Legea lui Hess

A fost enuntata in 1836 inaintea principiului I a carui consecinta directa este. Legea lui Hess este legea
constantei cantitatii de caldura si legea fundamentala a termochimiei.

Se enunta astfel:

Efectul caloric al unei reactii chimice nu depinde de numarul etapelor intermediare si este egal cu
suma efectelor calorice ale acestor etape.

Trecerea sistemului de la starea 1 la starea 2 se poate face direct sau prin etape intermediare,
asa cum se observa in fig. 4.2.

Fig. 4.2. Trecerea sistemului de la starea 1 la starea 2

ΔH12 = ΔH13 + ΔH32 = ΔH14 + ΔH45 + ΔH52 (4.93)

Un exemplu il reprezinta reactia de oxidare a C cu O 2. Formarea CO2 poate avea loc din carbune si
oxigen pe doua cai diferite: prin combinarea directa sau se formeaza mai intai CO care apoi se
transforma in CO2.

C(s) + O2(g)  CO2(g) ΔH1 = –94,04 kcal

C(s) + O2(g)  CO(g) ΔH2 = –26,4 kcal

CO(g) + O2(g)  CO2(g) ΔH3 = –67,64 kcal

Conform legii lui Hess:

 ΔH1 = ΔH2 + ΔH3 (4.94)

O consecinta a legii lui Hess este ca ecuatiile termochimice pot fi adunate, scazute si amplificate
cu anumite numere la fel ca ecuatiile algebrice.

O aplicatie practica a legii lui Hess este calculul entalpiilor unor reactii ale caror efecte termice nu
se pot determina direct experimental. Astfel, masurandu-se direct efectul caloric de formare a CO2 din
elemente sau din CO si O2, s-a putut calcula efectul caloric de formare a CO din elemente care nu se
poate masura direct:

ΔH2 = ΔH1 – ΔH3 (4.95)

Alte aplicatii ale legii lui Hess sunt calcularea entalpiei de reactie pe baza entalpiilor de formare
ale reactantilor si produsilor de reactie, respectiv calcularea entalpiei de formare a unei hidrocarburi pe
baza caldurilor de combustie.