You are on page 1of 4

Episcopia Slatinei si Romanatilor

Protoieria Corabia

Parohia Visina Noua

Cercul Pastoral Nr. 3

Curăţenia de primăvară şi curăţia sufletului, ca pregătire pentru sărbătoarea


Sfintelor Paşti

Tocmai s-a incheiat Sfantul si Marele Post, perioada in care am avut ocazia să ne
scuturăm de vechile năravuri şi să alergăm spre primăvara mântuirii.
Mântuitorul primeşte cu aceeaşi dragoste pe cel venit în al doisprezecelea ceas, ca pe cel
din primul ceas. Prin urmare , dragă soră sau frate dacă ai hotărât să te alături celor care se
nevoiesc postind să ştii că n-ai să fii lipsit de bunătăţile cu care Dumnezeu a umplut pământul,
numai să le alegi pe cele care nu-ţi fac rău ţie, nici celor, pe care Dumnezeu ţi i-a dat spre
călăuzire sau ocrotire.
Începe să te pregăteşti pe îndelete pentru a onora invitaţia la nuntă pe care ţi-a făcut-o
Mirele. Aici te vei îndulci de Sfânta Liturghie, apoi de slujba Acatistului şi ce-o mai da
Dumnezeu. În zilele următoare pune început bun cu rugăciunile dimineţii şi ale serii ca să poţi
lucra,să fii iertat,să-ţi iubeşti fraţii,să-ţi cinsteşti părinţii,să te păzească Dumnezeu de rele .
Şi nu uita curăţenia de primăvară pe care trebuie s-o faci peste tot, dar mai ales în camera
de oaspeţi unde voieşte să intre la odihnă Stăpânul. Dar să ştii că asta nu se face oricum şi n-o să-
ţi fie de nici un folos recipientele cu soluţii pe care le-ai îngrămădit în debara. Pentru aşa treabă
delicată e nevoie de şmotru ca la carte. Ia-o uşurel , dar temeinic începând cu fereastra
(sufletului). N-o deschide oricând şi nu privi orice, căci dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău
va fi luminat, dar dacă ochiul tău e rău tot trupul tău va fi întunecat. Închide obloanele mai ales
atunci când vorbeşti în taină cu Domnul Dumnezeul tău. Curăţă şi aruncă toate scorpiile care s-
au încuibat înlăuntrul casei tale ,toate gândurile pizmaşe care te fac să râvneşti la cele ale fratelui
tău. Scoate întâi bârna din ochiul tău ,ca să vezi paiul din ochiul altuia.
Ia cu tine rugăciunea oriunde te-ai duce şi orice ai face, dar să nu crezi că poţi ceva de la
tine.Cere ajutor de la Îngerul păzitor, de la Maica Domnului, de la Sfinţi şi de la Hristos căci El
ne îndeamnă : Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi.
Mai ai de trecut câteva şanţuri : înfrânarea de la bucate,de la grăirea în deşert ,de la
muşcarea fratelui ,de la mânie,de la zavistie şi cercetarea celui aflat în suferinţă sau în temniţă.
Pînă la urmă ai să vezi că nu-i greu deloc dacă începi cu paşi mici.

1
Ştiu că ai multe nemulţumiri adunate de acasă ,de la serviciu,de prin vecini ,dar lasă de la tine şi
pune Doamne,pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.
Am citit la Sfantul Serafim de Sarov un cuvant tare folositor despre ingrijirea Bisericii si
despre cum trebuie sa ne purtam cand suntem in biserica.
"Nu este mai mare ascultare, ca ascultarea din biserica! Si daca n-ai face altceva decat sa
cureti cu o carpa dusumeaua din casa Domnului, asta sa socoteste in fata lui Dumnezeu mai
presus de orice alta ascultare. Caci nu este o ascultare mai mare, ca cea facuta pentru biserica.
Mi se pare un indemn foarte folositor. La noi la biserica, mai ales dupa parastase, ramane
foarte multa mizerie, ceara pe jos, resturi de lumanari, pahare de plastic. Dupa slujbe, se mai
gasesc persoane care mai curata icoanele. Insa adevarul e ca daca fiecare ar fi mai atent si nu ar
face mizerie pe unde trece nu ar mai fi nevoie de voluntari!
Din pacate, multi nu mai privesc dimensiunea sacra a bisericii, ci vad mai degraba
componenta ei sociala, de loc public. Iar in locurile publice e jale la capitolul curatenie, desi
cosul de gunoi este alaturi!
In masura in care ne lipseste constiinta apartenentei la Biserica, la Trupul eclezial al lui
Hristos, ne lipseste si purtarea de grija fata de biserica, loc consacrat prin excelenta adunarii
madularelor Bisericii si celebrarii liturgice.
In biserica avem nevoie de multa trezvie duhovniceasca spre a nu spori numarul celor
care fac din Casa Domnului o "pestera de talhari".
În Biserică trebuie să domine ordinea, deoarece manifestarea exterioară a ordinii
disciplinează şi interiorul omului. Cum ar arăta mănăstirile şi bisericile noastre dacă ar fi lăsate
de izbelişte?
Biserica trebuie să fie în primul rând o mireasmă de linişte, o frumuseţe la care
conlucrează toţi; în ea trebuie să domnească dragostea şi prietenia.
Prin respectarea unui program statornic, omul dobândeşte hotărâre şi virtute, lucru foarte
important şi absolut necesar în viaţa noastră, mai ales pentru că nevoinţa noastră este o luptă, şi
încă una crâncenă. "Diavolul care răcneşte ca un leu, căutând pe cine să înghită" - nu numai să
vatăme parţial - se înfruntă numai cu credinţă,post şi rugăciune statornică împletită cu fapta
bună.
Toată lumea ştie că starea mediului înconjurător, inclusiv a bisericii,’’casa Domnului’’, ne
influenţează sănătatea. În aceste condiţii, toţi trebuie să facem ce putem pentru ca în bisericile
noastre să domnească ordinea şi curăţenia.
Indiferent de proporţia pe care o are, biserica este centrul şi sufletul unei parohii,
mărturisind peste veacuri credinţa şi evlavia puternică a creştinilor care au construit-o, sau care o
cinstesc.
Există o adevărată întrecere duhovnicească între credincioşii din diferite parohii cu
privire la zidirea şi înfrumuseţarea bisericii. Fiecare doreşte să se mândrească şi cu biserica sa.
De aceea locaşurile de cult sunt îngrijite în mod pilduitor, împodobite cu toate cele necesare
cultului, întreţinute în desăvârşită curăţenie. Podoaba cea mai aleasă a bisericilor o constituie
pictura, care cuprinde un adevărat catehism ilustrat şi viu cu privire la Dumnezeu şi la
adevărurile de credinţă. Neîncetat bisericile se împodobesc cu picturi tradiţionale artei creştine
româneşti, iar altele – îndeosebi la cele vechi – picturile se restaurează de către specialişti, pentru
a se păstra dovada meşteşugului înaintaşilor şi a credinţei strămoşeşti pilduitoare. Când suferă
stricăciuni, bisericile sunt reparate sau se zidesc altele noi.

Rolul preotului în asigurarea ordinii şi curăţeniei în biserică:

2
Preoţia este o slujire unică, individuală, izvorîtă din vocaţie şi har, dar în acelaşi timp şi o
misiune de împreună-lucrare cu ceilalţi oameni. În desfăşurarea acestei misiuni, preotul ortodox
român este strâns legat de prezenţa, de adeziunea şi colaborarea credincioşilor săi. Biserica a
avut parte de slujitori vrednici şi buni gospodari. Administrarea sfântului lăcaş, a caselor
parohiale şi a altor edificii este o adevărată „oglindă” a preotului . Întreţinerea lor presupune:
-respectul pentru sacru, oglindit în grija faţă de administrarea şi păstrarea Sfintelor, evlavia faţă
de sfinţenia Altarului şi a obiectelor din el. Sunt interzise: depozitarea pe Sfânta Masă a unor
obiecte ce nu corespund sfinţeniei locului (ochelari, pix, pomelnice, bani, ceas etc.).
-ordinea şi curăţenia exemplare;
-respingerea oricărei forme de kitsch – absolut obligatorie, mai ales la monumentele vechi;
-iluminare, sonorizare, sistem antiefracţie – discrete şi cu bun simţ;
-îngrijirea curţilor, aleilor, gardurilor, a hotelor pentru lumânări, a toaletelor şi anexelor existente;
-curăţenia cimitirelor, aranjarea mormintelor, eliminarea construcţiilor amplasate ilegal,
verificarea permanentă a probităţii morale a angajaţilor şi firmelor partenere,în strânsă colaborare
cu enoriaşii;
-buna gospodărire a caselor parohiale şi anexelor acestora acolo unde există;
-o bună comunicare cu enoriaşii, printr-un avizier care să transmită date esenţiale privind
programul slujbelor, contactarea preoţilor, toate evenimentele desfăşurate în parohie.
Ordinea şi curăţenia în Biserică, administrarea ei în general reprezintă lucrarea de slujire
pentru Dumnezeu. Nu toate femeile sunt mame, nu toate femeile sunt soţii,(după cum nu toţi
bărbaţii primesc hirotonia ci numai cei aleşi) dar toate au, cu harul Domnului, un colţişor mai
mare sau mai mic pe care să-l administreze şi în care să fie gospodine.
Un model şi un ideal în acest sens este femeia descrisă în Pildele lui Solomon, la
capitolul 31:’’ Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze; ea nu
mănâncă’’(Pilde 31:27).
Toate sarcinile gospodăreşti pe care le avem în Biserică trebuie duse la capăt cât mai
bine, nu ca să fim apreciaţi de alţii, ci fiindcă ele sunt responsabilitatea noastră înaintea lui
Dumnezeu.
De asemenea ca o întărire a celor amintite mai sus şi preoteasa împreună cu preotul
trebuie să îngrijească de curăţenia Sfântului Locaş, a lucrurilor Sfinte şi de starea veşmintelor;
odată pe săptămână să aibă în program aşa ceva, antrenând şi pe femeile din parohie,fiind model
de familie creştină. Şi astfel să facă din Sfântul Locaş un loc sfânt şi frumos împodobit, la care
cu drag să vină poporul la slujbă.
Preoteasa trebuie să se evidenţieze ca o femeie harnică şi o bună gospodină. Să fie model
de curăţenie, de hărnicie şi de dăruire pentru învăţarea tuturor. Căci învăţând lucrul, poate învăţa
şi pe cele religioase şi astfel va ajuta pe preot în misiunea sa.
Preotul să-i dea preotesei cinstea cuvenită, s-o ajute în munca ei, s-o îndrume şi să-i dea
întotdeauna atenţie. Astfel făcând şi unul şi altul, rodul muncii va fi cel aşteptat de pe urma unei
astfel de familii. Curăţenia în biserică poate fi rodul colaborării femeilor din parohie sau se
poate găsi o altă soluţie, în funcţie de situaţia din fiecare parohie.
Comitetul parohial este format din preot şi enoriaşele din parohie cu o prezenţă activă la
biserică(a nu se confunda comitetul parohial care are în componenţa sa femei, cu consiliul
parohial ce este format din bărbaţi). Preşedinte este parohul. Acest comitet se implică misionar în
slujirea caritativă a parohiei, organizarea evenimentelor (Paşte, Crăciun, hramuri), îngrijirea
sfântului lăcaş şi a altor edificii.

3
Paraclisierul este bărbatul delegat cu ordinea şi curăţenia bisericii, a curţii acesteia, a
clopotniţei etc, îndeplinind şi activităţi neclericale necesare oficierii cultului.
„Paraclisier" (paracliser, ţârcovnic) vine din grecescul „para-(e)clisiarh, "cel de pe lângă
biserică". În vechime şi în mănăstiri sarcinile paraclisierului erau împărţite mai multor persoane:
aprinzător de candele, canonarh, clopotar şi de paraclisierul propriu-zis, cu ascultare în Sfântul
Altar.
La biserica de parohie, paraclisierul este ales dintre credincioşii mai evlavioşi, cu trăire
duhovnicească şi care au timpul necesar să se ocupe de îngrijirea bisericii.Trebuie să fie chibzuit
şi blând, cu o familie model pentru enoriaşi.
Datoriile paraclisierului sunt următoarele:
•să facă curăţenie în biserică în fiecare săptămână cel puţin o dată, iar gunoiul să-l ardă într-un
loc special amenajat lângă biserică;
•să aprindă candelele şi lumânările la începutul slujbei şi să le vegheze cu multă grijă şi evlavie;
•să se îngrijească permanent ca lumina să fie potrivită, fără să scoată fum, iar feştila să fie în
mijlocul candelei, ca să nu crape paharul;
•să menţină candelele curate, spălându-le ori de câte ori e nevoie şi aruncând restul de ulei într-o
groapă special amenajată lângă biserică;
•să se îngrijească de încălzirea bisericii;
•să aibă prosoape curate pentru curăţatul icoanelor, catapetesmei, strănilor, tetrapoadelor,
sfeşnicelor,etc.
În concluzie starea bisericii este oglinda comunităţii şi a preotului iar cei abilitaţi a se
ocupa cu ordinea şi curăţenia în biserică sunt preotul, preoteasa, consiliul parohial ,comitetul
parohial , paracliserul şi în general întreaga parohie.

Parohia Vișina Nouă


Preot Iacobescu Nicușor Lilian

You might also like