sau indirect, de catre sau din partea Ordonatorului;
(De inserat oricare alta documentatie specificata ca o premisa pentru onorarea cererii de plata)
(Daca un alt sistem de arbitraj este convenit, de-1 indicat aici in locul arbitrajului CIC)
(Daca clauza arbitrala de mai sus a fost exclusa, curtea avind competenta exclusiva este indicata
in Articolul 11 (3) a Regulilor).
3. ca cererea este confirmata de declaratia Beneficiarului precum ca oferta Ordonatorului a fost
acceptata de catre Beneficiar, si ca Ordonatorul dupa aceasta ori nu a semnat contractul in
corespundere cu oferta, ori nu a prezentat o garantie de executare dupa cum se prevedea in
oferta;
4. ca cererea este insotita de declaratia Beneficiarului adresata Ordonatorului, exprimind acordul
de solutionare a oricaror litigii asupra oricaror cereri ale Ordonatorului privind plata in favoarea
lui de catre Beneficiar a intregii sau unei parti din suma ceruta si platita conform garantiei, de
catre o instanta judiciara sau un tribunal arbitrai specificat sau convenit conform Articolului 9(a)
a Regulilor;
5. ca.
Orice litigi dintre noi ca Garant, si Beneficiar, referitor la aceasta Garantie sau orice plata in baza
ei, for fi definitiv solutionate de arbitraj in conformitate cu Regulamentul de Conciliere si
Arbitraj al Camerei Internationale de Comert. -,
: :tv ;
(locul si data)
(Garantul)
(Suma si va-luta sa fie specificate, sau in % fata de valoarea licitatiei)
(Nota: in unele cazuri poate fi util de a insera o clauza referitoare la diminuarea valorii garantiei
pe masura executarii contractului. Vezi Introducerea)
(Sa fie specificata; in caz contrar precum prevazut de Articolul 4(a))
GARANTIA DE RAMBURSARE
;,-tt;V;;v
Emisa conform Regulilor Uniforme privind Garantiile Contractuale, ale Camerei Internationale
de Comert (Publicatia C.I.C. nr. 325)
Garantul:..................................................................................................
Ordonatorul (Furnizorul-Contractantul):.............................................
Beneficiarul (Cumparatorul-Angajatul):...............................................
Contractul la care se refera garantia:....................................................
Valoarea maxima agregata a raspunderii Garantului:..........................
Documentatia ce confirma orice cerere precum prevazuta mai jos: Data
expirarii:.........................................................!...'........."..'...................
Noi, subsemnatii, fiind Garant conform prezentei garantii, prin aceasta ne angajam, fara nici o
alta conditie decit cele indicate in prezentul document si Regulile sus-mentionate, sa platim
Beneficiarului susmentionat la cererea lui scrisa sau prin cablu, telegrama sau telex, orice suma
sau sume pina la concurenta cu valoarea maxima agregata dupa cum indicata mai sus, cu
conditia:
1. ca cererea pentru o asemenea plata este primita de noi precum se prevede in Articolul 8 al
Regulilor nu mai tirziu de data expirarii susmentionata;
2. ca cererea incorporeaza declaratia Beneficiarului precum ca suma solicitata nu a fost in alt fel
platita lui, direct sau indirect, de catre sau din partea Ordonatorului;
(Punctul (d) de exclus ca inaplicabil, ori de inserat in el orice alta documentatie specificata ca
premisa pentru onorarea cererii de plata)
(Daca un alt sistem de arbitraj este convenit, de-1 indicat aici in locul arbitrajului CIQ
3. ca cererea este confirmata de declaratia Beneficiarului precum ca Ordonatorul nu si-a onorat
obligatiile sale in baza contractului, indiin care in ce privinte Ordonatorul nu si-a executat
obligatiile; si ca in rezultatul acestor incalcari Beneficiarul, in baza conditiilor contractului
mentionat, a capatat dreptul la rambursarea platilor avansate Ordonatorului;

402
5. ca cererea este confirmata de:
'!
i. , .
" '''
a) o decizie a judecatoriei de prima instanta;
{««
b) o decizie a trebunalului arbitrai, ce justifica cererea;
c) aprobarea scrisa a cererii si a sumei cerute, data de Ordonator;
d)
Noi ca Garant vom face plata fara nici o alta intirziere decat cea necesara pentru noi ca sa ne
asiguram ca conditiile indicate in Reguli si in prezenta garantie au fost respectate, si nu mai tirziu
de (...) zile lucratoare de la primirea de catre noi a documentatiei susmentionate.
Orice litigi dintre noi ca Garant, si Beneficiar, referitor la aceasta Garantie sau orice plata in baza
ei, for fi definitiv solutionate de arbitraj in conformitate cu Regulamentul de Conciliere si
Arbitraj al Camerei Internationale de

(Suma si valuta sa fie specificate, sau in % fata de valoarea licitatiei)

(Nota: in unele cazuri poate fi util de a insera o clauza referitoare la diminuarea valorii garantiei
pe masura executarii contractului. Vezi Introducerea)
(Sa fie specificata; in caz contrar precum prevazut de Articolul 4(a))
GARANTIA DE EXECUTARE
Emisa conform Regulilor Uniforme privind Garantiile Contractuale, ale Camerei Internationale
de Comert (Publicatia C.I.C. nr. 325)
Garantul:......................................................................................................
Ordonatorul (Furnizorul-Contractantul):................................................
Beneficiarul (Cumparatorul-Angajatul):..........................
Contractul la care se refera garantia:......................................................
Valoarea maxima agregata a raspunderii Garantului:............................
Documentatia ce confirma orice cerere precum prevazuta mai jos: Data
expirarii:..............................................................................................
Alte conditii, daca exista:
;

Noi, subsemnatii, fiind Garant conform prezentei garantii, prin aceasta ne angajam, fara nici o
alta conditie decit cele indicate in prezentul document si Regulile sus-mentionate, sa platim
Beneficiarului susmentionat la cererea lui scrisa sau prin cablu, telegrama sau telex, orice suma
sau sume pina la concurenta cu valoarea maxima agregata dupa cum indicata mai sus, cu
conditia:
' r, tivi. ',.'}-
1. ca cererea pentru o asemenea plata este primita de noi precum se prevede in Articolul 8 al
Regulilor nu mai tirziu de data expirarii susmentionata;
2. ca cererea incorporeaza declaratia Beneficiarului precum ca suma solicitata nu a fost in alt fel
platita lui, direct sau indirect, de catre sau din partea Ordonatorului;
3. ca cererea este confirmata de declaratia Beneficiarului precum ca Ordonatorul nu si-a onorat
obligatiile sale in baza contractului, indiin care in ce privinte Ordonatorul nu si-a executat
obligatiile; si ca in rezultatul acestor incalcari Beneficiarul, in baza conditiilor contractului
mentionat, a capatat dreptul la rambursarea platilor avansate Ordonatorului;
(Punctul (d) de exclus ca inaplicabil, ori de inserat in el orice alta documentatie specificata ca
premisa pentru onorarea cererii de plata)
(Daca un alt sistem de arbitraj este convenit, de-1 indicat aici in locul arbitrajului CIC)
(Daca clauza arbitrala de mai sus a fost exclusa, curtea avind competenta exclusiva este indicata
in Articolul 11 (3) a Regulilor).
4. ca cererea este confirmata de: (ii ,( t (, ,, ,

403
a) o decizie a judecatoriei deprima instanta; , ,„ f \'
b) o decizie a trebunalului arbitrai, ce justifica cererea;
c) aprobarea scrisa a cererii si a sumei cerute, data de Ordonator; d)........................ ..,«.....,
Noi ca Garant vom face plata fara nici o alta intirziere decat cea necesara pentru noi ca sa ne
asiguram ca conditiile indicate in Reguli si in prezenta garantie au fost respectate, si nu mai tirziu
de (...) zile lucratoare de la primirea de catre noi a documentatiei susmentionate.
Orice litigi dintre noi ca Garant, si Beneficiar, referitor la aceasta Garantie sau orice plata in baza
ei, for fi definitiv solutionate de arbitraj in conformitate cu Regulamentul de Conciliere si
Arbitraj al Camerei Internationale de Comert.
(locul si data)
..
(Garantul)
(De exclus alternativele inaplicabile)
CEREREA DE PLATA IN BAZA GARANTIEI DE PARTICIPARE LALICITAT1E
,t
Stimati Domni,
Noi, subsemnatii, fiind Beneficiar in baza garantiei (numarul) (data) emise de Dvoastra la
instructiunile (Ordonatorul), prin prezenta solicitam plata in favoarea noastra a sumei de:
'
Noi aducem la cunostinta si declaram:
ca oferta Ordonatorului, precum specificata in garantia mentionata, a fost acceptata de noi;
ca Ordonatorul dupa aceasta nu a
semnat contractul in corespundere cu oferta
prezentat garantia de executare precum indicata in oferta,
si ca suma mentionata nu a fost in alt mod platita nou, direct sau
indirect, de catre sau din partea Ordonatorului.
..... i """ -y
Noi anexam documentatia aditionala specificata in punctele (4) si (5) a garantiei mentionate.

" i
(locul si data) (Beneficiarul)
DECLARATIA DE ACORD ADRESATA ORDONATORULUI DE BENEFICIAR
(sa fie anexata la cererea de plata in baza garantiei) Catre (Numele Ordonatorului): '' '" ' "
Noi, subsemnatii, fiind Beneficiar in baza garantiei (numarul) .................(data)........................si
emisa la instructiunile noastre de
...................................., prin prezenta declaram ca sintem de acord ca
orice litigiu asupra oricarei cereri de rambursare in favoarea noastra a intregii sau unei parti a
sumei platite in baza garantiei, sa fie solutionate de:
r
"" ' "''" ' \
(a) (detalii privind oricare instanta judiciara precum specificata in documentele referitoare la
licitatie);
.
(b) (detalii privind oricare tribunal arbitrai precum specificat in documentele referitoare la
licitatie);
(c) arbitraj in conformitate cu Regulamentul arbitrai al C.I.C. sau al CNUDCI, la optiunea
Dvoastra;
(d) (detalii privind alta metoda convenita de solutionare a litigiilor).
«
(locul si data) (Beneficiarul)
(De exclus sau de completat, dupa caz)
CEREREA DE PLATA IN BAZA GARANTIEI DE RAMBURSARE Stimati Domni,
M

404
'
Noi, subsemnatii, fiind Beneficiar in baza garantiei (numarul) (data) emise de Dvoastra la
instructiunile (Ordonatorul), prin prezenta solicitam plata in favoarea noastra, la primirea de
Dvoastra a documentatiei indicate mai jos, a sumei de:
Noi aducem la cunostinta si declaram: vv
ca Ordonatorul nu si-a executat obligatiunile lui contractuale, in urmatoarele
privinte:.................................................................................
ca ca rezultat al celor mentionate, noi am capatat in baza contractului dreptul la rambursarea
platilor avansate de catre noi Ordonatorului;
si ca suma mentionata nu a fost in alt mod platita nou, direct sau indirect, de catre sau din partea
Ordonatorului.
i
Noi anexam sau vom anexa pe cit de repede posibil, in sustinerea cererii noastre:
(a) decizia instantei in procesul intre noi si Ordonator;
(b) decizia in procesul arbitrai, ce justifica cererea noastra;
(c) aprobarea in scris a cererii si sumei de platit, data de Ordonator;
(d) (detalii privind documentele specificate in garantie)
(De exclus alternativele inaplicabile)
(locul si data)
(Beneficiarul)
(De exclus alternativele inaplicabile)
CEREREA DE PLATA IN BAZA GARANTIEI DE EXECUTARE Stimati Domni,
,. i ' l"i.r
Noi, subsemnatii, fiind Beneficiar in baza garantiei (numarul) (data) emise de Dvoastra la
instructiunile (Ordonatorul), prin prezenta solicitam plata in favoarea noastra, la primirea de
Dvoastra a documentatiei indicate mai jos, a sumei de:
Noi aducem la cunostinta si declaram:
, io«54 ,;,!'!;
ca Ordonatorul nu si-a executat obligatiunile lui contractuale, in urmatoarele
privinte:..................................................................................
ca ca rezultat al celor mentionate, noi am capatat in baza contractului dreptul la rambursarea
platilor avansate de catre noi Ordonatorului;
si ca suma mentionata nu a fost in alt mod platita nou, direct sau indirect, de catre sau din partea
Ordonatorului.
Noi anexam sau vom anexa pe cit de repede posibil, in sustinerea cererii noastre:
W 3,' ...,;
(a) decizia instantei in procesul intre noi si Ordonator;
(b) decizia in procesul arbitrai, ce justifica cererea noastra;
(c) aprobarea in scris a cererii si sumei de platit, data de Ordonator;
(d) (detalii privind documentele specificate in garantie)
(locul si data)
(Beneficiarul)
Anexa VI.6. Reguli Uniforme pentru Garantiile la Cerere (URDG 458), 1992
"
REGULI UNIFORME PENTRU GARANTIILE LA CERERE (Uniform Rules for Demand
Guarantees - URDG 458)
PUBLICATIANR. 458,1992
-vi,
CAMERA DE COMERT INTEMATION AL - PARIS © The ICC Uniform Rules for Demand
Guarantees (URDG 458), April 1992. © Traducerea neoficiala in limba romina de Victor Burac
- INTRODUCERE
Regulile Uniforme pentru Garantiile la Cerere (Publicatia C.I.C. nr. 458) constituie rezultat al

405
activitatii Grupului comun de lucru al CIC, compus din membrii reprezentind Comisiile de
Uzante de Comert international, si de Uzante si Tehnica Bancara; si a lucrului Grupului de
elaborare, constituit pentru a finaliza prezentul text. Regulile sint menite sa fie aplicate pe plan
international, in ceea ce priveste utilizarea garantiilor la cerere, adica a garantiilor, obligatiilor si
altor angajamente de plata in baza carora obligatia garantului sau emitentului de a plati rezulta
din prezentarea unei cereri scrise si a oricaror alte documente specificate in garantie,si nu este
conditionata de neiexecutarea de fapt de catre prindipal a tranzactiei de baza.
Garantiile la cerere difera de acreditivele documentare prin aceea ca ele sint corespunzator
invocate doar in cazul neexecutarii de catre ordonator. Totusi, garantul, asemenea emitentului
acreditivului documentar, este preocupat nu de faptul neexecutarii ci doar de documentele
prezentate.
Acreditivele standby sint deja reglementate de Regulile si Uzantele Uniforme privind
Acreditivele Documentare (UCP) (Revizuite in 1983, Publicatia nr. 400). Ele au evoluat in
instrumente universale de suport financiar, utilizate intr-un sir mult mai vast de actiivitati
financiare si comerciale decit garantiile la cerere; si care in mod regulat implica practici si
proceduri (ex. confirmare, emitere din contul bancii, prezentarea documentelor unei alte parti
decit emitentul) rar intilnite in cadrul garantiilor la cerere, fapt ce explica proximitatea standby
cu acreditivele documentare. Respectiv, desi standby sint dpdv tehnic in cadrul definitiei
garantiei la cerere, se preconizeaza ca emitentii standby vor continua sa utilizeze UCP, care sint
in acelasi timp si mai detaliate, si mai apropriate cerintelor particulare ale creditelor
documentare. Aceste Reguli nu se aplica fata de fidejusiunilor si altor garantii conditionale sau
garantiilor sau altor angajamente accesorii in baza carora obligatia garantului de a plati apare
numai in cazul neexecutarii de fapt de catre ordonator. Asa instrumente sint pe larg utilizate insa
sint diferite ca esenta, de garantiile la cerere, si sint in afara domeniullui si scopului prezentelor
Reguli.
Aceste Reguli Uniforme noi au fost elaborate deoarece Regulile C.I.C. din 1978 privind
Garantiile Contractuale (Publicatia C.I.C. nr. 325) nu a fost larg acceptate. Noile Reguli
reflecta mai succint interesele diferite ale partilor implicate in tranzactia de garantie la
cerere. Totusi, deoarece Publicatia nr. 325 continua sa fie utilizata in anumite cazuri, ea
va avea forta atit timp cit se vor gasi ce ce doresc sa o utilizeze cu preferinta fata de
prezentele Reguli. Viitorul publicatiei nr. 325 va fi revazut la o data ulterioara, in lumina
experientei utilizarii ei.
' :
Beneficiarul
Beneficiarul doreste sa se asigure de riscul neexecutarii obligatiilor ordonatorului fata
de beneficiar conform tranzactiei de baza pentru care este emisa garantia. Garantia
realizeaza aceasta prin acordarea accesului rapid beneficiarului la o suma de bani daca
obligatiile mentionate nu sint executate.
Ordonatorul
Desi recunoscind necesitatile beneficiarului, ordonatorul este indreptatit in baza echitatii
si bunei credinte sa fie informat in scris asupra faptului, si detaliilor aferente, in care i
se pretinde ca ar fi in incalcarea obligatiunilor sale.
Garantul
Pentru aplicarea acestor Reguli, garantia nu trebuie sa stipuleze nici o conditie pentru
efectuarea platii, alta decit prezentarea unei cereri scrise si a altor documente prescrise.
in particular, termenii garantiei nu trebuie sa solicite garantului sa decida daca
beneficiarul sau ordonatorul au executat sau nu obligatiunile sale conform tranzactiei
de baza, ce nu este preocuparea garantului.Formularea garantiei trebuie sa fie clara si
fara ambiguitati.
Partea instructanta
' "
'"''

406
Noile Regii reconosc practica raspindita de expediere de catre o terta persoana a
instructiunilor, primite de ea de la sau din partea ordonatorului, catre garant, si contra-
garantarii acestor instructiuni.
Generalitati
C1C isi propune sa incurajeze corecta practica de cereri-garantii, care este echitabila fata
de toate partile implicate, si crede ca aceste Reguli vor avea ca efect o balanta justa a
intereselor, prin recunoasterea drepturilor si obligatiilor tututor partilor. in comparatie cu
Regulile C.l.C. din 1978, aceste Reguli incorporeaza o modificarea majora in favoarea
beneficiarilor, in ceea ce priveste limitarea lor la garantiile care solicita prezentarea unei
decizii arbitrale sau alta evidenta documentara in suportul oricarei garantii. Totusi, garantiile
care solicita o asemenea evidenta continua sa fie incluse in domeniull prezentelor
Reguli. Aceste Reguli noi de asemenea contin norme referitoare al contra-garantii.
Ceea ce este caracteristic pentru toate garantiile supuse prezentelor Reguli, este faptul
ca ele sint platibile la prezentarea unui sau mai multor document(e). Cerintele
documentare specificate in garantiile la cerere, difera mult unele de la altele. La o
extrema se afla garantia platibile doar la prezentarea unei cereri scrise, fara nici o
declaratie de neexecutare sau alta cerinta documentara. La alta extrema se situiaza
garantia care solicita prezentarea unui decizii judiciare sau arbitrale.
intre aceste doua extreme se afla numeroase forme intermediare ale garantiilor, precum
garantiile ce solicita declaratia beneficiarului privind neexecutarea, cu sau fara indicarea
esentei neexecutarii, sau prezentarea unui certificat de catre inginer sau supraveghetor. Toate ele
nimeresc sub incidenta Regulilor.
Totusi, interesele beneficiarului trebuie sa fie echilibrate prin necesitatea protectiei ordonatorului
fata de cerintele neechitabile in baza garantiei. C.l.C. considera rezonabil sa prevada ca conform
principiilor echitatii si comertului cu buna credinta, o cerere trebuie sa fie prezentata in scris si
trebuie sa fie cel putin insotita de o declaratie a beneficiarului, cu indicarea detaliilor, asupra
neexecutarii de catre ordonator a obligatiilor - ceea ce prescrie Articolul 20. Partea care doreste
sa evite sau altereze chiar si aceasta cerinta, este libera de a o face dar trebuie sa ia masuri pentru
excluderea sau modificarea efectelor Articolului 20, chiar in textul garantiei. Totusi, Articolul
20, citit impreuna cu Articolele 2(b) si (c), 9 si 11, indica clar ca garantii nu sint preocupati de
caracterul adecvat a oricarei declaratii de neexecutare. Bineinteles, documentele trebuie sa para a
fi conforme conditiilor garantiei, astfel incit daca o neconformitate este aparenta la analiza de
forma a documentului, beneficiarul nu este indreptatit sa primeasca plata. Mai mult decit atit,
aceste Reguli nu afecteaza principiile sau regulile dreptului national referitoare la frauda sau
abuzul manifestat, sau solicitarea incorecta a garantiilor. Asemenea UCP, aceste noi Reguli
Uniforme pentru Garantiile la Cerere se aplica daca sint in mod express mentionate in textul
garantiei, iar succesul lor depinde de utilizarea de catre comunitatea comerciala internationala.
CIC, prin intermediul comitetelor sale nationale si forurilor internationale, va incuraja insistent
gruparile industriale si financiare sa adere la prezentele Reguli, care vor contribui la asigurare
uniformitatii uzantelor privind cerintele fata de garantiile la cerere.
A. DOMENIULL SI APLICAREA REGULILOR Articolul 1
Aceste Reguli se aplica oricarei garantii la cerere, si amendamentelor aduse acesteia, pe care un
garant (dupa cum descris mai jos) a primit instructiuni sa o emita, care stabileste ca ii sint
aplicabile Regulile Uniforme pentru Garantiile la Cerere ale Camerei Internationale de Comert
Paris - Publicatia nr. 458, si care are ca efect de a obliga toate partile implicate, exceptind situatia
cind in garantie sau in amendamentul adus acesteia sa precizat in mod expres altfel.
B. DEFINITII SI PRECIZARI GENERALE
Articolul 2
«minav ! ; .:( ' ;-H5' ?:'
a) Potrivit acestor Reguli, o garantie la cerere (denumita in continuare „Garantie") inseamna
orice garantie, titlu obligational sau angajament de plala, oricum ar fi denumita sau descrisa de o
banca, de o societate de asigurare sau de o alta persoana fizica sau juridica (denumita in

407
continuare „Garant"), data in scris pentru plata unei sume de bani, la prezentarea, in conformitate
cu termenii angajamentului asumat, a unei cereri de plata scrise si a oricarui(or) alt(e)
document(e) (de exemplu, certificat eliberat de un arhitect sau inginer, decizie judiciara sau
arbitrala) care pot fi specificate in garantie, acest angajament fiind asumat:
i. la cererea sau in baza instructiunilor si pe raspunderea unei parti (denumita in continuare
„Ordonator"); sau
ii. la cererea sau pe baza instructiunilor si pe raspunderea unei banci, societati de asigurare sau a
oricarei persoane fizice sau juridice (denumita in continuare „Parte instructanta"), actionind pe
baza instructiunilor Ordonatorului in favoarea unei alte parti (denumita in
continuare,.Beneficiar").
b) Garantiile prin natura lor sint tranzactii distincte de contract(e) sau conditiile licitatiei(ilor) pe
care ele s-ar putea baza, iar Garantii nu sint in nici un mod implicati sau obligati de astfel de
contract(e) sau conditii, chiar daca in textul Garantiilor se fac referiri la acestea. Obligatia
Garantului, in baza garantiei, este de a plati suma sau sumele precizate in aceasta, la prezentarea
cererii scrise la plata si a altor documente precizate in garantie, documente ce apar a fi in
concordanta cu termenii Garantiei.
c) Pentru scopul acestor Reguli, „Contra-garantia" inseamna orice Garantie, titlu obligational
sau alt angajament de plata asumat de Partea instructanta, oricum ar fi denumita sau descrisa, dat
in scris pentru plata unei sume de bani Garantului la prezentarea, in conformitate cu termenii
angajamentului asumat, a unei cereri de plata scrise si a altor documente specificate in Contra-
garantie, care sa apara a fi concordanta cu termenii Contra-garantiei. Contra-garantiile prin
natura lor sint tranzactii separate de Garantia la care ele se refera, precum si de orice alt(e)
contract(e) sau conditii ale licitatiei(ilor), iar Partile Instructante nu sint in nici un mod implicati
sau obligati de aceste Garantii, contracte sau conditii, chiar daca in textul Contra-garantiei se fac
referiri la aceastea.
d) Expresiile „in scris" sau „scris" includ si teletransmisia autentificata sau un mesaj echivalent si
controlat electronic („EDI" - electronic data interchange).
Articolul 3
Toate instructiunile privind emiterea Garantiilor si a amendamentelor la acestea, precum si insasi
Garantiile si amendamentele aduse acestora, trebuie sa fie clare si precise si trebuie sa evite
detaliile excesive. In consecinta, toate Garantiile trebuie sa stipuleze:
a) Ordonatorul;
b) Beneficiarul; -M ..:!,;; :.: .,.... ,::: ,: ;,:j
c) Garantul;
d) tranzactia in baza careia a fost necesara emiterea Garantiei;
e) suma maxima de plata si moneda in care se va face plata;
f) Data limita sau Evenimentul la care expira valabilitatea Garantiei;
g) conditiile in care se va solicita plata;
h) alte precizari privind reducerea valorii Garantiei.
Articolul 4
Dreptul Benefidarului de a solicita plata unei Garantii nu este cesionabil, decit daca, in
textul Garantiei sau amendamentului adus acesteia, s-a prevazut altfel.
Acest articol nu afecteaza dreptul Beneficiarului de a cesiona orice suma pe care el o
poate sau va putea incasa in virtutea Garantiei.
Articolul 5
Toate Garantiile sau Contra-garantiile sint irevocabile, in afara de cazul in care nu se
precizeaza altfel in textul lor.
Articolul 6
O Garantie intra in vigoare de la data la care este emisa, numai daca in textul ei nu se precizeaza
expres ca intrarea in vigoare a Garantiei va avea loc la o data ulterioara sau ca intrarea in vigoare
constituie subiectul unor conditii specificate in Garantie si determinabile de catre Garant pe baza
oricaror documente specificate in Garantie.

408
Articolul 7
a) Daca un Garant a primit instructiuni pentru emiterea unei Garantii, dar instructiunile sint de
asa natura, inct daca ar fi indeplinte, Garantul, ca urmare a legii sau reglementarilor din tara
emiterii Garantiei, ar fi in incapacitatea de a indeplini termenii Garantiei, instructiunile astfel
primite nu vor fi executate, iar Garantul de indata, prin telecomunicatii, iar daca astfel nu este
posibil, prin orice alte mijloace rapide de comunicare, va informa partea de la care a primit
aceste instructiuni, cu privire la motivele privind aceasta incapacitate si va solicita instructiuni
adecvate.
b) Nimic din cele indicate in prezentul articol nu il obliga pe Garant sa emita o Garantie, in cazul
in care el nu este de acord sa o emita.
Articolul #
O Garantie poate contine prevederi exprese referitoare la reducerea sumei sau sumelor
specificate sau determinabile a Garantiei, la o data sau date precizate in garantie sau
la prezentarea catre Garant a documentului(elor) specificat(e) pentru acest scop in
Garantie.
Articolul 9
-
Toate documentele specificate si prezentate in baza Garantiei, inclusiv cererea (de plata), vor fi
examinate de Garant cu o grija rezonabila, pentru a se asigura conformitatea aparenta a acestora
cu termenii Garantiei. Cind documentele prezentate Garantului nu apar a fi conforme cu termenii
Garantiei sau nu concorda intre ele, documentele vor fi refuzate.
Articolul 10
a) Garantul va avea un interval de timp rezonabil pentru a examina cererea de plata referitoare la
o Garantie si pentru a decide plata sau refuzul cererii.
b) Daca Garantul refuza cererea, el trebuie de indata sa il anunte pe Beneficiar, prin
teletransmisie, sau, daca astfel nu este posibil, prin orice mijloc de comunicare. Orice documente
prezente in baza Garantiei vor fi tinute la dispozitia beneficiarului.
Articolul 11
ti'," ' ,...;.-.
Garantii si Partile Instructante nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate cu privire la
forma, suficienta, exactitatea, autenticitatea, falsitatea sau efectul legal al oricarui document care
le este prezentat; cu privire la declaratiile generale sau/si particulare continute de aceste
documente; si cu privire la buna credinta sau actiunile sau omisunile vreunei persoane, oricare ar
fi ea.
1.1 ' , Mi
,',ii
Articolul 12
Garantii si Partile Instructante nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru
consecintele ce decurg din intirzierea si/sau pierderea oricaror mesaje, scrisori, cereri sau
documente ce au fost transmise, sau pentru intirzierea, deteriorarea sau alte erori care apar ca
urmare a transmiterii lor prin orice sistem de telecomunicare. Garantii si Partile Instructante nu
isi asuma nici o obligatie pentru erorile de traducere sau interpretare a termenilor tehnici, si isi
rezerva dreptul sa transmita textul Garantiei sau parti ale acesteia fara sa le traduca.
Articolul 13
Garanti si Partile Instructante nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru
consecintele ce decurg din intreruperea activitatii lor, determinata de forta majora, tulburari
civile, insurectii, razboaie sau orice alte cauze independente de vointa lor, sau de greve, blocajul
activitatilor sau actiuni industriale de orice natura ar fi acestea.
Articolul 14
a) Garantii si Partile Instructante ce utilizeaza serviciile unei alte parti, ca urmare a
instructiunilor primite de la Ordonator, fac aceasta pe contul si pe riscul Ordonatorului.
b) Garantii si Partile Instructante nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate, daca

409
instructiile pe care ei le-au transmis nu au fost executate, chiar daca initiativa alegerii acestei alte
parti le apartine.
c) Ordonatorul va fi raspunzator sa il despagubeasca pe Garant sau Partea Instructanta, daca este
cazul, pentru toate obligatiile si responsabilitatile impuse de legile si uzantele din alte tari.
, - a-.-.
...... . ,
,.j . "i ,.' ,
Articolul 15
' . , : ,
Garantii si Partile Instructante nu vor fi exonerati de obligatiile si responsabilitatile lor, in
virtutea articolelor 11, 12 si 14, daca nu au actionat cu buna credinta si cu o atentie rezonabila.
Articolul 16
Un Garant este raspunzator fata de Beneficiar numai in baza termeniilor Garantiei si oricarui(ror)
amendament(e) adus(e) acesteia, in baza acestor Reguli, si pina la o suma ce nu o depaseste pe
cea precizata in Garantie si orice amendament(e) adus(e) acesteia.
C. CERERI
Articolul 17
'
Fara a se aduce un prejudiciu celor stipulate in Articolul 10, in cazul in care Garantul primeste o
cerere (de plata a garantiei-aut.) el de indata trebuie sa-1 informeze pe Ordonator sau, dupa caz,
Partea Instructanta, care la rindul sau va informa Ordonatorul.
. .. :i ':, iiA l
Articolul 18
Suma de plata in cadrul unei Garantii poate fi redusa cu suma oricarei plati, efectuate de Garant
pentru a satisface o cerere care se refera la aceea Garantie, iar in cazul in care suma maxima
platibila conform Garantiei, a fost efectuata prin plata si/sau prin reducere, Garantia se considera
executata, indiferent daca Garantia si orice amendament(e) adus(e) acesteia sint restituite sau nu.
, ;
.!::'n!j9(i!!iS:q;';!:,/ .; s
Articolul 19
O cerere trebuie facuta in concordanta cu termenii Garantiei pina la expirarea acesteia, adica la
sau pina la data sau evenimentul in care expira valabilitatea Garantiei, dupa cum acest eveniment
este definit in Articolul 22. in particular, toate documentele indicate in Garantie drept conditie a
cererii de plata, si orice declaratie solicitata potrivit Articolului 20, trebuie prezentate Garantului
inainte de expirarea garantiei la locul emiterii ei; in caz contrar, cererea de plata va fi refuzata de
Garant.
...:'' : fi::Cj;fl "
Articolul 20
a) Orice cerere in baza Garantiei trebuie facuta in scris si trebuie (aditional la alte documente
indicate in garantie) sa fie confirmata printr-o declaratie scrisa (fie in insasi cerere, fie intr-un
document sau documente separate care insotesc cererea si la care se fac referiri in cerere), care sa
precizeze:
(i) ca Ordonatorul nu si-a respectat obligatia(ile) asumate prin contractul(ele) de baza, sau in
cazul Garantiei de participare la licitatie, conditiile de ofertare (adjudecare);si (ii) in ce consta
neindeplinirea obligatiilor de catre Ordonator.
b) Orice cerere in baza unei Contra-garantii, trebuie insotita de declaratia scrisa atestind ca
Garantul a primit cererea in baza Garantiei, conforma cu prevederile Garantiei si acestui articol.
c) Paragraful (a) al acestui articol se aplica in masura in care nu este exclus, in mod expres, prin
prevederile din textul Garantiei. Paragraful (b) al acestui articol se aplica in masura in care nu
este exclus, in mod expres, prin prevederile din textul Contra-garantiei.
d) Nimic in prezentul articol nu afecteaza aplicarea Articolelor 2(b) si (c), 9 si 11.
Articolul 21 -, "

410
. U. ;. ...-..-.' . :
Garantul trebuie sa transmita fara intirziere Ordonatorului cererea Beneficiarului, impreuna cu
documentele conexe, sau, dupa caz, Partii Instructante pentru ca aceasta sa o transmita
!
Ordonatorului. !;.;:'; :U .,-;,.;;-
'l
E. PREVEDERI REFERITOARE LA EXPIRARE
Articolul 22
Expirarea termenului de prezentare a cererii specificat in Garantie, va avea loc in ziua
calendaristica specificata („Data de expirare") sau in ziua prezentarii catre Garant a
documentului(lor) specificat(te) pentru scopul expirarii („Eveniment ce determina expirarea").
Daca in textul unei Garantii sint specificate deopotriva Data de expirare si Evenimentul ce
determina expirarea, Garantia v-a expira de indata ce oricare dintre acestea se va produce primul,
indiferent daca Garantia sau orice amendament adus acesteia a fost restituit sau nu. c:
-
;
-,,,-, ,
Articolul 23
Indiferent de dispozitiile privitoare la expirare, pe care le cuprinde o Garantie, ea va fi anulata la
prezentarea catre Garant a Garantiei insasi sau a declaratiei scrise a Beneficiarului prin care
acesta il elibereaza pe Garant de obligatiile ce-i reveneau in baza Garantiei, indiferent daca, in
acest ultim caz, Garantia sau orice amendament adus acesteia a fost restituit(a) sau nu.
Articolul 24
Daca o Garantie a incetat prin plata, expirare, anulare sau in alt mod, retinerea Garantiei si
oricaror amendamente aduse acesteia nu confera nici un fel de drepturi Beneficiarului in baza
Garantiei.

tv ; {;: ' '

Articolul 25
; :
,;,:.,, ...,-! ,„..-
Daca Garantul a luat cunostinta de faptul ca Garantia a incetat prin plata, expirare, anulare sau
prin orice alt mod, sau ca a intervenit o reducere a sumei de plata in baza Garantiei, Garantul va
notifica fara intirziere Ordonatorul sau, dupa caz, Persoana Instructanta care in acest scop il va
notifica pe Ordonator.
Articolul 26
Daca Beneficiarul solicita o prelungire a valabilitatii Garantiei, ca o alternativa la cererea
conforma cu termenii si conditiile Garantiei si cele continute in aceste Reguli, Garantul va trebui
sa informeze de indata partea de la care Garantul a primit instructiuni. Garantul in acest caz, va
suspenda plata cererii, pe un interval de timp rezonabil, pentru a permite Ordonatorului si
Beneficiarului sa ajunga la o intelegere cu privire la o astfel de prelungire a valabilitatii, si pentru
a permite Ordonatorului sa ia masuri in vederea emiterii unei astfel de prelungiri.
Daca nu se acorda nici o prelungire in intervalul de timp prevazut in paragraful anterior,
Garantul este obligat sa plateasca Beneficiarului suma conform Garantiei, fara sa solicite nici o
alta actiune suplimentara din partea Beneficiarului. Garantul nu isi asuma nici o obligatie (pentru
plata dobinzii sau alta cauza) chiar daca orice plata in favoarea Beneficiarului a fost intirziata ca
rezultat al procedurii sus-mentionate.
Chiar daca Ordonatorul accepta sau solicita o prelungire a valabilitatii, aceasta nu va fi acordata
decit daca Garantul si Partea sau Partile Instructanta(e) sint de acord la rindul lor.
F. DREPTUL APLICABIL SI JURISDICTIA
Articolul 27
Numai daca in textul Garantiei sau Contra-Garantiei nu se precizeaza altfel, legea aplicabila este
cea a locului unde isi desfasoara activitatea Garantul sau Partea Instructanta, sau, daca Garantul

411
sau Partea Instructanta au mai multe locuri unde isi desfasoara activitatea, cea a locului
sucursalei care a emis Garantia sau Contra-Garantia.
Articolul 28
Numai daca in textul Garantiei sau Contra-Garantiei nu se precizeaza altfel, orice litigiu intre
Garant si Beneficiar cu privire la Garantie sau Contra-Garantie, sau intre Partea Instructanta si
Garant referitor la Contra-Garantie, va fi solutionat numai de instanta (tribunalul) competent(a) a
tarii in care isi desfasoara activitatea Garantul sau Partea Instructanta (dupa caz) sau, daca
Garantul sau Partea Instructanta au mai multe locuri unde isi desfasoara activitatea, de instanta
(tribunalul) competent(a) a tarii unde este amplasata sucursala care a emis Garantia sau Contra-
Garantia.
Anexa VI. 7. Formele model ale C.I.C. pentru emiterea garantiilor la cerere (1994)
FORMELE MODEL ALE C.I.C PENTRU EMITEREA GARANTIILOR LA CERERE
© ICC Model Forms for Issuing Demand Guarantees, Publication nr. 503(E), ICC Pub-
lishing S.A., Paris, France, 1994
© Traducerea neoficiala in limba romina de autor.
CUVIND INAINTE
Formele model incluse in aceasta publicatie, au ca scop facilitarea elaborarii garantiilor celor mai
frecvent folosite in comertul international, emise in conformitate cu Regulile Uniforme ale C.I.C.
privind garantiile la cerere, Publicatia nr. 458, care a fost pentru prima data publicata in Aprilie
1992.
Prezenta publicatie completeaza setul propunerilor C.I.C. intru stabilirea standardelor bancare si
promovarea comeitului echitabil si uniformitatii in practica utilizarii garantiilor la cerere. in plus,
C.I.C. a publicat deja Gidul sau asupra Regulilor Uniforme ale C.I.C. privind Garantiile
Contractuale, Publicatia Nr. 510.
C.I.C. exprima multumiri deosebite membrilor Grupului de lucru responsabil pentru elaborarea
Regulilor: Presedintelui, Dlui Martin G. Shaw (Marea Britanie); Dlui Reinliard Langerich
(Danemarca); Dnei Jette H. Ronoe (Danemarca); Prof. Michel Vasseur (Franta); Dlui Andre
Priim (Franta); Dlui Klaus E. Brozio (Germania); Dlui Bachir Georges Affaki (Siria); si Dlui
Anders Thunqvist (Suedia), respectiv. C.I.C. as dori de asemenea sa exprime recunostinta Dlui
Stefan Draszczyk, Director pentru Dezvoltare Internationala, sediul C.I.C, care a activat in
calitate de secretar al grupului de lucru; comitetelor nationale ale C.I.C; altora care au contribuit
cu eforturile sale la aceasta lucrare.
! INTRODUCERE
in 1992, C.I.C. a publicat Regulile sale Uniforme privind Garantiile Contractuale (URDG),
Publicatia C.I.C. nr. 458. Regulile reflecta practica curenta a garantiilor la cerere, si au ca scop
atingerea unui echilibru just intre interesele concurente ale partilor implicate. C.I.C considera ca
stabilirea unor standarde ale celor mai bune practici este benefica pentru toti cei implicati in
comertul cu garantii la cerere, si sint deja semne ca URDG este de acum tot mai mult utilizat, pe
masura ce existenta lui este tot mai larg cunoscuta. Formele model ce urmeaza, au fost elaborate
de un grup mic de bancheri si juristi ce lucrau sub supravegherea Comisiei pentru Tehnica si
Practica Bancara, ale carei membri reprezinta organizatiile cel mai frecvent solicitate sa fie
Garant sau Parte lnstructanta, si ale caror organizatii sint responsabile pentru formularile utilizate
in garantiile lor. Desi recunoscind faptul ca URDG este deschisa pentru aplicare si de catre alte
societati decit bancile, este indubitabil ca pe departe cea mai mare parte a garantiilor este emisa
de banci, si pe cale de consecinta Formele model se bazeaza pe practica si terminologia
bancara.
Grupul de lucru totdeauna a actionat in baza a patru principii fundamentale:
1. formele model trebuie sa fie ilustrative si educationale, si utilizarea lor sa fie voluntara si nu
obligatorie si exclusiva; formele vor fi un ghid si un indice al uzantelor, insa nu va fi obligatoriu
ca toate garantiile emise conform URDG sa urmeze in mod necesar acelasi continut al formelor
model, nici nu vor fi nici o sugestie ca cei ce doresc sa emita garantii in baza URDG sa fie in
continuare lipsiti de dreptul de a emite garantii nereglementate de URDG;

412
2. formele model trebuie sa fie in concordanta cu URDG si pe cit de posibil sa se bazeze pe
principiile si formularea lor;
i;
3. desi formele model urmaresc o aplicare cit mai raspindita, ele trebuie sa se limiteze la
situatiile cele mai des intilnite, si nu trebuie sa se preocupe de reglementarea unor situatii iesite
din comun; astfel, in multe cazuri, este probabil ca Formele model nu vor oferi decit o baza
pentru negocieri ulterioare intre parti.
Formele model se limiteaza la cinci tipuri de garantii, adica: de participare la licitatie, de
rambursare a avansului, de executare, de asigurare, si de retinere a fondurilor. in prezenta
publicatie, se considera ca garantiile de asigurare sint sinonime cu garantiile de mentinere, iata
de ce pentru cele din urma nu a fost elaborata o Forma model separata. Grupul de lucru apoi a
redactat din nou cele 5 forme de garantii, incadrindu-le intr-o forma de instructiuni catre bancile
corespondente, de emitere a fiecarei forme de garantie contra unei contragarantii. Aceasta forma
de garantie, cunoscuta in practica ca garantia indirecta, este solicitata de multi beneficiari intr-un
numar mare de tari, si fiecare Forma model include clauzele pentru cazul respectiv, cu o nota
explicativa. S-a decis sa se includa o Clauza de Reducere, deoarece in anumite circumstante ea
constituie o cerinta obisnuita; ea este prevazuta in Articolul 8 a URDG, si mentionata de
asemenea in Articolele 18 si 25. S-a hotarit de asemenea sa fie inclusa si Clauza Intrarii in
Vigoare, mentionata in Articolul 6. Totusi, Grupul de lucru a considerat ca ambele clauze trebuie
incluse intr-o forma separata, mai curind decit sa fie incluse nemijlocit in Formele model, astfel
incit sa fie posibila incorporarea clauzelor mentionate in diferite tipuri de garantii, in functie de
caz.
Posibilitatea includerii clauzelor referitoare la alte circumstante a fost de asemenea examinata, in
particular referitor la cesionabilitatea si revocabilitatea, prevazute in Articolele 4 si 5. Totusi,
grupul de lucru a decis ca alternativele puse la dispozitie prin aceste articole, constituie mai
curind o exceptie decit o regula, deaceea a considerat ca inutil includerea clauzelor respective in
textul Formelor model. Succesul Formelor model pentru emiterea garantiilor la cerere, ca si a
insasi Regulilor Uniforme privind Garantiile la Cerere, depinde de utilizarea lor de comunitatea
internationala, si C.I.C. recomanda aplicarea lor de catre toti cei implicati in comertul curent
legat de emiterea si circulatia unor asemenea garantii la cerere.
FORMELEMODEL , t w , ; Numele bancii, adresa oficiului sau sucursalei
emitente Beneficiarul: DATA: (numele si adresa)
,i: i' GARANTIE DE PARTICIPARE LA LICITATIE Nr..........,
_, (in continuare
Noi am fost informati ca _______________________________, v.__ ________
numit „Ordonator"), ca raspuns la Invitatia Dvoastra de licitatie Nr. ________________de la
data de
_, referitoare la
livrarea___________
prezentat oferta sa Nr.
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor), V-a _______de la data de
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile Dvoastra, oferta trebuie asigurata
printr-o garantie de participare la licitatie.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii)___________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de________(in litere________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform conditiilor licitatiei; si ii)
obligatia (obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_______________________

413
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
Pre/eiito gaumii, osie icglcmcntaU do Roju.hl, ti (i/an„.|c Uniforme pnvind Garantiile |8
I_____________________ren Publicatia ( .I.C. nr. 45X.
Semnatura(semnaturile): , -,;,
Numele bancii, adresa oficiului sau sucursalei emitente Beneficiarul: ;,
DATA: (numele si adresa) GARANTIE DE RAMBURSARE A AVANSULUI Nr......
_, (in continuare numit de la
Noi am fost informati ca__________________________
„Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul Nr.____
data de______________________, referitor la livrarea
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, avansul in
suma de_______________urmeaza a fi facut contra unei garantii de rambursare a
avansului.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii) '"'__________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de________(in litere________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Conditia pentru ca oricare cerere de plata, si plata sa fie facuta in baza prezentei garantii, este ca
avansul mentionat mai sus sa fie primit de Ordonator pe contul sau numarul____________la
(numele si adresa bancii).
" .
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_____________________________________. ""!
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
Prefcenta RarnnfT -
i VrniS"pri Viffti (Sratitiif e ff
Semnatura(semnaturile):
Numele bancii, adresa oficiului sau sucursalei emitente
DATA:
v.wvw.-.-.tv ..
asihWJ-M-jsfi&iWK
Beneficiarul:
""
(numele si adresa)
GARANTIE DE EXECUTARE Nr.............
Noi am fost informati ca ________________________________'_, (in continuare numit
„Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul Nr._______________________de
la data de________________________, referitor la livrarea______________________
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, este solicitata
garantia de executare.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii)_____________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de_________(in litere__________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia

414
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_______________ __
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
Prezenta garantie este reglementata de Reguiitesi Uzantele Uniforme privind Garantiile 1 Cerere,
Publicatia C.I.C nr. 458.
Semnatura(semnaturile):
DREPT BANCAR
, (in continuare numit de la
Numele bancii, adresa oficiului sau sucursalei emitente Beneficiarul: '"
DATA: (numele si adresa) GARANTIE DE ASIGURARE Nr.............................. :' A :l%-'
Noi am fost informati ca________________________________
„Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul Nr._________
data de_______________________, referitor la livrarea_____
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, este solicitata
garantia de asigurare.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii)_____________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de________(in litere__________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Conditia pentru ca oricare cerere de plata, si plata sa fie facuta in baza prezente garantii, este ca
avansul mentionat mai sus sa fie primit de Ordonator pe contul sau numarul _____________la
(numele si adresa bancii).
Prezenta garantie va expira cel tirziu la___________________________________.
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
rezenia garantie este reglementata de Regulile si Uzantele Uniforme privind Garantiile la Cerere,
Publicatia C. t.C. nr. 45S.
Semnatura(semnaturile):
Numele bancii, adresa oficiului sau sucursalei emitente Beneficiarul: , '!
DATA: (numele si adresa) GARANTIEDERETINEREAFONDURILORNr............
_, (in continuare numit de la
Noi am fost informati ca_____________________"
„Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul Nr.____
data de______________________, referitor la livrarea
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, retentia
banilor in suma de____________________________ca acoperire a obligatiilor
Ordonatorului de asigurare, va fi ridicata in schimbul unei garantii de retinere a fondurilor.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii)___________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de________(in litere________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia

415
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Conditia pentru ca oricare cerere de plata, si plata sa fie facuta in baza prezentei garantii, este ca
plata fondurilor retinute, mentionata mai sus, sa fie primita de Ordonator pe contul sau
numarul____________la (numele si adresa bancii).
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_________________________________.
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
Pro/cnui iitir;ni|ic oile icjili"
Semnatura(semnaturile):
INSTRUCTIUNILE CATRE BANCILE CORESPONDENTE
INSTRUCTIUNI BANCII CORESPONDENTE DE A EMITE O GARANTIE DE
PARTICIPARE LA LICITATIE, IN SCHIMBUL UNEI CONTRAGARANTII
TEXTUL INSTRUCTIUNILOR
Numarul Nostru de referinta_________________________.
La cererea________
noastra, in favoarea continut:
_, va rugam sa emiteti pe raspunderea ________garantia Dvoastra cu urmatorul
Noi am fost informati ca
CITAT__________(in continuare numit „Ordonator"), ca raspuns la Invitatia Dvoastra
de licitatie Nr.______________________de la data de______________________,
___ (descrierea marfurilor si/sau
de la data de
referitoare la livrarea_______________
serviciilor), V-a prezentat oferta sa Nr.
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile Dvoastra, oferta trebuie asigurata
printr-o garantie de participare la licitatie.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii)_________________________prin
prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total valoarea
de________(in litere________________________), la primirea de noi a primei
cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform conditiilor licitatiei; si ii)
obligatia (obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
,
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_________________________________-
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
Ia garantie este reglementata de Regulile st Uzantele Uniforme privind Garantiile la
,(b1icatiaC.I.Cftf.458.
i r ;K; ;-\; :; ;, ;.-s ; Incheierea citatului
:?.
Tinind cont de emiterea de Dvoastra a garantiei mentionate mai sus, prin prezenta va acordam
contragarantia noastra irevocabila, si ne angajam sa va platim orice suma sau sume nedepasind in
total valoarea de__________ (in litere
)
_, a primei
la primirea de noi la acest oficiu, nu mai tirziu de
cereri scrise a Dvoastra. Aceasta cerere trebuie sa fie sustinuta de declaratiaWoastra scrisa
atestind faptul primirii de catre Dvoastra a cererii de plata in baza garantiei in conformitate cu

416
conditiile ei si cu Articolul 20 a Regulilor Uniforme privind Garantiile la
Cerere.
Prezenta contragarantie este reglementata de Regulile si Uzantele Uniforme privind Garantiile la
Cerere, Publicatia CJ.G nr, 458
Va rugam sa ne confirmati emiterea garantiei Dvoastre.
Nota:
~
'
~
Instructiunile se fac, de regula, via teletransmitere autentificata sau mesaj de schimb electronic
de date (SED) testat, echivalent cu acesta, de catre banci actionind ca Parti Instructantc de a
emite garantii de alte banci, actionind ca Garanti. Altfel, instructiunile pot fi tranmise letric.
INSTRUCTIUNI BANCII CORESPONDENTE DE A EMITE O GARANTIE DE
RAMBURSARE A AVANSULUI, IN SCHIMBUL UNEI CONTRAGARANTII
TEXTUL INSTRUCTIUNILOR Numarul Nostru de referinta _
La cererea _ in favoarea
_, va rugam sa emiteti pe raspunderea noastra, _ garantia Dvoastra cu urmatorul continut: ;
CITAT
Nr.______
la livrarea
Noi am fost informati ca_______________________________,
(in continuare numit „Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul ____________de la data
de______________________, referitor
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, avansul in
suma de_______________urmeaza a fi facut contra unei garantii de rambursare a
avansului.
,
,
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii) ____________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de________(in litere________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Conditia pentru ca oricare cerere de plata, si plata sa fie facuta in baza prezentei garantii, este ca
avansul mentionat mai sus sa fie primit de Ordonator pe contul sau numarul____________la
(numele si adresa bancii).
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_________________________________.
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
PIC/CIIU nir\Jilie este reglementatii do Regulile i I /iintclu l iiiiliimu/ pi n ind Gm.iniiilo Iu
Cerea-, l'ublii-ithi C .!.(". nr . 458
incheierea citatului
Tinind cont de emiterea de Dvoastra a garantiei mentionate mai sus, prin prezenta va acordam
contragarantia noastra irevocabila, si ne angajam sa va platim orice suma sau
sume nedepasind in total valoarea de___________(in litere__________________),
la primirea de noi la acest oficiu, nu mai tirziu de___________________, a primei
cereri scrise a Dvoastra. Aceasta cerere trebuie sa fie sustinuta de declaratia Dvoastra scrisa
atestind faptul primirii de catre Dvoastra a cererii de plata in baza garantiei, in conformitate cu

417
conditiile ei si cu Articolul 20 a Regulilor Uniforme privind Garantiile la Cerere.
!
Prezenta contragariiniuV-iti: reglementata tic Regulile si tJiniel; TTnifnrmp privinrf \c Li ('«iau.
Publicatia CI (
Va rugam sa ne confirmati emiterea garantiei Dvoastre.
Nota:
Instructiunile se fac, de regula, via teletransmitere autentificata sau mesaj de schimb electronic
de date (SED) testat, echivalent cu acesta, de catre banci actionind ca Parti Instructante de a
emite garantii de alte banci, actionind ca Garanti. Altfel, instructiunile pot fi tranmise letric.
INSTRUCTIUNI BANCII CORESPONDENTE DE A EMITE O GARANTIE DE
EXECUTARE, IN SCHIMBUL UNEI CONTRAGARANTII
TEXTUL INSTRUCTIUNILOR Numarul Nostru de referinta _
La cererea _ in favoarea
_, va rugam sa emiteti pe raspunderea noastra, _ garantia Dvoastra cu urmatorul continut:
_, (in continuare numit de la
Noi am fost informati ca__________________________
„Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul Nr.____
data de______________________, referitor la livrarea
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, este solicitata
garantia de executare.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii)____________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de________(in litere________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_________________________________.
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
Pic/cnia gui antic cile !.' 'mf-ntata deRfftuifiesfuifttelc Unii
. M.C.nr.45x.
incheierea citatului
Tinind cont de emiterea de Dvoastra a garantiei mentionate mai sus, prin prezenta va acordam
contragarantia noastra irevocabila, si ne angajam sa va platim orice suma sau
sume nedepasind in total valoarea de ________________ (in litere
_______________________), la primirea de noi la acest oficiu, nu mai tirziu de
_____________________, a primei cereri scrise a Dvoastra. Aceasta cerere trebuie sa
fie sustinuta de declaratia Dvoastra scrisa atestind faptul primirii de catre Dvoastra a cererii de
plata in baza garantiei, in conformitate cu conditiile ei si cu Articolul 20 a Regulilor Uniforme
privind Garantiile la Cerere.
Prezenta contnv""'nfif # r«fiT)pntatS \e Rl|pi!ilfsi Uzantele Uniforme privind
'icatiaCXC.ftf.458/
Va rugam sa ne confirmati emiterea garantiei Dvoastre.
Nota:
Instructiunile se fac, de regula, via teletransmitere autentificata sau mesaj de schimb electronic
de date (SED) testat, echivalent cu acesta, de catre banci actionind ca Parti Instractante de a
emite garantii de alte banci, actionind ca Garanti. Altfel, instructiunile pot fi tranmise letric.
INSTRUCTIUNI BANCII CORESPONDENTE DE A EMITE O GARANTIE DE
ASIGURARE, IN SCHIMBULUNEICONTRAGARANTU
TEXTUL INSTRUCTIUNILOR ' ' Numarul Nostru de

418
referinta____________________________.
La cererea _ in favoarea
_, va rugam sa emiteti pe raspunderea noastra, _ garantia Dvoastra cu urmatorul continut:
CITAT
Nr.______
la livrarea
Noi am fost informati ca___________________________________,
_(in continuare numit „Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul _____________de la data
de_________________________, referitor
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, este solicitata
garantia de asigurare.
,
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii) _______________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de_________(in litere___________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
....;:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
Conditia pentru ca oricare cerere de plata, si plata sa fie facuta in baza prezente garantii, este ca
avansul mentionat mai sus sa fie primit de Ordonator pe contul sau numarul
_____________la (numele si adresa bancii).
..... ..,,,........
Prezenta garantie va expira cel tirziu la_____________________________________.
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
. , '„ i
Prezenta garantie este reglementata de Regulile si Uzantele Uniforme privind Garantiile la
Cerere, Publicatia C.I.C. nr. 458.
;..,. j,(../:wt,v..M ... Incheierea citatului ;.
Tinind cont de emiterea de Dvoastra a garantiei mentionate mai sus, prin prezenta va acordam
contragarantia noastra irevocabila, si ne angajam sa va platim orice suma sau
sume nedepasind in total valoarea de____________(in litere___________________),
la primirea de noi la acest oficiu, nu mai tirziu de____________________, a primei
cereri scrise a Dvoastra. Aceasta cerere trebuie sa fie sustinuta de declaratia Dvoastra scrisa
atestind faptul primirii de catre Dvoastra a cererii de plata in baza garantiei, in conformitate cu
conditiile ei si cu Articolul 20 a Regulilor Uniforme privind Garantiile la Cerere.
Va rugam sa ne confirmati emiterea garantiei Dvoastre.
Nota:
Instructiunile se fac, de regula, via teletransmitere autentificata sau mesaj de schimb electronic
de date (SED) testat, echivalent cu acesta, de catre banci actionind ca Parti Instructante de a
emite garantii de alte banci, actionind ca Garanti. Altfel, instructiunile pot fi tranmise letric.
INSTRUCTIUNI BANCII CORESPONDENTE DE A EMITE O GARANTIE DE
RETINERE'A FONDURILOR, IN SCHIMBUL UNEI CONTRAGARANTU
TEXTUL INSTRUCTIUNILOR Numarul Nostru de referinta _
La cererea _ in favoarea
_, va rugam sa emiteti pe raspunderea noastra, _ garantia Dvoastra cu urmatorul continut:
CITAT
Nr.______

419
la livrarea
Noi am fost informati ca_________________________________,
(in continuare numit „Ordonator"), a incheiat cu Dvoastra contractul ___________de la data
de___________________'
referitor
(descrierea marfurilor si/sau serviciilor).
in afara de aceasta, am inteles ca in conformitate cu conditiile contractului, retentia
banilor in suma de______________________________ca acoperire a obligatiilor
Ordonatorului de asigurare, va fi ridicata in schimbul unei garantii de retinere a fondurilor.
La cererea Ordonatorului, noi (numele Bancii) _____________________________
prin prezenta ne angajam irevocabil a plati orice suma sau sume nedepasind in total
valoarea de________(in litere__________________________), la primirea de noi a
primei cereri scrise si a declaratiei scrise a Dvoastra precum ca:
i) Ordonatorul a incalcat obligatia(obligatiile) sa(sale) conform contractului; si ii) obligatia
(obligatiile) care 1-ea incalcat Ordonatorul.
Cererea Dvoastra de plata trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: (de specificat
documentul(ele), daca este cazul, sau de exlus clauza respectiva)
.;,
Conditia pentru ca oricare cerere de plata, si plata sa fie facuta in baza prezentei gaiantii, este ca
plata fondurilor retinute, mentionata mai sus, sa fie primita de Ordonator pe contul sau
numarul____________la (numele si adresa bancii).
Prezenta garantie va expira cel tirziu la___________________________________.
Pe cale de consecinta, orice cerere de plata in baza ei trebuie sa fie primita de noi inainte sau la
data mentionata.
Prezenta garantie este reglementata de Regulile si Uzantele Uniforme privind Garantiile la
Cerere. Publk-iitki C ].C. nr 458.
dO.afi'KAMAij O yTII,4;i . incheierea citatului \ ]t)HIG i'-yxUHX'Ai/-.
Tinind cont de emiterea de Dvoastra a garantiei mentionate mai sus, prin prezenta va acordam
contragarantia noastra irevocabila, si ne angajam sa va platim orice suma sau
sume nedepasind in total valoarea de___________(in litere__________________),
la primirea de noi la acest oficiu, nu mai tirziu de___________________, a primei
cereri scrise a Dvoastra. Aceasta cerere trebuie sa fie sustinuta de declaratia Dvoastra scrisa
atestind faptul primirii de catre Dvoastra a cererii de plata in baza garantiei, in conformitate cu
conditiile ei si cu Articolul 20 a Regulilor Uniforme privind Garantiile la Cerere.
Prezenta contragarantic este reglementata de Regulile si Uzantele IJniforitiiSfflind Garantiile la
Cerere, Publicatia C.I.C. nr. 458,
Va rugam sa ne confirmati emiterea garantiei Dvoastre.
Nota:
Instructiunile se fac, de regula, via teletransmitere autentificata sau mesaj de schimb electronic
de date (SED) testat, echivalent cu acesta, de catre banci actionind ca Parti Instructante de a
emite garantii de alte banci, actionind ca Garanti. Altfel, instructiunile pot fi tranmise letric.
CLAUZELE DE REDUCERE SI DE INTRARE IN VIGOARE CLAUZADEREDUCERE
Daca, in conformitate cu contractul, livrarea este facuta in transe de livrari partiale, trebuie sa fie
luata in consideratie includerea in garantie, mai ales in cea de rambursare a avansului, a clauzei
in baza careia atit valoarea garantiei cit si a raspunderii Bancii, pot fi reduse. Un exemplu al unei
asemenea garantii este oferit in rindurile ce urmeaza:
Citat Valoarea maximala a prezentei garantii va fi redusa cu
________% din valoarea
totala a fiecarei livrari partiale, la prezentarea noua a copiilor facturii(facturilor) relevante si a
documentului (documentelor) de transport.
Aceasta garantie va expira atunci in care, in baza copiilor documentelor sus-mentionate,
noi am redus la zero valoarea garantiei, sau la data de______________, la primul din

420
aceste termene. Raspunderea noastra catre Dvoastra, in baza prezentei garantii, va inceta dupa
acel termen, si garantia nu va mai avea efecte.
::«M
incheierea citatului
Alte documente pot fi relevante, spre exemplu, in cazul in care tranzactia nu se refera la livrarea
marfurilor.
in plus, reducerea poate avea loc la o data anumita, sau cu o valoarea anumita. CLAUZADE
INTRARE IN VIGOARE
0.0
in unele circumstante, o garantie poate intra in vigoare la o data mai tirzie decit data emiterii ei,
sau la implinirea unei conditii specificate. Exemple de asa clauze sint oferite in rindurile
urmatoare:
t, ... .. ,.„,.,,
Citat
Prezenta garantie va intra in vigoare la dupa ziua emiterii).
_ (de indicat data
sau
incheierea citatului
Citat
Prezenta garantie va intra in vigoare la____________
conditiile de respectat, sau documentele de prezentat).
incheierea citatului
(de indicat
Anexa VI.8. Regulile Internationale Standby (ISP98), 1998
REGULILE INTERNATIONALE STANDBY (ISP98)
Publicatia NR. 590,1998, Camera de Comert International de la Paris
O 1998 Uniform Rules for Collections (URC98), Institute of International Banking Law
& Practice, Inc.
© 2000 Traducerea neoficiala in limba romina de Victor Burac
PREFATA
,,;,;
Regulile Internationale Standby („International Standby Practices - ICP98") reflecta
practica, cutumele si uzantele general acceptate in privinta acreditivelor standby. Ele
prevad reguli separate pentru acreditivele standby, in acelasi sens in care Regulile si
Uzantele Uniforme privind Acreditivele Documentare („Uniform Customs and Practice
for Documentary Credits - UCP500") si Regulile Uniforme privind Garantiile la Cerere
(„Uniform Rules for Demand Guarantees - URDG") o fac pentru acreditivele comerciale
si garantiile independente bancare.
Formularea uzantelor referitoare la acreditivele standby, in reguli separate, evidentiaza
maturitatea si importanta acestui product financiar. Numarul standby cu valoare importanta
cu mult depaseste numarul acreditivelor comerciale cu valoare importanta. Desi standby
sint asociate Statelor Unite ale Americii, de unde au originat si unde sint cel mai frecvent
folosite, ele sint un veritabil instrument international. Numai in SUA standby emise de
bancile ne-americane sint mult mai numeroase decit cele emise de bancile SUA. Mai
mult ca atit, standby este tot mai extensiv utilizat in practica internationala.
Standby sint emise pentru a sustine plata, la scadenta sau dupa neexecutare, a
obligatiilor originare din imprumut sau avansare de fonduri, sau din survenirea sau ne-
survenirea altor evenimente.
Pentru convenienta, standby sint in mod obisnuit clasificate in mod descriptiv (fara
semnificatie operationala asupra aplicarii acestor Reguli) in functie de rolul sau in
tranzactiile asigurate, sau de alti factori neaflati in mod necesar in legatura cu termenii
si conditile standby ca atare. Spre exemplu:

421
Un „standby de executare" sustine obligatia de executare alta decit plata banilor,
incluzind in scopul asigurarii pierderile provening din neexecutarea de catre ordonator
a tranzactiei asigurate.
Un „standby de plata in avans" sustine obligatia de oferire a unei plati in avans de
catre beneficiar ordonatorului.
Un „standby al obligatiei de participare la licitatie/tender" sustine obligatia
ordonatorului de a executa un contract in cazul in care cistiga licitatia/tenderul.
Un „standby reciproc" sustine emiterea unui standby separat sau alt angajament, de
catre beneficiarul standby reciproc.
Un „standby financiar" sustine obligatia de plata a unei sume de bani, inclusiv
instrumentul ce evidentiaza obligatia rambursarii unei sume imprumutate;
Un „standby de plata directa" sustine plata la scadenta conform unei tranzactii asigurate, in mod
obisnuit printr-un standby financiar, dar independent de faptul neexecutarii obligatiei de plata.
Un „standby comercial" sustine obligatia ordonatorului de a plati pentru bunurile si serviciile, in
eventualitatea neplatii prin alte metode.
in trecut, multe standby au fost emise in baza UCP chiar daca acestea au fost elaborate pentru
acreditivele comerciale. UCP subliniaza independenta si caracterul documentar al standby. Ele
de asemenea prevad standarde pentru examinare si notificare a refuzului de plata, si baza juridica
pentru a rezista presiunea pietei in sensul includerii unor practici problematice, cum ar fi
emiterea standby fara termeni de expirare, in pofida acestor contributii importante, pe parcursul
unei perioade indelungate era evident ca UCP nu este nici pe deplin aplicabil nici potrivit pentru
standby, deoarece recunoaste in Articolul 1 al UCP500 ca se aplica fata de standby „in masura in
care pot fi aplicabile". Chiar cele mai simple standby (cele ce solicita doar prezentarea cambiei)
inainteaza probleme nereglemetnate de UCP. Standby mai complicate (impliin care termeni
extensivi sau posibilitatea extinderii lor automate, transferul dreptului de a cere plata, cererea de
emitere a unui angajament separat de catre beneficiar, etc.) cer reguli de natura cutumiara, mai
elaborate. ISP raspunde acestor exigente. 1SP difera de UCP prin stilul si metoda sa, deoarece
ele trebuie sa obtina acceptarea nu numai din partea bancherilor si comerciantilor, dar si din
partea unui cerc mai larg al celor implicati activ in dreptul si practica standby - contabilii si
managerii de credite ale companiilor, agentiile de evaluare, agentiile si regulatorii
guvernamentali, si consilierii corporativi si consiliul lor. Deoarece standby deseori sint elaborate
astfel incit sa fie disponibil in cazul litigiilor sau insolvabilitatii ordonatorului, textele lor
urmeaza sa fie examinate cu o scrutinitate neregasita in contextul acreditivelor comerciale. Ca
rezultat, ISP sint elaborate de asemenea in calitate de ghid pentru juristii si judecatorii ce
interpreteaza uzantele standby.
Diferentele in subtanta reglementarii rezulta din uzante diferite, problemele diferite, sau
necesitate unei precizii sporite. in afara de aceasta, ISP propune definitii de baza pentru cazul in
care standby va permite sau cere prezentarea documentelor prin mijloace electronice. Deoarece
standby nu solicita in mod frecvent prezentarea unor documente negociabile, uzantele standby
sint in mod curent mai conclusive fata de prezentarile electronice, si ISP prevad definiti si reguli
ce incurajeaza asemenea prezentari. Dezvoltarea mesajelor-model S.W.I.F.T. pentru ISP este
anticipata. ISP, dupa modelul UCP pentru acreditivele comerciale, simplifica, standartizeaza si
contribuie la elaborarea standby, oferind raspunsuri clare si pe larg acceptate, la intrebarile
obisnuite fata de standby. Exista un set de asemanari de baza, cu UCP, deoarece uzantele privind
acreditivele comerciale si cele standby sint in esenta similare. Chiar daca regulile sint de aceeasi
structura, ISP sint mai precise, exprimind intentia implicita in regula UCP, pentru a face standby
mai dependent la momentul chestionarii tragerii sau onorarii standby. Asemenea UCP si URDG,
ISP se vor aplica fata de orice angajament independent
supus reglementarii sale. Aceasta metoda evita sarcina impractica si deseori imposibila, de
identificare si distingere a standby, in raport cu garantiile independente bancare, si, in multe
cazuri, de acreditivele comerciale. Alegerea setului de reguli, deci, lasata la discretia partilor -
cum si ar trebui. Cineva poate alege sa utilizeze 1SP pentru anumite tipuri de standby, UCP

422
pentru alte tipuri, si URDG pentru celelalte. Desi ISP nu sint potrivite pentru angajamentele
dependente, cum ar fi garantiile accesorii si contractele de asigurare, ele pot fi utile in anume
situatii prin indicarea ca anume angajament, care altfel ar fi tratat drept dependent conform legii
locale, este desemnat ca independent. Pentru ca ISP sa fie aplicabile fata de un standby,
angajamentul trebuie sa faca referinta la aceste Reguli prin formulari de felul urmator (dar
nelimitate numai la aceste formulari):
a. Acest angajament este emis conform Regulilor Internationale Standby 1998.
b. Reglementat de ISP98.
Desi ISP pot fi aplicate in mod variat in functie de formularea standby, ele prevad reguli neutre
acceptabile in majoritatea situatiilor, si un punct initial util pentru negocieri, in alte situatii. Ele
vor economisi partilor (inclusiv bancilor care emit, confirma, sau sint beneficiare ale standby)
timp si cheltuieli considerabile, in negocierea si elaborarea termenilor standby.
ISP sint elaborate sa fie compatibile cu Conventia Natiunilor Unite asupra Garantiilor
Independente si Acreditivelor Stand-By („United Nations Convention on Independent
Guarantees and Stand-By Letter of Credit") (care reprezinta o formulare utila si practica a
normelor de drept in materie de standby si garantii independente) si cu dreptul local, codificat
sau in forma de jurisprudenta; si sa integreze uzantele aplcabile acreditivelor standby, in aceste
izvoare de drept. Daca aceste Reguli contravin normelor imperative de drept, in materie de
cesiune a platilor, sau transfer prin efectul legii, va avea prioritate, bineinteles, dreptul aplicabil.
Totusi, multe din aceste aspecte sint rareori reglementate de dreptul local, si dreptul comercial
toto mai mult se va adresa la ISP pentru indrumari in asemenea situatii, mai ales in contextul
angajamentelor internationale. Ca rezultat, se preconizeaza ca ISP mai curind sa completeze
dreptul local decit sa-1 contrazica.
ISP urmaresc sa fie aplicate de asemenea in procesele judiciare si arbitrale (cum ar fi sistema de
arbitrare a acreditivelor, bazata pe expertiza, constituita pe regulile Centrului International pentru
Arbitrarea Acreditivelor („International Centre for Letter of Credit Arbitration - ICLOCA") sau
pe arbitrarea comerciala generala din sistemul CIC), sau in procese alternative de solutionare a
litigiilor. Clauza de solutionare a litigiilor terbuie sa fie expresa si suficient de explicita. Ca
minimum, ea poate fi integrata in clauza referitoare la ISP98, ex. „Acest Angajament este emis
conform ISP98, si toate litigiile decurgind din, sau in legatura cu el, sint supuse arbitrajului
conform Regulilor ICLOCA (1996). Desi traducerea ISP in alte limbi este preconizata si va fi
monitorizata in vederea asigurarii integritatii textului, versiunea in Engleza este textul oficial al
ISP in cazul divergentelor. ISP este rezultatul activitatii grupului de lucru asupra ISP („ISP
Working Group"), sub
auspiciile Institutului de Drept Bancar International si Uzante Bancare Internationale,
Inc. („the Institute of International Banking Law & Practice, Inc."), care a conlucrat cu sute de
persoane pe parcursul a cinci ani, si a beneficiat de comentariile primite de la indivizi, banci, si
asociatii nationale si internationale. in particular, participarea Asociatiei Internationale a
Serviciilor Financiare („the International Association of Financial Services") si a grupului ad-hoc
de lucru sub conducerea lui Gary Collzer (care a condus la aprobarea lui de catre comisia
bancara a CIC) este apreciata enorm. in afara de aceasta, sponsorizarea si sustinerea din partea
Citibank N.A., the Chase Manhattan Bank, ABN AMRO, Baker & McKenzie, si Centrului
National pentru Comertul Liber Inter-American („the National Law Centre for Inter-American
Free Trade") este apreciata. Posicil cea mai importanta semnificatie a ISP este ca crearea lor
marcheaza un nou capitol in colaborarea intre comunitatea internationala bancara si comunitatea
juridica la nivel international. in acest sens, rolul activ in procesul mentionat, care 1-a jucat
Secretariatul Comisiei Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International („United
Nations Commission for International Trade Law -UNCITRAL"), este de o mare valoare.
ISP au fost elaborate ca un set de reguli pentru a fi utilizate in practica cotidiana. Ele nu au ca
scop sa ofere o informatie introductiva asuipa standby si utilizarii acestora. Desi ISP recunosc ca
unele reguli vor fi explicate si comentate suplimentar, aceste comentarii nu vor fi incluse in ISP
deoarece produsul rezultat ar fi greoi pentru utilizarea in practica de toate zilele. in schimb,

423
materialele introductive si Comentariul Oficial sint disponibile in Comentariul Oficial al
Regulilor Internationale Standby (ISP98) („the Official Commentary on the International
Standby Practices (ICP98)"). Pentru informatii suplimentare referitoare la materiale aditionale si
ultimele evolutii asupra ISP si problemelor aferente, verificati pagina web a 1SP98:
www.ICP98.com
!

Pentru a raspunde la intrebarile inevitabile, pentru a asigura o interpretare oficiala a Regulilor, si

pentru a asigura evolutia lor corespunzatoare, Institutul de Drept Bancar International si Uzante
Bancare Internationale, Inc., a creat un Consiliu pentru Uzantele Internationale Standby
(„Council on International Standby Practices"), care este reprezentativ dpdv al citorva
constituente care au contribuit la ISP. Institutul i-a incredintat Consiliului sarcina de mentinere a
integritatii ISP, in cooperare cu Institutul, Comisia Bancara a CIC, Asociatia Internationala
pentru Servicii Financiare, si variate organizatii de sprigin.
James G. Barnes
"'
Baker & McKenzie
r
, '".. " -
Vice Presedinte Grupul de lucru asupra ISP
Prof. James E. ByrneDirector
Institutul de Drept Bancar International si Uzante Bancare Internationale, Inc.
Presedinte si RaportorGrupul de lucru asupra ISP
Gary W. CollyerPresedinte
Grupul ad-hoc de lucru al CIC, si Consilier Tehnic al Comisiei Bancare a CIC
REGULA I. DISPOZITII GENERALE
Scopul, domeniul de aplicare, definitiile si interpretarea Regulilor
1.01 Scopul si domeniul de aplicare
a. Aceste Reguli sint elaborate pentru aplicare fata de scrisorile de credit standby (inclusiv de
executare, financiare sau de plata directa).
b. Scrisoarea de credit standby sau alt angajament similar, oricum definit sau descris, destinat
utilizarii locale sau internationale, ce poate fi supus prezentelor reguli prin clauza expresa de
aplicare a acestora, inserata de parti in textul scrisorii.
c. Angajamentul reglementat de aceste Reguli poate contine clauze ce modifica sau exclud_
aplicarea lor.
d. Angajamentul reglementat de aceste Reguli este in continuare numit „standby".
1.02 Raportul cu legea si alte reguli
.'-' l?
a. Aceste Reguli completeaza legea aplicabila in masura permisa de acesta lege.
b. Aceste Reguli inlocuiesc normele contrare continute in alte reguli sau uzante, de asemenea
aplicabile fata de scrisoarea de credit standby.
1.03 Principiile de interpretare
Aceste Reguli vor fi interpretate ca uzante comerciale, in ceea ce priveste:
a. integritatea standby ca angajament demn de incredere si eficient;
b. practicile si terminologia bancara si comerciala in tranzactiile curente;
c. corespunderea in cadrul sistemului mondial al comertului si operatiunilor bancare;
d. uniformitatea mondiala a interpretarii si aplicarii lor.
1.04 Efectele
:,.. - ,-' ,:-;, ; .. ' r... ,; ....;...-r
Numai daca aplicarea nu este explicit sau implicit modificata sau exclusa, aceste Reguli
guverneaza termenii si conditiile incorporate in standby, confirmarea, avizarea,
desemnarea, modificarea, transferul, cererea de emitere, sau alt acord al:
i. emitentului;
ii. beneficiarului in masura in care acesta trage un standby;

424
iii. oricarui avizator;
iv. oricarui confirmator;
v. oricarei persoane desemnate in standby, ce actineaza sau consimte sa actioneze; si
vi. ordonatorului care autorizeaza emiterea standby sau in alt mod consimte aplicarea
acestor Reguli.
1.05 Excluderea chestiunilor legate de emiterea corecta si tragerile fraudulente sau
abuzive
Aceste Reguli nu definesc sau reglementeaza in orice alt mod:
a. capacitatea sau autoritatea de emitere a standby;
b. exigentele formale de executarea a standby (ex. inscris sub semnatura); sau il
c. exceptiile de neplata, bazate pe frauda, abuz, sau probleme similare. Chestiunile sus-
mentionate sint guventate de dreptul aplicabil.
!

Principiile generale
r
1.06 Naturajuridica a standby
ii:
-
a. Din momentul emiterii standby este un angajament irevocabil, independent, documentar si
obligatoriu, fara necesitatea ca sa indice aceasta.
b. Deoarece standby este irevocabil, obligatiile emitentului conform standby nu pot fi modificate
sau anulate, cu exceptia cazurilor in care aceasta este permis de standby sau de catre persoana
impotriva careia este declarata modificarea sau anularea.
c. Deoarece standby este independent, executarea obligatiunilor emitentului conform standby nu
depinde de:
i. dreptul sau capacitatea emitentului de a obtine rambursarea de la ordonator;
ii. dreptul beneficiarului de a obtine plata de la ordonator;
iii. referinta in standby la acordul de rambursare sau alta tranzactie de baza;
iv. cunostinta de catre emitent a faptului executarii sau incalcarii acorului de rambursare
sau a altei tranzactii de baza.
d. Deoarece standby este documentar, obligatiile emitentului depind de prezentarea
documentelor si examinarea de forma a acestora.
e. Deoarece standby sau modificarea lui sint obligatorii din momentul emiterii, ele sint executorii
impotriva emitentului daca ordonatorul a autorizat sau nu emiterea, emitentul a primit sau nu
onorariul, sau beneficiarul a primit/s-a bazat sau nu pe standby sau modificarea lui.
. '
1.07 Independenta relatiei Emitent-Beneficiar
Obligatiile emitentului fata de beneficiar nu sint afectate prin drepturile si obligatiile emitentului
fata de beneficiar conform oricarui alt acord, uzanta sau lege.
1.08 Limitarea responsabilitatilor
Emitentul nu este responsabil pentru:
'
a. executarea sau incalcarea oricarei tranzactii de baza;
;
' ''
b. exactitatea, autenticitatea sau efectele oricaror documente prezentate conform standby;
c. actiunea sau omisiunea altor persoane chiar daca acestea sint alese de emitent sau persoana
desemnata; sau
d. respectarea legii sau uzantelor altele decat cele prescrise in standby sau de legea aplicabila in
locul emiterii.
'''
Terminologia
v
!
;

425
1.09 Termenii definiti
in afara de semnificatiile atribuite de uzantele bancare si de legea aplicabila, urmatorii
termeni au sau includ semnificatiile mentionate mai jos:
a. Definitii
„Ordonator" este persoana care solicita emiterea standby, sau pe contul caruia se
efectueaza aceasta emitere, inclusiv (i) persoana care solicita din nume propriu dar pe
cont strain, sau (ii) emitentul ce actiuneaza din nume propriu.
„Beneficiar" este persoana indicata, indreptatita sa valorifice standby. Vezi Regula
l.ll(c)(ii).
„Zi lucratoare" inseamna ziua, in care locul comerciantului, ce e tinut sa execute un act relevant,
este deschis in mod obisnuit; iar „zi bancara" inseamna ziua in care banca relevanta este deschisa
in mod obisnuit, in locul unde actul relevant trebuie executat. „Confirmator" este persoana care,
la cererea respectiva a emitentului, adauga la angajamentul emitentului angajamentul propriu de
a onora standby. Vezi regula 1.11 (c)(i). „Cerere" inseamna, dupa context, sau cererea de onorare
a standby, sau documentul ce contine o asemenea cerere.
„Document" inseamna cambie, cerere, titlu, garantie a investitiei, factura, certificat de
neiexecutare, sau orice alta reprezentare de fapt, de drept, de lege, sau de opinie, care la
prezentare (pe suport hirtie sau electronic) poate fi examinata in vederea verificarii conformitatii
cu termenii si conditiile standby. „Tragere" inseamna, dupa context, cererea prezentata sau
onorata; ;. „Data expirarii" insemna ultima zi pentru efectuarea prezentarii conforme stabilite in
standby.
„Persoana" include orice persoana, asociatiune, corporatie, societate cu raspundere
limitata, agentie guvernamentala, banca, reprezentant fiduciar, sau orice alta asociatie
sau entitate legala sau comerciala.
„Prezentare" insemna, dupa context, inminarea documentelor cu scopul examinarii
conform standby, sau documentele astfel prezentate.
„Prezentator" inseamna persoana ce face prezentarea in calitate sau din partea
beneficiarului sau persoanei desemnate.
„Semnatura" include orice simbol executat sau utilizat de o persoana cu intentia prezenta
de a autentifica un document. ...-..... . ;„,.,.,, ,.,i;i„,,,,,.,
b. Referinte incrucisate
„Amendament" - Regula 2.06
„Avizare"-Regula 2.05
„Aproximativ" („Aproape" sau „Circa") - Regula 3.08(f)
„Repartizarea veniturilor" - Regula 6.06
„Amendament automat" - Regula 2.06(a)
„Copie" - Regula 4.15(d)
:
„Instructiuni de insotire"-Regula 5.08
„Onorare" - Regula 2.01
„Emitent"-Regula 2.01
.-u"
„Prezentari multiple"-Regula 3.08(b)
'
„Persoana desemnata" - Regula 2.04
„Conditii nedocumentare" - Regula 4.11
„Original" - Regula 4.15(b) si (c)
'
„Tragere partiala" - Regula 3.08(a)
„Standby"-Regula 1.01 (d)
„Transfer"-Regula 6.01
'

426
.:,.-.
„Beneficiar al tranferului" - Regula 1.11 (c)(ii)
„Transfer prin efectul legii" - Regula 6.11
c. Prezentari electronice
Urmatorii termeni inclusi in standby pentru sau permitind prezentarea electronica, vor
avea semnificatiile mentionate mai jos, cu exceptia cazurilor in care din context reiese
altfel:
„inregistrare electronica" insemna:
a. o inregistrare (informatie ce este inregistrata pe un suport tangibil sau pastrata pe un suport
electronic sau de alt fel, si care poate fi extrasa intr-o forma perceptibila);
b. comunicata prin comunicatie electronica unui sistem de receptionare, pastrare, retransmitere
sau alt fel de procesare a informatiei (date, text, imagini, sunete, coduri, programe
computationale, produse de program, baze de date, sau similare); si
c. care poate fi autentificata si apoi examinata pentru conformitate cu termenii si conditiile
standby.
„Autentifica" inseamna a verifica o inregistrate electronica prin proceduri sau metode
general acceptate in practica comerciala, pentru a stabili:
i. identitatea expeditorului sau sursa, si
!
!
i
ii.integritatea sau erorile in transmiterea continutului informatiei.
Criteriile pentru evaluarea integritatii informatiei intr-o inregistrate electronica se exprima
in mentinerea informatiei in stare completa si nealterata, in afara de adaugirea unor
retransmiteri sau altor modificari ce intervin in cadrul obisnuit al comunicarii, pastrarii
sau expunerii.
„Semnatura electronica" inseamna litere, caractere, numere sau alte simboluri in forma
electronica, atasate sau asociate logic unei inregistrari electronice, care sint aplicate
sau utilizate de catre o parte avind intentia prezenta de a autentifica documentul.
„Primirea" survine atunci in care:
i. o inregistrare electronica intra inr-o forma ce face posibila procesarea ei, in sistemul
informational indicat in standby; sau
ii. emitentul extrage inregistrarea electronica trimisa unui sistem informational altul
decit cel indicat de emitent.
1.10 Termeni inutili sau altfel indezirabili
a. Standby nu trebuie sau necesita sa indice ca este;
' 4
i. neconditionat sau abstract (daca indica, aceasta inseamna dbar ca plata conform lui
este conditionata doar de prezentarea documentelor specificate);
ii. absolut (daca indica, aceasta inseamna doar ca el e irevocabil);
iii. primar (daca indica, aceasta inseamna doar ca el este un angajament independent al
emitentului);
iv. platibil din contul mijloacelor proprii ale emitentului (daca indica, aceasta inseamna
doar ca el nu depinde de disponibilitatea mijloacelor ordonatorului, si este onorat
pentru a executa obligatia independenta a emitentului);
v. curat sau platibil la cerere (daca indica, aceasta inseamna doar ca el este platibil la
prezentarea cererii scrise sau altor documente specificate in standby).
b. Standby nu trebuie sa foloseasca termenul „sau/si" (daca indica, aceasta inseamna fiecare sau
ambii(ambele));
., . ...
c. Urmatorii termeni nu au o semnificatie unanim acceptata, si
i. nu vor fi luati in consideratie:
.....

427
„solicitat",
,
,„,. ,,. ,
,.
;.'.;:
„divizibil",
„fractionabil",
„indivizibil", sau
, . ,,.. . ,. .. ,, ,,-; ,..„,. ,, ',;, s;„ i, ..;,,; . :
„transmisibil".
ii. nu vor fi luati in consideratie decit din context poate fi dedusa semnificatia lor:
„alocabil",
„necontenit",
„reinstalabil" sau
„revolving". ,,,
1.11 Interpretarea Regulilor
a. Aceste Reguli vor fi interpretate in contextul uzantelor aplicate in mod obisnuit.
b. in aceste Reguli, „scrisoare de credit stanby" se refera la angajamentul indepentent pentru care
aceste Reguli au fost elaborate, pe in care „standby" se refera la angajamentul guvernat de aceste
Reguli.
.-:;. ,.'ii,o«; RDIJ!,;1 . ... .
c. Numai daca contextul nu prevede altfel:
i. „Emitent" include „confirmatorul" precum confirmatorul ar fi un emitent separat si
confirmarea ar fi un standby separat emis pe contul emitentului;
ii. „Beneficiar" include parsoana catre care beneficarul a transferat dreptul de tragere
(„beneficiar al transferului");
iii. „Inclusiv" insemna „ce include dar nu se limiteaza la";
iv. „A sau B" inseamna „A sau B sau impreuna"; „ori A ori B" inseamna „A sau B dar
nu si impreuna"; si „A si B" inseamna „A si B impreuna";
v. Cuvintele la singular includ si pluralul, si cuvintele la plural includ singularul; si
vi. Cuvintele de gen neutru includ orice gen.
d. i. Utilizarea expresiei „daca standby nu prevede altfel" sau cu continut similar, intr-o regula,
subliniaza prioritatea textului din standby fata de cel din regula;
:;
ii. Absenta unei asemenea fraze in alte reguli nu implica ca aceste alte reguli au superioritate fata
de standby;
;;
iii. Includerea cuvintului „expres" sau „clar" sau similar, in expresia „daca standby nu prevede
altfel" sau cu continut similar, subliniaza ca regula data va fi exclusa sau modificata doar printr-o
prevedere expresa si fara ambiguitate din standby; si iv. desi efectul tuturor prezentelor reguli
poate varia in functie de textul standby, alterarea efectului unor din aceste reguli poate decalifica
standby ca angajament independent, conform dreptului aplicabil.
e. Expresia „indicat in standby" sau cu continut similar, se refera la textul de fapt al standby (cel
emis sau efectiv modificat), pe in care expresia „prevazut in standby" sau cu continut similar, se
refera atit la textul standby cit si la aceste Reguli precum incorporate.
. .
.
REGULA 2. OBLIGATULE
2.01 Angajamentul de onorare a emitentului sau oricarui confirmator, catre beneficiar
a. Emitentul se obliga catre beneficiar sa onoreze prezentarea a carei forma apare a fi
corespunzatoare cu termenii si conditiile standby, conform acestor Reguli, completate de
uzantele comune stanby.

428
b. Emitentul onoreaza prezentarea conforma facuta lui, prin plata sumei solicitate de la el, la
prima cerere, numai daca stanby nu prevede onorarea:
i. prin acceptarea cambiilor trase de beneficiar asupra emitentului - in caz in care emitentul
onoreaza prin:
,,
.,,,.. .„ .,. ,
(a) acceptarea la timp a cambiei; si
(b) plata ulterioara efectuata in favoarea detinatorului cambiei, la prezentarea acesteia la sau
dupa scadenta ei.
ii. prin plata aminata a cererii beneficiarului de catre emitent — in caz in care emitentul onoreaza
prin:
.
v-
(a) asumarea la timp a obligatiei de plata aminata; si
' 'A P
(b) efectuarea ulterioara a platii la termenul stabilit.
iii. prin negociere - in caz in care emitentul onoreaza prin plata sumei la prima cerere, fara drept
de recurs.
c. Emitentul onoreaza la timp, daca plateste la vedere, accepta cambia, sau se obliga la plata
aminata (sau daca notifica refuzul) in termenul permis pentru examinarea prezentarii si
notificarea refuzului de plata.
d. i. Confirmatorul se obliga sa onoreze o prezentare conforma facuta lui, prin plata sumei cerute
la vedere, iar daca standby indica altfel, prin alte metode de onorare conforme cu obligatia
emitentului.
ii. Daca confirmarea permite prezentarea catre emitent, confirmatorul se obliga de asemenea sa
onoreze in cazul refuzului incorect de plata al emitentului, ca si cum prezentarea ar fi facuta
confirmatorului. iii. Daca standby permite prezentarea catre confirmator, emitentul se obliga sa
onoreze
in cazul refuzului incorect de plata al confirmatorului, ca si cum prezentarea ar fi facuta
emitentului.
e. Emitentul onoreaza prin plata din contul mijloacelor imediat disponibile, in moneda
indicata in standby, numai daca standby nu indica ca este platibila prin:
i. achitarea intr-o anume unitate monetara de cont - caz in care obligatia de plata va fi
in acea unitate de cont;
ii. livrarea altor bunuri de valoare - caz in care obligatia va consta in livrarea acestor
bunuri.
2.02 Obligatia filialelor separate, agentiilor sau altor oficii
in scopul prezentelor Reguli, filiala, agentia sau alt oficiu al emitentului ce actioneaza sau se
obliga sa actioneze conform standby in alta calitate decit cea a emitentului, este obligata numai
in aceasta calitate si trebuie sa fie tratata ca o persoana separata.
2.03 Conditiile emiterii
Standby este emis in care iese de sub controlul emitentului, numai daca nu indica express ca nu
este in acest moment „emis" sau „executoriu". Indicatiile ca standby nu este „disponibil" ,
„operational", „efectiv", sau cu sens similar, nu afecteaza natura irevocabila si obligatorie a
standby din momentul in care acesta iese de sub controlul emitentului.
2.04 Desemnarea .'-'" ''--; .v-v ««;.«i'twi1: u, ;«: -vo))."?./..;
a. Standby poate desemna o persoana sa avizeze, receptioneze prezentarea, efectuieze transferul,
confirme, plateasca, negocieze, oblige la plata aminata, sau acepte cambia.
b. Desemnarea nu obliga persoana desemnata sa actioneze, numai daca si numai in masura in
care aceasta a consimtit sa actioneze.
c. Persoana desemnata nu este autorizata sa oblige persoana care face desemnarea.
2.05 Avizarea standby sau a modificarii

429
a. Daca avizarea nu prevede altfel, ea inseamna ca:
i. avizatorul a verificat autenticitatea aparenta a mesajului avizat, conform uzantelor obisnuite ale
scrisorilor de credit comerciale; si
'
ii. avizul reflecta corect ceea ce a fost primit.
b. Persoana careia i se solicita avizarea standby si care refuza aceasta, trebuie sa notifice partea
solicitanta.
2.06 Momentul in care modificarea este autorizata si obligatorie
a. Daca standby indica expres ca poate fi modificat prin „amendament automat" ce se refera la
cresterea sau scaderea sumei disponibile, aminarea datei expirarii, sau alte modalitati similare,
modificarea este efectiva in mod automat, fara necesitatea oricarei notificari sau aprobari,
suplimentare la cea indicata express in standby. (Asemenea modificare poate fi indicata ca
devenind efectiva „fara amendament".)
b. in lipsa oricarei indicatii referitoare la amendament automat, modificarea obliga: i. emitentul,
in care modificarea iese de sub controlul lui; si
ii. confirmatorul, in care modificarea iese de sub controlul lui, numai daca confirmatorul nu
indica ca nu confirma modificarea.
c. in lipsa oricarei indicatii referitoare la amendamentul automat:
i. beneficiarul trebuie sa aprobe modificarea pentru ca aceasta sa fie obligatorie;
ii. aprobarea beneficiarului trebuie sa fie comunicata expres persoanei ce avizeaza
modificarea, cu exceptia cazului in care beneficiarul prezinta documentele conforme cu
standby precum modificat, si neconforme cu standby pina la modificare; si
iii. modificarea nu necesita aprobarea ordonatorului pentru ca sa fie obligatorie pentru
emitent, confirmator sau beneficiar.
- H Un
d. Aprobarea in parte a modificarii constituie refuzul aprobarii.
2.07 Vehicularea modificarilor
a. Emitentul ce imputerniceste alta persoana sa avizeze standby, trebuie sa notifice acesteia toate
modificarile.
b. Modificarea sau anularea standby nu afecteaza obligatia emitentului fata de persoana
desemnata ce a actionat in limitele nominalii inainte de primirea modificarii sau anularii.
c. Neextinderea unui standby automat extensibil (reinnobil) nu afecteaza obligatia emitentului
fata de persoana desemnata ce a actionat in limitele nominarii inainte de primirea notificarii
despre neextindere.
REGULA 3. PREZENTAREA
3.01 Prezentarea conforma standby
Standby trebuie sa indice timpul, locul si amplasarea in acel loc, persoana catre cine, si suportul
pe care prezentarea trebuie facuta. Daca contine aceste indicatii, prezentarea va fi facuta in aceste
conditii pentru a fi conforma. in masura in care standby nu indica, prezentarea trebuie facuta in
conditiile mentionate in prezentele Reguli pentru a fi conforma.
3.02 Ce constituie prezentare
Primirea documentelor solicitate de si prezentate conform standby constituie prezentare ce
necesita examinare in vederea stabilirii conformitatii cu termenii si conditiile standby, chiar daca
nu toate documentele solicitate au fost prezentate.
:
ir ..
3.03 Identificarea standby
a. Prezentarea trebuie sa identifice standy in baza caruia prezentarea este facuta.
b. Prezentarea trebuie sa identifice standby prin indicarea numarului complet de referinta a
standby, si a numelui si sediului (resedintei) emitentului, sau prin anexarea originalului sau
copiei standby.
c. Daca emitentul nu poate determina la examinarea superficiala a documentului primit,

430
ca acesta urmeaza a fi examinat conform standby, sau nu poate identifica standby la care
documentul primit se refera, prezentarea se considera facuta la data identificarii.
3.04 Cind si cui este facuta prezentarea conforma
;
:
a. Pentru a fi conforma, prezentarea trebuie facuta in locul sau orice parte a locului indicat in
standby sau prevazuta de prezentele Reguli.
b. Daca standby nu indica locul unde trebuie facuta prezentarea, aceasta va fi facuta in locul
comerciantuk i, unde a fost emis standby.
c. Daca standby este confirmat, dar confirmarea nu indica locul unde trebuie facuta prezentarea,
aceasta va fi facuta cu scopul obligarii confirmatorului (si a emitentului) la sediul comercial al
confirmatorului, unde a fost facuta confirmarea; sau va fi facuta emitentului.
d. Daca standby nu indica nici un detaliu referitor la locul prezentarii (cum ar fi departamentul,
etajul, oficiul, statia, oficiul postal, sau alt detaliu), prezentarea trebuie facuta la:
i. adresa postala obisnuita indicata in standby;
ii.orice asezare din locul indicat, prevazuta pentru primirea postei sau documentelor;
sau
iii. orice persoana din locul indicat, care e autorizata de fapt sau aparent sa receptioneze
prezentarea.
3.05 Cind este facuta prezentarea la timp
a. Prezentarea la timp este facuta in orice moment dupa emitere si pina la incheierea datei
expirarii.
b. Prezentarea facuta dupa incheierea zilei lucratoare din locul comerciantului unde prezentarea
trebuie facuta, se considera facuta in urmatoarea zi lucratoare.
3.06 Suportul conform al prezentarii
a. Pentru a fi conform, documentul trebuie prezentat pe suportul indicat in standby.
b. Daca nu este indicat suportul, pentru a fi conform documentul trebuie sa fie prezentat pe
suport hirtie, cu exceptia cazului in care este solicitata numai cererea - caz in care: i. este
conforma prezentarea facuta via S. W.I.F.T., telex confirmat, sau alta modalitate de transmitere
autentificata, de catre beneficiarul care este participant la S. W.I.F.T. sau banca; iar in caz
contrar
ii. prezentarea facuta nu pe suport hirtie nu se considera conforma decit in cazul in care emitentul
permite, la discretia sa, utilizarea altui suport.
c. Documentul nu se considera prezentat pe suport hirtie daca el este comunicat prin mijloace
electronice, chiar daca emitentul sau persoana desemnata, ce il primeste, genereaza in baza lui un
document pe suport hirtie.
d. in care este prescrisa prezentarea pe suport electronic, pentru a fi conform documentul ,
trebuie sa fie prezentat in forma de inregistrare electronica care poate fi autentificata de
emitent sau persoana desemnata, cui inregistrarea se prezinta.
3.07 Caracterul separat al fiecarei prezentari
a. Efectuarea unei prezentari neconforme, retragerea prezentarii, sau neefectuarea uneia sau unui
numar de prezentari preconizate sau permise, nu anuleaza sau prejudiciaza in alt fel dreptul de a
face o alta prezentare sau re-prezentare la timp, independent de permiterea sau interzicerea de
standby a prezentarilor sau valorificarilor partiale sau multiple.
b. Neplata incorecta a prezentarii conforme nu constituie neonorare a oricarei alte prezentari in
baza standby, sau respingere a standby.
c. Onorarea unei prezentari neconforme, cu sau fara notificarea neconformitatii acesteia, nu
anuleaza cerintele standby pentru alte prezentari.
3.08 Tragerea partiala si prezentarile multiple; marimea tragerii
a. Prezentarea poate fi facuta pentru mai putin decit suma intrega disponibila („tragere partiala").
b. Mai mult decit o prezentare („prezentari multiple") poate fi facuta. ''-' ''
c. Clauza „valorificari partiale interzise" ori cu sens similar insemna necesitatea prezentarii
pentru intreaga suma disponibila.

431
d. Clauza „prezentari multiple interzise" sau cu sens similar inseamna ca poate fi facuta si
onorata doar o singura prezentare, dar care poate fi facuta pentru mai putin decit suma intreaga
disponibila.
e. Daca cererea depaseste suma disponibila in baza standby, tragerea este discrepanta. Orice
document altul decit cererea, ce indica o suma care depaseste suma ceruta, nu este discrepant din
acest motiv.
f. Utilizarea cuvintelor „aproximativ", „cam" sau „circa" sau sinonimelor, permite o toleranta nu
mai mare de 10% plus sau minus in raport cu suma la care aceste cuvinte se refera.
3.09 Aminarea sau plata
Cererea beneficiarului de aminare a datei expirarii standby, sau, alternativ, de plata a sumei
disponibile:
a. este prezentarea continind cererea de plata in baza standby, care urmeaza sa fie examinata ca
atare conform prezentelor Reguli;
b. implica ca beneficiarul:
;Ui
i. aproba modificarea prin extinderea datei expirarii pina la data ceruta;
ii. solicita emitentului sa exercite discretie la obtinerea apbobarii modificarii de la ordonator, si
sa emita astfel modificarea; si
iii. accepta termenul maxim disponibil conform prezentelor Reguli, pentru examinare si
notificare a refuzului.
3.10 Lipsa notificarii de receptionare a prezentarii
Emintetul nu este obligat sa notifice ordonatorul despre primirea prezentarii in baza standby.
,
-- "-'
3.11 Renuntarea emitentului la regulile de prezentare, si aprobarea renuntarii de ordonator
Suplimentar la alte clauze de discretie continute in standby sau prezentele Reguli, emitentul
poate, la discretia sa, fara notificarea sau acordul ordonatorului si fara efecte asupra obligatiilor
ordonatorului catre emitent, sa renunte la
a. urmatoarele Reguli si orice alti termeni similari mentionati in standby, care sint esentialmente
in beneficiul sau convenienta operationala a emitentului:
i. tratamentul documentelor primite, la cererea prezentatorului, ca si cum ar fi fost
primite la o data ulterioara (Regula 3.02);
ii. identificarea prezentarii in raport cu standby in baza caruia prezentarea a fost facuta
(Regula 3.03(a));
iii. unde si cui prezentarea trebuie facuta (Regula 3.04(b), (c) si (d)), exceptind tara
prezentarii, indicata in standby; sau
iv. tratamentul prezentarii facute dupa incheierea zilei lucratoare ca si cum aceasta ar fi
fost facuta urmatoare zi lucratoare (Regula 3.05(b)).
b. urmatoarele Reguli dar nu si termenii similari mentionati in standby:
i. documentul cerut, datat ulterior datei presrise pentru prezentare (Regula 4.06); sau ii. cerinta ca
documentul emis de beneficiar sa fie format in limba in care a fost format standby (Regula 4.04).
c. urmatoarele Reguli referitoare la integritatea operationala a standby, doar in masura in care
banca trateaza de fapt cu beneficiarul veritabil:
i. accepatarea cererii pe suport electronic (Regula 3.06(b)).
Renuntarea de catre confirmator necesita aprobarea emitentului daca se refera la
paragrafele (b) si (c) ale regulii sus-mentionate.
3.12 Standby original pierdut, furat, deteriorat sau distrus
a. Daca un standby original este pierdut, furat, deteriorat sau distrus, emitentul nu ii va substitui,
sau renunta la cerinta de prezentare a originalului.
b. Daca emitentul este de acord sa substituie originalul standby sau sa renunte la cerinta de
prezentare a originalului, el poate oferi duplicatul sau copia beneficiarului, fara ca aceasta sa
afecteze obligatia de rambursare a ordonatorului fata de emitent; insa daca procedeaza asa,
emitentul trebuie sa marcheze duplicatul sau copia ca atare. Emitentul poate, la discretia sa, sa

432
ceara indemnizare satisfacatoare de la beneficiar si sa se asigure la persoanele desemnate precum
ca nici o plata nu a fost efectuata, inchiderea la data expirarii
v ,.
,
3.13 Data expirarii in zi nelucratoare
a. Daca ultima zi pentru prezentare, indicata in standby (ori ca data expirarii ori ca data in care
documentele trebuie sa fie primite) nu este zi lucratoare a emitentului sau persoanei desemnate
din locul unde trebuie sa fie facuta prezentare, prezentarea facuta in acel loc in prima zi
lucratoare ce urmeaza va fi considerata prezentare la timp.
b. Persoana desemnata catre care se face prezentarea, trebuie sa avizeze emitentul.
3.14 inchiderea in zi lucratoare si autorizarea altui loc rezonabil pentru prezentare f
a. Daca in ultima zi lucratoare, stabilita pentru prezentare, locul prezentarii indicat in standby
este din orice motive inchis si prezentarea din aceasta cauza nu este facuta in termen, atunci
ultima zi pentru prezentare este in mod automat extinsa pina la ziua a treizecea calendaristica
urmatoare re-deschiderii locului pentru prezentare, daca standby nu prevede altfel.
b. La momentul sau in anticipatiunea inchiderii locului pentru prezentare, emitentul poate
autoriza alt loc rezonabil pentru prezentare, in standby sau intr-o comunicare primita de
beneficiar. Daca el procedeaza astfel, atunci
i. prezentarea trebuie facuta in acest alt loc rezonabil; si
ii. daca comunicare este primita in mai putin decit treizeci de zile caliendaristice inainte de
ultima zi pentru prezentare si din aceasta cauza prezentarea nu este facuta in termen, ultima zi
pentru prezentare este in mod automat extinsa pina la ziua a treizecea calendaristica urmatoare
ultimei zile pentru prezentare.
,:
REGULA 4. EXAMINAREA
4.01 Examinarea in vederea conformitatii
a. Cererea de onorare a standby trebuie sa fie conforma termenilor si conditiilor standby.
b. Faptul daca prezentarea pare sa fie conforma se determina prin examinarea de forma a
prezentarii in comparatie cu termenii si conditiile standby dupa cum interpretate si completate de
prezentele Reguli, care trebuie intelese in contextul uzantelor standard cu privire la standby.
,.,.,..
4.02 Neexaminarea documentelor exterioare
;
.; Documentele prezentate, care nu sint cerute de standby, nu trebuie examinate si, in orice caz,
vor fi disconsiderate la stabilirea conformitatii prezentarii. Ele pot fara nici o responsabilitate fi
intoarse persoanei ce le-a prezentat, sau transmise cu alte documente prezentate.
........
' ...,
4.03 Examinarea in vederea consecventei
Emitentul sau persoana desemnata sint solicitate sa examineze documentele in ceea ce priveste
contradictiile intre ele, in masura prevazuta in standby.
4.04 Limba documentelor
Limba tuturor documentelor emise de beneficiar va fi limba in care e format standby.
' .?-
;-A '. -:
4.05 Emitentul documentelor
Orice document solicitat trebuie sa fie emis de beneficiar, numai daca standby nu indica ca
documentul trebuie emis de un tert, sau daca documentul nu este de tip pentru care uzantele
standard in materie de standby prevad emiterea de catre un tert.
4.06 Data documentelor
S
J'
Data emiterii documentelor solicitate poate fi anterioara dar nu ulterioara datei prezentarii lor.

433
4.07 Cerinta semnaturii pe document
a. Documentul solicitat nu se cere sa fie semnat numai daca standby nu indica ca documentul
trebuie semnat, sau daca documentul nu este de tip pentru care uzantele standard in materie de
standby prevad ca el sa fie semnat.
b. Semnatura ceruta poate fi aplicata in orice modalitate ce corespunde cu suportul pe care se
contine documentul.
c. Numai daca standby nu indica:
. .j,' ; ,. ;di.i,t'; ii&.;isif--ivi«'
i. numele persoane care trebuie sa semneze documentul, orice semnatura sau
autentificare va fi considerata ca semnatura conforma;
ii. statutul persoanei care trebuie sa semneze, indicarea statutului nu este necesara.
d. Daca standby indica ca semnatura trebuie aplicata de:
i. o persoana fizica anume, fara cerinta identificarii statutului semnatarului, semnatura
conforma va fi cea ce pare a fi a persoanei mentionate;
i. o anume persoana juridica sau agentie guvernamentala, fara identificarea numelui
sau statutului persoanei imputernicite sa semneze din partea lor, semnatura conforma
va fi orice semnatura ce pare a fi aplicata din partea personei juridice sau agentiei
guvernamentale;
iii. o anume persoana fizica, persoana juridica, agentie guvernamentala, cerind ca statutul
semnatarului sa fie indicat, semnatura conforma va fi cea ce pare a fi a persoanei fizice,
persoanei juridice, agentiei guvernamentale, si care indica statutul juridic al lor.
4.08 Cererea documentara implicita
' Wr'Ki.irC'r.'.-'it''-.:',-'. un Daca standby nu indica nici un document solicitat, se va prezuma
totusi cerinta prezentarii unei cereri documentare de plata.
4.09 Formulari identice si citari Daca standby cere:
a. o indicatie fara a prevedea formularea precisa a acesteia, atunci formularea continuta in
document trebuie sa para avind acelasi sens cu cel cerut de standby;
b. o indicatie formulata precis prin utilizarea citatelor, formulelor izolate prin paranteze, sau prin
anexarea unor forme sau modele, atunci erorile tipografice de scris, punctuatie, sau de natura
similara, ce sint evidente la citirea documentului, nu se cer a fi reproduse si spatiile sau locurile
in alb destinate indicatiilor pot fi completate in orice fel ce nu contravine standby; sau
c. o indicatie formulata precis prin utilizarea citatelor, formulelot izolate prin paranteze, sau prin
anexarea unor forme sau modele, si totodata cere ca formularea respectiva sa fie „exacta" sau
„identica", atunci formularea continuta in documentele prezentate trebuie sa reproduca exact
formularea mentionata, inclusiv erorile tipografice de scris, punctuatie, sau de natura similara, cit
si spatiile sau locurile in alb destinate indicatiilor.
4.10 Aprobarea ordonatorului
"'''' '''
Standby nu trebuie sa indice ca un document solicitat sa fie emis, semnat sau contrasemnat de
ordonator. Totusi, daca standby include o asemenea indicatie, emitentul nu o poate anula si nu
este responsabil pentru retinerea documentului sau semnarii de catre ordonator.
4.11 Termenii si conditiile nedocumentare ' '
a. Termenul sau conditia din standby, care nu e documentar, trebuie sa fie neglijat independent
de faptul daca afecteaza sau nu obligatia emitentului de a trata prezentarea ca conforma sau de a
trata standby ca fiind emis, modificat sau terminat.
.
b. Termenii si conditiile sint nedocumentare daca standby nu cere prezentarea unui document in
care acestea sa fie mentionate, si daca executarea lor nu poate fi verificata de emitent in baza
inregistrarilor ce la are la dispozitie, sau in cadrul activitatii sale obisnuite.
c. Determinarea de emitent in baza inregistrarilor ce la are la dispozitie, sau in cadrul activitatii
sale obisnuite, include determinarea urmatoarelor:
c i. cind, unde si cum documentele sint prezentate sau altfel transmise emitentului;

434
ii. cind, unde si cum comunicarile relevante standby sint trimise sau primite de emitent,
beneficiar sau persoana desemnata;
' , i ; ./?; .'-,u3ij .i ,'
iii. sumele transferate pe sau de pe conturile emitentului; si
iv. sumele determinabile dintr-o cotatie publica (ex. daca standby prevede determinarea
marimilor dobinzii calculate conform unor rate ale dobinzii ce sint publicate).
d. Emitentului nu i se cere sa recalculeze calculele beneficiarului, facute conform formulei
indicate sau la care se face referinta in standby, numai daca standby nu prevede altfel.
4.12 Formalitatea indicatiilor din standby
a. O indicatie solicitata nu trebuie sa fie insotita de cerinta de solemnitate, oficializare sau oricare
alte formalitati.
b. Daca standby prevede adaugirea unei formalitati la indicatia solicitata, de catre persoana ce
face indicatia, fara sa specifice forma si continutul formalitatii, indicatia este conforma daca
mentioneaza ca a fost declarata, dovedita, garantata, atestata, confirmata prin juramint, afirmata,
certificata, sau facuta in alt mod similar.
c. Daca standby prevede ca indicatia sa fie facuta in prezenta unui martor tert, fara sa specifice
forma si continutul marturiei, aceasta marturie este conforma daca pare sa contina semnatura
altei persoane decit beneficiarul, mentionind ca aceasta persona actioneaza in calitate de martor.
c. Daca standby prevede ca indicatia sa fie contrasemnata, legalizata, vizata, sau in alt mod
similar, de catre alta persoana decit beneficiarul, ce actioneaza in calitate guvernamentala,
judiciara, corporativa sau alta capacite reprezentativa, fara a specifica forma si continutul
capacitatii, indicatia este conforma daca contine semnatura altei persoane decit benefiicarul,
mentionind capacitatea reprezentativa a ei si organizatia din numele careia actioneaza persoana.
4.13 Lipsa responsabilitatii de identificare a beneficiarului -- ;,).. i, Numai in masura in
care standby nu cere prezentarea unei inregistrari electronice:
a. persoana ce onoreaza prezentarea nu are nici o obligatie fata de ordonator de stabilire a
identitatii celui ce face prezentarea sau cesionarului incasarii;
b. plata catre persoana indicata ca beneficiar, titular al transferului, cesionar confirmat, succesor
prin efectul legii, pe contul sau numarul de cont indicat in standby sau in instructiunile de
insotire facute de beneficiar sau persoana desemnata, constituie executare a obligatiei de plata in
baza standby.
4.14 Numele emitentului sau confirmatorului achizitionat sau fuzionat
Daca emitentul sau confirmatorul este reorganizat, fuzionat, sau isi schimba numele, orice
exigenta a referintei la numele emitentului sau confirmatorului in documentele prezentate poate
fi la numele lor sau succesorilor. .-.,.. ..;; ; r.i, ,
4.15 Originalul, copia si multiplele documente
.n
a. Documentul prezentat trebuie sa fie in original.
b. Prezentarea unei inregistari electronice, in care prezentarea pe suport electronic este ceruta sau
permisa, se considera ca „original".
c. i. Un document prezentat se considera original numai daca la examinarea de forma a lui nu
pare ca el sa fie reprodus de pe original.
ii. Un document ce pare sa fie reprodus de pe original se considera original daca semnatura sau
autentificarea pare sa fie originala.
d. Standby ce cere prezentarea unei „copii" permite prezentarea originalului sau copiei, daca
standby nu indica ca sa fie prezentata numai copia, sau in alt mod reglementeaza dispunerea
tuturor originalelor.
e. Daca se cer exemplare multiple ale aceluiasi document, numai unul trebuie sa fie original, cu
exceptia cazurilor in care:
i. sint cerute „dublicate oridinale" sau „originale multiple" - caz in care toate exemplarele
multiple trebuie sa fie originale;
ii. sint cerute „doua copii" sau „duble" sau mentiuni cu sens similar- caz in care pot fi prezentate

435
originalele sau copiile. . ....,..,-, , r
., ,, .r, .,i;.;
Tipurile documentelor standby
4.16 Cererea de plata
a. Cererea de plata nu se cere sa fie separata de declaratia beneficiarului sau alte documente
solicitate.
b. Daca o cerere separata este solicitata, ea trebuie sa contina:
i. rugamintea de plata a beneficiarului adresata emitentului sau persoanei desemnate;
ii. data ce indica in care cererea a fost emisa;
iii. suma solicitata; si
,;
. , ,.-,,.,
iv. semnatura beneficiarului.
c. Cererea poate fi in forma de cambie sau alta instructiune, ordin sau propunere de
plata. Daca standby cere prezentarea a unei „cambii" sau „trate", aceasta cambie sau trata nu
necesita sa fie in forma negociabila decit in cazul in care aceasta este indicat in standby.
4.17 Declaratia de neexecutare sau alt fapt pentru tragere
Daca standby cere declaratia, certificatul sau orice alta instiintare a neexecutarii sau altui fapt
pentru tragere, si nu specifica continutul acesteia, documentul este conform daca contine:
a. prezentarea in sensul exibilitatii platii ca efect al survenirii faptului pentru tragere, indicat in
standby;
b. data ce indica in care a fost emis; si
c. semnatura beneficiarului.
;.
''
'.., ' o . i ssrsq-ia laut:;h C\.,,t-iii
4.18 Instrumente negociabile
Daca standby cere prezentarea documentelor care sint transferabile prin gir si remitere, fara a
indica daca, cum si cui girul trebuie facut, atunci documentul poate fi prezentat fara gir, or, daca
e girat, girul poate fi in alb si, in orice caz, documentul poate fi emis sau negociat cu sau fara
drept de recurs.
4.19 Documentele legale sau judiciare
Daca standby cere prezentarea unui document emis de autoritate guvernamentala,
unei decizii judiciare sau sentinte arbitrale, sau de natura similara, documentul sau
copia sint conforme daca apar a fi:
i. emise de autoritatea guvernamentala, curtea, tribunalul, sau alte organe similare;
ii. intitulate sau numite in mod corespunzator;
: s:
iii. semnate;
iv. datate; si
v. original certificate sau autentificate de o persoana oficiala a autoritatii guvernamentale,
curtii, tribunalului, sau altor organe similare.
4.20 Alte documente
a. Daca standby cere un alt document decit cel a carui continut este specificat in prezentele
Reguli, fara a specifica emitentul, continutul de informatie, sau formularea, documentul este
conform daca apare a fi intitulat in mod corespunzator, sau a indeplini functia tipului de
document cerut, conform uzantelor obisnuite standby.
b. Documentul prezentat in baza standby urmeaza sa fie examinat in contextul uzantelor standby
bazate pe prezentele Reguli, chiar daca documentul este de tip pentru care Regulile si uzantele
uniforme privind acreditivele documentare contin prevederi detaliate (cum ar fi factura
comerciala, documentele de transport, documentele de asigurare sau alte documente similare).
4.21 Cererea de emitere a unui angajament separat

436
'
Daca standby cere ca beneficiarul standby sa emita angajamentul sau propriu separat
altuia (fie ca standby expune textul acestui angajament sau nu):
a. beneficiarul nu obtine alte drepturi decit cele legate de tragerea standby, chiar daca emitentul
plateste comision beneficiarului pentru emiterea unui angajament separat;
b. nu se cere prezentare emitentului nici a angajamentului separat nici a oricarui alt document
prezentat in baza lui; si
c. daca originalele sau copiile angajamentului separat sau altor documente prezentate in baza lui
sint primite de emitent desi prezentarea lor nu se cere ca conditie pentru onorarea standby:
i. emitentul nu e obligat sa le examineze, si in orice caz, va nesocoti orice neconformitate or
contradictie a lor cu standby, cu cererea beneficiarului in baza standby, sau cu angajamentul
separat al beneficiarului;
ii. emitentul poate fara nici o responsabilitate din partea sa sa le returneze persoanei ce le-a
prezentat sau sa le remita ordonatorului impreuna cu prezentarea.
REGULA 5. NOTIFICAREA, EXCLUDEREA, SI DISPUNEREA DOCUMENTELOR
5.01 Notificarea refuzului de plata facuta in termen
,
a. Notificarea refuzului de plata trebuie facuta intr-un termen dupa prezentarea documentelor,
care nu este nerezonabil.
i. Notificarea facuta in termen de trei zile lucratoare nu este considerata ca fiind facuta
in termen nerezonabil, si dupa expirarea a sapte zile lucratoare ca fiind facuta in termen
nerezonabil.
ii. Faptul ca termenul termenul in cadrul carui se face notificarea e considerat nerezonabil,
nu depinde de prezenta unui termen-limita pentru prezentare.
iii. Calcularea termentului in cadrul caruia trebuie facuta notificarea refuzului de plata,
incepe din ziua lucratoare urmatoare zilei lucratoare in care s-a facut prezentarea.
iv. Numai daca standby nu un indica express un termen mai mic in cadrul caruia trebuie
facuta notificarea refuzului de plata, emitentul nu este obligat sa urgenteze examinarea
prezentarii.
b. i. Modalitatea prin care trebuie facuta notificarea refuzului de plata este prin telecomunicatie,
daca e posibil, iar daca nu - prin alt mijloc disponibil care permite notificarea prompta.
ii. Daca notificarea refuzului de plata este primita in cadrul termenului in care se permite
notificarea, ea e considerata ca fiind facuta prin mijloace care permit notificarea prompta.
c. Notificarea refuzului de plata trebuie facuta catre persoana de la care au fost primite
documentele (fie beneficiarul, fie persoana desemnata, fie alta persoana decit curier), daca
persoana care face prezentarea nu solicita altfel.
,t v , ',
5.02 Declararea motivelor refuzului de plata
Notificarea refuzului de plata trebuie sa indice neconformitatile pe care se bazeaza refuzul.
5.03 Neefectuarea in termen a notificarii refuzului de plata
a. Lipsa mentiunilor referitoare la neconformitati, in notificarea refuzului de plata facuta in
termenul si in prin mijloacele indicate in standby sau prevazute in prezentele Reguli, interzice
afirmarea existentei neconformitatilor in orice document continind neconformitati, care e retinut
sau re-prezentat, dar nu interzice afirmarea existentei neconformitatilor in orice alta prezentare
facuta in baza aceluiasi sau altui standby.
b. Neefectuarea notificarii refuzului de plata, sau acceptarea sau recunoasterea angajamentului
de plata diferata, obliga emitentul sa plateasca la scadenta termenului.
5.04 Notificarea expirarii
Neefectuarea notificarii faptului ca prezentarea a fost facuta dupa data expirarii standby, nu
interzice refuzul de plata pe acest motiv. ,
.ivifgaM
5.05 Cererea de desconsiderare a emitentului catre ordonator fara rugamintea persoanei ce face

437
prezentarea
Daca emitentul decide ca prezentarea este neconforma, si daca persoana care o face nu ii
instructeaza altfel, emitentul poate, la discretia sa, sa ceara ordonatorului desconsiderarea
necorespunderilor sau autorizarea in alt mod a onorarii, in termenul disponibil pentru notificarea
refuzului de plata insa fara a extinde acest tennen. Aprobarea cererii de desconsiderare de catre
ordonator nu ii obliga pe emiten sa desconsidere necorespunderile.
5.06 Cererea de desconsiderare a emitentului catre ordonator la rugamintea persoanei ce face
prezentarea
Daca, dupa primirea notificarii refuzului de plata, persoana ce face prezentarea solicita ca
documentele prezentate sa fie transmise emitentului sau ca emitentul sa ceara de la ordonator
desconsiderarea neconformitatilor:
a. nimeni nu e obligat sa trimita documentele neconforme sau sa solicite de la ordonator
desconsiderarea;
b. prezentarea catre emitent este guvernata de prezentele Reguli numai daca aplicarea unor reguli
diferite este express consimtita de persoana care face prezentarea; si
c. daca documentele sint trimise sau desconsiderarea neconformitatilor este solicitata: i. persoana
ce face prezentarea nu poate prezenta obiectii la neconformitatile notificate ei de catre emitent;
ii. emitentul nu este exonerat de obligatia examinarii prezentarii in conformitate cu prezentele
Reguli;
iii. emitentul nu este obligat sa desconsidere neconformitatile chiar daca acestea sint
desconsiderate de ordonator; si
;
iv. emitentul trebuie sa pastreze documentele pina la primirea raspunsului de la ordonator sau
pina in care i se solicita returnarea lor de catre persoana care face prezentarea, iar daca nu
primeste raspunsul sau solicitarea mentionata in termen de zece zile lucratoare
din momentul notificarii refuzului de plata, el poate sa retumeze documentele persoanei care a
facut prezentarea.
5.07 Dispunerea documentelor
Documentele refuzate la plata trebuie returnate, pastrate sau dispuse in alt fel in conformitate cu
instructiunile persoanei care face prezentarea. Lipsa avizului de dispunere a documentelor, in
notificarea refuzului de plata, nu impiedica emitentul sa utilizeze orice aparare altfel opozabila
pentru justificarea refuzului.
5.08 Instructiunile de insotire/mesajul de transmitere
a. Instructiunile ce insotesc prezentarea facuta in baza standby, sint aplicabile in masura in care
nu contravin termenilor si conditiilor din standby, cerere, sau prezentele Reguli.
b. Expunerile de fapte facute de persoana desemnata, ce insotesc prezentarea, sint aplicabile in
masura in care nu contravin termenilor si conditiilor din standby si prezentele Reguli.
c. in pofida primirii instructiunilor, emitentul sau persoana desemnata poate plati, efectua
notificarea, returna documentele, sau in alt mod trata cu persoana ce face prezentarea.
d. Indicatia din instructiunile de insotire asupra neconformitatii documentelor, nu exonereaza
emitentul de obligatia examinarii prezentarii in vederea conformitatii.
5.09 Notificarea obiectiilor de catre ordonator
a. Ordonatorul trebuie sa prezinte obiectiile sale fata de onorarea de catre emitent a prezentarii
neconforme, prin efectuarea unei notificari in termen utilizind mijloace prompte.
b. Ordonatorul actioneaza in termen, daca prezinta obiectiile la neconformitati prin trimiterea
unei notificari emitentului, in care indica neconformitatile pe care se bazeaza obiectiile, intr-un
timp rezonabil din momentul primirii documentelor.
c. Neefectuarea in termen a notificarii obiectiilor, prin mijloace prompte, impiedica invocarea de
catre ordonator impotriva emitentului a oricarei neconformitati ori altei chestiuni aparente la
examinarea de forma a documentelor primite de ordonator, dar nu impiedica invocarea acestei
obiectii fata de orice alta prezentare in baza aceluiasi sau
altui standby.

438
. . .......,.:.... t- .....
„:.;..,,.,.,......... ,
REGULA 6. TRANSFERUL, CESIUNEA, SAU TRANSFERUL PRIN EFECTUL LEGII.
Transferul dreptului de tragere ..... ' \:
6.01 Cererea de transfer a dreptului de tragere
in care beneficiarul cere emitentului sau persoanei desemnate sa onoreze tragerea efectuata de
alta persoana ca si cum aceasta ar fi beneficiar, se aplica aceste Reguli referitoare la transferul
dreptului de tragere („transfer").
6.02 in care dreptul de tragere este transferabil
;
0
a. Standby nu este transferabil decit in cazul in care prevede aceasta.
b. Standby in care se stipuleaza ca este transferabil, fara nici o mentiune suplimentara, indica ca
dreptul de tragere:
i. poate fi transferat in intregime mai mult decat o data; \n-.i
ii. nu poate fi partial transferat; si
iii. nu poate fi transferat, exceptind cazul in care emitentul (inclusiv confirmatorul) sau
alta persoana express indicata in standby consimte si efectueaza transferul solicitat de
beneficiar.
6.03 Conditiile transferului
Emitentul unui standby transferabil, sau persoana desemnata nu sint obligate sa efectuieze
transferul, cu exceptia in care:
a. ei sint satisfacuti in ceea ce priveste existenta si autenticitatea originalului standby;
Si
b. beneficiarul prezinta sau executa:
: if ' : 5 i.
cererea intr-o forma acceptabila pentru emitent sau persoana desemnata, incluzind data de in care
va este efectiv transferul, si numele si adresa celui ce transfera;
ii. originalul standby;
iii. verificarea semnaturii persoanei ce a semnat pentru beneficiar;
iv. verificarea imputernicirilor persoanei ce a semnat pentru beneficiar;
v. plata comisionului de transfer; si
i
vi. orice alta cerinta rezonabila.
6.04 Efectele transferului asupra documentelor solicitate '
' La transferul dreptului de tragere in intregime:
a. cambia sau cererea trebuie semnate de beneficiarul transferului; si
b. numele beneficiarului transferului poate fi aplicat in locul numelui beneficarului ce a efectuat
transferul, in orice alt document solicitat.
6.05 Rambursarea platii facute in baza transferului
Emitentul sau persoana desemnata, ce efectueaza plata in baza unui transfer conform Regulilor
6.03(a), (b)(i) si (b)(ii), au dreptul la rambursare ca si cum ar fi platit beneficiarului.
'',' '.''. . \
Confirmarea cesiunii platii
"
'
6.06 Cesiunea platilor
in care emitentul sau persoana desemnata sint solicitate sa confirme cererea beneficiarului de a
efectua in favoarea cesionarului intrega sau o parte din plata rezultata din tragerea standby,
prezentele Reguli referitoare la confirmarea cesiunii platii se aplica, daca dreptul aplicabil nu
prevede altfel.
6.07 Cererea de confirmare
a. Daca dreptul aplicabil nu prevede altfel, emitentul sau persoana desemnata

439
i. nu sint obligate sa recunoasca valabilitatea cesiunii platii, care nu a fost confirmata;
Si
ii. nu sint obligate sa confirme cesiunea. .-,
b. Daca cesiunea este confirmata:
,
i. confirmarea nu confera cesionarului nici un drept decurgind din standby, acesta fiind
imputernicit doar sa primeasca plata cesionata, daca exista, iar drepturile lui pot fi afectate prin
modificarea sau anularea standby; ii. drepturile cesionarului sint in functie de:
(a) existenta unei datorii nete platibile beneficiarului de catre cel ce face confirmarea;
(b) drepturile persoanelor desemnate si beneficiarilor transferului;
(c) drepturile altor cesionari confirmati; si
(d) oricare alte drepturi sau interese care pot avea prioritate conform legii aplicabile.
6.08 Conditiile confirmarii cesiunii platii
Emitentul sau persoana desemnata pot conditiona confimarea sa de primirea:
a. oridinalului standby pentru examinare sau notatie;
s; ;; . . :
b. verificarii semnaturii persoanei ce semneaza pentru beneficiar;
c. verificarii imputernicirilor persoanei ce semneaza pentru beneficiar;
d. cererii irevocabile semnate de beneficiar, cu privire la confirmarea cesiunii platii, ce include
indicatii, clauze, indemnitati, si alte mentiuni care pot fi incluse in formularul cerut de emitent
sau persoana desemnata cu ocazia solicitarii confirmarii cesiunii platii, cum ar fi:
i. identificarea valorificarilor afectate prin cesiune, daca standby permite valorificari
multiple;
ii. numele complet, forma juridica, sediul si adresa postala a beneficiarului si cesionarului;
iii. detalii despre orice cerere ce afecteaza metoda de plata sau transmiterea platii
conform standby;
iv. limitarea cesiunilor partiale si interzicerea cesiunilor succesive;
v. clauza legalitatii si prioritatii relative a cesiunii;
vi. dreptul emitentului sau persoanei nomitate de recuperare a platilor primite de cesionar,
care sint recuperabile de la beneficiar; , ; i s :;; ; -i
e. platii comisionului de confirmare; si
f. executarii altor cerinte rezonabile.
6.09 Cererii devergente asupra platii
in prezenta unor cereri divergente, privind dreptul de primire a platii, plata catre cesionarul
confirmat poate fi suspendata pina la solutionarea conflictului.
6.10 Rambursarea platilor efectuate in baza cesiunii
Emitentul sau persoana desemnata care plateste in baza cesiunii confirmate in baza
Regulilor 6.08(a) si (b), are dreptul la rambursare ca si cum af fi facut plata beneficiarului. Daca
beneficiar este o banca, confirmarea poate fi bazata doar pe o comunicare autentificata.
Transferul prin efectul legii
6.11 Tranferul prin efectul legii
in care un mostenitor, reprezentant personal, lichidator, administrator, receptioner, succesor al
companiei, sau alta persoana cu statut similar, ce se declara imputernicit prin lege de a succede
interesele beneficiarului, prezinta documentele din nume propriu ca si cum ar fi fost titular
autorizat al transferului beneficiarului, se aplica prezentele Reguli referitoare la transferul prin
efectul legii.
6.12 Documente suplimentare in cazul tragerii din numele succesorului
Un pretins succesor poat fi tratat ca si cum ar fi fost titular autorizat al transferului drepturilor de
tragere ale benefiarului in integralitatea lor, daca prezinta un document sau documente
suplimentar(e) care apar a fi emise de un oficial public sau reprezentant (inclusiv autoritate
judiciara) si indica:
a. ca pretinsul succesor este supravetuitorul fuziunii, consolidarii sau altei actiuni similare a unei

440
companii, societati cu raspundere limitata, sau altei organizatii similare;
b. ca pretinsul succesor este autorizat sau numit sa actioneze in numele beneficiarului indicat,
sau patrimoniului acestuia, ca rezultat al procesului de faliment;
c. ca pretinsul succesor este autorizat sau numit sa actioneze in numele beneficiarului indicat ca
efect al mortii sau incapacitatii beneficiarului; sau
d. ca numele beneficiarului indicat a fost schimbat in numele pretinsului succesor.
6.13 Suspendarea obligatiilor la prezentarea de catre succesor
Emitentul sau persoana desemnata care primesc prezentarea de la pretinsul succesor, ce e
conforma in toate privintele cu exceptia numelui beneficiarului:
:
,
a. pot cere intr-o maniera satisfacatoare in ceea ce priveste forma si continutul:
i. o opinie legala;
:
'
ii. un document suplimentar mentionat in Regula 6.12(Documente suplimentare in
cazul tragerii din numele succesorului) de la un oficial public;
iii. declaratii, acorduri si garantii referitoare la statutul pretinsului succesor ca succesor
prin efectul legii;
.wmv) ii
iv. plata cheltuielilor legate in mod rezonabil de asemenea determinari; si
v. orice ce poate fi solicitat pentru transferul conform Regulii 6.03 (Conditiile transferului)
sau pentru recunoasterea cesiunii platii conform Regulii 6.08(Conditiile confirmarii
cesiunii platii);
insa aceste documente nu pot fi documente solicitate pentru scopul expirarii standby.
b. Pina la primirea de catre emitent sau persoana desemnata a documentelor solicitate, obligatiile
lor privind onorarea sau notificarea refuzului de plata se suspenda, fara extinderea totusi a
oricarui termen limita pentru prezentarea documentelor solicitate.
6.14 Rambursarea platilor efectuate in baza transferului prin efectul legii Emitentul sau persoana
desemnata ce a platit in baza transferului prin efectul legii conform Regulii 6.12 (Documente
suplimentare in cazul tragerii din numele succesorului), este indreptatit sa primeasa rambursarea
ca si cum af fi platit beneficiarului.
REGULA 7. ANULAREA
,
'' 'fi1'"-1-
J ' "«' „!' 1 li
ltHt
''HMUt'u
7.01 in care standby irevocabil este anulat sau terminat
Drepturile beneficiarului in baza standby pot fi anulate fara consimtamintul lui. Consimtamintul
poate fi exprimat in scris sau prin actiuni ca returnarea standby original intr-o maniera ce implica
acordul beneficiarului cu anularea. Consimtamintul beneficiarului cu anularea, este irevocabil
din momentul comunicarii acestuia emitentului.
7.02 Discretia emitentului in privinta deciziei de anulare
inainte de a accepta autorizarea beneficiarului de anulare, si de a trata standby ca fiind anulat in
toate privintele, emitentul poate solicita intr-o maniera satisfacatoare in ceea ce priveste forma si
continutul:
a. standby original;
b. verificarii semnaturii persoanei ce semneaza pentru beneficiar; .;nif
?
c. verificarii imputernicirilor persoanei ce semneaza pentru beneficiar;
d. o opinie legala;
e. imputernicirea irevocabila semnata de beneficiar, cu privire la anulare, ce include indicatii,
clauze, indemnitati, si alte mentiuni care pot fi incluse in formularul solicitat;

441
f. asigurarea ca obligatiile oricarui confirmator au fost anulate;
g. asigurarea neefectuarii transferului sau platii de catre orice persoana desemnata; h. executarii
altor cerinte rezonabile.
,
. —
REGULA 8. OBLIGATIILE DE RAMBURSARE
- .
8.01 Dreptul la rambursare
a. In care plata e efectuata contra unei prezentari conforme, in baza prezentelor Reguli,
rambursarea trebuie facuta de:
i. ordonator catre emitentul solicitat sa emite standby; si
ii. emitentu catre persoana desemnata sa onoreze sau sa tranfere valoarea standby in
orice alt mod.
b. Ordonatorul trebuie sa asigure emitentul contra oricaror creante, obligatii sau responsabilitai
(inclusiv onorarii de avocat) decurgind din:
i. impunerea efectelor legii sau uzantelor altele decit cele desemnate in standby sau de
aplicabile in locul emiterii;
ii. frauda, falsificare, sau actiuni ilegale ale tertilor; sau
.,. ...-.-.
iii. executarea de catre emitent a obligatiilor confirmatorului care in mod gresit nu
onoreaza confirmarea.
c. Aceasta Regula completeaza orice acord, modalitate de colaborare, uzanta, cutuma sau
practica aplicabila, ce prevede rembursarea sau oferirea de garantii, in baza unei liste mai
restrinse sau diferite de temeiuri.
8.02 Cheltuielile in forma de comisione si costuri
a. Ordonatorul trebuie sa achite cheltuielile emitentului si sa-i ramburseze orice cheltuieli care
emitentul este obligat sa le plateasca persoanelor desemnate, cu acordul ordonatorului, sa
avizeze, confirme, onoreze, negocieze, transfere standby, sau sa emite un angajament separat.
b. Emitentul este obligat sa achite cheltuielile altor persoane: i. daca acestea sint platibile
conform conditiilor standby; sau
ii. daca acestea sint costuri si cheltuieli rezonabile si obisnuite a persoanei solicitate de emitent
sa avizeze, onoreze, negocieze, transfere standby, sau sa emita un angajament separat; si ele nu
sint nerecuperate si nerecuperabile de la beneficiar sau alt prezentator ca rezultat al absentei
cererii in baza stanby.
8.03 intoarcerea rambursarii
Persoana desemnata care obtine rambursarea inainte ca emitentul sa refuze in termen plata
prezentarii, trebuie sa intoarca rambursarea cu dobinda daca emitentul refuza plata. intoarcerea
nu interzice prezentarea de catre persoana desemnata a pretentiilor de refuz incorect de plata.
8.04 Rambursarea interbancara
Orice instructiune sau autorizare de obtinere a rambursarii de la alta banca, este supusa regulilor
uniforme ale Camerei Internationale de Comert privind rambursarile interbancare.
REGULA 9. COORDONAREA
9.01 Durata standby Standby trebuie sa:
a. contina data expirarii; si
b. permita emitentului terminarea efectelor stanby, cu conditia unei notificari prealabile sau
platii, in termen rezonabil.
9.02 Efectele expirarii asupra persoanei desemnate
Drepturile persoanei desemnate ce actoneaza in limitele desemnarii sale, nu sint afectate prin
expirarea ulterioara a stanby.
,..,,.
9.03 Calcularea termenilor
a. Durata de timp, in cadrul careia actiunea trebuie executata in baza prezentelor Reguli, incepe

442
sa curga din prima zi lucratoare urmatoare zilei lucratoare in care actiunea trebuia sa fie
executata in locul unde ea trebuia sa fie executata.
b. Extensiunea duratei incepe in ziua calendaristica urmatoare datei expirarii, chiar daca ambele
zile cad pe zile nelucratoare pentru emitent.
9.04 Timpul in ziua expirarii
. .t-'1 'Vr . .; :' ..'! . s'
Daca nuci un timp in cadrul zilei de lucru nu este prescris pentru expirare, expirarea are loc la
incheierea zilei de lucru la locul prezentarii.
. '!:.'«.«. V";':if, i :..: ;.!'. .'.''.:;' :,Uido "!:;: Yi !s'}l:a-t .-('
9.05 Retentia standby
Retentia standby original nu pastreaza nici un drept in baza standby, dupa incetarea dreptului la
cerere.
!; :: : ;
''' -'
REGULA 10. SINDICALIZAREA/PARTICIPAREA
10.01 Sindicalizarea
Daca standby cu mai multi emitenti nu indica catre cine trebuie facuta prezentarea, ea poate fi
facuta oricarui emitent cu efecte obligatorii fata de toti emitentii.
10.02 Participarea /:¥)nji .jn: i--ruv-io,-:--,vr -:!
a. Daca altfel nu e convenit intre ordonator si emitent, emitentul poate vinde participarea in
drepturile emitentului fata de ordonator si oricare prezentator, si poate dezvalui informatia
relevanta, in mod confidential, participantilor potentiali.
b. Vinzarea de catre emitent a participarii, nu afecteaza obligatiile lui in baza standby, si nu
creaza drepturi sau obligatii intre beneficiar si oricare participant.
TITLUL VIL Operatiuni valutare 7.1. Definitii
Cuvintul „deviza" (din latina devisa — imaginea pe monede metalice) delimita initial biletele de
banca platite la vedere (lat. de viso).
Actual parerile asupra categoriei in cauza sint mai diferite - unii considera „devizele" creante la
extern cu un tennen scurt, formate in moneda straina si platite la extern, exceptind moneda
fiduciara, adica biletele de banca si monedele metalice straine (spre exemplu, Costin Kiritescu
accepta acest punct de vedere666). Altii afirma ca in notiunea data intra, in afara elementelor
enumerate si moneda fiduciara - acelasi Costin Kiritescu intr-o lucrare mai tirzie de acum spune:
„Acesta acceptie se intilneste (se are in vedere acceptia devizelor ca titluri de credit pe termen
scurt cu exceptia numerarului - aut.), in general, in literatura economica dintre cele doua razboaie
mondiale, in timp ce prima (adica acceptia devizelor cu includerea numerarului - aut.) este
utilizata in prezent"667. Acesta pozitie este impartasita si de Dan Drosu-Saguna668, de Anton si
Elena Dragoescu669 etc, deoarece aceeasi moneda fiduciara poate fi convertita in moneda
scripturala (in devize), si deci ultima domina. Prin urmare, concluzia care se cere este
urmatoarea: „devize" sint creantele la tennen scurt ( mai rar mediu sau indelungat), platite la
extern la prima cerere.
Devizele sint denumite corespunzator denumirii unitatilor monetare straine respective: francul
elvetian, dolarul american, lira italiana etc. Actualmente in lume exista citeva monede,
supranumite „monede forte". Acestea sint670:
dolarul american (USD671); " marca germana (DEM);
francul elvetian (SFR);
..,. .
yena japoneza (JAY).
Unii insa considera, ca la ele se mai alatura si lira sterlina672.
Devizele sint reprezentate prin cecuri, cecuri de calatorie, trate, cambii, bilete de banca etc. Ele
sint grupate in conformitate cu urmatoatele criterii:
1. Dupa modul de formare673:
Bilete de banca;
Cambii;

443
,
" Cecuri;
c.(U« !. ''
Cecuri de calatorie;
Alte creante.
Unii autori dau o alta clasificare a devizelor: ex. G.-P. Menais"4 le clasifica in:
Moneda efectiva;
Moneda, exprimata in cecuri;
Moneda scripturala;
" Moneda, exprimata in acreditive.
2. Dupa convertibilitatea devizelor:
Moneda scripturala liber convertibila;
Moneda scripturala partial convertibila;
Moneda neconvertibila"5.
Exista si alte criterii de clasificare a devizelor. Se utilizeaza de asemenea si notiunea de devize
„clearing" - acestea sint devizele utilizate in exclusivitate in cadrul clearingului interstatal,
devizele in cauza nefiind convertibile"6.
Comertul cu valuta se realizeaza pe piata valutara, care reuneste toate legaturile telefonice,
telegrafice, etc. intre agentii autorizati de a negocia cu aceste valori. Negocierea data se face in
baza cursului valutar. Prin „curs valutar" se subintelege raportul intre doua monede, iar mai
simplu, pretul unei monede, exprimat in moneda corespondenta"7. Determinarea cursului se face
prin cotarea lui, adica prin stabilirea lui pe baza cererii-ofertei pe piata valutara. Exista 2 feluri
de cotare:
directa (ori certa), si
if : :
" ' ' ' " indirecta (ori incerta).
Cotatia certa a aparut in Marea Britanie, aceasta fiind conditionat de faptul ca pe vremuri nu
exista diviziunea monedei Nationale britanice in unitati (decimale, sutimale
etc). lata de ce monedele straine erau acelea care erau evaluate in moneda nationala
britanica. Actualmente acest sistem a ramas sa existe, in pofida faptului ca acum
moneda engleza are divizibilitate decimala, ba mai mult ca atit, aceasta cotatie se aplica
in Australia si citeva tari ale Africii de Sud"8.
Cotatia directa ar fi vice-versa. Acest mod e mult mai aplicabil in practica. Aproape
toate tarile lumii stabilesc cursul valutar conform cotatiei incerte"''.
in rezultatul cotarii se stabileste cursul valutar, care este de citeva feluri:
Cursul vinzatorului (sau de vinzare). Acesta este cursul, care e stabilit de catre o anume
banca pentru vinzarea devizelor.
Cursul cumparatorului (sau de cumparare). Acesta este pretul, fixat de banca, care cumpara
devize, el fiind totdeauna mai scazut in raport cu cursul de vinzare680.
Curs de mijloc. Acesta va fi media intre doua cursuri: de cumparare si de vinzare681.
Cursul mediu al vinzatorului: media intre cursul de mijloc si cursul vinzatorului.
Cursul mediu al cumparatorului. Este asemanator cu cel mediu al vinzatorului, dar media de
acum se calculeaza folosind cursul de mijloc si cel al cumparatorului.
Revenind la definirea notiunii de cotare, e necesar de subliniat ca o astfel de operatiune ne
asigura, ca 1 sau 100 unitati monetare straine vor fi egale cu x unitati monetare nationale [si
vice-versa, in cazul cotatiei certe]. Daca vorbim de cotarea indirecta, atunci moneda straina va fi
plasata prima; contrariul se va aplica in cazul cotarii indirecte. Exemple de cotare:
,.-,.-...;
Cotarea directa:
$1.000 USD=xSFR.
Cotarea indirecta: 1 Euro = x SFR.
Pe piata professionista agentii bancari in acest domeniul, cambistii (sau dealerii (engl.), sau
arbitragistii - toti deopotriva sint specialisti bancari in domeniul comertului cu devize) trateaza in

444
mod spontan cursurile devizelor contra dolar american682. Dat fiind faptului, ca rezultatul cotarii
este un numar cu 4 decimale (exemplu: 1 USD = 0.5974 DEM), fluctuatiile de curs se manifesta
prin varierea ultimelor doua cifre. Aceasta regula se va aplica si pentru indicarea cursului de
vinzare-cumparare683. Exemplu:
i:\j:,J . aac' .
Cursul direct USD/SFR 1.5800-10. Aceasta inseamna ca cursul de cumparare este de 1.5800
SFR pentru USD, iar cursul de vinzare e de 1.5810 SFR pentru USD. Diferenta intre doua
cursuri va constitui rata (fr. marge; engl. spread). Ea va fi mai mare pentru devizele, exprimate
in monede putin circulante (sau nu va fi in genere calculata); pentru operatiunile valutare
incorporind un risc valutar etc; insa ea va fi minimala in
operatiunile valutare cu monede forte (USD, DEM etc), sau care nu implica riscuri
valutare. Desigur, exista si situatia in care participantii la piata valutara profesionista
vor conveni sa recurga la cotarea „paritate contra paritate", altfel spus, aici dolarul
american nu apare decit in calitate de moneda de referinta, intermediar la stabilirea
unui curs valutar684.
Cambistii calculeasa „paritatea" pe baza cursurilor monedelor incadrate contra dolar.
Daca e vorba de cursul de cumparare, se va utiliza cursul de cumparare a monedei in
cauza, si cursul de vinzare a monedei corespondente. Daca acesta va fi un curs de
vinzare, se va realiza vice-versa685.
Exemplu:
.
, ,,I,J v
USD \ DEM =1.5080-90 USD \SFR= 1.3550-60
pentru a cumpara SFF contra DEM: (1.5090/1.3550) x cantitate necesara de SFR
pentru a vinde SFR contra DEM: (1.5080/1.3560) x cantitate necesara de SFR Dupa cum s-a
mentionat, piata devizelor include toate legaturile telefonice, telegrafice, de telex sau prin alte
mijloace de comunicatie mai rapide, cum ar fi Reuter-dealing etc, ce fac legatura intre toti
participantii imputerniciti de a negocia cu devizele686.
Se vorbeste despre piata valutara intr-un sens de cumparare sau vinzare a devizelor cu toate
consecintele, ce sint aferente acestei proceduri (realizarea beneficiului din diferenta intre
cursurile de cumparare si vinzare; tinerea pozitiei valutare deschise in bancile autorizate etc). in
mod abstract cuvintul „piata" delimiteaza locul de confruntare a cererii cu oferta687. Cel mai
frecvent, ele sint intermediate prin mediatori, supranumiti „brocheri".
Functia lor consta in a stabili media cursului, prezentat de un numar destul de mare de agenti
professionisti, cel mai frecvent banci688.
Functia principala a pietei valutare consta in formarea cursurilor diferitor devize prin
confruntarea cererii si ofertei asupra lor. Deseori, aceste cursuri se formeaza prin telefon, fiind
elucidate fiecare zi in buletinul oficial al cotarii, efectuate de o anume banca. Acest document
obliga banca respectiva pentru o suma minimala de 3 milioane USD689. De obicei, se publica
doar un singur curs - cursul oficial, insa banca poate stabili, in afara de acest curs, si cursuri
„informative", „indicative" etc690. Acestea se vor aplica, cu preferinta, in cazul operarii cu devize,
formate in monede „slabe". in majoritatea cazurilor, cotatiile oficiale sint stabilite in cadrul
sedintelor unor burse
specializate in comertul cu devize, denumite „de devize". Ele stabilesc media cursurilor
informative, prezentate de bancile autorizate. Prin urmare, generalizarea raportului cerere-oferta
decurge la 3 niveluri: Generalizarea la nivelul ghiseelor bancii autorizate, deci, la nivel de
banca.
Generalizarea, efectuata de o anume bursa de devize, media cursurilor bancare.
Generalizarea cursului in cadrul comertului international cu devize, ea fiind o valoare medie
a cursurilor, prezentate de diferite burse. Acest comert se efectueaza pe calea viramentelor
bancare, mult mai rar mediat de moneda efectiva6".
s

445
7.2. Operatiunile valutare in practica bancara internationala Caracteristica generala
De altfel ca si orice notiune, cea a „operatiunilor valutare" este susceptibila de o dubla
acceptiune - cea doctrinala si legala. La rindul sau, cea legala se subdivizeaza in
definitia continuta in actele apartinind ordinii juridice nationale, pe de o parte; si cea
continuta in instrumentele de drept international uniform in materie bancara, pe de
alta.
Termenul „operatiune" (lat. operatio) conform talmacirii din Petit Larousse desemneaza
(in sens financiar) un ansamblu de mijloace, ce le combinam pentru atingerea unui
rezultat./p. 723/
Este vorba de anume contracte comerciale avind ca obiect devizele (cel mai frecvent,
acestea sint contracte de vinzare-cumparare). Costin Kiritescu defineste operatiunile
valutare ca „operatiuni de cumparare si vinzare de valuta pe pietele specializate, atit
pentru contul clientilor, cit si pentru contul propriu al bancilor"692.
Ele intrunesc o mare diversitate de relatii intre vinzatori si cumparatori de devize, astfel
formindu-se piata valutara. Operatiunile valutare decurg cu participarea brocherilor,
burselor de devize, bancilor etc. Ele sint foarte variate, dar toate se divizeaza in doua
varietati principale693:
Operatiuni la vedere;
v
"''' ' "
L ,.-'.v- .
Operatiuni la termen.
in ceea ce priveste definitia legala a operatiunilor valutare, ea se contine in primul rind in
legislatia bancara a Republicii Moldova.
Operatiuni la vedere v-;--. ..-' /.i/, „.. ,,.,!.„,„,.,. .,.,-
Operatiunile la vedere694 se realizeaza in baza angajamentelor de vinzare sau de
cumparare a devizelor cu executarea lor timp de doua zile lucratoare dupa incheierea
contractului.
Exemplu: ' '
: :i rv )i; Mj
'' " ' '-WHi-uni; 'ib--i:!f'ik: ,mMkiUP-,r'
Un contract spot, incheiat luni, va avea in calitate de zi a scontarii mercuri ce urmeaza
(aceasta zi se mai numeste zi a valorii). Daca ea este o zi nelucratoare, ziua valorii va
fi prima ce urmeaza (in exemplul nostru, aceasta va fi joi ce urmeaza).
Prevederile precedente referindu-se la 3 niveluri de generalizare a cererii si ofertei
pentru stabilirea cursului valutar, sint de asemenea aplicabile aici.
Ordinele de plata privind defalcarea sumelor respective, vor purcede calea telegrafului.
in cazul in care partea responsabila nu-si onoreaza obligatiunile, ea suporta penalitatile
corespunzatoare. Aceasta e deosebirea de baza, ce distanteaza operatiunile la vedere
in raport cu cele la termen - daca operatiunile la vedere nu se executa, aceasta nu le
transforma in operatiuni la termen (termenul intirzierii nu importa).
Aceste operatiuni deruleaza in baza cursului la vedere, publicat in mod oficial.
Scopurile esentiale, pe care le-ar urmari realizarea unor astfel de operatiuni, sint:
Asigurarea bancilor cu disponibilitati in devize.
Tinerea pozitiilor deschise „lungi" sau „scurte" in scopul asigurarii cerintelor clientilor bancii
in devize, fara restrictii de spatiu sau timp.
Gratie faptului ca exista o mare varietate de devize, sigur ca toate au un pret diferit. Aceasta se
intimpla, deoarece fiecare fel de devize isi are timpul sau, perioada in care banii ajung la
destinatar; astfel incit cele mai scumpe sint cele cu un termen de scontare mai indelungat.
Aceasta e si firesc, deoarece bancile vor incasa procente pentru timpul, in care devizele se afla in
drum spre destinatar (in cazul cambiilor). Dupa cambii, in ceea ce priveste pretul, urmeaza in
ordine descrescind cecurile, transferurile postale, si, in sfirsit, transferurile telegrafice. Ultimele
sint cel mai raspindite in cadrul operatiunilor la vedere. Celelalte fac obiectul unei reglementari
aditionale, facind parte din operatiunile la termen, si pretul lor este diferit, adaugindu-se

446
procentele pentru timpul, in care devizele s-au aflat in drum695.
Deseori, bancile remit clientilor sai cotarile cursului devizelor pentru fiecare fel de devize in
parte, tratind separat cursul de vinzare si cel de cumparare. Pe piata valutara exista anumite
reguli si uzante, printre care:
Vinzatorul va specifica totdeauna locil livrarii696.
Cumparatorul va cere de la vinzator cursul prin telefon, si transferarea rapida a devizelor care
fac obiectul tranzactiei. Cheltuielile aferente sint in sarcina vinzatorului, care mai suporta si
cheltuielile pentru remiterea devizelor cedate.
„Zile lucratoare" sint zilele lucratoare din ambele tari ale partilor la contract.
Reiesind din faptul, ca cumparatorul este acela care suporta cheltuielile telefonice legate de
aflarea cursului, este obligatia cambistilor bancari de a-i comunica clientului intr-o maniera
laconica si clara cursul cerut. Aceasta il va obliga pentru suma minima de 3 milioane de dolari
SUA. Mai rar, dilerii pot cota cursuri „informative" la devizele, formate in monede „slabe".
La prima vedere, s-ar parea ca intr-o asemenea situatie sint excluse toate riscurile. insa gratie
faptului ca intre nasterea si onorarea obligatiunilor exista o anumita perioada de timp, permanent
va persista un risc de credit (in care partenerul de afaceri nu-si onoreaza obligatiunile); numit de
asemenea risc de garantie. intru limitarea lui, vom conveni asupra unor operatii valutare numai
cu banci cu reputatie bine cunoscuta. Cu restul, vom cere anumite garantii, cum ar fi:
Limitarea sumei, ce face obiectul contractului.
Solicitarea garantiei unei banci cu reputatie bine cunoscuta. ; ..., " Plata efectiva a
unei parti din suma conchisa in mod imediat.
Cu cit situatia financiara a clientului va solicita indoieli, cu atit garantiile solicitate vor fi mai
mari.
. ,
,t
;
Operatiuni la termen
Deoarece termenul de realizare a contractului la vedere este de 2 zile lucratoare, vine de la sine
ca in cadrul operatiunilor la termen, aceasta perioada „a valorii" va fi mai indelungata, in mod
frecvent, de la o saptamina pina la 12 luni. Dupa cum mentioneaza Kiritescu, „...din cauza
acestui decalaj (se are in vedere decalajul intre momentul incheierii si valutarii in cadrul unei
operatiuni la termen - aut.), pietele, pe care sint efectuate tranzactii cu valuta sau cu alte valori au
fost caracterizate ca fiind piete pe care nu apar marfurile tranzactionate si pe care nu se plateste
pretul lor"697. Acest termen nu va fi mai indelungat, fiindca in situatia contrara este vorba de
acum de investitii in strainatate. in engleza operatiunile la termen sint numite „forward ex-
change operations"6'8. in afara de termenul mai indelungat, ce se scurge intre incheierea
contractului si realizarea lui, o alta deosebire a operatiunilor la termen in raport cu cele la vedere
consta in modul diferit de formare a cursurilor lor: cursului la vedere si celui la termen. Ultimul
se formeaza prin adaugarea sau scaderea unor anumite suplimente. Aceasta inseamna, ca in cazul
unui curs la termen mai superior celui la vedere, primul va include cursul la vedere si un anumit
suplement numit report (agio). in situatia contrara, vom vorbi de o suma ce este scazuta din
cursul la vedere, numita deport (disagio)699.
Foarte rar, aceste doua cursuri sint egale. Aceasta e determinat de: fv.' v
1. Diferenta de procent pentru monedele incadrate. Cresterea lor conditionezi majorarea cererii
pe piata de devize la vedere, si cursul la vedere depaseste cel la termen. in situatia contrara cursul
la vedere va scade in raport cu cel la termen.
2. Inflatia, care bineinteles influenteaza corelarea intre cele doua cursuri. Cu cit moneda va fi
mai slaba, cu atit va fi mai scazut cursul ei la termen. Aceasta va fi mai evident in cazul unei
inflatii, care galopeaza; in acest caz cursul la termen a unui astfel de monede poate sa nu fie
tratat deloc. Un sir de alti factori influenteaza starea unei monede in raport cu altele: masa
monetara, balanta de plati etc. Toate acestea determina raportul intre aceste doua cursuri™'.
Stabilirea acestor cursuri este totdeauna o prognoza. Iata de ce nu exista niciodata

447
siguranta daca ipoteza data se va adeveri.
Evident, aceasta nu este totusi o simpla prognoza, ci si o activitate complexa cu
aplicarea diverselor mijloace tehnice, participarea specialistilor bancari etc; intr-un
cuvint, aceasta este de asemenea si o activitate tehnica, stiintifica. Dar un element de
prognoza permanent este prezent.
Operatiunile la termen angajeaza multe riscuri, in plus la cele numite deja. Nu numai
cursul ipotetic la termen poate sa nu sa se realizeze - e posibila si survenirea falitatii
unui partener; a riscului de transfer, in care un subiect de drept international public nu
va trata moneda sa contra altor monede straine; un numar impunator de riscuri
economice si politice, precum razboaiele, revolutiile etc.
Iata de ce, gratie faptului ca unele riscuri sint uneori imprevizibile, bancile solicita in
mod frecvent anumite garantii, legate de situatia financiara a clientului, de situatia
financiara din tara clientului, desi ele infaptuiesc si o ampla activitate financiara si
tehnica. Garantiile solicitate in majoritatea cazurilor sint in forma de o taxa de acoperire
a riscurilor contractului la termen, in marime de 20% pentru contractele la termen. Ea
poate fi micsorata pentru clientii cei mai stabili la 10%.
Se convine asupra operatiunilor la termen pentru a atinge urmatoarele scopuri:
1. Principal: protejarea contra riscului valutar decurgind dintr-o operatiune comerciala sau
financiara. Cum afirma Menais G.-P, „Sur le plan commercial, le change a terme permet la
„couverture" anticipee (sans aleas ou des paiements futurs, effectifs et certains. Cest l'instrument
de la securite des echanges commerciaux internationaux"701.
2. Speculativ: el consta in cumpararea la termen a devizelor in speranta survenirii unei diferente
intre cursul asteptat si cel real. in acest caz se va beneficia de aceasta
diferenta702.
Exemplu:
......,'. . ,,.,.-. , .. -. ,.. . :.............
1. Un comerciant a incheiat un contract la termen pentru o suma de 5 milioane USD la un curs
determinat. Daca cursul la ziua valorii va depasi cursul initial stabilit, comerciantul
va fi protejat; daca cursul la vedere va fi mai mic in raport cu cel fixat anterior -cheltuielile lui
vor fi compensate, deoarece chiar la momentul incheierii contractului comerciantul este sigur in
ceea ce priveste suma contractului, si el poate sa-si continue afacerile fara nici o grija. in
practica, el se poate angaja pentru o operatiune la termen conform unui contract de option (vezi
punctul 2.5). Aici cheltuielile vor fi minimale.
2. Un comerciant a incheiat un contract la termen pentru o suma de 5 milioane USD. La scontare
el va cumpara (este vorba de un contract de vinzare) devize pe piata la vedere cu un pret mai
scazut si le va vinde la termen mai scump. Evident, exista si posibilitatea inversa. Dar daca
cursul la vedere intr-un contract de vinzare la termen va fi mai inalt in raport cu cel la termen
(sau vice-versa) comerciantul va inregistra perderi considerabile. Multi specialisti mentioneaza
ca este foarte greu de a delimita speculatia de la o simpla protejare contra riscului valutar. Mai
frecvent, operatiunile la termen urmaresc ambele scopuri mentionate. insa daca cambistul
cumpara sau vinde devize la termen fara a dispune de ele in mod efectiv, aceasta este o
speculatie pura. Acestea fiind spuse, trebuie de mentionat ca operatiunile la termen sint foarte
raspindite in practica bancara, deoarece ele permit participantilor sa cistige taxe ce pot fi destul
de mari, fara mobilizarea disponibilitatilor efective; dar si cheltuielile pot fi foarte mari, si de
aceea aceste operatiuni sint considerate pe drept cuvint foarte riscante.
Operatiuni SWAP
Termenul „SWAP" este de origine engleza si specifica operatiunea valutara, conform
careia un anume agent economic incheie cu partenerul o tranzactie de vinzare (sau de
cumparare) de devize la termen, si, in mod simultan, un contract de cumparare (respectiv,
de vinzare) de devize la vedere. Va fi posibila si incheierea simultana a doua contracte
la termen, urmind ca ziua valorii unuia sa fie mai indelungat, aceasta constituind de
asemenea operatiune SWAP. „Din punct de vedere economic, - mentioneaza Kiritescu

448
- SWAP reprezinta o acordare reciproca de credit in valuta cu o dobinda convenita
intre cei doi parteneri"703.
Deoarece operam cu doua cursuri: curs la vedere si curs la termen, exista si o diferenta
intre ele, numita „puncte SWAP", si, luind in consideratie ca cotarea se face prin
indicarea ultimelor doua decimale, aceasta regula se va aplica si pentru indicarea
puntelor SWAP.
De asemenea este valabila afirmatia, conform careia aceste puncte sint egale cu diferenta
de procent pe europiata de devize (aproape intotdeauna).
Trebuie de mentionat totodata ca in practica nu se foloseste notiunea de „curs la
termen"; ci se indica numai cursul la vedere si punctele SWAP.
Exemplu:
Un comerciant trebuie sa achite o prestare de 1 milion de USD la termenul de 6 luni
avind o creanta de 2 milioane pentru o operatiune la termen (cu scadenta peste 1 luna).
El va vinde acele 2 milioane la vedere, totodata cumparindu-le la termen. Punctele
SWAP vor compensa cheltuielile, legate de aceasta operatiune.
Se poate de determinat de la prima vedere daca este vorba de deport sau report (vezi p.
2.3) in urmatorul fel: daca banca stabileste punctele SWAP astfel incit cifra dreapta e mai
mare ca cea stinga, ea stabileste un deport; situatia inversa va crea de acum un report704.
Exemplu:
Curs la vedere USD/SFR... 1.4850-60 (50-60)
1 .Daca punctele SWAP vor fi 50-40, reportul va fi urmatorul: 4900-00
2.Daca punctele SWAP vor fi 40-50, deportul va fi urmatorul: 4810-10
3.Daca banca va stabili punctele SWAP ca cifre egale, spre exemplu: 50-50; aceasta va
insemna ca pentru operatiunea la termen respectiva nu e stabilit nici deport, nici report.
Sa ne intoarcem la operatiunile la termen. Teoretic, ele se compun dintr-o operatiune la
vedere si o operatiune SWAP705. Priviti:
Spre exemplu, o banca are obligatia de a plati o suma de USD peste 6 luni. in acest caz:
a) Banca
cumpara la vedere $ 500.000 operatiune la vedere
:b) Ea vinde la
vedere $ 500.000
operatiune SWAP ..
':.$): ;: Ea cumpara la termen de 3 luni
ki£:SAMWaBSSM.....££%Y
;£3r $ 500.000 ..
.
\t?-s;9S-..":'V?;
Astfel, exista 2 puncte SWAP: a vinzatorului si a cumparatorului; dupa cum exista si
doua cursuri la vedere: pentru vinzare si pentru cumparare. Conform formulei date,
vom putea calcula, avind punctele SWAP: cursul la termen sau diferenta dintre ratele
dobinzii in doua tari.
In mod analogic vom proceda pentru a calcula „Ies cross" (engl. „cross rate") in
operatiunile la termen.
Din punct de vedere economic, SWAP-ul reprezinta un credit, acordat in mod reciproc
de parteneri unul altuia cu un profit prestabilit.
Acest fel de operatiuni este raspindit in clearing-ul interbancar. in conformitate cu el,
bancile centrale acorda imprumutul partenerilor de afaceri la un termen anumut. La
scontare, ele incaseaza suma creditului acordat. Aceasta se face in conformitate cu
acordurile interstatale incheiate706.
Option-urile valutare
:
Conform explicaiei, date de Petit Larousse, „option" (lat. „optio" — alegere) este o facilitate, un

449
drept de a opta, de a alege din doua sau mai multe posibilitati // Jur. Facilitate, acordata unei
persoane prin lege sau contract, de a alege una din mai multe situatii juridice7"7.
.,.,...- '-.-, ,,
In ceea ce priveste domeniul operatiunilor valutare, optuon-ul este un contract, conform caruia o
persoana (numita cumparatorul sau detinatorul unui option) cumpara dreptul, dar nu si obligatia
de a cumpara sau vinde devize la un termen stabilit. Astfel, el este liber de a alege sa cumpere
sau nu devizele, ce fac obiectul contractului, si aici el se conduce de citeva reguli, care le vom
enumera mai jos.
Dupa cum s-a mentionat, option-ul poate fi pentru vinzare sau pentru cumparare de devize.
Primul este numit „caii", celalalt are denumirea „put" (engl.) Termenul option-ului este perioada,
in cadrul careia el poate fi realizat (sau ridicat, adica exercitata posibilitatea de convertare de
catre detinator a optionul-ui in valuta straina (engl. exercise option). in argoul cambistilor aceasta
data este supranumita „data scontarii" (engl. maturity date); ea expirind in ultima zi lucratoare
posibila pentru exercitarea option-ului (numita inca Data expirarii - engl. „Expiration date"). La
prima vedere, s-ar parea ca option-ul nu se prea deosebeste de operatiunile la
termen. insa:
1. Option-ul este un contract complet deosebit deoarece el imputerniceste, si nu obliga
partile.
2. in afara de aceasta, aici nu exista marja, deport, report etc. Pentru a-si asigura dreptul sau de
cumparare sau de vinzare, detinatorul option-ului va plati vinzatorului acestui option prima, ce
constituie costul acestui option (engl. Premiwn). Optionul se incheie pentru un anumit curs,
numit pret de baza, sau pret de exercitiu (engl. Striking price). Pentru el cumparatorul option-
ului plateste prima.
Mai sint citeva notiuni, necesare pentru intelegerea contractului de option:
1. Option pe piata (engl In-the-money): acesta este option-ul, a carui pret de baza este mai mare
decit cursul la vedere pentru „put"; si mai mic pentru „caii".
2. Option in ajarapietii (engl. Out-of-the-money). Acesta este vice-versa option-ului
„pe piata „.
3. Valoarea reala - aceasta e diferenta intre pretul de baza si cursul la vedere (la momentul
scontarii) pentru option-ul „pe piata".
4. Punctul zero: se spune ca este punctul zero in care optionul nu inregistreaza nici pierderi, nici
cistig.
Exemple:
,
r
Pentru a cumpara trebuie sa tie - 1.4750
,
Pentru a vinde trebuie sa fie 1.4760 /v , .ii"
Pentru a cumpara trebuie sa fie - 1.4750 ::,;
''U'aii'feA&MMAkky Pentru a \inde trebuie sa fie 1.4760 \m.
'„.'
Prima pentru option se calculeaza, reiesind din urmatorii factori:
1. Pretul de piata
2. Pretul de baza
3. Termenul option-ului
4.Rateledobinzii
:
;
i '' '' " " ' '''' ''' ' 'vl,
5. Volatilitatea
Volatilitatea este un fenomen economic, care este foarte dificil de stabilit, aceasta
fiind legat de prognoze; deoarece ea tinde spre schimbarile imprevizibile ale cursului
pe viitor™8.

450
Prima se calculeaza cu ajutorul unei formule extrem de complexe, care nu o vom precauta.
Ultimii trei factori se asociaza in unul specific, numit „valoarea de timp". Ea corespunde
diferentei intre prima si valoarea reala. Logica schimbarii ei este urmatoarea: cu cit
pretul de baza este mai indepartat fata de pretul la vedere, cu atit valoarea de timp este
mai mica (si invers).
; i r
Este semnificativ ca evolutia valorii de timp scade in mod proportional in perioada pina
la scontare, fiind foarte mare la inceputul ei si reducind careu-se considerabil la finele
acesteia™9.
. ,
Scopurile, urmarite de parti la incheierea contractului de option, sint:
,
1. Asigurarea unui curs fix, care poate fi mai acceptabil decit cel la vedere pentru vinzarea sau
pentru cumpararea devizelor (dar care poate fi si mai putin favorabil).
2. Evitarea marjei.
3. Evitarea riscurilor valutare eventuale.
4. Acoperirea unei parti mici din valoarea devizelor, destinate vinzarii. Detinatorii option-urilor
vor actiona in felul urmator: ei vor realiza option-urile in cazul
in care cursul la vedere este mai mare decit pretul de baza (fara prima — aut.) pentru optionul de
cumparare; si daca el va fi mai mic decit pretul de baza (fara prima) pentru optionul de vinzare.
Daca pretul actual va fi mai mic ca pretul de baza, dar mare ca [pretul de baza - prima], option-ul
va fi realizat de catre detinator pentru a evita perderile, care vor depasi marimea primei. Acesta
fiind elementul de baza din strategia de realizare a option-ului (evitarea cheltuielilor mai mari
decit prima), cumparatorii vor inregistra totusi anumite pierderi, acestea constituind beneficiul
vinzatorului unui option. Vinzatorul va profita de asemenea, daca cumparatorul option-ului nu-si
va exercita option-ul (in situatia in care cheltuielile lui sint mai mari ca prima). Aici, cistigul
vinzatorului va fi egal cu prima, insa totdeauna cumparatorul va fi acela care va decide, lata de
ce profitul vinzatorului depinde de alegerea detinatorului option-ului.
Si, la finele acestui capitol trebuie de mentionat ca in operatiunile de option, ca si in operatiunile
la termen, exista si speculatii. Acestea au loc in cazul vinzarii option-urilor („caii" sau „put")
neacoperite, adica fara a dispune efectiv de devize. Asta se face in speranta de a cumpara (in
prealabil) sau de a vinde (ulterior) devizele la un curs mai favorabil pentru vinzatorul option-
ului. Aici, profitul vinzatorului este dublu:
' '. '
1. Prima;
2. Diferenta intre cursul de cumparare si cel de vinzare a devizelor, aceasta fiind o marja
specifica.
Arbitrajul valutar
Arbitrajul valutar este o operatiune bancara de cumparare-vinzare (cel mai frecvent simultana) a
devizelor pe piata cu scopul extragerii profitului din:
Diferenta intre cursurile unei monede pe diferite piete.
Diferenta intre cursurile unei monede pe o singura piata la date diferite (si la date diferite pe
piete diferite).
Etc710.
:
-intr-un cuvint, aceasta este extragere a profitului din diferenta intre cursurile valutare. Arbitrajul
valutar are o trasatura caracteristica, si anume: el foloseste mijloace de comunicare rapide, cum
ar fi ordinele telegrafice, telefonice, prin telex etc. lata de ce in practica se intilneste foarte rar
arbitrajul ce mizeaza pe diferenta de curs pe doua sau mai multe piete.
Exista urmatoarele feluri de arbitraj7":
,-.. .;.,
1. Arbitraj direct: cumpararea de devize, care se coteaza bine pe o piata, si vinzarea lor
simultana pe piata, unde pretul lor e mai mare. Cum s-a spus, acesta este un fenomen rar.

451
2. Arbitrajul la termen, care realizeaza beneficiu din diferenta intre cursul la vedere si
cel la termen a unei monede (el poate miza si pe diferenta cursurilor la doua monede
pe una sau mai multe piete).
Arbitrajul valutar poate fi combinat cu arbitrajil ratelor dobinzii712, adica cu operatiunea
ce extrage profit din :
Diferenta intre ratele dobinzii pentru depozite intr-o moneda sau alta (ori intr-o tara
sau alta).
Diferenta intre ratele dobinzii, referitor la care exista presupunerea ca ele vor varia in
timp.
Dupa cum vedem, arbitrajul valutar este o operatiune foarte complexa, insa arbitragistii
professionisti foarte rar se gresesc, prognozele lor bazindu-se pe cunoasterea perfecta
a tendintelor dezvoltarii cursului valutar.
Totusi, arbitrajul valutar are functia de nivelare, deoarece el acela care echilibreaza
cererea si oferta in devize.
7.3. Reglementarea juridica a operatiunilor valutare in Republica Moldova
Izvoare
Reglementarea juridica a operatiunilor valutare in practica Republicii Moldova in ultimul timp a
suferit schimbari de esenta, fenomen conditionat de:
Declararea suveranitatii republicii, si iesirea ulterioara din „zona rublei", ce a transformat
monedele statelor foste membre a URSS in valute.
Introducerea la 29.11.1993 de catre Republica Moldova a valutei nationale - LEUL.
Actualmente operatiunile valutare, efectuate de bancile din republica, sint supuse unei
reglementari juridice complexe. Printre actele normative de baza in acest domeniul vom
mentiona:
Legile Republicii Moldova „Privind Banca Nationala a Moldovei,,, nr. 548-XIII713 si Legea
institutiilor financiare, nr. 550-XIII™, ambele din 21 iulie 1995; si Legea Republicii Moldova
„Cu privire Ia reglementarea repatrierii de mijloace banesti, marfuri si servicii provenite
din tranzactiile economice externe", 1466-XIII din 29 ianuarie 1998715, ca acte normative de
baza ce stabilesc cadrul normativ general pentru efectuarea operatiilor valutare;
„Regulamentul privind reglementarea valutara pe teritoriul Republicii Moldova",
aprobat prin Hotarirea Consiliului de Administratie al B.N.M. din 13.01.1994 Nr. 2, care a intrat
in vigoare de la 17.01.1994 (in continuare -Regulament)716. Concomitent, a fost anulat Decretul
Presedintelui Republicii
Moldova Nr. 24 din 08.02.1992 „Cu privire la reglementarea operatiunilor valutare pe teritoriul
Republicii Moldova", cit si „Regulamentul provizoriu cu privire la reglementarea operatiunilor
valutare pe teritoriul Republicii Moldova" aprobat prin acest Decret, ce reglementau aceste
relatii. Noul Regulament contine o reglementare detaliata a conditiilor si modului de efectuare a
operatiunilor vali tare.
Ca acte normative, ce reglementeaza unele aspecte de efectuare a operatiunilor valutare,
pot fi mentionate:
Instructiunea nr.10018-25 „Conditiile de activitate a magazinelor „duty-free" cu valuta
liber convertibila", aprobata prin HCA a B.N.M. (proces-verbal nr. 35 din 2 august 1994)7'7;
HCA a B.N.M. „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind pozitia valutara
deschisa a bancii", nr. 126 din 28 noiembrie 19977'8;
HCA a B.N.M. „Cu privire la modificarea limitelor raporturilor pozitiei valutare
deschise scurte", nr. 256 din 25 noiembrie 1998719;
HCA a B.N.M. „Cu privire la metoda de stabilire a cursului oficial al leului
moldovenesc fata de dolarul SUA", nr. 306 din 2 noiembrie 1998720;
HCA a B.N.M. „Cu privire la aprobarea Instructiunii cu privire Ia introducerea/
scoaterea numerarului din/in Republica Moldova de catre banci", nr. 340 din 18 noiembrie
1998721;
HCA a B.N.M. „Cu privire la modificarea mecanismului de scoatere a numerarului de

452
valuta straina din Republica Moldova", nr. 253 din 8 septembrie
1998722.
HCA a B.N.M. „Privind aprobarea Instructiunilor „Cu privire la controlul asupra
repartrierii mijloacelor banesti provenite din exportul de marfuri" si
„Cu privire la controlul asupra platilor pentru importul de marfuri, servicii",
v nr. 136 din 22 mai 1998™;
HCA a B.N.M. „Privind aprobarea Normelor Nr. 10018-20 cu privire la organizarea si
functionarea pe teritoriul Republicii Moldova a caselor de schimb
'A valutar si punctelor de schimb de pe linga hoteluri", proces verbal Nr. 22 din 6 mai
1994™;
HCA a B.N.M. „„Cu privire Ia modificarea mecanismului de cumparare a valutei
straine de catre agentii economici rezidenti", nr. 298 din 27 octombrie 19987M;
HCA a B.N.M. „Cu privire la aprobarea Instructiunii privind modul de eliberare a
autorizatiilor pentru efectuarea unor operatiuni in valuta straina de catre
' agentii economici care activeaza in domeniul aviatiei civile", nr.212 din
13.07.2000™.
Lista sus-mentionata nu este exhaustiva — pe parcursul examinarii aspectelor concrete ale
regimului juridic al operatiunilor valutare in Republica Moldova, vor fi indicate actele normative
care reglementeaza aceste aspecte. in plus, vor fi mentionate principiile de baza ale actelor din
lista indicata mai sus.
Notiuni introductive
inainte de a purcede la examinarea notiunii de „operatiuni in valuta straina" continuta in
legislatia bancara a Republicii Moldova, este important de a face cunostinta cu alte notiuni
relevante pentru intelegerea mecanismului reglementarii juridice a operatiunilor cu valuta straina
in Republica Moldova.
Bineinteles, analiza regimului juridic al operatiunilor cu valuta straina incepe definitia valutei.
Regulamentul intelege ca valuta moneda nationala a Republicii Moldova (1) si valuta straina (2).
La rindul sau, notiunea de „moneda nationala a Republicii Moldova" - leii moldovenesti -
include biletele de banca si monedele, emise de catre Banca Nationala a Moldovei, care
reprezinta unicul mijloc legal de plata pe teritoriul Republicii (i), disponibilul pe cont, exprimat
in lei moldovenesti (asa-numita moneda scripturala) (ii), si cecurile in lei moldovenesti, care sint
eliberate si asigurate de soldul mijloacelor in conturile in lei moldovenesti deschise la bancile din
Republica Moldova si din strainatate (iii). Pe de alta parte, „valuta straina" include:
a. bancnotele si monedele metalice (altele decit leul moldovenesc) emise de catre organele
autorizate ale statelor straine, aflate in circulatie, scoase sau supuse scoaterii din circulatie, dar
acceptate spre schimb de catre organele autorizate respective;
b. disponibilitatile in conturi in unitatile banesti ale statelor straine, precum si in unitatile banesti
si de decontare internationale;
c. cecurile in valuta straina care sint eliberate si asigurate de soldul mijloacelor in conturile in
valuta straina deschise la bancile din Republica Moldova si din strainatate. Pentru analiza
notiunii de valuta straina vezi nota 727 supra.
Este de notificat pozitia legislatorului national, care uneori utilizeaza termenul „valuta" cu
referinta la moneda nationala a Republicii Moldova (ex. vezi notiunea „cursului valutar", infra).
Aceasta difera de pozitia doctrinei, care s-a pronuntat demult in favoarea utilizarii termenului
„moneda nationala" atunci in care e vorba despre unitatea monetara a unei tari. Or, chiar
Constitutia Republicii Moldova utilizeaza in acessens termenul „moneda nationala" in articolul
130(2).
Consideram, ca acest termen este cel de utilizat, tinind cont de ambele argumente evocate - cel
doctrinal si cel bazat pe terminologia utilizata de legea suprema a tarii. Urmatoarea dupa
importanta notiune ce tine de domeniul valutar, si intelegerea careia este strategic importanta
pentru a patrunde in sensul reglementarilor bancare in acest domeniul, este cursul valutar.
Regulamentul defineste cursul ca „pretul valutei straine, exprimat in valuta nationala a

453
Republicii Moldova". in legislatia bancara uneori se foloseste drept echivalent al notiunii de curs
valutar termenul „rata de schimb" (ex. art. 16 din legea privind Banca Nationala a Moldovei -
vezi p. 3.4.1. de mai jos). Cursul se stabileste in rezultatul asa-numitei cotari a valutelor, definite
in p. 1.14. a Regulamentului ca „stabilirea cursului monedei nationale fata de valutele straine".
Dupa cum poate fi dedus din definitia cursului valutar indicata mai sus, in Republica
Moldova se foloseste cotarea indirecta (incerta) (pentru detalii vezi titlul 1 „Definitii generale"
de mai sus).
Definitia operatiunilor in valuta straina
Prima definitie legislativa a operatiunilor valutare se continea in titlul 1 articolul 1 al vechiului
„Regulament provizoriu cu privire la reglementarea operatiunilor valutare pe teritoriul Republicii
Moldova": „Operatiunile valutare - operatiunile, legate de:
a) Transferarea titlului de proprietate asupra valorilor valutare727;
b) Utilizarea in calitate de mijloc de plata a valutei straine, cit si a valutei Republicii Moldova in
cadrul activitatii economice externe;
c) Introducerea in Republica Moldova si scoaterea din ea a valutei straine, cit si transferurile
banesti internationale.
Regulamentul privind reglementarea valutara pe teritoriul Republicii Moldova a substituit
notiunii sus-mentionate noua definitie a operatiunilor valutare. De fapt, noul Regulament a venit
cu un nou concept al notiunii „operatiuni valutare": conform acestui concept, Regulamentul face
diferenta intre operatiuni valutare si operatiuni in valuta straina. Operatiunile valutare sint
definite ca „tranzactii de cumparare si vinzare a valutei straine si a documentelor de plata in
valuta straina", in timp de operatiunile in valuta straina constituie „gen de activitate a bancilor
autorizate, care include operatiuni valutare si alte operatiuni cu utilizarea valutei straine si a
documentelor de plata in valuta straina728". in unele acte normative ale B.N.M. in calitate de
sinonim al notiunii „operatiuni valutare" este uneori utilizat termenul „operatiuni de schimb
valutar"729. Prin urmare, trasaturile de baza ale noului concept al operatiunilor in valuta straina
sint urmatoarele:
notiunile de „operatiuni in valuta straina" si de „operatiuni valutare" se raporteaza una la alta
ca notiuni de gen si de specie. Termenul de „operatiuni valutare" este
mai global, incluzind in sine nu numai „operatiunile valutare" dar si alte „operatiuni cu utilizarea
valutei straine";
in noul Regulament notiunea de operatiuni valutare are o semnificatie mai restrinsa
comparativ cu cea continuta in vechea reglementare: ea se refera numai la cumpararea si
vinzarea valutei straine;
la rindul sau, notiunea de „operatiuni in valuta straina" nu pur si simplu este un termen
generic ce inglobeaza toata varietatea operatiunilor bancare in alte valute
decit Leul Moldovenesc - aceasta este un „gen de activitate a bancilor autorizate".
Este discutabila justificarea evidentierii operatiunilor in valuta straina in calitate
de un „gen de activitate" - pina la urma, operatiunile valutare sint aceleasi operatiuni
i active sau passive, dar exprimate in alte valute decat moneda nationala a Republicii
Moldova. Consideram ca totusi tandem-ul „operatiuni active-operatiuni pasive"
constituie principalele „genuri de activitate" ale bancilor comerciale.
Totusi, Regulamentul este inconsecvent in promovarea diviziunii intre „operatiunile
valutare" si „operatiunile in valuta straina", declarata initial in capitolul I „Definitii":
astfel, capitolul 6 al Regulamentului - intitulat „Operatii in valuta straina" - se refera
exclusiv la vinzarea si cumpararea valutei straine. Deci, nu numai structural, dar si
substantial Regulamentul confunda „operatiunile in valuta straina" cu „operatiunile
valutare".
Dar nici aceasta nu-i tot. Regulamentul reglementarii valutare scoate din orbita notiunii
„operatiuni in valuta straina":
a. gestiunea conturilor in valuta straina a rezidentilor si nerezidentilor;
A

454
b. regimul juridic al introducerii si scoaterii valutei straine si leilor moldovenesti din/in
Republica Moldova; cit si
b. repatrierea si vinzarea obligatorie a valutei straine. ' ,'
''' '"' '
Clasificarea operatiunilor in valuta straina
in pofida faptului ca structura Regulamentului este sugestiva in ceea ce priveste diferenta intre
operatiunile in valuta straina, pe de o parte, si alte operatiuni (paragraful de mai sus), totusi o alta
expressie a inconsecventei conceptuale a Regulamentului este faptul ca el contine implicit
clasificarea operatiunilor in valuta straina - tipologie ce include si operatiunile „cu utilizarea
valutei straine si documentelor de plata in valuta straina", regimul juridic al carora este expus in
alt compartiment al Regulamentului decit cel dedicat „operatiunilor in valuta straina".
Astfel, criteriile de clasificare a operatiunilor in valuta straina, care sint implicit utilizate de
Regulament, sint urmatoarele:
operatiunile in valuta straina se clasifica in: a) gestiunea conturilor valutare ale clientilor (ce
include regimul juridic al deschiderii, administrarii (inclusiv suspendarii sau reoformarii) si
inchiderii conturilor valutare, controlul asupra utilizarii mijloacelor de pe conturile valutare
(inclusiv repatrierea si vinzarea obligatorie a valuteri straine)), si b) operatiunile valutare
(cumpararea-vinzarea valutei).
dupa scopurile sale operatiunile in valuta straina se subdivizeaza in operatiuni curente si
operatiuni, legate de transfer de capital. Clasificarea aceasta este de ;,, asemenea implicita —
criteriul respectiv este sugerat de existenta capitolului 9 al "" Regulamentului „Transferul de
capital". Operatiunile valutare curente includ:
a) operatiile, legate de cumpararea-vinzarea valutei straine, de lucrarii si servicii, de realizarea
dreptului asupra proprietatii intelelectuale, decontarile aferente carora implica valuta straina si se
efectueaza rara aminarea platii, si fara atragerea sau acordarea imprumuturilor;
b) transferul mijloacelor peste hotare sau de peste hotare, a licentelor, dividentelor si altor
venituri proveniente din depozite bancare, credite, investitii, alte operatiuni financiare;
c) transfer de mijloace cu caracter necomercial, inclusiv transferul salariilor, pensiilor, burselor,
alimentelor, sumelor mostenite, cit si alte operatii analogice. Operatiunile valutare, legate de
transfer de capital, includ:
a) investitiile, inclusiv procurarea si vinzarea hirtiilor de valoare;
b) acordarea si primirea creditelor;
c) mobilizarea si amplasarea mijloacelor in conturi si depozite bancare;
d) operatiunile financiare, executarea la termen a carora prevede plata sau trecerea titlului de
proprietate asupra valutei.
Agentii pietiei valutare
Fiind clarificate aceste intrebari, vom precauta nemijlocit modul de efectuare a operatiunilor
valutare in republica. Conform prevederilor legale existente, iar la concret, conform
Regulamentui (p.6.1.1.), agenti ai pietei valutare in Republica Moldova (adica cei, care au
dreptul de a efectua operatiuni valutare), sint:
Banca Nationala a Moldovei
Modul de organizare si functionare a ei este reglementat de Legea privind Banca Nationala a
Moldovei730. Banca Nationala a Republicii Moldova are dreptul de a efectua operatiuni valutare,
prin efectul legii sus-mentionate: ea prevede competenta B.N.M. in materie valutara atit implicit,
cit si explicit.
Competenta implicita a B.N.M. in domeniul valutar rezida din prevederile articolului 4 (BNM
are drept obiectiv principal mentinerea stabilitatii monedei nationale inclusiv prin mentinerea
conditiilor pietei valutare); articolul 5(g) (care enumera atributiile principale ale B.N.M., inclusiv
pastrarea si gestionarea (evidentiat de autor) rezervelor valutare a Republicii Moldova); articolul
6 (stabilirea politicii monetare si valutare a statului).
Totodata, articolul 16 - intitulat „Operatiuni valutare" - al legii prevede in mod explicit ca
B.N.M. poate:

455
'
! :

sa cumpere, sa vinda si sa negocieze monede de aur, lingouri de aur si alte metale pretioase;
sa cumpere, sa vinda si sa negocieze valuta straina, folosind rezervele internationale ale
statului;
sa cumpere si sa vinda bonuri de tezaur si alte hirtii de valoare emise sau garantate de catre
guverne straine si institutiile financiare publice internationale;
sa stabileasca rata la care va cumpara, vinde si va efectua operatiuni valutare. Prin urmare,
B.N.M. apare pe piata valutara in doua calitati ale sale: a.agent al reglementarii valutare. in
aceasta calitate a sa, B.N.M. este organul de stat abilitat cu stabilirea si implementarea politicii
monetare si financiare directionate spre atingerea scopului principal al activitatii B.N.M. -
mentinerea stabilitatii valutei nationale. in cadrul acestei activitati, B.N.M. stabileste conditiile
de functionare a pietei valutare pentru dilerii autorizati, supravegheaza activitatile acestor dealeri
pe piata valutara, etc. Functia mentionata in pagagraful a) este una din functiile specifice ale
B.N.M. Pentru detalii referitor la functiile B.N.M. vezi compartimentul „BNM -agent de
reglementare valutara" din compartimentul a) „Banca Nationala" a titlului 6 al Temei 2: „Notiuni
generale despre banci si activitate bancara", b. agent al pietei valutare. in acest sens, B.N.M. nu
numai are dreptul de a efectua operatii valutare in sensul indicat in Regulamentul cu privire la
reglementarea valutara pe teritoriul RM, ci si dreptul de a stabilit „rata la care va cumpara, vinde
si va efectua operatiuni valutare".
Dilerii autorizati
Bancile autorizate
in conformitate cu p.1.3. al Regulamentului, dileri autorizati sint bancile autorizate, adica
bancile, care detin licenta Bancii Nationale pentru efectuarea operatiunilor in valuta straina, si
casele de schimb valutar.
Bancile autorizate sint, dupa cum s-a mentionat mai sus, bancile comerciale care detin licenta
B.N.M. pentru vinzarea si cumpararea valutei straine si efectuarea altor operatiuni cu valuta
straina (punctul 1.1. din titlul 1 „Definitii").
Modalitatea de autorizare a bancilor de a efectua operatiuni valutare a evoluat odata cu intrarea
in vigoare a noului mecanism de reglementare valutara, in fruntea caruia se afla Regulamentul cu
privire la reglementarea valutara pe teritoriul Republicii Moldova. Initial, pentru efectuarea
operatiunilor cu valuta straina, bancile comerciale erau obligate sa primeasca licenta pentru
efectuarea operatiunilor in valuta straina, in conformitate cu Regulile nr. 2 „Cu privire la modul
de eliberare bancilor comerciale a licentelor pentru efectuarea operatiunilor in valuta straina",
aprobate prin Hotarirea Consiliului de Administratie a B.N.M. nr.21 din 17martie 1992.
Prezentul regulament a fost abrogat odata cu aprobarea de catre Consiliul de Administratie a
Bancii Nationale a Moldovei a Regulamentului 23/09-01 cu privire la
autorizarea bancilor731. Conform acestui regulament, autorizatiile bancare - de trei categorii: A, B
si C, stabilite in functie de marimea capitalului autorizat minim — ofera titularilor lor dreptul de
a efectua operatiuni cu valuta straina (cu exceptia autorizatiei de tip A). Totusi, faptul ca bancile
comerciale - titulare ale autorizatiilor B si C - au dreptul de a efectua operatiile financiare ca
varietate a activitatilor financiare enumerate in articolul 26 a Legii institutiilor financiare, nu
indica prea multe - Legea institutiilor financiare nu ofera nici un detaliu referitor la continutul
termenului „operatiuni valutare" utilizat in art. 26. Reiesind din aceasta, consideram ca
semnificatia juridica a termenului „operatiuni valutare" este identica ca continut cu cea a
„operatiunilor in valuta straina" precum definita in Regulamentul cu privire la reglementarea
valutara in Republica Moldova.
Pentru detalii privind regimul juridic al autorizarii bancare, vezi compartimentul „Autorizarea
bancilor comerciale" din subpunctul c) al titlului 6 din Tema 2 „Notiuni generale despre banci si
activitatea bancara" de mai sus.
Operatiunile valutare sint efectuate de catre bancile in marea majoritate de sine statator. Totusi,
in unele cazuri bancile creaza structuri aparte pentru efectuarea acestor operatiuni — spre

456
exemplu, operatiunile de cumparare-vinzare a valutei straine de la persoanele fizice bancile
comerciale le vor efectua, conform prevederilor punctului 7.1. a Normelor nr. 10018-20, prin
intermediul caselor sale de schimb valutar, ce sint create si functioneaza conform reglementarilor
mentioanate in compartimentul ce urmeaza.
Casele de schimb valutar si punctele de schimb ale hotelurilor
In afara de „jucatorii principali" pe piata valutara a Republicii Moldova - bancile comerciale -
Regulamentul mai stabileste o categorie de agenti ai pietei valutare: casele de schimb valutar si
punctele de schimb de pe linga hoteluri. Izvoare
in fruntea ierarhiei izvoarelor reglementarii juridice a crearii, functionarii si incetarii activitatii
caselor de schimb valutar (CSV) si punctelor de schimb pe linga hoteluri (PSH), se afla
bineinteles Legea institutiilor financiare. Conluzia respectiva poate fi dedusa din analiza
prevederilor: a) articolului 12, care interzice oricaror persoane de a efectua activitati financiare
fara autorizatia Bancii Nationale a Republicii Moldova; si b) articolului 26, care enumera
activitatile financiare, incluzind in ele „cumpararea si vinzarea banilor (inclusiv a valutei
straine)" (paragraful f)). Deci, analiza comparata a acestor doua reguli permite concluzia ca CSV
sint „persoane care efectueaza activitati financiare cu autorizatia Bancii Nationale a Moldovei".
Concluzia respectiva este confirmata de notiunea CSV, continuta in Regulamentul cu privire la
reglementarea valutara pe teritoriul Republicii Moldova, expusa in cele ce urmeaza. Urmatorul
act normativ ce reglementeaza activitatea CSV si PSH, este Regulamentul cu privire la
reglementarea valutara. Acesta stabileste doar definitia CSV, si stabileste ca
ele, de rind cu bancile autorizate, efectuaiza operatiuni de cumparare si vinzare a
valutei straine pe teritoriul Republicii Moldova.
Regimul juridic al crearii, functionarii si incetarii activitatii CSV si a punctelor de schimb
de pe linga hoteluri este stabilit de Normele Nr. 10018-20 „Cu privire la organizarea
si functionarea pe teritoriul Republicii Moldova a caselor de schimb valutar si
punctelor de schimb de pe linga hoteluri", aprobate prin proces verbal Nr. 22 din 6
mai 1994 al Consiliului de Administratie a Bancii Nationale a Moldovei732.
Odata cu aprobarea lor si-au pierdut forta juridica „Regulile cu privire la modul de
organizare si functionare pe teritoriul Republicii Moldova a caselor de schimb valutar
si ghiseelor de schimb pe linga hoteluri", aprobate prin HCA a B.N.M. nr. 51 din 30
septembrie 1993.
-'
=
' ;ifr;:Pi;:;' V
1'
Definitii
':
Notiunea de CSV include doua varietati:
CSV, constituite de sinestatator cu scopul efectuarii operatiunilor de cumparare si
vinzare a valutei catre persoanele fizice; " CSV a bancilor comerciale.
Conform p. 1.2. a Regulamentului, CSV este „institutia, care detine licenta Bancii Nationale a
Moldovei pentru vinzarea si cumpararea valutei straine". Din pacate, Regulamentul nu ofera o
definitie a PSH (1), neindicind careu-i totodata sensul termenului de „dealeri autorizati". Aceasta
lacuna a fost corectata in Normele nr. 10018-20, p. 2.1.2. al careia defineste casa de schimb
valutar drept „persoana juridica constituita in scopul de a efectua operatiuni de schimb valutar
persoanelor fizice pe teritoriul Republicii Moldova si avind in acest sens autorizatia eliberata de
Banca Nationala a Moldovei". Finalmente, ultima definitie a CSV se contine in punctul 3.1. a
Normelor: „casa de schimb valutar este o persoana juridica de sine statatoare, care poseda
autorizatia eliberata de Banca Nationala a Moldovei pentru practicarea activitatii, exclusiv in
sediul indicat in autorizatie, privitor la cumpararea de la persoane fizice si vinzarea persoanelor
fizice a cecurilor de calatorie in valuta liber convertibila si a valutei straine".
Definitia respectiva se refera, tinind cont de elementul „persoanei juridice de sine statatoare" la

457
casele de schimb valutar indicate in p. a) al primului alineat din prezentul compartiment.
Normele nu contin o definitie a CSV a bancilor comerciale, indicind in titlul 7 (ce contine doar 3
puncte cu un continut foarte laconic) doar ca „in vederea efectuarii operatiunilor de schimb
valutar persoanelor fizice, banca autorizata printr-o dispozitie a sa deschide case pentru schimbul
valutei" (p. 7.1.). Prezenta definitie sugereaza urmatoarele: " o banca autorizata poate deschide
mai multe case de schimb valutare (vezi „case
pentru schimbul valutei");
« casele de schimb valutar ale bancilor autorizate sint create cu acelasi scop ca si / casele de
schimb valutar „de sine statatoare" - „in vederea efectuarii operatiunilor / de schimb valutar
persoanelor fizice". Aceasta insemna ca operatiunile de schimb
«i valutar interbancare, cit si pentru clienti-persoane juridice, banca autorizata nu va
putea sa le efectuieze prin intermediul casei (caselor) sale de schimb valutar.
In continuare, p. 2.1.3. indica ca „hotelul (sau organizatia, in componenta careia se afla
hotelul), care poseda autorizatia eliberata de Banca Nationala a Moldovei in vederea
f/ deschiderii unui punct de schimb in acest hotel in scopul de a receptiona valuta
"7 straina de la cetatenii nerezidenti pentru servicii de hotel si pentru efectuarea altor
f operatiuni enumerate in capitolul VI al normelor" este de asemenea imputernicit de a
/ efectua operatiuni de schimb valutar persoanelor fizice din Republica Moldova. Regula
data este expusa intr-o versiune mai completa in punctul 6.1. al Normelor, ce indica ca
hotelul (sau organizatia, in componenta careia se afla hotelul) care deserveste cetateni
nerezidenti, poate crea, in baza autorizatiei eliberate de Banca Nationala a Moldovei,
puncte de schimb din hotel pentru receptia valutei straine de la cetateni nerezidenti
pentru servicii hoteliere si pentru efectuarea altor operatiuni prevazute in prezentul
capitol VI al Normelor (ulterior numite „puncte de schimb").
Din analiza celor menfioanate putem conchide ca casele de schimb valutar si hotelurile sint
persoane juridice nefinanciare, care sint imputernicite prin autorizatia eliberata de catre Banca
Nationala a Moldovei de a efectua operatiuni de schimb valutar persoanelor fizice. Operatia de
convertare a mijloacelor de pe cont este o prerogativa a bancilor autorizate - aceasta decurge din
continutul punctului 2.1. al Ordinii 10018-20. Totusi, specificul statutului juridic al acestor
agenti economici se evidentiaza prin:
Conditii speciale de activitate - aceasta este posibila numai in masura permisa de autorizatia
de activitate emisa de Banca Nationala a Moldovei (1); cu conditia respectarii legislatiei valutare
si prezentarii rapoartelor respective (2); si sub controlul Bancii Nationale a Moldovei (3).
Legatura indispensabila intre cerinta primirii autorizatiei si cerintele specifice pre-zentate
fata de insasi casele de schimb valutar sau punctele de schimb -ex. cerinte specifice fata de
fondul statutar al casei de schimb - partea mijloacelor circulante din acesta nu poate fi mai mica
de 200 mii MOL, fapt ce trebuie sa fie confirmat prin documente justicatoare (vezi
compartimentul referitor la modalitatea de autorizare).
Autorizarea CSV si punctelor de schimb.
Principiul care sta la baza capacitatii juridice a CSV este indicat inp. 3.2. al Normelor, aplicabil
fata de CSV, dar valabil, dupa parerea noastra, si fata de PSH - acesti agenti ai pietei valutare nu
au dreptul de a efectua alte tipuri de activitati decit acelea pentru care au fost constituiti si care
sint indicate in autorizatia eliberata de B.N.M. Astfel, autorizatia este nu numai permisiunea
acordata de catre B.N.M. acestor subiecti de a efectua operatiuni valutare (aspectul permisiv), ci
un act emis in exercitiul unei functii publice, care stabileste limitele functionale713 ale activitatii
categoriei analizate de participanti la piata valutara a RM (aspectul constitutiv de capacitate
juridica).
Concluzia respectiva este valabila fata de punctele de schimb cu unele rezerve, deoarece acesti
agenti ai pietei valutare nu sint constituite propriu-zis ca persoane juridice, activitatea sa fiind
determinata de entitatea care-i da nastere, solicita autorizatie pentru activitatea punctului de
schimb, este responsabila pentru toate activitatile lui (ex.hotelul). Existenta si activitatea
punctului este determinata de activitatea hotelului, si in termeni strict juridici s-ar putea indica ca

458
regulile stabilite de catre Normele 10018-20 reglementeaza regimul juridic a doua categorii de
persoane juridice imputernicite de a efectua operatiuni de cumparare-vinzare a valutei straine:
casele de schimb valutar (1); si hotelurile (in cadrul carora se deschide unul sau mai multe
puncte de schimb valutar).
Regulile de autorizare a activitatii CSV, pe de o parte; si a punctelor de schimb, pe de alta, sint in
mare masura identice - moment explicabil prin identitatea scopului si, in mare masura, a insasi
activitatilor desfasurare de acesti agenti ai pietei valutare. In cele ce urmeaza vor fi expuse
principiile de baza referitor la autorizarea acestor agenti, cu indicarea particularitatilor proprii
numai unuia din ei (daca aceste particularitati exista, bineinteles).
Tandemul celor doua aspecte ale autorizatiei - cel permisiv si cel constitutiv de capacitate -
conduc la concluzia justificarii cerintei B.N.M. pentru titularii autorizatiilor respective de a le
plasa (in original) in mod public pentru a proba publicului existenta imputernicilor de a efectua
operatiuni de schimb valutar in volumul stabilit de lege (prezenta obligatie este prescrisa de
punctele 3.8. si 6.11. ale Normelor). Ordinea de obtinere a autorizatiei este urmatoarea:
Prezentarea unui demers, insotit de documentele indicate mai jos;
Controlul corespunderii situatiei reale la subiectul ce solicita autorizatia; si verificarea
nivelului de pregatire a personalului lui, de catre reprezentantii B.N.M.;
Examinarea conluziilor controlului efectuat si a documentelor prezentate, in termen de 30 de
zile de la prezentarea acestora;
Primirea (in termen de 30 de zile din momentul prezentarii demersului indicat mai sus)
deciziei cu privire la autorizarea sau refuzul de eliberare a autorizatiei, cu informarea
subsecventa a solicitantului autorizatiei asupra rezultatelor susmentionate ale examinarii
demersului sau.
Exista totusi o procedura „speciala", mult mai simplificata, pentru o categorie de agenti de
schimb valutar- casele de schimb valutar ale bancilor comerciale. Conform p. 7.2. a Normelor,
banca autorizata care intentioneaza de a deschide o casa de schimb valutar, este obligata sa o
inregistreze la Banca Nationala a Moldoveiprintr-un aviz in scris, comunicind care este sediul
acestei case si facind referire la faptul ca incaperea casei de schimb valutar, dotarea ei tehnica si
altele corespund cerintelor stabilite. Acest aviz trebuie facut nu mai tirziu decit cu trei zile
inainte de a deschide casa de schimb valutar.
Dupa cum s-a mentionat mai sus, demersul adresat B.N.M. trebuie sa fie acompaniat de anumite
documente de natura sa justifice cererea privind eliberarea autorizatiei din doua puncte de
vedere: a) respectarea de catre solicitant a procedurii legale de
constituire; si b) satisfacerea de catre acesta a cerintelor specifice (cum ar fi existenta unui
capital circulant minim) de activitate. Tabelul analitic de mai sus ofera o expunere comparata a
documentatiei solicitate de a fi anexata la demersul de eliberare a autorizatiei, pentru casele de
schimb valutar (pe de o parte) si pentru punctele de schimb pe linga hoteluri (pe de alta).
DOCUMENTE
1. Demers in adresa Guvernatorului Bancii Nationale a Moldovei privind eliberarea a autorizatiei
de efectuare a operatiunilor de schimb valutar, cu indicarea:
" adresei juridice complete si numerelor de telefon ale solicitantului autorizatiei734;
" faptului ca personalul agentului de schimb valutar au fost
familiarizati cu prezentele Norme nr. 10018-20, cu „Regulamentul
, ,-j privind reglementarea valutara pe teritoriul Republicii Moldova"
, |., si alte documente ale B.N.M. referitoare la activitatea casei de
schimb valutar, si isi asuma angajamentul de a indeplini toate
cerintele, cuprinse in acestea;
agentul de schimb valutar se obliga sa prezinte B.N.M. darile de 1 seama solicitate, precum si
alte documente in termenele si dupa
formularele stabilite.
2. Originalul si copia (semnata de conducatorul agentului de schimb valutar si confirmata prin
aplicarea stampilei acestuia) adeverintei de inregistrare a solicitantului autorizatiei, eliberat de

459
Camera inregistrarii de Stat de pe linga Ministerul Justitiei al Republicii Moldova. 3. Copii ale
documentelor de constituire a agentului de schimb valutar, legalizate notarial (contractul de
constituire, statutul).
+735 +
4. Adeverinta-confirmare din partea bancii autorizate, referitor la +736 +737 inregistrarea in
contul curent al SCV a sumelor depunerilor banesti in
capitalul statutar in marimea de nu mai putin de suma minimala stabilita, cu indicarea sumelor de
mijloace depusela rubrica fiecaruia dintre fondatori:
perfectata pe foaia cu antet a bancii,
autentificata de catre conducator si contabilul-sef,
legalizata prin stampila cu stema bancii autorizate a Moldovei.
5. Caracteristici profesionale ale conducatorului, adjunctului acestuia +
38
+ si contabilul-sef (sau a functionarului, care indeplineste functiile contabilului-sef) ale
solicitantului autorizatiei.
6. Documentul, care confirma depunerea platii pentru autorizatie in +
+ marime de 50 de salarii minimale.
7. Documentul, care confirma disponibilitatea de mijloace tehnice, + +739 materiale
informative si de alta natura, necesare la efectuarea operatiunilor cu valuta straina
aparat de casa si control, care corespund cerintelor stabilite de B.N.M. in Normele nr. 10018-
22 (Cartela de inregistrare a masinii de casa si control la Inspectoratul Fiscal Teritorial de Stat
corespunzator);
indrumarul valutelor straine si alte materiale de caracter instructiv, de control si normativ;
aparate pentru verificarea autenticitatii bancnotelor;
telefon;
I .-,!
formulare: registre, buletine de schimb valutar, ordine pentru
; perfectarea operatiunilor contabile;
formulare pentru perfectarea rapoartelor.
8. Documentul, care confirma disponibilitatea de o incapere dotata +740 +741 special.
9. Originalul si copiile actului ce confirma dreptul de a folosi incaperea: + -contractul de
arenda a incaperii, certificatul privind dreptul de proprietate
asupra incaperii respective etc.
10. Informatii privind faptul, unde vor fi pastrate mijloacele banesti + + dupa finele
programului zilei de lucru - in banca autorizate (sau alta organizatie cu care s-a incheiat contract
privind predarea-primirea si pastrarea mijloacelor banesti) sau in incaperea agentului de schimb
valutar.
11. Acordul cu privire la asigurarea serviciului de paza al agentului de + schimb valutar.
Tabelul 9. Documentele pentru eliberarea autorizatiei de functionare a C S V ..........
Pentru punctele de schimb de pe linga hoteluri exista o exceptie in ceea ce priveste cantitatea lor
intr-un hotel - legea nu stabileste nici o restrictie in ceea ce priveste numarul punctelor de schimb
care pot deservi un hotel - totusi, p. 6.7. a Normelor indica ca pentru fiecare punct de schimb
hotelul va avea obligatia de a primi autorizatie aparte. Conform recentelor modificari in Normele
10018-20, solicitantii autorizatiei sint responsabili pentru veridicitatea documentelor/informatiei
prezentate la B.N.M. ,
inclusiv cea prezentata pentru obtinerea autorizatiei. Notiunea de raspundere este concretizata in
p. 10.1. a Normelor, care imputerniceste B.N.M. sa suspende sau sa retraga licenta in cazul in
care solicitantul autorizatiei a prezentat pentru obtinerea autorizatiei informatie/documente ce nu
corespund realitatii (p. 10.1.3.). in situatia in care survin schimbari in documentele/informatia
indicata mai sus, titularul autorizatiei va avea obligatia de a instiinta in scris B.N.M. despre
aceste schimbari. Continutul acestei obligatii variaza in functie de faptul, cui incuba aceasta
obligatie -daca e vorba de case de schimb valutar, continutul obligatiei indicate mai sus este
oblindit in p. 3.9. -„informatia" include toate modificarile efectuate in documentele de

460
constituire, in denumirea si sediul sau, precum si in cazul in care se schimba conducerea,
contabilul-sef, (sau functionarul, care indeplineste finctiile contabilului-sef). Continutul
obligatiei sus-mentionate cu referinta la punctele de schimb valutare este indicat in p. 6.12 - acest
punct intelege prin „informatie" modificarile in documentele de constituire, denumirea hotelului
sau organizatiei, locul de amplasare a puncrului de schimb. Natura juridica al acestei obligatii
este diferita in functie de natura informatiei care se schimba - regula generala este ca notificarea
schimbarilor in informatia sus-menf ionata Bancii Nationale a Moldovei are menirea de a o
incunostiinta despre aceste schimbari. Neexecutarea acestei obligatii va duce la faptul ca B.N.M.
va dispune de informatii cel putin invechite, cel mult „ce nu corespund realitatii" cu privinta la
agentul de schimb valutar - ceea ce [in ultimul caz mentionat] ii va acorda facilitatea de a aplica
fata de acest agent sanctiunile mentionate mai sus.
Totusi, in unele cazuri schimbari sus-mentionate au ca efect necesitarea eliberarii unei noi
autorizatii - acesta este cazul schimbarii denumirii/sediului casei de schimb valutar (p. 3.9. a
Normelor); sau modificarea denumirii hotelului sau organizatiei hoteliere, si/ sau a locului de
amplasare a punctului de schimb (p. 6.12. a Normelor). Aceste fapte genereaza obligatia de
notificare din partea titularului autorizatiei; si obligatia de emitere a unei noi autorizatii cu
retragerea simultata a cele prededente, din partea B.N.M. - p. 3.9. a Normelor).
Normele stabilesc doua cazuri de incetare a valabilitatii: a) incetarea activitatii titularului
autorizatiei (p. 3.10. in cazul CSV); si b) lipsa activitatilor de schimb valutar timp de un an din
momentul eliberarii autorizatiei (p. 3.11. in cazul CSV, p.). Totusi, in cazul b) B.N.M. nu are
obligatia, ci dreptul de a revoca autorizatia eliberata - deci, realizarea acesui drept este la
discretia B.N.M.. Principiile activitatii
Principiile de baza cu privire la modul de efectuare de catre casele de schimb valutar a
operatiunilor de cumparare-vinzare a valutei sint elucidate in rindurile ce urmeaza. Suspendarea
si incetarea activitatii
Principiul general declarat de Norme este ca suspendarea activitaii agentilor de schimb valutar se
face cu conditia instiintarii prealabile a B.N.M..
incetarea activitatii este guvernata de principiile generale ale dreptului civil referitoare la
modalitatile de incetare a activitatii agentilor economici. Totusi, Normele stabilesc si in acest
sens doua cazuri particulare:
incetarea activitatii agentului de schimb valutar conditioneza automat incetarea
activitatii autorizatiei emise de B.N.M.; si invers- incetarea activitatii agentului de schimb
valutar in cazul retragerii licentei ca
sanctiune pentru incalcarea legislatie valutare. in acest caz „casa de schimb i« valutar, punctul
de schimb din hotel sint obligate sa sisteze activitatea lor, despre
care fapt instiinteaza in scris Banca Nationala a Moldovei, anexind originalele
autorizatiilor eliberate" (p. 10.2.1.).
, w ''t.&ifdo.-.., , v ,-,,,:
Alte societati comerciale cu capacitate limitata de efectuare a operatiunilor valutare
,. ,,, , , „ Jt
in afara de B.N.M. si dealerii autorizati, operatiunile valutaie ale caioia sint reglementate de
Regulamentul reglementarii valutare, legislatia bancara a Republicii Moldova stabileste
suplimentar unele categorii de societati comerciale, specificul activitatii carora justifica
permisiunea acordata lor de catre B.N.M. de efectuare a anumitor operatiuni cu valuta straina,
fara necesitatea unor autorizatii suplimentare. La aceasta categorie de societati comerciale se
atribuie: tHiK':?:; JS
y a. magazinele duty-free;
s b. agentii economici care activeaza in domeniul aviatiei civile. Capacitatea valutara limitata a
magazinelor duty-free este reglementata de Instructiunea nr.10018-25 „Conditiile de
activitate a magazinelor „duty-free" cu valuta liber convertibila", aprobata prin HCA a
B.N.M. (proces-verbal nr. 35 din 2 august 1994)742. Acest act normativ a fost aprobat de catre
B.N.M. in conformitate cu prevederile Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr. 195 din

461
03.06.1994 „Privind organizarea magazinelor care comercializeaza marfuri in regim „duty-free"
precum si a magazinelor de servire a corpului diplomatic"743, care permitea intreprinderilor,
institutiilor si organizatiilor in orice forma de proprietate sa deschida in punctele de trecere a
frontierei vamale ale Republicii Moldova, prin care se efectueaza traficul aerian, terestru si
naval, magazine care comercializeaza marfuri in regim „duty-free". Instructiunea determina
conditiile de eliberare a autorizatiilor de catre B.N.M. in vederea primirii valutei liber
convertibile drept plata la comercializarea marfurilor de catre magazinele „duty-free" mentionate
mai sus, precum si modul de lucru al acestor magazine (detinatorilor acestor magazine) cu valuta
liber convertibila.
in ceea ce priveste autorizatia de primire a valutei liber convertibile, Instructiunea prevede ca
licenta de activitate se elibereaza magazinelor respective doar dupa primirea de catre acestea a
autorizatiei de primire a valutei liber convertibile. Autoriazatia respectiva este eliberata de
B.N.M. in termen de treizeci de zile de la prezentarea demersului respectiv de la magazinul
„duty-free" solicitant. Demersul trebuie sa fie fie insotit de: copiile legalizate notarial ale
documentelor de constituire ale solicitantului, certificatul lui de inregistrare, certificatul de
atribuire a codului fiscal, documentul ce
justifica dreptul de folosire sau de proprietate asupra cladirii sau incaperii, in care se va afla
magazinul, acordul scris al Departamentului controlului vamal pentru deschiderea magazinului
indicind sediul acestuia, adeverinta semnata de conducator si legalizata prin stampila
magazinului privind asigurarea magazinului cu mijloacele tehnice necesare pentru efectuarea
platilor si asigurarea integritatii mijloacelor banesti in valuta liber convertibila, in cazul
acceptarii la plata a cirdurilor - (i) acordul incheiat cu banca comerciantului cu privire la
obligatiile reciproce privind deservirea tranzactiilor prin cirduri, (ii) adeverinta semnata de
conducator si legalizata prin stampila intreprinderii privind asigurarea magazinului respectiv cu
mijloacele tehnice necesare pentru deservirea tranzactiilor cu cirduri.
in ceea ce priveste regimul juridic zXfunctionarii magazinelor „duty-free", Instructiunea
stabileste urmatoarele principii:
a. magazinele stabilesc in mod independent cursul valutelor, acceptate spre plata pentru
marfurile vindute. Dispozitia de stabilire a cursului, in care se indica perioada pentru care acest
cursul respectiv este valabil, trebuie afisata public, bvajuta liber convertibila, obtinuta din
vinzarile realizate de magazin, urmeaza a fi vinduta de acesta oricarei banci comerciale din
Moldova, in termen nu mai mare de o zi lucratoare de la data primirii valutei de la cumparator.
Valuta respectiva, insotita de certificatul T-28 eliberat de autoritatile vamale, se preda la banca
comerciala cumparatoare, si se converteste in lei moldovenesti. Ea nu se reflecta pe contul
valutar al magazinului - banca cumparatoare efectuiaza transferul direct al echivalentului in lei
moldovenesti a valorii in valuta liber convertibila transmisa spre vinzare. Regulile mentionate de
vinzare a valutei liber convertibile de catre magazinele „duty-free" sint valabile nu numai pentru
numerarul in valuta, incasat din vinzari, ci si pentru valuta liber convertibila primita de magazin
la efectuarea platilor prin cecuri sau prin cartele bancare.
Totusi, magazinul isi poate mentine o rezerva de numerar (in valoare nu mai mare de o mie
USD) pentru necesitati curente (ex. plata restului).
c. magazinul „duty-free" este obligat sa prezinte lunar la Banca Nationala a Moldovei (Directia
control valutar), urmatoarele rapoarte pe suport hirtie: (i) raportul privind incasarea valutei liber
convertibile obtinute de la comercializarea marfurilor in regim „duty-free", (ii) raportul privind
certificatele TV-28 de introducere a valutei in tara, (iii) raportul privind ordinele bancare de
incasare valutara cu copiile acestor ordine. in ceea ce priveste capacitatea valutara limitata a
unilor agentilor economici din domeniul aviatiei civile, aceasta este reglementata de HCA a
B.N.M. „Cu privire la aprobarea Instructiunii privind modul de eliberare a autorizatiilor
pentru efectuarea unor operatiuni in valuta straina de catre agentii economici care
activeaza in domeniul aviatiei civile", nr.212 din 13.07.2000744. Instructiunea reglementeaza
modul de eliberare de catre B.N.M. a autorizatiilor agentilor economici—rezidenti ai Republicii
Moldova

462
care activeaza in domeniul aviatiei civile pentru efectuarea urmatoarelor operatiuni in valuta
straina:
a. incasarii valutei straine in numerar pentru serviciile acordate pasagerilor si/sau operatorilor
aerieni straini ce sint deserviti pe Aeroportul International Chisinau. Agentul economic care a
obtinut autorizatia pentru incasarea valutei straine in numerar de la pasageri este in drept sa
incaseze valuta straina in numerar: (i) de la pasagerii rezidenti si nerezidenti ce pleaca din
Republica Moldova, si (ii) numai pentru excedent de bagaj, si (iii) numai in cazul in care acestia
nu pot achita plata in lei moldovenesti. Agentul economic care a obtinut autorizatia pentru
incasarea valutei straine in numerar de la pasageri este in drept de a presta, in baza de contract,
agentilor economici care nu detin autorizatie de acest gen servicii de incasare a valutei straine in
numerar de la pasageri.
Agentul economic care a obtinut autorizatia pentru incasarea valutei straine in numerar de la
operatorii aerieni straini este in drept sa incaseze valuta straina in numerar in urmatoarele
cazuri: (i) intreprinderile ce presteaza servicii la sol - numai in cazul efectuarii de catre operatorii
aerieni straini a curselor neregulate (charter) sau aterizarii din motive tehnice; (ii) i. S.
„MOLDATSA" - pentru prestarea serviciilor de trafic aerian - numai in cazul efectuarii de catre
operatorii aerieni straini a rutelor speciale (cu sefi de state si de guvern la bord) si a rutelor
fortelor armate aeriene straine; (iii) I.S. „Aeroportul International Chisinau" - pentru prestarea
serviciilor aeroportuare, inclusiv a serviciilor de aterizare, pentru pasageri, pentru asigurarea
securitatii aeronautice si pentru stationarea aeronavei - numai in cazul efectuarii de catre
operatorii aerieni straini a curselor neregulate (charter) sau aterizarii din motive tehnice.
b. primirii valutei straine in numerar din contul in valuta straina pentru achitarea cheltuielilor
suportate pe aeroporturile straine in cazul efectuarii curselor neregulate (charter) sau aterizarii
din motive tehnice.
Fata agentii economici carora li se permite prin Instructiunea mentionata primirea platilor in
valuta straina, se aplica aceleasi principii referitoare la utilizarea valutei straine primite, ca la
magazinele care comercializeaza marfuri in regim „duty-free", in particular obligatia de vinzare
in termen de douazeci si patru de ore a valutei straine receptionate, catre oricare banca
comerciala (a), dreptul de a mentine o rezerva de numerar pentru decontari cu clientii, in marime
maxima de o mie dolari S.U. A. (b), etc. Totadata, exista multe asemanari si in ceea ce priveste
procedura de primire de la B.N.M. a autorizatiei de primire a platilor in valuta straina, de catre
agentii economici din domeniul aviatiei civile — ca si in cazul magazinelor „duty-free", la
B.N.M. se prezinta un demers la care se anexeaza documentele enumerate in Instructiune (lista
carora este practic similara cu cea aplicabila magazinelor „duty-free", unica deosebire constind
in faptul ca magazinele includ in setul de documente pentru primire autorizatiei, permisiunile
respective ale Departamentului controlului vamal, pe cind companiile de aviatie civila -
permisiunile respective de la Administratia de Stat a Aviatiei Civile.
Operatiunile in valuta straina
Gestiunea conturilor valutare a clientilor
Ordinea generala de deschidere si gestiune a conturilor valutare a persoanelor fizice sau juridice
rezidente si nerezidente este reglementata de Regulament, cit si de actele normative ale B.N.M.
care stabilesc regimul juridic de deschidere si gestiune a conturilor. Conturile valutare, deschise
in institutiile bancare ale republicii, se clasifica in conturile valutare ale persoanelor fizice si
juridice rezidente; « conturile valutare ale persoanelor fizice si j uridice nerezidente.
Conturile valutare ale rezidentilor
;
P. 1.9 al Regulamentului indica, ca „rezidenti" sint:
- Persoanele fizice cu domiciliul permanent in Moldova in decurs de un an si mai mult;
- Guvernul Republicii Moldova si reprezentantele Republicii Moldova in strainatate;
-Persoanelejuridice, intreprinderile individuale si societatile in comandita, inregistrate si situate
in Moldova, precum si reprezentantele acestor persoane juridice, intreprinderi individuale si
societati in comandita, situate in strainatate;

463
- Filialele persoanelor juridice, ale intreprinderilor individuale si ale societatilor in comandita,
constituite in strainatate, situate si inregistrate in Moldova.
Despre conturile in valuta ale rezidentilor ne vorbeste Capitolul 4 al Regulamentului, punctul
4.1. al caruia prevede, ca „rezidentii au dreptul sa deschida conturi in valuta straina in bancile
autorizate ale Moldovei. Persoanele fizice pot avea conturi in valuta liber convertibila sau - la
decizia Consiliului de Administratie al Bancii Nationale - in alta valuta. Persoanelor juridice li se
permite sa detina maximum un cont in valuta liber convertibila si un cont in valuta tarilor,
indicate in anexa Nr.3 (a Regulamentului - se au in vedere tarile, cu bancile centrale ale carora
Banca Nationala a incheiat angajamente privind organizarea decontarilor - n.n.)". Persoanele
fizice rezidente pot descide (la prezentarea cererii de descidere a contului si a buletinului de
identitate) conturi in valuta de doua tipuri : „A" si „B". Diferenta intre ele consta in provenienta
diferita a mijloacelor pe cont: contul de tip „A" se alimenteaza cu valuta, provenienta careia
detinatorul o poate justifica prin anumite documente, sau care a fost transferata de peste hotare
pe numele lui sau primit de el conform cecurilor de calatorie sau nominative, prirmte sau
eliberate in strainatate. Pe conturile de tip „B" se depune, deci, valuta, provenienta careia nu
poate fi justificata prin prezentarea documentelor, enumerate mai sus. Este semnificativ faptul,
ca permisiunea de a scoate valuta straina peste hotare banca comerciala o va elibera numai
detinatorului unui cont de tip „A". in ceea ce priveste conturile valutare ale persoanelor juridice
rezidente, un act normativ, ce reglementa in mod explicit aceste relatii (in afara de Regulament),
a fost „Ordinea Nr. 10018-18 de deschidere, reoformare si inchidere a conturilor curente
ale persoanelor juridice rezidente in valuta liber convertibila si neconveribila straina de
catre bancile autorizate, sucursalele, filialele si reprezentantele acestora", aprobata prin
Hotarirea Consiliului de Administratie al B.N.M. Nr. 40 din 19
care activeaza in domeniul aviatiei civile pentru efectuarea urmatoarelor operatiuni in valuta
straina:
a. incasarii valutei straine in numerar pentru serviciile acordate pasagerilor si/sau operatorilor
aerieni straini ce sint deserviti pe Aeroportul International Chisinau. Agentul economic care a
obtinut autorizatia pentru incasarea valutei straine in numerar de la pasageri este in drept sa
incaseze valuta straina in numerar: (i) de la pasagerii rezidenti si nerezidenti ce pleaca din
Republica Moldova, si (ii) numai pentru excedent de bagaj, si (iii) numai in cazul in care acestia
nu pot achita plata in lei moldovenesti. Agentul economic care a obtinut autorizatia pentru
incasarea valutei straine in numerar de la pasageri este in drept de a presta, in baza de contract,
agentilor economici care nu detin autorizatie de acest gen servicii de incasare a valutei straine in
numerar de la pasageri.
Agentul economic care a obtinut autorizatia pentru incasarea valutei straine in numerar de la
operatorii aerieni straini este in drept sa incaseze valuta straina in numerar in urmatoarele
cazuri: (i) intreprinderile ce presteaza servicii la sol -numai in cazul efectuarii de catre operatorii
aerieni straini a curselor neregulate (charter) sau aterizarii din motive tehnice; (ii) I. S.
„MOLDATS A"—pentru prestarea serviciilor de trafic aerian - numai in cazul efectuarii de catre
operatorii aerieni straini a rutelor speciale (cu sefi de state si de guvern la bord) si a rutelor
fortelor armate aeriene straine; (iii) I.S. „Aeroportul International Chisinau"-pentru prestarea
serviciilor aeroportuare, inclusiv a serviciilor de aterizare, pentru pasageri, pentru asigurarea
securitatii aeronautice si pentru stationarea aeronavei - numai in cazul efectuarii de catre
operatorii aerieni straini a curselor neregulate (charter) sau aterizarii din motive tehnice.
b. primirii valutei straine in numerar din contul in valuta straina pentru achitarea cheltuielilor
suportate pe aeroporturile straine in cazul efectuarii curselor neregulate (charter) sau aterizarii
din motive tehnice.
Fata agentii economici carora li se permite prin Instructiunea mentionata primirea platilor in
valuta straina, se aplica aceleasi principii referitoare la utilizarea valutei straine primite, ca la
magazinele care comercializeaza marfuri in regim „duty-free", in particular obligatia de vinzare
in termen de douazeci si patru de ore a valutei straine receptionate, catre oricare banca
comerciala (a), dreptul de a mentine o rezerva de numerar pentru decontari cu clientii, in marime

464
maxima de o mie dolari S.U. A. (b), etc. Totadata, exista multe asemanari si in ceea ce priveste
procedura de primire de la B.N.M. a autorizatiei de primire a platilor in valuta straina, de catre
agentii economici din domeniul aviatiei civile - ca si in cazul magazinelor „duty-free", la B.N.M.
se prezinta un demers la care se anexeaza documentele enumerate in Instructiune (lista carora
este practic similara cu cea aplicabila magazinelor „duty-free", unica deosebire constind in faptul
ca magazinele includ in setul de documente pentru primire autorizatiei, permisiunile respective
ale Departamentului controlului vamal, pe cind companiile de aviatie civila - permisiunile
respective de la Administratia de Stat a Aviatiei Civile.
Operatiunile in valuta straina
.
Gestiunea conturilor valutare a clientilor
Ordinea generala de deschidere si gestiune a conturilor valutare a persoanelor fizice sau juridice
rezidente si nerezidente este reglementata de Regulament, cit si de actele normative ale B.N.M.
care stabilesc regimul juridic de deschidere si gestiune a conturilor. Conturile valutare, deschise
in institutiile bancare ale republicii, se clasifica in
conturile valutare ale persoanelor fizice si juridice rezidente;
( i
conturile valutare ale persoanelor fizice si juridice nerezidente.
" '
Conturile valutare ale rezidentilor
P. 1.9 al Regulamentului indica, ca „rezidenti" sint:
- Persoanele fizice cu domiciliul permanent in Moldova in decurs de un an si mai mult;
- Guvernul Republicii Moldova si reprezentantele Republicii Moldova in strainatate;
- Persoanele juridice, intreprinderile individuale si societatile in comandita, inregistrate si situate
in Moldova, precum si reprezentantele acestor persoane juridice, intreprinderi individuale si
societati in comandita, situate in strainatate;
- Filialele persoanelor juridice, ale intreprinderilor individuale si ale societatilor in comandita,
constituite in strainatate, situate si inregistrate in Moldova.
Despre conturile in valuta ale rezidentilor ne vorbeste Capitolul 4 al Regulamentului, punctul
4.1. al caruia prevede, ca „rezidentii au dreptul sa deschida conturi in valuta straina in bancile
autorizate ale Moldovei. Persoanele fizice pot avea conturi in valuta liber convertibila sau - la
decizia Consiliului de Administratie al Bancii Nationale - in alta valuta. Persoanelor juridice li se
permite sa detina maximum un cont in valuta liber convertibila si un cont in valuta tarilor,
indicate in anexa Nr.3 (a Regulamentului - se au in vedere tarile, cu bancile centrale ale carora
Banca Nationala a incheiat angajamente privind organizarea decontarilor - n.n.)". Persoanele
fizice rezidente pot descide (la prezentarea cererii de descidere a contului si a buletinului de
identitate) conturi in valuta de doua tipuri : „A" si „B". Diferenta intre ele consta in provenienta
diferita a mijloacelor pe cont: contul de tip „A" se alimenteaza cu valuta, provenienta careia
detinatorul o poate justifica prin anumite documente, sau care a fost transferata de peste hotare
pe numele lui sau primit de el conform cecurilor de calatorie sau nominative, prirmte sau
eliberate in strainatate. Pe conturile de tip „B" se depune, deci, valuta, provenienta careia nu
poate fi justificata prin prezentarea documentelor, enumerate mai sus. Este semnificativ faptul,
ca permisiunea de a scoate valuta straina peste hotare banca comerciala o va elibera numai
detinatorului unui cont de tip „A". in ceea ce priveste conturile valutare ale persoanelor juridice
rezidente, un act normativ, ce reglementa in mod explicit aceste relatii (in afara de Regulament),
a fost „Ordinea Nr. 10018-18 de deschidere, reoformare si inchidere a conturilor curente
ale persoanelor juridice rezidente in valuta liber convertibila si neconveribila straina de
catre bancile autorizate, sucursalele, filialele si reprezentantele acestora", aprobata prin
Hotarirea Consiliului de Administratie al B.N.M. Nr. 40 din 19
octombrie 1993745. Odata cu intrarea in vigoare a Regulamentului privind deschiderea si
inchiderea conturilor la bancile din Republica Moldova, din 30.12.1999™. Aceasta a avut ca
efect extinderea regimului juridic aplicabil conturilor deschise in lei moldovenesti in bancile

465
comerciale din Republica Moldova, de catre persoane fizice si juridice rezidente sau nerezidente,
si fata de conturile deschise in valuta straina. Solutia adoptata de B.N.M. de substituire a
regimului juridic special, stabilit pentru conturile in valuta straine, cu regimul juridic comun
stabilit pentru conturile in lei moldovenesti, se justifica din mai multe considerente:
a. la examinarea mai apropiata a distinctiilor dintre prevederile Instructiunii privind deschiderea
conturilor bancare in institutiile financiare ale Republicii Moldova, nr. 1 din 23 iulie 1992 (care
reglementa modul si conditiile de deschidere, gestiune si inchidere a conturilor in lei
moldovenesti), pe de o parte, si a Ordinii nr. 10018-18 (care reglementa modul si conditiile de
deschidere, gestiune si inchidere a conturilor in lei moldovenesti),pe de alta parte, este evident ca
aceste doua acte normative erau practic similare, distinciitie dintre ele neprezentind o suficienta
importanta pentru a crea un regim juridic separat pentru contrurile valutare;
b. daca crearea a doua regimuri juridice distincte -pentru conturile in lei moldovenesti, pe de o
parte, si pentru conturile in valuta straina, pe de alta parte - putea fi explicabila tinind cont de
contextul istoric al adoptarii de catre B.N.M. a actelor normative respective (in 1992 B.N.M.
avea o experienta limitata in reglementarea pietei valutare (1), piata care ea insasi era extrem de
turbulenta si era semnificativ influentata de factori externi, cel mai important fiind lipsa unei
valute nationale proprii, si deci a unei politici valutare de sine statatoare (2)), evolutia si
„civilizarea" metodelor utilizate de catre B.N.M. in ceea ce priveste reglementarea pietei valutare
(piata care se caracteriza prin existenta monedei nationale proprii - leul, pus in circulatie in
noiembrie 1993) a transformat distinctia intre regimurile juridice stabilite pentru categoriile sus-
mentionate de conturi (in lei moldovenesti, si in valuta straina) in una artificiala.
Astfel, normele ce reglementeaza conditiile de deschidere, gestiune si inchidere a conturilor in
valuta straina a persoanelor juridice si fizice rezidente, se contin atit in Regulamentul
reglementarii valutare, cit si in Regulamentului privind deschiderea si inchiderea conturilor la
bancile din Republica Moldova.
Pentru detalii referitor la regimul juridic de deschidere si inchidere a conturilor in bancile
comerciale din Republica Moldova, vezi compartimentul 4.3. „Reglementarea juridica a
raporturilor legate de deschiderea, gestiunea si inchiderea conturilor bancare in Republica
Moldova" in Titlul IV „Operatii bancare pasive", supra.
Conturile valutare ale nerezidentilor
Conform p. I.lOal Regulamentului „nerezidenti" sint persoanele fizice si juridice, care nu sint
rezidente (vezi p.3.1.1. mai sus). Conturile valutare ale persoanelor fizice nerezidente se deschid
in baza cererii si a pasaportului. Conturile valutare ale persoanelor juridice nerezidente se
deschid in corespundere cu „Ordinea de deschidere si gestiune a conturilor in valuta straina
de catre firmele si organizatiile straine", aprobata prin HCA a B.N.M., procesul verbal
Nr.22 din 23.03.1992.
Pentru deschiderea contului se prezinta Cererea pentru deschiderea contului (Anexa Nr.2),
cartela cu specimene (Anexa Nr.3), documentele, ce certifica legalitatea formarii firmei etc.
Gestiunea conturilor valutare consta in: cumpararea si vinzarea din numeie clientului pe contul
lui sau pe contul lui din numele propriu a bancii a valutei, deservirea contului (deschiderea de
acreditive, debitarea sau creditarea contului clientului, efectuarea vinzarii obligatorii a valutei de
pe cont clientului, etc.) As vrea sa ma opresc la ultimul aspect a activitatii mentionate. Si ultimul
aspect. Tot ce s-a mentionat in p.l al capitolulului de fata, se refera la bancile comerciale. Banca
Nationala deschide conturi in valuta numai bancilor comerciale, in rest functiile ei se reduc la
supravegherea asupra respectarii de catre ele a legislatiei valutare.
Operatiile necomerciale in valuta straina
Operatiunile valutare necoinerciale sint „incasarile in valuta, care rezulta din relatiile cu
strainatatea, alte decit cele de comert exterior (intretinerea reprezentantelor diplomatice,
consulare, a agentiilor, delegatiilor si misiunilor oficiale, cheltuielile si veniturile privind turistii
moldoveni si straini, drepturi de autor, succesiuni, chirii, onorarii, burse, ajutoare, pensii, donatii,
subventi, prime de asigurare, despagubiri de la societatile de asigurare...etc.)"747. Aceste
operatiuni, dupa regula generala, se efectuiaza fara restrictii in conformitate cu acorduri speciale

466
in acest domeniul, incheiate in mod bilateral intre guvernele, ministerele de finante, bancile
centrale ale unor doua tari. in legislatia valutara a Republica Moldova principiul liberalismului
platilor in valuta straina efectuate in cadrul operatiunilor necomerciale respective, nu este
reflectat in Regulamentul reglementarii valutare din 13.01.1994. in schimb, Regulamentul
defineste in punctul 1.8. termenul de „plati la operatiuni curente internationale" platile in lei
moldovenesti si valuta straina, care se efectueaza in strainatate si din strainatate, precum si
platile intre rezident si nerezident in alte scopuri decit transferul de capital, si fiind incluse fara
nici o restrictie:
orice plati, ce se efectueaza in legatura cu comertul extern si alte operatiuni curente, inclusiv
prestarea de servicii si executarea lucrarilor, de asemenea serviciile
''' bancare si de creditare pe termen scurt;
platile, care reprezinta dobinda la imprumuturi si venitul net de la alte investitii .'''' decapitai;
platile in vederea achitarii imprumuturilor si amortizarii utilajului in urma investitiilor directe
in limitele, stabilite de B.N.M.;
platile si transferurile de mijloace, destinate cheltuielilor familiale".
in conformitate cu punctul 4.2.3. a Regulamentului, persoanele fizice rezidente au
dreptul de a efectua plati prin intermediul cirdurilor eliberate din conturile in lei
moldovenesti si din cirdurile in valuta straina de tip „B" numai in cadrul operatiunilor
curente internationale.
in continuare, punctul 4.6.1. indica ca persoanele juridice rezidente pot efectua plati in
valuta straina in favoarea nerezidentilor numai din conturile lor in valuta straina deschise
la bancile autorizate din Moldova in cazul in care mijloacele din aceste conturi au fost
inregistrate in limitele operatiunilor curente internationale.
Generalizind insa exemplele mentionate, Regulamentul in punctul 7.1. mentioneaza
principiul fundamental privind operatiunile curente in valuta straina — persoanele
juridice rezidente au dreptul sa efectueze plati nerezidentilor numai daca aceste plati se
efectueaza in limitele operatiunilor curente internationale.
Prin contrast operatiunilor curente, Regulamentul stabileste un regim distinct pentru
operatiunile care sint calificate ca transfer de capital. Regulamentul indica in capitolul
IX „Transferul de capital" ca constituie transfer de capital:
investitii directe;
investitii de portofoliu;
transferuri (ca plata pentru drepturi la imobil);
aminarea platii pentru importul de marfuri, lucrari si servicii pe un termen ce depaseste 1 an
de la data efectuarii importului (credit comercial extern);
credite pe termen lung si pe termen scurt si garantiile (cautiunile) asupra lor;
plasarea mijloacelor in conturi si in depuneri;
alte investitii.
Legislatia bancara nationala stabileste principiul inregistrarii obligatiunilor externe ce sint
calificate ca transfer de capital conform Regulamentului reglementarii valutare (1), in baza
permisiunii (sau refuzului de eliberare a acestei permisiuni) de efectuare a transferului, eliberata
de B.N.M. (2).
Platile in valuta straina
Principiul de baza de la care porneste Regulamentul reglementarii valutare in ceea ce priveste
efectuarea platilor in valuta straina, este permisivitatea acestora in cazul in care ele sint efectuate
de catre persoane juridice rezidente, in favoarea nerezidentilor. Punctul 7.1. a Regulamentului
enumera tipurile de plati care sint permise - in esenta, conform acestei norme, B.N.M.
liberalizeaza doar platie efectuate in strainatate in cadrul activitatilor comerciale curente (plati in
limitele operatiunilor curente internationale), sau pentru deservirea angajamentelor externe
private inregistrate la B.N.M. sau a creditelor sau garantiilor de stat contractate prin Ministerul
Finantelor.
Operatiunile de cumparare si vinzare a valutei pe piata interna

467
Operatiunile de cumparare si vinzare a valutei, dupa cum a fost indicat mai sus, constituie de fapt
continutul termenului „operatiuni in valuta straina" in sensul Regulamentului reglementarii
valutare din 1994. Regimul juridic al acestor operatiuni este descris in capitolul VI al
Regulamentului „Operatiuni in valuta straina". in conformitate cu acesta, operatiunile respective
sint efectuate de pantru categorii de participanti ai pietei valutare din Republica Moldova: Banca
Nationala a Moldovei, dealerii autorizati (bancile comerciale, CSV si PSH), bancile straine si
Guvernul Republicii Moldova. Banca Nationala a Moldovei efectueaza operatiuni de
cumparare si vinzare a valutei straine cu dealerii autorizati, cu bancile straine si cu Guvernul
Republicii Moldova. Dealerii autorizati au dreptul sa cumpere si sa vinda valuta straina atit
rezidentilor, cit si nerezidentilor in conformitate cu prevederile licentelor eliberate acestora.
Bancile autorizate pot, la insarcinarea bancilor nerezidente, sa cumpere valuta straina
neconvertibila si sa vinda orice valuta straina pe piata valutara interna. B.N.M. si bancile
autorizate pot sa cumpere si sa vinda valuta straina la Bursa Valutara Interbancara, in
conformitate cu „Regulamentul privind ordinea organizarii licitatiilor si vinzarilor Bursei
Valutare Interbancare a Moldovei" din 10 august 1993, si „Normele privind modul de
efectuare a seantelor de fixing ale Bursei Valutare Interbancare" din lOnoiembrie 1993748. in
conformitate cu actele respective, cumpararea si vinzarea valutei convertibile poate fi efectuata
de bancile comerciale din Moldova numai pe piata valutara, care se imparte in doua segmente:
piata valutara destinata operatiunilor de vinzare-cumparare a valutei, efectuate de catre banci cu
participarea persoanelor juridice; piata valutara destinata operatiunilor de vinzare-cumparare a
valutei, efectuate de catre banci cu participarea persoanelor fizice.
j.
Sedintele de fixing la Bursa Valutara Interbancara se petrec zilnic. Ordinea de petrecere a
operatiunilor valutare in afara Bursei Valutare Interbancare se stabileste de Acordul privind
piata interbancara de operatiuni valutare in Republica Moldova.
Guvernul Republicii Moldova poate sa cumpere si sa vinda valuta straina prin intermediul
Bancii Nationale a Moldovei si a bancilor autorizate.
;1; ,.,
TITLUL VIII. Operatiuni bancare cu titluri de valoare 8.1. Definitia operatiunilor bancare cu
titluri de valoare
Definitia titlurilor de valoare
inainte de a trece la definitia operatiunilor bancare cu titluri de valoare, este necesar de precizat
semnificatia termenului „titluri de valoare". Termenul de „titlu de valoare" a aparut pentru prima
data in doctrina juridica germana - astfel, la sfirsitul secolului XIX savantul german Thol
intelegea prin titluri de valoare orice document incorporind un drept partrimonial™. Curind dupa
aceasta alt savant german - Brunner — a propus definitia sa a titlurilor de valoare, definitie care
a stat la baza evolutiei ulterioare a doctrinei - titlu de valoare este document, prezentarea caruia
este necesara pentru realizarea dreptului incorporat in el750. Doctrina juridica italiana a urmat
definitia mentionata - ca exemplu pot servi lucrarile juristului italian Vivante751. O pozitie aparte
au ocupat-o savantii francezi in ceea ce priveste definitia titlurilor de valoare - doctrina juridica
franceza face distinctie intre doua tipuri de titluri de valoare: valeurs mobilieres si effets de
commerce151. Notiunea de valeurs mobilieres cuprinte totalitatea titlurilor, care fac obiectul
emisiei in masa, si circulatiei la bursa de valori prin intermediul agentilor de bursa (la aceasta
categorie savantii francezi atribuiau renta, obligatiunile si actiunile). Spre deosebire de ele, effets
de commerce erau considerate titlurile, destinate fundamental realizarii decontarilor in cadrul
actelor de comert (ex. cambia, cecul). Desi permise spre vinzare-cumparare la bursele de valori,
aceste titluri in practica nu constituie obiectul comertului la bursele mentionate, iar circulatia lor
este realizata in principal de catre banci si alte institutii financiare. Astfel, distrinctia
fundamentala trasata de doctrina franceza intre cele doua tipuri de titluri de valoare, este tipul de
piata pe care are loc circulatia comerciala a titlurilor respective: valorile mobiliare circula pe asa-
numita piata a capitalurilor, pe in care efectele de comert circula pe piata financiara.
Totusi, exista o deosebire fundamentala intre definitia titlurilor de valoare, propusa de doctrina

468
germana, si cea propusa de cea franceza - ultima este mai limitata ca scop,
neincluzind in categoria de titluri de valoare documentele ce atesta dreptul asupra marfii in curs
de transportare (cu exceptia warrant-ului, care este atribuit de doctrina franceza la efecte de
comert). Iata de ce inconventientele operarii cu doua concepte conexe care formeaza notiunea de
titluri de valoare, cit si influenta evolutiilor din doctrinele juridice germana si italiana, au condus
la aparitia primelor incercari de a unifica cele doua varietati ale titlurilor de valoare - astfel,
savantul francez Thaller a formulat conceptul de titre de credit, care sint valori de toate tipurile
incorporate intr-un instrument letric, intr-un certificat, care este pus in circulatie si acorda
titularului dreptul la una sau citeva prestatii pecuniare753.
in sfirsit, prezinta interes si pozitia specifica a doctrinei juridice anglo-saxone in materia
analizata - desi teoreticienii sistemului common law nu au elaborat o definitie unica pentru
titlurile de valoare, doctrina anglo-saxona a evoluat pe carea elaborarii definitiilor pentru
varietatile concrete de titluri de valoare, care impreuna sint intrunite in termenul generic de
instrumente negociabile (engl. negociable insturments). Jurisprudenta anglo-saxona defineste
instrumentul negociabla drept un titlu la purtator sau la ordin, ce ofera titularului cu buna
credinta dreptul la primirea unei plati, drept primit fara vicii de la titularii precedenti754. Notiunea
de instrument negociabil este mult mai restrinsa decit cea a titlului de valoare, si se apropie ca
scop de conceptul francez de effets de commerce. Doctrina juridica rusa de pina la revolutie
impartaseste conceptia germana asurpa esentei titlurilor de valoare - astfel, savantul rus Agarcov
considera ca titlurile de valoare sint documentele, prezentarea carora este necesara pentru
realizarea dreptului incorporat in ele755 - concept care implica o asemenea nivel de
interdependenta intre titlul de valoare si dreptul patrimonial sau nepatrimonial incorporat in
acesta, incit transmiterea titlului sinonimeaza cu transferarea dreptului. Autorul indica ca
prezentarea titlului de valoare spre plata are o semnificatie dubla: legitimarea prezentatorului ca
titular legal al dreptului incorporat in titlul prezentat, si acordarea posibilitatii debitorului sa-si
onoreze obligatia conform titlului de valoare (debitorul nu numai ca nu poate sasi execute
obligatia fara prezentarea titlului - executarea contra prezentare are efectul transferarii asupra
debitorului ce si-a executat obligatia, a drepturilor de creditor conform titlului de valoare onorat,
ce inseamna acordarea dreptului de a cere executarea obligatiilor decurgind din titlul de valoare,
de la debitorii subsecventi), in ceea ce priveste definitia legala a titlurilor de valoare, trebuie de
mentionat ca desi Legea privind institutiile financiare756 utilizeaza termenul „titluri de valoare" -
termen preluat din Legea Republicii Moldova privind circulatia hirtiilor de valoare757, odata cu
abrogarea acesteia din urma la 18 noiembrie 1999 prin noua lege „Privind piata valorilor
mobiliare"758 termenul de hirtii de valoare759 a fost substituit prin cel de valoare mobiliara,
definita de Legea din 18.11.1999 ca „titlu financiar care confirma drepturile patrimoniale sau
nepatrimoniale ale unei persoane in raport cu alta persoana, drepturi ce nu pot fi realizate sau
transmise fara prezentarea acestui titlu financiar, fara inscrierea respectiva in registrul
detinatorilor de valori mobiliare nominative ori in documentele de evidenta ale detinatorului
nominal al acestor valori mobiliare". Datorita faptului ca Legea institutiilor financiare opereaza
cu termenul „titluri de valoare", care de fapt insa este tratat in legislatia curenta ca sinonim al
„valorilor mobiliare", in cele ce urmeaza vom utiliza aceasta expresie pentru scopurile
examinarii operatiunilor bancare cu aceste titluri.
Din comparatia definitiei titlurilor de valoare, continuta in legislatia Republicii Moldova, cu
diferite curente doctrinale de definire a titlurilor de valoare, se poate trage concluzia ca
legislatorul moldovenesc a aderat la definitia germana a titlurilor de valoare, desi le desemneaza
prin termenul „valori mobiliare" - termen ce poate produce confuzii ca sugerind similitudinea cu
conceptul cu acelasi titlu din doctrina franceza.
Clasificarea titlurilor de valoare
in ceea ce priveste clasificarea titlurilor de valoare, aici din nou doctrina dreptului bancar are o
pozitie un pic diferita fata de cea a legislatiei bancare curente din Republica Moldova. in
majoritatea izvoarelor doctrinale titlurile de valoare se clasifica in trei categorii mari:
a. titluri de valoare la purtator;

469
b. titluri de valoare la ordin;
c. titluri de valoare nominative.
Totusi, desi teoria dreptului bancar este unanima in ceea ce priveste tipologia titlurilor de
valoare, opiniile se diversifica atunci in care vine vorba criteriului dupa care se titlurile de
valoare se clasifica in cele trei categorii sus-mentionate: unii autori indica ca ca criteriu pentru
clasificarea mentionata este modul de indicare a titularului titlului de valoare; altii - modul de
transferare a dreptului inserat in titlul de valoare, ce-a de-a treia grupa de autori considera ca
veritabilul criteriu pentru clasificarea mentionata a titlurilor de valoare, a servit modul de
legitimare a titularului acestui titlu. Consideram ca pe cit de diferite sint aceste opinii, fiecare din
ele reflecta o realitate, deaceea sintem de parerea ca toate cele trei criterii in mod cumulativ sint
utilizate pentru clasificarea titlurilor de valoare:
a. in functie de modul de indicare a titularului titlului de valoare, clasificare mentionata se
exprima prin faptul, ca detinatorul dreptului de creanta materializat prin titlul de valoare, este
indicat in mod diferit in functie de tipul titlului in cauza, dupa cum urmeaza:
- in titlurile la purtator detinatorul titlului nu este indicat de loc;
- in titlurile la ordin titularul este indicat, cu sau fara mentiunea „la ordinul...";
- in titlurile nominative titularul este indicat, cu mentiunea „nu la ordin". Aceasta indica asupra
faptului, ca titlul care identifica titularul fara a contine alte precizari, va fi prezumat la ordin -
consecinta explicabila probabil prin intentia de a atentiona utilizatorii titlurilor de valoare asupra
consecintelor clasificarii titlului ca fiind nominativ (cea mai grava fiind procedura sofisticata de
transmitere - vezi infra) (emitentul titlului se considera ca si-a exprimat cu buna vointa intentia
de a emite un titlu de valoare nominativ, prin inserarea cuvintelor „nu la ordin").
b. in functie de modul de transmitere a titlului, clasificarea sus-mentionata se rezuma la
urmatoarele:
- titlurile de valoare la purtator se transmit prin traditiune (simpla inminare);
- titlurile de valoare la ordin se transmit prin gir (indosament);
- titlurile de valoare nominative se transmit prin cesiune.
Totusi, legitimitatea acestor criterii poate fi pusa la indoiala, din urmatoarele considerente:
- criteriul clasificarii titlurilor de valoare in functie de modalitatea de indicare a titularului titlului
respectiv, este relativ - asa, bunaoara, legislatiile interne ale unor tari admit indicarea in titlurile
la purtator a mentiunii exprese „la purtator", iar uneori chiar admit posibiltiatea inserarii in titlu a
unei indicatii semnifiin care alternativitatea titlului „la purtator - la ordin - nominativ" (prin
mentionarea, alaturi de clauza „la purtator" a numelui (denumirii) titularului - ex. legea germana
privind cecurile, din 1904, art. 4; legea austriaca privind cecurile, din 1906, art. 3, etc). Un alt
exemplu al relativitatii criteriului mentionat, este exemplificat prin regimul j uridic al titlurilor la
ordin - in multe legislatii sint considerate la ordin si titlurile in care lipseste mentiunea „la ordin"
(fapt ce a generat sub-clasificarea titlurilor la ordin, in doua grupe distincte: titlurile la ordin
„prin efectul legii", si titlurile la ordin „prin vointa partilor"760).
- in ceea ce priveste criteriul clasificarii in functie de modalitatea de transmitere a titlului, in
privinta lui de asemenea au fost exprimate critici, care invedereaza relativitatea lui: astfel, spre
exemplu, titlul de valoare la ordin, pe care titularul aplica un gir in alb, va fi transmisibil in mod
similar titlului de valoare la purtator, insa aceasta nu transforma titlul analizat intr-un titlu la
purtator, ci el ramine titlu la ordin cu o modalitate simplificata de transmitere.
,iii..-- .'.-.! .
' -.. ."' '
'- i
i , :AJ ;!.'..... «' ii'iit.;:,../".
Pentru a elimina defectiunile criteriilor mentionate, teoria dreptului bancar a inaintat un al
treileaprincipium divisionis a titlurilor de valoare:
c. in functie de modul de legitimare a titularului dreptului materializat in titlul de valoare.
Explicatia acestui principiu rezulta din chiar definitia titlului de valoare - daca acesta este un
titlu, prezentarea caruia (adica legitimarea - aut.) este solicitata de la titular pentru a avea

470
posibilitatea de a pretinde executarea dreptului incorporat in titlu, modalitatea acestei prezentari
(legitimarea) trebuie sa si fie criteriul de clasificare a titlurilor de valoare. Cu alte cuvinte:
- in titlurile de valoare la purtator, pentru a-si legitima dreptul sau decurgind din titlul de valoare,
titularul este solicitat doar sa prezinte acest titlu persoanei obligate.
- in titlurile de valoare la ordin, titularul trebuie sa-si legitimeze dreptul decurding din titlu, nu
numai prin simpla traditiune a inscrisului, ci si prinr-un numar consecutiv de giruri neintrerupte.
- in titlurile de valoare nominative, legitimarea titularului se efectueaza prin indicarea acestuia in
textul titlului insasi, cit si in registrul titularilor titlurilor de valoare nominative, registru care este
mentinut de emitent.
Clasificarea titlurilor de valoare in cele trei grupe, nu este confirmata de legislatia interna a
Republicii Moldova - atit Legea (precedenta) privind circulatia hirtiilor de valoare, cit si cea
(actuala) privind piata valorilor mobiliare, mentioneaza doar doua tipuri de titluri de valoare:
titlurile la purtator si titlurile la ordin. Conform legii privind piata valorilor mobilicare, constituie
valori mobiliare la purtator titlurile financiare care nu contin numele (denumirea) proprietarilor
lor; iar valori mobiliare nominative sint titlurile financiare care contin numele (denumirea)
proprietarului. Totodata, Legea Republicii Moldova privind piata valorilor mobiliare,
introduce .o clasificare proprie a titlurilor de valoare, in functie de forma materiala a acestui titlu,
in doua categorii:
a. titluri de valoare (valori mobiliare) materializate.
Acestea sint titluri financiare care exista sub forma de certificate ale valorilor mobiliare.
Proprietarul valorilor mobiliare materializate se identifica conform certificatului valorilor
mobiliare perfectat in modul stabilit sau, in cazul in care certificatul este transmis detinatorului
nominal, conform inscrierii facute in documentele de evidenta ale acestuia. Certificatul titlurilor
de valoare, care trebuie sa corespunda conditiilor si sa contina informatiile indicate in articolul 3
al legii. Astfel, pentru titlurile de valoare materializate este stabilita o forma de existenta unica,
fara relevanta de tipul titlului de valoare concret (actiune, obligatiune etc).
b. titluri de valoare (valori mobiliare) nematerializate.
«tii Acestea sint titlurile de valoare care exista in forma de inscrieri facute in conturi.
Proprietarul valorilor mobiliare nominative nematerializate se identifica conform inscrierii facute
in registrul detinatorilor unor astfel de valori mobiliare sau, in cazul transmiterii acestor valori
detinatorului nominal, conform inscrierii facute in documentele de evidenta ale acestuia.
Definitia operatiunilor bancare cu titluri de valoare
Ceea ce este important de mentionat, este lipsa oricarei definitii a „operatiunilor cu titluri de
valoare" in legislatia bancara a Republicii Moldova: nu numai ca Legea institutiilor financiare nu
formuleaza nici o precizare in acest sens - nici chiar Legea privind piata valorilor mobiliare nu
defineste termenul mentionat. Totusi, prin aplicarea conceptului de „activitati financiare" (o
varietate a carora sint operatiunile cu titlu de valoare - vezi art. 26 a legii respective) la definitia
„valorilor mobiliare", putem conchide ca operatiunile bancare cu titluri de valoare sint
operatiunile cu valorile mobiliare, efectuate de banci din numele si pe contul propriu sau al
clientilor, la care se atribuie:
a. cumpararea ori vinzarea, in cont propriu sau in contul clientilor, a titlurilor de valoare. in
aceasta grupa de operatiuni cu titluri de valoare intra si subscrierea titlurilor de valoarea
(underwriting) - activitate de mediere la emisiuni, desfasurata in numele emitentului, in vederea
promovarii ofertei publice primare si plasamentului titlurilor de valoare ale emitentului;
b. pastrarea si gestiunea titlurilor de valoare (operatiunile de trust). In aceasta
categorie intra:
-operatiunile de depozitare-activitate de prestare a serviciilor de pastrare a titlurilor
de valoare si/sau de evidenta a drepturilor deponentilor asupra acestor titluri;
- gestiunea fiduciara titlurilor de valoare - activitate desfasurata de manager persoana
juridica conform contractului de administrare fiduciara a urmatorului patrimoniu transmis
acestuia:
a) a titlurilor de valoare;

471
b) a mijloacelor banesti destinate investirii in titluri de valoare;
c) a titlurilor de valoare obtinute ca rezultat al administrarii fiduciare a titlurilor de valoare;
d) a mijloacelor banesti obtinute ca rezultat al administrarii fiduciare a titlurilor de
valoare;
c. acordarea serviciilor de consultanta aferente activitatilor indicate in pp. a-b de mai
sus.
d. emiterea tilurilor de valoare proprii, adica operatiunea reailizata de o persoana juridica sau
autoritate a administratiei publice, care emite valori mobiliare si isi asuma obligatii fata de
detinatorii de valori mobiliare in vederea realizarii drepturilor conferite de valorile mobiliare
respective.
Cu alte cuvinte, operatiunile bancare cu titluri de valoare include urmatoarele tipuri de activitati:
.. .. .
.„,
a. activitatile de broker;
b. activitatile de dealer;
.'
c. activitatile de depozitar;
d. activitatile de decontari si clearing al tranzactiilor cu titluri de valoare;
e. activitatile de tinere si pastrare a registrului detinatorilor titlurilor de valoare; ;
f. activitatile de organizare a comertului cu titluri de valoare.
8.2. Izvoarele reglementarii juridice
Operatiunile cu titluri de valoare constituie o varietate a activitatilor financiare ce tin de
competenta bancilor, in conformitate cu articolul 26 a Legii institutiilor financiare761. Tipologia
operatiuinilor cu titluri de valoare, care pot fi efectuate de bancile comerciale, este completata de
articolul 3 a Legii cu privire la piata valorilor mobiliare762. Aditional la legile sus-mentionate,
regimul juridic al operatiunilor bancare cu valori mobiliare este format si din actele normative
ale Bancii Nationale a Moldovei, destinate sa guverneze unele aspecte specifice ale activitatilor
respective, realizate de bancile comerciale din Republica Moldova, cel mai important dintre care
este Instructiunea privind particularitatile emisiunilor de actiuni ale bancilor si modul de
autorizare a lor de catre Banca Nationala a Moldovei, aprobata prin HCA a B.N.M. nr. 181
din 22.06.2000™.
in afara de aceasta, datorita faptului ca la categoria de titluri de valoare se atribuie si unele
instrumente de plata (cum ar fi cambia si cecul), cit si unele documente de transport (ex.
conosamentul), in categoria de izvoare a reglementarii juridice a operatiunilor cu titluri de
valoare intra si actele normative de drept intern si international in domeniile mentionate.
Concluzia respectiva este confirmata de insasi legea privind piata valorilor mobiliare, care in
articolul 2 indica ca conditiile si modul de emitere a valorilor mobiliare in forma de certificate de
depozit, certificate de economii, cambii bancare sint reglementate de prezenta lege, de alte acte
legislative si se stabilesc de catre Banca Nationala a Moldovei764 (i), iar emisiunea, plasamentul
si circulatia valorilor mobiliare de stat sint reglementate de Legea privind datoria de stat si
garantiile de stat765 si de celelalte acte normative emise intru executarea ei.
8.3. Varietatile operatiunilor bancare cu titluri de valoare Clasificarea operatiunilor bancare cu
titluri de valoare
In legislatia si doctrina bancara sint expusa pareri diverse despre tipologia operatiunilor bancare
cu valori mobiliare. Toata diversitatea de opinii poate, totusi, fi sumarizata la urmatoarele
varietati:
Clasificarea operatiunilor bancare cu titluri de valoare poate fi efectuata dupa citeva criterii:
a. calitatea bancii comerciale in operatiunea respectiva
- operatiuni din nume si pe cont propriu
- operatiuni din nume propriu si pe contul clientului
- operatiuni din nume si pe contul clientului
Din lista operatiunilor bancare cu titluri de valoare, indicate mai sus, la categoria operatiunilor

472
din nume si pe cont propriu, se atribuie cumpararea-vinzarea titlurilor de valoare, serviciile de
consultanta, si emiterea titlurilor de valoare proprii. Operatiunile de vinzare-cumparare pot fi
efectuate de banci si din nume propriu dar pe contul clientului. in sfirsit, exista anumite feluri de
operatiuni bancare cu titluri de valoare, care pot fi efecutate doar din numele si din contul
clientului:
- operatiunile fiduciare (de trust) - depozitarea si gestiunea fiduciara a titlurilor de valoare;
;, ii
- operatiunile de underwriting.
:

b. piata pe care se efectueaza operatiunile respective:

' "
- operatiuni pe piata primara a valorilor mobiliare
- operatiuni pe piata secundara a valorilor mobiliare.
Legea privind circulatia valorilor mobiliare, defineste in articolul 3 „piata primara" drept piata
unde are loc emisiunea si plasamentul valorilor mobiliare, iar „piata secundara" drept piata unde
are loc circulatia valorilor mobiliare;
c. nivelul de organizare operatiunilor cu valorile mobiliare:
- operatiunile bursiere cu valorile mobiliare;
- operatiunile extrabursiere cu valorile mobiliare.
Conform Legii privind circulatia valorilor mobiliare, constituie „activitate bursiera pe piata
valorilor mobiliare" activitatea organizata a pietei valorilor mobiliare, orientata spre crearea
infrastructurii si prestarea serviciilor care asigura efectuarea tranzactiilor civile cu valori
mobiliare intre participantii la piata valorilor mobiliare.
Vinzarea-cumpararea titlurilor de valoare
Vinzarea-cumpararea titlurilor de valoare poate fi facuta la diferite etape, si in functie de aceasta
deosebim:
(i) vinzarea-curnpararea lor la etapa plasarii titlurilor de valoare (emisiunii titlurilor de valoare).
Acest tip de vinzare cumparare se realizeaza prin intermediul:
a. ofertei publice. Vinzarea prin oferta publica este si ea de doua varietati:
- vinzarea prin oferta publica pe piata primara;
- vinzarea prin oferta publica pe piata secundara.
b. ofertei tender.
(ii) vinzarea cumpararea titlurilor de valoare la etapa circulatiei acestora (vinzarea pe piata
secundara de valori).
Legea stabileste ca vinzarea-cumpararea titlurilor de valoare la aceasta etapa este posibila numai
cu conditia legalitatii plasarii titlurilor de valoare (vezi punctul (i) de mai
sus) (a), inregistrarii acestor titluri (b), si respectind legislatia anti-monopol (c). Vinzarea
titlurilor de valoare la etapa circulatiei acestora, isi are particularitatile in functie de tipul
titlurilor care fac obiectul tranzactiei. Astfel, titlurile de valoare materializate se vind prin prin
transmiterea certificatului lor catre cumparator, pe in care cele nematerializate - prin efectuarea
inscrierii (mentiunii) respective in registrul tinut de registrator sau de detinatorul nominal al
titlurilor de valoare, in afara de aceasta, legea stabileste particularitatile vinzarii-cumpararii, in
functie de faptul daca titlurile care fac obiectul tranzactiei sint nominative sau la purtator-
vinzarea titlurilor nominative se efectueaza prin dispozitia de transmitere (in cazul in care
evidenta acestor titluri se tine de registrator) sau dispozitia data detinatorului nominal (in cazul
in care acesta tine evidenta titlurilor care fac obiectul tranzactiei). Vinzarea-cumpararea titlurilor
de valoare are regim juridic diferenciat nu numai in functie de etapa la care ea se realizeaza (la
etapa plasamentului, ori la etapa circulatiei titlurilor respective), ci si in functie de tehnicile
specifice de realizare a vinzarii-cumpararii. in functie de ele, deosebim vinzarea-cumpararea in
cadrul:
a. activitatii de brokeraj. Legea defineste activitatea de brokeraj drept „activitate de vinzare-
cumparare a valorilor mobiliare, desfasurata de broker in calitate de mandatar sau de comisionar

473
ce activeaza in baza contractului de mandat sau de comision, precum si in baza procurii pentru
efectuarea tranzactiilor mentionate, in cazul in care contractul nu stipuleaza imputernicirile
mandatarului sau ale comisionarului". Pe de alta parte, in articolul 33 se indica ca vinzarea-
cumpararea in cadrul activitatii de brokeraj se efectueaza in baza contractului de servicii de
brokeraj (conform modelului contractului-tip de brokeraj, aprobat de Comisia Nationala a
Valorilor Mobiliare), incheiat intre detinatorul titlurilor de valoare, si brokerul, care este
participant profesionist pe piata titlurilor de valoare. Confruntarea definitiei activitatii de
brokeraj, cu reglementarea acesteia, permite sa conchidem ca contractul de brokeraj este un
contract de mandat sau comision, incheiat cu un tip de participanti profesionisti la piata titlurilor
de valoarea - brokerii.
b. activitatii de dealer. Conform definitiei din legea privind piata valorilor mobiliare, activitatea
de dealer este activitate de cumparare a valorilor mobiliare, in numele si din cont propriu, pentru
vinzarea lor ulterioara in scopul obtinerii de profit. Spre deosebire de broker, care actioneaza ca
mandatar al clientului, adica din numele si pe contul acestuia, dealer-ul este participant la piata
titlurilor de valoare, care realizeaza operatiuni speculative de vinzare-cumparare a titlurilor de
valoare, pe propriul cont si risc. Legea stabileste prioritatea tranzactiilor efectuiate de un
participant la piata titlurilor de valoare, care actioneaza in calitate de broker, fata de operatiunile
sale in calitate de dealer.
c. activitatii de underwriting. Conform definitiei legale, activitatea de underwriting este o
activitate de mediere la emisiuni, desfasurata in numele emitentului, in vederea promovarii
ofertei publice primare si plasamentului titlurilor de valoare ale emitentului. Ea se desfasoara de
o categorie speciala de participanti la piata titlurilor de valoare -underwriter (1), in baza
contractului de underwriting (dupa forma contractului-model aprobat de Comisia Nationala a
Valorilor Mobiliare) incheiat de acesta cu emitentul titlurilor de valoare (2).
d. activitatii de administrare a investitiilor. Ea se efectueaza de un participant
profesionist la piata titlurilor de valoare - manager (1), in conformitate cu contractul de
administrare a investitiilor incheiat de acesta cu detinatorul titlurilor de valoare (2).
in doctrina de specialitate toate aceste categorii sus-mentionate de operatiuni de
vinzare-cumparare sint grupate in doua categorii:
(i) operatiunile mentionate in punctele a. si b. sint atribuite la categoria operatiunilor
bursiere cu titluri de valoare.
(ii) operatiunile mentionate in punctele c. si d. sint atribuite la catetoria operatiunilor
fiduciare (de trust) cu titluri de valoare.
Operatiunile bursiere cu titlurile de valoare
,
;
Definitii. Izvoarele reglementarii juridice
Operatiunile de vinzare-cumparare a titlurilor de valoare pe piata secundara (la etapa circulatiei)
a titlurilor de valoare, se efectueaza in doua modalitati:
a. operatiunile bursiere cu titluri de valoare;
.
b. operatiuni extrabursiere cu titluri de valoare.
in majoritatea izvoarelor doctrinale bursa este definita ca o institutie a economiei de piata,
destinata realizarii organizate i schimbului de marfuri si valori, in functie de tipul, marfurilor
contractate la burse, deosebim:
a. bursele de marfuri. Acestea au menirea de a confrunta cererea si oferta asupra marfurilor in
general (burse universale) sau unor anumite categorii de marfuri (burse specializate), stabilind ca
efect (prin asa-numita procedura a cotarii de bursa) preturile de referinta la fiecare categorie de
marfuri care face obiectul tranzactiilor la bursa respectiva.
b. bursele valutare - la bursele valutare se efectueaza operatiunile de vinzare-cumparare a valutei
si devizelor (pentru detalii vezi Titlul VII „Operatiuni valutare", supra).
c. bursele de valori. La bursele de valori se tranzactioneaza titlurile de valoare, si se coteaza

474
preturile pentru fiecare titlurile de valoare ale societatilor comerciale-emitente ale acestora.
Denumirea de bursa provine din Flandria, de la numele unei vechi familii de hangii, Van den
Bursen, care a infiintat la Bruges un local numit Hotel de Bourses, in holul caruia se negociau
periodic metale pretioase si hirtii de valoare.
Dictionarul Explicativ al Limbii Romine defineste bursa drept „o institutie unde se negociaza
hirtii de valoare si valute straine sau unde se desfasoara tranzactii cu marfuri". Legea privind
piata valorilor mobiliare defineste activitatea bursiera pe piata valorilor mobiliare ca activitate
organizata a pietei valorilor mobiliare, orientata spre crearea infrastructurii si prestarea
serviciilor care asigura efectuarea tranzactiilor civile cu valori mobiliare intre participantii la
piata valorilor mobiliare. Reglementarii operatiunilor de vinzare-cumparare a titlurilor de valoare
la bursa de valori este dedicat capitolul 8 al legii - „Bursa de valori", in conformitate cu
prevederile capitolului respectiv, bursa de valori este o organizatie
necomerciala fara dreptul de a distribui sub nici o forma membrilor bursei venitul obtinut din
acivitatea sa (1), fondata de doua categorii de participanti profesionisti la piata titlurilor de
valoare - brokeri si dealeri - in forma organizational-juridica de societate pe actiuni de tip inchis
(2), avind un capital statutar nu mai mic de 500 mii lei (3), cu statutul aprobat de Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare (4). Astfel, in afara de legea privind piata valorilor mobiliare,
fata de bursa de valori sint aplicabile si prevederile legii privind societatile pe actiuni766. Totusi,
exista o necorespundere intre definitia societatii pe actiuni, continuta in legea mentionata
(articolul 2 al careia spune ca SA este considerata societatea comerciala (evid. de autor) al carei
capital social este in intregime impartit in actiuni), si definitia bursei de valori ca societate
necomerciala. Sintem de parerea ca conflictul respectiv trebuie solutionat in favoarea
comercialitatii activitatii bursei de valori.
in afara de cele doua legi mentionate, exista un numar de acte subordonate legilor, care
reglementeaza diferite aspecte ale activitatii bursei de valori din Republica Moldova, precum
urmeaza:
(i) Hotarirea Guvernului Republicii Moldova, nr. 506 din 18.05.98 „Pentru aprobarea
Regulamentului privind vinzarea actiunilor statului la Bursa de Valori a Moldovei"767; (ii)
Instructiunea provizorie a Comisiei de Stat pentru Piata Hirtiilor de Valoare (actualmente
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare - aut.) din 16.06.1995, cu privire la modul de
receptionare a ordinelor pentru vinzarea hirtiilor de valoare la bursa de valori768; (iii)
Instructiunea provizorie a CNVM, nr.l 63/64/1/01-105S, privind modul de expunere a actiunilor
statului spre vinzare la Bursa de Valori si de determinare a preturilor de vinzare769;
(iv) Instructiunea provizorie, aprobata prin Hotarirea CSPH V din 10.11.1997 nr. 70/3, privind
modul de expunere a hirtiilor de valoare sechestrate de catre organele fiscale spre vinzare la
Bursa de valori si de determinare a preturilor de vinzare770; (v) Hotarirea nr.7/1 din 10.02.2000 a
CNVM „Privind coordonarea statutului Bursei de Valori a Moldovei"771;
(vi) Hotarirea nr. 17/5 din 19.05.2000 a CNVM „Cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de
Valori a Moldovei"772.
Operatiunile bursiere cu titluri de valoare
Operatiunile bursiere cu titlluri de valoare sint operatiuni de vinzare-cumparare (in continuare-
tranzactionare) a acestor titluri in cadrul si conform procedurilor stabilite de bursa de valoare
respectiva. Aceste reguli de obicei au caracter subsidiar legii, statutul juridic al bursei de valori
fiind reglementat in mod legislativ de fiecare stat in parte, iar procedurile interne de realizare a
operatiunilor de vinzare-cumparare fiind stabilite de fiecare bursa in mod sinestatator.
La general, operatiunile bursiere cu titluri de valoare, se realizeaza cu scop speculativ. In functie
de modalitatea de realizare a speculatiei, deosebim:
a. operatiuni de report - adica de vinzare si rascumparare ulterioara a titlurilor de valoare;
b. operatiuni de schimb a titlurilor de valoare;
c. operatiuni de vinzare-cumparare a titlurilor de valoare, care la rindul lor se clasifica in:
- operatiuni de vinzare-cumparare la vedere (operatiuni SPOT);
- operatiuni de vinzare-cumparare la termen (operatiuni forward, sau futures);

475
- operatiuni SWAP;
- option-urile de vinzare sau de cumparare a titlurilor de valoare.
Legislatia Republicii Moldova clasifica, in afara de criteriile sus-mentionate, operatiunile cu
titluri de valoare realizate pe piata bursiera a republicii, in operatiuni:
- de brokeraj; si
- de dealer.
Distinctia fundamentala intre aceste doua categorii consta in statutul in care actioneaza la bursa
agentii de bursa - daca executarea ordinelor de vinzare-cumparare se face din numele si pe contul
altor persoane, asemenea operatiuni se numesc operatiuni de brokeraj; pe cint daca merge vorba
de realizarea speculatiilor la bursa din contul si pe riscul propriu al agentului de bursa, asemenea
operatiuni se numesc operatiuni de dealer.
Contractul de bursa
vi
Realizarea operatiunilor bursiere cu titluri de valoare, este formalizata din punct de
vedere juridic prin contractele de bursa, definite in doctrina drept contracte incheiate
in conformitate cu obiceiurile fiecarei burse, si fiind destinate transferului de titluri de
valoare. Ca atare, contractele de bursa isi invedereaza specificul juridic print urmatoarele
trasaturi:
a. contractele de bursa au ca obiect bunuri fungibile - titluri de valoare (1), care sint
negociate in loturi in cantitati minime predeterminate (2).
b. contractele de bursa sint executate in mod diferit in timp (executarea mai fiind denumita
lichidare a contractului);
c. contractele de bursa sint contracte neformale, executarea lor fiind consemnata in registrele
bursei.
Contractele de bursa pot fi clasificate in doua grupe mari:
a. contractele report - adica contractele, in care o parte (reportatul) transfera proprietatea
titlurilor de credit celeilalte parti (reportatoml) pentru un pret determinat, iar reportatorul se
obliga sa transfere la scadenta perioadei stabilite in contract atitea titluri de acelasi fel cite sint
necesare epntru a restitui pretul initial al titlurilor transmise. Contractul de report este un contract
rea], si este folosit cu preponderenta ca modalitate de mobilizare rapoda a mijloacelor ca
imprumut cu „gajarea" titlurilor de valoare transmise.
b. contractele de vinzare-cumparare, care sint de patru feluri, in functie de finalitatea
contractului si scadenta/lichidarea acestuia (adica contracte spot, futures, SWOP si option). ,
. . .
Operatiunile fiduciare (de trust)
Scurt istoric. Notiunea proprietatii fiduciare si operatiunilor fiduciare (de trust)
Acumularea bogatiilor si necesitatea gestionarii lor eficiente - aceste doua forte motorii au
generat aparitia (in Europa medievala) si dezvoltarea pietei serviciilor de gestiune fiduciara™ a
patrimoniului.
,
Proprietatea fiduciara (engl.fiduciary ownership trust) este unul din cele mai specifice si
semnificative institute ale dreptului bancar, preluate din sistemul de drept anglo-saxon. in
ulitimele decenii institutul proprietatii fiduciare a inceput sa fie reglementat si in legislatiile de
traditie civila continentala - proces care a avut loc si in Republica Moldova, unde primul pas spre
„legiferarea" proprietatii fiduciare a fost facut in 1994 prin Decretul Presedintelui Republicii
Moldova, nr. 48 „Cu privire la proprietatea fiduciara (trast)"774. Decretul definea proprietatea
fiduciara (de trust) ca relatii de drept ce apar ca rezultat al incheierii contractului de instituire a
trastului intre fondatorul trastului si proprietarul fiduciar in folosul beneficiarului trastului
(fondatorul trastului sau o alta persoana). De o importanta egala a fost si un alt decret al
Presedintelui, primit in aceeasi perioada- Decretul nr. 50 din 18.02.1994 „Cu privire la
formarea infrastructurii privatizarii"775, care a aprobat citeva Regulamente relevante: a.
Regulamentul provizoriu al fondurilor de investitii (anexa nr.l la Decret);

476
b. Regulamentul provizoriu al companiilor fiduciare (de trast), (anexa nr.2 la Decret);
c. Contractul-tip de instituire a trastului (anexa nr.3 la Decret).
Proprietatea fiduciara este o institutie de drept de origine straveche - aparitia ei a avut loc in
secolele XI-XII. in acea perioada aceasta institutia purta denumirea de use si era utilizata de
cavalerii regali care inainte de a pleca la razboaiele cruciate, transmiteau paminturile sale si alt
patrimoniu pentru a fi folosit in interesele sotiei si copiilor cavalerului. De asemenea gestiunea
de incredere era utilizata de preotii franciscani, carora religia le interzicea sa aiba in proprietate
bunuri, si care le procurau transmitindu-le in gestiune unor terti pentru ca acesteia sa le
administreze in interesele proprietarilor reali. insa utilizarea larga operatiunilor fiduciare au
primit-o in Marea Britanie medievala, datorita adaptarii ei la regimul de atunci a proprietatii
asupra imobilelor, caracterizat prin restrictii si interdictii numeroase. Pe atunci proprietarul final
al tuturor paminturilor era imparatul, iar de la acesta pamintul era distribuit aristoctratiei feudale,
care la rindul sau transmiteau paminturile in folosinta taranilor, ale caror drepturi funciare si erau
grevate de multiple restrictii, inclusiv interdictia de a dispune de aceste paminturi prin testament.
Pentru a evita restrictia respectiva, posesorii terenurilor inca in viata transmiteau pamintul ca
acesta sa fie utilizat in interesele mostenitorului posesorului terenului.
Pina la sfirsitul secolului XIX institutia proprietatii fiduciare nu era reglementa in mod legislativ,
prima lege privind privind proprietatea fiduciara fiind primita in 1893 (Trustee Act). Conform
acesteia, proprietate fiduciara era considerata drept un regim special al proprietatii,
particularitatea caruia consta in faptul ca o persoana este proprietarul bunurilor, instrainate lui de
catre o alta persoana pentru anumite scopuri, indicate de persoana care instraineaza (settlor).
Persoana care primeste bunurile in proprietate fiduciara (trustee) le utilizeaza nu la discretia sa,
ci in conformitate cu scopurile, indicate de persoana (persoanele) de la care patrimoniul a fost
primit. Astfel, exercitarea dreptului de proprietate are loc nu in interesele proprietarului de-facto,
ci in favoarea altor persoane (beneficiari ai proprietatii fiduciare - engl. beneficiary), care pot fi
ori fondatorii trustului (cesionarii bunurilor transmise in proprietate fiduciara) ori alte persoane
indicate de acesteia. Ca rezultat are loc o „sciziune" a dreptului de proprietate, ce se exprima prin
aceea ca o parte din imputernicirile proprietarului (posesiunea si folosinta) apartine unei
persoane, iar alta parte (dispozitia, utilizarea veniturilor) -alteia776.
Proprietar fiduciar poate fi o persoana, insa legislatiile majoritatii tarilor admit aceasta doar
atunci cind proprietarul este organizat ca corporatie (persoana juridica formata prin asocierea
mai multor persoane, si nu fondata de un singur fondator). In celelate cazuri gestiunea
proprietatii fiduciare este incredintata unui grup din mai multe persoane, ce ridica raspunderea
proprietarilor fiduciar si mareste siguranta trustului. Proprietarul fiduciar primeste proprietate in
mod benevol si nu poate in mod neintemeiat sa refuze
executarea obligatiilor de gestiune a ei, iar in situatia unei pluralitati de proprietari unul din ei
poate se se retraga cu acordul celorlalti proprietari fiduciari. Beneficiarul trustului de asemenea
nu poate fara motive intemeiate cere schimbarea proprietarului (proprietarilor) fiduciari. Dreptul
de substituire a proprietarului fiduciar apartine fondatorului trustului, cit si instantei judiciare.
Notiunea de proprietate fiduciara si de operatiuni fiduciare sint interdependente -proprietatea
fiduciara este baza juridica pentru realizarea acestor operatiuni. Astfel, operatiunile fiduciare
ale bancilor sint operatiuni de gestiune a fondurilor (bunuri, "bani, titluri de valoare etc.)
clientului, realizate din numele propriu si la cererea clientului in baza contractului cu el. Aparitia
in practica bancara a operatiunilor fiduciare ca varietate a serviciilor de comision si intermediere,
oferite de bancile comerciale clientilor lor, si dezvoltarea lor vertiginoasa, sint cauzate de citeva
premise:
a. problema lichiditatii si micsorarii profitabilitatii operatinilor bancare active, oferite traditional
de acestea, si intentia bancilor de a ridica nivelul profiturilor fara a micsora lichiditatea bancii;
b. cointeresarea crescinda a clientelei bancilor, in prestarea de catre acestea a operatiunilor
fiduciare;
c. intensificarea concurentei pe piata capitalului de imprumut, lupta bancilor pentru clienti.
d. avantajele care le prezinta pentru banci realizarea operatiunilor fiduciare: -posibilitati

477
nelimitate de atragere a fondurilor;
- structurizarea clara in activitatea bancii: spre deosebire de alte operatiuni, „dispersate" in
realizarea lor prin toate structurile bancii, operatiunile de trust sint realizate de un serviciu
specializat al bancii;
- cheltuielile reduse pe care le suporta banca in realizarea operatiunilor fiduciare;
- extinderea relatiilor de corespondenta ale bancii, intarirea pozitiei concurentiale a ei. Ca efect al
specificului operatiunilor fiduciare, acestea se considera operatiuni extrabilantiere, adica activele
gestionate in baza contractelor de fondare a trustului se reflecta aparte in afara bilantului bancii.
Cu alte cuvinte, operatiunile fiduciare se considera servicii, veniturile de la care majoreaza
veniturile bancii777. Actualmente operatiunile fiduciare intermediaza un numar enorm de
tranzactii, iar legislatiile tarilor din Europa occidentala au fost completate cu legi speciale, care
reglementeaza institutia proprietatii fiduciara si au ca scop protectia intereselor persoanelor
incapabile de fapt sau de drept, si/sau supravegherea activitati fondurilor si companiilor
fiduciare, apararea intereselor titularilor titlurilor de valoare, participantilor la fondurile private
de pensionare, titularii politelor de asigurare etc.
Obligatiile proprietarului fiduciar sint executate de companiile fiduciare (de trust), cit si de
bancile comerciale, care au in structura sa un departament special pentru operatiunile fiduciare.
Bancile comerciale sint cel mai raspindit tip de institutii financiare, care . presteaza servicii de
gestiune fiduciara a patrimoniului, la care se refera:
- gestiunea patrimoniului testat si celui privat;
- curatela patrimoniului;
- functiile de agent;
- gestiunea fondurilor private de pensionare;
- gestiunea fondurilor de stat si municipale;
;)&
- emiterea obligatiunilor si gestiunea fondurilor de achitare a obligatiunilor, etc778. Bancile
comerciale au inceput sa presteze servicii fiduciare inca in secolul trecut (in S.U.A., Marea
Britanie si Germanie), insa au devenit raspindite in practica bancara dupa al doilea razboi
mondial. Actualmente piata serviciilor fiduciare oferite de bancile comerciale, este foarte
competitiva, cele mai vestite banci in acest sens fiind „Morgan Guarantee" si „Banker's Trust"779.
Dupa cum s-a mentionat mai sus, pentru realizarea operatiuilor fiduciare bancile comerciale
creaza structuri separate in cadrul bancii. Realizarea operatiunilor fiduciare bancare este
reglementata in toata tarile ori prin legislatia generala privind proprietatea fiduciara (trust), ori
prin legislatia privind bancile si activitatile bancare, in sfirsit, este necesar de facut distinctia
dintre operatiunile fiduciare realizate de banci comerciale, pe de o parte, si tinerea conturilor
fiduciare - in ultimul caz bancile sint doar imputernicite sa mentina registrul operatiunilor
fiduciare pe un cont aparte, al carui ordonator este o alta persoana care si este responsabila de
gestiunea fiduciara a patrimoniului), chiar daca unii autori indica asupra similaritatii acestor doua
tipuri de operatii780.
Caracteristica juridica a operatiunilor fiduciare
Determinarea esentei juridice a operatiunilor fiduciare se efectueaza in mod diferit in functie nu
numai de reglementarile in materie ale sistemului national de drept, cit si de definitia si tipologia
operatiunilor fiduciare in cauza.
Daca de luat ca baza pozitia, conform careia operatiunile fiduciare se clasifica in doua categorii -
legate de gestiunea patrimoniului strain, si care nu sint legate de gestiunea patrimoniului strain -
atunci caracteristica juridica a esentei operatiunilor de trust trebuie sa fie efectuata separat pentru
fiecare din aceste doua categorii mentionate. Operatiunile fiduciare, care nu sint legate de
gestiunea patrimoniului strain, sint definite in doctrina ca operatiuni, in rezultatul carora o
persoana (fiduciant) transmite alte persoane (fiduciar) anumite drepturi, pe care fiduciarul se
obliga se le exercite din numele sau, dar in corespundere cu indicatiile fiduciantului, iar dupa
incheierea relatiilor fiduciare - sa le transmita fiduciantului sau tertului indicat de acesta781. In
acest caz

478
natura juridica a operatiunilor fiduciare ale bancii este evidenta: banca actioneaza ca mandatar al
clientului.
,..;. :
Natura juridica a operatiunilor fiduciare de al doilea tip, legate de gestiunea patrimoniului
clientului, este discutabila si ca rezultat este privita in mod diferit de doctrina de inspiratie
anglo-saxona, pe de o parte, si cea de drept continental, pe de alta.
In dreptul anglo-saxon notiunea operatiunilor fiduciare, ce se refera la gestiunea patrimoniului
clientilor, este nemijlocit legata de notiunea proprietatii fiduciare (trust): in care dreptul de
gestiune fiduciara a patrimoniului se transmite bancii, aceasta devine proprietar fiduciar, iar
fondatorul trastului (beneficiarul gestiunii fiduciare) continuie si el sa fie proprietar al
patrimoniului transmis. in afara de aceasta, dreptul anglo-saxon admite constituirea proprietatii
fiduciare prin efectul legii782. Proprietatea fiduciara in sistemele de drept common law este un tip
deosebit de proprietate, particularitatea fundamentala a careia consta in faptul ca proprietar
(trustee) este persoana, careia patrimoniul ii este transmis de o alta persoana (settlor), cu anumite
scopuri stabilite de aceasta din urma. Ca efect, trustee exercita dreptul sau de proprietate
- nu la discretia proprie, ci in conformitate cu indicatiile settlor,
- nu in interes propriu, ci in favoarea persoanelor indicate de settlor - persoane numite
beneficiari ai trustului {beneficiaries).
Ca efect al acestei stari de fapte, are loc o separare a imputernicilor proprietarului patrimoniului,
astfel incit unele atributii (gestiunea si dispunerea de patrimoniu) apartine unei persoane, iar
celelate (valorificarea beneficiilor) apartine altei persoane781. Asemenea separare a dreptului de
proprietate a fost posibila datorita lipsei in sistemul common law a notiunii de proprietate privata
absoluta, care apartine doar unei persoane
- ceea ce la rindul sau a fost o consecinta a pre-emptiunii unor institutii ale dreptului feudal, in
sistemul de drept anglo-saxon. Sistemul common law a pastrat institutiile dreptului feudal, care
prevedeau „parcelizarea" dreptului de proprietate privata, intr-o forma adaptata la conditiile
contemporane: astfel, doctrina anglo-saxona defineste dreptul de proprietate nu reiesind din cele
trei atributii fundamentale ale proprietarului
- posesia, folosinta si dispunderea - ci utilizind unsprezece elemente constitutive ale acestui
drept:
i. dreptul de posesie, adica controlul fizic asupra bunului; ii. dreptul de folosinta, adica de
utilizare personala a bunului;
. iii. dreptul de gesiune (engl. right to manage), adica de a lua decizii referitoare la cine si cum va
folosi bunul;
iv. dreptul asupra venitului (engl. right to the income) rezultate din realizarea dreptului de
folosinta;
.;,..;,.,..-.
.' .
; ''.
v. dreptul de dispozitie (engl. right to capital) asupra bunului, adica de instrainare, consum,
irosire (engl. waste), schimbare sau distrugere a bunului; vi. dreptul la siguranta, adica imunitate
de la expropriere; vii. facilitatea de a transmite bunul;
viii. lipsa termenilor, adica nelimitarea in timp a dreptului de proprietate; ix. interdictia folosirii
in detrimentul altor persoane;
x. raspunderea in forma penalitatilor, adica posibilitatea ridicarii bunului in contul datoriilor;
xi. posibilitatea restabilirii dreptului de proprietate incalcat (engl. residuary charter)™. in
sistemele de drept de inspiratie romana, dreptul de proprietate este privit ca totalitate a trei
atributii - posesiunea, folosinta si dispozitia. Iata de ce juristii tarilor de drept continental vor
declara existenta relatiilor de reprezentare (mandat) acolo, unde juristii sistemelor common law
vor afirma existenta proprietatii fiduciare: conform legislatiilor common law, proprietarul
fiduciar nu este un simplu mandatar al fondatorului trustului, ci un proprietar fiduciar™. Din
aceste motive introducerea institutului proprietatii fiduciare (de trust) in legislatiile tarilor de

479
drept continental (ex. Rusia, Republica Moldova) ar putea genera o multime de dificultati
juridice: spre exemplu in legislatiile acestor tari nu exista doctrina „parcelizarii" dreptului de
proprietate ci dimpotriva conceptul acestuia ca totalitate a celor trei atributii ale proprietarului
(posesiunea, folosinta, dispunerea) - iata de ce „importarea" institutului anglo-saxon al
proprietatii fiduciare in forma in care a fost descrisa mai sus, nu poate avea loc. Tinind cont de
faptul ca legislatiile ambelor state au aderat la conceptul „limitat" al operatiunilor fiduciare (care
este legat de gestinea patrimoniului transmis), dezbaterile teoretice privind esenta juridica a
operatiunilor de trust in aceste tari, au generat mai multe pozitii: i. contractele de trust ale
bancilor comerciale, sint considerate contracte de tip mixt, ce contin elemente ale mai multor
tipuri de contracte (mandat, comision, prestare de lucrari, uneori - cont bancar)786.
ii. dreptul administratorului fiduciar asupra patrimoniului primit in gestiune fiduciara, este
considerat drep real - proprietate fiduciara. Prin aceasta, urmind exemplul sistemului common
law, se admite diviziunea dreptului de proprietate intre diferiti proprietari. O asemenea pozitie si-
a gasit reflectare in legislatia respectiva a Federatiei Ruse si a Republicii Moldova787.
Constructia proprietatii fiduciare se bazeaza pe opinia posibilitatii „implantarii" in legislatia
noastra a institutului dreptului „divizat" de proprietate - astfel, savantul rus Mostovoi considera
ca dreptul de proprietate precum reglementat in legislatiile tarilor din fost U.R.S.S., este usor
„divizibil" intre mai multi subiecti de drept, mai ales in care aceasta se refera la proprietatea de
stat788. Autorul mentionat indica ca dreptul de „gestiune economica operativa" este de fapt o
varietate a dreptului de proprietate „impartit" intre stat si intreprinderea de stat (deoarece ultima
este titulara a aceleiasi „triade" de imputerniciri, ca si proprietarul). in asa fel, dupa parerea
savantului mentionat, intreprinderea de stat (ca si statul) este proprietar al patrimoniului transmis
cu titlu de „gestiune economica operativa" si care este reflectat la balanta acestei intreprinderi.
Totusi, pozitia indicata este vulnerabila, deoarece nu tine cont de faptul ca dreptul de proprietate
nu este limitat doar la „triada" indicata a imputernicirilor proprietarului, ci include in afara de ele
si alte caracteristici precum exclusivitatea dreptului de proprietate, independenta acestui drept,
inclusiv capacitatea proprietarului de a-si realiza imputernicirile sale de proprietar la discretia sa
— fapt care de altfel a fost mentionat in doctrina789 si care rezulta din normele legislative privind
regimul proprietatii790. Aceasta implica dreptul proprietarului de a dispune la propria discretie de
bunurile ce-i apartin (acest drept fiind derivat din lege), inclusiv de a transmite aceste bunuri in
folosinta altcuiva (acest ultim avind dreptul care deja nu deriva din lege ci din dreptul
proprietarului cedent). Iata de ce consideram ca preluarea tel quel a unei institutii juridice proprii
dreptului anglo-saxon, fara a tine seama de principiile fundamentale ale legislatiei si doctrinei de
inspiratie romana in materia dreptului de proprietate, nu poate sa se incununeze cu succes.
iii. Dreptul administratorului fiduciar asupra patrimoniului primit in gestiune fiduciara, este
considerat un drept real deosebit de dreptul de proprietate, care dupa continut corespunde cu
institutia „gestiunii economice operative". Astfel, savantul rus V. Belov791 considera ca in
rezultatul incheierii contractului de gestiune fiduciara apare un tip deosebit de drept real,
asemanator cu cel cunoscut in doctrina sovietica a dreptului civil ca „gestiune economica
operativa", cu unica particularitate constind in faptul ca dreptul de gestiune economica operativa
este transmis unui subiect de drept nou-creat, pe in care dreptul de gestiune fiduciara poate fi
acordat unui subiect existent de drept. Dupa cum remarca in continuare autorul, daca continutul
acestor drepturi este similar, este logic de a aplica fata de gestiunea fiduciara regimul juridic al
dreptului de „gestiune economica operativa", iar deosebirea mentionata de a o declara exceptie.
Respingind esenta complexa a dreptului de gestiune fiduciara (care contne elemente
ale contractelor de mandat, comision, etc.)792, acest autor indica ca spre deosebire de contractul
de constituire a gestiunii fiduciare (care indica doar interdictiile pentru gestionar, in rest
acordindu-i libertatea actiunii) contractele de mandat si comision sint mai limitative ca scop
(reprezentantii avind posibilitatea de a actiona doar in limitele stabilite de principal). O asemenea
argumentare ni se pare neconvingatoare, deoarece este incorect de a afirma exhaustivitatea
imputernicirilor reprezentantilor intr-un contract de acest tip (astfel, carausul in contractul de
transport este intitulat la orice actiuni necesare pentru realizarea transportului precum convenita

480
in contract, mandatarul imputernicit la vinzarea, spre exemplu, a imobilului, de asemenea are
dreptul de a intreprinde toate actiunile necesare in acest sens (publicitatea, asigurarea accesului
etc.) chiar daca aceasta nu este indicat expres in contract).
Consideram vulnerabila si declaratia autorului mentionat privind necesitatea obiectiva a unui
regim juridic special pentru institutul gestiunii fiduciare: reglementarea juridica speciala nici o
data nu a exlus posibilitatea aplicarii reglementarilor cu caracter general (chiar in domeniul
dreptului bancar, aplicarea fata de banci a legilor speciale (privind Banca Nationala a Moldovei,
privind institutiile financiare) nu exclude aplicarea fata de ele a altor legi cu caracter general (cu
privire la secretul comercial, cu privire la antreprenoriat si intreprinderi, etc.)).
Finalmente, exista argumente legislative vis-a-vis de pozitia esentei juridice a institutiei
proprietatii fiduciare ca un tip special de drept real. Legislatia Republicii Moldova (ca si cea a
Rusiei)793 indica ca la constituirea trustului fondatorul transmite patrimoniul gestionarului
fiduciar, care este in drept sa administreze patrimoniul respectiv cu titlu de proprietate dar
exclusiv in interesele fondatorului trustului - cu importanta precizare ca impozitul pe imobil il va
achita gestionarul fiduciar din contul mijloacelor pe care el le datoreaza fondatorului trustului
(adica din contul veniturilor aduse de patrimoniul gestionat). Aceasta norma confirma statutul de
mandant al gestionarului fiduciar, care actioneaza din nume propriu dar pe contul mandatarului.
iv. Dreptul de gestiune fiduciara este drept obligational care se caracterizeaza prin existenta unor
elemente reale794;
Raporturile obligationale se deosebesc de cele reale prin obiectul sau — adica ceea, asupra la ce
se refera activitatea subiectelor raportului in cauza795: obiect al relatiilor reale este un bun, pe in
care obiect al relatiilor obligationale constituie faptele (actiunile sau inactiunile) unei persoane796.
in conformitate cu contractul de constituire a gestiunii
fiduciare, fondatorul trustului (clientul bancii) transmite, iar gestionarul (banca comerciala)
primeste un pachet de titluri de valoare, obligindu-se sa le posede, foloseasca si dispuna de ele
exclusiv in interesele fondatorului trustului (ceea ce implica posibilitatea de realizare a tuturor
drepturilor acordate de lege actionarilor). ;ivi Pentru activitatea sa gestionarul percepe un
comision din veniturile obtinute din ; ,' gestiunea fiduciara, iar la expirarea contractului are
obligatia de restituire a titlurilor de valoare primite. Astfel, obiect al contractului de trust nu este
insasi transmiterea fizica ;; a bunului (titlurile de valoare), ci realizarea activitatii de gestiune a
titlurilor respective, conform prevederilor contractului semnat, lata de ce ne raliem la parerea ca
raportul de . gestiune fiduciara este unul pur obligational, si nu unul real.
Unicul temei de a pune la indoiala natura obligationala a raportului de gestiune fiduciara, ?:" v
este faptul ca gestionarului legea ii pune la dispozitie aceleasi remedii juridice pentru \ apararea
dreptului de gestiune fiduciara, ca si cele puse la dispozitia proprietarului -,.;.'£ fapt ce este de
natura sa sugereze natura reala a raportului de gestiune fiduciara.Totusi, contradictia evocata este
doar aparenta, deoarece in cazul gestiunii fiduciare sintem in prezenta unui raport obligational
cu elemente reale. in acest sens ne raliem la opinia exprimata de un sarantii rusi A. Ko3Jiona si
E. /JeMyuiKHiia797. Totusi, nu sintem de acord cu pozitia acestor autori in ceea ce priveste
calitatea gestiunii fiduciare de institut juridic independent (si nu o simbioza complexa a
elementelor unor contracte civile deja existente). Consideram, ca crearea unei noi constructii
legale este justificata doar atunci, in care normele institutiilor existente ale dreptului civil nu pot
sa ofere o reglementare adecvata a relatiilor sociale respective7'8. in ceea ce priveste contractul de
gestiune fiduciara, consideram argumentele aduse in favoarea „autonomiei" lui lipsite de
justificare suficienta™. in afara, admiterea existentei elementelor contractului de mandat permite
de a solutiona unele probleme practice cu care se poate confrunta gestionarul fiduciar—spre
exemplu, in cazul oformarii gestiunii fiduciare asupra actiunilor, negarea naturii complexe a
institutiei gestiunii fiduciare ar implica necesitatea luarii deciziei de instituire a gestiunii
fiduciare, de catre adunarea generala a actionarilor (AGA) (1) si reinregistrarea actiunilor pe
contul gestionarului-fiduciar (care i-ar permite sa realizeze asa imputerniciri de gestionare, ca
votarea la AGA, primirea dividendelor etc.) cu inregistrarea lor dupa proprietarul initial, la
expirarea termenului contractului gestiunii fiduciare. Este lesne de observat, ca aplicarea in

481
situatia mentionata a institutiei civile a contractului de mandat, prin emiterea in favoarea
gestionarului fiduciar, a unei procuri care sa-1 imputerniceasca din numele proprietarului
la toate actiunile necesare pentru realizarea in conditii de maxima eficienta, a gestiunii fiduciare
a patrimoniului incredintat, ar rezolva multe probleme de genul celei mentionate. Aici merita de
mentionat si experienta tarilor occidentale, mai ales a Marii Britanii, unde chiar daca se declara
existenta institutiei proprietatii fiduciare autonome, proprietarul fiduciar gestioneaza patrimoniul
incredintat, in baza unei procuri, nemaivorbind de normele relevante din legislatiile de drept
continental800.
Operatiunile fiduciare ale bancilor comerciale
Operatiunile fiduciare au intrat in practica bancara relativ nu demult. Spre exemplu, in SUA
operatiunile fiduciare initial erau realizate de persoane particulare si companii de trust, iar
departamente pentru operatiuni fiduciare in cadrul bancilor comerciale au fost create mai tirziu
cind a crescut cererea la aceste servicii. Actualmente in practica bancara internationala se
efectueaza o multime de feluri de operatiuni fiduciare, aceasta varietate fiind explicata de faptul
ca marimea capitalurilor acumulate in economiile capitaliste necesita la etapa actuala un nivel
sofisticat de cunoastere a tehnicilor de gestiune efecienta a acestora pentru a asigura un nivel
suficient de profitabilitate. Conventional, operatiunile fiduciare realizate de bancile comerciale
pot fi clasificate in sapte grupe, dupa cum indicat in paragrafele ce urmeaza.
Gestiunea mostenirii
Distribuirea patrimonilui lasat prin mostenire, trebuie facut in conformitate cu legea si
testamentul. Totusi, exista cazuri cint defunctii nu lasa nici o dispozitie privind soarta
patrimoniului lor - situatie in care, cu exceptia cazurilor unui patrimoniu neglijabil de mic,
bunurile raposabului sint gestionate de legat - persoana, care in conformitate cu prevederile
articolului 572 a Codului Civil801, este responsabil prin efectul unei dispozitii din testament la
executarea vre-unei obligatii (legat) in folosul uneia sau mai multor persoane (legatari), care
dobindesc dreptul de a cere executarea ei. in unele cazuri in calitate de legat este indicata o banca
comericala - situatie in care gestiunea patrimoniului testat va constitui responsabilitatea
departamentului operatiuni fiduciare, al bancii respective. in afara de functia gestiunii fiduciare a
patrimoniului transmis prin mostenire, departamentul operatiuni fiduciare poate efectua si functii
aferente, ex. distribuirea acestui patrimoniu intre mostenitorii legali si testamentari. Aceasta se
va efectua in conformitate cu prevederile legii (titlul 6 al Codului Civil - „Drept succesoral").
Curatela si asigurarea integritatii patrimoniului
Operatiunea aceasta are ca scop asigurarea administrarii eficiente a patrimoniului apartinind
incapabililor de drept (ex. risipitori) sau de fapt (ex. minori). Operatiunea fiduciara mentionata
este in strinsa legatura cu cea descrisa mai sus — gestiunea mostenirii - in cazul in care
incapabilii mostenesc anumite bunuri, se numeste un
curatore sau tutore care administreaza in numele lor acest patrimoniu - functie care uneori este
transmisa bancilor comerciale, in persoana departamentelor operatiuni fiduciare ale acestora. Din
cele doua tipuri de curatela - a patrimoniului si al individului - bancile comerciale exercita doar
primul fel, urmarind scopul de a nu admite risipa patrimoniului si a-i asigura integritatea.
Operatiunile de agent
Una din cele mai importante varietati ale operatiunilor fiduciare, realizate de catre bancile
comerciale in favoarea clientilor sai, este executarea unor functiuni de agent (reprezentant) al
clientului, in ceea ce priveste gestiunea patrimoniului acestuia. Aceste relatii se deosebesc de
relatiile fiduciare „clasice" prin faptul, ca in cazul lor dreptul de proprietate nu se transmite
gestionarului fiduciar, ci ramine la proprietar, iar banca exercita doar unele atributii de mandatar
(agent) al proprietarului mentionat (principalului). Relatiile evocate sint guvernate de contractul
de agentie incheiat intre banca si client, iar agentia constituita in acest mod nu este reglementata
atit de detaliat ca proprietatea fiduciara, si poate fi inchieata cu formalitati mai mici. Cele mai
importante operatiuni de agent din pratica bancara sint: gestiunea proprietatii straine (ex.
serviciile de investitii trust, adica gestiunea fiduciara a portofoliului titlurilor de valoare),
conservarea activelor, operatiunile de brokeraj, cit si deservirea juridica a operatiunilor

482
mentionate.
Conservarea activelor (engl. custoianship) implica pentru departamentul operatiuni fiduciare
receptionarea spre pastrare a titlurilor de valoare, primirea veniturilor din acestea si transferarea
lor titularilor titlurilor respective. in afara de aceasta, contractul in acest sens incheiat cu banca
comerciala poate prevede stingerea de catre departamentul operatiuni fiduciare a obligatiunilor
cu scadenta stinsa, schimbul unor titluri de valoare cu altele, si chiar cumpararea, vinzarea,
primirea si vinzarea titlurilor de valoare.
O continuare a functiunii depozitarii - gestiunea activelor cu titlu de mandatar. Departamentul de
operatiuni fiduciare, in acest caz, dispune de dreptul nu numai de a pastra titlurile de valoare si
de a primi venitul aferent, dar si de a efectua operatiunile comerciale si investitionale din numele
titularului acestor titluri respective. Banca comerciala poate fi imputernicita sa achite facturile
fondatorului trustului, sa cumpere si sa vinda titlurile de valoare apartinind acestuia, sa achite din
numele lui impozite, sa contracteze (prolongheze) polite de asigurare, etc.
Gestiunea activelor fondurilor, deservirea si organizarea emisiunilor, serviciile de depozitar si
registrator
Aceasta categorie de servicii fiduciare include in sine o mare diversitate de operatiuni fiduciare,
ale caror particularitate comuna consta in destinatarul acestor servicii -toate ele sint prestate
persoanelor juridice-corporatii.
Cea mai frecventa varietate a operatiunilor din categoria mentionata este gestiunea activelor
diverselor fonduri - de pensii, testamentare etc. in multe tari de peste hotare
unele societati comerciale elaboreaza sisteme de asigurare cu pensii, participare la venituri si
compensare cu actiuni, avind ca scop final asigurarea unor persoane la batrinete (la pensionare),
stimularea unei productivitati mai inalte, reducerea fluctuatiei cadrelor, asigurarea lucratorilor in
caz de pierdere a capacitatii de munca si permiterea participatiei lor in gestiunea societatii
comerciale (intreprinderii). Departamentele fiduciare pot indeplini si functiile trusturilor
comunitare, fondurile carora sint transmise de catre comunitatile cetatenilor pentru diferite
scopuri de interes public, cum ar fi incurajarea cercetarilor stiintifice, ajutorul institutiilor de
stiinta si filantropice, asistenta bolnavilor, batrinilor si nevoiasilor, amenajarea locurilor publice
de agrement etc.
Crearea fondurilor comune de gestiune bancara
Fondurile comune de gestiune bancara se creaza prin acumularea mijloacelor banesti si (sau)
titlurilor de valoare ale deponentilor, pentru investirea lor ulterioara in titluri de valoare si
depozite la alte banci. Asa operatiuni au devenit raspindite in perioada postbelica intr-un sir de
tari (si in primul rind SUA), unde bancile atrageau mijloacele de la deponenti-persoane fizice,
atestind depozitul astfel constituit printr-un certificat de participare (iar contractul de fondare a
trustului avea ca obiect mijloacele transmise spre gestiune bancii comerciale, si nu nemijlocit
titlurile de valoare, transmise spre gestiune).
Depozitul titlurilor de valoare ale clientilor
Aceasta grupa de operatiuni include pastrarea, asigurarea securitatii, transportarea si expedierea
titlurilor de valoare, la cererea clientului. Pastrarea titlurilor de valoare in aceste cazuri poate sa
fie asigurata insasi de banca (in tezaurul bancii) sau la depozitarul titlurilor de valoare.
Serviciile de consultanta
Aceste operatiuni se efectueaza in forma deservirii informationale, metodologice, legale,
analitice si consultationale. Ea se refera la toate varietatile operatiunilor fiduciare, mentionate
mai sus, si se particularizeaza prin faptul ca nu este legata de realizarea lor in practica.
Reglementarea juridica a operatiunilor fiduciare (de trust) in Republica Moldova
Dupa cum s-a mentionat mai sus, institutul proprietatii fiduciare a fost instituit in 1994 prin
decretul cu acelasi nume, al Presedintelui Republicii Moldova802, care a servit ca fundament
pentru elaborarea si dezvoltarea legislatiei nationale privind proprietatea fiduciara. Punctul 2 al
decretului mentionat defineste proprietatea fiduciara ca relatii de drept ce apar ca rezultat al
incheierii contractului de instituire a
trastului intre fondatorul trastului si proprietarul fiduciar in folosul beneficiarului trastului.

483
in conformitate cu articolul 27(k) al Legii privind institutiile financiare803, bancile comerciale au
dreptul de a presta servicii fiduciare (investirea si gestionarea fondurilor fiduciare), pastrarea si
administrarea hirtiilor de valoare si altor valori etc, cit si sa acorde servicii de gestionare a
portofoliului de investitii si consultatii privind investitiile; "de subscriere si plasare a titlurilor de
valoare si actiunilor, operatiunile cu actiuni. Operatiunile fiduciare constituie un tip esential nou
de servicii financiare permise de lege bancilor comerciale. Operatiunile fiduciare constituie un
element obisnuit al unei economii de piata, oferind proprietarilor o alternativa convenabila de
gestiune a patrimoniului sau, atunci in care acesteia ori nu dispun de calificare necesara pentru a
asigura eficienta gestiunii patrimoniului, ori marimea patrimoniului depaseste capacitatile de
gestiune a proprietarului, ori din alte motive care fac imposibila sau ineficienta d.p.d.v. economic
gestiunea patrimomoniului de catre proprietar insusi. Totusi, in Republica Moldova cateroria
descrisa de proprietari nu sint tentati la moment sa recurga la serviciile fiduciare ale bancilor - fie
din cauza nivelului insuficient de elaborare a tehnicilor respective de catre banci si a lipsei
experientei bancare in acest domeniul, fie ca rezultat al neincrederii in capacitatea bancilor de a
oferi servicii fiduciare la nivelul asteptarilor clientilor, fie din rationamente de pastrare a
confidentialitatii informatiei privind patrimoniul sau.
La momentul actual, in Republica Moldova si alte tari ale Comunitatii Statelor Independente
(CSI) drept cele mai posibile servicii fiduciare se prezinta serviciile de gestiune a portofoliilor
hirtiilor de valoare, sau asa-zisele servicii de agent. La ele se refera:
a. gestiunea activelor - realizarea operatiunilor cu titlurile de valoare, executarea investitiilor
din mandatul clientului (ex. vinzarea-cumpararea titlurilor de valoare, gestiunea portofoliului
titlurilor de valoare etc). Pentru aceasta, departamentul operatiuni fiduciare al bancii in cauza
trebuie sa acumuleze informatia referitoare la piata de valori, sa participe la activitatea burselor
de valori, sa ofere consultatii clientilor s.a.m.d.
b. plasarea primara a titlurilor de valoare, ce include:
(i) plasarea actiunilor pe piata financiara primara (emisiunea actiunilor).
La general, justificarea interesului bancilor comerciale in realizarea operatiunilor cu
titluri de valoare este simpla - dupa cum s-a mentionat mai sus, aceste operatiuni
permit bancilor sa atraga fonduri mari, fara a imobiliza mijloacele proprii si fara a suporta
cheltuieli sau constitui garantii importante. in afara de aceasta, gestiunea portofoliului
titlurilor de valoare permite bancii comerciale sa aiba acces la gestiunea intreprinderii
emitente ale titlurilor de valoare. in sfirsit, pentru serviciile prestate banca primeste un
comision, care formeaza un compartiment al veniturilor bancii.
Investirea capitalului in titluri de valoare este direct legata de piata de valori. Piata
secundara a de valori si bursa de valori in tarile dezvoltate sint nu numai mecanisme de
reglementare si vehicol care permite circulatia investitiilor dintr-o ramura mai putin profitabila in
alta ramura a economiei nationale. Bursa de valori este de asemenea un indicator al „sanatatii"
economice a statului. in baza cotarii actiunilor companiilor celor mai importante ale tarii, se
calculeaza un index agregat, cum ar fi indexul Dow Jones in SUA.
{\
(ii) tinerea registrului actionarilor.
Acordarea de catre banci a acestui serviciu este in primul rind legata de faptul, ca tinerea
registrului actionarilor in cazul unui numar limitat de angajati ai societatii pe actiuni in cauza,
este o sarcina nu din cele mai simple. Registrul este preferabil sa fie tinut in forma
computerizata, deoarece in caz contrar va fi dificil de a avea o informatie operativa privind
calitatea registrului, si va fi practic imposibil de a analiza valoarea de bursa a actiunilor,
lichiditatea lor, pachetul actiunilor ce apartin angajatilor societatii emitente, etc.
Consideram, ca una din directiile prioritare de dezvoltare a activitatilor fiduciare bancare, este
colaborarea bancilor comerciale cu fondurile de investitii, regimul juridic al formarii, activitatii
si lichidarii carora actualmente este guvernat, in afara de Legea cu privire la fondurile de
investitii804, cit si de legile generale - Legea cu privire la piata valorilor mobiliare805 si Legea
privind Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare8"6 — si de un sir de Hotariri ale Comisiei

484
nationale a valorilor mobiliare (CNVM), printre care:
- Hotarirea „Cu privire la aprobarea Modului de lichidare a participantului profesionist sau
activitatii lui pe piata valorilor mobiliare in cazul retragerii (expirarii termenului) licentei
eliberate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare"807;
- Hotarire „Cu privire la aprobarea Regulilor privind modul de dezvaluire a informatiei de catre
fondurile de investitii"808;
- Hotarire „Cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atestarea specialistilor
participantilor profesionisti pe piata valorilor mobiliare si eliberarea certificatelor de calificare cu
dreptul de a activa pe piata valorilor mobiliare"809;
- Hotarirea „Cu privire la aprobarea Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare"810;
- Hotarirea „Cu privire la Regulamentul referitor la activitatea Depozitarului National de Valori
Mobiliare al Moldovei si modul de licentiere a ei8";
— Hotarirea „Despre contractele de administrare fiduciara a investitiilor fondurilor de
investitii"812;
Hotarirea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la transmiterea patrimoniului de stat in
administrare fiduciara813.
Colaborarea bancilor cu fondurile de investitii, se justifica pentru bancile comerciale este
convenabila bancilor din mai multe considerente, cel mai important fiind posibilitatea
economisirii mijloacelor care altfel ar fi investite in intretinerea unui departament de operatiuni
fiduciare, economisire care permite de a pastra la un nivel optimal propritiile profitabilitatii,
sigurantie si lichiditatii portofoliului de titluri de valoare gestionate. Gestiunea fiduciara a
titlurilro de valoare se efectueaza de catre managerul fondului de investitii, in baza contractului
de fondare a trustului. Banca comerciala poate fi si ea manager al unui fond de investitii. Una si
aceeasi banca poate actiona si ca manager si ca depozitar al unui emitent de titluri de valoare.
Emiterea titlurilor de valoare
Regimul juridic al emiterii titlurilor de valoare de catre bancile comerciale, este diferit in
functie de tipul titlurilor emise. Titlurile corporative (actiunile) sint emise in conformitate
cu principiile stabilite in legea privind societatile pe actiuni si legea cu privire la institutiile
financiare. Totodata, particularitatile emiterii de catre bancile comerciale a titlurilor de
valoare, sint stabilite si de actele normative ale Bancii Nationale, principalul dintre care
este Instructiunea privind particularitatile emisiunilor de actiuni ale bancilor si modul
de autorizare a lor de catre Banca Nationala a Moldovei, aprobata prin HCA a B.N.M.
nr.181din22.06.2000814.
in conformitate cu prevederile titlului 2 al Instructiunii mentionate, emisiunea actiunilor
de catre bancile comerciale este un proces, care include anumite etape:
(i) adoptarea de catre fondatori (fondator) a deciziei privind numarul si clasele actiunilor
autorizate spre plasare si a celor plasate intre fondatori.
(ii) aprobarea preliminara de catre Banca Nationala a cererii privind eliberarea
autorizatiei de a desfasura activitati financiare.
(iii) deschiderea unui cont temporar la Banca Nationala pentru acumularea mijloacelor
banesti;
(iv) intocmirea listei primilor subscriitori, acumularea mijloacelor banesti pe contul
temporar;
(v) inregistrarea de stat a bancii la Banca Nationala a Moldovei si eliberarea autorizatiei
de desfasurare a activitatilor financiare;
(vi) autorizarea de catre Banca Nationala a Moldovei a emisiunii efectuate;
(vii) inregistrarea de stat a actiunilor la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare la
prezentarea demersului Bancii Nationale a Moldovei;
(viii) transferarea mijloacelor banesti, aflate la contul temporar deschis la Banca
Nationala a Moldovei, in contul LORO al bancii pentru trecerea lor la capitalul
social (in baza certificatului Comisiei Nationale);

485
(ix) includerea subscriitorilor care au achitat integral actiunile in registrul
detinatorilor de valori mobiliare si eliberarea acestora a certificatelor de actiuni (in
cazul in care emisiunea actiunilor a fost efectuata in forma materializata) sau a
extraselor din registru (in cazul emisiunii nematerializate).
in afara de documentele de prezentat, si termenii de examinare, temeiurile de refuzare a
deciziei pozitive etc. pentru fiecare din etapele mentionate, Instructiunea mai stabileste
in capitolul 10 si particularitatile inregistrarii emisiunilor de actiuni in cazul fuziunii
(asocierii) bancilor.
Este evident, ca reglementarea juridica a titlurilor de valoare de catre bancile comerciale,
trebuie analizata in contextul altor activitati conexe ale bancilor comerciale - astfel,
inregistrarea emisiunii primare a actiunilor de catre banca comerciala este strins legata
si decurge in paralel cu constituirea bancii comerciale, iar emisiunea titlurilor de valoare
in cazul fuziunii sau asocierii de asemenea este legata de insasi procedura fuziunii si
asocierii. Pentru detalii privind constituirea bancilor comerciale, cit si procedura de
fuziune sau asociere a acestora, vezi paragraful „3.4. Bancile comerciale" din capitolul
III a prezentului curs, supra.
,

486