Catalina Lucare

Îngrijirea Pacientului cu Conjunctivită
CAPITOLUL I
DATE GENERALE DESPRE BOALĂ
1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologia aparatului afectat

1.1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului afectat (aparatul vizual)
Analizatorul vizual este construit, ca orice analizator, din 3 segmente:
- Periferic – de percepţie – ochiul
- Intermediar – de conducere- nervul optic
- Central – unde se face analiza şi transformarea influxului nervos în
senzaţia vizuala
Segmentul periferic este alcătuit din globul ocular şi anexele globului ocular.
Globul ocular este format din 3 straturi suprapuse şi conţinutul globului ocular.
Straturile globului ocular

A) Stratul fibros
-Corneea – anterior – transparentă
- Sclera – posterior – albă-sidefie, dură, inextensibilă.
B) Stratul vascular numit si uvee

-Iris
- Corp ciliar
- Coroida
C) Stratul nervos
- Retina
7
Stratul intermediar sau de conducere este alcătuit din nervii optici (perechea
a II-a de nervi cranieni). Cei 2 nervii optici părăsesc orbita prin canalul optic,
pătrund in craniu unde la nivelul seii turceşti se produce o încrucişare internă ale
nervului optic, se continuă cu bandeletele optice şi apoi cu radiaţiile optice.
Segmentul central este reprezentat în scoarţa occipitală, unde are loc
transformarea excitaţiei luminoase in senzaţie vizuală, la nivelul scizurii calcarine,
ariile 17, 18 şi 19.
Mediile transparente și refringente sunt reprezentate de :
 Tunica externă – formată din sclerotica posterior și corneea
transparentă exterior
 Tunica medie – cuprinde trei segmente: coroida, corpul ciliar și irisul;
 Tunica internă sau retina - este fotosensibilă și responsabilă de
recepția și transmiterea stimulilor luminoși în flux nervos.
Mediile refringente sunt:
 Corneea transparentă;
 Umoare apoasă;
8
 Cristalinul;
 Corpul vitros.
Acestea au rolul de a refracta razele de lumină.
Mediile transparente, împreună cu corneea, reprezintă sistemul optic al
ochiului.
Conţinutul globului ocular
Camera anterioară şi camera posterioară sunt umplute de umoarea apoasă,
un lichid transparent secretat de corpul ciliar.
Corpul vitros este o substanţă gelatinoasă, care ocupă spaţiul cuprins între
faţa posterioară a cristalinului şi peretele globului ocular.
Volumul vitrosului reprezintă şase zecimi din volumul globului ocular.
Masa vitreană este o substanţă anhistă, coloidală, cu rare celule migratoare.
Substanţa vitrosului conţine 96,6% apă. Vitrosul optic este omogen.
Corpul vitros în totalitatea sa are un rol important în dezvoltarea şi
menţinerea formei globului ocular.
CRISTALINUL are forma unei lentile biconvexe, perfect transparentă si
elastică, cu masa de 2-2,5g, cu diametrul de 9-10mm, situată în plan frontal, între
iris şi corpul vitros, într-o scobitura a vitrosului numită "fossa pantellaris".
Este suspendat de corpul ciliar printr-un sistem de fibre radiare foarte fine,
ce formează zonula lui Zinn, sau ligamentul suspensor.
Zonula lui Zinn este un inel membraniform, cu rol de a menţine cristalinul în
poziţia sa normală şi de a-i transmite impulsurile muşchiului ciliar.
Cristalinul are doua feţe: una anterioară, alta posterioară.
Fata anterioară are raza de curbură de 10 mm., faţa posterioară are raza de
curbura de 6 mm., astfel încât suprafaţa anterioară a cristalinului este mai puţin
bombată decât cea posterioară.
Cristalinul conţine apă (65%), proteine (35%) din care unele solubile (alfa,
beta şi gama cristalin) altele insolubile (albuminoidul), fermenţi, vitamine. Indicele
de referinţă cu vârsta, în medie este de aproximativ 22 D.
9
Cristalinul este constituit din următoarele straturi:

- capsula cristalinului sau cristaloida, o membrană de înveliş transparentă,
foarte elastică şi subţire;
- epiteliul cristalinian anterior este format dintr-un rând de celule cubice
dispuse sub capsula anterioară depăşind cu puţin ecuatorul cristalinian.
Fibrele cristaliniene, care iau naştere din celulele epiteliului anterior, au
forma hexagonală. Fibrele tinere sunt îngrămădite spre centrul lentilei. Fibrele sunt
dispuse în straturi concentrice.
Terminaţiile anterioare ale fibrelor formează pe suprafaţa nucleului
cristalinian o sutură în formă de "Y" drept, denumită sutura cristaliniană anterioară,
iar terminaţiile posterioare formează o sutură sub forma unui "Y" inversat.
După naştere, cristalinul continuă să se dezvolte fără să se producă o
distensie a capsulei, ci o condensare a lentilei, care, progresiv, produce o scădere a
elasticităţii cristalinului şi, totodată, o diminuare treptată, cu vârsta, a amplitudinii
de acomodaţie. Acomodaţia este proprietatea ochiului de a vedea clar un obiect, la
orice distantă între infinit şi ochi. Cristalinul nu are nervi şi este avascular.
Nutriţia sa este asigurată de către umoarea apoasă, prin intermediul capsulei,
datorită unui fenomen de difuziune şi osmoză. Orice tulburare a metabolismului
cristalinian duce la degenerescentă şi opacifîerea lor. Conţinutul în calciu al
cristalinului este egal cu cel al umorii apoase. La tineri, calciul se găseşte în
cantitate mică. Tulburările de metabolism ale proteinelor şi ale lichidelor
eliberează probabil sulfaţi, fosfaţi si carbonaţi, care sunt precipitaţii de calciu
existent în cristalin, ducând astfel la cataractarea lui. În cavitatea craniană, după un
scurt traiect, fibrele nervului optic dintr-o parte se încrucişează parţial cu cele din
partea opusă, formând chiasma optică. Ea se găseşte situată în etajul superior al
endocraniului, deasupra hipofizei. De la chiasma pornesc bandelete optice, care
înconjoară pedunculii cerebrali şi se termină în corpii geniculaţi.
10
Corpii geniculaţi externi sau laterali sunt situaţi sub pulvinar, în continuarea
bandeletelor optice. Conţin un număr mare de celule, cu care se pun în contact
fibrele nervului optic.
Corpii geniculaţi laterali au structura lamelară: lamelele albe mielinice
alternează cu cele cenuşii. Radiaţiile optice ale lui Gratiolet reprezintă fibrele
neuronilor din corpii geniculaţi externi, fiind complet înglobate în substanţa albă a
lobului temporo-occipital. Aceste fibre mielinizate pleacă de la baza corpului
geniculat extern şi se grupează în afara şi deasupra acestuia, merg, după ce au
trecut prin partea posterioară a capsulei interne, spre aria striată a lobului occipital
şi se termină în jurul scizurii calcariene.
Fasciculele radiaţiilor optice sunt mai voluminoase decât cele din
bandeletele optice, deoarece cuprind şi un număr de fibre centrifuge.
Anexele ochiului cuprind:
a) Anexe de mișcare – mușchii globului ocular;
b) Anexe de protecție – sprâncenele, pleoapele, conjunctiva și aparatul
lacrimal.
1.2.Vascularizația globului ocular

Vascularizaţia globului ocular este asigurată de artera oftalmică, ce provine
din carotida internă. Artera oficială pătrunde în orbită prin canalul optic, face apoi
o spirală în jurul nervului optic, dând ramuri bulbare şi orbitare, înainte de a
pătrunde în glob, vasele bulbare se împart în două teritorii distincte, teritoriul
retinian şi cel uveal.
Teritoriul retinian este irigat de artera centrală a retinei, ramura din artera
oftalmică. Artera apare în central papilei nervului optic, unde se împarte într-o
ramură superioară şi una inferioară, care, apoi, se divid într-o ramură temporală şi
una nazală.
Ramurile arteriale se capilarizează, formând două reţele: una superioară, în
stratul plexiform intern, alta profundă în stratul plexiform extern. Straturile externe
11
care conţin conurile şi bastonaşele sunt hrănite în primul rând de reţeaua corio-
capilară a coroidei prin difuziune şi numai în mică măsură prin fuziunea limfei
interstiţiale la nivelul straturilor interne ale retinei.
Coriocapilarele prezintă o reţea foarte densă şi fac parte din sistemul
vascular uveal. Reţeaua de capilare este situată pe membrana Bruch, cu densitate
maximă în regiunea maculară. Această strânsă legătură care există între nutriţia
retinei şi a coroidei explică faptul că majoritatea proceselor patologice de la acest
nivel sunt mixte.
Venele teritoriului retinian se unesc şi formează vena centrală a retinei, care
se varsă în venele oftalmice superioare. Sistemul vascular uveal este constituit din
ramuri ale arterei oftalmice: arterele ciliare scurte posterioare, arterele ciliare lungi
posterioare şi arterele ciliare anterioare, legate între ele prin numeroase
anastomoze. Din arterele ciliare scurte posterioare se desprind 2-4 ramuri, care
formează centrul vascular al lui Haller, cu rol important în hrănirea nervului optic.
Cele două artere ciliare lungi posterioare se îndreaptă, prin "lamina fusca"
către baza irisului şi realizează marele cerc arterial al irisului. Arterele ciliare
anterioare provin din ramurile musculare ale arterei oftalmice. Venele uveeii
aparţin de 2 curente: venele cilice anterioare şi venele vorticoase, care se revarsă în
venele oftalmice. Venele ciliare anterioare adună sângele din muşchiul ciliar.
Venele vorticoase formează o reţea bogată în vârtejuri, în coroidă, adunând întreg
sângele uveal. Prin reţeaua vasculară a tractului uveal circulă o cantitate
considerabilă de sânge care atinge cifra de 260 ml. la om. Această reţea bogată
menţine pentru retină o temperatură constantă optimă.
VASCULARIZAŢIA NERVULUI OPTIC

Vascularizaţia nervului optic este asigurată prin ramuri ce provin din artera
oftalmică. Papila nervului optic este nutrită de către ramurile arterelor ciliare scurte
posterioare, dispuse segmentar. Artera centrală a retinei nu participă în irigaţia
papilei nervului optic. Anastomozele în ramurile de provenienţă variată au
12
importanţă în declanşarea edemului papilar. Trunchiul nervos optic este nutrit de

ramurile papilare provenite din arterele ciliare posterioare scurte şi lungi, artera
lacrimală. Partea centrală a nervului optic este vascularizată de ramuri izvorâte din
artera centrală a retinei şi din ramuri piale, existând numeroase anastomoze între
ele. Sângele venos al nervului optic este adunat de venele meningiene perioptice.
VASCULARIZAŢIA CHIASMEI OPTICE

Reţeaua arterială chiasmatică nu conţine elemente axiale. Vascularizaţia
periferică este asigurată de braţele recurente ale arterei oftalmice, ramuri din artera
cerebrală şi din ramuri mici carotidiene. Capilarele nu merg în septurile gliale, ce
sunt dispuse paralel cu fibrele nervoase din chiasmă. Sistemul nervos chiasmatic
este drenat în sinusul coronar şi cavernos.
VASCULARIZAŢIA BANDELETELOR OPTICE ŞI A CORPULUI

GENICULAT LATERAL
Bandeleta optică primeşte ramuri din artera coroidiană anterioară, iar corpul
geniculat lateral - din artera posterioară. Cortexul vizual este nutrit din artera
cerebrală posterioară, pe fata internă a emisferei, şi de artera cerebrală mijlocie,
împreună cu ramuri recurente de cerebrala posterioară, pe faţa sa externă. Atât
circulaţia arterială cât şi cea venoasă au caracter terminal.
INERVAŢIA ANALIZATORULUI VIZUAL

Analizatorul vizual are o inervaţie senzorială, senzitivă, motorie si
vegetativă. Inervaţia senzorială este alcătuită din segmentul intermediar al
analizatorului optic, nervul optic şi căile optice. Inervaţia senzitivă este asigurată
de nervul trigemen, dintre acestea primele două, oftalmic si maxilar, contribuie la
asigurarea inervaţiei senzitive a globului ocular.
13
Nervul oftalmic este format din unirea a trei ramuri: nazal, frontal si
lacrimal. Ramura nazală asigură inervaţia senzitivă a sacului lacrimal, a
canaliculelor şi a jumătăţii interne a pleoapelor şi a conjunctivei.
Ramura frontală inervează tegumentele frunţii, pleoapei şi conjunctiva.
Ramura lacrimală formează mai multe ramuri palpebro-conjunctivale si
lacrimale. Nervul maxilar inervează pleoapa inferioară şi conjunctiva respectivă.
A treia ramură a trigemenului nu contribuie la inervaţia globului ocular, în
afară de fibre senzitive, trigemenul mai conţine şi fibre vegetative care au sub
dependenţa lor o parte din vaso-motricitatea conjunctivei, corpului ciliar şi a
retinei. Trigemenul mai conţine şi fibre trofice, care au rol deosebit în trofîcitatea
globului ocular.
Inervaţia senzitivă a globului ocular este foarte bogată, în cornee,
terminaţiile nervoase trigeminale ajung până în straturile epiteliului anterior. Din
această cauză, ultimul reflex care dispare în cazul anesteziei generale este reflexul
corneean. Inervaţia motorie, întreaga musculatură a globului ocular este inervată de
trei nervi cranieni: nervul oculomotor extern (a Vl-a), pateticul (a IV-a) şi nervul
facial (al VII-lea).
Sistemul motor al globului ocular este destinat asigurării mobilităţii
conjugate a globilor oculari, cu scopul de a recepţiona şi stabili anatomic imaginea
retiniana pe fovee. Fiecare nerv îşi are originea în trunchiul cerebral.
Nervul oculomotor comun inervează muşchiul drept intern, drept superior,
dreptul inferior, oblicul mic şi ridicătorul pleoapei superioare. Nucleul său de
origine este în pedunculul cerebral. Nervul oculomotor comun pătrunde în orbită
prin fanta sfenoidală.
Nucleul oculomotor extern inervează numai muşchiul drept extern. Nucleul
său de origine este în protuberenţial. Nervul patetic este nervul motor al oblicului
mare. El are nucleul de origine în pedunculul cerebral.
Fiecare nerv are câte un nucleu de origine care alcătuieşte centrul primar
sau periferic, în afara centrilor primari mai există centrii oculomotori corticali în
14
număr de doi: unul anterior situat în lobul frontal, altul occipital situat în lobul
occipital. Nervul facial (a VII-a) joacă un rol important prin inervarea orbicularului
pleoapelor, a muşchiului lui Horner şi a glandei lacrimale.
Nucleul facial este în protuberanta, iar centrul său cortical se află în
regiunea rolandică.
Inervaţia vegetativă a ochiului este alcătuită dintr-un sistem de fibre şi
ganglioni care leagă ochiul de centrii vegetativi cerebrali. La nivelul analizatorului
vizual, sistemul vegetativ intervine în controlul activităţii musculaturii netede a
globului ocular şi a orbitei, activităţii vasomotorii, secreţiei lacrimale.
Segmentul vegetativ al analizatorului vizual, din punct de vedere
morfofuncţional, se împarte în centrii corticali şi periferici. Centrii corticali ai
activităţii vegetative se situează în sistemul cortical limbic şi în hipotalamus.
Elementele periferice sunt reprezentate de fibrele aferente şi de cele eferente,
şi ganglioni simpatici şi parasimpatici.
Fibrele aferente simpatice îşi au neuronii de origine în ganglionii spinali, iar
pentru cele parasimpatice neuronii se găsesc de-a lungul nervilor periferici. Fibrele
parasimpatice ajung la ochi prin intermediul oculomotorului comun şi facialului.
Fibrele motorii care vin prin oculomotorul comun îşi au originea în nucleul
Edinger-Westphal situat în apropierea nucleului acestui nerv.
Pe calea simpaticului vin la ochi fibre vaso-motorii, fibre secretoare pentru
glandele pleoapei şi ale conjunctivei, fibre lacrimale, fibre dilatatoare ale pupilei,
care inervează muşchii netezi polpebrali şi orbitali.
Pe calea parasimpaticului ocular vin prin oculomotorul comun fibre
iridoconstrictoare şi fibre care acţionează asupra muşchiului ciliar, pentru secreţia
lacrimală curentă.
15
1.3.Funcția și patologia ochiului

Principala funcție a analizatorului vizual este perceperea luminozității,
formelor și culorilor obiectelor din mediul înconjurător.
Transformarea energiei luminoase într-un proces nervos se petrece la nivelul
retinei, reprezentând prima treapta în realizarea funcţiei vizuale.
La realizarea acestei funcţii ia parte şi scoarţa cerebrală, graţie căreia
senzaţiile care se nasc în lobul occipital nu rămân fotografii izolate, fără sens, ci
sunt integrate în tot procesul cunoaşterii.
Ochiul reprezintă adaptarea organismului la perceperea energiei luminoase,
începând de la vieţuitoarele cele mai sensibile, până la om. La organismele mai
dezvoltate, organul receptor al energiei luminoase se complică. Celulele senzitive
încep să fie protejate de formaţiuni care le înconjoară, apare cristalinul, unele
celule senzitive se diferenţiază pentru perceperea formelor şi a culorilor, cristalinul
având rol de a concentra energia luminoasă asupra acestor celule.
Excitaţiile luminoase se perfecţionează, iar în scoarţa cerebrală se
transformă în senzaţie vizuală.
Razele luminoase pătrund corneea transparentă în globul ocular, sunt
refractate de către mediile refringente și formează pe retină imaginea obiectului
așezat în fața ochiului.
Acomodarea la lumină se realizează prin intermediul irisului.
Culoarea irisului dezvăluie și vulnerabilitatea noastră în fața boliilor.
Persoanele cu iris albastru tind să se îmbolnăvească cu eczeme și astm, cele cu ochi
căprui au predispoziție către boli reumatice, iar culoarea verde a irisului indică
riscul bolilor ereditare.
Pupila este gaura din iris și permite (prin contracție sau dilatare) să dozeze
cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi.
Pupila se mărește (midriază) sau se micșorează (mioza) sub acțiunea
mușchilor săi, în funcție de intensitatea razelor de lumină.
16
Cristalinul este lentila naturală a ochiului și are proprietatea de a-și schimba,

aproape instantaneu, forma, reglând focalizarea. Cristalinul este situat în spatele
irisului și are forma unei lentile biconvexe.
Cristalinul realizează funcția de acomodare (focalizarea imaginii pe retină
atunci când obiectele își schimbă poziția față de globul ocular).
Acomodarea este capacitatea ochiului de a trece de la un plan de vedere
apropiat la un plan de vedere depărtat și invers. Se realizează datorită curburii
cristalinului și elasticității și activității mușchiului ciliar.
Datorită procesului de acomodare, cei doi ochi lucrează în mod conjugat sub
controlul creierului, luând aceeași direcție pentru a fixa un obiect cu scopul de a se
forma o imagine clară pe fiecare dintre retine.
Prin intermediul aceluiași proces, ei realizează punerea la punct în funcție de
distanța față de obiectul privit.
Funcțiile principale ale ochiului nu se limitează doar la proiectarea imaginii.
Ochiul reprezintă, totodată, sistemul de primire și codare a informației primite
pentru creier, dar și sistemul de deservire a asigurării necesității vitale.
Nervul optic realizează comunicarea între semnalele de la terminațiile
nervoase și creier.
Pleoapele și genele au rolul de protecție a ochilor. O membrană subțire
transparentă, denumită conjunctivă, căptușește interiorul pleoapelor și o parte din
sclerotică.
1.4. Formarea imaginii

În cazul ochiului emetrop (vederea normală), imaginea se formează pe
retină. Pentru ca razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se
refracte. Cantitatea de refracție depinde în mod direct de distanța de la care este
văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai mare necesită mai puțină refracție
decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de
refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin.
17
Lumina trece prin mediile transparente (cornee, umoare apoasă, umoare

sticloasă) și cristalinul și formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină,
celulele specializate transformă imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung
prin nervul optic până la regiunea posterioară a creierului. Acesta din urmă
interpretează semnalele printr-un mecanism complex care implică milioane de
neuroni.
Razele de lumină suferă la nivelul ochiului o refracție triplă:
1. razele de lumină își schimbă direcția;
2. o refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a
cristalinului;
3. imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și
răsturnată.
Orice deviere de la starea emetropă (vederea normală) reprezintă un defect
de vedere. Cele mai des întâlnite defecte de vedere ale ochiului uman sunt:
 Diferențele dintre defectele principale de vedere
 Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un
caracter patologic (apare la naștere) și ia loc atunci când globul ocular al ochiului
miop este mai mare decât cel al ochiului normal, imaginea formându-se în fața
retinei. Miopia este corectată cu ajutorul lentilelor divergente.
 Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta însă
luând loc mai rar decât miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic
decât cel al ochiului normal, în consecință imaginea formându-se în spatele retinei.
Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente.
 Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la bătrânețe,
acesta comportându-se în același mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de
atrofierea elasticității cristalinului. Prezbitismul este tratat cu ajutorul unei lentile
convergente.
 Strabismul are drept cauză slăbirea unuia dintre mușchii externi ai
globului ocular, acesta fiind corectat prin exerciții de întărire a musculaturii ciliare.
18
 Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vârstă înaintată,

aceasta fiind cauzată de pierderea treptată a transparenței (opacifierea)
cristalinului.
 Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o
deformare a corneei care atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină
în globul ocular.
 Glaucomul
 Dezlipire de retină
 Retinopatia diabetică
 Retinopatia hipertensivă
 Conjunctivita
 Keratopatia
 Daltonism
Bolile ochiului pot afecta globul ocular, nervul optic sau anexele ochiului
(conjunctiva, pleoapele, muschii si nervii oculomotori). Ele pot fi împărțite în
următoarele categorii:
- afecțiuni congenitale - cauzate de o modificare de origine genetică în
dezvoltarea aparatului ocular, sau de o afecțiune contractată în timpul vieții
intrauterine (rubeola)
- afecțiuni inflamatorii - afectează partea superficială a aparatului ocular
(conjunctivita, episclerita) sau membranele interioare (uveita, coroidita).
- boli vasculare - sunt grave mai ales atunci când privesc vascularizarea
retinei sau a nervului optic (ocluzia arterei sau venei centrale a retinei).
- boli degenerative - pot fi legate de anomalii ereditare (degenerescente
tapetoretiniene) sau de îmbătrânirea ochiului (degenerescenta muculară legată de
vârstă, cataracta zisa "senila").
- Tulburările de oculomotricitate - paralizii oculomotorii (oftalmoplegie) și
strabisme.
19
CAPITOLUL II.
PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
2.1. Definiţie
Conjunctiva este o membrană subţire, transparentă, bine vascularizată, care
tapetează suprafaţa anterioară a globului ocular şi faţa posterioară a pleoapelor.
Datorită localizării sale, conjunctiva este expusă acţiunii microorganismelor sau a
unor substanţe nocive exogene. Rezistenţa în faţa acestor agresiuni este dată de
lacrimi care diluează şi elimină materialul infecţios, iar prin conţinutul de lizozim,
betalizin, IgA, IgG, împiedică creşterea şi dezvoltarea germenilor.
Prezintă 3 porţiuni:
1. Conjunctiva palpebrală sau tarsală- este netedă, pe suprafaţa ei
întâlnindu-se nişte proeminenţe numite papile.
2. Conjunctiva bulbară- acoperă sclera anterioară, este subţire, transparentă,
mobilă. Se inseră aderent la nivelul limbului sclero-cornean.
3. Conjunctiva de trecere a fundului de sac sau a fornixurilor este zona
cuprinsă între conjunctiva bulbară şi cea palpebrală.
În unghiul intern al fantei palpebrale se deosebesc pe conjunctiva bulbară două
formaţiuni: caruncula lacrimală, cu glande şi foliculi piloşi şi cuta semilunară, în
afara carunculei, se prezintă ca o cută semilunară (rămăşiţă a celei de-a treia
pleoape a păsărilor). În fundul de sac se întâlnesc glandele acinoase Krause şi
Ciaccio şi glande lacrimale accesorii, de asemenea şi glandele tubulare Henle -
glande mucoase.
20
Vascularizaţie, inervaţie, rol: arterele provin din ramurile arterelor

palpebrale şi din artera ciliară (pentru porţiunea conjunctivei bulbare
pericorneene). Venele au un traiect asemănător cu al arterelor, drenează în vena
palpebrală şi venele ciliare anterioare. Limfaticele conjunctivei cuprind două
reţele: superficială şi profundă. Jumătatea externă se îndreaptă spre ganglionii
periauriculari, iar jumătatea internă spre ganglionii submaxilari. Inervaţia este
asigurată de trigemen. Rolul conjunctivei este de umectare şi hrănire a corneei.
Conjunctivita este una din cele mai frecvente afecţiuni ce apare atât la
bebeluşi cât şi la copilşsii mai mari şi oameni mature. Aceasta este o afecţiune
inflamatorie a conjunctivei de cauze variabile: bacteriană, virală, alergică, factori
iritanti. În situaţia în care este determinată de o infecţie (virală/bacteriană) este
foarte contagioasă, transmiţându-se cu rapiditate mai ales în colectiviăţti. De multe
ori face parte din tabloul clinic al unei viroze, pe lângă manifestările tipice de
conjunctivită existând şi simptome din partea aparatului respirator ( nas înfundat,
secreţii nazale, febră, tuse, etc).
Conjunctivita este cea mai frecventă afectiune a conjunctivei, severitatea ei
variind de la hiperemie conjunctivală uşoară cu lăcrimare, până la inflamaţii foarte
grave datorită complicaţiilor pe care le pot produce.
Examinarea conjunctivei cuprinde: examenul clinic al conjunctivei, examenul
secreţiei conjunctivale şi examinarea anatomo-patologică.
1. Examenul clinic al conjunctivei se face prin inspecţie, la lumina zilei sau
la biomicroscop. Examinarea topografică a conjunctivei cuprinde:
- examenul conjunctivei bulbare
- examenul conjunctivei palpebrale inferioare
- examenul fundului de sac inferior
- examenul conjunctivei palpebrale superioare
-examenul fundului de sac superior este posibil numai după întoarcerea
pleoapei superioare cu întorcătorul de pleoape.
21
2. Examinarea sensibilităţii se face cu un tampon de vată uscată efilată sau

cu aparate speciale - esteziometre.
3. Coloraţia cu fluoresceină 2% pune în evidenţă lipsa de substanţă la nivelul
conjunctivei şi/sau al corneei.
4. Proba cu vasoconstrictoare - după instilaţii de adrenalină congestia
venelor episclerale nu dispare.
Examinarea secreţiei conjunctivale constă în examenul bacteriologic şi citologic.
Examenul anatomo-patologic constă în prelevarea unei biopsii din țesutul
conjunctival şi cercetarea celulelor din acesta.
Conjunctivita este un termen atribuit unui grup de afecțiuni inflamatorii ale
conjunctivei.
Conjunctivita de definește prin hiperemia conjunctivei, însoțită de exsudat apos,
mucopurulent sau purulent.
Conform altei definiții, conjuctivita reprezintă afectarea inflamatorie a
membranei conjunctivei, ce acoperă fața internă a pleoapelor și fața anterioară a
ochilor și este declanșată de o reacție alergică.
Aceasta se întâmplă atunci când ochiul vine în contact cu un alergen și
reacționează prin eliberarea de histamină. Histamina determină dilatarea vaselor
sanguine ale conjunctivei. Dilatarea vaselor de sânge este urmată rapid de
simptome oculare, cum ar fi înroșirea ochilor, senzație de mâncărime la nivelul
nasului.
Conjunctivita reprezintă cauza cea mai frecventă de consult oftalmologic.
Deoarece globul ocular realizează un contact direct cu mediul extern acesta
va fi în permanență expus agresiunilor bacteriene, dar și agresiunilor virale.
Oricare agent vulnerant care acționează asupra porțiunii anterioare a globului
ocular poate determina apariția unei soluții de continuitate, practiv o adevărată
poartă de intrare pentru infecțiile virale.
22
Deoarece structurile conjunctivale nu reprezintă o rezistență mecanică

considerabilă, această regiune poate fi considerată ca fiind una de rezistență
minimă, în ceea ce privește apărarea antiinfecțioasă.
Prin intermediul membranei conjunctivale pot pătrunde în interiorul organismului
o serie de virusuri, dar mai ales cele care se transmit pe cale aeriană. Există situații
în care o infecție virală sistemică va apărea ca singura manifestare – conjunctivita.
Frigul și pH-ul local conjunctival joacă un rol important în apariția și
promovarea infecțiilor virale deoarece temperaturile scăzute deprimă mecanismele
de apărare locală.
pH-ul acid local reprezintă un factor de protecție împtriva infecțiilor virale - pH-ul
acid stimulează sinteza de interferon, stopând, astfel, replicarea virală.
În toate organismele există două tipuri de factori de apărare: specifici și
nespecifici. Factorii nespecifici sunt eliberați în urma contactului organismului cu
un agent patogen infectat, aceștia acționând rapid și direct asupra factorului
patogen.
Un prim contact dintre patogen și organismul gazdă va conduce la generarea
unui răspuns imun primar și, implicit, la sinteza de anticorpi specifici, care vor
contribui la combaterea infecției. Răspunsul imun primar este deosebit de
important deoarece va fi urmat de apariția memoriei imunologice și, implicit, de
imunizare, în anumite situații, a gazdei.
Anticorpii circulanți restanți sunt răspunzători de protecția ulterioară a
gazdei impotriva acelui antigen deoarece anticoprii sintetizați prezintă secificitate
pentru specia microbiană care a generat infecția.
Conjunctivita poate fi infectată viral în mod direct – atunci când patogenul
provine din mediul exterior contaminat, sau poate fi infectată în mod indirect,
atunci când în organismul gazdei există un proces infecțioa agresiv (situație mai rar
întâlnită) – septicemii, reacții alergice exagerate.
Gravitatea conjunctivitei constă în faptul că, de cele mai multe ori, este
afectată și corneea și există, de asemenea, un proces inflamator de vecinătate
23
(infecții virale la nivelul pleoapelor) care poate avea repercursiuni inclusiv asupra
membranei conjunctivale.
De asemenea, utilizarea pe scară largă și în exces a chimioterapicelor
(antibiorice) reprezintă un factor favorizant pentru apariția conjunctivitelor virale
deoarece antibioticele distrug flora microbiană locală.
2.2. Etiologie și tipuri de conjunctivită
Există o serie de factori favorizanţi, declanşanţi şi determinanţi în
etiopatogeneza inflamaţiilor conjunctivei. Majoritatea conjunctivitelor sunt de
natură infecţioasă (microbi, virusuri, fungi).
Germeni specifici ochiului: bacilul Koch-Weeks, diplobacilul Moraix-
Axenfeld.
Germeni nespecifici: streptococul, stafilococul, gonococul, etc.
Contaminarea poate fi exogenă, de la un alt bolnav sau de la un focar prin
autoinfestare (gură, nas, organe genitale).
Contaminarea endogenă se produce pe cale hematogenă, de la alte organe
(TBC, lues, gonococie).
Factori favorizanţi ai conjunctivitelor sunt iritaţiile mecanice, fizice,
chimice, terenul alergic; uneori germenii saprofiţi pot deveni virulenţi.
În fundul de sac există condiţii prielnice dezvoltării microbilor (căldură,
umiditate).
2.3. Patogenie
Cauzele conjunctivitei sunt:
• infecţii: virale (în special virusurile respiratorii dar şi virusul varicelei,
rujeolei, virusul herpetic) sau bacteriene;
• factori iritanţi: şampon, gel de duş, fum de tigară, gaze şi substanţe volatile,
clorul (atentie la piscine); la vârste mai mari, în special la domnişoare fardurile,
lentilele de contact;
• alergeni: praf, polen, par de animale dar şi diverse alimente, medicamente.
24
În lipsa cunoaşterii etimologiei precise a multor conjunctivite se adoptă o

clasificare anatomo-clinică, utilizând, acolo unde este posibil, şi datele
etimologice. Astfel există mai multe tipuri de conjunctivită, şi anume:
conjunctivita bacteriană, conjunctivita virală, conjunctivita alergică, conjunctivita
chimică, etc.
Clasificarea conjuctivitelor se face după diferite criterii:
1. Clasificarea anatomo-clinică:
- Conjuncgtivite catarale (acută, subactuă, cronică)
- Conjunctivite purulente;
- Conjunctivite pseudomembranoase;
- Conjunctivite nodulare.
2. În funcție de cauză:
- Conjunctivite traumatice (iritative) produse de facori mecanici,
chimici sau fizici: praf, aerosoli, radiații
- Conjunctivite alergice;
- Conjunctivite infecțioase: de natură bacteriană, virală, fungică
3. În funcție de aspectul secreției:
- Conjunctivite seroase;
- Conjunctivite mucoase;
- Conjunctivite purulente;
- Conjunctivite pseudomembranoase.
4. În funcție de evoluția în timp:
- Conjunctivite acute;
- Conjunctivite subacute;
- Conjunctivite cornice.
5. În funcție de alterările structurale ale mucoasei:
- Conjunctivite papilare;
- Conjunctivite foliculare;
- Conjunctivite papilare gigante;
25
- Conjunctivite flictenulare.
Conjunctivitele virale sau bacteriene pot afecta unul sau ambii ochi. De
regulă, infecțiile virale care produc conjunctivite se însoțesc de o secreție apoasă
sau mucoasă. Cele bacteriene produc o secreție mai consistentă, de culoare galben-
verzuie și pot fi asociate cu infecții respiratorii sau faringiene.
Pleoapele pot fi umflate, privirea spre o lumină puternică este dureroasă.
Ambele sunt , adesea, asociate cu răceli și sunt foarte contagioase.
Conjunctivita virală apare frecvent împreună cu mai multe infecții virale –
cel mai des cu infecții cauzate de adenovirusuri sau enterovirusuri - și poate
surveni în timpul unei gripe sau răcei obișnuite.
Cauza de bază a conjunctivitei acute este infecția virală. Conjucntivita virală
începe, în mod obișnuit, la un ochi. În câteva zile, este afectat și celălalt ochi. Se
poate palpa un nodul limfatic umflat în fața urechii.
a) Conjunctivita virală: este determinată de obicei de adenovirus . Ea poate
apărea în cadrul unei infecţii respiratorii superioare, însoţită de febră, dureri de cap,
ganglioni preauriculări măriţi1. Calea de transmitere poate fi aeriană, prin particule
respiratorii contaminate, prin contact direct mână-ochi, sau prin apa de piscina
insuficient clorinată.
Debutul este brusc, unilateral, cu bilateralizare ulterioară rapidă. Bolnavul
prezintă de obicei înroşirea ambilor ochi, secreţie conjunctivală apoasă, adenopatie
preauriculară sensibilă la palpare şi, în general, vedere bună. În unele cazuri, este
afectată şi corneea prin fenomene imune, producându-se scăderea acuităţii vizuale
care poate dura luni de zile. În general, conjunctivitele virale durează aproximativ
trei săptămâni. Tratamentul se reduce la terapie simptomatică, cu exceptia
conjunctivitelor herpetice sau cauzate de virusul varicelo-zosterian
b) Conjunctivita bacteriană: reprezintă 40 % din patologia infecto-
inflamatorie oculară. Agenţii microbieni implicaţi pot fi variaţi, provenind fie din
26
flora saprofită a conjunctivei şi pleoapelor, fie din exterior, pe cale aeriană, prin
contact direct cu mâini sau obiecte contaminate, sau de la o infecţie adiacentă
clinic inaparentată.
Debutul este acut, unilateral, cu bilateralizare în 24 - 48 ore. Pacientul
prezintă prurit, senzaţie de corp străin, senzaţie de înţepături sub pleoape,
lacrimare. Obiectiv, se caracterizează prin ochi roşu care poate fi asociat cu edemul
(umflarea) pleoapelor, secreţie conjunctivală mucoasa sau purulenţa, lipirea
pleoapelor dimineata, la trezire.
Conjunctivita bacteriană afectează, de obicei, ambii ochi și produce puroi
mult și mucus, dureri de ochi, umflare, roșeață.
Tratamentul conjunctivitelor bacteriene se face cu antibiotic care se
administrează local sub formă de colir sau unguent oftalmic în sacul conjunctival
inferior. În cele mai multe cazuri de conjunctivită la adulţi sau copii, tratamentul
este iniţiat fără examenul secreţiei conjunctivale. Dacă oftalmologul doreşte să se
efectueze cultura, se iniţiază tratamentul antibiotic şi ulterior se modifică, dacă e
necesar, în funcţie de rezultatul antibiogramei. Nu se va aplică pansament pe
ochiul cu secreţie, acesta putând duce la agravarea bolii prin stagnarea şi
dezvoltarea germenilor ca într-un mediu de cultură.
c) Conjunctivită cu Chlamydii: se manifestă prin roşeaţă generalizată a
globului ocular, secreţie conjunctivală accentuată şi lăcrimare în cantitate
moderată, adenopatie este absentă, iar pacientul prezintă prurit (mâncărime) locală,
examenul secreţilor conjunctivale evidenţiază prezenţa leucocitelor
polimorfonucleare şi a corpilor intracitoplasmatici.
d) Conjunctivita alergică: apare datorită unei sensibilizări anormale a
conjunctivei la anumiţi factori numiţi alergeni, ca polen, pene, alimente, cosmetice,
medicamente.
Conjunctiva poate fi interesată izolat sau în acelaşi timp cu pielea sau alte
mucoase (rinita). Aproape întotdeauna în conjunctivita alergică este prezentă
senzaţia de mâncărime (prurit). Mai apar şi înţepături, congestie conjunctivală
(ochi roşu), secreţie apoasă sau filamentoasă, edem palpebral cu pseudoptoza şi
27
alte simptome alergice ca rinita (nas înfundat, cu secreţie apoasă), mâncărimi în gât
şi tuse seacă. Pielea pleoapelor poate avea un aspect eczematos caracteristic.
Conjunctivitele alergice afectează întotdeauna ambii ochi și sunt o reacție a
organismului la diferite substanțe alergene precum polenul. Ca răspuns la această
substanță, organismul produce anumite substanțe imunoglobuline (anticorpi) ce
declanșează eliberarea din țesuturile din jurul globului ocular a unor substanțe
inflamatoare precum histamina.
Conjunctivita alergică survine mai frecvent la copii cu boli alergice, cum ar
fi rinita alergică. Este, de cele mai multe ori, întâlnită numai în anumite perioade
ale anului, când este cauzată de alergeni cum sunt iarba sau polenul. Alte
substanțe care pot cauza alergii sunt: praful de origine animală, particule de praf.
Tratamentul este de desensibilizare, pentru a elimina reacţia inflamatoare de
la originea conjunctivitei alergice. În multe cazuri tratamentul este cronic şi se face
cu antihistaminice, corticosteroizi. Se va căuta identificarea şi înlăturarea
alergenului în cauză.
e)Conjunctivita chimică este provocată de medicaţie. În general apare la nou
născuţi care, imediat după naştere sunt trataţi cu nitrat de argint 2% pentru
prevenirea conjunctivitei neonatale . În mod surprinzător s-a descoperit că acest
tratament preventiv afectează nou născuţii provocându-le conjunctivita chimică.
De aceea s-a înlocuit tratamentul pentru prevenirea conjunctivitei cu antibiotice
sub formă de picături oculare.
Transmiterea conjunctivitei este una foarte facilă, în special prin contact
direct (mână-ochi) dar şi prin intermediul particulelor respiratorii sau prin apa de
piscină insuficient clorinată (trebuie facută diferenţere între conjunctivita
determinată de clor care are o evoluţie scurtă şi cea determinata de apa infectată
din piscina). De asemenea există şi posibilitatea infectării indirecte prin
intermediul obiectelor contaminate (prosoape, lenjerie de pat, jucarii, etc);
Perioada de incubaţie (durata din momentul infectării şi pâna la apariţia
simptomelor) este variabilă în funcţie de cauză. Astfel în cazul celor bacteriene
28
sunt necesare 2-3 zile până la apariţia simpomelor, pe când în cazul conjuctivitelor
virale perioada de incubaţie este în medie de 7-10 zile.
Ochi cu conjunctivită
2.4. Simptomatologie și complicații

Simptomatologia clinică este reprezentată de:
disconfort sau senzație de corp străin;
dilatația vaselor de la nivelul conjunctivei;
ușoară fotofobie;
exsudat mucopurulent la nivelul ochiului;
lipirea pleoapelor cu secreție în timpul somnului;
ușoară încețoșare a vederii;
halouri colorate.
Semnele obiective sunt reprezentate de modificări de culoare, relief şi ale secreţiei
conjunctivale.
1. Modificările de culoare sunt produse prin hiperemia mucoasei, ce poate fi
superficială, profundă sau mixtă. Hiperemia superficială are culoare roşie vie, fiind
caracteristică conjunctivitelor. Cea profundă formează inelul perikeratic (în uveite
şi keratite). Hiperemia mixtă are un prognostic grav, apare în endoftalmite.
29
2. Modificările de relief sunt date de edem şi formaţiuni proeminente.

Formaţiunile proeminente de la nivelul conjunctivei sunt foliculii - proeminenţe
nodulare bine delimitate, de dimensiuni şi aspect variat, sunt situate subepitelial.
Papilele sunt mai proeminente, dând conjunctivei un aspect pavimentos, uneori
vegetant.
3. Modificările de secreţie variază dună intensitate şi natura agentului
patogen.
Aspectul secreţiei poate fi:
- sero-mucos
- mucopurulent
- purulent - galben (stafilococ) sau verde (gonococ)
- fibrinos
Cantitatea de secreţie poate fi redusă, sau abundentă aglutinând cilii. Este necesar
examenul bacteriologic al secreţiei pentru depistarea agentului etiologic; uneori se
impune examenul citologic (în conjunctivita primăvăratică).
2.5. Diagnostic
2.5.1. Diagnostic clinic
Simptomatologie:
-senzaţia de corp strain
-senzaţia de arsură
-durere oculară
-uscăciune oculară
-prurit
-fotofobie
-scăderea acuităţii vizuale.
2.5.2.. Diagnostic paraclinic
Comunicarea ineficientă la nivel sensorial vizual din cauza problemelor de
vedere manifestate prin vedere dublă sau aducerea obiectelor aproape de ochii.
30
Anxietate în legătură cu viciul de refracţie manifestată prin agitaţie, nelinişte,

izolare socială.
Scurgerea de secreţie oculară din cauza unui proces inflamator infecţios,
manifestată prin tegumente umede şi roşii.
2.5.3.. Diagnostic diferenţial
Se face cu toate afecţiunile oculare cu ochii roşii, unele fiind grave, de aceea
este foarte inportantă vizita la oftalmolog pentru tratamentul corect. Purtătorii de
lentile de contact sunt expuşi unui risc crescut de a face conjunctivite în cazul
manipulării defectoase a lentilelor şi a unei igiene deficitare, la aceste persoane
există şi riscul mai mare de complicaţiicu keratite. Dacă apar semnele şi
simptomele de conjunctivită, lentilele trebuiesc scoase imediat şi aruncate
împreuna cu soluţia de păstrare şi recipientul special.
2.6. Evolutie. Prognostic
Evolutie:
a) Conjunctivita virală: poate constitui una dintre manifestările infecţilor
respiratorii sezoniere (virale) şi are de multe ori o evoluţie autolimitată,
Anumite conjunctivite virale pot însoţi în cursul evoluţiei de inflamaţie a corneei
(Keratita)
b) Conjunctivita bacteriană: trebuie tratată cu coliruri cu antibiotic, în
anumite situaţii (ex. Infecţia gonococica) poate constitui un pericol pentru vedere
(infecţia gonococică netratată la nou-născut poate duce la ulcerarea şi perforarea
corneei).
c) Conjunctivita alergică: poate avea o evoluţie sezonieră în funcţie de
expunerea la alergenii care provoacă boala, de aceea e important să se evite, dacă
este posibil expunerile la alergenii respectivi cunoscuţii (polen, praf).
Prognostic:
Pentru recuperarea completă fără sechele în conjunctivita bacteriană, atât timp
cât cornea nu este afectată. Se aşteaptă complicaţii doar in cazurile determinate de
bacterii extrem de patogene cum este Chlamydia trachomatis sau Neisseria
31
gonorrheae. Mortalitatea în cadrul conjunctivitei bacteriene este legată de

esecul recunoaşterii şi tratării corecte a bolii. Sepsisul şi meningita determinate de
Neisseria gonorrheae poate fi ameninţătoare vieţi posibil letală. Infecţia cu
Chlamydia la nou-născut poate determina pneumonie sau otite medii.
2.7. Tratament
A) Igieno- dietetic:
- Pacientul nu va pune mâna la ochiul afectat de conjunctivită
- Pacientul se va spăla pe mâni înainte de a aplica tratamentul
- Pacientul se tine de o dietă adecvată/ specifică acestei afecţiuni.
B) Medical:
Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in primul rând de etiologia acestuia.
Conjuctivita bacteriană se tratează în mod obişnuit cu antibiotice sub formă de
picături oculare (colir), unguente sau pastile. Picăturile oculare şi unguentele
trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi pentru o perioadă de 5-7
zile.
Medicamentele cu antibiotic administrate oral se folosesc de asemenea
pentru mai mult de 5-7 zile. Simptomele conjunctivitei se ameliorează sau dispar
după aproximativ o săptămană de la iniţierea tratamentului corect. Este foarte
important ca pacienţii diagnosticaţi cu conjunctivită să urmeze tratamentul complet
recomandat de medicul oftalmolog şi să nu-l întrerupă, chiar dacă simptomele s-au
ameliorat, pentru
Conjunctivita virală, este una dintre cele mai frecvente infecţii oculare şi
este de obicei determinată de virusurile gripale şi paragripale (sezoniere).
Conjunctivita virală este una dintre primele manifestări ale răcelilor sezoniere
comune şi la fel ca şi acestea are o evoluţie autolimitată (dispare fără aplicarea
unui tratament etiologic) după un interval de 5-7 zile de debut.
Conjunctivita alergică apare cel mai frecvent la persoanele atopice (teren
alergic) şi se tratează de obicei cu medicaţia specifică anti-alergică. Este foarte
32
importantă identificarea alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea

realiza astfel profilaxia unor episoade noi de conjunctivită alergică.
Utilizarea picăturilor oculare este tratamentul cel mai frecvent folosit în
eradicarea conjunctivitelor, de aceea este foarte important ca aplicarea acestora să
se facă corect. Este oblogatorie citirea cu atenţie a prospectului medical înaintea
aplicării tratamentului. Trebuie evitată atingerea directă a conjunctivei cu
picurătorul recipientului pentru a evita contaminarea acestuia cu agentul infecţios
(bacterie sau virus). După aplicarea soluţiei în unghiul ocular medial (deasupra
sacului lacrimal) se închide pleoapele şi se mentin ochii închisi pentru 1-2 minute,
pentru a favoriza absorbţia locală a medicamentului. De obicei sunt indicate 3-4
aplicaţii locale în fiecare zi pentru o perioadă de 5-7 zile,în funcţie de tipul
produsului utilizat.
Trebuie să se reţină că recipientul cu soluţie oftalmică este folosit de o
singură persoană şi nu trebuie utilizat în comun, de asemenea aceasta nu mai poate
fi reutilizat cu o altă ocazie (termenul de valabilitate al acestuia este de aproximativ
30 de zile după prima utilizare).
C) Tratamentul chirurgical: este necesară doar în cazul obstrucţiei ductului
lacrimo-nazal sau a sinuzitei. Soluția oftalmică de betadină 1,25% este o
alternativă sigură şi viabilă la antibioticele topice.
33
CAPITOLUL III.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVILOR CU CONJUNCTIVITA
3.1. Îngrijiri Generale

Supravegherea pacientului din momentul internării până la externarea şi
efectuarea tehnicilor impuse afecţiunii
3.1.1. Internarea pacientului în spital

Prin internare se înţelege cazarea unui pacient care are nevoie de îngrijiri
medicale de specialitate 24 din 24 de ore, intr-un spital sau ambulator al unei
unităţi sanitare.
Internarea se efectuează la unitatea de primire urgenţe (UPU) a fiecărui
spital. Decizia de internare a cazului venit este luată şi aparține numai medicului de
garda, in urma efectuării examenului clinic al pacientului:
- asistenta primeşte pacientul, stabileşte o relaţie de comunicare cu pacientul;
- solicită actele necesare pentru internare (buletin, bilet de trimitere etc.);
- întocmirea foii de observaţie, dezbrăcarea de hainele de oraş şi îmbrăcarea
cu pijama, papuci, halat pentru spital;
- transportul pacientului cu foaia de observaţie la secţia la care a fost
repartizat şi predat asistentei şefe, care îl va înscrie în condica de evidenţă a
bolnavilor;
-bolnavul va fi informat despre orarul clinicii, unde se află sala de mese, sala
de tratament, sala de pansamente, grupul sanitar.
34
3.1.2. Asigurarea condiţilor de spitalizare

Este bine ca saloanele să fie amplasate în partea mai liniştită a spitalului.
Zgomotele constituie o sursă de tensiune nervoasă cu consecinţe nefavorabile
asupra pacienţilor.
Pacienţilor internaţi atât în saloanele secţiei cât şi în terapie intensivă trebuie
să li se asigure cele mai bune condiţii. Dacă internarea se face în salon, patul va
trebui să aibă o sursă de oxigen, soneria de alarmă să fie la îndemână şi să fie cât
mai accesibilă pentru o intervenţie de urgenţă.
În terapie pacientul va fi monitorizat, sursă de oxigen şi de aspiraţie vor fi
riguros verificate.
Camera pacientului trebuie să fie bine aerisită, să aibă o temperatură de 19-
20 grade Celsius şi luminoasă.
Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiul suficient pentru aparate şi
personalul de îngrijire.
Schimbarea lenjeriei şi toaleta pacientului se face zilnic sau ori de câte ori
este nevoie.
Asistenta are obligaţia să creeze în salon un climat de perfectă ordine şi
linişte deoarece orice zgomot puternic poate agrava starea pacientului.
3.1.3. Asigurarea condiţilor igienice pacientului internat

Pregătirea patului şi accesorile lui
Paturile pacienţilorvor fi cât mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi
pentru a asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă, transformabilă în fotolii şi
prevăzută cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienţii în poziţii
corespunzătoare necesităţilor lor.
În acelaşi scop saloanele trebuie să fie prevăzute şi cu mese adaptabile de pat.
35
Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecţionată dintr-o singură, două

sau trei bucăţi, din burete sau material plastic care se curăţă şi se dezinfectează mai
uşor.
Pernele trebuie să fie în număr de două, una umplută cu păr de cal sau iarbă
de mare, alta cu burete sau puf, iar pătura să fie confecţionata din lână moale.
Lenjeria patului trebuie să conţină două cearceafuri sau una şi un plic, două feţe de
pernă, o aleză sau traversă, muşama.
Schimbarea lenjeriei de pat
Se va efectua zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Avem nevoie de lenjerie curată
completă şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării pacientului.
Dacă pacientul nu este dependent de aparate şi se poate mobiliza,
schimbarea lenjeriei se va face fără pacient în pat. Dacă starea pacientului nu
permite mobilizarea lui atunci schimbarea lenjeriei se va face cu pacientul în pat.
Când pacientul se poate întoarce în decubit lateral schimbarea lenjeriei se vad face
în lungimea patului, iar când poate fi sprijinit în poziţie şezând schimbarea se face
în lăţime.
Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului.

Pacienţi care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele pe
mâini după fiecare folosire a toaletei. Dacă medicul permite îmbăierea pacientului,
atunci acesta se va face la o temperatură indiferentă, plăcută pentru pacient care se
situează de obicei între 34- 36 grade Celsius. La această temperatură se evită
reacţiile vasomotorii şi creşterea masei circulante, ceea ce la pacienţii
cardiovasculari nu este de dorit.
Baia este importantă pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de
curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea
funcţiilor pielii care au rol important in apărarea organismului şi pentru a asigurs
starea de confort necesară pacientului.
36
Asistenta are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma

când este cazul ca pacientul neimobilizat să-si facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de
seară ce constă în spălarea feţei, a urechilor, a gâtului, a membrelor superioare,
regiunii axilare, toaleta cavităţii bucale şi îngrijirea părului.
După terminarea băii, pacientului i se va face o frecţie cu alcool pentru
închiderea porilor şi stimularea circulaţiei, este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de
corp curată, halat şi papuci.
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat.

Toaleta zilnică trebuie executată în aşa fel încât să pretindă cât mai puţine
eforturi din partea pacientului, dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija
spălarea lui parţială. Se va face prin ştergerea tuturor regiunilor corpului cu mănuşa
de baie umezită în apă călduţă. Trebuie să avem trei mănuşi de baie: una pentru
faţă, una pentru corp, iar una pentru extremităţi.
Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit. Toaleta cavităţii
bucale este obligatorie: la pacienţii conştienţi cu ajutorul asistentei, iar la pacienţii
inconştienţi efectuată de asistentă, cu tampon îmbibat în glicerină boraxată
ştergându-se limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare
cu mişcări dinăuntru în afară. Se sterg dinţii cu un alt tampon, iar la sfârşit se ung
buzele.
Observarea poziţiei pacientului în pat

Asistenta trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienții din salon. Numai
astfel poate sesiza orice schimbare în starea pacienţilor şi să facă o apreciere
corectă în ceea ce priveşte evoluţia bolii.
Pentru pacientul cu conjunctivită trebuie asigurat o poziție confortabilă.
Patul pacientului va fi prevăzut cu un număr suficient de perne, pentru asigurarea
poziţiei.
37
Se va ţine seama întotdeauna de tendinţa la formarea edemelor de staza în părţile

declive ale corpului şi se va căuta, în măsură în care starea pacientului o permite,
să se ţină ridicate părţile edemaţiate.
Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

În funcţie de evoluţia bolii poziţia pacientului trebuie schimbată în pat după
indicaţiile medicului, dar fără indicaţie poziţia pacientului în pat trebuie lăsată la
latitudinea lui.
Asistenta nu trebuie să insiste pentru readucerea pacientului într-o pozoiţie
standard. Scopul îngrijirii este reducerea cauzelor care îl obligă la luarea acestor
poziţii neobişnuite.
Mobilizarea pacienţilor în pat poate fi efectuată numai la stricta indicaţie a
medicului.
3.1.4. Captarea eliminărilor
Captarea materiilor fecale
În vederea captării materiilor fecale la bolnavul imobilizat, se urmăreşte:
separarea patului bolnavului de restul salonului, cu un paravan, după care se
îndepărtează pătura şi cearşaful care acoperă bolnavul, se protejează patul cu
muşama şi aleză, se dezbracă şi se ridică bolnavul şi se introduce bazinetul încălzit
sub regiunea sacrală; se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării. Se
efectuează toaleta regiunii perineale, se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se
acoperă cu capacul, îndepărtându-se din salon.Se strâng materialele folosite, se
îmbracă bolnavul, se acoperă, se aeriseşte salonul. Se spală mâinile bolnavului.
Scaunul se păstrează acoperit pentru vizita medicală în locuri special amenajate.
Captarea vărsăturilor
Se aşează bolnavul în funcţie de starea generală în poziţie şezând, decubit
dorsal cu capul întors într-o parte, protejându-se cu prosop în jurul gâtului. Se
protejează patul cu muşama şi aleză; i se îndepărtează bolnavului proteza când este
38
cazul; oferindu-i-se o tăviţă renală şi susţinându-l, oferim acestuia un pahar cu apă

să-şi clătească gura. I se oferă cuburi de gheaţă, lichide reci în cantităţi mici. I se
şterge faţa şi i se pun comprese reci pe frunte. Vărsătura se păstrează pentru vizita
medicului, notându-se în foaia de temperatură caracterul şi frecvenţa acesteia. Se
spală recipientele, se dezinfectează, pregătindu-se pentru sterilizare prin fierbere
sau autoclavare.
Captarea urinei
Analiza de urină este una dintre cele mai frecvente examinări de laborator,
căci înafară de starea funcţională a rinichilor şi a căilor urinare, reflectă şi alte
modificări din organism.
Pentru examenul fizic, urina trebuie recoltată timp de 24 de ore. Pentru
colectare se utilizează vase cilindrice gradate. În cursul examenului fizic se
determină: cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul şi densitatea.
Pentru examenul chimic se trimite urina colectată timp de 24 de ore sau
numai urina proaspătă de dimineaţa, care este cea mai concentrată. Recoltarea se
face în recipiente absolut curate, clătite cu apă distilată, ca să nu-i schimbe
compoziţia. Pentru un examen curent se trimit 100-150 ml, din care se va
determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul urinar.
Pentru urocultură recoltarea urinei se face în condiţii sterile, după toaleta riguroasă
a zonei genitale cu apă caldă şi săpun şi limpezită cu ser fiziologic, în recipient
steril; pentru a elimina şi germenii care s-ar găsi eventual în uretră, recoltarea se
face din jetul mijlociu, după ce prima parte a jetului a spălat canalul. Recipientul şi
dopul acestuia se vor manevra cu atenţie până la închidere pentru a evita
contaminarea. Este recomandat ca flaconul să fie predat în maxim două ore de la
recoltare.
În cazuri speciale, cum ar fi insuficienţa renală, sau infecţia urinară severă,
recoltarea urinei se recomandă a se face prin sondaj vezical; recoltarea urinei de la
39
bolnavii cu sondă permanentă fixată în vezică se va face prin puncţionarea sondei,

după decontaminarea locului unde se va face puncţia.
Urina trebuie imediat însămânţată. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci trebuie
ţinută la frigider la temperatura de cca + 40 C.
3.2. Ingrijiri Specifice

3.2.1. Supravegherea funcţilor vitale şi vegetative
Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea paralelă a pulsului central şi
periferic, a tensiunii arteriale, a diurezei, a respiraţiei şi la dispoziţia specială a
medicului şi a expectoraţiei, urmărirea dispneei, a cianozei, a edemelor, a greutăţii
corporale, precum şi a pulsaţiilor venelor jugulare.
PULSUL
Poate fi luat pe oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată
pe un plan osos: artera temporală superficială (la copii), carotidă, humerală,
radială, femurală, la nivelul regiunii poplitee (în spatele genunchiului), tibială,
pedioasă.
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de
numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar de la
mâna dreaptă. Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei
degete până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului. Fixarea degetelor se
realizează cu ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.
Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu, pentru fiecare linie
orizontală socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind intre 60-80 pulsaţii/minut.
40
Pulsul- deviaţiile lui pot fi prin frecvenţă şi calitatea lui: un puls rapid şi slab bătut,
uşor depresibil, adesea filiform sau imperceptibil, pledează pentru o irigaţie
insuficientă periferică.
Un puls depresibil, dar bradicardic, uneori aritmic, trădează tulburări în cadrul unei
insuficienţei cardiace.
Pulsul dispare prima dată la artera radială, apoi la femurală şi în final la carotidă.
Prin presiune sau tensiunea pulsului înţelegem forţa cu care unda pulsatilă izbeşte
peretele arterial. Din acest punct de vedere se descrie un puls dur şi un puls moale,
care este caracteristic insuficienţei cardiace globale, infarctului miocardic.
TENSIUNEA ARTERIALĂ
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşeta sprijinit şi în extensie cu braţul, se fixează membrana
stetoscopului pe artera humerală sub marginea interioară a manşetei. Se introduc
olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul
parei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă progresiv
aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime. Se reţine valoarea
indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnată. Se
continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice, se reţine
valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul în
care zgomotele dispar, această valoare reprezintă tensiunea arterială minimă.
Se trec în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală de
culoare roşie, socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de tensiunea arterială maximă 115-140 mm Hg, iar
tensiunea arterială minimă 75-90 mm Hg.
41
Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale. Pot să apară

modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă, care vor fi notate
şi va fi atenţionat medicul în privinţa lor.
RESPIRAŢIA
În timpul măsurării respiraţiei, pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a
explica tehnica ce urmează să fie efectuată cu palma mâinii cu suprafaţa palmară
pe torace. Se numără inspiraţiile timp de un minut. Aprecierea respiraţiei se poate
face și prin simpla observare a mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi revenirea
toracelui la normal. Pe foaia de temperatură se notează cu verde, fiecare linie
orizontală reprezentând două respiraţii.
Valorile normale la adult: seara 20 respiraţii/minut, dimineaţa 18 respiraţii/minut.
Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă
prezintă în general dispnee, care poate fi uneori intensă, cu respiraţii bruşte, rapide
şi superficiale.
DIUREZA
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii
tratamentului, asistenta va urmării:
-Tulburările de emisie urinară
- Cantitatea de urină emisă în 24 de ore
- Caracterele calitative ale urinei
Emisia urinei este declanşată de senzaţia de micţiune, aceasta în mod normal, în
decurs de 24 de ore, fiind de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.
Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiurie, ischiuria,
disuria, incontinenţă urinară.
Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să
urineze în urinar timp de 24 de ore. Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite
şi ţinute la răcoare pentru a împiedica procesele de fermentaţie.
42
Tot in acest scop se vor adăuga la urina colectată câteva cristale de timol care nu
modifică reacţiile chimice ale urinei.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide ingerate.
Raportul dintre cantitate de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul
circulaţiei apei în organism.
Valoarea normală este de circa 1500ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai mare
1200-1800 ml/24 ore, la femei 1000-1400ml/24 de ore .
Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:
-Culoarea – urina normală are culoare galben deschis ca paiul până la brun
închis.
-Aspect - urina normală la emisie este clară, transparentă, după un timp poate
deveni tulbure.
-Miros - acizii volatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al
bulionului.
-Reacţia – în starea normală are o reacţie acidă pH = 6,5
-Densitate – trebuie determinată imediat după emisie cu urodensiometrul.
Valoarea normala 1015-1020 în funcţie de cantitatea substanţelor dizolvate.
Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzie şi cantitatea de
urină emisă, făcându-se bilanţul pe fiecare 24 de ore. Acest bilanţ fiind foarte
important deoarece de cele mai multe ori aceşti pacienţi prezintă edeme datorită
reţinerilor de apă şi sare în organism.
3.2.2. Alimentaţia bolnavului

Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare
înălţimii pacientului.
Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese, variată şi bogată în vitamine,
regim hipocaloric la obezi, hipertensivi şi coronarieni. Fumatul trebuie interzis.
43
Alimentaţia trebuie să fie săracă în ioni de sodiu pentru a împiedica reţinerea apei
în organism. Lipsa clorurii de sodiu din alimente trebuie corectată cu alte substanţe
sapide, lipsite de sodiu ca: lămâia, intr-o oarecare măsură ceapa sau oţetul.
În cazul în care pacientul suportă regimul hiposodat este permis cantitate normală
de lichide pe 14 de ore între 1,5-2 litri.
3.2.3. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci
orice întârziere cât de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi anxioşi.
Deşi medicamentele se administrează la indicaţia medicului, asistenta va trebui
să intervină de urgenţă în unele cazuri extreme până la sosirea medicului cu unele
medicamente ca: oxigenoterapia, anticoagulante.
a) Administrarea medicatiei pe cale oculara

Medicatia oculara (picaturi, unguente) are scop atat diagnostic cat si terapeutic.
Picaturile de ochi pot fi folosite in timpul examenului oftalmologic pentru a
anestezia ochiul, a dilata pupila facilitand examinarea, a evidentia corneea pentru
examinare. Medicatia oculara poate de asemenea sa fie folosita pentru lubrefierea
ochiului, tratament (glaucom, infectii oculare), protectia vederii la nou-nascut,
lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare.
Materiale necesare:
-medicatia prescrisa,sticluta picuratoare,porttampon,bagheta de sticla latita
-manusi
-apa calda sau solutie normala salina
-comprese sterile
-pansamente oculare
Pregatirea materialelor:
-se va verifica daca medicatia este pentru aministrare oculara si data
expirarii
44
-se noteaza data primei folosiri a flaconului (dupa deschidere se va folosi cel
mult 2 saptamani pentru a evita contaminarea)
-se verifica ca solutia medicamentoasa oftalmica sa nu fie decolorata,
precipitata etc (se va avea in vedere ca majoritatea solutiilor oftalmice sunt
suspensii si au un aspect tulbure). Nu se vor folosi solutiile care par anormale ca
aspect
-daca capatul tubului cu unguent oftalmic a facut crusta, aceasta se va
elimina intr-o compresa sterila
Administrarea:
-compara medicatia prescrisa de medic cu cea primita de la farmacie
-se spala mainile
-ne asiguram ca stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate
prescrie medicamente si doze diferite pentru cei doi ochi
-se verifica identitatea pacientului
-se va explica procedura pacientului si i se va asigura intimitatea
-se pun manusile
-se indeparteaza cu blandete pansamentele daca exista
-se vor curata secretiile intai in jurul ochiului cu comprese sterile si apa
calda sau solutie normal salina. Apoi, i se cere pacientului sa inchida ochiul si se
va curata din interior spre exterior cu comprese sterile diferite pentru fiecare orbita
-pentru a indeparta crustele din jurul ochiului se pot mentine pe ochi
comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul pana cand
crustele vor putea fi indepartate cu usurinta.
-pacientul va sta culcat sau sezand, cu capul dat pe spate si inclinat pe partea
cu ochiul afectat
b) Calea naturală de administrare a preparatelor medicamentoase este cea

orală. În unele stări de extremă urgenţă se administrează intravenos, foarte lent,
45
diluat cu ser fiziologic sau cu soluţie de glucoză, pacientul fiind sub observaţie în
tot cursul injectării.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin
ingerarea şi eliminarea lichidelor.
Eliminarea apei din organism se face prin mai multe căi: 1000-1500 ml se
elimină prin urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori
prin plămâni şi 100-200 ml prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-
2500ml 24 de ore.
Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală,
cale subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie
izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză
soluţie izotonică 4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie
Dextran, soluţie Locke.
c) Administrarea medicamentelor prin instilatii oculare

-se detaseaza capacul picuratorului daca este necesar si se trage solutie in
pipeta. Se va avea in vedere sa nu se contamineze capatul picuratorului
-inaintea administrarii se va invata pacientul sa priveasca in sus si in
departare. Astfel corneea va fi intr-o pozitie care sa minimalizeze riscul de a fi
atinsa daca pacientul clipeste involuntar in timpul administrarii
-se poate sprijini mana cu picuratorul pe fruntea pacientului fara a a atinge
capatul acestuia, iar cu cealalta mana se va trage in jos cu blandete pleoapa
inferioara si se va instila medicamentul in sacul conjunctival
-se va evita sa se aplice picaturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca
disconfort pacientului.
-daca se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5
minute intre instilari
-se vor numara cu atentie picaturile administrate pentru a nu gresi doza
indicata
46
-dupa administrare se da drumul cu blandete pleoapei inferioare si se cere

pacientului sa clipeasca pentru distribuirea uniforma a medicamentului administrat
-daca se adminstreaza un unguent oftalmic se aplica un strat subtire de-a
lungul sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Se roteste tubul cu
unguent pentru a finaliza aplicarea
-dupa administrare si eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului sa
inchida ochii si sa-si roteasca globii oculari pentru o distributie uniforma a
medicamentului
-daca se aplica mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10
minute intre administrari
d) Administrarea medicamentelor pe cale parenterala
Definitie: Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe
alt ă cale decât tubul digestiv. Dat fiind faptul ca, in afara injectiilor, si alte cai
ocolesc tubul digestiv (ex: calea respiratorie), notiunea de cale parenterala a fost
reconsiderata, pastrand in sfera ei numai calea injectabila de administrare a
medicamentelor. Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase
lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, aculfiind
adaptat la seringa.
Avantajele pe care le oferă calea parenterală faţă de celelalte căi sunt următoarele:
- dozarea precisă a substanţelor;
- acţiunea mai rapidă după administrare;
- absorbţia completă;
- administrarea de substanţe care sunt distruse de sucurile digestive;
- se poate folosi atunci când calea orală este inutilizabilă (stenoze esofagiene
sau pilorice, ocluzii intestinale,cu hemoragie digestiva,varsaturi etc.);
- siguranţa administrării medicamentului la pacienţii recalcitranţi sau
inconştienţi;
- se pot introduceşi substanţe în scop explorator sau diagnostic.
Scopul injectiilor:
47
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite

substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor (ca si scopul) il constituie tesuturile in care se introduc
medicamentele:
-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima – injectia intracardiaca;
-in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor;(intraosos)
-injectia -in spatiul subarahnoidian.
Asistenta efectueaza injectiile:
- intradermica,
- subcutanata,
- intramusculara
- intravenoasa.
Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de
scopul injectiei rapiditatea efectului urmarit ,compatibilitatea tesuturilor cu
substanta de injectat
Pregatirea injectiei:
Materiale:
-seringi de unica folosinta cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie
medicamentoasa:
-pentru injectia intradermica – seringa de 1 ml gradata in sutimi de ml
-pentru injectia intravenoasa – seringa cu amboul situat excentric
-acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau separate
-se pregateste un ac pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare
48
-ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai
multe doze ,in seringa gata de intrebuintare
-ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau
flacoane cu dop de cauciuc,insotite sau nu de solvent
alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon , solutii dezinfectante , tavita renala
garou, pernita , musama (ptr. inj iv)
-recipiente ptr colectarea deseurilor
Pregatirea psihica a pacientului:
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le
va prezenta in timpul injectiei-
Pregatire fizica:
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii
-se spala pe maini cu apa curenta ,
-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate
- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de
valabilitate ,aspectulsolutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia,
acoperit cuprotectorul si se aseaza pe o compresa sterila
Aspirarea continutului fiolelor
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul
mainii drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si
avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat
-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos
49
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in

sus ,prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;
Dizolvarea pulberilor:
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de
cauciuc,se asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de
solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
Aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce
urmeaza a fi aspirata;
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si
apoi se introduce aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in
seringa sub presiunea din flacon;
-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie
Administrarea combinata a medicatiei intro seringa:
Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua
intepaturi. Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie
din doua fiole, fie dintr-o fiola si un flacon, fie din doua flacoane. Mai exista si
medicamente gata dozate si trase in seringi sterile –seringi preumplute(cum ar fi
anticoagulantele).
Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt
compatibile fie pentru ca precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie
cand cantitatea combinata este prea mare pentru a fi absorbita printr-o singura
injectie.
50
Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia

fizica a pacientului, calea de administrare.
3.2.4 Recoltarea produselor biologice şi patologice

Importanţa analizelor de laborator
-Completează simptomatologia bolii cu elemente obiective, reflectând
modificările apărute în organism
-Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic
-Reflectă eficienţa tratamentului
-Confirmă vindecarea
-Semnalează apariţia unor complicaţii
-Permite depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni.
Pentru a se realiza în condiţii optime recoltarea, asistenta trebuie să respecte
următoarele norme:
- Orarul recoltării
- Efectuarea pregătirii psihice şi fizice a bolnavului
- Pregătirea instrumentului şi a materialului necesar pentru recoltare
- Tehnica recoltării propriu-zise
- Completarea buletinului de trimitere la laborator şi etichetarea produsului
recoltat
- Asigurarea transportului produselor de laborator-în minimum de timp, în
condiţii corecte
a) RECOLTAREA SANGELUI Sângele se recoltează pentru examene:
hematologice, biochimice, bacteriologice parazitologice, serologice
Recoltarea se face prin: punctie capilara puncţie venoasă puncţie arterială
b) RECOLTAREA SECRETIILOR OCULARE
Recoltarea si transportul produselor patologice, etape ale diagnosticului
microbiologic, sunt efectuate de catre medicul clinician si/sau asistent. Rezultatele
investigatiilor microbiologice depind in mare masura de calitatea recoltarii.
51
La recoltare se va tine cont si de urmatoarele aspecte:

- recoltarea se face dupa o prealabila pregatire a pacientului; pacientul
trebuie sa fie informat in legatura cu analiza ce urmeaza a se face si cu modul
corect de recoltare;
- recipientele pentru recoltare sunt sterile, de unica folosinta si adaptate
investigatiei;
- se recolteaza produsul patologic inaintea administrarii antibioticului;
- se recolteaza din zone si in momentul in care este cel mai probabil a gasi
bacteria care a produs infectia;
- probele trimise la laborator trebuie sa reprezinte realul produs patologic;
- se recolteaza o cantitate suficienta de produs patologic;
- in sectiile din spital suprafata pe care sunt puse recipientele cu produse
patologice va fi total separata de masa de tratament;
- acele nu se recapisoneaza dupa folosire;
- este obligatorie prezenta in locurile de recoltare a containerelor cu pereti
rigizi pentru depozitarea temporara a deseurilor intepatoare;
- exteriorul recipientului trebuie dezinfectat daca a fost contaminat in timpul
recoltarii;
- se noteaza pe recipient numele pacientului si provenienta sa, tipul
produsului patologic, data si ora recoltarii;
- fiecare produs patologic va fi insotit de un buletin ce contine informatii
despre proba recoltata si pacient (vezi cererea de analize pentru microbiologie);
- transportul se face cat mai repede la laborator pentru a preveni degradarea
produsului patologic;
- se vor folosi medii de transport care asigura o buna supravietuire a
bacteriilor.
c) RECOLTAREA SECREŢIEI CONJUNCTIVALE
Scop: examen bacteriologic.
Infectiile care necesita acest examen sunt:
52
- blefarite( afecteaza invelisul pleoapelor);

- conjunctivite;
- irita acuta si cronica;
- afectiuni ale canalului si sacului lacrimal;
- afectiuni ale cristalinului, coroidei sau corpului vitros.
Secretia din conjunctivite si dacriocitite se recolteaza cu tampon steril; colectiile
purulente ale pleoapelor se recolteaza cu seringa si ace sterile; din umoarea apoasa
a camerei anteriooare se recolteaza cu seringa si ace sterile.
Materiale necesare
- tampon de exsudat cu mediu de transport
- ser fiziologic steril; se utilizeaza ser fiziologic din fiole. Pentru fiecare
recoltare se utilizeaza o fiola de ser fiziologic care se deschide in momentul
recoltarii.
- comprese mici din tifon, sterile
- manusi
- container pentru deseuri medicale inscriptionat corespunzator
Mod de recoltare
Se recomanda ca asistentul care efectueaza recoltarea sa aiba un instructaj
minim privind precautiile de recoltare efectuat de catre medicul oftalmolog
Inainte de recoltare se pregateste numarul corespunzator de tuburi de exsudat cu
mediu necesar: daca pe recomandare se specifica doar examenul bacteriologic al
secretiei conjunctivale de la un anumit ochi (stang sau drept) se pregateste doar un
tub; daca pe recomandare nu se specifica examenul bacteriologic pentru un anumit
ochi sau se specifica pentru ambii ochi, se pregatesc doua tuburi de exsudat cu
mediu de transport.
Pe tuburile de exsudat si pe cererea de analize se lipesc etichete cu cod de
bare, unic, corespunzator, identic pentru cerere si tuburile de exsudat sau alte
recipiente cu produse recoltate in acelasi moment, pentru acelasi pacient.
53
Pe tuburile de exsudat se scrie cu pix OS, respectiv OD pe tubul

corespunzator ochiului stang si respectiv drept, sau doar OS sau OD daca se
recolteaza doar secretie conjunctivala din ochiul stang sau drept.
Pacientul este aşezat pe scaun cu capul aplecat pe spate.
Persoana care recolteaza isi pune manusile
Cu policele stâng fixand o compresa sterila se coboară pleoapa inferioară
pentru a evidenţia fundul de sac conjunctival; cu indexul fixand o compresa sterila
se ridica pleoapa superioara pentru a evita contaminarea cu germeni de pe geana
superioara prin clipire.
Se recoltează cu tampon umezit cu ser fiziologic steril, din fundul de sac
conjunctival, cu o miscare usoara dar ferma dinspre unghiul interior spre unghiul
exterior al ochiului.
Imediat tamponul cu exsudat se introduce in tubul cu mediu.
Dupa recoltare, tampoanele de tifon utilizate si fiola cu ser fiziologic se
arunca in
recipientul cu deseuri medicale.
Observatii:
Se recolteaza inainte de: toaleta fetei, terapie antimicrobiana topica sau
sistemica. Se recolteaza de la nivelul ambelor conjunctive. Ochiul neinfectat
serveste drept control. Insamantarea se face imediat, majoritatea germenilor avand
viabilitate redusa.
Ochi - cornee:
- mod de recoltare - raclat din mai multe arii ale ulcerului cornean; solutie
anestezica locala.
- transport - insamantare directa pe mediile de cultura (BHI, chocolate),
frotiuri pentru examenul microscopic direct. Placile insamantate se trimit la
laborator < 15 min.
 Mod de recoltare pentru Antigenul Chlamydia trachomatis din
secretia conjunctivala
54
Materiale suplimentare necesare

- flacon cu mediu pentru Antigenul Chlamydia trachomatis procurat
din laborator (capac mov); se pastreaza la temperatura camerei
Se procedeaza ca la punctul anterior pentru recoltarea unui tampon cu secretie
conjunctivala.
Dupa recoltare, varful tamponului se introduce in recipientul special avand
grija ca partea cu produs (dopul de vata) sa fie imersat in mediul de transport; tija
tamponului se rupe pentru a putea permite inchiderea cu capac.
Pe recipient se lipeste eticheta cu cod de bare identic cu cel de pe cerere sau
alte recipiente recoltate pacientului in acelasi timp.
Reorganizarea locului de munca:
- se colecteaza deşeurile în recipiente speciale, conform P.U.
- se spală şi se curăţa instrumentele folosite;
- se spală mâinile cu apă şi săpun
- se indeparteaza mănuşile/masca
Notarea procedurii:
- notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire, data şi ora recoltării;
- notaţi reacţia pacientului, aspectul local.
Evaluarea eficacitatii procedurii
Rezultate aşteptate:
- recoltarea s-a făcut fără incidente; produsul nu a fost suprainfectat.
Rezultate nedorite/ce faceţi?
- se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul
este atins de mediul din jur.
- Repetaţi recoltarea folosind alt tampon.
- pacientul se poate misca brusc, se poate rani ochiul.
- Rugaţi pacientul să repecte indicatiile primite.Anuntati medicul.
55
3.2.5. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afectiuni

A ) Examenul fundului de ochi
Definiţie: Examenul fundului de ochi reprezintă explorarea straturilor
profunde ale ochilor, respectiv retina, cu ajutorul oftalmoscopului; de aceea
examinarea se mai numeşte oftalmoscopie.
Pregătirea psihică a pacientului:

-Se informează, se explică necesitatea dilatării maxime a pupilei prin instilarea
se soluţii midriatice care au acţiune de scurtă durată;
-Tulburarea de acomodare la lumină, produsă de tehnică, este de 1 oră.
Pregătirea fizică a pacientului:
-Poziţia pacientului este şezând în faţa medicului.
Tehnica: -se instilează 1-2 picături de colir midriatic simplu sau în combinaţie cu
1 picătură de neosinefrină 10% în sacul conjunctival al ambilor ochi pentru a
produce o dilataţie rapidă a pupilei,
-se poate repeta instilaţia la interval de 5 minute pentru o mai buna dilatare
-medicul va cere pacientului, după dilatarea pupilei să privească înainte, iar cu
oftalmoscopul va proiecta lumina prin pupilă spre retină
-Efecte adverse: midriaza se poate anula prin administrare de dapiprazol o
picătură în sacul conjunctival, după terminarea examinării.
56
-Se va sfătui pacientul să nu şofeze după examen deoarece are tulburări de

acomodaţie la lumină câteva ore, iar dacă este zi însorită să poarte ochelari fumurii
pentru a nu fi orbit de lumina solară.
Examenul fundului de ochi se poate face în două modurii:
1. Indirect fără dilatarea pupilei în caz de traumatisme şi când sunt
contraindicaţii
2. Direct cu dilatarea pupilei după instilaţie de picături midriatice
B ) Instilaţii oculare conjunctivale

Definiţie: Prin instilaţie se înţelege administrarea de picături în saculu
conjunctival cu scop de tratament sau înainte de investigaţie.
Medicamentele utilizate în oftalmologie pentru instilaţii sunt soluţii lichide sau

suspensii numite coliruri.
Pregătirea psihică a pacientului:
-se va explica pacientului că soluţia instilată poate produce usturime sau senzaţie
de arsură care este trecătoare
Pregătirea fizică a pacientului :
-Se aşează pacientul în poziţie şezândă sau decubit dorsal, cu ochii deschişi,
privirea în sus.
Tehnica: -se spală mâinile,se usucă, se pun mănuși sterile
57
-se trage pleoapa inferioară cu mâna stângă, iar cu mâna draptă se strânge
flaconul dacă e din material plastic pentru a instila 1-2 picături în sacul
conjunctival,
-nu se vor pune mai multe picături imediat,
-se asteaptă 3-4 minute între instilaţii de coliruri diferite,
-excesul de soluţie se şterge cu un tampon sau compresă.
C) Spălătura conjunctivală
Definiţie: prin spălătura oculară se înţelege introducerea în sacul conjunctival a
unui jet de lichid cu scopul terapeutic.
Poziţia pacientului: şezând sau decubit dorsal
-Se roagă pacientul să lase capul pe spate, înclinat uşor spre partea ochiului
afectat,
-Se aşează prosopul pe umăr, se lipeşte tăviţa renală de obraz când poziţia este
şezând, şi de regiunea temporală când este în decubit dorsal.
-Se vor instila câteva picături de anestezie pentru calmarea durerii şi limitarea
clipitului,
-Se invită pacientul să privească în sus, apoi se trage pleoapa inferioară în jos,
-Se introduce lichidul în jet continuu cu o seringă la care s-a adaptat o canulă,
-Se întoarce pleoapa superioară, rugăm pacientul să privească în jos, se irigă în
jet conjunctiva, apoi se procedează la fel pentru spălarea conjunctivei din unghiul
nazal şi temporal rugând pacientul să privească la dreapta, apoi la stânga.
3.2.6. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie

A)Pregătirea preoperatorie a pacientului
1. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
Scop -Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un
element major de prevenire a infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita
operaţiei şi evoluţia postoperatorie.
58
-Neutralizarea surselor de suprainfecţie care au originea: la nivelul pielii

(incizie): la distanţă (naso-faringian şi vezică urinară)
-Reducerea posibilităţilor de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice
-Depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare
recente ori vindecate paraziţi externi, posibilităţi de alergie
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
Pacienţilor ajunși la secţia de chirurgie trebuie să li se asigure confort fizic şi
psihic. Pacienţii internaţi sunt agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei
chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de moarte.
Asistentul medical are obligaţia ca prin atitudinea şi comportamentul său să
înlăture starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie :
- să –l ajute să-şi exprime gândurile, grijile, teama;
- să îi insufle încredere în echipa operatorie;
- să îi explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala
de operaţie, în preanestezie, cum va fi aşezat la masa de operaţie,
când va părăsi patul, când va primi vizite;
- să–l asigure că va fi însoţit şi ajutat .
Asistentul medical trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism,
siguranţă şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, încât aceştia să capete
încredere în serviciul în care a fost internat.
Prin atitudinea lui, nici distant, dar nici familiar, nici dur, dar nici cu
slăbiciune, binevoitor, dar şi autoritar, va reuşi, cu siguranţă, să inspire
pacienţilor încredere.
Dacă: - el nu va dovedi răbdare, pricepere, în conducerea unei discuţii de început,
menită să încurajeze bolnavul
-obişnuinţa şi rutina manifestate prin scepticism şi insensibilitate nu sunt com-
bătute
-aspectul exterior nu va arăta sobrietate şi demnitate
-limbajul folosit nu va fi adecvat, pe înţelesul celui cu care stă de vorbă,
59
încrederea pacientului va scădea şi starea lui psihică va fi defavorabilă.
B) Îngrijirea postoperatorie
Supravegherea postoperatorie a bolnavului începe din momentul terminării
intervenţiei chirurgicale, înainte ca pacientul să fie transportat în salon; din acest
moment devine obiectulunei atenţii constante până la părăsirea spitalului.
În general, bolnavul este adus în salon însoţit de medicul anestezist şi de
asistentul de anestezie, care va urmări respiraţia şi modul în care este transportat şi
aşezat în pat; transportul se face cu patul rulant sau cu căruciorul.
Bolnavul va fi acoperit pentru a fi ferit de curenţi de aer sau schimbări de
temperatură.
Asistentul medical care îl însoţeşte se va asigura că bolnavul stă comod, este
în siguranţă şi că tubulatura prezentă (dren, sonde, perfuzii) nu este comprimată.
Poziţia pe cărucior este de decubit dorsal, cu capul într-o parte pentru a nu-şi
înghiţi eventualele vomismente.
În timpul transportului asistentul medical va urmări: aspectul feţei (cianoza),
respiraţia, pulsul, perfuzia.
Instalarea bolnavului se face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil,
care va fi curată, bine aerisită, liniştită, în semiobscuritate, cu temperatura de 18-
20°C (căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia), prevăzută cu
instalaţii do oxigen montate în perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu
aparatură pentru aspiraţie.
Patul va fi accesibil din toate părţile - aparatele de încălzit nu vor fi lăsate
niciodată în contact cu un operat adormit, pentru a se evita riscul unor arsuri grave.
Căldura excesivă a patului produce transpiraţie, ceea ce duce la pierderi de
apă, iar senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor.
Patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă şi, dacă este
cazul, salteaua va fi antiescară.
Poziţiile pacientului în pat
60
-Transferul de pe cărucior pe pat va fi efectuat de către trei persoane, ale căror

mişcări trebuie să fie sincrone, pentru a evita bruscarea operatului.
-Poziţia pacientului în pat este variabilă, în funcţie de tipul intervenţiei
chirurgicale.
- Cea mai frecventă poziţie este decubit dorsal, cu capul într-o parte, până când îşi
recapătă cunoştinţa. Pentru a favoriza iri¬garea centrilor cerebrali, câteodată, patul
va fi uşor înclinat.
- În foarte multe cazuri, poziţia este decubit lateral drept sau stâng, care se va
schimba din 30 în 30 de minute, pentru a uşura drenajul căilor respiratorii. Această
poziţie împiedică lichidul de vărsătură să pătrundă în căile aeriene.
- În cazuri particulare (obezi, cardiaci, operaţii pe sân, pe torace etc.) operatul va fi
aşezat în poziţie semişezând - poziţia FOWLER - cu genunchii flectaţi cu un sul
sub ei.
-Aceste poziţii diferite se pot menţine uşor într-un pat de reanimare, prevăzut cu
mecanisme care permit manevrarea cu blândeţe a pacientului şi instalarea sa
comodă.
C) BANDAJAREA OCHILOR
-Bandaj monocular;
-Bandaj binocular.
1.BANDAJUL MONOOCULAR:
Fasa se fixeaza in jurul capului cu ture circulare, apoi se trece cu ture oblice
peste ochi, aducand fasa pe sub urechea pacientului.Se face din nou o tura
orizontala peste frunte apoi oblic, repetand succesiunea de ture oblice si orizontale
pana la acoperirea completa a ochiului.
61
2.BANDAJAREA BINOCULARA:
Se incepe ca si cel precedent insa in locul turelor orizontale, fasa conduce
oblic peste celalalt ochi, turele incrucisandu-se deasupra radacinii nasului,
formandu-se o spica fara a acoperi urechile.
3.2.7. Externarea pacientului

Momentul externării bolnavului se stabileşte de medicul curant, dupa ce a
constatat vindecarea sau ameliorarea stării pacientului.
Medicul va completa epicriza care este un rezumat al internării în care se specifică
ce investigaţii a efectuat bolnavul, rezultatele analizelor şi tratamentele aplicate cu
medicamente, intervenţii chirurgicale, se va trece atât în epicriză cât şi pe prima
parte a foii de observaţie starea la ieşirea din spital care ar putea fi:
-Vindecat, ameliorat, transferat, decedat.
Rolul asistentului medical: - anunţă familia în cazul pacienţilor vârstnici şi
copiilor, trimite foaia de observaţie la secretariatul clinicii pentru a fi scos din
evidenţă şi a se întocmi biletul de ieşire cu scrisoarea de recomandare pentru
medicul de familie, anunţă magazia să elibereze efectele pacientului, înmânează
pacientului toate documentele necesare parafate de medic şi ştampilate la biroul
secretariat al spitalului. Pacientul va primi şi reţeta dată de medic cu privire la
tratamentul care trebuie continuat acasă, asistentul va educa pacientul asupra
respectării tratamentului în cazul bolilor cronice, a regimului alimentar şi de viaţă
pentru a se preveni complicaţiile sau recidiva bolii.
62
CAPITOLUL IV.
EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
În perioada de spitalizare, pacientul cu conjunctivită trebuie să fie educat şi

deprins cu noul ritm de viaţă şi activitate, pe care va trebui să-l continue cu mici
modificări şi acasă, pentru că odată cu părăsirea spitalului el să fie înarmat cu
cunoştinţele necesare pentru a preveni complicaţiile.
Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate
educaţională. Procesul de educare şi informare se adresează atât pacientului cât şi
familiei sale.
Instrucţiuniţe cu privire la activitatea fizică trebuie să se refere concret la
repaus,muncă,activităţi recreative, antrenament fizic, activităţi din viaţa zilnică,
contact sexual şi călătoriile. Trebuie precizat modul în care se intercalează repausul
cu efortul fizic.
Asistentul va explica pacientului şi necesitatea regimului dietetic,
precum şi a restricţiilor prescrise ca: alimentaţia hiposodată, abandonarea
fumatului, evitarea consumului de alcool şi a cafelei în exces.
Li se vor explica pacienţilor motivele pentru care trebuie să ia uneori timp
îndelungat medicamente, trebuie să se precizeze dozele posibile, efectele
adverse,iar dacă apar modificări în evoluţie să se adreseze medicului curant.
63
CAPITOLUL V
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ
5.1. Cazul I
Culegerea datelor:
Date fixe:
Numele şi prenumele: S. M.
Vârstă: 24 ani
Stare civilă: Necăsătorită
Domiciliu: Botoşani
Ocupaţia: Casnică
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodox
Condiţii de viaţă: locuieşte cu tatăl într-un apartament cu trei camere.
Obiceiuri: îi place să facă mişcare în natură, îi place să citească.
Diagnostic de internare: conjunctivită.
Istoricul boli: pacienta S. M. declară că de două zile are o senzaţie de corp străin în
ochiul stâng, dureri oculare.
Manifestări de dependenţă: -alterarea vederii, senzaţie de corp străin,
-dureri oculare
Problemele pacientului: -corp străin în ochiul stâng
-durere oculară
Data internări: 15 08 2017
Data externări: 18 08 2017
Nevoile fundamentale personale
Nevoia fundamentală Independență Dependență
1 Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie Da
2 Nevoia de a bea și a mânca Da
3 Nevoia de a elimina Da
64
4 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură Da

5 Nevoia de a dormi şi a se odihni Da
6 Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca Da
7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în Da
limite normale
8 Nevoia de a fi curat, îngrijit Da
9 Nevoia de a evita pericolele Da
10 Nevoia de a comunica Da
11 Nevoia de a practica religia Da
12 Nevoia de a se realiza Da
13 Nevoia de a se recrea Da
14 Nevoia de a învaţa Da
Examenul de laborator
EXAMEN CERUT MOD DE REZULTATUL VALORI
RECOLTARE NORMALE
Hemoleucogramă Venă brahială WBC = 8000-
Completă 13000/microl 10000/microl
VSH Venă brahială 30 mm/h 8-10 mm/h
Proteină C Reactivă Venă brahială 3 mg/dl 0-1,0 mg/dl
Examen bacterian Cu tampon steril Negativ negativ
secreţie conjuctivală din conjuctivă
Examnea Cu tampon steril Adenovirus prezent Negativ
virusologic secreţie din conjuctivă
bacteriană
Examen citologic Cu tampon steril Limfocite in Negativ
secreţie din conjuctivă cantitate mare
conjunctivală
65
NEVOIA MANIFESTARI INTERVENTII

DEFICITARA DE OBIECTIVE EVALUARE
DEPENDENTA AUTONOME DELEGATE
Nevoia de a Dificultate in Pacientul să prezinte -Ajut pacientul să facă -La indicaţia medicului -Pacientul să
respira şi a respiratie o respiratie adecvată exerciţi de relaxare administrez medicamente prezinte o stare
avea o bună pentru diminuarea dureri de bine
circulaţie
Nevoia de a Masticatie - Sa consume 4 -asezarea pacientului -alimentare parenterala: -pacientul
se alimenta şi ineficienta, reflex mese pe zi,bilantul semisezand glucoza 10%,20%,etc prezinta o stare
hidrata de deglutitie lent, ingesta excreta sa mai buna,
digestie lenta fie echilibrat; sa incepe sa
datorita durerii le aiba o stare de bine realizeze
nivelul facial fara greturi importanta
alimentarii
corespunzatoare
Nevoia de a Risc de - Leziunile să se - Ajut pacientul să se - la indicatia medicului - Pacientul să
mișca și a accidentare si vindece fară deplaseze administram tratament prezinte o stare
avea o postură cădere complicați -incurajam pacientul sa de bine
bună Orientare scăzuta Sa aiba puls faca miscare, comunicam
datorita vederii periferic,sa aiba importanta mobilitatii,
dificile extremitati riscurile mobilitatii la pat,
calde,combaterea insotim p,ajutam p. sa
escarelor, sa fie ferit cunoasca topografia
de accidentari sectiei,
Nevoia de a Somn interrupt - Pacientul să - învătăm pacientul - administrăm somnifere - pacientul să
dormi si a se din cauza durerii prezinte o stare de exerciții de relaxare la indicația medicului aiba un somn
66
odihni bine înainte de somn liniștit

- oferim pacientului un
mediu placut
- servim pacientul cu o
cană de lapte, ceai călduț
înainte de culcare
Nevoia de a Inflamatia ocular - pacientul sa - ajut pacientul să iși - masurăm temperatura - pacientul
menține modifica prezinte o mentină temperatura corpului din 2 în 2ore la prezintă o
temperatura temperatura temperatură a corpului în limite normale indicaţia medicului temperatură a
corpului in corpului in limite - hidratez pacientul - la indicaţia medicului corpului în
limite normale normale - asigur condiţi de administrăm antitermice limite normale
microclimat
- i-am facut înpachetari
- i-am administrat cuburi
de gheață
Nevoia de a Anxietate - Pacientul prezintă - asistentul are o - la indicația medicului - Pacientul
comunica Comunicare o bună comunicare comunicare eficientă cu pregătesc pacientul si îl prezintă o stare
ineficienta pacientul îndrum către psihoterapie de bine
datorita - încurajăm pacientul
afecțiunii la nivel
vizual
67
Supravegherea funcțiilor vitale

Data T.A. PULS RESPIRAȚIE TEMPERATURA DIUREZĂ SCAUN
15.08.2017 150/80mmHg 70 p/min 20r/min 38 °C Normală Normală
16.08.2017 140/80 mmHg 72 p/min 18r/min 36°C Normală Normală
Alimentatia bolnavului
PERIOADA ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE
15.08.2017 Pacientul mănancă orice Nu i se interzice nimic
Investigati paraclinice
DATA EXAMENE CURENTE PREGĂTIREA PENTRU ÎNGRIJIRI DUPĂ EXAMEN
EXAMEN
16 08 2017 Spălatură oculară Pregătim fizic si psihic Însoţim pacientul in salon, îl
pacientul, explicăm aşezăm într-o poziţie comodă.
pacientului tehnica, încurajăm
pacientul
Tratament medicamentos
DATA MEDICAMENTE MOD DE ADMINISTRARE
15 08 2017-18 08 2017 Colir cu antibiotic Picături
Antiinflamator Comprimate
68
Evaluare finală
Pacientul S.M. În vârstă de 24 ani, din Botoşani, se internează în data de

15.08.2017 declarînd alterarea vederi, senzaţie de corp străin, durere oculară. S-au
efectuat investigaţii clinice şi paraclinice şi s-a stabilit diagnosticul de
Conjunctivită
Se externează în data de 18.08.2017

• functii vitale in limite de siguranta;
• nu prezinta dureri;
• anxietate ameliorate;
• tulburari motorii si senzoriale mult ameliorate
• pacientul si-a recapatat stima de sine;
• nu a facut complicatii si nici infecţii nosocomiale;
• se odihneste corespunzator;
• este echilibrat hidroelectrolitic si nutriţional;
• mucoase conjunctivale integre;
• pacientul a acumulat cunostinte importante privind pastrarea sanatatii
69
5.2. Cazul II
Culegerea datelor
Date fixe:
Nume și prenuma: A. U.
Vârstă: 75 ani
Sex: Masculin
Stare civilă: divorțat
Domiciliu: Unțeni
Ocupație: pensionar
Naționalitate: Română
Religie: Ortodox
Condiți de viața: locuiește singur într-o casă modestă și din când în când e vizitat
de copii
Obiceiuri: îi place munca la câmp, statul pe bancă de vorbă cu vecini
Diagnostic de internare: Conjunctivită cu Chlamydia
Istoricul boli: pacientul A. U. se prezintă la spital la secția U.P.U. cu secreție
conjunctivală accentuată și lăcrimare în cantitate moderată, prurit local, roseață de
trei zile
Manifestări de dependență: - alterarea secreției conjunctivale (lăcrimare)
- apariția pruritului local
- congestie conjunctivală
Problemele pacientului: Secreție conjunctivală accentuată si lacrimare în cantități
moderate, prurit, roșeața
Data internări: 10. 10. 2017
Data externari: 17. 10. 2017
70
Nevoia fundamental[ Independenţă Dependenţă

1 Nevoia de a respira şi a Da
avea o bună circulaţie
2 Nevoia de a bea și a Da
mânca
4 Nevoia de a se mişca şi Da
a avea o bună postură
5 Nevoia de a dormi şi a Da
se odihni
6 Nevoia de a se îmbraca Da
şi dezbrăca
7 Nevoia de a menţine Da
temperatura corpului în
limite normale
8 Nevoia de a fi curat, Da
îngrijit
9 Nevoia de a evita Da
pericolele
11 Nevoia de a practica Da
religia
DATA MEDICAMENTE MOD DE
ADMINISTRARE
10 10 2017- Coliruri cu antibiotic Picături- 2 pe zi
17 10 2017 Tetraciclină Unguent- o dată pe zi
Doxicilină Capsule- 3 ori pe zi
Antitermice Capsule- 3 pe zi
Captoril Capsule- la nevoie
71
NEVOIA MANIFESTARI INTERVENTII

DEFICITARA DE OBIECTIVE EVALUARE
DEPENDENTA AUTONOME DELEGATE
Nevoia de a CA-libere,R- - pacientul să - ajutam pacientul să - la indicația medicului - pacientul prezintă o
respira și a spontana,eficient prezinte o aibă o poziție adecvată administrăm stare ameliorată
avea o bună a 20,MV- respirație oxigenoterapie
circulație fiziologic adecvată
Nevoia de a digestie lenta - pacientul sa - ajutam pacientul să - la indicația medicului - pacientul prezinta o
te alimenta și Apetit scazut, fie alimentat se alimenteze in limite administrăm medicatia stare de bine
hidrata deshidratat conform normale
vârstei
alimentele sa
fie bine fierte
Nevoia de a Miscare - pacientul va - incurajez pacientul să la indicația medicului - pacientul prezintă o
se mişca si a deficitara ocupa o facă mișcare administrăm medicatia stare de bine
avea o buna datorita acuittatii pozitie
postură vizuale scazute adecvata in
funcție de
afecțiune
Nevoia de a Somn perturbat - pacientul să - invățăm pacientul - administrăm - pacientul prezintă o
dormi si a se de prezenta prezinte o metode de relaxare pacientului somnifere stare de odihnă
odihni durerii stare - nu lasăm pacientul să la indicația medicului
ameliorată doarmă in timpul zilei
pentru a putea dormi
noaptea
Nevoia de a Nu este capabil - pacientul să - ajut pacientul să se - pacientul prezintă o
se înbraca, sa se imbrace nu prezinte îmbrace dezbrace la indicația medicului stare ameliorată
72
dezbrăca deoarece dezinteres pentru a nu își atinge administrăm medicatia

acuitatea vizuala pentru ochiul afectat
este scazua imaginea de - oferim pacientului
sine îmbrăcăminte adecvată
climatului
Nevoia de a Risc ridicat de - pacientul va - ajut pacientul ori de la indicația medicului Pacient cooperant si
evita pericolele accidentare cere ajutor ori câte ori este nevoie administrăm medicatia interesat de evitarea
Acuitate vizuala de câte ori pentru a evita pericolelor, urmeaza
scazuta este nevoie pericolele indicatiile primate in
acest sens
Nevoia de a Comunicare - pacientul are - ajut pacientul să aiba la indicația medicului - pacientul să prezinte o
comunica ineficienta la deficit de o comunicare eficientă administrăm medicatia stare de bine
nivel senzorial comunicare - vorbim cu pacientul
visual îi ascultăm problemele
îi oferim sfaturi
- încurajam pacientul

DATA T.A. PULS RESPIRAȚIE TEMPERATURĂ DIUREZA SCAUN
10.10.2017 150/90 mmHg 90 p/min 14-15r/ min 39,5 0 C Normală Normal
11 10 2017 150/80 mmHg 80 p/min 15-16r/ min 38,50 C Normală Normal
12 10 2017 160-90 mmHg 90 p/min 16r/ min 380 C Normală Normal
13 10 2017 150-80 mmHg 77 p/min 17r/min 37,50 C Normală Normal
14 10 2017 140-80 mmHg 77 p/min 17r/min 37,50 C Normală Normal
15 10 2017 140-80 mmHg 80 p/min 17-18r/ min 37,50 C Normală Normal
16 10 2017 140-80 mmHg 80 p/min 17-18r /min 36,50 C Normală Normal
17 10 2017 140-80 mmHg 80 p/min 18r/ min 36,50 C Normală Normal
73
Examen de laborator
EXAMEN CERUT MOD DE REZULTATE VALORI NORMALE
RECOLTARE
Examenul secreţiilor Cu tampon steril din Celule epiteliale frecvente, Celule inflamatorii
conjunctivale Coloraţie Giemsa conjuctivă polimorfonucleare frecvente, celule absente
mononucleare în cantitate moderată.
Hemoleucogramă Completă Vena brahială WBC = 14000/microl 8000-10000/microl
Proteină C Reactivă Venă brahială 3,5 mg/dl 0-1,0 mg/dl
Examen bacterian secreţie Conjunctivă Chlamidya prezentă negativ
conjuctivală
Examnea virusologic secreţie Conjunctivă Negativ Negativ
bacteriană
Alimentația bolnavului
10-10-2017 Pacientul mănîncă orice Nu se interzice nimic
17-10-2017 Pacientul mănîncă orice Nu se interzice nimic
Investigați paraclinice
DATA EXAMENE PREGATIREA PENTRU EXAMEN INGRIJIRI DUPA EXAMEN
CURENTE
11 11 2017 Spălatură oculară Pregătim fizic si psihic pacientul, explicăm Însoţim pacientul in salon, îl aşezăm
pacientului tehnica, încurajăm pacientul într-o poziţie comodă.
12 10 2017 Examenul fundului de Pregătim pacientul fizic şi psihic, Pansez ochiul su comprese sterile,
ochi încurajăm pacientul însoţim pacientul pana la pat, îl asezăm
în poziţie comodă
74
Evaluare finală
Pacientul A. U. În vârstă de 75 ani, din Unţeni, se internează în data de

10. 10. 2017 cu secreție conjunctivală accentuată și lăcrimare în cantitate
moderată, prurit local, roseață. S-au efectuat investigaţii clinice şi paraclinice şi s-a
stabilit diagnosticul de Conjunctivită cu Chlamydia

• comunicare eficienta;
75
5.3. Caz III

Culegerea datelor
Date fixe
Numele şi Prenumele: A. L.
Vârstă: 34
Stare civilă: Căsătotit
Domiciliu: Botoşani
Ocupaţie: Asistent medical
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodox
Condiţii de viaţă: Locuieşte cu soţia si doi copii într-un apartament cu patru
camere
Obiceiuri: îi place să facă mişcare în natură, îi place să citească.
Diagnostic de internare: Conjunctivină bacteriană
Istoricul boli: Pacientul A. L. declară că de o zi are o senzaţie de corp străin în
ochi, prurit, mâncarimi, roţeată, secretie conjunctinvală
Manifestări de dependenţă: -alterarea vederii, senzaţie de corp străin,
-dureri oculare
Problemele pacientului: -corp străin
-durere oculară
mâncărimi
prurit
Data internări: 10.10.2017

Data externări: 14 10 2017
76
Nevoia fundamentală Independentă Dependentă

1 Nevoia de a respira şi a Da
avea o bună circulaţie
2 Nevoia de a bea și a Da
mânca
4 Nevoia de a se mişca şi Da
a avea o bună postură
5 Nevoia de a dormi şi a Da
se odihni
6 Nevoia de a se îmbraca Da
şi dezbrăca
7 Nevoia de a menţine Da
temperatura corpului în
limite normale
8 Nevoia de a fi curat, Da
îngrijit
9 Nevoia de a evita Da
pericolele
11 Nevoia de a practica Da
religia
77
NEVOIA INTERVENTII
DEFICITARA OBIECTIVE EVALUARE
AUTONOME DELEGATE
Nevoia de a - pacientul să - ajutam pacientul să aibă o - la indicația medicului - pacientul prezintă
respira și a prezinte o respirație poziție adecvată administrăm o stare ameliorată
avea o bună adecvată - învătăm pacientul exerciţi oxigenoterapie
circulație de relaxare
Nevoia de a - Leziunile să se - Ajut pacientul să se - Pacientul să
mișca și a vindece fară deplaseze prezinte o stare de
avea o postură complicați ------------------- bine
bună
Nevoia de a - Pacientul să - învătăm pacientul exerciții - administrăm somnifere la - pacientul să aiba
dormi si a se prezinte o stare de de relaxare înainte de somn indicația medicului un somn liniștit
odihni bine - oferim pacientului un
mediu placut
- servim pacientul cu o cană
de lapte, ceai călduț înainte
de culcare
Nevoia de a - pacientul să nu - ajut pacientul să se - pacientul prezintă
se înbraca, prezinte dezinteres îmbrace dezbrace pentru a o stare ameliorată
dezbrăca pentru imaginea de nu își atinge ochiul afectat
sine - oferim pacientului ------------------------
îmbrăcăminte adecvată
climatului
- schimbăm pansamentul
pacientului ori de cate ori
este nevoie
78
Nevoia de a - pacientul să - ajut pacientul să îsi - la indicația medicului - pacientul să

menţine prezinte menţină temperatura administrez antitermice prezinte o
temperatura temperatură în corpului în limite normale - la indicaţia medicului temperatură în
corpului în limite normale - administrăm antibiotice limite normale
limite normale
Nevoia de a - pacientul să îşi
- ajut pacientul în
fi curat, de a menţină efectuarea toaletei
proteja tegumentele și
- ajut pacientul să îți
tegumentele mucoasele curatemenţină tegumentele şi
mucoasele curate
Nevoia de a - pacientul va cere - ajut pacientul ori de câte - pacientul să
evita ajutor ori de câte ori este nevoie pentru a prezinte o stare de
pericolele ori este nevoie evita pericolele --------------------------- bine și să nu se
accidenteze
Nevoia de a - Pacientul prezintă - asistentul are o - Pacientul prezintă
comunica o bună comunicare comunicare eficientă cu o stare de bine
pacientul
- încurajăm pacientul -----------------------
- vorbim cu pacientul îi
ascultăm problemele îi
oferim sfaturi
Nevoia de a - pacientul simte - încurajez pacientu să facă - pacientul prezintă
se recrea lipsa serviciului şi a plimbări o stare de bine
familiei -încurajez pacientul să se ---------------------------
recreeze
79

DATA T.A. PULS RESPIRAȚIE TEMPERATURĂ DIUREZA SCAUN
10.10.2012 150/90 mmHg 90 p/min 14-15r/ min 39,5 0 C Normală Normal
11.10.2012 150/80 mmHg 80 p/min 15-16r/ min 38,50 C Normală Normal
12.10.2012 140/80 mmHg 80 p/min 18r/ min 370 C Normală Normal
13.10.2012 130/80 mmHg 68 p/min 18r/ min 360 C Normală Normală
14.10.2012 130/80 mmHg 68p/min 18r/ min 360 C Normală Normală
Examen de laborator
EXAMEN CERUT MOD DE RECOLTARE REZULTATE VALORI NORMALE
Examenul secreţiilor Cu tampon steril din sacu Culturi stafilococ sensibil la negativ
conjunctivale- culturi conjunctival Oxacilină, Kanamicină
Secretie conjunctivală examen Cu tampon steril din sacu Fregvenţi flora bacteriană, negativ
microscopic conjunctival polimorfonucleare fregvente
Proteină C Reactivă Venă brahială 200 mg/dl negativ
Examen bacterian secreţie Conjunctivă Stafilococ preyent negativ
conjuctivală
80
Alimentația bolnavului
14 10 2012 Pacientul mănancă orice Nu i se interzice nimic
Investigați paraclinice
DATA EXAMENE PREGATIREA PENTRU EXAMEN INGRIJIRI DUPA EXAMEN
CURENTE
10.10.2012 Spălatură Pregătim fizic si psihic pacientul, explicăm Însoţim pacientul in salon, îl aşezăm într-o
oculară pacientului tehnica, încurajăm pacientul poziţie comodă.
11.10.2012 Examenul Pregătim pacientul fizic şi psihic, încurajăm Pansez ochiul su comprese sterile, însoţim
fundului de ochi pacientul pacientul pana la pat, îl asezăm în poziţie
comodă
DATA MEDICAMENTE MOD DE ADMINISTRARE
10.10.2012 - 13.10.2012 Coliruri cu antibiotic Picături- 2 pe zi
Tetraciclină Unguent- o dată pe zi
Doxicilină Capsule- 3 ori pe zi
Antitermice Capsule- 3 pe zi
81
Evaluare finală
Pacientul A. L. În vârstă de 34 ani, din Botoşani, se internează în data de

10.10.2012 declarînd o senzaţie de corp străin în ochi, prurit, mâncarimi,
roţeată, secretie conjunctinvală . S-au efectuat investigaţii clinice şi paraclinice
şi s-a stabilit diagnosticul de Conjunctivită bacteriană

82
CAPITOLUL VI
CONCLUZII GENERALE
Conjunctivita este o inflamaţie acută sau cronică a conjunctivei, mucoasa

pleoapelor. Această inflamaţie este produsă de diferiţi agenţii fizici, chimici sau
microbieni.
Etiologie: -Bacteriene
-Virale
-Micotice
-Alergice
Procesul de îngrijire a bolnavului este un proces indispensabil, propriu
asistentului medical, având drept scop acordarea de îngrijiri individualizate, de
calitate. Obiectivele vizate în lucrare presupun urmărirea unei diagnosticări
corecte în urma explorîrilor clinice şi paraclinice făcute cu maximă seriozitate şi
profesionalism.
Conjunctivita este o boală cu frecvenţă ridicată în rândurile populaţiei

fiind cosecinţa unui stil de viaţă nesănătos, drept pentru care se impune o
educaţie pentru sănătate timpurie ca formă de respect a fiinţei umane. Educaţia
pentru sănătate implică o informare corectă în ceea ce priveşte sănătatea, stilul
de viaţă şi încrederea în actul medical.
Prognosticul este favorabil. Alimentația sănătoasă, exercițiul fizic
moderat, respectarea tratamentului prescris de medic sunt priorități ale
bolnavului cu conjunctivită.
Respectând acestea, va putea simți ”bucuria de a trăi”!
83

Catalina Lucare

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Catalina Lucare

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Îngrijirea Pacientului cu Conjunctivită

1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologia aparatului afectat

Straturile globului ocular

B) Stratul vascular numit si uvee

Cristalinul este constituit din următoarele straturi:

1.2.Vascularizația globului ocular

VASCULARIZAŢIA NERVULUI OPTIC

importanţă în declanşarea edemului papilar. Trunchiul nervos optic este nutrit de

VASCULARIZAŢIA CHIASMEI OPTICE

VASCULARIZAŢIA BANDELETELOR OPTICE ŞI A CORPULUI

INERVAŢIA ANALIZATORULUI VIZUAL

1.3.Funcția și patologia ochiului

Cristalinul este lentila naturală a ochiului și are proprietatea de a-și schimba,

1.4. Formarea imaginii

Lumina trece prin mediile transparente (cornee, umoare apoasă, umoare

 Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vârstă înaintată,

Vascularizaţie, inervaţie, rol: arterele provin din ramurile arterelor

2. Examinarea sensibilităţii se face cu un tampon de vată uscată efilată sau

Deoarece structurile conjunctivale nu reprezintă o rezistență mecanică

În lipsa cunoaşterii etimologiei precise a multor conjunctivite se adoptă o

2.4. Simptomatologie și complicații

2. Modificările de relief sunt date de edem şi formaţiuni proeminente.

Anxietate în legătură cu viciul de refracţie manifestată prin agitaţie, nelinişte,

gonorrheae. Mortalitatea în cadrul conjunctivitei bacteriene este legată de

importantă identificarea alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea

3.1. Îngrijiri Generale

3.1.1. Internarea pacientului în spital

3.1.2. Asigurarea condiţilor de spitalizare

3.1.3. Asigurarea condiţilor igienice pacientului internat

Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecţionată dintr-o singură, două

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului.

Asistenta are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat.

Observarea poziţiei pacientului în pat

Se va ţine seama întotdeauna de tendinţa la formarea edemelor de staza în părţile

Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

cazul; oferindu-i-se o tăviţă renală şi susţinându-l, oferim acestuia un pahar cu apă

bolnavii cu sondă permanentă fixată în vezică se va face prin puncţionarea sondei,

3.2. Ingrijiri Specifice

Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale. Pot să apară

3.2.2. Alimentaţia bolnavului

3.2.3. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

a) Administrarea medicatiei pe cale oculara

b) Calea naturală de administrare a preparatelor medicamentoase este cea

c) Administrarea medicamentelor prin instilatii oculare

-dupa administrare se da drumul cu blandete pleoapei inferioare si se cere

-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite

-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in

Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia

3.2.4 Recoltarea produselor biologice şi patologice

La recoltare se va tine cont si de urmatoarele aspecte:

- blefarite( afecteaza invelisul pleoapelor);

Pe tuburile de exsudat se scrie cu pix OS, respectiv OD pe tubul

Materiale suplimentare necesare

3.2.5. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afectiuni

Pregătirea psihică a pacientului:

-Se va sfătui pacientul să nu şofeze după examen deoarece are tulburări de

B ) Instilaţii oculare conjunctivale

Medicamentele utilizate în oftalmologie pentru instilaţii sunt soluţii lichide sau

3.2.6. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie

-Neutralizarea surselor de suprainfecţie care au originea: la nivelul pielii

încrederea pacientului va scădea şi starea lui psihică va fi defavorabilă.

-Transferul de pe cărucior pe pat va fi efectuat de către trei persoane, ale căror

3.2.7. Externarea pacientului