Aspecte generale privind procesul de aschiere

1.1. Definitia procesului de prelucrare mecanica prin aschiere

Prin sistem tehnologic se înţelege un complex de elemente care concură la realizarea unei prelucrări de
o anumită natură asupra unui semifabricat.

Fig. 1
Schema unui proces de prelucrare mecanica se poate reprezenta astfel:

Fig. 2
Prelucrarea prin aşchiere reprezinta procesul tehnologic de îndepărtare a adaosului de prelucrare de
pe suprafaţa pieselor brute, obţinute prin turnare, matriţare, forjare, laminare etc, sub forma de aschii.

Prin detasarea surplusului de material, in timpul procesului de aschiere se obtine modificarea formei si
a dimensiunilor unor corpuri, in general metalice, in scopul obtinerii unor suprafete cu anumite
configuratii, intr-un camp de toleranta determinat, cu o rugozitate impusa.

Corpurile care sufera astfel de modificari poarta denumirea de piese sau semifabricate, iar surplusul de
material, denumit si adaos de prelucrare.
 aschie

adaos de prelucrare scula

aschietoare
semifabricat

Fig. 3

După forma lor, aşchiile pot fi:

 de rupere (A), la prelucrarea materialelor fragile, ca: fonta, bronzul ;

 de forfecare sau de fragmentare (C), la prelucrarea metalelor dure şi semidure;
 continue sau de curgere (B), la prelucrarea oţelurilor moi, a alamelor.

Fig. 4
B C A

1.2. Definitia masinii-unelte

Se defineşte ca fiind o maşină de lucru avănd ca scop generarea suprafeţelor prin procesul de aşchiere
în anumite condiţii de productivitate, calitate a suprafeţei şi precizie dimensională. Partile componente
ale unei masini-unelte
 Fig. 5

1.3. Procedee de prelucrare prin aschiere

 Strunjire
 Gaurire si alezare
 Frezarea (prelucrarea suprafetelor plane, profilate, riglate, curbe, utilizand scule cu mai multe
muchii aschietoare)
 Rabotarea (prelucrarea suprafetelor pe directie longitudinala sau transversala printr-o miscare
rectilinie-alternativa si o miscare de avans intermitent).
 Mortezarea

Miscarile necesare in procesul de prelucrare prin aschiere

Desprinderea aşchiilor de pe suprafaţa unui semifabricat presupune o mişcare relativă

între scula aşchietoare şi piesa de prelucrat.

 Mişcarea 1, imprimată sculei aşchietoare (de exemplu: la găurire, frezareetc.) sau piesei de
prelucrat (de exemplu: la strunjire), în vederea detaşării aşchiilor, se numeşte mişcare
principală de aşchiere. Mişcarea principală poate fi:
o de rotaţie (în cazul strunjirii, frezării, găuririi etc.);
o de translaţie (în cazul rabotării, broşării, mortezării etc.).
 Pe lîngă mişcarea principală de aşchiere este necesară şi o mişcare de avans 2 sau 3 care asigură
detaşarea continuă a aşchiilor. Această mişcare poate fi executată de:
 o scula aşchietoare (la strunjire, rabotare etc.) ;
o piesa de prelucrat (la frezare, mortezare etc.) .

2 3

Fig. 6
Suprafaţa de pe care se îndepărtează aşchiile se numeşte suprafaţă de aşchiere, iar suprafaţa rezultată
în urma prelucrării, suprafaţă aşchiată