Normalitate. Incluziune. Integrare.

Copiii cu cerințe educative speciale

Din punct de vedere legislativ, toți cetățenii români au dreptul la educație, în mod egal,
indiferent de gen, naționalitate, religie, status economic, afiliere politică, conform Legii
învățământului nr. 84/1995. În cazul persoanelor cu anumite cerințe există un segment de
învățământ special, bazat pe programe educaționale specifice, pentru a asigura integrarea
eficientă a acestor personale.

În funcție de gradul nevoilor speciale pe care le manifestă un copil, acesta poate fi

înscris în învățământul special sau în învățământul de masă. În mod practic, copiii cu nevoi
speciale medii, precum dificultăți de limbaj, dificultăți socio-afective sau dificultăți
comportamentale sunt acceptați în învățământul de masă, pentru a facilitatea integrarea lor
socială. De cealaltă parte, învățământul special este organizat în funcție de nivelul deficienței,
precum de auz, de văz, deficiență motorie sau deficiență mentală, pentru a răspunde nevoilor
de acceptare a acestor copii, în condiții de normalitate, în cadrul societății.

Durata de școlarizare din învățământul special poate fi prelungită față de norma din
învățământul de masă, pentru a răspunde cât mai bine cerințelor educative speciale prin
resurse psihopedagogice de reabilitate și incluziune. Există programe școlare pentru elevii cu
nevoie speciale la toate nivelurile învățământului preuniversitar, începând cu grădinițele,
incluzând de asemenea școli postliceale. De regulă, clasele din învățământul special au număr
redus de elevi, fiind organizate în grupe sau în unele cazuri, profesorii aplică activități
educaționale individuale. Conținutul educațional poate fi de asemenea predat în limba
minorităților1.

Potrivit normelor europene existente în sensul integrării eficiente a copiilor cu cerințe

educative speciale, statul român a stabilit un proces de expertizare, diagnosticare și evaluare a
deficiențelor pentru o intervenție timpurie și astfel a crește gradul de integrare. În mod practic,
este recomandat ca un copi cu cerințe educative speciale să învețe la cea mai apropriată școală

1
Raport „Politici în educație pentru elevii în situație de risc și pentru cei cu dizabilități din Europa de Sud Est”,
Paris, Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, 2007, p. 7.

1
de domiciliu, pentru a stimula sentimentul de siguranță, dacă elevul are deficiențe medii sau
ușoare poate fi transferat într-o școală publică, pentru a eficientiza integrarea acestuia2.

Începând cu anul 2009, școlarizarea exclusiv segregată este constant înlocuită cu un

nou tip de abordare, educația incluzivă, pentru a compensa, reabilita sau recupera impactul
nevoilor speciale prezentate de un elev. Astfel, școlarizarea unui elev cu nevoi speciale
include activități, cooperare strânsă cu familia sau grupul social din care face parte, pentru o
abordare adecvată a situației sale, în scopul integrării armonioase în societate3.

România, drept stat membru UE, se raportează la recomandările Consiliului Europei

din 2006, privind stimularea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități prin intermediul
unei abordări educative juste. Astfel este încurajată participarea elevilor cu nevoi speciale la
școlarizarea obișnuită, pentru a-i stimula de o potrivă pe aceștia, în sensul depășirii
sentimentului de segregare, pe de altă parte pentru a-i determina pe cei fără dizabilități să
accepte și să suporte dezvoltarea armonioasă a celor dintâi. În egală măsură, în interiorul
sistemului de învățământ este recomandat ca structurile școlae de masă și cele specializate pe
nevoile speciale ale elevilor să conlucreze, pentru a oferi perspective de incluziune eficientă,
în virtutea dreptului egal la educație4.

Incluziunea din punct de vedere al școlarizării este o abordare globală a potențialului

reprezentat de elevi, astfel toți elevii, fie cu nevoi speciale sau marginalizați social,
prezentând risc de excludere sau abandon școlar, să primească șanse egale pentru a învăța în
școli. De cealaltă parte, viziunea tradițioanlistă asupra educației presupune o simplă acceptare
a acestor elevi în cadrul școlilor, fără a pune accent pe recuperarea lor și valorificarea
abilităților, în scopul asimilării ulterioare pe piața muncii. O dată integrați într-o formă de
învățământ adecvată, copiilor cu nevoi speciale trebuie să li se ofere constant atenție, în sensul
elaborării de activități școlare care să răspundă necesități de incluziune, spre deosebire de
perspectiva tradițională în care acestor copii li se ofera acces parțial la educație.

Incluziunea eficientă a copiilor cu nevoi speciale debutează progresiv, după cum

urmează:

2
Raport „Politici în educație pentru elevii în situație de risc și pentru cei cu dizabilități din Europa de Sud Est”,
Paris, Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, 2007, p. 9.
3
Vrăsmaș, Traian (coord.), „Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educative speciale”, București, Editura
Vanemonde, 2010, p. 9.
4
Vrăsmaș, Traian (coord.), „Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educative speciale”, București, Editura
Vanemonde, 2010, p. 14.

2
 - Integrarea fizică, în sensul de acceptare a prezenței unor elevi cu nevoi speciale în
cadrul claselor obișnuite, pentru a reduce gradul de distanțare socială între
normalitatea elevilor fără deficiențe și deosebirea pe care o prezintă acești elevi.
Deși este un nivel primar de incluziune, bazat pe folosirea comună a unor spații,
echipamente școlare, este un prim pas spre obținerea aspirației de incluziune
eficientă
- Integrarea pedagogică presupune participarea elevilor cu nevoi speciale la activități
comune de învățare alături de colegii fără deficiențe, pentru a asimila cunoștințe și
abilități, împreună cu ceilalți colegi. Este urmărit ca un elev cu nevoi speciale să
atingă un nivel relativ egal de participare cu ceilalți elevi, pentru a-i fi stimulată
evoluția personală și astfel mărite șansele de incluziune.
- Integrarea socială presupune pe lângă rezultatele obținute în stadiile anterioare,
includerea elevilor cu nevoi speciale în activități extrașcolare sau în afara cadrului
lecțiilor, cum ar fi pauze, jocuri recreative. La acest nivel, elevul cu nevoi speciale
participă activ la viața grupului școlar din care face parte, fiind inclus în relațiile
sociale ale clasei și totodată pregătit, pentru a socializa în afara contextului școlar5.

Pentru ca orice program școlar dedicat copiilor cu nevoi speciale să obțină rezultate
pozitive, este necesar ca fiecare cadru didactic care interacționează cu un astfel de elev să
înțeleagă pe deplin însemnătatea rolului său. În școlile de masă, cadrele didactice care predau
au sarcina de a organiza clas, proiectând strategii didactice, care să faciliteze accesul la
informație pentru elevii cu nevoi speciale. Constant, cadrul didactic trebuie să ofere sprijin
pentru ca acest tip de elev să poată obțină rezultate bune, comparativ cu colegii săi, pentru a
evita sentimentul de inferioritate, care duce la ideea de auto-izolare6.

Conclusiv, școlarizarea elevilor cu nevoi speciale este încă un subiect în plină

dezvoltare la nivelul unităților de învățământ din România, fiind promovată pe cât posibil
strategii didactice de normalizare, pentru a oferi șanse egale acestor elevi, comparativ cu
colegii lor. În acest sens, statul român se aliniază standardelor europene care vizează
integrarea eficientă a acestor elevi, în sensul valorificării abilităților existente, stimularea
sentimentului de apartenență, pentru o dezvoltare armonioasă.

5
Vrăsmaș, Traian (coord.), „Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educative speciale”, București, Editura
Vanemonde, 2010, p. 16.
6
Grasu Ciobanu, Mihaela, „Provocări și dileme în educarea copiilor cu dizabilități”, în Calitatea Vieții, XXIII, nr.
1, 2012, p. 71.

3
Bilbliografie:

1. Grasu Ciobanu, Mihaela, „Provocări și dileme în educarea copiilor cu dizabilități”, în

Calitatea Vieții, XXIII, nr. 1, 2012.
2. Raport „Politici în educație pentru elevii în situație de risc și pentru cei cu dizabilități
din Europa de Sud Est”, Paris, Organizația pentru Cooperare Economică și
Dezvoltare, 2007.
3. Vrăsmaș, Traian (coord.), „Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educative
speciale”, București, Editura Vanemonde, 2010.