Cele patru mituri ale românilor

moodle.ro/preparandia/index.php/gimnaziall/item/404-cele-patru-mituri-ale-romanilor

Cele patru mituri ale românilor

Studentă: Boldica Flavia -Adina

P.I.P.P., Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” Arad

Mitul reprezintă o povestire fantastică care cuprinde credințele popoarelor antice despre
originea lumii șia fenomenelor naturii,despre zei și eroii legendari.Mitul explică geneza lumii
sau fenomenele naturii, motivează aspiraţiile şi idealurile umane; el e un produs al spiritului
care se reînnoieşte în permanenţă.

În continuare am să prezint:mitul etnogenezei care este reprezentativ pentru balada Traian

și Dochia, mitul morții și a transhumanței care este reprezentativ pentru balada Miorița,
mitul zburatorului care este reprezentativ pentru balada Zburătorul si mitul jertfei care este
reprezentativ pentru balada Monastirea Argeșului.

Mitul etnogenezei reprezentat de balada Traian și Dochia in care Dochia este fiica lui
Decebal, conducătorul Daciei, iar Traian, împăratul Romei se îndrăgosteşte de aceasta şi
încearcă să o cucerească.

Dochia, speriată, nu se lasă amăgită şi fuge în pădure, dar Traian o urmăreşte şi o găseşte
pînă la urmă. Nedorind să îşi trădeze patria, Dochia îl roagă pe zeul Zamolxis să o
salveze,transformându-se în stană de piatră. Chiar şi aşa, Traian nu încetează să mai
iubească.

Traian si Dochia este o baladă reala ,se bazează pe un fapt real și anume cucerirea Daciei
de către romani,în text sunt prezente personaje din istorie precum Decebal și
Traian,apărand și unicul zeu Zamolxis.

În istorie Decebal era conducatorul Daciei,a avut mai multe razboaie cu roamnii,iar in anul
87 este primul lui an de domnie,iar Traian a fost Împarat Roman intre 98-117 a fost al
doilea dintrei cei cinci împaratii ai Imperiului Roman.

În literatura română care este foarte bogată, poezia populară are o foarte mare importanță
deoarece face legături între traditii și istorie, miturile românești sunt înfațișate in fragmente
dar mai des le întâlnim în formă lirică.

Mitul morții și a transhumanței este reprezentat de balada populara Miorita care se referă la
vechea ocupație de seamă a poporului nostru pastoritul. De-a lungul veacurilor această
operă a avut o lungă răspândire pe intreg teritoriul țării, cunoscându-se peste 930 de
variante.

Balada populara Miorița a fost culeasă de Alecu Russo și Vasile Alecsandri,ea constă
pentru alți reprezentanți ai curentului gândirist din perioada celor doua
războaie,resemnarea omului in fața morții.Ciobanul află prin intermediul oii năzdrăvane că
1/4
va fi omarât de către tovarășii săi iar impăcat fiind cu destinul nu îsi va lua nici o măsură
pentru a supraviețui,el făcându-și un fel de testament privind înmormântarea.

Tudor Arghezii afirmă că “ poezia cultă n-a putut ajunge la înăltimea Mioriței decât, poate,
cu Luceafărul marelui Eminescu”[1].Balada popular are cinci motive fundamentale si
anume:conflictul dintre ciobani cu prezentarea cadrului epic,oița năzdrăvană,testamentul
lyric,alegoria moarte –nunta,măicuța bătrână.

Balada Miorița prezintă confruntarea omului cu destinul și a apropierii unei morți,moment în

care se declanșează meditația asupra ființei și a neființei. Relecția asupra propriei
persoane,asupra apropiaților definesc testamentul moral al ciobanului.

Testamentul în poezie “trebuie interpretat în sensul biblic, acela de scriptură ce

consfințește viața și crezul unui neam”[2].

Prima parte a baladei cuprinde fixarea locului”Pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai”
urmând precizarea timpului acțiunii”Se cobor la vale” continuându-se cu prezentarea
personajelor”Trei turme de miei/Cu trei ciobănei,/Unu-I Moldovan,/Unu-i ungurean/Și unu-i
vrâncean,/”

Conflictul este unul de natură social-economic ,bazându-se pe rivalitatea materială dintre

ciobani dar predomină și complotul împotriva ciobanului.

În partea a doua predomină motivul oiței năzdrăvane .

Desfășurarea acțiunii prezintă aflarea planului celor doi ciobanii de către mioriță,și îi zice
stăpanului pentru a se putea apăra și pentru a-și chema și un câine.Discuția baciului cu
mioara evidențiază legătura sufletească dintre om și animale.Pentru a evidenția afecțiunea
dintre cioban și oaie se face și prin folosirea diminutivelor
“mioriță”,”bolnăvioară”,”oiță”,”ciobănel”,”druguțule”.

În deznodământul baledei sunt dezvăluite testamentele pe care acesta le lasă

mamei,ciobanilor și oilor.Testamentul mamei este zugrăvit portretul fizic al
ciobănașului,reprezentat prin frumusețea bărbătească a poporului român.Testamentul lăsat
ciobanilor sunt prezentate dragostea fată de prefesia sa și dragostea fată de arta
româneasca.Testamentul lăsat oilor ilustrează demnitatea în fața posibilei morți,legătura cu
natura și credința că moarte în natură nu este sfârșitul ci continuarea existenței.

Partea a treia se bazează pe monologul ciobanului asupra clipei fatale, cunoscută ca

moartea.Moarte devine situația finală asupra căreia ciobanul reflectează.

Ultimele trei motive domină cea de-a treia parte testamentul,moarte-nuntă și măicuța
bătrână.În testamament sunt specificate dorințele lui ,prima dorință referindu-se la locul
înmormântării,jelirea și obiectele.Locul înmormântării va fi acelaș ca si locul vieții”câmpul
de mohor”,”strunga de oi”,”dosul stânii” alături de ființele pe care el le apăra.Moarte văzută
ca o nuntă cosmică unde mireasa este “o mândră crăiasă/A lumii mireasă,”,nașii
sunt”soarele și luna”,nuntașii”brazii și păltinașii”,preoții”munți mari”,lăutarii”păsărele
mii”.Între om și natură este o legătură atât in viată cât și după aceea.Trecerea dincolo de
lum ea pămantească este o trecerea la un alt fel de existentă,o existență veșnică.Motivul
măicuței bătrâne este partea cea mai emoționantă conturându-se dragostea maternă.În
2/4
percepția vizuală a fiului,mama va poarni în căutarea fiului.Cuvintele mamei conturează
portretul fizic al fiului care îl fac inconfundabil,fiind prezentat ca un ideal de frumusețe
tinerească datorită iubirii pe care o simte pentru el.

Datorită ocupațiilor și tradițiilor poporului român ,Miorița pastrează întâmplări din trecut,
fapte vitejești, caracteristice baladei populare.

Mitul zburătorului este reprezentat prin balada Zburătorul in care se evidentiază ivirea
sentimentului de dragoste pentru prima dată la vârsta adolescenței ,acest sentiment
necunoscândul se manifestaca o boală.Cauza dragostei rămâne un mister care este greu
de înțeles iar în acelaș timp sperie fetele ajunse în pragul feminității.

În prima parte fata îi descrie mamei simptomele pe care ea le are ,îi relatează stările
sufletești care au apărut pe neașteptate.Adolescenta dorește să ii fie lămurite aceste
senzații pe care le simte iar singura care o poate ajuta este mama.Din dorința de a afla ce
se întâmplă,fiind și foarte speriată,copila este în stare să apeleze la orce leac ce ar putea-o
ajuta,fie la vrăjitoare,la popă sau chiar și bunica ar putea să îi spună ce se întâmplă cu ea.

Partea a doua înfățișează un cadru romantic în momentul înserări,liniștea care s-a așternut
peste sat doar câinii care se mai aud.Imaginea din final ilustrează o liniște de plină în care
nici vântul numai bate și frunzele sunt nemișcate.

Partea a treia ilustrează mitul zburătorului în care este înfațișat apariția unei arătări malefic
de basm care vine să răpească inima fetei,dar acest sentiment poate fi unul dureros dacă
apare pe neasteptate.Învățătura de la bunici arată ca orce fată cuprinse de fiorul dragostei
pare bolnavă și nici un leac nu o poate salva,de aceea ele trebuie să fugă din fața păcatului
pentru a nu le chinui visurile.

Mitul zburătorului mai este numit si mitul puberal deoarece este total necunoscut fetelor și
apare și la vârsta pubertății.

Mitul jertfei este reprezentativ pentru balada populară Monastirea Argeșului în care se
ilustrează mitul estetic,se situează la granița dintre baladă și legendă.Opera se
structurează pe moment diferite,tema jertfei care are moment epice căutarea locului ,zidul
părăsit,surparea zidurilor,visul,jurământul,femeia destinată zidirii,zidirea treptată,conflictul
feudal,motivul lui Icar,motivul fântânii.

Balada începe prin căutarea locului de către Domnitorul Negru-Vodă pentru înălțarea unui
locaș sfânt,pe drum se întâlnesc cu un ciobănaș care le spune unde se află zidul
părăsit.Negru Vodă poruncește să se înceapă lucrul promițând recompese în cazul în care
se va reuși,dar amenințând cu moartea în cazul unei nereușite.

Tot ceea ce ei construiesc ziua seara se surpă,deoarece forțele iraționale se împotrivesc.În

sprijinul zidarilor intervine “o șoaptă de sus” iar Manole visează că zidurile nu se vor mai
surpa dacă meșterii vor zidi în temeliile construcției prima soție sau soră care va veni în
ziua următoare cu bucate.

Cel mai îngrijorat este Manole care cercetează care va fi femeia care va fi zidită,el observă
că cea care se apropie este chiar Ana,soția lui.Constructorul este nevoi să zidească tot ce
are mai drag pe lume pe soția lui Ana,el clădește din iubire cu iubire.Ana este zidită și își
3/4
va urma viața după moarte în corpul bisericii.

Jertfa Anei nu a fost deajuns deoarece au afirmat că ar fi putut construi o mănăstire și mi

frumoasă de aceea domnitorul ii lasă să moară pe acoperiș.După credințele din popor eu
se vot întalni în viața veșnică.

Mitul etnogenezei,mitul morții și a transhumenței,mitul zburătorului și mitul sunt creații ale

poporului român în care sunt relatate fapte și moment din istoria românilor.Toate cele patru
mituri au o complexitate a mitologiei în care natura se amestecă cu elemente cosmice,ciclu
viață-moarte și elemente creștine.

Bibliografie :

Prof. Merlente Nica, Prof.Silvius Cureteanu, Prof.Dumitru Mihailescu - “Limba și literatura

română”, Editura SERVO-SAT, ARAD, 1996.

Coordonatori Florin Șindrilaru, Steluța Pestrea Suciu,Mircea Moț, - “Literatura română.

Dicționar de texte literare pentru clasele V-VIII”, Editura PARALELA 45, Pitești, 2000.

[1] Prof.Merlente Nica,Prof.Silvius Cureteanu,Prof.Dumitru Mihailescu-“Limba și literature

română”,Editura SERVO-SAT,ARAD,1996,pg.79

[2] Coordonatori Florin Șindrilaru,Steluța Pestrea Suciu,Mircea Moț,-“Literatura

română.Dicționar de texte literare pentru clasele V-VIII”,Editura PARALELA
45,Pitești,2000,pg.261

4/4