Prin ce se deosebeste misticismul de religie ?

Diferenta este uneori insesizabilă, desi în fapt ea

este principială. Religia dă la început conceptia despre lume si este orientată în principal spre
strategie. De aceea, ea formează în mod pozitiv structurile spirituale ale oricărui om. Misticismul,
ocultismul, pleacă de la ratiuni pragmatice: foarte important este rezultatul, de aceea are loc
activarea nu a structurilor strategice superioare, ci a celor mai compacte, orientate spre interesele
trupului. Partea forte a religiei o reprezintă posibilitatea contactului maxim cu cauza primordială;
prin urmare, perspectivele dezvoltării ei în viitor sunt optime. Partea ei slabă o reprezintă faptul că
o asemenea pătrundere este accesibilă numai anumitor persoane,
întemeietorilor religiei. Partea forte a misticismului constă în aceea că el are un caracter rational
datorită pragmatismului său. El include si elemente ale stiintei. Pentru că îi lipseste însă
abordarea sistematică, el nu poate fi considerat stiintă. Constiinta, prin ea însăsi, este atee. Ea
asigură necesitătile trupului si tot ce este legat de acesta. Stiinta, în calitatea ei de constiintă,
întotdeauna a fost închisă ferm fată de subconstient,
fată de nivelul informational al câmpurilor.
De aceea, desi extrem de pragmatică, stiinta nu a mutilat sufletele savantilor. în interesele
constiintei si ale trupului este necesar să acordăm o mai mare atentie problemelor corpului. Acest
lucru stimulează dezvoltarea civilizatiei. Structurile câmpului, adică ceea ce noi numim
subconstient, supraconstiintă, au o cu totul altă logică, opusă intereselor corpului. De îndată ce
apar niste interese ale corpului, adică atunci când pragmatismul devine preponderent, începe
degradarea structurilor spirituale. De aceea, numeroasele secte mistice, la începuturile lor, au
făcut foarte multe pentru cunoasterea lumii, după care s-au degenerat si au dispărut repede.
Dacă într-un curent mistic învingeau tendintele religioase, acest lucru îi crea sanse de
supravietuire si de dezvoltare. Dacă însă ieseau învingătoare tendintele stiintifice, urma
degradarea sufletului, mergând până la disparitia fizică.
Se întâlneau două contrarii: abordarea stiintifică permitea generalizarea si transmiterea
experientei, formularea unor noi conceptii, perfectionarea continuă a întelegerii lumii, dar ea
ducea la degradarea spirituală.
Conceptia religioasă a fost întotdeauna dogmatică si adoptă noile idei extrem de greu. întrucât
stiinta este legată de teluric, permanenta degradare a formei o face democratică si deschisă
noului. Orice religie, în virtutea originii sale, este cu totul conservatoare si orice nouă informatie
ori este respinsă cu brutalitate, ori duce la formarea unei alte religii. Misticismul, unindu-se cu
stiinta, ascundea în el o uriasă primejdie si, de aceea, pe parcursul întregii sale istorii, a încercat
să limiteze acest curent. Triumful stiintei în secolul al XVII-lea, formarea unei puternice mentalităti
au subminat forta religiei. Conceptia mistică a început să se dezvolte rapid, dând impulsuri pentru
dezvoltarea stiintei si artei. Orice om de stiintă care a avut un impact cu acest subiect a simtit că
se întâlneste cu fenomene situate dincolo de trup si de ratiune. Acest fapt a fost denumit
„subconstientul inconstient", fără să bănuiască nimeni că e vorba, de fapt, de structurile
biocâmpurilor. A început studiul subconstientului. S-a încercat pătrunderea stiintifică într-un
domeniu care promitea mari perspective. S-a văzut că ridicarea aptitudinilor si lărgirea
posibilitătilor sunt la om într-o legătură directă cu ceea ce noi numim subconstient. Dar, un fapt
ciudat: bioenergetica nu a devenit stiintă.
Nu a apărut o conceptie stiintifică unitară la scara umanitătii si acest lucru nu este întâmplător.
Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, atunci degradarea spirituală a omenirii ar fi depăsit acea linie
de demarcatie de unde nu există întoarcere. Distrugerea si degenerarea ar fi afectat nu numai o
retea izolată, ci întreaga omenire.
Pe de altă parte, reunirea tuturor realizărilor în domeniul subconstientului în cadrul unei religii
oarecare ar fi dus la anchilozarea religiei respective si la suprimarea căutărilor. înseamnă că, pe
de o parte, se produce oprirea dezvoltării si apare fanatismul religios, pe de altă parte,
dezvoltarea devine tot mai pragmatică, iar abordarea stiintifică a structurilor spirituale ale
câmpului duce la degradarea iremediabilă si la moartea omenirii.
Iesirea din situatia creată si supravietuirea sunt posibile numai într-un singur caz. Cercetarea în
continuare a structurilor biocâmpurilor si a tot ceea ce noi numim dezvoltare spirituală a omului se
poate efectua numai în cadrul unei conceptii care să reunească religia si stiinta, idealismul si
materialismul. Ce putem vedea în momentul de fată ? Penetrarea haotică, nesistematică în
subconstient cu ajutorul aparaturii dă o anumită experientă si formează conceptia stiintifică. Dar
de luat în considerare acest lucru si de a-l evalua s-ar putea să nu mai avem timp. Multi
bioenergeticieni, magi, vrăjitori fac o treabă periculoasă fără nici un fel de control, în primul rând
de ordin moral. Acest fapt măreste tendinta de a spori controlul medicilor. Dar întreaga medicină
oficială si principalele ei tendinte de dezvoltare sunt orientate asupra trupului si a ameliorării stării
fizice. Aceasta este principala problemă a medicinei contemporane. înseamnă că bioenergetica,
subordonată medicinei oficiale, orientată numai spre interesele învelisului fizic, va ucide rapid si
pe scară largă. în principiu, acest lucru se întâmplă de pe acum. Prin urmare, viitorul
bioenergeticii este posibil prin crearea de organizatii si scoli cu o dezvoltată conceptie religioasă
si cu priorităti în domeniul orientării spirituale, cu participarea si controlul situatiei din partea
oamenilor cu o dezvoltare spirituală înaintată.
Este necesară crearea unor grupe de experti din care să facă parte în primul rând specialisti în
diagnosticarea structurilor fine ale câmpurilor pentru că nici un medic sau un specialist în
mânuirea aparaturii care actionează asupra structurilor câmpului nu va fi la nivelul omului care si-
a îndreptat toate puterile spre perfectionarea sa morală si spirituală. De aceea bioenergetica de
mâine este de neconceput fără crearea unei noi conceptii în care stiinta si religia vor constitui un
tot unitar.
S.N.Lazarev