GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNEII Nume și prenume: Anghelin Georgiana și Dediu Florina

(Dealurile, podișurile și câmpiile) Grupa: 311

FIȘA UNITĂȚII DE RELIEF

CARACTERE GENERALE

Unitatea: Câmpia Română

Subunitatea: Câmpia Olteniei

I. POZIȚIE, LIMITE, SUBUNITĂȚI

 Poziția geografică în cadrul țării și Limitele cu unitățile sau subunitățile vecine

Este situată în extremitatea de sud-vest a țării, reprezentând partea vestică a Câmpiei Române și se
află între trei mari unități geografice: Piemontul pericarpatic, Podișul Piemontan Miroci (Serbia) și
Câmpia Dunăreană Deluroasă din nord-vestul Bulgariei. Reprezintă 17% din suprafața totală a
Câmpiei Române.

 Subunitățile

Câmpia Blahniței, Câmpia Desnățuiului și Câmpia Romanațiului.

Fig. 1 Harta localizării Câmpiei Olteniei în cadrul României

II. CARACTERIZARE GEOLOGICĂ
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
III. CARACTERIZARE GEOMORFOLOGICĂ
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
IV. CARACTERIZARE CLIMATICĂ
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
V. CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
VI. CARACTERIZARE BIOGEOGRAFICĂ
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
VI. CARACTERIZARE PEDOLOGICĂ
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
VII. REZERVAȚII NATURALE
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
VIII. CARACTERIZARE DEMOGRAFICĂ
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
IX. AȘEZĂRILE OMENEȘTI
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
X. CARACTERIZAREA INDUSTRIEI
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

XI. CARACTERIZAREA AGRICULTURII

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
XII. CARACTERIZAREA SECTORULUI TERȚIAR
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
XIII. CĂILE DE COMUNICAȚIE ȘI TRANSPORTURILE
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
XIV. TURISMUL
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
BIBLIOGRAFIE ACTUALIZATĂ

2
 FIȘA II

UNITATEA: Câmpia Română

SUBUNITATEA: Câmpia Olteniei
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1. UNITĂȚILE ȘI SUBUNITĂȚILE TECTONO-STRUCTURALE

Platforma Moesică. Câmpia Olteniei se află în partea de nord a platformei. Este formată pe un pachet
gros de roci neogene care a acoperit fundamentul.

2. FUNDAMENTUL

- vârstă proterozoic superior - cambrian

- litologie roci metamorfice cu intruziuni de corpuri magmatice (granit, diorit, gabrou, șisturi
cristaline)
- structură monoclinală
- tectonică miscări neotectonice au produs ridicarea Câmpiei Olteniei

3. FORMAȚIUNILE SEDIMENTARE

- vârstă paleozoic, mezozoic, neozoic

- litologie marne, argile, loess
- structură monoclinală
- tectonică activitatea neoctectonică a influențat distribuția sedimentelor prin dispunearea
râurilor în anumite direcții
- distribuție cuvertura sedimentară este alcătuită din formațiuni fluvio-lacustre aparținând
Pliocenului și Pleistocenului inferior, la care se adaugă depozite fluviatile de terasă și lunci (nisipuri,
pietrișuri), depozite loessoide și nisipuri eoliene.

4. DEPOZITELE SUPERFICIALE

- vârstă mio-pliocenă
- litologie depozite ponțiene în sud, formațiuni daciene nisipoase pe drapta Jiului, formațiuni
romaniene la nord, pe malurile Oltului și Jiului. Cuvertura cuatrnară este alcătuită din depozite deltaice
proluviale și aluviale, acoperite de orizonturi loessoide și de acumulări eoliene.
- structură monoclinală

3
Fig.2 Harta geologică a Câmpiei Olteniei

4
 FIȘA III
CARACTERIZAREA RELIEFULUI/GEOMORFOLOGICĂ

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei

1. Morfografie

Fig. 3 Profil schematic pe direcția SE-NV

Fig. 4 Profil schematic pe direcția NV-SE

2. Morfometrie

Cele mai mari înălțimi, puțin peste 200 de m, se află în porțiunea dintre Desnățui și Olteț, acolo unde se
face trecerea de la piemont la câmpie. Cele mai coborâte cote se află în Lunca Dunării, în jur de 25 de m. În
general, altitudinea coboră de la nord la sud în comformitate cu dispunerea tereaselor și cu înclinarea
generală a câmpiei. Fragmentele celei mai înalte terase, sub marginea Piemontului Bălăciței, se află la 165-
180 de m, dar spre est coboară la 130-135 de m. La est de Desnățui altitudinea se ridică la 190-200 de m și
chiar peste 200 de m între Jiu și Olteț. Diminuarea generală a înălțimii spre sud este într-o anumită măsură
perturbată de relieful de dune din sud-vestul câmpiei și din stânga Jiului prin crearea de diferențe de nivel de
până la 10-12 m. Acumulările de nisip au înălțat lunca până la 42-45 de m în sectorul din amonte de
Drincea, iar terasa inferioară este ușor înălțată de nisipuri în sectorul Ciuperceni-Rast.
Suprafețele înclinate (peste 2o) au o pondere redusă (sub 5%) ocupând de obicei malurile și versanții
văilor, frunțile teraselor, precum și flancurile dunelor. Fragmentarea naturală a reliefului este redusă cu
valori mai mici de 0,5 km/km2, pe mai mult de 75% din suprafața sa. Fragmentare mai accentuată se
realizează doar în câmpiile de dune și la contactul câmpurilor piemontane cu terasele Jiului și Oltului.
În ansamblu, Câmpia Olteniei reprezintă o asociere de câmpuri piemontane ușor înclinate cu terase și
lunci largi, adevărate câmpii aluviale, intercalate sau asociate teraselor. Pe mai mult de jumătate din

5
suprafața câmpiei, podurile și câmpurile au un aspect vălurit ca urmare a prezenței reliefului de dune care își
diminuează progresiv amplitudinea de la vest la est până ce valurile se pierd în suprafața generală a câmpiei.

3. Morfogeneză

Câmpia Olteniei este formată pe un pachet gros de roci neogene care se sprijină pe un fundament format
de flancul nordic al Platformei Moesice. Pachetul de formațiuni care a acoperit suprafața platformei aparțin
celei de-a doua părți a Miocenului. Între Cretacic și Miocenul mediu au existat faze succesive de
sedimentare și de eroziune în care formațiunile depuse au fost înlăturate aproape în toatlitate. Transgresiunea
sarmațiană a fost cea care prin extinderea în toată Depresiunea Carpato-Balncanică, marchează începutul
ultimului ciclu de sedimentare continuat până în cuaternar. În acel moment, Câmpia Olteniei ocupa o poziție
centrală ca urmare a manifestării sedimentare la vest de Osmana și de Olt. În partea de sud a Olteniei,
Sarmațianul este cunoscut numai din foraje. Meoțianul, alcătuit din marne vinete apare la zi numai la Burila.
În schimb, Ponțianul, reprezentat de marne nisipoase, a fost recunoscut în mai multe puncte de-a lungul
Dunării. Formațiunile daciene au caracter nisipos. Romanianul apare mai la nord, în numeroase puncte pe
malurile Oltului, dar și pe malul drept al Jiului.
Toate formațiunile neogene înclină și se îngroașă de la sud la nord, diferit de cele cuaternare care sunt de
altă natură și proveniență. Acestea sunt efectul mișcărilor din faza orogenică valahă. Cuvertura cuaternară
este alcătuită din depozite deltaice, proluviale și aluviale, acoperite de orizonturi loessoide și de acumulări
eoliene. Prima parte a Cuaternarului marchează formarea Piemontului Pericarpatic, iar la periferia sa, în sud,
a câmpiilor piemontane. Prin înaintarea Dunării spre est, în câmpia de acumulare nou formată, a început faza
modelării fluviatile și fomrarea seriei de terase din care este formată Câmpia Olteniei.
Numărul și repartiția teraselor dovedesc înaintarea progresivă a Dunării către est și deplasarea cursului
de apă spre dreapta. Primele două terase, de exemplu, se află la înălțim de 140-160 de m, iar se succed la
înălțimi mai mici, până la 7 m.
Ultima construcție, câmpia aluvială holocenă sau lunca are o dezvoltare cu discontinuități, pâna la
Calafat și capătă până la Corabia aspect de adevărată câmpie formată la marginea de câmpiei de terasă.
Relieful eolian a modificat considerabil suprafața teraselor și a luncii, imprimând un aspect vălurit.

4. Tipuri genetice și forme de relief

Relieful dezvoltat pe nisipuri – este în strânsă legătură cu acumularea fluviatilă și eoliană a nisipurilor
pe suprafața altor forme preexistente. În sud-vestul Olteniei există o suprafață extinsă acoperită de nisipuri.
Formele specifice de relief sunt dunele de nisip. Ele pot fi mici, dar se pot alungi și pe mai mult kilometri,
acestea din urmă reprezentând asociații de dune. Înălțimea lor variază între 15-20 de m și se observă o
scădere treptată de la vest la est, până la estomparea totală. În această unitate relieful nisipos se extinde pe
aproximativ 200 de kilometri. Fâșia de dune este lată de 3-30 kilometri, pornește din luncă și se prelungește
până pe terasele înalte ale Dunării. Pe acest aliniament se pot distinge 4 areale de concentrare: la vest de
râurile Blahnița, Drincea și Desnațui, unde dunele și nisipurile eoliene acoperă lunca și terasele Dunării și la
est de Jiu, unde acoperă terasele de pe stânga Jiului, o parte din câmpul piemontan și terasele Dunării pană la
Olt. Există atât dune fixe, cat și dune mobile. Orientarea lor este în strânsă legătură cu direcția vânturilor. Pe
terasele mai înalte, dunele sunt mai tinere, neconsolidate, în timp ce pe terasele superioare, mai vechi, sunt
relativ consolidate, fixate de vegetație.
Relieful dezvoltat pe depozite loessoide – ocupă suprafețe întinse, însă dispunerea sa verticală este
influențată de grosimea cuverturii loessoide. Prin procese de sufoziune apar goluri foarte variabile ca
dimensiuni care facilitează prăbușirile, apariția la suprafață a pâlniilor de sufoziune, puțurilor, podurilor
naturale. Pe suprafețe relativ orizontale, formele negative au o frecvență mare (crovuri, găvane, padine).
Aceste forme de relief sunt influențate de prezența rocilor loessoide, dar și de existența climatului stepic, de
intensitatea scurgerii superficiale și a infiltrațiilor, de caracterul si acțiunea agenților externi. Crovurile iau

6
naștere în general pe dune vechi, iar adâncimea lor poate ajunge până la 5 m, în timp ce lungimea, până la
câțiva kilometri. În momentul în care se depășesc 12-13 km lungime, ele sunt cunoscute sub nume de
padine. Aceste forme de relief se găsesc în Valea Dunării, sub fruntea teraselor, ele trădând vechi brațe ale
Dunării. De cele mai multe ori, în interilorul padinelor se află crovuri.

5. Subunități (limite și criterii de delimitare)

Fig. 5 Subunitățile de relief din Câmpia Olteniei

Câmpia Blahniței – reprezintă extremitatea vestică-nord-vestică a Câmpiei Olteniei și a Câmpiei

Române. Are formă apropiată de cea a unui trapez. Este delimitată la vest de culoarul Timiș-Cerna, la est de
râul Drincea, la sud de Dunăre, iar la nord, de Piemontul Bălăciței. Are o suprafață de 980 km 2 (2% din
Câmpia Română). Altitudinea maximă este 178 de m, în nord, iar altitudinea minimă, în Lunca Dunării, 30
de m. Este formată din terase, iar sub raport morfologic apare sub o ascociere de poduri ușor denivelate
unele de altele, fiind dtrabătute transversal de văi. Prezintă o fragmentare scăzută din cauza densității mici a
văilor, ele regăsindu-se în număr de 3: Blahnița, Drincea, Cornățel. Unitatea este constituită din roci
sedimentare tinere cu depozite groase de pietrișuri fluviatile, acoperite de loess. În general, peisajul câmpiei
a fost modificat puternic. Această subunitate se împarte la rândul ei, în alte două subunități: Șesul Jianei în
vest și Câmpia Punghinei, în jumătatea de est.

Câmpia Desnățuiului – reprezintă partea centrală a Câmpiei Olteniei și este delimitată de Valea Drincei
și Dunăre, la vest și de valea Jiului la est; limita de sud este reprezentată de Lunca Dunării, iar cea de Nord,
de Piemontul Bălăciței. Cele mai înalte porțiuni din câmpie se găsesc în partea nordică, la contact cu
piemontul (140-170 de m), în timp ce cele mai scăzute altitudini se înregistrează în apropierea gurii Jiului
(28-30 de m). Altitudinile scad treptat de la nord la sud, în conformitate cu repartiția teraselor, dar și cu
7
înclinarea est-vest. Această câmpie reprezintă o asociere de terase de ordinul kilometrilor. Ca atare, sunt
dominante suprafețele orizontale slab înclinate. Prezintă un grad mai accentuat de fragmentare decât
subunitatea amintită anterior. Se împarte în: Câmpia Băileștiului și Câmpia Șegarcei.

Câmpia Romanaților – cea mai întinsă subunitate în cadrul căreia Dunărea a avut cea mai mică
influență. Are formă apropiată de cea a unui trapez. În sud este delimitată de Dunăre, în vest de Jiu, în est de
Olt, în timp ce limita nordică este reprezentată de Piemontul Oltețului. Reprezintă 9% din Câmpia Română.
Cele mai mari cote, în jur de 190 de m, se află pe interfluviul dintre Jiu și Teslui (nord). De la această
înălțime suprafața câmpiei coboară progresiv până la 25-30 de m în Lunca Dunării. Prezintă o înclinare către
est datoriă acumulărilor de nisipuri eoliene. Prezintă terase înguste, fragmentate, în nord și mai întinse în
sud. Imaginea morfologică este aceea a unui podiș ușor alungit, alcătuit din fâșii de terasă și de luncă. Este
cea mai puțin fragmentată parte, fiind traversată doar de valea Tesluiului și a Oltețului.

8
 FIȘA IV
CARACTERIZARE CLIMATICĂ

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei
_______________________________________________________________________________________

1. Temperatura aerului
o
- medii multianuale 10-11 C
ian. -2 oC iul. 22,2 oC

Fig. 6 Graficul temperaturilor multianuale

2. Precipitațiile

- medii multianuale 570

mm/an ian. 35,7 mm iul.
59,7 mm

Fig. 7 Graficul precipitațiilor multianuale

3. Vânturi dominante:

- predomină vânturile vestice și estice. Vitezele medii anuale sunt mici în partea sudică a câmpiei și mai
mari în partea nordică a acesteia. Un vânt specific este Coșava (vânt rece și uscat care bate primăvara).

9
4. Climograme caracteristice

Fig. 8 Climograme

5. Caracterizare climatică

Câmpia Olteniei se individualizează climatic, atât față de dealurile din nord cât și față de restul câmpiei.
Regiunea este supusă influențelor ciclonilor oceanici, în semestrul cald al anului și mediteraneeni în
semestrul rece când se fac simțite și influențele anticiclonului est-european. În această unitate se resimt cel
mai puternic influențele climatului oceanic și submediteraneean. Se deosebesc aici două topoclimate
complexe, cel al Câmpiei Dunărene și de terase și cel al Câmpiei Romanaților. Aceste topoclimate sunt
caracterizate de temperaturi mai ridicare ale aerului și precipitații mai bogate, precum și de un calm
atmosferic mai mare. Datorită acestui regim, aici înghețurile sunt întarziate toamna și timpurii primăvara,
lucru ce duce la o durată mai mare a perioadei de vegetație.

10
 FIȘA V
APELE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei
1. Râurile principale
1.1. Râul Jiul. Lungime - 331 km. Bazin de recepție - 10080 km².

Caracterizarea bazinului

1.2. Tipul de alimentare: izvor, afluenți, acvifere freatice și precipitații

1.3. Scurgerea lichidă 93,6 m3/s.
1.4. Caractere hidrochimice: anion bicarbonic, cation de calciu și anion de clor. Face parte
din clasa apelor bicarbonatate calcice.
1.5. Calitatea apei: Calitatea apei suferă modificări negative cu fiecare oraș străbătut.
Surse de poluare: apele uzate. Poluant populația urbană. Nivel mediu.

2. Lacuri naturale
Denumire: Balta Cernea, Beliu, Lacul cu Trestie
Tip genetic: lacuri de dune

3. Lacuri artificiale
Denumire: Vlădila, Studina, Vădastra-Obârșia

4. Ape subterane

Tipul: ape la adâncime scop alimentarea cu apă.

Calitatea apei: sunt în cea mai mare parte bicarbonatate.

Fig. 9 Harta rețelei hidrografice din Câmpia Olteniei

11
 FIȘA VI
CARACTERIZARE PEDOLOGICĂ

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei

1. ZONE PEDOGEOGRAFICE MAJORE

În Câmpia Olteniei se întâlnesc 5 clase de soluri:

a. Cerniziomurile apar în sudul Câmpiei Olteniei, s-au format pe loess și depozite loessoide. Prezintă o
textură predominant mijlocie, au o bună capacitate de inmagazinare a apei și au rezerve apreciabile
de elemente nutritive. Potențialul lor productiv este diminuat de insuficiența precipitațiilor sau a altor
elemente nefavorabile.
b. Argiluvisolurile apar în partea nordică și sunt dpuă tipuri: brun-roșcate (mai bogate în humus) și brun-
roșcate luvice (mai bogate în argilă). Au o fertilitate mai scăzută decât cernoziomurile și necesită
îngrațăminte pentru culturile de câmp.
c. Solurile hidromorfe apar în sectoarele cu apă freatică apropae de suprafață în depresiunile dintre dune
sau în lungul văii Jiului.
d. Solurile neevoluate sunt caracteristice luncilor Oltului, Jiului și Desnățuiului. Apar și pe terasele joase
ale Dunării, fiind legate de prezența nisipurilor eoliene.

Fig. 10 Harta claselor de sol din Câmpia Olteniei

12
Fig. 11 Harta pedologică a Câmpiei Olteniei

13
 FIȘA VII
CARACTERIZARE BIOGEOGRAFICĂ

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei

VEGETAȚIA NATURALĂ

1.1. Asociații vegetale dominante:

Zona silvostepei acoperă 80% din Câmpia Olteniei cu extenisune maximă în Câmpia Blahniței și în
Câmpia Desnățuiului, iar în Câmpia Romanaților acoperă 50% din suprafață. În cadrul pădurilor de
silvostepă apar: stejar pufos cu cer, gârniță, arțar tătăresc, tei și carpen. Pajiștile au caracter secundar și
se întâlnesc în general pe terenurile culturilor agricole și sunt folosite ca islazuri.
Zona pădurilor de foioase ocupă aprox. 15% din Câmpia Olteniei și apare în partea nordică a acesteia,
grupările vegetale fiind puternic modificate antropic. În cadrul pădurii apar: gârnița, cerul sau
amestecuri dintre cele două specii. Pajiștile alternează cu terenurile arabile, fiind puternic stepizate.

1.2. Vegetație zonală și intrazonală

Apare pe spații restrânse, pe câmpurile întinse de dune și în luncile râurilor. Grupările ierboase
caracteristice nisipurilor sunt alcătuite din: păiuș de nisipuri, obsigă, ceapa-ciorii, holeră, iarba vântului.
În Lunca Jiului sunt frecvente șleaurile de luncă cu stejar pedunculat, frasin, ulm și plop alb. Pe malul
râurilor și lacurilor și în spațiile supraumectate, vegetează grupări hidrofile și higrofile. În general în
luncile râurilor apar terenuri agricole și pajiști.
Pentru a îmbunătăți calitatea solurilor au fost plantați salcâmi, pini și alte specii de foioase.

FAUNA

1. Elemente rare și endemisme

- denumire: pelicanul creț, șoimul dunărean, vultur codalb.

2. Specii protejate
- denumire: dropia, pescărușul râzător, chira de baltă, fluieralul de mlaștină.

14
 FIȘA VIII
OBIECTIVE PROTEJATE

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei
1. DENUMIREA - Pădurea Blahnița
2. Județul - Mehedinți
3. Comunele - Burila Mare, Devesel, Gogoșu, Hinova, Jiana și Pătulele
4. Amplasare în teritoriu - în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin
5. Suprafața (ha) - 43711 ha
6. Tipul - forestieră
7. Categoria UICN – Arie de Protecție Specială Avifaunstică
8. Nivel de degradare/conservare - favorabil
9. Motivul protejării
Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca
râului Blahnița (lacuri, râuri, mlaștini, turbării, pajiști, păduri de foioase, terenuri arabile cultivate, vii
și livezi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări
migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege).

Fig. 12 Harta ariilor protejate din Câmpia Olteniei

15
 FIȘA IX
CARACTERIZARE TURISTICĂ

1. Valori turistice principale

Valori naturale – Nisipurile de la Dăbuleni
Valori antropice
Orașul Balș beneficiează de un amplasament ce facilitează activitățile turistice. Chiar dacă localitatea nu
deține un număr mare de obiective turistice, această activitate este bine conturată și dezvoltată.
În partea de sud-vest, la poalele dealului Măinești este amplasată mânăstirea cu același nume. Petre
Pandrea, în ziarul Oltul (an I, nr. 101, 16 iunie 1968), în articolul "Monumente istorice de pe valea Oltețului"
evocă și biserica schitului cu haiducii lui Iancu Jianu, care s-au retras aici și s-au călugărit după ce căpitanul
s-a lăsat de haiducie, în anul 1818. Acest fapt este confirmat și de folclorul local, schitul fiind cunoscut ca
Schitul Haiducilor. Din punct de vederea arhitectonic, mânăstirea se caracterizează printr-o construcție de
cărămidă, ziduri groase de 70 cm, în formă de navă. Este compartimentată
în altar, naos și pronaos. Catapeteasma este din zid. Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid de
cărămidă care are pe mijloc o deschidere cât o ușă și două deschideri laterale mici.
Pictura a fost realizată între anii 1810-1812, este lucrată într-o tehnică combinată de frescă și tempera,
ilustrând tehnica ortodoxă. La portretele ctitorilor, ca și la celelalte portrete din interior se observă că, în
costumele de epocă, apar elemente specifice portului popular românesc. Paleta zugravilor s-a rezumat la
câteva nuanțe de roșu, albastru, gri, puțin verde și galben. Predomină încadraturile și brâiele cu linii negre și
roșu închis.
O altă atracție turistică este reprezentată de către festivalul etnofolcloric Pomul Vieții, ce are loc anual în
luna iunie. Acesta are ca scop prezervarea tradițiilor și obiceiurilor din Câmpia Romanaților. De asemenea
tot în cadrul acestui festival se organizează concursuri de dans popular, de ceramică și se organizează Parada
portului popular românesc.

2. Baza materială:

Unități de cazare: Pensiuni: 60 de locuri

3. Forme de turism

Turism de tranzit: localitatea Turnu Magurele, Craiova

Turismul de circulație: localitatea Caracal, Craiova
Turismul de odihnă și recreere: localitatea Turnu Magurele (plaje pe Dunăre), Balș, Segarcea, Craiova

3. Itinerarii turistice principale

- Vizitarea orașelor Craiova, Turnu Măgurele, Blaș, Caracal pentru recreere si arhitectură
- Lunca Dunării

16
 FIȘA IX
ASPECTE DEMOGRAFICE

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei

Total populație 1 482 925 (Reensământ

2011) - din care activă – 988383

Urbană (nr.) 538478, adică 53%

Rurală (nr.) 608604, adică 47%

Densitatea 192.58 loc/km2

Zone de concentrare pe culoarele văilor

Dunării, Oltului, Jiului, Drincea precum și
în orașele Craiova, Turnu Măgurele,
Calafat, Dragănești Olt, Caracal.

Structura pe naționalități
Naționalitatea – români 96%
Naționalitatea – rromi 2% Fig. 13 Graficul repartiției urban/rural
Naționalitatea – bulgari 1%
Naționalitatea - sârbi 1%

Structura pe vârste

Grupa 0-14 - 212517, adică 14%

Grupa 15-64 - 1 028 394, adică 70%
Grupa peste 65 de ani - 242014, adică
16%.

Structura pe sexe: 51% feminin, 49%

masculin.

Fig. 14 Structura pe grupe de vârstă

Fig. 15 Repartiția populației pe sexe

17
 FIȘA X
AȘEZĂRILE PRINCIPALE

1. Așezări străvechi

Turnu Măgurele este o așezare care datează din perioada Antică, când se numea Turris. Acesta se află în
județul Teleorman, adică în sudul țării și în sud-vestul județului la confluența râului Olt cu Dunărea. Este
așezat în Câmpia Romanaților.
Craiova, reședința judetului Dolj, se află în Câmpia Romanaților, în partea nordică a acesteia aproape la
contactul cu Piemontul Oltețului. Acesta s-a numit la început, adică în anii 400-350 i.e.n, Pelendava, iar în
secolul al II-lea, romanii au construit aici un castru, după cum indică descoperirile arheologice.

2. Așezări rurare
Denumire Lipovu, vechime, Evul Mediu, poziție geografică – județul Gorj, la 37 km de Craiova.

2.1. Tipuri de așezări rurale și urbane

- după forma de relief pe care se dezvoltă: orașe de luncă (Calafat, Bistreț, Dăbuleni, Turnu Măgurele),
orașe de câmpie (Segarcea, Craiova, Caracal)
- după numărul de locuitori: orașe mari (Craiova), orașe mijlocii (Turnu Măgurele, Caracal, Calafat), orașe
mici (Segarcea, Radovan, Dăbuleni), comune și sate.
- după morfostructură: radial concentric: Craiova, Turnu Măgurele.
- după funcție: funcții complexe: Craiova (cultural, universitar, industrial), orașe industrial-agricole:
Caracal, industrie chimică (îngrășăminte): Turnu Măgurele, orașe porturi: Calafat, Corabia.
- alte criterii: exploatarea produselor petroliere: Coșoveni, viticultură și agricultură:marea majoritate a
satelor din Câmpia Olteniei, creșterea animalelor.

Fig. 16 Harta localităților din Câmpia Olteniei

18
 FIȘA XI
CARACTERIZARE ECONOMICĂ

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei

1. Caracterizare generală

Primele unități industriale care au luat ființă în Câmpia Olteniei au fost morile care prelucrau producția
ceralieră a câmpiei. Acestea au reprezentat, până la jumătatea secolului al XX-lea aproape singurele unități
industriale localizate în unele așezări rurale. Mici fabrici ale industriei alimentare sau ateliere de reparații din
diferite ramuri de producție funcționau în centrele urbane de la contactul cu Piemontul Getic cu câmpia
(Craiova) sau în orașele porturi dunărene (Calafat, Corabia). În anul 1960 în această unitate existau câteva
unități ale industriei alimentare și ateliere de prelucrare a materialelor în Calafat, Băilești și Poiana Mare.
Activitatea industrială se concentra în Craiova. Diversificarea agriculturii prin introducerea pe suprafețe
întinse a plantelor tehnice, îndeosebi a culturilor de floarea soarelui, sfeclei de zahăr și soia, ca și extinderea
suprafețelor cultivate cu legume sau zarzavaturi și plantarea cu viță de vie a culturilor nisipoase sau pomi
fructiferi au favorizat dezvoltarea unor unități ale industriei alimentare, atât în centrele urbane (Craiova,
Caracal, Calafat, Băilești), cât și în centrele rurale (Podari, Poiana Mare, Bechet, Dăbuleni), valorificându-se
o mare parte a produselor agricole obținute de pe aceste terenuri.
Pe lângă acestea, în orașele Craiova, Caracal, Balș, Corabia, Calafat, Băilești s-au construit importante
unități industriale din alte ramuri decât cele ale industriei alimentare și ca urmare structura ramurilor
industriale s-a diversificat. În centrele rurale predomină unități ale industriei alimentare, industriei de
prelucrare a lemnului, de producere de materiale de construcții, iar în principalele centre urbane predomină
unitățile industriei grele, industriei constructoare de mașini, a prelucrării metalelor. Cel mai important centru
industrial, mai ales din punct de vedere al industriei constructoare de mașini este Craiova. Orașele au devenit
centre polarizatoare ale populației rurale.

2. Structura actuală pe sectoare și ramuri

a. Industria construcțiilor de mașini și a prelucrării metalelor: este ramura industrială care deține
cea mai mare pondere în economia Câmpiei Olteniei. Principalul centru al industriei construcțiilor de
mașini este municipiul Craiova. Aici se produc locomotive electrice și diesel, motoare electrice
pentru locomotive, transformatoare electrice, tractoare, mașini agricole, automobile, mașini și utilaje
pentru industria lemnului, etc. În orașul Caracal se produc vagoane de marfă, la Băilești se fabrică
celule electrice, transormatoare electrice, utilaje necesare agriculturii.

b. Industria chimică: este dezvoltată numai în câteva centre, unde se produc vopsele, plastice,
ambalaje, anvelope, fibre sintetice. Aceasta este localizată îndeosebi în Craiova și Caracal, dar apare
mai puțin și la Segarcea sau Pielești.

c. Industria lemnului: este dezvoltată în Craiova, Caracal, Calafat sau Corabia, unde se produc mobilă
și alte produse din lemn, uși, ferestre, ambajaje, cherestea.

d. Industria materialelor de construcții: este localizată în Craiova, unde produce o gamă variatp de
pre-fabricate de beton. Mai apare și la Băilești, Calafat, Corabia, Vântu Mare, etc.

e. Industria textilă și a confecțiilor: apare în Craiova, Caracal și Calafat unde se produc țesuturi din
bumbac, tricotaje din lână, îmbrăcăminte. La Vânju Mare există o mare unitate de confecții textile
care a atras forță de muncă feminină în zonă.

f. Industria alimentară este prezentă în toate centrele urbane ale Câmpiei Olteniei, cu o gamă largă de
subramuri (industria cărnii, laptelui, morăritului, panificației, uleiurilor vegetale, conservelor de

19
fructe sau legume, etc). Cele mai importante centre sunt orașele Craiova, Caracal, Calafat, Corabia.
Acestea sunt profilate pe produse de panificație, conserve, brânzeturi, bere, vinuri și alte produse
lactate. În alte orașe ale câmpiei cum ar fi Băilești sau Șegarcea industria alimentară este reprezentată
prin unități de importanță locală. Orașul Șegarcea este cunoscut pentru producerea vinurilor de
calitate superioară. La Berechet funționează o fabrică de cașcaval. Sunt multe așezări în unități
nisipoase care prezintă multe suprafețe cultivate cu viță de vie. Pe lângă industria alimentară produsă
prin agricultură, se remarcă aici și creșterea animalelor.

Fig. 17 Harta centrelor industriale din Câmpia Olteniei

20
 FIȘA XII

CARACTERIZAREA AGRICULTURII

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei

1. Categorii de utilizare a terenurilor (suprafață agricolă, forestieră, ape și râuri, alte categorii):

Cele 817000 ha ale Câmpiei Olteniei prezintă următoarea structură a categoriilor de utilizare a terenurilor:
agricol (680000 ha), păduri (79000 ha), alte terenuri (58000 ha). Din totalul agricol circa 90% este
reprezentat de terenuri arabile, 5% de pășuni și fânețe, 3% de vii și 2% de livezi.

Fig. 18 Harta utilizării terenurilor

2. Relația dintre condițiile naturale și terenurile agricole:

Condițiile naturale ale Câmpiei Olteniei cu terasele Dunării și câmpurile piemontane, acoperite cu soluri
relativ fertile, climatul favorabil mai ales sub aspectul temperaturii pentru cultura unor plante termofile cât și
populația existentă, cu veche tradiție a practicilor agricole au înlesnit desfășurarea unei activități agricole
productive pe întregul ei cuprins. Regimul precipitaților, deși mai avantajos decât în alte compartimente ale
Câmpiei este neuniform, lucru ce duce uneori la scăderea producției agricole. Neajunsurile au fost însă
diminuate prin îmbunătățiri funciare (îndiguiri, desecări, irigații), realizate îndeosebi în luncile Oltului, Jiului
și pe terasele Dunării.

21
3. Agricultura

3.1. Caractere generale

Agricultura a fost și este ramura de bază în Câmpia Olteniei, fiind susținută prin condițiile climatice, prin
fertilitatea solurilor, dar și prin îmbunătățirile funciare din zonă.

3.2. Structura terenurilor agricole și mod de utilizare

a. Cultura cerealelor: este cea mai dezvoltată ramură agricolă. Se practică culturile de grâu, porumb,
ovăz, secară care reprezintă 75% din suprafața arabilă. Culturile de grâu și porumb ocupă cele mai
întinse suprafețe atât pe terasele mai înalte ale Jiului, Oltului, Dunării, cât și în partea central-sudică
a câmpurilor piemontane. Cultura orezului s-a practicat în luncile Jiului și Oltului, cantitatra fiind
necesară pentru consumul populației țării. Acum cultura este pec ale de dispariție din cauza
costurilor foarte mari de întreținere a acestor culture.

b. Plantele tehnice: reprezintă materia primă pentru fabricile de ulei si zahăr din Câmpia Olteniei.
Culturile de floarea soarelui ocupă suprafețe extinse pe terasele medii și superioare. S-au extins și
diversificat în concordanță cu necesitățile de ordin economic, în principal aprovizionarea
combinatului alimentar de la Podari. Pe de altă parte, sfecla de zahăr s-a dovedit a fi o cultură de
mare rentabilitate, Câmpia Olteniei fiind principalala sursă de aprovizionare pentru fabricile de la
Podari, Corabia, Calafat.

c. Legumicultura este o îndeletnicire cu tradiție care ocupă suprafețe în luncile Oltului și Jiului unde
se cultivă cu precădere ceapă, usturoi, roșii, ardei, leguminoase, etc. Suprafețe mari de culturi de
legume se află în localitățile limitrofe Dunării, spre luncă, precum și în cele din apropierea orașelor
Craiova, Băilești, Caracal. Prin utilizarea îngrășămintelor și a irigațiilor anumite regiuni nisipoase au
putut fi utilizate pentru culturi de roșii sau pepeni, aici fiind renumiți pepenii de la Dăbuleni.

d. Plantele de nutreț: lucerna, sorgul, borceagul se cultivă mai ales pe terasele medii și superioare
dintre Blahnița și Jiu și în aria cu soluri nisipoase.

e. Terenurile viticole: vița de vie se regăsește în condiții naturale deosebit de bune în cuprinsul
Câmpiei Olteniei datorită expunerii sudice și sud-vestice precum și a luminozității și umidității
suficiente și a solurilor nisipoase. Harta austriacă din 1790 arată areale mari cu viță de vie în zona
Dăbuleni, așadar aici aceasta se cultivă din cele mai vechi timpuri. Suprafața totală de vii ocupă
3.2% din totalul suprafeței agricole și apare mai ales în localitățiile Șegarcea, Dăbuleni, Ianca.

f. Terenurile pomicole sunt mai puțin reprezentative pentru Câmpia Olteniei și apar în general la nord,
la contactul cu Podișul Getic. Cele mai mari întinderi apar în comunele: Orlea, Ianca, Sadova,
Dăbuleni, Ștefan cel Mare, Calafat. Se remarcă plantații de pruni, caiși, măr sau duzi. Acestea se află
în general pe terenuri nisipoase din câmpie.

g. Pășunile și fânețele naturale ocupă ponderi reduse din câmpie acestea fiind insuficiente ăentru
animalele existente aici fapt ce a dus la o necesitate a creșterii producției de nutreț. Cele mai mari
suprafețe apar în Poiana Mare sau Ciupercenii Noi.

22
3.3. Creșterea animalelor

Constituie după cultura plantelor cea de a doua economie importantă a spațiului rural din această câmpie.
Se cresc îndeosebi bovine, porcine, caprine, păsări, iepuri, albine, viermi de mătase. Cele mai mari denistăți
de bovine apar în Câmpia Romanaților, iar cele mai mici în Câmpia Blahniței. Se remarcă aici crescătorii de
vaci și de bovine la Maglavit Băilești, Cetate, Poiana Mare, Dăbuleni, etc.
Aici apare și avicultura, mai ales în partea sudică și sud-vestică unde există mai multe suprafețe lacustre
și unde se cresc în general rațe și gâște. Cele mai mari efective de păsări apar în Coșoveni, Băilești, iar
complexe avicole apar și la Plenița, Castranova, etc.
Apicultura este și ea dezvoltată și este de mare tradiție în Sadova, Hinova, Gogoșu.
Sericicultura este practicată în mai multe comune dintre Jiu și Olt.
Pescuitul este o îndeletnicire care apare mai ales în apele Dunării, principalele specii fiind bibanul,
crapul, somnul, știuca. Exista și crescătorii amenajate pe locul fostelor bălți: Golenți, Maglavit-Hunia

4. Economia forestieră

Terenurile forestiere sunt mai puțin reprezentative pentru peisajul actual al Câmpiei Olteniei apar sub
forma unor petice, ocupând doar 9% din suprafața totală a Câmpiei. De-a lungul timpului au avut loc
despăduri masive după cum aflăm din compararea unor hărți vechi cu unele actuale pentru a se folosi terenul
în scopuri agricole. Cele mai mari suprafețe de păduri apar în Poiana Mare, Piscu Vechi, Dăbuleni sau
Sadova.

5. Caracterizarea sectorului terțiar/servicii

Cuprinde totalitatea activităților economice care ajută și celălalte sectoare și anume agricol și industrial să
își desfășoare activitatea. Vorbim aici așadar despre 5 tipuri de servicii:

 Transporturile și comunicațiile – care se realizează rutier, pec ale ferată, fluvial sau aerian.

 Turismul și serviciile hoteliere – apar în zona marilor orașe.

 Comerțul și alimentația publică – foarte bine reprezentate în Câmpia Olteniei.

 Serviciile comerciale moderne.

 Serviciile colective (învățământ de exemplu).

23
 FIȘA XIII
CĂI DE COMUNICAȚII ȘI TRANSPORTURI

UNITATEA Câmpia Română

SUBUNITATEA Câmpia Olteniei

1. Caracterizare generală

Direcția principală a căilor de comunicație este nord-sud, orientată pe câteva drumuri vechi care legau
regiunea subcarpatică a Olteniei și Transilvania cu Dunărea: Drumul Sării, Drumul Butiilor, Drumul
Oii, etc. Vorbim în această zonă despre existența unei rețele de transport rutier, feroviar, dar și de
existenta unui aeroport, la Craiova.

2. Căile ferate și trasportul feroviar

Rețeaua căilor ferate are o lungime de 290 km și o densitate de 35.5 km la 1000 km2 .
Este constituită din patru linii după cum urmează:

 Piatra Olt – Corabia, orientate nord-sud

 Craiova – Calafat, orientate nord-est, sud-vest
 Slatina – Craiova, orientate est-vest
 Roșiorii de Vede – Caracal – Craiova, orientate est-vest, este dublă și electrificată.
Dacă vorbim despre transportul de marfă pe calea ferată în general se transportă: cărbuni, produse
agricole, materiale de construcții, etc.
Noduri feroviare: Craiova, Caracal, Segarciu, Balș, etc.

3. Transportul rutier

Prezintă o densitate de 31 km la 100 km2. Peste 41% din lungimea lor sunt drumuri modernizate. Au
o caracteristică importantă și anume orientarea de la nord la sud și de la est la vest, mai ales contactul cu
Podișul Getic și în lungul Dunării.
Arterele principale sunt:

 Drumul european Pitești – Slatina – Craiova – Filiași.

 Drumul european Calafat – Craiova.

 Drumul national Caracal – Craiova.

 Drumu Craiova – Bechet care duce la bacul dintre Bechet și Oreahovo.

4. Transportul aerian

Există un singur aeroport, la Craiova, dar care este utilizat în general în aviația sanitară.

24
 5. Transportul fluviatil și fluvio-maritim

Toată partea Dunării care intră în componența sectorului studiat este navigabilă fapt care duce la
apariția mai multor orașe port printre care Calafat, Turnu Măgurele, Corabia.

6. Transporturi speciale

Transporturile speciale se realizează prin conducte de gaze, prin cabluri de electricitate, conducte de
apă.

Fig. 19 Harta căilor de comunicații și transport din Câmpia Olteniei

25
 BIBLIOGRAFIE

Posea G, Bogdan Octavia, Zăvoianu I, Buza M, Bălteanu D, Niculescu G, Badea L,

Geografia României, Volumul 5, Editura Academiei Române, București, 2005;

Badea L, Gâștescu P, Valeria Velcea, Octavia Bogdan, Donisă I, Dragomirescu Ș,

Florea N, Niculescu G, Roșu A, Sencu V, Geografia României, Volumul I, Editura
Academiei Republice Socialiste România, București, 1983;

Badea I, Buza M, Maria Sandu, Mihaela Sima, Micu M, Marta Jurchescu, Unitățile de
relief ale României, Volumul 5, Editura Ars Docendi, București, 2011;

Achim F, Geografia fizică a României, Editura Transversală, București, 2015.

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo2&lang=ro&context=45

26