Mijloace pentru măsurarea mărimilor electrice

Mărimi şi unităţi de măsură electrice

• Intensitatea curentului electric este o mărime fundamentală în SI şi reprezintă
cantitatea de sarcină electrică ce trece prin secţiunea transversală a unui conductor
în unitatea de timp.
Unitatea de măsură a intensităţii curentului electric este amperul (A).
Amperul este definit ca fiind intensitatea a doi curenţi electrici constanţi, identici,
care, circulând prin două conductoare rectilinii, paralele, foarte lungi, de secţiuni
neglijabile, aşezate în vid la distanţa de 1 m unul de altul, produce între aceste
conductoare o forţă de 2.107 N pe fiecare metru de lungime.
• Tensiunea electrică este lucrul mecanic efectuat de sursă pentru deplasarea
sarcinii electrice pe întregul circuit.
Dimensional: [U]=L2 MT-3 /-1
Unitatea de măsură a tensiunii electrice, în SI, este voltul (V).
Voltul este definit ca fiind tensiunea electrică determinată de un câmp electric
uniform, cu intensitatea de un amper pe metru, pe distanţa de un metru, măsurată
de-a lungul liniilor de câmp.
• Rezistenţa electrică pentru un conductor izotrop se exprimă ca fiind catul dintre
tensiunea la borne U şi intensitatea I a curentului electric continuu care îl parcurge.
Dimensional: [R]=L2 M T3 /-2.
Unitatea de măsură a rezistenţei electrice, în SI, este ohmul (Ω).
Ohmul se defineşte ca fiind rezistenţa electrică dintre două puncte ale unui
conductor filiform, între care, aplicând tensiunea electrică de un volt, se stabileşte
un curent electric constant cu intensitatea de 1 amper, atunci când conductorul nu
este sediul unor tensiuni electromotoare.
• Energia electrică reprezintă puterea electrică consumată de un receptor, într-un
interval de timp.
Se exprimă cu relaţia: W=P.(t2-t1)
Un generator electric transformi energii de altă natură în energie electrică
(generatorul nu „generează" energia electrică).
Ea nu este energia curentului electric, ci este energia câmpului din circuitul
electric.
Energia electrică poate varia, chiar dacă intensitatea curentului din circuit se
menţine constantă.
Relaţiile de definiţie sunt: W=U•I•t=I•2 R•t = LPt/R.
Dimensional: [W]=L2-M-T2.
Unitatea de măsură a energiei electrice se numeşte joule (J). 1J = 1 W/s
Joulul este energia electrică dezvoltată în timp de o secundă, într-un circuit electric
parcurs de un curent electric constant, cu intensitatea de un amper, când tensiunea
electrică aplicată la bornele circuitului este de un volt.
Unitatea de măsură utilizată în practică pentru energia electrică este kilowattora
(kWh). aparatul utilizat pentru măsurarea energiei electrice este contorul prezentat
în figura 3.102.
Fig. 3.102 Contor electronic monofazat de energie electrică

Puterea electrică este energia primită sau cedată de un sistem electric, în unitatea
de timp. Dimensional: P=L2 •M• T-3
Exactitatea şi incertitudinea de măsurare se află într-o legătură strânsă. Exactitatea
ridicată corespunde unei incertitudini de măsurare mici, respectiv exactitatea
scăzută unei incertitudini de măsurare mari.
Eroare limită de măsurare reprezintă valoarea maximă posibilă pentru eroarea
aparatului, care garantează că erorile de măsurare cu care se obţin valorile
măsurate sunt mai mici sau egale cu eroarea limită de măsurare, pentru întregul
interval de măsurare.
Mijloace pentru măsurarea mărimilor electrice
Mijlocul de măsurare electric poate fi reprezentat ca o reţea de captare, de
transmitere şi de recepţie a informaţiei, reţea numită lanţ de măsurare.
Mijlocul de măsurare electric constituie un canal informaţional de-a lungul căruia
circulă un semnal energetic purtător al informaţiei de măsurare, numit semnal
metrologic.
Structura mijloacelor de măsurare are în componenţă elemente cu funcţia de a
efectua operaţii aritmetice (adunări, multiplicări etc), operaţii analitice (derivări,
integrări etc), operaţii logice (codificări, decodificări etc). Introducerea
microprocesoarelor conduce la adăugarea de noi funcţii şi performanţe.
Pentru reprezentarea mijloacelor de măsurare sau a elementelor componente în
scheme, au fost adoptate anumite semne convenţionale.
Semnalul metrologic care circulă de-a lungul lanţului de măsurare este constituit
dintr-o mărime fizică ce prezintă un parametru variabil, care ia valori în
concordanţă cu valoarea mărimii măsurate.
După modul de variaţie a semnalului metrologic şi a modului de prezentare a
valorii măsurate, mijloacele de măsurare electrice se clasifică în:
- mijloace de măsurare electrice analogice;
- mijloace de măsurare electrice digitale;
- mijloace de măsurare electrice mixte.
1. Aparatele analogice au caracteristic faptul că atât diversele mărimi în care este
convertit succesiv semnalul metrologic, cât şi mărimea de ieşire, sunt legate de
mărimea de măsurat prin relaţii continue (uzual, de proporţionalitate y = k•x).
Ele urmăresc în mod continuu variaţia mărimii de măsurat. Valoarea măsurată se
obţine prin aprecierea poziţiei unui ac indicator, a unui inscriptor sau a unui spot
luminos, în raport cu reperele unei scări gradate.
2. Aparatele digitale sunt caracterizate prin faptul că semnalul metrologic este
discontinuu, măsurarea repetându-se după un anumit interval de timp, iar valoarea
măsurată este prezentată sub formă de număr în afişaj (Fig. 3.103).
Fig. Voltmetru digital
Pentru măsurarea oricărei mărimi, aparatele digitale pot fi realizate atât pe baza
unei metode electrice de măsurare analogice, cât şi pe baza unei metode electrice
de măsurare digitale.
În prezent, există tendinţa de a se folosi metodele electrice de măsurare digitale,
datorită avantajelor pe care le prezintă: obţinerea directă a valorii măsurate,
exactitate ridicată, posibilitatea înregistrării sau transmiterii la distanţă a
informaţiei de măsurare.
3. Aparatele electrice de măsurare mixte au caracteristic faptul că rezultatul
măsurării se obţine parţial sub formă digitală şi parţial sub formă analogică.
În aparatele electrice de măsurat, mişcarea organului mobil se obţine pe baza
transformării în energie mecanică a diferitelor tipuri de energie furnizate de
mărimea de măsurat.
Astfel, după principiul de funcţionare, există: aparate de tip magnetic,
feromagnetic, electrodinamic şi cu inducţie care folosesc energia câmpului
electromagnetic pentru a crea cuplul activ necesar deplasării acului indicator.
Aparatele de tip electrostatic utilizează energia câmpului electrostatic, iar cele
termice efectul caloric al curentului electric.
În tabelul 3.4. sunt prezentate simbolurile aparatelor de măsurare mixte.
Tabelul 3.4.

Aparatele magnetoelectrice sunt formate din unul sau mai mulţi magneţi
permanenţi, ficşi sau mobili, şi una sau mai multe borne, parcurse de curentul de
măsurat. Cuplul activ este produs de câmpul de inducţie magnetică al magnetului
permanent ce interacţionează cu curentul din bobină. Aparatele magnetoelectrice
funcţionează numai în curent continuu. Pot funcţiona şi în curent alternativ, dacă li
se asociază celule redresoare. Din punctul de vedere al frecvenţei curentului
măsurat, aparatele electromagnetice pot fi folosite până la frecvenţe de ordinul
kilohertzilor.
Aparatele feromagnetice sunt formate dintr-o bobină fixă, parcursă de curentul de
măsurat, şi o piesă din fier moale, introdusă în câmpul magnetic creat de curent.
Aparatele electrodinamice sunt alcătuite din una sau mai multe bobine mobile,
parcurse de curentul de măsurat. Dacă miezul bobinelor este confecţionat din fier,
atunci ele se numesc ferodinamice.
Aparatele electrostatice sunt formate din piese metalice fixe şi piese metalice
mobile, între care se exercită forţe electrostatice.
Aparate termice cu fir cald funcţionează prin dilatarea unui fir conductor parcurs
de curentul de măsurat.
Aparatele feromagnetice, electrodinamice, electrostatice şi termice se folosesc atât
în curent alternativ, cât şi în curent continuu.
Aparatele feromagnetice şi electrodinamice se folosesc la frecvenţa reţelei de 50
Hz.
Pentru frecvenţe mai mari, inductanţele parazite ale înfăşurărilor şi capacităţile
parazite ale pieselor componente devin o sursă de erori.
Aparatele termice permit măsurarea curenţilor de frecvenţe foarte înalte, chiar de
sute de kilohertzi, cu precizarea că, la aceste frecvenţe, inductanţa firului şi efectul
pelicular pot altera precizia aparatelor.
Aparatele electrostatice funcţionează bine la frecvenţe înalte, iar cele cu inducţie
funcţionează numai în curent alternativ.
În curent alternativ, se deosebesc următoarele puteri: aparentă, activă şi reactivă.
• Puterea aparentă este produsul dintre valoarea tensiunii efective, U (indicată de
un voltmetru montat la bornele circuitului) şi intensitatea efectivă, I (indicată de un
ampermetru înseriat în circuit), adică:
P=U•I
Unitatea de măsură a puterii aparente este volt-amperul (VA).
• Puterea activă în curent alternativ reprezintă puterea disipată pe un rezistor de
rezistenţă R; ea este produsul dintre tensiunea efectivă, intensitatea efectivă şi
factorul de putere:
P = Pa • cosφ = U• I • cosφ,
unde cosφ este factorul de putere.
Unitatea de măsură a puterii active este wattul(w).
• Puterea reactivă este dată de relaţia: P =P • sinφ
Unitatea de măsură a puterii reactive este varul (VAR).
Caracteristicile metrologice ale mijloacelor electrice de măsurare
Pentru alegerea mijloacelor electrice de măsurare în vederea efectuării unor
măsurări, este necesară cunoaşterea caracteristicilor metrologice ale acestora.
Caracteristicile metrologice se referă la comportarea mijloacelor de măsurare, în
raport cu mărimea supusă măsurării şi cu modul de obţinere a rezultatului
măsurării.
Ele se exprimă prin parametrii funcţionali privind mărimile de intrare, de ieşire şi
de influenţă, fără să implice structura internă a mijloacelor de măsurare.
Intervalul de măsurare este intervalul de valori ale mărimii de măsurat pe
întinderea căruia un mijloc de măsurare poate furniza informaţii de măsurare, cu
incertitudini de măsurare prestabilite.
Intervalul de măsurare este cuprins între o limită inferioară şi una superioară.
Aparatele analogice au o scară gradată, definită ca un ansamblu de repere şi cifre
care permite determinarea valorii mărimii măsurate. La aceste aparate, limita
inferioară este zero şi aparatul este denumit după limita superioară. De exemplu,
un ampermetru de 10A poate măsura maximum 10A.
În general, intervalul de măsurare corespunde întregii scări gradate.
Capacitatea de suprasarcină reprezintă capacitatea unui mijloc de măsurare
electric de a suporta, fără defecţiuni, sarcini ce depăşesc condiţiile de referinţă sau
intervalul de măsurare, (de exemplu, pentru un ampermetru analogic de clasă 1 se
prevede o sarcină de 120%).
Rezoluţia (prag de sensibilitate) este cea mai mică valoare a mărimii de intrare
care determină o variaţie distinct sesizabilă a mărimii de ieşire. Pragul de
sensibilitate este utilizat pentru mijloacele de măsurare la care mărimea de ieşire
prezintă o variaţie continuă, de exemplu, la aparatele analogice.
Sensibilitatea (S) este raportul dintre variaţia mărimii de ieşire şi variaţia
corespunzătoare a mărimii de intrare.
Constanta aparatului este inversul sensibilităţii (1/S) şi se exprimă, de exemplu, în
amperi/diviziune, ohmi/diviziune.
Un termometru electric care măsoară temperaturi între -40°C şi +120°C şi are o
scară gradată cu 80 diviziuni prezintă o sensibilitate de 0,5 diviziuni/°C şi o
constantă de 2°C/diviziune.
Incertitudinea de măsurare este domeniul de valori în care se pot situa erorile de
măsurare, cu o anumită probabilitate. Incertitudinea de măsurare estimează limitele
erorilor de măsurare.
Exactitatea este caracteristica metrologică a unei măsurări şi reprezintă calitatea
acesteia în ceea ce priveşte gradul de afectare a rezultatelor măsurării cu
incertitudinea de măsurare.
Aparatele de inducţie folosesc circuite inductoare fixe, care acţionează asupra
curenţilor pe care conductoarele mobile îi induc în piese.
Aparatele cu termocuplu sunt formate prin asocierea unui aparat magnetoelectric
cu un termocuplu încălzit de curentul de măsurat.
Aparatele cu redresor sunt formate prin asocierea unui aparat magnetoelectric cu
unul sau cu mai multe dispozitive redresoare.
■ Aparate magnetoelectrice
1) Ampermetrele şi voltmetrele magnetoelectrice au ca element de bază un
dispozitiv magnetoelectric, la care s-a micşorat sensibilitatea, în scopul creşterii
preciziei şi a fidelităţii.
Între cele două mijloace de măsurare nu există diferenţe mari, ele putând fi folosite
pentru măsurarea tensiunii, respectiv a curentului electric, diferenţa constând în
limitarea rezistenţei lor interne.
Dacă unui milivoltmetru îi înseriem în circuit o rezistenţă adiţională, îl
transformăm în voltmetru, pe diferite domenii de măsurare. Totodată,
milivoltmetrul poate fi utilizat ca ampermetru, prin şuntarea lui cu rezistenţe bine
calculate.
Datorită rezistenţei pe care o prezintă, cablurile de legătură au efect de rezistenţe
adiţionale asupra milivoltmetrului. Aceste cabluri se aleg în concordanţă cu
valoarea înscrisă pentru ele pe cadran.
Avantajele acestor mijloace de măsurare sunt:
- sensibilitate mare;
- consum relativ mic;
- scară uniformă;
- amortizare bună.
Principiul de funcţionare constă în acţiunea unui câmp fix de inducţie magnetică,
asupra unei bobine parcurse de curent (Fig. 3.104).
Fig. 3.104. Aparat magnetoelectric 1 - magnet permanent; 2 - piese polare;
3 - miez cilindric; 4 - şunt magnetic; 5 - bobină mobilă; 6 - corector de zero
Circuitul magnetic este format dintr-un magnet permanent în formă de potcoavă,
terminat cu două piese polare care au deschiderea cilindrică şi dintr-un şunt
magnetic.
Piesele polare, şuntul şi miezul se confecţionează din oţel moale. Reglarea poziţiei
şuntului magnetic permite menţinerea constantă a inducţiei în întrefier. în
întrefierul format de piesele polare şi miezul cilindric, se roteşte o bobină mobilă,
confecţionată dintr-un cadru de aluminiu, pe care se înfăşoară un conductor izolat.
Bobina se fixează pe un ax de rotaţie, sprijinit prin pivoţi pe un lagăr de safir. Acul
indicator este fixat pe un ax a cărui oscilaţie este limitată de contragreutăţi. Cuplul
rezistent este creat cu ajutorul arcurilor spirale.
Amortizarea sistemului mobil se face cu ajutorul curenţilor care se induc în cadrul
de aluminiu şi în bobină şi care creează un cuplu de frânare.
2) Galvanometrul este un dispozitiv de măsurat magnetoelectric, utilizat pentru
măsurarea curentului electric continuu de valori mici. Este un aparat puţin robust,
dar de sensibilitate mare. La măsurarea curentului, precizia este mică.