UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

SPECIALIZAREA PROTECȚIA CONSUMATORULUI
ȘI A MEDIULIU

SIGURANTA SI SECURITATE ALIMENTARA IN

PROTECTIA CONSUMATORULUI

Coordonator: Conf. dr. ing. Gontariu Ioan

Student: Bândiu Claudiu, PCM III

SUCEAVA, 2018
 Importanta si rolul dreptului in viata societatii

I. FUNCTIILE SI FUNDAMENTELE SOCIALE ALE DREPTULUI

Dintotdeauna, notiunea de societate a implicat notiunea de drept. „Ubi societas, ibi

jus”(acolo unde exista societate, exista si drept).

Existenta si functionarea normala a grupurilor umane nu poate fi conceputa in absenta

unui minimum de norme si prescriptii juridice. Acestea apar si se impun ca urmare a existentei
solidaritatii sociale si a adancirii diviziunii muncii.

Normele si prescriptiile juridice au menirea de a asigura convietuirea indivizilor si

evaluarea conduitelor lor.

Dreptul include un ansamblu de reguli, indatoriri si obligatii normative desprinse din

cutume si uzante, din practici, obiceiuri si moravuri.

Dreptul are legaturi esentiale cu morala. El reprezinta „logicizarea valorii morale”:

dreptul nu se identifica insa cu morala, nici in forma, nici in continut.

Dreptul reprezinta un corpus sistematizat de norme si reguli , considerate ca drept de o

parte, recunoscute ca obligatie de cealalta, acceptate si mentinute printr-un mecanism specific
de reciprocitate.Dreptul se intemeiaza pe constrangerea publica, aceasta asigurand cadrul
normativ pe baza caruia se desfasoara actiunile indivizilor.

Dreptul include prescriptii referitoare la rolurile pe care trebuie sa le indeplineasca

indivizii in diferite contexte actionale, lasand insa o mare libertate in privinta modalitatilor
concrete de a le juca. De aceea, se considera ca drepturile si obligatiile prescrise de catre regulile
juridice sunt, de fapt, asteptari.

Scopurile dreptului ca institutie fundamentala a societatii sunt urmatoarele:

- de a formula reguli de comportare prin stabilirea unor roluri;

- de a face ca regulile sa fie observate prin utilizarea unor mijloace capabile sa asigure
ordinea sociala si sa fie respectate asteptarile indivizilor.

In societate, dreptului i se recunoaste functia de ordine si integrare: dreptul urmareste

aplanarea potentialelor surse de conflict social si nivelarea „asperitatilor” ce impiedica
functionarea mecanismului relatiilor sociale.

Dreptul poate aparea pe de o parte ca forta activa: in aceasta ipostaza functia dreptului
este de instrument de protejare a valorilor si normelor sociale fundamentale, de asigurare a
ordinii sociale.
 Pe de alta parte, dreptul poate aparea ca forta reactiva: in acest sens, dreptul apare ca un
instrument de conservare si imobilism ale sistemului social.

Dreptul dobandeste forta si vitalitate prin transpunerea lui in anumite forme si tipare ce
alcatuiesc sursele/izvoarele sale formale.

Cu privire la rolul dreptului in societate s-au conturat mai multe directii de analiza:

a. Din perspectiva pozitivismului juridic, dreptul scris – asa cum exista el in

coduri, legi si alte acte normative emise de catre stat – reprezinta singura sursa si
indrumar pentru controlul actiunilor indivizilor. Altfel spus, din acest punct de vedere,
intreaga viata si realitate a dreptului se reduce doar la acel drept elaborat de catre stat.

b. Din perspectiva normativismului juridic, orice drept este un drept de stat si

orice stat are un drept de stat.

c. Sociologia s-a pronuntat pentru „cercetarea stiintifica libera a dreptului” apeland

la datele si cercetarile de specialitate.

Astfel, Eugen Erlich considera ca centrul de greutate al aparitiei si functionarii dreptului nu

rezida in legi, coduri, jurisprudenta, ci in insasi societatea care, prin grupurile sociale, creeaza
si aplica dreptul.

El propune chiar substituirea metodei deductive – utilizata de jurisprudenta – cu metoda

inductiva, proprie sociologiei. In opinia lui Erlich, dreptul nu se reduce la prescriptiile normative
ce exista in coduri sau legi, ci reprezinta un mod de conduita referitor la actiunile indivizilor:
dreptul este o norma ce poate fi extrasa din comportamentul grupurilor sociale si care poate fi
cunoscuta prin metoda inductiva.

Toate prescriptiile abstracte nu sunt valabile decat pentru tribunalele si organele statului,
pentru ca alaturi si in paralel cu aceste norme legale exista o ordine juridica spontana – ce
apartine grupurilor sociale – si un drept viu, spontan si difuz, ce face abstractie de formularile
oficiale.

Durkheim considera ca dreptul reprezinta simbolul vizibil al solidaritatii organice: daca

dreptul represiv (sanctiuni punitive pentru individ) caracteriza societatile mecanice(arhaice),
dreptul restitutiv se bazeaza pe sanctiuni recompensatoare.

Din aceasta perspectiva, functia esentiala a dreptului este aceea de formulare a unor reguli -
prin protejarea celor mai importante valori sociale – si de a face ca ele sa fie observate si
respectate prin utilizarea unor mijloace specializate si institutionalizate.

Trasatura fundamentala a dreptului o reprezinta intrebuintarea legitima a constrangerii de

catre un agent autorizat in mod public.(sau, asa cum afirma Max Weber, intrebuintarea legala,
legitima si consfintita a constrangerii de catre un agent autorizat in mod public).
II. CONCEPTIA STRUCTURAL – FUNCTIONALISTA DESPRE ROLUL SI
FUNCTIILE DREPTULUI IN SOCIETATE.

Reprezentanti de seama ai structural – functionalismului, Talcott Parsons si Robert

Merton acorda un rol important dreptului in organizarea si functionarea societatii. In lucrari
precum „Dreptul si controlul social”, „Drept si Sociologie” (Parsons) si „Structura sociala si
anomie”(Merton), cei doi sociologi americani considera faptele sociale nu ca pe niste lucruri,
ci ca pe acte, comportamente intentionale, relatii motivate ale individului in anumite
situatii sociale.

In consecinta, actiunea sociala este evaluata intr-un cadru de referinta alcatuit din trei
elemente: actorul social, situatia sociala si orientarea actiunii in raport cu anumite norme si
exigente. Normele indica individului alternativele permise social, pe baza carora isi poate
orienta actiunile in diferitele situatii sociale. Aceste actiuni presupun atat adecvarea mijloacelor
la scopuri, cat si circumscrierea scopurilor imperativului rationalitatii.

Rationalitatea poate fi inteleasa sub doua aspecte: pe de o parte, ca rationalitate

intrinseca (atunci cand scopurile sunt realizate deliberat) si, pe de alta parte, ca rationalitate
simbolica (atunci cand scopul este realizat in mod nemijlocit, mai mult ca simbol decat ca
realitate).

Atunci cand mijloacele si scopurile intra in conflict sau nu se realizeaza

concordant, individul simte un sentiment de frustrare, avand tendinta de a transgresa normele
prin utilizarea unor mijloace inadecvate.

De aici, una dintre functiile dreptului este aceea de integrare, constand in aplanarea
potentialelor elemente de conflict si „ungerea” mecanismelor relatiilor sociale.

Dreptul trebuie, deci, sa aiba o finalitate, un scop social. Dar, spun sociologii
americani, in aceasta actiune pot aparea, pe langa functii sociale si disfunctii ale dreptului,
disfunctii ce se pot manifesta atat in forma latenta, cat si in forma manifesta.

Un exemplu in acest sens il reprezinta represiunea penala contra criminalitatii. Dupa

epoca si caz, aceasta poate avea ca functii manifeste satisfacerea sentimentului de dreptate ,
repararea pagubei, restabilirea ordinii sociale perturbate si intimidarea delicventilor. In ceea ce
priveste functiile latente disfunctionale, represiunea penala reprezinta defularea instinctelor
sadice si revendicative ale societatii, atat in sens freudian, cat si in cel nietszche-ian
(„Altruismul, spune Nietszche, este egoismul filtrat prin cultura si civilizatie”.)

Robert Merton dezvolta conceptul de anomie introdus in sociologie de catre Emile

Durkheim. El transpune conceptul de anomie de la nivelul societal la cel individual.

In opinia lui Merton, atunci cand exista discrepante intre scopurile valorizate socio –
cultural si mijloacele pentru realizarea lor, indivizii actioneaza printr-unul din cele cinci
moduri de adaptare:
 Scopuri Mijloace

1. Conformitatea + +

2. Inovatia + -

3. Ritualismul - +

4. Evaziunea - -

5. Rebeliunea +/- +/-

1. Exista conformitate atunci cand exista concordanta intre scopuri si mijloace, desi nu
intotdeauna au drept rezultat satisfacerea totala a idealurilor.
2. Exista inovatie atunci cand scopul este bine interiorizat, iar mijloacele sunt inadecvate.
Este cazul „deviantei pozitive”, sintagma ce defineste transgresarea normelor in sensul
progresului (in sus, dincolo de ele).
3. Ritualismul apare ca o consecinta a inexistentei sau limitarii scopurilor sau a mijloacelor
legale.
4. Evaziunea apare ca o consecinta a absentei sau abandonarii atat a mijloacelor, cat si a
scopurilor.
5. Rebeliunea apare in momentul in care scopurile si mijloacele sunt respinse simultan si
sunt inlocuite cu altele.

Plecand de la aceasta teorie, structural – functionalistii ajung la concluzia ca, in orice

societate, orice norma sociala are o functie si o disfunctie. In acest sens, Merton afirma: „Arta
legiuitorului pune in balanta functiile si disfunctiile. Disfunctiile trebuie sa fie cat mai mici.”

Totodata, exista foarte multe exemple de functii si disfunctii ale aceleiasi norme. Astfel,
Legea partajului egal , introdusa in Franta dupa Revolutia din 1789, a avut ca functie
introducerea egalitatii intre indivizi, iar ca disfunctii scaderea natalitatii si faramitarea
suprafetelor agricole. Un al exemplu il constituie legea prohibitiei care a avut ca functie limitarea
consumului de alcool, iar ca disfunctie aparitia criminalitatii organizate.