LP 6 ~ Bazele generale ale Kinaoenig Mobilizarea activa voluntard reprezinté dintotdeauna fondul oricarui program Kinetoterapeutic (profilactic, terapeutic sau de recuperare) si, bineinfeles, sta la baza intregi noastre existenje, Caracteristica acestei tchnici este deci migcarea voluntara, comandatd, ce se realizeazA prin contractie musculara si prin consum energetic. In migcarea activa voluntara contractia este izotona, dinamic3, muschiul modificdndu-si lungimea, capetele de insertie apropiindu-se sau depirtndu-se gi realizand deplasarea segmentului, Aceast& tehnic& este reprezentaté de tipul de miscare fiziologicd a segmentului luat in considerare. In migcarea voluntaré muschii actioneazi ca agonisti, antagonisti, sinergisti si fixator Agonistii sunt muschii care inifiazA si produc miscarea, motiv pentru care se mai numese “motorul primar”. Antagonistii se opun miscarii produse de agonisti; au deci rol frenator, reprezentand frdna elastic musculard, care intervine de obicei inaintea celei ligamentare sau osoase. Muschi agonisti si antagonisti actioneazA totdeauna simultan, insd rolul lor este opus: - cénd agonistii lucreazi, tensiunea lor de contracfie este egalati de relaxarea antagonistilor, care controleaz8 efectuarea uniforma si lina a miscarii, prin reglarea vitezei, amplitudinii si directiei; - cand tensiunea antagonistilor creste, miscarea inifiala produsa de agonisti inceteaz’. Astfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre agonisti si antagonisti rezulta 0 migcare precisa, coordonati. Interacfiunea dintre agonisti si antagonisti mareste precizia migcdrii, cu atat mai mult cu cat este angrenat un numér mai mare de muschi. in cazul unui mugchi agonist normal, cu cat relaxarea antagonistilor este mai mare, cu atét miscarea agonistului este mai rapida si mai puternica. ergistii sunt muschii prin a cdror contractie se intireste acfiunea agonistilor. Acest Tucru se poate observa in cazul agonistilor bi- sau poliarticulari. Sinergistii confera $i ei, precizie miscatii, prevenind aparitia migcacilor adifionale, simultan cu aciunile lor principale atorii acfioneaz ca si sinergistii, tot involuntar si au rolul de a fixa acfiunea agonistilor, antagonistilor si sinergistilor. Fixarea nu se realizeaz continu, pe intreaga curs de migcare a unui muschi. Efectele tehnicilor dinamice se repercuteazi: O asupra tegumentului, contribuind la: ~ favorizarea resorbjiei edemelor (datorate transudarii plasmei in parjile moi), prin facilitarea {intoarcerii venoase; - intinderea tegumentului; - cresterea afluxului de singe catre fesuturi 0 asupra elementelor pasive (oase, articulajii, tendoane, ligamente) si active (muschi) ale miscdrii, contribuind la: ~ intreinerea suprafefele articulare de alunecare; prevenirea sau reducerea aderenfelor gi fibrozelor periarticulare si intraarticulare; - menfinerea sau cresterea mobilitajii articulare; - alungirea progresiva a elementelor periarticulare, cu att mai mult cu cat acestea se giisesc in stare de contractura, = conservarea sau refacerea elasticitajii musculare, menjindnd mobilitatea articular; - imbunattirea forfei si duratei contractiei musculare; - reglarea funcionalitajii antagonistilor mised - cresterea forfei si rezistentei musculare.0 asupra aparatului circulator, contribuind la: - facilitarea intoarcerii venoase; = cresterea tonusul simpatic, cu adaptarea circulatiei la solicitarile de efort; - cresterea debitului cardiac. © asupra sferei neuro-psihice, contribuind la: - facilitarea constientizarii schemei corporale gi spatiale; - cresterea motivajicis - imbunatajirea coordondirii musculare. Cu prioritate, obiectivele urmarite prin mobilizarea activa voluntard sunt: ~ Cresterea sau menfinerea amplitudinii de migcare la nivel articular; = Cresterea sau menfinerea forjei musculare; ~ Recuperarea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare; = Menjinerea unei circulafii normale sau cresterea fluxului circulator; - Menfinerea sau cresterea ventilajiei pulmonare; - Ameliorarea condiiei psihice; - Mentinerea echilibrului neuroendocrin, ete. Modalititile tehnice de realizare a mobil BI. Mobilizarea activa libera (activa pura) Jin cadrul acestui tip de mobilizare activi migcarea este executati fird nici o interventie facilitatoare sau opozanta exterioara, in afara, eventual, a gravitatiei. Migcarea se desftisoara dupa o serie de reguli dictate de scopul urmarit, avand ca parametri: directia de miscare, amplitudinea, ritmul, forja, durata, ca i pozifia in care se executa. 42. Mobilizarea activo-pasiva (activa asistatd) CAnd forfa musculari are o valoare intre coeficienfii 2-3, miscarea activa va fi ajutata. Acest ajutor poate s& fie acordat pentru protejarea forfei musculare a pacientului necesar& unui exercifiu dat, pentru 0 corecta direcfionare pe toatd amplitudinea unei migcari, pentru a susfine si pozifiona segmentul mobilizat sau pentru a realiza concomitent 0 migcare combinati, complex. ‘Aceasta tehnicd mai este utilizati si cand se urmareste refacerea complet a mobilita{ii unei articulafii, nu numai in condifiile unei forje musculare slabe. Mobilizarea activa asistata are unele cerinje de baz’: - Forfa exterioar’, indiferent cum este aplicata, si nu se substituie forfei proprii, ci doar si 0 ajute; in caz contrar migcarea devine pasiva. ~ Forfa exterioara va fi aplicata pe directia de actiune a muschiului asistat - De obicei, forfa de asistare nu este aceeasi pe toat amplitudinea miscarii, ci este mai mare la inceputul (pentru invingerea inerfiei) si la sfarsitul excursiei (pentru a miri aceasti amplitudine). = Asistarea migcarii active trebuie si elimine orice alt travaliu muscular, in afara de cel necesar realizérii migcarii dorite. Forfa exterioara din mobilizarea activa asistatd poate fi realizata pri = corzi elastice sau contragreutitile instalafiilor cu scripefi; este 0 modalitate practicd, utilizaté mai ales la patul bolnavului sau la domiciliu, putdnd fi frecvent repetat’, dar greu de adaptat tuturor necesitajilor pacientuluis = autoasistare, utilizand 0 instalaie cu scripete, un baston sau chiar membrul sanatos pentru mobilizarea membrului afectat; aceasta tehnicd este folosita pentru ameliorarea redorilor articulare si mai putin pentru ameliorarea forei musculare; - suspendarea in chingi a unui membru (in acest caz elementul de asistare este reprezentat de anihilarea gravitatiei); itive voluntare sunt:+ executarea in apa a mise&rii active, in sens ascendent, in asa fel, incat sa se beneficieze de forfa de facilitare a apei (impingerea de jos in sus pe baza principiul lui Athimede). Mobilizarea activa asistatd, indiferent de modul de realizare, necesita sub raport technic o buna stabilitate a corpului, 0 buna pozifie de pomire, neangrenand musculatura antagonist si, de asemenea, sprijinind segmentul in migcare pe toati amplitudinea acestei migcari. Executarea unei mobiliziti active asistate se face lent, cu miscare continua, fara brusciri, de obicei Ia comanda, cu repetifii frecvente sau nu, dup’ cum se doreste objinerea sau evitarea instalarii oboselii musculare, 53. Mobilizarea activa cu rezisten{a Spre deosebire de mobilizarea activa asistati, in care 0 forfa exterioara intervenea ajutand-o, in cazul mobilizarii active cu rezisten{i forja exterioara se opune parfial fortei mobilizatoare proprii. In acest fel, musculatura va dezvolta un travaliu mai crescut decat ar cere-o mobilizarea activa liber a segmentului respectiv. Tensiunca in mugchi este maritd si, drept urmare, forja acestuia va creste odat cu hipertrofierea lui, proces in directa corelatie cu valoarea cresterii tensiunii musculare. Tehnica mobilizirii active cu rezisten{& are ca principal obiectiv cresterea forfei si/sau rezisten{ei musculare; uneori mai este utilizati si pentru o mai bund dirijare a miscari fn aplicarea unei rezistenje opus miscarii active se recomanda respectarea unor reguli, astfel: - Rezistenja se aplica pe tot parcursul migcarii active (exista gi unele exceptii). - Valoarea rezistenjei este mai mic, egala sau mai mare decat forja mugchilor ce se contract pentru realizarea migcarii, Rezistenja mai mica decat fora muschilor va permite realizarea unei migcri in regim de scurtare. O rezistenja egala cu forja muscularé transforma aceasti tehnict de kinezie dinamic& intruna de kinezie staticd (izometrie). Rezistena mai mare decat forta muschilor va permite realizarea unei migcari in regim de alungire. Ideal ar fi ca rezistena s& diminueze treptat de la inceputul spre sfargitul migcarii. in acest fel raportul intre forfa externa gi forja proprie a muschiului s-ar menjine neschimbat, caci se stie din fiziologie c& muschiul are o for{i maxima cdnd este complet intins si o ford minima cénd este maxim scurtat. Aceasta este o reguli general’, c&ci se pare ca fora maxima a unui muschi se exercitii in zona maximei lui utilizari in activitatea zilnica profesionala sau neprofesionala. - Rezistenja nu trebuie s& aiba repercusiuni negative asupra coordonirii migc&rii, - Rezistenja s& fie aplicati contra directiei de miscare a segmentului, pentru a-gi exercita aici presiunea, influenfind exteroceptorii, care vor stimula migcarea (un exemplu: pentru flexia antebratului, rezistenfa se va aplica pe faja anterioard a acestuia). - Dupa fiecare migcare cu rezisten{é se va introduce 0 foarte scurti perioadi de relaxare. - Ritmul migcirilor active cu rezistenfA este in functie de valoarea rezistentei, conform regulii ,,rezistenja mare - ritm scizut; rezistenjé mica - ritm crescut". Desigur cd ritmul va fi fixat de c&tre kinetoterapeut, in functie de obiectivele urmarite, dar se va stabili si in functie de alfi parametri care fin de pacient (varst, boli asociate, grad de antrenament etc). - Stabilizarea segmentului pe care isi are originea muschiul ce se contract in respectiva migcare este de prima importanja. Daca stabilizarea nu poate fi realizata complet de musculatura stabilizatoare, se va recurge la mijloace de fixare suplimentare (presiune manual, ching& etc.) Pozifia de start a miscdrilor are si ea un rol in crearea unei bune stabilizari, ca si a unui model adecvat de miscare. Tehnica mobilizarii active cu rezisten{& are ca obiectiv principal cresterea forfei si / sau rezistenfei musculare.Contractia izotonicd este 0c: ie dis lungimii: muschiului, determindnd palaces aaa Ee Leeper miperi, deal contrac iotonie, tensiune de contrac imine ace ae Jungimii muschiului se poate face in 2 sensuri _~ Prin apropierea capetelor sale, deci prin scurtare, realizand o contracjie ds concentrica. in cazul mobilizatii active ou revisten{&, se realizes ere fame aad saorinial ina ee 8, se realizear& 0 contractie concentrica ee e rezisten{a externa, muschiul se contract pentru a invinge aceasta Zi : ;propiindu-si atat capetele de inserfie, cat gi segmentele osoase asupra cérora actioneazi. Contractia dinamicd concentricd se poate realiza atat in interiorul, cat si in exteriorul segmentului de contractie; scurténd muschiul fi dezvolté tonusul si forta, Prin repetare, miscarile concentrice produc hipertrofie musculard, urmata de cresterea forjei iar la nivel articular crese stabilitatea, = Prin indepartarea capetelor de inserfie, deci prin alungire, realizand 0 contractie musculari excentrica. In cazul mobilizarii active cu rezistenja, acest tip de contractie se realizeazi cind agonistii, desi se contracta, sunt invinsi de rezistenfa extema. Contracia excentricd se realizeaz atunci cand muschiul fiind contractat si scurtat cedeaza treptat unei forte care-I intinde si-i indeparteaz atét capetele de inserfie, cat si segmentele osoase asupra cArora lucreaz’ muschiul respectiv. Contractia dinamic& excentricd se poate realiza atat in interiorul, cat gi in exteriorul segmentului de contractie; prin actiunea ei dezvolta elasticitatea si rezistenta muschiului. Prin repetare, contractiile excentrice produc lucru muscular rezistent ‘sau negativ; cresc elasticitatea musculara, iar la nivel articular mobilitatea. in functie de aria in care se desfisoari, miscarile active cu rezisten{& (realizate fie prin contracgii concentrice, fie prin contracfii excentrice) pot fi realizate in: = Curséi interna, sau interiorul segmentului de contractie, cand agonistii lucreaza intre punctele de inserfie normali; migcarea executata in interiorul segmentului de contractie se realizeaz4 atunci c4nd muschiul se contract si din pozifia lui normala de intindere se scurteazi apropiind parghiile osoase de care este fixat. O astfel de contracie scurteazi muschiul si-i mareste fora si volumul. Contractia concentric in interiorul segmentului de contracfie, se produce atunci cénd migcarea respectiva este inifiat& din punctul zero anatomic sau din diverse unghiuri articulare pozitive, se desfisoara in sens fiziologie (muschiul se scurteaza reusind si invingd rezistenja) Fi se opreste Ia amplitudini mai mari sau la sférsitul cursei. Pe parcursul miscdri, agonisti ii apropie capetele de inserfie, se scurteaz8 progresiv, pentru ca la sférsitul cursei de migeare s& fie maxim scurtati. Contractia excentricd in interiorul segmentului de contractie, se produce atunci cnd migcarea respectiva, inifiata din diverse unghiuri pozitive se desPasoara in sens opus celui fiziologic (rezistenta externa invinge muschiul, care se alungeste treptat) si se opreste la tunghiuri articulare mai mici sau la punctul zero anatomic. Pe parcursul miscarii, agonistii si indeparteaza capetele de inserjie, se alungese progresiv, in punctul zero anatomic fiind maxim alungifi. Bi urs d externa, sau exteriorul segmentului de contractie, cfnd agonist Iuereaza dincolo de punctele de inserfie normala, in segmentul de contractie pentru antagonisti. Miscarea in afara segmentului de contractie se realizeazi numai cu acei muschi care pot fi intingi peste limita de repaus. La acesti muschi avem, la inceput, o contracjie in exteriorul segmentului pana revin la povitia lor de repaus, dup care contractia continua in interiorul seamentului de contracjie. O astfel de contractie dezvolta elasticitatea, lungeste muschiul si nareste amplitudinea migcdrii. Limita dintre curse se giseste Ia nivelul punctului 0 (zero) anatomic, in care unghiul dintre segmente este zero, agonistii sunt maxim alungiti (zona Tung&), iar antagonistii maxim scurtaji (zona scurtaté). Contractia concentricd in ‘exterioral sezmentului de contraefie, se produce atunci cind miscarea respectiva, inifiatt din diverseunghiuri articulare ale miscatii opuse fiziologic si se opreste la unghiuti artioula __ Contracfia excentried in exterion miscarea respectiva, inifiats din punctul desfisoard in sens opus celui fiziolo, = Cursd' medie, cand ago maxime, pentru o migcare data, numite unghiuri negative, se desfisoari in sens re negative mai mici sau la punctul zero anatomic. ul segmentului de contrac{ie, se produce atunci cénd ctul zero anatomic sau din diverse unghiuri negative, se ic si se opreste la unghiuri negative mai mari. stii au o lungime medie, situatd la jumatatea amplitudinii _ Prin combinarea scurtarii $i alungirii fibrelor musculare, a contractiei concentrice gi excentrice in interiorul si in exteriorul segmentului de contractie si prin raportarea vitezei de executie la rezisten{a opusa gi la forfa muschilor, mai rezulta inc dowd tipuri de contractie musculara, astfel: > Contractie muscular pliometricd, care se realizeazA atunci cand muschiul se alungeste, dup’ care se scurteazi intr-un timp foarte scurt. Pliometria presupune solicitarea unui muschi mai intai printr-o faz excentricd, Lisind apoi s& se desfigoare faza concentrica ce urmeazi in mod natural. In contractile pliometrice se utilizeazi ceea ce fiziologii denumese “ciclul intindere — scurtare” (“the stretch-shortening cycle”). Astfel, contractia pliometrica poate fi considerata ca fiind constituita din 3 elemente: - faz excentricd; un scurt moment de izometrie; - faz concentrica. Contracfia pliometrica reprezinta cea mai freevent folosita form’ de contractie in activitatea sportiva, intervenind in sarituri, alergare, flotari ete. = Contractia musculard izokineticd este contraciie dinamica, in care viteza de execnfie este reglata in asa fel incat rezistenfa aplicatai si fie in raport eu forfa muschiului, pentru fiecare moment din amplitudinea unei miseari. Pentru o corecta izokinezie este necesar ca rezistenja si varieze in functie de lungimea muschiului, pentru a se solicita aceeasi forya, pe parcursul intregii miscari. Se realizeaz& cu aparate speciale numite dinamometre. Modalitajile tehnice de realizare a mobilizarii active cu rezistenfé sunt: - Rezistenja prin seripete cu greuti{i. Se poate utiliza, in principiu, pentru aproape toate grupele muscuiare principale, inclusiv ale trunchiului; de obicei ins, beneficiaza de aceasti metoda, in special, segmentele mari ale membrelor superioare si inferioare. ~ Rezistenja prin greutaji. Este cea mai simpla si cea mai utilizata tehnicd din metodologia de tonifiere musculara. Ca si precedenta, este folositi pentru musculatura membrelor. Se intrebuinjeaz o gama foarte larga de greutii: saci de nisip, discuri metalice, bile de plumb, gantere, mingi medicinale etc. In functie de pozitia corpului, acest gen de rezisten{a nu rimane constant pe parcursul miscarii. in pozifia agezat sau in ortostatism, rezistenja creste cnd migcarea se face de la planul vertical spre cel orizontal (+ 90°) (spre exemplu, extensia genunchiului din asezat, cu o greutate prinsa de gleznd, se face cu solicitare crescdnda pentru evadriceps, deoarece bratul forfei creste mereu). Este indicat ca, indiferent de tipul lor, greutafile s& fie cAntarite si valoarea respectiva si fie inscris pe ele, pentru a se aprecia mai exact progresia in cresterea forfei musculare. Tehnica mobilizarii active cu rezisten{A prin greutafi sta la baza a numeroase metode de crestere a forfei musculare (De Lorme, Zinovieff, McQueen, culturism etc.) ~ Rezistenja prin arcuri sau materiale elastice , desi mult utilizata in gimnastica de {ntrefinere si sportiva, este mai pufin recomandata in kinetoterapie, deoarece este foarte greu de adaptat rezistenja arcului sau elasticului la valoarea muschiului. Pe de alt& parte, rezistenta arcului sau a materialului elastic creste pe masurd ce acestea sunt intinse. Totusi, instalafiile cu arcuri sau cordoane elastice pot fi deosebit de utile, atit pentru tonifierea musculara prin tracjiune sau opunere la revenire, cat si pentru facilitarea unor misc&ri pe directia strangerii arcului, Trebuie s& se acorde 0 grija deosebiti modului in care se instaleazA un montaj cu arcuri, urmarind cu atenfie: pozifia pacientului, lungimea arcului, lungimea corzii care leagat arcul de punctul de fixare, forja arcului etc. Tot pentru realizarea migcarii active cu rezistenta se mai utilizeazA gi o serie de mici aparate cu arcuri sau elastice, mai ales pentru recuperareaDe asemenea, pentru ameliorarea forfei de , burefi, pere de cauciue etc, ar filutul, chit ri O serie de materiale cu mare plasticitate, cum fi deformate. Ele pot fi utilizate Rennes isipul ud et + Hecesita o anumitd fora pentru a 4 fac i refed mereu diverse eee ated nla degeteor, soliciting pacienior ~ Rezistenta prin eae Rime din aceste materiale maleabile, Reseed eee Taare pea ezistenfa opusa de apa unei_miseari realizata in sens ritmul (viteza) de deplasare ae > fa G3 suprafaja corpului cate se misc este mai mare si niet ene ee ‘orpului este mai rapid, Pentru mirirea suprafejei se aplicd pe Pectiv diverse palete, flotoare, scuturi. in acest fel, pentru a se migca, acest membru va deplasa un volum mai mare de api, ceca ce va creste rezistenfa opusi de fluid. Marind viteza de miscare in api a membrului, creste de asemenea rezistenja, deoarece se produce turbulenta miscirii fluidului (apa), cu aparijia unei presiuni pozitive pe direcji miscarii si a uneia negative indiritul membrului care se miscd. Dacd am creste vascozitatea apei, prin adaosul unor substanje, am creste si rezistenfa opusa de acest fluid. Astfel, miscarilor executate intr-un bazin cu nmol semifluid li s-ar opune o rezisten{é mult mai mare decat intr-un bazin cu apa. ~ Rezistenja realizatdt de kinetoterapeut este cea mai valoroasa tehnic’, deoarece se poate grada in funcjie de forja muschiului in sine si de forja acestuia la diverse niveluri pe sectorul de migcare. Cand forfa muschiului este foarte slaba, aceasta tehnica este singura care poate da rezultate. Mana kinetoterapeutului va inregistra, in fiecare moment, valoarea forfei dezvoltate de pacient. La valori mai mari de for{a musculara aceasta tehnicié nu mai este indicat, devenind prea obositoare pentru kinetoterapeut. ~ Rezistenja executatd de pacient (autorezisten{a). Cu membrul sanatos sau utilizind propria greutate a corpului, pacientul insusi poate opune o rezistenfai dozati. Cand se recurge a cea de-a doua alternativa, muschiul lucreaz cu origine si insertie inverse, incercand si migte trunchiul contra extremitifii. Tehnica este, de fapt limitata doar la céteva migcdri din articulafii (umar, cot, pumn, genunchi si glezn’) in plus, pentru a ne asigura de o execufie cat mai corect, este necesar un instructaj foarte amanungit al pacientului. Asadar, mobilizarea activa cu rezistenja are standardizate 7 (sapte) posibilitii tehnice de realizare. Acestea pot fi folosite separat, in diferite momente ale programului kinetoterapeutic, sau asociate (cdte 2-3) in aceeasi perioad’. Alegerea lor este in functie de o serie de considerente: fora musculara de moment, starea general a pacientului, capacitatea lui de infelegere si cooperare, dotirile existente, locul unde se executd exercifiile, obiectivele urmirite etc.