REFERATE GENERALE

5
DIAGNOSTIC ŞI MANAGEMENT ÎN
CONSTIPAŢIA CRONICĂ LA COPIL
(Partea a II-a)
Claudia Olaru, Smaranda Diaconescu, Nicoleta Gimiga, Elena Tataranu,
Alexandru Lăcătuş, Marin Burlea
Clinica a V-a Pediatrie, Spitalul de Pediatrie „Sf. Maria“, Iaşi
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“, Iaşi

REZUMAT
Constipaţia este o problemă comună care afectează copiii de toate vârstele. De cele mai multe ori etiologia este
de natură funcţională, fiind rezultatul retenţiei voluntare a scaunului. Un rol important în stabilirea diagnosticului
îl au obţinerea unei anamneze complete şi efectuarea unui examen fizic detaliat. În majoritatea cazurilor
investigaţiile paraclinice nu sunt necesare pentru diagnostic, ele fiind indicate atunci când există suspiciunea
unei cauze organice de constipaţie (boala Hirschsprung, pseudoobstrucţie, hipotiroidism, diabet insipid, fibroză
chistică, malformaţii anorectale congenitale) sau în cazurile cu rezistenţă la tratament. Diagnosticul precoce
este extrem de important, fiind asociat cu un răspuns mai bun la terapie. Acesta include efectuarea tuşeului
rectal, colonoscopia, scintigrafia colonică, videocapsulă şi manometria anorectală. Prima etapă a tratamentului
constipaţiei funcţionale constă în dezimpactare. Polietilen glicolul este eficace şi bine tolerat. După dezimpactare
este iniţiat un program de întreţinere pe termen lung, din cauza frecvenţei crescute a recidivelor, cu medicamente
ca uleiul mineral, lactuloza, polietilenglicolul şi sorbitolul. Regimul alimentar bogat în fibre alimentare asociat cu
educaţia familiei şi, atunci când este posibil, a copilului este esenţial. Întârzierea diagnosticului şi implicit a
tratamentului poate duce la progresia spre o problemă cronică semnificativă de sănătate cu implicaţii fizice,
psihologice şi sociale.

Cuvinte cheie: constipaţie, colonoscopie, manometrie anorectală, copil

Conform criteriilor Roma III (2006), constipaţia
se manifestă prin: 2 sau mai puţine scaune pe săp-
tămână; cel puţin 1 episod de incontinenţă fecală pe
săptămână; adoptarea unor posturi de retenţie sau
retenţie voluntară excesivă a materiilor fecale în
antecedente; eliminarea dificilă sau eliminarea unor
materii fecale de consistenţă crescută; prezenţa de
mase fecale în rect; eliminarea de materii fecale cu
diametru crescut. Constipaţia funcţională este diag-
nosticată la copiii cu vârsta cuprinsă între 0-4 ani
dacă cel puţin 2 criterii au fost prezente cel puţin 1
lună, iar la copiii peste 4 ani dacă cel puţin 2 criterii
au fost prezente cel puţin 1 dată pe săptămână timp
de minimum 2 luni. (1)
Simptomele constipaţiei pot varia de la uşoară şi
de scurtă durată până la severă şi cronică. Ea poate
afecta copiii din toate grupele de vârstă, de la sugari
la adolescenţi, şi se poate extinde la vârsta adultă.
Constipaţia este asociată cu o gamă largă de
consecinţe. Acestea includ durere fizică şi discon-
fort, stres psihologic (în primul rând în legătură cu
incontinenţa fecală) şi un risc crescut de disfuncţie
urinară.
Aceasta poate avea impact asupra calităţii vieţii,
dinamicii familiale şi socializării, prin zilele pier-
dute de la şcoală (2). La unii copii, un diagnostic
întârziat poate duce la progresia spre o problemă
cronică semnificativă de sănătate cu implicaţii fi-
zice, psihologice şi sociale. Anamneza completă şi
examenul fizic pot exclude cele mai multe cauze
secundare de constipaţie; aceasta trebuie să cuprindă
antecedentele perinatale (megacolon congenital,
trecerea de la alimentaţia naturală la formule de
lapte), informaţii privind educaţia utilizării oliţei,
adaptarea la grădiniţă/şcoală (pierderea intimităţii),
istoricul alimentar privind aportul de lapte şi fibre
alimentare, precum şi detalii privind frecvenţa,
consistenţa şi cantitatea de scaun eliminată. Evalu-
area formei scaunului poate fi folosită pentru a
estima timpul de tranzit colonic.

Adresa de corespondenţă:
Dr. Smaranda Diaconescu, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sfânta Maria“, Str. Vasile Lupu nr. 62, Iaşi
e-mail: turti23@yahoo.com

260 REVISTA ROMÂNÅ DE PEDIATRIE – VOLUMUL LXII, NR. 3, AN 2013

REVISTA ROMÂNÅ DE PEDIATRIE – VOLUMUL LXII, NR. 3, AN 2013
Istoricul familial de aganglionoză, hipotiroidism,
neurofibromatoză, miopatie indică existenţa unor
factori genetici implicaţi în etiologia bolii. Antece-
dente de intervenţii chirurgicale, enterocolita ulce-
ro-necrotică pot sugera existenţa de bride aderenţiale
apărute postoperator sau postinflamator.
Abuzul sexual la copiii mari poate fi o cauză de
constipaţie rezistentă la tratament.
Examenul fizic ţine cont de creşterea în greutate,
examenul glandei tiroide, existenţa distensiei abdo-
minale, a zgomotelor intestinale, palparea de feca-
loame.
Cea mai importantă parte o reprezintă examenul
rectal. La inspecţia anusului sunt urmărite: poziţia,
prezenţa inflamaţiei, fisurilor, ulcerelor, hemoroi-
zilor şi tonusul canalului anal.
Efectuarea unui examen rectal la orice copil cu
constipaţie cronică, indiferent de vârstă, este obliga-
torie pentru a exclude eventuale anomalii anatomice:
anus neperforat cu fistulă de perineu, obstrucţie
intestinală, boala Hirschsprung. La copiii cu boala
Hirschsprung, rectul este de obicei mic, cu absenţa
scaunului în ampula rectală. Copiii cu constipaţie
funcţională au rectul mărit, iar scaunul este prezent
dincolo de marginea anusului.
Investigaţiile paraclinice vizează excluderea unei
boli organice care ar putea determina constipaţia.
În acest sens, în funcţie de contextul clinic, se efec-
tuează: hemoleucograma, probele inflamatorii, hor-
monii tiroidieni (TSH, fT4), Ac. antiendomisium şi
Ac. antitransglutaminază tisulară, calcemia, potase-
mia, test pentru hemoragii oculte, RMN de coloană
lombosacrată.
Radiografia abdominală determină cantitatea de
scaun prezentă în colon şi confirmă sau infirmă is-
toricul de constipaţie. Este utilă în evaluarea copiilor
obezi sau la cei care refuză examenul rectal.
Irigografia poate fi utilă în excluderea sau diag-
nosticarea bolii Hirschsprung. Deşi diagnosticul se
bazează pe examenul histologic (absenţa celulelor
ganglionare), el poate fi deseori sugerat prin eviden-
ţierea unei schimbări în diametru a colonului, de la
segmentul îngust aganglionic la un segment gan-
glionar mai dilatat.
Manometria anorectală poate fi utilă în diagnos-
ticul diferenţial dintre constipaţia funcţională şi
boala Hirschsprung. În timpul acestui test se intro-
duce în rect un cateter cu balon; în mod normal,
atunci când balonul rectal este umflat, sfincterul
anal intern se relaxează în mod reflex. La pacienţii
cu boala Hirschsprung, sfincterul anal intern nu
reuşeşte să se relaxeze ca răspuns la distensia rec-
tală. (3)
261
Biopsia rectală este metoda golden standard de
stabilire sau excludere a bolii Hirschsprung. (4)
Această procedură este, de obicei, necesară atunci
când tabloul clinic şi rezultatele radiologice sunt
caracteristice constipaţiei idiopatice. În cazul ab-
senţei celulelor ganglionare, diagnosticul de boală
Hirschsprung se confirmă.
TRATAMENT
Tratamentul constipaţiei este unul complex, de
lungă durată, având ca obiectiv obţinerea şi, mai
important, menţinerea unui tranzit intestinal nor-
mal. Ca şi principii generale trebuie amintite:
• Regim alimentar corect, cu creşterea aportului
de lichide, precum şi a aportului de fibre la 20-25 g/
zi. De asemenea, va fi redus aportul de lapte de
vacă până la maximum 500 ml/zi, deoarece poate
favoriza apariţia constipaţiei. Un studiu pe un lot de
38 de copii în vârstă de 5-36 luni diagnosticaţi cu
constipaţie cronică, a demonstrat remiterea simpto-
matologiei în 78% dintre cazuri atunci când laptele
de vacă a fost substituit cu lapte de soia. În majorita-
tea cazurilor, constipaţia a reapărut odată cu reintro-
ducerea laptelui de vacă (5). Carbohidraţii şi în
special sorbitolul din unele sucuri de fructe (prune,
pere, mere) cresc prin efect osmotic cantitatea de
apă din materiile fecale. (6)
• Exerciţiu fizic: în cazul sugarilor foarte eficient
este masajul abdominal în sensul acelor de cea-
sornic.
• Educarea reflexului de defecaţie: important
este ca în momentul folosirii oliţei timpul „petrecut“
să nu depăşească 5, maximum 10 minute.
Tratamentul psihologic este indicat la copiii la
care este prezentă teama de defecaţie din cauza
unor accidente sau unor afecţiuni locale care provoacă
durere.
Puţini copii vor discuta în mod voluntar despre
constipaţie sau incontinenţă, chiar şi cu persoanele
apropiate. (7) Este esenţial, prin urmare, ca atât
copilul, cât şi familia să beneficieze de consiliere şi
sprijin pe tot parcursul tratamentului. Problemele
frecvente la care se impune o abordare psihologică
includ: stres familial, stimă de sine scăzută şi lipsa
aderenţei la tratament. (8)
Tratamentul medicamentos este asociat cu dieta
şi activitatea fizică, mai ales în formele mai severe,
unde nu se obţine normalizarea tranzitului intestinal
numai prin corectarea alimentaţiei.
Prima etapă a tratamentului constipaţiei funcţio-
nale este reprezentată de dezimpactare. Aceasta
constă în eliminarea materiilor fecale de consistenţă
crescută acumulate în rect prin administrare de:
262 REVISTA ROMÂNÅ DE PEDIATRIE – VOLUMUL LXII, NR. 3, AN 2013
• Clisme: 6 ml/kgc (maximum 135 ml) de 2 ori pe
zi, timp de 3 zile;
• Supozitoare cu glicerină, recomandate la sugari,
intermitent, pe termen scurt;
• Ulei mineral, la copiii cu vârsta peste 1 an (risc
de pneumonie chimică în cazul aspirării în căile
respiratorii);
• Polietilenglicol (25 ml/kg/h, maximum 1.000
ml, timp de 4 ore).
A doua etapă în tratamentul constipaţiei cronice
o reprezintă medicaţia de întreţinere pentru men-
ţinerea unui tranzit intestinal normal. Se folosesc:
• Laxative osmotice: Polietilenglicol (PEG): 1 g/
kgc/zi, în 2 doze;
• Lactuloza: 1-3 ml/kg/zi, în 3 doze;
• Hidroxid de magneziu: 1-3 ml/kg/zi, în 2 doze;
• Laxative iritante: Bisacodil: 10-15 mg/zi, în 3
doze; (9)
Studii pe termen lung dovedesc o eficienţă apro-
ximativ egală în cazul utilizării uleiului mineral,
hidroxidului de magneziu sau lactulozei. (10)
Cheia farmacoterapiei este reprezentată de utili-
zarea unei cantităţi suficiente de laxativ pentru a
produce efectul dorit. Utilizarea intermitentă de la-
xative stimulante poate fi necesară în unele cazuri;
cu toate acestea, folosirea de rutină a acestor agenţi
la copiii mici nu este recomandată. Tratamentul
continuu poate fi necesar până când copilul nu mai
asociază durerea cu tranzitul intestinal. (9)
ROLUL PRE- ŞI PROBIOTICELOR
Există puţine date în literarură referitoare la ro-
lul pre- şi probioticelor în tratamentul constipaţiei.
Prebioticele sunt definite ca substanţe care rezistă
digestiei în intestinul subţire, ajung în colon nealte-
rate şi acţionează ca substrat de creştere pentru bac-
teriile benefice. Exemplele includ oligozaharide pre-
cum FOS şi GOS care sunt de obicei adăugate în
formulele de lapte.
Un studiu randomizat, controlat, nu a arătat nici
o diferenţă semnificativă între frecvenţa scaunului
şi aportul de oligozaharide din formulele îmbogăţite
vs formula standard. (11) Nu există studii pe termen
mediu şi lung privind siguranţa şi utilitatea utilizării
de prebiotice.
Probioticele sunt culturi de bacterii benefice
care rezistă digestiei şi colonizează intestinul gros.
Acestea au rolul de a restabili echilibrul digestiv.
Există foarte puţine dovezi care să susţină utili-
zarea de probiotice ca tratament în constipaţie. Un
studiu randomizat care a inclus 44 de sugari a evi-
denţiat o creştere a frecvenţei scaunului de la 2, 4 şi
8 săptămâni de la suplimentarea cu L. reuteri. (12)
Cu toate acestea, nu a existat nici o diferenţă în
consistenţa scaunului şi nu au fost influenţate epi-
soadele de plâns necontrolat, acestea fiind indicatori
mai buni ai constipaţiei în curs de desfăşurare decât
numărul de scaune/săptămână.
CONCLUZII
Constipaţia este o problemă comună care afec-
tează copiii de toate vârstele. Un rol important în
stabilirea diagnosticului îl au obţinerea unei anam-
neze complete şi efectuarea unui examen fizic deta-
liat. Investigaţiile paraclinice sunt indicate atunci
când există suspiciunea unei cauze organice de
constipaţie sau în cazurile cu rezistenţă la tratament.
Identificarea şi tratamentul precoce sunt extrem de
importante, acestea fiind asociate cu un răspuns
mai bun la tratament. Există o variaţie largă a frec-
venţei defecaţiei şi consistenţei scaunelor. Indicaţiile
esenţiale pentru tratamentul constipaţiei sunt dure-
rea la defecare, incontinenţa fecală şi encomprezisul.
La cei cu simptome uşoare, regimul dietetic poate fi
suficient. Un copil care prezintă simptome mai se-
vere şi/sau probleme psihosociale are nevoie de tra-
tament suplimentar, care necesită adesea implicarea
unei echipe calificate de medici, asistente medicale,
asistenţi sociali şi psihologi, care lucrează împreună
cu copilul, părinţii şi profesorii. Nu toate medica-
mentele utilizate în mod obişnuit pentru a trata
constipaţia sunt licenţiate pentru utilizare la copiii
mici şi nici nu au fost investigate în studii cores-
punzătoare. Cu toate acestea, în cazul în care trata-
mentul dietetic nu are efect, se începe terapia cu
laxative folosindu-se diverse combinaţii atunci
când este necesar. Laxativele pot fi necesare pentru
uz îndelungat şi dozele trebuie reduse lent. În cazul
în care acestea nu sunt eficiente, se apelează la teh-
nici de evacuare intestinală (clisme sau evacuare
manuală). Acestea ar trebui să fie utilizate numai
sub supravegherea unui medic pediatru.
În absenţa iniţierii unui tratament eficace asistăm
la progresia bolii spre o problemă cronică semnifi-
cativă de sănătate cu implicaţii fizice, psihologice
şi sociale.
REVISTA ROMÂNÅ DE PEDIATRIE – VOLUMUL LXII, NR. 3, AN 2013 263

Diagnosis and management in chronic constipation in children age

(Part II)
Claudia Olaru, Smaranda Diaconescu, Nicoleta Gimiga, Elena Tataranu,
Alexandru Lacatus, Marin Burlea
V Pediatrics Clinic, „Sf. Maria“ Pediatric Hospital, Iasi
th

“Gr. T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iasi

ABSTRACT
Constipation is a common health problem that affects children of all ages. The etiology is often functional, being the
result of voluntary retention of the stool. A complete case history and a detailed physical examination are essential
for an appropriate diagnosis. In most cases laboratory investigations are not required; they are indicated when a
suspicion of an organic cause occurs (Hirschsprung disease, pseudoobstruction, hypothyroidism, diabetes insipidus,
cystic fibrosis, congenital anorectal malformations) or in treatment-resistant cases. Early diagnosis is extremely
important being associated with a better response to therapy. This includes performing DRE, colonoscopy,
scintigraphy, colon videocapsule and anorectal manometry. The first stage of functional constipation treatment
consists in desimpactation. Polyethylene glycol is effective and well tolerated. After desimpactation, a long-term
maintenance program is necessary, due to increased frequency of relapses. Maintenance drugs include mineral oil,
lactulose, polyethylene glycol and sorbitol. A diet rich in dietary fiber associated with family support and, when
possible, child education are essential. The delay in diagnosis and treatment can lead to the progression into a
chronic health problem with physical, psychological and social implications.

Key words: constipation, colonoscopy, anorectal manometry, child

According to Rome III (2006) criteria, constipa-
tion consists of: 2 or less stool/week; at least 1 epi-
sode of fecal incontinence/week; history of differ-
ent retention postures of excessive voluntary
retention of feces; difficult defecation or feces of
high consistency; presence of feces in the rectum,
feces with a large diameter. Child functional consti-
pation is diagnosed between 0 and 4 years of age
when at least 2 criteria are present at least 1 month,
and in children above 4 years of age if at least 2
criteria were present for at least once/week, at least
2 months (1). The symptoms can vary from light
and short lasting, up to severe and chronic. A large
group of age can be affected by this condition (from
suckling, teenagers, up to adult age).
Constipation is correlated with a large group of
consequences: physical pain, discomfort, psycho-
logical stress (in relation with the fecal inconti-
nence) and a high risk of urinary disorders.
This has a huge influence on the life’s quality,
family dynamics and has a social impact, consider-
ing the lost schooldays (2). In some children, a de-
layed diagnose can take to a severe chornic health
problem, with physical, psychological and social
elements.
A complete patient history and body check-up
can exclude the most of the secondary causes of
constipation. The history must include perinatal an-
tecedents (congenital megacolon, the switch be-
tween natural breast feeding with milk formulas),
information regarding the use of the potty and the
kindergarden/primary school adaptation (the lost of
the privacy), the history regarding the intake of
milki and dietary fibres, details regarding the fre-
quency, consiscency and amount of the stool. The
evaluation of the stool’s shape can be used for esti-
mating the colon passing time.
Family history of aganglionosis, hypotyiroid-
ism, neurofibromatosis, myopathy shows the pres-
ence of some genetic factors involved in the condi-
tion’s ethiology. Surgical inverventions in ante-
cedents, ulceronecrotic enterocolitis may sugest the
presence of adherent ties that came out after the
surgery or after an inflammatory process.
Sexual abuse in children can cause a treatment
resistant constipation.
The body check-up asseses the weight gain, ty-
roid examination, the presence of the abdominal
inflation, bowel sounds, feces palpation.
The most important part of the body check is
represented by the rectal examination. The follow-
ing elements must be invstigated: the position, the
existence of the inflammation, anal fissure, ulcers,
hemoroids and anal chanel tonus.
Proceeding a rectal investigation in a child with
chronic constipation is mandatory, no matter the age
of the child, in order to exclude anatomical anoma-
lies: unperforate anus along with perineal fistula,
intestinal obstruction, Hirschprung disease. In chil-
dren with Hirschprung disease, the rectum is usu-
ally small, and there is no stool in the rectal ampula.
Children with functional constipation have an en-
264 REVISTA ROMÂNÅ DE PEDIATRIE – VOLUMUL LXII, NR. 3, AN 2013
larged rectum, and there are evidences of stool be-
yond the anus edge.
Paraclinical investigations have the aim of ex-
cluding a organic disease that could cause constipa-
tion. Considering the clinical context, the following
investigations may be done: CBC (complete blood
count), inflammatory probes, tyroidian hormones
(TSH, fT4) antiendomisiun antibodies, antitrans-
glutaminase antibodies, bood calcium and kalium
levels, occult bleeding, lombosacrate spinal chord
MRI.
Barium enema is used for excluding or diagnos-
ing the Hirschprung disease. Even though the diag-
nosis of the Hirschprung disease is based on the
histological examination of the tissue (the lack of
the ganglion cells), this diagnosis is often suggest-
ed by the presence of diameter changes of the co-
lon, form a narrow aganglionic part to a wider gan-
glionic part of the colon.
Anorectal manometry may be useful in different
diagnosis between functional constipation and
Hirschprung disease. During this test a balloon
catheter is introduced in the rectum. Normaly, when
the rectal balloon is inflated, the internal anal sphinc-
ter relaxes instantly. In patients with Hirschprung
disease internal anal sphincter is not able to relax as
a response of rectal distention. (3)
Rectal biopsy is the g olden standard method of
confirming or exluding the Hirschprung disease.
(4) This procedure is usually necessary when clini-
cal and radiological assessments are characteristic
to the idiopathic constipation. The absence of the
ganglionic cells confirms the presence of the
Hirschprung disease.
TREATMENT
It is usually very complex and long lasting, hav-
ing the major objective the achievement and the
maintenance of a normal intestinal transit. Some
general principles must be taken in consideration:
• A proper diet with a increased fluid intake, as
well as dietary fiber intake (20-25 g/day). Cow
milk should be limited to 500 ml/day, as it may
cause the onset of the constipation. A study made
on 38 children of 5 between 36 months with chronic
constipation revealed the remission of the symptoms
in 78% of the cases in which the cow milk was
replaced with soy milk. (5) carbohydrates and
sorbitol content in some juices (plum-, pear-, apple-
juice) increase the amount of water consisted in the
feces through an osmotic effect. (6)
• Sport practicing: the efficiency of the ab-
dominal massage (clockwise) has been proven.
• The defecation reflex education: it is very
important the time spent on the potty not to be over
5 to 10 minutes.
The psychological treatment is to be done in
children that have defecation fear caused by some
accidents or because of the pain caused local le-
sions. Not too many children choose to voluntary
speak about constipation or incontinence even with
close persons. (7) It is essential, therefore, that the
child and the family to benefit of counseling and
support as long as the treatment lasts. The most fre-
quent problems that may need psychological sup-
port include: family stress, low self esteem, low
treatment-adhesion. (8)
The drug-based treatment must be associated
with a proper diet, and with sport, especially in the
severe forms, where a normalization of the bowel
transit isn’t to be gotten only with adjusting the
diet.
The first step in treating the functional constipa-
tion consists of desimpactation. This means the tak-
ing out the feces of hard consistency, administrat-
ing:
• enema: 6 ml/kgb (max. 135 ml) twice a day,
3 days;
• glycerin suppositories recommended to suck-
ling children, intermittent, on a short period;
• mineral oil in children above 1 years of age
(!!risk of chemical pneumonia in case of as-
piration in respiratory pathways);
• polyethylene (25 ml/kgb/h, maxim 1,000 ml,
4 hours).
The second step in treating chronic constipation
is represented by the supporting medication for a
normal bowel transit. Following may be used:
• osmotic laxatives: polyethyleneglycol (PEG):
1 g/kgb/day, in 2 dosis;
• Lactulosis 1-3 ml/kgb/day in 3 doses;
• Magnesium hydroxide 1-3 ml/kgb/day in 2
doses;
• Irritating laxatives: Bisacodil: 10-15 ml/day in
3 doses (9).
Long term studies show a similar effect after us-
ing as well mineral oil, magnesium hyroxyde as
lactulose (10).
The key in drug-therapy is represented by use of
an enough quantity of laxative for the wanted effect
to appear. Sometimes, two or more laxative may be
needed to be used simultaneously. Even though, it
is not to be performed this way in small children.
The continuous laxative treatment should be used
until the children doesn’t relate the pain with the
intestinal transit. (9)
REVISTA ROMÂNÅ DE PEDIATRIE – VOLUMUL LXII, NR. 3, AN 2013
THE ROLE OF PRE- AND PROBIOTICS
There are few information in the literature about
the role of pro- and prebiotics in the treatment of
the constipation.
Prebiotics are substances that last over the di-
gestion in the small intestine, they get to the colon
undestroyed and act like a growth substrate for
good bacteria. Some examples are FOS and GOS,
oligosaccharides that usually are added in milk for-
mulas. A randomized, controlled study showed up
no significant difference between the stool frequen-
cy and oligosaccharides from enriched formulas vs
standard formula. There are no studies regarding
the safety and the utility of using prebiotics.
Probiotics are good bacteria that last the diges-
tion and make colony in the large intestine. They
play a role in reestablishing the balance of the di-
gestion.
There are a few evidences that support the use of
the probiotics as treatment for constipation. A ran-
domized study (12), including 44 sucklings showed
up an increase of the stool frequency from 2, 4 and
8 weeks after adding L. reuteri.
Even though, there has been no difference in the
consistency of the stool and it has not influenced
the crying episodes, as these having been better in-
dicators of ongoing constipation than the stool
number/week.
CONCLUSIONS
Constipation is a common problem, affecting
children of all ages. Taking a complete history and
REFERENCES
1. Hye-Kyung Jung – Rome III Criteria for Functional Gastrointestinal
Disorders: Is There a Need for a Better Defi nition?. J
Neurogastroenterol Motil. 2011 July; 17(3):211-212
2. Belsey J., Greenfield S., Candy D., & Geraint M. – Systematic
review: impact of constipation on quality of life in adults and children.
Alimentary Pharmacology and Therapeutics 2010; 31(9):938-949
3. Pensabene L., Youssef N.N., Griffiths J.M., DiLorenzo C. – Colonic
manometry in children with defecatory disorders: role in diagnosis and
management. Am J Gastroenterol. 2003; 98:1052-1057
4. Coffin C.M., Spilker K., Zhou H. – Frozen section diagnosis in
pediatric surgical pathology; a decade’s experience in a children’s
hospital. Arch Pathol Lab Med. 2005; 129(12):1619-1625
5. Iacono G., Cavataio F., Montalto G., et al. – Intolerance of cow’s
milk and chronic constipation in children. N Engl J Med. Oct 15
1998; 339(16):1100-4
6. Corkins M.R. – Are diet and constipation related in children?. Nutr
Clin Pract. Oct 2005; 20(5):536-9
7. Ozokutan B.H., Zoroglu S., Ceylan H., Ozkan K.U. – Psychological
evaluation of children with idiopathic constipation and their parents.
Pediatr Int. 2005 Jun; 47(3):311-5
8. Van Dijk M., Benninga M.A., Grootenhuis M.A., Nieuwenhuizen
A.M., Last B.F. – Chronic childhood constipation: a review of the
265
proceeding a complete body-check up plays an im-
portant role in diagnosing constipation. Paraclini-
cal investigation must be proceeded when there is a
suspicion of organic constipation of when treat-
ment resistant constipation occurs. Identifying and
precocious treatment is extremely important, as
they are associated with a better treatment response.
There is a large variation of the defecation frequen-
cy and stool consistency. The most important indi-
cations in treating a constipation are defecation
pain, fecal incontinence and encopresis. Patient
with lighter symptoms may need only an appropri-
ate diet. A children with severe symptoms and/or
psychological problems needs an extra- treatment,
which most of the time needs the involvement of a
qualified doctors-team, nurses, social workers, psy-
chologists who work together with the child, the
parents and the teachers. Not every drugs usually
used to treat constipation are approved for young
children and they have not been studied yet in ap-
propriate trials. Even though, when the drug-based
treatment has no effect, a laxative-based treatment
needs to be applied; sometimes, a combination of
drugs is needed to be used. Laxatives may be need-
ed for a longer period, so that the doses must be
reduced in a slow manner. In case of inefficiency,
enemas or manual evacuations may be taken into
account. They should only be performed under the
surveillance of a pediatrician.
When there is no initiation of a treatment, we
assist on the progression of the disease to a major
chronic health problem, that implies as well physi-
cal, psychological, as social aspects.
literature and the introduction of a protocolized behavioral intervention
program. Patient Educ Couns. 2007 Jul; 67(1-2):63-77. Epub 2007
Mar 19
9. (Guideline) North American Society for Pediatric
Gastroenterology, Hepatology and Nutrition – Evaluation and
treatment of constipation in children: summary of updated
recommendations of the North American Society for Pediatric
Gastroenterology, Hepatology and Nutrition. J Pediatr Gastroenterol
Nutr. Sep 2006; 43(3):405-7
10. Reid H., Bahar R.J. –Treatment of encopresis and chronic
constipation in young children: clinical results from interactive
parent-child guidance. Clin Pediatr (Phila). 2006 Mar; 45(2):157-64
11. Bongers M. E.J., De Lorijn F., Reitsma J.B. et al. – The clinical
effect of a new infant formula in term infants with constipation: a
double-blind, randomized cross-over trial. Nutrition Journal 2007; 6:8
12. Coccorullo P., Strisciuglio C., Martinelli M., et al. – Lactobacillus
reuteri (DSM 17938) Infants with Functional Chronic Constipation: A
Double-Blind, Randomized, PlaceboControlled Study. Pediatrics 2010;
157(4):598-602