Ministerul Educației,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Departamentul Economie,Marketing și Turism

RAPORTUL PRACTICII DE INIȚIERE

Tema:POTENȚIALUL TURISMULUI ECOLOGIC ÎN

REPUBLICA MOLDOVA

Program de studii: 812.1 Turism

Şef Departament:________________ Hămuraru Maria

Dr. conf. univ

Conducător ştiinţific:________________ Guja Anatolie

Asist. univ.

Autorul:________________ Plamadeala Cristina

Grupa TUR1601
CHIŞINĂU 2018
 CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. ECOTURISMUL COMPONENTEĂ FUNDAMENTALĂ A

TURISMULUI DURABIL...........................................................................................5
1.1 Ecoturismul , definiții și concepte.........................................................................................5
1.2 Turismul ecologic și ariile protejate în lume.........................................................................8
1.3 Potențialul natural al Republicii Moldova............................................................................12

CAPITOLUL II.POTENȚIALUL DEZVOLTĂRII ECOTURISMULUI ÎN

REPUBLICA MOLDOVA................................................................................15
2.1 Principalele obiective ecologice în Republica Moldova......................................................15
2.2 Perspectivele dezvoltării ecoturismului în Republica Moldova...........................................25
2.3 Promovarea și atragerea investițiilor în sfera turismului ecologic.......................................30

Concluzi și recomandări .........................................................................................................32

Bibliografie...............................................................................................................................34

2
 Introducere

„Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoaşterii;

la fiecare pas mori şi învingi de bucurie, ineditul te face să
renaşti, natura te reînalţă pe soclul fiecărei zile, martor la
propriu-i miracol”.
(VasileGlăvan)
Actualitatea și importanța temei abordate. Turismul rural – ca formă alternativă de turism
– actualmente, atât la noi în ţară, în Uniunea Europeană, dar şi în multe alte state, se numără printre cele
mai dinamice forme de călătorie, constituind avantaje atât pentru turişti, cât şi pentru comunităţile-gazdă.
Pentru dezvoltarea cu succes a afacerilor de turism în mediul rural este nevoie de promovarea
potențialului natural și antropic din spațiul rural, prin antrenarea mai multor actori economici (agenţi
economici, organisme publice, societate civilă). Prin urmare, abordarea unui management optim al
promovării este o condiţie indispensabilă pentru eficienţa şi dezvoltarea durabilă a turismului rural.
Actualitatea temei rezidă în oportunităţile dezvoltării turismului rural în ţara noastră. Semnarea acordului
de asociere cu Uniunea Europeană și liberalizarea regimului de vize va contribui la dezvoltarea turismului
emițător, dar și a turismului receptor. Elaborarea și dezvoltarea politicilor publice în domeniul turismului
- Strategia de Dezvoltare a Turismului ”Turism 2020” are ca obiectiv general: Impulsionarea activităţii
turistice în Republica Moldova prin dezvoltarea turismului intern şi receptor. Strategia abordează turismul
rural ca formă activă de turism, care poate aduce beneficii importante comunităţii rurale şi băştinaşilor.
Scopul este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul acestor
destinaţii şi creşterea rolului pe care ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică a Republicii
Moldova.
În baza scopului propus reies următoarele obiective de cercetare:
1.Cunoașterea cadrului general teoretic al ecoturismului
2. Abordarea critică a conceptului de turism ecologic în viziunea mai multor autori
3. Relevarea aspectelor şi particularităţilor managementului promovării produsului turistic și a
mixului promoțional
4. Prezentarea politicilor publice în domeniul turismului ecologic în Republica Moldova
5.Deducerea efectulului negativ sau pozitiv asupra pieței turistice a ecoturismului
6. Înţelegerea şi operaţionalizarea particularităţilor mixului de marketing aplicat în domeniul
serviciilor turistice ecologice
7.Studierea percepției și motivațiilor turiștilor cu privire la serviciile de ecoturism
8. Elaborarea unui model managerial-strategic de dezvoltare și promovare a turismului ecologic
ca instrument de administrare a sectorului turistic rural la nivel macroeconomic

3
9.Stimularea îmbunătățirii relațiilor culturale ale R.M.
10.Elaborarea cadrului normativ privind zonarea turistică ecologică
11. Analiza indicatorilor turistici și pronosticul acestora pentru perioada 2016-2020
12. Elucidarea instrumentelor și mijloacelor mixului promoțional al serviciilor turistice ecologice
12. Conturarea profilului consumatorului de servicii turistice ecologice
13. Prezentarea modelului teoretic managerial-strategic de dezvoltare și promovare a turismului
ecologic durabil
14. Propunerea şi argumentarea instrumentelor de eficientizare a managementului promovării
turismului rural.
Obiectivul de cercetare reprezintă impactul turismului ecologic asupra pieței Republicii
Moldova.
Metode de cercetare științifică. Sistemul metodologic se axează pe aşa metode ca:
analiza cantitativă și calitativă a datelor, sinteza, comparaţia, observaţia empirică, documentarea
științifică, inducţia şi deducţia, descrierea, chestionarea și analiza rezultatelor cercetării,
eșantionarea, prelucrarea statistică a datelor, metode de scalare (scala lui Likert, scale nominale,
scale interval, diferențiala semantică), metoda grupării și a seriilor cronologice. Suportul
informațional și statistic al lucrării îl constituie actele legislative elaborate pentru acest domeniu,
materialele Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, Agenției Turismului,
Organizației Mondiale a Turismului, rapoarte financiare ale agențiilor de turism analizate
Cuvinte-cheie: marketing turistic, piața turistică ecologică, ecoturism, ecoturism durabil,
turism ecologic, turism durabil, resurse ecoturistice, rezervaţii ştiinţifice, dezvoltare durabilă ,
consum de servicii, participare, mediu ambiental, programe, putere (forţă economică), ofertă,
eficiență în turism, managementul turismului, mix promoțional, promovare, potențial turistic,
strategia turismului ecologic.

4
 CAPITOLUL I. ECOTURISMUL COMPONENTEĂ FUNDAMENTALĂ A
TURISMULUI DURABIL
1.1 Ecoturismul –definiții și concepții
Aplicarea teoriei dezvoltării durabile în turism este un demers mai recent care a fost
unanim acceptat de mai toate organizaţiile internaţionale şi naţionale. Încă din 1991 conceptul de
turism durabil a fost definit de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, Fondul
Mondial pentru Natură, Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale: ”dezvoltarea
tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea
naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi
culturale şi pentru generaţiile viitoare”.
Conform OMT, „dezvoltarea turismului durabil satisface necesităţile turiştilor prezenţi şi
ale regiunilor-gazdă, în acelaşi timp cu protejarea şi creşterea şanselor şi oportunităţilor pentru
viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile
economice, sociale şi estetice să fie pe deplin satisfăcute, menţinând integritatea culturală,
dimensiunile ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemul de viaţă.” Conform aceleiaşi
organizaţii, noţiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte importante:
 calitate - turismul durabil impune o experienţă valoroasă pentru vizitatori, îmbunătăţind în
acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă, identitatea sa culturală, reducerea sărăciei, şi
protejarea mediului;
 continuitate - turismul durabil asigură exploatarea optimă, continuitatea resurselor naturale pe
care se bazează şi păstrarea culturii comunităţii gazdă, cu experienţe satisfăcătoare pentru
vizitatori;
 echilibru - turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale
partizanilor mediului şi comunităţii locale, cu beneficii economico-sociale, distribuite corect,
tuturor actorilor implicaţi.
Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând
turismul convenţional de masă, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural
etc. Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legătura între turism şi mediu este mult
mai puternică decât în cazul altor industrii. De multe ori turismul a creat efecte economice,
sociale sau ecologice negative, iar contracararea acestora nu se poate realiza decât printr-un

5
management profesional, care să atragă în procesul decizional toţi factorii implicaţi în
dezvoltarea turismului. Colaborarea dintre autorităţi (care dispun de instrumente legislative,
economice, sociale), agenţi economici (care iniţiază proiecte de amenajare şi servicii turistice),
cei ce militează pentru protecţia mediului şi păstrarea moştenirii culturale, prestatori locali de
servicii turistice, turoperatori şi agenţii de turism şi, nu în ultimul rând, turişti, ca beneficiari,
este absolut necesară pentru dezvoltarea durabilă a turismului.
Conceptul de ecoturism a apărut în anii 70 ca o alternativă a turismului de masă, intensiv și
reprezintă orice activitate ce se desfășoară după principii ecologice, fără a deranja sau a distruge
mediul nturalși construit-moștenirea istorică și culturală-ci, dimpotrivă protejîndu-l ,
conservîndu-l și dezvolîndu-l.
Prin lansare ideii de ecoturism, specialiștii, asociațiile de mediu, O.N.G., organismele
guvernamentale, industria turistică, comunitățile locale au dorit să inițieze o mișcare de
conștientizare, în vederea atenuării impactului produs de vizitatori asupra minunatelor colțuri de
natură , a comunităților locale aferente, în ideaa că devizele cîțtigate prin turism pot susține
acțiunile de protecție a siturilor și culturilor locale..La baza acestei forme de turism stă acțiunea
de a petrece o vacanță într-un mediu curat, original, practic foarte puțin alterat de invențiile
moderne ale societății contemporane.
Ecoturismul reprezintă un mijloc de salvare a habitatelor naturale și a valorilor istorice și
culturale amenințate de degradare/distrugere prin turismul extensiv, de masă; de aceea se
asociază cu crearea Parcurilor Naționale, a Parcurilor Naturale, rezervațiilor Biosferei, și
Rezervațiilor Naturale , unde se regăsesc alături de funcția de protejare-conservare și aceea de
investiții pentru protecția și pentru sprijinirea dezvoltării rurale, a caracterului tradițional al
comunităților locale din aria parcurilor.
Cea mai utilizată definiție , în literatura științifică este următoarea:,,Ecoturismul este un
turism practicat în spații naturale sălbatice și culturale tradiționale puțin modificate de om , și
care trebuie să constituie sanctuare de protecție a naturii și a formelor ancestrale de civilizație,
pentru a sprijini dezvoltarea comunităților locale’’.Prin acest enunț, ecoturismul se detașează de
celelate forme de turism prin legătura mult mai directă și mai strînsă cu mediul natural și
cultural. Ecoturismul este un concept care implică atît dezvoltarea practică ,cît și resursele de
finanțare a conservării naturii și moștenirii culturale și a dezvoltării socio-economice locale.
Parcurile naționale și ariile protejate ale lumii au fost întodeauna destinațiile preferate
pentru acei turiști care caută contactul cu natura.Conform U.S.National Public Service Act 1916,
care a o contribuție fundamentală în modelarea cadrului conceptual pentru înființarea ariilor
protejate, parcurile naționale nu sunt doar pentru ,,conservarea peisajului și a obiectivelor

6
naturale ,culturale și a vieții sălbatice” ci și pentru ,,a întreține satisfacția vizitatorilor ăn
asemenea mod și prin asemenea metode care să le lase inacte pentru generațiile viitoare”.
Astfel, de circa 130 de ani , se poate vorbi despre turismul în parcuri naționale și alte arii
protejate, ca o formă de turism cu tot mai mulți adepți,cu o experiență din ce în ce mai profundă
și cu interes crescînd din partea autorităților.
Ecoturismul ca formă a turismului orientată spre cunoaşterea naturii, scopul de bază fiind
protejarea şi conservarea mediului ambiant. Ecoturismul sau turismul bazat pe natură implică turiştii care
se cazează în apropierea ariilor protejate, practicând drumeţia sau călătoria în scopul observării florei şi
faunei şi studierii ecologiei zonei. Ecoturismul se concentrează pe conservarea mediului ambiant şi
experienţa de cunoaştere a turiştilor. Turiştii sunt cazaţi în locuri nedăunătoare naturii şi corespunzătoare
mediului ambiant.
Anumite suprafeţe silvice protejate din Moldova servesc drept bază de resurse pentru
dezvoltarea ecoturismului în ţară. Una din opţiunile cele mai potrivite pentru dezvoltarea
ecoturismului, astfel încît să fie asigurată şi protecţia mediului înconjurător, este practicarea
acestuia în parcurile naţionale, care dispun de o administrare corespunzătoare şi care asigură
controlul şi ordinea arealului. De obicei există sate în vecinătate, care la rândul lor ar putea oferi
locuri de cazare pentru turişti. Această metodă va aduce beneficii direct populaţiei locale. De
asemenea, ar putea fi refăcute taberele şi cabanele existente pentru scopuri turistice. Este necesar
de creat infrastructura necesară pentru practicarea ecoturismului: amenajarea traseelor
ecoturistice şi a locurilor de campare, etc.
O definiţie recunoscută la nivel național, adoptată după definiția OMT, este: ecoturismul
este o formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii
naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
b) să utilizeze resursele umane locale;
c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a
comunităţilor locale;
d) să aibă impact negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural.
Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale ecoturismului.
Acest enunţ lasă de fapt o uşă larg deschisă unei game variate de activităţi, cu condiţia ca acestea
să respecte condiţiile enunţate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul se interferează cu
alte forme de călătorie bazate pe natură. Astfel, în cadrul activităţilor ecoturistice pot fi incluse:
- tipuri de activităţi de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee
prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.);
- excursii / drumeţii organizate cu ghid;

7
- tururi pentru observarea naturii (floră, faună);
- excursii de experimentare a activităţilor de conservare a naturii;
- excursii în comunităţile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor tradiţionale,
vizionarea de manifestări cultural tradiţionale, consumul de produse alimentare tradiţionale,
achiziţionarea de produse tradiţionale non alimentare etc.).
Potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), o arie protejată
reprezintă o suprafață terestră și marină dedicată în special protecției și menținerii diversității
biologice și a resurselor naturale și culturale asociate și gospodărite legal sau prin mijloace
eficiente. Ariile protejate sunt percepute încă de foarte mulți oameni doar în sensul lor
conservaționist fiind considerate adevărate oaze ale naturii sălbatice într-un deșer al dezvoltării
economice, care trebuiesc protejate numai pentru conservarea speciilor care le populează.Foarte
puțin este cunoscut faptul că zonele aflate în regim natural și seminatural constituie de fapt
suportul vieții și implicit al dezvoltării socio-economice.De asemenea, dezvoltarea socio-
economică s-a făcut avînd la bază resursele și serviciile oferite de capitalul ntural, însă pînă
în prezent în foarte puține cazuri s-a ținut cont de capacitatea productivă și capacitatea de
suport a capitalului natural atunci cînd s-a proiectat dezvoltarea economică:
1. Ariile protejate prin valoarea lor naturală și gradul redus al intervenției umane pe teritoriul
lor sunt cele mai bune exemple și modele pentru sistemele ecologice naturale și
seminaturale.Astfel înființarea de arii protejate și managementul eficieent al acestora este o
necesitate deoarece:
ariile protejate sunt exponente ale sistemelor naturale și seminaturale care pot fi evaluate și
monitorizat, exprimînd într-o anumită măsură starea acestora la un moment dat.Ecosistemele
naturale și seminaturale reprezintă principalele componente ale capitalului natural care asigură
rsursele și serviciile ce stau la baza dezvoltării socio-economice.
2. Ariile protejate sunt zone în care se dezvoltă cunoașterea necesară trnaziției la un model de
dezvoltare durabilă.
3. Ariile protejate sunt adevărate,,săli de clasă în aer liber” în care oamenii pot fi educați cu
privire la rolul naturii și necesitatea conservării și adezvoltării durabile.
În ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendinţa dezvoltării industriei turismului, prin
întoarcerea sa către natură şi valorile culturale autentice. Ecoturismul reprezintă cea mai
valoroasa formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop
principal conservarea mediului şi pune accent pe educaţia turiştilor în ceea ce priveşte protejarea
şi conservarea mediului.

1.2 Turismul ecologic și ariile protejate în lume

8
 Spatiile naturale protejate, prin valentele lor estetice, recreative, educationale, stiintifice,
se constituie ca obiective turistice deosebit de atrctive, unele cu caracter de unicat pe plan
international.
Valorificarea lor turistica îmbraca forme diferite, complexe. Ea trebuie sa tina cont de structura
ariei protejate, de obiectivele de management, de varietatea resurselor etc. Sistematizarea acestor
areale variaza de la o tara la alta, asa cum difera si echipamentele turistice de la un parc la altul.
Dotarile turistice cuprind în general echipamente de cazare diverse (terenuri de campare, corturi,
cabane, refugii, vile, hoteluri, tabere de tineret, sate de vacanta etc.), unitati de
alimentatie, instalatii sportive, trasee de plimbare, de calarie, poteci, centre de informare, muzee
sau sali de expozitii s.a. Toate trebuie sa fie concepute astfel încât sa nu se depaseasca nivelul
suportabilitatii ecologice, sa fie satisfacute nevoile turistilor, sa se asigure realizarea obiectivelor
de management.
Se considera ca activitatile recreationale ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt:

 studierea naturii, florei si faunei;

 fotografierea, pictura peisajelor;
 drumetii montane;
 alpinism;
 speologie;
 practicarea scufundarilor;
 plimbari pe jos sau, iarna, cu schiurile;
 ciclism si canotaj;
 vizite la obiective culturale, istorice si etnografice;
 cunoasterea si învatarea unor mestesuguri traditionale;
 vizitarea ecomuzeelor din incinta zonelor protejate;
 vizionarea de filme, consultarea de materiale documentare, stiintifice
despre zonele
 protejate în cadrul centrelor de primire a turistilor.

Fiecare arie protejata destinata recreerii îsi stabileste propriile reguli de comportament
pentru vizitatori. De exemplu, numeroase parcuri nationale interzic patrunderea autoturismelor,
deplasarea fâcându-se numai cu mijloace de transport ecologice (electrice, biciclete, aeroplane,
deltaplane, barci cu vâsle, trasuri etc.) aflate în proprietatea administratiei parcului. De
asemenea, regulile se pot referi la depozitarea deseurilor, la impunerea unor trasee, la marimea
grupurilor, la nivelul zgomotelor, la hranirea animalelor, culegerea de "amintiri naturale" etc.

9
Experienta turismului în ariile protejate este deja vasta, începând cu anul 1872, când a fost creat
primul parc national din lume si anume Yellowstone, în SUA, creat ca "loc de destindere
în folosul si spre bucuria poporului".
Pe măsură ce ecoturismul a devenit o formă de turism tot mai populară, s-a simțit nevoia
creării unor structuri noi care să acționeze în acest domeniu. De asemenea, în cadrul unor
organizații deja consacrate au început să se înregistreze preocupări distincte vizând ecoturismul.
Prin urmare, există anumite organizaţii internaţionale care stabilesc principalele coordonate de
utilizare a acestor resurse naturale de excepţie.
Interesul organizaţiilor implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai
multe din următoarele direcţii20:
 Cercetare şi consultanţă;
 Reglementare şi standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate,
elaborarea de ghiduri);
 Dezvoltarea economică a domeniului prin atragerea de fonduri pentru comunităţile locale şi
conservarea biodiversităţii;
 Educarea consumatorilor şi a prestatorilor;
 Formularea şi implementarea unor politici sectoriale;
 Dezvoltarea unor instrumente şi strategii de management şi marketing.
Ecotourism Australia este un organism neguvernamental, înfiinţat în 1991, ce are ca misiune
promovarea şi dezvoltarea ecoturismului prin: elaborarea standardelor pentru practici durabile;
Societatea Suedeză de Ecoturism este o asociație constituită în 1996. Având un număr de peste
400 de membri, în majoritatea lor întreprinderi mici şi mijlocii, aceasta este una dintre cele mai
mari asociații de ecoturism din lume.
Asociația Franceză de Ecoturism este o asociaţie neguvernamentală dedicată promovării
practicilor ecoturismului în Franţa. Misiunea acesteia constă în acordarea de asistenţă
operatorilor care se străduiesc să facă din ecoturism un instrument viabil de creştere economică
durabilă, de conservare a patrimoniului natural şi socio-cultural al comunităţilor locale.
Asociaţia Ecoturismo Italia a fost înfiinţată ca rezultat al creşterii interesului şi cunoştinţelor în
domeniul ecoturismului, facilitând dezvoltarea durabilă prin promovarea turismului durabil şi
ecoturismului. Scopul acestei asociaţii este de a evidenţia şi îmbunătăţi beneficiile culturale,
economice şi de mediu ale comunităţilor locale care practică ecoturismul.
Asociaţia de Ecoturism din Armenia - ARMECAS este o organizaţie neguvernamentală
înfiinţată în anul 1997 pentru a revitaliza moştenirea naturală şi cultural-istorică a ţării şi pentru a
contribui la bunăstarea comunităţilor locale prin promovarea ecoturismului.

10
 La nivel mondial, primele demersuri oficiale privind organizarea şi reglementarea ariilor
naturale protejate au aparţinut Statelor Unite ale Americii. De altfel, SUA este considerat
liderul mondial în privinţa organizării sistemului de arii naturale protejate atât din punct de
vedere al modului de conservare şi protecţie, cât şi din punct de vedere al valorificării turistice.
Există o reţea de 59 parcuri naţionale, dintre care se remarcă Parcurile Naţionale - Yellowstone
din Munţii Stâncoşi, declarat încă din anul 1872 şi Yosemite de pe valea omonimă, din
California, declarat în anul 1880.

Tabelul nr. 1. Arii protejate în lume, dupa categoriile UICN

Sursa: Economia turismului si mediul înconjurator, Editura Economica Bucuresti, 1996, pag. 228
Reteaua mondiala a ariilor protejate cuprinde 30.361 de arii protejate care se întind pe
o suprafata de 13.245.528 km2, reprezentând 8,84% din suprafata terestra a
globului.Situatia actuala releva faptul ca 17.892 (59%) arii protejate au o suprafata mai mica de
1.000 ha, care totalizeaza o suprafata de 28.713 km2, însemnând doar 0,2% din suprafata totala a
ariilor protejate, în schimb, doar 1.673 (6%) arii protejate depasesc 1.000 km2, dar ele
totalizeaza 11.56 mii. km2 , adica 87% din suprafata totala a ariilor protejate.

Pe baza setului de date existente si admitând erorile generate de lipsa unor informatii de
mare importanta (cum ar fi informatiile despre suprafata a 75% din totalul de 30.350 de arii
protejate cunoscute), se pot trage urmatoarele concluzii:
1.reteaua globala a ariilor protejate ocupa o suprafata relativ mare care continua sa
creasca.
Numai în câteva regiuni (Africa de Est/Sud, America de Nord, Caraibe si Pacific) exista unele

11
semnale privind declinul ratei de crestere a suprafetei ariilor protejate;
2. numarul ariilor protejate marine este foarte limitat în comparatie cu numarul ariilor
protejate terestre;
3. exista o preponderenta a ariilor protejate cu suprafata mica fata de cele cu suprafata
mare;
4. o lipsa a aplicarii tuturor categoriilor UICN în unele regiuni, limitând astfel beneficiile
date de fiecare tip de arie protejata în parte;
5. neatingerea obiectivului privind reprezentarea tuturor biomurilor în cadrul retelei globale
a ariilor protejate;
6.exista înca o majoritate a tarilor care au mai putin de 10% din teritoriul lor declarat ca arii
protejate si 20% din tari cu mai putin de 1% din teritoriu;
Monitorizarea cresterii retelei globale a ariilor protejate, distributia lor si obiectivele de
management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important de cunoscut starea reala în care
se gaseste o anumita arie protejata si mai ales cât este de eficient managementul ariei protejate.

1.3 Potențialul natural al Republicii Moldova

Deşi are o suprafaţă mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potenţial turistic,
reprezentat, întîi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobişnuită diversitate de
rezervaţii peisajistice sau landşafturi naturale şi monumente geologice unice, de valoare
europeană şi mondială. Republica Moldova dispune de un valoros potenţial turistic natural, care
se impune prin atracţii de un pitoresc deosebit, constituind unul dintre cele mai bogate resurse
turistice. Elementele reprezentative ale potenţialului natural, care pot conferi o calitate necesară
dezvoltării turismului, sînt:

 relieful republicii, reprezintînd o cîmpie deluroasă înclinată de la nord-vest spre sud-est,

cu altitudinea medie de 150 m;
 clima temperat continentală moderată, cu regim termic reconfortant şi favorabil
practicării diferitelor forme de turism;
 potenţialul turistic hidrografic ce reprezintă o reţea hidrografică destul de dezvoltată:
peste 3000 de rîuri şi rîuleţe, cele mai mari fiind fluviul Nistru, cu lungimea pe teritoriul
republicii de 660 km, Prutul - 695 km, Răutul - 286 km, Cogîlnicul - 243 km şi altele.
Există patru lacuri naturale: Manta, Dracele, Bîc şi Beleu, care formează nucleul
rezervaţiei ştiinţifice "Prutul de Jos" şi un număr considerabil de obiecte acvatice
artificiale - iazuri şi lacuri de acumulare: Dubăsari (pe Nistru) şi Costeşti (pe Prut). Apele
minerale se întîlnesc pe tot teritoriul republicii, cu debite diferite în diverse localităţi.
12
 Resursele de ape minerale pot contribui la practicarea turismului balnear. În stadiul actual
de cercetare hidrogeologică şi balneo-medicală sînt cunoscute peste 30 de puncte şi
localităţi cu resurse de ape minerale;
 vegetaţia şi fauna. Vegetaţia este specifică de stepă şi silvostepă în cîmpii în Podişul
Moldovei de Nord, la care se suplimentează pădurile de stejar şi de fag de pe dealurile
înalte. Pădurile ocupă spaţii mai mari în partea centrală deluroasă a Republicii Moldova
(Dealurile Codrilor Podişului Central Moldovenesc şi Dealurile Tigheciului) şi în
Dealurile Prenistrene. Suprafaţa pădurilor constituie 9,6% din teritoriul ţării.

Dintre speciile ierboase de stepă şi silvostepă o valoare deosebită prezintă plantele rare
endemice, de interes ştiinţific, localizate atît în rezervaţii, cît şi în spaţiile naturale din afara
acestora. Speciile rare de plante, la fel ca şi cele de animale sînt monumente ale naturii, inclusiv
plantele medicinale, folosite pentru tratamentul balnear în complexele sanatoriale;

 relief şi geologie. Prin formaţiunile sale geologice Republica Moldova dispune de forme
de relief şi de aspecte peisagistice variate şi atractive pentru turism:
 aspectele peisagistice şi relieful carstic şi calcaros din Toltrele Prutene, Dealurile
Nistrului şi ale Răutului, cu stînci recifale, chei carstice şi calcaroase, praguri şi cascade,
peşteri şi grote;
 defileul Nistrului şi defileele afluenţilor Prutului cu peisajele sale atractive, cascade,
praguri, peşteri;
 peisajele colinare, cu păduri şi o bogată vegetaţie, ale Dealurilor Moldovei Centrale şi
Tigheciului;
 peisajele stepice colinare din nordul şi sudul Republicii Moldova;
 peisajele pitoreşti şi de mare varietate din lunca Prutului;
 ariile naturale protejate.

Conform Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat (1998), în Republica Moldova
se delimitează 12 categorii de arii naturale protejate, 178 de rezervaţii şi 130 de monumente
ale naturii. La categoria "Monumente ale naturii" se raportează, de asemenea, 433 de arbori
seculari, 269 de specii de plante şi 203 specii de animale. Cadrul natural al Republicii Moldova
reprezintă numeroase sectoare naturale, formaţiuni geologice, forme de relief, specii faunistice şi
de floră de mare valoare ştiinţifică, supuse unui regim special de protecţie. În prezent 126 de
specii de plante şi 116 specii de animale sînt incluse în cea de a doua ediţie a Cărţii Roşii a
Republicii Moldova (2001). În republică sînt delimitate 5 rezervaţii ştiinţifice: "Codru", "Plaiul
Fagului", "Iagorlîc", "Prutul de Jos" şi "Pădurea Domnească".

13
 Dintre monumentele naturii care au o reală valoare ecologică, ştiinţifică, culturală şi istorică
şi care reprezintă şi importante obiective de interes turistic putem menţiona următoarele: peştera
"Emil Racoviţă", complexul Raşcov, cheile Buteşti, defileul Duruitoarea, reciful "Stînca Mare",
recifele Brînzeni, defileurile Buzdugeni, Burlăneşti, Trinca, Feteşti;

-monumente ale naturii - hidrologice. În total sînt declarate monumente ale naturii 31 de
obiective hidrologice, cu o suprafaţă de circa 100 ha, izvoarele de la Cotova, izvorul din satul
Horodişte, izvorul din satul Plop, izvorul din satul Bursuc, izvoarele din Mîndîc;

-monumente ale naturii - botanice. Sînt protejate 13 sectoare de pădure - monumente ale
naturii, cu o suprafaţă de 125,2 ha. Cele mai reprezentative sînt: pădurile Lipnic, Hîrjauca -
Sipoteni, Cuhureşti, Caracuşeni, Rudi ş.a.

-rezervaţiile naturale - pe lista ariilor naturale protejate figurează 63 de rezervaţii naturale,

dintre care rezervaţiile silvice: Sadova, Condriţa, Vadul lui Isac ş.a.; rezervaţiile de plante
medicinale: Rosoşeni, Cernoleuca, Logăneşti, Sărata Galbenă, Selişte ş.a.;

-rezervaţiile peisagistice care au o valoare deosebită pentru turism: Rudi - Arioneşti,

Călărăşeuca, Valea Adîncă, Saharna, La Castel, Feteşti, Suta de Movile şi Trebujeni.
În total, în Republica Moldova au fost identificate 144 de monumente ale patrimoniului natural
care reprezintă un semnificativ potenţial pentru turişti.

14
CAPITOLUL II.POTENȚIALUL DEZVOLTĂRII ECOTURISMULUI ÎN REPUBLICA
MOLDOVA

2.1 Principalele obiective ecologice în Republica Moldova

Republia Moldova dispune de numeroase resurse naturale appreciate de turistii care

practica ecoturismul.Pentru a proteja ariile natural, in Republica Moldova exista Ministerul
Ecologiei si Resurselor Naturale. Drept puncte stratigice de a pastra intacte ariile une se practica
ecoturismul se numara masuri ca reducerea poluarii resurselor freatice, reducerea volumelor de
deseuri si substante toxice, protectia si extinderea fondului forestier si al ariilor protejate.
Protecţia mediului Moldova are rădăcini adînci. Ea a început odată cu mişcarea pentru fondarea
rezervaţiilor naturale, iniţiată de către baronul Stuart, directorul muzeului "Besarabsckoe
Zemstvo" , Magistru în Zoologie, care la 1 martie 1904 a înfiinţat Societatea pentru ocrotirea
naturii din Basarabia. Carezultat al activităţii societăţii, în anul 1926 au fost luate sub protecţia
statului 13 sectoare de pădure. Ulterior, odată cu aprobarea în 1930 a Legii privind ocrotirea
naturii în România, au fost create primele rezervaţii naturale sub denumirea oficială de "Arii
naturale protejate". Printre acestea cele mai mari au fostcele aflate în Codrii Basarabiei: Căpriana
-5011 ha, Lozova - 200 ha, Cărbuna - 35 ha.
Alte arii protejate sub denumirea de "Parcuri Naţionale" au fost fondate în luncile
Nistrului si Prutului.Istoria protecţiei naturii în perioada de după cel de al Doilea Război
Mondial, poate fi dispersată în trei perioade mai mult sau mai puţin distincte.
Prima perioada se referă la anii 1955-1965, cînd prin hotărîri guvernamentale speciale au fost
declarate Arii protejate de stat 19,5 mii ha de padure. Printr-o hotarîre a Guvernului din 13
martie 1962 sub protectia statului au fost luate 98 obiective naturale, cu o suprafaţă
totală de 3681,1 ha, din care 3031,5 ha - landşafturi naturale.
Cea de a doua perioada se referă la anii 1968-1971. La 15 august 1968 a fost fondat organul
central de stat pentru mediu - Comitetul de Stat pentru ocrotirea naturii.
Între anii 1968-1988 în fruntea Comitetului s-a aflat ecologul Ion Coteatî. Cu concursul
acestuia, în fondul de arii naturale protejate de stat au fost incluse cele mai reprezentative
eşantioane naturale. Avînd o suprafaţă sumară de 90821 ha, ele au fost clasificate în 10 categorii
de obiective naturale.
La 27 septembrie 1971, printr-o hotărîre a Consiliului de Miniştri, a fost creată prima
rezervaţie silvică de stat "Codrii", cu o suprafaţă de 2734 ha, iar în 1972, pe Nistru, a fost
15
înfiinţat primul sector rezervat ihtiologic "Golful Goianei", transformat în anul 1988 în rezervaţia
„Iagorlîc”.
În anul 1976 fost publicată prima ediţie a "Cărţii Rosii" a Republicii Moldova, în care au
fostincluse 26 specii de plante si 29 specii de animale. Peste un sfert de veac, în virtutea creării
unor condiţii extrem de nefavorabile pentru lumea vegetală şi animală, în ediţia a doua a Cărţii
Roşii au fost incluse deja 270 de specii de plante şi animale pe cale de dispariţie.
În 1988 instituţia de stat de ocrotire a naturii a fost transformată în Comitetul de Stat pentru
ocrotirea naturii şi gospodăria silvică, preşedinte al căruia a fost numit dl Ion Popovici.
În 1990 comitetul a fost transformat în Departament de Stat pentru protecţia mediului
înconjurător şi resurse naturale, iar ca conducător a fost numit profesorul, membru-corespondent
al Academiei de Ştiinţe a Moldovei dl Ion Dediu.In 1998, departamentul a fost reorganiat si a
fost format Ministerul Mediului.

Complexul muzeal Orheiul Vechi

sursa: www.turism.gov.md

Complexul muzeal Orheiul Vechi

Complexul muzeal Orheiul Vechi este amplasat în valea Răutului, un afluent de dreapta
al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Rezervația
cultural-naturală Orheiul Vechi care are un statut special și constituie cel mai important sit
cultural din Republica Moldova, afându-se și în procesul de nominalizare pentru a fi înscris în
Lista Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO [1][2]. Complexul cuprinde cîteva zeci de
hectare ale orașului medieval Orhei (sec. XIII–XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după
părăsirea așezării date și întemeierea în alt loc a unui oraș nou, cu același nume – Orheiul de azi).
Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peștere și Butuceni), la care se alătură
trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra și Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele

16
unor fortificații, locuințe, băi, lăcașuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada
tătaro-mongolă (sec. XIII–XIV) cît și moldovenească (sec. XV–XVI).
Complexul Orheiul Vechi constituie un sistem alcătuit din elemente culturale și
naturale:landșaft natural arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepție, varietate istorico-
arhitecturală, habitat rural tradițional și originalitate etnografică.
Pe teritoriul complexului muzeal cu o suprafață de 220 ha s-au păstrat ruinele mai multor
civilizații, cum arfi cetatea geto-dacică (sec. X-I î. Hr.), orașul tătaro-mongol Șehr al-Cedid (sec.
XIV) și orașul moldovenesc Orhei (sec. XV-XVII).La înc. sec. al XIV-lea Hoarda de Aur a
ocupat aceste teritorii și a întemeiat aici orașul Șehr al-Cedid cu aspect tipic oriental. Pînă în
prezent s-au păstrat fundamentele și unele porțiuni de ziduri ale celor trei băi publice dotate cu
calorifere și conducte de apă din ceramică.În anii 60 ai sec. al XVI-lea orașul tătaro-mongol și-a
încheiat existența, iar în prima jum. ai sec. al XV-lea Orheiul devine oraș prosper și centru
important militar al Țării Moldovei. Astăyi pe locul orașului moldovenesc se pot vedea resturi de
ziduri ale citadelei de piatră. Pe la mijlocul sec. al XVI-lea locuitorii Orheiului părăsesc vatra
inițială și se instalează la 18 km spre nord, unde mai tîrziu apare un nou centru
urban cu același nume. Vechiul oraș figurează în documente deja ca Orheiul Vechi
Informații valoroase, referitoare la viața de zi cu zi a țăranilor moldoveni și etnografia regiunii
oferă muzeul"Casa țărănească din sec. al XIX-lea", amplasat în satul Butuceni.
Complexul muzeal "Orheiul Vechi" este cunoscut prin mănăstirile sale rupestre, săpate în sec.
IX-XV în stîncile de calcar ce se înalță pe malul drept al Răutului. Unul dintre ele, amplasat în
apropierea satului Butuceni, e alcătuit din Biserica Adormirea Maicii Domnului care
funcționează, din mai multe chilii și o clopotniță din piatră, ridicată în sec. al XIX-lea. Stînca e
încununată cu o cruce din patră – obiectul central al mai multor legende și credințe locale.

Suta de Movile
www.turism.md

Suta de Movile
17
 Suta de Movile este o rezervație naturală din apropierea Prutului, în Republica Moldova.
Amplasamentul său este în raionul Rîșcani, între satele Braniște și Cobani (raionul Glodeni),
ocolul silvic Râșcani.
O mulțime de movile cu înălțimea de 15-30 m pe terase în apropierea Prutului. Versantul
abrupt este împădurit. Are multe izvoare, mlaștini și a fost declarată monument al naturii.
Acesta este singurul loc din Europa, unde sînt concentrate într-un număr atît de mare recife
submarine alemărilor antice care acopereau pe atunci acest teritoriu – Marea Tortoniană şi
Sarmatică. Astfel, acest reliefs-a format zece sau douăzeci de milioane de ani în urmă. Ce-i drept
există şi un alt punct de vedere ştiinţific, conform căruia acest relief complex s-ar fi format în
rezultatul spălării rocilor sedimentare moi, darşi ca rezultat a alunecărilor de teren.

Peștera ”Emil Racoviță”

sursa :www.point.md

Peștera Emil Racoviță

O însemnătate turistică deosebită o poate acea peștera carstică ”Emil Racoviță”,

descoperită în 1959 în urma unei explozii produsă în cariera de ghips de lîngă satul Criva, în
extremitatea de nord-vest a Republicii Moldova, aproape de magistrala Chișinău-Cernăuți. A fost
numită în cinstea renumitului savant, fondatorului biospeologiei ca știință și a primului Institut
de Speologie din lume la Bucureșți, Emil Racoviță (1868-1947), originar din satul Șurănești de
lîngă Vaslui. Este a șasea ca mărime între peșterile lumii, a treia între cele din ghips și cea mai
importantă din cel vreo 40 peșteri din Republica Moldova.
Prima încercare de a pătrunde în peșteră s-a făcut în 1969 de către un grup de savanți de la
Sectorul de geografie al AȘM, a început să fie studiată în 1977 de către colaboratorii științifici de
la AȘM, profesorii și studenții facultăților de geografie - a fostului Institut Pedagogic din
18
Tiraspol și a Universității de Stat din Cernăuți. Sub ocrotirea statului a fost luată în 1991. Aria de
suprafață a peșterii aflate sub ocrotire este de80 de hectare. Lungimea labirintelor și tunelelor
studiate ale peșterii constituie circa 89 km, acestea fiind situate în 3 - 4 nivele, la o dîncime de
30-50 metri de la suprafață, iar nivelul lor inferior se află în apă.

Reciful Butești
sursa:www.turismgov.md

Reciful Butești

Spre est de Suta de Movile, la sud de satul Butești, rîulețul Camenca a săpat un defileu
pitoresc în corpul șirului de recife. Aici se află vestitul recif Butești înconjurat din trei părți de
rîulețul Camenca și de afluentul acestuia, Camncuța. Reciful are o lungime de peste 2000 de
metri, lat de 125 metri și înalt de 40 de metri.El este străpuns de grote și peșteri, acestea fiind
folosite în calitate de adăpost pentru animalele mari în perioada glaciară și pentru omul preistoric
din paleolit. Reciful este alcătuit din scheletele celor mai diferite vietăți și plante marine, în
primul rînd, ale celor coloniale: corali, foraminiferi, scoici în formă de raci (ostracode), moluște,
crabi, arici, mușchi, plante de apă în formă rotundă (litotamnii). Mai rar se întîlnesc imprimări
ale scheletelor de pești, ale unor părți de foci, delfini și alte animale.
Reciful de la Buteşti poate fi remarcată şi prin faptul că chiar la poalele celei mai înalte
părţi a ei se află o peşteră străveche neolitică, care are zeci de mii de ani. Ea a fost aşezare a
omului neolitic. Peştera este împărţită în cîteva încăperi, are mai multe intrări şi ieşiri. Din
păcate, aceasta a avut de suferit în urma unui cutremur, în special aceluia din anul 1977, o parte
din încăperile sale sînt în prezent acoperite. Din peşteră se deschid vederi uimitoare spre sat,
drum, valea rîului Camenca. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute atracţii turistice ale
raionului.

19
 Lacul Beleu(Rezervaţia ,,Prutul de jos")
sursa:www.salvaeco.org

Rezervația științifică Prutul de Jos

Rezervația științifică Prutul de Jos este o arie protejată amplasată în cursul de jos al râului
Prut, in sud-vestul Republicii Moldova.În componența ei intră lacul Beleu și o rețea de bălți care,
în ansamblu, formează un ecosistem unic.
Rezervația a fost creată la 23 aprilie 1991 în scopul ocrotirii florei și faunei din lacul Beleu și a
luncilor inundabile din împrejurimile lui. Suprafața rezervației este de 1691 ha, circa ⅓ din
suprafața rezervației este ocupată de apele lacului Beleu, restul teritoriului este prezentat prin
vegetația palustră și de luncă inundabilă.
Vegetația, în cea mai mare parte a teritoriului rezervației, este reprezentată de desișurile
de trestiiși stuf, sălcișuri, precum și de un covor bogat de plante de apă, de luncă inundabilă
(papura, pipiriga, nufărul, crinul de apă, răculețul, lintița). În total, aici cresc 193 specii de plante,
dintre care sunt incluse în Cartea Roșie a Moldovei: nufărul alb (Nymphaea alba), categoria
UICN de raritate – II (specie periclitată), salvinia(Salvinia natans), cornaciul plutitor (Trapa
natans). Pădurile de stejar comun prefera sectoarele de luncă cele mai ridicate care foarte rar sint
inundate.Pe teritoriul rezervației se întâlnesc și specii rare de mamifere: vidra (lutra lutra),
hermelina (Mustera erminea), nurca europeană (Mustela lutreola) ș.a.Ihtiofauna complexului
acvatic este reprezentată de peste 30 de specii de pești: crapul, carasul, plătica, văduvița, avatul,
babușca, somonul, șalăul, cosașul ș.a. Specii rare: plătica de Dunăre, bibanul-soare, cega,
soretele, mihalțul ș.a.

20
 „IAGORLÂC” Rezervaţie Naturală
sursa:www.salvaeco.org

Rezervaţia ştiinţifică „Iagorlâc”

Rezervaţia ştiinţifică „Iagorlâc” a fost înfiinţată în 1988. Este situată la gura râului lagorlâc, pe
malul stâng al Nistrului, în împrejurimile golfului Goieni. Cea mai mare valoare a rezervaţiei
naturale „Iagorlâc” constă în faptul că aici sunt foarte multe specii de plante rare şi pe cale de
dispariţie, care intră în fitocenozele unice, situate pe pantele calcarizate de stepă ale râurilor
Iagorlâc, Iagorlâcul Uscat şi ale unor pâraie mari.

„GROTELE BRÂNZENI” Rezervaţie Peisagistică

www.turismgov.md

Rezervaţie Peisagistică „GROTELE BRÂNZENI”

Încercuită din toate părţile de recife cu înăl- ţimea de peste 210 m, localitatea Brânzeni
are o moşie cu un patrimoniu natural şi antropic deosebit. Ecologiştii şi călătorii sunt frapaţi de
măreţia monumentelor naturii, savanţii şi arheologii consideră Brânzenii un adevărat paradis
arheologic, paleontologii vin încoace ca în cea mai bogată bibliotecă a unor evuri dispărute

21
milioane de ani în urmă. Râul Racovăţ şerpuieşte printre recife speriat de îndrăzneala sa de pe
timpuri, când a spart blocurile de piatră şi şi-a croit albia prin locuri atât de impresionante.

“Toltrele Prutului” Rezervaţie Peisagistică

sursa:www.ecotur.md

Rezervaţie Peisagistică “Toltrele Prutului”

În partea de nord-vest a Moldovei există locuri marcate printr-o frumuseţe fără seamăn a
landşaftului. Nişte râuleţe mici – afluenţi de stânga ai Prutului – sapă canioane adânci printre
stâncile sălbatice, acoperite cu muş- chi. Aceste formaţiuni de recif din perioada Mării Sarmate
se numesc toltre. Recifele de lângă Prut au aceeaşi origine ca şi Marea Barieră de Corali, situată
de-a lungul coastei australiene.
„PĂDUREA DOMNEASCĂ’’ Rezervaţie Naturală
sursa:www.facebook.com

Rezervaţie Naturală „PĂDUREA DOMNEASCĂ’’

Cea mai mare rezervaţie ştiinţifică din Moldova, cunoscută sub denumirea de “Pădurea
Domnească”, este situată la aproximativ 185 km de Chişinău, în mlaştinile din zona de mijloc a
râului Prut. Pe o fâşie întinsă de-a lungul râului se întind păduri reprezentative, în care cresc
plante caracteristice pentru această zonă: plopi, stejari, fagi, etc.

22
 ŢARA BÂTLANILOR” Rezervaţie Naturală
Puţini sunt cei care ştiu că în Pădurea Domnească bâtlanii îşi fac cuibul nu în stufărişuri,
ci pe copaci, ocupând teritorii întinse. Localnicii numesc acest loc „Ţara Bâtlanilor”, un adevărat
paradis pentru aceste păsări, incluse în Cartea Roşie.

„DEFILEUL DURUITOAREA” Rezervaţie Peisagistică

sursa: www.facebook.com

Rezervație peisagistică„DEFILEUL DURUITOAREA

La est de satul cu acelaşi nume, râuleţul Duruitoarea, afluent al Ciuhurului, a săpat prin
şirul de toltre un defileu adânc. Grota Duruitoarea Veche este cunoscută ca o renumită aşezare
umană din epoca pietrei cioplite. Grota este formată din trei camere, are o lungime totală de 49 m
şi o lăţime de 5-9 m. În urma săpăturilor arheologice aici au fost găsite mostre fosile din perioada
glaciară şi vestigii ale culturii preistorice, care i-au dus faima în lumea întreagă.
“Grădina Turcească’’ Rezervaţie Peisagistică
sursa: www.ok.ru

Rezervație peisagistică “Grădina Turcească’’

Amplasament: raionul Slobozia, între satele Leuntea şi Copanca, ocolul silvic Copanca,
Adajia, parcela 65; Grădina Turcească, parcela 66, albia veche a Nistrului pe o distanţă de 12
km. Albia veche a Nistrului, pădure de luncă inundabilă. Specii: plop, stejar pedunculat, frasin,

23
salcie, luncă mlăştinoasă. Multe plante rare şi relicte: peştişoară plutitoare, castanul de apă,
plescăiţa etc. Colonii de bâtlani.

„Plaiul Fagului” Rezervaţie Naturală

sursa:www.turismgov.md

Rezervație Naturală„Plaiul Fagului”

Rezervaţia „Plaiul Fagului” este un obiect natural peisagistic pitoresc, un tezaur preţios al
naturii Moldovei. Teritoriul Rezervaţiei este parţial accesibil pentru turismul ecologic. Dar în
primul rând acest complex de ecosisteme naturale, locaş al biodiversităţii, este un obiect de
cercetări, un laborator sub cerul liber.
“Trebujeni’’ Rezervaţie Peisagistică
sursa:www.facebook.com

Rezervaţia „Trebujeni”
Rezervaţia „Trebujeni” face parte din Complexul natural-cultural „Orheiul Vechi”. Ea
este situată într-un defileu stâncos al râului Răut, care atinge peste 150-200 m adâncime. În
secolele V-III î.e.n., pe aceste culmi stâncoase exista o cetate geto-dacă. Pe malul opus se pot
vedea ruinele Noului Oraş al Hoardei de Aur. Din timpurile medievale aici există o mă- năstire

24
ortodoxă rupestră „Adormirea Maicii Domnului”. Acest loc este foarte popular în rândul
turiştilor şi al iubitorilor de paraplanerism.
Natura bogată a Moldovei îi atrage pe meleagurile noastre pe amatorii turismului ecologic.
Moldova are dealuri şi văi foarte pitoreşti, numeroase izvoare, râuri şi lacuri (mai bine de 4 mii),
păduri, stânci, grote, peşteri... Toate aceste frumuseţi le puteţi admira cu ajutorul agenţiilor de
turism, care organizează inclusiv excursii, deplasări cu bărcile şi odihnă în cele mai pitoreşti
locuri. În oricare dintre rezervaţiile naturale sau în orice loc pitoresc dintre cele descrise mai jos
puteţi petrece ore de neuitat. Fie că veţi alege „Pădurea Domnească” populată de zimbri, fie cea
mai lungă peşteră din Europa cu cele 30 de lacuri subterane, fie cel mai înalt punct al Moldovei –
dealul Bălăneşti (lângă satul Bălăneşti, raionul Nisporeni), fie malul Nistrului în zona oraşului
Camenca, satelor Japca (raionul Floreşti) şi Cremenciug (raionul Soroca), fie revărsările sau
rocile neobişnuite din satul Naslavcea (raionul Ocni- ţa), fie unul dintre numeroasele lacuri
pitoreşti – oriunde vă veţi simţi ca într-un basm: într-atât de frumoasă şi misterioasă este natura
Moldovei! În Moldova sunt create toate condiţiile pentru persoanele care preferă activităţile
sportive în loc de odihna pasivă. În orice anotimp, dacă vântul este suficient de puternic, aveţi
posibilitatea să vă plimbaţi cu deltaplanul, motodeltaplanul sau parapanta, să faceţi kiteboarding
ori să săriţi cu paraşuta. Cluburile şi asociaţiile de profil organizează ture de rafting cu bărcile şi
plutele, excursii pe jos, lecţii de alpinism. În Moldova există locuri minunate unde doritorii pot
practica aceste genuri de sport. În ţară activează cluburi de paintball, carting, pescuit. Toate
genurile de sport şi de agrement enumerate în Moldova sunt accesibile, sigure şi captivante!

2.2 Perspectivele dezvoltării ecoturismului în Republica Moldova

(Pădurea Domneasă)
Interesul crescut pentru cunoaşterea naturii, dar şi semnalele de alarmă venite din cele
mai îndepărtate colţuri ale lumii au conturat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism.
Ecoturismul are ca scop cunoaşterea şi aprecierea naturii şi culturii locale, care presupune măsuri
de conservare şi asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populaţia locală.
Rezervaţia ştiinţifică „Pădurea Domnească” oferă o excelentă oportunitate pentru dezvoltarea
ecoturismului în Republica Moldova deoarece dispune de resurse şi condiţii necesare
valorificării acestuia, iar numărul sporit de turişti poate contribui substanţial la majorarea
volumului de încasări valutare şi la realizarea unei eficienţe economice sporite a activităţii
turistice în ţară.

Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conştienţi de complexitatea,

fragilitatea şi valoarea inestimabilă a planetei noastre. În acelaşi timp, turismul tinde să devină o
25
expresie tot mai populară a acestei conştiinţe. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoaşterea
naturii, dar şi la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, s-a
conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism. Ecoturismul este o formă de turism
desfăşurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă cunoaşterea şi aprecierea naturii şi culturii
locale, care presupune măsuri de conservare şi asigură o implicare activă, generatoare de
beneficii pentru populaţia locală. Ca fenomen social ecoturismul contribuie la dezvoltarea
durabilă şi reprezintă, la etapa actuală, domeniul de preocupare ştiinţifico-practică în majoritatea
ţărilor lumii. Rezervaţia ştiinţifică „Pădurea Domnească” oferă o excelentă oportunitate pentru
dezvoltarea ecoturismului în Republica Moldova, deoarece dispune de resurse şi condiţii
necesare valorificării acestuia, o alternativă sigură pentru integrarea peisajelor naturale şi a
biodiversităţii ecologice în atractivitatea turistică internaţională. Această rezervaţie reprezintă un
tezaur naţional, care urmează să fie îmbogăţit, valorificat şi extins în tot arealul Prutului de
Mijloc, de la Criva până la Pruteni. naţional, care urmează să fie îmbogăţit, valorificat şi extins
în tot arealul Prutului de Mijloc, de la Criva până la Pruteni.

O zonă cu protecţie integrală sunt pădurile de stejari seculari. Suprafaţa totală a zonei cu
protecţie integrală este de 112,6 ha. Este o suprafaţă de pădure de stejar pedunculat situată în
lunca Prutului la altitudini de 53-60 m, întretăiate de două gârle, pe unde până în anul 1987 în
timpul inundaţiilor pătrundea apă din Prut. Zona cu protecţie integrală include 106,1 ha pădure
de stejar pedunculat, 1,4 ha arboreturi de salcie (Salix alba) şi 5,1 ha cu vegetaţie ierboasă.
Dezvoltând ecoturismul în această zonă, ar exista influenţe directe asupra conservării
biodiversităţii precum:
 caracteristica prietenoasă cu respectarea naturii proprie acestui gen de turism;  întoarcerea
unor fonduri în sectorul conservării biodiversităţii;
 caracterul organizat (excursie cu ghid) al ecoturismului care se va practica în P.C. (respectarea
traseelor stabilite, educarea vizitatorilor de către ghizi);
 participarea la programe turistice în care vizitatorii să fie implicaţi direct în activităţi
organizate de administraţia PNPC;
 creşterea ponderii ecoturismului în detrimentul turismului de masă;
 posibilitatea de a controla şi limita activităţile care produc deteriorarea habitatelor
(campinguri neautorizate, folosirea vehiculelor, a motocicletelor, bicicletelor şi activităţilor de
căţărare în zone sensibile.

26
 Influenţe indirecte:
 dezvoltarea ecoturismului poate duce la creşterea nivelului de trai în comunităţi;
 ecoturismul constituie, cu siguranţă, o alternativă care poate suplimenta activităţile
tradiţionale;
 veniturile din activităţi conexe vor duce la scăderea presiunii asupra resurselor naturale din
zonă;
 educarea vizitatorilor în spiritul responsabilităţii faţă de natură, reducerea cantităţilor de
deşeuri din parc, rezolvarea problemelor generate de interferenţa cu viaţa sălbatică, rezolvarea
campărilor neautorizate;
 creşterea gradului de folosire a acomodărilor din comunităţile locale (pensiuni, cazări în case
familiare);
 încurajarea vizitatorilor pentru folosirea ghizilor specializaţi; o atragerea unui număr mai mare
de vizitatori în parc, pe cât posibil şi în afara sezonului de vârf;
 încurajarea a cât mai multor vizitatori de a folosi transportul public şi descurajarea în anumite
zone a folosirii autoturismului;
 orientarea fluxului de bani cheltuiţi de vizitatori spre comunităţile locale în scopul susţinerii
produselor tradiţionale locale (alimentare şi nealimentare);
 perfecţionarea activităţii parcului în lucrul cu comunităţile locale în vederea realizării unei
dezvoltări durabile a zone

Deficiențe în promovarea turismului ecologic:

 Imperfecţiunea sistemului de ocrotire a patrimoniului cultural; ca rezultat, multe

obiective culturale (monumente de arhitectură, monumente istorice, obiecte de artă,
teatre, palate de cultură) se află într-o stare de degradare şi nu pot fi incluse în circuitul
turistic.
 Lipsa sistemului de publicitate a monumentelor.
 Lipsa accesului amenajat pentru vizitatori spre cele mai importante monumente şi situri
culturale.
 Lipsa capacităţilor de primire pentru vizitatori în zonele cu o deosebită atracţie culturală.
 Lipsa spaţiilor amenajate adecvat pentru organizarea activităţii meşterilor populari.
 Lipsa modalităţii de stimulare economică a tinerilor pentru antrenarea lor în domeniul
artizanatului.
 Nivelul redus de conştientizare de către populaţia rurală şi autorităţile din teritoriu a
necesităţii dezvoltării turismului rural şi a avantajelor acestuia pentru ţara noastră.
27
  Lipsa unei pregătiri adecvate a populaţiei din mediul rural pentru a primi vizitatori din ţară
şi de peste hotare.
 Lipsa cunoştinţelor despre valoarea reală a patrimoniului turistic rural şi valorificarea
insuficientă a acestuia.
 Lipsa de investiţii în infrastructura rurală.
 Insuficienţa dotării tehnico-edilitare (canalizare, alimentarea cu apă, energie electrică,
gazificare etc.) în mediul rural necesare turismului rural şi problema înhumării deşeurilor.
 Absenţa unor rute rurale trasate (itinerare pentru automobilişti, ciclişti, drumeţi etc.).
 Lipsa facilităţilor turistice în imediata apropiere a atracţiilor rurale (servicii de ghidaj şi
interpret, alimentaţie şi comerţ cu suvenire, grupuri de asistenţă medicală etc.).
 Indiferenţa, uneori vădită, a comunităţilor locale faţă de degradarea patrimoniului rural.
 Starea nesatisfăcătoare a căilor de acces spre obiectivele turistice amplasate în localităţile
rurale.
 Lipsa unui act legislativ care ar stabili parametrii juridici ai ecoturismului.
 Legislaţia ecologică naţională nu conţine prevederi ce ar corespunde standardelor
internaţionale în domeniul ecoturismului.
 Interesul scăzut al autorităţilor locale pentru promovarea activităţilor ecoturistice.
 Lipsa totală a managementului zonelor ecoturistice (lipsa cunoştinţelor elementare în
domeniul ecoturismului şi administrării zonelor ecoturistice).
 Nivelul scăzut sau lipsa totală a infrastructurii rutiere în zonele de interes turistic.
 Lipsa studiilor de marketing al pieţei ecoturistice.
 Lipsa unui program naţional şi local de promovare şi educaţie ecoturistică.
 Practicarea turismului "sălbatic" în fondul ariilor naturale protejate compromite încrederea
în turismul durabil, inclusiv în ecoturism.
 Lipsa de înţelegere a importanţei turismului în dezvoltarea economică şi socială.
 Lipsa informaţiei necesare pentru conştientizarea importanţei turismului.
 Existenţa unor bariere birocratice pentru investitori.

Direcții strategice de promovare a turismului ecologic:

A identifica principalele atracţii şi rute turistice, a instala indicatoare-călăuze conform

standardelor internaţionale.

 A identifica principalele obiective ale patrimoniului spre a fi dezvoltate.

28
 A prevedea în lucrările de restaurare a fiecărui obiectiv acţiuni de renovare a
localurilor, reparaţie a drumurilor de acces, crearea infrastructurii pentru
vizitatori. A acorda o atenţie deosebită asigurării securităţii turiştilor.
 Perfecţionarea şi dezvoltarea activităţilor de protecţie şi restaurare a
obiectivelor patrimoniului cultural.
 Instalarea panourilor informaţionale în apropierea celor mai importante
obiective culturale.
 Elaborarea unui sistem de publicitate a monumentelor.
 Organizarea instruirii şi a formării profesionale a specialiştilor în acest
domeniu prin intermediul şcolilor polivalente.
 Elaborarea şi implementarea cadrului legislativ necesar cu privire la turismul
rural.
 Efectuarea clasificării structurilor de primire a turiştilor în localităţile rurale.
 Identificarea comunităţilor rurale în care există posibilităţi pentru
implementarea unor proiecte-pilot în domeniul turismului rural.
 Crearea în teritoriu a serviciilor de specialitate în domeniul turismului.
 Crearea bazei informaţionale, editarea de ghiduri şi cataloage privind oferta de
turism rural.
 Elaborarea şi promovarea proiectelor investiţionale pentru crearea, repararea
şi modernizarea infrastructurii generale şi a celei turistice.
 Implementarea unui program de instruire la nivelul autorităţilor administraţiei
publice locale şi al populaţiei.
 Elaborarea Legii ecoturismului sau completarea legislaţiei în vigoare cu un
capitol separat despre ecoturism.
 Elaborarea şi implementarea unui program de marketing al ecoturismului pe
baza unor studii de piaţă.
 Elaborarea unor materiale promoţionale vizînd oferta Republicii Moldova în
domeniul ecoturismului.
 Elaborarea unui program naţional de conştientizare a importanţei turismului,
care va include diferite acţiuni pentru întreaga societate.
 Introducerea în programele de învăţămînt, în licee, şcoli polivalente, colegii şi
instituţii de învăţămînt superior a unor cursuri ce ţin de conştientizarea
importanţei patrimoniului turistic naţional, inclusiv excursii cu caracter
instructiv.

29
  A elabora mecanisme de susţinere financiară a dezvoltării şi renovării
întreprinderilor mici şi mijlocii din mediul rural.
 A stabili termene de creditare pe termen lung pentru dezvoltarea turismului
rural.
 A elabora un program pentru identificarea, specificarea şi promovarea
oportunităţilor de investiţii în industria turismului.
 Armonizarea legislaţiei turistice cu legislaţia Uniunii Europene.

Republica Moldova dispune de un potenţial turistic destul de însemnat din punctul de vedere al
varietăţii monumentelor naturale şi valorii istorico-culturale şi estetice, care permit dezvoltarea
cu succes a ecoturismului, mai ales în rezervaţia ştiinţifică ,,Pădurea Domnească” Rezervaţia
ştiinţifică ,,Pădurea Domnească” dispune de un important potenţial turistic deosebit, din păcate,
în mare parte, nevalorificat. Atragerea unui număr sporit de turişti străini, din Vest şi Est, poate
contribui substanţial la majorarea volumului de încasări valutare şi la realizarea unei eficienţe
economice sporite a activităţii turistice în ţară. Ecoturismul trebuie privit şi ca o oportunitate de
afaceri. O afacere ecoturistică poate avea succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă,
care respectă legile pieţei şi ale dezvoltării durabile deopotrivă.

2.3 Promovarea și atragerea investițiilor în sfera turismului ecologic

Legea cu privire la investiţiile străine în Republica Moldova constituie o bază juridică

temeinică pentru investitorii străini în vederea promovării investiţiilor în condiţiile economiei de
piaţă. Ea conţine, însă, un şir de neajunsuri şi necesită completări. În industria turismului există
un climat investiţional ineficient, generat de instabilitatea macroeconomică şi conştientizarea
insuficientă a importanţei turismului.De menţionat că însuşi caracterul investiţiilor în turismul
durabil presupune angajamente de lungă durată, iar mediul în care vor fi utilizate ulterior
investiţiile joacă un rol extrem de important.Republica Moldova are anumite avantaje în ceea ce
priveşte atragerea investiţiilor străine:

 amplasarea geografică favorabilă;

 raportul dintre nivelul de salarizare şi pregătirea forţei de muncă;
 posibilitatea cofinanţării din partea instituţiilor financiare internaţionale;
 existenţa zonelor economice libere şi a parcurilor industriale;
 preţurile accesibile la mărfurile şi serviciile pentru străini etc.

Există necesitatea extinderii investiţiilor străine, nu numai din motive financiare, dar şi pentru
conştientizarea internaţională a potenţialului de dezvoltare a produsului turistic moldav.

30
 Experienţa internaţională demonstrează că aplicarea unor stimulente financiare specifice
domeniului investiţional (investiţii solide) nu este totalmente eficace şi poate provoca distorsiuni
în cadrul pieţei. În această ordine de idei se impune eliminarea barierelor birocratice. O atare
opţiune nu reflectă activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii. În ultimii 15 ani, industria
turismului receptor din Republica Moldova este în stagnare, în timp ce industria turismului pe
plan global s-a mărit de peste 10 ori. Chiar dacă peste jumătate din numărul de turiști vizitează
destinații turistice europene, Republica Moldova este cea mai puțin vizitată țară din Europa.

Din acest motiv, asociațiile de turism din sectorul privat au semnat un Acord de Parteneriat,
privind constituirea unei Platforme pentru dezvoltarea sectorului de turism receptor din
Republica Moldova.
Scopul acesteia este de a contribui substanțial la relansarea industriei turistice prin reformarea
sistemică, structurală și complexă, inclusiv forma de guvernare la nivel central, local și la nivelul
destinațiilor turistice.
„Creșterea turismului intern și receptor trebuie să fie privită ca o prioritate națională, or noi
credem că numărul de turiști poate crește de 10 ori în următorii 5-7 ani dacă vom efectua
reformele necesare”, menționează președintele Federației de Promovare a Turismului din
Moldova, Alexandru Filipschi.
Înlocuirea sistemului de formare profesională obligatorie cu un sistem de formare continuă,
promovarea eficientă a ofertei turistice naționale pe un număr concret de pieţe țintă, sub brandul
naţional al industriei turismului, Pomul Vieții, dezvoltarea de noi produse și itinerarii turistice
precum și ameliorarea calității serviciilor turistice sunt doar câteva dintre obiectivele Acordului
de Parteneriat.
„Lipsa facilităților și unui cadru favorabil pentru dezvoltarea turismului rural a dus la ratarea
șanselor de deschidere a sute de afaceri turistice, la demotivarea micilor producători locali și
prestatori de servicii de a se implica în deservirea turiștilor. Prin acest Parteneriat vom promova
interesele acestor afaceri mici din regiunile rurale”, a precizat și președintele Asociației
Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural, Svetlana Lazăr.
În ultimii ani asociațiile din sectorul privat turistic au organizat o serie de activități dinamice de
promovare sub brandul „Pomul Vieții”, de dezvoltare de noi produse turistice în cadrul
Programului de Stratup în Turism, precum și programe de traininguri, ceea ce a sporit veniturile
operatorilor turistici locali din turismul receptor cu 50%.
Zona rurală a Republicii Moldova cu tradițiile sale populare bogate dispune de toate
oportunitățile pentru dezvoltarea turismului și crearea unui număr mare de locuri de muncă
pentru populația rurală.

31
 Concluzii și recomandări

Turismul constituie o activitate economică ce se răsfrînge asupra majorităţii sectoarelor

sociale în special asupra economiei. Acest moment urmează a fi conştientizat de instituţiile
vizate şi de întreaga populaţie. A devenit iminent faptul de a demonstra că turismul nu se referă
doar la unele persoane, care îşi petrec anual vacanţele, ci, prin serviciile prestate, poate avea un
impact pozitiv asupra întregii societăţi.

Necesitatea dezvoltării economice durabile relevă şi mai mult importanţa elaborării şi

aprobării unei strategii, al cărui obiectiv final rezidă în faptul ca potenţialul turistic natural şi
antropic al Republicii Moldova să nu fie afectat negativ de turism, ci să fie protejat spre binele
generaţiilor viitoare.
Cercetările realizate în domeniul turismului rural și al managementului promovării acestuia în
Republica Moldova au permis următoarele concluzii:
1. Turismul ecologic este o alternativă a turismului tradiţional, care se desfăşoară într-un spaţiu
rural, valorificând la maximum resursele naturale şi antropice, în scopul promovării unor
obiective turistice, cât şi pentru a obţine beneficii pentru turişti şi pentru investitori.
2. Managementul promovării produsului turistic ecologicvizează aspectele ce țin de planificarea
activităților de promovare, elaborarea strategiilor promoționale și a bugetului promoțional,
coordonarea activităților de promovare a produselor și serviciilor turistice la nivel național, cât și
în cadrul pensiunilor turistice, finalizând cu evaluarea eficienței activităților de promovare, în
scopul elaborării deciziilor manageriale optime.
3. Politica de promovare în turismul ecologic, deşi, la prima vedere pare, relativ simplă, în
practică, elaborarea mixului promoţional necesită abilităţi deosebite pentru transformarea
turismului rural într-o şansă reală pentru comunităţile locale şi zonele în care patrimoniul turistic
este slab valorificat.
4. În urma cercetării cantitative efectuate am determinat că conceptul de turism ecologic în
mediul rural/produsul turistic rural este unul vag şi neidentificat în opinia respondenţilor, iar
principalele motivaţii în alegerea destinaţiilor turistice constituie evadarea la natură, odihna şi
recreerea.
5. Asigurarea calității serviciilor turistice în spațiul rural se realizează la nivel formal prin
certificarea și clasificarea structurilor de primire turistică. În același timp, pentru turistul rural
ospitalitatea gazdei poate fi un criteriu al calității care, în opinia noastră, este greu de
comensurat.
6. Promovarea activă a turismului ecologic atât pe piața autohtonă, cât și pe piața externă, cu

32
preponderență pe piața europeană, constituie un instrument efectiv de atragere a turiștilor în
spațiul rural și impulsionarea acestui sector de activitate.

Deşi are o suprafaţă mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potenţial

turistic, reprezentat, întîi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobişnuită
diversitate de rezervaţii peisajistice sau landşafturi naturale şi monumente geologice unice, de
valoare europeană şi mondială. Turismul constituie o activitate economică ce se răsfrînge asupra
majorităţii sectoarelor sociale. Acest moment urmează a fi conştientizat de instituţiile vizate şi de
întreaga populaţie. A devenit iminent faptul de a demonstra că turismul nu se referă doar la unele
persoane, care îşi petrec anual vacanţele, ci, prin serviciile prestate, poate avea un impact pozitiv
asupra întregii societăţi.
Republica Moldova ca destinaţie turistică posedă o vastă ofertă pentru vizitatorii săi.
“Produsul turistic” al ţării reprezintă o combinaţie complexă de medii naturale şi medii create de
om, mănăstiri vechi, păduri liniştite, dealuri nesfîrşite, cer prielnic şi soare prietenos, ceea ce
oferă un farmec special acestei ţări. Oamenii din Moldova sunt sunt renumiţi pentru ospitalitatea
sa. Ei sunt întotdeauna sunt bucuroşi să găzduiască în casele lor, să povestească despre cultura şi
tradiţiile lor pe toţi cei interesaţi de acest ,,plai însorit,,.

33
 Bibiografie
1. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica
Moldova, nr. 352-XVI din 24.11.2006. În: Monitorul Oficial nr.14-17/40 din
02.02.2007
2. Botezatu A. Managementul structurilor de cazare turistică rurală: similitudini în spațiul
european. În: Conferința Internațională Ştiințifico-Practică ”Creșterea economică în
condițiile internaționalizării”, ediția a VI-a. Chișinău: IEFS, 20-21 octombrie, 2011. p.
285-289.
3. Bran F. Turism rural: model european. București: Economică, 1997. 176 p.
4. Ostrofeț L. Dezvoltarea turismului eco-rural aplicat în Republica Moldova. Chișinău:
2010.
5. Protecţia mediului în Republica Moldova. Prisăcaru G., Ţapiş V., Stîngaci V. şi alţii,
Inspectoratul Ecologic de Stat, Chişinău, 2011, 232 p.
6. Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D. ş. a. Ecoturism şi turism rural. Bucureşti: ASE,
2006. 276 p.
7. Ecoturism pentru unitdli de cazare. Ghid practic. Bucureqti: Autoritatea Comund de
Management, 201 3
8. NISTOREANU, Pttiu. Turism rural - Tratat. C.H. Beck, Bucuregti, 2010.
9. Muzeul naturii www.codrii.md
10. http://www.salvaeco.org
11. www.point.md
12. www.irent.md
13. www.turims.gov.md

34