Antologie

Mihai
Eminescu

Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”

Lixandru Cătălina, a X-a F1

1
 Prefaţă
Poezia „Ce e amorul?” apare după îmbolnăvirea lui Eminescu în
împrejurări neelucidate. A aparut prima dată în volumul „Poesii” (1883). Poetul
Mihai Eminescu descrie cu tristețe dragostea, datorită neîmpărtășirii acestui
sentiment. În această poezie, dragostea este privită ca un stăpân rău, ce aduce numai
durere. Dragostea este personificată fiind considerată o ființă. Prin alegorie, ea
devine ceva concret, real, aproape palpabil. În viziunea autorului dragostea este o
parte a vieții, o boală, un blestem și o legătură foarte puternică.
Tema poemului „Și dacă…” este iubirea. Laitmotivul este "și dacă", care
se repetă la începutul fiecărei strofe. Iubirea este împletită cu natura , ca în întreaga
operă eminesciană.
„Ce suflet trist...”, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a
fost publicată în 1902. Poetul exprimă sentimente de tristețe, de melancolie, faţă de
tema principală a operei, iubirea, fiind considerată un blestem împletit cu motivul
naturii și al mării.
Deoarece este o operă literară în versuri, în care este descris un tablou din
natură în cadrul căreia poetul îşi manifestă dorinţa de împlinire a iubirii ideale,
poezia „Lacul” de Mihai Eminescu este un pastel. Tema poeziei o constituie
aspirația poetului pentru o iubire ideală, cu o poveste de dragoste imaginată într-un
cadru natural rustic.

Poezia „De-aș avea…” a fost una dintre primele poezii ale lui Mihai
Eminescu. Când a scris-o poetul avea doar 16 ani. Tema poeziei este natura și
dragostea , fiind o confesiune lirică. Motivele naturii și al iubirii sunt împletite
pentru a evidenția cu adevărat întreaga opera eminesciană.

2
 Cuprins
Ce e amorul? 4
Şi dacă… 6
Ce suflet trist… 7
Lacul 8
De-aș avea… 10

3
Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea

El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteapta-n prag

În umbra de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ

Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
4
 Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminatori
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta

De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

5
 Şi dacă…
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii,

Şi dacă stele bat în lac

Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc

De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

6
Ce suflet trist…
Ce suflet trist mi-au dăruit
Părinţii din părinţi,
De-au încăput numai în el
Atâtea suferinţi?

Ce suflet trist şi făr' de rost

Şi din ce lut inert,
Că dup-atâtea amăgiri
Mai speră în deşert?

Cum nu se simte blestemat

De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mări,
Luaţi-mă cu voi!

Lacul
7
 Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec

Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

8
 În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

De-aş avea…
9
 De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarba verde,
Ce se leagănă se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică

Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă

Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
10
 Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

11