Raportȃndu-ne la destinaţiile turistice, Brazilia nu duce lipsa de aşa ceva, cel mai cunoscut punct

turistic din Brazilia este Statuia lui Isus din Rio de Janeiro. Aceasta este amplasată la sud de oraş,
pe muntele Corcovado, in padurea Tijuca. Monumentul a fost realizat cu ocazia aniversarii a 100
de ani de la declararea independenţei Braziliei. Din motive financiare, construcţia statuii a inceput
doar dupa 10 ani dupa intocmirea schiţelor, inaugurată in anul 1931. Statuia in stil art-deco are
o inaltime de 30 de metri, impreună cu soclul 38 de metri, laţimea la nivelul braţelor 28 de metri
si o greutate de 1.145 de tone .Monumentul este situat la 710 m altitudine şi este vizibil zi si
noapte din toate cartierele orasului. In soclu se află o capela unde pot intra 150 de persoane.
Mulajul din ghips, precum si sculptura au fost realizate de către Paul Landowski in colaborare cu
artistul roman Gheorge Leonida, pe atunci celebru portretist in Franţa, care a creat capul statuii.
Materialul de construcţie este compus din beton armat, acoperit cu un strat de mozaic.
Monumentul este folosit de biserica catolică la diferite aniversări ca loc de pelerinaj. Motivele
pentru care merită sa vizitam statuia din Rio sunt numeroase: contactul cu unul dintre cele mai
mari simboluri ale Braziliei si cu una dintre cele şapte minuni ale lumii, devenit subiect pentru
multe filme si documentare, priveliste impresionanta asupra oraşului Rio de Janeiro, ocazia de a
vedea cea mai mare construcţie în stil art-deco din lume şi, totodata, cel mai mare monument
religios din toate timpurile.

O altă imagine simbolică a oraşului Brazilian, Rio de Janeiro, este Pão de Açúcar in
traducere Muntele Paine de Zahar. Structura muntelui care are o inălţime de 360 m, este o
formaţiune alcatuită in mare parte din granit si cuaţ, iar denumirea sa provine de la asemanarea
muntelui cu o pȃine tradiţională dulce. Structura pare că se ridica din apele din jurul orasului.
Deşi in Rio de Janeiro există mai mulţi munţi din granit, acesta a devenit celebru pentru forma sa
inedita. Călătoriile pe acest munte sunt celebre in randul turistilor din intreaga lume, o telecabina
din sticlă, cu o capacitate totală de 65 de persoane strabate un traseu de 1400 de metri, la fiecare
20 de minute. Linia originală a telecabinei a fost construită înca din anul 1912, fapt care subliniază
ideea că oamenii au fost atrasi de Muntele Pâine de Zahar înca din cele mai vechi timpuri.
Sistemul a fost modernizat de mai multe ori, astfel încât toţi vizitatorii pot călători în siguranţă,
cu telecabina, pâna la faimoasa structura. În trecut, exista varianta de a străbate jumătate din
traseul spre Muntele Pâine de Zahar pe jos şi cealaltă jumatate cu telecabina. Acum însă, doritorii
pot opta doar pentru o plimbare completă cu telecabina, moment în care turiştii se vor bucura
de o privelişte cu adevarat uimitoare. Tot Rio de Janeiro se afla la picioarele turiştilor, iar cele mai
interesante obiective turistice din oraş sunt vizibile din telecabina care oferă o panoramă
completă. De asemenea pasionaţii de alpinism pot escalada acest munte, deoarece există mai
mult de 270 de trasee, unele mai usoare, altele mai dificile. Muntele de Zahar impreună cu alţi
doi munţi din zonă alcatuiesc una dintre cele mai bune zone de alpinism urban din lume.
Frumuseţea acestuia a atras şi numeroşi poducători de film. Astfel, o multitudine de cadre
cinematografice au fost trase chiar în regiune si mare parte din apariţii au fost un succes total.
Chiar si James Bond a filmat câteva cadre la Muntele Pâine de Zahar, în filmul Monnraker devenit
deja un succes în cariera celebrului actor.

Salvador de Bahia, este capitala statului Bahia si a doua destinaţie turistică din Brazilia
dupa Rio de Janeiro. In acest loc, mai mult ca oriunde, culturile si rasele s-au amestecat, dand
naştere autenticului suflet brazilian. Aici regăsim cele mai vechi biserici si cele mai importante
monumente coloniale. Are o populaţie de 2.700.000 de oameni si a fost, pâna în 1763, prima
capitală a Braziliei. Oraşul de coastă a fost unul din punctele principale în comerţul cu sclavi din
America de Sud. Drept conseciţă, Salvador s-a dezvoltat cu puternice influenţe culturale africane.
De la cercurile de capoeira, o combinaţie de arte marţiale si dans, creata de sclavii africani, pâna
la instrumentele de percuţie specifice si religia Candomble, moştenirea africană i-a adus oraşului
porecla de “Roma Neagra”. Salvador este cunoscut, de asemenea, ca si “capitala braziliana a
fericirii”, datorită numeroaselor petreceri populare stradale, incluzȃnd aici si carnavalul. De fapt,
brazilienii consideră ca adevaratul carnaval, cel original, este cel din Salvador. Carnavalul din Rio
este mai mult pentru turistii străini. Arta culinara, muzica si arhitectura, ce se regasesc în
Salvador, au făcut cunoscut oraşul în întreaga lume. Unul din elementele unice ale oraşului e
reprezentat de topografia sa. Salvador este împarţit în două, Cidade Baixa (Oraşul de jos) si
Cidade Alta (Oraşul de sus), acestea fiind separate de un versant de piatră de aproximativ 70 de
metri. Legatura dintre ele este facută printr-un lift numit Elevador Lacerda, primul construit în
Brazilia, în 1873. În momentul inaugurării Lacerda era cel mai înalt lift din lume. Acest lift
reprezinta un adevarat magnet pentru vizitatori, deoarece priveliştea paradisiacă din varful
turnurilor acestui lift iţi taie respiratia. Acest monument este de asemenea o structură care
conectează partea istorică a oraşului, situata la nivelul mării si partea superioară, caracterizată
de o arhitectură modernă. Centrul vechi al orasului Salvador, numit Pelourinho, este renumit
pentru arhitectura colonială portugheză. Adaugat în 1985 la patrimoniul cultural UNESCO, centrul
istoric a fost supus unui amplu proces de recondiţionare, captând un important rol turistic. În anii
1990, un proiect important al orașului a curățat și restaurat zona centrală a orașului vechi. Acum,
Pelourinho este un centru cultural și inima industriei turistice din Salvador. Cu toate acestea, în
cadrul acestei transformări a zonei, mii de locuitori din clasa muncitoare au fost obligați să se
mute la periferia orașului, unde s-au confruntat cu dificultăți semnificative. Centrul istoric este
acum o bijuterie arhitecturală depopulată, iar pentru a o anima trebuie să fie organizate și
sponsorizate diferite evenimente de proprietarii din zonă și de statul Bahia. Situații similare pot
fi găsite în mai multe situri ale Patrimoniul Mondial UNESCO, dar în Pelourinho, în condițiile
inegalităților sociale din Salvador, pare să se fi mers prea departe, sacrificându-se populația locală
pentru a conserva locația pentru turiști. Tot aici Michael Jackson a filmat o buna parte a
videoclipului piesei “They don’t care about us”, dar si in Rio de Janeiro, artistul fiind adorat de
brazilieani. Dupa ce a filmat în Pelourinho, la balconul unde a apărut megastarul a fost aşezată
o fotografie în mărime naturală a lui Michael Jackson, pentru a arăta miilor de turişti locul pe
unde a trecut megastarul. Acest oraş este foarte indrăgit de turisti deoarece imbină cu uşurinta
cultura, relaxarea si distractia, avand 80 de kilometri de plajă, Porto Barra fiind considerată una
dintre cele mai bune plaje din lume. Oraşul este si cea mai veche capitală din America Latina
fiind cunoscut si sub numele de orasul cu 365 de biserici.

Padurea Amazoniana, plamanul verde al planetei, este adesea descrisă ca fiind imensă,
luxuriantă, fără seamăn, măreaţă şi copleşitoare. Plante, animale, ciuperci, microorganism
,constituie o deasa si complicata ţesatura de “viu” pe care oamenii de ştiinţă incearca sa o
dezluşească, aflȃnd mereu ceva nou despre ea. Padurea Amazoniana inseamna 5 milioane de km
pătraţi de paradis pentru cercetatori si de bogătie pentru noi toţi. Această comoară a planetei se
intinde pe 9 ţări printre care si Brazilia. Pădurile tropicale găzduiesc foarte multe specii, iar în
Pădurea Amazoniană se găsesc cele mai multe specii, depășind Africa și Asia. Una din zece specii
cunoscute în lume, trăiește în pădurea Amazoniană, consituind cea mai mare colecție de plante
și specii de animale, dar alaturi de acestea traiesc si numeroase triburi de oameni. Funai
estimează că in această parte a Amazonului exista in jur de 77 de triburi care traiesc separat de
civilizatie si care nu au contact cu lumea exterioară. Originea lor nu este foarte clară. Primele
triburi se pare ca au ajuns aici la sfarsitul ultimei ere glaciare. Excavari recente au descoperit
aşezari omeneşti, conţinȃnd sute de case, indicȃnd o structura socială si economică complexă. In
perioada cȃnd portughezii au ajuns aici, pe teritoriul Braziliei se găseau peste 2000 de triburi, dar
din pricina războaielor numarul triburilor a scazut. Câțiva oameni politici și ziariști cred că Pădurea
Amazoniană nu este proprietarea brazilienilor ci a umanității.Al Gore a zis în 1989: „Contrar
credinței brazilienilor, Amazonia nu este proprietatea lor, ea aparține tuturor”. Există o dezbatere
privind aceasta în presă, guvernul și societatea braziliană care sugerează că această pretenție
dăunează suveranitatea statului. Din pacate, marea bogaţie naturală se stinge usor usor,
deoarece pentru unii acesta reprezintă un urias potenţial economic, pe care incearcă să il
valorifice fara a se gandi la consecinţe. Acest lucru reprezintă un mare pericol pentru speciile de
plante sau animale, dar şi pentru triburile omeneşti. În Brazilia, mai ales, ţara pe al cărei teritoriu
se află şi cea mai mare parte a pădurii amazoniene, cca. 60% tăierea şi arderea copacilor, în
scopul înfiinţării de crescătorii de vite, este cea mai importantă cauză a despăduririi. Peste 90%
din terenul defrişat în Amazonia începând din 1970 este folosit în acest scop. Culturile, cea de
soia, mai ales ocupă şi ele suprafeţe mari, obţinute prin masacrarea pădurii. Cum solul, în această
regiune, este puţin fertil, se obţin producţii bune doar pe o perioadă scurtă de timp, după care e
nevoie de noi terenuri, dobândite prin distrugerea unor noi bucăţi de junglă.