S.U.A.

şi Marea Britanie, pǎrtaşi la un fals istoric

şi la destrǎmarea statului naţional român.
Un articol de prof. univ. dr. Ioan Scurtu

Se împlinesc 70 de ani de când liderii U.R.S.S.,

Marii Britanii şi S.U.A. s-au întrunit la Yalta, în
Crimeea, pentru a discuta evoluţia confruntǎrilor
militare şi organizarea lumii dupǎ încheierea celui
de-Al Doilea Rǎzboi Mondial...
Localitatea a fost aleasǎ de liderul sovie-
tic I.V.Stalin, propunere pe care Churchill
şi Roosevelt au acceptat-o. Oraşul Yalta
se aflǎ în Crimeea, pe coasta de nord a
Mǎrii Negre. Acolo îşi petrecea vacanţele
aristocraţia rusǎ, inclusiv familia imperia-
lǎ,iar dupǎ 1920 se odihnea „poporul mu-
ncitor” prin reprezentanţii sǎi. Era unul
dintre oraşele U.R.S.S. în care I.V. Stalin
poposea în fiecare varǎ. Cei doi lideri oc-
cidentali, în drumul spre Yalta, s-au întâl-
nit mai întâi în Malta, în ziua de 3 februa-
rie 1945. Churchill a sosit cu avionul, în
timp ce Roosevelt a fǎcut o lungǎ cǎlǎto-
rie cu vaporul.Discuţia între cei doi a avut
loc la bordul vaporului „Quincy”, intrat în
rada portului Valletta. Scenariul avea sǎ
se repete peste 44 ani, la 2-3 decembrie
1989, când Gorbaciov şi Bush Sr. s-au în-
tâlnit tot pe un vapor, af-lat în zona por-
tului Valletta, pentru a discuta şi hotǎrî soarta Europei şi a lumii.
„Protocolul lucrǎrilor Conferinţei din Crimeea”
Churchill şi Roosevelt şi-au continuat drumul pânǎ la Yalta, unde au fost întâmpi-
naţi de I.V. Stalin. Prima şedinţǎ plenarǎ a avut loc în ziua de 5 februarie, iar ulti-
ma, în 11 februarie, când a fost semnat „Protocolul lucrǎrilor Conferinţei din Cri-
meea”, din care rezulta cǎ s-au discutat şi convenit asupra urmǎtoarelor:
- Organizaţia Mondialǎ (O.N.U.);
- Declaraţia asupra popoarelor eliberate;
- Dezarmarea Germaniei; Zona de ocupaţie francezǎ şi Consiliul de Control pen-
tru Germania;
- Reparaţii;

1
- Mari criminali de rǎzboi; Polonia; Iugoslavia; Frontiera italo-iugoslavǎ;
- Frontiera italo-austriacǎ;
- Relaţiile bulgaro-iugoslave;
- Europa de Sud-Est; Iran;
- Întâlnirile celor trei miniştri de Externe.
De asemenea, a fost semnat un „Acord privind intrarea în rǎzboi a U.R.S.S.
contra Japoniei”.
„Lovitura de mǎciucǎ”
Dupǎ cum se observǎ, România n-a constituit subiect de discuţie, numele ţǎrii
noastre fiind menţionat în documentele încheiate doar o singurǎ datǎ într-o for-
mulare elipticǎ: „Instalaţiile petroliere din România”. Aceastǎ realitate se datora
faptului cǎ situaţia României fusese tranşatǎ încǎ din octombrie 1944, când pre-
mierul britanic s-a înţeles cu Stalin privind viitorul acesteia, iar preşedintele
S.U.A. a acceptat cele stabilite. Dacǎ poziţia U.R.S.S. era bine cunoscutǎ, atitu-
dinea Marii Britanii a constituit o adevǎratǎ „loviturǎ de mǎciucǎ” pentru clasa po-
liticǎ din ţara noastrǎ şi pentru poporul român.

S.U.A. şi Marea Britanie, pǎrtaşi la un fals istoric şi la destrǎmarea sta-

tului naţional român

La 5 septembrie 1940, premierul britanic Wiston Churchill declarase în Camera

Comunelor: „Noi nu vom recunoaşte schimbǎrile teritoriale care se vor face în
timpul rǎzboiului, mai puţin acelea care vor fi consecinţa unui acord de înţelegere
între pǎrţile interesate”. Ulterior, aceastǎ formulǎ a fost inclusǎ în „Carta Atlanti-
cului” semnatǎ de S.U.A.şi Marea Britanie în 1941,la care a aderat şi Uniunea So-
vieticǎ. Ulterior, pe parcursul discuţiilor sovieto-britanice şi sovieto-americane s-a
adoptat ideea potrivit cǎreia graniţa dintre România şi U.R.S.S. a fost stabilitǎ pe
baza „convenţiei româno-sovietice din 28 iunie 1940”. Cu alte cuvinte, liderii oc-
cidentali se fǎceau cǎ nu mai ţin minte cǎ Basarabia şi nordul Bucovinei au fost
ocupate de armata sovieticǎ în urma notelor ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 şi
cǎ nu a existat nici o „convenţie” între cele douǎ state. Ca urmare, au înscris ace-
astǎ formulare în Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944,fǎcându-se pǎ-
rtaşi nu numai la un fals istoric,dar şi la destrǎmarea statului naţional român, su-
sţinând pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939,pe care-l condamnaserǎ
cu vehemenţǎ la vremea respectivǎ.

Stalin a bifat, în semn de aprobare

2
 Premierul britanic a mers şi mai departe. În
discuţia avutǎ cu I.V. Stalin la Moscova în ziua
de 9 octombrie 1944, i-a pro-pus „sǎ nu ne
certǎm pentru nimicuri”, drept care scris cu
mâna sa „acordul de procentaj”. În dreptul
României a menţionat: Rusia - 90%; Alţii
(S.U.A., Marea Britanie) - 10%. Pentru Chur-
chill, ţǎri precum România, Iugoslavia, Bulga-
ria, Ungaria, Grecia erau „nimicuri” pe care le
putea vinde ca la „tarabǎ”. Relatând acest epi-
sod, liderul britanic avea sǎ scrie în memoriile
sale cǎ Stalin„a bifat coala,în semn de aproba-
re”.Acest acord a fost ţinut secret, el fiind dez-
v ǎluit abia în cartea „The Second World War”, 6
volume, publicate în anii 1948-1954.
„Declaraţia asupra popoarelor eliberate”
Înţelegerea fiind realizatǎ la Moscova, la Conferinţa de la Yalta nu s-a mai discu-
tat situaţia României,deşi mulţi români îşi puseserǎ mari speranţe cǎ primul mini-
stru britanic şi preşedintele S.U.A. nu vor accepta pretenţiile lui Stalin. Evident,
acordurile erau secrete, astfel cǎ românii nu-şi puteau imagina cǎ ţara lor a fost
oferitǎ liderului sovietic „pe tavǎ” de marii democraţi ai occidentului. Pe de altǎ
parte, presa şi posturile de radio din S.U.A. şi Marea Britanie au fǎcut o largǎ pu-
blicitate „Declaraţiei asupra popoarelor eliberate” semnatǎ la Yalta,în care se me-
nţiona cǎ cei trei şi-au exprimat acordul de a le „ajuta sǎ rezolve prin mijloace
democratice problemele lor politice şi economice cele mai urgente”. Cât de sin-
cerǎ era aceastǎ declaraţie s-a vǎzut peste mai puţin de o lunǎ, când A. I Vişinski
s-a deplasat la Bucureşti, impunând formarea la 6 martie 1945, a unui „guvern
democrat popular” prezidat de dr. Petru Groza.Liderii S.U.A. şi ai Marii Britanii au
protestat formal împotriva brutalei ingerinţe sovietice,dar au sfârşit prin a recu-
noaşte acest guvern în februarie 1946, adicǎ la un an dupǎ Yalta.
Yalta, simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri
Au trecut 70 de ani de la acea întâlnire istoricǎ din Crimeea, dar în conştiinţa ro-
mânilor şi nu numai a lor,Yalta rǎmâne un simbol al acordurilor secrete dintre
marile puteri (indiferent de regimul lor politic), de împǎrţire şi reîmpǎrţire a lumii,
de consolidare a poziţiilor lor pe seama statelor mici sau învinse. În acelaşi timp,
Yalta este expresia demagogiei şi înşelǎtoriei politice a celor care în spatele uşilor
închise îşi împart teritorii şi resurse, iar în public vorbesc despre „democraţie”,
„libertate”, ajutor” etc.
„Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare”

3
Consecinţele acordurilor încheiate la Yalta continuǎ sǎ-şi facǎ efectul. Dupǎ ce
U.R.S.S. s-a destrǎmat în 1991, sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au trecut
sub ocupaţia Ucrainei. Acum, în 2015, guvernul de la Kiev le ordonǎ românilor
din aceste teritorii sǎ lupte cu arma în mânǎ în Est pentru a asigura integritatea
teritorialǎ a Ucrainei. La rândul sǎu, Moldova de Rǎsǎrit, devenitǎ Republica Mol-
dova, se zbate în lungi crize politice şi într-o situaţie economicǎ şi socialǎ deplo-
rabilǎ. Pe de altǎ parte, guvernanţii de la Bucureşti nu doresc sǎ ştie ce s-a întâ-
mplat la Yalta, ei sunt mândri cǎ ţara lor face parte din N.A.T.O., iar S.U.A. îşi in-
staleazǎ baze militare în România. Un fost preşedinte a formulat plastic actuala
politicǎ a ţǎrii noastre: „Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare”.

Sursa: http://www.art-emis.ro/istorie/2738-conferinta-de-la-yalta-4-11-februarie-1945.html