„Îţi doreşti ce este mai bun pentru copilul tău?

Atunci intră în şcoala în care învaţă şi... conectează-te!”

Aceste recomandări se adresează ambilor părinţi, mamei şi tatălui deopotrivă, pentru a le

fi utile atât în relaţia cu copilul, cât şi în relaţia cu profesorii copilului. Studiile din ultimii ani
dovedesc că atunci când un copil îşi vede ambii părinţi interesaţi de el şi se implică în viaţa sa
şcolară, rezultatele lui sunt mult mai
bune şi beneficiile lui sunt mai evidente.

            

   

• Explicaţi-i cu răbdare copilului despre aşteptările ridicate pe care trebuie să le aibă în legătură
cu şcoala. Fă-l să înţeleagă că şcoala reprezintă prima prioritate pentru el.
• Dedicaţi-i minim 15 minute pe zi în care să vorbiţi despre şcoală, despre cum se simte, despre
ce-i place şi ce nu, despre nevoile lui etc.
• Arătaţi-i copilului că vă interesează ce face la şcoală. Atunci când se întoarce de la şcoală şi-l
veţi întreba „Cum a fost azi la şcoală?”, cel mai probabil, la fel ca în fiecare zi, vă va oferi un
răspuns de tipul „Bine...”. Iar dacă pentru dumenavoastră această întrebare este una automată, de
ce răspunsul copilului nu ar fi la fel? Aşa că, dacă vă veţi dori alt răspuns... începeţi cu o altă
întrebare. Mai trebuie să ştim că şi momentul şi tonul vocii sunt la fel de importante.
• Oferiţi copilului un loc liniştit unde să poată învăţa. Asiguraţi-i condiţii minime pentru învăţat:
amenajaţi-i un spaţiu personal şi implicaţi-l în aranjarea lui.
• Ajutaţi-vă copilul la teme. Asta înseamnă nu să i le faceţi dumneavoastră, ci să fiţi acolo pentru
a-i răspunde la întrebări, să-i oferiţi exemple.
• Atunci când nu agreaţi metodele de predare sau deciziile vreunui profesor, asiguraţi-vă că nu vă
exprimaţi nemulţumirea în termeni duri, în prezenţa copilului. Sunt multe exemple când copilul
adoptă aceeaşi atitudine faţă de respectivul profesor, iar acest lucru poate perpetua o situaţie
dificilă, nicidecum nu o rezolvă. Este mai eficient să abordaţi cu tact profesorul respectiv.
• Încurajaţi-vă copilul să participe la activităţi şcolare sau extraşcolare inedite: concursuri,
spectacole, cercuri etc. şi să colaboreze cu ceilalţi copii/adulţi atât la şcoală, acasă sau în
comunitate.
• Stabiliţi regulile de comportament în casă, explicaţi-le copiilor, asiguraţi-vă că ei le-au înţeles
şi, mai ales, negociaţi-le cu ei. Limtaţi-i accesul la televizor şi dicutaţi ceea ce a văzut şi a înţeles.
Acelaşi lucru este necesar şi cu accesul la alte jocuri video sau computer.

1
• Încurajaţi orice efort al copilului, lăudaţi-l şi găsiţi motive pentru care să-i oferiţi feed back
pozitiv.
Nu-l faceţi să se simtă vinovat. Când greşeşte sau nu poate rezolva un tip de problemă, îi puteţi
explica cu răbdare şi dragoste care sunt piedicile şi ajutaţi-l să găsească soluţii. Nu rezolvaţi
dumneavoastră problemele în locul lui!
• Arătaţi-vă interesul pentru orice se întâmplă cu copilul. Dezvoltaţi-vă o relaţie de încredere,
grijă şi dragoste cu copilul.
• Ţine-ţi legătura cu profesorii copilului. Dacă aveţi de întrebat ceva sau aveţi sugestii, solicitaţi o
întâlnire în care să vorbiţi deschis. Este încă o cale prin care copilul ştie că este important pentru
dumneavoastră. În plus, atitudinea dumneavoastră faţă de şcoală va fi imitată de copil.

       
    
 

   

• Prezentaţi-vă profesorilor. Aflaţi modul cum doresc aceştia să fie contactaţi (direct, telefon,
anunţaţi dinainte) şi discutaţi despre cum percep activitatea copilului dumneavoastră în clasă.
• Vorbiţi cu profesorii despre progresul copilului la diferite materii şi întrebaţi cum îl puteţi ajuta
acasă.
• Interesaţi-vă de eforturile şcolii:
• Care sunt priorităţile stabilite pentru sprijinirea procesului de învăţare în acest an şcolar?
• Şi-a propus echipa managerială derularea unor campanii de prevenire a abandonului
şcolar, a violenţei, a consumului de tutun / alcool / droguri?
• Cum este implicată şcoala în dezvoltarea unui angajament cu comunitatea?
• Are şcoala o ofertă pentru educaţia adulţilor? Şcolile pot organiza cursuri de scurtă
durată pentru părinţi sau pentru alţi adulţi din comunitate (limbi străine, computere,
consilierea carierei etc.)

2
• Organizaţi sesiuni, întâlniri cu invitaţi. Comitetele de părinţi sunt încurajate să identifice experţi
în cadrul comunităţii care să vină şi să le vorbească părinţilor şi profesorilor pe diverse subiecte
de interes pentru aceste grupuri ţintă.
• Implicaţi-vă. Consideraţi voluntariatul pentru şcoală necesar pentru implementarea unui
program de dezvoltare a parteneriatului dintre şcoală şi părinţii elevilor.
• Organizaţi împreună cu alţi părinţi evenimente şi programe (de exemplu, pentru valorizarea
diferitelor culturi existente în şcoală sau pentru implicarea ambilor părinţi în educaţia copiilor sau
pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos).
• Iniţiaţi discuţia, dacă şcoala nu are nici o intenţie de a dezvolta programe de implicare a
părinţilor.1

1
Elena Ciohodaru,
        
    , Bucureşti, 2005