SISTEMELE DE TRANSPORT ŞI

CARACTERISTICILE ACESTORA
Sistemele de transport pot fi definite ca totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor
întrebuinţate în vederea înlăturării distanţelor.
În compunerea şi organizarea transporturilor intră elemente de ordin tehnic:
 drumul;
 mijlocul de transport;
 forţa de muncă a mijlocului de transport.
Transporturile se pot clasifica astfel:
a) Din punctul de vedere al obiectului transportului:
1. transport de călători şi
2. transport de mărfuri.
b) După mijloacele întrebuinţate transporturile pot fi:
1. feroviare;
2. rutiere;
3. navale;
4. aeriene;
5. speciale;
6. combinate.

1. Transportul feroviar efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu

ajutorul mijloacelor de tracţiune (locomotivele) şi a mijloacelor tractate (vagoanele) care
circulă pe trasee fixe şi pe căi ferate.
Transportul feroviar se caracterizează prin:
 regularitatea efectuării circulaţiei în toate anotimpurile, ziua şi noaptea, aproape
independent de vreme;
 mijloacele de transport feroviare dispun de o mare capacitate în raport cu cele
auto şi aeriene;
 din punct de vedere economic se remarcă costul mai ridicat al transportului
feroviar în comparaţie cu cel fluvial, maritim şi prin conducte şi, de regulă, mai mic faţă
de cel auto şi aerian. Transportul pe calea ferată necesită investiţii mari comparativ cu cel
auto. Astfel, investiţiile pentru construcţia unei căi ferate sunt de 3 ori mai mari decât cele
pentru construcţia unei şosele. De asemenea, şi investiţiile necesare pentru achiziţionarea
materialului rulant sunt ridicate. La fel, şi costul întreţinerii mijloacelor de transport feroviar
şi al liniilor se situează la un nivel superior în comparaţie cu cel auto sau naval.

2. Transportul rutier efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu

ajutorul autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate.
Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă faptul că dispun de o mare
mobilitate, putând fi întrebuinţate, în funcţie de vreme, pe orice fel de drum. Transportul auto
oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere şi descărcarea ei direct la
punctul de destinaţie, fără a fi necesare transbordări şi manipulări suplimentare.
Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale
mari şi a simplităţii operaţiunilor tehnologice de încărcare şi descărcare. Ele se pot pregăti
rapid şi uşor în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop.
Transportul auto oferă cea mai mare eficienţă pe distanţe scurte.
3. Transportul naval efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu
ajutorul navelor.
Transportul naval se caracterizează prin marea capacitate de încărcare însă, în comparaţie
cu celelalte modalităţi de transport, chiar şi cele mai moderne nave au viteză de deplasare
relativ redusă, deşi trebuie să parcurgă distanţe foarte mari.
Navigaţia maritimă şi fluvială realizează legături dintre porturi diferite de pe glob, în
condiţii de eficienţă ridicată, investiţiile fiind relativ reduse în raport cu transportul
terestru.
Transportul naval este adecvat pentru bunurile de masă cu valoare redusă, unde nivelul
cheltuielilor de transport prevalează asupra duratei transportului.
Avantajul transportului pe apă, din punct de vedere al costului, este mai evident pe
distanţe mari, transoceanice.

4. Transportul aerian efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu

ajutorul aeronavelor.
Printre particularităţile tehnico-economice ale transportului aerian se numără:
 rapiditatea - este caracteristica esenţială a transportului aerian. Aceasta este
evidenţiată de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce nu poate fi egalată de nici un alt
mijloc de transport;
 regularitatea - constă în aceea că transportul aerian se efectuează după un
program precis în orice perioadă a anului, atât ziua, cât şi noaptea;
 oportunitatea – se referă la faptul că acest mod de transport pune la dispoziţia
celor interesaţi, oricând şi oriunde sunt amenajate puncte terminale, cel mai modern mijloc de
transport.

5. Transporturile speciale sunt transporturi neconvenţionale, a căror pondere a crescut

substanţial în ansamblul transporturilor şi care se efectuează cu mijloace total diferite de cele
clasice.
Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru deplasarea unor mărfuri de
masă lichide, în flux continuu, în relaţiii de transport stabile. Acest mod de transport: prezintă
un cost scăzut, pierderi minime de manipulare, nu este influenţat de condiţiile atmosferice, nu
afectează mediul înconjurător, necesită personal de deservire redus, prezintă regularitate şi se
efectuează fără cursă goală.

TRANSPORTUL FEROVIAR

Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalităţi de transport, ocupând în
traficul mondial locul II din punctul de vedere al volumului de mărfuri transportate.
Societăţile feroviare au depus eforturi susţinute în dezvoltarea şi perfecţionarea materialului
rulant, precum şi în organizarea şi expedierea mărfurilor, în vederea reducerii duratei de
transport şi a micşorării preţului de transport.
Transporturile feroviare au păstrat avantajele deţinute faţă de celelate modalităţi de transport:
1. asigurarea unui flux continuu de transport ce permite o aprovizionare ritmică;
2. obţinerea unei anumite regularităţi din punctul de vedere al timpului de
transport, datorită modului de organizare şi independenţei faţă de condiţiile atmosferice;
3. realizarea unei integrităţi mai mari a mărfurilor în timpul transportului,
pentru că riscul de avariere este mai mic în comparaţie cu alte modalităţi de transport;
4. încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor transportate, pentru că
încărcarea se face când marfa a fost predată, iar negocierea documentelor se face după
expedierea fiecărui vagon;
5. o anumită siguranţă în privinţa primirii mărfurilor de către cumpărător,
deoarece societăţile de transport feroviar sunt, în mare parte, întreprinderi de stat;
6. simplitatea expedierii mărfurilor şi cunoaşterea din timp a tarifelor, ce
permite expedierea mărfurilor fără o pregătire prealabilă deosebită şi cunoaşterea cheltuielilor
încă înainte de efectuarea transportului;
7. cheltuielile şi consumurile de materiale pentru ambalare sunt mult mai mici,
pentru că manipularea şi fixarea se face direct de către producător, cu personal specializat şi
cu utilaje specifice operaţiunilor de încărcare şi descărcare.

PROCESUL DE TRANSPORT PE CALEA FERATĂ.

DEFINIRE ŞI STRUCTURĂ

Deplasarea mărfurilor şi călătorilor în spaţiu cu trenul constituie procesul de producţie

al căii ferate.
În raport cu gruparea operaţiunilor elementare de vehiculare a mărfurilor şi călătorilor, în
procesul de transport se disting următoarele faze:
1. faza de expediere - cuprinde operaţiunile efectuate în puctul iniţial;
2. faza de parcurs – se referă la transportul propriu-zis;
3. faza de transbordare intermediară – operaţiunile efectuate în punctele
caracteristice de transbordare;
4. faza de sosire – operaţiunile înregistrate la locul final al transportului.
Trenurile se înscriu în funcţie de prioritate şi de rangul lor.
În raport cu importanţa lor în circulaţie, trenurile se împart în următoarele ranguri:
 rangul 1 – trenuri cu mers special;
 rangul 2 – trenuri exprese şi rapide;
 rangul 3 – trenuri eccelerate de călători;
 rangul 4 – trenuri de persoane şi trenuri cursă;
 rangul 5 – trenuri militare, mixte, trenuri de călători şi accelerate de mărfuri;
 rangul 6 – trenuri directe de mărfuri;
8. rangul 7 – trenuri locale de mărfuri şi trenuri convoaie