a si pentru linistea constiintei sale. fi va arata ca Dumnezeu vrea moartea pacatosului, ci ca sd se intoarca si sa fie viu, it “4 lettarea, daca se cdieste pentru pacatele sale si dacd se hota- “4 Mata vointa si sinccritatea s4 nu mai repete pacatele sAvirsite. “tg $i va asigura ca prin aceasta va scdpa nu numai de chinurile ““olat pentru pacatele savirsite, ci si de neajunsurile si nepuiintele ‘{ de pe urima lor. a vst cazuri de duhovnici care stiu sé aducd pe cel ce se marturi- ee ja dorerea pina la lacrimi pentru pacatele lui, Asemenea duhov- O"* iplinesc, poate f&r& s& stie, sfaturile Sf. Parinti. hiteage carat acesta duhovnicul ia asupra sa rdspunderea si cainta sufe- inte pentru pacatele ce i se marturisesc, intensificind réspunderea si acela noe chiar producind Je in penitent cind ele nu s-au_produs in Mineds, abn initiativa proprie. Precum are o inifiativa in pregatirea cre- pene pentru mérturisire, asa are o inifiativa in intensificarea sau ne a durerii in acela pentru Pacateie ce le marturiseste. El isi atenape, iptroun, anumit sens neputintele aceluia si sufera pentru ele, Ast 18 : Hristos (Isaia LMI, 4), ca si cind ar fi ale sale, dar prin col, i] transmite aceluia puterea sa de a le depasi prin adincirea in vepmt suferintei pentru cle. Comuniunea intre preot si credincios, in- ini inainte pentru pregatirea spre marturisire, se adinceste acum Tt Shes, 2 es a = 0 eT retina comunéa pentru pdcatele celui ce se m&rturiseste. Duhovni- luln Ha fae 84 devina atit de unit spiritual cu acela incit neputinta ace- tn ha vind neputinta sa si puterea sa sa d Te ee : 7 : a oiline 7 i va realiza nu ocolind suferinta, ci t Tithe Cony, yiné puterea aceluia. Dar d-o impreuna, ba chiar brin inifiativa preotului de a participa la suferinfa aceluia si mal nee el cu mai multa intensitate ca acela, datorité constiinfei sale ravines fe despre gravitatea pacatelor savirsite de penitent si_ despre aAnelapeg Ratio lor. Nu faré sens Sfintul Apostol Pavel da reco- Haren ad _Purtati-va sarcinile unii altora» (Gal. VI, 2}, dupa Tecoman- fet Uh i. caédea vreun om vreodata in vreo gresala, voi, care sin- 40 Weatva licesti, s&-1 ridicati cu dubul blindetli» (VI. A). Prin suferinta prin Tain ee cel credincios scapa de pericolul tocirii spirituale, iar Mea.) 'parea altuia, in speta a preotului, ja suferinta lui si prin adin- ‘ aduce suferintei lui prin aceasta participare, suferinta fi de- ‘1 de putere. C&ci suferinta altuia pentru el, d& credinciosului ewig _ Niinp dovada ca nu co cantitate vrednica de dispretuit, ne- Ire ae i; fi luata in seamé, ci are un pref asa de mare ca sufera pen- beret mM; Sufere chiar mai mult decit el. Iar cind acest altul e re- “iy ine Jui Dumnezeu, el este asigurat c& acest altul suferaé pentru Ss, Oday Domnului, deci ca e) are un pret in fata lui Dumnezeu in- Ponty ae cu fncrederea in valoarea sa, aceasta suferin}a a altuia OSM ty, ae in speta a preotuluj ca reprezentant al jui Dumnezeu, tre- Teron, bee puterea de recunostinta pentru acela, in speta pentru Dum- Sing po i in el recunostinta pentru Dumnezeu, care a trimis la cat ee Yeprezentant al Sdu ca sa-i aduc& asigurarea interesului pe Nentru el si a voii Lui. de a-] jerta si mintui. Cu aceasta etscapd din descurajarea sa, din sentimertul .. . reface. E! capata puterea de a se reumaniza; 0 cap. mele luj Dumnezeu, sau de la Dumnezeu; capata a. a suferit pe cruce si pentru el. In sensul acesta se lumineaza adevdrul ca refacerea f. este o taind ce se savirseste in comuniune. Dar comuniunea a realizeaza prin téria superioara a unuia din cei doi, sau dintre mai nr taérie care nu-i poate veni aceluia decit de la Dumnezeu, sau din oy stiinta Iui cd Iucreazd ca trimis al lui Dumnezeu, sau ca sol al iubir si puterii mintuitoare a lui Hristos. Numai asa se poate realiza comu niunea adevaraté, comuniunea suferitoare pentru padcatele unuia di cei doi: ca comuniune in Dumnezeu, sau mai precis tn Hristos, car este si el in aceast&é comuniune si o intareste prin suferinta Lui pentru si cu cel ce a pacatuit, dar care, prin faptul cd se marturiseste, dovedeste ca se cdieste, deci sufera pentru pacatele lui. Si numai in aceasta comuniune in Dumnezeu si in constiinta despre ea se savirseste taina refacerii fiintei umane si a dezlegdrii ei din ser- vitutea pacatelor si din neputinfele produse de ele. Mintuitorul a pus intr-o legdturé puterea promisa ucenicilor Sai de a lega si dezlega pacatele (Matei XVIII, 18} cu asigurarea ca «daca doi se vor invoi pe paémint fn privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatél Meu carele este in ceruri>; si a addugat: «caci unde sint doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sint si Eu in mijlo- cul lors (Matei XVII, 19—20). Aceasta inseamna cé Dumnezeu isi co- munica harul iertarii unitatii de iubire si de cerere a celor doi, unitatii lor, care este si o voin{aé de unitate cu Dumnezeu intrucit se refera fa unitatea lor la Dumnezeu. Preotul ca prieten iubitor care se deschide in intelegatoare si c p&timitoare ascultare si cel ce i se deschide cu incredere in marturisire, o fac aceasta in numele lui Hristos. sau cu gindurile lor ri comun la Hristos. Prin aceasta s-au unit nu numai intre ei, ci si in Hris- tos. Depasindu-si izolarea atit in raportu! dintre ai cit si fafa de Hristos, ei se afla de fapt in atmosfera lui Hristos si pe masurd ce se adincesc in comuniunea prestarii si primirii méarturisirii, se adincesc in comuni- unea cu Hristos, «Cine fubeste e departe de tot pdcatul», spune Sfintul Policarp de Smirna (Epistola cdire Filipeni Ill, 3). Dar cine iubeste, prin faptul c& e strain de tot pdcatul, iarté totodata. Caci cine nu iarta, pacdtuieste. Numai Dumnezeu poate condamna fara s& pacdtuiascd. In momentele cind preotul asculta pe cel ce fsi marturiseste pdcatele cu cainfa; el nu-i poate condamna, el nu poate sd nu compatimeasca cu acela si sd nu-l jubeasca prin urmare. Dar el condamna totusi pacatul, desparfind prin aceasta pe penitent de pacatele lui. El compatimeste cu atit mai mult cu perscana aceluia, cu cit condamna mai mult pacatul. Si prin amin- doua e strain de pacat. fn felul acesta el comunica aceluia starea lui strainad de orice pacat. S-a spus cé duhovnicii se incarcé cu toate paca- tele ce li se marturisesc. Dar din alt punct de vedere, ei sporesc in curafie prin ascultarea marturisirilor facute cu cainta, prin jubirea com-10 Ve ie patimitoare si prin pornirea de iertare a pacatosilor, ca si prin pornirea de condamnare a pacatului ce se trezeste de fiecare data in ei. Dar in hotdrirea preotului de a ierta si in starea strdind de pacat la cate se ridica in momentele ascultarii marturisirin, e dragostea iertatoare si curatitoare a lui Durmnezeu. Pavel Florensky zice: «Iubirea da celui ce iubeste puteri deosebite si aceste puteri inving pacatul» ‘. Sfintul Igna- tle Teofurul Zice si el: «Cind voi sinteti adunati mai strins la un loc, puterile satanei sint alungate si stricaciunea provocata de el e inlatu- rata in consensul credintei» (Epistola cdtre Efeseni XIII, 1, 2). Dar nu existd, sau nu trebuie sd existe semeni mai strins adunati decit preotul si credinciosul in momentele maiturisirii. Dar mereu trebuie sa accentudm cA nu in constiinfa unei inocente proprii, deci nu in numele puritatii sale proprii si al prezumfiei ca prin ea poate curdti si pe altii, da preotul dezlegarea de pacate, ci in con- suinta ca, ridicindu-se Ja vointa sincera si smerita de a nu condamna pe altul, obtine ce la Dumnezeu insusi, odatdé cu iertarea sa, jertarea credinciosului ce i se m&rturiseste. In smerenia cu care da dezlegarea se manifesta constiinfa ca nu el, care este de asemenea un pacatos, sarta, c: Dumnezen. Sfintul Apostol Pavel, dupd ce indeamné pe adre- sajii Epistolei catre Galateni sa indrepte pe cel ca4zut in vreo gresala cu duhul dlindetti, ii indeamna s& nu se socoteascd vreunul din e1, cad i faca prieteni dix bogatia altuia (a Staépinului ceresc), pentru castes ela sd se interpund pentru ei (Luca XVI, 1—9). Preotul nu va ierta bagatelzi: ele ce le lart& Caci in acest caz ar bagateliza pro- orule sale > 1 cazul acesta s-ar micica fara smerenie neste jude- cata lu, Dumnezeu care tarta pacatele tara s& le dispenseze de ce. co crede de smerenia si de recur Dumnezeu. 11 aceasta minimalizare a pdcatelor altuia de cdtre cunde ce fapt minimalizvarea pdcatelor sale, odaté cu voinfa de a ece peste judecata lui Dummezeu fdra smerenie. El s-ar identifica cu pdcatele sate si l-ar face si pe penitent sa facd la fel. Preotul lucreazd in Taina Pocdintei ca siujitor al lui Dumnezeu, dar in constiinta sme- Tita a pdécétoseniei propr.i si cu increderea in marea 4a lui Dum- nezeu pune :n dezlegarea ce o da penitentului in numeie Domnului si o jertare a lui din toata inima sa, cu sentimentul ca chiar daca iarta even- tual ceea cé n-ar trebui sa ierte, Dumnezeu va ratifica iertarea data de el, iertind prin aceasta si p&catcle asemani&toare ale lui. El isi aduce de fiecare data aminte cuvintul Mintuitorului: «Ca de veti ierta oameni- 2 Pavel Ficrensky, Der Pfeiler und die Grundfeste der Wahrheit, 11 Brief : Die Freund- schayt, in -Osti:ches Chnstentum, Dokumente» Herausgegeben von Nicolae v. Bubnoff und Bans Ehrenburg. I Philosophie. Munchen, 1925, p. 120.lor greselile lor, ierta-va si voud Tatal vostru cel din ce} VI, 14). El iarta pentru ca vrea s4 fie iertat. El stie c& po masura sa in iertare, dar condamnindu-se el fnsust pentru a din jubire si pentru pacatele sale pentru care vrea s& obfina pr: iertare, are asigurarea de la Hristos ca va fi iertat. In acest spune de preot ca se incarca cu toate pacatele ijertate ale altora. AV aci un alt paradox: in mdsura in care preotul se cendamné, el ste ¢: va fi iertat. ii Dar nu trebuie sd se uite ca iertarea care vine prin preot din con: stiinfa cd lucreaz4 in numele lui Dumnezeu, este usuraté nu numai de- iubirea smerita, infelegdtoare a preotului fata de cel ce se marturiseste, ci si de increderea acestuia in preot ca reprezentant al lui Dumnezeu. Chiar faptul cé acesta s-a hotarit sé se marturiseasca preotului, arata cd el a depasit intr-o anumita masura starea de pacat, intrucit a depa+ sit nepdsarea lui fata de Dumnezeu si de reprezentantul Lui, intrucit a depasit totala sa incredere in oameni intrucit a depdsit orgoliul, nepasarea sau disperarea care-) {in pe omul credincios in pacat si departe de marturisire, Sfintii Parinti spun ca si Adam si Iuda ar fi fost iertafi daca s-ar fi pocait. lubirii increzatoare a duhovnicului fi vine in intimpinare fubirea increzdtoare a celui ce se marturiseste, sau increderea Jui in Dumnezeu si in om. Se intimpind doud iubiri, doua in- crederi in om, din credinta in mila lui Dumnezeu si din increderea Lui jn faptura Sa. Si acestei intilniri de increderi ii vine in intimpinare harul jertarii lui Dumnezeu sau increderea lui Dumnezeu in cel ce se mérturiseste si confirmarea iertdrii data lui prin preotul care iarta din credinta in Dumnezeu si in numele jubiri Lui. Din toate cele spuse mai rezultd cd nu printr-o maiestne psilana- litica ce-si pune increderea in competenta stuntificd si nu in dragoste si in iubirea jertétoare a lui Dumnezeu, va reusi preotul sd-] facd pe credincios s&-si destanuie pdcatele lui si sa le depaseasca. Caci cel cre- diacios se fereste s4 se vada redus la starea de opiect al unei tehnici. Ceea ce-l va ajuta sa se marturiseascd va ft iubirea profund umand a preotului ca pnieten sau mai precis (a parinte spiritual, calitate care insa nu exclude, ci implica experienta, infelepciunea si viata spirituala a lui. Credinciosul va implini atunci si va experia prin fire recoman- darea Sfintului Maxim Marturisitorul: «Nu lepada cu usurinta dragos- tea duhoyniceasca...» (Capita de charitate IV, 25). Dar ca preotul sa aiba aceasta iubire, trebuie sa se simté patruns de o adinca responsabilitate in fata lui Dumnezeu, responsabilitate pe care 0 va simfi si credinciosul ca forta ce adinceste si mentine dragos- tea neclintita a preotului fata de el. Responsabilitatea aceasta a preotu- lui creste din constiinfa ca el va da socotealaé pentru sufletele pe care le-a primit in grija lui, cum spune Sfintul Nil Ascetul: «Caci precum pentru el, asa va da socoteala si pentru aceia, odaté ce a primit sd se ingrijeasca de mintuirea lor» (Tractatus de monastica exercitatione, 31; P.G., LXXIX, 719—810). Daca ridicarea credinciosului din starea de pacat si din neputinta produsa de pacat se realizeaza prin iubirea increzdtoare ce a lucrat in-Yo. ODONLS co 5a tre preot si el, din puterea jubirii increzdtoare a lui Dumnezeu, aceasta jubire increzdtoare trebuie s4 continue sd lucreze si dupa terminarea actului sacramental. Preotul trebuie sa ajute pe cel ce s-a méarturisit si dupd aceea, ca el sa nu mai recada usor in pacatele mérturisite. in aceasta ajutorare in continuare, preotul se conduce de ideea ca peni- tentul nu a fost pur si simplu un delicvent, care in parte a fost iertat. in parte trebuie sa susorte o pedeapsd, sau sd dea o satisfactie justitiei ivine prin niscai fapte sau suferinje ulterioare, pentru delictele lui. ci un delicvenat si un bolnav. Pdcatele au provenit intr-o anumita mdsura dintr-o slébicitupe si au mdrit sldbiciunea. Ele au fost delicte, dar si vfectele unei boli. Asa au considerat pacatele scriitorii si Parintii Bise- primele secole. In acord cu aceasta, ei socoteau pe preoti si pe episconi medici?. \spectul de delict este iertat de Dumnezeu cel milos- tiv pentru jertfa lui Hristos; aspectul de boala trebuie vindecat din aceeasi putere a jubirii lui Dumnezeu, manifestata in parte prin preot, ar si prin eforturile credinciosului. De aceea vreotul nu lucreaza in calitate de judecator in scaurul madrturisirii dec‘t in sensul cé pronunta milostivul decret al iertarii din artea lu: Dumnezeu si face dependenta jiertarea de constatarea ntei venitentului. De mare importanta este si rolul preotulu! ca medic si in- Aun _ Dar boala, desi lovita in inima ei in Sfinta Marturisire, lasa o sla- inta celui ce s-a marturisit cu cain{a, s-a botarit sé nu mai a primit fertarea. De aceea rolul preotului ca medic si nud si dupa terminarea Sfintei Taine, ca sd ajute pe cel ce S-a hotant sé lupte impotriva ispitelor repetarii pacatelor mdrtu “soreze slabiciunea de pe urma lor, pe baza recomandarilor sotalui ca medic, pind la vindecarea deolina a slabicrunii, Si asa cum ala a ~rimuit lovitura mortalaé in comuriunea in Du~nezeu 2 preotu- ° 2, tet aga viadecarea deplind 3 slabicuw! voie de continuarea acestei comumuai in 3 Dumnezs ureot. .Astfel preotul trebu.e ro casuniuce du marturisit. on “Probe; oclan. nea cu cel ce pln “patinimi ca astfel de va soune ceva accla cai nits} tatlas Ge ta da \rean s‘at, fmplmestt s1 sé Won Poala XXXVI PG, NI 1s8y Ven st Ioden, Kom 1 et hi omnes ow pest aposto sm Ecclesa p) sunt, "pina commssa est quos solu s on Eccles.a suae es tul Vesle cel Mare pune gi el «Martursirea pacatelor are rost sea bovlor trupestt Precum fect. bolle trup2s'. nu te deseuperd sar amen, ci numa celor expermentan im tamadurrea lor. asa 9 bure s& se acd ta cea ce Fot $A le tamAdurased= (Reg. brev tract. m-err Aphraal ne Si cl =Cfc1 cel ce a fost ram:t in lupta. nu se cunteve munilor tnui medic intelept . Asa tiebme si un om ve care I+: se rusmeze asi marturist pacatele a ie para sa ce mua 44.1 se dea ca doctone pecaintas (Aphrates des persischen Nersen Homilien, aus dem Syrischen ubersetzt und erlautet vor dr. Georg Bert, in: «Texte und Untercuchungen zur Geschichte der aitchmsthichen Literatur+— Il, 3-4, Leipng, 1896; Homi. 7, p. 115. neul ¢Apare aci un nou paradox: pe de o parte, preotut: groape in sine slabiciunile ce i s-au méarturisit de c&tre fi alta, el trebuie sd le poarte realmente ca pe ale sale, s& stifer cei ce se afla sub povara lor si s&-i ajute prin aceasta s& Je inving mai mult, sa devina tot mai tari. El trebuie s4 ramina prietenul intim credinciosilor, sa-i indrume pe toti, sé sufere pentru toti, sa insiefi curaj spre bine tuturor, dar sa faca aceasta cu fiecare in mad intim, ¢ cons fidential, nestiut de ceilalfi. Pe de o parte, toti sa vada ca preotul e prie* tenul credinciosilor, pe de alta, fiecare sa aiba leg&tura sa confiden- fiala cu preotul. Inima lui sa fie centrul unor fire tainice care il leaga tainic cu tofi credinciosii sai. Sint tot atitea moduri prin care el fnta- teste pe fiecare ca sd-si invingd slabiciunile lui speciale, pe ling& mo- durile intime in care il ajuta. In felul acesta tofi cei credinciosi au in preot un prieten confident, care-i cunoaste si le intelege slabiciunile manifestate in anumite fapte si-i ajuta. Iar prin preot fiecare va putea intra intr-o prietenie cu ceilalfi enoriasi. In convorbiri frecvente ca cu un pricten. preotul va putea sa infa- tiseze fiecdruia treptat conceptia evanghelica despre viata, despre des- tinatia celui ce crede, despre calea lui de crestere spirituala, despre de- pendenta lui de Dumnezeu, despre iubirea lui Dumnezeu fafa de el, des- pre obligatiile lui fata de ceilalti, incit flecare sa se pomeneascd cu timpul gindind in esenta ca preotul, ca Biserica in problemele sale, dar si preotul invatindu-se sa aplice gindirea sa evanghelicd si biseri- ceasc& la problemele concrete ale fiecarui enorias si ale tuturor, la pro- blemele enoriasilor din timpul sau. Intreaga activitatea pastorala si de indrumare spirituala a preotului isi are astfel o temelie concreta, solida i jarga in prietenia intima, confidentiala, continuu improspatatad a preo- tului cu toli parohien‘i séi, care are ca centru profund marturisirea si duce la marturisire.