dr.

Vincent Keisen Vuillemin

Maestrul Zen si Director al Departamentului Inginerie din cadrul
Laboratorului European pentru Fizica Particulelor Elementare (CERN)
founded by Master Myoken

Avea Universul o faţă înainte de big-bang?

"Care era faţa voastră înainte ca părinţii voştri să se fi născut?"

Transpus în lumea cosmologiei, nu s-ar apropia acest koan de următoarea întrebare:
"Ce era Universul nostru înainte de big-bang?"

În urmă cu câteva luni a fost avansată o nouă ipoteză, bazată pe teoria super-stringurilor, şi
care este la momentul actual în fizică unica teorie globală, capabilă să unifice fizica cuantică şi
relativitatea generală a lui Einstein.
În loc să avem big-bang-ul ca moment unic din care a apărut totul, acesta ar fi doar un pas în
evoluţia unui univers infinit mai imens, a unei bule spaţiu-timp care s-ar fi expandat într-o zonă de
haos a unui univers preistoric imens, rece şi gol, lipsit de orice materie, populat doar de unde
încărcate cu energie. Ar putea exista nenumărate alte bule spaţiu-timp similare, capabile să dea
naştere unei multitudini de universuri diferite de al nostru. Ele sunt generate de o acumulare, de o
suprapunere locală a undelor gravitaţionale care populează această vacuitate. În locul unde are loc
această concentrare, spaţiul-timp se condensează, de fapt implodează asemenea unei găuri negre,
deci majoritatea bulelor sunt prea minuscule şi dispar imediat. Universul nostru real ar putea
proveni dintr-una din aceste bule spaţiu-timp microscopice. Pentru aceasta, mărimea acesteia
trebuie să fi fost de cel puţin a suta parte dintr-o miliardime de milimetru; ea trebuie să fi crescut
apoi, extrem de rapid, până la diametrul unui fir de păr, eliberând o căldură intensă în timpul acestei
creșteri. Temperatura trebuie să fi atins un număr de grade egal cu 10 urmat de 31 de zerouri.
Această bulă, conţinând o energie enormă (materia şi energia sunt echivalate prin ecuaţia E=mc2)
s-a umplut apoi cu tot felul de particule, acesta fiind big-bang-ul. Universul nostru real va fi parcurs
apoi expansiunea inexorabilă prin care a devenit lumea pe care o cunoaştem astăzi.
Budismul antic vorbea deja de universuri multiple, care apar şi dispar de-a lungul a nenumărate
kalpa, asemenea unor bule spaţiu-timp. Noi înşine putem cunoaşte de-a pururi doar propria noastră
bulă, ceea ce nu exclude posibila existenţă a altor universuri în afară de al nostru, separate de
distanţe infinite, având alte dimensiuni, fiind constituite din altă materie, în care legile noastre fizice
nu există şi în care noi am muri. Totul depinde de dimensiunea originală a bulei spaţiu-timp care a
luat formă din vacuitate. Deci umanitatea poate cunoaşte sau percepe universul în care trăieşte,
care a generat proprii săi atomi şi propriile sale celule, cum ar fi cele ale creierului, de exemplu.
Aceasta nu o împiedică să poată suspecta că universul ei real nu este unic, deşi el este astfel
pentru specia noastră umană. Celelalte universuri ne sunt de-a pururi necunoscute, în sensul
acesta pentru noi universul nostru este unic.
1/2

Proprietatea intelectuală asupra acestui articol aparţine autorului său, Vincent Keisen Vuillemin. Reproducerea sau publicarea acestuia nu poate fi făcută
decât cu aprobarea autorului.
 dr. Vincent Keisen Vuillemin
Maestrul Zen si Director al Departamentului Inginerie din cadrul
Laboratorului European pentru Fizica Particulelor Elementare (CERN)
founded by Master Myoken

Când vorbim despre univers, ar trebui să ştim cu adevărat dacă vorbim despre universul
nostru propriu sau despre totalitatea acestor universuri neconectate între ele, existente în infinitatea
vacuităţii, despre toate aceste bule caracterizate de legi fizice diferite, de dimensiuni spaţiu-timp
diferite. Date fiind aceste consideraţii, este evident că umanitatea trebuie să înceapă să perceapă o
infinitate mult mai imensă decât o considera până acum. Se spune că universul zenului este infinit.
Această infinitate a fost suspectată din cele mai străvechi timpuri; această percepţie s-a născut cu
sute de ani în urmă, din intuiţia generalizată a lumii lui Buddha. În timpurile noastre, această
percepţie începe să fie susţinută de noile teorii globale care unifică lumea cuantică, lumea a ceea
ce este infinit de mic, şi lumea cosmologică, lumea a ceea ce este infinit de mare.
Se pare, deci, că faţa noastră, cu mult înainte ca părinţii noştri să se fi născut sau înainte de
apariţia umanităţii, vine cu adevărat de foarte departe...

2/2

Proprietatea intelectuală asupra acestui articol aparţine autorului său, Vincent Keisen Vuillemin. Reproducerea sau publicarea acestuia nu poate fi făcută
decât cu aprobarea autorului.