Afecteaza imagistica cu rezonanta magnetica

micropercolarea din restaurarile cu amalgam?

Publicat online:1 aug 2014

Ozlem Marti Akgun ; Gunseli Guven Polat

Ahmet Turan Illca ; Ceren Yildirim ;Pervin Demir ;Feridun Basak

Context: Efectul IRM ului asupra micropercolarilor din restaurarile cu amalgam

este o problematica de sanatate importanta ce merita a fi luata in considerare.
Daca aplicatiile IRM ului cauzeaza intradevar cresteri ale micropercolarilor,
amalgamul ar trebui sa fie reconsiderat dupa IRM si inlocuit daca este necesar.

Obiective: Tinta acestui studiu este sa comparam efectele imagisticii cu rezonanta

magnetica (IRM) asupra micropercolarilor unei cavitati de clasa a IIa restaurate
cu amalgam si adeziv versus restaurarea clasica cu amalgam.

Metode si materiale: Cavitati de clasa a IIa ( 3 mm l x 1,5 mm h) cu prag gingival

la 1 mm sub jonctiunea smalt-cement au fost pregatite la nivelul a 40 de molari
permanenti. Dintii au fost impartiti in 4 grupe la intamplare. Cavitatile din prima
si a doua grupa au fost conditionate cu adeziv pentru dentina si restaurate cu
amalgam (amalgam bond), iar cele din a3a si a 4a grupa au fost restaurate doar cu
amalgam. IRM ul a fost folosit doar asupra dintilor din grupa 1 si 3. Toate
specimenele de dinti au fost apoi supuse termociclarii de la 5 la 55 de grade C, cu
30 secunde timp de pauza, timp de 1000 de cicluri. Ulterior probele au fost
imersate in 2 % albastru de metilen pentru 24 de ore si sectionate longitudinal.
Infiltrarea cu albastrul de metilen la nivelul marginii ocluzale si gingivale a fost
cuantificata cu ajutorul stereomicroscopiei X15. IBM SPSS Statistics ver. 21.0
(IBM Corp., Released 2012., IBM SPSS Statistics for Windows, Armonk, NY:
IBM Corp.) si MS-Excel 2007 au fost utilizate pentru analize și calcule
statistice.Modulul "nparLD" a fost folosit pentru analiza de proiectare F2_LD_F1
a programul R. P <0,05 a fost considerat statistic semnificativ.

Rezultate: În cazul dinților restaurati cu amalgam, nu s-au observat diferențe

semnificative de micropercolare de suprafață ocluzală și gingivală după
expunerea la IRM. Micropercolarile de la nivel ocluzal si gingival au fost de
asemenea similare cu si fara expunerea la IRM la nivelul dintilor cu amalgam si
adeziv.

Concluzii: Rezultatele acestui studiu sugereaza ca IRM-ul nu creste nivelul de

micropercolare al restaurarilor cu amalgam.

1.CONTEXT

Conform definitiei oferite de Asociatia Dentara Americana (ADA), amalgamul

dentar (obturatie metalica) este un aliaj dentar durabil ce contine argint, cupru si
staniu care in combinatie cu mercurul formeaza o substanta omogena, stabila si
durabila. Folosirea amalgamului pentru obturatiile dentare este foarte
controversata datorita continutului in mercur si posibilitatea acestuia de a fi
eliberat in cavitatea orala. Cu toate acestea, amalgamul este inca foarte folosit la
scara larga datorita pretului de cost scazut, a durabilitatii si usurintei in
manipulare. Amalgamul nu are adeziune la peretii cavitatii preparate iar adaptarea
marginala slaba impreuna cu lipsa adezivitatii la structurile dentare sunt 2 mari
dezavantaje ale acestuia in comparatie cu rasinile compozite. Retentia mecanica a
amalgamului rezulta adesea din slabirea structurilor dentare ramase, de aceea la
mijlocul anilor 1980, adezivele dentinare au fost sustinute pentru folosirea in
scopul de a lega amalgamul de structurile dentare. Imbunatarirea retentiei,
intarirea dintilor restaurati in vitro,permiterea unei preparari mai conservatoare a
cavitatilor si reducerea micropercolarilor de amalgam au fost principalele
beneficii raportate pentru folosirea adezivilor dentinari in cazul obturatiilor cu
amalgam. Imagistica cu rezonanta magnetica utilizeaza proprietatile magnetice
ale hidrogenului impreuna cu un camp magnetic extern si undele radio pentru a
produce imagini de inalta definitie a corpului uman. Cererea pentru folosirea
acestui tip de imagistica medicala este in crestere datorita rezolutiei mari a
imaginilor dar si a lipsei efectelor adverse. Campul magnetic folosit in tehnica
IRM variaza de la 0,15 la 3 Tesla (T; 1 T=10 000 gauss). In comparatie cu campul
gravitational al pamantului, 0,5 gauss, aceasta expunere este foarte mare iar
campul magnetic puternic al IRM atrage orice obiect metalic din corpul uman.
Exista numeroase studii conform carora mercurul este eliberat din obturatiile cu
amalgam dupa efectuarea unui RMN, dar dupa cunostintele noastre, doar 2 au
evaluat micropercolarile ca un factor aditional. Intr-un studiu efectuat de Shahidi
et al., rezultatele au sugerat ca IRM nu este o tehnica completa sigura la pacientii
cu obturatii de amalgam. De asemenea, Yilmaz si Misirlioglu au raportat ca
IRM-ul nu este complet lipsit de efecte asupra restaurarilor cu amalgam.
Majoritatea studiilor de pana astazi au concluzionat ca utilizarea sistemelor
adezive sub restaurarile cu amalgam reduce si previne micropercolarile si face ca
suprafetele dentare sa fie mai putin susceptibile la demineralizari in comparatie cu
lacurile dentare.

2.OBIECTIVE

Scopul acestui studiu este sa evalueze micropercolarile de amalgam si amalgam

+adeziv dupa supunerea la IRM.

3.METODE SI MATERIALE

3.1 Prepararea materialelor

40 de dinti (molar 3) naturali, extrasi si fara carii au fost pregatiti pentru acest
studiu. Debriurile de tesut de pe dinti au fost indepartate si ulterior s-au depus in
solutie de apa distilata. Dintii au fost numerotati de la 1 la 40 si au fost impartiti la
intamplare in 4 grupe de cate 10 fiecare si le-au fost efectuate cavitati de clasa a
IIa (3 mm l x 1,5 mm h), cu pragul gingival la 1 mm sub jonctiunea smalt-cement,
folosindu-se freze diamantate (806314110534014, Medin AS, Czech Republic) sub
racire cu apa si un subler pentru masurare. Cavitatile au fost restaurate cu adeziv
dentinar (RelyX™ ARC Adhesive Resin Cement, 3M Espe, Seefeld, Germany) si
amalgam (bonded amalgam) (Dispersalloy,Dentsply, VIC, Australia) doar pentru
grupa 1 si 2, in timp ce pentru grupa 3 si 4 s-a folosit doar amalgam fara adeziv.
Pulberea de aliaj pentru amalgam continea 265 mg Argint, 69 mg Staniu, 46 mg
Cupru, 4 mg Zinc si 400 mg Mercur pentru o capsula. Raportul de masa
amalgam-mercur era de aproximatv 1:1. Amalgamul a fost introdus si condensat
din interior spre exteriorul peretilor cavitatii. Finisarea si polisarea obturatiilor au
fost realizate cu instrumente de polisat (Kerr, CA, USA). Dintii din grupa 1 si a 3a
au fost plasati intr-un camp magnetic pentru aproximativ 20 de minute, dupa care
toti dintii au fost supusi unui regim de 1000 de cicluri termice, intre 5 si 55 grade
C utilizand bai de apa. IRM-ul a fost aplicat folosind o unitate superconductiva de
1.5 T ( Magneton Symphony, Siemens, Erlangen, Germany). Ulterior dintii au
fost uscati superficial iar radacinile au fost implantate in rasina acrilica activata, in
timp ce coroanele si radacinile expuse au fost acoperite cu 2 straturi de lac de
unghii, lasand 1 mm distanta pana la marginile cavitatilor. In cele din urma
probele au fost imersate in solutie 2% albastru de metilen timp de 24 de ore. Dupa
aceasta, orice urma de solutie coloranta de pe suprafata dentara a fost indepartata
cu grija cu apa de la robinet. Pentru a masura extensia verticala a
micropercolarilor dintii au fost bisectionati longitudinal intr-o directie
meziodistala folosindu-se de un diamant, ulterior masurandu-se regiunile ocluzale
si gingivale ale restaurarilor. Medicii dentisti ce au masurat dintii nu aveau
informatii din care grupa faceau parte dintii.

3.2 Analiza statistica

3.2.1 Puterea si dimensiunea probelor

Dimensiunea probelor a fost calculata cu G*Power ( G*Power Ver. 3.0.10. ,

Franz Faul, Universitat Kiel, Germany) pachete statistice. Necesarul unei probe
sa fie puternica este de 90% (egala cu eroarea de tip II ori β 10%), eroare de tip I (α)
de 0,05 și efectul dimensiunii (f) de 0.70 a fost calculată ca 36.A fost planificată
includerea a nouă dinți în fiecare grup. Pentru a face față probabilei eliminari în
viitor a eșantioanelor din studiu,am înscris încă un dinte pentru fiecare grup care a
crescut totalul dimensiunii eșantionului la 40.

3.2.2 Metode statistice

F2_LD_F1 a fost folosit pentru a examina grupurile de dinti obturati pentru a

determina daca exista vreo diferenta intre valorile variabile dintre implementarea
IRM si micropercolarile marginale. Toate analizele statistice au fost realizate
folosind un test ANOVA. Efectele relative ale tratamentelor pentru comparatia in
pereche au fost evaluate pentru factori, aratand diferente semnificative. Analizele
si calculele statistice au fost redate folosind SPSS Statistics statistical software
ver. 21.0 (IBM Corp., Released 2012, IBM SPSS Statistics for Windows, Armonk,
NY: IBM Corp.) si Microsoft Excel 2007. Modulul “nparLD” a fost utilizat
pentru F2_LD_F1 analiza datelor in programul R. O valoare P<0,05 a fost
considerata statistic semnificativ.

4.REZULTATE

Analiza statistica a aratat ca valorile variabile ale micropercolarilor de amalgam

din grupurile cu obturatii ( amalgam si amalgam+adeziv) nu au fost independente
de implementarea IRM si valorile de suprafata (F=0,064, P=0,801), tabel 1.
Valorile micropercolarilor de amalgam din grupurile cu obturatii dentare au variat
semnificativ de la grupurile IRM(+) la IRM(-) si au fost independente de valoarea
de suprafata. In plus, valorile de suprafata au fost semnificativ diferite si
independente de cele din grupurile cu obturatii si implementarea IRM (F=5,361,
P=0,021 si F=34,955 si P<0,01). Valorile micropercolarilor ale grupului IRM(-)
au fost mai mari decat cele ale IRM(+).Similar probabilitatea ca valorile variabile
ale micropercolarii suprafetei gingivale au fost mai mari decat cele ale suprafetei
ocluzale si calculata ca RTE=0,615 -tabel 2. Nu am observat nicio alta diferenta
statistica in valorile micropercolarilor dupa examinarea dubla si tripla a
interactiunilor (P>0,05). Cand a fost analizata interactiunea dintre grupul cu
obturatii si cel IRM, grupul amalgam + adeziv si grupul IRM(-) au aratat un efect
relativ mai mare decat celelalte grupuri. Totusi aceasta diferenta nu a fost statistic
importanta (F=0,064 si P=0,801) figura 2. Analiza datelor a aratat ca nu exista o
diferenta importanta in variabilele micropercolarilor grupului cu obturatii, IRM
sau interactiuni de suprafata (F=0,000 si P=0,987). Probabilitatea obtinerii unor
valori variabile ale micropercolarilor la dintii cu amalgam+adeziv si la cei IRM(-)
a fost mai mare decat la celelalte grupuri si a fost de 0,677 tabel 3 .
5.DISCUTIE

Cererea pentru utilizarea IRM-ului este in crestere datorita numeroaselor

examinari ale regiunilor capului si gatului. Deja exista un numar destul de mare de
studii care au examinat efectele IRM asupra metalelor utilizate in medicina
dentara. In unele dintre ele a fost investigat eliberare de mercur din restaurarile cu
amalgam dupa ce acestea au fost supuse IRM. Muller-Miny et al.au raportat ca nu
exista o crestere semnificativa a eliberarii mercurului datorita IRM-ului. In
contrast cu rezultatele acestui studiu, Mortazavi et al. Au indicat ca IRM-ul creste
semnificativ eliberarea de mercur din restaurarile cu amalgam. Efectul
micropercolarilor din restaurarile cu amalgam in timpul IRM este o importanta
problema de sanatate ce trebuie luata in considerare. Micropercolarile pot fi
definite clinic ca si pasajul nedetectabil de bacterii, fluide, molecule sau ioni intre
peretii cavitatii si materialul de restaurare. Clinic, micropercolarea poate sa
conduca la coloratii ale marginilor cavitatii, sensibilitate postoperatorie, carii
secundare, esec terapeutic, patologie sau moarte pulpara sau pierderea partiala sau
totala a obturatiei. Daca aplicatiile IRM cauzeaza o crestere a acestor
micropercolari, obturatiile cu amalgam ar trebui reconsiderate dupa IRM si chiar
inlocuite daca este necesar. Altfel, pacientii si-ar putea pierde dintii datorita
cariilor secundare. In studiul prezent am evaluat efectele IRM in termenii
extinderii micropercolarilor de amalgam si amalgam+adeziv. Din cunostintele
noastre, mai sunt doar doua studii pe aceeasi problema, si conform rezultatelor
acestor studii IRM nu este sigur pentru restaurarile cu amalgam. In unul din aceste
studii, Shahidi et al.au luat in considerare 63 de premolari proaspat extrasi
restaurati cu cavitati de clasa a Va standard atat pe lingual cat si pe distal si le-a
impartit in trei grupuri cu 3 diferite amalgame bogate in cupru . Ulterior, dintii au
fost supusi unui camp magnetic de 1,5 T pentru aproximativ 20 de minute.
Rezultatele lor au indicat ca IRM-ul nu este complet inofensiv asupra dintilor cu
obturatii de amalgam. Ei au raportat ca principalul efect al campului magnetic a
fost dezvoltat de convectia termoelectromagnetica, ce a fost responsabila pentru
difuziunea crescuta, migrarea particulelor dincolo de granite si formarea de goluri
rezultand micropercolarea materialului. Rezultatele noastre, in contradictie cu
cele ale Shahidi et al. (8)si Yilmaz and Misirlioglu, nu au indicat nicio diferenta
statistica importanta in privinta extinderii micropercolarii de amalgam cu si fara
expunerea la IRM. Diversitatea campurilor magnetice dintre studiul nostru si cele
ale lor Yilmaz si Misirlioglu au facut probabil sa existe rezultate diferite. Am ales
sa utilizam IRM-ul cu 1,5 T pentru ca IRM-ul cu 1,5 T este cel mai folosit la scara
larga in timp ce IRM-ul cu 3 T este cunoscut pentru faptul ca reda imagini de o
mai proasta calitate, neputand sa elimine artefactele la pacientii cu proteze si
implanturi dentare. Spre deosebire de studiul lui Shahidi et al.(8) am ales sa
analizam micropercolarile de la nivel ocluzal si gingival la o cavitate de clasa aIIa
supusa IRM-ului. Cavitatile de clasa a IIa implica suprafetele proximale ale
molarilor. Aceste zone sunt dificil de igienizat si retin chiar mai multa placa
bacteriana, asadar, cariile dentare apar mai des la nivelul suprafetelor proximale,
in consecinta, amalgamul este folosit mai des pentru acest tip de cavitate. Acesta
poate fi un alt motiv pentru care au existat diferente intre studiul lui Shahidi et
al.si acesta. Adeziunea amalgamului la dinte este inca un subiect controversat. Tig
et al. (19) au pus dintii resturati cu amalgam si adeziv sub microscopul cu
electroni si au observat ca cei cu amalgam fara adeziv aveau mai multe spatii si
artefacte decat cei cu amalgam si adeziv. Ziskind et al. (20) a aratat ca efectul
adezivelor nu este un factor dominant in reducerea pe termen lung a
micropercolarilor de amalgam si Fedorowicz et al. (21) au concluzionat ca nu
exista nicio dovada care sa pretinda nicio diferenta intre durata amalgamului
simplu si cel cu adeziv. Murad (22) a condus un studiu bazat pe dovezi care
evalueaza eficacitatea amalgamului impreuna cu adeziv si a concluzionat ca
exista o lipsa de dovezi pentru a sustine un beneficiu suplimentar al
amalgamului+ adeziv in comparatie cu amalgamul fara adeziv. In studiul prezent,
micropercolarile marginale de la nivel ocluzal si gingival au fost asemanatoare
intre amalgamul simplu si amalgam+adeziv. In ambele grupuri de dinti, valorile
micropercolarilor gingivale au fost important mai mari decat in zona ocluzala.
Similar studiului nostru, Jakovljevic et al. (23) au evaluat diferenta diferitilor
agenti adezivi dentinari pentru calitatea inchiderii marginale si au raportat o
micropercolare mult mai importanta la nivel gingival decat la nivel ocluzal.
Sharafeddin et al. (24) au evaluat micropercolarile din restaurarile cu compozite
cu si fara o baza de amalgam in zona cervicala. Ei au raportat ca exista o
micropercolare a marginii gingivale mai mare decat in zona de margine ocluzala.
Conform rezultatelor noastre, IRM-ul nu creste nivelul de micropercolare
marginala al restaurarilor cu amalgam simplu sau amalgam si adeziv.
References

1. Colon P, Pradelle-Plasse N, Galland J. Evaluation of the longterm

corrosion behavior of dental amalgams: influence of

palladium addition and particle morphology. Dent Mater.

2003;19(3):232–9.

2. Andrews JT, Hembree JH, Jr. In vitro evaluation of marginal

leakage of corrosion-resistant amalgam alloy. ASDC J Dent Child.

1975;42(5):367–70.
3. Derkson GD, Pashley DH, Derkson ME. Microleakage measurement

of selected restorative materials: a new in vitro method. J

Prosthet Dent. 1986;56(4):435–40.

4. Parolia A, Kundabala M, Gupta V, Verma M, Batra C, Shenoy R, et

al. Microleakage of bonded amalgam restorations using different

adhesive agents with dye under vacuum: an in vitro study. Indian J Dent Res. 2011;22(2):252–5.

5. Staninec M, Setcos JC. Bonded amalgam restorations: current

research and clinical procedure. Dent Update. 2003;30(8):430–4.

6. Berger A. Magnetic resonance imaging. How does it work? BMJ.

2002;5(35).

7. Schenck JF. Safety of strong, static magnetic fields. J Magn Reson

Imaging. 2000;12(1):2–19.

8. Shahidi SH, Bronoosh P, Alavi AA, Zamiri B, Sadeghi AR, Bagheri

MH, et al. Effect of magnetic resonance imaging on microleakage

of amalgam restorations: an in vitro study. Dentomaxillofac

Radiol. 2009;38(7):470–4.

9. Yilmaz S, Misirlioglu M. The effect of 3 T MRI on microleakage of

amalgam restorations. Dentomaxillofac Radiol. 2013;42(8):20130072.

10. Tymofiyeva O, Vaegler S, Rottner K, Boldt J, Hopfgartner AJ, Proff

PC, et al. Influence of dental materials on dental MRI. Dentomaxillofac

Radiol. 2013;42(6):20120271.

11. Klinke T, Daboul A, Maron J, Gredes T, Puls R, Jaghsi A, et al. Artifacts

in magnetic resonance imaging and computed tomography

caused by dental materials. PLoS One. 2012;7(2).

12. Starcukova J, Starcuk Z, Jr, Hubalkova H, Linetskiy I. Magnetic

susceptibility and electrical conductivity of metallic dental

materials and their impact on MR imaging artifacts. Dent Mater.

2008;24(6):715–23.

13. Eggers G, Rieker M, Kress B, Fiebach J, Dickhaus H, Hassfeld S. Artefacts

in magnetic resonance imaging caused by dental material.

MAGMA. 2005;18(2):103–11.

14. Muller-Miny H, Erber D, Moller H, Muller-Miny B, Bongartz G. Is

there a hazard to health by mercury exposure from amalgam

due to MRI? J Magn Reson Imaging. 1996;6(1):258–60.

15. Mortazavi SM, Daiee E, Yazdi A, Khiabani K, Kavousi A, Vazirinejad

R, et al. Mercury release from dental amalgam restorations after

magnetic resonance imaging and following mobile phone use. Pak J Biol Sci. 2008;11(8):1142–6.

16. Kidd EA. Microleakage: a review. J Dent. 1976;4(5):199–206.

17. Eick JD, Welch FH. Polymerization shrinkage of posterior composite

resins and its possible influence on postoperative sensitivity.

Quintessence Int. 1986;17(2):103–11.

18. Krejci I, Lutz F. Marginal adaptation of Class V restorations using

different restorative techniques. J Dent. 1991;19(1):24–32.

19. Tig IA, Fodor O, Moldovan M. Observation of Classical and Bonded

Amalgam Restorations.; 2005.

20. Ziskind D, Venezia E, Kreisman I, Mass E. Amalgam type, adhesive

system, and storage period as influencing factors on microleakage

of amalgam restorations. J Prosthet Dent. 2003;90(3):255–60.

21. Fedorowicz Z, Nasser M, Wilson N. Adhesively bonded versus

non-bonded amalgam restorations for dental caries. Cochrane

Database Syst Rev. 2009(4):CD007517.

22. Murad M. No available evidence to assess the effectiveness of

bonded amalgams. Evid Based Dent. 2009;10(4):106.

23. Jakovljevic A, Pesic D, Popovic M, Melih I. [Influence of different

bonding agents on marginal sealing quality of amalgam restorations].

Srp Arh Celok Lek. 2011;139(11-12):722–7.

24. Sharafeddin F, Moradian H. Microleakage of Class II Combined

Amalgam-Composite Restorations Using Different Composites

and Bonding Agents. J Dent Teh Univ Med Sci. 2008;5:126–30.