Art. 6 şi art. 7 din Legea nr.

78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi

sancţionarea faptelor de corupţie

- comentarii şi jurisprudenţă relevantă –

În ceea ce priveşte Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea

faptelor de corupţie, ne aflăm în prezenţa unor variante speciale ale infracţiunilor din Codul
penal, elementul de particularitate fiind calificarea subiectului activ, respectiv a subiectului
pasiv adiacent, în funcţie de atribuţiile de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de
atribuţiile de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Acesta este şi cazul art. 7, care circumstanţiază subiectul activ al faptelor de luare de
mită sau trafic de influenţă în următoarea manieră:

a) persoana care exercită o funcţie de demnitate publică;

b) judecător sau procuror;
c) organ de cercetare penală sau persoană cu atribuţii de constatare ori de sancţionare a
contravenţiilor;
d) una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal (membrii instanţelor de
arbitraj).

Privitor la art. 6, acesta evidenţiază ideea că infracţiunile de luare de mită, dare de mită,
trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă reprezintă infracţiuni autonome, Legea 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cuprinzând mai multe
norme de trimitere, ce se vor completa, sub aspectul elementelor constitutive, cu articolele din
Codul penal la care se face trimiterea.
 Decizia nr. 2 din 25 ianuarie 2017 ICCJ

1. Problema de drept
Se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a
problemei de drept: „dacă în interpretarea şi aplicarea formei agravate prevăzute de art.
7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor
de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) este suficient ca făptuitorul să aibă ca
atribuţii de serviciu constatarea ori sancţionarea contravenţiilor indiferent dacă
infracţiunea de luare de mită nu are legătură cu atribuţiile de serviciu privind constatarea
sau sancţionarea contravenţiilor sau reţinerea formei agravate este condiţionată de
săvârşirea infracţiunii de luare de mită în legătură cu atribuţiile de serviciu privind
constatarea sau sancţionarea contravenţiilor"1.

2. Situaţia de fapt
Inculpatul P.M. este acuzat de săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care şi cea
prevăzută de art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, alături de inculpata persoană juridică S.C.
K.-S.R.L. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la luare de mită în formă
continuată, prevăzută de art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu referire la art. 289 alin. (1) din
Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal şi art. 5 alin. (1) din Codul penal (11
acte materiale).

Inculpatul P.M., în perioada noiembrie 2013 - 8 ianuarie 2014, aflându-se în

îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de consilier superior în cadrul
Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor C. şi medic veterinar în cadrul
Circumscripţiei Sanitare Veterinare Zonale C., în baza unei unice rezoluţii infracţionale, în
mod repetat, respectiv în 11 rânduri, a pretins prin intermediul martorilor F.I., B.A., G.C.I. şi
B.L.G. şi a primit, prin intermediul coinculpatei S.C. K. — S.R.L. Constanţa, suma totală de
193.477 lei (echivalentul a circa 43.000 euro), cu titlu de mită, de la persoanele juridice

1
A se vedea Decizia 2/2017 a ICCJ: https://legeaz.net/monitorul-oficial-135-2017/decizie-iccj-2-
2017.
S.C.P.S.A.T. Ltd. Co. — S.R.L. Constanţa, S.C. A.C.T.I. (România) — S.R.L. Bucureşti, S.C.
B.R. — S.R.L. Buzău şi S.C. T. — S.R.L. Constanţa, în schimbul eliberării de certificate
veterinare necesare efectuării de către respectivele firme a unor operaţiuni de export sau
tranzit de cereale şi furaje în state terţe Uniunii Europene.2

Mai mult de atât, inculpatul P.M., în perioada sus-menţionată, prin utilizarea drept
paravan a inculpatei persoană juridică (înfiinţată de către membrii familiei sale şi având sediul
social declarat la domiciliul inculpatului), a disimulat caracterul fraudulos al primirii sumei
totale de circa 43.000 euro, încasată cu titlu de mită, prin contul bancar al persoanei juridice
coinculpate, de la S.C. P.S.A.T. Ltd. Co. — S.R.L. Constanţa, S.C. A.C.T.I. (România) —
S.R.L. Bucureşti, S.C. B.R. — S.R.L. Buzău şi S.C. T. — S.R.L. Constanţa, creând aparenţa
încasării legale a banilor cu titlu de contravaloare a unor servicii de dezinfecţie la bordul
navelor, neprestate în realitate, suma mai sus menţionată fiind utilizată, exclusiv, în interesul
personal al inculpatului şi al membrilor familiei sale.

De asemenea, s-a reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat faptul că, în perioada de referinţă,
acţionând în baza unei unice rezoluţii infracţionale şi în calitate de administrator de fapt al
coinculpatei S.C. K. — S.R.L. Constanţa, a emis un număr de 11 facturi fiscale, prin care se
atesta în mod fictiv prestarea de către emitent a unor lucrări de dezinfecţie la bordul unor nave
maritime.

3. Punctul de vedere al instanţei care a sesizat ICCJ referitor la problema de drept

(Curtea de Apel Constanţa)

Opinia majoritară: dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014), trebuie
interpretate în sensul că făptuitorul se pedepseşte cu o pedeapsă sporită atunci când acesta a luat
mită în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi
nu când are în fisa postului atribuţii de constatare și sancţionare a contravenţiilor, însă fapta de
luare de mită nu a avut nicio legătură cu aceste atribuţii.

Opinia minoritară: sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior
anului 2014), indiferent dacă fapta de luare de mită are sau nu legătură cu atribuţiile de

2
Ibidem.
serviciu ale făptuitorului, pentru reţinerea dispoziţiilor menţionate fiind suficientă întrunirea
cerinţei ca făptuitorul să aibă calitatea de a constata sau sancţiona contravenţii.

4. Punctele de vedere ale curţilor de apel şi ale instanţelor de judecată arondate

Opinie majoritară: pentru reţinerea formei agravate a infracţiunii de luare de mită

prevăzute de art. 254 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior
anului 2014) este necesar ca pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea unor sume de
bani sau alte foloase să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale subiectului activ/subiectului
pasiv adiacent, privind constatarea sau sancţionarea contravenţiilor ori constatarea, urmărirea
sau judecarea infracţiunilor.

S-a apreciat că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014),
reprezintă o normă de trimitere care se completează, sub aspectul elementelor constitutive, cu
prevederile art. 254 alin. (1) din Codul penal anterior. Reţinerea formei agravate este
condiţionată de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în legătură cu atribuţiile de serviciu
privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.

Au fost depuse şi hotărâri judecătoreşti care să susţină această interpretare.

Opinie minoritară: forma agravată nu este condiţionată de săvârşirea infracţiunii de

luare de mită în legătură cu atribuţiile de serviciu ale subiectului activ/subiectului pasiv
adiacent, fiind suficient ca făptuitorul să aibă atribuţii de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor.

S-a reţinut că, dacă actul în vederea îndeplinirii căruia funcţionarul a săvârşit acţiunea
sau inacţiunea, care defineşte elementul material, nu intră în competenţa sa, în atribuţiile sale
de serviciu, nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită. Actul care
excedează competenţei funcţionarului nu devine act de serviciu, nici în cazul în care este
îndeplinit la locul de muncă şi în timpul programului de lucru.

S-a apreciat că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) nu se
referă la efectuarea unui act în exercitarea atribuţiilor de constatare sau de sancţionare a
contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, ci la efectuarea unui act
de către o persoană care are atribuţii în acest sens.

Nu au fost depuse hotărâri judecătoreşti care să susţină această interpretare.

5. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale a României

Decizia nr. 673 din 12 iunie 2008: a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, reţinându-se, în esenţă, că aceste dispoziţii se constituie într-
o normă de trimitere uzitată de tehnica legislativă, nefiind încălcate dispoziţii constituţionale.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie este un act de legiferare a răspunderii penale printr-o normă care plasează
univoc, în sistemul infracţional, fapta de luare de mită săvârşită de un subiect activ
circumstanţiat

Reglementarea internă satisface şi exigenţele Convenţiei, care impune ca legea penală

să nu se aplice de o manieră extensivă în dezavantajul acuzatului, în special prin analogie.

6. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Decizia nr. 4.976 din 24 octombrie 2007: s-a reţinut că expresia „atribuţii de control”
trebuie înţeleasă ca o activitate completă de verificare şi analiză a unor situaţii sau sectoare în
vederea urmăririi evoluţiei acestora şi care se desfăşoară, pentru moment ori periodic, în baza
unor sarcini şi atribuţii concrete, menţionate expres în fişa postului sau în lege.

Decizia penală nr. 24 din 11 februarie 2013: s-a reţinut că dispoziţiile art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie se
referă la o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a
contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Pentru a fi incidente aceste reglementări, este necesar să se constate că activitatea

subiectului activ al infracţiunii se circumscrie atribuţiilor enunţate anterior.
 7. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

S-a apreciat că subiectul activ al infracţiunii de luare de mită trebuie să aibă atribuţiile
menţionate în normă, fiind necesar ca fapta să fie săvârşită în legătură cu atribuţiile privind
constatarea sau sancţionarea contravenţiilor.

8. Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept

Cu privire la legătura între calitatea subiectului activ şi atribuţiile de serviciu ale

acestuia, în general, în cadrul infracţiunii de luare de mită (varianta-tip) se reţine că infracţiunea
de luare de mită are şi a avut în vedere un subiect activ circumstanţiat, fie în persoana
funcţionarului public, sub incidenţa actualului Cod penal, fie în persoana funcţionarului, sub
incidenţa Codului penal anterior. Această calitate reprezintă o condiţie necesară cu privire la
existenţa subiectului activ al infracţiunii. Calitatea de subiect activ se află însă într-o legătură
de interdependenţă cu o condiţie esenţială pentru existenţa obiectivă a infracţiunii. Această
condiţie este ca fapta să se realizeze în legătură cu atribuţiile de serviciu concrete ale
funcţionarului public.

Condiţia ataşată laturii obiective a infracţiunii, respectiv ca fapta să se raporteze la

atribuţiile de serviciu ale subiectului activ este, aşadar, obligatorie. Atribuţiile de serviciu
concrete ale subiectului activ reprezintă o condiţie a laturii obiective a infracţiunii, în sensul că
fapta trebuie să se raporteze la aceste atribuţii concrete.

Referitor la legătura între calitatea subiectului activ şi atribuţiile de serviciu ale acestuia,
în cazul variantei agravate prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) se
reţine că subiectul activ este (dublu) circumstanţiat, fiind un funcţionar (conform Codului penal
anterior) care, în plus, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor. Aceasta
este condiţia necesară cu privire la existenţa subiectului activ, în această variantă agravată. În
acelaşi timp, pentru existenţa infracţiunii, în varianta agravată, este necesar ca fapta să se
raporteze, exclusiv, atribuţiilor de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor.

9. Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept

Reţinerea formei agravate prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului
2014) este condiţionată de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în legătură cu atribuţiile de
serviciu ale subiectului activ/subiectului pasiv adiacent, respectiv acelea privind constatarea sau
sancţionarea contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Raţiunea incriminării formei agravate porneşte de la ideea că, în cazul funcţionarului

public cu atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire
sau judecare a infracţiunilor, atingerea adusă bunei desfăşurări a activităţii de serviciu şi
prestigiului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul — ce reprezintă valoarea
socială ocrotită de lege — este mult mai gravă de vreme ce un funcţionar, cu astfel de atribuţii,
nesocoteşte regulile unui comportament corect care îi sunt impuse de funcţia deţinută.

10. Raportul judecătorului asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, privitor la

problema de drept

Potrivit Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de

corupţie, infracţiunea de luare de mită este calificată, atrăgând un regim sancţionator mai sever,
atunci când fapta a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare
sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Prin urmare, ceea ce agravează infracţiunea de luare de mită este calitatea specială a
subiectului activ nemijlocit, determinată prin atribuţiile acestuia de constatare sau sancţionare
a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Dar reţinerea formei agravate presupune, în mod obligatoriu, îndeplinirea condiţiilor de

incriminare ale variantei-tip a infracţiunii de luare de mită, fiind extinsă doar sfera subiectului
activ.

Din această perspectivă şi în forma agravată, fapta de luare de mită este săvârşită în
scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de
serviciu sau cu scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, dar nu a oricăror îndatoriri, ci
doar a acelora care se circumscriu competenţelor subiectului activ, respectiv funcţionarului cu
atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare
a infracţiunilor.

Referitor la actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere, se pretinde, se

primeşte, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite — ca şi condiţie esenţială
pentru existenta infracţiunii — trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale
funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale acestuia sau un act
contrar acestor îndatoriri.

Prin „act privitor la îndatoririle de serviciu” se înţelege actul care are legătură cu
atribuţiile de serviciu ale subiectului activ al infracţiunii de luare de mită.

Conform art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, persoana
care are, potrivit legii, atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor este acea
persoană anume prevăzută în actul normativ care stabileşte și sancţionează contravenţia.

Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de

Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători
ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene,
primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în
legi speciale.

De asemenea, persoanele care au atribuţii de constatare, urmărire sau judecare a

infracţiunilor sunt acele persoane stabilite de Codul de procedură penală sau de o lege specială.

Analizând dispoziţiile legale enunţate anterior, se constată că varianta agravată a

infracţiunii de luare de mită este incidenţă doar în ipoteza în care pretinderea, primirea,
acceptarea ori nerespingerea promisiunii, respectiv darea de mită, se realizează în legătură
directă cu atribuţiile persoanei care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare
a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau de judecare a infracţiunilor.

Aceste atribuţii trebuie să derive din lege, fiind nesocotite de subiectul activ al
infracţiunii, care a pretins, a primit ori a acceptat promisiunea de bani sau alte foloase, sau de
subiectul pasiv adiacent.

Prin urmare, dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) au în
vedere, exclusiv, persoana care comite fapta în exercitarea atribuţiilor sale, de constatare sau de
sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.
 Pentru a fi incidente aceste norme, este necesar şi obligatoriu să se constate că fapta
reţinută în sarcina subiectul activ se circumscrie atribuţiilor la care textul face referire. Aceste
atribuţii se înscriu — astfel cum s-a arătat şi dezvoltat anterior —, întotdeauna, în sfera de
activitate sau de competenţă a subiectului activ/pasiv adiacent, care îi conferă capacitatea de a
efectua în mod valabil acte sau activităţi cu privire la constatarea sau sancţionarea
contravenţiilor ori constatarea, urmărirea sau judecarea infracţiunilor.

În plus, interpretarea textului, în sensul arătat, satisface, pe deplin, şi condiţia

previzibilităţii normei, astfel încât persoana căreia i se adresează poate să anticipeze care sunt
acţiunile sau omisiunile ce pot atrage răspunderea penală în condiţii agravate.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) se aplică, exclusiv,
atunci când infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de către subiectul activ în legătură cu
îndeplinirea atribuţiilor sale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ori de constatare,
urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Decizia nr. 693 din 27 februarie 2009 ÎCCJ

1. Situaţia de fapt

Denunțătorul P.I., la data de 09 februarie 2006, se deplasa cu autoturismul pe Bd. din

Pitești. La intersectarea acestei străzi cu Calea București, denunțătorul a oprit autoturismul în
apropierea intersecției pentru a coborî martorul R.I. Imediat, a oprit în spatele său echipajul
de circulație și agentul de poliție, care se afla la volan i-a solicitat permisul de conducere și
cartea de identitate a autovehiculului. Denunțătorul a susținut că nu avea asupra sa certificatul
de înmatriculare al autoturismului.3

Din declarația lui P.I. rezultă că, agentul de poliție, identificat în persoana inculpatului
S.C. i-a comunicat că a săvârșit trei contravenții, respectiv, a oprit în apropierea intersecției, nu
are asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului și a condus fără centură, astfel încât
amenda este de 1.500.000 ROL sau „ne înțelegem”.

De asemenea, același inculpat l-a întrebat unde lucrează, i-a răspuns că este pădurar,
după care l-a întrebat cât costă o căruță cu lemne. P.I. i-a răspuns inculpatului că o căruță cu
lemne costă 800.000 ROL. Încă o dată inculpatul a insistat față de denunțător dacă scrie în
procesul-verbal „amendă” sau „ne înțelegem”. Apoi, echipajul de poliție, în scopul fluidizării
traficului circulației, s-a deplasat pe Calea București până în zona „Regent”, unde a găsit un loc
de parcare, denunțătorul fiind invitat să urmeze echipajul de poliție. În acel loc i s-a întocmit
denunțătorului de către inculpatul N.S.F. procesul-verbal de sancționare contravențională, timp
în care denunțătorul, lângă autoturismul inculpaților, a continuat discuțiile cu inculpatul S.C.,
cu privire la posibilitatea de „înțelegere”. Procesul-verbal a fost semnat de P.I. dar, a susținut
el, nu a văzut ce sancțiune i s-a aplicat, întrucât nu i s-a înmânat o copie de pe acesta.

Denunțătorului i s-a înmânat permisul de conducere și buletinul și, potrivit înțelegerii

anterioare, a plecat să facă rost de bani, el înțelegând prin expresia „ne înțelegem” că i se va
aplica un avertisment dacă va da o sumă de bani.

Din declarația denunțătorului rezultă că suma pretinsă – indirect – era de 800.000 ROL,
contravaloarea unei căruțe cu lemne, preț despre care a discutat cu inculpatul S.C. Tot
denunțătorul a apreciat că suma de 800.000 ROL este prea mare, sumă care reprezenta de fapt
jumătate din minimum amenzii de 1.500.000 ROL anunțată de inculpatul S. C., motiv pentru
care s-a hotărât să le dea celor doi învinuiți suma de 400.000 ROL.

În acest scop a formulat denunțul penal la parchet. Potrivit procesului-verbal, s-a

procedat la înscrierea sumei de 400.000 ROL și s-a procedat la constatarea flagrantă a
infracțiunii.

3
A se vedea site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=48579.
 P.I. a purtat cu cei doi învinuiți discuția redată în procesul verbal de transcriere din 9
februarie 2006, din care rezultă că inculpatul S.C. l-a întrebat pe acesta „Hai bă, de când vă
așteptăm?..veniși mă să ne dai și nouă o căruță de lemne?”. La răspunsul denunțătorului „nu
chiar o căruță, dar..”, inculpatul S.C. l-a întrebat „de ce bre, cu cât dai căruța de lemne?”. P.I. i-
a răspuns „400.000” și atunci inculpatul S. C., contrariat, l-a întrebat din nou „cu cât dai bre,
căruța cu lemne?”. La această întrebare, denunțătorul rectifică „800.000 o căruță”.

După înmânarea sumei de 400.000 ROL, i-a comunicat denunțătorului „ți-a trecut
avertismentul ăla” și pentru convingere, l-a întrebat pe inculpatul N.S. dacă într-adevăr, i-a
trecut avertisment, acesta din urmă confirmându-i.

La solicitarea denunțătorului de a i se înmâna procesul-verbal, inculpatul N.S. îi

comunică că nu i-l mai dă.

După primirea sumei, echipa operativă s-a apropiat de autoturismul în care se aflau cei
doi inculpați și în prezența denunțătorului s-a constatat că, inculpatul S.C. avea în mână două
din bancnotele înseriate în sumă de 200.000 ROL, în timp ce inculpatul N.S.C. avea în buzunar
această sumă.

2. Soluţia instanţei

Fapta inculpaților S.C. și N.S.F. care, în data de 09 februarie 2006, în timpul exercitării
atribuțiilor de serviciu, în calitate de agenți de poliție în cadrul I.P.J. Argeș – Biroul Poliție
Rutieră, având grade de subofițeri, au pretins și primit suma de 400.000 lei vechi de la
denunțătorul P.I., cu scopul de a nu-l sancționa cu amendă pentru un număr de 3 contravenții la
regimul circulației rutiere, întrunește elementele infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.
254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.

Alte hotărâri judecătoreşti ce vizează art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie:

DARE DE MITĂ. SOCIETĂŢI COMERCIALE.4

Parchetului Naţional Anticorupţie – Serviciul teritorial Târgu Mureş a trimis în judecată

inculpaţii pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în art.255 alin.1 C.pen. raportat la art.6 din
Legea nr.78/2000, art.2151 C.pen.şi art.31 alin.2 raportat la art.289 alin.1 C.pen.

În fapt, s-a reţinut că în perioada ianuarie – februarie 2003, S. A. şi R. I. au dat sume de

bani inculpaţilor S. N. şi L. F. pentru a le livra cenuşă de zinc de la S.C. „B. ” S.A. Târnăveni
în cantităţi mai mari.

Tribunalului Mureş, sentinţa penală nr. 279 din 19 septembrie 2003, rămasă definitivă
prin neapelare.

DARE DE MITĂ. OFIŢER DE POLIŢIE.

Parchetul Naţional Anticorupţie – Serviciul Teritorial Anticorupţie Cluj, a dispus

trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei , pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzute în art.255 C.pen.raportat la art.7 din Legea nr.78/2000.

În fapt, s-a reţinut că la data de 18 martie 2003, inculpata a promis unui subinspector

din cadrul Poliţiei Municipiului Cluj-Napoca, o sumă de bani pentru a nu-i întocmi dosar penal,
promisiune în baza căreia, a doua zi i-a dat suma de 200 U.S.D.

Prin sentinţa penală nr.219 din 12.05.2003 pronunţată în dosarul nr.3598/2003,

Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea
condiţionată a executării, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Curtea de Apel Cluj a respins apelul inculpatei ca nefondat.

4
D. Ciuncan, Jurisprudenţă şi doctrină penală în materia corupţiei, Ed. Lumina lex, Bucureşti,
2004.
 Curtea de Apel Cluj, decizia penală nr.141 din 27 iulie 2003 pronunţată în dosarul
4318/2003, definitivă prin nerecurare.

LUARE DE MITA. LICHIDATOR JUDICIAR. FUNCTIONAR.

Lichidatorul judiciar al unei societăţi comerciale, numit prin hotărâre judecătorească,

are calitatea de funcţionar şi poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

Prin sentinţa nr.710 din 18 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a
condamnat pe inculpatul C.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art.6 din Legea
nr.78/2000 raportat la art.254 alin.1 C.pen.

Instanţa a reţinut că, la data de 26 ianuarie 1999 inculpatul, expert contabil, a fost numit
lichidator la o societate comercială prin sentinţa civilă a Tribunalului Bucureşti, funcţie pe care
a îndeplinit-o până la 7 mai 2001.

Atribuţiile în exercitarea funcţiei de lichidator nu au fost stabilite în hotărârea de numire,

inculpatul desfăşurându-şi activitatea în temeiul prevederilor art.23 din Legea nr.64/1995 care,
la lit.i, se referă la „vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile
legii”.

La 4 mai 2001, C.V. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că s-a prezentat la
sediul societăţii comerciale pentru cumpărarea unor bunuri, când inculpatul i-a pretins 4
milioane de lei pentru

subevaluarea acestora; banii, în aceeaşi zi, au fost predaţi inculpatului, care a fost surprins
asupra faptului. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr.763 din 27 noiembrie
2002, a respins apelul inculpatului.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că lichidatorul unei societăţi comerciale nu

are calitatea de funcţionar, este nefondat.

Examinând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond cât şi cea
de apel au reţinut o situaţie de fapt confirmată de probele administrate în cauză, în raport cu
care au dat o corectă încadrare juridică faptei.
 Astfel, potrivit art.147 alin.2 Vechiul Cod penal, prin funcţionar se înţelege persoana
menţionată în alin.1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte
persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul a fost numit prin hotărâre judecătorească în
calitate de lichidator pentru a se ocupa de lichidarea societăţii comerciale, această numire
echivalând cu o însărcinare în serviciul unei persoane juridice, alta decât cele arătate în art.145
şi 147 alin.1 C.pen., aceasta putând fi, deci, şi o societate comercială.

Calitatea de funcţionar nu este legată de existenţa unui raport de muncă de natura celui
reglementat de Codul muncii şi nici de stabilirea unei retribuţii în condiţiile codului, deoarece,
aşa cum rezultă din art.147 alin.1, exercitarea atribuţiei de funcţionar se poate face cu orice
titlu, indiferent cum a fost investită – prin urmare şi în condiţiile din speţă, printr-o hotărâre
judecătorească, şi fără a avea relevanţă dacă activitatea este retribuită, indiferent de modalitate,
sau are caracter gratuit. Cea ce interesează este faptul dacă persoana în cauză îşi îndeplineşte în
acea calitate obligaţiile asumate.

Susţinerea inculpatului, în sensul că activitatea de lichidator al unei societăţi comerciale

ar fi o profesie liberală, de natura celei de avocat, este greşită, iar referirea la statutul avocatului,
care nu poate fi considerat funcţionar public ori funcţionar, nu-şi găseşte locul în speţă.

Faptul că legiuitorul a stabilit că unele profesii, cum este cea de avocat, nu sunt
incompatibile cu calitatea de lichidator judiciar trebuie interpretată în sensul că, în afară de
persoanele expres nominalizate în art.8 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.79/1999, între care
avocatul şi expertul contabil, nici o altă persoană numită lichidator nu poate cumula funcţia de
bază ce o îndeplineşte în mod curent, cu cea de lichidator; aşadar textul se referă la cumulul de
funcţii, ceea ce, în speţă, este irelevant, deoarece avocatul, dacă deţine şi funcţia de lichidator
judiciar, dobândeşte prin aceasta calitatea de funcţionar.

Pentru considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins.

LUARE DE MITĂ. ART. 11 PCT. 2 LIT. A RAPORTAT LA ART. 10 LIT. A C. PR.

PEN.

Faptele de corupţie ale conductorilor de tren prin frecvenţa comiterii lor şi însoţite de
acte de
împotrivire şi violenţă faţă de persoanele aflate în exerciţiul autorităţii de stat nu pot fi
considertate ca lipsite de pericol social, astfel că aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. b1 C. pr. pen.
şi art. 181 C. pen. nu se justifică în cauză.

Prin sentinţa penală nr. 292 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara,
inculpatul V.D.I a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de
mită prevăzută de art. 254 alin. 1 C. pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu
aplicarea art. 74, 76 C. pen. şi la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj
prevăzută de art. 239 alin. 2 şi 3 C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

În fapt, în ziua de 16 august 2000, inculpatul V.D.I, conductor de bilete în cadril Staţiei
CFR Arad îşi exercita atribuţiile de serviciu pe trenul rapid 375/2 pe ruta Curtici – Arad –
Simeria.

Constatând că trei călători aveau bagaje voluminoase care depăşeau greutatea admisă,
inculpatul nu a procedat la întocmirea procesului-verbal de contravenţii privind încălcarea
normelor referitoare la transportul pe calea ferată, ci a pretins o sumă de bani, fără a preciza
cuantumul, pentru a nu da curs dispoziţiilor legale arătate mai sus.

Inculpatul a primit iniţial suma de 60.000 lei de la martorul V.A., sumă pe care a
apreciat-o ca insuficientă şi la care s-au mai adăugat 20.000 lei.

Martorul l-a sesizat despre cele întâmplate pe subofiţerul S.T.. La verificarea efectuată
de de acesta şi de plt.adj. M.I., inculpatul a recunoscut că a primit de la călători suma de 80.000
lei, fără a elibera documente justificative.

Inculpatul a încercat să plece din compartiment înainte de încheierea verificării,

împrejurare în care s-a creat o busculadă în timpul căreia, lucrătorii de poliţie au fost loviţi,
suferind leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul a reuşit să arunce
banii pe fereastra vagonului.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de sesizare, declaraţiile martorilor, declaraţiile părţilor
vătămate, certificate medico-legale, ordin şi atribuţii de serviciu.

Inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr. 399/A din 6 decembrie 2001 a admis
apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi de inculpatul V.D.I, a
desfiinţat sentinţa penală nr. 292 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara şi a dispus
trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

LUARE DE MITĂ.PERSOANĂ CU FUNCŢII DE CONDUCERE.

Parchetul Naţional Anticorupţie – Serviciul teritorial Craiova, a trimis în judecată în

stare de arrest preventiv inculpatul pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art.254
C.pen.raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

În fapt, s-a reţinut că în calitatea sa de inginer şef la formaţia sa de lucru din Bechet din

cadrul Sucursalei de Distribuţie a Energiei Electrice , la 12 decembrie 2003 , a pretins şi primit

o combină muzicală şi o bicicletă, ambele în valoare de 25.000.000 lei pentru a dispune
racordarea acestuia la reţeaua de alimentare cu energie electrică.

Prin sentinţa penală nr.448 din 23 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Dolj inculpatul
a fost condamnat la 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a, b,
c pentru infracţiunea prevăzută în art. 254 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.
Bunurile au fost restituite denunţătorului.

Prin decizia penală nr.447 din 23 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova
a fost admis apelul inculpatului, desfiinţată în parte sentinţa atacată şi reţinându-se dispoziţiile
art.74-76 C.pen.,s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 1 an şi 6 luni închisoare.

Instanţa a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat, soluţia rămânând astfel
definitivă.

(LUARE DE MITĂ. FUNCŢIONAR CU ATRIBUŢII DE CONTROL.

Parchetul Naţional Anticorupţie – Serviciul teritorial Oradea a trimis în judecată în stare

de libertate inculpatul pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art.254 alin.1 şi 2 C.pen.cu
referire la art.1 şi 6 din Legea nr.78/2000.
 În fapt, s-a reţinut că inculpatul , în calitate de inspector al Societăţii Române de

Televiziune, având printre atribuţiile de serviciu constatarea contravenţiilor şi aplicarea de

sancţiuni contravenţionale, la data de 23 octombrie 2002, a pretins şi primit suma de 1.500.000
lei, de la martorul denunţător , reprezentant al SC D. SRL Oradea, pentru a nu-şi îndeplini
atribuţiile de serviciu, în speţă, pentru a nu încheia un proces-verbal de constatare a
contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale.

Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare cu aplicarea art.81 C.pen. şi interzicerea

drepturilor prevăzute în art.64 lit.c C.pen.

Tribunalul Bihor, sentinţa penală nr.14 din 20 ianuarie 2003 , definitivă prin neapelare.

LUARE DE MITĂ. FUNCŢIONAR CU ATRIBUŢII DE CONTROL.

Parchetul Naţional Anticorupţie – Serviciul Teritorial Anticorupţie Cluj, a dispus

trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului , pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzute în art.254 alin.2 C.pen.raportat la art.7 din Legea nr.78/2000.

În fapt, s-a reţinut că la data de 30 ianuarie 2003, cu ocazia unui control efectuat la S.C.
B. S.R.L. Dej, inculpatul , în calitate de inspector vamal la Direcţia Regională Cluj , a pretins
suma de 2.000 euro, pentru a nu încheia proces-verbal de constatare a unei contravenţii la
regimul vamal.

Prin sentinţa penală nr.321 din 26 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr.3150/2003,
Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare. Curtea de
Apel Cluj a respins apelul inculpatului ca nefundat. Curtea de Apel Cluj, decizia penală nr.221
din 7 octombrie 2003 pronunţată în dosarul nr.5458/2003, definitivă prin nerecurare.

LUARE DE MITĂ. FUNCŢIONAR CU ATRIBUŢII DE CONTROL

Parchetului Naţional Anticorupţie – Serviciul teritorial Timişoara a fost trimis în

judecată în stare de arest preventiv inculpatul G. I. M. şi în stare de libertate inculpata P. D. ,
ambii pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art.254 alin.1 C.pen.raportat la art.6 din Legea
nr.78/2000.
 În fapt s-a reţinut că în data de 16 octombrie 2002, cei doi inculpaţi în calitate de
inspector vamali, au pretins şi primit câte 250 $ fiecare de la partea vătămată pentru a întârzia
procedura de executare silită a unei creanţe.

LUARE DE MITĂ. FUNCŢIONAR CU ATRIBUŢII DE CONTROL.

Parchetul Naţional Anticorupţie – Serviciul Teritorial Anticorupţie Cluj, a dispus

trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzute în art.254 alin.2 C.pen. raportat la art.7 din Legea nr.78/2000.

La data de 30 ianuarie 2003, cu ocazia unui control efectuat, inculpatul Petre Dorel în
calitate de inspector vamal la Direcţia Regională Cluj împreună cu P. H. , a pretins
administratorului de la S.C. B.

S.R.L. Dej suma de 2.000 euro, pentru a nu încheia proces-verbal de constatare a unei
contravenţii la regimul vamal.

Prin sentinţa penală nr.321 din 26 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr.3150/2003,
Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea
art.71 – 64 C.pen.

Curtea a respins apelul inculpatului ca nefundat.

LUARE DE MITĂ. INFRACŢIUNE CONTINUATĂ. COMPLICITATE LA

INFRACŢIUNEA DE FALS ÎMPRUMUTURI, NU ACTIVITATE BANCARĂ.

Darea unor sume de bani în scopul emiterii de recomandări şi întocmirea dosarelor

pentru eliberarea carnetelor de turist reprezintă infracţiunea de luare de mită cu aplicarea art.41
alin.2 Cod penal şi nu complicitate la infracţiunea de fals.

Inculpatul S.D. a fost condamnat pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de

art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal
şi la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale
prevăzută de art.26 raportat la art.288 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 şi 42 Cod penal.
 De asemenea, în baza art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.b Cod procedură penală tribunalul a
dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de desfăşurare de activitate bancară prevăzută
de art.4 raportat la art.74 din Legea bancară nr.58/1998 .

Totodată tribunalul a confiscat de la inculpat sumele de bani în lei şi valută ( câte 200 $
primiţi de la C.F., C.M., S.C., I.M., C.C., P.S., de la ultimii doi şi câte 100.000 lei şi 12.300.000
lei de la T.E.), şi a desfiinţat înscrisurile falsificate .

Inculpatul S.D., a îndeplinit de la 22 septembrie 1999 funcţia de director la Automobil

Club Român – Filiala Judeţeană Dâmboviţa, având printre alte atribuţii întocmirea
documentaţiei necesare eliberării de carnete de turist pentru membrii ACR care călătoreau în
străinătate, în scop turistic.

Încălcându-şi datoriile de serviciu , în perioada septembrie 2000 – primăvara anului

2001 , a pretins şi primit sume în lei şi valută, de la mai multe care nu îndeplineau condiţiile
legale, în scopul de a obţine carnete de turist şi viza Schengen de la Ambasada Germaniei, în
care sens le-a întocmit dosare pentru efectuarea călătoriilor în străinătate precum şi
recomandări, după ce în prealabil a obţinut înscrisuri oficiale false (cărţi de muncă, adeverinţe
de salariat, contracte de muncă, carnete de student, adeverinţe de student şi alte documente)
eliberate de învinuiţii B.G.D. şi E.O. , faţă de care s-a disjuns urmărirea penală.

Instanţa a mai reţinut că inculpatul, în aceeaşi perioadă, a acordat împrumuturi băneşti

în valută persoanelor care au solicitat dobândirea calităţii de membru A. C. R. şi obţinerea vizei
de plecare ca turist în străinătate de la Ambasada Germaniei la Bucureşti, de la care a perceput
dobânzi şi că această activitate bancară efectuată fără autorizaţia emisă de B. N. R. , nu
constituie o faptă penală prevăzută de art. 74 din Legea nr. 58/1998, inculpatul nefiind angajatul
unei bănci comerciale şi deci nici subiect activ calificat al acestei infracţiuni.

Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat .

Împotriva acestei decizii , inculpatul S.D. a declarat recurs solicitând schimbarea

încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită în complicitate la infracţiunea de fals
întrucât sumele de bani în lei şi valută, au fost date celor două persoane care au întocmit actele
false şi de la care trebuiau confiscate şi că nu a condiţionat eliberarea de recomandări pentru
obţinerea carnetului de turist, de primirea unor sume de bani, astfel că pedeapsa de 4 ani aplicată
nu se justifică.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

 Inculpatul avea cunoştinţă că unele acte aduse în vederea întocmirii dosarelor pentru
eliberarea carnetului de turist pentru membrii ACR şi a recomandărilor necesare erau întocmite
în fals de B.D.G. şi E.O., la care, de altfel el personal i-a îndrumat pe solicitanţi pentru obţinerea
documentelor false şi că sumele în lei şi valută primite au fost în contul obţinerii acestor acte
false.

TRAFIC DE INFLUENŢĂ . ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ.

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri,
direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă
sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să
nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu constituie infracţiunea de trafic de influenţă
prevăzută în în art.257 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

În fapt, s-a reţinut că în luna iulie 2001, inculpata a pretins şi primit suma de 4.500.000
lei, pentru a interveni pe lângă I. E. , consilier juridic la Prefectura Călăraşi, în scopul urgentării
şi soluţionării unei cereri de despăgubiri formulate de aceasta.

În luna aprilie 2000, inculpata a primit suma de 1.000.000 lei pentru a interveni pe lângă

organele de poliţie în vederea instrumentării operative a unui dosar penal. Aceeaşi inculpată a
primit suma de 2.000.000 lei pentru a interveni la organele de poliţie ale I.P.J. Călăraşi –
Serviciul Poliţiei Rutiere, în scopul obţinerii unui permis de conducere auto.

TRAFIC DE INFLUENŢĂ . CADRE MILITARE.

Parchetului Naţional Anticorupţie – Serviciul teritorial Timişoara a fost trimis în

judecată în stare de libertate inculpatul pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art.257
C.pen.raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

În fapt s-a reţinut că în cursul lunii mai 2001, inculpatul a pretins şi primit sume de bani
(50 DM şi respectiv 100 DM) de la mai multe persoane, pentru a le facilita angajarea la o unitate
militară.

În baza art.10 lit.g C.pr.pen., s-a dispus încetarea procesului penal întrucât a intervenit

decesul inculpatului.