DESPRE SHELLAC

Acest material încearcă să exploreze utilizarea shellac-ului, un produs natural deosebit,

care oferă rezultate peste aşteptări folosind o tehnică de aplicare relativ u șoară.

Aşa cum spunea Alexander Keith: oamenii care îl plac, îl plac foarte mult!

După cum bine ştiţi, Shellac-ul este unica răşină de origine animală; este produsă de
insectele numite Laccifera lacca, crescute tocmai pentru această răşină, în India şi în Indonezia.
Ca material lichid de lăcuire, este amestecul dintre răşină (de culoarea chihlimbarului sau
de culori care pot merge de la transparent, până la roşu sângeriu, sau caramel închis, chiar
maro) şi alcool tehnic denaturat amestecate într-o proporţie perfectă pentru aplicare.
Shellac-ul este un produs natural foarte "verde", care este sigur de utilizat, deoarece
după evaporarea alcoolului, ceea ce rămâne este de fapt un strat non-toxic, adică nu e dăunător
sănătăţii umane şi care dacă este ceruit în continuare cu ceară FOOD-SAFE poate fi folosit pe
toate obiectele care pot intra în contact cu organismul uman, poate fi folosit inclusiv pentru
obiectele şi jucăriile destinate copiilor. Este un finisaj excelent pentru piesele de mobilier care nu
vor fi supuse uzurii grele, cum ar fi dulapuri, vitrine, cutii de bijuterii, mobilier de lux, instrumente
muzicale, produse din lemn şi jucării destinate copiilor.
Shellac-ul este finisajul cel mai subevaluat și subutilizat. Shellac-ul este destul de u șor
de aplicat (cu ajutorul unui tampon, pensulă sau prin pulverizare), se usucă foarte repede, este
foarte limpede chiar dacă are nuanţe diverse, rezistă transferului de umiditate și poate fi lustruit
frumos. Nu reziată însă căldurii, apei sau chimicalelor, ca de fapt toate finisajele folosite în
industria lemnului.
Shellac-ul se usucă repede comparativ cu alte lacuri sau cu uleiul, mai precis în 5-10 min.
pentru fiecare strat; de asemenea shellac-ul protejează lemnul, subliniind nervurile şi culoarea
acestuia, blochează taninii și mirosul în interior, este rezistent la radia ția ultravioletă și nu se
închide la culoare în timp, așa cum fac alte lacuri.
Spre deosebire de lacurile industriale, shellac-ul nu formează microfisuri şi realizează o protecţie
perfectă împotriva umezelii directe.
Odată uscat are un luciu natural-mătăsos, iar dacă veţi continua lăcuirea cu Shellac de
concentraţie mică se obţine luciu oglindă.
Shellac este finisajul care nu prezintă probleme: este u șor de aplicat, u șor de cură țat și
ușor de reparat. Dacă sunteți în căutarea unui finisaj cu luciu neted şi deosebit de adânc, atunci
uitați-vă la shellac.
Ca și strat de acoperire, shellac-ul este un film de evaporare. Aşa cum am spus, se
compune dintr-un solid (o rășină naturală dintr-o insectă) și un solvent (alcool). Când solventul
se usucă, stratul se solidifică; dacă adăugați solvent la finisajul deja uscat veţi observa că se
dizolvă. În comparație cu alte finisaje, shellac-u este aproape sigur. Se usucă at ât de repede
încât practic nu veţi avea probleme cu praful în timpul aplicării, iar finisajul rezultat nu este toxic.
Defectele apărute în timp, datorate unei utilizari mai puţin corespunzatoare se repară foarte
ușor, aplicând pur și simplu lac în zona deteriorată. Lacul adăugat se integrează perfect iar
defectul dispare.
Atunci când tehnica este corect aplicată, se realizează, probabil, cea mai bună finisare
pentru mobilierul vechi. De asemenea, tehnica de lustruire franceză (French polishing) este
frecvent utilizată ca finisaj pentru instrumentele muzicale clasice datorită faptului că lacul de
protecţie nu penetrează lemnul, rămâne la suprafaţa acestuia, fără să afecteze caracteristicile
de rezonanţă ale instrumentului.
Shellac-ul este adesea folosit ca strat de etan șare sub alte finisaje pentru a ridica fibrele
de lemn. Este de asemenea, surprinzător de rezistent la apă (mai mult decât finisajele de ulei) și
are o excelentă rezistență la schimbul de vapori de apă.
Deoarece shellac-ul se usucă atât de repede și este u șor de îndepărtat prin şlefuire,
puteți să-l utilizați ca pe o substanță de etan șare pentru a bloca porii şi fibrele lemnoase în
poziție; astfel poate fi folosit pentru etanşarea trunchiurilor de lemn puse la uscat.
Puteți, de asemenea, să-l utilizați peste grunduri, baiţuri sau coloran ți pentru a le men ține
şi a le pune în valoare. Peste shellac se poate aplica într-o situaţie extremă (în care doriţi să
schimbaţi finisajul dar nu vreţi să şlefuiţi) orice tip de alt finisaj (lacuri pe bază de apă, lacuri
poliuretanice, etc.).
Puteți aplica shellac-ul prin tamponare sau cu pensula, la fel ca și cum a ți face o finisare
cu grund, baiţ sau ulei, puteţi de asemenea să-l aplicaţi prin pulverizare, sau îl pute ți aplica
folosind o tehnică de "lustruire franceză", denumită French Polishing.
Este aşa cum veţi descoperi, o finisare foarte fină, naturală, cu un sentiment greu de
egalat. La finalul operaţiei de lăcuire este recomandat un strat de ceară.

TEHNICI DE APLICARE A SHELLAC-ULUI

După cum am spus şi mai înainte, shellac-ul se poate aplica prin tamponare sau cu
pensula, la fel ca și cum ați face o finisare cu grund, baiţ, ulei sau alt tip de lac; puteţi de
asemenea să-l aplicaţi prin pulverizare, sau îl pute ți aplica folosind o tehnică de "lustruire
franceză", denumită French Polishing.
Înaintea aplicării lacului ndiferent de metoda de aplicare pe care o vom utiliza, suprafa ța
lemnului trebuie pregătită și șlefuită foarte bine; de asemenea se repară zgârieturile de
suprafaţă și găurile. Dacă finisajul va fi satinat, lemnul dur cu porii mari (nuc, stejar) se șlefuie ște
cu hârtie abrazivă cu granulatie 400, iar cel fin cu porii mai mici (paltin) cu hârtie abrazivă cu
granulatie 600. Pentru luciu oglindă se folose ște hârtie cu granula ția 600, respectiv 800.
Instrumentele muzicale se șlefuiesc cu granulaţia 1000.
Tehnicile de aplicare a substanţelor lichide (vopsele, grunduri, lacuri, uleiuri etc.) prin
pensulare sau pulverizare vă sunt cu siguranţă cunoscute din practica de zi cu zi în atelier.
Pentru tehnica de aplicare prin pensulare vreau doar să amintesc câteva aspecte pe care
e bine să nu le scăpăm din vedere la acest tip de finisaj:
1 - pensula folosită la shellac trebuie să fie suficient de lată şi cu fire de păr foarte fine,
pentru a nu lăsa urme pe suprafaţă, aceasta nu trebuie să fie folosită la alte tipuri de substanţe
(grund, baiţ, ulei etc.);
2 – după fiecare utilizare pensula se spală cu alcool şi se păstrează într-un recipient
închis ermetic, care să fie mai înalt decât pensula şi în care să fie suficient alcool tehnic (sau
alcool izopropilic, ori un alt tip de alcool) încât să acopere partea activă a pensulei.
Folosiți pensula printr-o mișcare intr-un singur sens pe suprafa ța lemnului (de-a lungul
fibrei): începeți pe o parte a suprafe ței ca un avion care intră la aterizare, trece ți peste suprafa ță,
apoi ridicați pensula la cealaltă margine, ca un avion care decolează, astfel înc ât să nu se
scurgă shellac pe margine şi să nu se formeze dâre inestetice.
De asemenea pensula nu trebuie încărcată cu shellac până la curgere, din două motive
foarte evidente: s-ar scurge în mod incontrolabil şi inestetic, iar surplusul se va usca pe pensulă
deteriorând-o.
Traseele urmate la fiecare pensulare trebuie să se suprapună aproximativ 50% una peste
cealaltă, excepţie poate face doar primul strat la care este bine ca traseele să nu fie suprapuse.
Este recomandat ca direcţia de aplicare a shellac-ului să fie în lungul fibrei lemnului, aşa cum
am menţionat mai sus, cel puţin la primele straturi.
Tehnica de aplicare prin pulverizare nu va pune probleme deosebite celor care uzual
folosesc acest mod de aplicare; trebuie doar să nu uităm că shellac-ul are viteza de uscare mult
mai mare decât a altor substanţe, şi ca urmare spălarea pistolului şi a recipientelor utilizate
trebuie făcută imediat după folosire cu alcool. În rest metoda de aplicare este cea pe care o
folosiţi în mod regulat.

Tehnica de aplicare "lustruire franceză"

- French polishing -

French polishing reprezintă procedeul de acoperire a unei suprafeţe din lemn cu un lac de
protecţie, obţinut din shellac dizolvat în alcool tehnic denaturat, folosind un tampon de lână
îmbrăcat într-un material moale de bumbac. După evaporarea alcoolului, shellac-ul rămâne fixat
pe suprafaţa lemnului, subliniind nervurile şi culoarea acestuia.
Pentru aplicarea corectă a acestei tehnici avem nevoie de: shellac-concentraţie standard,
shellac-concentraţie mică, ulei mineral, şfam (tamponul de aplicare), alcool denaturat, white
spirit, sau alcool izopropilic (pentru spălari). De asemenea pentru a vedea dacă aplicați șelacul
în mod continuu pe întreaga suprafață de lucru veţi avea nevoie de o sursă de iluminare.
Un pas important în lăcuirea cu shellac este pregătirea șfamului (a tamponului) cu care se
face aplicarea.
Tamponul se poate face din vată, bucăți de bumbarc din tricouri vechi sau lână, care se
pun într-o bucată de finet sau de bumbac (cu dimensiuni de cca. 20x20 cm), se strâng bine și se
înnoadă pentru a nu se desface în timpul aplicării. La final, tamponul se bate de câteva ori în
podul palmei sau de o suprafață plată pentru a se te și și a se a șeza. Partea de jos trebuie să fie
bine întinsă și plată, fără cute, cusături sau găuri, din cauza cărora lacul va fi aplicat neuniform.
Oricum mărimea tamponului este în funcţie de obiectul pe care dorim să-l lăcuim: nu vom folosi
un şfam de dimensiuni foarte mici atunci când suprafaţa finală este o masă, aşa cum nu vom
putea folosi un tampon mare pentru o lingură din lemn.
Încărcarea cu lac a tamponului se face cu multă grijă și turnând lacul pu țin câte pu țin. Cel
mai bine este să se folosească o pipetă, sau o sticlă cu picurător. Tamponul nu trebuie să
mustească, dar nici să fie uscat. Se poate testa pe dosul palmei, unde trebuie să-l sim ți ți umed,
iar lacul nu trebuie să se scurgă.
Deşi unii recomandă ca tamponul sa fie scufundat într-o cantitate mare de shellac,
această metodă de încărcare poate fi dăunătoare prin cantitatea mare de shellac ce află în
tampon şi care se va scurge.
La final, pe tampon se pune ulei mineral. Uleiul mineral va fi adăugat direct pe tampon,
sub formă de picături (3-4 picături care pot fi întinse pe suprafaţa tamponului) pentru a cre ște
lubrifierea dintre tampon și suprafața finită, permi țându-vă să aplicaţi mai multe straturi într-un
timp rezonabil și să obţineţi o textură mai fină a suprafe ței. Uleiul de in nu este bun pentru că
este prea vîscos. Uleiul ajută tamponul să alunece, iar lacul nu va rămâne prins pe lemn în
cantitate mare. Încărcarea tamponului este momentul când experien ța î și spune cuvântul. Ve ți
ști care este cantitatea potrivită de lac sau de ulei numai după ce ve ți începe să lucra ți. Dacă
tamponul se blochează pe suprafață înseamnă că s-a pus prea mult lac sau prea pu țin ulei.
Aplicarea propriu-zisă a lacului se va face cu mi șcări continue circulare sau sub forma
cifrei 8. Nu trebuie să vă opriți niciodată din mişcare, pentru că acolo va apărea o adâncitură.
Nici dacă din tampon picură lac, mișcarea nu trebuie să înceteze; d acă îl veţi lăsa să stea pe
suprafața de lemn, tamponul se va lipi. Se continuă mergând către margine. Oprirea nu trebuie
făcută brusc ci tot ca o continuare a mișcării. Din rotirea mâinii, practic se iese la marginea
piesei.
O altă metodă de aplicare a shellacului este aşa-numita metodă “a avionului”: începe ți
dintr-o parte a suprafeței ca un avion care intră la aterizare, trece ți peste suprafa ță, apoi ridica ți-l
la cealaltă margine, ca un avion care decolează.
Odată ce ați lăcuit un strat, așteptați până când este uscat înainte de a continua. Dacă nu
faceți acest lucru, tamponul dvs. se va lipi şi va lăsa urme inestetice.
Indiferent cum veţi aplica stratul de shellac (circular, sub forma cifrei 8, sau “avion”) întotdeauna
se începe cu o presiune ușoară, apoi veţi cre ște presiunea pe măsură ce lustrui ți. Când începe ți
să simțiți o anumită rezistență la deplasarea tamponului, apăsaţi cu mai multă presiune în jos.
Când începeți să simțiți o mai mare rezisten ță, este timpul să ridica ți tamponul de pe suprafa ță.
Adăugați o altă soluție de shellac, plus o picătură de ulei mineral, pe care o veţi adăuga de
acum înainte de fiecare dată când vă reîncărca ți tamponul cu shellac.
Odată ce începeți să adăugați uleiul mineral, ve ți observa pe suprafa ță apariţia unor dungi
(numite "nori") de ulei. Veți elimina acești “nori” mai târziu.
Chiar dacă shellac-ul se usucă în 5 min. este bine ca șlefuirea între straturi să se facă
după 20-30 min. La început se șlefuie ște cu granula ția 800, după care se continuă cu 1000,
1200 sau cu lână de oțel de granulaţie 0000.
Prima şlefuire se poate face după primul strat (mai ales dacă lacul a ”curs” şi sunt pete grosiere
şi inestetice) sau după ce aţi aplicat 4-5 straturi.
De reţinut este faptul că primul strat este recomandabil sa se facă în lungul fibrei lemnului.
Nu trebuie să terminați lăcuirea toată într-o singură repriză. Încerca ți să aplica ți șase sau
șapte straturi apoi lăsați-l să se usuce peste noapte. Lăcuiţi alte șase sau șapte straturi a doua
zi și așa mai departe. Ați terminat această etapă când a rezultat o suprafa ță asemănătoare unei
oglinzi semi-lucioase (aţi ajuns la un luciu natural-mătăsos). Pentru luciu oglindă se continuă
aplicarea de shellac, de data aceasta diluat și nu se mai face șlefuire între straturi.
Pentru a obține o suprafață frumoasă cu luciu oglindă sunt necesare uneori chiar și 30 straturi
sau mai mult.
Între reprizele de lăcuire tamponul trebuie păstrat într-un borcan închis cu capac etanş
pentru a preveni uscarea acestuia; ca o măsură suplimentară pe tampon se pot aplica câteva
picături de alcool, sau ulei mineral care va forma un strat izolator la suprafaţa tamponului.
Următorul pas este numit "compensare", adică scoaterea şi îndepărtarea uleiului care mai
rămâne la suprafață. Este o idee bună să lăsaţi la uscat shellac-ul câteva zile înainte de a
elimina uleiul, tocmai pentru a permite separarea acestuia de stratul de shellac. Un mod
tradițional de eliminare este de a folosi alcoolul. Face ți un nou tampon de lustruit și încărca ți-l cu
câteva picături de alcool. Folosiți tamponul în mi șcare pe suprafa ța lemnului după metoda
“avion”: începeți pe o parte a suprafeței ca un avion care intră la aterizare, trece ți peste
suprafață, apoi ridicați-l la cealaltă margine, ca un avion care decolează. Continua ți până când
aţi îndepărtat “norii” de ulei şi aţi obţinut un luciu mat sau oglindă, după cum doriţi. Ave ți grijă să
nu deteriorați shellac-ul printr-o apăsare prea tare pe suprafaţă. O modalitate mai rapidă și mai
ușoară de a scoate uleiul este pur și simplu să șterge ți suprafa ța cu white spirit.
Ultimul pas este să aplicați un strat sau mai multe de ceară.
Spor la muncă!