Prin această suferință colectivă, națională, el vedea un puternic reviriment al regăsirii

religioase creștine, o reîntoarcere la formele autentice ale credinței în Dumnezeu și la

rugăciunile fierbinți ale mântuirii. Nu vedea alt mod de salvare. Comunismul, nici în formă
nici în fond, nu poate oferi o salvare a omului și a ființei naționale. Aplicarea lui la realitățile
românești va duce sigur la o reacțiune firească și caracteristică fondului românesc: reacțiunea
creștină.
În temniţă vorbea şi cuvântul lui era ascultat. Îi învăţa să gândească pe cei ce fuseseră
conducători ai ţării. Concepţia sa era una profund creştină de pe poziţii politice democratice.
Îl vedeam adesea la biserică, atunci când biserica din Aiud nu fusese încă transformată în
W.C.
Întreţinând o febrilă activitate intelectuală în rândul deţinuţilor, Mircea Vulcănescu era un
inamic declarat al marxiştilor. Din cauza unor prelegeri ţinute la Jilava a fost dus la camera
neagră, aproape dezbrăcat, împreună cu alţi „bandiţi”. Ţinuţi flămânzi, neavând pe ce să se
odihnească, au început să cadă pe mâzga rece, care aducea îmbolnăvirea şi moartea. Mircea
Vulcănescu s-a aşezat jos, ca să poată sta alţii pe el şi le-a zis: „Eu voi muri. Salvaţi-vă voi.”
Nu a murit atunci, dar revenind la Aiud a continuat să vorbească iar ei au continuat să îl
pedepsească până ce l-au ucis.
A fost un om cu caracter de diamant.
Nu putem să nu amintim aici pe Mircea Eliade, din aceeaşi şcoală a lui Nae Ionescu, cel care
a scăpat de viforniţă şi a dus mai departe gândirea românească, precum şi pe profundul teolog
Gheorghe Racoveanu.
(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu,
București, 2012, pag. 306-307)
Experiența de temniță l-a îmbogățit pe Mircea Vulcănescu. Dar eu nu știu nimic din gândurile
lui din timpul din urmă. Era un filosof creștin. El mi-a atras atenția asupra Acatistului Maicii
Domnului la locul unde zice: „Bucură-te baie care speli conștiința” (icosul al XI-lea) si în alt
loc: „Bucură-te baie care speli mintea mea cea întinată”. Deci trebuie spălată si mintea
noastră cea întinată. Spălarea se face prin rugăciune și prin Sfintele Taine. Prin golirea minții
de cuvintele, gândurile și imaginile necurate și umplerea ei cu ideile, cuvintele, imaginile
sfinte ale lui Hristos, cu tot duhul lui Hristos și al Maicii Domnului. Vor trebui căutați cei mai
tineri ce erau cu Mircea Vulcănescu în cei doi-trei ani din urmă ai vieții lui spre a afla dacă nu
au păstrat ceva din gândurile lui ultime. Acestea vor trebui adunate si adăugate la cele ce se
cunosc ca să se poată alcătui chipul adevărat al omului ales și filosofului Mircea Vulcănescu.
(Pr. Nicolae Grebenea - Amintiri din întuneric)
Rostul meu în viaţă s-a terminat. Am început o operă, dar n-am fost în stare s-o duc
până la capăt. Am predat la o catedră pe care am părăsit-o tocmai în clipele în care trebuia să
fiu prezent. M-am despărţit de studenţii pe care-i iubeam tocmai în cele mai dureroase
momente ale istoriei. Am crezut că mi-am făcut datoria ca cetăţean faţă de această ţară
hăituită şi jefuită cu neruşinare, faţă de acest neam însângerat. M-am înşelat. N-am fost decât
un vanitos. (Ion Constantinescu Mărăcineanu - Revista Memoria nr. 43) ( smerenia care se va vedea si
in felul in care problematizează pozitia biseericii in societate in scrisorile catre sinod si
patriarh)
Păcatul originar, atât de evident în noi toţi, nu era deloc vizibil în el, în el care era
destul de împlinit şi în care, minunat paradox, se adăpostea evadatul dintr-o icoană. (...)Luaţi
în considerare că el, înconjurat de scriitori, n-a avut asemenea aspiraţii, că dorinţa de a avea
un renume i se părea de neconceput, că nu a fost în niciun moment sedus de glorie, acea
tentaţie a omului decăzut si care îi roade pe toţi muritorii, cu excepţia acelor câteva cazuri
izolate care şi-au regăsit inocenţa la extremităţile spiritului. ( potr. Pg 116 Traducere de
Margareta Ioana Vulcănescu - Revista de istorie și teorie literară, an XXXVI, nr. 3 - 4, iulie -
decembrie 1988, pp. 193-196)
http://www.fericiticeiprigoniti.net/mircea-vulcanescu/1651-un-om-de-o-rara-
probitate-sufleteasca