NORMELE DE PROCEDURA CIVILA

I. Din punct de vedere al obietului de reglementare:

 Normele de organizare judecatoreasca – sunt cele care stabilesc
statutul judecatorilor, precum si cele care privesc administrarea unei
instante de judecata
 Normele de competenta – stabilesc atributiile instantelor in functie de
rangul acestora si intinderea teritoriala a circumscriptiei lor.
 Normele de procedura propriu-zisa – reglementeaza conditiile de
exercitare a actiunii civile.
II. Dupa natura interesului ocrotit:
 Imperative – normele de procedura sunt, in principiu, imperative –
stabilesc functionarea unei institutii a statului.
o Normele privind organizarea judecatoreasca sunt imperative
 Exceptie: unele dintre cazurile de incompatibilitate (unele
de ordine publica, unele de ordine privata), garanteaza
impartialitatea judecatorului. Sunt de 2 categorii: de
ordine publica (cand judecatorul trebuie sa se abtina si
oricand poate fi invocat cazul de incompatibilitate) sau de
ordine privata (judecatorul se afla intr-un caz de
incompatibilitate dar se lasa la aprecierea partii).
 Recuzarea, este facuta de parte – deci este de ordine
privata
 Abtinerea, o face judecatorul – deci este de ordine
publica.

Exemplu: judecatorul se afla intr-o cauza de incompatibilitate, nimeni nu il recuza, el

nu se abtine, rezulta ca hotararea judecatoreasca va fi valabila, dar ar putea sa aiba
probleme de ordin disciplinar.

 Normele de competenta materiala, generala si teritoriala

exclusiva sunt de ordine publica.
 Normele de competenta teritorialain principiu, sunt de
ordine privata – exceptii: unele sunt de ordine publica
(actiunile in revendicare si orice alta competenta care
priveste un drept real)
 Normele de procedura propriu-zisa – vedem ce
reglementeaza norma respectiva si daca valoarea
reglementarii e de interes general/particular.

Regula: daca s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca intr-o cauza, acea cauza nu mai
poate fi rejudecata cand e privita aceeasi fapta, persoana sau obiect, inseamna ca e de
ordine publica. Functioneaza in avantajul paratului, dar e autoritate de lucru judecat, dar
este si interesul statului de a nu avea hotarari contradictorii pentru ca ar genera o
imagine proasta intregului sistem de drept.

 Dispozitive

pg. 1
 o Norme speciale
o Norme generale

Dreptul procesual civil e drept comun pentru toate celelalte

proceduri.

Norma generala ulterioara nu inlatura norma speciala anterioara decat

daca prevede expres acest lucru.

Sunt si situatii in care norma generala ulterioara prevede expres ca

pentru toate normele contrare anterioare se abroga.

Aplicarea in timp a normelor de procedura

Spre deosebire de dreptul civil unde sunt situatii in curs si situatii care sunt puctuale
(regimul dreptului de proprietate, regimul casatoriei). Problema la procedura: numai
fapte in curs, mereu au o durata in timp.

NCPC consacra principiul supravietuirii legii vechi situatiilor in curs si aplicarea

imediata a legii noi situatiilor create dupa intrarea ei in vigoare. Legea noua nu se va
aplica proceselor in curs, ci numai proceselor care incep dupa intrarea ei in vigoare.
Procesul este un act unitar.

Daca exista retrimitere catre rejudecare si s-a modificat legea de competenta, tot la
instanta potrivita legii vechi va ajunge. Doar daca instanta e desfiintata, o sa se aplice
legea noua (exceptie partiala).

Legea aplicabila hotararilor: hotararile judecatoresti raman supuse cailor de atac,

motiveor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul. Daca la inceputul
procesului se prevedeau apelul si recursul, chiar daca nu s-a dat hotararea
judecatoreasca, acestea se mentin. Tinem cont de legea care guverna procesul la
inceputul acestuia.

Legea care guverneaza mijloacele de proba:

 Conditii de admisibilitate – norma prin care se admite sau nu o proba.

 Puterea doveditoare – cum o proba inlatura alte probe sau stabilesc o
prioritate in materia probelor.
 Legea privind administrarea probelor – cea care guverneaza aducerea
lor in instanta si parcurgerea etapelor insusirii lor de catre judecator.

Art. 26 – legea aplicabila mijloacelor de proba este legea de la data faptelor, nu de la

inceputul procesului.

De principiu, martorii nu sunt probe nepreconstituite. In ideea in care admisibilitatea

probei cu martori e ingradita admisibilitatii probei cu inscrisuri.

Administrarea probelor e supusa legii in vigoare la data administrarii probeor. Aici se

deroga de la predictibilitate.

pg. 2
 ACTIUNEA CIVILA

1. DEFINITIE

Art. 29 C.proc.civ. defineste actiunea civila ca fiind ansamblul mijloacelor

procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una
dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor
in proces.

- Actiunea civila nu poate fi conceputa decat in legatura cu protectia drepturilor

subiective civile, precum si a unor interese protejate de lege care nu se pot
realiza decat pe calea justitiei (de ex, apararea posesiei), respectiv cu apararile
partilor in proces;
- Actiunea civila cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea le pune la
dispozitie pentru protejarea drepturilor subiective si a altor situatii juridice,
respectiv pentru asigurarea apararilor partilor in proces, fiecare dintre aceste
mijloace procesuale reprezentand forme de manifestare a actiunii civile (cereri,
aparari de fond, exceptii procesuale, cai de atac etc.);
- Actiunea civila este uniforma, cuprinde aceleasi mijloace procesuale, indiferent
de dreptul ce se valorifica, dar cand se exercita, actiunea este influentata de
dreptul subiectiv (sau de situatia juridica protejata de lege), dobandind din
natura si caracteristicile acestuia;
- In momentul in care se apeleaza la actiune, aceasta se individualizeaza, devine
proces.

Dreptul subiectiv si actiunea exista mai inainte de cerere, iar actiunea – ca

ansamblu de mijloace procesuale organizate de lege – exista chiar daca nu sunt
sesizate organele de justitie.

2. DREPTUL LA ACTIUNE

Legatura dintre dreptul subiectiv si actiune se realizeaza prin intermediul ”dreptului

la actiune”, adica acel element al dreptului subiectiv civil care ingaduie titularului sau sa
recurga, la nevoie, la forta de constrangere a statului.

Dreptul subiectiv = dreptul de a revendica dreptul obiectiv. Astfel, subiectul care are
dreptul la ordinea juridica isi poate impune acest drept pe calea actiunii civile si, de
aceea, dreptul la actiune apare in primul rand ca o modalitate de exercitare a actiunii
civile.

Dreptul la actiune cuprinde la randul sau o serie de drepturi: dreptul de a sesiza

instanta, dreptul de a solicita probe, dreptul de a obtine condamnarea paratului, dreptul
de a exercita caile de atac, dreptul de a obtine executarea silita etc. – pe care titularul le
exercita partial sau in totalitate. Astfel, in cazul dreptului subiectiv prescriptibil , dreptul
la actiune va putea fi exxercitat numai inauntrul termenului de prescriptie in ce priveste
unele din componentele sale: dreptul de a obtine condamnarea paratului si dreptul de a
obtine executarea silita. Dimpotriva, alte drepturi componente (dreptul de a sesiza
instanta, dreptul de a invoca exceptii, dreptul de a exercita caile de atac) vor putea fi
invocate chiar daca a expirat termenul de prescriptie, deoarece nu se poate interzice
pg. 3
titularului dreptului subiectiv prescris sa sesizeze instanta, sa solicite probe pentru a
dovedi suspendarea sau intreruperea termenului de prescriptie ori sa exercite caile de
atac impotriva hotararii prin care cererea sa a fost respinsa ca prescrisa. Prescriptia
afecteaza numai dreptul de a obtine concursul fortei de constrangere a statului
pentru condamnarea paratului (admiterea cererii) ori pentru executarea silita a
unei hotarari – prescriptia afecteaza numai dreptul material la actiune (dreptul de
a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa
respecte o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice
alta sanctiune civila, dupa caz).

Dreptul la actiune se naste in momentul in care este incalcat dreptul subiectiv, dar
pentru a se pune in miscare formele procedurale care alcatuiesc actiunea, la interesul de
a actiona, trebuie sa se adauge si vointa de a actiona a celui care se pretinde titularul
dreptului, ori a altei persoane careia legea ii recunoaste dreptul de a porni procesul civil.

3. ELEMENTELE ACTIUNII CIVILE

Elementele actiunii civile sunt: partile, obiectul si cauza.

Deoarece este legata de dreptul subiectiv, actiunea nu poate fi conceputa fara

existenta cel putin a unei persoane care sa fie interesata in protectia dreptului subiectiv.
Deci, in momentul in care se exercita actiunea civila este nevoie de cel putin doua
persoane: una care pretinde si alta care se opune, contesta aceasta propunere. Ele poarta
denumirea generica de parti, iar in diferitele forme procedurale au denumiri particulare:
reclamant si parat la judecata de fond in prima instanta, apelant si intimat in calea de
atac a apelului, creditor si debitor in faza executarii silite etc.

Obiectul actiunii civile il constituie protectia dreptului subiectiv civil sau a unui
interes ce se poate realiza numai pe calea justitiei. El se concretizeaza in raport cu
mijlocul procesual folosit: la cererea de chemare in judecata, reprezinta pretentia
concreta a reclamantului; la caile de atac, desfiintarea hotararii atacate etc.

Cauza actiunii reprezinta scopul catre care se indreapta vointa celui ce reclama sau
se apara, ce trebuie cautat in complexul de circumstante care determina si intretin vointa
partii interesate de a reclama sau de a se apara si de a starui in ceea ce reclama ori in
ceea ce contesta (a nu se confunda cu cauza dreptului, care constituie cauza cererii de
chemare in judecata, temeiul ei juridic). Exemplu: in cazul in care se revendica un bun
de la o persoana, cauza actiunii o constituie detinerea abuziva a bunului de catre acea
persoana si vointa de a face ca aceasta detinere sa inceteze, stabilindu-se o stare
corespunzatoare a dreptului pretins, iar cauza cererii de chemare in judecata poate fi
contractul, succesiunea etc. Cauza trebuie sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala.

4. CARACTERELE ACTIUNII CIVILE

Actiunea este in principiu libera, exercitiul ei nefiind supus, ca regula unor garantii
sau autorizarii prealabile. Unele masuri de precautie pe care legea le ia uneori (
exemplu: autorizarea ce se cere in cazul actelor procesuale de dispozitie facute de o
persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa sau cautiunea la care
poate fi obligat cel ce solicita o masura asiguratorie ori suspendarea executarii unei
pg. 4
hotarari – sunt impuse pentru protectia unor persoane sau evitarea exercitarii abuzive
a actiunii). Pe de alta parte, actiunea este libera pentru ca cel care o exercita nu poate fi
tras la raspundere pentru faptul ca pretentiile sale nu au fost justificate, sub rezerva de a
nu fi exercitat abuziv dreptul sau. Desigur, la cererea celui interesat, va suporta
cheltuielile de judecata.

Actiunea este si facultativa, deci nimeni nu poate constrans sa exercite actiunea

contra vointei sale. Situatiile de exceptie, cand legea permite exercitarea actiunii altor
persoane sau organe decat titularul dreptului, urmaresc de asemenea protejarea unei
persoane (exemplu: Ministerul Public, pentru apararea drepturilor si intereselor
minorilor).

5. CONDITIILE DE EXERCITARE A ACTIUNII CIVILE

Potrivit art. 32 alin. (1) C.proc.civ., conditiile de exercitare a actiunii civile sunt:
capacitatea procesuala, calitatea procesuala, afirmarea unui drept/formularea unei
pretentii si interesul.

Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia (aceste
dispozitii se aplica in mod corespunzator si in cazul apararilor – atat de fond cat si de
procedura):

a) Are capacitate procesuala, in conditiile legii

b) Are calitate procesuala
c) Formuleaza o pretentie
d) Justifica un interes

CAPACITATEA PROCESUALA

Presupune o delimitare intre capacitatea procesuala de folosinta si capacitatea

procesuala de exercitiu. Aceasta consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi
si obligatii in plan procesual.

Potrivit art. 32 CPC, poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta
drepturilor civile. Pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara
personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii. In cazul persoanelor fizice,
capacitatea de folosinta incepe de la nastere si inceteaza prin moartea lor. In cazurile si
in conditiile expres prevazute de lege, capacitatea procesuala de folosinta poate fi
limitata (exemplu: decaderea din drepturile parintesti). Lipsa capacitatii procesuale de
folosinta poate fi invocata in orice stare a procesului. Actele de procedura indeplinite de
cel care nu are capacitatea de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta (art. 56 alin. 3
NCPC).

Capacitatea procesuala de folosinta a persoanelor juridice se dobandeste la data

inregistrarii, iar pentru persoanele juridice care nu sunt supuse inregistrarii, la data
actului de infiintare, la data autorizarii constituirii lor ori la data indeplinirii oricarei
cerinte prevazute de lege, dupa caz (art. 205 alin. 1 si 2 NCC). Persoana juridica poate
avea orice drepturi si obligatii civile, afara de cele care, prin natura lor sau potrivit legii,
nu pot apartine decat persoanei fizice. Prin derogare, continutul capacitatii de folosinta a

pg. 5
persoanei juridice fara scop lucrativ este dominat de principiul specialitatii capacitatii de
folosinta, in sensul ca o asemenea persoana juridica nu poate avea decat acele obligatii
civile si nu isi poate asuma prin acte juridice decat acele obligatii civile care sunt
necesare realizarii scopului ei stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Incetarea
capacitatii procesuale de folosinta a persoanei juridice are loc la data incetarii persoanei
juridice insesi, prin constatarea sau declararea nulitatii, prin fuziune, divizare totala,
transformare, dizolvare (in acest caz, persoana juridica inceteaza la data incheierii
operatiunilor de lichidare) sau desfiintare ori printr-un alt mod prevazut de lege sau
actul constitutiv.

Exceptia lipsei capacitatii de folosinta este o exceptie de fond – actele de

procedura facute de o persoana fara capacitate de folosinta sunt lovite de numitate
absoluta, aceeasi fiind sanctiunea si in cazul actelor de procedura facute in
contradictoriu cu o persoana fara capacitate procesuala de folosinta (a carei capacitate
de folosinta incetase prin deces).

Capacitatea procesuala de exercitiu consta in aptitudinea unei persoane de a-si

valorifica singura drepturile procedurale si de a-si indeplini singura obligatiile
procedurale, deci de a sta in judecata (art. 57 alin. 1 CPC). Capacitatea de exercitiu este
consecinta capacitatii de folosinta, asadar, cine nu are capacitate de folosinta nu are nici
capacitate de exercitiu. Este insa posibil ca o persoana sa aiba capacitate de folosinta,
dar sa nu aiba capacitate de exerciti.

In cazul persoanelor fizice, capacitatea deplina de exercitiu se dobandeste la

implinirea varstei de 18 ani. Potrivit art. 40 NCC, pentru motive temeinice, instanta de
tutela poate recunoaste minorului care a implinit varsta de 16 ani capacitatea deplina de
exercitiu, cu ascultarea parintilor sau a tutorelui minorului, luandu-se cand e cazul si
avizul consiliului de familie. In acest caz, va exista si capacitate procesuala de exercitiu.
Incetarea capacitatii depline de exercitiu are loc, definitiv sau temporar, dupa caz: prin
moarte, prin punere sub interdictie judecatoreasca ori in situatia anularii casatoriei
inainte ca minorul de rea-credinta la incheierea acesteia sa fi implinit varsta de 18 ani.

Daca minorul implineste in cursul procesului varsta de 14 ani, reprezentarea

legala se transforma in asistare, astfel incat dupa implinirea acestei varste, minorul va fi
citat personal. Asistarea intervine in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu
restransa (14-18 ani). Acestia vor fi citati si vor sta personal in proces, dar asistati, dupa
caz de parinti/tutore, care vor semna alaturi de minori cererile adresate instantei, iar, in
acest scop, parintii/tutorele vor trebui citati.

 In litigiile privitoare la munca, indeletnicirile artistice sau sportive ori la

porfesia minorului care a implinit varsta de 15 ani, se citeaza numai minorul
persoanal si tot el elefctueaza exclusiv actele de procedura (art. 42 NCC);
 Atat in cazul celor fara capacitate de exercitiu, ca si al celor cu capacitate
restransa, pentru actele procesuale de dispozitie, precum renuntarea la
judecata sau la dreptul subiectiv, renuntarea la o cale de atac, incheierea unei
tranzactii, este nevoie de autorizarea speciala a organului competent.

pg. 6
 Persoanele fara capacitate de exercitiu (minorii sub 14 ani si alienatii sau debilii
mintali pusi sub interdictie judecatoreasca), nu stau personal in proces, ci prin
reprezentantii lor legali (parinti, tutore). Daca cel lipsit de capacitate nu are reprezentant
legal si exista urgenta in solutionarea procesului, la cererea partii interesate se poate
numi un curator special. Numirea unui asemenea curator special se impune si in cazul in
care intre reprezentat si reprezentant exista contrarietate de interese. Numirea acestor
curatori se face de instanta care judeca procesul, dintre avocatii anume desemnati de
barou in acest scop pentru fiecare instanta judecatoreasca. Acesta are toate drepturile si
obligatiile prevazute de lege pentru reprezentantul legal.

Avansarea remuneratiei curatorului special este in sarcina persoanei ale carei

interese sunt ocrotite prin numirea acestuia, dar instanta poate stabili, prin incheierea la
care se refera alin. 4 al art. 58, si ca avansarea sa se faca de cealalta parte, daca masura
este in interesul continuarii procesului. In orice situatie, sumele avansate se includ in
cheltuielile de judecata si vor fi puse in sarcina partii care pierde procesul. Doar in mod
exceptional, in cazuri urgente, care nu sufera amanare si nici nu sunt indeplinite
conditiile de a urmari prin titlu executoriu aceste sume, instanta va incuviinta avansarea
remuneratiei din bugetul statului, ele constituind cheltuieli judiciare, care vor fi puse in
sarcina partii care pierde procesul (obligatia de plata a cheltuielilor judiciare catre stat
constituie creanta fiscala, iar dispozitivul hotararii prin care s-au acordat constituie titlu
executoriu). Daca partea ocrotita prin numirea curatorului a pierdut procesul si este
lipsita de venituri sau face parte dintr-o categorie pentru care legea prevede acordarea
asistentei juridice gratuite, sumele avansate din buget raman in sarcina statului.

Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor

procedurale, sunt anulabile (art. 57 alin. 4 NCPC), dar nulitatea nu intervine in mod
automat, ci va acorda un termen pentru acoperirea lipsurilor, actele putand fi ratificate,
total sau partial, de parinti sau tutore. Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor
procedurale poate fi invocata in orice stare a pricinii, chiar si de catre adversar, care are
interesul sa se pronunte o hotarare valabila.

In cazul persoanelor juridice, capacitatea de exercitiu, inclusiv cea procesuala, se

realizeaza prin intermediul organelor sale de administrare, acestea fiind persoanele
fizice sau juridice care, prin lege, act de constituire sau statut, sunt desemnate sa
actioneze, in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama
persoanei juridice. Potrivit art. 56 alin. (2) CPC, potrivit careia asociatiile, societatile
sau alte entitati care nu au personalitate juridica pot sta in judecata, atat ca reclamante
cat si parate, daca sunt constituite potrivit legii. Atunci cand o persoana juridica ori o
entitate dintre cele prevazute la art. 56 alin (2) CPC, chemata sa stea in judecata, nu are
reprezentant, instanta va numi un curator special dintre avocatii anume desemnati in
acest scop de barou.

CALITATEA PROCESUALA

Potrivit art. 36 teza I CPC, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre
partile din proces si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus
judecatii. Asadar, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana
reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuala activa),
pg. 7
precum si intre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportul
juridic dedus judecatii (calitate procesuala pasiva). In cazul situatiilor juridice pentru a
caror realizare calea justitiei este obligatorie, calitatea procesuala activa apartine celui
care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuala pasiva apartine celui fata
de care se poate se poate realiza interesul respectiv.

Prin art. 37 CPC se precizeaza ca in cazurile si conditiile prevazute exclusiv prin

lege, se pot introduce cereri sau se pot formula aparari si de persoane, organizatii,
institutii sau autoritati care, fara sa justifice un interes personal, actioneaza pentru
apararea drepturilor si intereselor unei persoane afalate in situatii speciale sau, dupa caz,
in scopul ocrotirii unui interes de grup mai general (aici se incadreaza asa-numitele
actiuni colective). Exemplu: in exercitarea atributiilor lor, organizatiile sindicale au
dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune
in justitie in numele membrilor lor, in baza unor imputerniciri scrise din partea
acestora. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala
daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata in mod expres.

Existenta sau inexistenta drepturilor si obligatiilor afirmate constituie o

chestiune de fond (art. 36 teza a II-a CPC). Spre deosebire de capacitatea procesuala
care se apreciaza in abstract, aratand daca poti sa stai sau nu in orice proces civil,
calitatea procesuala presupune indreptatirea de a sta intr-un anumit proces.

Reclamantul, fiind cel care porneste actiunea, trebuie sa justifice atat calitatea
procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a persoanei pe care a chemat-o in
judecata, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se
intemeiaza pretentia sa – adica indreptatirea sa de a introduce cerere impotriva
paratului.

Dupa ce a fost sesizata, instanta trebuie sa verifice atat calitatea procesuala

activa, cat si calitatea procesuala pasiva, fie inainte de inceperea dezbaterilor, daca
acest lucru este posibil, fie in cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului (exemplu:
daca se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active, in cazul cererilor reale).
Verificarea calitatii procesuale nu presupune verificarea existentei a insesi dreptului si a
obligatiei corelative care intra in continutul raportului juridic dedus judecatii.

Uneori, verificarea calitatii procesuale este usor de realizat, deoarece chiar legea
prevede cine are calitate procesuala activa (exemplu: in cazl divortului, al stabilirii
filiatiei fata de mama, al stabilirii paternitatii etc.). De asemena, verificarea existentei
calitatii procesuale nu prezinta dificultati deosebite in cazul actiunilor prin care se
urmareste valorificarea unui drept de creanta, deoarece in raportul juridic obligational
dedus judecatii sunt determinati atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv. In schimb, in
cazul actiunilor prin care se urmareste valorificarea unui drept real principal, pentru a se
stabili calitatea procesuala activa, trebuie sa se administreze aceleasi probe ca si pentru
dovedirea temeiniciei cererii, dar lipsa calitatii procesuale nu se confunda cu
netemeinicia, deoarece in ipoteza unei actiuni reale introduse de o persoana fara calitate,
dreptul subiectiv exista, dar cererea de chemare in judecata nu a fost introduse de
titularul dreptului respectiv, pe cand, in cazul unei actiuni (cereri) netemeinice
(nefondate), nu exista dreptul pretins de reclamant.
pg. 8
 Calitatea procesuala poate fi transmisa pe cale legala (succesiunea in cazul
persoanelor fizice si reorganizarea in cazul celor juridice prin fuziune, divizare sau
transformare), fie pe cale conventionala (exemplu: prin cesiunea contractului, al
cesiunii de creanta, preluarea datoriei, vanzarea sau donarea bunului litigios).

Dpdv al intinderii, transmisiunea poate fi universala (cazul mostenitorului legal

unic si al legatarului universal; fuziunea prin absorbtie, transformarea persoanei
juridice), cu titlu universal (fiducia, divizarea totala sau partiala a persoanei juridice) sau
cu titlu particular (legatarul cu titlu particular, transmisiunea conventioanala) –
succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in cauza daca are cunostinta de
existenta procesului, dar poate fi introdus in cauza si la cererea partii interesate din
oficiu (art. 78-79 CPC).

Cel care dobandeste calitatea procesuala ca efect al transmisiunii este introdus in

proces in locul autorului sau si preia procesul in starea in care se gaseste in momentul in
care a avut loc transmisiunea, actele procedurale indeplinite de autorul sau fiindu-i
opozabile.

Art. 39 CPC se ocupa de situatia procesuala a instrainatorului dreptului litigios si

a succesorilor sai, legea facand distinctie dupa cum transmiterea se face prin acte intre
vii cu titlu particular sau acte cu titlu particular pentru cauza de moarte. Daca in cursul
procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va
continua intre partile initiale, fara ca transmisiunea sa produce imediat si in mod
automat modificari cu privire la partile intre care se desfasoara procesul. Daca insa
intervine o transmisiune cu titlu universal – cum este cazul fiduciei – judecata va
continua nu cu constitutorul ci cu fiduciarul. In cazul in care dreptul litigios este
transmis prin acte cu titlu universal pentru cauza de moarte, adica prin legate, procesul
va continua cu succesorul universal sau cu titlu universal al autorului, dupa caz.

In cazul persoanelor juridice, transmisiunea legala are loc pe calea reorganizarii

persoanei juridice care este parte in proces. In cazul lor, calitatea se transmite prin acte
intre vii cu titlu particular si se pune numai problema continuarii procesului intre partile
initiale si dupa caz, intre partea originara si succesorul particular al celeilalte parti.

Instanta va decide daca instrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu

universal va ramane sau va fi scos din proces, asadar solutia din art. 39 CPC este
provizorie, pana la momentul deciziei instantei. In orice caz, hotararea pronuntata
contra instrainatorului/succesorului universal ori cu titlu universal va produce de drept
efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi opozabila intotdeauna acestuia
din urma. Totusi, art. 39 alin. 3 excepteaza cazurile in care succesorul cu titlu particular
a dobandit dreptul de buna-credinta si nu mai poate fi envins, potrivit legii, de catre
adevaratul proprietar (exemplu: succesorul cu titlu particular a dobandit un drept
tabular cu buna-credinta prin act juridic cu titlu oneros or in cazul bunurilor mobile
corprorale sunt incidente dispozitiile art. 937 NCC).

Exceptia lipsei calitatii procesuale este o exceptie de fond, absoluta si

preremtorie. Potrivit art. 40 alin. (1) CPC, daca instanta constata lipsa calitatii

pg. 9
procesuale, va respinge cereera ca fiind introdusa de o persoana fara calitate sau ca fiind
introdusa impotriva unei persoane fara calitate.

Daca intr-o actiune (cerere) reala se invoca lipsa calitatii procesuale active, iar
instanta, dupa ce a unit exceptia cu administrarea probelor sau cu fondul, constata ca
reclamantul nu este titularul dreptului real principal, cererea va fi respinsa ca fiind
introdusa de o persoana fara calitate, iar nu ca nefondata.

Legislatia noastra nu cunoaste institutia inlocuirii persoanei chemate in judecata

si care nu are calitate procesuala pasiva, cu persoana care ar avea aceasta calitate.
Exceptie face situatia in care si-ar gasi aplicarea prevederile art. 39 CPC ori daca
reclamantul nu isi modifica actiunea in conditiile prevazute de art. 204 alin (1) si (3)
CPC sau daca nu se recurge la institutia aratarii titularului dreptului in conditiile ar. 75-
77 CPC. Chiar si in cazul prevazut de art. 77 alin. (3) CPC, inlocuirea paratului cu cel
indicat ca titular al dreptului nu poate avea loc decat cu consimtamantul reclamantului.

Calitatea procesuala nu trebuie confundata cu interesul! Aparent, orice persoana

care are un interes personal sa actioneze, are si calitatea procesuala activa si invers,
absenta calitatii procesuale este insotita de o lipsa de interes, iar din aceasta perspectiva,
interesul ar fi principala conditie de exercitiu al dreptului la actiune. Exista insa situatii
in care actiunea civila nu poate fi exercitata de unele persoane, desi aceasta ar justifica
un interes personal, ori poate fi exercitata de cineva care nu are un interes personal sau
direct.

Legea limiteaza numarul titularilor dreptului la actiune, nerecunoscand calitatea

procesuala a anumitor persoane. De exemplu, numai sotii pot cere desfacerea casatoriei
prin divort. Alteori, legea atribuie calitate procesuala unor persoane, organizatii,
institutii sau autoritati care, fara a justifica un interes personal, actioneaza pentru
apararea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate in situatii speciale
sau, dupa caz, in scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.. potrivit art. 37 CPC,
pentru ca asemenea persoane, organizatii, institutii sau autoritati sa poata actiona pentru
apararea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane sau, dupa caz, in scopul
ocrotirii unui interes de grup sau general, este necesar ca legea sa le recunoasca in mod
expres legitimarea procesuala activa.

Art. 92 alin. (1) CPC recunoaste procurorului dreptul de a porni orice actiune
civila daca apreciaza ca aceasta este necesara pentru apararea drepturilor si intereselor
legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si
in alte cazuri prevazute de lege.

FORMULAREA UNEI PRETENTII

Pentru declansarea oricarui proces civil este necesar sa se formuleze o pretentie.

In acest sens, art. 30 alin. CPC dispune ca oricine are o pretentie impotriva unei alte
persoane ori urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca
o cerere inaintea instantei competente.

Asadar, pentru exercitarea actiunii civile este necesar ca o persoana sa pretinda

un subiect civil sau sa se prevaleze de o situatie juridica pentru a carei realizare este
pg. 10
necesara calea judecatii, deci sa supuna judecatii o pretentie. Pentru a se bucura de
protectie judiciara, dreptul subiectiv civil trebuie sa intruneasca anumite cerinte:

- Sa fie recunoscut si ocrotit de lege, aica sa nu intre in continutul unui raport

juridic care sa contravina normelor legale imperative sau regulilor de convietuire
sociala.
- Sa fie exercitat in limitele sale externe, de ordin material si juridic, precum si in
limitele sale interne

pg. 11