Îngrijire

a Holistică
Rolul medicinei holistice (cu multiple ramuri: alopata, homeopata,
naturista, acupunctura etc., Qi Kung, T`ai Chi, Yoga chikitsa si orice disciplina
sapientiala traditionala – în aspectul lor terapeutic, ramuri care ar trebui folosite
de la caz la caz, în functie de context, singure sau împreuna, simultan sau pe rând)
este de a câstiga timp pentru cel bolnav si un nivel de suferinta nu prea mare (dar
nici prea mic: daca o ducem prea bine din punct de vedere al egoismului nostru si
nu ne e frica, se pare ca nu mai vrem sa evoluam – sa mergem mai departe),
pentru ca sa se apuce singur de treaba si sa faca ceva cu el însusi constient si
voluntar/deliberat, în sensul celor de mai sus. Un vindecat pasiv de catre doctori
care ar trebui sa fie terapeuti (therapeutos, din limba greaca veche = cel care
cunoaste-traieste esenta ascunsa a lucrurilor si deci îi poate ajuta si pe ceilalti /
însotitor al celor aflati în nevoie, “Doctore vindeca-te întâi pe tine însuti!…”; cum
erau vechii calugari traco-daci, tristai polistai) se va reânbolnavi (nu s-a umblat la
cauza bolilor, ci doar la bolile ca simptom).
Criteriile folosite pentru a defini sanatatea mentala – sentimentul
identitatii, recunoasterea spatiului si a timpului, perceptia mediului si asa mai
departe – presupun ca perceptiile si viziunile unei persoane sa se conformeze
cadrului mecanicist-cartezian-newtonian. Viziunea carteziana despre lume nu
este numai principalul sistem de referinta, ea este privita ca singura descriere
valida a realitatii. Orice altceva este considerat de psihiatri conventionali ca
psihotic. În modul transpersonal, limitarile uzuale ale perceptiei senzoriale si ale
rationamentului logic sunt depasite si perceptiile noastre se deplaseaza de la
obiecte solide catre tipare energetice fluide. Prin analogie cu perspectiva
corpusculara complementara fata de cea ondulatorie din fizica cuantica.
Omul este definit ca unitate
funcţională completă, integrată. Omul
este alcătuit practic din trei elemente
de bază:
~ Mintea – partea individului care simte, percepe, gândeşte, doreşte şi mai ales
reacţionează.
~ Spiritul – forţă dătătoare de viaţă.
~ Fizicul - întreg corpul unui organism în viaţă sau nu – o fiinţă umană.
Putem spune că există şase componente privind omul holistic care sunt în
legătură cu cele trei elemente de bază şi care includ aspecte privind:
~ Cognitiv - mintea.
~ Fizic - corpul.
~ Spiritual – spiritul.
~ Psihic.
~ Emoţional.
~ Social.
Cognitiv – învăţare, judecată, percepere – folosirea minţii pentru
înţelegerea asociaţiilor dintre mediile interne şi externe.
Emoţional – simţire, manifestare – legătura dintre cognitiv şi spiritual.
Spiritualul – creare, devenire – relaţii bazate pe dragoste faţă de
 Dumnezeu, pentru sine i pentru semeni.
Social – legături cu semenii, interacţiune – legături, relaţii între spiritual şi fizic.
Fizic – supravieţuire, trăire – funcţiile şi starea corpului.
Psihic – gânduri despre sine, modul de a face faţă diverselor probleme –
legătura dintre fizic şi cognitiv.

Dezvoltarea umană, din momentul concepţiei şi până la moarte, în

contextul mediului individual, social şi cultural, presupune:
~ Creşterea şi dezvoltarea.
~ Modele de familie şi dinamica acestora.
~ Cultura, obiceiurile, tradiţiile şi influenţa lor asupra sănătăţii.
~ Relaţii sociale.
~ Natura, structura şi producerea îmbolnăvirilor şi invalidităţilor.
~ Aprecierea nutriţiei.
~ Aprecierea comunităţii.
~ Procesele patologice şi relaţia cu structura şi funcţiile normale, etiologia şi patologia.
~ Caracteristicile clinice şi evoluţia normală a bolii.
~ Identificarea bolilor comune asociate cu sistemele organismului şi diferitele
simţuri (pe întreg parcursul vieţii).

Satisfacerea în ansamblu a nevoilor unei persoane permite conservarea în

starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice.
Nevoia → necesitatea – este starea care cere un ajutor, o intervenţie, un lucru necesar,
dorit, util.
Nevoi → trebuinţe:
~ Trebuinţe fiziologice – hrană, apă, odihnă, repaus, satisfacerea
pasiunilor, apetit, stare de sănătate.
~ Trebuinţe de securitate – siguranţă emoţională, socială, protecţie faţă de
pericole, asigurarea vieţii, siguranţă socială, stabilitate, protecţie
generală.
~ Trebuinţe sociale – apartenenţă, adeziune, afectivitate, ataşament.
~ Trebuinţe legate de eul personal – nevoia de conservare, de stimă, de
respect, nevoia unei bune reputaţii, prestigiu, propriul consimţământ.
~ Trebuinţe de realizare – atingerea scopului propus, potenţial creativ.
~ Trebuinţe cognitive – a şti, a înţelege, a învăţa, a descoperi, a explora.
~ Trebuinţe estetice – ordine, simetrie, puritate, onoare, lene, dragoste de frumos.
~ Trebuinţe de concordanţă – între simţire şi cunoaştere, acţiune → cauza
schimbării comportamentului uman.
Homeostazia:
~ Este o stare de echilibru şi de autodepăşire → care se instalează între
diverse procese fiziologice al persoanei.
~ Tipuri de homeostazie:
▪ Homeostazia fiziologică, Homeostazia psihică și Homeostazia socială.
~ Nesatisfacerea unei nevoi afectează altă nevoie → autoreglare.

Abraham Maslow → psiholog şi umanist american afirmă existenţa a cinci

categorii de nevoi umane ierarhizate în ordinea priorităţilor astfel:
 1. Nevoi fiziologice.
2. Nevoi de siguranţă.
3. Nevoi de apartenenţă.
4. Nevoia de recunoaştere socială.
5. Nevoia de realizare – autodepăşire.
 Conform acestei teorii → se satisfac întâi nevoile de bază (fiziologice şi de
securitate), apoi cele de ordin superior (apartenenţă, stimă, realizare).
 Evoluţia spre o nevoie superioară se realizează numai prin satisfacerea nevoii
inferioare.
 Nesatisfacerea unei nevoi fizice sau psihice influenţează şi satisfacerea celorlalte
nevoi.
 Satisfacerea unei nevoi antrenează eliberarea energiei care permite
satisfacerea tuturor celorlalte nevoi.
 Utilizarea energiei pentru satisfacerea unei nevoi duce la nesatisfacerea alteia.

Nevoi fiziologice:
~ Sunt nevoi integrate, legate de funcţii organice, comune individului, dar care depind
de context.
~ Fiecare nevoie poate fi definită biologic şi socio-cultural.
~ Respiraţia → asigură schimburile gazoase şi este influenţată de poziţia
corpului, activitate, vârstă, vârstă, mediu înconjurător, emoţii, cultură.
~ A bea şi a mânca → asigură nevoile plastice şi energetice ale organismului.
Cantitatea şi calitatea alimentelor depinde de nivelul social, resurse,
mediu familial, cultură, rasă, religie, naţionalitate, credinţă, preferinţe,
obiceiuri alimentare etc.
~ A elimina → urina, transpiraţia, scaunul – asigură eliminarea deşeurilor şi
toxinelor din organism, eliminare influenţată de alimentaţie, hidratare,
activitate, vârstă, obiceiuri.
~ A se mişca → nevoia asigură independenţa fizică, este un mijloc de comunicare
cu rol în viaţa socială, exprimă vitalitatea psihică şi este influenţată de
constituţia fizică, vârstă, sex, activitate, mediu, condiţie fizică.
~ A dormi, a se odihni → variază în funcţie de vârstă, stare de sănătate şi este
necesară menţinerii echilibrului organismului. Calitatea somnului depinde
de factori psihici – emoţii, stres, tensiune nervoasă, de activitate, mediu,
condiţii de odihnă. Excitante, medicaţie.
~ A se îmbrăca şi a se dezbrăca → este condiţionată de climă, semnificaţia şi
importanţa socială a hainelor, personalitate, religie, modă etc.
~ Nevoia de igienă → este nevoia de a fi curat pentru asigurarea
confortului, aspectului plăcut, pentru a preveni infecţiile şi îmbolnăvirile,
pentru a păstra integritatea corpului.
Nevoi de securitate – de siguranţă:
~ Cuprinde nevoia de a se proteja, a menţine tegumentele integre, de a
trăi în condiţii de securitate şi protecţie, de a evita un pericol iminent.
~ Anxietatea şi angoasa cor predomina în cazul unui sentiment de insatisfacţie.
Nevoia de a aparţine cuiva, nevoia de afecţiune, acceptare:
 ~ Fiecare individ este dominat de nevoia de securitate şi simte nevoia de a fi iubit, acceptat
de ceilalţi.
~ Simte nevoia de a fi recunoscut de grupul său.
Nevoia de consideraţie şi stimă:
~ Conţine nevoia de a se realiza, a fi independent, recunoscut, util, valoros.
Este nevoia stimei de sine. Insatisfacţiile antrenează o stare de anxietate
compensată prin mecanisme psihice care determină comportamentul
general → se manifestă agresivitatea, refuzul, comunicarea, apatia,
moleşeala, absenţa dorinţelor, depresie, furia, suicidul.
Nevoia de a se realiza – autodepăşi:
~ Se poate realiza satisfacerea nevoii prin suprapunerea personalităţii şi
maturităţii, a intelectului, prin puterea de conştiinţă şi dezvoltare
creatoare, capacitate de percepere a realităţii. Satisfacerea se face la nivel
spiritual şi fiziologic.

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14

nevoi fundamentale, cu componente bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale.
Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea nevoii este scopul
profesiei de asistent medical.
O nevoie fundamentală = o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane →
pentru asigurarea stării de bine, de apărare fizică şi psihică. Fiecare nevoie poate
îmbrăca forme variate funcţie de: individ, starea de sănătate, maturitate,
obiceiuri personale.
La fiecare nevoie studiată se urmăreşte:
~ Definiţia.
~ Manifestările fiziologice (de independenţă).
~ Factorii care influenţează satisfacerea nevoii.
~ Vocabularul folosit medical.
~ Diagnostic de îngrijire.
~ Surse de dificultate.
~ Manifestări patologice (de dependenţă).
~ Intervenţii specifice de supraveghere şi îngrijire.
~ Rolul asistentei medicale în satisfacerea nevoii.

Surse de dificultate – cauza dependenţei:

~ Sunt acei factori care pot influenţa mai mult sau mai puţin nevoile fundamentale.
~ Originea surselor de dificultate:
▪ Fizice → insuficienţă, dezechilibru, suprasolicitare, etape de dezvoltare şi creştere,
boală .
▪ Psihice → stare de conştienţă, sentimente, stres, anxietate,
inteligenţă, gândire, situaţii de criză.
▪ Sociale → relaţii sociale, rol, mediu, venit.
▪ Spirituale → interogaţii transcedentale, conflicte de valori, limite în practicarea
religiei.
▪ Educaţionale → lipsa cunoştinţelor.

CARACTERELE GENERALE ALE NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

1. A COMUNICA. → necesitatea de a schimba informaţii cu semenii printr-un
proces dinamic verbal şi nonverbal.
~ Integritatea organelor de simţ
~ Integritatea aparatului locomotor.
~ Supravegherea bolnavului, observarea faciesului, a stării psihice, a
somnului şi a reactivităţii generale.
~ Debit verbal, Expresie verbală şi nonverbală.

2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNA POSTURĂ → necesitatea de a fi în

mişcare, de a se mobiliza, de a păstra anumite poziţii.
~ Observarea poziţiei bolnavului, Schimbarea poziţiei bolnavului
~ Mobilizarea bolnavului, Efectuarea transportului bolnavului in spital
3. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE.
→ necesitatea de a menţine o ţinută decentă, piele curată, sănătoasă.
~ Pregătirea patului si accesoriile lui .

~ Schimbarea lenjeriei de pat bolnavului imobilizat .

~ Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a bolnavului.
~ Condiţii de păstrare a igienei, Escarele de decubit.

4. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA SI DEZBRĂCA. → necesitatea de a purta haine adecvate.

~ Dezbrăcarea si îmbrăcarea bolnavului in pat.
~ Semnificaţia hainelor, asortare, alegere, calitate.
~ Capacitate de a se îmbrăca.

5. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O CIRCULAŢIE ADECVATA. → captarea

oxigenului din mediu extern, necesar proceselor de oxidare din organism, şi
de a elimina bioxidul de carbon rezultat din arderi celulare.
~ Observarea şi notarea respiraţiei
~ Administrarea oxigenului – oxigenoterapie
~ Măsurarea si notarea pulsului
~ Măsurarea si notarea T.A.

6. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITA NORMALA. →

necesitatea de a menţine temperatura corpului la valori normale, constante.
~ Măsurarea şi notarea temperaturii
~ Hipertermia – arsura.
~ Hipotermia – degerătura.
~ Valori patologice de temperatură.
~ Sindromul febril, Frisonul.
~ Aplicarea agenţilor fizici:
o Utilizarea frigului sub forma uscata
o Utilizarea căldurii uscate si umede
o Aplicarea revulsivilor.

7. NEVOIA DE A BEA SI A MANCA. → necesitatea de a ingera şi absorbi alimente

 de bună calitate şi în cantitate suficientă.
~ Observarea apetitului si modului in care bolnavul respecta prescripţiile medicale.
~ Calcularea raţiei alimentare
~ Întocmirea foii de alimentaţie zilnica
~ Asigurarea alimentaţiei dietetice a bolnavilor.
~ Alimentarea activa si pasiva a bolnavilor
~ Alimentaţia artificiala
~ Prelucrarea alimentelor – noţiuni de gastrotehnică.
~ Măsurarea masei si a înălţimii corporale a bolnavului.

8. NEVOIA DE A ELIMINA → necesitatea de a elimina substanţele nefolositoare,

vătămătoare, rezultate din metabolism.
~ Căile de eliminare, Observarea, măsurarea si notarea diurezei
~ Observarea si notarea expectoraţiei, Observarea si notarea vărsaturilor
~ Observarea si notarea scaunului, Bilanţul hidric.
9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE. → necesitatea de a fi protejat contra
agresiunilor interne sau externe, pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi
psihice.

~ Securitatea fizică, psihică, socială.

~ Predispoziţii la accidente.
~ Tratarea plăgilor
~ Metode de fixare a pansamentului
~ Bandajarea pe diferite regiuni.
~ Mediu securizat – asepsie, antiseptie, sterilitate, dezinfecţie,
dezinsecţie, deratizare, deparazitare.
~ Circuite funcţionale.
~ Durerea.

10. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI → necesitatea de a se odihni timp suficient, în

bune condiţii.
~ Somn - calitate, cantitate.
~ Perioade se repaus.
~ Perioade de relaxare.
~ Modalităţi de odihnă şi relaxare.

11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM CREDINŢELOR SI VALORILOR. →

necesitatea individului de a face sau exprima gesturi, acte, conform formaţiei
sale, de bine şi de rău, de dreptate, în virtutea unei ideologii.
~ Credinţe, Religii, Ritualuri.
~ Spiritualitate, Morală, valori, libertate.

12. NEVOIA DE A FI UTIL SI A SE REALIZA → necesitatea de a înfăptui activităţi utile.

~ Integritate fizică şi psihică.
~ Manifestări de bucurie şi fericire.
~ Autocritică.
 ~ Luarea deciziilor.
~ Stimă de sine.
~ Comportament social.
~ Ambiţie, motivaţie, asumarea rolului social.
~ Folosirea timpului liber.

13. NEVOIA DE A SE RECREA → Necesitatea de a se destinde, de a se distra,

recurgând la activităţi agreabile, pentru relaxare fizică şi psihică.
~ Destindere.
~ Satisfacţie.
~ Plăcere.
~ Amuzament.

14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA → necesitatea de a acumula cunoştinţe, atitudini şi

deprinderi pentru modificarea comportamentului sau adoptarea de noi
comportamente, în scopul redobândirii sănătăţii sau menţinerii ei.
~ Capacităţi fizice şi psihice.
~ Motivaţie. Emoţii. Mediu.
~ Dorinţă de învăţare. Nivel de educaţie.