MOBILIZAREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

Infarctul miocardic acut este o zonă de necroză ischemică în miocard , produsă prin obliterarea
unei ramuri coronariene. În 90-95% din cazuri ateroscleroză coronariană.Factorii care
favorizează apariția infarctului cunoscuți sub numele de factori de risc sunt : vârsta , sexul ,
hipertensiunea arterială , diabetul zaharat , hiperlipemia , obezitatea , fumatul , stresurile ,
sedentarismul , etc.Factorii declanșatori : efort , mese copioase , stres , infecții acute ale
tractului respirator , factorii meteorologici , etc.
Semne clinice :
Durerea retrosternală și precordială care variază de la un pacient la altul :
- o senzație de constricție sau „ în gheară”
- senzație de presiune , sau ca un corset de fier ,uneori ca o simplă jenă retrosternală
- ca o senzație de arsură , de greutate sau apăsarea suportabilă.
Hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la câteva ore ,precedată de o ușoară creștere a
T.A.
Febra este absentă la inceput , dar poate să apară la 12-24 de ore de la debut(in jur de 38
gradeC).

MOBILIZAREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT NU SE FACE !!!

SE FACE ÎNGRIJIREA ACESTUIA!!

CONDUITA DE URGENȚĂ
Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infarctului miocardic și până în momentul
sosirii bolnavului în spital.Deoarece mortalitatea ce mai mare (2/3 din cazuri) are loc în această
fază , asistenta medicală trebuie să fie familiarizată cu principalele probleme de rezolvat în
această perioadă.
Eliberarea căilor respiratorii.Așezarea bolnavului în decubit dorsal și interzicerea efectuării
oricărei mișcări, reducând efortul fizic la minim.
Reducerea durerii și combaterea anxietății – la indicația medicului ( morfină 0,01g , subcutanat
sau intramuscular/intravenos , încet , diliuat cu ser fiziologic , sub controlul respirației.) ;
(mialgin 0,10g subcutanat sau intramuscular eventual intravenos , diluat în 10 ml ser fiziologic
sau glucoză 10%). Dacă durerea este de mai mică intensitatea se poate administra : algocalmin ,
fenobarbital , codeină. Se urmăresc funcțiile vitale: T.A , pulsul , respirația . T.A se menține cu
perfuzii de glucoză 5% , dextran , si H.H.C . Urmărirea pulsului și corectarea extrasistolelor cu
xilină de uz cardiologic. Menținerea permeabilității căilor aeriene prin aspirație .Oxigenoterapie.
Transportul de urgență într-o unitate spitalicească cu autosanitare și obligatorie cu targă. Pentru
reducerea morbilității prin infarct miocardic , ideale sunt ambulanțele dotate cu aparatură de
monitorizare , defibrilare și reanimare , însoțite de un medic și un cadru medic.
Pentru a intervenii de urgență în unități spitalicești , asistenta medicală trebuie să aibă pregatită
o trusp de prim ajutor , care să cuprindă:
- medicație pentru calmarea durerii , sedative , anticoagulante , xilină ,
coronarodilatatoare(intensain) , hemisuccinat de hidrocortizon ( HHC.)
- seringi sterile , soluții de perfuzat , aparat de perfuzie , deschizător de gură , pipe Guedel ,
aspirator de secreții.

1
 ÎNGRIJIREA ÎN UNITĂȚI SPITALICEȘTI
Transportul bolnavului de la Salvare se face direct în secție(cardiologie , terapie intensivă
sau interne) , cu targa într-un timp foarte scurt. Mutarea bolnavului de pe targă în pat o face
personalul sanitar fără să permită bolnavului nici o mișcare , pentru ca să nu i se agraveze
situația. Asistenta medicală va avea grijă să ii fie asigurat un climat de liniște , salon bine
încălzit , aerisit. Poziție cât mai comodă în pat ( este bine ca paturile să fie prevăzute cu
somiere reglebile pentru a se evita pozițiile forțate)
Se aplică în continuare măsurile de prim ajutor:
La indicația medicului :
- sedarea durerii : derivații de opiacee 9 morfină , mialgin) sau amestecuri litice
(romergan+largactil+mialgin)
- combaterea anxietății : sedative( fenobarbital , diazepam). Se evită administrarea
sedativelor concomitent cu administrarea opiaceelor
- oxigenoterapie.
Urmărirea ideală a unui infarct miocardic este monitorizarea E.K.G și T.A și a ritmului
cardiac. În secțiile obisnuite , unde nu există aparatură specială de monitorizare (E.K.G) , se
măsoară constant T.A , frecvența pulsului și a respirației la o oră , la nevoie mai des , în funcție
de starea bolnavului, precum și a temperaturii , de câte ori este indicat de medic.