Lucrurile simple nu reprezinta o provocare pentru egoul omului. Doar cele dificile il incita pe acesta.

Marile
provocari ale egoului sunt insa lucruri imposibile. Daca vrei sa afli cat de mare este egoul tau, analizeaza
provocarile pe care le-ai acceptat, ambitiile tale; acestea pot fi masurate. Lucrurile simple raman insa
neatragatoare pentru ego; simplitatea atrage dupa sine moartea egoului.
Omul a optat pentru complexitate chiar si in acele domenii in care aceasta nu era deloc necesara, pentru
simplul motiv ca ea ii permite egoului sa creasca.
Pana la ora actuala, omul simplu nu a reprezentat niciodata un ideal pentru societatea umana. De altfel,
simplitatea nici nu poate fi un scop, caci omul se naste simplu. Orice copil este simplu, ca o tabla goala.
Parintii incep apoi sa scrie tot felul de lucturi pe aceasta tabla, dar mai ales ce sa devina copilul. Urmeaza
apoi profesorii, preotii, politicienii – toti insista ca trebuie sa devi cineva; in caz contrar, iti vei risipi inutil
viata.
Realitatea este exact pe dos. Omul este o fiinta. El nu trebuie sa devina cineva sau ceva. Aceasta este
semnificatia simplitatii: sa fii impacat cu propria ta fiinta, sa nu incerci sa devii altcineva, proces care nu
poate avea vreo finalitate.
Orice ar deveni, omul nu poate atinge acea stare in care sa poata spune ca:” Acum, calatoria mea s-a
incheiat. Am atins culmea catre care am aspirat.” In intreaga istorie a umanitatii, nici un om nu a atins
vreodata aceasta stare, pentru simplul motiv ca omul se misca in cerc. Orice ai face, cineva se afla inaintea
ta.
Viata este multidimensionala. Este imposibil sa te indrepti in toate directiile simultan si sa atingi toate
destinatiile., fiind mereu primul in toate domeniile.
Egoul este principala boala de care sufera omul. Interese de toate felurile doresc ca omul sa ramana
bolnav. Ele nu doresc ca omul sa fie sanatos si plenar, caci o fiinta sanatoasa si armonioasa le-ar pune in
pericol afacerile.
Egoul este chiar opusul sinelui real. Noi nu suntem una cu egoul nostru. Aceasta este doar o amagire, o
iluzie creata de societate, o jucarie cu care sa ne putem juca, uitand astfel sa cerem adevarul.
Omul se naste cu sinele sau autentic. Inca din primii ani de viata, societatea incepe insa sa construiasca in
jurul lui o personalitate falsa: el este crestin, ortodox, de rasa alba, roman, apartine rasei aleasa de
Dumnezeu, trebuie sa guverneze intreaga lume, si asa mai departe. Societatea ne creeaza astfel o idée
falsa despre ceea ce suntem. Ei ne dau un nume si tes in jurul acestuia o intreaga structura alcatuita din
ambitii si conditionari.
Incetul cu incetul ( caci acest proces dureaza aproape o treime din viata), ei ne slefuiesc egoul prin
intermediul scolii, al bisericii, al universitatii, etc. La intoarcerea din universitate, orice om si-a uitat complet
fiinta inocenta. Din el nu a mai ramas decat un ego urias, medaliile obtinute in scoala, premiile, diplomele
sale. Acum el se simte pregatit sa intre in lume.
Acest ego are toate dorintele din lume, este plin de ambitii si isi propune sa fie intotdeauna mai presus
decat ceilalti. El este un instrument de exploatare , prin care nu mai razbate nici macar un licar din sinele
nostru real, in timp ce viata nu poate fi gasita decat in autenticitate. De aceea, acest ego nu produce
altceva decat suferinta, durere, conflicte, frustrari, etc. Daca distrugem egoul, vom putea descoperii
adevarata noastra fiinta.
Daca cineva are un ego mai mare decat al nostru, el ne creaza un sentiment de inferioritate. Facem atunci
efortul de a deveni mai-tare –ca-tine, mai-sfant-ca-tine, mai-presus.ca-tine. Intreaga noastra viata devine
astfel dedicata unui singur ideal, absolut stupid, pus in slujba unui lucru care nu exista. Intram astfel pe o
cale a visului. Avansam pe ea, iar egoul nostrum devine din ce in ce mai mare. Si astfel se nasc toate
problemele noastre.
Chiar si Alexandru cel Mare avea probleme imense. “Eul” lui dorea ca el sa devina cel mai mare cuceritor al
lumii, si aproape ca a reusit acest lucru. Spun “aproape” din doua motive. La vremea lui jumatate din lume
nu era cunoscuta si el nu a putut cucerii India. A ajuns la hotarele ei dar nu a putut-o cuceri.
Nu avea decat 33 de ani, dar in acesti 33 de ani nu a facut altceva decat sa se lupte,sa se lupte incontinuu.
Nu este de mirare ca s-a imbolnavit, plictisit de atatea razboaie, de atatea crime, de atata sange. Si-a
propus sa se intoarca acasa si sa se odihneasca, dar nu a mai reusit. Nu a mai ajuns niciodata acasa la el,
in Atena. A murit cu o zi inainte…
Ce experienta de viata – sa devii din ce in ce mai puternic, mai bogat si maret…Si totusi, ce neajutorare –
sa nu-ti poti amana moartea macar cu 24 de ore… ii promisese mamei sale ca dupa ce va cuceri lumea o
va depune la picioarele sale, ca un cadou. Nici un fiu nu mai facuse asa ceva pentru mama lui. Era ceva
unic.
Dar s-a simtit neajutorat, inconjurat de cei mai buni medici din lume. Acestia i-au spus: “Nu poti supravietui.
Aceasta calatorie de 24 de ore… te va ucide. Este mai bine sa te odihnesti aici, poate mai ai o sansa.
Important este sa nu te misti. Sansele tale de recuperare sunt minime – te scufunzi. Te apropii din ce in ce
mai tare , dar nu de casa, ci de moarte; nu de camin , ci de mormant.
Nu te putem ajuta cu nimic. Noi putem vindeca boala, dar nu si moartea. Tu nu suferi insa de o boala. In cei
33 de ani ai tai te-ai epiuzat complet. Ti-ai risipit toate energiile luptand cu diferite popoare. Ti-ai risipit inutil
viata. Aceasta nu este o boala. Este doar o lipsa de energie, caci ti-ai risipit-o., si inca inutil”.
Alexandru era un om intelligent. Era discipol al marelui logician si filozof Aristotel. Acesta era mentorul sau.
Alexandru a murit inainte de a putea ajunge in capitala. La scurt timp inainte de moarte, i-a spus
comandantului armatei sale;” Iata care este ultima mea dorinta, si ea va trebui indeplinita.” Care crezi ca i-a
fost ultima sa dorinta? A fost o dorinta foarte ciudata: “ Cand imi veti duce sicriul la groapa, lasati-mi mainile
sa atarne in afara lui”.
Comandantul l-a intrebat:” Ce fel de dorinta este aceasta? Mainile trebuie sa stea intotdeauna in interiorul
sicriului. Nimeni nu a auzit vreodata de un mort dus la groapa cu mainile atarnand in afara sicriului”.
Alexandru i-a raspuns:” Nu mai am suficienta forta sa-ti dau un raspuns amplu. Pe scurt, ceea ce doresc
este sa demonstrez astfel lumii ca plec din ea cu mainile goale. Am crezut ca voi deveni tot mai mare, mai
bogat si mai puternic, dar in realitate nu am devenit decat din ce in ce mai sarac si mai slab. Cand m-am
nascut, am venit pe lume cu pumnii stransi, fara sa tin nimic in ei. Acum, in momentul mortii, nu doresc sa
plec tot cu pumnii stransi.”
Pentru a tine pumnii stransi este nevoie de energie, de viata.Nici un mort nu-si mai poate tine pumnii
stransi.Cine i-ar mai putea strange? Omul nu mai exista. Energia lui a disparut, iar mainile i se deschid de la
sine.
“ Doresc ca toata lumea sa stie ca Alexandru cel Mare a murit cu mainile goale, la fel ca un cersetor”.
Se pare insa ca nimeni nu a invatat nimic din aceasta lectie a mainilor goale, caci urmasii lui Alexandruau
continuat sa faca acelasi lucru, desi in maniere diferite.
Prima cale de a transcede egoul este somnul.
O a doua mare sursa de transcedere a egoului este sexul, iubirea. Din pacate, sexulalitatea a fost distrusa
de catre preoti, care au condamnat-o, astfel incat a ajuns o experienta penibila. Mintile oamenilor au fost
conditionate de miile de ani in care sexul a fost considerat un pacat. Chiar si atunci cand doi oameni fac
dragoste, subconstientul crede ca fac ceva rau. Starea de vinovatie pluteste in aer.
Timp de mii de ani ni s-a tot spus ca sexul este cel mai mare pacat dintre toate. Aceasta afirmatie a devenit
parte integranta din sangele nostru, din intreaga noastra fiinta. Chiar daca la nivel constient stii ca nu este
nimic rau in el, subconttientul continua sa mentina o stare de vinovatie, de teama, de care nu poti scapa in
totalitate.
Daca poti patrunde in actul amoros cu intreaga ta fiinta, egoul dispare, caci la apogeul acestui act, in
momentul orgasmului, omul uita de minte si devine energie pura. Mintea sa nu mai poate functiona. Valul
de energie este atat de puternic incat mintea se topeste in el si nu mai stie ce sa faca. Ea functioneaza
perfect in situatii obisnuite, dar atunci cand se petrece ceva foarte important, ea se opreste. Iar sexul este
cel mai vital lucru cu putinta.
Daca poti patrunde in interiorul actului amoros, egoul dispare. Aceasta este marea frumusete a actului
amoros; el permite accesul direct la Dumnezeu. Experienta este similara somnului profound, dar este mai
valoroasa, caci nu mai este inconstienta. Actul amoros permite pastrarea constiintei, desi mintea dispare.
-OSHO