.

-
m1ca
enciclopedie
matematica editura
tehnica
mica
enciclopedie
matematica
 • -
m1ca
enciclopedie
matematica
Traducere de
VIORICA POSTELNICU şi SILVIA COATU

(după lucrarea in limba germană

.,KLEINE ENZYKLOPĂDIE DER MATHEMATIK" ,
apărută în a şasea ediţie în anul 1971,
cu completările din ediţia in limba engleză
.,MATHEMATICS AT A GLANCE",
apărută în anul 1975)

Editura tehnică- Bucureşti

KLEINE ENZYKLOPĂDIE DER MAT'HEMATIK
MATHEMATICS AT A GLANCE

© 1971, 1975 by VEB Bibliographisches Institut Leipzig (DDR)

Editori: W. GELLERT, Dr. H. KOSTNER, Dr. M. HELLWICH, H. KĂSTNER
Recenzenţi: Profesor K. A. HIRSCH, Profesor H. REICHARDT
Autorii lucrării "Kleine Enzyklopadie der Mathematik" sînt:

Dr. K.H . BACHMANN Prof . L. G6RKE Prof. F. NOZICKA Dr. E . SCHR6DER

G. BERTHOLD Dr. H. G6TZKE Dr.S. OBERLÂNDER Dr. L. STAMMLER
Prof. O. BEYER Dr. W . HEINRICH Prof. M. PESCHEL A. STEGER
Prof. L. BITTNER Dr. M. HELL WICH Prof. Dr . J. PIEHLER Prof. R. SULANKE
Prof. Dr. H . BOCK Dr. H. HERRE D G p PIETZSCH Prof. H. THIELE
Prof. H. BOSECK Prof . M. HERRMANN r. . . Dr. H. THIELE
Dr. H . G. BOTHE H. JUNGE Dr. B. RENSCHUCH Prof. W. TUTSCHKE
Dr. G. CZICHOWSKI H. KĂSTNER Dr. W. RICHTER Dr. H . V AHLE
J. DĂHNN G. LISSKE Prof. H. J. ROSSBERG Dr. L. WAGNER
Prof. Dr. W . DDCK Dr. G. LORENZ p f H SACHS Prof. W. W ALSCH
Dr. C. FRISCHMUTH Dr. G. MAESS ro. . Dr. V. W"ONSCH
Dr. D. G6HDE Dr. W. D. M"OLLER Prof. H. SALIE Dr. G. WUSSING
W. G6HLER Dr. F. NEIGENFIND H. SCHLOSSER Prof. H. WUSSING

Cuprins
Prefaţă la e diţia în limba română 5 22. Ecuaţii diferenţiale ordinare . . 628
Prefaţă la ediţia în limba engle ză 7 23. Analiză complexă . . . . . . . . . . . . 649
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S 2-4. Geometrie analitică in spaţiu . . 665
25. Geometrie proiectivă.. . . . . . . . . 688
1. Matematici elementare 26. Geometrie diferenţială, corpuri
convexe. Geometrie integrală 704
1. Operaţii fundamentale cu
27. Teoria probabilităţilor şi statis-
numere raţionale 13
tică matematică 720
2. Operaţii de grad superior . . . . 44
28. Calculul erorilor, metode de com-
3. Construcţia mulţimilor de
pensare şi teoria aproximării 758
numere 72
29. Analiza numerică . . . . . . . . . . . . 787
4. Ecuaţii algebrice . . . . . . . . . . . . 87 30. Optimizare matematică . . . . . . 815
5. Funcţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
6. Procente, dobînzi şi plăţi III. Matematici speciale (sinteză)
eşalonate 162
7. Geometrie plană . . . . . . . . . . . . 31. Teoria numerelor . . . . . . . . . . . . 833
171
8. Geometrie în spaţiu . . . . . . . . . . 32. Geometrie algebrică . . . . . . . . . . 8-41
222
9. Geometrie descriptivă . . . . . . . . 33. Alte structuri algebrice . . . . . . 841
247
10. Trigonometrie................ 3-4.Topologie.................... 848
267
11. Trigonometrie plană. . . . . . . . . . 35. Teoria măsurii . . . . . . . . . . . . . . 85.5
291
12. Trigonometrie sferică.. . . . . . . . . 321
36. Teoria grafurilor . . . . . . . . . . . . 856
13. Geometrie analitică a planului 37. Teoria potenţialului şi ecuaţii cu
346
derivate parţiale 862
38. Calculul variaţional . . . . . . . . . . 869
11. Matematici superioare
39. Ecuaţii integrale . . . . . . . . . . . . 874
14. Teoria mulţimilor . . . . . . . . . . . . 396 40. Analiză funcţională . . . . . . . . . . 877
15. Elemente de logică matematică 412 41. Fundamentele geometriei. Geo-
16. Grupuri şi corpuri . . . . . . . . . . 425 metrie euclidiană şi geometrie
17. Algebră liniară . . . . . . . . . . . . . . 4-41 neeuclidiană 885
18. Şiruri, serii, limite. . . . . . . . . . 468 42. Fundamentele matematicii . . . . 892
19. Calculul diferenţiat . . . . . . . . . . 499 Tabele...................... 899
20. Calculul integral . . . . . . . . . . . . 5-45 Index de noţiuni . . . . . . . . . . . . 915
2 1. Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . 597 Index de matematici eni . . . . . . 925 .
 Prefaţă la ediţia in limba română

"Mica enciclopedie matematică" împlineşte un gol în literatura noastră. Ea este utilă atît pentru
matematicienii de carieră, cît şi pentru cei care aPl!că matematica în activitatea lor ca inginerii,
arhitecţii, fizicienii, economiştii, statisticienii etc. Intr-o măsură mai redusă, aceasta interesează
şi pe ceilalţi cititori a căror profesie nu are contingenţă cu matematica, dar care pentru
completarea culturii lor generale doresc să cunoască semnificaţia unor termeni matematici, din ce în
ce mai frecvent întîlniţi în vorbirea curentă, în urma procesului de matematizare a activităţii umane .
Enciclopedia este în general o lucrare lexico-grafică în care sînt expuşi termenii de bază sau
noţiunile dintr-una sau mai multe ştiinţe, fie în· ordine alfabetică, fie pe prcbleme sau domenii .
"Mica enciclopedie matematică" fac e parte din categoria a doua, conţinînd o expune1·e sistematică
a diferitelor domenii ale matematicii clasice.
Enciclopedia are trei părţi . Prima parte este consacrată matematicii elementare. Numerele
naturale sînt introduse folosind noţiuni elementare de teoria mulţimilor. Se arată în mod intuitiv
cum au apărut numerele negative şi numerele raţionale . Apoi este expus modul de caloul cu
simboluri de numere. Se recomandă citirea acestui capitol de către învăţători. Este bine să-1 cunoască
şi unii părinţi, care au fost surprinşi de faptul că în şcoala noastră copiii învaţă să numere cu
ajutorul mulţimilor. Numerele sînt instrumentele cu care oamenii măsoară lumea şi legităţile ei.
Orice om, fie el lucrător, contabil sau om de ştiinţă, cunoaşte şi lucrează cu anumite categorii de
numere. Progresul ştiinţei şi tehnicii şi necesitatea cunoaşterii realităţii au condus succesiv la
introducerea unei mari diversităţi de numere: naturale, întregi, raţionale, reale, complexe etc. În
enciclopedie, cititprul găseşte o expunere concisă, accesibilă, suficientă pentru a-l face să aibă o
imag~11-e clară despre noţiunea de număr.
In partea elementară sînt tratate ecuaţiile de primele patru grade, ecuaţiile exponenţiale şi
logaritmice, precum şi sistemele de ecuaţii. Se dedică un număr de pagini şi inecuafiilor.
Funcţia reprezintă în matematică o noţiune fundamentală. In.trodusă in ştiinţă de L. Euler
încă din secolul al XV II !-lea, în dezvoltarea continuă a matematicii, noţiunea de funcţie a căpătat
un conţinut din ce în ce mai general şi mai abstract, ajungîndu-se la definiţia de astăzi bazată
pe teoria mulţimilor. ! n enciclopedie sînt studiate funcţiile raţionale, expunîndu-se şi unele teoreme
care de obicei ies din cadntl matematicii elementare, ca de exemplu. teorema lui Sturm. De asemenea
sînt arătate şi proprietăţile cele mai importante ale funcţiilor neraţionale şi ale funcţiilor cu mai
multe variabile.
Enciclopedia are meritul că acordă o mare im}ortanţă aplicaţiilor practice ale matematicii .
Prima dintre ele se referă la calculul procentelor. In viaţa de toate zilele se întîlneşte frecvent
noţiunea de procent (procentul mortalităţii, p1·ocentul femeilor angajate într-o întreprindere, procentul
creşterii economice etc.). Cu ajutorul procentelor se arată modul de calcul al dobînzilor şi al plăţilor
eşalonat e , care sînt întîlnite în asigurări .
Capitolul intitulat "Geometrie plană" conţine geometria elementară a planului, născută din
necesităţi practice, fapt pentru care, în versiunea germană, autorii au folosit şi termenul de "plani-
metrie", care pe greceşte înseamnă măsurarea pămîntului. La fel, capitolul "Geometrie în spaţiu"
conţine geometria clasică a spaţiului tridimensional, tratînd eubul, prisma, cilindrul, piramida,
sfera, poliedrele etc. Cea dintîi aplicaţie a geometriei, expusă în enciclopedie, este geometria descrip-
tivă, care are drept scop descrierea corpurilor din spaţiu şi a poziţiei lor prin desen. Cîmpul de
aplicare a geometriei descriptive este imens, deoarece orice proiectare de aparate, maşini, construcţii
de clădiri etc. trebuie să se bazeze pe desenarea lor într-un plan.
Funcţiile trigonometrice sînt expuse în capitolul intitulat "Trigonometrie". Sînt date aplicaţii
in fizică, tehnică, nautică, topometrie. Există şi un capitol de trigonometrie sferică, ramură a
matematicii care serveşte ca instrument de bază astronomilor şi navigatorilor. Ca aplicaţii sint
date geografia matematică şi astronomia sferică.
Geometriei analitice, mare descoperire a secolului al XVII-lea, de care sîttt legate numele lui
Rene Descartes şi Pierre Fermat, i se dedică un capitol separat.
Partea a doua a enciclopedici "Matematici superioare" începe cu analiza matematică. Se
porneşte de la teorema Bolzano-Weierstrass, 11-ecesară pentru studiul şirurilor şi seriilor, a căror
expunere urmează. Sînt studiate limita unei funcţii, continuitatea, derivata şi diferenţia/a, derivarea
funcţiilor de mai multe variabile, probleme de extrem şi aplicarea calculului diferenţia/ la studiul
geometric al curbelor plane, unde se găsesc şi proprietăţile unor curbe clasice, ca cicloidele,
epicicloidele, cisoidele, strofoidele etc. Calculul integral cuprinde integrala definită, integrala nedefinită,
6 Prefaţă

metode clasice de integrare şi integrarea funcţiilor cu mai multe variabile. Un alt capjtol este dedica.t
seriilor de funcţii, unde cititorul vine în contact cu seriile trigonometrice şi cu analiza armonică.
Analiza matematică se termină cu studiul ecuaţiilor diferenţiale.
Introducerea calculului vectorial permite expunerea analizei vectoriale, a geometriei analitice
in spaţiu şi a geometriei diferenţiale.
Autorii enciclopediei au introdus un capitol numit ,.Calculul erorilor, metode de co"!_pensare
şi teoria aproximării", cuprinzînd metode grafice de calcul, calculul cu diferenţe etc. In acest
capitol sînt expuse teoria clasică a erorilor şi interpolările.
Capitolul despre teoria probabilităţilor şi statistică matematică se reduce la cîteva definiţii,
legea numerelor mari şi inegalitatea lui Cebîşev pentru probabilităţi şi la culege'Yi de date, corelaţie
ţi regresie, verificarea ipotezelor statistice.
O atenţie deosebită este dată, după cum este şi natural, calculului nume'Yic . In lumea contempo-
rană există oîteva mii de limbi, care diferă între ele şi prin modul de scriere, dar există un singu1'
fel de a calcula, care stă la baza limbii universale a matematicii, aceeaşi pentru toate popoarele .
Perfecţiona'Yea acestui calcul în direcţia rapidităţii executării lui, a cuprinderii unor numere din
ce în ce mai mari şi a unor operaţii din ce în ce mai complicate, a preocupat întotdeauna pe
matematicieni . Se ştie că încă Blaise PascaJ (1623-1662) şi Wilhelm Leibniz (1646-1716) ,
doi oameni de ştiinţă care au dat un impuls teoretic matematicii, au fost şi invmtatorii unor maşini
de calcul. 1n decursul timpului, maşinile de calcul au căpătat o con~inuă perfecţionare, atin gînd în
secolul nostru performanţe uluitoare prin calculatoarele electronice. In enciclopedie cititorul găserte
o expunere clară asupra mijloacelor moderne de calcul, asupra programării şi limbajelor algoritmice.
O aplicaţie interesantă a matematicii este fi în domeniul economiei. Rolul matematicii în
operaţiile financiare a fost cunoscut de multă vreme, dar el a fost limitat la calcule de dobînzi,
împrumuturi, amortizări de sume şi la asig;trări, lăsînd la o parte operaţiile matematice care stau
la baza întocmirii bilanţurilor şi bugetelor . I ntîrzierea folosirii matematici/ar superioare în economie
se explică prin lipsa unor mijloace rapide de calcul, care să permită utilizarea rezultatelor numerice
la timp util, fără întîrzieri dăunătoare. !n ultimele decenii au apărut probleme economice de optim
care sînt expuse în enciclopedie şi care încheie primele două părţi ale acesteia.
Ultima parte a enciclopediei este dedicată matematicilor moderne. Domeniile matematicii
contemporane sînt expuse în foarte scurte rezumate. Faţă de dezvoltarea uriaşă a matematicii moderne,
aceste rezumate oferă cititorului doar o privire de ansamblu asupra conţinutului şi problematicii
fiecărui domeniu, suficient totuşi pentru a fi de mare utilitate celor care n-au studiat matematica
decît în liceu sau în institutele tehnice sau economice, şi doresc să cuncască în linii mari care sînt
problemele dezbătute astăzi în matematică.
Conţinutul enciclopediei este, după cum se vede, bogat şi din această cauză se adresează unui
cerc mare de cititori. Enciclopediile dau în general scurte informaţii asupra unui număr imens
de cunoştinţe şi de aceea ele, singure, nu pot oferi un material didactic suficient pentru studierea
unei discipline . Consider însă că această lucrare este de cel mai mare folos pentru profesorii de
şcoală medie şi de liceu, care se prezintă la definitivat sau la obţinerea de grade în învăţămînt . Ei
găsesc în această enciclopedie aproape toate cunoştinţele ce li se cer la aceste examene, expuse metodic,
cu referinţe istorice şi cu exemple in.structive. Enciclopedia nu trebuie să lipsească de pe masa
de lucru a unui profesor de liceu şi din motive pedagogice. Bogăţia de exemple în care se aplică
matematica, expuse magistral în enciclopedie, poate face cursul lui mai interesant şi să demonstreze
elevilor importanţa relaţiilor matematicii cu celelalte ramuri ale ştiinţei şi cu tehnica, utilitatea eţ
în viata de toate zilele.
"Mica enciclopedie matematică" se ocupă în principal cu matematicile clasice, a căror construcţie
era definitiv încheiată la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Şcoala românească de matematică s-a afirmat
odată cu înfiinţarea universităţilor din Iaşi şi Bucureşti în jurul anului 1860. Astfel, realizările
mari ale matematicienilor români, în afară de contribuţia lui Spiru Haret în astronomie, aparţin
secolului al XX-lea. Cei dintîi oameni de ştiinţă români care au adus contribuţii importante în
matematică au fost Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu. Ei au creat un centru
matematic la Bucureşti, după cum a reuşit să facă şi Al. Myller la Iaşi. Opera lor a fost
continuată între cele două războaie mondiale de matematicieni remarcabili ca V. Vâlcovici,
S. Stoilov, O. Onicescu, D. Barbilian, O. Mayer, Al. Pantazi, M. Ghermănescu, G. Sudan,
G. Vrănceanu, A. Ghica, G. Călugăreanu, N . Ciorănescu, M. Nicolescu, M. Haimcrvici, Gr. Moisil,
T. Popoviciu, N. Teodorescu, C. Iacob şi alţii.
Dar cea mai· mare dezvoltare a matematicii în ţara noastră are loc după anul1944. Acum apar
veritabile şcoli de matematică, în care lucrează numeroşi matematicieni grupaţi pe specialităţi.
Există astfel fcoli de algebră, analiză, geometrie, mecanică, teoria probabilităţilor şi statistică
matematică, lingvisticd matematică etc. Contribuţiile acestor şcoli sînt semnalate in publicaţii
din lumea întreagă, aparţinînd matematicii contemporane. Acad. GH. MIHOC
 Prefaţă la ediţia in limba engleză

Este de la sine înţeles că în prezent ştiinţa şi tehnologia nu pot fi stăpînite fără instrumentul
matematicii. Acest instrument se aplică într-o măsură din ce în ce mai mare în multe domenii.
Ca o consecinţă, a apărut necesitatea obiectivă a ela borării unor treceri în revistă a rezultatelor
matematicii într-o formă neconvenţională, care să facă posibilă acoperirea unor lacune î n cunoştin­
ţele celor interesaţi. Nu se poate considera că o simplă enumerare de teoreme sau o colecţie de
formule ar fi potrivite acestui scop, deoarece astfel s-ar pune în evidenţă în special limbajul
simbolic al semnelor şi literelor decît fondul ideii matematice, dealtfel singurul lucru care prezintă
importanţă în realitate.
Scopul lucrării îl constituie prezentarea noţiunilor şi relaţiilor matematice într-un mod cît mai
simplu şi mai precis. Ţinînd seama de volumul materialului considerat, este evident că nu s-au
redat pur şi simplu detalii din manualele fiecărei ramuri; ceea ce s-a urmărit a fost netezirea
accesul·u i la literatura de specialitate pentru cît mai mulţi cititori. Cum din ediţia apărută în
limba germană s-au vîndut 700 000 de exemplare, se poate aprecia că acest scop dificil a fost
ati1ts de lucrare.
Culorile s-au folosit pe scară mare pentru uşurarea înţelegerii. Astfel, definiţiile importante
# grupurile de formule sînt date pe fond galben, exemplele pe fond albastru şi teoremele pe fond
roşu. Succesiunea calculelor mai complicate este indicată prin săgeţi roşii. De asemenea, în
interiorul ilustraţiilor culorile indică ideile principale.
Exemplele numeroase ajută la înţelegerea enunţurilor generale. În mod frecvent, calculele nume-
rice au fost date separat, astfel încît o problemă poate fi citită şi fără referiri la calcule, acestea
putînd fi privite ca nişte detalii explicitate. Unităţile fizice, care apar în unele exemple, sînt date
în sistemul S.I. Exemplele din viaţa curentă sînt dateîn unităţi de măsură curente.
Subdivizarea sistematică a materialului, titrarea corespunzătoare şi cuprinsul tabelelor
prezentate au ca scop orientarea rapidă şi sigură a cititorului . Indexul detaliat de termeni de
specialitate al c4-rţii asigură accesul direct la documentarea în probleme specifice.
Mulţumim autorilor diferitelor capitole, în special pentru că au răspuns la rugămintea noastră
de a prezenta versiuni uşor accesibile chiar cu riscul de a devia de la terminologia uzuală. În
special in partea a treia, mulţi autori au considerat dificil să schiţeze numai elementele de bază
in domenii speciale ale matematicii, cu toate că sînt experţi în aceste domenii.
Mulţumirile noastre speciale se adresează referenţilor, profesorului K. A. Hirsch, de la Q1teen
Mary College- Universitatea din Londra şi profesorului H. Reichardt, secţia de matematicei, a
Universităţii Humboldt din Berlin. Ei au lucrat neobosit pmtru îmbunătăţirea cărţii şi a14 contribuit
la elaborarea unei lucrări care este o sursă sigu7ă de informare pentru orice cititor şi care va
convinge pe oricine că matematica este pur şi simplu o disciplină ce poate fi învăţată.

Editorii
 Introducere

Marile succese ale tehnicii, adînc pătrunse în viaţa oamenilor, sub toate formele ei, au
contribuit la recunoaşterea rolului fundamental al matematicii. Oricine ştie sau are cel puţin
idee că aceste succese, in totalitatea lor, nu s-ar fi putut obţine fără matematică. Din acest
motiv, interesul pentru matematică a crescut mereu şi, odată cu acesta, necesitatea de infor-
mare asupra acestei ştiinţe.
În multe privinţe, matemati~a este o ştiinţă abstractă şi aceasta in special în ceea ce priveşte
modul de punere a problemelor. In timp ce un cercetător dintr-un domeniu ca medicina, zoolo-
gia, botanica, geografia, geologia sau chiar din lingvistică, istorie şi astronomie, poate să expună unui
neiniţiat marea parte a problemelor, rezultatelor, ba chiar şi a metodelor şi principiilor de
bază din domeniul său de specialitate, în aşa fel încît neiniţiatul să-şi poată face o idee de
ansamblu asupra domeniului respectiv, acest lucru este foarte greu de făcut pentru fizica şi
chimia contemporană şi încă şi mai greu pentru matematica contemporană. Nu numai întin-
derea rez ultatelor a crescut mult, dar problemele sînt aşa de greu de tratat şi atît de adînci,
încît nici chiar un matematician nu poate avea d ecît o idee de ansamblu asupra întregii
matematici. Astfel, se întîmplă adesea că unii dintre matematicieni, specializaţi în anumite
domenii, nu au legături directe cu problemele de care se ocupă ceilalţi .
Acestei divizări a matematicii, ca urmare a creării multor domenii speciale, i se opune
tendinţa contrarie care constă în alăturarea de domenii diferite, care, uneori, nici nu sînt tan-
gente, creîndu-se astfel o nouă teorie abstractă care dezvăluie legături între direcţiile speciale
aparent îndepărtate. Acest proces poate fi privit ca o "abstracţie repetată". În timp ce, pe de
o parte, disciplinele de bază , ca de exemplu algebra şi geometria, au apărut ca abstracţii ale
experienţei zilnice, pe de altă parte, se poate ajunge prin astfel de abstracţii la o teorie de
legătură; de exemplu, din algebră şi geometrie, prin abstractizare în condiţii diferite, se pot
obţine mai multe astfel de teorii . Trebuie accentuat că prin "mod de gîndire abstract" nu se
ştirbeşte nimic din valoarea modului de gîndire - cuvîntul abstract fiind uneori interpretat
ca atare - aceasta însemnînd: a lăsa la o parte tot ceea ce intr-o anumită conexiune şi pentru
un anume scop este neesenţial. Se poate menţiona un exemplu foarte simplu: în geometrie nu
contează în ce culoare sînt desenate figurile geometrice, pe cînd într-o altă conexiune, într-un
desen în care apar figuri geometrice sau ornamente, culorile pot juca un rol însemnat.
Din toate acestea rezultă că nu mai este posibil să se dea unui începător o idee generală
asupra întregii matematici contemporane. Prin începător se înţelege cel ce are ca pregătire
matematică numai ceea ce se predă în şcoală . Chiar licenţiaţii în matematici şi profesorii de
matematici pot fi consideraţi începători în anumite domeni i, imposibil de cuprins în patru,
cinci ani de studii universitare, in aşa fel incit să devină specialişti în toate domeniile .
De aceea, "Mică enciclopedie matematică " nu poate avea pretenţia de a cuprinde cunoştinţe
asupra tuturor domeniilor speciale de matematici: cuprinsul acesteia a trebuit să fie limitat
destul de mult. Ceea ce aparent pare foarte simplu , adică a se începe cu fundamentele matema-
ticii aşa cum sînt cunoscute astăzi şi, pornind de aici, să se clădească. teoria pînă la un anumit
nivel , nu este deloc simplu în realitate.
În dezvoltarea istorică, matematica a apărut într-o formă cu totul naivă. A început
cu numerele 1, 2, 3 ş.a.m.d. şi cu figurile intuitiv percepute în geometrie: puncte, segmente,
drepte, plane în spaţiu , unghiuri, triunghiuri, cercuri şi a evoluat cu ajutorul unor concepte
mai complicate, în care domeniul n_umerelor şi cel al figurilor nu s-au dezvoltat separat ci
legate prin conceptul de măsurare. In acest mod, trecînd de la probleme simple, intuitive şi
evidente, printr-o dezvoltare progresivă, la probleme mai complicate, s-a dezvoltat construcţia
matematică la babilonieni şi egipteni, obţinîndu-se rezultate remarcabile ca de exemplu: în
astronomie, calculul eclipselor de lună etc.
Pe o treaptă complet nouă de dezvoltare a fost ridicată matematica de către grecii antici,
care au găsit necesar nu numai să ia cu asalt multe dintre problemele noi, ci şi să descopere
ce se face în fond, atunci cînd cineva face matematică. Marele lor succes a fost că datorită
lor matematica a devenit o ştiinţă în sensul acceptat în zilele noastre. În primul rînd ei au
1 ntroducere 9

recunoscut că o demonstraţie constă în aceea că prin cele mai simple conexiuni logice, care
de multe ori sînt sprijinite de observaţie şi experienţă, o afirmaţie matematică necunoscută
este adusă la elemente cunoscute. Pe de altă parte ei au descoperit că o astfel de retrospectivă
nu poate continua fără sfîrşit ci numai pînă la cele mai simple proprietăţi de bază ale nnme-
relor sau figurilor, care apar din observaţie sau experienţă .
În acest mod au alcătuit pentru prima oară un sistem de realităţi (fapte) fundamentale
(de exemplu că prin două puncte trece o dreaptă şi numai una) şi au dezvoltat bazele logicii.
Aceste două elemente au dus la construirea sistematică, deductivă, pornind de la simplu la
complex, a geometriei.
Această geometrie, euclidiană, a fost cu excepţia unor mici completări, mult timp, consi-
derată modelul unei ştiinţe. Totuşi, timp de aproape două mii de ani, nu au existat nici pe
departe încercări şi străduinţe de a construi algebra şi mai tîrziu analiza, în aceeaşi manieră .
Grecii antici considerau proprietăţile de bază ale numerelor naturale ca de la sine înţele e,
fiind interesaţi doar în problemele de divizibilitate şi de numere prime. Ei opcrau şi c u fracţii
ordinare dar nu au ajuns la ideea de a introduce numer e negative. Legat de triunghiul drept-
unghic isoscel, au ajuns la concluzia că fracţiile nu sînt suficiente pentru de eri rea tuturor
relaţiilor dintre mărimi. Ei au observat că relaţia dintre ipotenuză şi catetă într-un astfel de
triunghi nu poate fi expri mată printr-o fracţie. De aici, nu au tras concluzia, care ni e pare
astăzi rezonabilă, d e a extinde în mod corespunzător dom niul fracţiilor în aşa fel încît
această relaţie geometrică, şi pe cît posibil toate relaţiile geometrice, să poată fi reprezentate
prin numere din domeniul lărgit în acest mod. Ei au procedat invers, au geometrizat algebra.
A rezultat din aceasta o teorie echivalentă cu teoria numerelor reale, dar, prin geometrizare,
au apărut complicaţii atît de mari, încît s-a oprit dezvoltarea mate maticii.
Practica astronomiei şi a navigaţi ei necesita în mod imperio calcule trigonometrice care
se puteau face numai cu ajutorul unor tabele ale funcţiilor trigonometrice. Deoarece valorile
observate puteau fi măsurate cu o exactitate mărginită, s-a ajuns la a considera suficient ca
valorile calculate să fie date nu exact ci aproximativ. Astfel, s-a ajuns la fracţiile zecimale cu
un număr finit de zecimale care s-au dovedit mult mai indicate pentru calcul ul practic decî t
fracţiil e ordinare. În această privinţă desigur că -a in taiat entimentul că rezultatele obţinut e
sînt cu atît m'ai exacte cu cît -au calc ulat mai multe zecimale şi chiar mai mult, că printr-un
număr uficient de zecimal e poat obţine orice exactitate dinainte stabili tă . Prin aceasta,
s-a pătrun adînc în în ăşi esenţa numerelor reale şi s-a putut vorbi c hiar d spre fracţii zeci-
male cu un număr infinit d e zecimale. Dacă teoria acestor nume re s-ar fi construit în mod
consecvent, s-ar fi putut obţine chiar atunci o teorie co n sistentă a numerelor reale .
Se poate vedea c um această interpreta re, e drept sub o altă formă , a apărut chiar la
Arhimede, printr-un exemplu interesant şi foarte importan t ca principiu. Arhimede a încercat
să calculeze aria unor figuri plane mărginite de dife rite curbe. Odată el a re uşit ca prin celebra
sa metodă exhau stivă să calculeze exact aria măr ginită de o porţiune de parabolă şi d e o
coardă ; un raport de arii , un număr car e ra hotărîtor , s-a dovedit a fi 1/3. În schimb, Arhi-
mede nu a reuşit să găsească un rezultat asemănător pentru aria ce rcului . Dacă r este raza
cercului, atunci aria acestuia este ;:r 2 şi Arhimede trebuia să calc uleze, pentru a rezolva
problema, numărul rr. După cum se ştie a tăzi, avînd la dispoziţie numai fracţiil e, el nu putea
realiza acest calcul ; a trebuit să se mulţumea că prin a situa numărul 1t între 3 1 / 7 şi 3 10 / 71 . În
acest scop el a calculat prin aplicarea repetată a teoremei lui Pitacrora ariile poligoanelor regulate
cu 96 laturi înscris şi circumscri cercului . Este clar că Arhimede era conştient de faptul că
1t putea fi cuprins între limite din ce în ce mai strîn e, că putea fi calculat cu o exactitate
dinainte dată, dacă numărul laturilor poligoanelor însc ri s şi ci rcu mscris ste suficient de mare.
Această posibilitate d e a exp rima cu o exactitate dată un număr prin fracţii co n tituie însăşi
esenţa numerelor reale.
Această cunoastere intuitivă a esentei numerelor reale s-a co nsolidat din ce în ce în decursul
timpului; aşa s-a î~tîmplat de exemplu .' cu mult înainte de fundam e ntarea calculului diferenţia!
şi int grai, la alcătuirea tabelelor de logaritmi, la reprezentarea prin coordo nate a punctelor
planului şi spaţiului, în geometria diferenţială a lui De cart s şi apoi în măsură şi mai mare
prin construcţia calculului diferenţia! şi integral începută d e Leibniz şi ewton, co ntinuată
cu e ntuzia m de fraţii Bernoulli , apoi Euler, Fermat, Cauchy, Gauss şi alţii , a tfel încît
nimeni nu şi-a dat seama că de fapt ei se ocupă intens de bazele teoriei numerelor reale.
Problemele privind crearea teoriei num erelor reale au jucat un rol însemnat în alte două
domenii, în geometrie şi în ·algebră. În geometria e uclidiană se realizase deja (după cum s-a mai
amintit) un sistem de propoziţii geometrice simple din care puteau fi deduse toate celelalte propo-
ziţii ale geometriei. Aceste propoziţii simple, numite axiome, reprezentau o sinteză a experienţei
geometrice de pînă atunci şi erau atît de clare şi evidente încît nici nu se simţea nevoia de a
10 Introducere

fi demonstrate. O excepţie reprezenta totuşi axioma paralelelor. Aceasta afirmă că printr-un

punct exterior unei drepte se poate duce o singură dreaptă care nu intersectează dreapta dată.
Se punea problema dacă această af.irmaţie nu reiese din sistemul de axiome, adică dacă poate fi
demonstrată pe baza celorlalte axiome?
2 000 de ani o serie de matematicieni s-au ocupat zadarnic de această problemă, pînă cînd
trei matematicieni: Gauss, Lobacevski şi B6lyai au reuşit să arate că axioma paralelelor este
independentă de celelalte. Importanţa acestei recunoaşteri devine însă clară numai în relaţie
directă cu alte dezvoltări.
În algebră, în căutarea unei formule de rezolvare a ecuaţiei de gradul trei s-a ajuns la
expresia V-1 aparent lipsită de sens. Dacă însă se procedează în calcule cu V-1 la fel
ca şi cu alte rădăcini, de exemplu V2, V3 sau chiar y";, atunci se poate obţine totuşi ceva rezo-
nabil. Aceasta a întărit credinţa despre existenţa acestui simbol pentru care se încetăţenise
între timp notaţia i. Au trecut apoi aproape trei sute de ani pînă cînd Gauss a arătat că
tot ceea ce s-a făcut pînă atunci poate fi justificat în mod riguros prin considerarea unei extin-
deri a mulţimii numerelor reale care conţine un număr nou al cărui pătrat este - 1. Dar
chiar Gauss era atît de familiarizat cu numerele reale încît credea că poate să le folosească fără
rezerve. Numai unele dificultăţi , intimpinate de Cauchy şi alţi matematicieni, legate de clarifi-
carea noţiunii de limită, au prilejuit preocuparea mai serioasă pentru numere reale.
S-a recunoscut astfel că toate modurile de fundamentare a acestora se bazează în ultimă
instanţă pe fracţii. Acestea pot fi reduse mai departe la numere naturale, problema reduc-indu-se
la studiul mulţimii numerelor naturale ale căror proprietăţi se bazează pe un număr restrîns
de propoziţii aproape evidente, numite axiomele lui Peano. Prin această reducere la numere
naturale s-au pus bazele teoriei numerelor reale şi complexe şi în acelaşi timp, bazele analizei
complexe şi reale (adică a calculului diferenţia! şi integral, ecuaţiilor diferenţial e , calculului varia-
ţional, teoriei funcţiilor ş.a.m.d.) şi chiar ale geometriei. Cum geometria analitică se ocupă de
reprezentarea noţiunilor de bază ale geometriei, în primul rînd punctele, prin coordonatele lor,
şi cum aceste coordonate sînt numere reale, rezultă în ultimă instanţă că şi geometria are la bază
teoria numerelor reale.
În aceeaşi ordine de idei trebuie remarcată şi o altă descoperire a cărei fundamentare a început
aproximativ cu 150 de ani în urmă. S-a observat dţmult că anumite reguli pentru înmulţirea
numerelor prezintă o asemănare formală cu unele reguli de adunare a numerelor. Legităţi asemănă­
toare, foarte simple, s-au observat şi la alte operaţii matematice, de exemplu, compunerea miş­
cărilor sau a permutărilor. Mult mai tîrziu însă , s-a ajuns la consecinţa de a deduce din aceste
proprietăţi de bază, cu ajutorul unor procese logice, unele propri e tăţi noi mai complexe şi mai
adinci. Acest domeniu creat succesiv este ceea ce se numeşte astăzi teoria grupurilor . Şi în acest
caz se poate iarăşi observa cum, la fel ca în geometria euclidiană, un sistem de axiome (adică
o colecţie de proprietăţi fundamentale) poate duce la dezvoltările cele mai complexe. Părţi în-
semna.te ale matematicii moderne, în primul rînd algebra, dar în măsură tot mai mare şi analiza
şi geometria se tratează astăzi axiomatic. Acest lucru se realizează astfel: fiind dată o colecţie
(de regulă numită mulţime) de obiecte matematice (elementele mulţimii) cu un sistem de axi-
ome, adică cu unele propoziţii, care descriu proprietăţile de bază ale acestor obiecte, să se deducă
din aceste axiome consecinţele cele mai tari, cele mai complexe, adică să se dezvolte cît mai adînc
teoria unei astfel de structuri, obţinîndu-se o privire de ansamblu asupra tuturor posibilităţilor
de realizare ale unui astfel de sistem de axiome.
Se poate întîmpla ca in realitate să existe numai o astfel de posibilitate, să existe mai multe
sau chiar un număr infinit de posibilităţi de realizare, dar tot aşa de bine se poate întîmpla să nu
existe nici o posibilitate de realizare . Acest lucru se întîmplă cînd axiomele date sînt contradic-
torii. Cînd există multe posibilităţi de realizare, se caută mărimi caracteristice prin care diferitele
posibilităţi pot fi deosebite, folosind procedee cu un număr finit de paşi. Pentru unele structuri,
aceste probleme sînt deja complet rezolvate, pentru altele soluţia este încă departe. Se poate
vedea aici foarte clar, cît de strîns legate sînt axiomatica şi logica matematică.
Şi mai impetuoasă a devenit în secolul trecut necesitatea unei logici matematice ca instru..:
ment de cercetare, în momentul în care în teoria mulţimilor au apărut contradicţii. Teoria mulţi­
milor este cea mai simplă "teorie de structură", deoarece ea se referă la colecţii de obiecte, nesu-
puse nici unei axiome. Mulţimile pot fi de puncte în plan sau în spaţiu, mulţimi de anumite
numere, de exemplu de numere prime, întregi sau pozitive raţionale, sau mulţimi de mişcări,
de funcţii, de figuri geometrice dar şi de oameni, de stele, de scaune sau de orice altceva. Cum nu
se face nici o ipoteză asupra structurii lor, două astfel de mulţimi ·s int considerate echivalente
cînd au acelaşi număr de elemente.
Ceea ce se înţelege prin aceasta în cazul mulţimilor finite este cît se poate de clar; a defini
însă numărul elementelor unei mulţimi infinite, aşa-zisa putere a mulţimii, a constituit însă o
Introducere 11

problemll foarte grea. "Puterea" unei mulţimi are o serie de proprietăţi care nu se deduc din
propriet!ţile "numllrului elementelor" unei mulţimi finite. În acest sens exist! ,.la fel de multe"
numere naturale ca şi fracţii, dar nu atîtea fracţii cîte numere reale, iar mulţimea punctelor pe
dreaptll are aceeaşi putere ca mulţimea punctelQr din plan. Acestea toate sînt afirmaţii care, deşi
aparent absurde, sînt de o exactitate matematică ireproşabil!. Odatâ cu încercările de construire
nelimitată a unor mulţimi, au apărut şi contradicţii, de exemplu, noţiunea de "mulţime a tuturor
mulţimilor" este ea însăşi o contradicţie. Totuşi nu se poate spune că această contradicţie a de-
clanşat o ,.criză a matematicii", ci a atras atenţia matematicienilor asupra precauţiilor ce trebuie
luate atunci cînd se definesc noţiuni. De fapt, aceasta a dus la dezvoltarea sistematică a logicii
matematice şi astăzi se ştie precis cum pot fi evitate astfel de contradicţii.
S-ar putea crede că acest proces de abstractizare realizat prin axiomatizare, teoria structuri·
lor şi logică matematică se îndepărtează tot mai mult de o matematică aplicată eficient. Or, după
cum se ştie astăzi, nu este o întîmplare că încă Leibniz, pe lîngă opera sa fecundă, s·a ocupat
de probleme fundamentale ale logicii, construind chiar o maşină de calcul.
Cu toate acestea, apariţia maşinilor de calcul, fabricate în serie, manuale sau acţionate de
motor, nu au prilejuit nici o reflexie de principiu mai importantă. Lucrurile s-au schimbat însă,
odată cu apariţia maşinilor electronice de calcul la care viteza de calcul a crescut simţitor.
Aceste maşini nu sînt construite în aşa fel încît acestea să poată efectua un număr mai mare
sau mai mic de operaţii mai mult sau mai puţin complicate, din care să se poată combina prin-
tr-o metodă adecvată soluţia numerică a unei probleme. Dimpotrivă, acestea funcţionează după
principiul negru-alb, după cum în fiecare parte componentă trece curent electric sau nu. Cu toate
acestea, aceste maşini biruie calcule care altfel nu pot fi practic efectuate şi duc la bun sfîrşit,
într-un timp foarte scurt, programe complicate, care altfel ar necesita foarte mult timp. Desigur,
durata de rezolvare a unui astfel de calcul depinde de programul alcătuit. Încă înainte de des-
coperirea calculatoarelor electronice s-a ajuns la concluzia că în scopul programării trebuie
observate proprietăţi care joacă un rol şi în logica matematică, care mai tîrziu s-au concretizat
în teoria algoritmilor. Cu aceasta s-a dovedit încă o dată valoarea practică a unor cercetări de
matematică izvorîte din necesităţi teoretice; teoria algoritmilor constituie un exemplu clasic
pentru relaţia st~însă între matematica teoretică şi matematica aplicată , în speţă tehnica de calcul.
În aceeaşi ordine de idei, trebuie subliniată deosebirea între rezolvabilitatea principială sau
teoretică a unei probleme matematice şi rezolvabilitatea ei practică. De regulă, matematica are
ca obiect probleme generale şi nu probleme specifice, particularizate pentru anumite valori,
probleme care pot fi particularizate într-o infinitate de probleme specifice. Un exemplu foarte
simplu poate fi acesta : să se determine aria triunghiului în raport cu lungimea laturilor sale.
Pentru această arie există o formulă generală deşi lungimile laturilor pot lua o infinitate de valori.
O astfel de problemă se consideră rezolvată atunci cînd se găseşte o formulă , o reţetă de
rezolvare, un alg~ritm cu care poate fi rezolvat fiecare caz similar pentru care se precizează
datele. În plus, se mai cere ca soluţia (formula, procedeul) să comporte un număr finit de etape.
În acest caz, se consideră problema rezolvată. Se poate întîmpla însă ca, practic, problema să
rămînă nerezolvabilă, deoarece numărul etapelor soluţiei, deşi finit, este aşa de mare, încît calculele
nu pot fi efectuate. Se mai poate întîmpla, ca pentru valori ale datelor mici şi simple găsirea
soluţiei să fie~ simplă întîmplare, pentru alte valori mai mari sau mai complicate acest lucru să
fie imposibil. In aceste cazuri se poate încerca (şi aceasta poate duce la noi şi interesante probleme
de matematică) găsirea unui alt procedeu mai eficace sau se găseşte o aproximare a soluţiei.
În sfîrşit, se va încerca construirea unor maşini de calcul mai rapide cu ajutorul cărora se va
putea rezolva un număr mai mare de cazuri.
Un salt important în această direcţie l-a constituit descoperirea maşinilor electronice de
calcul. Urmarea a fost dezvoltarea unor noi discipline, în special în matematica aplicată, ale
căror probleme nu puteau fi rezolvate pînă atunci într-un timp acceptabil. Un exemplu de pro·
blemă principial rezolvabilă este jocul de şah; este principial rezolvabilă deoarece pe baza reguli-
lor jocului nu există decît un număr finit de procedee de joc.
Pentru jocul de şah, problema dacă "albele" pot cîştiga întotdeauna, nu este încă rezolvată,
deşi este finită ; chiar dacă s-ar folosi numai în acest scop toate calculatoarele existente în prezent
în lume, tot nu s-ar putea obţine rezultatul. Pentru rezolvarea acestei probleme sînt necesare
maşini de calcul incomparabil mai rapide decît cele de care se poate dispune astăzi.
Comparînd această succintă schiţă a dezvoltării matematicii de la noţiunile ei de bază:
număr, regulă de calcul, figură, măsură, pînă la aspectul ei actual puternic axiomatizat, abundent
în structuri abstracte şi cu posibilităţile noi, departe de a fi complet epuizate, ale calculatoarelor,
cu conţinutul cărţii: "Mică enciclopedie matematică", se pot observa multe legături directe şi indi-
recte. Astfel, prima parte ,.Matematici elementare" cuprinde o pondere însemnată a acelei mate-
matici care s-a dezvoltat cu începere din antichitate, continuînd apoi în evul mediu şi mergînd
12 1 ntroducere

pînă. la descoperirţa calculului diferenţia! şi integral, cu singura deosebire că. aritmetica, teoria
numerelor şi geometria ou sint expuse concomitent (cum au apă.rut in dezvoltarea lor istorică.)
ci succesiv. Se incepe cu numerele naturale şi cu regulile de calcul privind operaţiile fundamentale
aşa cum şi le-au imaginat oamenii la început. Imediat însă. se conturează. şi construcţia axio-
matică., incepîndu-se cu numerele naturale şi terminîodu-se cu cele complexe. Odată. cu aceste
noţiuni fundamentale se foloseşte un mod aparte de scriere, calculul cu litere, pe care grecii
antici nu 1-au cunoscut, din care cauză. reprezentă-rile lor erau incomode şi greoaie. Scrierea cu
simboluri literale este privită. astă.zi în şcoli ca ceva natural şi de la sine înţeles. Notaţiile sînt
aici atît de bine alese şi aşa de uşor de mînuit încît există pericolul efectuă.rii mecanice a calcule-
lor. Această. te .-.1dinţă. trebuie combă.tută. încă din şcoală.. ·În primul rînd vine fondul matematic
al ideii, calculele fiind secundare şi nu invers. Gauss scria la 1 septembrie 1850 într-o scrisoare
că.tre Schumacher : ... "Este în caract~rul matematicii zilelor noastre ca prin limbajul semnelor
şi simbolurilor să. ~ispunem de o manetă prin care cele mai multe argumentări să fie reduse la
un anumit mecanism ... De cîte ori se foloseşte maneta mecanic, folosirea ei implică în cele
mai multe cazuri anumite ipoteze trecute sub tă.cere; eu pretind ca la orice calcul, la orice folosire
de concepte, să. se ţină seama de condiţiile iniţiale, iar toate produsele mecanismului să nu fie
considerate niciodată în afara cadrului autorizat de aceste condiţii" ...
Multe probleme au ca obiect determinarea unor mărimi căutate din mărimi date. Grecii
antici expuneau problema, modul de rezolvare şi soluţia într-o formă de cele mai multe ori greoaie,
folosind multe cuvinte; prin calculul simbolic aceste probleme se formulează simplu şi limpede.
De multe ori se întîmplă ca probleme care apar total diferite să fie în ceea ce priveşte ecuaţia
sau sistemul de ecuaţii care rezultă absolut de aceeaşi formă. Aici apare din nou paralelismul
între modul de formulare a problemei specifice şi abstractizare, în care se lasă la o parte sensul
mă.rimilor date şi căutate şi se păstrează numai sîmburele matematic. Aici se iau în consideraţie
în primul rînd tipuri de ecuaţii şi siste~e de ecuaţii care se întîlnesc mai frecvent şi care pot fi
tratate elementar. Caracteristic pentru matematica mod er nă este gîndirea funcţională. Ea constă
in considerarea unor relaţii funcţionale, care exprimă modul în care unele mărimi depind de alte
mărimi, de exemplu relaţia dintre aria sau unghiurile unui triunghi şi laturile sale. Primul con-
tact cu această gîndire se realizează la studiul· funcţiilor elementare. Geometria elementară se
ocupă d e puncte, segmente, unghiuri, drepte, triunghiuri, cercuri, tetraedre ş.a.m.d. în plan
şi în spaţiu. Noţiunea de număr joacă un rol important şi în geometrie, datorită necesităţii de
a măsura reprezentările geometrice. Desigur, gîndirea pur geometrică nu trebuie însă neglijată,
mai ales în rezolvarea unor probleme. Se încearcă rezolvarea problemelor geometrice prin metode
pur geometrice, adică prin desen şi construcţie. Modalităţile în care probleme în spaţiu pot fi repre-
zentate grafic în plan fac obiectul geometriei descriptive. Dimpotrivă, geometria analitică repre-
zintă un amestec de geometrie şi calcul ; prin noţiunea de coordonată problemele geometrice pot fi
transformate în probleme cu numere, în acest fel geometria se îndreaptă către metodele analizei.
Începuturile analizei sînt examinate în partea a doua "Matematici superioare". Deoarece
noţiunea de limită a fost deja introdusă şi folosită în matematicile elementare, matematicile
superioare încep cu o expunere riguroasă a teoriei limitelor. . Se pregătesc astfel bazele teoriei
şirurilor de numere şi de funcţii, atît de importante pentru înţelegerea teoriei numerelor şi teoriei
funcţiilor şi, pe de altă parte, pentru noţiunea de continuitate a funcţiilor şi în general pentru
calculul diferenţia! şi integral a căror însemnătate este fundamentală nu numai pentru toată
matematica dar şi pentru aplicaţiile în fizică, tehnică etc. Multe probleme de geometrie şi de
fizică se prezintă sub forma unor ecuaţii diferenţiale, adică sub forma unei relaţii dintre o funcţie
şi derivatele ei. Ecuaţiile diferenţiale constituie astăzi o disciplină foarte cuprinzătoare care va
fi reprezentată aici numai cu părţile ei cele mai simple. O altă disciplină foarte atrăgătoare este
geometria diferenţială care este o aplicaţie a calculului diferenţia! şi integral la teoria curbelor în
plan şi spaţiu şi a suprafeţelor în spaţiu. După cum s-a mai arătat înainte, soluţia teoretică
a unei probleme este încă destul de departe de aplicarea ei corectă într-un caz concret, datorită
volumului mare de calcule pe care le implică. Obiectul reprezentărilor grafice şi al metodelor nu-
merice constă în transpunerea soluţiei teoretice într-una nemijlocit aplicabilă, la rezolvarea căreia
masinile electronice de calcul au un rol dintre cele mai importante. Teoria probabilităţilor ş1
statistica matematică au de asemenea un rol important în aplicaţii ; de exemplu, în economia
matematică şi în cibernetică, din care s-a dezvoltat apoi o teorie matematică a reglării.
În ultima parte "Matematici speciale" se încearcă o introducere succintă într-o serie de dome-
nii de cercetare ale matematicii contemporane. Cu bagajul de noţiuni introduse în prima parte
este imposibilă o pătrundere mai adîncă în problemele specifice ale acestor domenii , care sînt încă
într-o continuă. transformare şi a căror rezolvare completă este încă departe. Cine doreşte o orien-
tare mai aprofundată este sfătuit să se adreseze literaturii de specialitate.
Hans Reichardt
 1. Matematici elementare

1. Operaţii fundamentale cu numere raţionale

1.1. Numere naturale ·N ......... . 13 Operaţii cu jracţ1'i ordinare ... . 27

Fractii zecimale ........... . 30
Numere şi
cijre . . ........ .. . . 13
Operaţiicu numere naturale N 16 Oper~ţii cu Jracţii zecimale ... . 32
Teoria elementară a numerelor 20
1.'!. Proporţionalitate şi proporţii. . 34
1.2. Numere întregi Z ........... . 23
1.5. Simboluri generale ale nume-
Generalităti ............... . 23 relor ....................... . 37
Operaţii du numere întregi Z .. 24
Operaţii cu sume algebrice .... 38
1.3. Numere raţionale Q .. .... . . . . 26
Fracţiicu simboluri generale ale
Generalităţi ............. . .. . . 26 numerelor ................. . 42

1.1. Numere naturale N

Numere şi cifre
Ce reprezintă numerele naturale? Strămoşii noştri au fost puşi în situaţia de a se ocupa de
numere datorită a două genuri de activitate, ceea ce a condus la numerele cardinale şi ordinale.
Numere cardinale. Omul a trebuit să compare diferite mulţimi de obiecte - de exemplu,
pietre, cîini, tovarăşi de vînătoare - pentru a vedea care mulţime conţine mai multe elemente.
Acest lucru se face astăzi prin numărare şi prin compararea numerelor astfel obţinute; dar
aceasta presupune că se ştie a număra, adică se cunosc deja numerele. Se poate ajunge şi
mai simplu la rezultat dacă se constată că oamenii şi caii sînt în acelaşi număr, aşezînd fiecare
călăreţ pe cîte un cal. Cu alte cuvinte, se stabileşte o ordonare de perechi.oameni-cai (fig. 1.1.1).
Dacă ordonarea este completă, atunci sînt acelaşi număr de oameni şi de cai şi se poate afirma
că mulţimile considerate, diferite prin natura elementelor lor, au aceeaşi putere.
Dacă însă toţi caii au fost puşi în corespondenţă cu numai o parte a oamenilor, atunci se
spune că oamenii sînt în număr mai mare decît caii (fig. 1.1.2}.

1.1.1. Oameni şi cai neordonaţi 1. 1.2. Oameni şi cai ordonaţi.

Un om rămîne în plus
 Matematici elementare

Un alt exemplu este aranjarea unei mese unde farfuriile, ceştile, lingurile ş.a. sînt ordonate
în tacîmuri (fig. 1.1.3).

Numerele cardinale indică mărimea mulţimii,

respectiv numărul de elemente ale mulţimii

Numerele ordinale sint numere de ordine

primul, al 2-.lea, al 3-lea, ...

1.1.3. Mulţimi de aceeaşi mărime: trei

Toate mulţimile care pot fi ordonate complet în acest fel au o calitate comună: au acelaşi
număr de elemente. În acest mod se formează şi astăzi noţiunea de număr cardinal.
Această abstractizare nu se poate atinge pe toate treptele de cultură. Există triburi pri-
mitive care folosesc diferite expresii verbale pentru acelaşi număr, atunci cînd îl folosesc în
legătură cu noţiuni (obiecte) diferite : două femei sînt, deci, ceva diferit de două săgeţi;
nu au realizat încă abstractizarea noţiunii de număr.
Numere ordinale. O altă necesitate a fost stabilirea unei ordini în interiorul unei mulţimi.
După un anume criteriu - vîrstă, vitejia călăreţului - trebuie constatat care va fi la vînătoare
primul, al doilea, ... Ceva asemănător se întîmplă şi la numărare. Axioma numărării arată că
rezultatul numărării nu depinde de ordinea adoptată. Aşa au luat naştere numerele ordinale
(fig. 1.1.4).

1Numerele naturaleN 1O, 1, 2, 3, ... 1

1. 1.4. Mulţime de patru vînători,

neordonată şi ordonată după înăl­
ţime

Numerele cardinale şi ordinale s-au dezvoltat într-o legătură permanentă unele cu altele
şi formeazăcele două aspecte ale numerelor naturale, la care se adaugă de cele mai multe ori
prin convenţie şi numărul zero.
Numerale şi simbolul numerelor. Reprezentarea orală şi scrisă a numerelor cardinale şi
ordinale se face prin numere şi simboluri (fig. 1.1.5).
Reprezentarea numerelor. Cea mai implă reprezentare a numerelor s-a făcut cu ajutorul
răboj urilor, pe care s-au notat in special datoriile. De aici şi expresia: am scris pe răboj (fig. 1. 1.6).
Şi astăzi, la o numărare lungă se foloseşte o metodă bazată pe linii, aceeaşi pe care Robinson
Crusoe a folosit-o la numărarea zilelor. În cazul numerelor foarte mari nu se mai poate obţine
repede o privire de ansamblu asupra numărului şi vor trebui grupate din nou grupele existente.
Ceva asemănător, se întîmplă în cazul în care va trebui să se aleagă noi numerale şi simboluri
pentru noi numere. Este neeconomic să se utilizeze un semn şi un numeral pentru orice nou
număr. Pentru numere mari se folosesc mai multe cuvinte şi semne care se combină în diferite

Reprezentarea ,·
Simboluri X c M
de bază: 10 100 1000

~
numărului
prin cuvi'nf: nouă Simboluri V L o
Simbolul auxiliare: 5 50 500
numărului : tfttllllsauJXsau9 Exemple : MDCCLXVill 1768
1.1..5. Trei cifre pentru 1. 1.6. Răboj uri 1. 1. 7. Cifre romane
numeralul nouă
Operaţii fundamentale cu numere raţionale 15

moduri. După felul de grupare şi ordonare a semnelor se deosebesc două sisteme de numeraţie
(numărare): sistem aditiv de numărare şi sistem poziţionat.

Sistem de numeraţie aditiv. Cel mai cunoscut exemplu îl reprezintă cifrele romane: zece
semne de bază egale se pot scrie cu ajutorul unui semn de bază imediat superior. Se mai întîl-
nesc şi semne ajutătoare. Despre apariţia acestor cifre romane nu există date precise. Unele dintre
ele (de exemplu 1 000 - M) este folosit în această formă din evul mediu. Romanii scriau
CIO pentru 1 000. Specific acestui sistem este faptul că foloseşte puţine semne (şapte) (fig. 1.1. 7).
Există regula ca semnul pentru numărul mai mare să fie situat în stînga semnului pentru
numărul mai mic. Dar această regulă are şi o excepţie datorită dorinţei de a folosi
cît mai puţine semne. Nouă poate fi reprezentat VIIII (5 + 4) sau IX (10 - 1) .
Dacă o cifră mai mică se află înaintea uneia mai mari, cifra respectivă va fi scăzută şi nu
adunată. Nu este permisă aşezarea mai multor semne de bază sau a unor semne ajutătoare în
faţa cifrei mai mari: MCMLIX pentru 1959, CML şi nu LM pentru 950. Neajunsurile sistemului
adi tiv sînt : numerele sînt în general foarte lungi şi de aceea de necuprins cu privirea; dacă nu-
merele devin mai mari, trebuie înfiinţate noi semne; operaţiile matematice cu aceste semne sînt
foarte anevoioase. O paralelă între sistemul de numeraţie aditiv şi cel poziţiona! se poate găsi
în poezia lui Christian MoRGENSTERN "Doisprezece - unsprezece".

Sistemul poziţionat. Sistemul de num ~raţi e poziţionat folosit astăzi a fost inventat de indieni
şi preluat de europeni datorită arabilor. In acest sistem cîte 10 indivizi (unităţi u) formează o
nouă grupă (zece, z) şi 10 grupe de cîte 10 formează o sută (s) şi aşa mai departe. Dar pentru fie-
care grupă nouă formată nu se va folosi ca la cifre romane un nou semn , ci ele se vor deosebi
datorită poziţiei. · În scrierea romană folosită pentru treizeci, XXX, fiecare semn are valoarea
zece şi se ajunge la rezultat prin adunarea valorilor fiecărui semn.
În numărul 444, folosit pentru patru sute patruzeci şi patru, fiecare cifră are aceeaşi valoare
patru; dar fiecare are altă poziţie şi anume poziţia cea mai la dreapta o au unităţile :
321 reprezintă: 3s + 2z + 1u ;
CCCXXI reprezintă: 100 + 100 + 100 + 10 + 10 + 1.
Deoarece grupele sînt formate din zece elemente, se poate vorbi de sistemul zecimal. Numărul
zece reprezintă baza sistemului. \ alorile de poziţie reprezintă puterile lui zece.

Putere Număr Numeral Putere Număr Numeral

100 1 unu 106 1000 000 milion
101 10 zece 109 1 000 000 000 miliard
102 100 o sută 1012 1 000 000 000 000 bilion
103 1000 o mie 1018 1 000 000 000 000 000 000 trilion

Urmează - adăugînd cîte şase zerouri - cvt!:drilion, cvintilion, sextilion, septilion, octilion,
n onilion, decilion. 1015 se numeşte biliard. In .R.S.S., S. U.A . şi Franţa 109 este numit
bilion. Se presupune că desemnarea lui zece ca bază are legătură cu numărul degetelor.
În unităţi de măsură mai vechi (duzină) se întîlneşte sistemul de numeraţie cu baza doi-
sprezece. Măsurarea timpului ( 1 h = 60 min, L min = 60 s) ca şi împărţirea cercului în 360°
sînt bazate pe sistemul sexagesimal. Acest sistem d e numeraţie are trăsături evidente de sistem
poziţiona!. La dezvoltarea deplină a unui astfel de sistem a lipsit folosirea unui semn pentru
poziţii libere, respectiv zero. Introducerea cifrei zero reprezintă una din marile descoperiri ale
indienilor (800 î.e.n.) . Pentru fi ecare sistem de poziţie trebuie folosite atîtea cifre cît este baza
d e mare; cu cît baza este mai mare, cu atît avem mai multe cifre, dar lungimea numărului pe
care-I scriem va fi mai mică .
Sistemul binar. O importanţă deosebită în tehnică o are şi sistemul binar sau dual. Poziţiile
reprezintă puterile numărului 2, adică 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, ... Numerele vor fi foarte lungi
dar nu este nevoie decît d e două cifre O şi 1. Se va nota cifra l cu semnul L.
7 = l· 4 + 1· 2 + l· 1 = 1· 2 2 + 1· 2 + 1· 2o = L L L.
9 = 1· 8 + O· 4 + O· 2 + 1· 1 = 1· 23 + O· 2 2 + O· 21 + 1· 2° = LOOL.
22= 1·16 + 0·8 + 1·4 + 1·2 + 0·1 = 1·2' + 0·23 + 1·22 + 1·21 + 0·2o=LOLLO.
Sistemul binar este folosit la calculatoare numerice.
16 Matematici elementare

Ordonarea numerelor naturale N. Orice număr natural dat are un succesor, de exemplu 96
este succesorul lui 95 . Aceasta înseamnă că în şirul numerelor naturale nu există un ultim număr,
acest şir fiind infinit. O nu este succesor. Oricare alt număr natural are un predecesor; aceasta
înseamnă că şirul numerelor naturale îl are pe O ca primul număr.
Pentru oricare două numere naturale n 1 şi n 2 există una din cele trei relaţii: n 1 < n 2 , adică
n 1 este mai mic decît n 2 ; ex. 3 < 7; n 1 = n 2 , adică n 1 este egal cu n 2 , . ex. 5 = 5; n 1 > n 2 ,
adică n 1 este mai mare decît n 2 , ex. 8 > 6.
Dacă vrem să arătăm că n 1 este cel mult egal cu n 2 , atunci scriem n 1 ~ n 2 , adică n 1 este mai
mic sau egal cu n 2 . Dacă n 1 ~ n 2 , adică n 1 este mai mare sau egal cu n 2 , aceasta reprezintă faptul
că n 1 este cel puţin egal cu n 2 ; deci sînt adevărate următoarele două inegalităţi: 4 ~ 19 şi 11 ~ 11.
Aceste inegalităţi se bucură de o proprietate numită tranzitivitate; de ex. dacă n 1 < n 1
şi n 2 < n 3 , atunci şi n 1 < n 3 •
Relaţiil e de ordine (mai mic şi mai mare) ordonează liniar numerele naturale (fig. 1. 1.8).
Reprezentarea numerelor naturale pe axa numerelor printr-o mulţime discretă de puncte indică
această ordonare. Faptul că n 1 este mai mic decît n 2 apare pe axă în felul următor: n 1 este la
stînga lui n 2 •

o 1 2 3 4 5 6 7 8

1.1.8. Axa numerelor.

1.1.9. Reuniunea a două mulţimi "5 + 3 = 8".

Operaţii cu numere naturale N

Adunarea şi scăderea. Adunarea este cea mai simplă operaţie matematică cu numere na-
turale, iar scăderea este operaţia inversă adunării. Acestea sînt operaţii de gradul întîi.
Adunarea. Adunarea oglindeşte reuniunea a două mulţimi. Semnul operaţiei este + (plus).
Adunarea poate fi explicată drept o numărare succesivă: 5 + 3 este 5 + 1-+ 6 + 1-+ 7 + 1-+ 8.
Cele două numere care se adună se numesc termenii sumei, iar rezultatul suma (fig. 1.1.9).

termen al sumei plus termen al sumei suma Comutativitatea adunării

3 + 2 5 a+ b= b + a

Cuvîntul sumă se foloseşte cu dublu înţeles: 8 este suma numerelor 5 şi 3, iar expresia
5 + 3 reprezintă o sumă.
Adunarea a două numere naturale are solutie în multimea numerelor naturale, adică se
poate găsi întotdeauna un al treilea număr nat~ral care e~te suma celorlalte două. Adunarea
se bucură de următoarele proprietăţi:
Comutativitatea. Suma nu depinde de ordinea termenilor, de exemplu: 5 + 3 = 3 + 5 = 8.
Deoarece această lege este adevărată pentru toate numerele naturale, putem scrie pe scurt:
a + b = b + a, unde a şi b reprezintă simboluri pentru orice număr natural.
Asociativitatea. Pînă acum am discutat numai despre adunarea a doi termeni. Dacă trebuie
să adunăm trei termeni, întîi va trebui să adunăm doi dintre ei, apoi la suma lor adunăm pe al
treilea termen. Şi aici ordinea nu are nici o influenţă asupra rezultatului. Această lege este
valabilă pentru toate numerele naturale.

Asociativitatea adunării Exemple. 1. 5 + 3 + 4 = (5 + 3) + 4 = 8 + 4 = 12.

(a+b) +c= a + (b+c) 2. 5 + 3 + 4 = 5 + (3 + 4) = 5 + 7 = 12.

M onotonia. Inegalitatea numerelor naturale rămîne valabilă dacă adunăm în amîndouă

părţile acelaşi număr ; de ex: dacă 3 < 4, atunci şi 3 + 7 < 4 + 7. Şi această proprietate
este valabilă pentru toate numerele na turale.

Monotonia adunării dacă a < b, rezultă a + c < b + c

Operaţii fundame·ntale cu numere. raţionale 17

Scăderea . Scăderea numerelor ne indică pe plan abstract ideia de scoatere dintr-o mulţime
a unei părţi din elementele acelei mulţimi. Semnul operaţiei este - (minus) (fig. 1.1.10). Scă­
derea este o numărare inversrl succesivă: de ex. 7 - 3 este 7 - 1- 6 - 1- .5 - 1- 4.
Dacă se caută un termen al unei sume, cind se cunoaşte rezultatul adunării, se ajunge de la
adunare la scădere: 4 + ? = 7; ? = 7 - 4. Deci scăderea este operaţia . inversă adunării.
~umărul din care se scade se numeşte descdzut iar numărul care se scade se numeşte scdzdtor.
Rezultatul scăderii se numeşte diferenţă.

Scăderea

rlcsdlzut minus scăzător egal diferenţă o 2 3 4 5 6 7 8 9

7 3 4
-· -· -

o 2 3 4 5 6 7 8 9
5+3=8

o 2 3 6 7
' 5-.1=2
5 8 9

1. l. 10. 7 - 3 = 4 1.1.11. Operaţii pc axa numerelor

Ca şi cuvîntul "sumă" şi .,diferenţa" este folosit cu dublu înţeles. Diferenţa între 7 şi 3 este 4;
dar şi 7- 3 reprezintă o diferenţă.
Scăderea nu _are întotdeauna rezolvare în mulţimea numerelor naturale; de exemplu:
2-9 nu are ca rezultat un număr natural. Deci, ca regulă, în mulţimea numerelor naturale
descăzutul trebuie să fie întotdeauna mai mare decît scă.ză.torul.

Operaţii de gradul întîi pe axa numerelor. Adunarea şi scăderea numerelor naturale pot
fi rezolvate pe axa numerelor ca adună.ri şi scăderi de distanţe (fig. 1.1.11).
Te/mica adu1uirii. Termenii adunării se aşază. unul sub altul îrt aşa fel încît unită.ţile să
fie sub unităţi, zecile sub zeci, sutele sub sute etc. Ordinea în care se face adunarea nu are
importanţă., se poate aduna de sus in jos şi invers. Se efectuează. întîi adunarea unităţilor, se
continuă. cu zecile, sutele etc., deci se adună. de la dreapta la stînga. Dacă. la adunarea unei
coloane se atinge sau se depăşeşte valoarea bazei, se trece la ordinul imediat superior.
Exemplu. m s z u m s z u La adunarea mai multor
7 3 6 2 7 3 6 2 7 362 numere se procedează în
+ l 6 8 4 sau + l 6 8 4 altfel + 1684 acelaşi
mod.
i6 l l 9046
1 ij 9 10 H 6
9
Exempl·u .
Te/mica scăderii. Dacă fiecare cifră. a descă.zutului este mai mare sau 6 311
egală cu cifra scăzătorului, scă.derea se poate face cifră. cu cifră. Dacă această.
- 768
condiţie nu este satisfăcută, se modifică sau expresia descă.zutului sau a scă.­
ză.torului.
- 229
-1046
Deci scăderea se poate face in două moduri, pe care le-vom prezenta
mai jos. 4268

1) Se modifică. expresia descă.zutului tre-
cînd unităţile de la un ordin mai mare la
unul mai mic. Deoarece 2 este mai mic
decît 6, vom descompune o sută. in zece
zeci şi 12 fă.ră 6 va avea ca rezultat 6.
Deci vom avea acum numai două sute
care fă.ră. o sută. ne va da o sută..
2) Scă.derea lui 6 din doi nu se poate efec-
tua, aşa că. vom scădea 6 din 12. Nu vom
82 328 scădea suta pe care am descompus-o în
- 7 163 zeci de la descă.zut, ci o vom aduna scă.ză.­
7.5 16.5 torului, adică. trei sute fă.ră. două sute va
avea ca rezultat tot o sută..

A doua metodă. este folosită. şi la scă.derea mai multor numere dintr-un numă.r printr-un
singur calcul.
18 JV! atematici elementare

Se procedează în. felul următor:

Unităţile sînt 6 9 + + =
8 23; scăzînd 23 din 31 rezultă 8. Cele trei zeci descompuse în
unităţi le adunăm la scăză.tor. Deci zecile vorfi: 3 + 4 + 2 + 6 = 15; 15 din 21 fac 6.
Sutele vor fi: 2 + O + 2 + 7 = 11; 11 din 13 fac 2.
Miile vor fi: 1 + 1 = 2; 2 din 6 fac 4.
Înmulţirea şi împărţirea. Înmulţirea şi împărţirea sint operaţii de gradul doi.
Înmulţirea. La operaţia de înmulţire s-a ajuns prin adunarea mai
multor termeni egali (fig. 1. 1.12).
Semnul operaţiei este un punct la mijlocul înălţimii numerelor ( ·).
Înainte se folosea şi semnul X .

Înmulţirea

deinmulţit înmulţit înmulţitor egal produs

l. l. 12.
3 12 36
12 12 + 12
factor factor egal produs
= 3·12 = 36
Datorită proprietăţii de comutativitate a înmulţirii , termenii se mai numesc şi_ factori. ·
Denumirea de prod~s este folosită cu dublu înţeles: 36 este produsul dintre 3 şi 12 şi 3·12
reprezintă un produs. lnmulţirea are întotdeauna soluţie în mulţimea numerelor naturale.
Înmulţind două numere naturale , va exista în mulţimea numerelor naturale al treilea număr
care va fi produsul lor. Prin definiţie a · O = O · a = O; a · 1 = 1 · a = l.
Comutativitatea. Avem 3· 4 = 4 + 4 + 4 = 12 sau 4 · 3 = 3 + 3 + 3 + 3 = 12, deci
4 · 3 = 3 · 4. Factorii unui produs pot fi schimbaţi într ei fără a influenţa rezultatul.

l Comutativitatea înmulţirii 1a· b = b · a 1 (a· b)· c = a· (b· c)

Asociativitatea. Dacă avem de înmulţit trei numere, vom efectua înmulţirea a două dintre
ele, iar produsul lor îl vom înmulţi cu al treilea. Ordinea în care facem operaţiile nu influenţează
rezultatul. 3 • 4 · 7 = (3 · 4) · 7 = 12 · 7 = 84 ; 3 · 4 · 7 = 3(4 · 7) = 3 · 28 = 84.
Datorită acestei proprietăţi putem renunţa la paranteză.
M onotonia. Dacă avem 3 < 4, atunci şi 3 · 8 < 4 ·8; dar 3 ·O = 4 ·O. Pentru trei numere
naturale a, b, c există :

dacă a < b, atunci ac < bc pentru c > O

Împărţirea. Vom da două cazuri diferite care să ne conducă la operaţia de împărţire

(fig. 1. 1. 13):
a) împărţirea: 12 pere dacă se împart în 4 părţi , 1'ezultatul este 3 p ere ;
b) faptul că este conţinut: de cîte ori este conţinută mărimea 4 cm în 12 cm? (fig. l.l. 14).
Matematic se ajunge la împărţire ca inversa înmulţirii în cazul cind cunoaştem produsul şi vrem
să aflăm unul dintre factori : 3 · ? = 15 sau ? · 3 = 15, ne conduce la ? = 15 : 3.
Semnul operaţiei este: (împărţit). 15 : 3 reprezintă un cît, iar 5 este cîtul dintre 15 şi 3.

deîmpărţit împărţit împărţitor egal cît

~

12cm
3

.,
5

~4~--.-.... -1- t-- 4cm

1

.f. 1

4:m =l
1. 1. 13. Împărţire. 12 pere împăr­ 1. 1. 14. De cîte ori se cuprind 4 cm in 12 cm?
ţite în 4 părţi egale
Împărţirea nu are întotdeauna rezultat în cadrul numerelor naturale; de ex. nu există nici
un număr natural cu proprietatea ca 3 · n = 7. Deci 7 nu este divizibil cu 3. Se poate scrie
Operaţ-ii fund~mentale cu numere raţionale 19

7 : 3 == 2, rest 1. Împ~irţirea. cu O nu este posibilă căci nu există nici un număr care înmulţit
cu O să dea alt număr decit O.

Nu se poate impirţi cu O
Ordinea operaţiilor. Dacr~ intervin mai multe feluri de operaţii, ordinea efectu~rii._operaţiilor
arc influenţă asupra rezultatului: 7 · (5 + 3) este egal cu 7 ·8 = 56 dacă efectuăm mtu adun~~ea
şi este egal cu 7 ·5 + 3 = 38 dacă înmulţirea este prima operaţie efectuată. De aceea este stab1htă
ordinea operaţiilor.

Operaţia de grad superior se efectuează. la inceput

Dacă nu apar operaţii de gradul trei, putem afirma: Operaţiile ale căror semne sînt puncte
preced pe cele ale căro r semne sînt linii. Punctele au o putere mai mare decit liniile.
Dacă operaţiile trebuie H'tcutc în altă ordine, atunci se 'folosesc parantezele care se vor efectua
primele:
( 12 + 96) : 3 - 8. (5 - 2) = 108 : 3 - 8 . 3 = 36 - 24 .= 12.

Distribut1"vitatea. De ex. 5 · (4 + 3) = 5 · 7 = 35 şi 5 · 4 + 5 · 3 = 20 + 15 = 35. Deci

5 . ( 4 + 3) = 5 . 4 +
5 . 3.
Datorită proprietăţii de distributivitate avem şi următoarele
re laţii : Distributi vi tatea
(a - b) ·c = a·c-· b· c;
(a + b) : c =a : c + b : c, pentru c :1: O; a· (b + c) = a·b +a· c
(a - b) : c = a : c - b : c, pentru c :F O.
Te/mica îmnu!firii. DatoriU't. legii de distributiviţate a înmulţirii , înmulţirea se reduce la
tabla înmulţirii. In principiu se procedează astfel :

2 356. 473 = 2 356. (400 + 70 + 3) = Exemplu. 2356· 'l73 2356 . 'l73

= 2 356· 4(00) + 2 356· 7(0) + 2 356· 3 = 942'l 7068
= 9 424(00) + 16 492(0) + 7 068 = 1 114 388 16'l92 sau 16'l92
7068 9'l2'l
11 H388 1114388

Înmulţirea primului factor 2 356 în rîndul 2 se face descompunîndu-1 în unităţi, zeci, sute etc.
Adunarea produselor se face tot în scris. În loc de zerouri la produsele parţiale, la înmulţirea
curentă se procedează prin mişcare pe orizontală. Există mai multe procedee de înmulţire.

T e/mica împărţirii. ~e bazăm pe următoarea proprietate: pentru orice trei numere naturale
a, b, c (c :F O) avem (a + b): c = a : c + b : c. Aceasta se aplică deîmpărţitului descompus în
unităţi , zeci, sute etc., astfel : 86 : 2 = (80 + 6) : 2 = 80 : 2 + 6 : 2 = 'lO + 3 = 43. Deoarece
împărţirea este inversă înmulţirii, trebuie ca produsul dintre cît şi împărţitor să fie egal cu
deîmpărţitul. Acest lucru este valabil şi pentru cîturile parţiale. Pe acest raţionament se bazează
schema împărţirii

11208 : 23 = 'l87 ; sau mai scurt, făcînd ope raţiile 11208 : 23 = 487, rest 7
92 de scădere mintal , ---wo
2oo 168
184
-168 7
161
7
Operaţii şi unităţi de măsură. Operaţiile pe care le-am analizat se rezolvă într-o mulţime
d e numere. Foarte des în practică se folosesc numerele în legătură cu unităţi de măsură, de exem-
pţu: 5 m , 30 cm, 25 kWh. Dacă sîntem nevoiţi să facem operaţii cu astfel de expresii, trebuie să
fim atenţi la unităţile de măsură şi să stabilim ce unitate de măsură corespunde rezultatului.
Socotelile se fac oricum numai cu numere.
20 Matematici elementare

Teoria elementară a numerelor

Divizibilitate. Avem 12 : 4 = 3, dar 1.'5 : 4 = 3, rest 3. Numărul 12 este divizibil cu -4,
iar 1.'5 nu este divizibil. Se mai spune că -4 este divizorul lui 12, dar nu este divizorul lui 1.'5. În
general , se spune că. a este divizibil cub dacă există un număr n astfel încît a = n ·b ; b se numeşte
divizorul lui a (n este şi el dizivorullui a). O este divizibil cu orice număr. Orice număr a ::1= O
este divizibil cu 1 şi cu el insuşi ; ace stea se numesc divizori improprii.
Numere prime. Numerele care nu se divid decît cu ele însuşi şi cu unu se numesc numere
prime, de ex . .'5 este divizibil cu .'5 şi cu 1, 13 este divizibil c u 13 şi cu 1, deci .'5 şi 13 sînt numere
prime. 1 nu este număr prim, deci numerele prime încep de la număru12.
120 = -4 . 30
(Numere prime j2, 3, .'5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, .. . )
4 = 2 . 2 30 = 2 . 1.5

Descompunerea numerelor în fact ori primi : 1.5 = 3 • .5

U n număr care nu este prim poate fi descompus
în factori primi: deci 120 = 2 · 2 2
La acelaşi rezultat se a junge dacă il descompunem pe 120 ca 10 · 12. B3.zîndu-ne pe algoritmul
lui Euclid se poate demonstra unicitatea descompunerii în factori primi. Cu ajutorul puterilor
se poate scrie mai uşor descompunerea în factori primi : de ex. 1 008 = 2 · 2 · 2 · 2 · 3 · 3 · 7 =
= 2'. 32 • 7.
Ciurul lui Eratostene. Matematicianul grec E RATOSTENE (275 - 194 î.e.n.) a aplicat urmă­
t oarea metodă. pentru aflarea numerelor prime dintr-o parte a n umerelor naturale. Se scrie
şirul numerelor naturale de la 2 pînă. la 100. N umă.rul 2 este prim, vom tăia toţi multiplii
lui 2 ; 3 este numă.r prim, deci vom tăia toţi multiplii lui 3 ; tot aşa vom proceda şi cu .5; apoi
va urma 7. Deoarece 7 X 7 = 49 < 100 şi 11 X 11 = 121 > 100, toate numerele care au rămas
după. ce am tă.iat multiplii de 7 sînt prime.

2 3 4 5 6 7 8 9 10
11 12 1.3 14 1.'5 16 17 18 19 20
21
31
22
32
23
33
24
34
2.'5
3.5
-- 26
36
27
37
--28-
38
29
39
30
40
41 42 43 44 -4.'5 46 47 48 49 .50
51 .52 53 .'54 .55 56 '57 '58 59 60
61 62 63 64 6.'5 66 67 68 69 70
71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
81 82 83 84 85 86 87 88 89 90
91 92 93 94 95 96 97 98 99 100

prima a 2-a a 3-a ~ştergere din tabel.

Dacă de exemplu vrem să vedem ce fel de număr este 1 303 va trebui să verificăm dacă. 1 303
est e divizibil cu numerele prime p, care se bucură de proprietatea ca p2 < 1 303; numerele
p rime q pentru care q2 > l 303 nu pot fi divizori a i lui l 303. P entru 1 303 trebuie să. remarcăm
dacă. numerele prime p = 2, 3, 5, .. . , 31 sînt divizorii lui 1 303, numărul prim 37 n u mai trebuie
să. fie verificat deoarece 37 2 = 1 369.
l1~Jinitatea mulţimii n umerel01' prime. E ucLID (300 î.e.n) şi-a pus întrebarea dacă. mulţimea
numerelor prime este finită sau infinit ă. E l a demonstrat că nu există cel mai mare număr prim.
Să. presupunem că. ar exista cel mai mare număr prim pe care-1 vom nota cu P . Vom construi
numărul natural N = 2 · 3 · 5 · 7 · ... · { P + 1) . Acest număr n u este divizibil cu nici unul din
numerele 2, ... , P . Dar aceasta contrazice ipoteza că P este cel mai mare număr prim, deci şirul
numerelor prime este infinit. E ste încă. nerezolyată problema dacă. există. o infinitate de perechi
de numere prime consecutive între ele ca de ex: [5 ; 7], [59 ; 61], [641; 643], [1451 ; 1453] etc.
Operaţii fundamentale cu numere raţionale 21

Divizor comun şi multiplu comun·. Cel mai mare divizor comun. Dacă. t este un divizor
al lui a, atunci la descompunerea în factori a lui t apar numai numere prime c.are apar şi la des-
compunerea lui a, care pot avea exponenţii cel mult egali cu cei care intervin în descompunerea
lui a, de ex. 12 j 60 ; 12 = 22 • 3; 60 = 22 • 3 · .5. Dacă. t este divizorul comun al lui a şi b, atunci
tare numai factori primi care intervin şi în a şi în b la puterea cea mai mică.. De exemplu 12 este
divizorul comun al lui 48 şi 360 ; din descompunerea în factori primi 12 = 22 · 3, 48 = 2' · 3 şi
360 = 23 • 32 • .5 se observă. că 48 şi 360 au mai mulţi divizori comuni: 2, 3, 4, 6, 8, 12, 24. Dintre
ei 24 este cel mai mare divizor comun (c.m.m.d.c) al lui 48 şi 360. Fiecare divizor comun al lui a
şi b este un divizor al celui mai mare divizor comun al lui a şi b,
că.ci cel mai mare divizor comun este produsul tuturor factorilor Exemplu.
primi care intervin în a şi b la puterea cea mai mică.. Pe acest
1 260 = 22 • 32 • .5 • 7
procedeu se bazează aflarea celui mai mare divizor comun al mai
3 024 = 2' . 33 . 7
multor numere după cum reiese din exemplul alăturat. Dacă
două. numere a şib nu au alt divizor comun decît 1, c.m.m.d.c.
.5 .544 = 21 • 32 ' 7 • 11
(a , b) = 1, numerele a şi b se numesc prime între ele. c.m.m.d.c. 2 2 • 32 • 7 = 2.52
Algoritmul lui E uclid. Pent ru numere mari , descompunerea în factori primi este destul d e
dificilă. căci se face prin încercări; de ex: 23 613 864 709 este produsul numerelor prime 112 843
şi 209 263. Dacă vrem să. stabilim cel mai mare divizor comun al unor astfel de numere, atunoi
se va folosi o metodă care nu foloseşte descompunerea în factori primi - algoritmul lui Euclid.
Vom prezenta un exemplu, fă.ră a da şi demonstraţia. Să vedem care este cel mai mare divizo r
comun al numerelor .53 667 şi 2.5 527.
53 667 = 25 .527 X 2 + 2 613 Putem demonstra cu ajutorul algoritmului lui
25 527 = 2 613 X 9 + 2 010 Euclid şi faptul că. două. numere sînt prime intre
ele :
2 613 = 2 010 X 1+ 603
87 = 41 X 2 + 5
2 0 10 = 603 X 3 + 20 1
41 = 5 x 8 + l
603 = 201 X 3 5= l x 5 + 0
Ultimul divizor, 201 este cel mai mare divizor C.m.m.d.c. (87,41) = 1 şi deci numerele sînt
comun al numerelor 53 667 şi 25 527 prime între ele .

Algorit mul lui Euclid se poate folosi şi pentru aflarea c.m.m.d.c. al mai multor numere, de exemplu
a , b şi c. Se va proceda î.n etape. Întîi vom găsi c.m.m.d.c. (a, b) = d iar apoi vom afla c.m.m.d. c.
(c, d) = e.
Cel mai mic multiplu comun : 60 este un multiplu comun între 6 şi 15, căci 60 este un mul-
tiplu de 6 şi este şi un multiplu de 15. Dar exi stă o infinitate de multipli comuni ai lui 6 şi 15.
Dacă v este un multiplu al lui a şi b, atunci toţi multiplii lui v sînt multiplii lui a şi b. Multiplii
comuni ai lui 6 şi 15 sînt 30, 60, 90, 120, ... Dintre ei, 30 este cel mai mic şi putem spune că. 30
este cel ma i mic multiplu comun al lui 6 şi 15 (c.m.m.m.c).
Dacă e = c.m.m.m.c. (a, b), atunci e trebuie să con- Exemplu.
ţină toţi factorii primi care i.n tervin in d escompunerea lui 40 = 23 • '
a şi b la puterea cea mai mare. În cazul numerelor mari 36 = 22 • JZ
devine iarăşi incomod de calculat c.m.m.m.c., deoarece 126 = 2 . 3 • 7
2

descompunerea în factori primi cere mult timp. Dar şi aici c.m.m.m.c 23 · 32 · .5 • 7 = 2 .520
există. o metod ă mai uşoară .
Cu ajutorul algoritmului lui Euclid se găseşte c.m.m.d.c. darşi c .m.m.m.c . ; c.m.m.m.c (a, b) =
a·b
c.m.m .d.c. (a., b)
Această metodă nu se poate extinde la mai mult decît două numere.
Reguli de divizibilitate. Numărul 84 este divizibil cu 4 şi 3, deci este c!ivizibil cu 4 · 3 = 12.
Acest lucru nu este · ad evărat, dacă cei doi divizori nu sînt primi înt re ei. In general:
Dacă. a este divizibil cu m şi" şi c."m.m.d.c. (m , n) = 1, atunci a este divizibil şi cu m · n.
Stabilirea divizorilor, adică. recunoaşte :ea imediată. a faptului că un numă.r este divizibil
cu altul este foart e mult folosită la simplificarea fracţiilor. Regulile pe care le vom stabili pentru
aflarea divizorilor se bazează. pe faptul că numerele sînt scrise în sistemul zecimal. Mutiplii de
zece sînt divizibili cu 2 şi 5, căci 10 se d ivide cu 2 şi 5 ; multiplii lui 100 sînt divizibili cu 4 şi 25,
22 Matematici elementare

căci 100 es te di·tizihil CII 4 şi 25 ; multiplii de l 000 sint divizibil cu 8 căci 1 000 este di·.,izibil cu 8.
Toate puterile lui 10, la împărţirea cu J sau cu 9 au restul egal cu 1.
. Datorită regulilor la operaţii CII r<>sturi, avem la împărţirea cu .3 sau cu 9 următoarele resturi:
600 are un rest egal CII 6 · l ~=--= 6 ; 240 =-= 2 · lOO 4 · 10, atun~i restul '.fa fi egal cu 2 · l + 4 ·l =
= 6. La împărţirea nume relor prin 3 sau 9 restul va fi egal cu acel obţinut de la împărţirea
sumei cifrelor numerelor prin J sau 9; 7 309 are suma cifrelor 7 + .3 + O + 9 = 19 care nu se
Imparte fărrt rest nici cu J nici cu 9. Deci 7 309 nu este divizibil cu 3 şi nici cu 9. Toate puterile
pare ale lui 10, 100, 10 000. l 000 000 el<!. la împărţirea prin 11 au un rest egal cu 1, iar puterile
impare ale lui 10 la împărţirea CII Il au un rest egal cu 10 sau lO - 11 = - 1. În acest caz suma
alternantă a cifrelor are acelaşi r<>st ca şi numărul. Cum se calculează suma alternantă este arătat
in exemplul de mai jos.
Exemplu. 8 9 6 8 + 9 + 6 = 23
+ suma alternantă a cifrelor
23- 11.
Deci 85 976 este <li-lizibil cu 11.
Un număr este di·.fizibil cu:
2, dacă ultima cifră este di·,izibilă cu 2;
4, dacă ultimele două cifre formează un număr divizibil cu i;
8, dacă ultimele trei cifre formează un număr divizibil cu 8;
5, dacă ultima cifră e!-lte di·tizibilă cu 5, deci 5 şi O;
25, dacă ultimele două cifre formează un număr divizibil cu 25;
3, dacă suma cifrelor ste di-tizibilă cu 3;
9, dacă suma cifrelor este divizibilă cu 9;
11, dacă suma alternantă a cifrelor este divizibilă cu 11.
Probele operaţiilor. Optrafii ett rrst. Dacă la împărţirea lui a şi b prind rămîne acelaşi rest
r, se poate scrie a =: b (modulo d) (a. este congruent cub modulo d); de ex: 17 =: -42 (modulo 5).
Pentru restul r se poate scrie a =
r (modulo d} şi b =: r. (modulo d}; 17 =: 2 (modulo 5) şi -42 =: 2
(modulo 5). Dacă a este divizibil prin d , atunci putem scrie a =: O (modulo d). Sînt adevărate
următoarel e legi :

Dacă a1 =b (modulo d) Exemplu. 22 = i (modulo 6)

şi
atunci
a2
a1
=b
+
1
2
a2
(modulo d)
=b 1 + b 2 (modulo d}
15
37
=
=
3
7
(modulo
(modulo
6)
6) _ 1 (modulo 6)
a1 - a2 =
.b 1 - b 2 (modulo d)
= 7:: 1 (modulo 6)
a1 · a2 b 1 · b2 (modulo d} 330 = 12 (modulo 6) _ O (modulo 6)
Exemplele ne arată că totdeauna ajungem la rest urile minime O, 1, 2, .. , d - 1, in cazul
nostru (0, l , ... , 5) dacă adăugăm ·au scădem pe d de cite ori ne convine. Aceste reguli au aplicaţii
la verificarea operaţiilor. În loc să repetăm operaţia cu numere, putem să facem aceeaşi operaţie
lucrind cu resturi modulo d. Mai simplu este de a lucra cu d = 9 sau, mai rar, cu d = 11. Dacă
există un dezacord intre rezultate, atunci operaţia este greşită; dacă nu există, atunci operaţia
este corect făcută .
Proba cu 9. Fiecare împărţire cu 9 are acelaşi rest ca şi împărţirea sumei cifrelor cu 9. Aceasta
este o generalizare a regulii de divizibilitate cu 9. Ea uşurează proba la operaţiile elementare.
Restul la împărţirea cu 9 a unei sume (diferenţe, produs) este egală cu suma (diferenţa,
produsul) resturilor împărţirii fiecărui factor cu 9.
E:remple. Problema -+ suma cifrelor -+ restul împăr­ Adtmarea si scăderea . Reducerea
ţirii cu 9 la resturi minime trebuie făcută cu
1. 112 7 atenţie mai ales cind avem de-a face
+
3 964 4 + cu resturi negative.
+ i 722 + 6
9 098 --+ 26 =
8 _ . 17 8 = Înmulţirea. Restul împărţirii cu 9
a produsului nu este egal cu produsul
2. 7428 .....111111...21 . ~ 3 resturilor obţinute la împărţirea
- 3986 ~26 .....-: - 8 fiecărui factor cu 9. Produsul obţinut
3 H2 ~ 13 =: 4 _ . ._ 5 :: 4 nu este corect, cel corect va fi 2.35 69-4.
3. 617 5 Praba cu 11. Cu ajutorul sumei
• 382 .i cifrelor obţinem restul împărţirii cu 9,
234 694 .._.. 20 2 = ·. iar c u ajutorul sumei alternante obţi-
Operaţii JutJdamentale cu numere raţionale 23

ncm restul împărţirii cu ll. Trebuie să fim atenţi la calcularea sumelor alternante. În exemplul
alăturatrezultatul poate fi greşit, cel mult cu un multiplu al lui 11.
Exempl1t. Problema suma alternantă restul împărţirii cu 11
8 =
. .~ 3
4
2 468 2- 4
+ 4 293 5- 13 = - 8 -
6 76 1 8 - 12 4=- =7 7
Dacă folosim ta aceeaşi operaţie şi proba cu 9 şi cea cu 11 , putem obţine un rezultat greşit cel
mult cu un multiplu al lui 99.

1.2. Numere întregi Z

Generalităţi

De ce sint necesare numerele intregi? Există, cazun m realitatea înconjurătoare in care

caracterele mă.rimilor nu pot fi exprimate cu ajutorul numerelor naturale, căci pot exista două.
tendinţe sau direcţii opuse, de exemplu temperatura 23°C poate fi deasupra punctului 0° sau
sub punctul 0° (fig. 1.2.1). Sum·a de 100 de l~i poate Ii sau economie la CEC sau o datorie. Şi despre
înălţimea la care se află o localitate este important de precizat dacă înălţimea este deasupra
nivelului mării sau sub nivelul mării. Pentru a pune in evidenţă. aceste două. tendinţe se folosesc
semne Î1laintea Jlumerelor; de ex. + 23°C şi - 23°C sau + 395 m şi - 395 m; anii dinaintea erei
noastre sau ai erei noastre pot fi notaţi şi cu - 300 şi + 300. Trebuie să. existe un punct de origine,
la care se raportează mărimea. Deci in raport cu cele două. tendinţe avem de-a face cu numere
pozitive + 1, + 2, + 3, . . . şi n.egative - 1, - 2, - 3, ... Mulţimea numerelor pozitive, negative
şi ze ro formează mulţimea numerelor întregi.

Posibilitatea efectuării scăderii. Introducerea numerelor întregi a fost necesară. şi pentru a

pqtea rezolva operaţia inversă adunării , scăderea ; de ex. scăderea 7- 11 nu se poate efectua în
mulţimea numerelor naturale.

Mulţ-imea ''umerelor întregi este mulţimea în care

fiecare operaţie de scddere are rezultat.

-4 +4

-5 -4 -3 -2 -1 o +1 +2 +3 +4 +5

1.2.. 1. Temperatura 23°C 1.2 .2 . .\xa numerelor ~i numerele opuse ( + i)

şi ( - 4)

!li umcre opuse. În timp ce şirul numerelor naturale este o ilustrare bună. a noţiunii de număr
natural , axa numerelor serveşte la ilustrarea numerelor întregi. Numerele întregi nenegative
corespund numerelor naturale. Pe axa numerelor există pentru orice întreg diferit de O un alt
intreg care are faţă de zero aceeaşi distanţă dar in sens contrar (fig. 1.2.2). Două. astfel de numere
care diferă numai prin semn se numesc opuse, - 4 şi + 4. Opusul unui număr se formează.
schimbind semnul n~mărului. Acest lucru se face prin semnul minus, de exemplu -(-4) = +4
şi - ( + 4) = - 4. In cazul nur. l ărului zero avem : - O = O.
Valoare absolută. Două numere opuse care au faţă. de zero aceeaşi distanţă. pe axa numerelor
au aceeaşi valoare absolută. \'aloarea absolută est e definită. astfel :
1a 1 = a p~ ntru a ~ O şi 1a 1 = - a pentru a < O.
Ortlonarea. Dintre două numere întregi intotdeauna cel mai mic se află la stînga pe axa
numerelor.
Între două. numere întregi n 1 şi n 2 există intotdea.una una din cele trei relaţii: n 1 < n 2 , n 1 = n 2
sau n 1 > n 2 , de exemplu, - 3 < + 2, + 5 < + 7, + 8 ·= + 8, - 1 > - 7, + 3 > - 5. Orice întreg
arc un predecesor şi un succesor, deci, şirul numerelor întregi nu conţine nici cel mai mic nici cel
mai mare, nici primul, nici ultimul număr întreg.
24 Matematici elementare

9peraţii cu numere intregi Z

Operaţii aritmetice de gradul intii. Pentru operaţiile de gradul întii are o importanţă deoşt!­
bită. diferenţa dintre semnul memărului şi semnul operaţiei, ·mai ales că sint identice la scris.
Ca să evităm confuziile, închidem între paranteze numerele întregi (fig. 1.2.3).
Adunarea. Pentru a putea înţelege adunarea numerelor reale ne bazăm pc adunarea
numerelor naturale, în special la reprezentarea pe axa numerelor. Adunarea se va reprezenta
grafic pe axa numerelor cu ajutorul
+5 unor segmente orientate. Se stabilesc
•1 următoarele reguli:
+3
Dacă termenii sumei au. acelaşi
-1 o +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +B +9 semll, şi suma va avea a ccla~i semn.
! Valoarea absolută a sumei va fi
egală cu suma valorilor absolute
f+3J+f+5J=+8 ale termenilor.

-6 S'emnele operatiilor
,.. 1 1 •
(t7)t(-2)-(+5) 1.2.4. Semnele
1 -2 1 1 1 numerelor şi ale
1
Semnele numerelor operatiilor
-9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 o +1
De ex. (+ 5) + (+ ll) + 16
f-6)+(-21=-8 şi (-19) + (-8) = -27.

1•
_, In caz ul adunării a dou.ă tut-
mere de .~em11e diferite, suma va
1
1
-2 +5 1
1 avea semnul numărului cu valoarea

..
cea mai mare iar· valoarea absolută
-4- -3 -2 -1 o +1 +2 +3 +4
+1 +6
va fi egală cu diferenţa valorilor

.. ,,
1
absolute ale termenilor.

(+5J+f-2J=+3 Ex. ( + 15)+ (-28) = -13 şi

1.2.3. Adunarea pe axa numerelor (-37) + (+ 47) = + 10.

Regulile adunării. Exemplele ( -9) + (+ 7) = - 2 şi ( + 7) + (- 9) = - 2 ne arată că
termenii sumei se pot inversa. Şi celelalte proprietăţi ale adunării numerelor naturale sint valabile
la adunarea numerelor întregi. Dacă a, b şi c sînt numere întregi, atunci se pot enunţa următoarele
proprietăţi:

Comutativitatea a+b=b+a ~
Asociativitatea (a + b) + c = a + (b + c)
Monotonia dacă a < b , atunci a + c < b + c

Scăderea. Şi la numere întregi scăderea este operaţia inversă adunării; (- 7) - ( 3) x + =

reprezintă în fond acelaşi lucru ca x 3) + (+ =
-7. Se ştie că ( - 10) + {+
3) = - 7, deci x =
= -10 şi ( -7) - ( + 3) = -
10. Dar şi ( -7) + (- 3) =-
10. Datorită acestui fapt putem afirma:
SciSderea unui număr întreg este echivalentă cu adunarea negativului acelui nu.măr.

Ex. ( +28) - ( - 16) = (+28) + ( + 16) = 44.

Se constată. că. în mulţimea numerelor întregi orice scă-dere este rezolvabilă.
Sume algebrice. Deoarece în mulţimea numerelor întregi orice scădere poate fi înlocuită cu
o adunare, expresiile matematice ai căror membri sînt legaţi între ei prin operaţii de gradul
intîi se numesc sume algebrice. Dacă avem de adunat mai multe numere, atunci este indicată ur-
mă-toarea ordine a operaţiilor :
(+ 15)- (+27) + (-11)- ( ~ 9) + (+3 1) transformareu in sumă
= (+ 15) + (-27) + (-11) + (+9) + (+ 31) ordonarea
= (+ 1.5) + (+ 9) + (+31) + (-27)+ (-11) gruparea numer elor cu acelaşi semn
= (+55) + (-38) sfirşitul adunării
= + 17.
Operaţii fundamentale ctt numere raţionale 25

Operaţii de gradul doi. Înmulţirea. Adunarea numerelor intregi se face in accla~i mod ca şi
adunarea numerelor naturale. Şi înmulţirea numerelor întregi se bazează pe inmulţirca numere-
lor naturale. Deoarece 4 · 7 = 28, stabilim ca ( + 4) · ( + 7) = + 28.
În general ( + tt) · ( + v) = + ttv.
Care va fi rezultatul înmulţirii ( + 4) · (- 7)? Înmulţire~ numerelor naturale a fost explicată
ca o adunare repetată a aceluiaşi termen 4 · 7 = 7 + 7 + 7 + 7. Deoarece numerele întregi poziti·.,e
corespund numerelor naturale, vom avea ( + 4) · (- 7) = ( - 7) + (- 7) + (- 7) + (- 7).
Deci ( + 4) · ( -7) = -28 sau in general ( +u) (-v) = -ttv.
Deoarece înmulţirea este comutativă, (- 7) · ( +4) = (+4) · ( -7) = -28, deci ( -u) · ( + v) =
-ttv.
Pentru a găsi rezultatul înmulţirii (- 7) · (- 4), comparăm cele trei imuulţiri de mai sus. Se
observă că la schimbarea semnului unui factor se schimbă şi semnul produsului. Deci (- 7) • (- 4) =
= + 28 san în general ( -u) · ( -v) = + uv .

Daci două numere intregi au acelaşi semn, atunci produsul este pozitiv, iar dacă au semne
contrare, produsul va fi negativ. Valoarea absolută a produsului este egală cu produsul valorilor
absolute ale factorUor.

(+ tt) • ( + v) = (- ") · (- v) = + uv Comutativitatea

(+ u) • (- v) = ( - ") · ( + v) = - tw Asociativitatea

Exemple. 1. (-13)· (+5) = -65. 2. (-8)· (-12) = + 96.

3. (+ 3) • (- 4) • (- 9) = (+ 3) • ( + 36) = + 108.
-l. (- 3,' = (- 3). (- 3). (- 3) • (- 3) = + 81.
Regulile îmuulţirii. Pe baza constatărilor făcute cu ocazia introducerii noţiunii de înmulţire
a numerelor intregi şi a exemplului cu trei factori se observă că proprietăţile de asociativitate
şi co!_llutativitate sînt valabile şi in cazul înmulţirii numerelor întregi a., b, c.
Inmulţirea numerelor naturale se bucură şi de proprietatea de monotonie. Dacă c > O şi
a<b, a·c<b·c.
AceasU'1. proprietate nu este valabilă în cazul numerelor întregi ; dad1. a < b şi c < O, ac > bc.
Exemplu. (+ 5) < (+7) dar (+5) ·(-3) > ( + 7)·(-3).
Împărţirea. Împărţirea este operaţia inversă înmulţirii. De aceea { 12): (- 4) = x este +
echivalentă cu (- 4) · x = +
12; x va fi egal cu -3. În mod asemănător se deduc toate regulile
împărţirii în cazul diferitelor semne.

Dacă deimpărţitul şi impărţitorul au acelaşi semn, citul va fi pozitiv; dacă au semne diferite,
citul va fi negativ. Valoa_rea absolută a cltului va fi citul valorilor absolute.

Exemple.
(+ u). : (+ v) = (- u): (-v) = + u :v
(+72): (+ 6) = + 12. (+ 119): {-17) = - 7.
(- t~) · : (+ v) =(+te): (-v) = - u :v
(-75):' (+ 25) = - 3. (- 91): (- 7) = + ' 13.

Numere intregi pozitive -numere naturale. Cu numerele întregi pozitive şi zero, adică
cu numerele întregi nenegative se fac operaţii în acelaşi mod ca şi cu numerele naturale.
De aceea în cazul numerelor întregi pozitive se poate renunţa la semn, deci le înlo-
cuim cu numere naturale. Astfel vom
simplifica şi scrierea lor: Exemple.
(+9) + (-17)- (+6) + (+21)- (-2) = 1. 4. + 7 = 11 ( + 4.) + ( + 7) = + ' 11
2. 12- 5 = 7 (+ 12) - ( + 5) = + 7
:=;; 9 - 17 - 6 + 21 + 2 = 9; 7. {- 9) = 3. 3 . 9 = 27 (+ 3) • ( + 9) = + 27
= - 63; (-56): (-7) = 8. 4. 39 : 3 = 13 ( + 39) : ( + 3) = + 13

Istoria numerelor întregi. Grecii antici nu cunoaşteau încă numerele negative. Primele
începuturi se întîlnesc tîrziu la DIOFANTE (250 e.n.). La indieni (700 e.n.) operaţiile cu numere
întregi erau deja cunoscute. Cuvintele pozitiv şi tJegativ provin din limba indiană de la cuvintele
credit si datorie.
Î~ Europa, numerele negative au fost foarte tîrziu cunoscute, deoarece legătura între India
şi Europa a fost făcută de arabi care respingeau noţiunea de număr negath. În Europa medievală.
prima carte în care au fost aminti te este Arithmetica int egra ( 15H) a lui Mic haei STIFEL.
26 Matematici elementare

1.3. Numere raţionale Q

Generalităţi

Ce reprezintă fracţiile? Dacă avem de împăr ţ it în mod egal 6 mere la 3 copii, atunci dividem
6 prin 3 obţinînd 2 şi ştim că fiecare copil va primi 2 mere. Dacă va trebui ·să împărţim 2 mere
tot la 3 copii, atunci trebuie rezolvată împărţirea 2 : 3 (fig. 1.3.1).
Această. operaţie nu are soluţie în mulţimea numerelor naturale. Totuşi vom putea efectua
împă.rţirea numerelor cu ajutorul cnţitului. Cantitatea de măr va fi definită cu ajutorul
2
fracţiei - . Toate cazurile asemrtnătoarc conduc la fracţii.
3
·Fracţiile se formează
prin diviziunea unui sau
mai multor intregi.

1.3. 1. 2 mere pentru 3 copii 1.3.2. O treime este egală. cu două

şesimi

Fiecare fracţie are forma 1.... Swnărătorul p ne indică numă.rul de pă.rţi, iar numitorul q
q
ne arată în cite pă.rţi a fost împărţit intregul. Li nia de jmcţie este
orizontală.; numai în text poate
. . • 1" . 1. 5 10 2 . 5
f1 Şl mc mată., ex.: 1f2 . Fracţiilc pot ft subunttare -
, - , - , - , umtare- sau supra-
3 7 9 11 5
rou"t are -3 , -16 , -9 . D acă. . . este ega1 cu numttoru
numaratorul unet f racţu
V V • . 1 a 1te1. f racţ•. ..
u Şltnvers,
2 3 8
. f ţ " il .
a t unct rac 1 e se numesc uwerse : -3 . -5 ; --
şt
17 şt. - V . . au ace1aŞt. nurru•tor,
6 . D aca d oua f racţu V

5 3 6 17

atunci fracţia care are numă.r[ttorul mai mare este mai mare decît cealaltă.: ~ < ~ ·
7 7
În cazul numărătorilor egali , fracţia cu numitor mai mare este mai mică decît cela-
5 5
laltă: - < - ·
9 6
- 3 - 2 7
Numărătorii şi numitorii pot fi şi negativi, cx. Datorită. regulii semnului
5 - 9 - 4
- 3 3 3 - 3 3
- = -- = -=-·
j -5 5 -5 5
În general semnul se scrie înaintea fracţiei, adică nu la numă.rător sau numitor.
Schimbări de formă. Dacă î mpăr ţim întregul numai în 3 părţi şi luăm din el o parte, avem
aceeaşi cantitate ca şi cînd am împărţi numărul în 6 părţi şi luăm 2 părţi,__.!._=~ (fig. 1:3.2).
3 6
2 4 5 20 2 4 6
Conform celor afirmate înainte putem sc rie - = - - = - = - = ...
5 10 3 12 3 6 9
24
= - =
36
A mplifi care. Dacă număr[tt o rul şi numitorul unei fracţii sînt multiplii numă.rătorului şi
numitorului altei fracţii, spunem dt fracţia s-a obţinut prin amplificarea celei de a douafracţii.
8 <10
De ex.- = - •
9 45
Operaţii fundamentale czt numere raţionale 27

Amplificarea inseamnă inmulţirea numitorului şi numărătorului prin acelaşi număr.

a ac Operaţia inversă amplificării a a: c

.Amplificarea - = - Simplificarea - = ~-
b bc se numeşte simplificare. b b :c
1 1

Se poate simplifica orice fracţie în care numitorul şi numărătorul c_onţin factori identici.
O peraţta . ~ d e 1a shnga
. -2 = 2- . -3 = -6 repreztnta, • 1a d reapta, o ampl"f" . d e 1a d reapta 1a
1 tcare tar
7 7· 3 21
stinga o simplificare. Este indicată. simplificarea fracţiilor, deoarece prin această operaţie se
micşorează. atît valoarea numitorului cît şi a numărătorului.

~
Numar .
raţ10na1. T oate ..
fracţule ( -3 ; -6 ; ... ; -27 ; ... ) ob ţmute
. . lif".tcare sau amph-
. stmp
pnn .
4 8 36
. ~ . tă un numar
~ ra,t.lona l untc
.
3) D · 3
. ( 4""
f tcarc, care reprezmta aceeaşt. .
cantttate, reprezm . ec14"" are un

dublu sens: reprezintă o fracţie şi un număr raţional, adică. reprezintă toate fracţiile obţinute

din 2_ prin amplificare. Şi fracţiile cu numitorul l şi cele obţinute prin amplificarea lor sînt conţi-
4
. mu1ţtmea
nu te tot m . numere1or . d e ex . -3 = -6 = ... = -18 = ... Ele pot f'1 sub stitu1te
raţ10na1e; . .
1 2 6
una alteia. Numă.rul întreg O poate fi înlocuit cu o mulţime de fracţii care au numă.ră.torul O.
Numitorul O este exclus.
Ordo1tarea 1utmerelor raţionale . Ca şi în cazul numerelor naturale sau întregi, avem şi în cazul
a două numere raţionale r 1 < r 2 , r 1 = r 2 sau r 1 > r 2 • Pentru a aşeza mai multe fracţii date în
ordinea lor de mărime le aducem la a celaşi numitor. Prin aceasta, unită.ţile fracţionare fiind ace-
7
lca~i, numărătorii ne vor arăta ordinea de mărime ; - = -35 Şl. -11 = -33 deci -11 < -7 ·
12 60 20 60 20 12

_J1
g
10
-.."- -., 5
-y1 1
7;
1 2
11
15

r1
f1
7; .,
7

1 1 1 1 11 1 11 11 1 1 1•
-3 -2 -1 o 1 2 3 1.3.3. Axa nume-
relor şi numerele
ff} (-f) f-f) {f) (t) ft) raţionale

Cîteodată este mai simplu să aducem fracţiile la o formă. încît să aibă. acelaşi numără.-

tor -3 - d acă d ouă f racţil

15 şt. -5 = -15 sau -5 < -3 . D ect,
=- · · au acelaşt· numărător, este
13 65 28 84 28 13
mai mare fracţia cu numitor mai mic. În mulţimea numerelor raţionale nu existtl cel mai
·mic şi nici cel mai mare număr. Un număr raţional nu are un predecesor sau succesor unic.
Intre două numere raţionale r 1 şi r 2 există o mulţime infinită de numere raţionale r. Avem
r 1 <: r < r 2 sau r 1 > r > r 2 •
Axa 11.umerelor (fig. 1.3.3). Datorită relaţiilor de ordine stabilite între numerele raţionale,
şi ele pot fi reprezentate pe o dreaptă. prin puncte discrete. Punctul care reprezintă. un numă.r
raţional r reprezintă. infinitatea de fracţii care conduc toate la acelaşi numă.r raţional r. Şi aici
este valabilă aceeaşi regulă.: cu cît un număr este mai mic (mare), cu atît va fi reprezentat mai la
stînga (dreapta) pe dreaptă..
Operaţii cu fracţii ordinare
Acest titlu a fost ales în locul titlului "Ope raţii cu numere raţionale" căci vom folosi două.
moduri de scriere pentru numerele raţionale. Denumirea de fracţii ordinare a fost întîi intro-
dusă ca să. se deosebească de fracţiile sexagesimale, iar acum în opo·ziţie cu fracţii zecimale.
Adunarea şi scăderea. Să analiză.m operaţiile cu fracţii care au acelaşi numitor sau cu
numitori diferiţi.
28 Matematici elementare

Fracţiile care au acelaşi numitOf' se adună şi se scad în modul urm.ătOf': se adwul sau se
scad num4rtUOf'ii iar numitOf'ul rtlmîne neschimbat.

1. 2+~=! . 2.
4 7 3
7 7 7 11 11 11
5 9 18 13 4 7
3.-
17
+---
17 17
+---
17 17
=-
17
Datorit~
acestei reguli fracţiile su.praunitare se pot descompune într-un întreg şi o fracţie
. 87 1 22 20 2
subumtar~: = - + -; - = - + - ·
-
77 7 5 5 5
1_!.· ~ = 42_
8
De aceea ' fracţiile supraunitare se pot scrie ca de exemplu: intre
7 ':/ .!-- 5 5
num~rul întreg şi fracţie ar trebui pus semnul plus dar nu se mai- scrie.

Fracţille care nu au acelaşi numitor se adună sau se

~ ± !_ = ~ ±~ = ad ± bc scad In felul urmltor: se aduc la acelaşi numitor şi după
c d cd cd cd aceea le adunlm sau le scldem. Numitorul comun este cel
mai mic multiplu comun al celor doi numitori.

Aducerea la acelaşi numitor este o schimbare de formă a numerelor raţionale la care se ajunge
prin amplificare.
2 7 5
a) - - - + - . î n acest caz unul d'mtre num1ton . . este mulhp1ul. comun a 1 ce1ora1 1ţ1. d 01.
.
3 12 4
2 5 1 12 : -2 - -7 +
..
A mphflc~m pe - Şl• pe - cu '"~•
A
respectiv
• 3 ; ast f e} au Şl. acestea num1toru
.
3 4 3 12
5 8 7 15 16 4 1
+ - = - - - + - = - = - = 1 - În general simplificăm modul de scriere în aşa fel
4 12 12 12. 12 3 3
încît suma a doua se scrie direct ca o fracţie al c~rei num~rător este suma numruătorilor frac-
.. 2 7 5. 8 - 7 + 15 4 1
ţ1ilor : - - - + - = = - = 1- ·
3 12 4 12 3 3
b) _!. + 2 - ~. În acest exemplu trebuie căutat multiplul comun al numitorilor. Unul
6 10 15
pe care-I gMim imediat este 60. Dar noi nu dorim să avem num~rători mari, de aceea vom
c~uta cel mai mic multiplu comun al numitori1or care va fi numitorul comun (n.c .). C.m.m.m.c
se determin~ prin descompunerea în factori primi şi factorul de amplificare (f.a.) se stabileşte tot
din produsul factorilor primi renunţînd la factorii care sînt conţinuţi în num~rătorul fracţiei
respective; de ex. numitorul comun este 2 • 3 • 5, iar ultil;nul numitor 15 = 3 · 5; deci factorul
de amplificare va fi 2.
E~emplu. f.a. 17 3 11 .
E~emplu . 3- - - - - + 2 =
6=2·315 21 8 12
10 = 2 . 5 3
15 = 3. 5 2 80 3 11
=-----+2
n.c. 2 ·• 3 · 5 = 30 21 8 12
1 3 11 5__;_+_9_-_2_2 f.a.
6+10--u= 30 21 = 3. 7 23 = 8
8 = 23 3·7 = 21
-8· 4 12 = 22 • 3 2 ·7 = H
=- = --·
. 30 15 n.c. 2• · 3 • 7 7 168
c) La stabilirea numitorului comun şi a factorului de amplificare în cazul existenţei în calcule
a unui 'î ntreg se ţine seama că. întregul are numitorul .1.

~- 2-.!.! + 2 = 640- 63- 154 + 336 = 759 = 253 ( = 4 ~}.

21 8 12 168 168 56 56
Operaţii fundamentale cu numere raţionale 29

d) -35 + .-41 - -91 . 14 n acest caz numttoru

. .. f . . . .
nu au acton pnmt comunt.
.
Nunntorul comun ·J"a

. . . R . 113
ft produsul numttonlor. ezultatul va ft - •
180
Regulile adunării. La adunarea numerelor raţionale rămîn valabile proprieU'tţile de comuta-
tivitate, asociativitate şi monotonie.
Înmulţirea şi impărţirea. Operaţiile de gradul doi în mulţimea fracţiilor ordinare sînt mai
uşor de executat decît cele de gradul unu, deoarece nu mai este nevoie de stahilirea numitorului
comun. De aceea nu se fac deosebiri între fracţiile cu acelaşi numitor sau cu numitori diferiţi
unul de altul.
lnmulţirea,~ Putem da multe exemple ·despre importanţa înmulţirii fracţiilor în ·liaţa de toate

zilele: un tren circulă cu viteza de 45 _.!.. kmfh. Ce drum parcurge el in 2 2 h?

2 4
Produsul a două fracţii este tot o fracţie: numărătorul său este produsul
numărătorilor iar numitorul- produsul numitorilor.

Numerele întregi sînt considerate fracţii cu numitorul 1. Ca să nu ~jungem la numere mari şi

deci mai uşor la greşeli, simplificăm înainte de înmulţire.
Exemple.
1. ~. 2 = ~ = ~ =
5 8 5 .8 5 •4
2
20
2. i . 3! = i. 105 = i.
7 32 7 32 7 . 32
105
=~=~
1.8 8
{= t2).8
9 2 7 ·9 ·2 1· 3 · 1 3 {
1 1) 11 17 Il · 17 1· 1
3• 7 . 28 . 3 = 1 . 28 . 3 = 1. 2 . 1 = 2 = 2 . .J. 17 . ti = 17--:ti = ):1 = 1.

Ultimul exemplu ne arată că produsul dintre o fracţie şi inversa ei este egal cu 1. De aici rezultă.
următoarea definiţie:

Două numere raţionale se numesc reciproce sau inverse, dacă produsul lor este 1.

De ex. -3 şi - ~sînt reciproce căci - 3· ( - ~) = 1.

Orice număr raţional în afară de O are un invers.
Împărţirea. Următorul exemplu ne arată că împărţirea fra.cţiilor are aplicaţii practice. O
1
motocicletă are în medie un consum de benzină de 2 - 1 pc 100 km. Cîţi kilometri poate să cir-
2
1
eule dacă are un rezervor de 6 - 1 ?
i
a c a d
-:-=-·- Împărţirea printr-o fracţie se face inmulţind cu inversa fracţiei.
b d b c

Putem constata că înmulţirea a fost făcută corect ţinînd seama de faptul că produsul dintre
cît şi împărţitor trebuie să fie egal cu deîmpărţitul (împărţirea este operaţia in'lersrt înmulţirii):
2 3 2 i 8 8 J 2 ade a
-:-=-·-=-;-·-=-sau-·-= - ·
3 4 3 3 9 9 4 3 bc d b
7 5 7·8 7·2 H 3 3·1 1
Exemple. 1. - : - = - - = - - = - . 2. - : 6 = -- =- ·
12 8 12: 5 3' . 5 15 5 5 .6 10
3. 5 : ~ = ~ = ~ = 5 ~ • 4. 2 i : ~ = 30 . 39 = 1.5 . 3 =~= 5 ~.
7
1.6 6 6 13 39 13 . 16 1.8 8 8
11 11
11 . 12
5.-:- = - - 1.
12 12 12 . 11
.10 iVIatemat·ici eleme1ltare

1Htre 1~umerele ra{ionale este posibilă orice împdr{ire excluzînd împărţirea la O.

Fracţii etajal e. Numărătorul sa.u numitorul unei fra.cţii poate fi el însăşi o fracţie, de cx.
1 2
3 3 5
Este incomodă scrierea. şi vom. efectua. operaţia de împărţire. Linia de fracţie
7 9 3
5 8
dintre cele două fracţii trebuie să. fie mai lungă şi scrisă in dreptul semnului egal sau al operaţiei.

2
-
3 5 15 5 2 3 2 8 16
Exemple. 1. 3:2 3 ·-= - · 3. =- :-=-·-=- t..!..
7 5 7 7 3 5 8 5 3 15 15
- -
5 8
3
3 1 l 1 3 15 7 3
2. - =-:9 = - · - 4. dar =-·
9 3 3 9 27 7 7 5 35
5
Fracţii zecimale
Generalităţi. Într·un s·i stem poziţionat_ cifrele unui număr a.u în afară. de valoarea lor şi o
vwloare datorită poziţiei pe care o ocupă.. In numărul 3 752, 5 are datorită poziţiei o valoare de
1
5 zeci . La. sistemul poziţionat reprezintă
- din valoarea poziţiei dinainte
zecimal, fiecare parte
10
(la. stînga). La scrierea. numerelor naturale unităţile ocupau ultima poziţie ; la. scrierea numerelor
raţionale dupit unităţi urm ează zecimi (z), sutimi (s), miimi (m) etc. U nităţile sînt despărţite
de zecimi printr-o virgulă; 7,5 cm = 7 cm şi 5 mm deoarece 1 mm reprezintă o zecime dintr-un
centimetru.
Exemplu. 58,37 reprezintă:
. 1
58,37 = 5z + 8u + 3z + 7s = 5. 10 + 8 . 1 + 3 . - + 7.
10 100
3 7
= 50 + 8 + - + - ·
lO 100
Poziţiile după. virgulă se numesc zecimale. Zecimile reprezintă prima zecimală, sutimile a doua
zecimală etc. 4,81 a.re două. zecimale. Fiecare număr, care nu reprezintă un întreg, scris în modul
de mai sus, se numeşte fracţie zecimală.
Deci o fracţie ordinară a.\ cărei numitor este o putere a lui 10 se numeşte fracţie zecimală;
de ex. 0,375 sau 17,8. Se mai foloseşte şi denumirea de număr zeci mal.
Trecerea de la o fra cţie ordinară la una zeci mală. Fiecare fracţie ordinară care a.re numitorul
egal cu o plttere a lui 10 se scrie foarte uşor ca o fracţie zecimală .

Exemple. 1.. -
3
= 0,3 · 2. 23 = 20 + 3 = ~ + 2_ = 0,23. 3.
70 105
= 70, 105.
10 100 100 10 100 1000
Deoarece 10 = 2 · 5, puterile lui 10 conţin factori primi numai pe 2 şi pe 5. De aceea putem
scrie toate fracţiile ordinare al căror numitor conţine numai puteri ale lui 2 sau 5 ca fracţii ' zeci-
male, transformîndu-le intii prin amplificare într-o fracţie ordinară. cu nuinitorul egal cu o putere
a lui 10.

Ex. 2 = 35 = 0,35; 1 2= 1 375 1,375.

20 100 8 1000
O astfel ele transformare nu este posibilă dacă numitorul conţine şi alţi factori primi decit 2 şi 5
şi aceştia nu pot fi simplificaţi. Acestea se pot transforma in frac ţii zecim~le (periodice). Vom
analiza următoarele exemple pentru a ajunge la. noţiunea. de fracţie periodică. Impărţirea număru-
Operaţii futtdamentale cu numere raţionale 31

lui 2 la 7 este posibilă in mulţimea numerelor raţionale. În mulţimea numerelor raţionale există
două posibilităţi de rezolvare:
2 7 2 1 2
a) 2 : 7 = - : - = - . - = - ;
1 1 1 7 7
b) 2 : 7 = 0,28571428 .. . Calcul mintal:

2 împărţit la 7 este egal cu O, rest 2 = ~;

20
60 10
4o 20 A V , 2 6 60
- tmparţtt
la 7 este egal cu - , rest-=--;
5o 10 10 10 100
l O 60 8 i 40
3o împărţit la 7 este egal cu rest-=
100 100 100 1000
20
6o
? •
Ambele rezultate sint egale:::_ = 0,28571428 ... Impărţirea b) nu are sfirsit căci altfel ar insemna
7 .
2
că fracţia - se poate scrie ca o fracţie ordinară cu numărătorul egal cu o putere a lui 10. De ce
7
a luat naştere o fracţie zecimală infinită? Deoarece la împărţirea unui număr cu 7 sînt posibile
cel mult 6 resturi diferite ( 1,2 . .. . , 6), trebuie ca cel tirziu al şaptelea rest să fie egal cu unul
dinaintea lui , deci cel mai tirziu la a şaptea zecimală vom intilni aceleaşi cifre şi in aceeaşi ordine.
Fracţia astfel ohţinntrt este p a iodică, iar lungimea perioadei poate fi cel mult 6 în cazul in care
împărţitorul este 7.
- - --- -- - - - - - - - - - - - -
Fie p_ o fracţie ordinară ireductibilă al cărei numitor are şi factori primi diferiţi de 2 şi de 5.
q
Aceasta se transformă într-o fracţie zecimală periodică, perioada avind cel mult q - l cifre.
Perioada se pune in paranteză :
1 J'f 17 11
- = 0,33 = O,(J); - = 0,(34); 1,41(6), - = 0,4(230769).
3 99 12 26
(primele douăfra cfii sint jl'a c(ii paiodict: simple iar ttrmătoarcle fracţii periodice mixte).
Fracţiile periodice mixte reies din transformarea fracţiilor ordinare care au la numitor
factori primi pe 2 sau pc 5.
Tra11.sjormarea jra cţici zecimale În fracţie ordinară. O fracţie zecimală simplă se poate trans-
1 7 10 + 7 17 605 121
forma uşor in fracţie ordinarrt, de ex. O, 17 = - + - = - - - = - 6,05 = - = - .
10 100 100 lOO 100 20
Se scriu cifrele numărului la numărător iar numitorul este o putere a lui 10 cu exponentul egal cu
numărul de zecimale. ~i fiecare fracţie zecimală periodică se poate scrie ca o fracţie ordinară.
O fracţie pe riodică simplă ~e transformă în felul următor: cifrele perioadei formează numărătorul
iar numitorul este puterea lui 10 la un exponent egal cu numărul cifrelor perioadei micşorat cu 1,
3 1 27 3 253
de ex. 0,(3) --' - = - ; 0(27) = - = -; 0,(25.3) = - ·
9 .3 99 11 999

Exemple. l . p_ = 0,(369) 2. t_ = 0,3(58)

q q
1 000 t. = 369,(369) 100 p_ = 3.5,8(.58)
q ___ q~-----~~
355
999 t. = 369 99 • t. = 3.5,.5 =
q q 10
p 369 p_ = 3.5.5 : 99 = 3.5.5
q 999 q 10 990
p il p 71
-=- -=-
q 111 q 198
32 Matematici elementa-re

Fracţiile zecimale periodice mixte se transformă. in felul următor:

0,3(.58) = 0,3 + 0,0(.58) = 0,3 + 0,(.58) ·O, 1 = -

3
+ .58
- ·-1 = 297 +. .58 3.5.5 71
10 99 10 990 990 198

Din exemplul de mal sus deducem ci fracţia periodicA mixti este egali cu o fracţie ordinari
In care: 1) numiritorul se giseşte scbind neperioada din numirul format de neperloadi urmati
de perioadi; 2) numitorul se găseşte scriind pe 9 de atitea ori, cite cifre are perioada şi In
continuare pe O de atitea ori cite cifre are neperioada. ·

Fiecare fracţie ordinară. se J)oate scrie ca o fracţie zecimală neperiodică sau periodică. Fiecare
fracţie zecimală periodică sau neperiodică se poate transforma într-o fracţie ordinară.
Fracţiile ordinare şi fracţiile zecimale periodice sau neperiodice sînt două moduri de scriere
a numerelor raţionale.

Operaţii cu fracţii zecimale

Yom analiza modul de calcul cu fracţii zecimale nepcriodice. Fracţiile periodice se rotunjesc
sau se transformă in fracţii ordinare.

Adunarea şi scăderea. Fracţiile zecimale se adună în acelaşi mod ca numerele naturale sau
întregi. Se scriu numerele unul sul> altul în aşa fel încît virgulele să ocupe aceeaşi poziţie. Rezol-
varea uşoară. a operaţiilor de gradul unu are marele avantaj datorită fracţiilor zecimale.

Exemple. 1. 713,2.5 2. 38,023 . Exemplu. O, 17.5 • 3,.5

+ 1,08.5 - 9,13 .52.5
+ 22,9 - 0 ,02.58 87.5
737,23.5 28,8672 0,612.5

Înmulţirea. Fiecare fracţie zecimală. poate fi scrisă. ca o fracţie ordinară cu numitorul egal
cu o putere a lui zece. Efectuăm înmulţirea celor două. fracţii fără să le simplificăm, de ex.
0,17.5·3,.5 = ~·~= 175·3.5 =~·
1 000 10 1 000 . 10 1o 000
Rezultatul este tot o fracţie ordinară. cu numitorul egal cu o putere a lui 10. Numărătorul
este egal cu produsul numără.torilor. La transformarea ei într-o fracţie zecimală vom obţine o
fracţie care va avea un număr de zecimale egal cu suma numărului de zecimale ale factorilor.

Dotulfracţii zecimale se Enmttlţesc astfel: înt îi se efectuează immtlţi-rea 1tumerelo-rneţittîndseamade

virgttlă, iar la remltat despărţim atîtea cifre zecimale cîte au cele" două mm~ere zecimaleimpreună.

Înmulţirea unei fracţii zecimale cu o putere a lui lO se face mutînd virgula spre dreapta
peste un număr de cifre egal cu exponentul lui 10 : 7, 136 • 100 = 713,6.

lmpărţirea.Cîtul unei împărţiri nu se schimbă dacă. înmulţim deimpărţitul şi împărţitorul

cu aceeaşi cifră, deex. 12 : 4 = 48 : 16 = 120 : 40 = 1,2 : 0,4 = 6 : 2 = 3. Ca să putem face
împărţirea în acelaşimod ca în cazul numerelor naturale înmulţim deimpărţitul şi împărţitorul
cu acea putere a lui 10 care transformă împărţitorul în număr Îtttreg. de ex. : 33 : 6,.5 =
= 330 : 65; 6,729 : 13,.58 = 672,9 : 1 358.
Se efectuează împărţirea ca în cazul numerelor naturale şi fixăm virgula la cît, atunci cînd ajun-
gem la ea în deîmpărţit.

47,27.5: 3,1 2. 7H,.5: 100 = 7,14.5 1mp~rţirea unei fracţii

Exemple. 1. = 472,7.5: 31 = 1.5,2.5 3. 1,92 : 1 000 = 0,00192 zecimale cu o putere a lui 10
162 se face mutînd virgula spre
77 stînga peste un număr de
cifre egal cu exponentul pu-
TI.5 terii. ·
o
Opef'aţii fundamentale cu numeye Yaţionale 33

Calculele aproximative prescurtate. Înmulţirea şi împărţirea fracţiilor zecimale dau, in gene-

ral, rezultate cu mai multe zecimale decît termenii cu care se fac operaţiile. Dacă factorii sint
şi ei numere apyoximative care au fost obţinute prin măsurări neexacte, atunci anumite zecimale
nu sint sigure şi se poate renunţa la ele. La operaţiile de gradul unu cu numere aproximative,
rezultatul nu poate avea decît tot atîtea zecimale socotite sigure, cit are şi termenul cu cele mai
puţine zecimale.

La inmulţire şi tmpărţire rezultatul nu poate avea decit tot acelaşi număr de cifre
sigure (nu zecimale!) cite are termenul cu cele mai puţine cifre.
Cifrele sigure ale unui număr sînt toate cifrele numărului cu excepţia zerourilor care se află
in faţa
primei cifre diferite de zero; de ex. 307,6 are ca şi 0,00002643 tot 1 cifre sigure.
Ca să evităm calculele cu cifre nesigure vom folosi calculele aproximative la care rezultatul
va avea numai cifre sigure.
Adunarea şi scilderea apyoximativă prescurtată. Dacă termenii sumei au aceeaşi sumă de
zecimale sigure, atunci adunarea şi scAderea se fac obişnuit.
În cazul cînd numArul de zecimale sigure este diferit, se procedează. în felul următor: fie k
numArul cel mai mic de zecimale sigure întîlnit; atunci rotunjim toate numerele celelalte la
k + 1 zecimale şi adunAm şi scAdem numerele ţinînd seama de ultima zecimală numai pentru
calculul penultimei, adică. a zecimalei k.
Exemplu. Exemplu. 27,8673· 49,23 278.n 2 3
2,1362 2,736 1114692 1111 68
+ 0,8749 + 0,87:5 2.5080.57 2.50 80
+ 17,.53 + 17,.53 :5.57346
+ 8,66.5 + 8,66.5 836019 83
29,81 1371,907179 1371,9 ~ 1372
lnmulţirea apyoximativă prescurtată. Aici nu mai luă.m în considerare zecimalele sigure şi
numărul de cifre sigure. Dacă. un factor are k cifre sigure şi celAlalt mai multe cifre sigure, atunci
se rotunjeşte celălalt factor la k +
1 cifre sigure. Scriem factorul cu k +
1 cifre ca deinmulţit şi
avem grijă ca înmulţitorul să conţină numai unită.ţi; de ex. 27,8673 · 19,23 = 278,673 ·1,923.
V om ară.ta pe acest exemplu tehnica de înmulţire aproximativă. La prima înmulţire parţială
intervine încă deînmulţitul întreg, pe cînd la următoarele se renunţă la cîte o cifră , totuşi ţinindu­
se seama de ultima cifră la care s-a renunţat pentru rotunjire. La cel de al treilea produs parţial
se procedează astfel: 2 · 6 = 12, 1 este păstrat pentru calculul produsului respectiv 2 · 8 + 1 =
= 17, 2 · 7 + 1 = 1.5, 2· 2 + 1 = .5. Deci al treilea produs parţial va fi .5.57. La calcularea sumei
produselor parţiale nu se va scrie ultima zecimală dar se va ţine seama de suma ei la calcularea
penult imei.
Dacă produsul se cere calculat cu k zecimale, atunci se face pe cît este posibil înmulţirea
factorilor cu cîte k + 1 cifre sigure şi se rotunjeşte după. aceea.
lmpărţiyea aproximativă. Numărul de cifre sigure ale cîtului este egal cu cel mai mic dintre
numerele de cifre sigure ale factorilor. Dacă. cîtul este cerut dinainte cu un număr de k cifre sigure,
alegem deîmpă.rţitul şi tmpă.rţitorul cu k + 1 cifre sigure şi rotun a k-a cifră sigură. a
cîtului.
Exemplu: 67 -428, 3 : 43 917 = 1,53.5
43 917
23.5113
219.58.5
1.5.5280 15.5
131751 176
235290 -21
În loc să adă.ugă.m zerouri ca la împă.rţirea obişnuită , la împărţirea prescurtată vom renunţa
treptat la cîte o cifră de la sfîrşitul împărţitorului, dar care va fi reţinut! în minte pentru calcu-
larea produselor parţiale.
2 3.51 : 439 = .5 ; 5 · 2 = 10( 1 reţinem) ; .5 · 9 + 1 = -16 ; 5 · 3 + "l = 19; 5 · 4 + 1 = 21. La
următorul pas vom împărţi 1.5.5 la 44 şi obţinem 1 deoarece 44 · i = 176 este mai aproape de
1.55 decît 44 · 3 = 132.
34 M t.Jlemt.Jli&i elementat-e

Istoric. Teoria fracţiilor ordinare şi operaţiile cu ele este opera indienil01' (BRAHMAGUPTA- 600
e.n.) şi s-a fA.cut cunoscutA. în Europa, datoritA. arabilor. Totuşi, încerclri de a se lucra cu fracţii
ordinare se fA.cuserl deja şi în Europa.
În cartea lui AHMES (Papyrus Rhind, 1700 î.e.n.) se întîlnesc numai fracţii care au numlrl-
torul unu {cu excepţia lui 2/3). Babilonienii foloseau fracţiile sexagesimale, iar romanii numai
fracţii cu numitorul egal cu 12. Fracţiile zecimale au fost folosite tîrziu. Prima datA. le întîlnim
în opera inginerului olandez Simon STEVIN care le asocia cu sistemul zecimal de numeraţie.
El explica utilitatea folosirii unui sistem de mlsurl bazat pe sistemul zecimal.

1.4. Proporţionalitate şi proporţii

Proporţionalitate directă . Cu cît un corp suspendat este mai greu, cu atit extensia arcului
unui cîntar cu arc este mai mare (fig. 1.4.1). La un anumit cîntar o greutate de x unită.ţi provoacA.
o extensie de g unitlţi de lungime.
X 5() 100 12.5 17.5 240 300
y 10 20 2.5 3.5 .of8 60

Din valorile pentru greutatea x se obţin valorile

pentru lungimea g a extensiei corespunzAtoare prin înmul-
ţire cu 0,2, adică y = 0,2x sau yfx = 0,2.
În general douA. cantitlţi x şi y se numesc direct pro-
porţionale dacA.: l) oriclrei valori a primei cantitlţi îi
corespunde o valoare a celei de a doua ; 2) din fiecare va-
loare mlsurată a lui x rezultA o valoare corespunzAtoare
pentru y, prin înmulţire cu unul şi acelaşi numlr. Numlrul
x se numeşte factor de proporţionalitate. E! caracterizeazA.
situaţia practicA. reprezentatA. prin leglturl. In exemplul dat
constanta c = 0,2 este o caracteristică a cîntarului folosit.

1Proporţionalitate directă 1y - cx sau ~- c 1

1.4.2. Cureaua de
transmisie. Într-un sistem de coordonate rectangulare, aceastA.
legăturA. se reprezintA. grafic printr-o dreaptă care trece
prin originea coordonatelor ; punctul (x, y) se găseşte pe
1.4. 1. Balanţa aceastA. dreapt ă.
cu arc.
Proporţionalitate indirectă sau inversă. Dacă douA. roţi
de diametre diferite sînt legate printr-o curea de trans-
misie {fig. 1.4.2), atunci dacA. roata mică cu diametru! de 20 cm se va învîrti o dată, numărul
de rotaţii ale celeilalte roţi este cu atît mai mare cu cît diametru! ei x este mai mic:

;1 10
2
1.5
4/3
20 30
2/3
Pentru valorile corespunzAtoare x şi y are loc relaţia y · x = 20 sau y = 20fx. Acelaşi lucru
se observA. la douA. roţi de dimeti:e diferite acţionate prin frecare , sau la două roţi dinţate.
În general, douA. cantitlţi y şi ~ se zic invers proporţionale dacă:
1) fieclrei valori a primei cantitlţi îi corespunde exact o valoare a celei de a doua cantităţi :
2) pentru orice valoare a lui x, valoarea corespunzAtoare a lui y se obţine prin împărţirea
aceluiaşi numlr c prin x.

1 Proporţionaltate indirectă 1 y = ~ sau y· x = c 1

Această legltură are ca reprezentare grafică intr-un sistem de coordonate rectangulare o
hiperbolA. echilaterală.
Deoarece numlrul c ap~i:e în y = cJ x = c ·1/ x, el se numeşte şi în acest caz jact01' de p.-op01'-
ţionalitate.
Operaţii fundamentale cu numere raţionale 3.5

Rapoarte. U n turbopropulsor modern are viteza de 6.50 km/oră., un tren rapid are viteza
de numai 130 kmfh. Aceasta înseamnă. că. într-o oră turbopropulsorul stră.bate o distanţă de
5 ori mai mare decît rapidul sau că. viteza turbopropulsorului şi viteza rapidului sînt în rapor-
tul .5 la 1.
Raportul a dottă cantităţi de aceeaşi natură este cîtul măsurilor acestor cantittJţi.

Pentru numere, raportul se defineşte în mod analog; în ambele cazuri raportul este un număr .
Se pot forma rapoarte şi cu cantită-ţi de tipuri diferite. Dacă. unui om îi trebuie 4 ore pentru
a acoperi mergind 11 km, atunci se for}Tlează raportul 11 km : 4 h = 11/4 km/h (se citeşte
unsprezece pe patru kilometri pe oră). In acest caz formarea raportului a dus la noul concept
de viteză. cu unitatea de mă.sură. km/h sau km · h -l.
În proporţionalitatea directă valorile asociate au intotdeauna acelaşi raport ia.- în proporţio­
nalitatea indirectA. acelaşi produs.
Deoarece un cît nu se schimbă atunci cind deîmpă.rţitul şi împărţitorul se înmulţesc sau se
împart cu acelaşi numă.r c :F O, unul şi acelaşi raport poate fi dat in mai multe moduri, de
exemplu, .5 : 1 = 10 : 2 = 30: 6 = 1 : 0,2 = 650 : 130. De regulă. se alege e.xpresia care con-
ţine cele mai mici numere naturale, de exemplu .5 : l.

Proporţii sau egalitatea rapoartelor. O egalitate d~ două. rapoarte se numeşte proporţie,

de exemplu 2 : 3 = 1 : 1,5 sau '1/.5 = 8/10. O proporţie este adevărată dacă acelaşi raport, expri-
mat în două. moduri diferitt", se găseşte in ambele pă.rţi ale proporţiei; 4 : .5 = .5 : 4 este o pro-
porţie falsă. (fig. 1.4.3).
Dacă într-o proporţie termenii interiori sau exteriori sînt egali, atunci valoarea comună
a termenilor egali se n urneşte medie proporţională. a celorlalţi doi termeni: de exemplu
12 : 6 = 6 : 3, 6 este medie proporţională. pentru 12 şi 3. Media geometrică m 11 = }lab,
a două. mă.rimi a şi b este în acelaşi timp valoarea absolută. a mediei proporţionale în proporţia
a: X = X : b.

c medie· proporţională

Proporţie continuă a:b:c=d:e:j

echivalentă a : d = b : e = c:j 1.4.3. Termenii proporţiei

Dacă. termenii posteriori a i unei proporţii sînt egali cu termenii anteriori ai alteia, se scrie
de regulă o proporţie continuă ; de exemplu pentru 2 : 5 = 4 : 10 şi .5: 8 = 10: 16 se scrie 2 : 5 :
: 8 = 4 : 10 : 16. Aceasta este numai o scriere simbolică. deoarece dacă s-ar interpreta cele două
~ărţi drept cituri s-ar obţine un neadevăr : 1/20 = 1/40. În general a : b : c = d : e : f este
o prescurtare pentru următoarele trei proporţii a : b = d : e, b : c = e : f şi a : c ~ d : f, unde
fiecare este o consecinţă a celorlalte două.. De exemplu, prin schimbarea mezilor în primele două.
se obţine a: d = b: e şi b: e = c : j, în consecinţă. a: d = c :f sau a: c = d :j, adică a treia
proporţie .
Înmulţind primele două proporţii cu bfd sau efe se obţine un şir de ecuaţii afd = bfe = clf
din care se pot obţine proporţiile. De exemplu teorema simetriilor din geometria plană. se poate
scrie in una din formele :
a / sin cx. = b / sin ~ = c / sin y sau a : b : c = sin cx. : sin ~ : sin y
Teoreme asupra proporţiilor. O proporţie este o egalitate, deci i se pot aplica toate operaţiile
folosite la transformarea egalită.ţilor. Exi stă însă şi reguli speciale prin care se transformă o pro-
porţie a : b = c : d în alta.

Dacă se înmulţesc ambele pă.rţi ale unei proporţii ~ =!..cu b · d şi se simplifică la stînga
b d
cu b şi la dreapta cu d , a t unci se obţine o egalitate de produse ad = cb.
În orice proporţie a:b=c:d
produsul mezilor este egal cu produsuJ extremilor ad = bc

Invers, din egalitatea a · d = b · c ( :F O) se poate obţine o proporţie . Împărţirea cu b • d

duce la a : b = C( : d iar împă.rţirea prin a· b duce la d : b = c : a etc.
36 ]1..{ atematici elementare

Se ajunge a. tfel la. teoremele de comutare.

Teoreme de comutare. 1rt/1'-0 proporţie pot fi schimbaţi mczii intt'e ei, extremii între ei, ambii
mezi cu ambii extremi, cele tlouil rapoarte ·ntre ele.
Adunări şi scăderi corespondente. Grmătoarele reguli servesc la transformarea proporţii­
lor şi uşurează calculele cu unele proporţii mai complicate. Ele mai pot fi folosite in unele de-
monstraţii, in geometrie.
Dacă in proporţia a : b = c : d se adună sau se scade 1 în ambele părţi, atunci prin
adunare corespondentă se obţine: şi prin scădere corespondenti se obţine:
(a · b) : b = (c + d) : d (a - b} : b = (c - d) : d
(a + b) : a = (c + d) : c (a - b} : a = (c - d) : c
Împărţind cele două proporţii derin.1.te, termen cu termen, se obţine: (a + b} :(a - b) =
= (c + d) : (c - d)
Aceste formule sint doar cele mai simple cazuri particulare ale regulilor generale d • adunare
şi scădere corespondente.

Adunare sau scădere a:b =c :d } pa+ qb pc + qd

din rezultă
corespondenti { p, q, ,., s arbitrari ra + sb re + ds
Această afirmaţie rezultă notind a :b = c :d = k şi înlocuind valorile a = bk, c = dk in
proporţia derivată şi simplificînd cu b respectiv d.
Proporţionalitate şi proporţii. Dacă între două cantităţi x şi y există proporţionalitate
directă, atunci y 1 /x1 = y 2 /x,. = ... = Ynfxn = c pentru orice n perechi de valori asociate x,, Yi·
Repetind schimbarea;mezilor se ajunge la y 1 : y 2 : ••• : .'Yn = x 1 : x 2 : ••• : x,.. Aceasta înseamnă că
pentru o proporţionalitate directă valorile asociate y 1 şi x 1 sînt întotdeauna in acelaşi raport şi
că. orice perechi de valori X( şi x 1 sînt în acelaşi raport cu perechea Yi şi y 1.
In cazul proporţionalităţii indirecte a cantităţilor x şi y, valorile asociate xi şi y, satisfac
x 1y 1 = x 2y 2 = ... = x,.y,. = c. Din aceste ecuaţii se pot deriva proporţii ca y 1 : y 2 = x 2 : x 1 şi în
sfîrşit y 1 : y 2 : ••• : y" = Xn : ••. : x 3 : x 2 : x 1 • Aceasta înseamnă că în proporţionalita.tea indirectă.
raportul oricăre· perechi de valori x, şi x 1 este egal cu inversul raportului perechii y, şi y 1•
Rezolvarea proporţiilor. Rapoartele .50 : 140 = 10 : x şi x : 2 = .50 : 80 conţin fiecare cite
o Yariabilă. A le rezolva înseamnă găsirea valorilor lui x care substituite să dea rapoarte egale.
Este vorba de problema găsirii celei de a patra proporţionale. În primul caz se vede imediat că
x = 28 iar în al doilea caz x = .5fi. Proba se f?.ce cu ajutorul ecuaţiei produselor.
În cazurile mai dificile se poate folosi ecuaţia produselor pentru găsirea soluţiei.
Exemplul 1. (8x - 7): (4x - 1) = (6x - .5) : 3x
Cu ajutorul egalităţii de produse se obţine
3x(8x - 7) = (4x - 1) (6x - .5) , Proba
24x"- 2\x = 2ix2 - 26x .5 + (8. 1- 7) : ( 4. 1- 1) = t : 3
:;,~ = .5, (6. ~- .5) : 3. 1 = 1 : 3
X = l. 1 : 3 = 1 : 3.
Exemplul 2. Două corpuri cu acelaşi volum au unul densitatea q1 = 7,3 kgfdm3 şi al /doilea
q2 = 2, 7 kgfdm3.Care este masa celui de al doilea corp dacă masa primului corp este de 4.,8 kg?
4.,8 : x = 7,3 : 2, 7, Masa celui de al doilea corp este 1, 77.5 kg.
X = 1,77.5.

Exemplul 3. O sîrmă cu lungimea l1 = 400 m şi cu diametrul d1 = i mm aTe masa m 1 = 36,7 kg.

Ce lungime de sîrmă din acelaşi material, dar cu dimetrul d 1 = 6 mm are masa tn 2 = 90 kg?
Sîrma fiind din acelaşi material, raportul maselor este egal cu raportul volumelor şi deci

"'1 : m2 = df
- dl 1tls
1tl1 : - m1 : tnz = df l1 : dlls·
4. 4
Din egalitatea produselor rezultă soluţia

Iz = mstlfll •
mltJI
unde mărimile care intervin (m 2 , m 1 , d 1 , d,., 11) sînt exprimate în aceleaşi unităţi de măsură.
Folosind datele problemei se găseşte 12 = 436 m.
OperaJii fundamentale cu numere raţionale 37

Exemplul 4. O pompă de benzină dispune de o rezervă pentru 24 : X = 1 200 : 1 000;

24 de zile, dacă vinde zilnic 1 000 1. Cît timp îi ajunge rezerva
2-t 000
dacă. se folosesc zilnic 1200 1? Rezerva ajunge, aşadar, pentru -~ = ---, X== 20.
20 de zile. 1200

Istoric. Studiul proporţiilor a ocupat în matematica veche un loc central, deoarece o mare
diversitate de probleme conduceau la proporţii. Matematica greacă. determina a patra propor-
ţională. (cu ajutorul construcţiilor geometrice). În Europa, calculul cu proporţii şi regula de trei
simplă. au început a fi utilizate abia în sec. 15- 17 în legătură. cu calculele comerciale. Astfel de
probleme constituiau partea principală. a celor mai răspîndite cărţi de aritmetică., obiectul de
studiu principal pentru profesorii de aritmetică şi socotitorii din acea vreme. Dintre aceştia, în
Germania cel mai cunoScut a dost Adam RIES (1492 - 1559).
Proporţiile au jucat de asemenea un rol important în arta plastică. a Renaşterii. Clădirile
picturile şi sculpturile trebuiau să. îndeplinească. anumite ,.canoane" , adică. anumite părţi ale lor
trebuiau să. se gă.sească. în rapoarte de mărime fixate; de exemplu, capul : înălţimea corpului =
= l : 8, cap : obraz = 5 : i, trunchi : partea de sus a coapsei = partea de sus a coapsei : partea
de jos a coapsei, înălţimea unei clădiri: lăţimea unei clădiri = 3 : 7 ş.a. Un mare rol 1-a jucat
aici "secţiunea de aur" (vezi cap. 7). Chiar şi astăzi se m~i foloseşte expresia ,.bine proporţionat"
în sensul proporţionat pentru a satisface simţul estetic. In acest domeniu au lucrat mult in peri-
oada renaşterii Leonardo DA VINCI ( 1452- 1519) şi Albrecht DORER (Îi 71- 1529).

1.5. Simboluri generale ale numerelor

Caracterul simbolurilor generale ale numerelor. În circulaţia publică. simbolul "parcarea

interzisă." este valabil pentru orice fel de vehicul. Simbolurile 3 şi 7 reprezintă mulţimi formate
din trei, respectiv şapte elemente. Tot astfel există. simboluri generale pentru orice fel de numere
care de obicei sînt litere. Cu ajutorul lor se pot formula uşor proprietăţile şi regulile (de ex.
comutativitatea) şi se pot obţine metode generale de rezolvare a diferitelor probleme care se pot
particulariza prin introducerea valorilor individuale în rezolvarea obţinută. in general. Trebuie
specificat pentru ce fel de numere - naturale, întregi, raţionale - sînt folosite simbolurile.
Dacă. nu este specificat, ele sînt folosite pentru numere raţionale.
În loc de acelaşi simbol se introduce acelaşi număr. Nu este corectă folosirea a două.
numere diferite pentru acelaşi simbol. În egalitatea, de ex. a · (b + c) = a · b + a · c,
nu este permisă. înlocuirea lui a în partea stîngă. cu _!_ şi în partea dreaptă. cu - 7. Pentru
2
simboluri diferite este permisă. folosirea aceluiaşi numă.r, de ex. 2a + 5b pentru a = b = - 2
7
are valoarea - 3.
Nu se poate discuta despre efectuarea operaţiilor aritmetice cu simbolurile generale ale
numerelor în acelaşi sens ca în cazul numerelor întregi naturale etc., ele neformînd o mulţime
de numere ca cele întregi, raţionale. Putem exprima cu ajutorul lor numai reguli, formule, legi,
specificînd că. ele înlocuiesc elementele unei mulţimi de numere. De exemplu proprietăţile nume-
relor reale se pot scrie cu ajutorul simbolurilor astfel:

Comutatitatea a+ b = b +a; a· b = b ·a
Asociativitatea a + (b + c) = (a + b) + c; a • (b • c) = (a • b) • c
Distributivitatea a • (b + c) = a • b + a • c

Trebuie să. se ţină. seamă. la calculele făcute cu simbolurile generale de ordinea operaţiilor.

Adunarea şi scdderea. Operaţiile de gradul unu nu pot fi efectuate decît cu acelaşi fel de
termeni, de ex. 5a + 7c - ·.lb + 6c - 2a - 7b - 5c = 3a - lOb + Se . Acest lucru se bazează.
pe proprietatea de distributivitate, de ex. 5a - ,2a = (5 - 2)a = Ja.
Sume algebrice. Ca şi în cazul numerelor întregi şi în cazul simbolurilor generalizate scă­
derea poate fi privită. ca adunarea respectivului număr negativ: 3a - lOb + 5c = Ja +
+ {- tOb) + 5c. Astfel de expresii se numesc din nou sume algebrice. Pentru sume algebrice
38 Matematici elementare

formate din mai multe simboluri generale se foloseşte denumirea de polinom, care însă. este
mai frecvent folosită. în matematică. în alt sens.
Monomul este format dintr-un singur termen, binomul din doi termeni etc. Ex. 6u - llv
reprezintă. un hinom.

lnmulţirea ~i împiJrţirea. Şi în cazul acesta ne dă.m seama că. m · n sau s · t nu au sens,

adică. nu se pot efectua. La semnul înmulţirii se poate renunţa. Se scrie ab şi nu a · b şi
6(p + q) în loc de 6 · (p + q). Numitorii trebuie să. fie diferiţi de zero. Şi in cazul simbolurilor
generale se foloseşte scrierea cu puteri.
Exemple. 1. 4m • 3n · 1.5k = 180 kmn. 2. {- 320pq) : (- 80q) = 4p.
1
3. 12.5c • ( - 2 d) .~ td = - 10c3d2; 1
4. 93s t' : 31st 2
= 3st'.
7 7.5
Ordonarea lexicograficiJ. Datorită. proprietăţii de comutativitate, ordinea termenilor sumei
sau a factorilor nu are importanţă. dar în general se ordonează. lexicografic, adică. conform alfa-
betului. Nu scriem 281Jiaj2d ci 28ab'dj2 sau 2,.5uv - 3,2uw + 36vw în loc de 36vw + 2,.5uv - 3,2uw
Într-o sumă. de termeni care conţin acelaşi simbol la puteri diferite, se ordonează. după. _.
mărimea exponentului s5 - 3s' + 2s 2 - 8s.

Operaţii cu sume algebrice

Adunarea şi scăderea. La adunarea şi scăderea sumelor algebrice pot fi întîlnite paranteze

de ex. (7a - 3b) + (.5c - 3b - 6a) - (7b - 8a + 2c} care vor fi efectuate mai întîi.
Desfacerea parantezelor. Un exemplu numeric pentru efectuarea calculelor mintal:
227 + 36 - 213 - 198 + 29 =
= 227 + (JO + 6) - (200 + 13) - (200 - 2) + {30 - 1) =
= 227 + 30 + 6 - 200- 13 - 200. + 2 + 30- 1.
Daci In faţa unei paranteze este semnul plus, se renunţi la parantezA; daci se afli semnul
nus, odati cu renunţarea la parantezA se schimbi toate semnele termenilor.
Dacă. avem de efectuat operaţia 6a - {4a- b),
atunci va trebui să. scădem din 6a pe 4a - b, Exemplu.
adică. valoarea lui 4a micşorată. cu b. Dacă. scă­ 8p ~ ( 1.5r - 7q + 6p) + (8q - p + 7r) =
dem 4a, înseamnă. că. am scăzut cu valoarea lui = 8p - 1.5r + 7q- 6p + 8q - p + 7r =
b mai mult şi va trebui să. adunăm la loc b.
= p + 1.5q- 8r.
Deci 6a - (4a - b) = 6a - 4a + b = 2a + b.
Paranteze multiple. Dacă. într-o expresie matematică. întîlnim operaţii cu sume algebrice
aflate în paranteză., atunci va trebui să. deosebim parantezele după. formă.. Mai des se rezolvă.
întîi parantezele care se află. cuprinse intre alte paranteze.
17m + [ 6n - (Jm + 4n) ] - { (8m - n) - [(.5m + ( 3n - 6m ) ] } =
= 17m + [6n- 3m- 4n] - { 8m- n - [ .5m + 3n- 6m]} =
17m + [ - 3m + 2n]- { 8m- n - [ - m + 3n]} =
= l7m - 3m + 2n - { 8m - n + m - 3n } =
= Hm + 2n- { 9m- "'n } = 14m + 2n- 9m + 4n = .5m + 6tJ.
Acelaşi rezultat obţinem desfă.cind întîi parantezele exterioare.
+ [ 6n
1_7m - (3m + 4n) ] - (8m - n) + [ .5m + (3n- 6m) ] =
+ 6n -
= 17m ( 3m + 4n ) - ( 8m - n } + .5m + ( 3n - 6m) =
= 22m + 6n ~ 3m - 4n - 8m + n + 3n - 6m = .5m + 6n.
lnmulţirea. Sumele algebrice se pot înmulţi cu un număr, un monom sau cu o altă. sumă.
algebrică..
lnmulţirea cu un monom. Aici se ţine seama de proprietatea de distributivitate şi de faptul
că.orice scădere a unui număr se transformă. într-o adunare a apusului să.u.
Deoarece a(b + c) = ab + ac, avem a(b- c) = a[b + (- c)] = ab +a(- c) = ab +(-ac),
deci a(b - c} = ab - ac.
Opn-t~ţii fundamentale cu numere raţion.ale 39

Trebuie ţinut ·seama de regula semnului, care este cunoscută. deja de la analizarea numerelor
intregi.
Exemplu. 6x + 7(3x - 2y) - .5x(J - 6y) - 3y(10x + 9) =
= 6x + (2lx- 14y) - ( 1.5x - 30xy) - (30xy + 27y) =
= 6x + 21x- l~y- 1.5x + 30xy - 30xy - 27y = 12x- 41y.
Dacă posedlm bine regula semnului putem t rece de la rindul întîi direct la rindul trei.
lnmulţirea a dou4 sume algebrice. Regulile pentru înmulţirea mai multor sume algebrice
se stabilesc pe baza proprietlţii de distributivitate, ţinînd seama de regula semnului (fig. 1..5.1).
01" b

(a + b)(c + d) = a(c
=ac+ad+bc+bd
+ d) + b(c + d) =
r
~
...,
~
od

oc
bd

/Jc
-1
"tl

·r
\.J

Doul swne algebrice se lnmulţesc astfel: fiecare ter-

men al unei sume se lnmutţeşte cu fiecare termen al celei- L ~
lalte sume iar produsele obţinute se adună. o tJ -

1.5. l. Reprezentarea grafica a în-

În urmltoarele exemple se calculează. produsul mai mulţirii a doul binoame:
multor sume algebrice, înmulţirea flcîndu-se în etape . (a + b) (c + d) = ac+ ad + bc + bd
E xemple. 1. (7u - 3v)(~u + .511) = 2. (2s - 3t)(.5Y - 7s + 2t) =
= 28u' + 3.5ttv - 12uv - 1.511 2 = = tOrs - l"is 2 + 4st - 1.5rt + 2lst - 6t2 =
= 28u2 + 23uv - 1.5v2 = tOrs - l.5rt- 14s2 + 2.5st- 6t2.
3. (u + 7v)(3u + v)(9t4- 6v)(2u- v) = (3"2 + 22uv + 7v 2)(18u2 - 21uv + 6v 2) =
= .54u4 + 333ulv - 3 18u2v2 - l.5uv3 + 42v 4 •
Gruparea termenilor în paranteze. Proprietatea de distritl'utivitate este valabili. şi de la
stînga la dreapta şi de la dreapta la stînga: a(b + c) = ab + ac. Este întotdeauna posibili.
gruparea în paranteze a expresiilor cînd termenii sumei conţin aceiaşi factori.
Exemple.
1. Hp - 77q + 99r = 11 · 4.p - Il · 7q + 11 · 9r = l1(4p - 7q + 9r).
2. .54.a'b'c' + 18a21J1c2 - 36a2b2c2 = 18a2 b2 c2 (3ac + b - 2).
3. 18am- 24bm + l.5an- 20bu = 6m(3a - 4.b) + 5n(3a - 4.b) = (3a- 4.b) (6m + 5n).
F ormule binomiale. Un caz special al înmulţirii sumelor algebrice îl constituie înmulţirea
a doi factori identici sau aproape identici. Rezultatele obţinute poartă. denumirea de formule
binomiale, de ex. (a + b)(a + b) = a 2 + ab + ab + bz =
,---q-b b----, = a 2 + 2ab + b2 •
(a + W'1 = a 22 + 2ab + b11
Formule binomiale (a - b) = a - 2ab + b
(a + b)(a - b) = a 1 - b1
Folosirea formulelor binomiale uşureazl mult calculele
(fig . 1.·5.2).
Exemple.
1. (7uv - .5vw) 2 = 4.9u2v 2 - 70uv 2w + 2.5v2w2.
2. (-'m + fn) (-'m - fn) = 2.5m2- ~ nt.
3 . 1,96r2 + 1,4Ys + 0,25s 2 = ( 1,4r + 0,.5s)'.
4. 16a2 - .56ab + 4.9b2 - 64c2 = (4.a - 7b)' - 64c2 =
= (4.a - 7b + 8c)(4a - 7b - 8c).
1..5.2. Reprezentarea grafică. a 5. 394. '106 = (4.00 - 6)(400 + 6) = 160 000- 36 = 1.59 961.
binomului 6. 204. 2 = (200 + 4.) 2 = 40 000 + 1600 + 16 = ~1616.
(a - b) 2 = a 2 - 2ab + b1 7. 472 - 4.3 2 = (47 + 43}(~7- ~3) = 90 . 4 = 360.
40 Matematici elementare

Puteri mai mari decit 2. Se pot scrie formule binomiale corespunzătoare unor exponenţi
mai mari decit 2:
(a + b) 2 = a 2 + 2ab + b2 ,
(a + b)3 = a 3 + .3a2 b + .3ab2 + b3 ,
(a + b)" = a" + ·b3 b + 6a2 b2 + 'laba+ b" .
(a + b) 5 = a 5 + .'h"b + 10a3 b2 + 10a2b3 + 5ab' + b5 •
etc.
Dacă. se înlocuieşte un termen al binomului cu negativul său , at unci toate pute-
rile impare ale acestui termen au semnul minus. Exponentul lui a scade de la termen la termen,
în timp ce exponentul lui b creşte în aşa fel încît suma exponenţilor să. rămînă. constantă..
La dezvoltarea binomială. a lui (a +
b) n suma exponenţilor este n. Factorii care se află. în faţa
produselor se numesc coeficienţi bitlomiali C~ şi reprezintă.
c~ = n(n - l){tl - 2) ... (n - k + 1) = n(n - l)(n - 2) ... (n - k + 1) n!
1 . 2 . .3 ... k k! (n- k) 1 · k!
Se defineşte q = 1 = c: şi astfel dezvoltarea binomială a lui (a + b)n, denumită. şi bino-
mul lui Newton se scrie
-·~

• ,.
(a+ b)n = ~ C!a"-"b" =
Binomul lui Newton k=O

= ~a" + CAa"-1 b + ~a"- 2b2 + ...·+ o,r:tabn-1 + Gb" [

Expresia celui de al cincilea termen al dezvoltării binomiale a lui (a + b)6 va fi qa6- 4b' =
6 . ~ . 4 . .3
- - - - - a 2b4 = 15a2b4 •
1 . 2 • .3 . 4
TriutJ.ghiulltti Pascal (fig. 1.~ . .3). Acest triunghi este un mijloc de a afla coeficienţii bino-
miali fără a mai calcula combinările C~ şi se obţine scriind coeficienţii începînd cu (a + b) 0 =
şi (a + b)l = a + b şi b<tlîndu-ne pe relaţia (a + b)n+l = (a + b)"(a + b).

fa+b) 0

ra+bJ 1

2 (a+b) 2

3 3 {afbJ 3 3
* +
5
* 10 6

70
4

5
(a+b)
(a+b)S 10 5
w-5
6 7.5 20 7.5 6 (a+bJ 6 /)&(, 7 6 75 20 15

1.5..3. Triunghiul lui Pascal

Numerele din fiecare rînd se obţiu adunînd cele două numere care se află deasupra, de ex .
c: = q + c: = 10dintre
+ ~ = ·~·
Această relaţie coeficienţii binomiali se scrie în general astfel:
c~ + c:+t = cttl.
+ c~+t = n! n! n ! [(k + 1) + (n - k)]
c~ ----- + -------------------
(n- k)l k 1 (n- k - 1) 1 (k + 1) 1 (n - k) 1 (k + 1) !
(n + 1) ! - Ck+t
(n - k) ! (k + 1) ! - n+t·
Operaţii jttndamentale cu nume-re raţionale 41

Împărţirea. Şi la împărţire va trebui să facem deosebirea între împărţirea cu un număr sau

cu o sumă algebrică. ·
la un monom. Dacă în proprietatea de distributivitate (a + b}d = ad + bd
lmpărţirea
1
înlocuim pe d cu -şi ţinem seama că linia de fracţie este echivalentă. cu semnul împărţirii,
c
putem scrie

(a + b) :c = a :c + b :c l
Sumele algebrice se divid în felul următor: fiecare termen se divide cu c, ţinînd seama
de regula semnului.
Exemplu. (28m 21't- 63m 2 n 2 + 84m1't2} : 7mn = 4m- 9mn + 121t.
Împărţirea printr-o sumă alg~brică. Această operaţie se poate efectua de multe ori cu aju-
torul cunoştinţelor pe care le avem în legătură cu formulele binomiale şi gruparea în paranteze.
Astfel descompunem deîmpărţitul în factori, după o grupare convenabilă a termenilor.
Exempltt.. (0,54Jg- 0,3eh - 0,45fh + 0,36eg) : (0,2e + 0,3/) = (0,36eg- 0,3eh +
+0,.54Jg- 0,45Jh): (0,2e+0.3f)= [0,2e( 1,8g-1,5h) + 0,3j(1,8g- 1,5h)]: (0,2e+0,3J) =
= [(1,8g- l,5h}(0,2e + 0,3/)] : (0,2e + o.~f) = l,8g- l,5h.
Dacă nu reuşim să grupă.m astfel deîmpă.rţitul încît să putem simplifica factorii, atunCi trebuie
să facem o împărţire în etape. Trebuie să ţinem seama că. deîmpărţitul şi împărţitorul să
fie ordonate în acelaşi mod. Exemplificăm modul de împărţire în paşi, întîi pe numere 286 : 22 =
= 13 şi apoi facem şi împărţirea la o sumd algebrică.
Exemple:
1. 286 : 22 = 2. ( 1Ja2x + 3x3 - ax2 + lOa•) : (2a + 3x) =
= (200 + 80 + 6) : (20 + 2) = 10 + 3 = 13 =(10a3 + 13a2x - ax2 + 3.x3): (2a + 3x) =
- (200 + 20) -(10a8 + 15a2x) = j a 2 - ax+ x1 •
o 60 + 6 O - 2a1 x - ax 11 3x3 +
- (60 + 6) - (- 2a2x - Ja~Z)
o o 2ax2 + 3r
- (2ax2 + 3xl)
3. (a3 - bl) : (a- b) = a2 + ab +b2 o
- (a3 ...:.... a 2b)
a 1b După, cum observă.m din exemplul 3 suma
- (a 2b- abZ) algebrică. a 3 - b3 se divide cu a - b fără. rest.
ab2 - b3 Pentru orice număr natural n, a" - b" se di-
- (ab2 - bl) vide la a - b fă.ră. rest, iar pentru orice n par
o an - b" este divizibilă şi cu a + b.

n termeni

Împărţirea cu rest. Şi dacă împărţirea se face cu rest, tehnica de calcul rămîne aceeaşi.

Exemplu. (x'- x'- 5x2 - 40x + 7) : (x 2 + 3x + 9) = x2 - 4x- 2, rest 2x + 2.5.

- (x' + 3r + 9x2)
- 4x'- 14x1
- (- 4x'- 12x2 - 36x)
- 2x1 - 4x
- (- 2x1 - 6x - 18)
2x + 25
42 Matematici elementare

Ex. -47 : .5 = 9, rest 2, se m·a i poate scrie -47 : .5 = 9 +~ = 9 ~•

.5 .5
Tot astfel vom putea scrie
2 25
(x' - r- .5x1 - -40x + 7) : (x 2 + 3x + 9) = x2 - "ix - 2 + X +
x2 + 3x + 9
sau
x' - r - .5x2 - -40x + 7
---------------------- = x2 - "lx - 2 +
2x+ 2.5
x 2 + 3x + 9 x 2
+ 3x + 9

Fracţii cu simboluri generale ale numerelor

Amplificare şi simplificare. Operaţiile de simplificare şi amplificare sînt cunoscute deja de

la fracţii ordinare ; le putem aplica şi la simbolurile generale ale numerelor.
5m
Amplificare. Numă.râtorul şi numitorul se vor înmulţi cu acelaşi factor:~ = ~;
b b·k 9n
3 · 5m 1.5m . 7 7a- 7b ..
= - - - = -Şl - - - - - (amphftcat cu a - b).
3 · 9n 27n 3a + 3b 3a2- 3b2
Simplificare. Numă.râtorul şi numitorul fracţiei se simplifică. cu aceeaşi expresie, de ex.
6 3
- = - c . Surne1e a 1geb nce
-
cd · nu se pot stmph
· "f'tca, treuute
'· · să. le grupă.m în f acton· dacă. este
22de l le
posibil şi apoi să. simplifică-m
1.5u2 - 2-4uv 3u(5u - 8v) 5u - 8v
12u2 12u2 "lu
Adunarea şi scăderea. Adunarea şi scă.derea fracţiilor cu acelaşi numitor în cazul simbolu-
rilor generalizate ale numerelor sînt la fel de simple ca şi în cazul fracţiilor ordinare: ~ ± !!.._ =
c c
a±b
= - - - ·
c

Exemplu.
7i + .5k 7i + 5k - (5i- "lk) 7i + 5k - .5i + "lk
3k~ 3k2 3kll
2i + 9k (atenţie la paranteze 1)
3kl

În cazul cînd avem multă. siguranţă. la calcule putem renunţa la calculele intermediare.
Trebuie avut din nou multă. grijă. la semne.
Fracţii cu numittw diferit. Aceste fracţii trebuie aduse întîi la acelaşi numitor, operaţie
care se face amplificînd respectivele fracţii. Şi în acest caz este preferabil de ales cel mai mic
multiplu comun al celor două. expresii care să. aibă. toţi numitorii ca factori. Cîteodată. cel mai
mic multiplu comun este foarte simplu de gă.sit, ca în exemplele de mai jos :

Exemple. 1. 2y + 5x y + 2x -4 • 2y +2 · 5x - 3{y + 2x)

3z 6z "iz 12z
8y + lOx - 3y - 6x "lx + 5y
12z 12z

2.-4 + ~ _ ~ =-4 + ~ +~ = "l(a-b} + 3a + 2b 7a - 2b

a - b b- a a - b a - b a- b a-b
Operfllii fundamentale cu numef'e Yfllionale 43

Dacă numă.rA.torii sînt mai complicaţi, trebuie sâ-i descompunem pe fiecare în parte în
factori primi
3 2u- v 6u- .5v
----------
2
+ ----------------
2
12u- 18v 36142 - 81v 8u + 24uv + 18vZ
F actori de amplificare
12u- 18v = 2 · 3 · (2u- 3v) 3(2u + 3v) 2
36u2 - 81v 2 = 32(2u - Jv) (2u 3v) + 2(2u + 3v)
8u2 + 24uv + 18v2 = 2 · (2u + Jv)2 32 (2u- Jv)
c.m.m.m.c. = 2 · 32 • (2u - Jv) (2u + 3v) 2
Astfel vom obţine urmA.torul rezultat:
3Z(2u + 3v) 2 - 2(2u + Jv) (2u - + 32(2u -
v) 3v)(6u - .5v)
18(2u - 3v)(2u + 3v) 2
Această. fracţie va avea o formă. mai simplă după. efectuarea calculelor şi eventualelor
simplificări.

înmulţirea şi împărţirea. Deoarece la operaţiile de gradul doi nu va mai trebui sâ adu-

cem fracţiile la acelaşi numitor, efectuarea calculelor va fi mai simplă.. Este de preferat să
facem simplificări înainte de efectuarea operaţiei.
1nmulţiyea. La înmulţirea fracţiilor este valabilă. egalitatea
a c a ·c
b d b. d
32,.z 2~p 32r2 • 25p 4r · ~p 20py
Exemple. 1. --- . --- = = ----- = ----
3~q 241' 3~q · 24r 7q · 3 2lq
2. ?p · (6m - lOn) = lip prin simplificarea cu 3m - 5n.
l~m - 2~n ~

1mptlyţirea. Împărţirea la o fracţie este echivalentă. cu înmulţirea cu fracţia răsturnată

. a c ad
(mversâ):-:- = - •
b d bc

Hm 7mn Hm · 6k ____
4_ ,· . 18s- 18t· 3
Exemple. 1. - - : - - = 2 : (12s2 - 12tZ) = ,_.- - -
9k2 6k 9k 2 · 7mn 3kn u 2u(s + t)
9~e'r 9~e' Jlgs . 3h 1~e h •
2 2
J. 2 : 3& rK' = =
g 3h 38e3Jlg' 2g'
Fracţii etajate sînt fracţiile care au ca numără.tor şi numitor fracţii.

Exemple. 1 2 1 a Exemplu. 1
2 1
--:-+-+- -+-+-
mi mn n'
3 ~
7
3b
X m1 mn n1
3 3
---------
3n + 3m
·-
-+- !.. + 9 -+-
m n X m n mn
Se procedează în- ăcelaşi mod ca în
cazul fracţiilor numerice la transformarea lor
(m2 + 2mn + n 2)mn m + n
1= =--·
în fracţii simple. 1 m 1n'(3m + 3n) 3mn
Unicitatea descompunerii unui numlr natural In factori primi. Un exemplu pentru folo-
sirea simbolurilor generale la demonstrarea unei teorii matematice valabile pentru toate nume-
rele dintr-o mulţime de numere U constituie demonstrarea unicităţii descompunerii unui numă.r
natural în factori primi. Ne bazăm pe algoritmul lui Euclid, care este pus în evidenţă cu aju-
torul unor egalităţi. Pentru două numere 13 O13 şi 390, respectiv a şi b obţinem cel mai mare
divizor comun prin împărţiri succesive a numărului mai mare la cel mic, a celui mic la
restul r 1 , a lui r 1 la r 1 etc. Vom continua aceste împărţiri pînă vom găsi prima împărţire exactă .
 M alematui elementan

Ultimul impă.rţitor este c.m.m.d.c. În exemplul nostru, respectiv c.m.m.d.c. ( 13 O13, 390) .= 13
şi respectiv c.m.m.d.c. (ab) = rn.
Exemplu. 13 013 = 390 · 33 + 143 a = b · q1 r 1• +
. 390 = H3 · 2 + 104 b = r1 . q2 + r2.
143 = 104 . 1 + 39 r1 = rzqa + ra.
104 = 39 . 2 + 26
39 = 26 . 1 + 13 t'n-z = t'n-1 • qra + rn.
26 = 13 . 2 o + rn-1 = rn · qn+1 + O.
Resturile s uccesive r, sînt cel puţin cu o unitate mai mici decît împărţitorul. După un număr
fi nit n de împărţiri, restul rn+l trebuie să. fie egal cu O. Analizînd egalită-ţile de jos în sus dedu-
. cem că rn este un divizor al lui rn_1 şi deci şi a lui rn-z etc., deci şi a lui b şi a. Deci rn
este cel mai mare divizor comun al lui a şi b. Din egalitatea r 1 = a - bq 1 reiese că rn divide
şi pe r 1 şi pe r 2 etc. r se m eşt e cel mai mare divizor comun al numerelor a i b şi se scrie
c.m.m.d .c. (a , b) = rn. Din penu tma ega tta e retese c r 11 = rn-z - r11 _ 1 q11 • Dacă înlocuim
pe rn_ 1 prin r,1_ 3 - rn- z q,1_ 1 şi pe rn- z cu rn-t - r,.._:IJ 11_ 2 etc. , vom ajunge să obţinem
două numere naturale x şi y pentru care este adevărată relaţia c.m .m.d.c. (a, b) = rn = ax - by.
Dacă. a şi b sînt prime între ele, c.m.m.d .c. (a, b) = 1 = ax - by. Din aceste considerente putem
afirma :
Dacă numerele a şi b sint prime şi dacă b este un divizor a. lui ac, atunci c este divizibil cub.
Datorită ipotezei fă.cute
există un număr natural k pentru care ac = bk şi c.m.m.d.c.
(a, b) = 1. Deci 1 =
ax - by sau înmulţind cu c
c = acx - bcy = bkx- bcy = b(kx- cy) .
Deci b este divizorul lui c.
Lemă. Dacă un produs a.b este divizibil cu un număr prim p, atunci cel puţin unul din
factori este divizibil cu p.
Acum vom putea demonstra şi unicitatea descompunerii unui număr în factori · primi. Fie
11 =p1p2 : .. Pr = q&~. ... q8 două descompuneri în factori primi ale numărului n. Deci p, trebuie
să fie divizorul unuia din factorii q1 , ... , q8 , adică divizorul unuia dintre factorii primi q,. Aceasta
nu este posibil decît în cazul în care amîndoi sînt egali. Ordonînd favorabil produsele, de
exemplu după mărime , putem afirma că p 1 = q~. Aplicăm acelaşi raţionament în cazul produselor
P2 P3 ... Pr = q2q8 ... q8 şi vom avea p 2 = q2 ; p3 = q3 pentru p3 ... Pr = q3 ... qr şi la sfîrşit Pr = q,.
Istoric. În antichitate calculele, teoremele şi formulele au fost explicate nemai în cuvinte.
Deoarece acest lucru nu oferea o privire de ansamblu asupra expresiilor, s-a încercat o prescur-
tare a lor. Grecii au început să noteze punctele, liniile şi suprafeţele cu .l itere. DIOFANT din
Alexandria (300 e.n.) folosea şi pentru numere necunoscute litera ; ; dar trebuie să remarcăm
că grecii antici notau şi numerele tot prin litere.
Litere ca simboluri generalizate ale numerelor se intilnesc prima dată la LEONARDO din
Pisa ( 1180- 1228). El folosea şi linia de fracţie dar nu cunoştea însă semnele operaţiilor . Pentru
prima dată a folosit consecvent operaţiile cu simboluri generale ale numerelor francezul Fran~is
V di:TE (latinizat ,VIE TA l.HO -1603). Şi Rene DESCARTES (latinizat CARTESIUS 1.596 -16.50) .f olosea
simboluri generalizate, actuala scriere a puterilor fiind prima dată folosită de el. Semnele
operaţiilor plus şi minus se găsesc în cartea de matematică a lui Johannes VIDMANN; in 1631
englezul William OuGHTRED foloseşte semnul înmulţirii x, iar Wilhelm LEIBNIZ ( 1646- 1716)
introduce următoarele două semne; pentru înmulţire ( ·) şi pentru împărţire ( :) . Semnul ega-
lităţii se foloseşte mai tîrziu fiind introdus de medicul englez Robert RECORDE ( 1.5.57).

2. Operaţii de grad superior

2.1. Operaţiile ridicarea la putere şi ex- 2.2. Operaţii cu logaritmi .......... 55
tragerea rădăcinii ....... ..... .. 45 Regulile operaţiilot' cu logaritmi şi
Puteri ..... ........ ...... .... 45
sisteme de logaritmi . . . . . . . . . . . . 55
Tabele pentru pdtratul şi eubul nu-
met-elor ........................ 48 Calculul cu logaritmi . . . . . . •. . . 60
Rădăcini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Rigla de calcul logat-itmic4 . . . . . . 67
Rădăcina ca putere cu exponent
jracţionat- . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Ope11aţii de grad superior

Adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea sînt cele patru operaţii de bază. Cum o adu-
nare repetată a aceluiaşi număr a dat naştere la o nouă operaţie, înmulţirea, tot astfel o înmul-
ţire repetată cu acelaşi factor a dat naştere la o nouă. operaţie, ridicarea la putere. Ca şi
adunarea, şi înmulţirea are o in1ersă dar nu are o singură operaţie inversă ci două: logarit-
marea şi extragerea rădăcinii.

2.1. Operaţiile ridicarea la putere şi extragerea rădăcinii

Istoric. Puterile au fost folosite pentru calcule geometrice de popoarele antichităţii. Babi-
lonienii aveau deja tabele pentru pătrate şi puteri. Erau în stare să calculeze dobinzile cu
ajutorul puterilor de gradul doi. În cartea lui EucLID din Alexandria (secolul "l i.e.n.) "Ele-
mentele" se întîlneşte (a + b) 2 calculat, care era o mare realizare pentru acele vremuri.
Pentru prima dată noţiunea de putere este iutîlnită în luc răril6 matematicianului grec HIPPO-
CRATE din Chios (secolul .5 î.e.n.). Mai tîrziu intilnim puterile şi în lucrările lui PLATON (427-
3-47, i.e.n.). Iniţial se considerau ca puteri, puterile de ordinul doi. Rafaele BoMBELLI din Bologna
(sec. 16) a folosit pentru prima dată cuvîntul putere (potentia-putere). Şi el se referea tot la
pătratele numerelor. Francezul Rene DESCARTES ( 1.596- 16.50) a introdus noţiunea de putere
mai mare decît 2 dar numai pentru exponenţii întregi. Puterile cu exponenţi fracţionari se
întîlnesc pentru prima dată la francezul Nicole ORESME ( 1323 - 1382).
Şi radicalii au fost cunoscuţi încă din antichitate. Babilonienii aveau tabele cu rădăcinile
pătrate ale numerelor. Cunoşteau şi numerele iraţionale. Aproximau numerele iraţionale cu

ajutorul mediilor aritmetice şi geometrice. Ca formulă se foloseşte Va:! + b ~ a+

_!>_.Grecii
2a
antici ştiau că rădăcina pătrată din numerele 2, 3, ... , 17, cu excepţia lui .of, 9 şi 16 sînt iraţio­
nale ( 400 î.e.n.). Demonstraţia că aceste rădăcini sînt iraţionale .a fost făcută de HIPPAsos din
Metapont şi THEODOROS din Chyrene. Şi in "Elementele" lui EucLID din Alexandria sint amintite
rădăcinile.
În evul mediu s-a dezvoltat mult noţiunea de rădăcină. Indienii (sec. 9, .e.n.), rezolvau
ecuaţii de gradul doi şi cunoşteau faptul că nu se poate extrage rădăcina pătrată reală din-
tr-un număr negativ. Puteau calcula rădăcina pătrată şi de ordinul trei pe baza unor formule.
de aproximaţie. Germanul Michael STIFEL ( 1487- 1.567) aminteşte de extragerea rădăcinii pînă
la cea de ordinul 7. Teoria numerelor iraţionale de forma Va + Vb întîlnită în "Elementele"
lui Euclid a fost dezvoltată de Michael STI FEL pînă la cele de forma m( a + b. r
Christoph RuooLF (sec. 16 e.n.) folosea următoarele simboluri: V pentru / ; VVV pentru ţi
2

etc. Cu timpul s-a trecut la scrierea pe care o cunoaştem astăzi şi la scrierea rădăcinilor
de ordinul n ca putere cu exponent fracţionar.

Puteri

Noţiunea de putere. De multe ori se întîmplă să fţm nevoiţi să adunăm acelaşi număr
de mai multe ori: 3,7 + 3,7 + 3,7 + 3,7 + 3,7. ~ceastă sumă poate fi înlocuită cu produ-
sul .5 • 3,7. La fel putem întîlni produsul unui număr cu el însuşi de mai multe ori. Şi în
acest caz există o scriere prescurtată; în geometrie întîlnim suprafaţa unui pătrat de latură a
care se calculează prin înmulţirea lui a cu a, adică A = a · a sau prescurtat A = a 3 (a la
P._ăttat sau pătratul lui a). La fel volumul unui cub rezultă din înmulţirea V = a · a · a = a 3 •
În general pentru numere întregi pozitive n avem:
(se poate citi ca a n-a putere a lui a sau a la puterea n).
a · a · a· .;. • a = a"
Putere
1 n factori a, n > O, întreg

a se numeşte baza, iar n reprezintă exponentul. Puterea an-a a lui a reprezintă produsul
a n numere egale ca valoare. Ridicarea la putere reprezintă o înmulţire repetată a aceluiaşi
număr. Ridicarea la putere reprezintă o operaţie de gradul 3. Deoarece O ·O = o-, avem
O"= O, n >O.
Şi la ridicarea la putere a · numărului 1 avem pentru orice n întreg > O, 1" = 1.
La operaţia de ridicare la putere nu este permisă inversarea bazei cu exponentul: 23 -1: 32 •
 46 Matematici elementaf'e

Exponentul puterii poate fi un numă.r pa" (6 4 , c16 sau mai general a 2") sau impaf' (.5 7 , m 17
sau mai general a2n-1).
Exemple. Puterile sînt întîlnite în multe formule şi
legi ale matematicii şi legi ale ştiin-
4
ţelor naturii şi tehnicii, de ex. volumul unei sfere este- 1t"a, aria unui triunghi echilateral
J
J2YJ
est e - • m
- , tar • f'tztcc:~.
• X --gt2 reprezmta.
• X 1egea c...uent
X...1 .,. libe
re.
4 2 -
O deosebitA importanţA o au putef'ile lui 10. Se folosesc pentru a avea o privire de ansamblu
asupra mă.rimii unui numAr şi pentru a scrie mai uşor numere foarte mari şi foarte mici.
100 = 102 ; 1000 = 108, un milion = 106, un miliard = 109, un bilion = 1012 , un tf'ilion = 1018
etc. 1 291 000 se poate scrie 1;291 · 1()6 sau 1291 · 103 • Şi la anumite unitAţi de mâsură. ca
de ex. m 2 (metru pă.trat), cma (centimetru cub), mfs 2 (metru pe secundA la pAtrat) etc. se
folosesc puteri pentru scrierea lor. Puteri a că.ror bază. este cuprinsă. între O şi 1 devin mai
mici la o majorare a exponentului

(if (if (if

> > > ...
spre deosebire de cele cu bază. mai mare decît l, care cresc la majorarea exponentului.
Cea mai veche carte de matematicA cunoscută., care este atribuită. lui AHMES ( 1700 î.e.n.)
aminteşte urmă.torul exemplu:
7 persoane posedA 7 pisici, fiecare pisică. mAnîncă. 7 şoareci, fiecare _şoarece mă.nîndl.
7 spice de orz, din fiecare spic pot râsă.ri 7 plante noi. Cîte plante noi ar râsă.ri? Rezolvare :
5
7 , adicA 16 807 plante.
Ridicarea la putere a numerelor negative. Deoarece înmulţirea se poate efectua şi cu numere
negative, înseamnă. că baza unei puteri poate fi şi negativA.
Bazîndu-ne pe regula semnului, obţinem (- 3)' = (- 3) (- 3) (- 3) (- 3) = + 81 or
(- .5)3 = (- .5)( - .5)( - .5) = - 12.5.
Se observA cA produsul a douA numere negative va fi un numAr pozitiv, a trei numere
'negative un numAr negativ, a patru numere negative un numAr pozitiv etc. DacA numArul
de semne minus este un numAr par, atunci puterea va fi pozitivA, iar dacA numă.rul va fi impar,
puterea va fi negativă.. Dar exponentul ne indicA numArul factorilor.
Putef'ea unui numflf' negativ va avea o· valoare pozitivfl în cazul unui ·e xponent par ii o
valoaf'e negativfl în cazul unui exponent impaf'.
Pentru a exemplifica mai concludent, luAm ca bază. numllrul ( -1); este un lucru cunoscut
cA valoarea puterii unui numă.r pozitiv este pozitivA şi în cazul oricArui n > O, vom · avea

(+ 1)" = + 1, (-1)21" = + 1, (-t)tn-1 = -1

înmulţirea şi impirţirea puterilor . . Putef'i cu acelaşi expon·ent. Dacâ ridicâm la putere un

produs, de exemplu: (ab)" obţinem n factori ab, adică. în total 2n factori, dintre care n fac-
tori a şi n factori b intercalaţi. Pe baza proprietllţii de comutativitate a . înmulţirii putem schimba
ordinea factorilor, obţinînd n factori a şi n factori b.
Exemple. 1. (2xyz)5 -= 25x5y5z5 = 32x5y5z5.
2. (3a)3 = 3a · 3a · 3a = 3 · 3 · 3 ·a ·a ·a= Jla3 = 27a3 (ab)" = a"b"
3. 28 . .57 = 2 . 27 . j7 = 2(2 • 7 = 2 . 107 = 20 000 000.
Ridicaf'ea la putef'e a unui pf'odus se efectueaziJ astfel: se 1'idic4 la putere jieca1'ejact01'ii
pute1'ile obţinute se înmulţesc. I nvef's, pute1'ile cu acelaşi exponent a dou4 nume1'e se înmulţesc
astfel: se ejectueaziJ întîi p1'odusul numerel01' de la b~ziJ şi apoi se ridic4 la putere P"odusul.
a a
Analog ridicarea la putere a fracţiei - se efectueazA ca o înmulţire a n factori - •
b b

(ba)·" va fi o fracţie al cArei numă.râtor va conţine n factori a, iar numitorul n factori b.

Ope raţii de grad superior 47

Exemple. l. { ~ r~~~
2. ( .52xa )3
= ·
,53 x3
·
=
=
12.5..t3 •
~ : ~ ~ · ~ = fa = ~~~ ~
2aaa 8a3
17" 17' 1 ( 17 )' 1 ( 1 )'
3.
34 . 34' = 34 • 34 = 34 . 2 34 . 24 544

O fmcţie se ridică la putere în modt~l ·"rmător: "umărătorul ţi t~umitorul fracţiei se 1'idică

la putere şi apoi se împ·a rt puterile. Invers, împărţirea puterilor cu acelaşi exponent se ejectueaziJ
astfel: se face cîtuJ bazelor ţi fracţia obţitt.ută se ridică la putere.

Ptttcri cu aceeaşi bază . Înmulţ-irea . Conform definiţiei puterii, înmulţirea a două puteri
a"' şi an care au aceeaşi bază. reprezintă înmulţirea celor m factori a cu încă n factori a, deci
in total vom avea m + n factori a sau mai concis a 11Hn.

Proprietatea 1 a puterilor: Înmulţirea a două puteri cu aceeaşi bază are ca rezultat baza
ridicatăla o putere egală cu suma exponenţilor.

Exemp le. 1. 34 • 32 = (3 · 3 · 3 · 3) · (3 · 3) = 3 · 3 · 3 · 3 · 3 • 3 = 34+2 = 36

2. .56a5b · 98a 1b5 · lia2 b3 = 23 • 7a5~ · 2 • 72a7b 5 • 2 • 7a2fJ3 =
= 23+1+171+2+1 . a&+'i+2bl+5+3 = 25 . 7'a14b9
împărţirea. Deoarece fiecare împărţ~re poate fi ~xprimată printr-o fracţie {deîmpărţitul
fiind numărătorul fracţiei , iar împărţitorul numitorul fracţiei), obţinem la împărţirea unei
puteri a 111 la o putere an o fracţie cu m factori a la numărător şi n factori a la numitor. Dacă
n este exponehtul mai mic, atunci prin simplificarea de n ori a lui a numitorul devine 1,
şi numărătorul va avea n factori mai puţin , deci numai m - n factori, deci va avea valoarea
am- n. Dacă m este exponentul mai mic, atunci prin simplificare numărătorul va deveni 1 şi
1
la numitor vor rămîne n - m factori a; vom obţine -- ·
· an- m
Dacă exponenţii numărătorului şi numitorului sînt egali, prin simplificare vom obţine şi
la numărător şi la numitor 1, şi deci, pentru orice bază, valoarea fracţiei va fi 1.

1 1 1 1
7 . 7 ':'9..>9..Xl..~
= 76- 4 = 72
-a"' =am-n, dacă m>n;
Exemple. 1. 7& : 7' = = 49 an
"l..Xl..'X/....XJ.
1 1 1 1 a"' 1
- =--,dacă.n>m;
1 1 an an-m
· '1{ · '1{
'1{ · ·'1-l.·'l-.\.·11 115- 3 121 -a"'
an
= 1, dacă m = n.
1 1

Comparind cu rezultatul obţinut pent ru înmulţirea a două puteri, unde se obţinea drept
exponent pentru produs suma exponenţilor, în cazul împărţirii a două puteri se obţine pentru
exponentul cîtului diferenţa m - n, satt n - m , sau chiar numărul 1. În plus, deoarece împărţi­
rea reprezintă. inversul înmulţirii t rebuie ca diferenţa m - n a exponenţilor numărătorului
şi numitorului să defi nească. , în orice caz, un rezultat, ceea ce rezidă în proprietatea a doua
a puterilor.
Proprietatea a II-a a puterilor: Împărţirea puterilor care au aceeaşi bază se rezumă la ri-
dicarea bazei la o putere egală cu diferenţa dintre exponenţii numărltorului şi numitorului.

Conform principiului continuităţii , elaborat în 1867 de către Hermann HANKEL ( 1839- 1873)
valabilitatea regulilor de calcul se va păstra şi pentru o generalizare a noţiunilor . Diferenţa
m - 1·t a exponenţilor , afere ntă proprietăţii a II-a a puterilor are sens, în primul rînd,
pentru m > n. Conform principiului continu}tăţii aceas tă proprietate trebuie să rămînă vala-
bilă atît pentru m = n, cît şi pent ru m < n. In acest fel apar însă la rezultatul împărţirii expo-
48 Matematici elementare

nenti nuli sau negativi, care dupl definiţia de pînă acum, a", înseamnă v fa.ctori a "egali" nu
au nici un sens. Pentru aceasta se extinde noţiunea de putere prin două noi definiţii.

1 Dezvoltarea noţiunii de pute'e

1
a0 = 1 şi a-n = - pentru orice a ~ O
a"

Cu aceasta, fără excepţie, în concordanţă cu rezultatele anterioare, este valabilă. relaţia

am :a" = am-n, deoarece:
1. pentru m > n, am- n conform definiţiei iniţiale;
2. pentru m = n, am-n = ao = 1;
3. pentru m < n conform noii definiţii am-n = a-(ll-m)

Exemple. 1. a 3 : a15 = a3-5 = a-2 = _!..

a2 .

2. 25 • { ~ rn • (2tt.)O • _5-3 (; rn = 52-3 • an • a-n • r ( - n ) = 5-laOxn

3. 27a4b4 · 56a 2b- 3 • -t2a-2 b3 = J3a4 b4 • 7 · 2 3a 2b-3 · 7 · 3 · 2a-2b3 =

= 24 • 34 • 72a4b4 = (2 2 • 32 • 7a~b2)2.

-/. energie în kWh ( l k\Vh = 3,6 · 10 13 g cm 2s-2 ) corespunde unui defect de

Cîtă.
masă de 2 mg?
E = mc 2 (E -energie, m-masa, c- viteza luminii~ 3· 1010 cmfs). Vom obţine
2. 10-a{J. 10l0)2 kWh = ·2. 9. 10- 3. 1ozo kWh = 5. 10+4kWh.
3,6 . 1013 .3,6 . 1013

Puterea ca exponent negativ este folosită pentru unităţi de măsură, de exemplu: ms- 1 = mfs
pent ru vite ză; gc m- 3 = gfcm3 pen t ru densitate e tc. Se folosesc puteri ale lui zece cu exponent
negativ pentru a avea o mai bună privire rte ansamblu asupra numerelor foarte mici ca de exem-
plu e = 1,602 · to-19C sau pentru măs urarea diametrului atomului de hidrogen d = 1,06 · 10-8
cm. Pentru a ne imagina mărim ea diametrului unui atom facem următoarea comparaţie . Rapor-
tul dintre diametrul unui atom şi cel al unei mingi de fotbal este acelaşi cu raportul dintre
diametrul mingii de fotbal şi a l Pămîntului.
Ridicarea la o putere a unei puteri. Pentru a calcula puterea unei puteri (am) 11 ne bazăm
pe definiţia puterii şi deci vom a·rca un produs de u factori (am). care fiecare la rîndul lui este
constit uit din m factori a. Deci în total avem de înmulţit m · n factori a. Acelaşi lucru se poate
afirma şi în ca1.ul cînd numerele m şi 1t sînt neaative.
A III-aregulă pentru ridicarea la putere: Puterile se ridică la putere ln felul
următor: se ridică baza la o putere egală cu produsul exponenţilor.

Ordinea factorilor se poate schimba, deci putem schimba ,i ordinea exponenţilor. Putem
d ~compune exponenţii unei puteri în factori a căror ordine nu con tează.: am.n = (am)n = (a11 )~.
Exemple. 1. (2 2) 4 = (24 ) 2 = 162 = 256.
( _ t)6(3:!a2b3)5 310alObl5 36a2bll
( - 1)'(2 · 3a2 b)-' 2'3'a8b4
----·
2'
3. Cel mai mare număr pe care-i putem scrie cu ajutorul a trei cifre este 9< 99 l căci
9 + 9 + 9 < 9 · 9 · 9 < 999 < 999 < (93) 9 < 999 < 9( 99 l = 938" 20489 • Pentru a scrie
acest număr ne trebuie o hirtie lungă cît distanţa Leipzig-Helsinki, sau se pot
tipări 33 cărţi cu cîte 800 pagini, fiecare pagină conţinînd 14 000 cifre.

Tabele pentru pătratul şi eubul numerelor

Că utarea pătratelor numerelor. În ta.bel:l pătra.telo r numerelor, pe coloana notată cu O
se găsesc pătratele numerelor d e la 1,O pînă la. 9,9, conţinute în coloana notată cu x, prima
din stînga; de ex. 5,9 2 = 34,81.
Operaţii de grad superior

Următoarele coloane, notate cu 1, 2, ... , 9, conţin pătratele rotunjite la patru cifre ale
tuturor numerelor formate din cîte trei cifre (fig. 2. 1. 1) şi anume, cele care au ultima cifră
1, în coloana notată cu 1, cele care au ultima cifră 2, în coloana notată cu 2 ş.a.m.d. şi deci
pătratul numărului .5,93, la intersecţia
liniei notată cu 5,9 cu coloana no-
tată cu 3. Rezultă valoarea rotunjită
la patru cifre, 5,93 2 = 35, 16, în ti~p
ce valoarea exactă este 3.5, 1649. In
acelaşi mod se obţin pătratele nume-
relor 59,3; 593; 0,593 ; 0,0593 ş.a.m.d. ,
cu aceeaşi precizie, poziţia virgulei
trebuind să fie fixată printr-un calcul
suplimentar. Dacă baza, al cărei
pătrat se caută, are patru cifre, atunci
diferenţa d dintre pătratele numerelor
a cîte trei cifre care o încadrează va
fi împărţită în zece părţi egale (tabelă
de interpolare). De ex. pentru 5,936 2
numerele care încadrează baza sînt
5,930 şi 5,940; .5,930 2 = 35, 16;
5,940 2 = 35,28; d =0,12 (sau 12 uni-
tăţi ale poziţiei a patra); O, 12 : 10 = 2. l. 1. Tabela care conţine pătratul .5,93 2 = 3.5, 16
= 0,012 (sau 1,2 valoarea unei unităţi
dflO); 6 · 0,012 = 0,072 (6 · 1,2 = 7,2)
reprezentînd d · z/10 = c unităţi). Corecţia c, care ·trebuie aplicată valorii unei tabele cu patru
cifre rezultă prin rotunjire la 0,07 şi se obţine 5,936 2 = 35, 16 + 0,07 = 3.5,23. Avînd în ve-
dere împărţirea în intervale egale a diferenţei d , se spune că se face o interpolare liniară.
Pentru aceasta, deoarece curba pătratelor este o parabolă , porţiunea dintre punctele cores-
punzătoare valorilor .5,93 2 şi 5,94 2 este aproximată cu un segment de dreaptă. Cu cît este mai
mică diferenţa dintre numerele succesive ale tabelei , cu atît mai mică va fi eroarea care se
face prin această interpolare liniară. Cuburile numerelor se caută în a c elaşi mod în tabele de
valori cubice (fig. 2.1.2).

X o ' 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1.0 1.000 1.030 1.0&1 1.093 1.125 1.158 1.1t1 1.225 1.260 1.29!
1.1 1.331 1.3&8 1.405 1.443 1.412 1.521 1.561 1.602 1 .643 1.68!
1.2 1.728 1.772 1.816 1.161 1.107 1.853 2.000 2.041 2.097 2.147
1.3 2.197 2.248 2.300 2.353 2.406 2.410 .2.515 2.571 2.628 2.686
1.4 2.744 2.803 2.863 2.124 2.tll 3.041 3.112 3.177 3.242 3.308 2.1.2. Tabela care con-
ţine eubul 1,.573 = 3,870

2. 1.3. Pătrat cu aria

dublă .faţă. de a unui alt
pătrat dat

Rădăcini

Noţiunea de rădăcină. Încă grecii şi-au pus intrebarea, cit este latura unui pătrat, de arie
dată, de ex. 2m 2 • Este uşor de rezolvat această. problemă, atunci cînd aria x 2 are
valori ca 4m2, 9m2, 16m2 ş.a.m.d . , adică atunci cînd este pătratul unui număr întreg; din
.xf = 32m2, sau din x~ = (0,.5) 2 m 2 rezultă imediat x 1 = 3m şi x 2 = 0,5m. Însă pentru cazul
general, al ariei egale cu un număr pozitiv (real) oarecare, atunci nu s-a găsit nici o soluţie
generală ; într-un Dialog Platonian , SocRA TES îi arată lui MENON , printr-o lungă explicaţie geo-
metrică, că diagonala unui pătrat de latură egală cu 1 este la rîndul ei latura unui pătrat
de arie egală cu 2 (fig. 2.1.3). Astăzi, conţinutul geometric al dialogului cu Menon a fost
50 Matematici elementare

concent rat în expresia că latura x 3 a unui pătrat de suprafaţă egală cu 2 este x 3 = V2. În
aceasta simbolul V2 (se citeşte rădăcina de ordinul doi, sau rădăcina pătrată din 2), ca.re determină
pe x 3 trebuie să îndeplinească condiţia ca, înmulţit cu el însuşi, sau, ceea ce este totpna, ridicat
la pătrat să dea valoarea 2. În unele cazuri , găsirea lui x 3 prin condiţia de mai sus este uşor
d e rezolvat ; de ex. , x, = V9 = 3, x 5 = VO,O 1-44. = O, 12, ceea ce se verifică imediat, dacă se
face proba: xJ = 32 = 9, respectiv xg = (0,12) 2 = 0,0144.

În general , prin 1'ădăcina pătrată x = V'; din numărul1'eal nenegativ a, se înţelege numă-
1'ul nenegativ x, ca1'e înmulţit cu el însuşi dă o valoare egală cu a: x 2 = a.

În mod analog, problema delică a matematicienilor greci antici a condus către rădăcina
de ot·di nul trei , sau cubică; ei căutau latura unui cub d e volum egal cu dublul volumului cu-
bului cu latura 1. Astăzi această problemă se reduce la forma : latura k a unui cub. de volum
egal cu 2 trebuie să fie numărul k = V2
(citeşte rădăcina de ordin ul trei , sau cubică din 2) , a
cărui putere a treia trebuie să fie 2 ; k3 = 2. Această condiţie este iarăşi, în unele cazuri, uşor
de rezolvat; de ex. pentru k1 = V8
= 2 sau k 2 = \10 , 125 = 0 ,5, deoarece k~ = 23 = 8, respec-
tiv k~ = 0,53 = O, 125. Aşa cum expresiile X = Va
şi x 2 = a, X ~ O, respectiv k = şi Jl3 = a ra
sînt echivalente, trebuie ca şi pentru b ~ O să existe a = fb
şi an = b, a ~ O.

Definiţie. Rădăcina de ordinul n a lui b, b fiind un număr real nenegativ, este numărul a
real nenegativ, a cărui a 1~-a putere are valoarea b; an = b.

Extragerea rădăcinii (latineşte radi x , rădăcină) este operaţia. inversă ridicării la putere. Nu-
mărul b se numeşte cantitatea de sub radical şi corespunde puterii numărului , a este rădăcina şi
corespunde bazei puterii , iar exponentul va fi numit indicele radicalului. Pentru fiecare număr
pozitiv întreg n , tn = 1, deci Yt
= 1. Tot astfel din inversarea lui O" = O obţinem = O. yO
Definim![; = a . Soluţiile ecuaţiei x = 2 sînt XI = + V2şi Xz = - v'2căci = ( + Vl) 2 = 2
2
xr
şi xi = (- V2 )
= (- 1) 2 • ( V2 )2 = + 2. Rădăcina
2 fb
= x este unică, soluţiile ecuaţiei x" = b
pentru tt par trebuie d eosebite prin semnul dinaintea radicalului.
Ecuaţia x3 = - 8 are soluţia x = - 2. Datorită definiţiei radicalului ca fiind un număr
pozitiv vom folosi următoarea scriere : x = - V- (-
8) = - lfS:
Pentru n impar şi b < O, solu-
ţia ecuaţiei xn = b est e x = - y
~ De multe ori se scrie x = l'=--8
ca. soluţie a ecuaţiei
x3 = - 8, bazîndu-ne pe faptul că pentru n impar, radicalul dintr-un număr negativ este egal
cu negativul rădăcinii extrase din valoarea absolută a numărului.
Concluzia trasă , în glumă, din următoarea egalitate este falsă: ( + 2) 2 = ( -2) 2 • Extrăgînd
rădăcina, obţinem + 2 = - 2 - fal s, căci V( + 2):! = V( - 2):.! = v'4 = 2; numai din rezolvarea
ecuaţiei x 2 = 4 obţinem x 1 = 2, x 2 = - 2.

Extragerea rădăcinii şi ridicarea la putere sînt operaţii inverse, numai in mulţimea numerelor
pozitive.
Calcularea rădăcinilor. În aplicaţiil e practice se întîlnesc numai rădăcini de ordinul 2 sau 3
d e aceea vom trata metodele de calcul cu mare precizie.
Calculul numeric. În lucrările lui Michael STIFEL (sec. XVI) întîlnim radicali de ordinul
şapte. Astăzi astfel de radicali se calculează cu ajutorul logaritmilor. Vom calcula radicalii de
ordinul doi. Un număr compus din două cifre ridicat la pătrat, de exemplu 21 sau 85, va fi un
număr de trei sau patru cifre. În general pătratul unui număr de n cifre va fi un numă1' format
din 2n -1 sat' 2n ci fre. Deoarece extragerea rădăcinii este operaţia inversă ridicării la putere vom
putea stabili următoarele : rddăcina pătrată a tmui număr format din 2n şi 2n-1 cifre va fi
un număr format din n cifre.
Exemplu. v:Hi 21 şi
= 225 V785. Astfel se va putea stabili numărul de cifre pe car~-1
=
va avea rădăcina pătrată dintr-un număr. Împărţim cifrele numărului în grupe de două cifre
pornind de la virgulă şi spre stinga şi spre dreapta. Numărul de cifre al rădăcinii dinaintea vir-
gulei va fi egal cu numărul de grupe formate în cantitatea de sub radical înaintea virgulei
iar numărul de cifre ale rădăcinii după virgulă va fi egal cu numărul de grupe formate în
cantitatea de sub radical după virgulă, de ex. V44j44 j 48, 88 j 89 = 666,67, deci avem trei
cifre înaintea virgulei şi două după. V4'4i
va fi un număr format din două cifre, adică de
Operaţii de grad superi<W 51

forma a +b. unde a este un multiplu de 10. Deci H 1 = '(a + b) 2 = a2 + 2ab + b'!. = a2 +
+ (2a + b)b. Această egalitate se foloseşte la extragerea rădăcinii pătrate făcînd intii scăde­
rea lui a 2 şi apoi a lui (2a + b)b.

V44 t = 2o + 1= 21.
-a 2 -400 a b a+ b
4î
-(2a + b)b -41
o
Anaiog se calculează o r:td[tcină pătrată care va avea trei cifre:

V57 45,64 = 10 + 5 + o.8 = 75,8

- a2 -49 00 a b c a +b +c
8 45
- ( 2a + b)b -7 25
1 20,64
- ( 2a + 2b + c)c - 1 20,64
- - 0

Formule de aproximare . În acest capitol vor fi prezentate numai formule clasice de aproxi-
mare, cunoscute încă din evul mediu. Alte metode de aproximare vor fi prezentate în capitolul
despre serii .
Cînd a este foarte mare faţă de b, atunci în •expresiile (a + 2a.!!._) · a + b + ia.!!:._ şi 2
= 2
2

a + -b )3 = a3+ b + -b2 + - b3- , mem b ru

. . care con ţ " 1a num1. t or puten. a 1e lm. a smt
• ne-
111
( 3a2 Ja3 27a6
glijabil de mici; se obţin formulele de aproximare pentru rădăcina pătratică şi cea cubică:

b
( a +2a
- )2 ~ a 2
+ b; -
Va 2 + b ~a +-b ; ( a + _b )3 ~ a 3
+ -+b
b; ţla3 ~ a + -b •
2a 3a~ 3a2

Exemple. 1, V35 = V36- 1 ~ 6 - 2 = 5,917 faţă de valoarea exactă .5-,91608 ... ·

12
2. ţl7JO 000 = ţ.'729 000 + 1 000 ~ 90 + 1 000
= 90,0i 1 faţă de valoarea exactă 90,0411 .. .
3·90 2

Extragerea rădăcinii prin alte mijloace ajutătoare. Extragerea rădăcinii se poate realiza,
de multe ori, cu ajutorul riglei de calcul sau al tabelelor de logaritmi, cu o cantitate de calcul
neglijabilă . Extragerea rădăcinii cu ajutorul logaritmilor prezintă avantajul că permite extra-
gerea de rădăcini de indici oarecare, fără nici o dificultate.
Pentru extragerea rădăcinii printr-o metodă grafică se foloseşte reprezentarea grafică a
funcţiei yn = x, din care rezultă pentru valori date ale ordonatei x abscisa y = y;:
În afară de acestea, adesea se utilizează nomograme. Astfel, dependenţa dintre înălţim ea l,
diametru! d şi volumul V ale unui cilindru pot fi redate printr-o nomogramă (fig. 2.1.4) .
Exemplu. Cît este diametru! unui cilindru, de lungime 20 cm şi volum 160 dm 3 ?
Se unesc printr-o dreaptă punctul de valoare 160, de pe scala volumelor, cu punctul de
valoare 20, de pe scala lungimilor. Această dreaptă dă , la intersecţia cu scala diametrelor, va-
loarea diametrului căutat, 3,2 cm. În mod analog: un cilindru cu un volum rle 900 cm 3 şi o
lungime de 18 cm are un diametru de 8,0 cm.
La fel media geometrică poate fi reprezentată grafic şi serveşte astfel ca flomogramă pentru
extragerea rădăcinii pătrate dintr-un produs (fig. 2 . 1.5).

Extragerea rădăcinii cu ajutorul tabelelo-r. Tabelele de pătrate ale numerelor conţin valorile
rotunjite pînă la patru cifre-ale acestora. Valoarea rădăcinii unui număr se obţine din cifrele
coloanei de capăt, urmate de cea a liniei de capăt, corespunzătoare valorii numărului . De exem-
plu, se găseşte că V76,39 = 8, 74; VO, 1136 = 0,337; V2 777 = 52,7 sau Y2 ,i02 = 1,55 (fig. 2. 1.6).
52 Matematici elementare

tlncm
fO
90
80
70
60
18
50 50.
20

It O

30
30

20
50

60

70

80
90 70 70
100 C=va:l)

2.1.4. Nomograma pentru calcularea diametrului 2. 1.5. Rădăcina pătrată a unui produs
4V . c = Vab
d =
V-:;J al unui corp cilindric

2.1.6. Calcularea rădă.cinii pătrate V2,402 = 1,55

Operaţii de grad superior

Dacă. numârul dat este situat intre două valori de pătrate diri tabelă , atunci cu ajutorul
tabelei de interpolare se obţine corecţia c.
În tabelele de râdăcini pâtrate citirea şi interpolarea se fac la fel ca in tabelele de pâtrate.
De remarcat insâ că· la aceste. tabele, coloana şi linia de capăt conţin
numărul, în restul tabelei gâsindu-se valorile rădăcinii pătrate. Exemplu. V.5.5,3 = 7, 437
Tot ce s-a spus pentru rădăcinile pătrate ră.mine valabil - în mod analog - pentru râdă­
cinile cubice.
În afara unor excepţii, în care numărul reprezintă un pătrat, respectiv puterea a n-a a
unui număr raţional, toate rădăcinile pătrate, respectiv rădăcinile de ordin n sînt numere ira-
ţionale (v. cap. 3).

Rădicina ca putere cu exponent fracţionar

Extragerea râdăcinii este o.peraţia inversă ridicării la putere. O putere se ridică la o putere
pozitivă. u înmulţind exponentul puterii cu numărul n. Deoarece împărţirea este inversa operaţiei
de înmulţire putem enunţa urm:ltoarele :

Ridicina de ordinul n dintr-o putere se extrage astfel: se imparte expo-

nentul puterii la n .

m
'"
Astfel am definit un nou număr a-;; pentru care a-; = fam dacă a este un număr real pozitiv

şi m şi n sint două numere întregi pozitive. Deci an ( '")" =am. Această exprimare este unică: deoa-

rece~ = m' şi f~ ="V am'. Regulile pentru puteri care au exponenţi întregi sîrit ·valabile
n n'
şi pentru cele cu exponenţi frac ţionari. Deci se pot formula următoarele egalitâţi:

1 1

l. ra. fb = f;b, deoarece a" . b" =

t
{ab) n. 2.
ra i~b. deoarece ..!. = b
Vb =r a" (a)"
b"

!...:..!
Yb1 = ~{1
rq '
3. Vb , deoarece b 4. VaSq = Va'. deoarece a'· q = a '.

3. ~=~ 4.
Vx1- al
= (xt - a2)- 2 •

s. w= !l ·w = VI

10.
 54 Matematici elementare

pentru a= 3 , n = 2, vom Obţl.ne V+ 3 V8 ;

83 -- 31{383

pentru a = 2, n = .5, vom obţine R = 2 ~·

1 1 5 1

15. wVli = [(25) 2 ] 5 =T 210 = 22 = V2.

. ) Vv2~Vlo = ·~~
20 a 102 100
V V10 = V10 = V10 = lQO.ol.
10'
b) V10 = 100,0001.

Raţionalizarea numitorului. Rădăcinile unui număr sînt in ge neral numere iraţionale care
sînt exprimate prin fracţii zecimale neperiodice infinite. De aceea se eviUt împărţirea in radicali
şi se raţionalizează numitorul. Există întotdeauna un număr cu care putem să inmulţim numi-
torul şi numărătorul ca să obţinem un numitor raţional.
m
Dacă numitorul este y-;;m = a,., atunci prin înmulţirea cu a.m : a 11
m =a(•-~)m
n-lm 1 ~ _:
a n acesta ia valoarea am. Fracţia VfJ se raţionalizează cu p 3
= p3 .
2 2

Exemple. 1.
1
yp=
l ·p3
1 2
=-=-
p3
p
l
p
w. 2.
1 1·
V2 = Vi-12
V2
2
V2.
p3.p3
Dacă numitorul are forma Va - Vb, fracţia o vom raţionaliza c u V(; + Yb deoarece
(Va- Yb) Ota + Vb) = [(Va) 2 - (Vb) 2 ] =a- b.
V3 V3<V3+V2) 3+V6
Exemplu. V3 _ V2 = (V3 _ Vz) (V3 + Jl2) = 3 _ 2 = 3 + V6.
 Operaţii de grad superioY 55

Puteri cu exponenţi iraţionali. Am văzut că exponenţii pot fi şi negati 1i şi numere raţionale.

Vom analiza acum cazul cind exponenţii sint numere iraţionale.
Fie cx. un astfel de număr iraţional , care se poate scrie ca o fracţie zecimală neperiodică , deci
cx. = a ,a 1 a 2 a 3 ... ai ... ,

cx. = a +~+ a.2 + ... + ~ + ... ,

10 10 2 10'
unde ai repre zintă întregii, a. 1 zecimile , a 2 sutimile etc., a i poate lua oricare din valorile O, t , 2, ... , 9.
Pentru cx. = V2 = 1 , 414213~6 .. . , deci a = 1, a 1 - 4, a~ = 1 a 3 = 4 ' a 4 = 2 a 5 = 1 a 8 = 3 a 7 -- 5 , ...
- 1 1 1 1

ai
. obţinem o
Dacă această sumă o scriem numai pînă la - - valoare aproxima/vă CX.i care
!Ol
1
diferă cu mai puţin de - - t de valoarea reală. Oricare ar fi c: O, c: fiind 0 ·1 aloare apropiată.
10
de zero, va exista intotdeauna un indice 1 astfel incit 1 cx. 1 - ::x 1 < c:, a. 1 fiind un numar raţional.
Pentru o bază pozitivă b, ba.1 va fi o putere cu expone nt raţional a cărei valoare diferă printr-un
factor de ba. , factor mai apropiat de 1 decît b~·

2.2. Operaţii cu logaritmi

Acum 150 de ani filozofii vedeau în tabelele de logaritmi intruchiparea însăşi a matematicii.
"Ceea ce sint logaritmii pentru matematică este matematica pentru alte ştiinţe " (NovALIS).
Astăzi , tabelele de logaritmi sînt - in acest sens - cu mult mai puţin importante. in locul lor
se întîlnesc riglele de calcul şi maşinile de calculat.

Regulile operaţiilor cu logaritmi şi sisteme de logaritmi

Înmulţirea cu ajutorul puterilor. Fie cxponentull, puterea p şi valoarea ei n , pentru baza 2.

În acest caz înmulţirea şi împărţirea valorilor puterilor n se poate realiza uşor cu ajutorul

exponenţilor l; de ex. , 4 ·8 = 22 ·2 3 = 22+ 3 = 2 5 = 32 sau 16 : 64 = 2" : 26 = 2- 2 = __!..

4
Cu folosirea tabelei , după regulile puterilor este suficie nt să se calculeze numai 2 + 3 = 5,
respectiv 4 - 6 = - 2. În locul rididirii la putere este :uficient srt
se înmulţească: 43 = (2 2)3 = 26 = 64; corespunz ător , extragerea ră-
~fl ~ 1 l - p 1t
dăcinii poate Ii înlocuită prin împărţire, de ex. V 16 = 2 4 =
2
Toate operaţiile pot fi aduse la un rang mai mic, atunci cind in locul 1 1
- 4 - -
valorilor puterilor se calculează cu exponenţii corespunzători lor. 24 16
Un dezavantaj al metodei este acela că pentru numerele cuprinse
între valorile puterilor lui 2 nu există exponenţi cunosc uţi. · Dacă 1 l
. - 3 - -
100 23 8
se calculează însă V2 = 1,006956 = 2°· 01 ,
atunci puterile acestui 1 1
număr dau valorile puterilor pentru toţi exponenţii cuprin şi între 0,01 - 2 - -
şi 1, de ex. 2°· = (2°· ) = 1,01396 sau 2°· = (2° ·01 ) 10 = 1,071773.
02 01 2 1 22 4
De asemenea se pot găsi v alori intermediare cuprinse între valorile 1 l
puterilor, de ex. 2 1•01 = 21 • 2°·01 = 2,013912 sau 2 3·1 = 23+ 0 •1 = - 1 -- -
2:! 2
= 8·1,071773 = 8,574184. Toate aceste valori ale puterilor re zultă
din calcul ca numere iraţionale; este de dorit însă ă se găsească
exponenţi pentru care valoarea puterii. este un număr dat, oa recare,
de ex. 3, sau 5, sau 7,26.
Pentru o bază b, mai mare decît 1 şi pen tru un număr n pozitiv 1
o
t+r
21 2
1

oarecare, se poate arăta uşor că un asemenea ex ponent l al put.rri1 2 2:! 4

bl = n trebu1·e să existe. Pentru exponenţi v, pozitivi şi suficient de 3 23 8
mari sînt puterile numărului b > 1, mai mari decit orice număr real 4 2-' 16
n > l, respectiv pentru expone n ţi v, negativi , mai mici decit orice 5 25 32
număr real O ~ n < 1. Există deci un exponent a c u proprietatea că. "6 26 64
56 Matematici elementare

l
b" ~ n < b 4 +1. Împărţind intervalul dintre a şi a + în zece pă.rţi de mă.rime - se poate
10
a+~ a + ~ + _!_
găsi un numă.r a 1 , cuprins între O şi 9, astfel ca b 10
~ n < b 10 10
• Continuînd pro-
cedeul şi împărţind din nou în lO pă.rţi intervalul dintre ultimii doi exponenţi, se obţine o fracţie
zecimalil cx = a,a 1a 2 ••• ai ... = a + ~ +~
+ ... + ~1 + ... , care este fie raţiona/il,
100 10 10
atunci cînd pentru ott = a,a 1a 2 ••• at există. ba.t = n , fie se apropie oricît de mult de numărul
iraţional cx, astfel ca ba. = n. Exponenţii l = cx se pot calcula printr-o dezvoltare în serie.
Acest exponent l se numeşte logaritm in baza b al numărului t~; prescurtat se spune: l
este logaritmul in bază. bal lui n şi se scrie l = logb n. Baza b trebuie să. fie mai mare decit 1, iar
n trebuie să fie pozitiv. Toţi logaritmii intr-o bază dată. b1 se desemnează. ca un sistem de loga-
ritmi în bazil b1 •
Pînă. aici au fost trataţi numai logaritmil in bază 2. Ei VQr fi notaţi cu lb (binar). În noul
mod de notare, lb n = log2 1~.
1
lb 2 = 1, deci 21 = 2; lb 4 = 2, deci 22 = 4; lb 32 = 5, deci 25 = 32; lb- = --1,
16
deci 2- 4 lb 1,006956 = 0,0 r, deci 2°·0 1 = 1,0069.56; lb 1,071773 = o, 1, deci
2' 16
2'·1 = 1,071773;
lb 8,574184 = 3, 1, deci 21·1 = 8,574184;
lb (-t. 8) = lb 4 + lb 8 = 2 + 3 = 5 = ll> 32;
l
lb ( 16 : 64) = lb 16- ll> 64 = 4-6 = -2 = lb-;
4
lb 43 = 3 lb 4 = 3. 2 = 6 = lb 64;

lb ~{l = _!_ lb _!_ = _!_ (-4) = -1 = ll> -.!..

V16 4 t6 .. , 2
Expresiile date sint valabile pentru orice bază b, ele rezultînd numai din proprietăţile valabile
pentru exponenţi. Din seria de puteri .. . , b- 3 • b- 2 , b- 1 , 1, bl, b2 , ba, ... rezultă. în primul rind

1 1
logb b = 1, logb 1 = O, logb - l, .. . , logb - = -v,
b bv

adică. logaritmul lui este zero, iar pentru valorile uzuale se utilizează. tabela alăturată..
Regulile de calcul cu logaritmi sint :
1. Logaritmul unui produs este egal cu suma
logaritmilor factorilor.
Din
Numere Logaritmi
Bază cuprinse cuprinşi l = logb (n 1 • n 2) ; 11 = logb n 1 ; 12 = logb n 2
intre între
rezultă.
b > 1 l ... b o ... l
b ... b2 1 ... 2 bl = n1 • n 2, b 11 = n 1 , b1' = n2 sau bl
bv .. bv + l v ... v+ 1 = b 11
+ 1•, adică. l = 11 + 12
1
1 ... - o ... - 1 logb .!2.. = logb n 1 - logb n 2
b nt.

bv-1
... -bv -v + 1 ... -v .2. Logaritmul unui raport este egal cu diferenţa
dintre logaritmu~ ~umirătorulul ti cel al numitorului.
Operaţii de grad superior 57

Din l = logb ~ ; / 1 = logb n 1 ; 12 = logb n 2 rezultă

nz

bl = ~ ; b11 = n 1 ; b 1• = n2
nz

sau

1
Exemplu. log3 - = log3 1 - log3 17 = - log3 17.
17

8. Logaritmul unei puteri este egal cu produsul dintre expo-

nentul puterii şi logaritmul bazei puterii.
. .

Din l = logb pr; /1 = logb p rezultă

rC: 1 4. Logaritmul .unei rădăcini este egal cu logaritmul cantităţii

logb\'w = - log" w.
r de sub radical, impărţiţ prin exponentul radicalului.

1
r ·Il
Din l = logb Ţw ; 11 = logb w rezultă bl = Ţw ; b 11
w sau b 1
= w" = b , adică
1
l = - ·11.
,.

Exemplu. logb
Y* -
~
5
= -
1
3
5
3
2
(logbq5- logb s2) = _1ogb q - _logb s.
3

Sisteme de logaritmi. Dintre toate sistemele de logaritmi posibile (baza b> 1), în principal
se . utilizează doar două : logaritmii naturali şi logaritmii zecimali. Logaritmii naturali se între-
buinţează în mod aproape exclusiv în matematicile superioare. Baza lor, numărul e este definită

prin Iim ( 1 + _!_ )" sau prin seria infinită .

n-+ao n

1 e = 2,7182818 ... J e=hm. { 1+ -1 )" = 1+ - 1 + - 1 + -+

1 ....
n-. oo n 11 2! 3!

Puterea lui e, cu diferiţ i exponenţi reprezintă funcţia exponenţială, adecvată pentru de-
scrierea t ut uror acelor fenomene, a căror creştere sau descreştere este astfel încît derivata este
proporţională cu valoarea funcţiei, de exemplu dezintegrarea radioactivă, sau dezvoltarea
58 Matematici elementare

Loga- unei păduri, or a populaţiei globului. De asemenea, matemati-

Numărul
ritmul cienii din secolele 16 şi 17 au calculat mai întîi logaritmii acestui
sistem. Ei vor fi notaţi cu In, în loc de loge; loge x = In x (loga-
ritmul natural al lui x). Valorile logaritmilor naturali se obţin
din seria mai sus menţionată. Logaritmii zecimali sau obişnuiţi au
1 baza 10 şi sînt cunoscuţi ca logaritmii lui Briggs, de la numele
- = 10 - 3 -3 matematicianului englez Henry Briggs ( 1.561 - 1630) . Ei se folosesc
10'
aproape exclusiv pentru aplicaţiile practice şi se notează cu lg,
_1_
100
= to-2 -2 în loc de log10 ; log 10 x= lg x. Avantajul pţ care-I oferă logaritmii
zecimali constă în valorile întregi pe care le iau, deoarece baza
lor este aceeaşi cu cea a sistemului de numeraţie (v. tabela ală­
__!... = to- l -1 turată). Aceasta înseamnă de asemenea că este necesar să se
10
calculeze logaritmii zecimali numai pentru numerele cuprinse între
1 o O şi 10 ; de ex., dacă s-a găsit că lg 2,37 = 0,3747, atunci loga-
10 1
100 2 ritmii zecimali ai numerelor 23,7; 2 370; 0,237; 0,00237 etc.,
1000 3 adică ai oricăror numere exprimabile ca produsul dintre 2,37 şi o
putere oarecare a lui 10 se t calcula foarte uşor (v. tabela).

Din lg 2,37 = 0,3747 rezultă logaritmii:

Caracteristica lo-
Numărul Procedeul de calcul Logaritmul
garitmului

23,7 = 10·2,37 lg lO + lg 2,37 lg 23,7 = 1,3747 1

2370 = 103·2,37 lg 103 + lg 2,37 lg 2370 = 3,3747 3
1 1
0,237 = -·2,37 l g - + lg 2,37 lg 0,237 = 0,3747 - 1 - 1
10 lO
1 1
0,00237 = -·2,37 l g - + lg 2,37 lg 0,00237 = 0,3741 - 3 -3
108 103

Cifrele 3 747, care s~ calculează efectiv pentru stabilirea logaritmului se denumesc ma•ztisa
sa, iar numerele l; 3; O, ... , - 1; O, ... , -3 , caracteristica sa. Această carac teristică este egală cu O,
pentru numere cuprinse între l şi 9, egală cu l , pentru numere cuprinse între 10 şi 99, şi în general,
pentru numere cu v cifre înaintea virgulei ia ·taloarea v - 1; dacă numărul este însă o fracţie
zecimală mai mică decît l , atunci caracteristica logaritmului său zecimal este negativă şi valoarea
sa este egală cu numărul de poziţii cu care trebuie deplasată virgula, către dreapta, pînă cînd
prima cifră, diferită de zero, apare înaintea acesteia. Pentru logaritmii în bază b este necesar să
se calculeze numai mantisele numerelor cuprinse intre 1 şi b; pentru numere cuprinse întreb şi b2,
caracteristica este egală cu 1 ş.a.m.d. Avantajul logaritmilor zecimali constă in identitatea
dintre baza lor şi baza sistemului de numeraţie , caracteristica calculîndu-se în mod simplu,
fără a mai fi necesar să se stabilească puterile lui b.

Tr~:cerea de la utz sistem de logaritmi la altul. F aptul că prin dezvoltare în serie se obţin
logaritmii naturali, iar in mod practic se folosesc logaritmii zecimali face să fie necesară exprimarea
logaritmului în bază bal unui număr n în funcţie de logaritmul său intr-o altă bază, a. Se cunoaşte
deci la = toga n şi se caută lb = logb n. În sistemul de logaritmi cu bază a cunoscut se poate
determina logaritmul lui b, baza celuilalt sistem, la = loga b. Exprimate sub formă de puteri,
aceste trei relaţii devin

Ridicînd a treia relaţie la putere lb rezultă

~egulă de calcul loga b • logb n

Operaţii de grad superior 59

Dacă se consideră calculaţi logaritmii naturali , atunci trebuie să se pună a = e şi b = 10 şi se

obţine ln HHg n = ln n. Logaritmii zecimali se obţin prin înmulţirea celor naturali cu con-
t
stanta - - = M 10 ; aceasta se numeşte modul al sistemului de logaritmi in bază 10.
ln 10

1 1
lgn = - - ·lnn lnn = - - ·lgn
ln lO lg e

1
M 10 = 0,-1342945 ... lg M 10 = 9,6377843 - 10 - - = ln 10 = 2,3025851 ...
1 1 11110

Dacă, dimpotrivă, trebuie să se treacă de la o tabelă de logaritmi zecimali, dat~, la cei naturali ,
trebuie ca în regula de calcul să se pună a = 10, b = e şi se obţine lg e · ln n = lg n.

Faptul că lg e = M 10 rezultă imediat, dacă se ia n = 10: din ln n = lg n se obţine

lg e
1 1
In 10 = - sau lg e = -- =-= M 10 .
lg e In 10

Operaţii inverse. Adunarea şi înmulţirea au fiecare numai cite o operaţie inversă, scă­
derea, respectiv împărţirea; din s 1 + s2 = s rezultă s1 = s - s2 , respectiv s2 = s - s1 ; cores-
punzător din J1 · J1 = p rezultă fie / 1 = p: / 2 , fie / 2 = p: f 1 • Dacă se urmăreşte însă calculul
bazei ,. sau al exponentului q din expresia puterii rq = p, atunci sînt necesare două operaţii
distincte; baza se obţine ca o rădăcină r = lf[P, iar exponentul ca un logaritm q = log, p. Prin
înlocuirea transformărilor inverse formale în expresia puterii rq = p, se obţine fie (9.jp)q = p,
adică definiţja rădăcinii , fie ,.Josr P = p, adică definiţia logaritm ului. Rădăcina ca inversa puterii
t
este valabilă pentru e xponenţii raţionali ai acesteia ; pentru q = - , unde t şi s sînt numere
s
·mtregt· Şl· pnme
· •
mtre 1 dm
ee, ' r t/s = p rezu ltă 1me
· d'1at r t = P' , r = '\1 p-. A tunel· ·ms ă. , cm
t r:;ps • d q 1a
·
valoarea iraţională IX, rădăcina poate fi exprimată numai ca o putere cu exponent fracţionar:
1
,. = pa.. La calculul puterii p şi al rădăcinii r, la exponenţi iraţionali IX, logaritmii pot fi de
ajutor. Din p = ,.a. se obţine, prin logaritmarea ambilor membri, în baza zece lg p = IX lg r,
~
de unde p = lOa.lgr sau lg r =
_.!!.t_, r = 10 a. •
IX
În afara numerelor care sint ·puteri ale bazei b a sistemului de logaritmi, toţi logaritmii iau
t .
valori iraţionale. De ex. , dacă lg 2 = - ar h un număr raţional, cut şi s numere întregi şi
s
prime între ele (s > t), ar trebui ca 101/s = 2 sau tot = 28 şi după reducere, 5e = 2s-t = z,
în contradicţie cu regula de descompunere a numărului z îu factori primi. Concluzia se poate
generaliza pentru o bază b şi un număr n , unde n poate fi luat între 1 şi b. Contradicţia din re-
laţia b' = n 8 rezultă în aceea că datorită inegalităţii b > n, b trebuie să aibă cel puţin unul din
divizorii lui n.

Aplicaţii ale logaritmilor. La descoperirea logaritmilor, matematicianul şi astronomul

francez Pierre-Simon de LAPLACE ( 1749- 1827) spunea că descoperirea logaritmilor scurtează
durata unor calcule, care altfel ar dura cîteva luni, pînă la cîteva zile şi astfel, se poate spune că
dublează viaţa celui care calculează.
Importanţa logaritmilor nu se limitează însă numai la uşurarea considerabilă a calculelor.
Noţiunea de logaritm este utilizată şi în multe domenii ale matematicilor superioare, ca de ex.
în calculul diferenţiat şi integral, în ecuaţii diferenţiale, teoria funcţiilor, teoria cîmpului şi teoria
analitică a numerelor.
f>O Matematici elementare

În termodinamică, entropia S a unui corp, respectiv a unui sistem de corpuri depinde direct
proporţionalde logaritmul natural al probabilităţii termodinamice, W , ·existînd relaţia S = k ·In W,
unde~ k este constanta lui Plan.c)<.-Boltzmann (k = 1,380 · to - 16 erg · grd- 1).
In astronomie, ca măsură pentru strălucirea m a unei stele nu se ia energia I ~ razei care
1
întîlneşte ochiul, ci logaritmul acesteia. Există relaţia m - m0 =- 2,.5 Ig - , unde 1 0 este
Io
energia de radiaţie corespunzătoare unei străluciri m 0 , iar 1 - energia de radiaţie corespunză­
toare unei străluciri m.

Exemplu. Dacă soarele are strălucirea absolută M 0 = + 4, 7, iar steaua Rigel din conste-
laţia Orion strălucirea M = - .5,8, se obţine:
I I 1
- .5,8- 4,7 = - 2,.51g-; 10,.5: 2,.5 = 4,20 = l g - sau - ~ 16 000,
Io Io Io
adică .s teaua Rigel radiază în fiecare secundă de cea. 16 000 ori mai multă energie decît soarele

Această lege poate fi considerată ca un caz particular al legii lui Weber-FechHer, conform
căreia senzaţia variază proporţional cu logaritmul natural al excitaţiei.
Relaţia barometrică dintre înălţimea deasupra solului şi presiunea atmosferică are forma
h - h 0 = 18 400 (Ig b 0 - lg b), unde h şi h 0 sînt înălţimi ·deasupra solului, iar b şi b 0 , presiunile
atmosferice, corespunzătoare, din locul respectiv.

Exemplu.. La ce înălţime faţă de sol zboară un avio1l, dacă presiunea aerului care îl înconjoară
este b = .596 torri, în timp ce o staţiune de la sol anunţă o presiune b 0 = 7.50 torri? Deoarece
lg b0 = 2,87.51 şi lg b = 2, 77.52 se obţine h = 18 400 · O, 1 m = 1 840 m.

În biologie se poate calcula circa cîţi ani sînt necesari pentru o creştere dată. a unei pMuri,
cu ajutorul cunoscutei formule a dobînzii la dobîndă.,· b" = b { 1 + :Oo r: Aici b, respectiv b,.,
reprezintă. stadiile pMurii la începutul şi respectiv la sfîrşitul perioadei de timp considerate,
iar p rata anuală. de dezvoltare, exprimată. în procente. Această. formulă. este valabilă., în general,
pentru dezvoltare naturală.
La cercetarea substanţelor radioactive s-a gli.sit eli. din n nuclee, se dezintegrează A· n, unde
A are o valoare cuprinsă între O şi 1. Este deci valabilă. ecuaţia diferenţială. dn = - An care
dt
se poate integra prin separarea variabilelor dn = - A dt sau ln ~ = - At, respectiv n = n 0 e- ).t
n 11 0
unde n 0 este numărul de nuclee luat în considerare Ia timpul t = O. Intervalul de timp T
1
în care se dezintegreazăjumli.tate din nuclee, denumit timp de înjumătăţire, se obţine din ln
2
In 2
= - AT şi deci T = - - ·
A

Calculul cu logaritmi

Pentru calculele practice logaritmii zecimali prezintă importanţa cea mai mare. Cum totodată
se poate trece de la logaritmii într-un sistem la logaritmii în alt sistem, cu ajutorul unor relaţii
simple este suficient să fie luaţi în considerare numai logaritmii zecimali. Despre aceştia se ştie
deja eli. este suficient sli. se stabilească. o tabelă de logaritmi numai pentru numerele între O şi 10.
Toate celelalte numere ale sistemului zeCimal se pot reprezenta ca produsul unei puteri a lui 10
prin unul din aceste numere. Exponentul acestei puteri este un număr intreg, pozitiv p~ntru nu-
mere mai mari decît 1 şi negativ pentru numere mai mici decît 1; acest numli.r se numeşte carac-
teristică.. Logaritmii numerelor cuprinse între 1 şi 10 sînt fracţii zecimale iraţionale cuprinse
între O şi 1; partea zecimală a lor (cifrele de după virgulă.} se numeşte mantisă. (fig.).
Operaţii de grad superior 61

Tabele de logaritmi. După numărul de cifre considerate prin rotunjirea valorilor iraţionale
ale logaritmilor, există tabele de logaritmi cu 4, 5 sau 7 cifre. Tabele de logaritmi cu un număr
mai mare de cifre (de ex. cu 10 cifre) se folosesc numai pentru scopuri speciale. Coloana din stînga
tabelei conţine primele 2, 3 sau 4 cifre ale numărului, deci numere între 10 şi 99 (la tabele cu 4
cifre), intre 100 şi 999 (la tabele cu 5 cifre) (fig. 2.2. 1), respectiv între l 000 şi 9 999 (la tabele .cu
7 cifre). In dreapta fiecărui număr al coloanei din stînga sînt trecute cîte 10 mantise corespun-
zătoare cifrei din poziţia a 3-a, a 4-a, respectiv a 5-a a numărului, care ia valorile O, 1, 2, 3, 4, 5,
6, 7, 8, 9. Într-o tabelă. de logaritmi cu 5 cifre, primele două cifre sînt identice pentru mai multe

83 848 853 858 86a 867 872 876 881 886 890
931 895 900 904 909 914 918 923 928 932 937
933 942 946 951 956 96o 965 970 974 979 984
933 988 993 997 *002 *007 *ou *016 *021 •oas *030
934 97 033 039 044 049 0.53 oss 063" 067 072 077
935 081 o86 090 095 100 104 109 114 118 123
936 n8 132 137 142 146 ISI ISS 16o 163 169
2.2.1. Liniile 930 pînă la 936 ale unei tabele de logaritmi cu 5 cifre

mantise, de ex. cifrele 97 pentru valorile lg 9,333 = 0,97002, ... , lg 9,340 = 0,97035, ... , lg 9,549 =
= 0,97996 şi, in total, pentru 217 mantise. Pentru eliminarea acestor repetări inutile, ambele
aceste cifre vor fi scrise intr-o coloană separată, numai o singură dată şi anume înaintea primei
linii ale cărei mantise incep toate cu aceste două cifre. O parte din aceste mantise anterioare, cu
ultimele cifre cuprinse intre 002 şi 030, deşi formal aparţin mantiselor ce încep cu cifrele 96, sînt
de fapt in grupa celor cu 97 şi vor fi pentru aceasta marcate cu un asterisc: *002, pînă la *030
(v. fig. 2.2.2). În tabelele de logaritmi cu 7 cifre sînt trecute separat primele 3 cifre ale manti-
selor (fig . .2.2.3).

2 .2.2. Căutarea mantisei lui lg 5, 728 2.2.3. Interpretarea grafică pentru man-
= 0,7580 tisa lui lg 5,728 = 0,7580

Ultimele :z ale numărului se iau în considerare printr-o inteYpolaye liniat'ă, ceea ce

poziţii
înseamnă că diferenţa d dintre valorile tabelate ale mantiselor vecine se va împărţi în 10 părţi
d
egale -,corectarea · · ta b ea
manttse1 · d u-se cu va 1oarea v = -
l te f ăcm -. D e ex. lg 5, 728 se găseşte
d·z
10 10
între 0,7574 şi 0,7582 (v. fig.), diferenţa dintre liniile tabelei (intervalul de interpolare) este
d = 0,7582 - 0,7574 = 0,0008, cifra următoare a numărului este 8, deci corecţia care este de
' = 6,4 ~ 6 unităţi în poziţia celei de a patra zecimal!'\
8 8
adus mantisei va fi v = d. z
10 10
62 Matematici elementat'e

de după virgulă; rezultă lg 5, 728 = O, 7574 + 0,0006 = O, 7580 (v. fig.). În cazul unei tabele
cu 4 zecimale, lg 5, 7283 are aceeaşi valoare; într-o tabelă cu 5 zecimale acesta se situează însă,
între lg 5,728 = 0,75800 şi lg 5,729 = 0,75806 şi decid= 6, z = 3, v = 0,6 · 3 = 1,8, rezultind
lg 5,7283 = 0,75802. O situaţie asemănătoare se obţine pentru lg 5,728342, cifrele 4 şi 2 neputind
fi luate în considerare, într-o tabelă cu 5 cifre. În schimb, cu o tabelă cu 7 cifre se obţine~ lg 5, 7283
= O, 7580258 şi lg 5, 7284 = 0,7580333 (fig. 2.2.4); di~ intervalul de interpolare, d = 75 şi cu
ajutorul tabelei de proporţionalitate rezultă.:

pentru cifra 4, o corecţie

pentru cifra 0,2, o corecţie
v, == 30,0;
v0•2 1,5;
deci pentru cifrele 42, o corecţie V = 31,5 ~ 32
cu care lg 5,728342 = 0,7580290

9~7" 9348 94~3 9491 9S7S 9651

!i 7S8do oto6 0181. cns 0333 0409
%9 078 o864 0940 1016 IOCJI 1167
5730
--- --
7581546 J6S2 1698 1774 1849 19~5
----
31 "304 1.38o 2456 1531 26o7 2.683

2.2.4. Liniile 5727 pînă la. 5731 a unei tabele de logaritmi cu 7 cifre în mantisă.

Dimpotri 1ă , dacă se dă un logaritm şi se caută numărul corespunzător lui, atunci în afara

inteualului de interpolare d se cunoaşte şi corecţia v şi pentru următoarele cifre, z, ale numă­
lO·v
rului ; se obţine z = -- ·
d

75 Exi!mple. 1. lg n 1 = 0,5412 se situea'lă între 0,5403 şi

0,5416, deci 249
1 7,5 90 1 24,9
2 15,0 n 1 se găseşte între 3,47 şi 3,48; d = 13, V = 9, deci z = - ';::j7 2 49,8
3 22,5 13 3 74,7
4 30,0 şi n 1 = 3,477. 4 99,6
5 37,5 2. lg n 2 = 0,50000 se situează între lg 3, 162 = O, 49996 şi lg 3, 163 = 5 124,5
6
7
8
9
45,0
52,5
60,0
67,5 şi n 2 = 3, 1623.
1 .
= 0,500 10; deoarece d = 4 şt v = 4, rezultă z = -
40
H
3 - 6
7
8
9
149,4
174,3
199,2
224,1

3. lg n 3 = 0,2409357 se situează intre lg l, 7i 15 = 0,2409235 şi lg l, 7416 = 0,2409484 Ta-

bela de proporţionalitate pentru d = 249 dă pentru v = 122 ca a 6-a cifră 4 (4 ·24,9 = ,
= 99,6) şi cum 122 - 99,6 = 22, 4, a 7-a cifră ia valoarea 9; deci n 3 = 1, 741.549.

Adesea se doreşte sfL nu apară caracteristici ale logaritmului n egative şi atunci se operează
astfel încît logaritmul să fie pus sub forma unei sume formate dintr-o fracţie zecimală, cuprinsă
între O şi 10, şi valoarea fixă - 10. Această valoare fixă, - 10, o avem mereu în vedere, dar nu o
mai scriem. În special se scrie în acest fel in tabelele de logaritmi ale funcţiilor trigonometrice.

Exemple 1. lg 0,723 = 0,8591 - 1 = 9,8591 - 10, scriindu-s~ 9,8591.

2. lg 0,00723 = 0,8591 - 3 = 7,85~i'1 - 10, scriindu-se 7,8591.
lg 2 (
3. Cit de mare este n = ? Dintr-o tabelă cu 4 cifre se obţine lg 2 =
lg 1,03
= 0,3010 şi lg 1,03 = 0,0128. În egalitatea n = 0,3010/0,0128 se logaritmează in ambii membri:
lgn = lg0,3010- lg0,0128 = (0,4786- 1)- (0,1072- 2) = 0,3714. + 1 = 1,3714.
Operaţii de grad superior 63

4. Cît este ln 2? Ţinînd seamă de relaţia de convertire a sistemului, rezultă

ln 2 = lg 2 = 0,3010 = 0,3010.
1g e M 10 0,4343
Prin logaritmare se obţine :

lg (In 2) = lg 0,3010 - lg 0,4343 = (9,4786 - 10) - (9,6378 - 10) = ( 19,4786 - 20) -

- (9,6378 - 10) = 9,8408 - 10 = 9,8408.
~umărul corespun zător acestui loo-aritm este 0,6931; deci In 2 = 0,6931.

Reprezentarea grafică a funcţiei y = lg x. Din tabelă rezultă valorile funcţiei y , pentru

fiecare ,,aloare reală x. Punînd aceste valori intr-un sistem de coordonate cartezian se obţine
curba funcţiei y = lg x (v. fig.). Ea intersectează axa Ox în punctul x 0 = 1, y 0 = lg 1 = O.
Pentru valori ale lui x mergînd d e la 1 către O, curba are o scădere rapidă şi tinde asimptotic către
axa Oy negativă, atunci cînd x -+ O. Pentru valorile lui x cuprinse intre 1 şi 10 funcţia creşte
. . dy 1 M 10 0,4343
monaton şt lent. Cum - = = -- = = tg ~ ia valori cuprinse între
dx X 111 10 X X
0,4343 pentru x = 1 şi 0,04343 pentru x = 10, unghiul ~. pe care-1 face tangenta la curbă
cu axa x este mic. Pentru numere cuprinse intre lO şi 100, care au caracteristica egală cu 1, funcţia

2.2 .5. Curba lo-

garitmilor zeci-
mali y = lg x

creşte c u un acelaşi t.y = 1, deşi intervalul considerat pentru variaţia lui .x este de 10 ori mai
mare. Lucrurile se petrec identic pentru intervalul x = 1 000 pînă la x = 10 000. De remarcat
deosebirea foarte mică a curbei , faţă de o dreaptă şi deci justificarea interpolărilor li.niare. Valorile
date în tabele se situează între x = 100 şi x = 1 000, pentru o tabelă cu 4 cifre, respectiv între
x = lO 000 şi x = 100 000, pentru cea cu 7 cifre (fig. 2.2.5).

Exemple de calcul. Exemplele numerice de mai jos conţin diferite situaţii. Cînd ele conţin
uumai operaţii de grade mai înalte, a t unci pot fi calculate prin logaritmare fără restricţii, rezul-
tatul obţinindu-se după ce s-au făcut toate operaţiile cu logaritmi . Dacă expresiile conţin însă
sume, respectiv dife re nţe , acestea trebuie să fie calculate separat, lor neputîndu-se aplica loga-
ritmarea.
f'{u se pot logar itma numere n egative. Deşi caracteristica logaritmului se stabileşte altfel decît
mantisa sa , pe ntru fixarea valorii logaritmului ea nu poate fi neglijată. Operaţiile făcute asupra
logaritmilor decurg in mod ide ntic, atît pentru caracteristici, cît şi pentru mantise . Dacă loga-
1
ritmul unui număr x are valoarea lg x = .5,6, atunci - lg x = lg v:;
= 2,8, respectiv 3 lg x =
2
= lg x = 16,8.
3

La logaritma.-ea fracţiilor subunitare se ivesc dificultăţi aparente în aplicarea acestor reguli.

Aceşti logaritmi au valori n egative îndepărtindu-se astfel puţin de situaţiile întîlnite pînă aici.
Pe axa numerelor nu se merge de la O către numărul dat, ci înapoi, ceva în plus peste acesta,
pînă la un număr co mplet negativ (fig. 2.2.6) ; de exemplu -0,3.5 = -1 + 0,6.5, sau - 1,62 =

-2 -7.5 -1 -q5 o
2.2.6. Logaritmi 1 1 1 1 Î 1 _l j_ _l j_ _l j_ _l 1 _l_ 1 1 1 1
1_
cu caracteristica
negativă +038 -~62 +0,65 -o.1s 1
64 Matematici elementare

= - 2 + 0,38. Această depăşire este realizată cu exprimarea numitorului fracţiei prin puteri
ale lui 10 şi face posibilă dij et'itele reprezenttlri ale a celuiaşi număr ; de exemplu: - 0,3.'5 = - 2 .::+-
+ 1,6.'5 ; -0,3.'5 = - 10 + 9,6.'5 ; -1,62 = -: .'5 + 3,38; - 1,62 = - 20 + 18,38 ş.a . m.d. In
aceste exemple mantisele sînt 6.'5, respectiv J8 ; caracteristicile sint constituite din două numere
intregi, unul pozitiv şi altul negativ, poziţionat de obicei al doilea; corespunzăt or exemplelor
de mai sus avem (0, ... , - 1) ; (0, ... , - 2) ; ( 1, .. . , - 2}; (9, ... , - 10); (3, ... , - .'5) sau ( 18, .. . , - 20).
La înmulţiri, împărţiri, ridicări la putere ale numerelor, adică la operaţii cu logaritmi nu apare
nici o dificultate. La extragerea rădăcinii , căreia ii corespunde o împărţire a fogaritmului este
necesar să se stabilească o caracteristică, al cărei număr întreg negativ, să rămînă intreg şi după
împărţire. O asemenea reprezentare se poate obţine însă mereu.

Exemplul
1
1. x =
1 2
f'WO. Exemplul s. x ~
=
p.o7GJI'~'jJ I
a :
Jg X = - lg 100 = - · 2 = - = 0,6667, b
3 3 3 lg x = lg a - lg b
X = 4,642
N lg
!Exemplul 2. x = VO,Z, 0,07.'53.'5 ~.8771- 2 = - t -
1 1 6,4.'59 ~.810 l
Jg X = - Jg 0,2 = - (0,30 10 - 1) =
2 2 X = 0,0 1167~ r-o,0670 - 2
1
= - (1,3010 - 2) = 0,650.'5 - 1
2
1 Exemplul6. x : 1.'56t1J I)9Ltt '
sau lg x = - (9,3010 - 10) =
2
1
lg x = lg a - lg b
= - (19,3010 - 20) = N lg
2
= 9,6.'50.'5 - 10,
X= O,H72. _ ._o_7_-_-_-_ -_ ~
_.'56
992,6 -t-~_3_._74_8_8_-_2-=-t
2,9967 -
-
X = 0,0.'56.'51 ~ 1-- 0,7.'521- 2
Exemplul3. x = 1 - (0,927) 5 f
g 0,927 = 9,9671 - 10,
5-lg 0,927 = 49,83.'5.'5 - .'50
Exemplul 7.
= 9,83.'5.'5 - 10,
0,927)5 = 0,6847. x :lo.ookt '',~·ootj99s l
g 0,31.'53 = 29,4987- 30,
1 lg x = lg a - lg b
,..... lg 0,31.'53 = 9,8329 - 10,
3
N lg
\'031.'53 = 0,6807
• X = t-
~---0-
,6-
84--::7 = 0,002934 1,467.'5 4~ -
= to.31.'53, 0,90008998 ---:----~0.9.'541 - .'5
0,6807.
X =
X = 32,62 ..........__ 0,.'5134 + 1
11,.'5134
Exe~.

x : u : ~: ~=
g x = lg a + lg b + lg c. Exemplul8.
~;. schema de mai jos numărul N şi logaritmul
orespunzător lui sînt separaţi prin linia ver- x ~~7HO}
rv
~-
~

~
icală

=
=
160,6
0,28.'56

·b ·c
:
-
2,20.'57
0,4.'5.'58 - 1
0 ,006998 ---~ 0,8450 - 3
lg

8
3,506.'5 - 4
+
lg x
N
=as
=

a - 0,07HO
a5
.'5lg a

-
4,3.'580 - 10
0,8716 2\
1
•5

~ = 0,3210 - 0,.'506.'5- 1 x = o ooooo2281~·+ o 3.'580 - 6 J

Operaţii de grad superior 65

Exemplul 10.

lg
2,9556- 5

0,.5911 - l' :5

E xemplul 12.

-354 . ~ (l,.H99+ l)n

66 Matematici elementare

Cologaritmi. Pentru înlăturarea scăderilor în operaţiile cu logaritmi se utilizează cologaritmii

(prescurtat : colog). Pentru introducerea cologaritmului se foloseşte relaţia
1
lg - = - lg a = colog a.
a
De exemplu, a = 5,09, deci
1
lg a = lg 5,09 = 0,7067 şi lg- - lg a = -0,7067
a
sau
-lg a = (1 - O, 7067) - 1, iar colog 5,09 = 0,2933 - 1.

4., 77 4., 77 l N lg
Exemplu. x = l g - - = lg 4,77 + lg --
5,09 5,09 5,09 lg 4.,77 0,6785
= lg 4., 77 + colog 5,09; colog 5,09 0,2933 - l
X = 0,9372.
0,9372 0,9718 - 1

Apariţia calculelor cu logaritmi arată în mod clar dependenţa dintre dezvoltarea

Istoric.
societăţii şicea a matematicii. Descoperirea căilor maritime către India este strins legată cu o
perioadă de apogeu în astronomie, navigaţie şi trigonometrie. Matematica era un lucru indispen-
sabil al navigatorului. Datorită lărgirii corespunzătoare a comerţului creşte în acelaşi timp impor-
tanţa noţiunilor de calcul negustoreşti, în special calculul dobînzilor. În ambele domenii - după
metodele de calcul de atunci- solicitările la care erau supuşi cei ce făceau calculele erau extraor-
dinar de mari; ar fi de evaluat doar cantitatea de calcule pe care a efectuat-o astronomul Johannes
KEPLER ( 1571- 1630) pentru stabilirea legii care-i poartă numele. Se doreau metode de calcul
mai simple, în special o combinaţie de progresii aritmetice şi geometrice, care ar fi trebuit să înlo-
cuiască înmulţirile prin adunări.
Matematicienii danezi WITTICH şi Christoph CLAVIUS ( 1537 - 1612) propun în cartea
lor "de Astrolabio", apărută în 1593, ca înmulţirea a două numere a şi b (mai mici decît 1) să se
reducă la o adunare, prin exprimarea lor ca funcţii trigonometrice, a = sin a. şi b = sin ~· Conform
teoremelor de trigonometrie:

sin (a. + ~) = sin a. cos ~ + sin ~cos a.

sin (a. - ~) = sin a. cos ~ - sin ~cos a.

~ [sin (a. + ~) + sin (x - ~)] = sin a. cos~ = ab.

2
Pentru a = 0,61566 şi b = 0,93969 ei obţineau a. = 38°, ~ = 20°, deci a. + fj = 58°, a. - ~ =
= 18°, iar
1
a ·b = - (0,84805 + 0,30902) _!_ .
2
1 15707 .
' '
0,61566 . 0,93969 = 0,57854.
2

Simon STEVIN ( 1548- 1620) era contabil şi a insistat pentru modul i1tdo-arab de scriere
a numerelor şi în special pentru. scrierea zecimală a fracţiilor. El a întocmit tabele pentru calculul
dobînzilor multiple, pe care mecanicianul elveţian J ost BtiRGI ( 1552- 1632) le continuă şi le

a plecat de la baza 1,0001 = { 1 + - -

1
10 000
-J.
publică la Praga, în anul 1620, sub titlul "A rithmetische und geometrische Progresstabuln" . Acesta

ale cărei puteri se pot uşor calcula, deoarece într-o

exprimare mai modernă este necesar un număr relativ redus de termeni ai dezvoltării bino-
miale, pentru a obţine chiar şi precizia de 10 cifre, pe ca re şi- a impus-o . Puterea a 10 000-a
este egală cu 2, 71846, în timp ce e = 2, 71828 18 este
1 10 000
a bazei sale { 1 + - - - )
10 000
lim (1 + _!_)n· De asemenea, scoţianul John NEPER (1550 - 1617) a reuşit în lucrarea
n~oo n
Ope,-aţii de grad supe,-ior 67

sa din 1614, "Mirifici logarithmorum canonis descriptio" să-şi atingă parţial scopul, constind în

studierea funcţiei y = g e g, unde g = 10 000 000. Pentru o· sumă deexponenţi .x = .x1 + .x 2

.
-~
g
_:!g Y2
s-a obţmut y = g e · e = y1 -
A

Impreună cu profesorul londonez Henry BRIGGS

g.
{1.5.56- 1630), Ne per se decise pentru funcţia y = 10x. După moartea lui Neper, BRIGGS
termină calculele ace. tuia; lucrarea sa "Arithmetica logarithmica" , apărută în 1624, conţine
logaritmii cu 1-4 zecimale ai numerelor de la 1 la 20 000 şi de la 90 000 la \00 000. Logaritmii
care mai lipseau au fost calculaţi de către topometrii olandezi Ezechiel de DECKER şi Adrian
VLACQ (către 1600 - 1667) ; in anul 1627 apare prima lor tabelă completă de logaritmi .
Pentru transformarea unei tabele de antilogaritmi, într-o tabelă de logaritmi Briggs a utili-
zat relaţia dintre o progresie aritmetică şi progresia geometrică ordonată de aceasta, anume
că mediei aritmetice a 1 + a:l a două numere, din prima progresie, îi corespunde media geo-
2
metrică vg;g; a termenilor respectivi din cea de a doua progresie. De ex. in şirul puterilor
bazei 3 ;

2+ 3
2 +3 3- 2-
1 2 3 4 2,5 corespunde valorii ~ = 9V3, deoarece
3 9 27 81 2
V32 • 3a = V9 · 21.
Dacă se ia baza 10 şi se desemnează membrii progresiei aritmetice drept logaritmi, lt. iar
termenii progresiei geometrice drept valori ale puterii ni . atunci se obţine pentru intervalele
O < h < 1, respectiv 1 < nt < 10, următoarele şiruri:
1
11 = - (O + 1) = 0,5 , = 3,162277 ...
2
l
12 = - (ll + l) = 0,75, n 2 = ~ = 5,623413 ...
2
l
la =- (1 1 + /2) = 0,625, n3 = ~ = 4,216964 ...
2
1 .
14 =- (1 2 + la) = 0,6875, n4 = Vn 2 • na = 4,869674 ...
2
1
15 = - {12 + 14) = 0,71875, 1t 5 = ~ = 5,232991...
2
l
le = - (1 4 + 15) = 0,703125, ne = Vn 4 • n5 = 5,048065 ...
2
1
17 =- (1 4 + le) = 0,6953125, n 7 = ~ = 4,958067 .. :
2
l
18 =- (le + 17) = 0 ,69921875, n8 = ~ = 5,002865 ...
2
Din cele opt e tape de calcul de mai sus se obţine logaritmullg 5,002865 = 0,69921875 şi metoda
arată cum prin extrage ri de rădăcină pătrată se poate a ti nge, in cele din urmă , valoarea lui lg 5,
cu orice precizie impusă .

Rigla de calcul logaritmică

Istoric. Începînd din al doilea d eceniu al secolului X VII a fost dat principiul unei rigle de
calcullogaritmice , de către englezul Edmund GuNTER ( 156 1- 1626). El a utilizat pentru aceasta
o scală divizată logaritmic. Operaţiile de calcul erau realizate mai întîi cu ajutorul unui compas,
68 Matematici elementaye

cu care erau obţinute lungimile corespunzătoare. Cîţiva ani mai tirziu, englezul William OUGHTRED
( 1.574- 1660) a pus alături scale glisante, care au permis să se renunţe la compas. Din
mijlocul sec. XVII englezul Edmund WINGATE ( 1.593 - 16.56) şi Seth PARTRIDGE (sec. XVII)
foloseau o riglă de calcul prevăzută cu o limbă indicatoare, adică un instrument asemănător cu
riglele de calcul actuale. Forma sa de astăzi a căpătat-o în sec. XIX, iar către sfîrşitul aceluiaşi
secol se trJ'!ce la producţia _.ndustrială de rigle de calcul. Puţin mai tîrziu s-au construit riglele
de calcul specializate, unele pentru comercianţi, altele pentru electricieni (fig. 2.2. 7).

Construcţia riglelor de calcul logaritmice. Următoarele consideraţii se referă la o riglă sistem

Rietz sau Darmstadt. Ultimele sînt preferate de cercetătorii ştiinţifici şi de tehnicieni. În mod
uzual se utilizează rigle cu o lungime de 2.5 cm.

2.2. 7. Rigla de cal-

cul logaritmică

Rigla de calcul_ se compune din trei piese: rigla, rigleta ~i cursorul. Pe riglă se găsesc scalele
K, O, A şi L (fig.). In canalul decupat în riglă se mişcă rigleta, care conţine pe una din feţe scalele
C, R şi B, pe cealaltă faţă fiind scalele funcţiilor trigonometrice. Deasupra riglei şi a rigletei se
deplasează cursorul, care este prevăzut cu trei linii de marcaj. Uzual, se folos~şte marcajul din
mijlocul cursorului. Marcajele laterale se utilizează pentru calculul suprafeţei cercului şi calculul
volumului cilindrului.

Scală liniară
o Q5 1
t5 2
1
1 1
1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 11
1
1 1
1 1
1
1 1 1111
1
2 J ~ 5 6 7 8 gf() 20 JO 40 60 100 2.2.8. Scală liniară şi scală
logaritmică
Scală logurifmicti

Scalele riglei de calcul. Scalele riglei de calcul sint funcţii deYivate din funcţia y = lg x.
La aceste scale l9garitmice numerele imprimate pe ele au o distanţă faţă de începutul scalei
proporţională cu logaritmul lor.
Scalele C şi D sînt scale logaritmice pentru numere cuprinse între l şi 10 (fig. 2.2.8). Distanţa
unei diviziuni a scalei, faţă de începutul ei, se obţine prin înmulţirea lungimii scalei cu loga-
ritmul numărului respectiv. De ex., distanţa dintre numerele 1 şi 2 de pe scal ă, pentru o riglă
cu lungimea de 2.50 mm este 2.50 mm. lg 2 = 7.5, 3 mm. Legea de variaţie, neliniară, a logaritmilor
impune o scală logaritmică de asemenea neliniară (fig.). Se remarcă că la valori mari ale nume-
relor, spaţiile dintre ele d~vin mai mici.
Scalele A şi B sînt de asemenea logaritmice. Ele sînt constituite din două jumătăţi identice.
Distanţa dintre numerele 1 şi 10 este pe scalele A şi B pe jumătate cît este pe scala D. În con-
secinţă o porţiune dată de pe scala D, de lungime lg n corespunde pe scala B unei porţiuni de
lungime 2lg n, sau lg n 2 • Aceasta înseamnă că numerelor de pe scalele D şi C le corespund res-
pectiv pe scalele A şi B pătratele lor.
La fel, pe scala K se găsesc valorile cubice (cuburile) numerelor de pe scala D. Scala K se
compune din subscale identice şi succesive. Scala L se găseşte la marginea de mai jos a riglei şi
este scală liniară. Pe ea se găsesc mantisele logaritmilor zecimali ai numerelor de pe scala de
deasupra ei (scala D).
Operaţii de grad superior 69

Scala R , sau C 1 se numeşte scala ~7

valorilor reciproce (inverse). Ea cores-
punde scalei D, fiind identică cu acea-
sta, însă ordonată de la dreapta către
stînga. Această scală dă 'lalorile reci-
proce, sau inverse lfn ale numerelor
de pe scala D.
Cit·irea ~ijixarea numerelor. Pe 0 2.2.9. Diferite subdivizări pe rigla de ca.l cnl.
riglă de calcul se pot citi numere cu 3 .
cifre. Pentru primele două cifre nu sînt dificultăţi, acestea fiind inscripţionate pe ri-
glă (fig. 2.2.9).
Cu totul altfel este citirea şi poziţionarea celei de a 3-a cifre, datorită gradării neregulate
a scalei.
Considerind scala O, deosebim pe ea 3 porţiuni, diferenţiate după modul de gradare. Prima
porţiune .. situată intre 1 (sau 1,00) şi 2 (sau 2,00) are intervalele dintre două repere marcate cu
cifre împărţite în cite 10 subdiviziuni (de ex ., între 1,00 şi 1,10 subdiviziunile corespund numerelor
1,01; 1,02; ... ; 1,09 ; vezi figura).
A doua porţiune este cuprinsă intre numerele 2 şi 4 şi intervalele dintre două repere sînt
împărţite în cîte 5 subdiviziuni (de cx., între 2,00 şi 2,10 subdiviziunile corespund numerelor
2,02; 2,04 ; ... ; 2,06).
Deoarece mergind către capătul din dreapta al riglci spaţiile dintre numere devin din ce în
ce mai mici, in a 3-a porţiune intervalele dintre două repere vecine, corespunzătoare primelor
două cifre sînt subdivizate numai in două (de ex., între 6,00 şi 6,10 există subdiviziunea 6,0.5).
Citirea sau poziţionarea unui număr pe riglă se face cu ajutorul reperului mijlociu al curso-
rului. Acesta se deplasează şi se suprapune cît mai exact peste numărul considerat. Pentru un
număr situat intre reperele riglei se va proceda prin aproximare.

Calculul cu rigla. La fel cum in cazul calculelor cu logaritmi trebuie făcută o evaluare a carac-
teristicii , in calculele cu rigla trebuie efectuat un calcul aproximativ suplimentar, pentru stabi-
lirea rangurilor cifrelor rezultatului . Acest calcul este util şi pentru verificarea aproximativă a ·
rezultatului . · Calculul cu rigla se reduce la adunări, respectiv scăderi geometrice de lungimi;
pe scalele A, B şi K lnngimile se pot dubla, respectiv tripla. Mai departe se vor prezenta cîteva
exemple.

Înmulţirea. La baza acesteia stă relaţia lg (a ·b) = lg a + lg b.

Adunarea celor doi logaritmi se traduce, pe rigla de calcul, în adunarea a două lungimi
de valoare lg a, respectiv lg b. Se deplasează rigleta, astfel încît începutul ei, punctul 1 de pe
scala C să ·1ină în dreaptul punctului a, de pe scala D. Apoi se aduce cursorul cu reperul său
central in dreptul numărului b de pe scala C a rigletei şi se citeşte rezultatul a· b pe scala D
a riglei , in dreptul reperului central al cursorului (2.2.10).

Exemplul 1. Se calculează 2 ·1 ,.5. Deasupra lui 2, de pe scala p se duce 1 de pe rigletă (scala C).
Sub 1,.5 de pe rigletă se citeşte rezultatul 3 = 2 · 1,.5 (fig. 2.2. 11) .
Exemplul 2. Se calculează 2,84 · 4,.5.5. Cal- 7 6
culul estimativ: 3 · 4 = 12. t=:: :::?
lg b
Din calculul estimativ se vede că re-
zultatul nu mai poate fi citit pe scala D. '-"---- !g a ----~a
În acest caz se calculează astfel : se pozi- a·b
ţionează 2,84 pe scala D şi mişcînd rigleta lg a+ lg b - -- - - - - ;
către stînga se suprapune extremitatea sa
10, de pe scala C, peste punctul 2,8"1. Se aduce
cursorul în dreptul lui 4,.5.5 de pe scala C şi 1 b
in dreptul lui se citeşte rezultatul2,84 ·4,.5.5 = _:lg:...a.-.lg~b.-.-.-.-.-
.l·___ ·~
..... 1=··=-=-=-='g=b=:;=j===~
...
= 12,9 pe scala D. 111111

O explicaţie pentru acest mod de a cal- a:b

cula se obţine făcînd aceeaşi înmulţire pe
a
scalele pătratice, A şi B, unde rewltatul se
lg a - -- - - - - - ;
obţine în a doua subscală. 2.2. 10. Înmulţirea şi împărţirea
70 ,\1 a tema tiei elemot ta re

La înmulţire
rigleta se va
poziţiona fie cu extremitatea sa
stingă 1, fie cu cea dreaptă 10.
1mpărţirea. Relaţia cores-
punzătoare împărţirii este
a
lg - = lg a- lg b. Pe riglade
b
calcul aceasta se reduce la scă­
derea segmentului de lungime
lg b, din segmentul de lungime
lg a. Se deplasează rigleta
aducind-o cu punctul b de pe
scala C, in dreptul punctului
Poz1(ionat Citit a, de pe scala O. Apoi rezul-
2.2. 11. Exemple peJ\tru înmulţirea cu rigla de calcul 2 · 1,5 = 3 a
t ul - se citeşte pc scala D in
b
dreptul inceputului 1, respectiv sfîrşitului 10 al scalei C a rigletei.
Exemplul 1. Se calculează. 88,5 : 0,5 15. Calcul estimati ·, : 90 : 0,.5 = 180. Peste punctul
88,.5 de pe scala D se . aşază punctul 0,.51.5, de pe scala C. Rezultatul 88,5 : 0,.51.5 =
= 172 se găseşte pe scala D, in dreptul
inceputului 1 al scalei C.
Exem plul 2. Se calculează 19,2 : 89.
Calculul estimativ: 20 : 90 ~ 0,2. Se
procedează exact ca în exem plul prece-
dent, cu singura deosebire că rezultatul
se citeşte sub valoarea 10, din extrem~
dreaptă a scalei C. Rezultat: 19,2 : 89 =
1 = 0,216 (fig.).
, La împărţire se poziţionează numitorul
in dreptul numărătorului şi se citeşte
' în dreptul lui 1, sau al lui 10 de pe
rigletă.
al . a2 ...
PoZiţionat Citit La expresii de forma se
bl . b2 ...
2.2. 12. Împărţirea cu rigla de calcul 19,2 : 89 înmulţeşte şi se imparte succesiv, căutînd
= 0,216 să se facă cît mai puţine deplasări ale
rigletei. De asemenea, la calculul propor-
ţiilor, expresii de forma y = ~. mai intii se va realiza împărţirea a : b, iar rezultatul aces-
b
teia va fi multiplicat cu c. Dacă s-ar fi efectuat mai intii a ·b şi rezultatul s-ar fi împărţit cu
c, ar fi trebuit făcute două deplasări ale rigletei (fig. 2.2 . 12).
Calculul cu scala reciprocă. Scala reciprocă R dă valorile reciproce pentru orice valoare de pe
scalele C, respectiv D; de exemplu , în dreptul numărului 4 de pe scala C se găseşte pe scala R
valoarea sa inversă 0,2.5. Scala reciprocă poate fi utilizată şi la înmulţiri şi împărţiri. Pentru
aceasta este de remarcat că a ·b = a : 1/b. La utilizarea scalei inverse în loc de înmulţire, se
va efectua împărţirea.
Exemplu. Se calculează 4,8 · 3,6. Calculul estimativ dă 5 · 3 = 1.5. În dreptul valorii 4,8
de pe scala D se aduce valoarea 3,6 de pe scala inversă R, iar rezultatul se citeşte pe scala D,
în dreptul valorii 1, cu care începe scala inversă: 4,8 · 3,6 = 11,28.
Ridicarea la pătrat şi extragerea rădăci1~ii pătrate. După cum s-a arătat, numerele de pe
scalele A, respectiv B, reprezintă valorile pătratelor numerelor de pe scalele D, respectiv C.
Dacă se cere pătratul unui număr a, nu trebuie decît să se poziţioneze acesta, cu ajutorul
cursorului pe scala D, iar a 2 se citeşte în drep u - reperului cursorului, pe scala A (fig.). La extra-
gerea rădăcinii pătrate se procedează în mod invers. Este însă important ca poziţionarea radi-
calului, pe scala pătratică să fie făcută corespunzător, în ceea ce priveşte alegerea subscalei
(fig. 2.2.13).
Operaţii de grad superior 71

Citit
2.2.lJ. Exemplu de ridicare la pătrat (4,.'5) 2 = 20,.52

V + ( ~r
2.2. 14. Poziţia riglei pentru calcu-

lul expresiei 1
Poziţionat

ffl = .5. Poziţionarea lui 2.5 se face pe subscala ce conţine numere cuprinse intre
10 şi 100.
fflO = 1.5,81. Poziţionarea lui 2.50 se va face pe subscala cu numere cuprinse intre 1 şi 10,
deoarece V2.50 = V2,5 · 100 = lO V2,5.
Prin urmare, radicalii cuprinşi între 1 şi 100 se poziţionează in dreptul ·mlorii lor de pe scala
pătratică . Ceilalţi radicali se aduc, prin multiplicări cu puteri ale lui 100, la o valoare c u prinsă
între 1 şi 100.

Ridicarea la cub şi extragerea rădăcini1: cubice . Pe scala I< se găsesc valorile cubice ale nu-
merelor de pe scala D . Calculul cuburilor şi al rădădinilor cubice decurge la fel ca pentru pătrate
şi rădăcini pătrate.

Calculul lui c = Va 2 + b2 • Foarte des se intilnesc expresii de forma c = Va 2 + b2 • Se poate

presupune b > a şi calculul se desfăşoară după relaţia

Etapele de parcurs sînt: calculul lui b :a c u ajutorul scalelor D şi C; citirea ·.,alorii lui (b : a) 2
pe scala A; adunarea mintală cu 1 a lui (b : a) 2 şi poziţionarea lui V1 (b : a) 2 , pc scala D ;
în sfîrşit, înmulţirea acestei ultime talori cu a. Figura alăturată ilustrează procedeul descris
(fig. 2.2.14).
Scalele trigonometrică, pitagorică şi ex ponmţială. Pe partea opusă a rigletei, în sistemul
Darmstadt se găsesc scalele: scala si nus-tangentă, pentru unghiuri mici, cuprinse intre .14,.5'
şi 6°, pentru care sinusul şi tangenta sînt practic egale; scala sinus, pentru unghiuri cuprinse
intre .5°4.5' şi 90°; scala tangentelor, care permite şi calculul cotangentelor şi este gradată de la
stînga către dreapta cu valori cuprinse între .5°4.5' şi 4.5°, iar în sens invers, cu valori de la 4.5°
pînă la 84° 1.5'; scala pitagorică care dă funcţia V 1 - x 2 şi permite astfel şi calculul cosinusurilor;
cele trei scale exponenţiale sînt caracteristice pentru rigle de calcul sistem Darmstadt. Operaţiile
cu aceste scale nu vor fi abordate aici.

Precizia de calcul. Rigla de calcul este cel mai comod mijloc de calcul şi poate fi utilizată
oricînd, dacă precizia rezultatelor obţinute astfel este suficientă. Lucrînd atent, eroarea de citire
prezumată- pentru o scală cu lungimea de 12,.5 cm-este de cea. 0,1.5%. La scalele cu lungimea
de 2.5 cm o eroare de citire este estimată pe jumătate. Cum chiar şi la cele mai simple calcule
sînt de făcut mai multe poziţionări şi citiri, trebuie estimată o eroare de cea 0,.5 %, la utilizarea
scalelor de 12,.5 cm lungime. La calcule mai complicate este de aşteptat o eroare şi mai mare.
Rigle de calcul speciale există astăzi pentru diferite scopuri, cum sint calculele diferitelor
formule din electrotehnică, hidraulică, construcţii, geodezie, navigaţie, optică. Există de asemenea
"rigle de calcul" circulare, sau cilindrice, caracterizate de precizii sporite.
72 Matematici elementare

3. Construcţia mulţimilor de numere

3.1. N ·u mere naturale N o . o o • • o ••• 72 3.4. Nttmere întregi Z • •••• 1. o. o •• 78

3.2. Numere raţionale pozitive. 3.5. Numere reale R • o o ••••••••• o. 79
Fracţii • • o o o o o •••• o o o o o o •• o •• 74 3.6. Fraclt"i continue • o ••• o •••• • • 81
3.3. Num ere raţionale Q • • o o. o. o . o 77 3.7. Nu";ere complexe c •• o . o o. o •• 84

I\umerele sînt un produs al inteligenţei omului, cu ajutorul cărora acesta percepe aspectele
cantitative ale lumii înconjurătoare şi s tabileşte relaţii de ordine între ele. Socotind cu numere
este posibil ca pornind de la numere cunoscute să se ajungă la numere necunoscute. Acest instru-
ment-numerele- s-a perfecţionat odată cu dezvoltarea necesităţilor omului. Astfel au rezultat
următoarel e domenii de numere: numerele naturale O, 1, 2, 3, ... , n~tm e rele raţiowtle pozitive,
2 8 '
de exemplu - , - ; n umerele întregi , de exemplu O, ± 1, ± 2, .. . ; mmlerele rafionale, de exemplu
3 5
7 3
- , + l; numereze rea1e d e exem pl u r;, )12., - g ·' numerele complexe, de exemplu 3 + 4i,
2
2 - 6i, - 4 + 7ti.
Orice om, fie el muncitor, t ehnician , contabil sau avind orice altă profesie, trebuie să stă­
pînească cel puţin unele din aceste domenii, adică t rebuie să ştie să socotească cu numere din
aceste domenii . Pentru o înţelegere deplină a cuceririlor ştiinţei moderne este însă necesară cu-
noaşterea legităţilor care stau la baza acestor operaţii , pentru că numai astfel pot fi trase concluzii
generale din rezultatele obţinute prin calcul. Toată experienţa umană , pri·,rind operaţiile de
calcul , exprimată prin milioane de aplicaţii , se reduce în fond la un. număr redus de noţiuni de
bază şi axiome, din care aceste reguli de calcul pot fi deduse. Fiecare domeniu de numere are
structura sa. tipică. Pornind de la domeniul numerelor naturale pot fi construite toate celelalte
domenii de numere; domeniul numerelor complexe se obţine pas cu pas, prin construcţii logice,
din domeniul numerelor naturale. Fundamentul acestei construcţii logice îl constituie teoria
multimilor şi logica matematică.

3.1. Numere naturale N

Cel mai simplu domeniu de numere este mul ţ im ea numerelor naturale. Acesta. a rezultat din-
tr-o combinare a numerelor cardinale cu numerele ordinale.
În cele ce urmează nu se va. mai face nici o deosebire între numerele ordinale şi numerele
cardinale; reprezentanţii claselor respective vor fi denumi ţi numere 1~aturale .

Axiomele lui Peano. Ar fi foarte incomod ca. în cercetarea proprietăţilor numerelor naturale
să se facă mereu apel la. clase de mulţimi. Acest lucru n? este din fericire necesar, deoarece,
Giuseppe PEANO (1858 -1932) a arătat în anul 1891 că toate proprietăţile numerelor naturale
rezultă din următoarele cinci axiome:

Axiomele 1. O este un număr.

lui 2. Orice număr n are exact un succesor 1~ '.
Pe ano 3. O nu succede nici unui număr.
4. Două numere distincte au succesori distincţi.
5. Mulţimea numerelor naturale este cea mai mică mulţime cu proprietăţile:
il conţine pe zero; odată cu orice n conţin şi orice succesor n ' .

Operaţii cu numere naturale. Pentru numerele naturale se introduc mai întîi două operaţii
algebrice : adunarea şi înmulţirea. Cu ajutorul axiomelor lui Peano se vor deduce apoi regulile
de calcul cunoscute.
Construcţia mulţimilor de numere 73

Adunarea şi înmulţirea. Aceste operaţii se definesc astfel: m + O = O + m = m şi (m + n') =

= (m + n)' ; m ·O == O • m = O şi m · n' = m· n + m, unde prin n' s-a notat succesorul lui
n. Se poate ară.ta prin inducţie matematică că adunarea şi înmulţirea sînt definite unic pentru
orice numere naturale. Operaţiile .astfel definite se bucură de următoarele proprietăţi :

Comutativitatea a + b = b + a, a ·b = b ·a
Asociativitatea (a + b) + c = a + (b + c), (a · b) · c = a · (b · c)
Distributivi tatea a · (b + c) = a · b + a · c

Aceste reguli de calcul se deduc din axiomele lui Peano prin inducţie. Asociativitatea
(a +b) + c = a + (b + c) se demonstrează ţinînd seama de O' = 1, 1' = 2, ... , m' = m + 1
şi de definiţia operaţiei de adunare. După cum rezultă din definiţia adunării, afirmaţia
este adevărată pentru c = 1 (baza inducţiei) : (a + b) + 1 = (a + b} + O' = [(a + b) + O]' =
= (a + b)' = a + b' = a + (b +. 1) . Se face acum ipoteza de inducţie presupunîndu-se afir-
maţia adevărată pentru c = n ; (a + b) + n = a + (b + n) , şi se cere să se arate că afirmaţia
este adevărată pentru c = n + 1. Da r

(a + b) + n' = [(a + b) + n]' = [a + (b + n)]' = a + (b + n)' = a + (b + n').

Proprietatea este deci adevărată pentru orice număr natural c. Pentru mai mult decît două ele-
mente, ope raţiile s~ vor scrie a. 1 + a 2 + .. . + an = {a1 + ... + an- 1) + an sau a 1a 2 ••• a 11 =
= (a1 . .. an_ 1 ) • an . Intr-o sumă , respectiv într-un produs se pot deci adăuga şi suprima paranteze
in mod arbitrar.

Scăderea şi împărţ irea . Fiind date numerele a şi b, dacă există numerele x şi y astfel incit
a + x = b, respectiv dacă a =F O, a · y = b, atunci x se zice diferenţa celor două numere,
x = b - a , iar y cîtul , y = b : a , celor două numere. Dacă aceste numere există, atunci
ele sînt unic definite şi a + (b - a) = (a + b) - a = b, a · (b : a) = (a · b) : a = b.
Scăderea şi împărţirea sînt ope raţii inverse ale adunării , respectiv înmulţirii. Totuşi , dife-
renţa şi cîtul nu există (în domeniul numerelor naturale) pentru orice numere naturale p şi q.

Scăderea şi împărţirea nu se pot întotdeauna efectua în mulţimea numerelor naturale .

Pentru a înlătura această restri c ţie trebuie construit un alt domeniu de numere mai cuprin-
zător decit mulţim ea numerelor naturale.

R idicarea la putere. Pe ntru numerele naturale a =F O şi n se defineşte din nou, prin recu-
renţă , puterea a"

Înmulţirea şi ridica rea la putere cit şi împărţirea puterilor se fac conform regulilor obiş­
nuite de calcul cu puteri (v. cap. ,.Ope raţii de ordin superior") . Operaţiile de ridicare la putere
nu sînt nici comutative, nici asociative după cum se poate vedea din exemplele următoare:
23
32 = 9 dar 23 = 8, (3 2 ) 3 = 93 = 729 , dar 3( ) = 38 = 6 561.

Extragerea rădăcinii şi logaritmarea. Fiind date numerele a şi n (n =F O şi n =F 1) dacă

există un număr b astfel încî t b" = a, atunci b se numeşte rădăcină de ordinul n. a lui
a, b = ya.
Fiind date numerele a =F O şi b, dacă există un număr n astfel încît a" = b, atunci
n se numeşte logaritmul lui b în baza a şi n = loga b, de exemplu 5 = \' 125, 6 = log2 64 = lb 64.

Privire gen erald asupra operaţiilor aritmetice :

De tip 1. Adunarea şi operaţia inversd ei scdderea.
De tip 2. Înmulţirea şi operaţia inversd ei împdrţirea.
De tip 3. Ridicarea la putere şi operaţiile" ei inverse: extragerea răddcinii şi logaritmarea.
74 Matematici elcme~1 tare

Prin relaţia de succesiune s-a introdus o relaţie de ordine intre două elemente vecine
n' > n. Pentru două numere oarecare a şi b se introduce o relaţie de ordine in modul urmă­
tor: dacă există un număr c =1: O astfel incit a = b c, atunci a se zice mai mare decît b,
a > b sau b < a. Această relaţie este intr-adevăr o relaţie de ordine. Pe lîngă proprietăţile
obişnuite ale unei relaţii de ordine ea se mai bucură de:

Proprietdţi speciale ale relaţiei de ordine dintre numerele naturale.

Trichotomie. Două numere naturale oarecare a şi b sînt neapărat intr-una din
relaţiile a > b sau b > a sau a = b.
Monotonia adundrii şi înmulţirii. Dacă a > b iar c =1: O şi d =1: O sînt două numere
naturale oarecare, atunci a + c > b + c şi a · d > b • d ; asemenea şi pentru relaţiile
inverse.
A .xioma lui Arhimede. Pentru două numere a, b naturale oarecare, a > O, există un
tl astfel încît a • n > b.

Ţinînd seama de aceste proprietăţi, mulţimea numerelor naturale se zice liniară şi arhimedic
o rdonată.

Pentru calculele cu numere naturale sint valabile regulile obişnuite , de exemplu următoa­
rele in care se presupune că operaţiile respective au sens:

a + (b - c) (a + b) - c = a b- c = a- c + b, (a · c): {b · c) = a : b, b =1: O, c =1: O,

a - (b + c) (a - b) - c = a - b - c = a - c - b, (b - c) : a = (b : a) - (c : a).

a- (b - c) (a - b) +c= a - b +c = a +c- b,

Din proprietăţile ordonării re zultă că pentru a > 1, puterile an formează un şir de numere
crescătoare iar rădăcinile şi logaritmul, în cazul in care există , sint unice.

3.2. Numere raţionale pozitive. Fracţii

Împărţirea şi măsurarea necesită o mulţime de numere in care să se poată efectua şi

alte operaţii decit cele admise pentru numerele naturale. În special este necesar să se poată
efectua fără restricţii împărţirea numerelor. Mulţimea astfel preconizată trebuie să conţină
ca s ubmulţime , mulţimea numerelor naturale. Condiţia ca domeniul lărgit să satisfacă pe cit
posibil proprietăţile vechiului domeniu este denumită postulatul permanenţei.

Construcţia noilor numere. Se formează perechi ordonate de numere nat urale n , m, unde
m m p
u =1: O şi se consideră fracţiile - . Două astfel de frac ţii se zic egale- = - , dacă mq = pn ,
n n q
de exemplu ~ = _!. deoarece 2 · i = 4 · l. Această egalitate îndeplineşte condiţiile echiva-
1 2
2 4 6
lenţei . Toate fracţiile egale pot fi cuprinse in acest caz într-o clasă, de exemplu - , - , - , ...
{ 1 2 3

.. . , - 100-, . . .} formează o clasă. Orice fracţie aparţine unei singure clase. Clasele astfel definite se
50
numesc numere raţionale pozitive sau absolute. Fiecare număr poate fi reprezentat printr-o fracţie
. 2 4 30 • . . ă 1
oarecare a claset ; de exemplu - - - , ... smt reprezentăn pentru acelaşt num r natura
3 6 45

raţional cx = { ~, ~, ~, 2
, ··}· : Această reprezentare se scrie pe scurt cx = { ~}.
Acolada indică deosebirea dintre clasă şi reprezentantul ei.
Const'Yucţia mulţimilor de numere 75

Operaţii algebrice şi de ordonare. Pentru introducerea operaţiilor a1gebrice şi a ordonării

pentru numerele raţionale pozitive se folosesc regulile de calcul cu fracţii. Cu ajutorul lor se
introduc definiţii astfel încît noul domeniu de numere să fie înzestrat cu proprietăţi care în
decursul a secole de practică s-au dovedit plauzibile. Operaţiile algebrice pentru oc =

= {:} şi ~ = {~}se definesc astfel :

~ = {mq~pn}· exemplu{~} + { ~ } = ' 3+.~ · = {~~};

0 2 7 0 3
oc + de

mq n-qpn} dacă mq ~ pn;

{

{~} · {
2:} ={3 ·.2:} = {:~} = {~}·
oc . ~
{::}·de ex. 5
oc: ~ ={:;}(p #O) ; de ex. {~} : {~} = {T.-~} = { 3 5 }·
3

Se poate observa din aceste definiţii că în mulţimea numerelor raţionale pozitive împărţirea se
poate efectua fără restricţii . Scăderea şi împărţirea sînt operaţii inverse ale adunării, respectiv
înmulţirii. Scăderea nu se poate efectua fără restricţii . Operaţiile cu mai mult decît trei numere
se definesc analog. Prin analogie cu egalitatea, se poate defini o relaţie de ordine: oc > ~. dacă
8 11
mq > pn, de ex. - > - deoarece 8 · 14 > 11 · 9.
9 14
Toate aceste co nsid e raţii au sens cînd operaţiile şi relaţia de ordine introduse nu depind
de reprezentanţii claselor oc şi ~ aleşi. De exemplu, în cazul ordonării, fie {~} > {~}deci
altă fracţie ~: altă fracţie {~ } ·
1
mq > np; fie :: o din { : } · iar o din atunci :
1
m1
-Şl
. P
- =- .
Pt
n1 q ql
Amplificînd mq > pn prin n 1 q1 se obţine mn 1qq 1 pq1nn 1 • Cum din ipoteza mn1 = m 1n
şi pq 1 = p 1q, se obţine prin înlocuire m 1nqq 1 p1qnn1 . Simplificînd cu nq rezultă m 1q1 > p1n 1 .
Relaţia de ordine astfel definită se bu c ură de aceleaşi propri e tăţi ca relaţia de ordine din
mulţimea numerelor naturale.

Mulţimea nume'Yelor raţionale pozitive este liniară ~i arhimedic ordonată.

Mulţimea numerelor raţional e pozitive se poate reprezen ta pe o dreaptă cu păstrarea ordinii.

Imaginile punctelor sînt dense pe această dreaptă, adică între două puncte oarecare se gă­
seşte întotdeauna un alt punct , cte exemplu , între imaginile numerelor ~ şi~ se găseşte numă.-
oc + ~
ruJ - - .
2
Proprietăţile operaţiilor algebrice pentru numere naturale ca comutativitatea, distributi-
vitatea şi altele rămî n valabile şi pentru domeniul numerelor raţionale ahsolute.
Ca exemplu , să demonstrăm asociativitatea înmulţirii . Fi e

oc ={: }· ~ ={~ }· ={~} . y

Atunci

m ·p } { r } { m · P ·r } { m }{ P ·r } . (~ . y ).
{ --;;:-q -; = n ·q · s = -; --;;.-; = oc
76 Matematici elementare

Numere raţionale pozitive şi numere naturale. Noua mulţime de numere, astfel construită,
conţine ca submulţime un domeniu ce corespunde numerelor naturale, şi anume acela al clase-
lor { +}· {~}· {4},..,{4}·. . Prin adunarea sau înmulţirea a două. astfel de numere se

{~F{W: r~l7d:-r;{~}. {~} = {_»'-f-} De asemenea{ 7}>H} atunci şi nu-

mai atunci cînd m > n. Punind in corespondenţă. lui { +} numă.rul natural 1, lui { ~} nu-

mărul natural2 şi in general lui { 4} numărul natural k, se. observă. că se pot efectua cu

{f} exact aceleaşi operaţii ca ~i cu numerele naturale.

Submulţimea numerelor raţionale pozitive de forma {k/1} este izomorfă cu mulţimea nume-
relor naturale, în raport cu operaţiile algebrice definite pentru aceasta şi cu relaţia de ordine.

Deci numerele { 4} se vor _putea sc rie k şi tratate tot ca numerele naturale, deci satis-
fac axiomele lui Peano. Şi pentru celelalte numere raţionale aLsolute ne putem dispensa acum de
paranteze , de exemplu {~}
n
{p_}
q
-=-· ~
n
p_. Există totuşi.o diferenţă
q
in ce priveşte no-

J 6 3 6
ţiunile. Fracţiile 7 şi
14
nu sint identice ci echivalente. :\nmerele pozitive 7 şi M sînt însă.
identice. Nu se pot face greşeli d e calcul dacă se respectă regulile de calcul cu frac ţii. La con-
strucţia acestui dome niu de numere s-a avut in ved e re izomorfismul despre care s-a vorbit
mai sus. Acesta este de fapt conţinutul postulatului pe rmanenţei al lui Hankel , care se poate
enunţa astfel : operaţ iile şi relaţia de ordin e se i ntrodu c în n oul domeniu astfel încît prop-rietăţile
lor în ra,port cu vechi ul domeniu să f ie pe cît posibil păstrat e . Spre deosebire de principiul induc-
ţiei matematice, postulatul pe rman e nţei nu poate fi folosit in demonstraţii. Se poate trage
deci concluzia :

Mulţimea numerelor raţionale pozitive reprez1.11fd o extinde1·e a mulţimiii numerelor natu-

rale . Ea se compune din numere naturale şi fracţii.

Ridicarea la putere şi operaţiile ei inverse. În cazul în care~ = n este un numă.r natural,

puterea oc() = y se defineşte ca în cazul numerelor naturale. Tot aşa pentru un y dat se defi-
nesc în acest caz numerele oc = ~y şi ~ = logcx y car satisface oc~ = y. Dacă. ~ este însă. un

numă.r raţional absolut, ~ = !... , atunci oc()

s
= y se defineşte prin y = p . În acest caz pen-
tru o valoare y numerele oc = f}jy şi~ = logcx y se definesc ca mă.rimi care satisfac egalitatea
oc() = y. Dacă oc, respectiv ~ există. în domeniul numerelor raţionale pozitive, atunci prin
aceste relaţii ele sînt unic determinate.

Exemple. 1. Pentru oc1 = ~ şi ~ 1 = 3 se obţine y 1 = ocr' = (~ r 2

3
2
3
2
3 27
8

Dacă se dan însă y1 = ~7 şi ~ 1 = 3, atunci oc1 = 13~Y"t = V287 = ~.Din y 1 = 27

8 .
Şl (Xl =
2 8
rezultă ~ 1 = log~ y1 = log 2 - 3.
3 . ' 3 27
Construcţia mulţimilor de numere 77

2. Pentru~ ~ ~ şi ~2 = ~ se obţine y
1
2 = a.~' = ( ; )
6
2
= v~6 = ~. Dacă se dau
-v3
1
3
însă y 2 = 4 şi ~2 = -1 atunci ~
2'
= ~~~
'V T2
= -4 = -9
16
deoarece ( 9 )
16
z 3
4;
.
dtn Y2= 4
3

. 9 3 1
şt ~ = - rezultă. ~ 2 = loga:, Y2 log 9
- =- .
16 4 2
î6
1

3. Pentru exa= 2, ~3 = _!. rezultă y3 = a.~3 = 2

2
= V2. După cum se va vedea mai
2
departe, această expresie nu mai reprezintă un număr raţional.

3.3. Numere raţionale g

În domeniul numerelor raţionale pozitive se pot efectua fără restricţii operaţiile: adunare,
înmulţire şi împărţire,
nu însă şi scădere. Pentru a putea efectua şi scăderea se va proceda
la o nouă extindere a acestui domeniu. La fel cum s-a procedat la prima extindere, se for-
mează perechi ordonate de numere raţionale pozitive (m, n) pentru care se introduce o relaţie
de echivalenţă, de data aceasta - egalitatea diferenţelor: se scrie (a., ~) - (a.' , W) dacă
a. + W= :x' + ~· De .exemplu, (~,
.5
2)
.5
= (~,
.5 2
_}_) deoarece
lO
~
5
_}_ =
10
~
2
+ 2.
Clasa perechilor (m, n) se numeşte număr raţional. Ea se va nota la început prin {(m, n)}.
Pentru noile numere, operaţiile algebrice se vor defini astfel încît să fie independente de
reprezentanţii claselor şi scăderea să se poată efectua fără restricţii. Demonstrarea proprie-
tăţilor acestor operaţii are la bază valabilitatea lor pentru numerele reale pozitive.

Semnul. Pentru a evita modul de scriere greoi a. = {(m, n)}, perechea { (m, n)} se va scrie
astfel: dacă m > n sub forma (n + k, n), pentru m < n sub forma (m, m + J), iar dacă m = n

sub forma (m,m). De exemplu{{2·~)} = (~ + ~. ~)· {{~· •)} = (~· ~ + ~)·

2 4 2 2
{( 5' lo )} -- ( 5' 5.) Se introduce apoi un nou mod de scriere:

( + k) dacă m = n + k, (k > O); de ex. {(2, ~)} = ( + -î);

a.= (-k), dacă n = m + k, (k > 0). de ex. {(~· •)} = ( - ~);

(0), dacă m = n; de ex. {(~· ~)} = (0).

Independenţa acestui mod de scriere de reprezentanţii claselor rezultă din egalitatea dife-
renţelor.Semnul plus sau minus se va numi pe scurt semn şi nu trebuie confundat cu semnul
care indică operaţiile de adunare şi scădere. Numerele a. = ( + k) se zic pozitive şi numerele
~ = ( -k) n egative iar k se numeşte valoare absolută a lui a., respectiv ~şi se notează k = 1 a. 1.
78 Matematici elementare

k = 1(3 1; k este un număr raţional pozitiv. Pentru numerele raţionale se introduce relaţia
de ordine :

dacă cx. este poziti·~. (3 pozitiv sau nul şi 1cx. l > 1(3 1; de exemplu { + ~} > ( + f)
cx. >
(3 dacă cx. este pozitiv şi (3 negativ, de exemplu (
1 0 (- 1 000)
+ ~ )>

dacă cx. este nega ti-r sau nul, (3 negativ şi 1cx. 1 < 1(3 1. de exemplu (- ~) > (- 1).
Această relaţie de ordine este compatibilă cu relaţia de echivalenţă şi are proprietatea de tran-
zitivitate. Monotonia are loc numai pentru adunarea şi înmulţirea cu factori pozitivi. Semnul
inegalităţii se inversează dacă ambele părţi ale inegalităţii se multiplică cu acelaşi număr nega-
tiv, de exemplu din ( + .5) > ( + 2) rezultă

(+.5) + (- 1) > (+2) + (- 1) şi ( + .5) • ( + ~} > (+2) . ( + ~) .

dar ( + 5) · (-1) < ( + 2) · (-1).
Mulţimea numerelor raţionale este arhimedic ordonată.

Numere raţionale şi numere raţionale pozitive. Domeniul numerelor raţionale conţine ca

subdomeniu mulţimea numerelor raţionale pozitive. Dacă fiecărui număr ( +k) i se pune în
corespondenţă valoarea absolută k , atunci acest subdomeniu se aplică univoc pe domeniul
numerelor raţionale absolute. Prin această aplicaţie operaţiile introduse şi x:elaţia de ordine se
păstrează, de exemplu ( + k) · ( + l) = ( + k • l).

Mulţimea numerelor raţionale pozitive este izomorfă cu mulţimea numerelor raţionale pozi-
tive tn raport cu operaţiile algebrice şi relaţia de ordine.

Deoarece ( k) ( - /) = ( + k) - ( + l) modul de scriere se poate simplifica astfel încît

semnul pozitiv să poată fi lăsat la o parte, de exemplu, ( + ~) + (- ~) = ( + ~)-
2
.5

dacă ~ > o. Puterea cx.f. este definită pentru cx. pozitiv astfel: cx.f- este
definită numai pentru acele valori, pentru care lcx. ll f- 1 există
dacă ~ = o.
în domeniul numerelor raţionale absolute; y-;:
şi log~ cx. sînt
dacă (3 < o. definite, numai pentru cx. şi (3 pozitivi· ((3 #: 1) şi n natural,
în acelaşi mod ca şi pentru numerele raţionale absolute.

Mulţimea ttumerelor raţionale reprezintă o extindere a mulţimii numerelor raţionale pozi-

tive. In această mulţime adunarea, scăderea, înmulţ~rea şi împărţirea se pot efectua fdră restricţii,
nu însd şi extragerea rdddcinii ţi logaritmarea.

3.4. Numere intregi Z

ln loc de a proceda astfel, adică pornind de la numerele naturale se construiesc numerele

raţionale absolute şi apoi numerele raţionale, se poate proceda şi altfel (v. cap. 1) .
Construcţia mulţimilor d P numere 79

Întîi se extinde domeniul numerelor naturale cu ajutorul perechilor ordonate de numere

şial relaţiei de echivalenţă bazate pe egalitatea di'ferenţei , la domeniul numerelor Î?ltregi O,
± 1, ±2, ... iar pe urmă acest domeniu se extinde cu ajutorul fracţiilor la domeniul numerelor
raţionale.
Domeniul numerelor întregi conţine ca subdomeniu numerele întregi pozitive care este
izomorf cu domeniul numerelor naturale. Domeniul numerelor raţionale conţine de asemenea
subdomeniu! numerelor ±k. izomorf cu domeniul numerelor întregi. În ambele cazuri s-au
obţinut extinderi ale domeniului numerelor naturale.

1 numere naturale 1
O, 1, 2, 3, ...
J
1
1

numere raţionale
pozitive numere intregi
3
-
'i
. -
9
7
J •••
O, ± l, ± 2, ± 3, ...

numere raţionale
l 17 1
±-. :;!:: - , ...
3 'i

3.5. Numere reale R

Aşa cum se reprezintă numerele pozitive pe o dreaptă, pot fi reprezentate şi numerele raţio­
nale pe axa numerelor fără însă a o acoperi în întregime. Acest lucru se poate vedea din următo­
rul exemplu. Fiecare segment s are corespondent un număr pozitiv a. care reprezintă lungimea
acestui segment. Se poate construi un şir de triunghiuri dreptunghice (fig. 3 . .5. 1) care să aibă ca
latură segmentele 5 1 , 5 2 , 5 3 , 5 4 , ••• corespunzătoare numerelor or.1 = 1, ~· a.a. or. 4 , ••• Din teo-
rema lui Pitagora rezultă cq = 2, or.i = 3, a.~ = 'i , ... Aceste numere corespund pe axele respec-
tive punctelor trasate la distanţele s1 , s2 , 7
s 3 , s4 , •.• de origine. Numerele s1 , s2 , s3 , s 4 , •. •
nu sînt raţionale; de exemplu dacă ~ ar fi
raţional, ~ = !._ (r şi s întregi primi între ei) ,
s
2
atunci ~ = 2, ceea ce este însă imposibil,
s2
r şi s fiind numere prime între ele şi deci
2
fracţia ~ nu se poate simplifica. La fel
s2
se demonstrează că or. 3 , or.5 etc. nu sînt raţio­
nale dar pentru or.4 , or.s şi în general pentru
or.n care este un pătrat perfect se ajunge
la o fracţie rfs cu s = 1, deci la un
întreg. Lungimea unui cerc cu diame-
1 2 3
tru} d este 1t • d. Johann H einrich LAM- 1 1 1 1 1 1 1 1
BERT ( 1728- 1777) a demonstrat că această
expresie nu este un număr raţional. Dacă
fiecărui segment i se pune in corespondenţă
un număr care să reprezinte lungimea lui, 3 . .5. 1. Construcţia segmentelor 5 1 ,52 , ••• şi a
atunci se obţine un nou domeniu de numere punctelor pe axa numerelor
80 Matematici elementat'e

cue este o extindere a domeniului numerelor raţionale. Acest domeniu nu poate fi

construit, aşa cum s-a procedat pînă acum , cu ajutorul perechilor de numere. Un mod
de construcţie a acestor numere este sugerat de procedeele folosite în măsură.tori. Pentru
a măsura un segment prin segmentul unitate e folosesc pe rînd unită.ţile de mă.sură.toare
~. Fiecare măsurătoare succesivă furnizează o nouă. zecimală a numă.rului care
6
_!_, - - , .. .
10 100
reprezintă măsura segmentului. În general şirul acestor zecimale este infinit.

M ulţ~mea numerelor reale este alcătuită di" mulţimea f racţiilor zecimale pozitive ~i negative
cu o itJjitJitate de zecimale.

Mulţimea numerelor reale cuprinde mulţimea numerelor raţionale, deoarece şi orice fracţie
zecimală finită se poate reprezenta cu o infinitate de zecimale, de exemplu 7,58 = 7,57999 ...

Aproximarea prin numere raţionale. Odce num!r real se poate reprezenta cu o precizie
dată prin numere raţionale. Acest lucru ·se realizează de fapt la orice măsurătoare care în prac-
tică se exprimă printr-o fracţie cu un număr finit de zecimale; de exemplu, o treime din
lungimea unui segment de 16 m reprezentată in sistemul zecimal cu o precizie de 10-& este
1
.5 - m ~ .5,3333 m.
J
O fracţie zecimală es te complet determinată dacă se dă numărul dinaintea virgulei şi
o regulă de determinare a z cimalelor. De exemplu, pentru numărul a. 2 cu a.~ = 2, regula constă
in:
din 12 < ~ < 22, rezultă <~ < 2,
din 1,42 < ~ < 1,.5:.!, rezultă 1,4 < ~ < 1,.5,
din 1,412 < a.2 < 1,422 , rezultă 1,41 < ~ < 1,42,
din 1,4142 < ~ < 1,41.52 , rezultă 1,414 < ~ < 1,41.5.
Numărul a.:! = V2 se găseşte la mijlocul unui număr infinit de interv...ale cupJ;"inse unul
in altul cu extremităţi raţionale (1; 2), (1,4; 1,.5), (1 ,41; _1,42) , ... Extremităţile din stînga ale
intervalelor cresc iar cele din dreapta descresc. Lungimile intervalelor devin oricît de mici.
Prin acest şir de intervale numărul a. 2 ="== V2 este unic definit. În mod analog pot fi determinate
toate celelalte rădăcini din numere raţionale pozitive, cu o precizie dată.

Relaţia de ordine şi operaţii algebrice. În mulţimea numerelor reale se poate introduce

o relaţie de ordine în mod lexicografic: numărul scris ca un şir pozitiv de cifre a. = a,a1a 2a 3 ...
este mai mare decît numărul pozitiv ~ = b,b1b2 b3 ... dacă a > b sau cînd a = b dacă prima
zecimală. a, care se deosebeşte de bt este mai mare decît bt ; de exemplu 3, 78634 ... > 3, 78629 ...
Numerele negative se ordonează apoi în mod simetric şi astfel se obţine o relaţie de ordine
pentru toate numerele reale. Numerele reale se pot reprezenta pe mulţimea punctelor unei
drepte (axa numerelor reale), cu menţinerea relaţiei de ordine. Oricărui numă.r real îi corespunde
un punct şi oricărui punct îi corespunde un număr real. Adunarea şi scăderea, înmulţirea
şi împărţirea se introduc ţinîndu-se seama de felul în care s-au introdus numerele. Să con-
siderăm, ca exemplu, împărţirea a. : ~ a două numere reale a. şi ~- Se va face întîi ipoteza
că a. şi ~ sînt pozitive. Pentru fiecare din aceste numere există. un şir de intervare (a(, a,),
· ( ') f • • , r:l ,
respechv bt, bi ast el 111c1t a, < a. < ai, bt < t" < b,. Atunc1 -
• 1
< -1 < -1 Şl. - < -a. < a,
b~ ~ bt ~ bi
< ai . Intervalele {( a~ , ai )} definesc deci raportul ~, extremităţile lor superioare for-
b, b, bt ~ .
mînd un şir descrescător, mărginit superior iar cele inferioare un şir crescător, mărginit inferior.
Lungimea l,. a celui de-al n-lea interval este
z,. = 1 a~ _ an 1 = 1 a~b~- anbn 1 = 1 (a~ - an) b~ + a.,. (b~- b,.) 1 •

b,. b;J b,. b~ 1 b.,.b~ 1

Factorii b;. şi a,. de la numitor sînt mărginiţi şi cum expresiile din paranteze pot fi făcute oricît
de mici, rezultă acelaşi lucru pentru tot numără.torul. Deoarece ~ este diferit de zero, există.
pentru n suficient de mare o margine inferioară comună pentru b.,. şi b~. Numărul definit
Construcţia mulţimilor de numere 81

prin şirul de intervale considerat se notează. cu ~. Dacă. a. sau f3 sau a. şi [3 sînt negativi,
f3
ră.mîn valabile aceleaşi consideraţii.
Pentru a defini puterea a.~ (a. > O) se formează. intervalele (a~ 1 , aibi). Ele definesc la rindul
lor un numă.r real. În acest caz însă., limitele intervalelor nu mai sînt raţionale. Are loc urmă.­
toarea proprietate de completitudine:

Teorema de completitudine. Orice şir de intervale (pt. Pi) cu (Pl+t• Pi+l) c (p,, pi) defineşte
In mod unic un numir real p cu proprietatea Pt ~ p < Pi pentru·orice i.
Nu vom demonstra aici această. proprietate. Şirul de intervale {(a~i, aibi}) defineşte deci
un n~mă.r real pe care îl vom nota cu a.~.
Operaţiile algebrice, care s-au introdus aici, au aceleaşi proprietă.ţi ca şi in cazul nume-
relor raţionale.

Mulţimea numerelor reale reprezintă o extindere a mulţimii 'I'Htmerelor raţionale. Ea cupritlde

~i răddcinile de orice ordin ale numerelor pozitive.

Modul de obţinere a numerelor reale nu a fost aici decît schiţat. Se poate introduce şi
în mulţimea intervalelor definite mai sus, o relaţie de echivalenţă. care duce la o împărţire
în clase.

Istoric. Creator al teoriei numerelor reale poate fi considerat matematicianul grec Eunoxus
(408- 3.5.5 î.e.n.). Ideile sale inspirate din geometrie au fost preluate de Karl \\rEIERSTRASS
( 181.5- 1897) şi de Richard DEDEKIND ( 1831 - 1916) şi dezvoltate prin metode aritmetice şi anali-
tice moderne. Lui WEIERSTRASS îi aparţine definiţia numerelor reale printr-un şir descrescă.tor
de intervale. DEDEKIND a introdus numerele reale ca tăieturi în domeniul numerelor raţionale
iar Georg CANTOR ( 184.5- 1918) le-a construit cu ajutorul şirurilor Cauchy fundamentale. Dome-
niile obţinute prin aceste metode diferite sînt izomorfe între ele, astfel încît domeniul nume-
relor reale este unic ca structură..

3.6. Fracţii continue

Fracţiile continue oferă o posibilitate mai bună de aproximare a numerelor reale prin
numere raţionale decît reprezentarea zecimală.

Fracţii continue de ordinul n. Fie b 0 , b1 , b2 , • •• , b,. numere întregi cu bk > O pentru k > O.
Se numeşte fracţie continuă. de ordinul n cu termenii b1 , b2 , ••• , bn şi cu termenul iniţial b0 ,
[b 0 ; b1 , b2 , ••• , bn] expresia

Exemplu. n = 3; b0 = · 2, b1 = 3; b2 = 1 ; b3 = 4
bo + -----------
1 i3
+ = [2; 3, 1, 4] = - .
bz+------ llt -1- 19
ba + 1
+
+

Fracţii de aproximare. Printr-o fracţie de aproximare de ordinul k (k n) se înţelege o <

fracţie continuă. întreruptă. la termenul de ordinul k. Din definiţia fracţiei cc,ntinue de ordinul
..........
82 Mat ematici elementare

n şi a fracţiei de aproximare rezultă. că. aceste fracţii pot fi scrise ca fracţii obişnuite . Se
obţine

1
b
1
+ -b2
[b0 ; b1 , b2 , bJ = b0 + - -- - -
1 b3[b2 (b 0 b1 + 1) + b0] + b0 b1 +
b1 + - - -
b3 (b 1b2 + 1) + b1
l
b2 + -
ba
Dacă. At şi Bt sînt numere întregi, de exemplu pentru fracţia continuă [2; 3, 1, 4, 2, 1, 2]
. d . . 1 9
f racţ1a e aprox1mare de ordmul 2 este [2; 3, 1] = 2 + --- =- cu A 2 = 9, B 2 = 4.
3 + 1 4
Notînd A 0 = b0 , A _ 1 = 1, A _ 2 = O, B 0 = 1, B _1 = O, B _ 2 = 1, atunci prin inducţie se obţin
următoarele formule de recurenţă. :

Formule de recurenţă.
1
At = btAt_1 + A~c-2 ; Bt = btBt- 1 + B~c-2
Exemplu. k -2 -1 o 1 2 3 4 5 6} valori
b" 2 3 1 4 2 1 2 date

din definiţie A~.: 0~ 1 7-:4 9 3 95 138 371} valori

B~c 1 o 3 4 19 42 61 164 calcuate

Pe exemplul [2; 3, 1, 4, 2, 1, 2] se poate vedea că pentru a obţine pe A~c (în mod analog
pe Bt) se înmulţeşte bk cu următorul număr din stînga A~c_ 1 şi se adună A.~c _ 2 ; în ambele
cazuri indicate în schemă. cu săgeată. se obţine 2 · 1 + O = 2, respectiv 4 · 9 + 7 = 43. Ca
fracţii de aproximare se găsesc: ·

~!
A0
= 2,
A1
= -7 = 2,33; = -
9
= 2,25;
_A 3 ~
19
= 2 2631 ·
• .
B1 3 E2 4 B3
A4
- = -
95
= ?
-,2619 ... ,
. A5
= - 138- = 2,2623 ... ;
B4 42 B5 61
A6 371
- = - = 2,262195 ... = [2; 3, 1, 4, 2, 1, 2].
B6 164

O comparaţie între fracţia rezultată. şi fracţia de aproximare arată. legitatea denumirii

acestora.

Fracţiile de aproximare aproximează fracţia finală alternativ în plus şi Ît~ minus cu precizie
din ce în ce mai mare.

Orice număr raţional se reprezintă. ca o fracţie continuă..

. 964 . 964 90
Exemplu. Pentru reprezentarea lm r = -- se obţme r = -- = 2 + --; r=b + 0
437 437 437
1 . . . 437 4 77 1
+ -; b0 = [r] cel mat mare mtreg ~ r, 1ar r 1 = -- = + t't = bl +- ; t't > 1,
~ w w t'2
pentru r neîntreg, b1 = [rJ, cel mai mare întreg< r 1 .
Construcţia mulţimilor de numere 83

Repetînd procedeul se obţine

964
r = --- =
437
+ -------------------------
+ -----------------
+--------
+----
+
r = [2; 4, 1, 5, 1, 12] .
1 1
Exemplul = o +-=· o + deci [O; 2] = [O; 1, 1] arată. că. dezvoltarea sub
2 2 1
1 +-
1
formă de fracţie continuă. nu este unică.. Această unicitate se poate realiza prin condiţia
suplimentară bn 1 care poate > fi întotdeauna îndeplinită., deoarece [b 0 ; b1 , b2 , ••. , b,., 1] =
= [b 0 ; b1 , b2 , .•• , bn + l] . Dezvoltarea în fracţie continuă. permite aproximarea unei fracţii cu
numără.tor şi numitor foarte mari prin fracţii cu numără.tor şi numitor mai mici, ceea ce este
foarte important in probleme tehnice.
Fracţii continue infinite. În mod analog se consideră fracţii continue infinite [b 0 ; b1 , b2 , ••• ].
Fracţiilede aproximare corespunză-toare converg către un nurnă.r real. Reciproc, orice numă.r
real se poate reprezenta printr-o fracţie continuă. finită sau infinită..

Reprezeutarea prit~ fracţii continue a unui număr este finită dacă ~i numai dacă numărul
este raţiottal.

Exemplu. Să. se reprezinte ca fracţie continuă numă.rul a. = V2. Pentru a obţine ter-
menii dezvoltării se scrie:
1
l. a. = bo + (a. - [a.]). bo = [a.]. (X- [a.]=-.
(Xl

1
(Xl - [a.J = - .
~

~- [a.J =-1 .
a.a
Se foloseşte inegalitatea 1 < V2 < 2 şi se transformă:

l. a. = 1+ ((2- 1), b0 = 1, (Xl=

v2 + 1 · =
v-2+.1.
<V2- 1) <V2 + 1)
2. a.1 = 2 + <Vi- 1), b1 = 2, V2- 1= ~=V2+t.
~

3. ~ = 2 + 012- 1), b2 = 2, V2- 1= _!_. a.a = V2 + t.

a.a
Continuind procedeul se obţine fracţia continuă. periodică. [ 1; 2, 2, ... ] corespunză.toare
cu V2.
Cu ajutorul schemelor pentru A~; şi B~: se găsesc fracţiile de aproximare:

k -2 -1 o 1 2 3 4 5 6
b" 1 2 2 2 2 2 2
A~: o 1 1 3 7 17 41 99 239
B~; 1 o 1 2 5 12 29 70 169
 8i klatematici elementare

239
De exemplu, 1,414201 ... pe cind V2 ~ l,il42li. Fracţiile de aproximare
Bs 169
converg către V2.
Nu numai reprezentarea ca fracţie continuă a lui V2 este periodică., in general, ci se obţin
.. . . . . . . . l d f a+ cb V:V '
f racţu contuwe penotltce pentru toate uaţionalele pătrahce, adită numere e e orma
unde a, b=FO, c=FO şi D nu este un pătrat perfect. Acest rezultat a fost demonstrat de joseph Louis
LAGRA~GE ( 17 36- 18 12). Reciproca afirmaţiei a fost demonstrată de Leonhard EuLER
( 1707- 1783).

3.7. Numere complexe C

În mulţimea numerelor reale, adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea se pot efectua

1
fără restricţii. Acest lucru nu mai e·s te valabil pentru extragerea rădăcinii an = pentru a y;J,
negativ şi n par ; de exemplu, pentru V-i nu există. un număr real. Rădăcinile pătrate
din numere negative se folosesc însă in mod frecvent (de exemplu la rezolvarea ecuaţiei cubice
prin formulele cardanice). Pentru a înlă.tura aceste restricţii se procedează din nou la o extin-
dere a dome11iului numerelor.

Construcţia noilor numere. Se consideră perechile ordonate de numere reale (a, b). Ca
relaţie
de echivalenţă. se consideră de această dată identitatea obişnuită, adică (a, b) este echi-
valent cu (a', b') dacă a = a' şi b = b'; fiecare clasă se compune deci dintr-o singură pereche.
Perechea (a, b) se numeşte număr complex. Operaţiile algebrice adunare, scădere, înmulţire
şi împărţire se definesc astfel: dacă z1 = (a1 , b1) z 2 = (a 2 , b2), atunci

Se vede că. scăderea şi împărţirea sînt operaţii inverse ale adunării, respectiv înmulţirii.
Adunarea şi înmulţirea satisfac proprietatea de comutativitate, asociativitate şi distributivi-
tate. De exemplu, distiibutivitatea poate fi demonstrată astfel: fie trei numere complexe
Zi = (at, bi) (i = 1, 2, 3). Atunci

z1 (z 2+ z3 ) = (a1 , b1) (a 2 + a 3, b2 + ba) = (a1 a 2 + a 1a 3 - b1 b2 - b1b3 , a 1b:. + a 1b3 +

+ b1a2 + blaa)·
z1z2 + z1z3 = (a 1a 2 - b 1 b2 , a 1 b2 + b1a 2) + (a1a 3 - b1 b3, a 1b3 + b1aa)
= (a 1a 2 - b1b2 + a 1a 3 - b1 b3 , a 1b2 + b1a 2 + a 1 b3 + b1a 3).
Ambele expresii sînt identice.
Operaţiile de mai sus au toate proprietăţile operaţiilor cu numere reale în afară de arelea
în care intervin inegalităţi. În domeniul numerelor complexe nu s-a introdus o relaţie de
ordine.
Numere complexe şi numere reale. Mulţimea numerelor complexe C conţine submulţimea
perechilor de forma (a, O) care în mod evident este izomorfă cu mulţimea numerelor reale în
raport cu operaţiile introduse aici; (a, O) + (a', O) = (a + a', O) şi (a, O)· (a' · O) = (a· a', 0).
Aceste numere pot fi tratate la fel ca numerele reale; în loc de (a, O) se va scrie simplu a.
:Numerele (0, b) se numesc numere pur imaginare. O notaţie specială se foloseşte pentru numă­
rul complex imaginar (0, 1) = i numit unitate imaginartl. Se poate acum renunţa la paranteze,
astfel încît să se scrie :
(0, b) = (b, O) • (0, 1) = b • i şi (a, b) = (a, O) + (0, b) =a+b • i.
Construcţie mulţimilor de numere 85

Se poate trage concluzia

Orice n1lll1Ar complex poate fi reprezentat ca suma unui numâr real şi a unui numâr ima-
ginar: z = a + bi, a se numeşte partea reală. iar b partea imaginară. a lui z, a şi b fiind numere
reale. Adunarea numerelor reale reprezintă. un caz particular al adunârii numerelor complexe.

De asemenea i · i = {0, 1) · {0,1) = (- 1, O) = - 1. 1 Unitatea imaginară. i j i1 = - 1 1

Reprezentarea numerelor complexe. Se consideră. un sistem de coordonate carteziene rec-

tangulare şi se reprezintă. pe axa Ox partea reală. şi pe axa Oy partea imaginară. avînd ca unitate
pe i. Numârului complex z = a - bi , i se pune în corespondenţă. atunci punctul {z) cu coordo-
natele (a, b) sau vectorul 1 = ~ care porneşte din origine ş( are extremitatea în acest punct .
Aceste corespondenţe sînt univoce. Sumei z1 + z2 îi corespunde vectorul ~ 1 + ~2 obţinut
prin adunare vectorialâ (prin regula paralelogramului) a vectorilor ~ 1 şi ~2 (fig. 3.7.1).

+'fi +3i
(Z)
+3i
+l_i
+1
-3 -2 -1 +1 +2 +3
-i
-1 +1 +2 +3 +J,.
-i -2i
1

3. 7. 1. Adunarea numerelor 3. 7.2. Modulul şi argumen- 3. 7.3. Înmulţirea numerelor com-

complexe. tul unui număr complex. plexe.

Pentru a putea reprezenta geometric şi produsul a două numere complexe se reprezintă

z = a + bi cu ajutorul lungimii r a vectorului z şi al unghiului <p pe care-1 face acest vector cu axa
Ox pozitivă. ; r se numeşte modulul numărului complex iar <p argumentul lui z (fig. 3.7.2). La
reprezentarea prin r şi <p {reprezentarea trigonometrică) trebuie considerate valorile lui <p mai
mici decît 21t în orientare pozitivă. Produsul z1z2 = r 1 (cos <p 1 + i sin <p 1) • r 2 (cos <p 2 + i sin <p 2)
se transformă. prin formulele pentru sumele de sinusuri şi cosinusuri în z1z2 = r 1 r 2 [cos (<p 1 + <p 2) +
+ i sin {<p1 + <p 2)].
Această reprezentare conduce la ur- Formule de transformare.
mâtoarea interpretare geometrică. (fig.
3.7.3) . Triunghiul determinat de punctele
O, (z2) şi (z1 • z2) este asemenea cu tri- a = r cos cp r2 = al + bl, r real~O.
unghiul determinat de punctele O, (z1) şi a b
b = r sin <p cos cp = -, sin cp = - ·
(z1) deoarece au unghiul <p 1 comun şi r ,.
raportul laturilor adiacente lui r 1 r 2 :r 2 = z = a+ bi z = r (cos <p + i sin cp) .
= r 1 : 1. Astfel, produsul se obţine prin-
tr-o construcţie geometrică. simplă. .
Puteri radicali. Dacă. n este un numâr natural, atunci zn se defineşte prin zO = 1, z" =
şi
= z•-1 · z. Folosind reprezentarea geometrică. se gă.seşte formula lui Moivre.
Prin yz
se înţelege numârul com-
plex w care ridicat la puterea n să.
dea z, adică. solu ţia ecuaţiei w" = z. Fie .
1
Formula lui Moivre 1 z• = r•(cos ncp i sin ncp)+•
1
86 Matematui elementare

w = p (cos~ + i sin~). Din formula lui Moivre rezultă pentru wn = z = r (cos <p +
+ i sin <p)
pn = r, p = y-;:, ~ = .! + 2
k · 7t, w = y; (cos(.! + 'k 2
• 7t] + i sin(.! + 2
k • 7t ]) •
n n n n n n

Pentru k = O, 1, 2, ... rezultă n valori diferite pentru w. În mulţiQlea numerelor complexe

simbolul y;
reprezintă mai multe numere. Dacă z este real şi ~zitiv, atunci unica rădăcină re-
ală pozitivă de ordinul n a lui z se va numi valoare principală. In domeniul numerelor complexe
se poate extrage rădăcina de orice ordin fără restricţii:
Exemplu. Pentru a obţine toate valorile lui +i

w = t=t se scrie:
z = 1 [cos ( 180° + k . 360°) +
+ i sin ( 180° + k · 360°)],
w = 1 [cos { ~oo + k · 90°) +
-1
+ isin ( - 180°
- +k · 90°.)] ,
4
pentru k = O, w 0 = cos 45° + i sin 45°,
pentru k = 1, w 1 = cos 135° + i sin 135°,
pentru k = 2, w 2 = cos 225° + i sin 225°,
pentru k = 3, w3 = cos 315° + i sin 315°.
Pentru k = 4, w 4 = 405° = 360° + 45°, 3.7.4. Valorile w = f=-1
în dome-
deci w, = w 0 , w 5 = w 1 , ... (fig. 3.7.4). niul numerelor complexe.

Exemplu. Pentru a obţine toate valorile lui

w = \'+1 se scrie:
z = 1 [cos (k · 27t) + i sin (k · 27t)],
2k . 2k 1t ]
w = 1 cos - --
[
7t
+ tsm
. .
- - ,
5 5
k = O dă valoarea principală w0 = + 1.
k = 1, wl = cos 72°+ isin 72°.
k = 2, w 2 = cos 1H + i sin 144°.
0

k = 3, w 3 = cos 216° + i sin 216°.

k = 4, w, = ws 288° + i sin 288°.

Pentru k = 5, ~ 5 = 360°, deci w 5 = w 0 ,
3."7.5. Valorile lui w= \'1 în domeniul
w 8 = w1 , ... (fig. 3.7.5) . numerelor complexe.

Rădăcinile de ordinul cinci ale unităţii se găsesc pe cercul unitate pe care îl împart în
cinci părţi egale.
În acest mod za este definit pentru orice a raţional, dacă pentru exponenţi negativi puterea
sedefineşte ca în cazul numerelor raţionale. De o deosebită importanţă este următoarea teoremă
fundamentală a algebrei, demonstrată prima dată de către Gauss.

Mulţimea numerelor complexe este algebric închisă, adică orice ecuaţie algebrică cu coefici-
enţii complecşi este rezolvabilă în mulţimea numerelof' complexe.
Ecuaţii algebrice 87

Date istorice privind numerele complexe. Rădăcini pătrate din numere negativ·e s-au folosit
deja aproximativ de la jumătatea secolului al XVII-lea, de cînd datează şi denumirea de număr
imaginar. Matematicienii din secolul al XVII-lea se refereau la algebra scrisă de matematicianul
din Bologna, Rafaele BOMBELLI, apărută în 1.572, în care se construieşte o teorie destul de con-
secventă a numerelor pur imaginare. Studiul numerelor complexe a fost mai tirziu dezvoltat
de către Johann BERNOULLI ( 1667- 1748), Leonhard EULER ( 1707- 1783) şi in special de Cari
Friedrich GAuss ( 1777 - 18.5.5). Lui GAuss i se datorează reprezentarea plană a numerelor --com-
plexe (planul lui Gauss). Numerele complexe constituie baza teoriei funcţiilor de o vaYiabild
complexă.

4. Ecuaţii algebrice

4.1. Noţiu1tea de ewaţie . . . . . . . . . . 87 4.3. Ecuaţii de gradul doi .... ... . . . tot
I storic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 Rezolvarea numerică a ecuatiei de
Ecuatii. Multimea solutiilor . . . . 88 gradul doi ........... . : .... . 102
Ecuatii echi;almtc .. . :. . . . . . . . 91 Rezolvarea grafică a ecuaţiilor
Rezolvarea problemelor prin de gradul doi ...... .. ....... . 107
ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9J i .i . Ecuaţii de gradul trei ~i patru .. 109
4.2. Ecuaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . 9i Ecuaţii de gradul trei ....... . 109
Ecuatii liniare cu o variabilă . . 9i Ecuaţii de gradul patru . . . .. . 11.5
Ecuatii liniare cu două variabile 97 "1 •.5. Teoreme generale ............. . tl6
Rezoivarea grafică a ecuaţiilor ~i 4.6. Sisteme de ecuatii neliniare ..... . 117
sistemelor de ec uaţii liniare 100 i. 7. l negalităţi algebrice ............ . 1 t9

4.1. Noţiunea de ecuaţie

Istoric

După numere, egalităţile constituie una dintre primele cuceriri matematice ale ştiin­
ţei.Ele apar deja in cele mai vechi scrieri matematice, de exemplu, în texte cuneiforme babilo-
niene care datează din secolul J i.e.n. şi in papirusuri pro·renind din Egipt, din perioada Regatului
Mijlociu, adică din jurul anului 1 800 înaintea erei noastre.
Structura societăţii babiloniene ridică. probleme interesante de partajare a succesiunilor.
Primul fiu născut primea partea cea mai mare, al doilea mai mult decît al treilea, ş.a.m.d. Una
dintre aceste probleme se poate reda astfel:

,. 10 fraţi;
1 ..:. mine de argint. Frate după frate s-a ridicat (in favoarea părţii lui). Cu cit
3
s-a ridicat nu ştiu. Partea celui de-al optulea frate este de 6 seculi. Frate după frate cu cit s-a
ridicat?"

Mina era o veche unitate de măsură orientală a greutăţii care conţinea 60 de seculi. Problema
se reduce la o progresie aritmetică; fratele cel mai mic a primit 2 +~ seculi şi fiecare frate
60
care urma cu t + -36 . . .
secuh mat mult ; pnmul născut,
. 17 12 .
de exemplu, a primtt + - secuh;
.
toţtla
~ ~
2 .
un loc 100 seculi, adică 1 _ mine.
3
În această problemă babiloniană, necunoscuta se exprimă destul de clar, pe cîtă. vreme în
papirusurile egiptene necunoscuta este desemnată prin hieroglifa folosită pentru "h", adică gră­
madă, mulţime, care probabil se pronunţa "hau". Calculele cu "hau" apar destul de frecvent ; ele
88 Matematici elementare

corespund , in general , ecuaţiilor noastre liniare, după. cum se poate uşor vedea din urmâtoarea
comparaţie a textului egiptean din papirusul aflat la Moscova cu modul de scriere modern:

Tra.aucerea textuală. Modul de scriere modern

1
Forma socotelii unei grămezi socotită. de 1- ori, împreună. cu 4. 1
2 1- X+ 4 = 10
A ajuns la 10. Cum se prezintă. grămada? 2
Calculează mârimea acestui 10 peste acest 4. Rezultă. 6. 10-4=6

Socoteşte cu 1_:_ ca să. gâseşti 1. Rezultă. 2

1:2 =~
2 3 2 3
Socoteşte 2/3 din acest 6. Rezultă 4. 6. 2/3 = 4
Vezi: "i este numârul. Ai gâsit corect.

Înainte de a se fi format un
limbaj al semnelor algebrice, egali-
tâţile se scriau cu cuvinte. Chiar
Fran~ois VItTE (numit mai mult
VIETA (1540-1603)), care are multe
merite în ce priveşte algebra, folosea
verbul "aequare", a fi egal. Semnul
egalitâţii folosit azi " = " a fost pro-
pus de englezul Robert RECORDE
( 1510- 1558), medic curant al regelui,
lo 14·~•-+-•Jţ.f:s:aa::qJ.f• dar a durat destul de mult pînă. cînd
s-a încetâţenit. El a fă.cut această.
2. 2o.te_.--.1S.~:c.==.tol.f· propunere într-un manual de alge-
bră., scris sub formă. de dialog, inti-
~ l6.~-4-to~-..:..:::a9·5-'-Jo~-f-lJ1.f· tulat "The Whetstone of Witte"
(.,Piatra Spiritului") ( 1557) motivînd-o
4.1.1. Din lucrarea "Piatra spiritului" 1557, a englezu- prin afirmaţia câ nimic nu este
lui R. Recorde. Aici apare pentru prima dată. semnul mai egal decît două. drepte paralele
egalităţii. (fig. "i.l.l).

Ecuaţii. Mulţimea soluţiilor

Se porneşte de la o mulţime dată. de numere, domeniu fundamental, şi de la variabile sau

necunoscute care pot fi înlocuite cu elemente din domeniul fundamental sau dintr-o submulţime
a acestuia, domeniul de variaţie.
Cind se specifică. domeniul fundamental, se notează. cu N mulţimea numerelor naturale, Z
mulţimea numerelor intregi, 2 mulţimea numerelor raţionale, R mulţimea numerelor reale şi C
mulţimea numere[or complexe. În cele ce urmează. dacă. nu se va specifica altfel, R va fi consi-
derat domeniul fundamental. ~oţiunea de ecuaţie se va introduce în mod inductiv (v. cap. 15)

Expresii. Toate numerele Şl variabilele sint expresii. Suma, diferenţa , produsul şi cîtul a două.
expresii sint de asemenea expresii, impârţirea cu zero fiind ~xclusâ. La fel, ridicarea la putere
şi extragerea de râdă.cină din expresii conduc tot la expresii. In cazul exponenţierii şi a extragerii
de râdă.cinâ, exponentul se consideră. intreg pozitiv şi indicele radicalului pozitiv.

Exemple de expresii: .5; 4/7; a; ix; b + 7 ; .'>(a + b); (4x + 3)/y; x'/2; V~

Conceptul de expresie poate fi extins, astfel incit să includă. de exemplu şi sin x, loga x, ez.
O expresie E 1 se zice echivalentă. cu E 2 , dacă iau aceeaşi valoare pentru orice substituţie a
variabilelor cu acelaşi numâr din domeniul de variaţie dat. De ex., expresiile ia + .'>a şi 9a sînt
expresii echivalente în raport cu mulţimea R a numerelor reale, pe cind expresiile (x 2 + x)fx
~~ t ....t.. 1 nu sint echivalente deoarect> ( x 2 + x)f x nu este definit pentru x = O, pe cînd x + 1 ia
Ecuaţii algebrice 89

valoarea l pentru x = O. Cele două expresii sînt echivalente pentru mulţ1mea numerelor reale
diferite de zero.
1...7 rmătoarele afirmaţii sînt evidente:

1. Orice expresie E este echivalenti. cu ea lnsi.şi.

2. Daci E 1 este echivalenti cu E 1 , atunci E 1 este echivalenti. cu E 1 •
3. Daci E 1 este echlvalenti cu E 1 şi _ E 1 cu Ea, atunci E 1 este echivalenti. cu Ea.

Domeniul de definiţie al unei expresii, cuprinzînd o variabilă, este mulţimea tuturor numere-
lor din domeniul de variaţie pentru care expresia devine un numă.r din domeniul de variaţie;
de exemplu, domeniul de definiţie al expresiei ('ia - 5)/3 se compune din toate numerele reale,
pe cînd acela al lui xJ(x - 3) conţine toate numerele reale diferite de 3. Domeniul de definiţ.i e
al expres1itor cu mai multe variabile se defineşte in mod corespunză.tor.

F.cuaţii. Dacă două. expresii E1 şi E 2 sint legate prin semnul

4. 1.2. Domeniul de definiţie D
al unei ecuaţii cu o variabilă ca
rezultat al intersecţiei dome-
niilor de definiţie D, ale ex-
presiilor Et.
egalită.ţii,apare o ecuaţie E 1 = E 2 • E 1 se numeşte membrul
întîi sau partea stîngă a ecuaţiei şi E 2 ·m embrul al doilea
sau partea dreaptă a ecuaţiei.
Domeniul de definiţie al unei ecuaţii este intersecţia
domeniilor de definiţie ale tuturor expresiilor, cu variabile,
ce intervin în ecuaţii (fig. 4.1.2). O ecuaţie ale că.rei expresii
nu conţin variabile este o propoziţie in sensul logicii mate-
matice care poate fi adevă.rată. sau falsă., de ex. 3 + 2 = 5 şi
3(5 + 2) = 20 + l sînt propoziţii adevă.rate pe cînd 2 + 3 x
X 4 = 15 este o propoziţie lfalsă.. Dar dacă expresiile conţin
variabile, atunci ecuaţia este un predicat, de ex. ecuaţiile
3x = - 12, 'ia + 3b = l sau x 2 = (6x + 24)/3; ·Abia după
substituirea variabilelor cu numere din domeniul de definiţie
al ecuaţiei , predicatul devine o propoziţie ce p6ate fi adevă­
rată sau falsă..

Orice număr din domeniul de definiţie al unei <.--cuaţii cu o singură variabilă necunos-
Soluţii.
cută., care fiindsubstituit acesteia, transformă. ecuaţia într-o propoziţie adevă.rată, se numeşte
soluţia ecuaţiei. Se spune că numărul rezolvă. sau satisface ecuaţia . Dacă ecuaţia conţine două,
trei sau n variabile, atunci o soluţie este o pereche, triplet sau n-uplu de numere cu proprieta-
tea: dacă. variabilele se inlocuiesc, cu respectarea ordinii, cu elemente din această pereche, triplet,
sau 't-uplu, atunci ecuaţia se transformă într-o propoziţie adevă.rată.

Exemplul 1. Ecuaţia 3x = - 12 este satisfă.cută. de numă.rul real -4, deoarece 3 · ( -4)

- 12 este o propoziţie adevărată. Cum nu există. alte soluţii, - 4 este soluţia ecuaţiei.
2. Ecuaţia 'ia + 3b = 11 este satisfăcută. de ex. de perechea de numere (2,1) deoarece
4 · 2 + 3 · l = ll este o propoziţie adevărată.. Dar mai există şi alte soluţii, infinit de multe;
şi (2, 1) este o soluţie a ecuaţiei.
J. Dacă. domeniul de variaţie al ecuaţiei x2 = 2 est e mulţimea Q a numerelor raţionale,
atunci ecuaţia nu are soluţii, deoarece nu există nici un numă.r raţional al cărui pă.trat să. fie
egal cu 2. ___...- ---

Mulţimea soluţiilor. Mulţimea tuturor soluţiilor unei ecuaţii relativ la domeniul ei de defini-
se numeşte mulţimea soluţiilor ecuaţiei S. O ecuaţie este inconsistentă. sau consistentă. după
ţie,
cum S este sau nu mulţimea vid ă 0 .

Ecuaţii consistente Ecuaţii inconsistente

7x = - 28 pentru xeZ; S = {-4} 7x = - 28 pentru xeN; S = · 0

x2= 9 pentru xeR; S = { - 3 ; + 3} x2 = -9 pentru xeR; S = 0
4a2 = 1 pentru aeQ ; S = {- 1/2 ; + 1/2} 4a 2= 1 pentru aeZ; S = 0
2x + x = 3x pentru x e C ; S = C 3x = 3x + 1 pentru x e C; S = 0
90 Matematici ele1nentare

O ecuaţie consistentă. de o variabilă. este o identitate dacă toate elementele din domeniul de
definiţie sînt soluţii ; de ex. 2x x + =
Jx este o identitate în mulţimea numerelor complexe. O
ecuaţie consistentă. cu n variabile este o identitate dacă orice n-uplu ordonat de numere din
clomeniul de variaţie dat este o soluţie a ccuaţiei. De ex., (a b) 2 = a 2 2ab b2 pentru + + +
a, be R este o identitate deoarece este satisfăcută de orice pereche (a, b) de numere reale. Orice
transformare a unei expresii înt r-o expresie echivalentă comportă un şir de identităţi, de ex. trans-
formarea ("ia 7a.) · 2 +
1 la· 2 = =
22a este o echivalenţă. în raport cu mulţimea R a numerelor
reale. Dar transformarea
a2 - 16a + 64 a-l (a - 8) 2 (a - l) a - 8
5a - 5 al! - 64 5(a - 1) (a + 8) (a- 8) 5(a + 8)
este o echivalenţă numai relativ la mulţimile de numere reale ce nu conţin pe ± 8 şi l, deoarece
aceste numere nu aparţin domeniului de definiţie al expresiilor ce intervin.

Ecuaţii cu parametri. O ecuaţie cu mai multe variabile, de ex., 2a + b = 5 pentru a, be R

poate fi interpretată în două moduri. .
În primul rînd cele două variabile pot fi privite în acelaşi mod şi se pot cere toate perechile
de numere (a, b) care satisfac ecuaţia . Atunci (2, 1), ( l/2,4), ( - 5, 15) sînt trei dintre soluţii care
in acest caz sînt în numă.r infinit.
În al doilea rînd una dintre variabile poate fi scoasă în evidenţă iar cealaltă consideratfl ca
o variabilă auxiliară, sau parametru. Se cere soluţia ecuaţiei în raport cu parametrul. O astfel
de soluţie conţine parametrul şi satisface ecuaţia pentru orice valoare admisă a parametrului.
În exemplul de mai sus, dacă a este variabila şi b parametrul, atunci a. = (5 - b)/2 şi (5 - b)/2
este expresia soluţiei ecuaţiei date, 2 · (5 - b) /2 + b = 5 este o propoziţie adevărată pentru
orice b e R. Dacă b este variabila şi a parametrul , atunci b = 5 - 2a şi 5 - 2a este expresia soluţiei,
deoarece 2a + (5 - 2a) = 5 este ad~vărat pentru toţi aeR.
Într-o ecuaţie cu mai multe variabile trebuie întotdeauna stabilit care sînt variabilele ade-
vărate şi care sînt parametrii. De exemplu, dacă în ecuaţia Jx - 2y = 5a + 1 variabilele adevă­
rate sînt x şi y, pe cînd a este parametru, atunci ecuaţia este ecuaţie în x şi y.
Dacă intr-o ecuaţie cu n variabile nu există. parametri, atunci soluţia ecuaţiei este un
n-uplu de numere din domeniul de variaţie respectiv. Dacă există. m variabile (O < m < n) şi n - m
parametri, atunci o soluţie este un m-uplu de expresii care, în general, conţin parametrul.

Ecuaţii algebrice. Într-o ecuaţie algebrică se fac cu variabilele şi cu elementele din domeniul
de 'tariaţie numai operaţii algebrice; ele se adună , se scad, se înmulţesc , se împart, se ridică
la putere sau din ele se extrag radicali. Astfel, următoarele ecuaţii sînt ecuaţii algebrice
l
în x: x 3 - 5x 2 - 8x + 12 = O, 4(x + a} 2 (x - b) = c • - . De asemenea 9x + 7 = 4 V5x - 31

poate fi privită tot ca o ecuaţie algebrică.

Coeficienţii (de ex. 5, 9, a, b, c} şi soluţiile pot să fie însă numere transcendente; astfel ecuaţia

1tx 2 - 5 = 12 este algebrică. în x. Ecuaţia sin 2 x - ~sin x - ~= O nu este algebrică in x ,

2 2
însă este algebrică în sin x.

Ecuaţii algebrice:
cu o variabilă cu mai multe variabile

lin iare neliniare linia re neliniare

a + 5 = 12 x3 = 27 x + y +z = 4
3x- 4 = 27 x2 + Jx-4 = O 4a + 3b- 6 = O

Forma gene rală a ecu;1ţiei algebrice cu o variabilă (necunoscută). Domeniul fundamental

al variabilei x poate fi considerat cit mai larg posibil, mulţimea C a numerelor complexe, ai,
i = 1,2, ... pot fi parametri reali sau complecşi; a 0 se numeşte termen liber sau absolut. Exponentul
puterii celei mai mari a variabilei se numeşte grad al ecuaţiei . Dacă a,.~O. atunci gradul ecuaţiei
este n. Dacă. ecuaţia c~mţine mai multe variabile, atunci se formează. pentru fiecare termen suma
Ecuaţii algebrice 91

exponenţilor variabilelor şi cea mai nnrc sumă astfel f~rmată va fi gradul ecuaţiei. De exemplu,
ecuaţia ( lf6)x 5 + ix - 6 = O este de grad 5 şi a 5 = 1/6, a4 = a 3 = a2 = O, a1 = 4, a 0 = -6;
ecuaţia x 2y - xy + 3x = 1 este de gradul 3.

Forma generală a unei ecuaţii 1 anxn + an _1 xn - l +. ... + a 1 x + a0 = O, xeC; a,eC

algebrice de gradul n i = 1,2, ... , n; an =1= O.

Forma normală. O ecuaţie algebrică de gradul n cu o variabilă şi cu coeficientul puterii

celei mai mari a" = 1 este in formă normală. Aceasta se obţine din forma generală prin împăr­
ţire cu an =1= O.

Ecuaţii transcendente. Toate ecuaţiile care nu sînt algebrice se numesc transcendente. Ele şi
datoresc numele faptului că rezolvarea lor este mai dificilă decît cea a ecuaţiilor algebrice. Ele
necesită metode de rezolvare care depăşesc puterea aigebrei ,.quod algebrae vires transcendent" ca
să cităm pe Leonhard EuLER ( 1707- 1783). Pe cînd pentru ecuaţiile algebrice se pot obţine forme
generale ale soluţiilor şi se pot stabili propoziţii în lerră.tură cu numărul lor, acest lucru nu mai
este posibil pentru ecuaţiile transcendente. Ecuaţiie transcendente importante sînt: ecuaţiile
exponenţiale, ecuaţiile logaritmice şi ecuaţiile trigonometrice (v. cap. 10).

Ecuaţii echivalente

Do~ă ecuaţii se zic echivalente dacă au acelaşi domeniu de definiţie şi aceeaşi mulţime de
soluţii. In caz contrar ecuaţiile se zic neechivalente.

Exemple. 1. Ecuaţia ia + 2 = 10 şi 6x = 12 sînt echivalente relativ la mulţimea R a

numerelor reale, deoarece mulţimea soluţiilor pentru fiecare dintre ele il conţine numai pe 2.
2. Ecuaţiile a 2 = 9 şi x 3 = 27 nu sînt echivalente în raport cu mulţimea Z a numerelor în-
tregi, deoarece mulţimea soluţiilor primei ecuaţii conţine pe ± 3 iar a celei de a doua numai
pe + J. Totuşi aceste două ecuaţii sînt echivalente în raport cu mulţimea numerelor N naturale,
deoarece mulţimea soluţiilor conţine numai pc 3.
Exemplul 2- arată căOoţiunea de "ecuaţii echivalente" are sens numai în raport cu un do-
meniu de variabile dat sau domeniul de definiţie rezultat, acelaşi lucru fiind valabil pentru noţi­
unile de "consistenţr\." şi ,.inconsistenţă", "identitate". Relativ la domenii de definiţie egale,
identităţile cit şi ecuaţiile inconsistente sînt întodeauna echivalente.

Proprietăţi privind ecuaţiile echivalente:

1. Reflexivitatea: orice ecuaţie este echivalentă cu ea insăşi.
2. Simetria: dacă o ecuaţie este echivalentă cu alta, atunci şi cea de a doua ecuaţie este
echivalentă cu prima.

3. Tranzitivitatea: dacă o ecuaţie este echivalentă cu alta şi aceasta este echivalentă cu a

treia ecuaţie, atunci prima şi a treia ecuaţie sint echivalente.

În consecinţă , echivalenţa ecuaţiilor este o relaţie de echivalenţă (v. cap. li).

Transformări echivalente. Printre transformările ecuaţiilor se pot deosebi transformări echi-

valente şi transformări neechivalente. Dacă ecuaţia ( 1) se transformă astfel încît să rezulte ecua-
ţia (2) echivalentă cu ( 1), atunci se spune că (2) se obţine din ( 1) printr-o transformare echiv~­
lentă. Dacă 5 1 şi 5 2 sînt mulţimile de soluţii ale ecuaţiilor ( 1) şi (2) , atunci o transformare
echivalentă este caracterizată prin 5 1 = 5 2 . În toate celelalte cazuri , transformarea se zice ne-
ec hivalentă. În particular acest lucru se înt î mplă a tu nci cînd 5 1 c 5 2 , adică cînd prin transfor-
mare s-au obţinut şi alte soluţii, sau cind 5 1 :::> 5 2 , adică cînd prin transformare se pierd soluţii.
În cazul în care 5 1 c 5 2 , acele soluţii ale ecuaţiei (2) care nu sînt soluţii ale ecuaţiei ( 1) pot fi
eliminate · prin probă.
92 Matematici elementaf'e

Ex.emple. 1. Trecerea de la ( 1) 'ix = 20, x eN la (2) x = 5, xeN este o transformare echiva-

lentă deoarece S 1 = S 1 = {5}.
2. Transformarea ecuaţiei (1) x = 6, xeZ în (2) x(x +
2) = 6(x+2), x.ez este neecbivalen-
tă; in acest caz S 1 = {6}, S 2 = {_:_2; 6} şi deci S 1 cS1 •
3. Dacă. se trece de la (1) xa = x 2 + 12x, xeZ la (2)x2 = x + f2; xeZ prin î~pârţire cu x
se obţin S 1 = { -3, O, 4}, 5 2 = { -3, -f}, 5 1 ::>52 şi deci transformarea este neechivalentâ.

Transformări prin care se pierd soluţii sint de exemplu acelea la care se împarte o ecuaţie
printr-o expresie ce conţine variabile sau se extrag rădăcini. Atunci cînd soluţia ecuaţiei se
obţine prin transformări neechivalente, sînt necesare investigaţii suplimentare pentru gâsirea
soluţiilor pierdute sau adăugate. Astfel de complicaţii pot fi evitate prin folosirea transformări­
lor echivalente. De aceea este foarte important să se ştie ce transformări ale unei ecuaţii sînt
echivalente. Următoarele teoreme in care domeniul de definiţie este R dau indicaţii importante
in acest sens.

Propoziţia 1. O ecuaţie E 1 = E 2 este echivalentă cu o ecuaţie Ei = E~ dacă perechile de

expresii E 1 şi Ei, E 1 şi E~ sint echivalente.
Conform acestei propoziţii sint permise rotunjirea termenilor, simplificarea şi amplificarea
cu numere a fracţiilor, înmulţirea parantezelor; de ex., ecuaţiile 4x + 7 -2x + 15 = 8x - 6x +
+ 13 - 3x şi 2x + 22 =- X + 13 sint echivalente deoarece sl = Sz = {-3}.
Propoziţia Ecuaţia
E 1 = E 2 este echivalentă cu ecuaţia E 1 =E1 , adică prin schimbarea
2.
membrilor se obţine
o ecuaţie echivalentă.
Propoziţia 3. Prin adunarea (scăderea) In ambii membri ai unei ecuaţii E 1 =Ea a aceleiaşi
expresii Ea, definite pentru Intregul domeniu de definiţie al ecuaţiei E 1 = Ea, se obţine ecuaţia
echivalentă E 1 Ea _ + +
= E 2 Ea (_E1 - Ea = E 2 - Ea).
Exemple:
( 1) 8x - 29 = 4x + 31
Sx- 29 + (29-ix) = 4x + 31 + (29- 4x)
(2) -ix = 60
Ţinînd seama de propoziţia 3, ecuaţiile 8x - 29 = 4x + 31 şi 4x = 60 sînt echivalente,
S1 =S 2 = {15}.
Exempll' din care rezultă necesitatea restrîngerii lui Ea:
1 1 Pe cind mulţimea soluţiilor lui (1) este 5 1 = {4},
( 1) x = 4 ~+-- aceea a lui (2) este Ş 2 = 0 deoarece lf(x - 4) nu
x-4 este definit pentru 4. In consecinţă, deoarece 5 1 ::/: 5 2 ,
ecuaţiile ( 1) şi (2) sînt neechivalente.
1 l
(2) x + -- = 4 + --
x-4 x-4

Propoziţia 4. Dacă se lnmulţesc (Impart) ambii membri ai unei ecuaţii, E 1 =Ea, prin aceeaşi
expresie Ea, definită pe intreg domeniul de definiţie al ecuaţiei E 1 = Ea şi diferită de zero ln
acest domeniu, atunci ecuaţia E 1 • E 3 = E 2 • E 8 (E1 /E3 = E 2fE 3 ) este echivalentă cu ecuaţia
iniţială.

Exemple :
( 1) 6a = -3 :6
6af6 = -3/6
(2) a = - 1/2
Ecuaţiile 6a = -3 şi a = - 1/2 sint echivalente după propoziţia 4; 5 1 = 5 2 = {- 1/2}.
a -4 Dimpotrivă trecerea de la ( 1) la (2) este o transformare
(1) --= - - ·(a + 4)
a+4 a+4 neechivalentă, deoarece expresia a + 4 ia valoarea
O pentru a= -4. Deoarece 5 1 = 0 şi 5 9 = {-4},
(2) a= -4 ( 1) şi (2) sînt ecuaţii neechivalente.
Ecuaţii algeb-rice 93

Propoziţia de mai sus necesită. demonstraţii ce vor fi omise aici. Nu există. propoziţii de
echivalenţă. analoage pentru ridicarea la putere sau extragerea ră.dă.cinii, deoarece aceste ope-
raţii pot duce la transformă.ri neechivalente după. cum se poate vedea din exemplele urmă.toare .

Exemple: ( 1) 1+ x = ~ 1 Ridicarea 1~ putere În raport cu mulţimea R a

numerelor reale , ecuaţiile ( 1)
( 1 + x) 2 = {V(l- x)) 2 , şi (2) sînt neechivalente de-
1 + 2x + x 2 = 1 - x. oarece 5 1 = 0 şi 5 2 = { -3,0},
(2) x 2 + 3x = O. adică. S 1 ::1= 5 2 . N umă.rul -3
este o soluţie a ecuaţiei (2),
dar nu şi a ~cuaţiei ( 1).

Rezolvarea ecuaţiilor. A rezolva o ecuaţie înseamnă. a gă.si toate soluţiile ei relativ la

domeniul de variaţie dat, cu alte cuvinte a gă.si mulţimea soluţiilor ale cărei elemente pot fi
numere, perechi de numere, n-upluri de numere, expresii cu parametri, perechi de
n-upluri de altfel de expresii. În unele cazuri, rezolvarea unei ecuaţii se poate face prin încer-
că.ri sistematice, în cele mai simple prin citirea directă. a soluţiei iar pentru cele mai complicate
prin elaborarea unor metode de rezolvare sau a unor algoritmi de rezolvare. Aceste metode constă.
în cele mai multe cazuri dintr-un şir de transformă.ri echivalente succesive prin care ecuaţia se
aduce la o form~ din care soluţia poate fi citită..
Model de rezolvare a unei ecuaţii liniare cu o variabilă folosind teoremele de echivalenţă.
Scopul tran sformă.rilor este obţinerea unei ec uaţii atît de simple încît soluţiile ei să. poată fi citite
direct.
( 7x - 2 - 5x -4x + 3 + J x- 8 Acesta este un şir de ecuaţii echi-
Propoziţia valente. Cum echivalenţa este tran-
2x - 2 = - x - 5 1 +2 + x zitivă. , ultima ecuaţie x = - 1 este
Propoziţia 3 echivalentă cu ecuaţia iniţială.. Nu-
( 2x- 2 + 2- x = - x - 5 +2+ x mă.rul - 1 este evident unica soluţie
Propozţţia a ecuaţi ei x = - 1 şi deci unica
( 3x - 3 1:3 soluţie a ecuaţiei iniţiale. Toate ecu-
Propoziţia 4 aţiile din şir au mulţimea soluţiilor
C3xf3 -3/3
Propoziţia
5 = { - 1}.

Cx -1

Probă. După gă.sirea soluţiilor este necesară. verificarea acestora pentru a vedea dacă. au
fost corect gă.site. Dacă. toate transformă.rile folosite sînt echivalente , atunci scopul probei este
gă.sirea eventualelor erori şi verificarea apartenenţei soluţiei la domeniul de definiţie; dacă. s-au
folosit şi transformă.ri neechivalente, atunci prin probă. se elimină. soluţiile ce apar in plus. Ea
nu indică. însă. soluţiile pierdute.
Proba se face prin înlocuirea variabilelor din ecuaţia iniţială c u numerele ce formează. solu-
ţiile gă.site. De exemplu, pentru modelul de mai sus

7 . (- 1) - 2 - 5 . (- 1) = - 4 . (- 1) + 3 + 3 • ( - 1) - 8,
- 7- 2 +5 = 4+3- 3- 8,
-4 = - 4.
S-a obţinut o propoziţie adevă.rată., ceea ce confirmă corectitudinea calculelor. În a doua
parte a probei se verifică. apartenenţa · soluţiei la domeniul de definiţie, in cazul de faţă R. Deoa-
rece - 1e R , mulţimea soluţiilor va fi de fapt 5 = { - 1} . Dacă se presupune că domeniul de
variaţie este N, atunci prima parte a probei este identică. pe cind in a doua parte - 1e N, astfel
încît mulţimea soluţiilor este 5 = 0.

Rezolvarea problemelor prin ecuaţii

Problemele respective se referă. sau la o situaţie matematică. exprimată in limbaj curent,

sau o situaţie practică. dintr-un domeniu aplicativ, ca de ~::x ., ş tiinţele naturii, tehnologie sau
economie. În ambele cazuri, problema trebuie transpusă în limbaj matematic . Rezultă. astfel
ecuaţii. De exemplu, t extul " Dacă. 7 se adună la de trei ori un num ăr natural. se obţine acelaşi
rezultat ca atunci cînd se scade acest numă.r din 13" conduce la ecuaţia: Jx + 7 = 13 - x, xeN ,
unde s-a introdus variabila în locul numă.rului cerut.
9i Mat ema tiei elemen ta1·e

De regulă. transpunerea problemei în limbaj matematic duce mai întîi la o ecuaţie intre
cantită.ţi şi variabile cantitative şi apoi, de aici, la ecuaţii cu numere şi variabile numerice.
Exemplu. Un brad înalt de 9 m se rupe la o distanţă. de i m de la pă.mînt. Care este distanţa
dintre piciorul brad ului şi punctul unde virful atinge pă.mîntul?
l. Fixarea variabilei: vîrful pomului se gă.seşte la x m de piciorul
pomului.
2. Stabilirea ecuaţiei ~i a domeniului de variaţie : partea ră.ma.Să. în
\. 5~At1r picioare are lungimea de i m iar cea ruptă. 9 m - i m = 5 m. Rezultă.
~Y- ~ un triunghi dreptunghic (v. fig. i. 1.3) în care aplicîndu-se teorema lui
Pitagora, se obţine ecuaţia (i m) 2 + (xm) 2 = (.5 m) 2 şi apoi ecuaţia cu
numere şi o variabilă. 42 + i 2 = .52 cu xeR şi x > O.
3. Rezolvarea ecuaţiei : soluţiile acestei ecuaţii sînt x 1 = + 3 şi
xm x 2 == -3.
4.1.3. Pom rupt. 'i. Proba: verificind problema, rezultă. că. x2 = -3 nu este accep-
tabilă. .
.5. Rdspuns: virful pomului a că.zut deci la o distanţă. de 3 m de
piciorul lui.

4.2. Ecuaţii liniare

O ecuaţie este liniară. sau de gradul întîi dacă. necunoscuta apare numai la p~terea întîi;
de exemplu: .5x - 2 = 8 este o ecuaţie de gradul întîi.
Denumirea de ecuaţie liniară. derivă. din aceea că. soluţia ei reprezintă. geometric abscisa
punctului de intersecţie al unei linii drepte cu axa x-ilor (v. cap. "Geometria analitică. a planului)".
Ecuaţia (x + 4) (x + 3) = (x + l)(x + 7), xeR este liniară. deoarece poate fi adusă. la forma
1
x - 5 = O. Ecuaţia = 'ix nu este însă. liniară. pentru el ea se reduce la 'ix2 - 1 = O.
X

Ecuaţii liniare cu o variabilă

Forma generală. ! ax + b = O 1 xeR; a, beR

În forma generală., x este variabila, a şi b parametrii reali, ax se numeşte termen liniar şi b

termen liber sau absolut. Cazul a = O va fi inclus în discuţie deşi ax+b = O cu a = O nu mai este
propriu-zis liniară.. Cu ajutorul transformă.rilor echivalente orice ecuaţie liniară. cu o variabilă.
poate fi adusă. la forma generală.. La rezolvarea ecuaţiei ax + b = O se pot deosebi trei cazuri:

Cazul l.a::/::0 II. a= O III. a=O

b arbitrar b ::1= o b=O
Rezolvarea ax + b = O 1 -b O · x+b=O l-b O·x+0=0
ax = -b :a 0 • X= -b 0 • X= 0
x = -bfa
Numă.rul
soluţiilor exact una nici una o infinitate
Mulţimea
soluţiilor S = {-bfa} s = 0 S=R
Proba l. a(-bfa) +b= O deoarece O · x = O orice numlr real imnul·
- b+b = 0 pentru orice xeR, ţit cu zero dA. zero,
o = 0 dar b ::1= O, nici un deci orice numlr real
2. - bfaeR, numă.r real nu satis- este o soluţie
pentru că. a, b e R face ecuaţia
şi a ::1= O
Ecuaţii algebrice 95

Exemplul 1. Ecuaţii liniare fă.ră. parametru

4af3 + 1/2- a = - 3/2 + 2af3 + 5J2 ; aeQ,

aJ3 + 1/2 = 2af3 + 1 1 -1/2- 2af3;
-aJ3 = 1/2 :(- 1/3)
a = -~2

Proba: 1. (4/3)·(-3/2) + 1/2-(-3/2) = -3/2 + (2J3)( - 3J2) + 5/2 2. -3J2eQ- ~-g

-2 + 1/2 + 3/2
o
Mulţimea soluţiilor este deci: S = { -3/2}.

Exemplul 2. Ecuaţia cu variabila x e R şi cu parametrii a, b e R conduce la o ecuaţie

liniară în x:
(x + a) 2 - (x - b) 2 = 2a(a+ b);
xZ + 2ax + aZ - x 1 + 2bx - b2 = 2a1 + 2ab 1 - a 1 + b2
2ax + 2bx = a 2 + 2ab + b2
2x(a + b) =(a+ b) 2 1 :2(a + b).
Este necesar aici să se deosebească mai multe cazuri:
Cazu 1 înt ii. Dacă a+ b ,&0, prin tmpărţire cu x = (a + b)/2, se obţine S = {a+ b)/2}
P ro b ă. 1. [(a + b)/2 + a] 2 - [(a + b)/2 - b] 2 = 2a(a + b),
[(3a + b)/2] 2 - [(a - b)/2] 2 = 2a2 + 2ab,
[9a2 + 6ab + b2 - a 2 + 2ab - b2)/4 = 2a2 + 2ab, 2a2 + 2ab = 2a2 + 2ab.
Aceasta este o identitate valabilă pentru orice numere reale a şi b.
2. (a+ b)/2eR deoarece a, beR.
Cazul al doilea. Dacă a + b = O, adică b = -a, ecuaţia dată devine (x + a) 2 -
- (x + a) 2 = 2a(a- a). Ea este echivalentă cu O • x = a şi are mulţimea soluţiilor S = R.
Probă. (x + a) 2 - (x + a) 2 = O este adevărată pentru orice număr real şi pentru orcei
parametru aeR.

În cazul ecuaţii1or fracţionare cel puţin una din variabile se găseşte la numitorul unei fracţii.
2 .3 5
Exemplul 3. - - - + --- = - •
x-2 x+2 x
Pentru orice numere reale x-::1 ± 2 şi x-::10, înmulţirea cu numitorul comun x(x- 2) (x + 2),
este o transformare echivalentă care conduce la o ecuaţie liniară
+ 2) + 3x(x - 2) = 5(x - 2) (x + 2),
2x(x
2x2 + 4x + 3x2 - 6x
-2x
= 5x2 - 20,
= - 20,
l -5x2
: (-2)
X = 10.
P r o b a se face in ecuaţia iniţială.

2 3
1. ---+---
10- 2 10 + 2 10
2/8 + 3/12 = 1/2
1/2 = 1/2
s= {10}.
96 Matematici elemenlat'e

Exemplul4. Ecuaţia cu parametru

x+2a x-2a · (2a - x) (2a + x)
-2a-x
--+- --
2a+x x :1: 2a, x :1: -2a
(x + 2a)(x + 2a) - (2a - x)(2a - x) = <tai,
x1 + 4ax + 4a1- 4a1 + 4ax- x1 = 4ţ~ , 1

8ax = "ia2 •
Cazul intii: a:;:O, Cazu 1 a 1 doi 1 ea: a =O.
x = aJ2•. x/(-x) + x/x = 0/(-xl) 1· (-xl)lx #:O.
S = {a/2} =0
=0
P r o b a confirmA. rezultatul. Toate numerele diferite de O .s int soluţii.

Exemplul5. f%+2= 3 este o ecuaţie iraţional! echivalent! cu o ecuaţie liniarl

f(x + 2) = 3, la puterea a treia Proba

X+ 2 = 27 -2 1. ţ/2.5 +2= 3,
X= 2.5, 3=3
s= {2.5}. 2. 2.5eR
Exemplul 6. Atunci cînd apar mai mulţi radicali, unul dintre ei se izoleazA. inainte de ridi-
care la putere.

14 = VX - 4+ VX + 24,
VX - 4 = 14 - VX + 24 ridicare la putere

X - .. = 196 - 28 VX + 24 + X + 2"1,

28 VX + 24 = 224,
Proba:

Vx + 24 = 8, 1. H = V40 - 4 + V" 40 + 24
X+ 2"1 = 64f, 14=6+8
X= 40,
s= {40}. 2. 40 e R
Urmltoarele exemple conţin probleme din practicA. care conduc la ecuaţii liniare cu o varia-
bilA.. Ele pot fi privite ca modele de tipuri ce se întîlnesc în mod frecvent.
Exemplul 7. Pt'oblema de amestec. Într-un cuptor Siemens-Martin se topesc 20 t de oţel
cu un conţinut de 0,.5% carbon, cu .5 t de fontl cu 5% carbon. Ce procent de carbon are
amestecul?
Fie x% carbon al amestecului, adiel 25 t de amestec conţin
25
· x t carbon. Cele 20 t
100
de oţel conţin 20
· 0,.5 t şi cele 5 t de fontă. ~ t de carbon. Atunci 20 •
05
• + .5 •
100 100 100
,5 X
•- - = 2.5 • - - , X= 1,4%.
100 100
Amestecul conţine deci 1, 4% carbon.
Ecuatii algebrice 97

Exemplul8. Trei excavatoare folosite într-o minl de lignit ridic! zilnic impreunâ 31 000 ma
de reziduuri. Al. doilea excavator ridicll 1 000 m 8 mai mult decît al treilea iar primul 4 000 ma
mai puţin decit dublul cantitllţii ridicate de cel de al doilea. Ce cantitate de reziduuri înlllturâ
zilnic fiecare excavator?
Al treilea excavator înlllturâ x m 8 reziduuri. al doilea (x + 1 000) ma reziduuri, primul
[2(x + 1 000) - 4 000] m 8 reziduuri, toate trei 31 000 ma = {x + (x + 1 000) + [2(x + 1 000) -
- 4 000)} m 3 • Se obţine x = 8 000. Al treilea excavator excaveazll 8 000 m 3 reziduuri, al doilea
9 000 m 3 reziduuri, primul H 000 m 8 reziduuri, toate impreunâ 31 000 ma reziduuri.

Exemplul9. Probleme simple de mişcat-e. Un tren lung de 2-'0 m trece cu o vitezll de -'0 km/h
printr-un tunel lung de 200 m. Cît a durat trecerea prin tunel?
-:.;impuJ de la intrarea locomotivei în tunel pînllla ieşirea din tunel a ultimului vagon este de x
.
secund e. t n acest t trop, u 1tlmu
. 1 j0 000 x m; aceasta reprez~nt..
vagon parcurge--- . )( 1ungtmea
.
tre-
60·60
oului plus lungimea tunelului

-'0 000
200 + 2-'0 = x. X= 32,4 S.

---
60·60

Trecerea. prin tunel dure~! deci 32,4 secunde.

..
Exempl~ 10. Pt-obleme de mişcat-e m!li complicate. Un şlep mergind în sensul curentului
.
apei ajunge la destinaţie în 2 ore. Mergînd contra curentului cu aceeaşi încllrcare a maşinilor
parcurge aceeaşi distanţll în 3 ore. Viteza lui în apll stlltlltoare este de 2.50 mfmin. Care este viteza
curentului?
Fie x mfmin viteza curentului. În sensul curentului viteza vaporului va fi (2-'0+x)m/min
şi contra curentului (2.50- x) mfmin. Lungimea distanţei parcurse va fi (2.50 + x) 120 =
= (2.50-x) 180. De unde rezultll viteza curentului: .50 mfmin.
Ecuaţii liniare cu doull variabile

Mulţimea soluţiilor unei ecuaţii liniare cu doull variabile, de exemplu 4x + 3y - 10 = O.

xeR, yeR este formatll din toate perechile ordonate de numere reale (x, y) care prin sub-
stituţie transformll ecuaţia într-o propoziţie ordon~tâ , de exemplu ( 1, 2) este o soluţie deoarece
4 ·1 + 3 ·2 - 10 = O este o propoziţie adevllraU (O; 10/3) şi ( + 3; 2/3) sînt de asemenea soluţii.
Dacl se postuleazll ca x şi y să fie numere naturale, ·atunci soluţiile sînt perechi de numere natu-
rale care satisfac ecuaţia; se pot considera şi alte domenii de variabile.

Sisteme de doull ecuaţii liniare. Algebra liniarll dll metode de rezolvare a m ecuaţii liniare
cun variabile. Dacll se cere rezolvarea simultanl':l. am ecuaţii cun variabile, se spune eli. este vorba
de un ssstem de m ecuaţii cun variabile. Orice soluţie a unui astfel de sistem este un n-uplu de
numere. Aici se va trata aqtă.nunţit numai cazul m = n = 2 (pentru m şi n oarecare v. cap. 17).
Orice soluţie a unui astfel de sistem este o pereche ordonatll de numere (x, y).

Forma generalA. a unui ( 1) a 1 x + btY = c1 x, yeR variabile necunoscute

sistem de ecuaţii liniare (2) a1 x + b1 y = c1 coeficienţii ~·
a1 , b1 , b1 , c1 , c1 e R

Rezolvarea unui sistem de doull ecuaţii liniare. Prin rezolvarea unui sistem de doull ecuaţii
linia.re cu doull variabile se înţelege determinarea tuturor perechilor ordonate (x, y) care satisfac
atît prima cît şi a doua ecuaţie, cu alte cuvinte trebuie determinată. intersecţia S a mulţimii
soluţiilor 5 1 şi mulţimii S 1 ale celor două. ecuaţii . Singurele cazuri posibile sint urmlltoarele trei:

1. s = S1 n ş, = {(a, b)}. Sistemul are o soluţie unicll.

2. s = 51 n 5 2 = 0. Ecuaţiile sist~muluţ sînt inconsistente, incompatibile sau con-
tradictorii.
Sistemul de ecuaţii nu are soluţie unicll. El are o infinitate de
soluţii,
98 Matematici elementare

Ultimul caz apare atunci şi numai atunci cînd cele două. ecuaţii sînt liniar dependente, adică.
atunci cînd o ecuaţie se obţine din cealaltă. prin înmulţire cu un număr real. Metodele elementa.re
frecvent folosite pentru rezolvarea unui sistem de două. ecuaţii liniare cu două. necunoscute sînt:
metoda substituţiei, metoda comparaţiei şi metoda reducerii. Scopul acestor metode este ~li­
minarea unei variabile astfel încît să. rămînă. de rezolvat două ecuaţii liniare cu cite o variabilă..
Prin metoda substituţiei se rezolvă. o ecuaţie în raport cu una din variabile şi expresia obţi­
nută. se substituie în cea de a doua.

Exemplull. (1) x +y = -3 ~
=
x + {2x + 6) = -
+ 6 _ _ _ _ _,/! 3x + 9 = O
31
_(2_)_-_2x_+_Y_=_6_ _ ~ y 2x
se elimină. x = - 3
( "= 2. (-3) +6 -------
y=O se calculează.

Proba se face în ambele ecuaţii ale sistemului.

(1) - 3 +o= -3 -3e RI.IIB şi OeR
(2) 0-2·(-3) = 6 • •
Numerele perechi (- 3, O) sint soluţii unice ale sistemului de ecuaţii. S = {( ..... 3, O)} .

Prin metoda comparaţiei ambele ecuaţii se rezolvă. in raport cu aceeaşi variabilă. iar expresiile
obţinute se egalează.; metoda se bazează. pe proprietatea de tranzitivitate a echivalenţei expre-
siilor.
ExempluJ 2. ( 1) X- 2y = 4 > X = 4+ 2y 1
(2) 2x + 5y= 35 - - - - - - - - - - 7 X= (35- 5y)/2 '{'

x - 2·3=4 4 + 2y = (35 - 5y)/2 se elimină. x

s= {(10, 3)} .
X = 10
----
Metoda reducerii. Înmulţind ambele ecuaţii cu un număr convenabil ales, se ajunge ca
y=3

una dintre variabile în ambele ecuaţii să. aibă drept coeficienţi numere opuse. Prin adunarea
celor două. ecuaţii termenii respectivi se reduc şi astfel variabila se elimină..

Exemplul 3. (1)

(2)
12x- 8y

18x- 15y = 3
= 4•3

(-2) ~
{.1 ')

(2')
36x- 24y

-36x + 30y
=
=
12

-6 t
două.
s= {( 1, 1)} .
-- 12x- 8 • 1

variabile x şi y, se pot distinge două. cazuri.

X=
= 4

1
----------
Pentru a obţine o privire generală. asupra soluţiilor unui sistem de două. ecuaţii liniare cu
0 • X+ 6y

y=l
= 6

I. Pentru a 1 = a 2 = b2 = b1 = O în cazul c1 = c2 = O orice pereche de numere reale este

o soluţie a sistemului. Dacă. însă. unul din numerele c1 şi c2 este diferit de zero, atunci nu există
soluţie .

(1) a1 x + btY = c1
xeR, yeR
(2) a 11 x +b y =
11 c2
Ecuaţii algebrice 99

II. Dacâ cel puţin unul dintre coeficienţii a 1 , a 2 , b1 , b2 este diferit de zero, atunci sînt posibile
trei cazuri.

Primul caz Al doilea caz Al treilea caz

liniar independente şi liniar dependente, de inconsistente, de ex.

Ecuaţii consistente, de ex. ex.
(1) 4x + y = 12 (1) 4x + y = 12 (1) 4x +y = 12
(2) X+ 2y = 10 (2) Sx + 2y = 24 (2) 4x +y = 10

Numărul exact una (2, 4) o infinitate, nici una

soluţiilor de exemplu:
(1, 8), (2, 4)
(3, 0), (4, -4), ...

Mulţimi de soluţii s= {(2, 4)} S = {(x, y) 1 4x + S= 0

+y = 12}

Interpretare două drepte care se două drepte care două drepte paralele
grafică intersectează într-un coincid; o infinitate distincte; nici un.
punct de puncte punct comun

E xemplul 4.
(1) 4y(l0x - 3)- 5x (8y + 7) + 16.5 = O Înmulţind şi ordonînd

(1') -3.5x - 12y = - 16.5 Metoda reducerii

(2') - 63x + 1.5y = -1H -3.5 . 3 - 12y = -16.5
" y = .5
(1 j -17.5x - 60y = -82.5
(2 j -2.52x + 60y = - 4.56

-427x = -12811 :.( -427)

X = J .
P roba confirmă calculele.
Exemplul5. Ecuaţiile se dau sub formă fracţionară. De observat că numitorii trebuie sâ
fie diferiţi
de zero.

( 1)
3
/
(2)
X- y + 1 ~ (1') X+ y = .5 1
2 x +y + 1 = 3 "------>~ (2') 2x- 4y = -2
Exemplul 6. Variabilele sînt x şi y pe cînd a şi b sînt parametrii reali. Mulţimea soluţiilO{
este S = {(a + b, a - b)}.

Exemplul 7. A doua ecuaţie este un multiplu al celei dintîi ; orice pereche ordonată de
numere care o satisface pe prima o va satisface şi pe a doua. Există o infinitate de soluţii.

Exemplul 8. Ecuaţiile sînt incomp3.tibile. Nu există soluţii: S = 0.

Probleme care conduc la un sistem de ecuaţii Uniare

Exemplul9. Probleme de repartiţie . Un rezervor poate fi umplut cu apA. de la un robinet de
apă caldă şi de la un robinet cu apă rece. Dacă robinetul de apă caldă este deschis 3 min şi cel
de apă. rece 1 min, atunci în rezervor sînt .50 1. Dacă apa caldă curge un minut şi
100 Prfatematici elemmtare

apa rece 3 min, atunci în rezervor vor fi 40 1. Cîţi litri de apă. curg
într-un minut din fiecare robinet? ( 1) 3x + y = .50
Fie x lfmin debitul robinetului de apă caldă şi y 1/min debitul robi- (2) x + 2y = 40
netului de apă rece. Atunci:
Prin rezolvarea sistemului se găseşte că robinetul de apă caldli. furnizeazli. 12 1/min şi robi-
netul de apâ rece 14 lfmin.

Exemplul 10. Probleme de amestec. Pentru a evita îngheţarea apei în blocul motor şi în sis.:.
temui de rli.cire al unui automobil se amestecă apa cu lichidul antigel cu densitatea 1,13.5 gfcm3 •·
Dacă. acesta are densitatea de 1,027 gfcm 3 , atunci se evită îngheţul pînli.la. temperAtura de -10°C.
Cîţi litri de antigel şi cîţi de apă sînt necesari la această tempe-
raturâ pentru a obţine 100 1 de amestec? X+ J = 100,
Fie x cantitatea de antigcl din amestec şi y cantitatea de 1, 13.5x + y = 1,027 • 100
apă din amestec. Se poate scrie sistemul

Prin rezolvarea lui se găseşte eli pentru a obţine 100 1 de amestec sînt necesari 20 1 de antige1
şi 80 1 de apă.

Rezolvarea grafică a ecuaţiilor liniare şi a sistemelor de ecuaţii liniare

Rezolvarea grafică a ecuaţiilor se bazează pe corespondenţa biunivocă dintre soluţii şi

punctele planului. R eprezentînd aceste puncte intr-un sistem de coordonate, se pot obţine soluţii
aproximative ale ecuaţiilor. Sistemul de coordonate care se foloseşte este cartezian rectangular.

Rezolvarea grafică a unei ecuaţii liniare. Fiind dat ă ecuaţia liniară ax + b = O cu a :F O,

se consideră funcţia liniară y = ax + b. Reprezentarea grafică a acestei funcţii este o dreaptă
care taie axa absciselor. Coordonata punctului de intersecţie este soluţia ecuaţiei ax + b = O.
Funcţia y = ax + b poate fi trasată cu ajutorul coeficientului unghiula.r m = a şi al ordonatei
de origine n = b (v. cap. "Geometria analit ică a planului") sau calculînd pentru valori x1 şi
x2 valorile corespunzătoare y 1 şi y 2 şi unind punctele determinate prin coordonatele (x1 , y 1),
(x2 , y 2). Abscisa punctului de intersecţie a liniei trasate cu axa Ox este soluţia căutată a ecuaţiei
lin iare.

Exemplul 1. De la ecuaţia 2x - 6 = O se trece la funcţia y = 2x - 6. Graficul ei taie

axa Ox în punctul P (3, 0), 3 fiii;ld soluţia ecuaţiei 2x-6 = O (fig. 4.2.1).

Rezolvarea grafică a sistemelor de două ecuaţii liniare cu două variabile. Fiecare din cele
două ecuaţii cu două necunoscute ale sistemului poate fi prhrită ca expresia analitică a unei
funcţii liniare. Ca reprezentări grafice a celor două ecuaţii într-un sistem de coordonate carte-
ziene se obţin două drepte. Coordonatele punctelor de pe prima dreaptă satisfac prima ecuaţie
şi coordonatele punctelor de pe a doua dreaptă satisfac a doua ecuaţie. Coordonatele tuturor
punctelor care se găsesc in acelaşi timp pe ambele drepte sînt soluţiile sistemului. În general
există un singur punct comun al ambelor drepte.

Într-un sistem de ecuaţii liniare trebuie ca. cel puţin unul din coeficienţii celor două necu-
noscute să fie diferit de zero. După poziţia relativă. a celor douli. drepte sistemul admite o soluţie,
nici o soluţie sau o infinitate de soluţii.
Exemplul 2. Cele douli. ecuaţii ale sistemului de ecuaţii re-
prezintă dreptele 4x - y = 2 şi x - 2y = 3 care trec prin cite (1) 4x- y = 2
douli. puncte: (0, -2), (1, 2) pentru prima dreaptă şi (-3, 0), {2) X- 2y = -J
(- 1, 1) pentru a doua dreaptă. Se reprezintă cele două drepte·
într-un sistem de coordonate carteziene rectangulare. Coordo-
natele punctului de intersecţie x8 = 1, y 8 = 2 satisfac cele două (1) -x + y= 2
ecuaţii.
Exemplul3. Prin rezolvarea grafică a sistemului de ecuaţii se (2) - 3x + Jy = 6
obţin dou1 drepte care coincid (fig.. 4.2.3). În consecinţă coordo-
Ecuaţii algebt'ice 101

4.2.1. Soluţiagra­ 4.2.2. Soluţia grafică. a sis- 4.2.3. Sisteme de ecuaţii liniare.
fică. a ecuaţiei temului d e ecuaţii a) fuă soluţie,
2x- 6 = O 4x - y = 2, x - 2y = -3 b) o infinitate de soluţii

·natele oricărui punct care se găseşte pe dreapta dată. de · - x + y = 2 este o soluţie a

sistemului (fig).
Reprezentînd grafic ecuaţiile ( 1) y + 3x = + 3 şi (2) y + 3x =
-2, se obţin doull drepte
paralele, adică nu există punct de intersecţie şi deci mulţimea soluţiilor este S =- 0.

4.3. Ecuaţii de gradul doi

Într-o ecuaţie de gradul doi, necunoscuta apare la puterea a doua, de exemplu, 2x1 + 5x =
16 - x. Ş 1. ecuaţ1a
. - -- 3 8
+ - - - = 2 ,pnnamph
. 'f'1carecunum1torulcomun(x-)
. 2 (x+3),
x-2 x + 3
se transformă în ecuaţia de gradul doi 2x2 - 9x - 5 = O.
Forma gen erală a ecuaţiei de gradul doi în x este:

Forma generală. Ax2 + Bx + C =O, xe R; A, B, CeR, A r/1: O

De exemplu în ecuaţia 2x2 - 9x - 5 ·= O, A = 2, B = -9 şi C = -:-5. Ax2 se numeşte

termen păt rat ic, Bx termen liniar şi C termen liber.

Forma normală şi cazuri particulare. A trebuie să fie diferit de zero, altfel ecuaţia devine
liniarll. În forma generală se poate împărţi cu A:
Ax2 + Bx + C =O: A
B C
x 2 + - x + - = O.
A A

!n această ecuaţie, echivalentă cu cea iniţială, se notează !!... = p şi ~ = q şi se

A A
obţine forma normală:

For~a normală a ecuaţiei de gradul doi x2 + px + q =O xeR,p, qeR

Această ecuaţie se deosebeşte prin aceea că coeficientul puterii celei mai mari a necunos-
cutei x este 1. Dacă ecuaţia conţine toţi termenii, adică p j; O şi q j; O, atunci se spune că ecua-
ţia este completă sub forma normală . Pot apărea însă şi cazuri speciale cînd unul din coeficienţii
p, q ~au amindoi au valoarea O.
102 Matematici elementa1'e

F01'ma n01'mal4 a ecuaţiei de g1'adul doi 1i cazu1'ile ei pa1'ticula1'e

p fJ Ecuaţia Denumirea ei

:,&O +O ~· + p~ + q =o completl
o "' o· ~'+q=O incompletA. pur pltraticl

"o o
o
o
~· + p~ =o
~·=o
incompletA. flrl termen liber
incompletA. pur pltraticl flrl termen liber

Rezolvarea numerici a ecuaţiel de gradul doi

Rezolvarea cazurilor particulare este mai simplA. şi va fi tratatA. mai întîi.

Ecuaţia~~= O nu poate avea decît soluţiile ~1 = ~~~=O, deoarece dacl ~<O sau ~>O,
atunci ~· > O.
Rezolvarea ecuaţiei incomplete pur pltratice ~· + q = O; q ::1= O. Din ~~~ + q = O se obţine
q
~· + = ~· - < -q>'
== <~ - V c~ + V -q> -q>
şi deci se ajunge la ecuaţia echivalentă.

c~ - v=q> c~ + v=q> = o.
Deoarece un produs nu poate fi nul decit dacă. cel puţin unul din factori este nul, rezultă.
~ - Y=q = O sau ~ + }Cq = O. De aici se obţine ~1 = V-q şi ~~~ = - V-q sau prescurtat
~~o~ = ± V-q.
Proba. (± Y-q) 1 + qlo, ± Y=q este real dacl q < O.

-q + qlo,
O = O verifică.

~1 • 1 = ± }"=q sint deci soluţiile ecuaţiei ~~ + q = O; ele sînt singurele soluţii ale acestei
ecuaţii deoarece pentru 1 ~ 1 ::1= V-q rezultă. ~~~ ::1= -q; S = {V -q, - V-q}.
Dacl q < O, adiel numlrul de sub radical este pozitiv, atunci ecuaţia admite doul soluţii
reale, egale in valoare absolutA.. ·
Dacă. însl q > O, atunci numlrul de sub radical este negativ şi ecuaţia nu are soluţii în
mulţimea numerelor reale; în mulţimea numerelor complexe, însă., ecuaţia admite două. soluţii
imaginare de semne opuse şi egale în valoare absolută..

E~emple:
1. ~~~- 4 =O, ~eR. Ecuaţie pur pltraticl 2. ~~ + 144 = O Ecuaţie pur pltraticl
X~o~ = ± n soluţii x1.1 = ± V- 1H fţ R S = 0 soluţii
~1.1 = ± 2, s = {-2. +2}. ~1 • 1 = ± 12ieC S = {-12i, + 12i)
Ecuaţia din exemplul 1 are doul soluţii ~ 1 = +2 şi ~~~ = -2, aceea din exemplul 2 nu are
în domeniul numerelor reale nici o soluţie ; însl în domeniul numerelor complexe are două.
soluţii imaginare. În ambele exemple, soluţiile se verifică. prin probă.. .

Ruolvarea ecuaţiei incomplete fă.rl termen liber ~~ + p~ =O, p ::1= O, ~eR, peR
~· + p~ =O 1 ~ factor comun
~<~ + p) o ::a

Xt = o. x, ::a -p. s = {0, -P}

Ecuaţii algebrice 103

Acestea sînt unicele soluţii, deoarece un produs se anulează. atunci cînd se anulează. unul din
factori.

P rob â: pentru x1 =O, 02 + p ·O J. O. pentru x1 = -p; { -p) 2 + p( -p).:!:: O

pa_ pz ~o
0=0 0=0
5-au obţinut în acest caz douâ soluţii reale diferite dintre care una e!ote nulă.

Exemplu, 7~ 2 - 2x =O :7,
2
~·--~=0 x factor comun,
7

2
x1 = 0, Xa = - • s = {0, -p}.
7

Proba arată. că x1 şi x1 sînt intr-adevăr rădăcinile ecuaţiei.

Rezolvarea ecuaţiei complete x1 + px + q = O, p :1: O, q #:O. Rezolvarea ecuaţiei sub formâ

normală. se face prin completarea pă-rţii stîngi a ecu aţiei astfel încît sâ devină un pătrat
perfect. În felul acesta ecuaţia se transformă într-o ecuaţie pur pătratică.
Î~ ecuaţia x2 +
2x - 5 = O sau x2 2x 5, x2 + = +
2x pot fi consideraţi primii doi ter-
meni ai pătratului perfect x2 + 2x + 1 = (x + 1) 2 . Pentru a obţine un pătrat p~rfect lipseşte
doar numărul 1 care se va adăuga în ambele părţi ale ecuaţiei. Astfel x2 2x 1= 5
sau {x + .1) 2 = 6. Rezolvînd această. ecuaţie, se rezolvă şi ecuaţia iniţială. Aici s-a adăugat
1 + + +
un număr; în general se adaugă jumătate din valoarea coeficientului liniar în forma normală.

Modul de rezolvare

x2 + 2x- 5 =O - q x2 + px + q = O

+1 x2 + px = -q

x2 + +=+
2x 1 5 1 xZ + px +( fr= ( fr- q

(x + 1) 2 = 6 (-~+ff=(ff-q
-1
p
2 ••·• + f~± f v(r- q

•.. ~-f±V(H~q
x1 = -1- (6 •.. ~-~±V(H-q
10"4 Matematici elementare

4P' =F p V(p)2
2 - q
(p)2
+ 2 - q-
P"' ±P V
2 1Fpl2
l2J - + q
?
q=O

- p )2 -q--+q=O
pz +(- ps 1
4 2 2

?
-q+q=O

0=0

Ecuaţia x2 + px + q = O
xeC soluţii .<1,1 = -~;!;V (H- q
Această formulă de rezolvare conţine şi soluţiile·cazurilor speciale care se obţin prin inlo-
cuirea lui p şi q prin p = O, sau q = O sau p = O, q = O. Formula este aplicabilă doar pentru
forma normală.

Cazuri de rezolvare. Discriminanţi. Cînd coeficienţii ecuaţiei de gradul doi- x2 + px + q = O

sînt numere reale, apar trei cazuri în care ecuaţia este rezolvabilă. Soluţiile sînt sau reale şi dis--
tincte, sau reale şi confundate, sau complexe conjugate. În cel de-al treilea caz, ecuaţia nu admite
soluţii în domeniul numerelor reale. Natura rădăcinilor este determinată de numărul de sub
semnul radicalului în formula de rezolvare a ecuaţiei complete în forma normală x1, 2 =

= -1 ± V(1r- q. Expresia de sub radical poartă numele de discriniinant (de la lati-

nescul discriminare = a separa, a decide) şi se notează cu D.

= {~)
2
Discriminantul formei normale \ D - q

Cele trei cazuri sînt rezumate în următoarea tabelă:

Discriminant radical cele dou3. soluţii

'i..

D >O real reale, diferite

D ;= O nul reale, egale
D <0 imaginar complexe, conjugat~
......_

Modul de rezolvare şi formula de rezolvare sînt aceleaşi cînd coeficienţii ecuaţiei în forma
normală sînt numere complexe. Cele două soluţii sînt în acest caz egale cînd discrimina.ntul este
nul; altfel se obţin două soluţii diferite, nu neapărat conjugate.
Ecuaţii algebrice 105

Exemplul 1. x2 + 4x - 5 ~ O, x e R. Proba: 1 + 4 - 5l O
x 1 .2 = -2 ± V2 2 + 5 0=0
x1.2 = -2 ± V9 (-5) 11 + 4(-5) - 5!. o
x1.2 = -2 ± 3 25- 20- '5!0
x1 = 1 0=0
x2 = -5
Se găsesc două soluţii reale diferite.
Exempl11l 2. Proba:

2x2 - 16x + 36 = O xe R 2(4 ± iJf2) 2 - 16(4 ± i J!2) + 36l. o

x2- 8x + 18 = O 2( 16 ± si V2 - 2) - 64 =t= t6i V2 + J6l. o

x 1 •2 = 4 ± V-J! - 18 32 ± t6 i V2 - 4 - '()4 =t= t6i V2 + 36 l. o
x1.2 = 4 ± V-=2 32 - 4 - 64 + 36 ::?" o .
• xM = 4 ± i (2 0=0
x 1 = 4 + i J!2 Ecuaţia nu are soluţii în domeniul numerelor
reale. Are însă două soluţii complexe.

Exemplul 3. x 2 - + 49 = O xeR
Hx P ro b a: 72 - 14 · 7 + 49 .l O
x 1 • 2 = 7 .± V72 - 49 49 - 98 + 49l. o
x1o2 = 1 ± Vo 0=0
x1,2 = 7
.a-1 = 7
x2 = 7
Ecuaţia are două. rădăcini reale confundate.
x- 1 4x - 3 7
Exem p! ul 4. Ecuaţia fracţionară - -- = ·pentru x e R se transformA
· x +1 5x - 10 10
după înmulţirea cu 10 • (.x + 1) • (.\' - 2), p entru x =1= -1 şi x #: 2 într-o ecuaţie de gradul
doi 9x 2
- 39x + 12 = O. Soluţia ecuaţiei este S = {~· -4}·
Exemplul 5. Proba:

Vx + 2 + V2x + 7 = 4~ prin ridicare pentru x 1 : V21 + 2 + J!2 • 21 + 7 = 4

la pătrat
V30 = 41Uilfiit
x + 2 + V2 x + 7 = 16

V2x+7=14 - x lprinridicare pentrux 2 : Y9+2 +Y2·9+7=4

la pătrat - ~-~~B
4 =-ta
2x + 7 = 196 - 28x + x2,
x2 - 30x + ţ89 = O,
x 1 = 21,
X2 = 9.
106 Matematici elementaf'e

Ridicarea la pătrat a fcst o transformare neechivalentă. După cum a arătat proba

numai x 2 = 9 este soluţia ecuaţiei iniţiale; deci S = {9}.
Nu orice ecuaţie avînd radicali de ordinul doi conduce la o ecuaţie de gradul doi.
'înlăturarea radicalilor cu exponent întreg este întotdeauna posibilă; un exemplu este ecua-
y
ţia (x + 7) 2 - Y.x + 7 = 6, care, pentru x e C admite mulţimea soluţiilor S = {-15, 20}.

Probleme practice care conduc la ecuaţii de gradul doi

Ecolotul. Pentru măsurarea adîncimii mărilor se foloseşte ecoul. Emiţătorul de sunet se
găseşte la o extremitate a unui vapor în punctul A şi receptorul la cealaltă extremitate în
punctul B (fig. 4.3.1). Lăţimea vaporului este de 16 m. Sunetul se propagă în apă cu o viteză
de 1 .510 mfs. Vaporul stă. cînd se măsoară timpul între emitere şi recepţie. Care este adîn-
cimea apei cînd timpul intre emitere şi recepţie este de 0,1 s?
Fie Xm adincimea apei. Sunetul străbate pînă la fundul mării distanţa 1 510 · 0,1/2 m.

r-
Dup~ teorema lui Pitagora

x2 = ( 1.51~· 0,1 82,

x 11 = .5 636,2.5,

x1.2 = ± V.5 636,2.5 ~ ± 7.5,1.

Adincimea. apei este deci de 7.5, 1 m. A doua rădăcinli x2 = - 7.5,1 nu are nici o insemnMate
practicl1..
Adîncimea unei fîntîni. Pentru a măsura adîncimea unei fîntîni se lasl1. sl1. cadl1. liber o
piatră. Se măsoară timpul de la începutul căderii şi pînă cînd se aude piatra căzînd în apa
Untînii. Acest timp este de 4 s (fig. 4.3.2). Se socoteşte viteza sunetului l? = 333 mfs şi acce-
leraţia gravitaţiei g = 9,81 mfs9 • La ce adincime de marginea fintinii se găseşte apa?

IZ ~

~
=1x2:
2
'
r
~
-c(4 -x}

~~
1--
~-
F-=" ·-= ~ 4.3. 2. Adîncimea unei fîntîni
'ii, ~

Fie x timpul de la începutul cli.derii şi pînă ce piatra atinge suprafaţa apei. Distanţa cores-
z
punzMoare va fi atunci _!__ • g m. Sunetului îi trebuie (4 - x) s ca sl1. ajungă sus dupl1. ce
2
s-a produs şi parcurge o distanţl1. de (4 - x)c m. Cum cele două distanţe sînt egale,
g &
- x2 = c( 4 - x) sau x 2 + -~ x - = O.
2 g g
Pentru necunoscuta x se obţin valorile

x1.9
c
= -- ±-1 Vc(c + Bg)
g g
Ecuaţii algebrice 107

însă. numai .x1 = - _: + ~ Vc(c + 8g) fiind pozitivă. poate fi acceptată. ca soluţie a pro-
g g .
blemei. Dacă. se introduc valorile date pentru c şi g, se găseşte adîncimea fîntînii 70 m.

Determinarea du.rităţii. Pentru a determina duritatea unui material se foloseşte proba

sferei după. BRINELL. Se consideră. o sferă. de oţel cu diametru! cunoscut, d = 2r, cu care se apasă.
materialul cercetat. Fie h adîncimea urmei lăsate de sferă. în material şi 8 = 2p diametru! cer-
cului de intersecţie a sferei cu materialul respectiv (fig. -4.3.3). Se cere valoarea lui h pentru
un diametru d = 2r = 10 mm şi 8 = 2p = 6 mm.
Cu ajutorul teoremei lui Pitagora se obţine r 2 = (r - h) 2 + p2 • În forma generală. se obţin
pentru h valorile h1 ,2 = r ± {r 2 - p2 • Aici va fi utilizată. numai (valoarea h2 = r- Yr 2 - p2
deoarece pentru valori h mai mari decît raza r, cercul de secţiune maximă are întotdeauna
raza p = r şi procedeul nu este aplicabil. Dacă. se introduc valorile numerice ale lui r şi p,
atunci se obţine h = 1 mm.

4.3.3. Determinarea durităţii cu stera Brinell i.3.i. Secţiune într-o sferă. goală.

Problema stereometrică. O sferă. goală. de oţel are masa M = 72 900 g. Grosimea pereţilor
ei este w = 6 cm (fig. -4.3.4). Cît de mari sînt raza sferei interioare şi raza sferei exterioare
dacă. densitatea p = 7,8 gfcm 3 ?
Fier raza sferei interioare exprimată. în cm. Raza sferei exterioare va fi atunci (.x + 6) cm.
Masa sferei goale va fi atunci M = i1t (R3 - r 3) p, adică. M = i1t [(.x + 6) 3 - .x3] p. De
3 3
M
aici rezultă. ecuaţia de gradul doi .x2 + 6.x = --- - 12 cu soluţia
247tp

.x12=
• -3±v~-3-
2i1tp

Numai valoarea .x1 = - 3 + V:p

2
-3 este soluţie a problemei. Cele două. raze vor fi R = 14 cm
şir= 8 cm.

Rezolvarea grafică a ecuaţiei de gradul doi

În locul ecuaţiei .x2 + p.x +q= O se consideră. funcţia y = .x2 + p.x + q. Imaginea acestei
funcţii parabolă
2
este o cu vîrful în punctul S(.x 6 , y 6 ), .x6 = - P._, y 8 = q - p •
2 i
Abscisele punctelor în care această. parabolă se intersectează. cu axa O.x sînt soluţiile ecuaţiei
.x2 + p.x + q = O. În raport cu poziţia vîrfului, parabola intersectează. axa .x-ilor în două. puncte
(y 8 < O), este tangentă. la axa .x-ilor (y 8 = O) sau nu are nici un punct comun cu axa O .x;
se spune în aceste cazuri că. ecuaţia de gradul doi are două. ră.dă.cini diferite, o ră.dâcină. dublă
sau nu are ră.dă.cini.
108 M atema.tici elementare

Exemplul 1. De la ecuaţia x 2 - x - 2 = O (fig. 4-.3.5) se trece la funcţia y = x 2 - x - 2,

. . q2 1 1 1
p = - 1, q = - 2 şt dect -D = p- - = - 2 - - = -2 - şi deciD= 2 - >O.
4 . 4 4 4
. 1 1
Coordonatele vîrfului parabolei sînt x, = -, y, = -2 - . Parabola reprezentaU taie axa
2 4
x-ilor în x1 = - 1 şi x2 = 2. Aceste valori sînt soluţii ale ecuaţiei date.

4.3.5. Rădăcinile unei ecuaţii de gradul doi ca puncte

de intersecţie ale unei parabole cu axa absciselor

4.3.6. Rezolvarea grafică a unei ecuaţii

de gradul doi cînd virful parabolei este
in origine

Exemplul 2. Din ecuaţia x2 - 2x + 1 = O se trece la funcţia y = x 2 - 2x + 1 şi se obţine

p2 p
-D = q - - = +1 - 1 = O. Parabola atinge axa x-ilor în punctul x, = - - = + 1,
4 2
y, = O. Ecuaţia are rădăcina dublă x1 = x 2 = + 1.
Exemplul 3. În cazul ~cuaţiei x 2 + x + 2 = O se obţine pentru parabola y = x 2 + x + 2
•. p 1 . p2 1 .3 . 3
vtrful x 8 = - - = - - şt y, = q - - = 2 - - = + 1-, atunci ·D = - 1- <O. Pa-
2 2 4 4 4 4
rabola nu taie axa x-ilor şi ecuaţia nu are soluţii reale.

Altă metodă de rezolvare grafică. Ecuaţia x 2 + px + q = O se ml.i poate scrie x 2 =

= - px - q. Fie f 1 (x) = x 2 şi f 2 (x) = - px - q. Rădăcinile ecuaţiei iniţiale pot fi determi-
nate ca abscise ale punctelor de intersecţie ale graficelor funcţiilor f 1 (x) şi f 2 (x). Funcţia
f 1 (x) = x 2 reprezintă o parabolă cu vîrful în origine iar f 2 (x) = - px - q reprezintă o dreaptă;
f 2 (x) poate fi secantă sau tangentă a parabolei sau poate să nu o intersecteze, obţinîndu-se
astfel două rădăcini, o rădăcină, sau nici o rădăcină.

· Exemplul 1. Pentru a · rezolva grafic ecuaţia x 2 - x - 2 = O (fig. 4.3.6) sau x 2 = x + 2

trebuie intersectată parabola f 1 (x) = x 2 cu dreapta f 2 (x) = x + 2. Abscisele punctelor de inter-
secţie x 1 = - 1, x 2 = 2 sînt rădăcini ale ecuaţiei.

Exemplt4l 2. Pentru a rezolva grafic ecuaţia x 2 - 2x + 1 = O se intersectează parabola

f 1 (x) = x2 cu dreapta f 2 (x) = 2x -
1. Abscisa punctului de tangenţă x 1 = x1 = 1 este rădă­
cina dublă a ecuaţiei.
Ec.uaţii algebrice 109

Istorie. NecesiUţi de ordin practic, în special probleme de m~sur~tori (teorema lui

Pitagora) au dus destul de timpuriu la ecuaţii de gradul doi. Din matematica babilonian~
ne-au r~mas în scrierea cuneiform~ un num~r mare de astfel de probleme. În aceste scrieri
pot fi întîlnite chiar sisteme de ecuaţii de gradul doi cu mai multe necunoscute. Una din
aceste probleme datînd din anul 2000 î.e.n. poate fi formulat~ în scriere modern~ prin ecuaţia
xs- 29x + 210 = O, datînd de ceva mai tîrziu a fost g~sit sistemul

2
x2 + yz = 1 000, y = - x - 10.
3

Matematica greacă s-a ocupat de probleme algebrice tratate geometric, adie~ prin construcţii
grafice. Cum r~d~cina pătrat~ poate fi construită cu linia şi compasul, matematicienii greci
erau capabili s~ trateze o serie întreag~ de ecuaţii de gradul doi rezolvabile în domeniul nume-
relor reale. Aceste metode au fost expuse în Cartea a X-a a .,Elementelor" lui EUCLID (300 î.e.n.)
avînd la baz~ lucrarea lui THEAITETUS (410 ? - 368 î.e .n.). Inginerul şi matematicianul grec
HERON din Alexandria (aproximativ 100 e.n.) a preluat tradiţia babilonian~ şi egiptean~
în ce· priveşte tratarea ecuaţiilor de gradul doi, folosind pentru extragerea răd~inii pătrate
formule aproximative. Astfel de aproximări se g~sesc şi la ARHIMEDE (287 -212 î.e.n.).
Cercetări privind extragerea răd~cinii se datoresc matematicienilor indieni, în special lui
BHÂSKARA (n~scut în 114 e.n.). Metodele lor au p~truns în Europa prin intermediul scrierilor
înv~ţaţilor arabi, care au contribuit de asemenea la perfecţionarea acestor metode.

4.4. Ecuaţii de gradul trei şi- patru

În general ecuaţiile algebrice sînt cu atît mai greu de rezolvat cu cît gradul lor esţe
mai mare.
Pentru rezolvarea numeric~ a acestor ecuaţii s-au elaborat o serie de metode grafice şi
aproximative cu ajutorul c~rora soluţiile pot fi obţinute cu numărul dorit de zecimale.

Ecuaţia cubică

xeC
1A .. + B"' + C" +D-O, A #o O, A, B, C, DeR

Ax3 este termenul cubic, Bx 2 termenul piltratic, Cx termenul liniar şi D termenul liber. Dacă

se Î mpart ambele p~rţ1

.
ale ..
ecuaţie1 cu A" ăB
Şl se noteaz - = r, -C = s, -D = t, atunc1. se ob"
ţine
A A A
forma normal~ a ecuaţiei cubice

x3 + rx2 + sx + t =O.

Forma normală a xeC

ecuaţiei cubice r, s, teR

Cazuri de rezolvabilitate, cazuri particulare. În domeniul numerelor complexe orice ecua-

ţie cuf,ică are trei rMăcini care pot fi şi confundate. Cum orice polinom de putere impară
110 Matematici elementare

are o rădă-cină. reală., rezultă. că. orice ecuaţie de gradul trei are o ră-dăcină reală. Celelalte două
sînt tot reale sau complexe conjugate; dacă x 1 este soluţia reală, atunci primul membru al
ecuaţiei cubice se descompune într-un factor liniar şi într-un polinom de gradul doi (v. cap . .5)
Cum un produs este nul numai cînd se anulează unul din factori, celelalte soluţii sînt rădăcini
ale unei ecuaţii de gradul doi: de exemplu, ecuaţia cubică xa - 5x 2 - 8x + 12 = O are solu-
ţia x1 = + 1 şi se descompune în produsul (x - l)(x 2 - 4x - 12) = O, ecuaţia de gradul doi
x 2 - 4x - 12 = O are rădăcinile reale x 2 -= - 2, x 3 = + 6.
După teorema lui Vieta produsul x 1 • x 2 • x 3 al rădăcinilor este egal cu -t, t fiind ter-
menul liber.
În cazul cînd termenul lib3r este nul, rezolvarea. ecuaţiei de gradul trei poate fi de ase-
menea redusă la rezolvarea unei ecuaţii de gradul doi; din ecuaţia x 3 + rx 2 + sx = O, prin
scoa.terea. lui x factor comun, se obţine x(x 2 + rx + s) = O. Pe lîngă valoarea reală x1 = O
ecuaţia mai admite ca. soluţii rădăcinile ecuaţiei x 2 + rx + s = O.
Se numeşte ecuaţie cubică pură, ecuaţia x 3 + t = O obţinută cînd r = O, s = O. În afară
de rădâcina x 1 = V' -t ea mai admite rădâcinile x 2 = t 2 f-t
şi x 3 = t 3 -t în care t 2 V
şi e 8 sînt rădăcini de ordinul trei ale unităţii. Dacă şi t = O, atunci ecuaţia x 3 = O admite ca
rădăcini doar x 1 = x 2 = x8 = O, deoa.rece dacă .x =1: O atunci şi x 3 =1: O.

Formule cardanice (Formulele lui Cardano). Aceste formule folosite pentru găsirea rădăci­
nilor ecuaţiei cubice se obţin in două etape. Întîi se trece de la forma no.rma.lă xs + rx2 + sx +
+t= O prin substituţia. x = y - !.. la forma redusă în care nu mai apare termenul pătratic.
3

Forma redusă a ecuaţiei cubice y3 + py + q =O

r2 ,.a sr
5-au folosit notaţiile p =
s - -, q = 2 - - - + t.
3 27 3
De exemplu, forma redusă a ecuaţiei x 3 - 9x2 + 33x - 65 = O este y 3 + 6y - 20 = O.
Apoi soluţia căutată se descompune în două părţi y = u + v şi se obţine

(u + v? + p(u + v) + q = O sau u 3 + v3 + q + (u + v) (Juv + p) = O.

S-a ajuns astfel la. o ecuaţie în care apar douli. necunoscute: u şi v, deci este necesară
tncă o relaţie de legătură. între u şi v. Această relaţie se va alege astfel încît factorul 3uv + p
să dispară, adică Juv + p = O.
Se obţine astfel pentru necunoscutele u şi v sistemul de ecuaţii

ua + tls =
:----7"" -

uv = -
- -
- q
p
3
ridicat la pătrat_

de 4 ori cu puterei,
a tre1a ......
u& + 2usvs + v& = q2
4u3v3 = - 4( f r
Sistemul de ecuaţii

u• - •• ~ ±
us + vs = -q.
V q' + 4
( 1r _)
1

ne dă:
Ecuaţii a1ge1wice 111

Prin schimbarea semnului d.dli.cinii pătrate ua se permută. in va şi invers, prin schimbarea

lui u cu v, însă. ecuaţiile ua + va + q = O şi uv = - p_ rămîn
neschimbate. Este suficient
3
deci să. se considere numai unul din cele două. semne, de exemplu cel de sus. Orice rădăcină.
cubică. dintr-un număr are trei valori, pe lîngă. o ră.dli.cină. x1 mai apar şi rădăcinile e2 x1

şi ta-x1 , unde tz = - _..!. + ~ V3 şi ta = - _..!. - ~ (3 sint ră.dli.cini cubice ale unităţii.

2 2 2 2
Astfel, se obţin pentru u şi v valorile:

· V- ~-v(f r 1r · ~ · · · · ~ · · · +(

Pentru y = Ui + v 1 se obţin 9 soluţii (i = 1, 2, 3; j = 1, 2, 3) ale ecuaţiei cubice. Numărul

ră.dli.cinilor se reduce însă la trei: y 1 = u 1 + v 1, y 2 = u2 + Va, y 3 = u3 + v 2, condiţia suplimentară
utv~ -J - - 3p nefiind îndeplinită. decît de perechile 1.1...v
-~ 1
, u2 v şi uavn," deoarece
3

EzEa = ( - -1 + -2i V3)( - -21 - -2i V3) = -41 + -43 = 1.

2

Cu condiţia
pe cînd y 2 şi
ca mărimea de sub radical (

y 3 sînt complexe conjugate,

f
după.
r 1r +(
cum se vede din
să. nu fie negativă., soluţia y 1 este reală.
următorul calcul:

+ VtEa = - ut + V1 u l - Vt
V3.
Y2 - uttz
i + 2
·-i

Ya = U1ta + V1t2 = - Ut + Vt u l - vl
·i V3.
2 2

Forma redusă. a ecuaţiei Formule cardanic~:

de gradul trei:
+ py + q =o pa pa
V-2 + VT+2f+ V- 2 - VŢ+2f
y8 _ q q2 q q2
Yt-

Aceste celebre formule de calcul nu sînt da.torate lui Gero nimo CARDANO ( 150 1-1.576) ci lui
Niccolo TA RTAGLIA (apr. 1.500-1557).
112 Matematici elementare

Exemplu. y3 - 15y - 126 = O. Ecuaţia este deja sub formâ. redus!, p = - 1.5 şi q = - 126.
Formlllele lui Cardano ne dau:

.5 + 1 5- 1
YK = - - - - + ---
2 2
· . 1r:;3
1 r -> = -
3
+ 2'1 1;-;;3
r ..l
-

Y3 = - ~-~· ·i (3 = - 3- 2i (3
2 2

Cazul ireductibil (casus irreductibilis), rezolvare trigonometrică. Aparent, rezolvarea ecua-

ţiei

este
cubice devine deosebit de dificilă cînd mărimea de sub semnul radicalului

negati v ă. Atunci trebuie extrasă rădăcina de ordinul trei dintr-un număr complex. Pc de
(2q )2 + (-p3 ).2
altă parte, o ecuaţie cubică admite intotdeauna cel puţin o rădăcină reală. Matematicienii seco-
lelor 15 şi 16 nu au reuşit mult timp să reprezinte această soluţie şi au denumit această
situ aţie "caz ireductibil" (ca sus irreductibilis). So luţia a găsit-o prima d a tă F. Vieta în jurul
anului 1600, folo sind metode trigonomet ric.e. S-a putut do·1edi că în acest caz, aparent atit

Deoarece ( r r
de complicat, toate trei s oluţi i sin t reale.

f + (~ < O, va fi şi p < O; fie p = - p', atunci p' este. pozitiv şi

ecuaţia redusă y3 + py + q = O se transformă în y 3 - p'y +q= O pentru care P''- _q2 >O.
27 4
Mărimea de sub radicalul de ordinul trei din soluţia u 1, respecti·., v1 , va fi

Această valoare complexă poate fi scrisă sub formă trigonometrică:

- 2q ± i V21p'3 - Ţ
q2
= r(cos cp ± i sin cp),
unde

r=
lfP'i
V 21-, cos cp = - 2q .. lfP'3
V n' sin cp = V~; - !2 :V~; .
Folosind formula ui Moi vre, se obţine pentru t~, respectiv v1 , y; (cos.! ± i sin.!) ~ cu
,. - 3 3

aceasta y 1 = u1 + v = t'r [cos.! + i sin ~ + cos.!

1 - i sin .!] = 2 y; cos~ •
3 3 3 3 3
Cum unghiul cp, datorită periodicităţii funcţiei cosinus, poate lua şi + 360°
valorile cp

sau cp + 720°, celelalte rădăcini vor fi Y2 = 2 Vr cos ( ~ + 120°) şi Ys = 2 fr cos { ~ +

+ 240°).
Ecuaţii algebrice 113

Ecuaţia cubică. A x3 + + +b =
Bx 2 Cx O xe C;A,B,C,DeR;A :F O

normală.
B C D
Forma r = -• s = -• t=
A A A

rl 2r1 rs
Forma redusă. y3 + py + q = o p = s- _, q=---+t
3 27 3

Formulele lui Cardano

(ff+(1f~o u, ~ 'V -~-VHY-(H
O ră.dă.cină. reală. si două. com-

lî r+ (1r~ o ·· ~ V -~-VHY+(H
plexe conjugate ·care pentru

devin o ră.dă.-
cină. reală. dublă. Yt = U1 + V1
Y2.a =
- t't + Vl ± ~ - Vt • t" v-3
2 2

Cazul ireductibil
(casus irreducibilis)
Trei ră.dă.cini reale

Exemplul 1. În ecuaţia y3 - 981 y - 11 3'10 = O sînt îndeplinite condiţiile cazului ire-

ductibil ; se obţine

5 670
r = V327 3 , costp = - - -3 ·
V327

Prin calcul logaritmic se obţine ·-taloarea (rotunjită.)

Fol~sind logaritmul în formulele pe; ?tr . y 1 , y 2 , Ya se gă.seşte

y1 ~36, y 2 ~ -21 , y 3 ~ - 15.
Valorile gă.site verifică. ecuaţia, dup cum se poate vedea la
efectuarea probei.

Exemplul 2. Secţiunea longitudinală. într-o pîlnie de sticlă. este un

triunghi ecbilateral. Se cere diametru} cercului de bază. d (fig. 'IA.l),
cînd capacitatea pîlniei este V = 765 cm3 . '1.'1.1. Pîlnie normată.
114 Matematici elementare

d este o latură a triunghiului echilateral. Înălţimea pîlniei este atunci h = .!!._ VJ şi raza
2
·cercului de bază Y = :: . Pîlnia are forma unui con al că.rui volum este dat de formula
2
V = -1 1 (d
1tY 2h. Rezultă. deci 765 cms = - 1t - -
d )2 V- 3 sau da = 765 . 2'i
cms.
3 3 2 2 nv'J
Dintre cele trei rădă.cini ale ecuaţiei numai cea reală. este soluţie a problemei: d = 15 cm.

Rezolvarea grafică a unei ec uaţii cubice. De la ecuaţia cubică. Ax3 + Bx 2 + Cx + D = O

se trece la funcţia de gradul trei y = Ax 3 + Bx 2 + Cx + D. Abscisele punctelor de inter-
secţie ale acestei funcţii cu axa x-ilor sînt soluţiile ecuaţiei cubice date. Aceste puncte se obţin
trasînd graficul funcţiei. Se obţin soluţii aproximative care se îmbună.tăţesc cu ajutorul proce-
deului lui Newton. De obicei, se gă.seşte grafic o singură solu ţ ie x1 , iar apoi se împarte poli-
nomul de gradul trei prin factorul liniar x - x 1 , obţinîndu-se o ecuaţie de gradul doi care
se rezolvă imediat.

Exemplul 1. De la ecuaţia 8x 3 - 20x2 - 2x + 5 = O se t rece la funcţia y = 8x 3 - 20x 2 -

- 2x + 5 (fig. 4."1.2). Graficul ei poate fi trasat foarte uşor cu ajutorul tabloului de valori:
o
~ ··· -2 -1 2 3
X

-21 5 -9 -15 35

astfel încît rădăcinile pot fi presupuse a fi x 1 = - _.!., x2 = + _.!. ,

2 2
+ -5 . Pentru a aprecia poziţia ră.dă.cinilor nu are nici
2
o importanţă că. pe cele două axe s-au folosit un~tă.ţi de mă­
sură diferite. Din tablou se poate obser-Va fără. a 't:rasa curba că
ră.dă.cinile se gă.sesc în intervalele (- 1, 0), (0, 1) şi (2, 3). Intro-
ducînd valorile presupuse în ecuaţia dată, se vede ca ele sînt
într-adevă.r ră.dă.cini. Este suficient însă. să se facă, proba numai
1
cu x2 = - ; se efectuează împărţirea (8x3 - 20x2 - 2x +
2
+ 5) :(x - î) = 8x2 - 16x - 10 şi apoi se rezolvă. ecuaţia
4.4.2. Rezolvarea grafică a
de gradul doi 8x:>. - 16x - 10 = O ale că.rei soluţii sint x 3, 1 =
ecuaţiei cubice
3
8x 3 - 20x 2 - 2x + 5 = O. = 1± - . Astfel, se verifică. rădă.cinile obţinute grafic
2
5
2
Xs = + 2
Exemplul 2. Se caută zero urile funcţiei y = - x 3 + 3x 2 - x - . 1. Zerourile (abscisele
punctelor de intersecţie cu axa Ox) se găsesc rezolvînd ecuaţia de gradul trei - x 3 + 3x2 -
- X - 1 = 0.

Aplicind teorema lui Vieta se obţin ~ 1 = 1, x 2 = 1 + V2, x 3 = 1 - V2.

Zerourile funcţiei y = - x 3 + 3x2 - x - 1 vor fi x 1 = 1; x2 = 2,4142, x 3 = - 0,4142
(valori rotunji te) .

Istoric. Ecuaţii cubice simple s-au întîlnit şi in scrieri ale matematicienilor greci antici,
indieni şi babilonieni. Deoarece matematicienii greci tratau problemele algebrei prin metode
geometrice, ei au întîmpinat mari greută.ţi de principiu în tratarea ecuaţiilor de gradul trei.
Inginerul şi matematicianul grec HERON din Alexandria (aproximativ 100 e.n.) a realizat un
important progres în această. direcţie. Ocupîndu-se de procedee mai vechi de extragere a ră.dă.­
cinii, ră.mase de la babilonieni şi egipteni, el a reuşit rezolvarea numerică a ecuaţiei pur cubice.
Primul progres efectiv în tratarea numerică şi în algebrizarea procedeelor de calcul este
datorat în primul rînd matematicienilor arabi şi apoi celor indieni. Cu toate că ei erau în
Ecuaţii algebrice 115

stare să rezolve ecuaţiile de gradul doi şi unele tipuri mai simple de ecuaţii de gradul trei,
nu au reuşit însă rezolvarea formelor generale. Matematicienii europeni au pornit in cercetările
lor de la rezultatele obţinute de matematica arabă.
Italianul Luca PACIOLI (1445- 1514), deşi are merite deosebite in dezvoltarea algebrei, con-
sidera imposibilă rezolvarea ecuaţiei generale de gradul trei .
Se pare că Magister Scipione del FARRO din Bologna a reuşit să obţin ă formule de rezolvare
pentru ecuaţia generală de gradul trei, dar lucrările· lui au rămas nepublicate. Independent
de acesta, profesorul de aritmetică şi consilierul tehnica-ştiinţific Niccolo TARTAGLIA (aproximativ
1500- 1557) a găsit formulele care astăzi poartă numele lui CARDA NO şi a dobi ndi t o faimă consi-
derabilă cu rezultatele astfel obţinute , strălucind în concursurile publice de calcul care se obiş­
nuiau în acea vreme.
Orgoliosul profesor veneţian Geronimo CARDANO ( 1501 - 1576) nereuşind să d escopere aceste
formule, le-a obţinut după presiuni îndelungate in anul 1539 d e la TA RTAGLIA , obligîndu-se sub
jurămînt solemn să păstreze secrete aceste rezultate. CARDANO în să nu şi - a ţ inut promisiunea
şi a publicat aceste rezultate în lucrarea sa "Ars magna" ("Marea artă" ) în anul 1.54.5. Şi deoa-
rece formulele de rezolvare au apărut pentru prima dată într-o lucrare a lui Cardano au căpă­
tat denumirea de "formule cardanice". Protestul lui TARTAGLIA, terminat cu un mare scandal,
nu a mai putut schimba nimic.

Ecuaţii de gradul patru

Forma generală A x4 + B x3 + Cx2 + D x + E = O xeC

A~O A , B , C, D, EeR
1 1

Şi
pentru această ecuaţie există o formulă gene rală d e rezolva re. Ea est e ,nult mai compli-
catădecît cea pentru ecuaţia cubică şi din această cauză este foarte pu ţin aplicată la deter-
minarea numerică a rădăcinilor. Se va schiţa aici o metod ă de rezolvare lăsîndu- se la o pa rte
calculele intermediare. Prin substituţia x = y - ~ se obţine din forma normală x" + ax3 +
4
+ bx 2 + cx + d = O forma redusă cu coeficienţii p, q, r :
y' + py + qy + r =
2
O.
Cele patru rădăcini

2yl = V~ + V~ + V~. 2y 2 = V~ - ~~~ - ~·

2ya = - v;; + v~ - ~~~. 2y 4 = - Jf~ - Jfi; + Jli;
se obţin cu ajutorul rădăci n ilor z 1 , z2 , z 3 ale rezolve ntei cubice a ccuaţie i date de gradul
patru
z3 + 2pz + 2
(p 2 - 4r)z - q 2
= O.
În plus este necesară condiţia suplimentară z1 z2 z3 = q2 > O. Se d eosebesc următoarele
trei cazuri de rezolvabilitate:
Rădăcini soluţii
Zt, Zz, Zs Yt• Y2 • Ya· y,

1. toate reale şi pozitive patru rădăcini reale

2. una pozitivă , două negative patru rădăcini, două cîte două conjugate
3. două complexe conjugate două rădăcini reale, două complexe conjugate
Ecuaţia bipătrată. Un caz special de ecuaţie de gradul patru care apare destul de des şi se
rezolvă elegant este ecuaţia bipătrată x' + px2 + q = O. Ea se caracterizează prin aceea că
necunoscuta apare numai la puteri pare şi de aceeea poate fi privită ca o ecuaţie de gradul doi
în x 2 • Pentru y = x 2 se obţine y 2 + py + q = O. Se rezolvă ecuaţia de gradul doi în y şi apoi
ecuaţiile x 2 = y, unde y se înlocuieşte cu soluţiile obţinute.
 116 !tfatematici elementare

Exemplu. x'-29x2 + 100 = O, y 1 = 2.5, Y! = 4; x1 = + .5, x1 = - .5, x3 = 2, Xc = -2.

Istoric. Formulele de rezolvare pentru ecuaţia generală. de gradul patru au fost gă.site de
italianul L. FERRARI ( 1522 - 1.56.5) , fost elev şi colaborator al lui G. CARDANO.

4.5. Teoreme generale

Teorema fundamentală a algebrei. Presupunerea că. orice ecuaţie de gradul n admite in mul-
timea numerelor complexe n ră.dă.cini a fost prima dată. formulată. de matematicianul olandez
Albert GIRARD (1.59.5- 1632). Au incercat să. demonstreze această. afirmaţie Rene DESCARTES
( 1.596 - 16.50) , Jean d' ALEMBERT ( 1717 - 1783) şi alţii. Primul care a dat o demonstraţie .comp1etă
a teoremei fundamentala a algebrei a fost însă. GAuss ( 1777- 18.5.5), in disertaţia sa din anul 1799 ;
mai tîrziu, Gauss a gă.sit şi alte demonstraţii, complet diferite, pentru afirmaţia că. o ecuaţie alge-
brică. are întotdeauna o ră.dă.cină.. ·

Teorema fundamentală a algebrei. Orice ecuaţie de gradul · u x" + a 1 x"-1 + a 1 x1H 1 + ...
+ a,._1 x + a,. = O, in care a.., (v = 1, 2, ... , n) sint numere reale sau complexe, admite cel
puţin o soluţie In mulţimea numerelor complexe.

Descompunerea in factori a ecuaţiei de gradul n (factorizarea ecuaţiei)

Dacă. se notează. cu x1 soluţia ecuaţiei x,. + a 1 x•- 1 + a2 xtt- z + ... + a,. _1 x + a,. = O a că.rei
existenţă. este asigurată. de teorema fundamentală. a algebrei şi se scade din respectiva ecuaţie
valoarea obţinută. prin inlocuirea lui x în primul membru cu x 1 , x~ + a 1 x~-1 + a 2 x~-1 + ...
... + a,.._1 x 1 + an = O, se obţine (x" - x~) + a 1(x"-1 - x~1 ) + ... + a,._1 (x - x1) = O. Fiecare
termen conţine factorul (x - x 1). Dind factor comun, se obţine:
(x - x 1) [xn - t + ... + a,.._1] = O.
Expresia din parantezele drepte este membrul sting al unei ecuaţii de grad n - 1. După. teorema
fundamentală., această. ecuaţie
are la rîndul ei o soluţie x 2 astfel incit se poate da factor şi x - x 2 •
Se obţine astfel
(x - x 1) (x - x 2) [x" - 2 + ... + a,. _2] = O.
Continuind procedeul se obţine reprezentarea sub forma unui produs de factori liniari.

Reprezentarea ecuaţiei de gradul n ca produs de factori liniari

x~ + a1 x"- 1 + ... + a,._1 x + a,. = (x - x1) (x - x1) .. . (x - x,.) = O.

Numărul rădăcinilor. Din reprezentarea sub formă. de produs rezultă. urmă.toarea propoziţie
importantă.:

O ecuaţie de gradul n cu o necunoscuti are Intotdeauna n ridăcini.

Aceste ră.dă.cini nu trebuie să fie toate diferite. Dacă. o ră.dă.cină. se repetă. de 2, 3, ... ,k ori, se zice
că. ea este o ră.dă.cină. dublă., triplă., multiplă. de ordinul k. Dacă. coeficienţii sînt numere reale şi
dacă. ecuaţia are o ră.dăcină. complexă a + ib, atunci ecuaţia admite o ră.dă.cină. şi valoarea com-
plexă. conjugată a - ib.

Relaţiile între rădăcini

şi coeficienţi numite formu- · relaţiile intre
lele lui Vieta. Dacă. se efec- rădă.cini şi
tuează. î nmulţirea în mem- coeficienţi ale
brul drept al reprezentă.rii lui Vieta
sub formă. de produs şi se
identifică. coeficienţii pute-
rilor lui x, se obţin relaţiile între ră.dă.cini şi coeficienţi date de Vieta. Din aceste relaţii rezultă.:

Dactl o ecuaţie de gradul n sub formtl normaltl, cu coeficienţi întregi, admite o rtldtlcintl întreagtl,
atunci aceasta este tm divizor al termenului liber.
Ecuaţii algebrice 117

Pentru ecuaţiile de gradul doi şi trei formulele lui Vieta au forma:

x1 + rx1 + sx + 1 = O + + x1 = - r
x1

-
+ px + q = O
X1 +
x1xl
Xs = -p
=q -
• •
. x1xl
x1 x1
+ x,xl + xlx1 =
X1XI%1 = - t
s

Pentru orice exponent 1~ există. cel puţin o rădăcină. primitivă. egală. cu IP(n) , unde !p(n) este
funcţia euleriană. din teoria numerelor (v. cap. 31).
Exemplu. Ră.dă.cinile primitive de ordinul 3 ale unităţii sînt soluţii ale ecuaţiei x3 - 1 = O.
Deoarece t 1 = 1, atunci (x 1 - 1): (x - 1) = x 1 x + +
1; soluţiile ecuaţiei de gradul doi
x~ + x + 1= o smt
·
2
t1 = - -
1
+ -i
2
v-3 · ta =
Şl
1
- - -;- -i
2 2
v -3. A ttt
· t1 ·
c1t Şl· Ea •
smt ră.d ă.-

cini primitive de ordinul trei ale unităţii. Se poate verifica prin calcul că. ti = q = Eg = 1,
q = Es· cJ = Et·
Rezolvabilltatea prin radicali. Teorema fundamentală. a algebrei garantează. existenţa rădă­
cinilor ecuaţiei
x" + a 1 x"- 1 + a 2 x 11 - 2 + ... + a,._1 x + a,. = O
pentru toate gradele. Pentru n = 2, 3, 'i se pot da formule generale de rezolvare. Pentru n = 3
aceste formule sînt o suprapunere de radicali, iar soluţia este de tipul fa + Yb; pentru u = 4

soluţia este de tipul Va + f b + Vc + Yd.

Prin radical înţelegem o astfel de expresie care este o suprapunere de ră.dă.c ini cu expo-
nenţi naturali. Folosind această. noţiune, se poate enunţa:

Ecuaţille algebrice ploi la gradul patru inclusiv sint rezolvablle prin radicali.
Evident, există. o infinitate de astfel de radicali şi se poate presupune că. şi ecuaţia de gradul
cinci ar putea fi rezolvată. printr-o astfel de combinaţie de radicali suprapuşi. S-a demonstrat
însă. că. este imposibilă. rezolvarea prin radicali a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decît
patru. Sofuţiile ecuaţiilor de gradul patru au deja o structură. destul de complicată.. Soluţiile
ecuaţiilor de grad superior sînt in general şi mai complicate, ele aparţinînd unei categorii mai
largi de numere.

Istoric. După. ce in perioada Renaşterii s-au gă.sit formulele de rezolvare pentru ecuaţiile
de gradul trei şi patru , matematicienii secolelor 17 şi 18 s-au preocupat foarte insistent de găsirea
soluţiilor generale pentru ecuaţia de grad .5 şi mai mare. Matematicianul german Ehrenfried
Walter von TscHIRNHAUS ( 16.51- 1708) a crezut chiar că. a demonstrat posibilitatea de a rezolva
astfel de ecuaţii prin radicali. Foarte încet s-a ajuns la a recunoaşte că. rezolvarea ecuaţiei algebrice
de grad superior prin radicali este imposibilă. ; la aceasta au contribuit Joseph-Louis LAGRANGE
(1736-1813) şi Cari Friedrich GAuss(l777 - l8.5.5). În anul 1924 genialul matematician norvegian
Niels Henrik ABEL ( 1802 - 1829) (care moare din păcate prea timpuriu de tuberculoză.) reuşeşte
să. demonstreze că. ecuaţia de gradul cinci (şi deci şi cele de grad m1.i mare) nu este rezolvabilă
prin radicali, după. ce în 1799 Paolo RuFFINI dăduse o demonstraţie incompletă a acestei
afirmaţii. Recunoaşterea şi acceptarea acestui fapt a fost cu atit mai dificilă. cu cît marea
majoritate a cazurilor speciale de ecuaţii algebrice de grad superior pot fi rezolvate prin radicali.

4.6. Sisteme de ecuaţii neliniare

În geometria analitică. şi in teoria ecuaţiilor diferenţiale ordinare se intilnesc frecvent anu-

mite tipuri de sisteme de ecuaţii Jteliniare. Vom prezenta aici citeva exemple, deşi o prezentare
sistematică. a acestora nu este posibilă..

Sisteme cu o ecuaţie liniară şi una de gradul doi. Prin metoda substituţiei, acest gen de sistem
poate fi uşor rezolvat. Un astfel de sistem apare la determinarea punctelor de intersecţie ale
unor conice cu o dreaptă..
118 Matematici elemeutare

.
Exemplu.
x2 + y2 + 4x - 1= O (- y - 1} 2 + y 2 + 4(-y- 1}-1 = 0 ~
~
_ ____x___.:.+~y_=--
--=--- x = - y. 1 y2 - y - 2 = O
{xl = - 3; Xz = O - Yt = 2; Yz = -1
Rădăcinile găsite se verifică. prin probă.. S = {( -J, 2), (0, -1)}.
Sistemul cu două ecuaţii de gradul doi. Aceste tipuri de sisteme apar cind se studiază
intersecţia a două conice. Dacă nu apar termeni in xy, şi coeficienţii lui x 2 şi y 2 in ambele ecuaţii
sint proporţionali , atunci prin multiplicare cu un factor şi scădere se elimină termenii cu x 2 şi y 2 ,
obţinîndu-se o ecuaţie liniară, astfel incit folosind metoda substituţiei sistemul poate fi rezolvat.
Exemplul 1.
18x - l8y + 112 = O - - . x 2 + y2 - l8x - 18y + 112 = O

l1x + .5y - 52 = O x2 + y2 - 22x + lOy - 104 = O

4x- 28y + 216 = O

~ Y:~ - 18y + 80 = 0 X It> 7y - .54
1
y1 = 10; y2 = 8 x1 16; x2 = 2 t
Rădăcinile se verifică prin probă. S = {(2, 8), ( 16, 10)}.

Exemplul 2.
x2 + y2 = a 1

1 x·y = b
M e toda
(x
(x -
+ y} 2
y} 2
I.
=
=
a +
a - 2b
2b :/ Metoda

X =
II.

-
y
b

x- y =± Va- 2b

Yt.z =
1
± 2 { a + 2b v- - - v--
a- 2b)
- ay 2 + b2 = O
cuaţie bipătrată

± _!. {V a + 2b + Jl~ - 2b)

2

~
~\Yt 2 )2 = -a ± - 1 Va 2 - ib"'~
• 2 2

_.(x1 .,) 2 = -
a
± -l~rra-­
2 - 4b 2
·- 2 2

Ambele metode duc la acela::;i rezultat.

Trei ecuaţii de gradul doi cu trei necunoscute. În geometria analitică. , atunci cînd se deter-
mină ecu aţia unui cerc prin trei puncte d a te, trebuie rezolvat un sistem de trei ecuaţii de gradul
doi cu t rei necunoscute . De exemplu , fie de scris ecuaţia cercului ce trece prin punctele P 1 ( - 8; 12),
P 2{- 4; 4), P 3 (9 ; - 5). Se caută coordonatele· centrului 1\f(c, d) şi raza r. Acestea se determină
din sistemul de ec u aţii:
2
(- 8- c) + (12-tl)
2=r2}
( - 4- c)2 + (4- d)2 = y2
(9 _ c)2 + ( _ .5 _ tl)2 = y ll
Ecttaţii algebrice 119

Dez_voltind p~tratele ~i scăzînd dinv prima. . ~c~1~ţic pc cea de a doua şi apoi din a doua pe cea
~e a tre1a, se. obţme un s_tstem de _doua ecuaţu hma.re cu necunoscutele c şi d. Rezolvînd acest
s1stem: se obţme ~ = 16 Şl d =. 19 . . In1oct~ind ~cestc. '~alori într-un~ din ec~t.aţiile sistemului iniţial
se o?ţme o ecuaţte pur pătrahcă 111 r. Soluţta pozttlvă a a.cestet ecuaţu reprezintă mărimea
raze1 căutate r = 25.

4.7. Inegalităţi algebrice

La fel ca noţiunea de ecuaţie, noţiunea de iueoa1ita.te se defineşte tot cu ajutorul conceptului

de expresie. Dacă două expresii E 1 şi E 2 sînt legate prin unul din simbolurile "mai mare ca''
"mai mare sau egal" "mai mic" .,mai mic sau egal·', "diferit de", atunci se formează inegalităţile
E 1 > E 2 , E 1 >- E 2 , E 1 < E 2 , ft- 1 ~ E 2 sau E 1 ::1: E 2 ; de exemplu Jx < 5, a 2 ~ 9, 2 ~ 8, x + y >6,
1/2 ::1: 1/3 sint inegalităţi. In cele ce urmează se vor trata inegalităţile de forma E 1 > E 2 şi
El< E2.
Ca şi pentru ecuaţii se va face distincţie intre inegalităţile fără variabile, care sînt propoziţii
asupra inegalităţii ce pot fi ade·.,ărate sau false şi acelea care sînt predicate asupra inegalităţii;
de ex. 2 < 8 şi 1/2 > 1/3 sînt propoziţii pe cind a~ < 9 şi .x + 1 > 6 sint predicate.

Mulţimea soluţiilor şi soluţiile unei incg~lităţi. Orice număr din domeniul de definiţie care
substituit variabilei transformă o inegalitate cu o variabilă intr-o propoziţie adevărată se numeşte
soluţie a inegalităţii. Domeniul de definiţie al unei inegalităţi se defineşte prin analogie cu cel
al unei ecuaţii. Dacă inegalitatea conţine două , trei, ... , n variabile, atunci soluţia este o pereche,
un triplet ... un "-uplu de numere. Mulţimea soluţiilor S este mulţimea tuturor soluţiilor unei
inegalităţi relativ la domeniul ei de definiţie. De exemplu, inegalitatea x < 4 pentru mulţimea
N a numerelor naturale are soluţiile O, 1, 2, 3, adică s = {0, 1, 2, 3}, pentru xeZ, S = { . ... - 3,
-2 , -1, O, 1, 2, 3}. Pentru inegalitatea x + y < 2, xeN, yeN, mulţimea soluţiilor S =
= {(0,0), (1, 0), (0, 1)}, pentru xeZ, yeZ, mulţimea soluţiilor este formată dintr-o infinitate de
soluţii şi anume mulţimea perechilor ordonate pe ntru care x + y < 2, de exemplu, (- 5, 1)
sau (1, -4).

Inegalităţi consistente, inconsistente şi universal valabile. O inegalitate este consistentă

respectiv inconsistentă după cum are sau nu are soluţii relativ la domeniul ei de definiţie.

Inegalităţi consistente Inegalităţi inconsistente

x <O pentru .xeZ: S = {... ; -3, - 2, - 1} x < O pentru .xeN: S= 0

a2 >O pentru aeN : S = {1, 2, 3, 4, 5, ... } a2 <O pentru aeN: S = 0
2.x> 3x pentru .xe R: S = {x 1 xe R şi x< O} 2x > 3x pentru .xeN: S = 0
y + 3 < y + 4 pentru y e R: S = R y+3 < y+3 pentru yeR: S=0

Aici inegalitatea y 3 +y < +

4 pentru y e R nu este numai consistentă ci chiar universal
valabilă, deoarece orice y e R este soluţie. O inegalitate consistentă cun variabile este universal
valabilă dacă orice n-uplu ordonat de numere din domeniul de definiţie sînt soluţii ale inegali-
tăţii; de ex. aşa-numita inegalitate a triunghiului 1 a + b 1 <:; 1 a 1+ 1 b 1 este satisfăcută pentru
orice pereche de numere reale, deci este universal valabilă în R.
lqegalităţi echivalente. Două inegalităţi cu variabile sînt echivalente dacă au acelaşi domeniu
de definiţie şi aceeaşi mulţime a soluţiilor; in caz contrar se zic neechivalente. De exemplu
x + -4 < 7 şi .x < 3 sint echivalente relati·., la mulţimea numerelor naturale N, deoarece mulţi­
mea soluţiilor ambelor ecuaţii este S 1 = {0, 1, 2}. La. fel -2a > 4 şi a < -2 pentru ae Z sînt
echivalente deoarece S 1 = S 2 = { ... , - 6, - 5 - 4, - 3} = S. Inegalităţile y >O şi y > - 2
sint echivalente relativ laN, nu însă şi relat iv la Z. Transformările care transformă o inegalitate
într-una echivalentă se numesc transformări echivalente. Ele au de regulă la bază operaţiile arit-
metice fundamentale şi proprietăţile de monotonie a.le func_ţiilor reale.
120 !vlaten.atici elementare

PropoziţU privlild transformirUe echivalente ale inegalltiţUor cu variabile. Următoarele

ioegalltiţi sint echivalente cu E 1 < E 1 •
1. Ei < E ~. unde E 1 şi E1 cit şi E 1 şi E~ sint expresii echivalente.
2. E 1 > E 1 .
3. E 1 ± E 1 <E1 ± E, cu condiţia ca E 3 si fie definiti In domeniul fundamental de variaţie.
4. E 1 • E 1 < E 1 • E 3 , şi E 1/E3 <
E 3 /E3 daci E 3 este definiti şi pozitivi In tot domeniul
fundamental de variaţie.
5. E 1 • E 1 > E 1 • E 1 şi E 1 /E 3 > E 3 /E 3 daci E 3 este definiti şi negativi In tot 4omeniul de
Yariaţfe.
Rezolvarea inegalftăţUor. A rezolva o inegalitate înseamnă. a-i gă.si toate soluţiile relativ la
domeniul fundamental de variaţie dat, cu alte cuvinte a-i gă.si mulţimea soluţiilor. La fel ca
pentru ecuaţii, rezolvarea inegalită.ţilor se reduce la găsirea unui şir de transformări echivalente
adecvate astfel încît să. se ajungă.
2x + 2 + 3x < 3x - 8 + 4;

~
x e R · Propoziţia 1 la o inegalitate destul de simplă.
1- 3x - 2 spre a se putea citi soluţiile.
.5x +2 < 3x- 4 Pentru rezolvarea unei inegalităţi
Propoziţia 3
.5x +
2 - 3x - 2 < 3x - 4 - 3x - 2
Propoziţia 1
liniare cu o variabilă. există. o
metodă. de rezolvare cu ajutorul
2x < -6 teoremelor de transformare care se
Propoziţia 4
~ 2xf2 < - 6f2 1: 2
exemplifică. pe modelul alăturat.
Mulţimea soluţiilor se com-
~ x<-
Propoziţia 1
3 pune din toate numerele reale
mai mici decît 3; S = {x 1 xeR
şi x < -3}. Mulţimea soluţiilor se poate reprezenta grafic pe axa numerelor (fig. 4.7.1).

Probă.. Lainegalităţi este în general posibilă. verificarea soluţiilor prin substituirea lor în
variabilele. Se recomandă. însă. a ·s e face proba pentru unele elemente ale mulţimii soluţiilor,

-3 -2 -1 o 1 2 -1 o 1 2 3 It- 5 6 7

4. 7.1. Reprezentarea grafică. a mulţimii solu- 4. 7.2. Reprezentarea grafică. a mulţimii solu-
ţiilor S = {x 1 x e R şi x < - 3} ţiilor S = {a 1 a e N şi a > 2}
ca de ex. pentru - .5 e R. Proba se face complet scriind elementele lui S sub forma x = - 3 -
-h (h >O) , substituind în inegalitatea dată, verificînd dacă. propoziţia ce rezultă. din inegali-
tate este adevărată. pentru toţi 1J > O. _

Exemplul 1. 2.5- 3a < 22 - 2a; ae N + 2a - 2.5 Mulţimea soluţiilor conţine toate

2.5 - 3a + 2a - 2.5 < 22-2a + 2a-25 numerele naturale mai mari decit 2
• ( -1)
(fig. 4. 7.2) .
-a < -2
a >2
Exemplul 2. y +x< 4; xeN, yeN -x Mulţimea soluţiilor este S = {(0, O) .
y < -x +4 (0, 1), (0, 2), (0, 3), {1, 0), (1, 1),
(1, 2), (2, 0) , (2,1), (3, O)} (fig. 4.7.3)~
Dacă. domeniul de variaţie a lui x · şi y este R, atunci coordo-
natele punctelor care se găsesc în semiplanul de sub dreapta
dt'terminată. de ecuaţia y = - x + 4 sînt sol~ţii ale inegalită.ţii .

-2 o +~

4. 7.4. Reprezentarea grafică. a mulţimii soluţiilor inecuaţiei

x 2 - 4 > O; x e R.

X
• ' • o • 4.7.3. Reprezentarea grafică. a mulţimii soluţiilor inecuaţiei
x + y < 4 pentru xeN yeN, şi pentru xeR şi yeR.
Ecuaţii algebt'ice 121

E.xemplECl 3.
_x2 - 4> o; .X E R Un produs este pozitiv dacă şi numai dacă
(x - 2) (x + 2) > O ambii factori au acelaşi semn. Se obţin două
(fig. <f.7.i). cazuri:
Caztd 1 Caz tt l 2
.x-2>0şi.x + 2>0 X - 2 0 Şi X + 2 < 0
<
.X>2 şi .X > -2 x<2şi .x<-2
.x>2 X<- 2
:Mulţimea soluţiilor va fi formată din toate numerele reale mai mari ca 2 şi mai mici ca -2.
2 Produsul a doi factori este negativ dacă
E.xemplul 4. .x - 4 <0: .xe R,
(x - 2) (x + 2) <0. şi numai dacă factorii sînt de semne opuse.
Aceasta conduce la două cazuri:
Ca z ul 1 Ca z ul 2
x-2<0 şi x + 2>0 x-2>0 şi x+2<0
.X <
2 Şi X - 2 > X > 2 Şi X < -2 inconsistent
-2 <x < 2
Deci mulţimea soluţiilor conţine toate numerele reale din intervalul -2 şi +2:
S = {x 1 xeR şi -2 x < 2}. <
Exemplul 5. (x + 2)/(x - 1) > 4; xe R. Domeniul de definiţie al inegalităţii este mul-
ţimea tuturor numerelor reale x :F 1.
Cazul 1 Cazul 2
(x + 2)/(x - 1) > 4 şix - 1 > 0 (x + 2)/(x - 1) > 4 Şi X -1 < 0
x + 2 > 4(x -1) şi X > 1 x + 2 < 4(x -1) Şi X< 1
X+ 2 > 4_x -4 şi X> 1 x + 2 < ix -4 Şi X< 1
6 > 3x Şi X> 1 6 < 3x Şi X< 1
X <2 Şi X> 1 X > 2 şi X< 1
S 1 = {x 1 xeR şi 1 <X< 2} Inconsistent S2 = 0.
~

Mulţimea soluţiilor inegalităţii

date este S = S 1 U S 2 = S 1 şi se compune din toate
numerele reale x din intervalul 1 < x < 2.
Exemplul 6. 1a + 5 1 < 2; a e Z. Din definiţia valorii absolute 1a + 5 1 = a + 5 pentru
a + 5 ~ O sau 1 a + 5 1 = - (a + 5) pentru a + 5 ~ O.
Se deosebesc două cazuri:
C aztd 1 Cazul 2
a+5<2şia + 5~0 -(a + 5) <2 şia+5 < 0
a < -3 şi a~ -5 -a- 5 <2 şi a ~ -5
SI= { -5, -4} -a < 71 • (-1) şi a ~ -5
a > - 7 şi a < -5
S2 = { -6, -5}
Mulţimea soluţiilor ecuaţiei iniţiale este S = S 1 U S 2 = { -6, -5, -4}. Proba se poate face
uşor prin înlocuire.

E.xempltd 7. Se cere eroarea maximă a raportului afb, unde a şi b sînt valorile adevărate ale
unor mărimi fizice. Se dau valorile măsurate ot şi~ şi erorile~ şi ez ale lui a şi b respectiv.
Prin ipoteză 1 a - ot 1 < t: 1 şi 1 b - ~ 1 < t:z· Atunci a/b - ot/~ = (a~ - bot)/(b{3) =
=~(a- ot) - ot(b- ~)]/ (b~} = 1~(a- ot) - ot(b - ~)] /1 ~ 1 < [1~ 11a - ot 1 1ot 11 b- ~ 1]/(1 b 11 ~ 1~ +
< [1 ~ 1t:l + 1ot 1t:z]/(1 b 11 ~ 1).
Dar 1 ~ 1 > Cz şi 1 b 1 < t:z + 1 ~ 1 şi deci
1afb - ot/~] <[
1~ 1e1 + 1ot 1 t:z]/[1~ 1{1~ 1 + t:z)J
este eroarea maximă a raportului.
122 .Matematici elementare

InegaUtlţi speciale

1. 11 a 1- 1b 11 <
1a + b 1·
2. btegalitatea trittnghiului : 1 a + b 1 ~ 1 a 1 + 1 b 1. de undtl prin inducţie completâ
3. 1 a 1 + a1 + ... + a,. 1 ~ 1 a 1 1 + 1 az 1 + ... + 1 a,. 1
-4. Pentru n = O, 1, 2, ... , 2 11 > n (demonstraţia se face prin inducţie completâ).
5. Din dezvoltarea binomului rezultâ pentru a > O, b > O şi n natural
a• + b11 < (a + b) 11 •
6. Inegalitatea lui Bernoulli ( 1 + a)" > 1 + na pentru n > 2 şi a #: O, a > - 1.
7. Daci a ~ O şi b ~ O atunci ab < ---
a +b a +b }2
sau r ab ~ - -- •
,;-
( 2 2
!1 - - - __., al ,+ az + ... + a-,.
8. r a1a1 ••• a,. ..._ pentru n natural a 1 ~ O, •.. , a 11 ~ O.
n
9. Inegalitatea Cauchy-Schwartz

sa u
(t.··~r < tt.·f). (t. bl)
(a 1b1 + a1b1 + ... + a 11bu) 2 ~ (af + al + ... + a:) (bf + bi + ... + b:).

U nele dintre aceste i negalităţi exprimă pe scurt enunţul unor cunoscute propoziţii ca de
exemplu :

Valoarea absolutd a un ei sume este cel mult egald cu suma valorilor absolute ale termenilcw.
Media geometricd a doud 11.umere nen egative n u depd~e~te n iciodatd media lor aritmeticd.

5. Funcţii

5. 1. Noţiuni de bază . . . .. . . . . . . . . . 123 Comportarea la i nfinita funcţiitcw

Noţiunea de funcţie ............ 123 raţionale . . . .. . . . . . . .. . ...... . . H7
R eprezentarea funcţiilor . . . . . . . . 12-4 Descompun erea î n fracţii simple . . 1-49
Ti puri speciale de ftmcţii . . . . . . . . 128
Inversarea funcţiilcw . . . . . . . . . . 130 5. 3. Func ţii iraţionale . . . . . . . . . . . . . . 152

5.2. Polinoame şi fu ncţii raţionale . . . . 132 Funcţii radical ................ 1.52

Funcţii exponenţiale . . . . . . . . . . . . 1.53
Noţiunea de funcţie raţio1~a lă . . . . 132 Funcţii logaritmice ............ 1.5-4
Funcţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . 132 Funcţii trigonometrice ~i invef'-
Funcţii de gradul doi . . . . . . . . . . 13"1 sele lor . .. . ..... .. . . ... ... .. , 1.5.5
Funcţii de gradul t rei . . . . . . . . . . 136 Funcţii hiperbolice . . . . . . . . . . . . 1.56
Funcţii putere ct• exponent pozitiv 137 Funcţii hiperbolice inverse. ... .... 157
Polinoame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Descompunerea în factori a polinoa- 5.4. Fu ncţl.i de ma i multe variabile
melor .•.. . . . .. ...... ....... . . 138 independente . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
Rădăcini . . • • • • . . . . . . • • . . . . . . . . 139
Cmnportarea polinoamelor la inFttit 143 Definiţia gen erald . . . . . . . . . . . . . . 158
Funcţii putere cu exponent tH~gativ 1-44 Funcţii reale de doud variabile
F arma gemrală a funcţiilor r,aţionale 146 independente . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.59
Rădăcitlile ~i polii fracţiilor raţio- Funcţii reale de n variabile inde-
nale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1-46 pendente . . . . . . . . . . . . • • . • . . . • . . 16 1
Funcţii 123

5.1. Noţiuni de bază

Noţiunea de funcţie

Într-o expunere fă.cut'ă de EuLER în anul 1749 se menţionează de mai multe ori funcţia ca
o mărime variabilă
care depinde de altă mărime variabilă. Pentru unele scopuri, o astfel de defi-
niţie a funcţiei este suficientă. În dezvoltarea ulterioară a matematicii s-a impus necesitatea
de a se da noţiunii de funcţie un conţinut mai general şi mai abstract. Nu dependenţa variabi-
lelor (prin care de obicei se înţeleg numere care pot fi comparate în ce priveşte mărimea) este
esenţială în conţinutul noţiunii de funcţie, ci corespondenţa prin care anumitor obiecte li se
ataşează alte obiecte. În felul acesta, noţiunea de funcţie se fundamentează pe noţiuni ale teo-
riei mulţimilor.

Corespondenţe. Orice bară metalică prin încălzire işi modifică lungimea; de exemplu, o
bară de cupru de lungime 10 = 200 cm la temperatura de 0°C, va avea la o temperatură de
t°C lungimea 1 = 200(1 0 + 0 ,000016 t). Această for-mulă pune în corespondenţă fiecărei valori
a lui t cuprinse între 0°C şi 100°C o anumită valoare l, care se găseşte între 200 cm. şi
200,32 cm. În mod analog fiecărei cantităţi dintr-o anumită marfă îi corespunde o anumită
sumă de bani, preţul de vînzare, fiecărui număr de pagină din prezenta carte i se poate pune
în corespondenţă un număr care reprezintă cîte litere se găsesc pe respectiva pagină ş.a.m.d.
În felul acesta, pot fi puse în corespondenţă nu numai mulţimi de numere ci mulţimi gene-
rale astfel încît elementelor a din mulţimea A le corespund elemente b din mulţimea B . La
un teatru fiecărui loc din sală îi corespunde un bilet de intrare sau un anume spectator.
Astfel corespondenţa este determinată de o relaţie
F definită pe A U B (vezi cap. 14) cu domeniul de
definiţie D{F) s;A şi domeniul valorilor R(F) s; B. Daţă
prin această relaţie fiecărui element a din domeniul
D(F) îi corespunde un element b din domeniul de
definiţie R(F) şi numai unul, atunci relaţia se zice
univalentă şi este vorba de o funcţie sau aplicaţie a
mulţimii A în mulţimea B (fig. 5.1. 1).
Elementul b din domeniul valorilor care corespund
unui element original a din domeniul de definiţie -se
numeşte imagine a lui a.
În consecinţă, funcţia F este o mulţime de pe-
rechi ordonate (a, b), unde primul element aparţine
· domeniului de definiţie D(F) iar al doilea element
5. L l. Graficul unei funcţii
domeniului valorilor R(F). Pentru o aplicaţie a lui
A în B, D(F) =A, adică orice element aeA apare
ca element original, şi pentru o aplicaţie a lui A in B, în plu.;, ori.ce element be B apare
ca imagine.
Elementul y care corespunde elementului x prin funcţia f se notează în general prin f(x)
şi corespondenţa se scrie în acest caz x - y = f(x) , sau pe scurt y = f(x). Elementul x se
numeşte argument şi element ul y valoarea funcţiei f(x) în punctul x . De fapt, notaţia
y = f(x) este cea mai frecventă. Este mult mai corect a spune în loc de "y este o funcţie
de x" - ,.elementului x îi corespunde p rin funcţia f element ul y". Acest lucru apare mai clar
cînd se scrie x - y = f(x). Domeniul de definiţie (sau pe scurt domeniul) funcţiei x - y = f(x)
se notează cu X iar domeniul valorilor (codome niul) cu Y . Dacă f este o funcţie din A în B,
atunci, evident X s; A şi Y s; B.

O funcţie f este o aplicaţie a mulţimii A in mulţimea B, adică o mulţime nevic;li de perechi

ordonate ( x, y) e f cu x e X s; A, y e Y s; B şi cu proprietatea ci oricirui x e X ii corespunde
exact un yeY.
124 Matematici elemeutare

Reprezentarea funcţiilor

Pentru a descrie o funcţie trebuie stabilite domeniul de definiţie, domeniul valorilor şi

corespondenţa dintre acestea.
Graful. O funcţie poate Ii reprezentată
Domeniul de defimţie 5 6 7
grafic printr-un graf in care domeniul de
definiţie şi domeniul valorilor sint reprezen-
tate prin desene iar corespondenţa se indică
Domeniul valorilor
000
prin săgeţi. Cum funcţia se defineşte ca
.5. 1.2. Tabloul de valori ale unei funcţii
aplicaţie univocă de la fiecare element al
domeniului de definiţie, trebuie să pornească.
o singură. săgeată pe cînd la fiecare element al domeniului valorilor pot ajunge mai
multe săgeţi.
Tabloul de valori. În loc de graf se mai poate folosi pentru reprezentarea unei funcţii un
tablou de valori (fig . .5.1.2). Pe rîndul de sus al tabloului se trec elementele domeniului de defi-
niţie iar pe rindul de jos elementele domeniului valorilor.

Exprimarea prin text. Se poate întîmpla ca domeniul de definiţie şi domeniul valorilor să

fie de aşa natură. încît nu pot fi reprezentate printr-un graf sau printr-o tabelă de valori. În
acest caz pentru a defini funcţia este suficientă o descriere exactă a celor două domenii şi spe-
cificarea corespondenţei prin care fiecărui element al domeniului de definiţie îi corespunde
un element din domeniul valorilor. Această specificare diferă. de la caz la caz. Se poate defini
o funcţie fără. nici o simbolizare matematică., expunînd corespondenţa printr-o propoziţie; de
exemplu, dacă fiecă.rui joc în cadrul diviziei A la fotbal i se pune în corespondenţă. raportul
dintre numărul de bilete de intrare vîndute şi numă.rul locuitorilor din localitatea unde se dis-
pută., s-a definit astfel o funcţie. Această. funcţie poate da o idee asupra interesului publi-
cului pentru un anumit joc. Se mai pot da multe exemple de corespondenţe formulate prin
propoziţii.

Exemplul 1. · Fiecărui număr real i se pune în corespondenţă. valoarea O sau l după. cum
. 3
x este iraţional sau raţional, de exemplu V2- O, - - 1.
...
Exemplul 2. g(x) = [x], unde x este un număr real şi [x] este ce~ mai mare întreg, mai
mic sau egal cu x.

Diagrama. O funcţie mai poate fi reprezentată printr-o diagramă, considerîndu-se axa ori-
zontală. domeniu de definiţie, axa verticală domeniul valorilor iar punctele de pe curba dia-
gramei pot fi considerate ca definind corespondenţa . Curba trebuie să fie însă. astfel încît fie-
cărui punct al axei orizontale să-i corespundă. cel mult un punct al curbei. Din acest motiv,
nu orice curbă. reprezentată. într-un sistem de coordonate poate fi privită ca reprezentare a
unei funcţii. Doar cînd corespondenţa realizată prin curbă. este univocă., se poate vorbi despre
o funcţie.

Noţiunea de formulă. Cea mai frecventă. reprezentare a unei funcţii în matematică. eşte
printr-o formulă. În acest caz, elementele domeniului de definiţie şi ale domeniului valorilor
nu pot fi decît numere sau "obiecte matematice" pentru care s-au introdus reguli de calcul
corespunză.toare, de exemplu

(1) y = 7x + 2;
(2) y = VX - 4;
(3) y = sin x .

Cînd asupra domeniului de definiţie nu s-au fă.cut ipoteze speciale, se consideră. ca fAcind
parte din acesta toate numerele reale, cărora prin formula respectivă. li se pune in corespon-
denţă. o anumită. valoare. În cazurile (1) şi (3) , domeniul de definiţie este alcă.tuit de mulţimea
tuturor numerelor reale, în cazul (2) din toate numerele reale mai mari sau egale cu 4. Dome-
Funcţii 12.5

niul valorilor va fi atunci: în cazul ( 1) - oo < y < + oo ; în cazul (2) O < y < + oo şi
în cazul (3) - 1 < y < + 1.
Restrîngerea domeniului de definiţie. Domeniul de definiţie poate fi restrîns şi în mod arbi-
trar; de exemplu, ( 1)• y = 7 x + 2 (pentru -3 ~ x < .5) sau ( 1) .. y = 7 x + 2 (pentru
-8 < x < O) etc. Domeniul valorilor va fi: în cazul (1)• : -19 ~ y < 37; în cazul ( 1) ..
-.5-4 < y < 2.
Evident, ţinînd seama de definiţia conceptului de funcţie, rezultă. că. ( 1), ( 1)• şi ( 1)••
reprezintă. funcţii diferite. Cum două. mulţimi sînt egale cînd coincid element cu element, re-
zulU. că. două. funcţii / 1 şi / 2 sînt egale, cînd fiecare pereche [x; y] aparţinînd lui f 1 , (x; y) ef1
aparţine şi lui f 1 , (x; y) ef2 şi invers, ceea ce nu este cazul funcţiilor ( 1), (l)• şi ( 1)••.

Exemplul 1. Fie P notaţia pentru preţ, p preţul unei cantităţi de 100 g dintr-o anumită.

marfă. şi m simbolul pentru cantitatea de marfă. în grame. Atunci P = p · __!!!__ exprimă.

100
legă.turadintre preţ, cantitate şi preţul unitar. Dacă. p este O, 72, atunci pentru m, egal cu
100 g, 200 g, 300 g, ... se obţin pentru P valorile 0,72; 1,H ;, 2,16, ...
Exemplul 2. În formula pentru alungirea unei bare de cupru la încălzire l = 10 (1 +
+ 0,000016 t), l reprezintă. numere care exprimă. lungimea iar t temperatura. Formula este
valabilă. pentru valori ale lui t cuprinse între 0°C şi l00°C.

Exempl,u l 3. Calculul ariei pătratului se face cu formula A = a 2 , unde a este lungimea

laturii şi A aria.

Din aceste exemple se pot trage unnă.toarele concluzii:

1. Pentru elementele domeniului de definiţie şi ale domeniului valorilor se introduce de-
numirea de variabilă. În exemplele date acestea sint m, t, a, respectiv P, l , A . În matema-
tică. se folosesc frecvent simbolurile x , respectiv y ca variabile iar simbolurile J, g, cp etc.
pentru desemnarea funcţiei.
2. Corespondenţa se exprimă. cu ajutorul variabilelor printr-o ecuaţie. Se obţine astfel,
pentru fiecare element (x) al domeniului de definiţie un element (y) al domeniului valori-
lor, calculat înlocuind în ecuaţia de definiţie valoarea lui x; de exemplu, dacă. funcţia este dată
de ecuaţia y = - 2x 2 + ix - Vx cu domeniul de definiţie O< x <
+ oo, atunci se gă.seşte
valoarea corespunzătoare lui x = 9, y = - 2· 92 + 4· 9- V9 = -129. Funcţia de mai sus
pune astfel in corespondenţă. numărului 9 numă.rul -129. În mod analog, se gă.seşte pentru
fiecare numă.r din domeniul de definiţie, valoarea corespunzătoare din domeniul valorilor.
Simbolul folosit pentru elementele domeniului de definiţie este denumit variabilă. independentă.
şi simbolul folosit pentru elementele domeniului valorilor este denumit variabilă dependentă .
O ecuaţie prin care se desemnează. corespondenţa dintre variabilele funcţiei se numeşte egali-
tate funcţiotlală.
Reprezentarea grafică. Fiind dată. o ecuaţie care defineşte o funcţie, se poate ajunge cu
ajutorul unei tabele de valori la o re prezentare grafică. a funcţiei. Folosind un sistem de coor-
donate în plan (v. cap. 13) se ataşează. fiecă.rei perechi de valori (x, y) un -punct Pal planului
iar totalitatea acestor puncte reprezintă. imaginea funcţiei.
După. proprietăţile domeniului de definiţie şi ale egalităţii funcţionale se obţin e un şir
de puncte izolate, porţiuni de curbă. sau uneori o curbă întreagă.

Exemplu. Fie x o variabilă. dependentă. în domeniul de definiţie -1< x < + 2 ; atunci

l l
egalitatea funcţională. y = - x determină. pentru y domeniul valorilor - - < y < + 1.
2 2
Pentru valori particulare ale lui x se obţine tabloul de valori

1 1 3
J& -1 - - o +-2 +1 + -2 +2
2
1 1 3
y - -
1
- -41 o +-4 + -2 + -4 +1
2
126 Matematici elementare

Cu valorile din acest tablou

pot fi reprezentate puncte cu ab-
~cise în intervalul - 1 ~ x < 2 .
Calculind apoi valorile y pentru
valori intermediare, se ajunge la
un şir de puncte destul de apro-
piate care se găsesc pe o porţiune
de linie dreaptă (fig. 5. 1.3) .
În m(d frecvent, variabila
independentă. se reprezintrl pe
axa orizontală. a unui sistem de .5.1.3. Reprezentarea funcţiei y = _!.. x
coordonate carteziene rectangularc 2
iar variabila dependentă pc axa
verticală.
Formă explicită. Forma y = .A (x) a unei egali~ăţi funcţionale in care A (x) este o expresie
oarecare, care în afară de variabila x nu mai conţine altă variabilă, se numeşte formă explicită .

Formă implicită. Spre deosebire de forma explicită, in forma implicită variabilele nu sînt
izolate; de exemplu ( 1) 4x - 2y = 6, (2) xy = 1, (3)' y = sin x sin y + x2, (4) x2 + y 2 = 16,
(5) x 2 + xy + yx = Vry.
Cînd o egalitate func1ională se dă sub forma explicită, atunci
variabila izolată se consideră dependentă. şi cealaltă. independentă., indiferent dacă acestea sint
notate cu x, y; u, v ; s, t sau cu alte litere. Pentru forma implicită. nu mai este totodeauna clar
care este variabila independentă. şi care este. cea dependentă. De obicei însă, cind se foloseşte
notaţia cu x şi y, y este considerată variabilă. dependentă iar cind se folosesc alte litere, este nevoie
de o indicaţie specială in acest sens. Este de remarcat că nu totdeauna o egalitate funcţională
scrisă sub formă. implicită poate fi adusă la forma explicită . În exemplele ( 1) şi (2) acest
1
lucru se face uşor şi se obţin~ ( 1) y = 2x - 3 şi (2) y = În exemplele (3) şi (5) este însă
X
imposibil de izoiat una din variabile.
Pe exemplul (4) x 2 + y 2 = 16 se mai poate face încă o observaţie importantă. Această
ecuaţie reprezintă. ecuaţia unui cerc cu centrul în origine şi cu raza 4. Aici fiecărei valori a lui
x îi corespund două valori ale lui y care satisfac ecuaţia. Deci, dacă. y se consideră variabilă
dependentă, atunci se obţine o corespondenţă care nu mai este univocă·. Din acest motiv,
ecuaţia (4) nu poate fi privită ca o egalitate funcţională . În schimb, forma explicită
y = + V16 - x 2 reprezintă o egalitate funcţională . Imaginea ei este semicercul situat deasupra
axei orizontale. Semicercul inferior acestei axe are ecuaţia y = -V 16 - x 2 • Uneori ambele func-
ţii se scriu sub forma y = ± V16 - x 2 • Ar fi însă o greşeală să se considere această formă
ca o egalitate care defineşte o funcţie, deoarece nu este univocă, funcţiile fiind prin definiţie
univoce. Toate ecuaţţile sub formă implicită. cu două variabile determină o mulţime de perechi
ordonate şi anume mulţimea tuturor perechilor y şi x care satisfac ecuaţia. Asta nu înseamnă
altceva decît că printr-o astfel de ecuaţie se defineşte aplicaţia. Că această aplicaţie este
univocă, adică. reprezintă o funcţie, trebuie verificat de la caz la caz.

Reprezentarea parametrică. Reprezentarea parametrică constă din două egalităţi funcţio­

nale explicite care fiecare reprezintă o funcţie cu acelaşi domeniu de definiţie. Forma gene-
rală a reprezoentării perametrice este t-+ x = f 1 (t) şi t-+ y = f.At). Dacă fiecărui x 0 = f 1 (t 0)
i se pune în corespondenţă valoarea y 0 = f.At 0 ), atunci s-a definit o aplicaţie a domeniului valo-
rilor lui f 1 pe domeniul valorilor lui f 2 , care nu este însă totdeauna univocă.

t
Exemplul 1. Fie x = 2t şi y =- cu -00 < t < + oo; atunci tabloul valorilor pentru
2
ambele egalităţi funcţionale este

t -10 - 8 - 6 -4 -2 o 2 4 6 8 10

X -20 -16 -12 -8 -4 o 4 8 12 16 20

y - 5 - 4 - 3 -2 -1 o 1 1 2 3 4 5
Funclii 127

Funcţiei x = 2t îi corespund prima şi a doua linie, iar funcţiei y = !._ prima şi a treia
2
linie. Valorile lui x şi y corespunzătoare aceluiaşi t stabilesc o noul corespondenţă definiU
X
prin relaţia funcţionall y = -, dupl cum se vede din tabloul de valori. Aceastl relaţie
4
X t
funcţionall putea fi gbiU şi flrl tabloul de valori. Din x = 2t, rezultl t = --, dar y = - ,
2 2
astfel incit se obţine y = ~, unde parametrul t a fost eliminat.
4
. t
Exemplul 2. Fie x = t 2 şi y = - cu domeniul de definiţie - oo <t< + oo, astfel încît
2
se obţine tabloul de valori
t -10 -8 -6 -4 -2 o 2 4 6 8 10

X 100 64 36 16 4 o 4 16 36 64 100

y -.5 1 -4 -3 -2 -1 o 1 2 3 4 .5

Aici insl, corespondenţa x -+ y nu mai este univocl. Fieclrei valori x îi corespund cel mult
doul valori ale lui y. Se poate realiza unicitatea prin restrîngerea domeniului de definiţie, la
intervalul o< t < + oo. Atunci corespondenţa X-+ y este o funcţie definitl prin y = v;.
Exemplul 3. Fie x = cost şi y = 2t (domeniul de definiţie - oo < t < + oo). Funcţia
x = cost este periodic!. Pe cind valorile lui t sînt arbitrare, valorile pentru x se repetl mereu,
rlminînd între - 1 şi 1 (- 1 < x ~ 1). Pentru y = 2t domeniul valorilor este - oo < y < + oo.
Considerind corespondenţa x -+ y, se observl el unei valori a lui x îi corespund o infinitate
de valori ale lui y. Este suficient de explicat acest lucru pentru o singur! valoare. Astfel, pen-
tru t = O, t = ± 2, t = ± 4 etc., se obţine x = 1 şi deci lui x = 1 îi corespund valorile
y = O, y = ± 47t, y = ± 81t etc. Se poate realiza şi aici o corespondenţă biunivocA prin limi-
tarea domeniului de definiţie la O ~ t < 7t. Funcţia consideratl se exprimA atunci prin relaţia
y = 2 arccos x cu domeniul de definiţie -1 ~ x ~ 1 şi cu domeniul valorilor O ~ y < 27t.

Cînd o funcţie x-+ y = f(x) este reprezentatl prin două funcţii separate x = j 1 (t) şi
y = j 2 (t),
variabila t poartl numele de parametru. Printr-o astfel de parametrizare se poate
exprima o relaţie implicitl între x şi y, prin doul funcţii explicite univocc. De exemplu,
x'!. + yz = 1 poate fi exprimat prin x = cos t, y = sin t cu O ~ t ~ 27t. Pentru a realiza uni-
vocitatea, trebuie impuse limitlri convenabile ale
domeniului de definiţie.

Funcţii compuse. Dacl prin aplicaţia G ele-

mentul a corespunde elementului b, şi prin apli-
caţia F elementul b corespunde elementului c,
·a tunci, prin aplicarea succesivl a lui F şi G, se
obţine o aplicaţie prin care elementul a corespunde
elementului c. Aplicaţia definitA astfel se numeşte
produs (Sau compoziţie) a celor doul aplicaţii F
şi G; astfel (a, c) e F · G dacl şi numai dacl
existl un element b, astfel incit (a, b) eG şi (b, c) eF.
Evident, elementul b trebuie să. aparţin! dome-
niului de definiţie al lui F, Xp cît şi domeniului
.5.1.4. Compunerea F • G a aplicaţiilor
valorilor aplicaţiei G, Xc (fig . .5.1.9). De aici rezultl G şi F; domeniul de definiţie X PG (galben)
câ F. G existl numai atunci cînd X p n Y G =F 0. De · conţine punctele din X c: a clror imagine
asemenea ordinea în care se consider! aplicaţiile prin G aparţine mulţimii X p n Y G (verde) ;
este importantl deoarece, în general, F • G =F domeniul Ypc (gri) conţine imaginile
=F G ·F. punctelor din X F nY G prin F
128 M atematui elementare

Dacă X p, X 0 , X F·G sînt domeniile de definiţie Y p, Y 0 , Y F·G· Tespectiv domeniile valo-

rilor ale aplicaţiilor F, G, F • G, atunci cind Xp n X a::!: 0 ; Xp·c S · X a, Y P·G S Yp. Mai
precis, Xp. 0 conţine acele elemente ale lui Y F al că.ror argument în raport cu G se gl.seşte
în Xp n Y G şi Yp. 0 conţine exact acele elemente ale lui Yp ale că.ror argumente în raport
cu F se gâsesc in X 11 n Y G· Compoziţia f · g a două. funcţii f şi g cu ecuaţiile y = f(x) şi
y = g(x) se scrie deseori ca y = f[g(x)] şi se numeşte funcţia compustl a celor două: funcţii
g şi f în ordinea specificatA..

Exemplu. Domeniile de definiţie şi domeniile valorilor pentru funcţiile g(x) = x 2 - 2

şi j(x) ={;'sînt x, = (-oo, +oo), Y, = [-2, co) şi x 1 = [0, «>), Y 1 = [0, oo) . Funcţia
compusA. f · g are ecuaţia j[g(x)] = Vx 1 - 2 şi domeniul ei de definiţie X 1., se compune
din acele elemente ale lui X 1 , ale câror valori prin g se gâsesc în X 1 n X 1 = [0, oo). Acestea
vor fi punctele x cu proprietatea x2 f;!: 2, adicA. mulţimea tuturor numerelor reale cu excepţia
intervalului (- Y2 + Yl). Funcţia compusă. f · g are ecuaţia g[j(x)] = (}1;) 1 - 2 = x - 2
cu domeniul de definiţie x,.l = [0, «>).

Tipuri speciale de funcţii

În consideraţiile ce urmează. se consideră. numai funcţii ale că.ror domenii de definiţie şi

domenii ale valorilor sînt cuprinse în mulţimea numerelor reale. Astfel de funcţii sînt în general
denumite funcţii reale. După. cum satisfac anumite proprietă.ţi, funcţiile reale pot fi împă.rţite
in anumite categorii de funcţii, de exemplu, monotone, mă.rginite, pare, impare sau periodice.

Funcţii monotone. O funcţie x - y = f(x) se zice monoton cresctltoare în intervalul a < x < b,
dacă. pentru două. valori arbitrare x1 şi x 1 din acest interval, x1 < x1 , rezultă. că. şi f(x1) < f(x 1).

E xemplul 1. Funcţia y = 2z cu domeniul de definiţie - oo < x < + m est~ o funcţie

monoton crescă.toare în tot intervalul de definiţie.
~emplul 2. Funcţia y = sin x cu domeniul de definiţie -m < x < + oo este monoton
.• . 11 5 3 1t 1t 3 5
crescă.toare numa1 m mterva e e - - 1t < x < - - 1t; - - < x <-; - 1t < x < -7t etc. ,
2 2 2 2 2 2
privită. pe întreg domeniul de definiţie, funcţia nu este monoton crescătoare.

O. funcţie se zice motJoton descresctltoare în intervalul a < x < b, dacă. din x 1 < x 2 (x1
şi x 2 din intervalul (a, b)) rezultă. f(x 1) > j(x2).

Exemplul 1. Funcţia y = 1/ x este monoton descrescâtoare pentru - oo < x <O şi

O < x < + co şi nu este definită. pentru valoarea x = O.

Exemplul 2. Funcţia y = x 2 este monoton descrescA-toare pentru - oo < x < O. Pentru

x > O, funcţia este dimpotrivă. monoton crescă.toare.

Exemplul 3. Funcţia y = - 3x + -' este monoton descrescâtoare în tot intervalul ei

de definiţie.

Uneori, o funcţie definită. pe un interval este numitA. monotonă. dacă. din x 1 < x 1 rezultă.
f(x 1) ~ f(x 2), respectiv f(x 1) ~ f(x 2). Mai precis, aceste funcţii trebuie denumite nedescrescă.­
toare respectiv necrescă.toare iar cele definite mai înainte se vor numi strict monotone (crescă.­
t oare, respectiv descrescA-toare).

Funcţii mirginite. O funcţie x - y = f(x) se zice mă.rginită. într-un interval (deschis

sau închis) dacă. existA. un numă.r B > O cu proprietatea că. 1f(x) 1 ~ B pentru orice valoare x
din intervalul considerat. Dacă. 1f(x) 1 ~ B pentru orice x din intervalul de definiţie, atunci
funcţia se numeşte mtlrginittl.

E xemplul 1. Funcţia y = .xa este mă.rginită. în orice interval inchis. Fie, de exemplu,
o~ X ~ a un astfel de interval; atunci in orice caz lf(x) 1~B = a 3 • Funcţia nu este însA. mă.r­
ginită. pentru că. nu existA. un numă.r B astfel încît lf(x) 1~ B pentru orice x, - «> < x < oo. +
Funcţii 129

Exemplul 2. Funcţia y = x- 2 este mărginită in orice interval de forma a~ x < + oo

cu a > O. Nu este însă mărginită în intervalul O < x ~ b.
Exemplul 3. Funcţia y = V100 - x 2 este mărginită în tot intervalul de definiţie, deoa-
rece 1 Vwo - x 2 1 ~10 (fig. 5.1.5).

x2 - 1
Exemplul 4. Funcţia
y = - - - este mărginită in întreg intervalul de definiţie. Acest
x2 + 1
lucru s poate ven. f"tca puntnd-o
• su b f orma y= 1 - - -2 -. p cntru once
. x a 1em 1jl - - 2-- 1 < 1.
x2 + 1 1 x:! + 1

Graficul unei funcţii mărgini te este totdeauna c uprins intre două paralele la axa Ox.

Funcţii pare şi impare. O funcţi x-+ )' ·= f(x) se zice pară dacă pentru orice valoare
x elin domeniu l ei de definiţie f( -x) = f(x).

5. 1.5. Graficul 5. 1.6. Reprezen-

-...L.----+-+------::"~x· funcţiei y = x tarea grafică a
-10 2 =V100 - x 2 -+--~-+-+--+--+---t---~ funcţiei
--;- pare
y·--x y = 1 x 1 şi a
funcţiei impare
funcţii funcţii

(
pare impare
1
}-" =
X

y = y == x3
O funcţie x-+ y = j(x) se numeşte impară
1 <iacă. p ntru orice ·, aloare x,j( - x) = - j(x).
Y = 1x l y = --
Graficul unei funcţii pare este simetric în
x
raport cu axa Oy. Graficul unei funcţii impare
x2 -
1 1
y =-- )1 = - X este simetric fată de on"gine. Printr-o rotaţie
x2 + 1 2 de 180° în jurul originii graficu l se transformă
y = a . x2n în el însuşi (fig. 5.1.6).

a :F O, n = O, ± 1, ± 2, ... Funcţii x-+ y = j(x)

periodice. O funcţie
)1 = COS X y = sin x se numeşte periodică
un numărdacă. există.
a > O c u proprietatea j(x) = j(x + a) pentru
orice valoare posibilă a lui x. Este evident că j( x) = j(x + 2a) = j( x + 3a) ş.a.m.d. şi la
fel j(x) = j(x - a) = j(x - 2a) ş.a.m . d. atîta timp cît valorile x ± a rămîn în domeniul
de definiţie al funcţiei. Se numeşte perioadă a unei funcţii periodice cel mai mic număr
k > O pentru care j(x) = j( x + k). Graficul unei funcţii periodice e te in·rariant la tran-
s laţiile de lungime k sau nk de-a lungul axei Ox (fig. 5. l. 7) Cele mai cunoscute funcţii perio-
dice sînt funcţiile trigonometrice. Cu ajutorul lor se pot con-
)'
strui şi alte funcţii periodice: de exemplu , funcţiile y =
= b sm. (ax) cu b :F şt. a :F o smt. peno . d tce . dă -2 7t ·
" d e penoa.
a
Funcţiile de forma y = b1 sin (a 1 x) + b2 sin (a 2 x) sînt
X
periodice atîta timp cît a 1 : a 2 = m : n, unde m şi 1ţ sînt
două numere întregi prime între ele. Perioada primei funcţii

5. 1.7. Graficul unei funcţii 27t 27t

este a celei de a doua este raportul perioadelor
periodice cu perioada k = 2
130 Matem.atici elementare

27t
= a2 : a 1 = n : m. Deci n perioade ale primei funcţii coincid c u m perioade a le celei

de-a doua funcţii. Perioada funcţiei f va fi atunci m ·

2
7t
a,
Exemplu. Perioadele
men al funcţiei :
y = sin 2x + . 3
2 sm - x
2
fiecărui

sînt 1t
ter-

şi
/\ /\ ~b (\VbCVJ.1r
IV~1V.1C
/\ (\V4..1rx
1
<.
y=sin(2x}
4 47t
- 1t ; raportul lor este 1t : - = 3: 4.
3 3
Perioada funcţiei este deci 47t
(fig . .5. 1.8).

Inversarea funcţ iilor

Funcţii inversabile.
Corespon-
denţa univocă determinată
de o
funcţie între elementele domeniului
de definiţie şi elementele dom eniului
valorilor poate fi privită uneori şi
invers ca o corespondenţă care face
să corespundă fiecărui element din
domeniul valorilor unul sau mai
multe elemente din domeniul de de-
finiţie . În această ordine de idei au 5. 1.8. Repreze ntarea g rafi că a func ţiilor y = sin 2x ,
o deosebită importanţă funcţiile pen- . 3 3
tru care şi această aplicaţie inversă 'V = 2 sm -
- 2
x şi y = sin 2 x 2 sin - ~· .
2
+
este univocă şi anume funcţiile care
pun în corespondenţă fiecărui element
din domeniul valorilor un singur elemen t din domeniul de definiţie. Pentru astfel d e funcţii ,
domeniul valorilor poate fi privit ca domeniu d e defini ţ ie al unei noi funcţii . Oacă. func ţia
dată f realizează corespondenţa a-+ x = f(a ), a t unci funcţia nou definit[t realizear.ă. cores-
pondenţa x-+ a = <p (x). Funcţiile pe ntru care corespondenţa dintre domeniul de definiţie ~i
domeniul valorilor poate fi inversată, în se nsul d e mai s us, se numesc inversabile sau bi un ivoce
(fig . .5. 1.9).

1'\.!ulţimea fu11.cţiilor monoton e este conţin ută în mulţi mea funcţ iilor inversabile. O funcţ ie
monotonă este inversabilă , pe cînd o fu.ncţie inversab ilă n u este nea.părat monot onă .
Domeniul de definiţie şi domeniul valorilor
unei funcţii inversabile pot fi mulţimi oarecare,
în care nu s-a introdus o relaţie d e ordine şi
deci pentru care noţiunea de monotonie nu are
sens ; pot fi inversabile şi funcţii nemonotone
dup~ cum se poate vedea din următorul exemplu
în care domeniul de definiţie şi domeniul valo-
rilor sînt mulţimi fin it e:

2 3 j 6 7 8 9 10 5. 1.9 . Gra fi c ul unei funcţii univocc (st inga)

şi graficul unei funcţii uinnivoce (dreapta)
2 6 8 3 5 7 9
O funcţie inv ersă este la rîndul ei o funcţie in versabilă. Se poate u şo r ved ea că in'lersa.
inversei unei funcţii f este chiar funcţia f.
Funcţia inversă. Cînd se consideră dome niul valorilor B al unei func ţi i inversabile, ca.
domeniu de definiţie al unei noi funcţii <p a l cărei domeniu a l v alorilor este domeniul de d efi-
niţie al funcţiei f iar corespondenţa înt re ele , coresponde nţă inversă cores pond e n ţei lui f , se
obţine funcţia inversă a funcţiei f .
Ftmcţii 131

Exemplu
Funcţia f Funcţia inversă. cp a lui f
Domeniul de definiţie 1 2 3 4 5 Domeniu de definiţie a b c d e
Domeniul valorilor a b c • d Domeniul valorilor 2 3 5

Dacă o funcţie inversabilă este daU't prin ecuaţia y = f(x), atunci din această. ecuaţie se
poate deduce ecuaţia funcţiei inverse, astfel:
1. Y = f(x).
2. Se rezolvă ecuaţia in raport cu x, ;ţ' = cp(y).
3. Se notează variabila dependentă cu y şi variabila independentă cu x : y - cp(.x).

Exemplu. 1. Fie dată funcţia inversabilă y = - x.

2
2. Rezolvind ecuaţia in raport cu x, se obţine x = 2y.
3. Se schimbă notaţia folosită pentru variabila y = 2.x.

y -= 2x, cu domeniul
Funcţia y = _!.. x cu domeniul de definiţie are funcţia itrrersă

2 de definiţie - _..!.. < x < + 1 şi domeniul

·_ l ~ x <; 2 şi domeniul valorilor 2
1 valorilor - 1 ~ y ~ 2
~ y ~ +l
2

Reprezentarea grafică a funcţiei inverse. Deoarece aplicaţia realizată printr-o funcţie este
univocă, graficul unei funcţii este intersectat de orice paralelă la axa Oy într-un singur punct.
Dacă funcţia f(x) admite o inversă cp(x), adică este biunivodi, atunci şi orice paralelă la axa
Ox intersectează graficul într-un sinaur punct. Imaginea funcţiei reflectă corespondenţa x-+ y
cit şi corespondenţa y-+ x. Datorită schimbării de variabile la funcţia inversă oricărei perechi
de numere (a, b} definite de funcţia f îi corespunde o pereche de numere (b, a) legată de funcţia cp.
Punctele corespunzătoare acestor perechi d e numere (a , b} şi (b, a) sînt simetrice faţă de
prima bisectoare (bisectoarea cadranelor l şi J ll) a sistemului de coordonate. Astfel graficul
funcţiei inverse se obţine din graficul func ţiei date, prin simetric faţă de prima bisectoarc
(fig. 5. 1. 10).

.Y y

5. 1.11. Reprezenta-
X rea grafică a funcţiei
y = arcsin x
5.1.10. Graficul funcţiei inverse X

Inversarea unei funcţii într-un interval. Cînd s-a vorbit despre funcţit
monotone s-a arătat că funcţii nemonotone în intervalul lor de defi-
niţie pot fi monotone pe anumite intervale cuprinse în acest domeniu.
Pe aceste intervale funcţia este inversabilă.
Exemplul 1. Funcţia =
x 2 este în intervalul O ~ x<oo monotonă şi
y - tr

inversa.~llă. Funcţia inversă în acest interval este. y = V~ Desigur aceastit

funcţie este şi în intervalul - oo < x ~ O monotonă şi inversabilă. Funcţia
inversă: în acest interval este y = - Y~ i
132 Matematici elementare

Exempl~tl 2. Pentru funcţia ;v = sin x se pot pune în evidenţă mai multe intervale de
monotonie. In fiecare interval de monotonie funcţia este inversabilă. Această funcţie inversă
se notează y = arcsin x şi de fiecare dată trebuie specificate domeniul de definiţie şi domeniul
valorilor pentru această. funcţie, artică. trebuie specificat pe ce interval de monotonie s-a făcut
.
1nversarea. D ac ă y = sm
. x s-a mversat
. . mterva
m . 1u 1 -J1t x
5 1t
< < -,
atunc1. f uncţ1a
· mversă
· se
2 2
; )- Cind nu se face o astfel de specificare, se consideră valorile
3 5
va nota y = arcsin x ( 7t x < <
2
principale ale acestei funcţii , adică - ~ ~ Arcsin x < 2:. .
2 2
Exempl-ul 3. Celelalte funcţii trigonometrice admit intervale de monotonie în care
pot fi inversate. Oe exemplu, funcţia y = cos x descreşte monoton în intervalul O x ~ 1t <
de la valoarea y = + 1 pînă la y = - 1 şi î~i atinge fiecare valoare din domeniul valorilor
o singură dată. Din acest motiv ea are o ill'rersă in acest interval, care se notează prin
y = arccos x. Domeniul de definiţie al in rersei este - 1 x < <
+ 1 iar domeniul valo-
rilor este 1t >
y ~ O. Dacă funcţia y = cos x se inversează în alt interval de monotonie şi
anume in intervalul 1t x < <
2r., atunci funcţia y = arccos x are domeniul valorilor 1t< y <
~ 27t. Pentru a şti despre care funcţi e inversă este vorba trebuie dat domeniul valorilor. Cind
acesta nu este specificat, atunci prin arccos x se înţelege valoarea principală O arccos x < 1t <
şi se notează Arccos x. În mod analog, se defineş te funcţia inversă y = arctg x în intervalul
- !:._ < Arctg x < !:._ şi pentru arccotg x in intervalul O < Arccotg x < 1t (v. cap. .,Trigo-
2 2
metric~ ').

5.2. Polinoame şi funcţii raţionale

Noţiunea de funcţie raţională

Funcţiile a căro r co res pond enţă se defin eşte pr in expresii algebrice, pot fi împărţite, ţinînd
seama de natura acestor expresii, in funcţii raţionale şi funcţ ii ne raţionale.

O fun cţie se _zice ra(io- Exemple de j-uncţii raţionale. 1. y = 8x- 3.

nală cind corespondenţa ei
se realizează intr-o formă
explicită in care variabila
2.
4x 2
y = --~~
+ 1
3. y = V-10 x 2 -
ln5
- -, 4. y =
independentă este supusă
x(x 3 - 2) x'
unui număr finit de operaţii Exemple de funcţii neraf'ionale. 1. y = Vx 3 .
raţionale (adunare, scădere,
înmulţire, împărţire). x3 x5 oo x2n+l
2. y = cos 2 x. ,. y = X+-+ +··· = B - -
O funcţie raţionalăre- 3! 5! n=O (2n + 1) 1
prezentată ca un polinom cu
coeficienţii constanţi se numeşte ftmc{it3 ra(ională întreagă.
O funcţie expri mată printr- un cit de polinoame în x se numeşte fracţie raţională. Cînd nu
există o specificare contrară, se ia ca domeniu de definiţie al polinoamelor întreaga axă reală. Din
domeniul de definiţie al unei fracţii raţionale trebuie excluse valorile pentru care se anulează
numitorul. Se poate demonstra dt o fracţie raţională este în domeniul ei de definiţie continuă şi
nelimitat derivabilă. În cele ce urmează se ·ror conside ra la început polinoamele şi apoi fracţiile
rationale. Inainte de a stabi li unele proprietrtţi generale, se studiază la începpt cazuri speciale
ca~e apar mai f rec'lent.

Funcţii liniare

.. 1 4
Funcţia y = mx. Din tablouri!· de valori ale Y = x, y = - x şi y = - - x
funcţnlor
2 3
rezultă perechi de numere (x , y) care. reprezentate ca puncte într-un sistem de coordonate carte-
ziene, ne dau graficele acestor funcţii (fig. 5.2.1).
Funcţii 133

y =x

1
y =-=x
2

4
y =--X
3

Datorită perechii (0, O) care apare în tablou la toate fun cţ iil e, rezultă că graficele acestor
funcţii trec toate prin origine. Aceste grafice sînt linii drepte deoarece pentru diferite puncte
P 1, P 2 , . •• , P (fig. 5.2 .2) de pe grafic 1'.!. .!.!. - ... - .!. = m , uncte m este pe ntru fiecare

funcţie o constantă.

5.2. l. Fuucţiile y = x , y = xf2, y = -4xf3;

m == 1, m = 1/2. m = -4/3

5.2.2. y = mx reprezintă o
dreaptă

Dacă P 1z, P 2 z, ... , Px sînt proiecţiile P pe axa Ox, atunci triunghi urile
punctelor P 1 , P 2 , ..• ,
OP1 P 1z, OP2 P 2 x, ..., OPPx sînt asemenea. Deoarece P 1z , P 2 z, ... . Px se găsesc pe aceeaşi dreap-
tă, rezultă că şi P 1 , P 2 , •• • , P sînt coliniare. Între coordonatele punctelor unei drepte există pro-
porţionalitatea y 1 : x 1 = y 2 : x 2 . Variabila y este direct proporţională cu variabila x, iar constanta
m este factorul de proporţionalitate. Dacă retribuţia L este proporţională cu timpul de
muncă t, calculat în ore, atunci legătura dintre cele două mărimi este reprezentată printr-o
funcţie liniară L = mt. Factorul de proporţionalitate reprezintă aici retribuţia pe oră.
Din reprezentarea grafică a funcţiei lin iare y = mx şi din tabloul de valori al
.. . 1 . 4 d f .
funcţulor spec1ale y = x, y = - x Şl y = - - x se poate ve ea că uncţ1a este
2 3
monotonă şi anume monoton crescătoare pentru m pozitiv şi monoton descres-
cătoare pentru m negativ.
Constanta m se numeşt e coeficient unghiular sau pantă (denumire inspi-
5.2.3. Indi- rată din "panta drumului sau a şoselelor" (fig. 5.2.3). În matematică panta se
cator de defineşte ca raportul dintre diferenţa de nivel BC şi distanţa orizontală A B.
pantă (fig. 5.2.4).
13.f Matematici elementare
CI.>

c--:.%.
;c:;
.~ ,.. · b, '>U
J
t
~­
~
~
~
~-----------------------+. - ~
A ' Distanţă pe orizontală ,B
3.2.4. Pantă

.5.2 ..5. Funcţia y = mx + c

Funcţiile y = mx + n. Dacă in ecuaţia dreaptei y = mx pen-

tru orice x se adună sau se scade ordonatei y o valoare fixă n,
înseamnă că s-a procedat la o translaţie paralelă a dreptei y = mx
cu distanţa n, măsurată pe axa Oy. Ecuaţia y = mx + n reprezintă
deci o dreaptă cu panta m şi n ordonata intersecţiei cu dreapta Oy 5.2.6. Alte funcţii de
(v. cap. ,.Geometria analitică a planului, forma carteziană norma- tipul Y = mx + c
lă"). Cînd se trasează graficul unei astfel de drepte, nu este necesar
să se efectueze translaţia paralelă; se reprezintă intii punctul (0, n) şi apoi se consideră
panta în raport cu o paralelă la axa Ox dusă prin acest punct (fig . .5.2.5.)
Forma implicită a funcţiei liniare. În geometria analitică s-a arătat că funcţia liniară gene-
rală Ax + By + C = O reprezintă o dreaptă atunci cînd coeficienţii A şi B nu sînt simultan
nuli. Dacă numai unul din coeficienţii A şi B este nul, atunci dreapta este paralelă la una din
axe. Dacă B =F O, atunci ecuaţia se poate explicita y =
A C A C
= - - x - - = mx + n (fig . .5.2.6) cum = - - şin = - - ·
B B B B

Funcţii de gradul doi

Funcţia y = x 2 • Funcţia dată prin ecuaţia y = x 2 nu
mai reprezintăo dreaptă ci o curbă numită parabolă normală.
(fig . .5.2.7).
Tabloul de valori pentru y = xt

- 3 1 - 2 1 - 1 1 o 2 3

y 1
9 l 4 ~-- 1 -+1-
o--+--+- 4 -+-- 9-

Proprietăţi. Pentru orice x, xt;;:-: O, graficul acestei curbe

se găseşte întotdeauna deasupra axei Ox, cu alte cuvinte
domeniul de definiţie al acestei funcţii este - oo < x < + oo
şi domeniul valorilor O ~ y < + oo. Parabola normală este
simetrică în raport cu axa Oy. Punctul invariant in -raport
cu această simetrie (originea sistemului de coordonate) se
numeşte vîrf. Spre deosebire de linia dreaptă, curba con-
siderată admite o curbură. Această curbură se explică prin 5.2. 7. Parabola normal[t ca gra-
aceea că la o creştere uniformă a lu5 x corespunde o creştere fie al funcţiei J' = x2
din ce în ce mai mare a lui y. In tabloul de mai jos se
dau aceste creşteri notate cu ~x şi ~y cît şi creşterile lui ny care s-au notat cu ~2y. Se
poate observa că ~f' creşte pentru ~x constant pe cînd ~ 2 y rămîne constant
~X
-2 - 1 () 1 2 3 4 .5 6
+ 1 () + 1 +4 + 9 + 16 + 25 + 36
- 3 - 1 + 1 + 3 +5 + 7 +9 + ·11
2 2 2 2 2 2 2
FuncJii 13.5

Pentru a avea o imagine intuitivă. asupra noţiunii de curbură. să. ne închipuim că. o maşină.
merge pe curbă. în sensul crescă.tor al x-ilor. Dacă. trebuie să. întoarcă. roţile din faţă. că.tre stînga
pentru a ră.mîne pe curbă., atunci curba are curbură. pozitivă.; la o întoarcere a roţilor că.tre dreap-
ta, curbura este negativă.. ·

Funcţiile y = x2 + px + q. Prin completarea primilor doi termeni ai acestui trinom de

gradul doi pînă. la pă.trat perfect se obţine o funcţie de forma y = (x - a) 2 + b;

y = x2 + px + q = x 2 + px + ( fr-(fr+ q= (X + ~ r + {q - :
2
) •

.5.2.8. Funcţia
y = x2 + b

.5.2.9. Funcţia y = (x - a)2

p p2
Dacă. se pune a = - - b =q- - , atunci se obţine y = (x - a) 2 +b sau y - b =
2 4
= (x - a) respectiv '1) = ~ • dacă y - b = ·'l· x - a = ~; sistemul de coordonate (~. l)) se
2 2

obţine printr-o translaţie (fig . .5.2.9). din sistemul (x, y) realizată. prin transformarea de coor-
donate x - a = ~. y - b = ll· În sistemul de coordonate (x , y) vîrful V al parabolei normale
lJ = ~ 2 are coordonatele V (a, b) sau exprimate prin coeficienţii p şi q ai funcţiei y = x 2 + px +

+ q.V ( -l, q - 4 .
p p2)
Exemplu. Pentru a obţine prin intermediul unui tablou
de valori puncte ale graficului funcţiei y = x 2 + 6x + 11,
aceasta se poate transforma în y = (x 2 + 6x + 9) - 9 + 11
sau y = (x + 3) 2 + 2 (fig . .5.2.10). Este deci vorba de o
parabolă. normală. translatată. cu vîrful S (- 3, 2).

Funcţia de gradul doi generală y = Ax 2 + Bx + C. În

acest caz se presupune că. A este diferit de zero, astfel încît
poate fi dat în factor
y =A (x 2 +. ~ x + ~) = AY, unde Y este o funcţie de'
A A
gradul doi a că.rei comportare este cunoscută

Y = x 2
+ -B x + -C = x 2
+ px + q,
A A
y = (X + -2p )2 + (q - --;;
pz ) = ( +
,_
X
B
2A
)2 + (A-C - B2 )
A.A
,_ 2
'
.5.2.10. Funcţia y = (x- a) 2 + b
136 Matematici elementare

= ~. ohţin deci prin adunarea pătratului ordonatei (; + ~)

2

unde p = !!.._, q Valorile Y se

A A 2A
punctelor de pe parabola normală cu vîrful deplasat printr-o translaţie de distanţă p_ =
2
H pz C J3z
- , in direcţia axei Ox, C II 'Ialoarea b = q - - = - - - -.
2
Relaţia y = AY arată
2.4 4 A 4A
însă că fiecare dintre aceste valori ) · se imuţ~lţesc numărul
A. Pentru valori A mai mari
cu
C B2
dt-cit 1, toate ordonatele parabolei normale se întind faţă de - - în raportul A : 1 ;
A 4A 2
..Y pentru valori A între O şi 1 acestea se turtesc în acelaşi raport,
iar pentru valori ..l negative această întindere (1A 1 > 1), respec-
tiv turtire (1 A 1 < 1) este însoţită cu o simetrie în raport cu
axa Ox.

Exemplul 1. Graficul funcţiei y = - x 2 se obţine din gra-

ficul parabolei normale printr-o simetrie faţă de axa Ox.
1
Exemplul 2. Graficul funcţiei .Y = - x 2 se obţine prin
4
turtirea parabolei normale în raportul _!_ : 1= 1:4. (fig. 5.2. 11).
X 4 ·
5.2. 11. Reprezentarea u-ra-
fică a fuucţiilor y = x"1.f2 şi
. 2 1
Exemplul 3. Funcţia de gradul 2, y = 3x - 4x- - poate
y = 2x:l 6
fi transformată în

Graficul acestei funcţii se obţine prin întinderea în raportul 3 : 1 a parabolei normale cu

vîrful în punctul ( ~ ; - ~) .

Funcţii de gradul trei

Funcţia y = x 3 • Cu ajutorul valorilor rlintr-un tabel de cuburi

(cuburile numerelor intregi) se pot ohţine puncte care dau o idee despre
graficul funcţiei y = x 3 (fig. 5.2. 12) care est e o parabolă cubică.
2 .
Proprietăţi. Parabola cubică este pentru 1 x 1 > - ma1 abruptă
3
decit funcţia pătratid't ;numai şirul diferenţelor de ordinul trei este
constant, unde ~ay ~(~2y).

~X
X - 4 - 3 2 -1 o 2 3 4 ...

y - 64 - 27 8 - 1 o 8 27 64 ...
~y 37 19 7 7 19 37
~2y - 18 - 12 -6 o 6 12 18
fj.3y 6 6 6 6 6 6

Funcţia y =
x 3 este monoton c rescătoare în întreg domeniul de
definiţie - oo x < < +
oo. Ea este o funcţie impară şi prezintă simetrie 5.2. 12. Parabola cu-
faţă de origine. Cnrbnra parabolei cubice se schimbă, ea este bică y = x3
Funcţii 137

negativă pentru x < O şi pozitivă pentru .x > O. In ongme, parabola cubică are un punct
de inflexiune care este totodată centru de simetrie al curbei.
Alte funcţii cubice. Funcţia y = - x 3 are drept grafic, simetrica parabolei cubice faţă de
axa Ox. Funcţia y = kx 3 reprezintă o parabolă cubică întinsă (k > 1) sau turtită (O < k < 1).
Funcţia y = (x - a) 3 + b reprezintă o parabolă cubică translatată cu centrul de simetrie
în punctul Z(a, b).
Funcţia cubică generală de gradul trei. y = A x3 + B x 2 + .Y
+ Cx + D are trei zerouri (rădăcini) dintre care două pot
fi în anumite condiţii complexe conjugate. Se poate arăta
că atunci cînd această funcţie admite trei zerouri egale , ea
admite două puncte de extrem, un maxim (relativ) şi un
minim (relativ). Pe exempll:tl următor , se vede diferenţa din-
tre o parabolă cubică şi o astfel de funcţie.

Exemplu. y = .x 3 - 3x2 - .x + 3 (fig. 5.2. 13). Tabloul de

valori: X

- 2 -1 - 0,15 o +1 2,15

y -15 o + 3,08 +3 o -3,08 o

Funcţii putere cu exponent pozitiv
Noţiunea de funcţie putere. O funcţie y = xn, unde n 5.2. 13. Graficul funcţiei
este un număr întreg, este numită funcţie putere; dacă n y = x3 - 3x 2 - x + 3
este pozitiv, atunci funcţia este o funcţie întreagă, dacă

n = - v (v > O şi întreg) , atunci funcţia devine y = --

1
şi este o funcţie (fracţie) raţională.
XV

Funcţiile y = xn c u n > O sînt pare cînd n este un număr par (n = 2m) şi impare cînd n
este un număr impar (n = 2m + 1) . Graficele lor trec prin originea si tem ului de coordonate .
Funcţii putere cu exponent intreg par y = x 2m. Graficele acestor funcţii sînt simetrice
faţă de axa Oy şi au cur bura p_ozitivă (fig. 5.2. 14). Fiecare dintre ele conţine originea şi punctele
Q( - 1, + 1) şi P( + 1, + 1). In vecinătatea virfului inclinarea tangentelor scade cind m creşt e,
pe cînd în vecinătatea punctelor P şi Q tangentele sint cu atit mai înclinate c u cît m este mai
mare. Pentru orice punct (.x1 , y 1) pe c urba y = x 2 m, se poate găsi un punct (x 2 , y 2) pe curba
y = x 2m• (fig. 5.2. 15) (m 2 > m 1 ), astfel încît tangentele in aceste puncte să fie paralele. Aceste
curbe se numesc parabole de ordinul 2m.
y

0.9
0.8
0.7
Q6
0.5
0.4
Q3
0.2
0.1
X

0.1 02 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 QB 0.9 1

5.2.14. Funcţiile y = .x 2m pentru 5.2.15. Porţiuni din parabolele de ordinul

m=O, 1,2, ... ; y = x 0 nu este defi- 2m ca grafice ale funcţiilor y = x 2 m.
nită pentru .x = O.
138 Matematici eletJJentare

Funcţii putere cu exponent întreg, impar y = x 2 m+l. Graficele

prezintă o simetrie centrală faţă de originea coordonatelor. Sub
bisectoarea ît1tîi (y = x) aceste curbe admit .pentru valorile negative
ale domeniului de <.lefiniţe ( - oo < x < O) o curbură negativă şi
pentru valorile pozitive (O < x < + oo) o curbură pozitivă; în
origine, admit un punct de inflexiune. Fiecare dintre aceste parabole
de ordinul 2-m + 1 conţin punctele ( + l, + 1) şi ( - 1, - 1) ; panta
tangentelor in ·tecinătatea acestor puncte creşte odată cu m, iar
in ·1ecinătatea originii ea descreşte odată cu m (fig. 5.2.16).

Polinoame

Expresia
anxn + an_ 1 xn - 1 + ... .+ a 1 x + a 0 ,
5.2. 16. Functiile in care n este un număr intreg şi coeficienţii av numere reale,
• = .-r 2 m + l pentru an# O, se numeşte polinom de gradul n. O funcţie raţională
r1t = O, 1, 2, ... y = j(x). unde j(x) este un polinom se numeşte funcţie întreagă
raţionaU't sau funcţie polinom.

Exemplu. y = 2(x2 - 1)2 + (x + 2) (x 3 - 2) - 2x + x 2 - l =

= 2x' - 4x 2 + 2 + .x" - 2x + 2x 3 - 4 - 2x + x 2 -
sau
y = 3x4 + 2x3 - 3x2 - 4x - 3
este un polinom de gradul 4 cu coeficienţii
a 4 = 3, a 3 = 2, a 2 = - J, a 1 = - 4, a 0 = - J.

Unicitatea reprezentării polinoamelor. Presupunerea că două polinoame diferite pot

reprezenta aceeaşi funcţie duce ·la o contradicţie. Fie

Y a = nnxn + an- txn - 1 + ' f' + alx + ao

şi

Yb = bmxm + bm-1 x''l - 1 + ... + blx + bo,

unde H # m sau dacă n = m, cel puţin pentru o pereche de coeficienţi ai # bt.
Diferenţa

(anx 1l + nn_ 1x 11
-
1
+ ... + a 1x + a0) - (bmx"' + bm- 1 xm- 1 + ... + b1 x + b0)
poate fi ordonată după puterile lui x şi este tot un polinom care are cel puţin un coeficient diferit
de zero şi al cărui grad este cel mult egal cu cel mai mare dintre m şi n. Acest polinom are un
număr finit de zerouri . Dar, deoarece s-a presupus că Ya şi Y b exprimă aceeaşi funcţie, diferenţa
-''a - y 0 este identic nulă, ajungindu-se la o contradicţie. Deci m = n şi av = bv. penfru orice
v, pentru că numai' astfel diferenţa polinoamelor este identic nulă..
În acest sens , se spune că reprezentarea unei funcţii printr-un polinom este unică. Egali-
tatea coeficienţilor va fi deseori folosită, de exemplu, în descompunerea în fracţii simple şi la
rezolvarea ec uaţiilor diferenţiale (metoda identifică.rii coeficienţilor).

Descompunerea in factori a polinoamelor

Un polinom P(x) de gradul n ~ 1 se numeşte reductibil dacă poate fi reprezentat ca produs

de polinoame de grad inferior. l'n polinom care nu admite o astfel de reprezenţare se numeşte
iredttctibil.
Dacă polinomul P(x) de grad ul n este reductibil, adică. poate fi descompus într-un produs
P(x) = p 1 (x) · p 2 (x), atunci polinoamele p1 (x) şi p 2 (x) sînt cel puţin de gradul l şi cel mult de
gradul n - 1. Dacă p1 (x) şi p2 (x) sînt reductibile, descompunerea poate fi continuată, după
cel mult n paşi polinomul P(x) se prezintă ca un produs P(x) = g(x) h(x) k(x) ... Folosind rezul-
Funcţii 139

tatul care afirmă că dacă un polinom ireductibil divide un produs de polinoame, atunci el divide
cel puţin unul din factorii produsului , se poate arăta că reprezentarea sub formă de produs este
unică, abstracţie frtcind de un factor constant. Într-adevăr. dacă P(x) = g 1 (x) h 1 (x) k 1 (x) ...
şi P(x) = g(x) h(x) k(x) ... sint două astfel de repre7.entări , atuuci g 1 (x) trebuie să dividă unul
din polinoamele g(x). h(x) , k(x) . ... dar cum acestea sint iJ;eductibile. rezulUi dt pot s~'t difere cel
mult printr-un factor constant c1 . Se poate_ presupune , fără a restrînge generalitatea, că g(x)
este acest polinom . Atunci, g 1 (x) = c1g(x). lmpărţind JJ(x ) prin g(x). ~t' obţint'
c1h1 (x) k 1 (x) ... = h(x) k(x) ...
Şl 111 acelaşi mod , se obtine h 1 (x) = c2h(x) şi c1c:!k 1 (x) ... = k( x) ... Deci , ambde descompunt'ri
coincid, abstracţie U\cind de un factor nume ric.
Problema reductibilităţii unei funcţii depinde in mod semnificati·, d e mulţim ea numerelor
din care sînt luaţi coeficienţii ci şi cocficienţii factorilor ireductibili.
Dacă se presupune că coeficienţii polinomului sint numere complen . atunci din teorema
fundamentală a algebrei rezultă că orice funcţi e raţională intreagit de gradul n. se d escompune in
1~ factori liniari x - ~k . k = 1, ... , n. Yalorile IX~; sint ze rourile (rădăcinile) polinomului . Dacă
una dintre aceste valori es te complexă, ~ = a + bi, atunci in cazul polinoamelor c u coeficienţi
reali, rezultă că polinomul admite ca rădăcinf't şi ·1aloarea complexit conjugată Ci = a - bi.
Produsul factorilor corespunzători este atunci (x - ~) (x - Ci) = (x - a - bi) (x - a + bi) =
= (x - a.) 2 + b2 = x 2 - 2ax (a 2 + b:!) , adică un polinom de gradul doi cu coefici e nţi n.•ali :
dacă coeficienţii polinomului sint reali. atunci toate polinoamele ireductihile sint în acest caz
cel mult de gradul doi. Dacă însă se presupune cft coe ficicnţii polinomului şi coeficienţii facto -
rilor ireductibili sint raţionali, atunci teorema nu mai este valabilă , de e xemplu x-' - 5=
= (x 2 + V5) (x 2 - V5).

Rădăcini

U n număr~cst e rădăc i11ă a funcţiei (zero al funcţiei) .t: -+ y= f(x), atunci cind numitrului ~
îi corespunde prin funcţiaj valoarea O. În cazul funcţiei polinomiale.f, f(~t.) = an~" + an -t~"- 1 + ...
... + a 1 ~ + a 0 = O.
Pe graficul unei funcţii, zerourile reale apar ca puncte de intersecţie sau puncte de ta.ngenţă
ale curbei cu axa Ox. ·

Dacă :x-este o rădăcină a polinomuluij(x), atunci f(x) este divizibil prin x - ~ . adică există
un polinom g(x) astfel incit j(x) = (x - ~t.} g(x).

În orice caz, funcţiaj(x) poate fi împărţită prin x - ~. Prin această impărţire se obţine o
funcţie g(x) de grad mai mic decîtj(x) şi restul r de grad mai mic decit x - ~.adică o co nstanHi :
f(x) = (x - :x.) g(x) + r. Cum IX este o rădăcină, pentru x = ~se obţine O = O· g(x) + r şi deci
r = O, astfel încît funcţia f(x) este divizibilă cu factorul liniar x - ~. f(x) = (x - ~) g(x).
Prin inducţie se poate demonstra o generalizare a acestei teoreme.

Dacă ~ 1 • ~ .... , CI.J.: sî1~t rădăcini ale poli1tomultti j(x), atunci produsul (x- :x- 1) , (x - ~2) .. .
... (x - IXt) este divizor al ltti f(x), adică f( x) se poate reprezenta ca f(x) = (x - ~1) (x - C1..z) .. .
... (x - ~t.t) g(x).

Exemplu. Polinomul f(x) = x 3 - 5x 2 + h - 3 admitft rădăcina x = 3. Prin împărţire

cu x - 3 se obţine x 2 - 2x + 1, astfel încît polinomul se poate reprezenta ca f(x) =
(x - 3) (x 2 - 2x + 1).

Un polinom f(x) = anx" + a"_1 x"- 1 + ... + a1 x + a 0 are cel mult 1t rădăcini diferite.

Demonstraţie prin inducţie matematică . 1) Pentru n = l , adică pentru polinomul a. 1 x + a 0

cu a 1 =F O (altfel polinomul n-ar mai fi de gradul intii) teorema este valabilă , d eoarece acest
polinom admite ca r'ădăcină pe x = - ~.
al
140 ~ atematici elementare

2. Fie j(x) un polinom de grad n + l ş~ oc o răd~cină a acestui polinom. Ţinînd seama de

teorema precedentă, f(x) este de gradul n. Produsul (x - oc)g(x) .se anulează cînd cel puţin un fac-
tor este nul. Primul factor se anuleazft pentru x = :x, al doilea factor g(x), conform ipotezei de
inducţie are cel mult n rădăcini. Deci produsul şi deci şij(x) se anulează pentru cel mult n + l
rădăcini diferite. Teorema este astfel demonstrată.

Rădăcini multiple. Se poate intimpla ca pentru o rădftcină oc un polinom să fie divizibil nu

numai prin x - :x dar cu (x - :x):!, (x - :x)3 sau cu altă . putere a lui x - oc. Dacăf(x) este divi-
zibil cu (x - :x)l: dar nu cu (x - :x)l: 1 , atunci :x se numeşte rădăc ină multiplă de ordinul k a lui
j(x) (k ~ l, intreg) sau rădăcină de mnltiplicitate k.

Exemplu. Polinomul x 4 - 9x 3 + 27 xt - 3lx + 12 are x = l o rădăcină dublă; adică

el este divizibil cu (x - 1):! dar nu şi cu (x - 1)3. H.ezultă căf(x) = (;t' - 1) 2 (x 2 - 7x + 12) =
= (x- l):!(x- 3)(x - 4) (fig. 5.2.17) .

.Y

5.2. 17. Grafice in vecinătatea ră­ 5.2. 18. Grafice in vecinătatea rădăcinil~r multiple în
dăcinilor simple c, de ordin impar, ind şi c de ordin par

Rddăcini si·m ple şi multiple. Multiplicitatea unei rădăcini se reflectă in reprezentarea grafică
a funcţiei . Comportarea curbei in veţinătatea rădăcinilor diferă cu multiplicitatea acesteia.
Pentru rădăcini simple, tangenta la curbă in punctul respecti'! are o pantă diferită de zero, pe
cind în cazul rădăcinilor multiple, tangenta la curbă in aceste puncte coincide cu axa Ox
(fig. 5.2. 18).

Rădăcini de ordin par şi impar. Aspectul curbei diferă şi cu paritatea ordinului rădăcinii.
Fie oc o rădăcină de ordinul k a lui f(x). Atunci f(x) se scrie f(x) = (x - :x)k g(x), unde g(x) este
diferită de zero într-o vecinătate a lui oc (din moti·re de continuitate) şi nu-şi schimbă semnul
în această vecinătate , aceasta insemnind că xistă un e: > O astfel incit pentru orice x cu pro-
prietatea lx - oc l < e: rezultă g(x) =f: O. Factorul liniar x - :x îşi schimbă însă semnul la tre-
cerea de la x < oc la x > oc.
Polinomul j(x) = (x - oc)k g(x) îşi schimbă cleei semnul la această trecere, cind k este impar.
Pentru k par f(x) îşi păstrează semnul. Comportarea graficnh.ii în vecinătatea unei rădăcini pre-
zintă posibilităţile reprezentate schemat'ic în figură (rădăcini de ordin impar a , b, c, rădăcini de
ordin par d, e).

Rădăcini şi reprezentare sub formă dt · produs. Orice funcţie raţională întreagă poate fi scrisă
ca produs de factori ireductibili sub forma ·

Aici c este un polinom de grad zero, adică o constantă diferită de zero, oc, ptJ. şi qtJ. sînt numere
l r
reale. Exponenţii kv şi stJ. sint numere naturale legate prin relaţia n = L: kv + 2 L stJ.. Se
v= l tJ. = l
observă imediat căocv sînt rădăcini ale funcţiei şi că nu mai există alte rădăcini. Pentrp orice valori
ale lui x diferite de oc1 , .•• , OCt fiecare factor liniar x- :xv. v = 1, 2, ... , l este diferit de zero. Dacă
Funcţii 141

unul din factorii pătratici x 2 + pll-x + qiJ. ar fi nul pentru x = (X , s-ar contrazice afirmaţia dt
factorii p_ătratici sînt ireductibili. t:Jn polinom de gradul doi ireductibil este diferit de zero
pentru orice x real, deoarece el admite două rădăcini complexe conjugate . Ca o consecinţă a
acestor consideraţii se obţine teorema:

Num~rulrădăcinilor reale diferite sau egale între ele ale unui ·polinom este par sau impa.r după
cum gradul polinomului este par, respectiv impar. Cî"d tm polinom are gradul impar , atunci el
admite cel puţin o rădăcină reală.

Teorema lui Sturm. Cînd se cunoaşte o valoare a lui x apropiată de o rădăcină , se pot găsi
prin procedee de aproximare (de exemplu metoda lui Nll:wTON) valori oricit de apropiate de rădă­
cină. Chiar Rene D~scARTES ( 1596 - 1650) , FouRIER şi NEwTON ( 1643 - 17i7) s-au străduit s[t
găsească criterii prin care să se poată stabili dacă într-un anumit inten·al al domeniului d e
definiţie se găsesc rădăcini ale unui polinom.

R egula semnelor a lui R. Descartes. DESCARTES a considerat semnele coeficit'nţilor polinomu -

luif(x) = anxn + an_ 1 xn- l + ... + a 1 x + a 0 , adică semnele şirului an . an_ 1 , ..• , a 1, a 0 îu care se
presupune că an şi a 0 nu sînt nuli. Ceilalţi coeficienţi nuli nu sint luaţi în consideraţie . Oa.că doi
coeficienţi vecini (în şir) au semne diferite , se spune că avem o schimbar e d e semn .

DESCARTES a descoperit că numărul rădăcinilor pozitive este egal cu numărul schimbărilor

de semn sau cu un număr obţinut din numărul schimbărilor de semn prin scăderea · unui număr
par. Numărul rădăcinilor negative se găseşte în acelaşi mod, considerîndu-se schimbările de semn
în şirul coeficienţilor polinomului f( - x).

Exemplu. Polinomul f(x) = x 5 - x 4 + 2x 3 + x 2 - 3x + 2 are patru , două sau nici o rădă­

cină pozitivă, deoarece şirul coeficienţilor 1; - 1; 2 ; 1; - 3 ; 2 are patru schimbări de semn.
f(- x) = - .x6 - x' - 2x 3 + x 2 + 3x + 2, se vede că f(x) are o singură rădăcină negativă ,
deoarece şirul coeficienţilor prezintă o singură schimbare de semn.

Numărul exact al rădăcinilor este dat de o teoremă a matematicianului fran cez Jacques-
Charles-Franr;ois STURM ( 1803 - 1855). Acest rezultat se obţine din reprezentarea snb formă de
produs a polinomului

Dacă unii factori ireductibili apar de mai multe ori, este suficient să se considere polinomul
<p(x) = (x - a 1) .. . (x - et.t) (x 2 + p 1 x + q 1) .. . (x 2 + Prx + qr). în care aceşti factori apar o
singură dată, deoarece <p(x) are în acest caz aceleaşi rădăcini ca f(x) însă simple.
Derivata <p'(x) obţinîndu-se din regula de derivare a unui prolfus , apare ca o sumă ; în fie-
care termen al acestei sume se derivează cîte unul din termenii ireductibili, astfel încît din fie-
care termen lipseşte cîte un factor din reprezentarea iniţială. Suma nu se poate divide prin nici
unul din aceşti factori, astfel încît <p(x) şi <p' (x) , abstracţie făcînd de o constantă, sînt polinoame
prime între ele.
Dacă se împarte <p(x) la <p'(x) , se obţine un polinom q1 (x) şi un rest - <p 2(x) care este un poli-
nom de grad mai mic decît <p'(x) , <p(x) = q.( x ) <p'( x ) - <p 2(x ). Prin împărţirea lui <p'(x) cu <p 2(x) se
obţine un nou rest -<p3(x) ; <p'(<t) = q2 (x) <p 2(x) - <p3(x) . Acest procedeu se sfîrşeşte după un număr
finit de paşi, obţinîndu-se astfel schema de alături . Din ultima egalitate şi apoi din aproape in
aproape, din toate celelalte pînă la prima, se poate observa că <pr este un divizor al lui <pr- 1. al
lui' <pr- a ş.a.m.d. un divizor al lui <p şi chiar al lui <p'. Dar cum <p şi <p' sînt
prime între ele, <pr nu poate fi decît o constantă . <p = ql<p' - <p2
Şirul de funcţii <p, <p', <p 2, <p3, ... , <pr se numeşte şirul lui Sturm. Dacă <p' = q2<p2 - <p3
în polinomul şirului lui Sturm se înlocuieşte x printr-o valoare a , atunci <p2 = q3<p3 - <p 4
se obţine un şir de numere <p(a) , <p'(a) <p 2(a) , ... , <pr (a). Dacă dou ă nume- <p3 = q,<p, - <pli
re vecine <pv(a) şi <pv+l (a) au semne diferite se spune că , şirul are o schim- <p, = q5<p5 - <ps
bare de semn. Fie W(x) numărul schimbărilor de semn , în şirul lui
Sturm, pentru valoarea a. Dacă pentru un anumit argument x = a <j)r- 2 = qr- 1<j)r- 1 - <pr
unul din termenii interni ai şirului lui Strum este nul , termenii vecini <j)r- 1 = qr<pr
li2 ,lfatematici elementare

acestuia au semne diferite. Cind această. rădă.cină. variază, numărul schimbărilor de semn
W(x) nu se schimbă. Kici la sfîrşitul şirului acest lucru nu se poate întîmpla, deoarece C()r este o
constantă. Numărul W(x) se modifică numai cînd x este o rădăcină a funcţiei cp(x). Evident
W(x) scade cu o unitate atunci cînd cp'(x) este pozitiv cît şi cînd cp'(x) este negativ, pentru această
rădăcină.. Cînd x parcurge intervalul [a, b], atunci variaţia lui W(x) reprezintă numărul exact al
rădăcinilor.

Teorema lt'i Sturm. Cînd a < b şi cp(a) #0, cp(b) #0, atunci W(a) - W(b) reprezinttl numtlrul
rtldtlcinilor poli1tomului cp(x), care uu a,-e rdddcini multiple, ·î n intervalul î"chis [a, b].

Pentru a putea determina cu ajutorul acestei teoreme numărul rădăcinilor polinomului cp(x)
se aleg l?entrn x 1 , respectiv x 2 > x 1 , valorile - M, respectiv M care în valoare absolută să fie mai
mari decît valoarea absolută a rădăcinilor, adică
M > max (1~ 1 1, 1OC:! 1 .. . 1~t 1), unde oc 0 , ~ 1 . ... , ~t sînt rădăcinile lui cp(x). Deci A·f trebuie să
fie determinat fără cunoaşterea rădăcinilor polinomului. Acest lucru este posibil, deoarece pentru
un polinom cp(x) = xn + an_1xn- 1 + ... + a 0 are loc inegalitatea

max (1ocl 1. 1OC:! L ... , 1~Xt 1) < 1 + 1an- 1l + 1 an-2l + ... + 1ali + 1 ao 1·

Orice polinom cu an # 1 poate fi uşor normat prin împărţire cu an. Prin aceasta, rădăcinile
se păstrează . Atunci, se poate lua M = 1 + 1an- 1 1+ ... + 1a 1 1 + 1a 0 1 şi in mod sigur, toate
rădăcinile polinomului se vor găsi în intervalul [ -M; M ]. Demonstraţia acestei afirmaţii depă­
şeşte cadrul acestei lucrări. Pentru a argumenta plauzibilitatea ei să considerăm cazul particular
al polinomului f(x) = x 2 + px + q şi să examinăm legăturile dintre rădăcinile x1 şi x 2 presupuse
reale şi coeficienţii p şi q. Se ştie că x 1 + x 2 = - p şi x1 x 2 = q, de unde se poate observa căi x1 j,
respectiv 1x 21 'n u pot fi foarte mari în timp ce 1p 1 şi 1q 1 sînt foarte mici. Cu alte cuvinte pentru
valorile absolute ale rădăcinilor pot fi găsite anumite margini care se deduc din valorile absolute
ale coeficienţilor.

Exemplu. Pentru a deduce numărul rădăcinilor reale ale polinomului cp(x) = x 5 - 2x 4 -

- x + 2 trebuie determinat şirul lui Sturm. Cum însă pentru mă.rimile W(a) şi W(b) contează
numai semnele numerelor cp(a). cp'(a) , ... , cpm(a) , respectiv cp(b), cp'(b). ... , cpm(b), W(a) şi W(b) nu
se schimbă la efectuarea împă.rtirilor , cînd deimpă.rţitul şi împărţitorul se multiplică cu un
număr pozitiv. În acest fel, calculele se simplifică. Pentru polinomul dat, se obţine următoarea
schemă de calcul ·

Şirul lui Sturm mod de calcul schema semnele la marginile intervalului

cp(x) = x 5 -2x4 -x+ 2 cp( -6) = - lO 360 cp( + 6) = +5 180

cp'(x) = 5x4 - 8x3- 1 cp = qlcp' - cp2 cp'( -6) = +8 207 cp'( +6) = +4 751
----~--~-..,:_"
4 3
cp2( - 6) = -724- cp2 ( +6) = + 705-
5 5

({)a(- 6) = + 1 600 ({)a( + 6) = + 400

52 52 52
cp6 (x) = - 16 - cp 5 ( -6) - - 16- cp5 ( + 6) = - 16-
53 53 53

Mărimea Mare pentru polinomul cp(x) = x 6 - 2x 4 - x + 2 valoarea 1 + 1 -21 + l-11 +

+ 1+ 2 1 = 6, adică toate rădăcinile polinomului se găsesc în intervalul [ -6, 6] . În schema de
calcul sînt date valorile cp( -6); cp'( -6), cp 2 ( -6), <pa( -6), cp,( -6), cp 6 ( -6) şi cp(6), cp'(6) cp1 (6),
cp3 (6), cp 4 (6), cp 5 (6). Se găseşte W( - 6) = 4 şi W(6) = 1; polinomul are 4-1=3 rădăcini.
Funcţii 143

Separarea rădăcinilor. Prin s~pararea rădăc1nilor se înţelege determinarea unor intervale în

care să se găsească exact cîte o rldăcină a polinomului. Se va arăta pe exemplul examinat mai
sus cum se realizează acest lucru cu ajutorul teoremei lui Sturm. Dacă. se înlocuieşte în şirul lui
Sturm al polinomului q>(x) = x 6 - 2x4 - x + 2, intii x cu x = O, atunci diferenţa W( -6) -
- W(O) indică numărul rădăcinilor in intervalul [ - 6, Oj . Cum însă q>(O) = + 2. q>'(O) = -1,
3 52
q> 2 (0) = -9 - , q> 3 (0) =
5
+
JOH, q> 4 (0) = + 76, !p;(O) = - 16 - , se obţine W(O) . = 3 şi
. 53
lV( -6) = 4 şi deci W( -6) - W(O) = l. Celelalte două rădăcini trebuie să se găsească atunci
in intervalul [0, 6] . Pentru a le se para se consideră mijlocul acestui interval x = 3 şi se constru-
ieşte şirul lui Sturm pentru această valoare. Se obţine W(J) = l. Cum W(O) - W(3) = 2,
ambele rădăcini trebuie să se găsească în intervalul [0,3] deci nu sînt încă separate. Se consideră
apoi mijlocul inter'<alului [0,3] , x = 1,5 şi se obţine W( 1,5) = 2 ; W(6) - W( 1,5) = 1 şi W( 1,5) -
- W(3) = 1, ceea ce înseamnă că în fiecare interval [O; 1,5] şi [ 1,5; 3] se găseşte cîte o rădăcină.
Cele trei rădăcini sînt astfel separate.

Generalizarea teoremei lui Sturm. Teorema lui Sturm este valabilă în ipoteza că reprezen-
tarea ca produs a polinomului nu conţine factori multipli. Pentru un polinom oarecare, nu se
poate însă imediat decide dacă această condiţie este îndeplinită. Totuşi, procedeul lui Sturm
poate fi aplicat şi in acest caz, procedindu-se astfel~ cu ajutorul algoritmului lui Euclid se de-
termină cel mai mare divizor co mun al polinoamelor f(x) şi j'(x). Există două posibilităţi:
a) f(x) satisface condiţia menţionată. atunci Cînd cel mai mare divizor comun este o constantă
diferită de zero şi teorema lui Sturm se poate aplica direct. 1.>) f(x) nu satisface această condiţie
k
şi deci in reprezentarea sub formă de produs exist[\. factori de forma (x - cxv) v sau de forma
s
(x 2 + piL x + qiL) IL cu kv > 1, respectiv siL > l. Atunci in reprezentarea luif(x) se poate da
k -1 s - 1
factor comun (x - cxv) ~ , respectiv -!- piL x + qiL) IL • Produsul acestor factori, eventual
(x 2
multiplicat printr-o constantă c(c =F O, c =F 1). va fi atunci cel mai mare divizor comun al poli-
noamelor f(x) şi j'(x). Împărţind pe f{x) prin acest cel mai mare divizor comun, cîtul obţinut
satisface condiţia necesară pentru a se aplica teorema lui Sturm. Rădăcinile celui mai mare
di lizor comun nu mai trebuie co nsid erate, ele fiind în acelaşi timp şi rădăcini ale polinomului.

Comportarea polinoamelor la infinit

Pe lîngă rădăcini , in studiul funcţiilor raţionale întregi (polinomiale), mai prezintă interes
şi alte proprietăţi ale acestora ca d e exemplu: extreme, puncte de inflexiune, panta tangeatei
in aceste puncte etc. Studiul acestor proprietăţi se face cu ajutorul calculului diferenţia! şi nu
face obiectul capitolului de faţă . Cea ce trebuie însă remarcat este că toate aceste consideraţii
sint valabile doar într-un interval mărginit în ambele părţi , conţinut în domeniul de definiţie.
Se pune însă problema cum se comportă funcţiile raţionale întregi în afara unui astfel de interval,
ce valori pot lua acestea cînd 1 xl este mai mare decît valorile absolute ale tuturor rădăcinilor,
extremele, punctele de inflexiune etc., corespunzătoare funcţiei respective. Acest gen de pro-
bleme sînt desemnate în general, prin termenul "com-
portarea la infinit a funcţiei". Oacă în f x) = anxn +
+ an _1 xn:-1 + ... + a 1 x + a 0 se scoate în factor termenul an n X-+ f(x)-+
anxn se obţine
+oo +oo
f(x) = anxn { 1 + - an- I + _!!._n.-2 + ... + ~·) par
a 11 x Ctnx 2 anxn -00 + oo
>0
Din această reprezentare se poate vedea că atunci cind +oo + oo
1 x 1 creşte nemărginit şi f(x) creşt e în acela~i mod, de- impar
oarece expresia din paranteze, tinde in acest caz d'ttre -00 -00
1, pe cînd anx 11 creşte nemărginit, Simbolic acest lucru
+oo -00
se exprimă sub forma Iim 1/(x) 1 = oo . par
ix j-+x
-00 -00
Semnul funcţiei f(x) pentru 1 x 1 _. 00 depinde numai <0
de a 11 x", deoarece expresia din paranteză este intotdeauna +oo -00
po zitivă pentru 1 x 1 > xp . unde x 1, este o anumită valoare impar
fixă. Există numai posibilităţile elin tabelul alăturat : -00 +oo
144 1\1 atematici elementare

E.xrmpl rJl 1. Funcţia y = .~4 - x 3 - x 2 - x - 2 are ră.dăcinile reale x = - l şi x = 2

Valoarea x ~ 1,3 este un punct de minim al funcţiei şi x = -0,23 este un punct de inflexiune.
În ce priveşte comportarea funcţiei la infinit Iim j(x) = + oo şi lim f(x) = + 00 Alegin-
x-+ + GD X-+- CID
du-se citeva valori se obţine următorul tablou de valori:

cu ajutorul căruia funcţia poate fi reprezentată grafic (fig. 5.2.19).

5.2.20. Reprezentarea
graficăa funcţiei y =
= 0,025 x 5 + 0,05 x-' -
- 0,6 x 3 - 0,55 x 2 +
+ 2,575x- 1)
X

Exemplul 2. Funcţia y = 0,025 xli + 0,05 x' -

5.2.19. Reprezentarea gra-
fică a funcţiei
y = x' - x 3 - x 2 - x - 2
- 0,6x3 - 0,55x 2 + 2,575x- t5 are ca rădlcini simple
valorile x = -5, x = -3, x = 4 şi x = 1 rădăcină
dublă; x = - 1,53 şi x = 3, 16 sint minime ale funcţiei;
x = -4,24 şi x = 1 sînt maxime. Puncte de inflexiune
se obţin pentru x = -3,22, x = -0,3 şi x = 2,32
(valori aproximative). Comportarea funcţiilor la
infinit este dată de Iim f(x) = + oo şi lim f(x) = - oo.
x-++ GD x-+-<Xl
Pentru reprezentarea grafică a funcţiei se foloseşte
următoarea tabelă de valori (fig. 5.2.20).

-0,3

y - _2,3
4,3

y 5,6.

Funcţii putere cu exponent negativ

Cele mai simple funcţii raţionale sînt cele exprimate sub forma y = _!_ (n = 1, 2, 3, ... ).
x"
Acestea se mai numesc funcţii putere cu exponent negativ care pot fi scris~ ca _!_ sau x-n. !n
xn
cele ce urmează se vor studia aceste funcţii.

.
Funcţta y = -1 . Această funcţie este impară şi deci simetrică faţă de origine (fig. 5.2.21).
X
Funcţii

1
Tablou de valori pentru y =- :
X

1 t 1 1
X -.of - 3 - 2 - 1 - -
2
--
100
- -
1000
-501 -
.5
1

1 1 1
y - - - - - - · -1 - 2 -100 1000 .50 .5 1
.of 3 2

y
.Y

X
1

1 X

.5.2.21. Graficul funcţiei j = 1fx .5.2.22. Graficul funcţiei y = lfx 2

Pentru 1 x 1 > 1 ordonatele curbei se apropie din ce în ce de valoarea zero odată. cu creşterea lui
1x 1. pe cînd in domeniul - 1 < x < + 1 ordonatele cresc nemărginit cînd 1x l·se apropie de zero.
Curba se apropie de părţile pozitive şi negative ale axelor x-ilor şi y-ilor fă.ră. să. le atingă. însă..
Funcţia y = _!_ nu este definită. pentru· x = O. Graficul ei are două. ramuri, el este o hiperbolă.
X
echilaterală..

1
Funcţiile y =- - - . Curbele care reprezintă. aceste funcţii se aseamănă. cu hiperbolele
x"'Hl
y = ~. Funcţiile sînt tot impare. Ele nu sînt definite pentru x = O, au două. ramuri, una în
X
cadranul 1 şi una în cadranul III şi trec toate prin punctele P( 1, 1) şi R( - 1, - 1). Ele cresc,
respectiv descresc, în intervalul - 1< x < + 1 cu atît mai repede cu cît m este mai mare şi pentru
1x 1 > 1 se apropie de axa x-ilor cu atît mai repede cu cît m este mai mare. Axele sint asimptote
şi pentru aceste curbe.

Funcţia y = Această. funcţie este pară. şi graficul ei prezintă. o simetrie faţă. de axa
x'
y-ilor (fig . .5.2.22). În x = O funcţia nu este definită. şi are două. ramuri. Axa x-ilor este asimptotă.
atit în direcţia ei negativă. cît şi în direcţia ei pozitivă., iar axa y-ilor este asimtotă. în direcţia
pozitivă..

Funcţiile y = _!_ . Aceste curbe sînt asemănătoare cu cele obţinute

În ce în cazul y = ~.
x'm x2
priveşte panta acestor curbe, se pot face aceleaşi consideraţii ca în cazul funcţiilor putere cu
· exponent negativ impar. Toate curbele reprezentînd funcţii de acest tip au în comun punctele
P(l,l) şiQ(-1,1).
146 A1atematici elementan

Funcţii de forma y = .!!.__. Pentru un şir de valori corespondente ale funcţiei y = kx"' se
x"
verific! 11. = !!.. = .. . = L = k, adiel puterea a '~-a a lui x este proporţional! cu y.
~ X~ X~ x"
In corespondenţA. y = kfx, cu cît y este mai mic, cu atît x este mai mare şi reciproc. O
astfel de relaţie se numeşte proporţionalitate im·ers! şi indică constanţa produsului variabilelor
xy = k; k se numeşte în ambele cazuri factor de proporţionalitate. În c!derea liber! distanţa
s este proporţională cu pătratul timpului ; puterea de atracţie F a douA. mase este invers pro-
porţională cu pătratul distantei lor . Aceste legi se pot exprima deci prin s = kt 2 , respectiv F = ~,
. ~

unde factorul de proporţionalitate poate fi calculat pentru fiecare caz, dîndu-se o pereche de
valori (s; t), respectiv (r , F) .

Forma generală a funcţiilor raţionale

La fel ca pentru funcţiile întregi raţionale (polinoame) există şi pentru funcţiile raţionale
o reprezentare care poate fi numită normală.
Corespondenţa realizatd. de o funcţie raţ ională f(x) se exprimd. ca un cît de două polinoame
prime intre ele, p(x) ~i q(x), adică x-+ f(x) = p(x) .
, q(x)
Dacă polinomul q(x) are la numitor un polinom de grad O, adică o constantă, atunci se obţine
cazul particular al unei funcţii raţionale intregi. În cele ce urmează se va presupune el q(x) are
cel puţin gradul 1.

Rădăcinile şi polii funcţiilor raţionale

Ridăcini. O funcţie raţională poate să se anuleze numai pentru valori ale lui x, pentru
care p(x) se anuleazA. şi
q(x) este diferit de zero, p(x) fiind forma normală a funcţiei; un
q(x)
număr or. este deci r!dăcin!, cînd p(or.) = O şi q(or.) ':/:; O. Pentru o funcţie raţională oarecare f(x) =
= g(x} în care g(x) şi h(x) sint polinoame se poate însă -întîmpla ca g(or.) = O şi h(or.) = O.
h(x)
În acest caz, valoarea f(or.) nu este determinată . Explicaţia acestui fapt constă în aceea că
f(x) nu este reprezentat sub forma normală , adică g(x) şi h(x) nu sînt prime între ele. Atunci
g(x) se poate scrie g(x) = (x - ct)k g1 (x) şi h(x) = (x - ct}l h 1 (x) cu k , l ~ l numere întregi;
g(x) şi h(x) au un factor comun (x - or.)m, m fiind cel mai mic număr dintre k şi l, astfel încît
fracţiag(x) poate fi simplificată. Există trei posibilit!ţi : 1) k > l , atunci Iim f(x) = O;
h(x) x -+at
2) k = 1, atunci Iim f(x) = c ':/:; O; 3) k < 1, atunci f(x) nu este d efinit şi acest caz se va studia
%-+ Qt

mai in amănunt. Dacăf(x) = p(x) este forma normală, atunci problema r!dăcinilor funcţiei
q(x)
raţionale se reduce la problema rădăcinilor polinomului p(x) .

Poli. Se numesc poli ai funcţiei

p(x) valorile x = ct pent ru care numitorul q(x) se anu-
q(x)
lează şi q(or.) = O cind p(or.) ':/:; O. Dacă factorul x - ct apare la puterea v în descompunerea
q(x) = (x - or.)v q1 (x), atunci se spune că ct este un pol de ordt'nul v. În vecinătatea acestui pol
. . . p(x) l p( x)
funcţta f(x) se reprezmtă pnn f(x) = - - = ·-- .
q(x) (x - or.)v q1 (x)
Dacă p(x) şi q1(x) sînt prime între ele, atunci într-o vecinătate a lui x = ct, p(x) şi q1 (x)
nu au nici o rădăcină şi deci nu îşi sc himbă semnul şi în acest caz raportul lor are o valoare
. l
diferită de zero, pozitivă sau negativă. Func ţta ·--- creşte însă nemărginit pentru
(x - ct)v
Funcţii 1'17

x-+ :x.. -Cind x tinde către otprin valori mai mici decit acesta (x < CI.) , atunci x - ot este
1
negativ; pentru ·1alori v impare (v = 1,.1,5, ... ), tinde către - 00, şi pentru
(x - Cl.)v
1
valori v pare (v = 2, 4, .. .) . - -- -tinde către + oo .
(x - ot)v
Dacă x tinde către pol prin ·1alori mai mari decit a cesta (x > ot}. x - ot este pozitiv
1 1
şi tinde deci către + oo. Această comportare a funcţiei
(x - ot)v
este modificată
(x- Cl.)v
de factorul p(x) numai prin schimbarea semnului, atunci cind acest factor este negati·.,
ql( x)
(fig. 5.2.23). Dreapta x = CI. este asimptotă a funcţiei (fig. 5.2.24).

)1 )!
5.2.24. Graficul unei func-
ţii cu poli de ordin par

5.2.23. Graficul une i funcţii c u poli de ordin impar

Comportarea la infinit a funcţiilor raţionale

ge uerală
(x)
f(x ) :...: - P --- =
+ ... + a 1 x + a 0 se pot
a 111 x"' -t- a 111 _ 1 x 11 ~- 1
Pornind d e la forma
q( x) • bnxn + b11 - 1xn- l + ... + b1x + b0
conside ra trei caz uri : m > n, m = n , m < n. Iu cazu rile m = n, m > ~~ . funcţia este o " funcţie
raţională falsă" deoarece împărţind numărătorul prin numitor, se pune în evidenţ[L o funcţie
raţională. întreagă.j( x) d e grad m - 11 :

j(x) = p(x) : q( x) = g(x) + r(x) .

a
Îu caz ul m = 11 , g(x) este constanta - '-"-· !:{est ul r(x) este ins[t o funcţie raţională veritabilă,
bit
adică în care gradul numărătorului este mai mic decit gradul numitorului. Comportarea la
infinit a unui polinom este c unoscută şi deci rămîn e d e e xaminat numai cazul m < n . Dacă
se împarte atî t la numărător cît şi la numitor prin x 11 ~ (m < 1~). se obţine ·

~+~
0 ·m- t
am + + ··· +
xm- 1 x"~
X
j( x)

Pentru 1x 1-+ 00 numărătorul co tl'lerge căt re valoarea am pe cînd >~aloarea absolută a numi-
torului poate lua valori oricît d e mari , adică lf( x) l -+ O pentru 1x 1-+ oo. Axa x-ilor este atunci
asimptotă. a funcţiei f( x). În funcţie de semnele coeficienţilor am şi bn şi de gradul n - m,
 Matematici el6men ta re

graficul funcţiei tinde asimptotic ciLtre axa x-ilor, de sus sau de jos, către valorile pozitive
sau negative ; de exemplu: dadt am. > O, b" > O şi It - m este impar, atunci f(x) este
pozitivă pentru x-+ + oo şi negativă pentru x-+ - 00.
Aceleaşi consideraţii sint valabile pentru restul r(x) care rămîne după separarea polino-
mului g(x) in "funcţia raţional;!- falsă" j(x). Funcţia f(x) tinde asimptotic pentru 1-~ 1-+ oo
către g(x) şi anume rle sus , cinrl r(x) ia valori mici dar pozitive şi de jos cind se tinde la
zero pr.in valori negative ; graficul funcţiei g(x) se zice "curbă limită". În cazul particular m = n,
r(x) = a"., asimptota funcţiei j(x) pentru 1x 1-+ oo este o paralelă la axa x-ilor la dis-
b,.

tanţa --.
am
b,.

Jx - 6
Exemplul 1. Funcţia. y = are pentru x .= 2. o rădăcină, pentru x = -2
x - 3x + 2 3

un pol de ordinul intii şi pentru x = 1 un pol de ordinul 2. Două. extreme - ambele

.maxime - se găsesc pentru x :::::: - O, 74 şi x :::::: 2, 7'1. Comportarea funcţiei la infinit este dată
de Iim y = O. Axa x-ilor--·e stc asimptotă. a graficului funcţiei d&te. În scopul studierii semnului
l.tl-+-:0
f uncţ1e1 • •m• •m t reg d omemu ' 'ţ'1e, y se expnma
• l d c d e f 1111 . X su l > {orma •y = · J{x - 2) .•Se
(x - 1) 2 (x + 2)
poate vedea astfel că pentru - 00 < x < -2, y este poziti·", pentru -2 < x < l şi
1 < x < 2, y este negati•r şi pentru x > 2 din nou poziti'' (fig.5.2 .2.5 .). Pentru reprezen-
tarea grafică este n~cesar următorul tablou de valori:

X o
y -3

Ji -1
-1
11
1
1
X

1
1 -1
1
1

.5.2.2.5. Reprezentarea grafică a funcţiei .5.2.26. Reprezentarea grafică a funcţiei

Jx - 6
)'= y =
(x - 1) 2 (x + 2) x2 + l

. xt - 1 ~
Exemplul 2. Funcţm y = - -- V

are radacunlc x
• •

= - 1 şt•

x = 1 dar nu arc poli.

1 x:! +
Admite un extrem (minim) pentru x = O şi
puncte de inflexiune in x :::::: - 0,.57 şi x :::::: 0,.57.
2
Prin împărţire se obţine reprezentarea y = 1 - - - -· Deoarece Iim y = 1, dreapta y = l
x2 + 1 lxl-+-co
este o asimptotă a graficului funcţiei. Se poate observa că graficul se găseşte în întregime
sub această asimptotă (fig . .5.2.26).
Fun cţii 149

Tablou de valori:

±5
0,92

_ . x2 - ,l' - 2
Exemplul J. Funcţta. y =arc ră-
2x - 6
dădnile x = - 1 şi x = 2, un pol pt•ntru .r 3 =
şi extreme in x = 1 (maxim) !;ii x = 5 (minim). S<'pa-
rin<l partea raţională întreagă, se ohţine reprczen-
1 4 . 1 1
tarea y = - x + + ---. Dect y = - x +
2 2x- 6 2
este o asimptotă a graficului funcţiei . Apropit•n:a
de asimptotiL se face pentru x - - oo de jos !;ii
.5.2.27. H.eprezentarca grafică a funcţi ei pentru x - + oo de sus (fig. 5.2.27) .
x2 - x - 2
y =
2x- 6

Tablou de valori:

x3 + 2 1
Ex~ mplul -1. Pentru funcţia y = f(x) = - -- fun c ţia y =- x~ este c urba limită,
2x 2
x1 + 2
deoarece - - - = -1 .
x2 + -1 şt.
2x 2 X

Descompunerea in fracţii simple

În special pentru integrarea funcţiilor raţionale este necesar ca acest ea să. fit• d escompuse
in fracţii simple. În forma normală J( x) p( x) , unde p( x) este număr[ttorul şi q( x) numitorul ,
=
q( x)
primi intre ci. Dacă gradul num ă răto rului p( x ) es te mai mare sau egal c u gradul numitor ului ,
a t unct. pnn . ă r ţtre
. unp . se poate separa partea .
r a ţtona
1-a mtreaga
. - f( x ) -= g (x) + -Pt(.t")
- . ·'" unntoru
. l
q(x)
q( x) se poate la rîndul lui descompune intr-un produs de factori liniari :

in care apar cele k rădăcini reale :X.i ca !;ii cele l perechi d e r[tdftc.ini complexe conjugate ~ i şi ~;
cu ordinele de multiplicitatc r;, ~espec tiv s1. Produs ul a doi facto ri liniari complecşi conjuga ţ i
este un factor d e gradul doi (x - ~) (x - ~) = .r 2 - (~ ~) x + ~~ = x:l ax b, unde a = + +
= - (~ + ~) şi b = ~~- At unci q( x) se desco mpune in următori i facto ri ircductihili in d o n1 eniul
numerelor reale :
150 Matematici elementare

Se numesc fracţii simple, fracţii al căror numitor este o putere a unui factor liniar sau a
unui polinom ireductibil de gradul doi; număr[ttorii sint in primul caz constante A şi în al doilea
caz funcţii liniare B + Cx . Funcţiile raţionale ireductibile pot fi repreze ntate sub forma:

Descompunerea At,l
în fracţii - - + - -A -
-Pt(x)- = - Au 12
- + ... + - +
simple q(x) x - cx (x - at )t
1 1 (x - CXt)'t
.421 Azz A2,,
+ + + ... + +
x - cx2 (x - IX:!):! (x - IX:!)'J

.Akl Ak2
+ - - - + -(x-- -CXl·)t
- + ··· +
•
+ + C 11 x + __B. . . 12
B 11 : . :. ._+ Ct 2x + ... +
___;_:c.__
Bts 1 + Cts 1 x +
x 2
a 1 x + b1 (x + a 1 x + b1r!
2
(x 2
+ a 1 x + b1) 51

+ ll21 -1- C21 ·~ + lJ22 + C22X

x 2 + a2 x b2 ( x 2 + a 2 x + b2}

unde AiJ, Bij . Cii sint constante real e. Pentru a vedea că o astfel de descompunere este posi-
bilă, fie at o rărlăcină de multiplicitate r a numitorului q(x), adică q(x) = (x - at}' q1 (x), unde cx
A
nu mai poate fi rădăcină. a lui q1 (x). Separind fracţia simplă - -- • se obţine
(x - cx)'

A P1 (x) - Aq 1 (x) <l>(x)

(x oc) r (x - oc)r q1 (x)

Cum p1 (x) ~i q1 (x) nu se anulează pentr u x = cx, se poate alecre pentru constanta A valoa-
rea Pt(cx) = .-l. Se obţine astfel dt <I>( x) = p1 (x) - Aq 1(x) are o rărlăcină pentru x = at, astfel încît
q,(oc)
din <l>(x} = (x - oc) <p( x) prin simplificare se ohţine

<p(:~}

(x - cx)r

Această funcţie raţională este ., "tt'ritabilă " deoarece gradul lui <p{x) este u o unitate mai mic
rlecit al lui <l>(x), al ci'lrui grarl este cel mult egal c n gradul lui q1 (x) sau cu gradul lui p1 (x) şi
cleei in orice caz mai mic rlecit gradul lui q(x) = (x - cx)r q 1 (x). Prin acelaşi procedeu se poate
<p( x)
separa din funcţia - fracţ ia simplft A 1 /(x - cx)r- 1 şi aşa mai departe pentru
(x - oc)r- 1q.(x)
toate rădăcinile reale.
Acceptînrl şi valori complexe . aceleaşi co nsideraţii se pot face şi pentru rădăcinile f3 şi ~ ale
numitorului q( x) . Prin inlocuirea 1alorilor co mplexe ~şi f3 in funcţiile PJ{x), respectiv q1 (x) care
au coeficienţi reali, se vor ohţine valori co mplex· conjugate, arlică:
Funcţii 151

Odată cu fiecare fracţie simplă Af(x - ~)r apare şi fracţia simplă Ă/(x - ~)r; suma aces-
tor fracţii este

A(x - ~)r + Ă(x - f3)r

(x2 _ [f3 + ~] x + ~~)r
şi ţinînd seama de proprietăţile numerelor complexe conjugate, această sumă trebuie să fie reală,
h(x)
adică de forma , unde h(x) este cel mult de "rad r. Dacă gradul lui h(x) este
ax + b)r
(x 2 +
mai mare decît 1, atunci h{x) se divide pri1 (x 2 + ax + b):

h(x) = h 1 (x) {x2 + ax + b) + (Bx + C)

respectiv
h(x) Bx + C

Dacă gradul lui h 1 (x) este iarăşi mai mare decit 1, el poate fi din nou împărţit prin x 2 + ax + b.
Această descompunere in factori este unică după cum se poate vedea prin înmulţire cu (x - otA\ 'A.
şi compararea coeficienţilor.

Metode practice de descompunere în fracţii simple . Pentru efectuarea practică a unei astfel
de descompuneri există diferite posibilităţi. De exemplu, se poate urma pas cu pas procedeul
folosit în demonstraţia existe nţei acestei descompuneri descrisă mai sus. De regulă , însă, se aplică
un alt procedeu mai comod care va fi expus in exemplele ce urmează. Este vorba d e metoda coe-
ficienţilor nedeterminaţi.

2x - 1
Exemplul 1. Fie de descompus in fracţii simple funcţia y = După
(x + 2r~ (x - 1)
teorema generală funcţia admite o descompunere de forma

2x- 1
Al + ~ +~·
(x + 2) 2 (x - 1) (x + 2) 2 X +2 X - 1

Înmulţind egalitatea cu numitorul (x + 2)<~ (x - 1), se obţine 2x- l = A 1 (x- 1} +

+ A 2 (x + 2) (x - l} + A 3 (x + 2)<~ . Desfăcînd parantezele şi ordonînd după puterile lui x,
se obţine (2x - 1} = (A 2 + A3}x 2 + (A 1 + A 2 + 4A 3} x + (-A 1 - 2A 2 + 4A 3). Identificînd
co eficienţii (egalind coeficienţii aceloraşi puteri) se obţine pentru A 1 , A 2 , A 3 următorul sistem
de ecuaţii: l. A 2 + A3 = O; II . A 1 + A 2 + 4A 3 = 2; III. -A 1 - 2A 2 + 4A 3 = -1. Soluţia
5 1 . A 1
acestui sistem este A 1 = - , A., = - - Şl 3 = - · Astfel, descompunere<\. căutată este
3 9 w 9

2x - 1 5 1 1
--------------= -------- - + - - --
(x + 2}<~ (x - 1) 3(x + 2} 2 9(x + 2) 9(x - 1}

. . . ~~h
Exemplul 2. Pentru a ohţme descompunerea funcţ1e1 y = · ---- ---- se
x4 - 2x3 + 2x2 - 2x + 1
x 2 + 5x
porneşte de la forma y = (x _ ) (x
12 2
+1} · Se caută o descompunere de forma

A1 A2
+ --_.::...- +-
+ B-2- Cx
-
(x - 1) 2 (x 2 + 1) (x - 1) 2 x - .x + 1
152 Matematici elementare

Prin înmulţire cu numitorul comun se obţine x 2 + 5x = .4 1 (x 2 + 1) + A 2(x2 1) {x - 1) + +

+ (13 + Cx) (x - 1) 2 şi mai departe x 2 + 5x = (A 1 + C)x 3 + {A 1 - A 2 + B - 2C)x2 +
.+ (A 2 - 28 + C) x + (A 1 - A 2 + 8). Coeficienţii A 1 , A 2 , B şi C trebuie să satisfacă. sis-
temul : I. A 2 + C = O; 1 L A 1 - A 2 + B - 2C = 1; III. A 2 - 2B + C = 5; IV. A 1 - A 1 +
+ B = O. Se obţine A 1 = 3, .A 2 = 1 B = - -5 şi C = 1
Descompunerea că.utată.
2 2 2
este deci
x2 + 5x 3
-------+ ------- 5+x
(x - 1) 2 2(x - 1) 2(x2 + 1)

5.3. Funcţii iraţionale

Definiţia funcţiilor iraţionale rezultă din însăşi denumirea lor, adică acestea sînt funcţii
care nu sint raţionale, deci a căror corespondenţă nu poate fi exprimată printr-un număr finit
de operaţii raţionale. Pc cind funcţiile raţionale admit o formă normală., nu· acelaşi lucru se poate
spune despre funcţiile iraţionale. A~tfel, lipseşte posibilitatea de a trata proprietăţile acestor
funcţii intr-un mod general, unitar. In cele ce urmează se vor considera funcţiile iraţionale care
apar mai frec·.,ent.

Funcţii radical

Funcţia y = Vx. Funcţia yx 2 este mo.notonă in intervalele O <; x < oo, respectiv
=
- oo < x <; O şi prin urmare admite două funcţii inverse y = şi y = - y;
fiecare cu y;,
domeniul de definiţie O <; x < + oo şi cu domeniile valorilor O ~ y < + oo, respectiv
- oo < y <; O. Graficele acestor funcţii se obţin din parabola normală prin simetrie faţă. de
bisectoarele cadranelor I şi III. Ca tabelă de valori poate fi folosită o tabelă de rădă.cini pătrate
(fig . .5.3.1).

Funcţia y = fX.
Funcţia y = x 3 (fig . .5.3.2) este mo1wton crescătoare în tot intervalul de
definiţie - 00 < X < +
00. In·rersa ei este y3 = X, a cărei .formă explicită este y = pentru v;
x~O. şi y = - f
-x pentru x~O. Oomeniulde definiţie al funcţieiy3 = x este -00 <x < +oo
iar domeniul valorilor - oo < y < + oo. Graficul ei se obţine din parabola cubică, prin simetrie
faţă de bisectoarea cadranelor I şi lll şi are un punct de inflexiune in origine, tangenta în acest
punct fiind axa Ox .

.Y

5.3.1. y = Vx ca simetrică a curbei y = x2 .5.3.2. Inversa funcţiei y = x3

Funcţii 153

Funcţiile y = j:; (fig. 5.3.3). Aceste funcţii sint funcţii inverse ale funcţiilor putere y = xn,
"pozitiv întreg; pentru n par funcţia y = xn se considerA în intervalele de monotonie - oo < x ~O
şi O ~ x < + oo şi are douâ funcţii inverse y = - j:;, respectiv y = + j; cu acelaşi
domeniu de definiţie O ~ x < + 00 şi cu domeniul valorilor - oo < y < O, respectiv O~.Y < + oo.
Punctul x = O, y = O aparţine ambelor funcţii.
Pentru n impar funcţia y = xn cu domeniul de definiţie - oo < x < + oo admite o inversâ
y = j; definitA pentru x ~ O, respectiv y = - y-
x pentru x ~ O, definită. pe - oo < x ~O
(fig. 5.3.-4).
n impar n par

Funcţia inversă .Y = { - Y-x; y:;} .Y = + j:; .Y= - j:;

Domeniul de definiţie - oo<x< + oo . O <; x < +oo O~ x < + oo
Domeniul valor:ilor - oo < y < + oo O< y< + oo - 00 < y <o
Curbură - oo < x~O 1 O < x< + oo
pozitiv negativ negativ pozitiv

5 . .'\.3. y = v:;. ", = - v:;." = y:; şi " = r:;

~,- :Jr- ,,- 1 -

5.3.4. )' = f X, J = - V -X, J = f X ŞÎJ=- f -X

Funcţii exponenţiale

Funcţia y = ex. Corespondenţa realizată de o funcţie poate fi exprimată şi printr-o expresie

in care intervin operaţii raţionale in număr infinit . Cum se aratA in capitolul şiruri de funcţii,
prin inlocuirea lui x in termenii şirului care rezultă se poate obţine valoarea funcţiei cu precizia
dorită:

1P entru valoarea particulară x ~ 1 se obţine valoarea

~ e• ~ num~rului transcendent e ~ 2, 718281828 459... Unele
x x' x'
:Y 1 + - + - + - + ... :
l! 2! .3! tabele de logaritmi conţin ·ralori rotunjite ale acestei
funcţii.

Tablou de valori ale j~tncţiei y = ex.

1
Tinind seama de proprietăţile puterii, e 0 = 1 şi e- z = -. Cum funcţia y = ez ia pentru
ez
valori pozitive numai valori pozitive şi pentru x-+ + oo creşte monoton şi nemărginit , re zultă
că şi funcţia y = e- z ia numai valori pozit ive şi descreşte monoton, apropiindu-se asimptotic
de axa Ox cînd x-+ + oo (fig. 5.3.5) .
Funcţia exponenţială se foloseşte deseori ca funcţie de creştere pentru a ilustra anumite
fenomene din natură; de exemplu, cind un anumit număr de obiecte considerat ca funcţie de
1.5-t iVI atematici elementare

.5.J . .5. Funcţiile y = c·r ::;i y = c-x

.5.3.6. Funcţiile exponenţiale ~i logaritmice

.
tuup are o cre~tere sau d escre~tere -(t)- care d epmde
<iX
- ± . de număru 1 d e o b.tecte 1a ace1 momenr
dt
11<'()
H t . J) aca• ± - - = r'A ' k (k fun
dl\' .. d un f actor d e proporţwna
· 1·ttate) , atunct· - dN- = ± k dt
& N
sau e ± kt = S(t); această. funcţie ilustrează. fenomene ca: creşterea capacităţii pădurilor
cre~terea populaţiei glol.JUiui sau fisiunea radioactivă.
Funcţia y = a:t. Se ştie că. a = e 1" 4 , atunci y = ax = e·~ 1" a, adică funcţia exponenţială,
generală poate fi a<iusă. la forma y = ek.T. un<ie k = In a.
Se poate obser'la că dacă argumentul x creşte cu 1, atunci argumentul 1 1
x In 2 al funcţiei ex 1" 2 = 2:r cre~te <ioar cu 0,69.1, iar cel al funcţiei y = Y = ax = exlua
IO·t: = ex 1" 10 cre~te cu 2,30. Astfel, fuucţia y = 2:r creşte mai încet decit
cx iar y = wx mult mai repede.
Tablou de valori ale fun c{iilor y 1 = 2x şi ) ' :! = l()X:
X ... - 3 - 2 - 1 o lfJ 1/2 1 2 3 ...
)'t ... 0,12.5 0,2.5 0,.5 1 1,26 1,41 2 4 8 ...
-
Y2 ... 0,001 0,01 1
0, 1 1 2,15 3, 16 10 100 1000 ...
În domeniul numerelor reale logaritmul nu este definit pentru a = O şi nici pentru valori
negative ; din acest moti'l funcţia exponenţiaHi generală y = a.x = ex In a există numai pentru
valori poziti·1e a le bazei a. Cu cit baza se apropie ele 1, cu atît curba exponenţială este mai întinsă;
pentru a = 1, oricare ar fix , y = 1. Graficul este in acest caz o paralelă la axa x-ilor.
Funcţiile y = ka·T. DatoriUi factorului constant p0zitiv k , ordonatele yale funcţiei se lungesc
(k > l) respecti ·, se scurtează (k < l) in raportul 1:k. Deoarece k = e 1n k, y = kan =
= l' 1" k • cx "4; = e.r " a + lu k . (;raficul se obţine din cel a.l funcţiei y = a.:r (fig . .5.3.6), printr-o
1 1

translaţie <le distanţă c = - In k in direcţia poziti·dt a axei Ox. Dacă() <a< 1, y = a.x = ( ~ ) - x,
1
deci graficul lui y = az se obţine din "rafic ul funcţil'i y = bx cu b = - > 1 prin simetne
a
Iaţrt de axa Vy.
Funcţii logaritmice
y = logn x. Această funcţie este inversa funcţiei exponenţiale y = ax, care este
Funcţia
monotonă in domeniul ei ele ddiniţil•. Cum domeniul valorilor funcţiei exponenţiale este O < y <
< oo, funcţia. logaritmică poate fi considerată numai pentru argumente pozitive şi deci are ca
Funcţii 155

domeniu de definiţie O < x < + oo. Funcţii logaritmice speciale sint y = ln x, itwersa lui y = e:r.
şi: y = lg x, inversa lui y = wx. Graficele lor se obţin ca simetrice ale graficelor funcţiilor y = ex
şi y = wx faţă de dreapta y = x (fig. 5.3 .6). Particularităţi privind funcţia y = lg x şi rigla
de calcul se găsesc în capitolul "Operaţii de grad superior".

Funcţia y = loga xk. Deoarece y = k ioga x, această funcţie se obţine dinlogt, x prin înmulţire
cu factorul IL Valoarea ei poate fi şi negati·ră în cazul cînd k' = - k, y = logt, x - k = toga ~
X

-log4 x·A = -klog4 x; •

funcţtay =- logax = log 4 ,\' - 1 = loga-1 esteinversafuucţieiy=a-x.
X

Funcţia y = log 4 (kx). Pentru valori pozitive ale constantelor k, y = loga (kx) = log4 k +
+ log 4 x şi
deci graficul acestei funcţii se obţine din cel al funcţiei y = logt, x printr-o translaţie
paralelă de distanţă d = + toga k în direcţia pozitivă a axei y-ilor. Pentru valori negative k' =
= -k, funcţia este definită numai pentru argumente x negative deoarece în acest cazk'x =j kxl
şi valorile funcţiei sînt aceleaşi ca pentru y = loga (kx) cu O < ,ţ' < + oo.

Funcţii trigonometrice şi inversele lor

Funcţiile trigctumetrice şi inversele lor reprezintă un tip de funcţii iraţionale. Ele fac obiec-
tul trigonometriei (vezi cap. 10). Din modul lor de definiţie rezultă următoarele relaţii:
1
sin (arcsin x) = x; cos(arccos x) = x etc. De asemenea din cotg x =-= -- rezultă pentru x pozitiv
tg X
1
Arccotg x = Arctg - considerînd în ambele părţi ale egalităţilor valorile principale ale acestor
X
funcţii. Interesante mai sînt şi relaţiile următoare:

sin (Arccos x) V1- x 2, sin (Arctg x) = x , cos (Arcsin x) =V 1 - x 2,

V1 + x2

1
cos (Arctg x) --::==="..- , tg ( Arcsin x) -==x=
· = :- , tg (Arccos x)
Vt + x 2 Vt- x 2

Este suficient să demonstrăm prima relaţie, deoarece celelalte se demonstreaz[t in mod analog.
Din sin 2 y + cos 2 y = 1 rezultă sin y = ± Jl 1 - cos 2 y sau sin (Arccos. x) = ~ ~:.!. Ya-
loarea principală a lui arccos x se găseşte în intervalul O ~ Arccos x ~ it. In acest interval funcţia
sin nu ia valori negative, sin (Arccos x) ~ O ; rădăcina pătrată se ia cleei cu semnul pozitiv,
-- ~
V1-
1t 1t
sin (Arccos x) = + x 2 • In mod corespunzător - Î ~ Arcsin x ~ + 2 şi deci cos (Arcsin x) =
= + ~deoarece funcţia cosinus nu poate lua in acest iutenal ''alori negati-re.
Folosind relaţiile găsite de Lt!:ONHARD EuLER ( 1707 - 1783), între funcţiile trigonometrice şi
funcţia exponenţială, se pot găsi relaţiile corespunzătoare între funcţiile trigonometrice şi funcţiile
logaritmice. Aceste relaţii sînt valabile
în domeniul numerelor complexe. Formulele lui Euler eicp .= cos <p + i sin <p
Ţinînd seama de valorile intro- e - •cp = cos <p - i sin <p
duse mai sus, pentru sin <p = x şi va- ·~ ~ .....
"'1
loarea principală a lui Arcsin x = <p,
se obţine prima formulă a lui Euler
eicp - e - icp eir;> + e-icp 1
sin <p = cos <p =
eicp = ix + 1/ 1 - x:.!. Prin logaritmare 2i 2
aceasta devine i<p = i Arcsin x eicp - e - icp eicp + e - icp
ln (ix + 11 1 - x 2 ). Folosind unele tg<p = - i cotg <p = + i
eicp + e-ic;. eicp - e-icp
transformări se ohţine:
J.56 Matematici elementare

Arcsin x = - i ln (xi + ~). Arccos x = -i ln (x+iYl- x')

--
•
Arctg x = - . y• +
1 ln - - -xi
.'
1 - Xl
•
Arccotg x = -ilo
~
V - .+- -
Xl 1

Funcţii hiperbolice

Se numesc funcţii hiperbolice funcţiile definite astfel:

l 1
l. Sin ·u s hiperbolic : y = sh x = - (ex - e-X); 2. Cosinus hiperbolic: ch x = - (ex + e-X).
2 2
en - e- x eX+e- x
3. Tangentd hiperbolică y = th x = - - - - "1. Cotangentăhiperbolicăy = cthx =--- .
ex + e-x ez-e-z .
ex - e-x
Funcţia y = sh x. Din definiţie, rez~ltă că y = este definită pentru toate valo-
2
rile lui x. Funcţia are o rădăcină x = O. Cind x-+ + oo, e- x devine oricit de mică. Cum in
acelaşi timp ex creşte nemărginit, rezultă că y-+ oo cind x-+ oo. Pentru x-+ - oo, e- z creşte
nemărginit pe cind e·r se apropie de zero, adică valorile funcţiei tind către - oo. Tot din relaţia
rle definiţie se observă că sh x = - sh (- x), funcţia fiind deci impară. Graficul ei prezintă
o simetrie faţă de origine. Domeniul valorilor acestei funcţii este - oo < y < + oo (fig . .5.3.7).
Funcţia y = ch x . ~i această funcţieeste definită pentru toate valorile lui x. Cu aju-
ex + e-x
torul relaţiei de 'definiţie y = - - - - - s e observă că domeniul valorilor este 1 ~ y < + oo.
2
Funcţia este pară şi deci graficul ei este simetric faţă de axa Oy (fig . .5.3.7).

Funcţiile y = th x, y = cth x. Prima dintre aceste funcţii este definită pentru toate
valorile lui x, pe cind cea de a doua nu este definită pentru x = O. Domeniul
valorilor funcţiei y = th x este mărginit - 1 < y < + 1.
Domeniul valorilor funcţiei y = cth x este -00 < y <
< - 1 şi 1 < y < oo. Ambele funcţii sint impare(fig. .5.3.8).

5:3.7. Reprezentarea grafică a funcţii- .5.3.8. Reprezentarea grafică a funcţiilor y = th x,

lor y = sh x, y = ch x y = cth x

Relaţiile intre funcţiile hiperbolice. Din egalităţile de definiţie, rezultă

sh x 1
thx = - - , cth x = - - , ch2 x - sh2 x = 1.
ch x th X
Funcţii 1.57

Tocmai asemănarea dintre aceste relaţii şi relaţiile corespunzătoare privind funcţiile trigo-
nometrice au sugerat denumirile de sinus hiperbolic, cosinus hiperholic etc. Denumirea de funcţii
hiperbolice a fost inspirată de ultima relaţie. Dacă se notează X = ch x, Y = sh x , atunc~
X2- Y 2 = 1. Aceasta este însă ecuaţia unei hiperbole în planul X , ,., mai precis . deoarece
ch x ~ 1, această ecuaţie reprezintă numai ramura din dreapta a hiperbolei .

Funcţii hiperbolice inverse

După cum se poate vedea din graficul funcţiilor hiperbolice, toate cu ex c<'pţia lui y = ch x
sînt monotone şi deci inversabile în întreg domeniul de definiţie. În cazul funcţiei y = ch x
se poate construi o inversă in fiecare din cele două intervale ele monotonie.

Funcţia y = arg sh x. Aceasta este inversa funcţiei y = sh x. Dacă se rezolvă in rc.tport cu x

ecuaţia y = (ex- e-Z)/2, se obţine 2y = ex - e- x sau prin amplificarecu e z , 2yex = eU:- 1,
respectiv ezx _ 2yex- 1 = O. S-a obţinut astfel o ecuaţie de gradul 2 în ez. Dintre soluţii poate
fi reţinută doar eX = y + Vy 2 + 1, cealaltă y - Vy 2 + 1 fiind negativă. Prin logaritmare
se obţine x = In (y + Vy 2 + 1). Notînd variabila independentă cu x şi pc cea dependentă
cu y, se obţine expresia explicită a funcţiei, y = arg sh X, y = In (x + v;aŢl). Graficul
acestei funcţii se obţine prin simetrie faţă de dreapta y = x elin graficul funcţiei y = sh x

Funcţia y = arg ch x. Pentru inversarea funcţiei y = ch x, procedînd ca şi în cazul y = sh x,

se ajunge la ecuaţia e2X - 2y ez + 1 = O, care are soluţiile e:z; = y ± v';2+1. De aici,
rezultă forma explicită a funcţiei arg ch x, y = In (x ±Vx 2 - 1) . Inversei în intervalul
_ oo < x <O ii corespunde y = ln(x - VŢ=-1) şi in,tersei în intervalul O < x < oo îi
corespunde y = In (x +V;ţ 2 - 1). Graficul acestei funcţii se obţine din graficul funcţiei de
definiţie printr-o simetrie faţă. de dreapta y = x. Domeniul de definiţie este t < x < + oo
şi domeniul valorilor - oo < y ~ O, respectiv O < y < + oo.

cz - e- x
Funcţia y = arg th x. Din egalitatea funcţională y = se obţine prin ampli-
ex + e- x .
ezz _
ficare cu ex, y = , adică ye2x +y = e2z - 1 sau yc 2:r - e 2 :t = - ~· - t ; scoţînd in
e2X +
factor pe . e2x, se obţine e2X( 1 - y) = 1+y sau e 2z = : ~;,. rcsp(•ctiv ex = V~ ~ ~ ·
Logaritmînd şi schimbînd notaţia, se obţine pentru y = arg th x:

y = ln V+ 1
x sau y
1-x
= _!.._In~ ·
2 1-x

Domeniul de definiţie este -1 < x < + 1 iar domeniul •talorilor intreaga axl\. rl:'aUL
1 X+ 1
La fel se obţine pentru y = arg cth x; y = - In cu domeniul <le definiţie
2 X - 1
- 00 < X < - 1 Şi 1< X < + 00.
Interpretarea grafică a funcţiilor hiperbolice inverse. lnversele funcţiilor trigonometrice
pot fi interpretate ca lungimea arcului y , pentru care funcţiile sinus, cosinus, tangentă , respectiv
cotangentă iau valoarea x. Considerînd lungimea acestui arc ca un parametru t, x =cost şi
y = sint reprezintă pe cercul unitate un punct din planul x)' (cos2 t + sin 2 t = x 2 + y 2 = 1).
Se poate proceda analog cu funcţiile hiperbolice x = ch t şi y = sh t. Ţinînd seama de relaţia
ch2 t - sh2 t = 1, punctul (x, y) se va găsi pe hiperbola x 2 - y 2 = l. Se poate demonstra că
in acest caz parametrul t reprezintă dublul ariei cuprinse intre segmentul OV (V fiind inter-
1.58 Matematici elementare

secţia hiperbolei cu axa Ox). arcul de hiperbolă VP .(P fiind

y punctul P (x = y)} şi segmentul de legătură OP (fig. 5.3.9).
Folosind rezultate cunoscute din calculul integral, aria
acestei suprafeţe se obţine astfel:
- pentru porţiunea de suprafaţa VAP:
Xo

B
1
aria V A P = ~ Vx 2
- l dx =
1
l ,; -- 1
X
= - x 0 y x6- l - - In
2 2
1x 0 + Vx~ - 11,
-1 - pentru porţiunea de suprafaţa O V P B:
Yo

aria OI PB = ~ Jl y2 + l dy =
o
5.3.9. Interpretarea geometrică 1 ,; - - - l
a fun cţi ilor hipcr holicc inYerse = -2 Yo 1' Y~ + 1 + -T
2
In 1 Yo +

De aici se poate cakula ~ = aria OV P în două moduri:

2

. . . 1
1.· a.naOl P = anaOA P - ana VA P = -
Xo)'o - aria VAP=
2
1 ,- - - 1 ,;- - - - 1
= - x 0 1 x~ - 1 = - - x 0 1' x~- l + - In 1 x 0 + Jl x~- Il
2 2 2
1
= - 111 j X0 + Jf X~ - 1j
2
2. aria OI ' P = aria OI ' PB - a.riaOPB =
1 ,;-;;-:-----; 1 ,;- - 1 ,; - -
= - Yo 1' yg + 1 + ~ In 1Yo + YY~ + 11 - - Yol' Y~ + l =
2 2 2
1
= - In 1 )' 0 + Vy~ + 1 j.
2

Dar după cum s-a dedus mai sus _.!. In 1 x 0 +Vx~ - l i = _.!_ arg ch x 0 ~i deci t 0 = arg ch .x 0 •
2 2
Considerind funcţia arg sh x, se găseşte că _.!.In 1 y0 + Jl y3 + li = _.!_ arg sh y 0 şi deci
2 2
t0 = arg sh y 0 .

5.4. Funcţii de mai multe variabile independente

Definiţia generală

Fiind date mulţimile ,\1 1, M 2 , ••• , M,l nevide, care pot să nu fie diferite, se poate extrage
cîte un element x 1 e !lf1 , x 2 e!lf2 , ..• , x ,leMn. păstrindu- se ordinea iniţială. Totalitatea acestor
valori este denumită valoare vectorială n-dimensională. Dacă fiecărei astfel de valori i se pune
în corespondenţă o valoare a unui anumit domeniu al valorilor, spunem că s-a definit o
funcţie cu n variabile independente y = f( x 1 , x 2 , . .. , x 11).
Funcţii 1.59

Funcţii reale de două variabile independente

Pentru astfel de funcţii domeniul de definiţie este format din perechi ordonate de numere
reale iar domeniul valorilor este cuprins in mulţimea numerelor reale. În general aceste funcţii
se scriu z = f(x, y), unde z este variabila dependentă iar x şi y variabilele independente.
Reprezentarea domeniului de definiţie in plan. Domeniul de definiţie al unei funcţii reale
cu două variabile poate fi reprezentat geometric: cnm fiecărei perechi ordonate de numere reale
îi corespunde un punct într-un sistem de coordonate carteziene in plan, domeniul de definitie
poate fi reprezentat printr-un domeniu din plan san chiar prin puncte izolate.

Exemplul 1. Pacă dome1\iul de .Y

definiţie este dat prin - 00 x< <+ oo .Y y
şi O~ y < +o6, atunci el se reprezin- 1
tă prin semiplanul superior al planu- 1
lui xy (fig . .5.4.1 - (1)). X -7 X

-7 1 !
Exemplul 2. Prin relaţia x 2 + y2 < t, -7
domeniul de definiţie reprezintă inte- -7
riorul cercului unitate (fig. 5."1.1- (2)). (7/ (2}

Exemplul 3. Prin - oo < x ~ - 1, .5."1. l. H.eprezentarca domeniilor din exemplele date.

respectiv 1 ~ x < + oo şi - oo <
< y < + oo ca şi prin - 1 < x < t
şi 1 ~ y < oo, respectiv - oo < y < - 1 se inţelege intreg planul cu excepţia interiorului
unui pătrat (fig. 5.4.1-(3)).

Reprezentarea funcţiilor in spaţiu. În cazul a trei variabile se foloseşte pentru reprezentarea

grafică un sistem de col rdcnate în spaţiul cu trei axe, de regulă rectangulare. Fiecărui triplet
ordonat de numere reale îi corespunde exact un punct in sistemul de coordonate în spaţiu
şi invers. Pe baza acestei corespondenţe, aici funcţia reală de două variabile poate fi repreze_n-
tată geometric. Prin funcţia z = f(x, y), fiecărei perechi (x 0 , y 0 ) ii corespunde numărul z0 • In
reprezentarea geometrică tripletului (x 0 , y 0 , z0 ) îi corespunde în spaţiu un punct cu coordo-
natele (x 0 , y 0 , z0). Imaginea funcţiei in spaţiul cu trei dimensiuni es~e o suprafaţă.
Se pune problema cum se poate stabili natura acestei suprafeţe. In principiu ar fi posibilă
alcătuirea unei tabele de valori şi pe baza acesteia de reprezentat suprafaţa printr-un desen.
Pe această cale însă, pentru a putea obţine o imagine cît de cit edificatoare, tabela de valori
ar trebui să cuprindă un număr foarte mare de valori. Din acest motiv, în practică, se folo-
sesc alte metode pentru reprezentarea suprafeţelor; cu ajutorul calculului diferenţiat se deter-
mină valorile extreme, punctele şa şi alte caracteristici ale suprafeţei respective. Nu se va
insista aici asupra acestor metode. Alte informaţii privind forma suprafeţei se obţin dînd uneia
din cele trei variabile o valoare constantă. De exemplu, se aleg din domeniul de definiţie acele
perechi (x; y) pentru care x este egal cu o constantă c. Din z = f(x, y) rezultă z = f(c, y) pe
submulţimea extrasă din domeniul de definiţie, adică o funcţie care conţine numai o singură
variabilă independentă. Graficul acestei funcţii este o curbă, curba de intersecţie a supra-
feţei z = f(x, y) cu planul x = c. Pentru diferite valori fixe ale lui x se obţine o familie de
curbe care dau o imagine asupra suprafeţei considerate. Desigur, acelaşi procedeu se poate
aplica şi variabilei y. Lucrurile se schimbă însă cind variabila z este ţinută constantă. Fiecare
valoare fixată a lui z duce la ecuaţia cu două necunoscute; din z = f(x, y) rezultă c = f(x, y).
Mulţimea soluţiilor (x, y) care satisfac această ecuaţie au ca interpretare geometrică o mulţime
de puncte în planul z = c. Dacă se presupune că c aparţine domeniului valorilor, atunci
această mulţime nu este vidă. În general, aceste mulţimi reprezintă curbe. Deoarece în mod
obişnuit axa: Oz este considerată verticală, aces_te curbe se. numesc linii de nivel. În principiu,
ele se aseamănă cu liniile de nivel din hărţi. In ambele cazuri pe aceste linii se găsesc toate
punctele situate la acelaşi nivel, deasupra sau dedesubtul unui nivel de reper (pe hărţi nivelul
de reper este nivelul mării, în cazul nostru planul xOy).

Exemplul 1. Funcţia z = x + y este definită în întreg planul xy. Domeniul valorilor

ei este - oo < z < + oo. Dacă se menţine x constant, atunci pentru fiecare valoare fixată
a lui x se obţine o funcţie de forma z = y + c. Prin reprezentarea grafică a acestei funcţii
se obţine o reţea de drepte paralele.
160 Matematici elementare

Liniile de nivel rezultate din x + y = c formează. tot o familie de drepte paralele. Funcţia
z = x + y nu poate deci reprezenta decit un pian (fig. j.4.2).
.z

j,4.2. Reprezentarea grafică. a. func ţiei z = x +y j.4.3. Reprezentarea grafică. a funcţiei

z = Y4 - x2- y2

Exemplul 2. Funcţia z = y' 4 - x 2 - y 2 este definită. numai în domeniul .x1 + y 1 ~ ·.f,

adică. domeniul de definitie este un cerc cu raza 2 şi centrul în origine. Domeniul valorilor
ei este mă.rginit: O ~ z ~ 2. Ţinînd pe x constant, se obţin ecuaţii de forma z = y'(.f- ci) - y 2 •
Ueprezentarea grafică. a acestor funcţii ne dă. semicercuri. Acelaşi lucru se obţine fă.cînd pe y
constant. Liniile de nivel se obţin din c = Jl 1 - x2 - y2.
Reprezentarea grafică. a funcţiei
z = Y4 - x2 - y 2 este deci o emisferă. (fig. j.4.3).
Exemplul 3. Funcţia z = xy este definită.
in tot planul xy. Domeniul valorilor ·ei este
- oo < z < + oo . Dacă. se ţine aici x constant,
se obţin funcţiile z = cy ale că.ror grafice sint
linii drepte care nu mai sint însă. paralele ca în
exemplul 1. Acelaşi lucru se obţine ·pentru y
constant. Ca linii de nivel se obţin aici hiper-
bolele cu ecuaţia xy = c (c -:/: O). Pentru c = O
se obţin ca linii de nivel axa .x-ilor şi axa.
y-ilor (fig. j,4.'1) . Dacă. suprafaţa se intersec-
tează. cu plane perpendiculare pe planul xy, se
X
obţin întotdeauna parabole, cînd planete de
intersecţie nu sint paralele cu planul xz sau cu
planul yz. În aceste cazuri extreme se obţin drept
curbe de i1itersecţie dreptele gă.site mai sus.
Acest lucru poate fi ară.tat astfel: planele de
secţiune au ecuaţii de formaA.x + By + C = O
care pot fi transformate în y = ax + b. Dacă.
se înlocuieşte y prin ax + b în z = xy , se . ob-
ţine z = a.x2 + bx. Aceste ecuaţii reprezintă.
însă. parabole. Vîrfurile lor se gă.sesc în planul .
x = y sau x = - y. Reprezentarea grafică. a j.'f. '1. Liniile de nivel ale funcţiei z = x y
funcţiei z = xy este deci o suprafaţă. denumită.
paraboloid hiperbolic.

Aplicaţii in alte domenii. Funcţii reale cu două. variabile se folosesc nu numai pentru a
exprima relaţiimatematice ci şi relaţii din fizică. , tehnică. şi alte domenii. Ca exemple se pot
da: formule care exprimă. arii A = ab şi A = gh,
2
formule care exprimă. volume . V
.
= 1tr'h

sau V = ~ a2h, formule de rezolvare pentru ecuaţii x = - ~+ V~~ - q, legea lui Ohm
Funcţii 16 1

V
I =- relaţia dintre distanţă, viteză şi timp s = vt, tormula pentru viteza de rotaţie a maşi -
R
1t dn
nilor rotative v = ---
ş.a. Cazuri speciale sînt funcţiile sub formă implicită in care nu
1000
se specifică care variabile sînt dependente şi care sînt independente. Un exemplu de astfel
de ecuaţie este ecuaţia stării pentru gaze ideale: pV m = RT care exprimă dependenţa dintre
presiunea p, volumul V m şi temperatura Kelvin T, R fiind constanta absolută a gazelor. Fie-
care din aceste trei variabile poate fi considerată ca variabilă dependentă, cu condiţia însă
ca aceste variabile să ia numai valori pozitive. Curbele rezultate din menţinerea lui T con-
stant se numesc izoterme şi se aseamă:nă cu liniile de nivel ale funcţiei z = xy pentru valori
pozitive ale lui .x şi y.
Un exemplu ceva mai complicat ar fi ecuaţia de stare a lui van der Waalsch pentru gaze.
reale (p + ; 2) (V - b) = RT in care a şi b sînt constante care depind de natura gazului.

Funcţii reale de n variabile independente

În cele ce urmează se vor considera cîteva proprietăţi generale şi unele cazuri particulare
ale acestor funcţii fără însă a le trata în mod sistematic şi complet.
Domeniul de definiţie şi reprezentarea funcţiilor. Dacă domeniul de definiţie este aldttuit
din triplete ordonate de numere naturale, atunci el mai poate fi încă reprezentat geometric .
. În general el poate fi considerat în acest caz ca nn domeniu în spaţiu, reprezentat într-un
sistem de coordonate carteziene .x, y, z. Funcţia apare atunci ca o corespondenţă care ata-
şează fiecărui punct al domeniului de definiţie din spaţiul cu trei dţmensiuni o valoare nume-
rică. Astfel de funcţii apar, de exemplu, în fizică, la descrierea cîmpurilor electrice, magnetice
sau gravitaţionale. ' alorile ataşate punctelor din spaţiu sînt denumite în acest caz poten-
ţiale. Punctele cu acelaşi potenţial sînt situate pe aşa-zisele suprafeţe potenţiale, analoage liniilor
de nivel ataşate funcţiilor cu două variabile. Pentru funcţiile cu mai mult de trei variabile,
o reprezentare geometrică în acelaşi sens - adică urmată de reprezentarea funcţiei printr-o
imagine - nu mai este posibilă.
Funcţii simetrice. O funcţie reală cu n variabile se numeşte simetrică, cînd variabilele
independente pot fi permutate fără ca valoarea funcţiei să se modifice. Cele mai importante
sînt funcţiile raţionale simetrice şi polinoamele simetrice. Un polinom y = f(.x 1 , ... , .xn) se zice
1 2
simetric cînd pentru orice permutare(.x , .x , .•• , Xn) a variabilelor .x1 , ... , Xn, f(x 1, x 2 , ... , x 11 ) =
x."1 , x." 2 , . .. ,x."n

= f(x." 1 , x."••. .. , x.",).

Exemple de jtmcţii raţionale ît,tregi simetrice :

1. y = x 1 + .x2 + ... + .x", caz particular z = x + y.
2. y = x 1 xz ... Xn, caz particular z = xy.
3. Y = X1X2 + X1Xa X2Xa·+
4. y = xi + xlx2 + xi.

·n rol special îl joacăfun.cţiile simetrice elementare. Pentru cazul,., = 4 acestea au forma:

Funcţii al(xl, X2, Xs, x4) = X1 X2 + Xa +

.r4. +
elementare a2(xl, X2, Xa, x4)" = X1X2 + X1Xa + X1X4 + X2Xa + X2X4 + Xsx, .
simetrice aa(xl, Xz, Xa, x,) = X1X2Xa +
x1x2x4 + xlxax, + x2x3x,.
a,(xl, X2, Xa, x4) = xlx2xax,.

Cu ajutorul acestor funcţii simetrice elementare, ţinînd seama de formulele lui Yieta, se
obţin din rădăcinile polinoamelor coeficienţii: de exemplu, pentru polinomul x' + ax 3 + bx 2 +
+ cx + d = O cu rădăcinile .x1 , x 2 , x 3 şi x4 :
a = - al(xl• .x2, Xa, x,); b = + a2(xl, x2, Xa, .x4);
c = - cra(xl, .x2, Xa, x,); d = + cr4(xl, x2, .xa, x4).
t62 Matematici elementare

Referi tor la f uucţiile elemeu tare simetrice este valabil următorul rezultat:

Orice funcţie raţionaJă· întreagă, simetrică, cun variabile independettle, poate fi repreunlală
ca un polinom de funcţiile simetrice elementare.

ln locul unei demonstraţii, care necesită. unele consideraţii relativ dificile, se va ilustra
enunţul acestei teoreme printr-un exemplu simplu : funcţia simetrică f(x 1 , x2) = xi - x 1 x 2 + 4
poate fi repr ·zentată ca. g(a 1 , a 2) = ai - 3a2 după. cum se poate vedea înlocuind of = xf +
+ 2x 1 x 2 + x~ ~i Ja2 = 3x1 x 2 in ai - 3a2 == xf - x 1 x 2 + x~.
Orice funcţie raţională simetrică poate fi reprezentată ca un cît de două polinoame simetrice.

Mai trebuie remarcat că în cazul in care o funcţie simetrică poate fi reprezentată printr-o
figură geometrică, aceasta se bucură de proprietăţi de simetrie ; de exemplu, graficele func-
ţiilor z = x + y şi z = xy admit planul x = )' ca plan de simetrie.

Funcţii omogene. O funcţie omogenă de H variabile se zice omogenă de gradul m , dacă

pri1i înmulţirea fiecărei variabile independente cu t, valoarea funcţiei se amplifică cu tm, adică
f(tx 1 , tx 2 , ••• , txn) = tmf(x 1 , x 2 , ••• , x 1t)· Polinoamele omogene prezintă un deosebit interes. ·n
polinom omogen de gradul m se mai zice şi "formă de gradul m" .• Dacă m = 2, atunci poli-
nomul se numeşte formă pătratică, pentru m = 3 formă cubică. In cazul m = 1 polinomul
respectiv este o formă lin iară.

Exemple de polinoame omogene :

1. f(x 1 , x 2 , x 3) = xi + x~ + x5;
2. f(x 1 , x2) = · xf + x~x 2 + xix~;
3. f(x 1 , x 2 , x 3 , x 4) = x 1 + x 2 - x 3 - x 4•

Pentru polinoamele omogene este valabilă următoarea propoziţie:

Produsul unor polinoame omogene diferite de polinomul nul este un polinom omogen, al
Cărui grad este suma gradelor factorilor.

Demonstraţia acestei propoziţii rezultă direct din regula de înmulţire â polinoamelor.

Funcţiileomogene - în special polinoamele omogene - joacă un rol deosebit în diferite
domenii ale matematicii. Astfel, de exemplu, un determinant de ordinul n este o funcţie omo-
genă de gradul n cu n 2 variabile. Forme pătratice ca: F(x, y) = Ax2 + Bxy + Cy 2 , adică
· funcţii omogene de gradul doi cu două variabile apar în teoria corpurilor pătratice de numere.
Anumite forme pătratice apar şi în geometria analitică.

6. Procente, dobînzi şi plăţi eşalonate

6.1. Procente ................. . 162 6.3. Dobîndă compusă ......... . 165

6.2. Dobîndă simplă ......... . 164. 6.4. Plăţi eşa.lonate 167

6. 1. Procente
De foarte multe ori în viaţa cotidiană ne întîlnim cu noţiunea de procent. De exemplu,
se obişnuieşte a se spune că, într-un anumit interval de timp, producţia a crescut sau
costul a scăzut cu atîtea procente, că atîtea procente din totalul populaţiei îl reprezintă.
femeile sau bărbaţii etc. În fiecare din aceste afirmaţii se face o comparaţie. Mărimile cu
J)rocente, dobinzi şi plăfi t";>alonale 163

care ·e compară se numescvalori de

bază, de exemplu : producţia, costul,
populaţia totală la un anumit moment, şi
vor fi asemuite în aceasUt comparaţie cu
100. Mărimi le care se compară vor fi numite
valori procentuale, i~r mărimea p obţinută
ca al patrulea proporţional din proporţia
bfa = Pf 100, a fiind valoarea de bază şi b
valoarea procentuală, se numeşte procent
lOO·b
p= . În scriere se însoţeşte p cu
a
semnul %·

_p_ = !!_ = procent valoare procentuală

100 a 100 valoare de bază

6. 1. 1. Folosirea capacităţii vaselor Dacă două vase au capacitatea de 5 m 3 ,

respectiv 10 m3 şi conţin fiecare 3m 3 , respectiv
-\ m3 de lichid, atunci vasul de 10 m3 conţine mai mult lichid decît cel de 5 m 3, dar în raport
cu capacitatea sa, el este mai prost folosit şi anume in raportul 4 : 10 spre deosebire de
celălalt vas care este folosit în raportul 3 : .5. Exprimat în procente, se obţine 4 : 10 = x 1 : 100
4 . 100 . . 3 . 100 .
sau x 1 = = 40 % şt 3 : .5 = x 2 : 100 sau x 2 = - - - · = 60 %. Astfel este folosttă
10 ' 5
40% din capacitatea vasului de 10 ma şi 60% din capacitatea celui de .5 m 3 (fig. 6. 1. 1).

Exemplul 1. Într-o ~ntreprindere 1re --------- ~----~

](1)1- r -- - _ . .
cu 1 .500 de lucră.tori, lucrează 300 de
femei. Deci la 100 de lucrători sînt în
medie 300 : 1.5 = 20 femei. Deşi este evi- 2800kg
dent că procentul femeilor din totalul
lucrătorilor este de 20%, vom găsi acest
lucru aplicind formula: a = 1.500, b =
= 300 şi deci p =
300 100
· = 20, .
1 .500
adică 20% din totalul lucrătorilor sînt
6. 1.2. Repartizarea per-
femei (fig. 6.1.2).
sonalului pe sexe
Exemplul 2. Cite kilograme de titan 6. 1.3. Creşterea produc-
sint în 27.5 kg dealiajdeoţel •• dacăcon- ţiei de lapte
ţinutul de titan este de 4%? In această
problemă se caută valoarea procentuală,
b, cunoscîndu-se v;aloarea de bază a = 275 şi procentul p = 4. Formula de mai sus se va rezolva
p ·a
in raport cub. Se obţine b = - - - =
4 · 275
= 11. AliajJll conţine deci 11 kg de titan.
100 100

Exemplul 3. Producţia medie anuală de lapte pe cap de vacă este la un anumit moment
de 2 800 kg. Cît va fi această producţie după ce va creşte cu 8%? 151~ b = J!.....:...!:_ se obţine
100
8 . 2 800 .
b = = 224.. Producţta de lapte creşte cu 224 kg, deci devine 3 024 kg pe cap
100 .
de vacă pe an (fig. 6.1.3).

Exemplul 4. Printr-o mai bună planificare, pe un şantiet cheltuielile de transport pentru

cărămizi pot fi reduse cu 48 000 lei au 12%. La cîţi lei s-au ridicat aceste cheltuieli înainte?
b . 100
Aici este necunoscută valoarea de bază a, ea poate fi calculată din a ·= . Se găseş-
p
164 Watematici elementare

te a = "~ 8 OOO X 100

=
400 000. Înainte cheltuielile de transport erau de 400 000 lei iar
12 .
ulterior au scăzut la 3j2 000 lei.
Exemplul 5. Într-un an s-au fabricat 3 600 budl.ţi dintr-un anumit produs. În decursul
anului producţia a. crescut cu 20%. Cite buclţi din acel produs s-au fabricat .în anul prece-
dent? Din valoarea procentual! b := 3 600 şi procentul p = 120 se poate calcula valoarea de
bază a: a 3 600 100
· = 3 000. În anul precedent s-au fabricat 3 000 bucăţi.
120

6.2. Dobinda simplă

Î n circulaţia banilor se obi~nuieşte ca. pent ru o s umă de ban i depu ă s ub formă de împr u-
mut să se plătească o sumă majorată. Această majorare, numită dobîndă , d epinde de perioada
cit suma a fost d e pu să şi de mărimea sumei dep use. De exemplu, pent ru unele depuneri
la CEC se acord ă o dobindrl de .1 ,5% d in s uma d e pusă pe a n. Casele d e economii fol osesc
la rindul lor sumele ce le-au fo s t t emporar încr ed inţat e în circ ui t ul econo mic, san acordă la rin-
d ul lor împrumuturi (de exemplu pe nt r u co n s trucţia. d e loc uinţe propriet a t e p e rso nală) pentru
care percep dobîndă.
P rocentul de dobîndă . P roce ntul de dobîndit a ra tă c ă. pent ru s uma de 100 lei într-u n an
se acordă r lei dobîndă. O depunere de P lei aduce într-un a n o dobîndă de _!___ · r lei ia r
100
P· r· n
în 11. ani I lei, I = - - - - lei.
100

Formula P ·r·n suma depusă x procentul de dobîndă X nr. de ani

dobinzii 1 = dobinda ==
simple 100 100

Exempl11l 1. Ce dobîndă. aduc 20 000 lei cu un procent de dobîndă. de 3,5% în 5 ani?

20 000 . 3,5 . 5
În acest· caz P = 20 000, r = 3,5% şi n 5. După formula dobînzii I = - - - - - - -
=
100
= 3500. Suma depusă aduce în .5 ani o dobîndă de 3 .500 lef.
Exemplul 2. Care este procentul de dobîndă., dacă. o sumă de 12 000 lei aduce în 6 ani
·o dobîndă. de 2 880 lei? În acest caz P = 12 000, 1 = 2 880 şi n = 6. Din formula dobînzii se
100 l . . 100 . 2 880
obţine r = - ·- - , din care, mlocumd valorile din exemplul dat, se obţine r = = 4,
P ·n 12 000 · 6
deci procentul de dobîndă este 4%.

Formula dobinzii
m luni d zile
pentru: " ani
P ·r ·n P·r·m P · r· d
dobîndă I l = l =
360. 100

depunere
. p
100
100. 1
12 · t.OO
1200· [
P = --- p
36 000· [
r·n r ·m r·d
100 . 1 1200 · I 36900·1
dobîndă r = r = r =
P·u P·m P·d
100 . 1 1200· I d = 36000·1
depunere n = m=
P·r P·r p. r
Procente, dobînzi ~i pldţi e~alon.ate 16.5

Divizori ficşi. Dacă în formula care ne dă expresia dobînzii se consideră anul împărţit
în l părţi egale (trimestre, luni, zile), atunci formula dobînzii pentru m astfel de părţi devine

P ·r ·m
I = (v. tabelul).
l · lOO

Formula dobînzii pentru un număr de d zile se poate astfel descompune în factorul

Il = ·-
p ·d
- şi t = 360 (în cazul acesta l = 360) ·l ~artă numele de divizor fix. Aceste
100 r
valori pot fi citite din tabele şi atunci dobinda se calculează direct prin împărţirea lui I 1 lat:
I = I1ft.

Tabel de divizori fic~i

Procent divizor fix procent divizor fix procent divizor fix

t t r t
" "
1/4 1 HO P/2 240 3 lf2 102,86
1/2 720 2 180 -4 90
3/-4 480 2 lft 1H -4 1/t 80
1 360 3 120 5 72

Exemplu. Să se calculeze dobinda produsă de o depunere de -400 lei în 5 luni cu pro-

cente de dobîndă de 4% sau 4 1/2% - Cum în calculul dobînzii se socoteşte luna de 30 zile,
d = 1.50 şi I 1 -
400 1
. .5° 600.
- lOO
Pentru un procent de dobîndă de 4%, d = 90 şi deci I 1 : d = 6,67, pentru r = 4 1 / 2 %,
t = 80 şi deci I 1 : t = 7 ,.50 · 400 ·Iei produc în 5 luni o dobindă de 6,67 lei, cu un procent
de dobîndă de 4% şi 7,.50 lei cu un procent de dobîndă de 4 1/ 2 %.

6.3. Dobîndă compusă

La sfîrşitul fiecărui an, casele de economii înscriu dobinda pe libretele de economii, apoi
în anul următor dobinda se calculează la depunerea iniţială mărită cu dobinda anului prece-
dent. Această dobîndă se numeşte dobîndă compusă. Rentele şi ratele de amortizare ale împru-
muturilor se calculează tot cu ajutorul dobinzii compuse. Rentele sînt sume plătibile la inter-
vale de timp fixate, de exemplu, anual. În asigurări, plătirea rentelor are loc în caz de supra-
vieţuire unui moment fixat, de exemplu, rentele viagere, sau , dacă se produc anumite eve-
nimente, de exemplu, rentele de boală sau invaliditate.

O sumă P0 depusă cu un procent de dobîndă r produce într-un an o dobîndă Po . r. În al

lOO
.
d ollea an suma depusă va ft. P 1 = P 0 + P0 • -r = P 0 { 1 + -"') = P 0 R, unde R = l + -r.
100 lOO 100
.
P1 • r r .,
Î ntr-un an această sumă se maJorează
cu - - - şi devine p 2 = p
1
+ p -
1
- = P 1R = P 0 R~.
100 lOO
Aceleaşi considerente sînt valabile pentru anii 3, 4, ... , n.
La sfîrşitul celui de al n-lea an suma P G a crescut prin Dobinda compusă P,. = PR•J0

adăugarea dobînzilor la Pn = P 0 Rn, unde R = 1 + - "- poartă nitmele de factor de

lOO
fructificare.
166 Mat ematici elemeutare

Exemplu. O depunere de 1 500 lei depustl cu 3% creşte în 5 ani la 1 7.38,91 lei. Depu-
nerile şi dobinzile pentru fiecare an sint trecute in următoarea ~abelă

rlepunerea in lei la dobinda în lei la rlepunerea în lei la

anul
inceputul anului sfîrşitul anului sfîrşitul anului

1 1500,00 45,00 1.H5,00

2 1 545,00 46,35 1 591,.3.5
.3 1 591,.35 47,74 1 6.39,09
4 16.39,09 49,17 l 688,26 -
5 1 688,26 50,65 1 7.38,91

Dacă depune rea s-ar fi majorat după regula dobinzii simple , atunci după .5 ani rlepunerea
ajunge la 1 725 lei.

Figura 6 ..1 . 1 aratfl creşterea depunerii unitate P 0 = 1 după regula dobinzii simple ţ;i după o
dubindă compusă. Din formula dobinzii compuse put fi calculate atît numărul n al anilor cit şi pro-
ce ntul r. Prin logaritmare se obţine în formula dobinzii compuse lg Pn = lg P 0 + n Ig R sau
lg Pn - lg P f
u = - - - -- - -0 ; ast el se poate calcula numărul anilor n. Pentru obţinerea factorului
lg H
de fructificare, in ambele părţi ale formulei dobinzii compuse se extrage rădăcina de ordinul n

H = iff;
p
~ = 1
Po
1) 100. Procentul de dobîndă va fi în acest caz

r = 100 ('V~: - t) ·
Exemplu. După cîţi ani se dublează
o depunere de 500 lei depusă cu un procent de
dobîndă de .3%? În afară de depunerea iniţială P 0 = 500 lei şi depunerea finală Pn = 1 000,
se mai cunoaşte procentul de fructificare R = 1,03. Se obţine astfel numă,rul anilor cît suma
a stat depusă:
lg 1 000 - lg 500 - 23,516.
lg l,OJ
Deci, dupfl 2-l de ani suma se
dublează.
A ctuali zare . Cunoscind depu-
nerea finală l'n şi factorul de
fructificare R , cu ajutorul for-
mulei dobînzii compuse se poate
calcula d e punerea iniţială

V = l fr poartă numele de factor

de actualizare. Operaţia de de-
terminare a valorii lui P 0 se
numeşte actualizare sau aflarea
valorii actuale CI. sumei Pn după
n ani.
Exemplu. Doi soţi hotărăsc
ca după .5 ani să dispună de o sumă
de 7 .500 lei. Ce sumă trebuie să
W ~ ~ ~ W ~ W M W ~
-Ani
depună astăzi la CEC (dobîndă
compu ă 3% pe an) astfel încît 6.3.1. Creşterea sumei unitate P 0 = după formula
peste .5 ani să dispună de suma dobînzii simple şi după formula dobînzii compuse după .50
de mai sus (fig. 6.3.1)? În această de ani cu un procent de dobîndă de 6%
P1'ocetde_. dobînzi ~i pltlţi e~alonate 167

problemă se cunoaşte P 5 = 7 .500, r = 3% şi n = 5. Pe o tabelă de factori de actualizare

se citeşte valoarea lui V , pentru n = 5 şi r = 3, V 5 = 0,8626 şi se calculează p 0 =
= 7 .500 · 0,8626 = 6 469,50. Deci soţii trebuie să depună acum la CEC suma de 6 469,50 lei.

Factori de dobîndă

factori de fructificare Rn factori de actualizare vn

ani
procent de dobîndă procent de dobîndă !
1 ani
3% 3,5% i 4% 3% 3,5% 40 o
1 1 1

1 1,03 1,035 1,04 0,9709 0,9662 0,961.5 1

2 1,0609 1,0712 1,0816 0,9426 0,9335 0,9246 2
3 1,0927 1, 1082 1, 1249 0,9151 0,9019 0,8890 3
4 1, 1255 1,1475 1, 1699 0,8885 0,8714 0,8548 4
5 1,1593 1, 1877 1,2167 0,8626 0,8420 0,8219 5
6 1,1941 1,2293 1,2653 0,8375 0,813.5 0,7903 6
7 1,2299 1,2723 1,3159 0,8131 0,7860 0 ,7599 7
8 1,2668 1,3181 1,3686 0,7894 0,7594 0,7307 8
9 1,3048 1,3629 1,4233 0,7664 0,7337 0,7026 9
10 1,3439 1,4106 1,4802 0,7441 0,7089 0 ,6756 10
11 1,3842 1,4500 1,5395 0,7224 0,6850 0,6496 11
12 1,4258 1,5111 1,6010 0,7014 0,6618 0,6246 12
13 1,4685 1,5640 1,6651 0,6810 0,6394 0,6006 13
1'l 1,5126 1,6187 1,7317 0,6611 0,6178 0,.577.5 14
1.5 1,.5580 1,67.54 1,8009 0,6419 0 ,5969 0,.5.5.53 1.5

Tabele de dobindă compusă. Casele de economii şi băncile folosesc pentru calculul valorii
finale sau valorii actuale a funcţiilor , P 0 , aşa-numite tabele de dobînzi în care pentru diferite
valori ale procentului de dobîndă şi diferite valori pentru numărul anilor se dau factorii de
fructificare, respectiv de actualizare. Actualizarea şi finalizarea unei sume P 0 cu factorul de
fructificare R şi factorul de actualizare V poate fi reprezentată grafic tu ajutorul unei dia-

r---;
grame temporale (fi~. 6.3.2).

Viitor 2
Korlt
K rJ
0

Kor2
Exemplu. Cît este procentul de dobîndă "· dacă o depunere
de 400 lei creşte în 10 ani la 592 lei?
Sînt cunoscute deci P 0 = 400, Pn = .592 şi numărul anilor
n = 10. Se va folosi o tabelă de dobinzi cu

K0 r RlO = .592 = 1,48.

1
Preunt- o Ko 400
_, K0 v În tabelă lui 1,48 ii corespunde r = 4. Aplicind formula
1
Trecut -2 Kovz 1' = 100 rv ~~~ - 1) = 4, procentul de dobîndă este 4%.

L___ ~: K0 vJ
K0 v+

6.3.2. Reprezentarea ope- 6.4. Plăţi eşalonate

raţiilorprivind calculul do-
bînzii compuse cu ajutorul
unei diagrame temporale Prin plăţi eşalonate înţelegem un şir de plăţi efectuate la
momente de timp dinainte stabilite, într-un anumit număr de
ani. Sumele astfel eşalonate poartă numele de rate ; ele se
plătesc de regulă la sfîrşitul intervalului considerat (posticipat sau postnumerando) şi foarte
rar la începutul acestui interval (anticipat sau praenumerando). Prin valoare finală a unor plăţi
eşalonate se înţelege suma la care s-a ridicat totalul ratelor depuse, la sfîrşttul intervaţului,
168 Matematici elementare

dacă procentul de dobîndă este P%· Dimpotrivă, valoarea actuală reprezintă suma ce trebuie
plătită la începutul intervalului o singură dată, care să fie echivalentă cu totalul plăţilor
eşalonate.

Plăţi eşalonate posticipate. Ratele b, plătite la sfîrşitul fiecărui an cresc după regula
dobînzii compuse. După n ani prima rată are valoarea bR"- 1 , a doua bH 1' - 2 , ş.a.m.d. pînă la
ultima (b) . Valoarea finală totală sn este atun~i suma unei progresii g~ometrice

Sn = b + bR + ... + bRn- 1 = Valoarea finală a unei plăţi

Sn
H" - 1
= b- - -
eşalonate posticipate R - l
n -1 R" - 1 Valoarea actuală a unei plăţi b R" - l
= b l Rt = b - - ·
eşalonate posticipate
a = - · - --
i=O !l - 1 H1l R - 1
O plată posticipată de 150 lei cu 3% are după .5 ani valoarea finală s5 = 1.50( 1,034 + 1,03 3 +
1,032 + 1,031 + l) = 796,.5 lei. Valoarea actuală se obţine din formula a = s 5 V5, unde V
l ~
este factorul de actualizare V = - - = 0,9709, a = s5 • 0,8626 = 687,06. In cazul general
1,03
b(R" - 1)
a = snV" = - ---·- •
R"(R - 1)

Exemplul 1. Timp de 11 ani se plăteşte o sumă anuală de 2000 lei. Care este valoarea
ei procentul de dobîndă este 3% ? Pentru factorul de fructificare R = 1,03 se
finală dacă
1 1
citeşte din tabelă R 11 = 1,384. Atunci s11 = 2 000 ·· •384 - = 2.5 600. După 11 ani va-
1,03- 1
loarea finală va fi de 2.5 600 lei.

Exemplul 2. Prin ce sumă plătibilă odată la momentul iniţial pot fi înlocuite plăţile eşa­
lonâte din exemplul de mai sus? În formula valorii actuale, înlocuind valorile corespunzătoare
prin cele citite în tabel se obţine
1 384 1
a = 2 000 · 0,7224 · • - = 18 493,4.
1,03- 1
Valoarea actuală a plăţilor eşalonate este deci 18 .500 lei.

Exemplul 3. După cîţi ani are o plată eşalonată posticipată cu rata cie 100 lei valoarea
finală de 1 800 lei dacă procentul de dobîndă este 3% ?
R" - 1 sn(R - 1) _ R• l . R" _ s 1,(R - 1) l
Din formula sn = b se obţine - - Şl - ---- +
R- 1 b b

lg ( s,.(R b- 1) + t)
şi deci n=
lg R
lg 1,.54
Pentru valorile s11 = 1 800 şi R = 1,03 se obţine fl = = 14,603. Valoarea finală
lgl,03
se obţine după 1.5 ani.
Plăţi eşalonate anticipate. Pentru plăţile anticipate fiecare rată b produce dobîndă un an
mai mult decît în cazul plăţilor posticipate. După formula dobînzii compuse valoarea finală Sn
, adică se obţine din valoarea finală pentru plăţile posticipate prin
1
va fi §n = Rb R• -
R-1
multiplicare cu R.

Valoarea finalăa plăţilor 1

in = Rb · _R_"- - -
eşa.lonate anticipate R - l
l
Procente, dobîn zi ş i plăţ i eşalonat e 169

Valoarea ac tuală ă ,pentr u astfel de plăţi se obţine prin actualizarea valorii fi nale astfel obţinute:
Rn - l l l - vn
ă = s 1,V 1 ' = Rb --- · = b- - - -
R - l Rn l - V

Valoarea actuală a plăţilor ă =

b
___ o
R" -
_ _ __
1
eşalonate anticipate Rn- 1 R - 1

Exemplul1. Reluind exemplul considerat mai sus in cazul în care plata eşalonată se face
1•384
•
anlicJpat, se o b ţme
• va1oarea {'malva 111 = 2000 · 1,03 - 1 = 26 3680 Deci după 11 ani
o

0,03
valoarea finală a unei plăţi eşalona te anticipate cu rata anuală de 2000 lei este de 26 368 lei.

Exemplul 2. În cazul plă.ţii anticipate în exemplul 2 considerat mai sus ă = 2000 · O, 74i 1 X
1,384 - 1
x = 19 049. Prin depunerea unei sume de 19 049 lei se asigură plata
1,03 - 1
eşalonată anticipat~\ cu rata de 2000 lei timp de 11 ani.

Exemplul 3. Reluind exemplul 3 de mai sus, in cazul plăţii eşalonate anticipate se obţine

1g
( -1100
800 0,03
- ·--+
1,03
•)

"= --~-------~
lg 1,03
14,260

Deci valoarea finală respectivă se obţine în 14 ani.

Amortizarea imprumuturilor. De obicei, amorti zarea creditelor şi ipotecilor (de exemplu

pentru constru~rea de locuinţe proprietate personală) se face astfel încît în fiecare an să. se plă­
tească aceeaşi sumă - o anuitate - pe toată- perioada împrumutului. Această sumă se calculează
ţinînd seama de amortizare şi de dobîndă. Modul de amortizare a unui credit de 8 000 lei,
cu procentul de dobîndă de 31 / 2 % poate fi vă.~ut din următorul tablou de amortizat'e, în care
s-a fixat o anuitate d e -'00 lei.

Anul datoria la începutul anului anuitatea dobinda datoria lasfir-

amortisment
şitul anului

1 8000,00 .500,00 280,00 220,00 7780,00

2 7780,00 .500,00 272,30 227,70 7.5.52,30
3 7.5.52,30 .500,00 264,33 23.5,67 7316,63
4 7316,63 .500,00 2.56,08 243,92 7072,71
.5 7072,71 .500,00 247,.54 252,46 6820,2.5
... • • o o •• ... . ..
Se poate observa că cu timpul dobinda scade şi amortismentul creşte . La baza acestui plan de
amortizare stau următoarele reguli. La sfîrşitul primului an pentru datoria S se plăteşte dobinda
r r
S - -; din anuitatea A rămine amortismentul T 1 = A - S - - .La sfîrşitul celui de-al doilea
100 100
an pentru suma rămasă 5 1 S - T 1 trebuie plătită dobinda 5 1 ~ ; din anuitatea A
=
10
rămîne amortismentul 1. = A - S r
-- = A - S -r- + 1· r T1 + T1 -
r- =
2 1 1
100 100 100 100
= T 1R. Mai rămîne de amortizat 5 2 = 5 1 - T 2 • La sfîrşitul celui de al treilea an, dobînzile sînt
170 Matematici elementare

S2 amortismentul 7 3 = .-:1. - S 2 - " -= A - S 1 - " - + T 2 - " -

- " - = T 2 R. La sfîrşitul celui
100 . 100 100 100
de-al n-lea an amortismentul este T 11 = T" _ 1 R = Tn _2 R 2 =

R" - 1
Formula de amortizare S = Tl - - - -
R-1

În exemplul dat amortismentul in cel de al Il -lea an este T 11 = 220 lei · 1,03.51° = 310,33lei.
Suma s 11 a amortismentelor corespunde valorii finale a unei plăţi eşalonate posticipate după
R 11 - 1 • 1 03.5 11 - 1
n ani, S 11 = 7 1 . In exemplul dat în Il ani -au plătit s 11 = 220 · ' lei =
R - 1 1,03.5- 1
= 2 891,24 lei. Împrumutul este plătit cînd suma tuturor amortisme ntelor egalează împru-

mutul , .
adtcă. dac ă. s 11 = .S sau T 1 Hn - l = .S . D e atct
. . se poate calcu1a numărul
.
n al amlor
U- 1
(R - 1) +
în care imprumutul se amortizeazA: '' = pentru n = 23,87, adică în 24
lgR
de ani împrumutul se amortizează.

Asigurăride persoane. Un alt domeniu în care se aplică dobinda compusă. şi calculul plă­
ţilor eşalonate este acela al asigurărilor de persoane. Dintre acestea se pot menţiona asigurările
de deces, de supravieţuire, de invaliditate, de bătrîneţe sau asigurare mixtă (în caz de deces cît
şi de supravieţuire a unei anumite date). La fiecare dintre aceste asigurări între asigurat şi socie-
tatea de asigurări se încheie un contract de asigurare. Între plăţile efectuate de cele două· părţi
trebuie să existe o echivalenţă in sensul că nici una din părţi să nu fie în pierdere. Desigur, echi-
valenţa nu trebu.ie înţeleasă în ce priveşte un singur asigurat ci la întreaga mulţime a asiguraţilor.
În formularea matematică a principiilor de echivalenţă, pe lîngă regulile operaţiilor menţionate
mai sus, un rol important il joacă consideraţiile de ordin demografic.

Tabele de mortalitate. Cel mai important rezultat al demografiei utilizat în asigurări, sînt
tabelele de mortalitate. Acestea se construiesc pe baza recensămintelor cît şi pe baza unei expe-
rienţe actuariale îndelungate. Tabelele de mortalitate pornesc de la numărul persoanelor de o
anumită vîrstă n, 1,. şi cuprind numărul celor dintre acestea care supravieţuiesc anului ~. Nu-
mărul acestor persoane se notează cu l:x: - numărul supravieţuitorilor de vîrstă~.

Tabelele de mortalitate cuprind:

lx - lx +t = dx - numărul decedaţilor de vîrstă ~;

Px = -lx+t
-- - probabilitatea. de supravieţuire a vîrstei ~;
lx

dn
qx = - probabilitatea de deces la virsta ~;
ln

l CX) l
- 2: lx+k - - - durata m edie a vieţii la vîrsta x.
lx k = O 2

În tabelul de mai jos s-a dat un extras din tabela. generală de mortalitate 19.5.5/.58. Se polite
citi aici, că din 100 000 bărbaţi n'bcuţi in acelJ.şi an, supravieţuies: vîrstei de 50 de ani 85 778
şi fiecare supravieţuitor mai are in medie de trăit 23,67 ani.
Geometrie plană 171

Extras din tabela generală (R.D.G.) de mortalitate 1955/58

bărbaţi femei

la 100 000 la 100 000

durata medie durata medie
născuţi vii născuţi
vii
de viaţă de viaţă
vîrsta în acelaşi an in acelaşi an
probabi-
probabi-
litatea
a unui litatea a tuturor a unei
supra- dece- de deces a tuturor
supra- supra- dece- de deces supra vie- supra-
vieţu- daţi supra vie-
vieţu- ·1ieţn- daţi ţuitoa- vicţu-
itori ţuitori1or it ori re lor
itor itoare
X lx dz q:x; e~l n eO
X l;,; dx q:x; e~ln eO
X

'il 89 251 288 0,003 222 2 819 634 31,59 91 954 2-40 0,002 609 3 198 828 34,79
42 88 963 294 0 ,003 312 2 730 .527 30,69 91 714 2.52 0,002 7.53 3 106 994 3.1,88
-43 88 669 312 0 ,003 517 2 6-41 711 29,79 91 462 266 0,002 904 3 o1.5 406 32,97
-44 88 357 3-40 0,003 846 2 .5.53 198 28,90 91 196 278 0,003 0.54 2 924 077 32,06
45 88 017 373 0,004 242 2 46.5 O Il 28,01 90 918 294 0 ,003 228 2 833 020 31,16
46 87 6H 409 0,00-4 661 2 377 180 27,12 90 624 31.5 0 ,003 -474 2 742 249 30,26
-47 87 23.5 "139 0,00.5 033 2 289 7"10 26 ,2.5 90 309 343 0,003 804 2 6.51 782 29,36
48 86 796 478 0 ,00.5 .50.5 2 202 724 2.5,38 89 966 376 0,00"1 174 2.561644 28,"17
-19 86 318 540 0 ,006 2.56 2 116 167 24,.52 89.590 "10 l 0,004 478 2 "171 866 27,.59
50 8.5 778 60.5 0,007 0.53 2 030 119 23,67 89 189 "130 0 ,00"1 824 2 382 476 26,71

51 8.5 173 674 0,007 911 19H 643 22,83 88 7.59 "1.58 0,00.5 1.59 2 293 .502 2.5,84
.52 84 499 742 0,008 787 1 8.59 807 22,01 88 301 "188 0,00.5 .522 2 20-4 972 24,97

7. Geometrie plană

7. 1.. Punct, dreaptă, semidreaptă, 7.4. .Triunghiuri . . . . . . . . . . . . . . . . 184

segment . • . . . . . . . . . . . . . . . . 172 Defi niţii, notaţii şi clasificarea
triunghitm'lor . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Punct şi dreaptă
. . . . . . . . . . 172 Relaţii de ba ză în triunghi ..... ·. 18.5
Semidreaptă şi segment . . . . 173
Congruenta triunghiurilor 187
Drepte paralele şi ortogonale 174 Drepte şi puncte remarcabile în
triunghi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
7.2. Unghiuri 175
7 . .5. Patrulatere . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Clasificarea 1mghiurilor ... . 175 Generalităţ# .................. 190
M dsurarea unghiurilor ... . 176 Paralelograme .............. 191
U tJghiul determitlat de do11ă Trapez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
drepte concurente ....... . 178 Deltoid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Perechi de unghiuri determi-
nate de drepte paralele tăiate 7.6. Poligoane 193
de o secantd ............. . 179
G e l~tralităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19.1
Construcţia u11.ghiurilor . .. . 180
P"oligo':me convexe, regulate cu n
vt.rfur' .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
7.3. Simetrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 7.7. Calculul ariilor figurilor mărginite
de drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
Simetrie axia.ld . . . . . . . . . . 18l
Simetrie centrald . . . . . . . . 182 Măsut'area ariilor . . . . . . . . . . . . 196
Construcţii fundamentale . . 183 Calculul ariilor figurilor simple 197
172 Mat ematici elemeutare

Triuugh ittl dreptuughic . . . . . . . . 199 Calculul unor elemente ale cercului 208
Transforman~a suprafeţelor .... 201 T eoreme asupra coaYdelor, se-
cantelofl ~i tangentelor 211
7.8. Asemănarea 202 Patrulatere înscri se ~i circumscrise
Noţiun,ea de ase mănare ...... . . 202 unui cerc ....... . .... . ..... 212
Fascicule de drepte .... .. .... 20J
7. lO. Loc uri geometrice . . . . . . . . . . . . 213
Criterii de asemănare . . . . . . . . 20J
Împărţirea unui segmen.t . . . . . . 204
7.11. Tratarea în cadrul geometriei
7.9. Cercul .. .. ....... . .... . ..... 205 plan e a secţi un ilor conice 215

Definiţii şi notaţii . . . . . . . . . . 205 Elipsa ..................•. 215

U nghiuri Î1t cerc . . . . . . . . . . . . 206 Hi perbola . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
Tau,gente la cerc . . . . . . . . . . . . . . 207 Parabola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220

Geometria plană (planimetria , in greceşte ,.măsurarea s uprafeţelor plane") este o ramură

a. geometriei (in greceşte ,.{Jlăsurarea pămîntului"). Deşi obiectele realităţii au trei dimensiuni
(in latineşte ,.dimensio" înseamnă întindere) , planimetria ca geometrie a planului realizează o
descriere destul de fidelă a relaţiilor spaţiale din lumea înconjurătoare. La fel ca în cazul noţiunii
de număr , noţiunile geometriei s-au format de-a lungul veacurilor prin abstractizarea unor rea-
lităţi obiective. S-a convenit ca obiectele să nu se deosebească în ce priveşte masa, culoarea, .
forma şi prin neglijarea neregularităţilor corpurilor s-a ajuns la forme spaţiale care se întind în
trei dimensiuni : lungime, lăţime şi înălţime. Astfel, un corp în spaţiu are trei dimensiuni, o
suprafaţă plană are numai două dimensiuni, o dreaptă o singură dimensiune iar dimensiunea
unui punct este zero.
În geometria plană se presupune dinainte dat un plan şi toate consideraţiile geometrice au
loc în raport cu acest plan. Uneori, în anumite cazuri speciale, se plasează problemele în ,.planul
euclidiatt" (Eucun-matematician grec, anul 300 î.e.n) care reprezintă un cadru geometric funda-
mental mai larg.

7.1. Punct, dreaptă, semidreaptă, segment

Punct şi dreaptă

Punctul şi dreapta sînt noţiuni fundamentale ale geometriei elementare în plan. Intuitiv,
dreapta.. se introduce ca urmă a unui punct care se mişcă în plan urmînd drumul cel mai sct4rt
dintre două puncte, fără să-şi schimbe direcţia. Punctul apare ca intersecţie a două drepte.
La o examinare mai atentă se observă că nu există definiţii pentru aceste noţiuni ; legăturile
dintre aceste elemente geometrice sînt reglementate de axiome (v. cap. ·41).
Numărul punctelor in care se intersectează mai multe drept~. Două drepte în plan, atunci
cînd nu coincid, au cel mult tm punct comun. Două drepte din plan care nu au nici un punct
comun se numesc drepte paralele, pe scurt paralele.
Trei drepte în plan care nu trec toate printr-un punct comun şi sînt astfel încît printre ele să
nu fie două drepte paralele sau confundate determină exact trei puncte de intersecţie.
Patru drepte care sînt diferite şi neparalele două cîte douâ şi sînt astfel încît printre ele nu
există. trei drepte care trec prin acelaşi punct determină exact ~ase puncte de intersecţie (patru-
later complet).
Fiind date n drepte în plan , despre care se presupune că sînt diferite şi neparalele două
cîte două, iar printre ele nu existâ trei drepte care trec prin acelaşi punct, fiecare dreaptă se inter-
sectează cu fiecare din cele ,, - 1 drepte rămase într-un punct şi deci cele n drepte determină
n(n- 1)
exact puncte de intersecţie.
2

Numărul dreptelor prin ptai multe puncte. Prin două puncte diferite trece exact o dreaptă.
Prin trei puncte diferite care nu se află pe aceeaşi dreaptă trec exact trei drepte care unesc fie-
Geometrie plană 173

care cîte două puncte. Cele trei puncte, sau două din cele trei .drepte, sau o dreaptă şi punctul
care nu se află pe ea, determină un plan. Fiind date în plan n puncte diferite, astfel încît printre
ele nu există trei puncte în linie dreaptă fiecare din cele n puncte determină cu fiecare din cele
·n- 1 puncte rămase cite o dreaptă; deoarece fiecare dreaptă apare de două ori, rezultă că cele n
n(n- 1)
puncte determină - -·-- - drepte. De exemplu, patru puncte determină şase drepte (patrulater
2
complet).
Fascicul de drepte. Printr-un punct se pot duce în plan oricîte drepte. Mulţimea tuturor
dreptelor din plan, care au numai un singur punct comun, constituie un fascicul de drepte. Punctul
comun (P) se numeşte suport al fasciculului iar fasciculul se notează cu (P'). În mod analog
totalitatea dreptelor din plan paralele cu aceeaşi dreaptă se numeşte fascicul de drepte para-
lele.
Dacă dreptele unui fascicul oarecare (P) sau ale unui fascicul de drepte paralele se intersec•
tează cu două drepte 1 şi l', care nu fac parte din fascicul, dreptele fasciculului realizează o apli-
caţie perspectivă a punctelor dreptei l pe punctele dreptei l'.

Semidreaptă şi segment

Semidreaptă. Semidreapta conţine mulţimea tuturor punctelor unei drepte, care se găsesc de
aceeaşi parte a unui punct O de pe această dreaptă, inclusiv punctul O. Deci semidreptei aparţin
numai punctele care pot fi atinse din O printr-o mişcare rectilinie fără nici o schimbare de
sens.
Noţiunea de segment a apărut , ca d e altfel toate noţiunile matematice, prin abstractizare.
Pentru înţelegerea ei, trebuie făcută analogia cu raza solară care porneşte de la Soare în linie
dreaptă sau cu raza 'rizuală care porneşte de la ochi în linie dreaptă (Soarele şi ochiul sînt consi-
derate în aceste exemple ca fiind puncte).

Segment. Segmentul A B conţine exact mulţimea tuturor punctelor unei drepte care se gă­
sesc între punctele A şi B , inclusiv aceste puncte segmentul este cea mai scurtă legătură dintre
punctele A şi B din plan. Cînd se ia în considerare sensul segmentului, atunci se notează prin
-+
A B segmentul care începe în A şi se termină în B. Renunţînd la această notaţie, se convine în gene-
ral, ca primul punct să reprezinte începutul segmentului. De asemenea s-a mai stabilit ca semnul
-+ ~-+
minus şi schimbarea sensului săgeţii să indice schimbarea sensului, astfel încît A B = BA, A B =
__. -
= - BA. Lungimea segmentului A B reprezintă distanţa dintre punctele A şi B. Mărimea acestui
segment se stabileşte comparînd lungimea segmentului dat cu cea a unui alt segment considerat
segment unitate. Lungimea segmentului unitate serveşte ca unitate de măsură pentru lungimi

Unitdţi de măsurd pentru lungimi. U nitatea principală de măsură pentru lungimi este metrul.
El a fost definit ca media distanţei, la temperatura de 0°C şi presiunea de o atmosferă, dintre
axele paralelelor trasate pe prototipurile internaţionale.
Multiplii si submulti plii metrului La cea de-a XI-a Conferinţă generală a
· Convenţiei metrului din 1960 s-a hotărît
schimbarea definiţiei metrului pe baza lungimii
unitate simbol relaţie
unei anumite unde luminoase. S-a stabilit astfel
ca metrul să fie egal cu de 1 650 763,73 ori
lungimea de undă în vid a radiaţiei care cores-
kilometru km lkm = 103 m
dm ldm 10- 1 m punde tranziţiei atomului de kripton 86 între
deci metru =
centimetru cm lcm = 10- 2 m nivelele energetice 2p10 şi 5d 5•
milimetru mm lmm = 10- 8 m Pentru unităţile derivate din metru, ca de
micrometru t-Lm 1!-Lm = 10- • m exemplu, decametrul = 10 m (notat cu dam)
nanometru nm lnm = 10- m 9
şi hectometrul = 100 m (notat cu hm) nu au
pikometru pm lpm = 10-11 m
femtometru fm 1 fm = t0-15 m fost stabilite încă definiţii bazate pe fenomene
attometru am lam = 10-18 m fizice.
174 Joi atematici elemeu La. re

Unitdfi de mdsrt1'd care nu derivd din met1'u

Astronomie
An lumină an lumină (al) ~ 9 460 -'00 000 000 km = 9,-460~ · 1015 m
Secundă paralaxică pc ~ 30 8~7 000 000 ooo·km = 30,8~7 . 1015 m
Unitate astronomică. AE ~ 149 600 000 km 1,496 · 1011 m
Mdsrui get'matle
Mila geografică milă ~ 1/1.5 ·ecuatorgrad = 7421,.5 m
Mila marină sm ~ 1/60 meridiangrad = 18~2 m

Mdsu1'i vechi t'use~ti

- Sajena sajena ~ 2, 133.5 m
- Versta verstă ~ .500 sajene ~ 1,067 km
USA ~i !lfarea B1'itanie
Mila engleză 1 mi ~ 1609,34-4 m
Yardul 1 yd = 3' ~ 0,91H m
Piciorul 1 ft = 12 " ~ 0,3048 m
Ţoiul englez (inch) 1 in = 1" ~ 0,02~4 m

Drepte paralele şi ortogonale

Drepte paralele. Două paralele nu au nici un punct comun. Dacă dreapta l este paralelă
cu dreapta 1', se foloseşte notaţia l ii l', ceea ce reprezintă intuitiv că 1 şi 1' au aceeaşi direcţie.
-+
Dreapta l' poate fi obţinută din l translatînd toate punctele lui l cu o distanţă P P' în aceeaşi
direcţie (translaţie). Construcţia dreptelor paralele poate fi astfel făcută cu linia şi echerul
(fig. 7.1.1). .
Dacă se uneşte un punct comun al unei drepte 11 cu toate punctele dreptei 12 paralele cu 11 ,
printre aceste segmente de legătură există unul care este cel mai scurt. Acest segment reprezintă
distanţa dintre paralelele 11 şi 12 • Această distanţă este egală pentru toate punctele, ceea ce înseamnă
că dreptele paralele nici nu se apropie şi nici nu se depărtează, ci rămîn mereu la aceeaşi depărtare.
De exemplu, distanţa dintre şinele căilor ferate este de obicei 1,43.5 m (ecartament normal),
in Uniunea Sovietică 1,.524 m iar în Spania şi Portugalia 1,670 m. Distanţa dintre cele două
muchii ale unui şubler poate fi schimbată; de aceea şublerul poate fi folosit la măsurarea grosimii
pieselor cu feţe paralele (fig. 7.1.2).

l' A'

A
r

7. 1.1. Paralela l' dusă la 1 la distanţa d 7.1.2. Distanţa dintre feţele para-
lele ale unei piese (măsurarea gro-
simii)
Geometrie plană 175

Pentru fiecare dreaptă. de o anumită. parte a

acesteia, l, există. în plan exact o paralelă. l' care
se gă.seşte la distanţa a de aceasta. În figură. se
arată. construcţia dreptei l' cu ajutorul liniei
şi echerului. La fel prin orice punct P din acelaşi
plan cu l, dar care nu se gă.seşte pe l, se poate duce
o singură. paralelă. l' la l. Această. enunţare a exis-
tenţei şi unicită.ţii paralelei l' dusă. prin P la l re-
prezintă. în geometria euclidiană conţinutul axiomei
paralelelor.

Drepte ortogonale. Distanţa dintre dreptele

paralele g şi g' se mă.soară. pe un segment de legă. tură.
A A' care formează. atit cu g in A cit şi cu g' în A '
A cite o pereche de unghiuri egale. Aceste unghiuri se
Fig. 7.1.3. Paralela g' dusă. la g Ia dis- numesc unghiuri drepte. Două. drepte sînt ortogo-
tan.ţa a nale dacă. formează. în punctul de intersecţie unghiuri
drepte; ele sînt perpendiculare una pe alta.
Ortogonalitatea a două. drepte este, ca şi paralelismul , o precizare a. poziţiei reci-
proce a celor două. drepte.

7.2. Unghiuri

Două. semidrepte a şi b care pornesc din acelaşi punct S se pot suprapune printr-o rotaţie,
definind astfel unghiul (a, b) sau ~ (a, b).
Pentru orientarea planului în care se gă.sesc cele două. semidrepte a şi b se stabileşte ca sens
pozitiv al acestei rotaţii în matematică., sensul invers acelor de ceasornic şi în geodezie sensul
acelor de ceasornic. Astfel, trebuie fă.cută. o deosebire între unghiurile (a, b) şi (b, a) ; între ele
există. relaţia ~ (a, b) = - ~ (b, a). Fiind dat un punct A pe semidreapta a şi un punct B pe
semidreapta. b, unghiul deterl_llinat de cele două. semidrepte se mai
notează. prin~ ASB, respectiv~ BSA. Punctul S se numeşte vîrful
unghiului şi semidreptele a şi b laturile unghiului (a, b). Fiecare
latură. determină. o direcţie; mă.rimea unghiului apare astfel ca
/{'·
s~
diferenţa dintre cele două. direcţii (fig. 7.2. l) într-un plan orientat.

A
Clasificarea unghiurilor
7.2. 1. Definiţia unghiu -
Unghiurile se clasifică. prin compararea lor cu unghiul drept. lui
Dacă. unghiul corespunde unui sfert de cerc, el se numeşte unghi
drept. Dacă. deschiderea laturilor este mai mică. decît în cazul unghiului drept, unghiul se
zice ascuţit, iar cînd este mai mare obtuz. Dacă. laturile unghiului sînt în prelungire
pe aceeaşi dreaptă., unghiul se zice plin. Un unghi mai mare decit un unghi plin se
numeşte supraobtuze. Un unghi supraobtuz u laturile suprapuse se numeşte unghi complet
(fig. 7.2.2).

7.2.2. Unghiuri. Unghi ascuţit, unghi drept, unghi obtuz, unghi" plin, unghi supraobtuz, unghi
complet
176 Mat ematici elementare

Măsurarea unghiurilor

Toate unitâţile de mâsurâ pentru unghiuri se bazează. pe diviziuni ale cercului. Se pot deosebi
grade şi unitâţi de arc.
Gradul. Dacă. un cerc se împarte în 360 de pârţi egale, diferenţa dintre direcţiile a două.
raze duse din centru în două. puncte de diviziune învecinate (fig. 7.2.3) defineşte un unghi de
1 grad sexagesimal (vechi) şi se notează. 1°. Astfel, gra-
dul sexagesimal reprezintă. a 360-a parte a unghiului
complet, respectiv a 90-a parte a unghiului drept.
A 60-a parte a unui grad sexagesinal se numeşte minut
şi se notează. 1'. A 60-a parte a unui minut este se-
cunda sexagesimalâ şi se notează. 1 ".

1o = 60' = 3 600 " ; 1h = 60 min = 3 600 s J

Deoarece diviziunile gradului au aceleaşi denumiri,

ca diviziunile unitâţii de mâsurâ pentru t imp, ora (h} ,
nu trebuie să. se folosească. aceleaşi simboluri pentru
7.2.3. M ăs urarea unghiului cu rapor- desemnarea lor.
t orul; a.. = 57°, a = 43,7 mm P rin împârţirea cercului în 400 de pârţi egale,
respectiv a unghiului drept în 100 pârţi egale, se
o bţine 1 grad centezimal sau 1 gon, care se notează. tG . U n gon a re 100 de minute centezimale,
notate prin c, iar un m inut cent ezimal are 100 de secunde noi, notate cu ce:

Dacă se notează. unghiul drept p ri n 1L, au loc relaţiile: 1L = 90° = 5 400' = 324 000 •;
1L = lOOg = 10 OOOc = 1 000 OOOcc.

Exemplul 1. Să. se t ransforme 62°48' 15 " în grade, minute, secunde centezimale :

480
48' = = o 8°. 15" = ~ = 0,004167°;
60 • • 3 600
62 804167 100
62°48'15 " = 62,804167° = • ' g = 69,7824g = 69'78c2+cc.
90

Exemplul2. Să. se exprime 135g 46c 82cc în grade, minute şi secunde sexagesimale:
90°
135g 46c 82cc = 100g + 35, 4682g = 90° + 35,4682 · - - = 121 !92138°;
100
0,92138° = 0,92138 · 60' = .5.5,2828'; 0,28Z8' = 0,2828 · 60" = 16,968";
13.5g 46c 82cc ~ 121°.5.5' 17 ..

Formule de transformare
90° = lOOg 100g = 90°

1°
lOg
-9- = 1,111111...g lg = .2:. = 54'
10
1 lOg .54'
1' - . -- = 0,018519 ... g le = 0,01g = - - = 32,4 "
60 9 100
1 1~ 324
1. = 3 600 . - 9- = 0,000309 ...
g lcc = 0,000 1g = • = Q,324"
1000
Geometrie platLd 177

Unitiţi pentru mă.surarea arcelor. Într-un cerc lungimea unui arc b este proporţională cu
unghiul la centru corespunzător şi cu raza arcului r. Se poate scrie proporţia:

Lungimea cercului : lungimea arcului =

= unghiul complet: unghiul la centru 2 nr : b = 360° :· (1.0

De aici rezultă că raportul dintre lungimea arcului şi rază depinde numai de mărimea unghiului
la centru corespunzător arcului respecti'!':
a.o a. . 1o 27ta. 7t
b :r = --27t = - - - - 27t = - - = - - a..
360° 360 180
Astfel, pentru măsurarea unghiurilor la centru într-un cerc cu raza cunoscută se poate folosi
a.o 7t -.
măsurarea arcelor (arc) b : r = - - · 1t = - - a. = a. = arc a..
180° 180

a.o -.
b : ,. = 180o . 7t = a. = arc a.
7t

t.Tnitatea pentru măsurarea unghiurilor este în acest caz radianul

notat rad; 1 rad este unghiul pentru care raportul dintre lungimea
7.2.-4. Definiţia ra
arcului şi rază este egal cu 1; astfel 1 rad = .57,29578° = 57° 17'4"1,8" ~
~ .57° 17'-45" (fig. 7.2.-4).
dianului

1 rad = 57° 17'4.5 • = 63,6620S

1° = _n_rad ~ 0,017453rad, 1g =~ rad~ 0,0157078rad

180 200

În cercul ·unitate raza este egală cu 1 şi de aceea măsura arcului unui unghi este în acest caz
egală cu lungimea lui.

Misura unor unghiuri mai importante in unitiţi de grad şi arc

Grade JOO

7t 7t 7t
Radiani - rad rad rad rad 1t rad 1 rad
6 3 2

În tehnica miltară unghiurile se măsoară in miimi, a. 8 • Pentru aceasta cercul se împarte în

6000 părţi egale care se notează. de la 0 - 01 pînă la 60 - 00*). Un unghi se notează cu a.,, a.,0 , a.g sau
după cum se măsoară în miimi , grade sexagesimale, centezimale sau radiani; se obţin astfel di)l
x
proporţiile: a. 8 : a.0 = 6 000 : 360°, a. 8 : a.g = 6. 000 : "'OOg şi a., : ~ = 6 000 : 27t, formulele de
transformare sînt:

100 o 3 000 A
a.,= - 6- . a. - - - a.
7t
Formule de transformare
A 7ta.a
X = ---
3 000

* Model de notare utilizat pentru miimi în tehnica militară.

178 M a.temalici . elementare

Din aceste formule rezultă:

6
0-0 l = - - grade sexagesimale = 3,6'.
100
şi

0-0 l = --
1
grade centezimale ~ 0,07S.
1~

În miimi se obţin simplu valori aproximative pentru evaluarea distanţelor. Dacă unghiului
cx 8 îi corespunde arcul b al unui cerc cu raza r, atunci 27tr : b = 6 000: cx11 , adică b =
- 2r.r
-- · o:~ - - . n·m cauza 1tpset
- ~ - rcx
8 . · ·
. d e prectzte · · · d tstanţelor
a aprecteru " ·
s-a constde-
6 000 1 000
rat 27t ~ 6, dar valoarea de aproximare 6 este prea mică. În artilerie pentru unghiuri de peste
5- 6
0-10 se corectează eroarea cu 5 %; 6 + ·-- -= 6,30 ; 27t ~ 6,283. Această corecţie de 5%
100
trebuie adăugată la calculul arcului b şi scăzută la calculul lui cx 8 sau a distanţei r.

Felul ~tnghi~trilor

grade grade radiani miimi

Vnghiul sexagesimale
1
cen tezimale

1t
Ascuţit O rad < o: <- rad 0· 00 < o: < 15-00
2
r.
Drept - rad 15-00
2
1t
Obtuz - rad < o: < mad 15-00 < o: < 30-00
2
Plin 180° 1t rad 30-00
(cu laturile
in prelungire)
Supraobtuz 180' < « < 36J, 200g < 0: < 400g r.rad < o: < 2 1trad 30-00 < o: < 60-00
Complet 360° 400g 2 it rad 60-00

Dacă se alege r = 1 km = 1 000 m şi ~ 8 = 0-0 l, atunci se obţine valoarea aproximativă

b · {O-O l) - = 1. Aceas t a •mseamn ă c ă 1a o d ep ă rtare d e 1 k m unet· mumtu

_ r ___;_---'--· · · · ·· corespund e
1000
un arc de aproximativ un metru . Cum la acest ordin de mărime arcul şi coarda pot fi considerate
egale, se poate spune că coarda văzută sub un unghi de 0-0 lla distanţa de 1 km are un metru.
Scala circulară a unui sextant este împărţită în 60 părţi. Unei miimi îi corespund atunci la o
distanţă de 1 km un arc de 100 m.

Unghiuri determinate de două drepte concurente

Cind două drepte se intersectează {sint secante), rezultă patru unghiuri. Perechile de
unghiuri astfel formate sint perechi de unghiuri alăturate (adiacente) sau perechi de unghiuri
opuse la vîrf.

Unghiuri al4turate (adiacente). Unghiurile, determinate de două drepte secante, care au

un virf şi o latură comună, se numesc unghiuri ală.turate. Laturile care nu coincid se găsesc pe
aceeaşi dreaptă, însă pe semidrepte diferi te care pornesc din virf; în figura 7 .2.5 se vede că
de exemplu: o: + ~ = ~ + y = y + 8 = 8 + o: = 180°.
Cele două unghiuri ale unei perechi de unghiuri alăturate au de obicei mărimi diferite, de
exemplu o: şi~ sînt în general diferitt'; dacă. sint egale, suma lor trebuie să fie 180° şi deci fiecare
Geometrie plană 179

unghi ·ra fi de 180° : 2 = 90°, deci un unghi drept. Acest fapt a

fost deja folosit la definirea dreptelor ortogonale şi stă la baza
următoarei afirmaţii fundamentale :

U ughi drept este oricare din cele patru, unghiuri determinate g

de doutl seca1~te care formeaztl tmglzittri altltttrate egale.

Nu orice pereche de unghiuri care au laolaltă 180° este o

pereche de unghiuri alăturate ; astfel de unghiuri se numesc 7.2.5. Unghiuri alăturat e
suplimentare iar două unghiuri care au împreună 90° se numesc (cx şi f3) şi unghiuri opuse
complementare. V nghiurile alăturate sint deci un ca z special de la vîrf (cx şi y)
unghiuri suplimentare.
Unghiuri opuse la virf. Unghiurile, det erminat e de două drepte secante, care au v irful comun
dar nu au laturi comune se numesc opu se la virf. Cum unghiurile opuse la vîrf se formează prin
intersecţia a două drepte, rezultă c·ă pe fiecare din aceste <frepte se găseşte exact cite o latură a
fiecărui unghi. Pe figură , cx şi y ca şi ~ şi 8 sint unghiuri opuse la virf.

JJoutl unghiuri opuse la virf sint egale, deoarece ele sînt suplimentare tmghiurilor aldturate.

Perechi de unghiuri determinate de două drepte paralele tăiate de o secantă

Intersectînd două drepte paralele cu o a treia dreaptă, rezultă opt unghiuri care sînt notate
in figurăprin CX, ţ3 , "'(, a Şi cx' , [3', y' , 8' (fig. 7.2.6).
Dintre cele opt unghiuri astfel determinate deosebim perechi de unghiuri de urmAtoarele
tipuri :
a) t; nghiuri care au virful comun ; acestea pot fi :
1. unghiuri opuse la virf, cind laturile lor sint aşezate în sens opus ; de exemplu cx, y,
respectiv [3', 8' ;
2. unghiuri alăturate (adiacente) în cazul în care dou ă. laturi se găsesc pe aceeaşi semi-
dreaptâ iar celelalte două au sensuri opuse ; de exemplu cx, f3, respectiv y, 8.
b) Perechi de unghiuri cu virfuri diferite :
1. unghiuri corespondente care au laturile orientate la fel; de exemplu cx şi cx', respectiv
y şi y';
2. unghiuri alterne ale căror laturi sint două cite două orientate diferit ; de exemplu
cx şi y', respectiv y şi cx'. · ·
3. U nghiuri de aceeaşi parte a secantei care au cîte o latură. cu acelaşi sens şi cîte o la-
tură de sens opus, exterue cx şi 8' , respectiv interne y şi [3' (fig. 7.2.7).

unghiuri a/teme
\
\
\
\
7.2.6. U nghiuri formate de două 7.2. 7. Exemple <..le unghiuri formate de două
paralele tăiate de o secantă drepte paralele tăiate de o secantă
Acest mod de a defini diferitele perechi de unghiuri , ţinînd seama de orientarea laturilor,
este valabil numai pentru cazul dreptelor paralele tăiate de-o secantă.. În cazul a două. drepte
oarecare tăiate de o secantă aceste unghiuri trebuie definite, ţinindu-se seama de poziţia lor faţă.
de secantă.
180 Matematici elementare

1) Unghiurile coYesfJondente se definesc . ca fiind cele situate de aceeaşi parte a secantei,

unul de partea interioară. a uneia din drepte, iar celă.lalt pe partea exterioară a celeilalte
drepte.
2) Unghiurile alte1'ne se găsesc pe pinţi diferite ale secautei, ambele în interiorul sau în
exteriorul dreptelor considerate.
3) U nghiuYile de aceeaşi parte a secantei se gă.scsc după. cum le arată. numele, de aceeaşi
parte a dreptei de intersecţie, o pereche de unghiuri interne intre cele două drepte
paralele şi o pereche de unghiuri externe in afara celor două. drepte.
Folosind o translaţie paralelă., din proprietă.ţile unghiurilor adiacente şi din proprietă.ţile
unghiurilor opuse la vîrf, se pot deduce propoziţiile urmă.toare:

ln cazul d1'eptel01' payalele ttliate 'de o secauttJ: UnghiuYile cor~spondetde sint egale. Unghiu-
rile alte1'ne sînt egale. Perechile de unghiu1'i interne, t·espectiv externe de aceeaşi parte a
secantei sînt suplime1Jiare.

Construcţia unghiurilor

Echerul. Cu ajutorul echerelor care se gă.şesc în comerţ ~ pot construi unghiuri de 90°, 75°"
60°, "15° şi 30°, unele direct, altele prin suprapunere (fig. 7.2.8) .

7.2.8. Construcţia unor unghiuri cu

ajutorul echerului:
Unghi de 75o Unghi de 15° Unghi de 105° cp1 = 75°, cp 2 = 15°, cp3 = 105°

Prin construirea jumă.tă.ţii unui unghi cu ajutorul compasului şi al liniei (echerului) se mai
pot construi şi alte unghiuri ca de exemplu 22,5° ; 15°; 7,5°. Prin îmbinarea acestor procedee se
pot construi mereu alte unghiuri.

Construcţia unui unghi egal cu un unghi dat. Reproducerea unui unghi dat ett ajutorul
riglei şi al compasului este ori~înd posibilă.. Fie de exemplu de construit un unghi dat ot în punctul
Pal .unei drepte orientate g (fig. 7.2.9).
Se va fua vîrful unghiului în P şi una din laturi pe g. Se descrie apoi un arc de rere
cu ·centrul în vîrful unghiului dat care taie laturile acestuia în punctele A şi B. Cu aceeaşi
deschidere a compasului se descrie un arc de cerc cu centrul în P care taie dreapta g în A'.
Arcul de cerc cu vîrftll in A' şi raza AA' "a intersecta cercul cu vîrful în P , trasat anterior,
într-un punct B' care este unic determinat ţinînd seama de orientarea planului. Unghiul A' PB'
.este unghiul că.utat. Cînd n\1 se dă. unghiul ci numai mă.rimea ·lui în grade se va folosi raportorul.

Construcţia
P
4~. 7.2.9·. Construcţia unui unghi egal cu
A' 9 dat

unghiurilor numai cu rigla şi compasul. Această. construcţie

un unghi

nu este întotdeauna
posibilă. Deoarece triunghiuri1e, ,patrulaterele şi pentagoanele regulate pot fi construite cu rigla
şi compasul, rezultă. că acest' procedeu poate fi folosit la construcţia unghiurilor de 120°, 90°
şi 72°. Prin construcţia jumă.tă.ţii se obţin unghiurile-de 60°, 30°, 15°, '15°, 36°, 18° şi 9°. PFin
Geometrie plan4 181

adunarea ungllţ1;1rilor de 1.5° şi 9° se obţine unghiul de 24° iar apoi prin înjumă.tă.ţire, unghiu-
rile de 12°, 6° şi 3°. Astfel, toate unghiurile care sînt multipli ai unghiului de 3° pot fi con-
struit~ cu rigla şi compasul. Ele nu epuizează. însă. mulţimea unghiurilor construibile cu rigla
şi compasul.

7.3. Simetrie

Simetrie axială (in raport cu o axă)

Fie planul E împă.rţit in două. prin dreapta s. Dacă. printr-o mişcare a planului se reali-
zează. o rotaţie de 180° în jurul axei .s, atunci rezultă. o aplicaţie a tuturor punctelor dintr-un
semiplan pe punctele celuilalt semiplan.
Această transformare geometrică se numeşte simetrie faţă de o axă ( axială). Prin ea fiecă.rui
punct A (fig. 7.3.1) dintr-until din semiplanele determinate de s ·îi corespunde simetricul
Său faţă. de axă. A' situat in celălalt semiplan. Dacă se îndoaie hîrtia pe care s-a reprezentat
planul, de-a lungul axei s, figurile simetrice faţă. des se suprapun. Segmentul AA' este perpen-
dicular pe dreapta s. Se spune că. A ' este simetricul lui A faţă de axa s şi invers. Reciproc, fiind
date in plan două. puncte diferite P şi P' . există o dreaptă unică s, în acest plan, faţă. de care
P si P' sînt simetrice.
· Dacă. se unesc două. puncte A şi A ' simetrice faţă de s cu un punct .o arecare situat pe
dreapta s, atunci unghiurile formate de s cu segmentele de legă.tură. AS şi A'S sînt egale şi
formează. cu dreapta s unghiuri egale.
Astfel, prin simetrie axială. o anumită figură. se transformă în alta egală (congruentA.). Simetria
unei figuri faţă. de o axă. poate fi intuitiv comparată. cu o oglindire a figurii originale. Cu
ajutorul unei oglinzi ţinute perpendicular pe planul E de-a lungul dreptei s se poate obţine
pentru fiecare figură. F imaginea ei F'. Geometric F' se construieşte construind pentru fiecare
punct al lui F, simetricul să.u. Figurile care corespund printr-o simetrie au orientă.ri (sensuri)
opuse. Simetria faţă. de o axă generează aşa-zise figuri indirect (sau invers) congruente (fig. 7.3.1).
Cum prin două. simetrii succesive se schimbă sensul figurilor de două ori, rezultă. că. figura iniţială. F
şi imaginea ei prin două simetrii axiale succesive F" sînt figuri direct congruente. Două. simetrii
axiale succesive nu pot fi înlocuite printr-o altă simetrie axială.; pot fi înlocuite însă printr-o
tran slaţie sau printr-o rotaţie (fig. 7.3.2) .

c C'

7~
-- - -1 ---------
1

A A'

7. 3. 1. Simetria faţă de o axă

7.3.2. Două. simetrii axiale pot fi

înlocuite printr-o rotaţie sau printr-o
translaţie

Printr-o simetrie axială , toate punctele aflate pe axa de simetrie ră.mîn invariante, adică se
transformă. in ele insele. Din acest motiv axa de simetrie se mai numeşte şi dreapta fixă a si-
metriei.
Figuri cu simetrie axială. Cînd o anumită figură. are puncte sau chiar segmente întregi
situate pe o anumită. dreaptă. s, prin simetrie faţă de această. dreaptă. se obţine o figură. axial
simetrică, adică. o figură. care se compune din două. părţi simetrice faţă de s (fig. 7.3.3).
182 !vf atematici elemeuta 1 c

a b d 7.3.3. Figuri sime-

trice faţă de o axă

Simetria centrală

S-a văzut că în cazul simetriei axiale, figurile simetrice se suprapun printr-o rotaţie de 180°
în spaţiu în jurul axei de simetrie.
Două figuri sînt simetrice faţă de un punct (central simetrice) dacă se suprapun printr-o
rotaţie plană de 180° în jurul acestui punct" (S) numit centru de simetrie (fig. 7.3.4).

Prin rotaţia plană de 180° fiecărui punct B al planului îi corespunde un alt punct din
plan B ' astfel încît segmentul determinat de punctele B şi B' trece prin centrul de simetrie S.
Imaginea unui punct prin această transformare se numeşte simetricul faţă de centrul S al punctului
original. Ca orice rotaţie în jurul unui punct simetria centrală este o transformare congruentă ,
adică nu schimbă forma şi mărimea figurilor. Spre deosebire de simetria axială, simetria ce ntrală
nu schimbă orientarea (sensul) figurilor. Figurile corespondente sînt în acest caz direct congruente.
Două simetrii succesive faţă de acelaşi centru conduc la figura iniţială (F-+ F ' ~ 1-l. La orice
simetrie centrală numai centrul d e simetrie rămîne invariaqt ; el este punctul fix al mişcării.
Figurile care se suprapun printr-o rotaţie d e unghi q> în jurul unui punct P se numesc radial
s:me trice. Toate poligoanele regulate au această proprietate (fig. 7.3.5). Cum in cazul simetriei
7.3.4. Simet ria faţă de un punct (simetria
centrală)

rp = 120 o

7.3.5. Simetria radială a unor poligoane

regulate

centrale unghiul de rotaţie este q> = 180°, rezultă că simetria centrală este un caz partic ular d e
simetrie radială ,
Cele mai simple f iguri ctt simetrie centrală

Figura Centrul de simetrie

Segment Mijlocul segmentului

Dreaptă Orice punct al dreptei
Figura formată din două drepte care se Punctul de intersecţie
in terscctează
Figura formată din două unghiuri opuse Vîrful unghiului
la vîrf
Cerc Centrul cercului
Geometrie plană 183

Construcţii fundamentale

Mijlocul unui segment. Aflarea mijlocului unui segment A B se face cu rigla şi compasul,
pe baza proprietăţilor simetriei axiale. Problema revine la construirea axei de simetrie (fig. 7.3.6).
Din fiecare extremitate a segmentului se trasează cu aceeaşi rază mai mare decît jumătatea
segmentului cîte un arc de cerc. Aceste raze se intersectează în două puncte 5 1 şi 5: care
s
b
"'
8

s ~------------~~-.
a AJ

7.3.7. Construcţia bisectoan~i unui unghi

7.3.6. Con strucţia mijloc ului unui aparţin axei de simetrie s. Dreapta s intersectează segmen-
segment tul A B în mijloc şi este perpendiculară pe aceasta (media-
toarea).

xs, Constructia bisectoarei unui unghi. Dreapta care

trece prin vî~ful unghiului şi îl împarte în două părţi
egale se numeşte bisectoare. Construcţia bisectoarei se face
tot cu rigla şi compasul, folosind proprietăţile simetriei
axiale.
Din vîrful 5 al unghiului (a, b) se trasează un arc
de cerc de rază oarecare care taie laturile acestuia în punc-
- A-f-----'r:..___e>-~ --- tele A şi B . Mediatoarea segmentului A B este axă de
p 8 9
simetrie a figurii şi deci împarte unghiul (a, b) în două
părţi egale (fig. 7.3.7).
7.3.8. Ridicarea unei perpendicu-
Trisecţiunea unghiului (împărţirea unghiului în trei
lare pe o dreaptă într-un punct dat
părţi egale) este - spre deosebire de bisecţiunea unghiu-
lui - realizabilă cu rigla şi compasul doar în anumite
cazuri speciale. Problema trisecţiunii unghiului esteo problemă celebră încă din timpurile Gre-
ciei antice ; imposibilitatea rezolvării ei a fost demo nstrată prin metode algebrice.

Ridicarea unei perpendiculare. Fie de ridicat o perpendiculară. într-un punct P pe o dreaptă g.

Din punctul P se descrie un cerc cu o rază oarecare r. Acest cerc intersectează dreapta g
în două puncte A şi B. Din A şi B se trasează cîte un cerc de rază egală , mai ·mare decît r.
Unul din punctele de intersecţie a acestor cercuri, de exemplu 5 1 , se uneşte cu P. Dreapta 5 1 P
este perpendiculara căutată (fig. 7.3.8).
Mediatoarea unui segment se va construi după construcţia indicată la împărţirea segmen-
tuiui în două părţi egale.
Coborîrea unei perpendiculare pe o dreaptă. Fiind dată o dreaptă g şi un punct P exterior
acesteia, se cere coborîrea unei perpendiculare d~n P pe g. Un arc de cerc descris din P cu
o rază suficient de mare taie dreapta g în punctele A şi B. Mediatoarea segmentului AB
trece prin punctul P. Aceasta este perpendiculara căutată (fig. 7.3.9).

Trasarea unei paralele. Pentru a construi cu rigla şi compasul o paralelă la o dreaptă 1;

se ridică perpendiculare iri două puncte oarecare, A şi B ale dreptei g. Pe acestea se mar-
cheazălaaceeaşidistanţă şi pe aceeaşi parte a lui g cîte un punct A', respectiv B '. Dreaptag'
care trece prin A' şi B' este paralelă la g (fig. 7.3.10).

Posibilitatea unor construcţii cu rigla şi compasul. La construcţia geometriei plane, Euclid

a folosit un sistem de axiome care considera ca perfect realizabile :
1. Trasarea unei drepte prin două puncte arbitrare date;
2. Descrierea cercurilor cu raze considerate distanţe între două puncte arbitrar date.
 18-f Matematici elementare

7.3.9. Coborîrea unei perpendiculare dintr-un punct pe o

p dreaptă

A' 8'
g'

s 7.3. 10. Construcţia unei paralele la o dreaptă dată.

În mod corespunzMor în geometria lui Euclid teoremele se demonstrează pe baza propo-

ziţiilor şi teoremelor fundamentale privind intersecţia dreptelor, intersecţia dreptelor cu cercuri
sau intersecţia cercurilor, precum şi teoremele fundamentale privind legarea punctelor prin
drepte sau cercuri. La fel, pentru construcţiile exacte în sensul lui Euclid s-a convenit să. se
folosească doar instrumente pentru trasarea dreptelor (rigla) şi a cercurilor (compasul).
Cerinţa ca o anumită construcţie să. se facă. doar cu rigla şi compasul derivă. deci din însă.şi
sistemul de axiome al lui Euclid; ea este o problemă. a construcţiei întregii geometrii plane şi
nu o problemă. privind exactitatea unei anumite construcţii. De multe ori chiar, o construcţie
este mai precisă. cînd este fă.cută. prin alte metode.
Deoarece la grecii antici tehnica de calcul era relativ slab dezvoltată, ei că.utau să. rezolve
principalele probleme matematice prin construcţii geometrice cu rigla şi compasul, de exemplu
ei realizau extragerea rădă.cinii pă.trate prin construirea .mediei proporţionale a două segmente.
Nu au putut fi astfel rezolvate trei probleme devenite celebre:
- trisecţiuJtea unghiului (împărţirea unui unghi in trei părţi egale) ;
- cvadratura cercului (gă.sirea unui pătrat de arie egală. cu cea a unui cerc dat) ;
- duplicarea cubului (gă.sirea unui cub care să. aibă ca volum duLlul volumului unui cub dat).
Cercetările moderne au arătat că rezolvarea acestor probleme în sensul lui Euclid este
principial imposibilă. Astă.zi, algebra, fundamentat! pe teoria lui GALOIS poate ră.spunde complet
la întrebarea dacă. o construcţie geometrică. poate fi efectuată cu rigla şi compasul. În acest scpp
este esenţial de ştiut dacă. anumite ecuaţii cu coeficienţi raţionali pot fi rezolvate cu ajutorul
celor patru operaţii algebrice de bază. şi al extragerii ră.dă.cinii pă.trate.

7.4. Triunghiuri

Definiţii, notaţii şi clasificarea triunghiurilor

Prin trei puncte diferite din plan, care nu se găsesc pe aceeaşi dreaptă, se pot duce exact
trei drepte care unesc fiecare cîte două puncte. Figura plană, închisă., formată astfel, se numeşte
triunghi ; cele trei puncte se numesc vîrfuri, iar segmentele care leagă. vîrfurile, laturi. Triunghiul
este o figură convexă deoarece orice dreaptă. care uneşte
două puncte ale triunghiului conţine numai puncte ale
triunghiului.
În general, vîrfurile triunghiului se notează cu A, B
şi C iar laturile. se notează, ţinîndu-se seama de vîrful
opus, latura A B cu c, latura BC cu a şi latura CA cu b
(fig. 7.'4.1).
Fiecare pereche de laturi ale triunghiului formează
un unghi interior. Aceste unghiuri se notează sau cu aju- --~:...._-f----:----__.:..._~~-
torul literelor care desemnează vîrfurile sau-cu litere din c
alfabetul grec
~ CAB = ca:, ~ ABC = ~. ~ BCA = y. 7..4.1. Triunghiul A BC
Geometrie plană 185

Unghiurile alăturate unui unghi interior care au o latură. în prelungire cu o latură. a triunghiu-
lui (prelungirea lui AB după. B, BC după. C, respectiv CA după. A), iar drept cealaltă. latură., o
latură. a triunghiului (BC = a, CA = b, respectiv A B = c) se numesc unghiuri exterioare tritm-
ghiului (oe', W. "fη
Triunghiul se notează. prin 6..4 BC. Dacă. se prevede o anumită. orientare (sens) , atunci _.
_..convenţie
prin _.. se stabileşte că. ~ A BC este orientat pozitiv, cînd parcurgerea lui în sensul A B-
- BC- CA corespunde unei rotaţii în sensul orientării planului. Un triunghi este isoscel cînd
are două. laturi egale (fie acestea notate cu a); a treia latură. c se numeşte bază. Un triunghi
este echilateral cînd are toate laturile egale.
Un triunghi este ascuţitunghic cind are toate unghiurile ascuţite, dreptunghic cînd are
un unghi drept şi obtuzunghic cînd are un unghi obtuz. Într-un triunghi dreptunghic, latura
care se opune unghiului drept se numeşte ipotenuză iar celelalte laturi catete (fig. 7..1.2).

Ascuţi/unghie Orepfungh/c Obtuzunghic Isoscel Echt'lateral

7.i.2. Forme speciale de triunghiuri

_Relaţii de bazi in triunghi

Relaţii intre laturi. Dintr-un vîrf oarecare al triunghiului se poate ajunge de-a lungul triun-
ghiului, cel mult pe două. căi, într-un alt vid al acestuia : sau direct pe latura care uneşte cele
două. vîrfuri sau de-a lungul celorlalte două. laturi. De exemplu: din A în B se poate ajunge
parcurgînd A B sau prin C de-a lungul laturilor b şi a. Cum linia dreaptă. este drumul cel mai
scurt dintre două. puncte, rezultă. că

c < a + b, b < a + c, a < b + c.

Intr-un triunghi suma a dou4 laturi este mai mare decît a tr•ia laturii.

Prin scădere, din inegalită.ţile de mai sus, rezultă.:

c- a < b, b - a < c, a - b < c,

c- b < a, b- c < a, a - c < b.

1ntr-un triunghi diferenţa a dou4 laturi este mai micii dectt a tf'eia latură.

De exemplu, se poate construi un triunghi cu laturile de 3 cm, 4 cm şi 5 cm, dar nu se

poate construi un triunghi cu laturile de 3 cm, 4 cm şi 8 cm, deoarece 3 cm + 4 cm < 8 cm
şi deci suma a două. laturi ar fi ~ai mică. decît a treia, respectiv 8 cm - 4 cm > 3 cm,
adică. diferenţa a două. laturi ar fi mai mare decît a treia latură..

Relaţii intre unghiuri. Dacă. printr-unul din vîrfurile unui triunghi, de exemplu C, se duce
o paralelă. la latura opusă., respectiv c, rezultă. în C un unghi de 180° împărţit prin două. segmente
în 3 părţi (fig. 7.i.3). Cele două. paralele g şi C sint intersectate de laturile triunghiului a,
respectiv b.
 186 Matematici elementare

c
9 SJ
<XJ =CX,

A 8
-~·

7.4. 3. ~ +~ +y = 180° 7. 4.4. U nghiuri c u laturi perpendiculare

V nghiurile 8 şi ~. respecti·., a. şi e: apar ca unghiuri alterne interne şi deci sînt egale:

8= (X şi s: = ~·

Dar o + y + e: = 180°, de unde rezultă că ş i ~ +~ +y = 180° (fig. 7.4.4).

Suma tmghiztrilo1' într-ttn 11'iunghi este de 180°.

De asemenea, în construcţia de mai sus fiecare unghi exterior este un unghi alăturat unui
unghi interior, de unde rez ultă (fig.)
(X + a.' = 180°, ~ + w= 180°, y + y' = 180°.
Adunind aceste egalităţi, ~e obţine

(x + ~ + y) + (x' + W + y') = 3 · 180°.

Ţinînd seama de suma unghiurilor interioare, r~ zultă

Suma unghiurilor exterioa1·e unui triunghi este de 360°.

Cum fiecare unghi exterior c.)tc suplimentul unghiului interior alăturat iar acesta la rîndul
său este suplimentul sumei celorlalte două unghiuri interioare, rezultă:

Fiecare unghi exterior unui tr·i unghi este egal cu suma unghiurilor interioare n.ealiUurate lui;
a.' = ~ + y: w
= y + a.; y' = (X + ~·
Din propoziţiile referitoare la relaţiile dintre unghiurile unui triunghi, rezultă următoarea
propoziţie foarte importantă pentru aplicaţii în fizică (fig. 7.4.5).

Unghiurile cu laturile perpendiculare două cîte două sînt egale cu excepţia cazurilor cînd
virful unuia se găseşte în interiorul sau pe la.turile celuilalt; în acest caz ele sînt suplimentare.

Relaţii intre laturi şi unghiuri. Fie tri-

unghiul A BC in care a > b. Bisectoarea wy c
a unghiului y taie pe A B = c într-un punct
D. Construind simetricul triunghiului ADC
în raport cu Wy, b se suprapune pe a astfel
încît imaginea A' a lui A se găseşte intre
B şi C (fig. 7.4.6). A' este vîrf ul unghiului
CA' D = a.' care este egal cu -<t CAD = ~
(simetria în raport cu wy). Unghiul a..' este
exterior t riu nghiului D'BA' şi deci este ~ uma A B.
unghiurilor~ şi -<t BDA', deci mai mare decit
~· Deoarece x' = cx şi ~: > ~ rezultă. in 7. 4.5. În triunghiuÎ A BC, din ~ > b rezul ·
~firşit din a > b că şi a. > ~· tă X > ~
Geometrie plană 187

intr-un triunghi, dintre două laturi oarecare, latura opusă unghiultti mai mare este mai mare,
iar unghiul opus laturii mai mari este mai mare; la unghiuri egale se opun laturi egale şi reciproc.
Orice triunghi isoscel prezintă o simetrie axială. Perpendiculara coborîtă din vîrf pe bază este
mediatoat'ea bazei şi bisectoare a tmghittlui di1t. vîrf. U1t.ghiut'ile de lîngă bază sîn__t ·egale.
lntt'-un tt'ittnghi dreptunghic tmghiurile · ascuţite sînt complementare. lt~tt'-tm triunghi
dt'eptunghic isoscel unghiurile de la bază au fiecare 45°.
intr-un tt'iunghi echilateral toate unghiurile interioat'e sint egale, fiecare avî1Ld 60°.
Triunghiurile echilaterale au trei axe de simetrie.
Dacă într-utl tritmghi dreptunghic unul din tmghiurile ascuţite are 30°, atunci cateta opmă
acestui tmghi este jumătate ditt. ipotenuză. •

Ultima propoziţie rezultă din pro-

prietăţile de simetrie ale triunghiurilor
echilaterale şi are multe aplicaţii; de
exemplu, echerele care se găsesc în co-
merţ sînt astfel încît sau au catetele
egale sau una dintre catete este jumă­
tatea ipotenuzei.
- c = 5cm
a= 2cm

~c'
Congruenţa (egalitatea)
triunghiurilor A c 8 A c

Generalităţi. Prin congruenţă (ega-

7.4.6. Triunghiuri cu trei elemente necongruculc
litate, coincidenţă) se inţelege o cores-
pondenţă între figurile plane care nu se
referă la forma şi mărimea acestora. Figurile congruente pot fi tra.nsformate una în alta prin
transformări geometrice care schimbă doar poziţia figurilor nu însă lungimea segmentelor,
mărimea unghiurilor (deci şi aria), paralelismul şi relaţiile de incidenţă. Dacă figurile con-
gruente corespund şi în ce priveşte sensul lor de parcurgere, atunci ele pot fi transformate
una în alta do~r prin transformări ca translaţia , rotaţia şi transformări compuse cu aju -
torul acestora. Aceste figuri se numesc direct congruente. Dad't figurile congruente nu au
acelaşi sens de parcurgere, pentru a le transforma una în alta trebuie folosite pe lîngă transfor-
mările menţionate mai sus şi o simetrie axială. Figurile care se obţin una din alta prin simetrie
axială (compusă eventual cu rotaţii şi translaţii) se numesc indirect coagruente. Trausformările
congruente: translaţia, rotaţia şi simetria axială pot fi folosite in demonstraţii ca criterii de
congruenţă pentru figuri (sau părţi de figuri). De asemenea, ele joacă un rol în obţinerea de noi
rezultate în geometrie.

Cele patru teoreme de egalitate. Una din cerinţele definiţiei congruenţei este perfecta coin-
cidenţă a tuturor părţilor figurilor congruente. Pentru a enunţa · criteriile de egalitate a triun-
ghiurilor, numai trei elemente sint determinante; dacă acestea coincid, coincidenţa celorlalte
este o consecinţă. Cele patru criterii de egalitate a tri~nghiurilor sînt următoarele:

l. Două triunghiuri sint congruente dacă au toate laturile respectiv egale (L, L, L).
2. Două triunghiuri sint congruente dacă au două laturi şi unghiul determinat de acestea
respectiv egale (L, U, L).
3. Două triunghiuri sint congruente dacă au două laturi şi unghiul opus celei mai mari
dintre acestea respectiv egale (L, L, U).
i. Două triunghiuri sint congruente dacă au o latură şi două unghiuri alăturate respectiv
egale (U, L, U).

Se poate observa că există o legătură intre cazurile de egalitate ale triunghiurilor şi cazurile
cînd este posibilă construcţia unui triunghi cu elemente date. În general se poate construi un
singur triunghi cînd se dau trei elemente ale acestuia corespunzînd unuia din cele patru cazuri
de egalitate. Dimpotrivă, dacă se dau de exemplu, a = 3 cm, c = .5 cm şi ot = 20°, atunci
după cum se poate vedea şi din fig. 7.'f .6 nu se poate face o construcţie unică. Protedeul
de construcţie ar fi următorul: se trasează un segment A B = c şi în A se construieşte un-
ghiul ot; apoi din B cu o rază egală cu a se trasează un arc care taie cealaltă latură a
unghiului ot in două puncte C' şi C''. Ambele unghiuri A BC' şi A BC" astfel construite
188 Matematici elementare

satisfac condiţiile iniţiale. Dacă se ia însă a. = 80°, cercul cu virful în B şi rază. a. nu taie
latura mobilă a unghiului a. in nici un punct şi deci nu există nici un triunghi care să satis-
facă condiţia din enunţ (fig. 7.4. 7) .
La construcţiile corespunzătoare celui d~-al patrulea criteriu de egalitate trebuie deosebite
cazurile cind cele douft unghiuri sint alăturate dreptei date, sau nu. În primul caz., unghiurile
pot fi construite imediat la extremită­
ţile segmentului dat şi al treilea virf
apare ca punct de intersecţie a }atu-

L
rilor mobile al e acestor unghiuri. In. al
-- .... ..., doilea caz, fie de exemplu date c, 1 şi y;
in acest caz fie că se calculează. ~ =
'\
= 180° - a.- y şi se reduce problema
\ la cazul precedent, fie că. se construieşte
A "\ 8 j unghiul 1 într-un punct C' al laturii mo-

- c- jcm
a- Zcm
\
__ _
' '.... ....... ",.""/
/
1
bile C-;-A a unghiului y şi se duce prin
punctul B o paralelă la latura mobilă a
acestui unghi care taie latura mobilă a
7.4. 7: Trei elemente cu care nu se poate construi unghiului 1 in -punctul C. Triunghiul
un triunghi căutat este triunghiul A BC.

Drepte şi puncte remarcabile in triunghi

Prin transversa.lă se inţelege o dreaptă care taie triunghiul.

Mediatoare. Această. transversală este perpcndiculară. pe mijlocul unei laturi.

Mediatoarele laturUor unui triunghi se intersecteazA Intr-un punct M.

Fiecare punct al mediatoarei unui segment este egal depă.rtat de capetele segmentului;
punctul de intersecţie M a două mediatoare, de exemplu m 11 şi mb va avea deci aceeaşi
distanţă. la B şi C şi la C şi .-l şi este deci egal depă.rtat de A şi B şi deci se găseşte şi pe media-
toarea mc. Punctul M este deci
centrul cercului circumscris triun-
ghiului (fig. 7.4 .8) cu raza r. La
.triunghiul ascuţitunghic punctul
Jf se găseşte în interiorul triun-
ghiului, la triunghiul obtuzun-
C ghic în exteriorul lui, la triunghiul
dreptunghic pe ipotenuză.. Cazul
triunghiului dreptunghic este de-
seori formulat ca teorema lui
Thales (THALES din Milet - mate-
matician grec 624-.H7 i.e.n.).
Fiecă.rui triunghi dreptunghic
i se poate circumscrie un cerc al
7.4.8. Mediatoare şi cercul circumscris cărui centru este mijlocul ipote-
nuzei. Altfel formulat (fig. 7.4.9):
Teorema lui Thales. Locul
geometric . al vlrf'urUor tuturor
unghiurilor drepte ale ciror laturi
trec prin doul puncte fixe este
cercul cu centrul In mijlocul
segmentului ce unefle cele doul
puncte şi avind ca diametru acest
9egment.
Centrul cercului circumscris
unui triunghi isoscel se găseşte pe
axa de simetrie care este media-
7.4.9. Teorema lui Thales toarea bazei.
Geometrie plană 189

Unind mijloacele laturilor unui triunghi, se obţine un nou triunghi A' B'C' care se gă.seşte
în interiorul triunghiului iniţial A BC {fig. 7.'1.10). Laturile triunghiului A' B'C' sînt paralele
cu laturile triunghiului A BC. Mediatoarele triunghiului A BC sînt deci perpendiculare pe laturile
triunghiului A' B'C' şi trecînd prin vîrf sînt înălţimi în acest triunghi.
lnllţimi. Transversalele care sint -perpendiculare pe o latură. şi trec prin vîrful opus se numesc
ină.lţimi. Înă.lţimile unui triunghi se notează. cu h4 , hb, hc (fig. 7.-4.11).
c

A
7.4.10. Mediatoare şi înălţimi
A
A 8 A
7.i.ll. Înă.lţimile unui triunghi
8

Cele trei lnilţimi ale unui triunghi se intersecteazA Intr-un punct (sint concurente).

Punctul de intersecţie a îndlţimilor ( ortocentrul) se gă.seşte in interiorul ·triunghi~} ui in

cazul triunghiului ascuţitunghic şi în exteriorul lui în cazul triunghiului obtuzunghic. Intr-un
triunghi dreptunghic, punctul de intersecţie a înălţimilor este virful unghiului drept iar eate-
tele sint înă.lţimi . În triunghiul isoscel, înălţimea bazei este şi mediatoarea ei ; ambele trans-
v ersale se gă.sesc pe axa de simetrie. Cu ajutorul punctului de intersecţie a înălţimilor se
poate rezolva următoarea problemă :
Fiind date .două drepte neparalele 11 şi 12 care se intersectează intr-un punct C din afara
porţiunii de plan determinată de hîrtia pe care se face desenul şi un punct H, să se traseze dreapta
care uneşte H cu punctul C {fig. 7.4.12). Perpendicularele coborîte din H pe dreptele 11 şi res-
pectiv 12 taie cealaltă dreaptă în punctele B, respectiv A şi sînt înălţimi in triunghiul A BC. A
treia înă.lţime va fi dreapta că.utată; ea trece prin H şi este perpendiculară pe AB.
Mediane. Medianele unesc mijlocul unei laturi cu virful opus şi se notează cu s4 , sb şi Se
{fig. 7.4.13). Ele satisfac teorema:
1 1
1 \
1 1
1
'
c

7.4.12. Dreapta care trece prin 7--4.13. Medianele unui triunghi se

H şi prin punctul de intersecţie intersectează.într-un punct S
C a dreptelor ne paralele g 1 şi g2

Medianele unui triunghi se intersecteazA Intr-un punct numit centru de greutate al triun-
ghiului. Acest punct Imparte mediana In raportul 2 : 1 socotit de la virf.

Pentru demon~traţie sint trasate în figură medianele AD şi BE cu punctul lor de intersecţie S.

Dreptele ED şi AB taie perechea de drepte CA şi CB cît şi perechea AD şi EB in raportul
190 1\fatematici elementare

2 : 1 (vezi teoremele referitoare la fasci-

cule de drepte). De aici, rezultă că şi
SA : SV = SB:SE = AB:ED = 2 : 1.
Acelaşi lucru se poate demonstra pentru
altă pereche de mediane , de exemplu
CF si BE. Si acestea se intersectează
t1b
\ ---- ----- tot i'n S deo~rece nu există decit un
\
\
\
-- --- punct, care imparte pe BE pornind din
B in raportul 2 : l.
\
\ Bisectoare. Bisectoarele wa, Wf3 şi w y
\
\ impart unghiurile triunghiului in părţi
\ egale.
\
\
\
\ Biscctoarelc unui triunghi se inter-
secteazăintr-un punct (sint concurente).
\
\
\ Punctul .1\il de intersecţie a bisectoa-
\ relor wa şi Wf3 este egal depărtat atit
\
\ de dreptele b şi c (wa) cit şi de dreptele
\ c şi a (u:(3). Cum el este egal depărta/
\
\ de a şi b, trebuie să se găsească şi pe w.,.
\ Distanţa punctului Al la cele trei laturi
\
\ este raza p a cercului înscris in triunghi,
\ care atinge fiecare latură exact într-un
\
punct. Aceste puncte D, E, F sint picioa-
rele perpendicularelor duse din M pe la-
turi (fig. 7.-4.14). Bisectoarele a două
7.4. 14 . Cele trei ce rc uri exînscrise unghiuri exterioare şi cu bisectoarea
unghiului rămas se intersectează de
ase menea intr-un punct. Punctele Ma . /l;f b şi M c obţinute astfel sint centrele cercurilor ex-
înscri se triunghiului care sint tangente fiecare la cite o latură şi la prelungirile celorlalte
laturi (fig. 7.4 . 14).
În triunghiul isoscel , bisectoarea virfului, mediatoarea bazei, mediana bazei şi înălţimea
bazei coincid.

7.5. Patrulatere

Generalităţi

Definiţii şi notaţii în patrulater. Prin patru puncte din plan, aşezate astfel încît să nu existe
printre ele trei puncte in linie dreaptă , se pot duce şase drepte care unesc cîte două puncte. Cele
patru puncte se numesc vîrfurile unui patrulater. Dacă se stabileşte un sens de parcurgere,
atunci segmentele care unesc două puncte consecutive se numesc laturi şi segmentele care unesc
două puncte neconsecutive se numesc diagonale. Astfel, fiecare patrulater are patru laturi A B =a,
BC = 6, CD = c, DA = d şi două diagonale AC = e, BD = f. Dacă diagonalele se găsesc în
interiorul patrulaterului , acesta este convex, în caz contrar este concav (fig. 7.5.1). •
La fel ca la triunghi, dreptele pe care se găsesc laturile patrulaterului formează unghiuri
interioare şi unghiuri exterioare. U nghiurile interioare ale patrulaterului sint -1:: DA B = tX,
-1:: ABC = f3, -1:: BCD = y, -1:: CDA = ~.
Deoarece fiecare diagonală împarte un patrulater convex în două triunghiuri , rezultă că
suma unghiurilor interioare ale unui patrulater convex este de 360°. Şi la patrulaterele neconvexe
se obţine aceeaşi sumă deoarece şi ele pot fi descompuse în două triunghiuri (care au un vîrf
comun şi două laturi în prelungire sau, cînd una din diagonale este în interior, în două triunghiuri
care au o latură comună) (fig. 7 .5.2).
Geometrie plană 191

/
/
X
/
/
/
/

/
""e
/

A a 8 a 8
7.5. 1. Patrulater convex 7.5 .2. Patrulatere t:Oncavc

Suma zm.ghiurilor inter·ioare într-lm patrulaler este de 360°.

Clasificarea patrulaterelor. Pentru diferitele tipuri de patrulatere convexc (fig. 7.5.3), se
folosesc denumiri speciale.

7.5.3. Denumirile unor patrulalerc speciale: trapezoid, trapez, . deltoid couvex, romboid, romb,
dreptunghi , pătrat.

După lungimea laturilor, se pot deosebi:

patrulater oarecare toate laturile au lungimi diferite
deltoid cite două perechi de laturi alăţurate sint egale
paralelogram laturile opuse sînt egale două cite două
romb toate laturile sint egale
După poziţia laturi/ar, se pot deosebi:
patrulater oarecare fără laturi paralele
trapez o pereche de laturi paralele
paralelogram două perechi de laturi paralele

Paralelogramc
Generalităţi. Orice paralelogram are două perechi de laturi opuse egale şi două perechi de
unghiuri interioare opuse egale. Cînd toate laturile sînt egale, paralelogramul este romb. Para-
lelogramele cu patru unghiuri egale sînt dreptunghiuri; fiecare unghi este un sfert din 360°,
deci un unghi drept. Cînt toate unghiurile şi toate laturile sînt egale, paralelogramul este un
pătrat. Pătratul este un romb cu unghiurile drepte, sau un dreptunghi cu laturile egale. Un
paralelogram cu unghiuri ascuţite şi perechi de laturi neegale se mai numeşte- roml>oid.
Cu ajutorul criteriilor de congruenţă. pentru triunahiuri se poate demonstra pentru un
paralelogram oarecare (fig. 7.5.4):
In orice paralelogram diagonalele se taie in părţi egale, unghiurile alăturate unei laturi
sint suplimentare şi laturile opuse egale două cite două.
192 Ma tema tiei elementare

o c Simetrie. Dreptuughiul admite două axe de simetric care

trec prin mijloacele a două laturi; rombul are două axe de si-
metrie care trec prin cîte două virfuri opuse. Pătratul fiind
atît romb cit şi dreptunghi arc patru axe-de simetrie. În orice
paralelogram punctul de intersec ţie a diagonalelor este centru
de simetrie ; aceasta înseamnă că paralclogramul este inva-
A
riant la o rotaţie de 180° in jurul acestui punct.
7 . .5..1. Paralelogram (romboid) Cele două diagonale împart paralelogramul in două pe-
rechi de triunghiuri congruente.
Diagonalele unui dreptunghi (pitrat) sint egale. Diagonalele unui romb (pitrat) sint
perpendiculare; ele divid rombul (pitratul) in patru triunghiuri congruente .
Construcţie. Deoarece fiecare diagonală împarte pa1·alelogramul in două triunghiuri con-
gruente, pentru construcţia paralelogramului sînt necesare trei elemente. Pentru construcţia
unui patrulater oarecare sînt necesare în total cinci elemente , deoarece diagonala il imparte in
dbuă triunghi uri necongruente dar cu o latură comună (diagonala). Pentru construcţia romb ului
şi a dreptunghiului sînt necesare două elemente iar pentru cea a pătratului un singur element_
Pătratul este perfect determinat prin latură, dreptunghiul prin două laturi sau o laturrt şi dia-
gonală; rom bul este determinat prin latură şi diagonală sau latură şi un unghi, sau diagonala
şi un~ unghi.
In general, construcţiile se fac prin construcţia triunghiurilor componente şi deci nu se
deosebesc principial de construcţia triunghiurilor.

Trapez
Trapezul este un patrulater convex cu cel puţin o pereche de laturi paralele. Dacă laturile
neparalele sînt egale, atunci trapezul se numeşte i soscel. Dacă la un trapez ambele perechi de
laturi opuse sînt paralele, atunci trapezul este un paralelQţJram . Laturile paralele ale unui trapez
care nu este paralelogram se numesc baze iar celelalte laturi 11eparalele. Segmentul care uneşte
mijloacele Eşi F ale laturilor unui trapez A BCD se numeşte linia mijlocie a trapeznlui (fig. 7..5.5).
Linia mijlocie EF este paralelă cu laturile A B = a şi CD = c ; dacă nu ar fi aşa, o paralelă
la A B prin E ar tăia latura BC în F' şi atunci ţinînd seama de proprietăţile fascicul ului
cu vîrful îr S , DE: EA = CF' : F'B, pe cînd prin ipoteză DE: EA = CF : FB = l. Deci treuuiC'
ca F' = F şi deci şi EF 11 AB. Dreapta care trece prin D şi F taie prelungirea lui .-l B in G.
Triunghiurile BGF şi CDF sint co.ngruente, adică AG are lungimea a + c şi din triunghiul AGD
1
rezultă m = - (a + c).
2

Linia mijlocie în trapez este egală cu semisuma bazelor:

a + c
m = (medie ari tmetică)
2

A a - -- -----.,1

7.5.5. Trapez 7.5.6. Distanţa dintre mijloacele

diagonalelor în trapez
Linia mijlocie trece şi prin mij loacele diagonalelor.
Distanţa dintre m i jloacele diaganalelor într-lm trapez este egală cu semidiferenfa bazelor
m' = a - c .
2
Geometrie planiJ 193

Fie bazele unui trapez AB = a şi CD = c, M 1 şi M 2 mijloacele diagonalelor AC şi BD.

Paralelele duse prin M 1 şi M 2 la laturile neparalele AD şi CB taie baza A B în F şi G
respectiv (fig. 7 ..5.6) şi latura CD într-un punct E astfel încît DE = ~ = CE. Deoarece
2
DE = AF = _;:_ = CE = BG, rezultă. că. FG = a - c. În triunghiul EFG, M 1 M 2 uneşte
2
mijlocul a două. laturi şi deci este jumătate din a treia, astfel încît M 1 M 2 =- m' = _!. (a-c).
2
Privind laturile neparalele ale unui trapez ca transversale care taie laturile paralele, rezultă. că.
unghiurile alterne interne astfel determinate sînt suplimentare.

Într-un trapez unghiurile interioare determinate de o latură. neparalelă. cu bazele sînt

suplimentare.
Pentru construcţia trapezului este suficientă. cunoaşterea a patru elemente, pentru tra-
pezul isoscel numai trei. În trapezul isoscel ambele diagonale sînt egale şi unghiurile interioare
alăturate aceleiaşi baze sînt egale.

Deltoid
Un patrulater convex cu două. perechi de laturi alăturate egale se numeşte deltoid convex.
Diagonalele unui deltoid convex sînt perpendiculare, una
din ele este axiJ de simetrie şi împarte deltoidul în dou4 triun-
ghiuri congruente, cealaltiJ îl împarte în dou4 triunghiuri isoscele
(fig.). Un deltoid cu toate laturile egale este un romb.
Un patrulater concav care are două. perechi de laturi alătu­
rate egale se numeşte deltoid concav (fig. 7 . .5.7). Diagonalele
lui sînt de asemenea perpendiculare, una împarte figura în două
/C..._----1~--~ triunghiuri congruente iar cealaltă. este în exteriorul figurii şi
formează. cu perechea de laturi egale un triunghi isoscel. Pen-
7 . .5.7. Deltoid convex şi tru construcţia deltoizilor de orice fel este suficientă. cunoaşterea
deltoid concav a trei elemente.

7.6. Poligoane
Generali tiţi'

Figurile plane alcătuite din linii frînte (succesiune de segmente) închise se numesc
poligoane ; triunghiul şi patrulaterul sînt cazuri speciale de poligoane. Poligoanele sînt
caracterizate în general de numărul vîrfurilor lor. Poligoanele ale căror laturi se intersec-
tează. şi în alte puncte decît în vîrfuri se numesc poligoane încrucişate . Dacă. orice segment care
uneşte două. puncte ale unui poligon se găseşte în înt regime în interiorul acestuia, poligonul
se zice convex şi nu are nici un unghi mai mare decît 180° ; în caz contrar poligonul este
concav şi are unghiuri mai mari de 180° (fig. 7.6.1) .
Segmentele care unesc două. vîrfuri vecine se

OO<Jd
numesc laturi; segmentele care unesc două. vîrfuri
neală.turate se numesc diagonale. Numă.rullaturilor
este egal cu numărul vîrfurilor. Cum din fiecare
vîrf al unui poligon cu n virfuri se pot duce
n - 3 diagonale, rezultă. că. numărul diagonalelor
Convex Încrucifol Concav . li îrf . n(n - 3) . Pentru
unm po gon cu n v un este
2
7.6.1. Diferite forme de poligoane
n = 3 rezultă. că. triunghiul nu are diagonale iar
pentru n = 4 există. două. diagonale. Diagonalele
du_se dintr-un vîrf ai unui poligon cu n v îrfuri împart figura în n - 2 triunghiuri De
aici rezultă. că. suma unghiurilor interioare unui poligon convex cu n laturi este (n-2) 180°.
Pentru n =; 3 suma unghiurilor este 1 · 180° = 180° iar pentru n = 4, 2 · 180° = 360°.
194 Matematici eleme1dare

Poligoane convexe regulate cu n virfuri

Poligoanele convexe regulate cu n vîrfuri care au n laturi egale şi n unghiuri interioare

eg"lle se numesc regulate. Fiecărui poligon convex regulat i se poate înscrie un cerc, astfel
incit laturile sale sînt tangente la cerc. De asemenea i se poate circumscrie un cerc astfel încît
laturile poligoanelor să fie coarde în cercul circumscris. Cum suma unghiurilor unui poligon
convex oarecare cu n vîrfuri este (n _,_ 2) · 180°, rezultă că fiecare uughi interior al unui poli-
gon convex regulat cu n vîrfuri este

(n- 2)
ot =
n
Razele care unesc centrul cercului circumscris l'vf cu vîrfurile poligonului împart poligonul
regulat cu '~ vîrfuri în n triunghiuri isoscele congruente, cu unghiul din vîrful M egal cu
360° . . .
- - . Acest unght Şl raza r determmă complet poligonul regulat cu n vîrfuri.
n

Hexagonul regulat. În cazul n = 6 cele şase triunghiuri isoscele congruente sînt echila-
terale cu latura r, deci latura hexagonului regulat înscris într-un cerc de rază r este egală
cu r. Dacă se unesc vîrfurile din două în două, se obţine un triunghi regulat (echilateral) cu
latura r VJ.

Şiruri de J:oligoane regulate cu n ,·irfuri. Invers, fiind dat un triunghi echilateral inscris
in cercul de rază r, se pot obţine vîrfurile hexagonului regulat ca puncte de intersecţie cu
cercul ale perpendicularei, coborîte din centrul cercului pe latura triunghiului. Acelaşi pro-
cedeu, acela de a împărţi arcul corespunzător unei laturi în două părţi egale, permite in g::ne-
ral obţinerea poligonului regulat cu 2n laturi din poligonul regulat cu n laturi. Pornind de
la triunghiul echilateral pot fi construite poligoanele regulate cu 6, 12, 24, ... , 3 · 2n vîrfuri.

7.6.3. Decagon regulat D

7.6.2. a.) Hexagon regulat. b) Triunghi regulat.

el Patrulater regulat

Patrulaterul regulat. Patrulaterul convex regulat este pătratul. Vîrfurile sale se obţin
ca puncte de intersecţie a două diametre perpendiculare ·cu cercul (fig. 7.6.2). Prin împărţirea
coardei se pot obţine în continuare poligoanele convexe cu 8,16, ... , 2''l vîrfuri.

Decagonul regulat. Dacă ...sc unesc două vîrfuri vecine P şi Q 'ale unui decagon regulat cu
centrul Mal cercului circumscris, atunci triunghiul PQM este isoscel şi unghiul oc din Mare 36°,
iar fiecare unghi de la bază, ~ = _.!_ ( 180° - 36") = 72°. Bisectoarea QR a unghiului PQM deter-
2
mină două triunghiuri isoscelc, J>QN şi QMR. În acestea PQ = QR = RM = s10 este
latura decagonului regulat înscris (fig. 7.6.3) şi RP = r - s10 • Triunghiurile PQR şi QM p
Geometrie plan4 19.5

au unghiuri egale, deci sînt a,semenea; de aici rezultA; r : s10 = s10 : (r - s10). Soluţia ecuaţiei

de gradul doi sf 0 + rs10 = r~ este s10 = !... Jf5- ..!::. ·

2 2

Latura decagonului este cel mai mare segment .al razei T tmptlrJite conform secJiunii de aur.

Pentru construcţia decagon ului se duce pe diametru! A B al cercului cu centrul în M şi raza r o

perpendicularll. MD. Fie H mijlocul razei AM. Lungimea segmentului HD se obţine r.u aju-
2 5 1
torul teoremei lui Pitagora (HD) 1 = (HM)Z + (Mp)•= (..!::.) + = ' ; Hn = !:.__VI ,z
2 i 2
Arcul de cerc cu centrul în H şi raza H D taie raza M B în E şi M E = H E - H M =
= ..!::_ v'5- !... , adicli. sw Considerindu-se elementele decagonului regulat inscris în cerc, se
2 2
pot determina şi pentagonul regulat şi tot şirul de poligoane regulate cu .5, 10, 20, ... , .5. 2"
vîrfuri.

Poligonul regulat cu 17 laturi. Construcţia poligoanelor convexe regulate introduse mai

al cli.rui unghi la centru este de ( :

6
+( :
7
r r
sus (cu 3, i, .5 vîrfuri şi cele derivate din acestea) cît şi a poligonului regulat cu 1.5 laturi,
= 1.5° + 9° = 2-4° era cunoscutii. ma-
tematicienilor din Grecia a11ticli.. Abia în 1796 Cart Friedrich GAuss ( 1777- .18.59) in vîrstll. de
19 ani a reuşit să. demonstreze eli. şi construcţia poligonului regulat cu 17 latur.i este posibilă ,
Gauss a scris în prima sa lucrare ştiinţifică publicată { 1. VI. 1796) :
"Orice începll.tor în geometrie ştie că diferite poligoane regulate ca triunghiul, pentagonul,
poligonul regulat cu 1.5 laturi şi cele care se obţin din acestea prin dublarea repetată a numă­
rului laturilor pot fi construite geometric. La acest punct se ajunsese încă. în timpul lui Euclid
şi se pare că s-a ajuns la concluzia că domeniul geometriei elementare nu mai poate fi extins;
cel puţin eu nu cunosc încercări reuşite în această direcţie. Cu atît mai mult înclin să cred,
că şi descoperirea mea meritll. atenţie, eli. în afarli. de aceste cîteva poligoane regulate, există
încă o întreagll. mulţime de poligoane regulate care admit o construcţie geometrică. Această
descoperire este de fapt doar un corolar al unei teorii de mari proporţii, ca.re nu este încă
terminată şi care va fi datll. publicitll.ţii de îndatli. ce va fi complet gata. - C. F. Gauss diu
Braunschweig, student în matemati~i la Gottingen".
Teoria despre care vorbeşte Gauss este rezolvarea ecuaţiei binome x" - 1 = O (n numll.r
natural). Cele n rădli.cini ale unităţii, soluţiile acestei ecuaţii, se gll.sesc în planul lui Gauss
la distanţe egale pe cercul unitate cu centrul în punctul de intersecţie a axei imaginare cu
axa realii.. Gauss a arMat eli. împărţirea cercului poate fi întotdeauna fll.cutll. dacă în x" - 1 = O
exponentul n este un număr prim de forma 21 " + 1 (k =O, 1, 2, ... ). Rezultll. pentru k =O,
21
1 = 3, pentru k = 1, 2 + 1 = .5, pentru k = 2, 2 + 1 = 17.
21
2•• +
Deoarece Gauss a fli.cut cu descoperirea sa mare vîlvli., care s-a întins de-a lungul a douli.
secole, în memoria acestei importante descoperiri, pe piatra sa funerarll. este desenat un poli-
. 360°
gon regulat cu 17 laturi. O reprezentare efectivll. pentru cos cp cu cp = - - a fost comu-
17
nicatll. de GAuss elevului său GERLlNG, sub o formă care conţine numai numere raţionale şi
rMlcini pli.trate:

1
cos cp = - - + - 1 .,- 1 1
r 17 + - v 3-4 - 2
Jlt-7
r 17 +
16 16 16

+ ..!..
8
V 11 + 3 V17 - .; 3-4 - 2 V17 - 2 ~ 3-4 + 2 V17.
196 M atemaţ ici elementa,-e

Privire de ansamblu asupra polig(Janelor conve xe regulate (r = ra.za cercului circumscris)

U nghiul
n Latura Perimetrul Aria
la ce ntru

3 120° r V3 2r · 2,59807621 ... -3 r 2 v -3 ~ 1,2990 r 2

4
4 90° r (2 2r · 2,82842712 ... 2r 2

5 no ~ ~w - 2V5 2r · 2,93892626 ... ~ r 2 ~ 10 + 2 v 5 ~ 2,3176 r 2

2 ~

6 60° r 2f'. 3 -3 r 2 v-
.1 ~ 2,5981 r 2
2
8 45° r~ 2 - V2 2r · 3,06146746 .. . 2r2 v2 ~ 2,8284 r 2

10 36° ~ (v5 - 1) 2r · 3,09016923 ... ~ r 2 ~ 10 - 2v 5 ~ 2,9389 r 2

2 4
12 30° r..J 2- v3 2r · 3, 10582854 ... 3r 2

V3 - ..j 30 -
r , 15 ..;
15 6V3 2r · 3,11867536 ... + V5 - ~ 30 + 6 V 5 ~
.
24° - 'Y7 -
2
- r2 7
8
~3.050."; r2

16 22°30' r ~ 2- ~2 + V2 2r · 3,12144515 ... 4r2 ..J 2- V2 ~ 3,0615 r2

17 21° 10'35 ~ ~ 0,36749904 r 2r · 3, 12374180 ... ~ 3,0706r2

17

20 18° rV2- v~ (5 +m
2r · 3, 12868930 ... ~ r 2 ..j 6
2
- 2 v5 ~ 3,o9o2 r 2

24 15° 2r · 3,13262862 .. . 6r 2 ..J 2 - V 3 ~ 3, 1058 r 2

r \12 - ~ 2 + V3

s2 n = ...J2r 2 - rV4r 2 -s~

7. 7. Calculul ariilor figurilor mărgini te de drepte

Măsurarea ariilor
Kilometrul pătrat ....... . 1 km2 = 1()1 m 1
U nitatea de măsură pentru Hectarul ....... . ....... . 1 ha = 100 a = U>' mi
suprafeţe (arii) este metrul pătrat, Arul . ....... .. ..... . . . 1 a = 100 m 2 = 102 mi
notat m 2 • El este definit ca aria Decimetrul pătrat ....... . 1 dm' = 10-2 m 1
unui pătrat de latură l m. Centimetru! pătrat ..... . 1 cm1 = 10- ' m 1
Multiplii şi submultiplii me- Milimetru! pătrat . . ... . . . 1 mm1 = 10__. m•
trului pătrat:

În ţările anglo-saxone unităţile de măsură pentru arii derivă din yardul pătrat (sq. yd),
1 sq. yd ~ 0,836'1 m 2 sau 1 m 2 ~ 1, 196 sq. yd.
De aici se obţine:
1 milă pătrată ~ 2,59 km2 sau 1 km2 ~ 0,3861 mi 2
1 picior pătrat ~ 929 cm2 ~ 0,0929 m 2 sau 1 m 2 ~ 10,76 ft2,
1 inch pătrat ~ 6,452 cm 2 sau 1 cm2 ~ O, 155 in2.
Geometrie planiJ 197

Unitatea de măsură. pentru arii care se foloseşte cel mai des este aerul
1 acru= 4840 yd1 ~ 3377,844 m1.

Calculul ariilor figurilor simple

PAtratul. Un pă.trat de latură. se împarte în a

f Aria unui pă.trat cu latura A aj = a• 1
pă.trate de latură. egală. cu unitatea (fig. 7.7. 1).
Rezultă. astfel a benzi fiecare cu cîte a pă.trate, în total a · a = a 1 pă.trate unitate.

{ -· l ! 1 7. 7.1. Aria unui pă.trat

1 ~=
7=6cm t - - - -
J
-
J·-6-+-;c_m_l-+--- -+---
·

ten?~ a=6cm - ----

1 a= 6 cm · ---~ 7. 7.2. Aria unui dreptunghi

Dreptunghiul. Un dreptunghi cu la-

turile a şi b . se poate descompune în a
1
Aria unui dreptunghi cu laturile a şi b A = a · b
1 1
benzi cu cîte b pă.trate unitate (fig.
7.7.2). Aria va avea deci a · b pă.trate unitate.
În ambele cazuri s-a presupus că. există. pă.trate unitate ale că.ror laturi pot fi compa-
rate cu laturile · pă-tratului, respectiv dreptunghiului dat.
Formulele date sînt valabile şi atunci cînd lungimile laturilor sînt numere reale
oarecare. Dacă. a şi b sînt multipli raţionali a = A e, b = Ps e ailui e, e fiind latura pă.tra-
ql q.
tului unitate a dreptunghiului, atunci întreaga suprafaţă. poate fi acoperită. cu pă.tratt: de
latură. e' cu e = (q1 , q1)e' iar (q1 , q1) este cel mai mic multiplu comun al numerelor q1 şi q1 • În
cap. 3 s-a ară.tat însă. că. orice numă.r real poate fi aproximat oricît de bine cu numere
raţionale . Calculul ariei unei suprafeţe plane, ·despre a că.rei frontieră. se presupune numai că.
este definită. de o funcţie continuă., este posibil cu ajutorul calculului integral.

Paralelogramul. În general un paralelogram (romboid) se poate transforma într-un drept-

unghi cu aceeaşi arie (fig. 7.7.2). Se numeşte înă.lţime a dreptunghiului perpendkulara coborîtă.
dintr-un vîrf pe latura opusă.. În felul acesta aria paralelogramului apare ca produsul dintre
lungimea unei laturi şi înă.lţimea coborîtă. pe această. latură., A = ah(J = bhb (fig. 7.7.3).

..-...--- a= 6cm---~ \ Paralelogram j A = a· h• = b· h" 1

Aria paralelogramului este egal4 c" produsul
unei baze cu tn4lJimea corespunziUoare acelei baze

7.7.3. Aria unui paralelogram

Triunghiul. Aria triunghiului poate fi privită. ca jumă.tatea ariei unui paralelogram (fig. 7. 7.4).
1
De aici se obţine pentru aria triunghiului formula A = - chc. Într-un triunghi drentunghic
2
înă.lţim~ corespunză-toare unei catete este cealaltă. catetă.. Dacă. a şi b sînt catetele, atunci
198 Matematici elementare

aria se obţine din formula A = _!_ a · b. Pentru triunghiul echilateral fi = ~ V3 (demonstra-

2 2
ţia cu ajutorul teoremei lui Pitagora); se obţine astfel A
a2 V3 .
- 4-

Aria unui triunghi este egală cu

semiprod~Uul dintre o laturtJ ii îndlţimea c ----- ---7 8 c
corespunzdtoare ei
1
1
1
1

Triunghi A = a . h" =b . hb = chc 1

1

2 2 2 1 a
1
1
1
1

7. 7.4. Ari;:~ unui triunghi 4 c 8 C A A q. a 8

. 2
Cînd se cunosc ungh~urile , se folosesc procedee trigonometrice pentru calculul ariilor (v.
cap. Trigonometrie plană.). Cînd se cunosc toate laturile unui triunghi, aria acestuia se
poate calcula după. formula. lui HERON (m:Ltematician din Alexandria.; 130 e.n.).
1
A = Vs(s- a)(s - b) (s - c), unde s = -(a + b c). +
2
Probabil că. formula lui Heron era cunoscută. încă. din timpul lui ARHIMEDE.
Prin triunghiul ·lui Hercn se înţelege un triunghi care are lungimile laturilor şi
aria exprimate prin numere raţionale. De exemplu pentru a = 13, b = 14, c = 15
se obţine A = V21(21 - 13) (21 - 14} (21 - 15} = V21 · 8 · 7 · 6 = ~/ 42 • 32 • 72 = 84
unităţi de arie (vezi cap. Trigonometrie plană.}.
În sfîrşit aria unui triunghi se mai poate obţine şi cu ajutorul razei cercului înscris,
respectiv circumscris:

a ·b ·c
A =----·- ~i A -a·p- + -b·p- + -c·p- = -p (a + b + c}
4r 2 2 2 2

Trapezul. Pentru a calcula aria unui trapez A BCD se face o simetrie centrală. în raport
cu mijlocul uneia din laturile neparalele ceea ce revine la o rotaţie de 180° în plan, în jurul
acest11i punct (fig. 7.7.5). Rezultă. un paralelogram AD'A'D a cărui arie este dublul ariei tra-
pezului. El are o latură. a + c iar înălţimea este înălţimea trapezului. Aria trapezului va fi
deci jumătate
din aria acestui paralelogram, deci A = _!_(a + c)h. Cum linia mijlocie în
2
a + c
trapez are lungimea m = - - - , aria trapeznlui se mai exprimă. prin A = mh.
2
o t- '
- - - --
Trapez A = mh = a+ c · h
2

Aria unui trapez este egaltJ cu prcdusul dintre

linia mijlocie ii întJlţime.
c O'
Dacă. într-un trapez c = a, atunci acesta este
7.7.5. Aria unui trapez
un paralelogram, formula A = a + a h se trans-
2
formă. într-o care dă a.ria paralelogramului A = a · h. Dacă. într-un trapez c = O,
formulă.
. d . .
atunct acesta evme tnung h'1 şt. A = - + O) h se transf ormă. m
(a -- • f ormu1a anet
. . unut. tnung
. h 1'
2
A = _!_a · h.
2
Geometrie plană 199

Deltoidul convex. Deltoidul convex este împârţit de diagonalele lui, e şi j în patru tri-
unghiuri dreptunghice (fig. 7.7.6). De aici rezultă. formula ariei A = e 2· f în funcţie de lun-

gimile diagonalelor. Această. formulă. este valabilă. şi pentru romburi care sînt cazuri parti-
culare de deltoizi convecşi iar pentru pâtrat devine A = __!_ d2 d
2 '
~ fiind diagonală.

- - -- - e ----~
7.7.6. Aria unui deltoid 7.7.7. Aria unui poligon oarecare
convex

Aria unui deltoid convex este egală cu semiprodusul Deltoid convex A = - e •f

diagonalelor. 2
Poligoane oarecare. Pentru a determina aria unui poligon oarecare nu există formule spe-
ciale; fac excepţie poligoanele convexe regulate. În general, se descompune figura în părţi,
în special triunghi uri şi trapeze; uneori se completează figura cu părţi a căror arie se cunoaşte.
Cum descompunerea nu este unică., poate fi aleasă. cea mai convenabilă. În practică, hotă-rî­
toare pentru descompunerea figurii este nu simplitatea calculelor ci posibilitatea mâsurârii
exacte a dimensiunilor. În fig. 7.7.7 se poate vedea descompunerea unui poligon neregulat
care conţine numai triunghiuri şi trapeze.

Triunghiul dreptunghic
Teorema lui Pitagora. Datorită. importanţei pe care o are pentru calcule şi demonstraţii,
aceasta este cea mai cunoscută. teoremă. din geometria plană. . Descoperirea ei este atribuită.
lui PITHAGORA din Samos (.580 - 496 î.e.n.). Amânunte
istorice privind viaţa lui sînt foarte puţin cunoscute.
Există. însă. multe legende şi poveşti privind activi-
tatea lui iar teorema face chiar obiectul unor poezii:
CHAMISSO de exemplu i-a dedicat un sonet.

Tţorema lui Pitagwa. Intr-un triunghi dreptunghic

pătratul ipotenuzei este egal cu suma pitratelor catetelor
(fig. 7.7.8) .

Teorema c- ipotenuză.;
(2
lui Pitagora
a2 + b2 = c2
a, b-catete

Pentru această teoremă. se cunosc mai mult decît

100 de demonstraţii; una din cele mai scurte este
urmâtoarea (fig. 7.7.9) care foloseşte descompunerea unui
pâtrat.
Din figura 7.7.9 se poate vedea direct că întreaga
suprafaţă. a pă-tratului este (a + b) 2 din care aria figurii
7.7.8. Teorema lui Pitagora
200 Matematici elementare

b
ab
' galbene este c2 iar cele patru triunghiuri roşii au aria 4
2
o = 2ab, de unde (a+ b) 2 = c2 + 2ab sau · a2 + 2ab + b2 = c2 +
+ 2ab şi deci a2 + b2 = c2.

Teorema lui Euclid. Demonstraţia clasică a teoremei lui Pi -

tagora foloseşte teorema lui Euclid. Aceasta se enunţă astfel
(fig. 7.7.10):

Intr-un triunghi dreptunghic pătratul unei catete

este egal cu aria dreptunghiului avind ca laturi
7.7.9. Demonstraţia teo- proiecţia acestei catete pe ipotenuză. şi ipotenuza
remei lui Pitagora folo- insăşi.
sind descompunerea pă­
tratului
Din fig. 7.7.10 se poate vedea că pătratul ACED Construit pe
cateta AC = b are aria egală cu dublul ariei triunghiului ABD.;
pătratul şi triunghiul au aceeaşi bază AD şi aceeaşi înăţime AC. Cum ambele triunghi uri
A BD şi A CF sînt congruente (prin rotaţie se suprapun, respectiv au două laturi şi unghiul
dintre ele egale fiindcă AF = A B prin construcţie), rezultă că şi pătratul AC ED şi para-
lelogramul ACIF au aceeaşi arie. În sfîrşit, paralelogramul ACIF are aceeaşi arie cu

C C·Q P·C c

7. 7.10. Teorema lui Euclid 7.7. 11. Demonstraţia teoremelor

lui Euclid şi Pitagora

dreptunghiul AFGH avînd aceeaşi bază AF şi înălţimea comună AH. În mod analog se
demonstrează că pătratul BCML şi dreptunghiul BKGH sînt echivalente (fig. 7.7.11). De
aici, rezultă b2 = cq şi a 2 = cp. Aplicarea teoremei lui Euclid ambelor catete conduce la
teorema lui Pitagora a 2 + b2 = cp + cq = c(p + q) = c · c = c2 •
Printre multiplele aplicaţii ale teoremei lui Pitagora se numără calculul unghiurilor
în poligoane regulate, distanţa a două puncte în geometria analitică, calculul înălţimii în
triunghiul isoscel sau a înălţimii tetraedrului.

Teorema înălţimii. Pe lîngă teoremele lui Pitagora şi Euclid şi teorema jnălţimii expri-
mă relaţii interesante între diferite arii legate de triunghiul dreptunghic. Ea se enunţă astfel:

Intr-un triunghi dreptunghic pătratul lnălţimii relative la ipotenuză este egal cu aria
dreptunghiului avind ca laturi segmentele determinate de lnălţime pe ipotenuză.

1Teorema înălţimii h" = pq

Geometrie plană 201

Înălţimea h = CD (fig. 7. 7.12) împarte triunghiul dreptun-

u
ghic ABC în două triunghiuri asemenea d ADC ,......,_ CDB
şi deci

q :h = h : p sau h2 = pq.

Transformarea suprafeţelor

q
Orice poligon convex poate fi transformat într-un pă­
c trat de arie egală. Deoarece triunghiurile cu aceeaşi bază
şi aceeaşi înălţime au arii egale, rezultă că vîrful S 1 al
poligonului poate fi deplasat paralel cu diagonala d,. =
p q·p = 1SnS 2 1' intr-un punct S~ pe dreapta Sn_1 Sn. Aria triun-
ghiului L:l.SnS1 S2 este egală cu aceea a triunghiului dS,.S~S2
astfel încît poligonul s-a transformat într-un poligon cu
t~ - 1 vîrfuri dt arie egală (fig. 7.7.13, a).
7.7.12. Teorema înălţimii
Procesul poate fi continuat pînă se obţine un triunghi
A BC (fig.) de arie egală cu cea a poligon ului iniţial. Înăl­
ţimea triunghiului este hD = 1 B 'C 1. Dreptunghiul CDEF cu lăţimea 1 FC 1 = hDf2 şi
1 CD 1 = 1 AB 1 are aria egală cu cea a triunghiului (fig. 7.7.13, b) . Dacă se iau 1 FC 1 = p
şi 1 EF 1 = q ca segmentele determinate de înălţime pe ipotenuza unui triunghi drept-
unghic FGK, atunci pătratul CIHK are aria h 2 = p · q egală cu aria poligonului iniţial.

7. 7.13, a. Transformarea
unui poligon cu n laturi
într-un poligon cu n - 1 la-
turi avînd aceeaşi arie

7.7.13, b. Transformarea unui pen-

tagon într-un pătrat cu arie egală

Pentru a găsi triunghiul FGK se construieşte 1 CG 1 = 1 CD 1 pe dreapta determinată de

F şiC şi se construieşte cercul ltti Thales pe diametrul 1FG 1.
După teorema lui Euclid şi teorema înălţimii, un dreptunghi se poate transforma într-un
paralelogram sau într-un pătrat şi reciproc. În figură se arată modalitatea şi etapele de trans-
formare a unui triunghi într-un pătrat. Triunghiul A BC se transformă în paralelogramul de
arie dublă ABCD, în care latura AC este diagonală şi cu ajutorul celorlalte laturi, ţinînd
seamă de cazul de congruenţă (L, L , L) s-a construit triunghiul ACD . În acest paralelogram
se .trasează înălţime_a CB' care este latură a dreptunghi ului A' B'CD echivalent cu paralelo-
gramul A BCD. Se înjumătăţeşte dreptunghiul A' B'CD unind punctele E şi F, mijloacele
laturilor A'D şi B'C. Dreptunghiurile A'B'FE, respectiv EFCD au aceeaşi arie ca triunghiul
iniţial ABC. Cu ajutorul teoremei înălţimii se transformă dreptunghiul EFCD în pătrat: FC
se prelungeşte după C cu DC iar pe FG ca diametru se construieşte un semicerc (teorema
202 Matematici elementat'e

lui Thales). Perpendiculara în C pe FG se intersectează. cu acest cerc. Segmentul CK este

înă.lţimea triunghiului dreptunghic FGK şi deci este egal cu latura pă.tratulni că.utat CKH I,
care este echivalent cu triunghiul A BC.

21
Pentru alte transformă.ri este foarte importantă. teorema privind. paralelogramele comple-
mentare. Şi această. teoremă. este conţinută. în cartea ît~tîi a elementelot' l ui EucLID.

O 6 c Dacă printt'-un punct oat'eoare al diagonalei unui pa,.alelogt'am

=~se duc paralde la laturile acestuia, atunci dintre cele patru para-
lelograme formate sînt de a1 ie egală acelea cat'e nu sînt tdiate de
E H diagonal4. Ele poarl4 numele de paralelograme comple"..ntare.
Demonstraţia se face astfel (fig. 7.7.li). Diagonala AC îm-
. parte paralelogramul ABCD în două. triunghiuri egale ABC şi ACD.
A J 8 Cum IG 11 AD şi A B li EH, rezultă că. AI = EF şi IF = AE. De aici
· rezultă. congruenţa triunghiurilor AIF şi AEF şi a triunghiurilor
7. 7. 14. Teorema parale- FHC şi FCG. Dacă se scad aceste triunghiuri congruente din
logramelor complemen- triunghi urile congruente A BC şi A CD, se obţine congruenţa parale-
tare logramelor complementare.

7.8. Asemănarea

Noţiunea de asemănare

Factor de asemănare. Prin asemănare se înţelege o corespondenţă. între figurile geometrice

care pă.strează. forma, nu însă şi mărimea figurilor (fig. 7 .8. 1). Figurile asemenea pot fi trans-
formate una în alta prin transformări geometrice astfel încît fiecă.rui punct al primei figuri
să.-i corespundă. un punct al celei de-a doua figuri, iar fiecărui unghi din prima figură. să.-i
corespundă. un unghi egal în a
doua figură.

C' În figuri asemenea segmentele corespunzd-

toa1'e sînt proporţionale.

de exemplu, triunghiul A BC se a-
Dacă,
pe triunghiul A' B'C' astfel încît ot = ot',
plică
~ = W. y = y' atunci cele două triunghiuri
sînt asemenea. Acest lucru se notează. prin:
7.8. l. Triunghiuri asemenea ~A BC ,._ ~A ' B'C'. Pe lîngă egalitatea unghiu-
rilor, laturile verifică şi urmă.toarele relaţii
a : a' --= b : b' = c : c' = k. Constanta k, care este aceeaşi pentru relaţiile dintre toate
segmentele corespondente ale figurilor asemenea, se numeşte factor de asemă.nare. Pentru
k > 1 relaţia de asemănare este o mărire la scară a figurilor. Pentru k = 1 se obţine, ca un
caz particular al asemă.nă.rii, congruenţa (egalitatea) : figura iniţială şi imaginea ei sînt con-
gruente. Pentru O < k < 1 se obţine o micşorare la scară a figurii iniţiale.

Poziţia de asemănare. Prin tran-

formările de congruenţă. (translaţia, ro-
taţia şi simetria) două. figuri asemenea
oarecare pot fi aduse într-o anumită.
poziţie , numită. poziţie de asemănare.
· La figurile în poziţie de asemă.­
nare laturile analoage (corespunză.toare)
sint paralele ; corespondenţa realizată.
prin asemănare se poate realiza printr-
un fascicul de drepte.
Punctul S prin care trec toate
dreptele fasciculului se numeşte centru
de asemănare al unei asemă.nă.ri pentru
7.8.2. Figuri asemenea figuri în poziţie de asemă.nare (fig. 7.8.2).
Geometrie plant'l 203

Din relaţiile dintre laturi, care definesc asem~narea triunghiurilor, rezultl prin schimbarea
mezilor şi alte proporţii: a : b = a' : b'; a : c = a' : c'; b : c = b' : c'. În acelaşi. mod se pot
scrie pentru figuri asemenea oarecare proporţiile cu mai multe rapoarte: lJ : b. : c : ... : n = a':
b' : c' : .•. : n'. De aici rezultl c~ in. figuri asemenea raportul a dou~ segmente omoloage este
constant.

Fascicule de drepte

Din definiţia asem~n~rii rezult~ urmâtoarele propriet~ţi ale fasciculelor de drepte:

a) Cind dreptele unui fascicul sint tiiate de paralele, atunci rapoartele dintre segmentele
determinate de doua\ paralele pe doua\ drepte din fascicul sint egale:
b) Rapoartele dintre segmentele determinate de doua\ drepte ale fasciculului pe doua\ drepte
paralele cit fl rapoartele dintre segmentele determinate de virf fi interse«;ţiUe ~u cele doua\
drepte sint egale.
c) Rapoartele dintre segmentele determinate pe doua\ drepte paralele de trei sau mai multe
drepte din fascicul sint egale.

7.8.3. Propriet~ţi ale

fasciculelor de drepte

Cu notaţiile din fig . 7.8.3, propriet~ţile enunţate se pot scrie astfel:

a) a : (b - a) = c : (d - c), a : b = c, a~ : (b' + a') = c' : (d' + c'), a' : b' = c' : d';
b) e : (e + f) = a : (a + b) = c : (c + d), e' : j' = a' : b' = c' : d';
c) c1 : d1 = c2 : d2 = c3 : d3 .
Dup~ cum virful fasciculului se g~şte de aceeaşi parte sau intre cele dou~ paralele, pro-
prietăţile enunţate fac obiectul primei sau celei de a doua teoreme privind fasciculele.
Teorema fasciculelor are la baz~ comparabilitatea segmentelor şi deci posibilitatea de a
măsura ambele segmente cu aceeaşi unitate de m~sur~. Din punct de vedere istoric, o pro-
blem~ inrudit~ . cea a comensurabilitdţii , a jucat un rol important. Ea a prezentat mari difi-
cult~ţi atît timp cît nu s-au folosit numere reale ci numai numere raţionale.
Teoremele privind fasciculele au multe aplicaţii la demonstraţii, construcţii şi calcule.
Măsur~rile cu pana se bazeaz~ pe aceste teoreme. Dup~ fig. 7.8.-4, în primul caz

x : 1 = .5,2 : 10 sau x = 0,.52 cm;

în al doilea caz
x : 1 = 6,3 : 10 sau x = 0,63 cm.
De asemenea l~ţimea unui rîu
şi în~lţimea unui pom pot fi de-
terminate cu ajutorul teoremelor
privind fasciculele (fig. 7.8 . .5).

Criterii de asemănare

În definiţia asem~n~rii se cere

sau egalitatea tuturor unghiurilor 6.3 crn - -- -t
sau egalitatea tuturor rapoartelor
dintre segmentele analoage. Pentru 7.8.4. Măsurarea cu pana
204 Matematici elementare

7.8 ..5. Determinarea lăţimii şi înălţi­

mii cu ajutorul teoremelor priviml
fasciculele

asemănarea triunghiurilor este su-

ficientă însă numai egalitatea unor
unghiuri şi a unor rapoarte, egali- o
tatea celorlalte rezultînd ca o con- fĂ : iit = AB :flJ AB :ib = ift : DE
secinţă din acestea.
Cele patru criterii de asemănare pentru triunghiuri sînt următoarele:

Două triunghi uri sint asemenea daci au egale:

l. două rapoarte de laturi;
2. raportul a două laturi şi unghiurile dintre ele;
3. raportul a două laturi şi unghiurile opuse laturii celei mai mari;
i. două unghiuri interioare.

Cum în cazurile de asemănare intervin numai rapoartele laturilor şi nu ca în cazurile de

congruenţă lungimile acestora, criteriile de asemănare conţin cu un element mai puţin decît
criteriile corespunză.toare de congruenţă.
Criteriile de asemănare au multe aplicaţii, în special la demonstrarea altor teoreme din
geometrie, de exemplu la demonstrarea proprietăţii medianelor într-un triunghi de a se tăia
în raportul 2 : 1.

Într-un triunghi drept11nghic , tri·unghiurile determinate de îndlţimea coborîttJ pe ipotenuztJ

sînt asemenea cu triunghiul dat.

Lh
A q H p
7.8.6. Relaţii în
~
şi
Pe figură, înălţimea CH imparte triunghiul ABC în triunghiurile AHC
BHC; ~ AHC ca şi ~ ABC au cîte un unghi drept, unghiul CAH
este comun ambelor triunghiuri şi deci, după criteriul patru, cele două.
triunghiuri sînt asemenea.
La fel se arată. că. ~ B<.;H"" ~A BC şi deci rezultă. că. ~ AHC""
""L\ BHC (fig. 7.8.6).
triunghiul drept-
unghic Într-un triunghi dreptunghic o catettJ este medie geometrictJ între
ipotenuztJ ~i proiecţia ei pe ipotenuztJ.

Din ~ AHC"" ~ ABC rezultă AH :AC = AC : AB şi din ~ BHC"' ~ ABC rezultă.

BH: BC = BC : AB, relaţii care se mai pot scrie q : b = b : c, respectiv p :a= a: c de unde
b2 = qc şi a2 = pc. Se poate observa. echivalenţa acestei proprietăţi cu teorema lui Euclid.
Din AH : CH = CH : HB, respectiv q: h = h : p rezultă h2 = pq. Se recunoaşte astfel teorema
înă.lţimii care se mai poat~ formula şi astfel:

Intr-un triunghi dreptunghic, îndlţimea pe ipotenuztJ este medie gecmetrictJ între cele doutJ
segmente determinate de ea pe ipotenuztJ.

lmpărţirea unui segment

lmpărţirea interioară şi exterioară. Cu ajutorul teoriei asemă.nă.rii este posibilă. împărţirea

unui segment dat în orice raport raţional A. = mfn. Se presupune că A. > O cînd punctul de'
diviziune T se gă.seşte între extremităţile segmentului; în acest caz diviziunea este interioară.
A. < O cînd punctul de diviziune este în afara segmentului, în care caz este vorba de o divi-
AT
ziune exterioară.. Fie A. = -=- = mfn, unde A şi B sînt extremităţile segmentului. Con-
TE
Geometrie plană 20.5

strucţia se face cu ajutorul teoremelor privind fasciculele de drepte. Pe figurl, Â a fost ales
astfel îndt 1 Aint 1 = 1 Aext 1 = 7 : 3. Se duc prin A şi B drepte paralele şi se traseazl
AC = 7 şi BD = BE = 3 unităţi de lungime (diviziuni oarecare). Atunci punctul Tl, inter-
secţia segmentului A B cu dreapta CD şi punctul Te intersecţia segmentului A B cu dreapta
CE sînt puncte. de diviziune interioarn, respectiv exterioarl, a segmentului AB în rapor-
tul 7:3. Construcţia rlmîne neschimbatl cînd m şi n sînt segmente oarecare chiar incomen-
surabile. Raportul de diviziune poate fi deci orice numĂr real. Cele doul extremităţi ale
segmentului împreună cu punctul interior şi punctul exterior care îl împart în acelaşi raport,
formează o diviziune armonică {fig. 7.8. 7).

7.8. 7. Împbţirea unui segment

A 8

7.8.8. Secţiunea de aur a unui segment

1 BM 1 = _!.. 1 AB 1
2

Pentru împărţirea. segmentului în m + n pătţi egale se poate folosi aceeaşi construcţie

deci şi aici se folosesc teoremele referitoare la fasciculele de drepte.

Secţiunea
de aur. Un segment A B se poate împărţi totdeauna astfel încît partea cea mai mare
AT săfie medie proporţională intre partea cea mai mică şi întregul segment, adică A B : A T =
= AT : TB. În figură este reprezentată construcţia punctului T. Din teorema tangentei
(puterii punctului) se obţine AB 2 = AS · AQ sau AB : AQ =AS : AB. Deoarece AS = AT
şi AB = SQ, se obţine prin scădere membru cu membru AB : (AQ- SQ) = AS : (AB ....., A T)
sau A B : A T = A T : T B. Se obţine astfel împărţirea unui segment în raport proporţional.
Această diviziune este cunoscută şi sub numele de secţiunea de aur. Din punct de vedere istoric,
secţiunea de aur a jucat un mare rol în artă. Mult timp se considera ca un criteriu al frumu-
seţii ideale a figurilor (inclusiv a corpului omenesc), satisfacerea de către unele dimensiuni
ale acestora a raportului secţiunii de aur (fig. 7.8.8).

7.9. Cercul

Definiţii şi notaţii

Cercul este locul geometric al tuturor punctelor din plan care se glsesc la o distanţă
constantă de un punct fix. Trebuie deosebită noţiunea de cerc de aceea de suprafaliJ a
cercului; prin cerc se înţelege numai linia care mărgineşte această suprafaţă. Pentru a . se evita
o confuzie, această linie se mai numeşte circumferinţă. Punctul fix egal depărtat dţ toate punc-
tele cercului se numeşte centru. Orice segment care uneşte centrul cu un punct al cercului
206 Matematici elementat"e

secanta
se numeşte
razd. Orice segment care
uneşte două.
puncte oarecare ale · cercu-
lui se găseşte in întregime in interio-
rul acestuia, deci cercul este o figurd
convexd. O dreaptă. care uneşte două.
puncte de pe cerc se numeşte secantd,
iar partea din secantă. care conţine
numai puncte interioare cercului se nu-
meşte coardd. Coarda care trece prin cen-
Tangenta ttu se numeşte diamefru. Diametrele
sînt cele mai lungi coarde în cerc.
Dreptele care au comun cu cercul un
singur punct se numesc taugeute la cerc.
Unghiurile care au vîrful pe cerc şi latu-
rile secante de cerc se numesc unghiuri
însct"is.e în cerc; unghiurile cu vîrful în
centrul cercului se numeşc unghiuri la
cmtru. Partea de pe cerc delimitată. de
Secfor un unghi la centru se numeşte aro
de cerc. Partea din suprafaţa cercului
7.9.1. Definiţii in cerc delimitată. de două. raze şi un arc
de cerc se' numeşte sector circular.
Partea delimitată. de un arc şi coarda corespunzătoare lui se _numeşte segmeJit
(fig. 7.9.1) .

Unghiuri In cerc

Uu unghi tusct'is tn cerc are ca mdsurd fumdtatea unghiului ltţ centru cot"espunzdtot" ace-
luia~i arc.

La demonstrarea acestei propoziţii trebuie deosebite trei cazuri. Pe figura 7.9.2 sînt ilu-
strate cele trei cazuri : primul cînd centrul cercului se găseşte pe una din laturile unghiului,
al doilea cind centrul se găseşte între laturile unghiului şi al treilea caz cînd centrul se găseşte
in afara laturilor unghiului. În primul caz .1 A.MS1 este isoscel deoarece A Ai = MS 1 = r. De
aici rezultă.~ AS1 M = ~ MAS 1 = ~· Cum unghiul la centru AMB este unghi exterior al
triunghiului AMS1 , rezultă. că. ot = 2~.

D
a= rx1 HX2= 2 ff31 +(J2J

7.9.2. Unghiuri înscrise şi unghiuri la centru

Geometrie plană 207

. Celelalte două. cazuri se tratează. prin trasarea diametrelor

S 2D şi S 3 E şi reducînd problema la primul caz.
Fiedlrui unghi la centru îi corespunde. un arc de cerc şi
numai unul, fiecă.rui arc de cerc îi corespund mai multe
unghiuri înscrise (fig. 7.9.3).

Unghiurile înscrise care subîntind acela~i arc sînt egale.

Unghiurile înscrise într-un semicerc sînt drepk

Cînd vîrful unghiului înscris se deplasează. pe cerc intre

A şi B ajungînd in punctul B, atunci una din laturi devine
tangenta în B la cerc iar cealaltă. coarda AB. Unghiul ast- 7.9.3. Unghiuri înscrise şi un-
fel determinat de o coardă. şi o tangentă. este un caz special ghiuri determinate de o tan-
de unghi înscris (în figură. ~ A B T). gentă. şi o coardă

Unghiul determinat de o coardă ~i o tangentă are aceea~i măsură ca orice unghi înscris care
subîntinde acelaşi arc.

Dacă. se coboară. o perpendicular! ML pe coarda A B, atunci ~ ABT = 90° -

_ (90° - ~) = ~ = ~-

Tangente la cerc

Raza dusă în punctul de contact al tangentei este perpendiculară pe tangentă; perpendiculara

dusă pe o rază într-un punct al cercului este tangenta la cerc în acest punct.

Figura formată. dintr-un cerc şi o tangentă. prezintă. o simetrie axială. . Axa. de simetrie
este dreapta care conţine raza în punctul de contact, deci trece prin centru şi prin punctul
de contact. Şi figura formată. dintr-un cerc şi dintr-o tangentă. dusă. dintr-un punct exterior
P prezintă. o simetrie axială. (fig. 7.9.4). Axa de simetrie trece prin centrul cercului M şi prin
punctul P în care se intersectează. tangentele simetrice. Această. axă. de simetrie poartă numele
de axă centrală. Din proprietăţile de simetrie rezultă. urmă.toarele propoziţii :
1. Axa centrald împarte în două părţi egale Ultghiul format de cele două tangente duse
dintr-un punct exterior la cerc.
2. Segmentele dettrminate p e tangentele duse dintr-un punct exterior la cerc, de punctul
comun P şi de ctle doud puncte de contact sînt egale.
3. Coada care uneşte punctele de contact a doud tangmte duse dintr-un punct exterior
la ctrc este împdrţită de cdtre axa centrală în două pdrţi egale.
Construcţii.
Toate construcţiile de tangente se bazează pe propoziţiile enunţate mai sus.
Tangente duse dintr-un punct exterior la cerc. Din mijlocul H al axei centrale se trasează.
un cerc cu raza H P, care taie cercul cu centrul M în punctele de tangenţă. B 1 şi B 2
(teorema lui Thales). Dreptele PB 1 şi PB 2 sînt tangentele că.utate (fig. 7.9.5).
Tangenta la cerc într-un punct al cercului . Raza în punctul de contact se prelungeşte în
afara cercului cu o lungime egală cu raza pînă. la punctul C; din C şi M se descriu arce de
8, . . . ----.. . .
'\\
\
t---+-+--___;~,P

1
1
/
82...._ ___ ...........

Tangente la cerc 7.9.5. Tangent~ din P la

cercul cu centrul M
208 M alematici elementare

cerc cu raza mai mare decît MB. Dreapta care uneşte punctele de intersecţie , D 1 şi D 2
determină tangenta căutată (fig. 7.9.6) .
Tangente exterioare la două cercuri. Fiind date două cercuri c.u centrele i'\.1 1 şi J.,f 2 şi
razele r 1 şi r 2 (r 2 > r 1 ) se cere să se ducă tangenta exterioară la ambele cercuri. Din punctul
M 2 ca centru cu o rază r 2 - r 1 se trasează un cerc ajutător şi se construiesc tangentele din
M 1 la acest cerc. Paralelele duse la distanţa r 1 la aceste tangente , B 1 B 2 şi BiB~ sînt tangen-
tele exterioare la cercurile date. Intuitiv tangentele exterioare pot fi asemănate cu o curea
de transmisie (fig. 7.9.7).
c

7.9.6. Tangenta în B la cercul cu cen-

trul în M

7.9. 7. Tangente exterioare

Tangentele interioare la două cercuri. Pentru a găsi tC~-ngentele interioare la două cercuri
date se descrie din M 2 cu raza r 2 + r 1 un cerc aj utător şi se duc tangentele din J\1 1 la acest
cerc. Paralelele duse la distanţa r 1 la aceste tangente , B 1 B 2 şi n;_n; sînt tangentele comune
la cele două cercuri date (fig. 7.9.8). Intuitiv figura poate fi asemănată cu curelele de transmisie
încrucişate.
7.9.8. Tangente interioare

7.9.9. Hexagoane regulate înscrise

şi circumscrise unui cerc

Calculul unor elemente ale cercului

Lungimea cercului. Pentru determinarea lungimii cercului de diametru d, se porneşte de la

două poligoane regulate, unul înscris iar celălalt circumscris. Pe figură sînt considerate cele două
hexagoane înscris şi circumscris (fig. 7.9.9) . Evident perimetrul hexagonului înscris (U, = 3d)
mărgineşte inferior iar perimetrul hexagonului circumscris (Uc = 3,47d) mărgineşte superior
lungimea cercului dat, adică

3d < L < 3,47 d Lungimea cercului L = 1td = 27tr

Factorul cu care se înmulţeşte diametrul cercului pentru a se obţine lungimea lui se notează
cu litera din alfabetul grec 1t (se citeşte pi), L = 1td.
Geometrie plantl 209

Această constantă este una din cele mai importante şi interesante constante matematke;
ea este un număr iraţional şi transcendent. Ea se obţine cu atît mai precis cu cît numărul latu-
rilor poligoanelor considerate este mai mare. Încă ARHIMEDE (287 -212 î.e.n.) şi-a dus cercetările
pînă la poligonul regulat cu 96 de laturi şi marginile găsite de el pentru 1t se folosesc încă chiar
şi astăzi în practică ca aproximaţii suficient de exacte (în special marginea superioară) ale numă­
rului 1t; el a găsit:

.3 ~ < 1t < .3 ~ , adică 3, 1-4084.507 < 1t < 3, 1428.57 H.

71 70

Primele 40 zecimale sînt (fig. 7.9.10):

7.9.10. Numărul 1t cu primele

1t = 3, H 1.59 26.53.5 89793 23846 26433 83279 .50288 419.71 ...
40 zecimale

Următoarele evaluări ne arată ce înseamnă a considera numărul 1t cu 30 zecimale exacte.

Sistemele stelare studiate de astronomi fotografic, prin expunere îndelungată, transmit
lumina emisă aproximativ cu două miliarde de ani inainte. Cum lumina străbate într-un
an aproximativ 9,5 · 1012 km, rezultă că distanţa acestui sistem pînă la pămînt este de
aproximativ r = 2 · 109 • 9,5 · 1012 km = 1,9 · 1022 km. Lungimea unui cerc cu aceas{ă rază
este L = 27tr = 3,87t · 1022 km. Dacă se foloseşte 1t cu 30 zecimale exacte, atunci numărul
obţinut pentru lungimea L a acestui cerc prezintă o inexactitate de două unităţi la zecimala a
8-a, ceea ce înseamnă aproximativ 20 micrometri sau 0,02 milimetri. Este deci clar că o astfel
de exactitate nu se foloseşte aproape niciodată. Valorile aproximative folosite în mod frecvent
sînt 1t ~ 3, 14 sau 1t ~ 3 ..!. . sau 1t = 3,1416 cu patru zecimale exacte (fig. 7.9.10).
7
Din transcendenta numărului 1t rezultă că nu se poate construi cu linia şi compasul un pătrat
echivalent cu un cerc dat (cvadratura cercului).

Aria cercului. Aria cercului rezultă de asemenea din ariile poligoanelor regulate înscrise şi
circumscrise. Şi aici numărul 1t joacă rol de factor de proporţionalitate. Aria unui cerc este pro-
porţională cu pătratul razei sale A = 1tr2 (fig. 7. 9. 11).

Aria cercului

Coroană circulară. Aria unei co-

roane circulare (de diametru d 1 şi d 2) se
obţine prin scădere (fig. 7.9.12)

~------ d2 ------~

7.9. 11. Lungimea şi aria 7.9.12. Coroană circulară

cercului

Aria coroanei · circulare A = ~ {d1 + d1) (d 2 - d1)

4

Sector circular. Deoarece aria unui sector circular A depinde de unghiul

la centru cx (fig. 7.9.13) şi întrucît pentru cercul intreg cx = 360°, se
poate scrie proporţia

7.9. 13. Sector cir-

cular
 Matematici elementare

Arcul b care mărgineşte sectorul circular se obţine din proporţia

rt. = 27tr : 360° şi poate fi folosit în formula ariei.
0
b :

rx.- rt.1tt'
Arcul corespunzător unghiului la centru rt. b = --21tt' = - -
360° 180

Aria sectorului circular :]h -~ rt.o br

A= - - 1 t r ' = -
'~ =tr~- 3600 2 .}1

Segment circular. Aria segmentului circular se obţine din cea a sectorului circular prin scă­
derea ariei triunghiului ABM (fig. 7.9. H).
l l
A = - b · r - - s(r - h), unde s este coarda şi h înălţimea arcului.
2 2
b Arbelos. Printre diversele figuri care se pot compune din arce de
cerc se vor prezenta aici două. care au fost cercetate de ARHIMEDE şi pe
care acesta le-a numit: Arbelos şi Salinon. Arbelosul (cuţitul cizmarului}
este figura mărginită. de trei semicercuri tangente două. cîte două. cu
diametrele pe aceeaşi linie, astfel încît suma diametrelor a două. dintre
ele să. fie egală. cu diametru! celui de al treilea (fig. 7.9.15} . Dacă. se duce
. tangenta comună. în punctul de contact al cercurilor mici, ea este perpen-
diculară. pe diametru! cercului mare şi reprezintă. jumătate dintr-o coardă
a acestuia. Cercul K construit pe această jumătate de coardă ca dia-
7.9.14. Segment cir- metru are aceeaşi arie cu arbelosul. Diametrullui poate fi privit ca înăl­
cular ţimea CD în triunghiul dreptunghic A BC înscris în semicercul mare cu
diametru! AB = d. Ea poate fi calculată. cu ajutorul teoremei înălţimii
h2 = q (d- q}. Atunci Ax = ~ h2 = ~ q(d - q}. Aria arbelosului este AArb = _!.. (AAB -
4 4 2
- A ..w - ADB} = ~ [d 2 - q2 - (d- q) 2 ] = _::. q(d - q}.
8 4
Salinon. Salinonul este format din patru semicerc uri: unul de diametru d, apoi două.
de diametre e avînd fiecare cîte o extremitate a diametrului comună. cu semicercul de diametru d
şi fiind de aceeaşi parte a acestui diametru. Al patrulea semicerc are diametru! pe aceeaşi linie
cu primele trei, se găseşte de cealaltă parte a acestei linii şi are di~metrul egal cu d-2e (fig. 7.9.16).

7.9. 15. Arbelos 7.9. 16. Salin~n

Cercul K de diametru egal cu suma razelor primului (d - 2e) şi celui de-al patrulea
cerc ( Î - e) are ac~eaşi arie cu aria S a salinonului.

Pe figură se poate vedea Ax = _::. (d - e) 2 ; As = (AAB - 2AAc + AcD)

4 2
= _::. [d 2 - 2e2 + (d 2e)2] = ~ (d 2 - 2de + e2) = ~ (d - e) 2 •
8 4 4
Geomet.-ie plantl 211

Lunulele lui Hippocrate. Celebre mai sînt şi alte

figuri formate din arce de cerc; printre ~estea cele mai
cunoscute sint lunulele lui Hippoc.-ate (matematician
grec 440 i.e.n). Pe figura 7.9 ..17, în stînga, triunghiul
colorat cu galben este, după teorema lui Thales, un
triunghi dreptunghic ABC; rezultă deci c2 = aZ + b2 • c
Semicercul cu diametrul A B = c are aria A AB =

o
1t
= - c2 ; suma· ariilor semicercurilor construite pe
8 .
AC şi BC este A AC + A BC = 2:_ (b2 + ali) şi deci este
8
egală cu A AB· De. aici rezultă :
Suma ariilOf' celor doutl lunule este egaltl cu aria 7.9.17. Lunulele lui Hippocrate
triunghiului ABC. ·
În mod analog pe figura unde sint arătate lunulele lui HIPPOCRATE, tn dreapta se poate vedea
că suma ariilor celor
patru lunule este egală cu aria pătratului. Cu ajutorul acestor figuri speciale
mulţi matematicieni din antichitate printre care şi Hippocrate încercau cu perseverenţă să re-
zolve problema cvadraturii cercului.

Teoreme asupra coardelor, secantelor şi tangentelor

Cu ajutorul rotaţiei unui cerc cu o coardă în jurul centrului cercului se poate demonstra
următoarea propoziţie :

Coardele de aceeaşi lufl.gime se gdsesc în cerc la aceea~i distanţtl de centru: ·coardele egal
depărtate de ceJZtrtt sînt egale.

Dacă într-un cerc coarda c1 este mai mare decît coarda c2 , atunci distanţa de la c1 la centru
este mai mică decît cea de 'la c2 la centru. De aici rezultă că diametrul este cea mai lungă coardă
din cerc. Dacă dreptele unui fascicul sînt tăiate de un cerc, atunci produsul segmentelor deter-
minate de cerc pe fiecare dreaptă din fascicul este constant.
Această teoremă constituie generalizarea şi sinteza următoarelor trei propoziţii:

TeOf'ema coardelor. Da-ciJ doutl coarde. se intersecteazcJ în interiOf'ul cercului, atunci p.-odusul
segmente/Of' determinate pe o coa.-dtl este egal cu produsul segmentelOf' de pe cealaltcJ coardcJ.

Demonstraţia rezultă astfel (fig. 7.9.18). Unghiurile <t B 1A 1 B 2 şi <t B 2 A 2 B 1 sînt egale.
De asemenea <t A 1 B 2 A 2 şi <t A 2 B 1 A 1 sint egale, ca unghiuri inscrise corespunzătore aceluiaşi arc.
Deci ~A 1 SB 2 ,.,. D.A 2SB 1 , de unde rezultă SA 1 : SB 2 = SA 2 : SB 1 sau SA 1 • SB 1 = SA 2 • SB 1 •
adică a ·b = c ·d.

TeOf'ema secantelOf'. DaccJ doucJ secante ale unui ce.-c se

intersecteaztl în ajaf'a cercului , atunci produsul distanţelor de la
punctul de intersecţie a seoantelor la punctele de inte.-secţie
a secantelor cu cercul este acela~i pe ambele secante.

Demon~traţia relaţiei SA 1 • SB 1 = SA 2 • SB 2 , respectiv

a· b = c · d se face la fel ca în cazul coardelor (fig. 7.9. 19).

T eOf'ema secantei şi a tangentei. Orice tangenttl dusd

dintr-un punct exteriOf' la cerc este medie proporţionaltl intre
segmentele determinate pe orice secan.ttl de acest punct şi
Pttnciele de intersecţie cu cercul. 7.9 1~ T · ··~ p ma C• a sd•l• r
212 Matematici elementare

Demonstraţia r~laţiei SA 2 = SA 1 • SB 1 respectiv t 2 = a ·b se face ca la teorema secantei.

Poziţia punctului de tangenţă A este poziţia limită cînd punctele A 2 şi B 2 de pe secanta SA 2 B 2
se apropie unul de celălalt pînă la contopire, A 2 = B 2 = A (fig. 7.9.20). Produsul constant al

7.9.19. Teorema secantelor 7.9.20. Teorema secantei şi a tangentei

segmentelor determinate de secantă în modul descris mai sus poartă numele de puterea punctu-
lui (comun tuturor secantelor) faţă de cerc.

Patrulatere inscrise şi circumscrise unui cerc

Patrulater inscris. Patrulaterul ale cărui laturi sînt coarde într-un cerc se numeşte patru-
later înscris (fig. 7.9.21). Din teoremele asupra măsurii unghiului înscris şi asupra sumei unghiu-
rilor într-un patrulater rezultă:

!ntY-un patrulater înscris suma a două unghiuri opuse este de 180°.

Reciproc, numai acele patrulatere sînt înscriptibile pentru care suma unghiurilor opuse
este de 180°.
D
7 .9.22. Patrulater circumscris

C Patrulater circumscris. Un pa-

trulater ale cărui laturi sînt tan-
gente ale unui cerc se numeşte
patYulatet' ci,·cumscris (fig. 7.9.22).
Deoarece lungimile tangentelor
A
duse dintr-un punct la un cerc sînt
egale,rezultă, cu notaţiile din figu-
ră, AE = AH, BE = BF, CF =
= CG, DH = DG şi deci şi AE +
+ EB + CG + GD = BF + FC +
+ DH +HA, adicăAB + CD =
= BC + DA, respectiv a + c =
7.9.21. Patrulater înscris = b + d.

1ntt'-un patt'ulater circumscris suma a două laturi opuse este egalil cu suma celOYlalte două
laturi opuse.

Reciproca acestei afirmaţii rezultă de asemenea în mod evident din figură.

Din aceste propoziţii rezultă de exemplu că pătratul poate fi înscris şi circumscris unor
cercuri. Dreptunghiul este inscriptibil; rom bul poate fi circumscris dar nu este inscriptibil,
iar paralelogramul nu este inscriptibil şi nu poate fi nici circumscris.
Geometrie plană 213

7.10. Locuri geometrice

Locurile geometrice în plan sînt mulţimi de puncte care îndeplinesc o anumită. condiţie
geometrică. Cu alte cuvinte în afara acestor mulţimi nu se mai găsesc puncte ale planului care
să satisfacă condiţia dată iar în mulţimea care defineşte locul geometric nu se găsesc puncte
care să nu satisfacă această condiţie.
La rezolvarea multor probleme de construcţie în geometria plană dar şi în geometria des-
criptivă este necesar să se pună în evidenţă punctul de intersecţie a două locuri geometrice. De
exemplu la construcţia triunghiului cu ajutorul celor trei laturi ale sale (fig. 7.10.1) se de_senează
întîi segmentul A B = c. Locurile geometrice cu ajutorul cărora se găseşte punctul căutat C
sînt ţinînd seama de locul 5, cercul cu centrul în A şi de rază b şi cercul cu centrul în B şi
de rază a. Dacă aceste cercuri se intersectează , atunci punctul de intersecţie se găseşte la distanţa
b de A şi la distanţa a de B, deci satisface condiţia impusă vîrfului C al triunghiului.

\ 7.10.2. Mediatoarea ca loc geometric

,c- - p,

A
/:!\ c 8
m

Pt
a

a
a

a
a

7. 10. 1. Loc geometric : con-

strucţia unui punct C 7.10.3. Loc geometric: perechi de
drepte paralele şi paralela dusă la
mijlocul distanţei dintre paralele

Unele locuri geometrice elementare

1. Locul geometric al punctelor egal depărtate de două puncte fix e este mediatoarea segmentului
determinat de cele două puncte (fig. 7.10.2).
2. Locul geometric al punctelor egal depărtate de o dreaptă dată este perechea de drepte para-
lele cu dreapta dată la distanţă egală de o parte ~i alta a acesteia (fig. 7.10.3).
3. Locul geometric al punctelor care se găsesc la aceea~i distanţă de două drepte paralele este
o paralelăla acestea dusă la mijlocul distanţei dintre ele (fig. 7.10.4).
4. Locul geometric al punctelor egal deptlrtate de două drepte neparalele este bisectoarea unghiu-
lui format de acestea. (fig.7.10.5).
5. Locul geometf'ic al punctelor care se găsesc la o distanţă fixtl de un punct fix este cercul cu
centf'ul în punctul fix ~i cu .raza distanţa dată.
6. Locul geometric al tuturor punctelor din care se vede. un segment dat sub un unghi dat ~
este cercul în care acest segment este o coardtl care subîntinde arcul corespunztltor unui unghi la
centm egal cu 2 ·~ (fig. 7.10.6).

7. 10.5. Bisectoa-
7.10.4. Loc geometric: paralela rea ca loc geo-
dusă la mijlocul distanţei dintre metric
două drepte
214 Matematici elementa,-e

Fie s = AB segmentul dat şi« unghiul dat; atunci M, centrul cercului -loc geometric-
este virful unui triunghi isoscel A BM în care A B = s este baz~ şi unghiul opus bazei este 21%.
Cu ajutorul acestor şase locuri geometrice elementare pot fi rezolvate şi alte probleme de
gbire a unor locuri geometrice. ·

Aplicaţii. Locul geometric al centrelor cercurilor care se gbesc între doti~ drepte date şi
sînt tangente fiec~rei drepte poate fi gbit cu ajutorul locurilor geometrice elementare 3, respec-
tiv 4 (fig. 7.10.4 şi 7. 10.7).
În general, reducerea problemei la locuri geometrice elementare se face în mai multe etape.
Cu ~jutorul locurilor geometrice elementare 3 şi 1 se recunoaşte ca loc geometric al centrelor
cercurilor care sînt tangente în P la o dreapt~ g, perpendiculara ridicat~ în P pe s (fig. '7.10.8).
De aici, rezult~ c~ locul geometric al centrelor tuturor cercurilor cu raza r , care sînt tangente
în interior, respectiv exterior, unui cerc cu centrul în M şi raza peste un cerc concentric cu cercul
dat de raz~ p - r, respectiv p + r (fig. 7. 10.9). Determinarea unor locuri geometrice asem~n~­
toare cu acestea are mare importanţă pentru construcţia de maşini, de exemplu, dispozitive cu
roţi dinţate . .

7.10.6. Locul geometric al punctelor din care 7.10. 7. Loc geometric: bisectoarea unghiului
un segment dat se vede sub un unghi dat

7.10.8. P erpendiculara pe o dreaptă 7.10.9. Cercurile concent rice ca loc geometric

ca loc geometrice
Geometrie plană 215

Transformarea unei mişcări de rotaţie

într-o mişcare orizontală. Şi următoarea
problemă. conduce tot la construcţia punc-
tului de intersecţie a două. locuri geo-
metrice:
Cu ajutorul unei roţi mari (raza R şi cen-
tru M) să. se imprime unei roţi mici (raza r) o
mişcare de rotaţie, care transmite unei cre-
maliere g o mişcare rectilinie orizontală.. Fie
a distanţa de la M la g. Unde trebuie să.
9
fie axa roţii mici? Trebuie deci determinat
centrul M 1 al cercului cu raz~ r care este la
distanţa r de g şi la distanţa R + r de M. 7.10.10. Loc geometric: dreaptă. şi cerc
Astfel, M 1 se va gă.si pe paralela g' dusă. la g
la distanţa r cît şi pe cercul cu centrul în M şi cu raza R + r. După. cum se vede din figură.
există. două. puncte M 1 şi Mi care satisfac aceste condiţii (fig. 7.10.10).

7.11. Tratarea in cadrul geometriei plane a secţiunilor conice

Elipsa

Elipsa· este locul geometric al punctelor din plan pentru care suma distanţelor la doui
puncte fixe este constanti (2a).

Punctele fixe se numesc focare, F 1 şi F 2 , distanţele r1 , respectiv r 2 de la un punct al elipsei P

la focare se numesc raze vectoare. Distanţa constantă. 2a trebuie să. fie mai mare decît distanţa
dintre focare. Fiind dată. distanţa 2a, aceasta poate fi descompusă. în două. segmente de lun-
gimi r1 şi r 2 , astfel încît arcele de cerc cu centrul în F 1 şi raza r 1 şi cu centrul în F 2 şi rază. r 1
se taie în două. puncte P 1 şi P 2 care se gă.sesc pe elipsă.. Schimbînd între ele razele corespunză­
toare fiecărui focar, se obţin în mod analog punctele Pa şi P 4 (fig. 7.11.1). Perechile de puncte
P 1 , P 2 şi Pa• P 4 sînt simetrice faţă. de axa care trece prin focare. De altfel întrega elipsă. pre~tintă.
o simetrie faţă. de această. axă.. Punctele P 1 , Pa şi P 2 , P 4 ca şi întreaga elipsă. admit ca axă. de
simetrie perpendiculara pe mijlocul seg-
mentelor ce leagă. focarele. Punctul de
intersecţie a celor două. axe de simetrie
este centrul de simetrie al elipsei şi se
numeşte centru. Distanţa de la focare la
f-----
centrul M se numeşte excentricitate lini-
ară sau distanţă focală, MF 1 = MF 2 = e.
Orice dreaptă. dusă. prin centru taie elipsa
în două. puncte care determină. un dia-
metru. Cel mai mare diametru se nume-
şte axa mare a elipsei ; capetele acestui
diametru sl şi s2 au distanţele la focare
a + e, respectiv a - e iar distanţele la
centru egale cu a. Ele se numesc vîrfuri 1
principale. Cel mai mic diametru se 1
1
numeşte axa mică a elipsei iar extre- 1
mităţile salţ! N 1 Şl N 2 vîrfuri secundare; 1
ele se gă.sesc la distanţa a. de focare. Dis- ,..,...
.____ a ---~
tanţa b de la vîrfurile secundare la cen-
trul M se poate exprima cu ajutorul teo-
remei lui Pitagora b2 = a2 ...:.... e2,
l~=----------r_1__-_-_--2-a----~~-~~~~-~~~-r-~-~--~
Elipsa
7.11.1. Elipsa
216 Matematici elementare

Forma elipsei este determinată prin două din mărimile a, b şi e. Pentru valori mici ale lui b
elipsa este mai plată; în cazul limită b = O poate fi considerată ca dublul segmentului F 1F 2 =
= S 1S 2 • Cînd b creşte, elipsa se apropie de cerc iar dreptunghiul determinat de axe devine pătrat
(b=a). Cercul poate fi privit ca o elipsă cu excentricitatea. e=O pentru care a=b = r 1 -r 2 =r
Construcţii mecanice şi aproximative. Pentru multe scopuri practice şi în special pentru
schiţele folosite in geometrţa descriptivă s-au elaborat construcţii simple care fără multe linii
ajutătoare dau o bună aproximare a elipsei.

Cot~strucţia cu ajutorul firului. Marcînd focarele F 1 şi F 2 , se fixează pe acestea extremităţile

unui fir de \ungime 2a > 2e. Mişcînd un creion astfel încît firul să fie întins, vîrful acestuia se
va găsi totdeauna pe elipsă, deoarece r 1 + r 2 = 2a (fig. 7.11.2).
Compasul de elipse. Elipsograful. În geometria descriptivă elipsa se consideră ca o imagine
afină a unui cerc. Se descriu cercurile c:u vîrful în M şi cu razele b, respectiv a. Se taie aceste
cercuri cu o dreaptă care trece prin centrul M şi fie Bt res-
pectiv At un punct de intersecţie. Paralelele prin Bt şi At la
axa mare, respectiv la axa mică se intersectează în punctul
Pt aflat pe elipsă. O paralelă prin Pt la M BtA t taie axele în
punctele Ht şi Nt. Din paralelogramele N,MAtPt şi HtMBtPt
rezultă NtPi = MAt = a, HtPt = MBt = b. Dacă se mar-
chează pe o riglă trei puncte N, H şi P astfel încît N P = a
şi H P = b, atunci punctul P se mişcă pe o elipsă cu axele
........... 2a şi 2b dacă punctele N şi H rămîn pe axe (fig. 7.11.3) .
'\ Construcţia prin benzi de hîrt1:e (fig.7.11.4). Dacă extre-
\ ) mităţile unui segment se mişcă pe două axe perpendiculare,
atunci orice punct interior al segmentului descrie cîte o elipsă.
'....... ................. ________ _""" / Părţile în care segmentul este împărţit de punctul respectiv
sînt semiaxele elipsei.
Pe figură s-au desenat două axe perpendiculare şi din
7.11.2. Construcţia elipsei cu punctul lor de intersecţie M, ca centru, s-au descris două cer-
ajutorul firului curi concentrice cu razele a = MB şi b=MD. O rază oarecare
M P taie cercul interior în Q. Paralele arbitrare la fiecare axă

7.11.3. Principiul
compasului
de elipse

prin punctele P şi Q se taie în punctele R şi E. Dreapta RE are cu axele punctele de intersecţie

U şi V şi taie axa orizontală sub unghiul cx. Prin construcţie S este centrul dreptunghi ului P RQE
şi triunghiurile SMU şr SMV sînt isoscele, adică SU = SM = SV, deci S este şi mijlocul seg-
mentului UV. Tot din figură rezultă EU = SM -SQ=QM =b, EV =SU + SR = M P=a, adică
UV =a+ b. Cînd raza M P se roteşte în jurul centrului M astfel Îli.cît punctele Uşi V se mişcă
rămînînd pe axe, segmentul UV îşi păstrează lungimea iar E rămîne tot timpul punctul care
împarte acest segment în părţi egale cu a şi b. Dacă se notează cu Ex şi respectiv E 11 picioarele
perpendicularelor din E pe axe, atunci în triunghiurile UEEx respectiv EVE 11 au loc relaţiile
E_Ex : UE = y : b=sin cx, respectiv EE 11 : EV =x : a = cos <X, de unde rezultă că x 2 fa 2 +,_y 2 fb 2 =
= cos2 <X + sin1 <X = 1. Punctul E se găseşte deci pe elipsa cu axele A B = 2a şi FD =2b. In felul
acesta cu o bandă de hîrtie pe care s-au însemnat punctele U, E şi V se pot repede trasa
multe puncte ale elipsei. Este suficient să se aşeze punctele U şi V în diferite poziţii pe axe şi
să se însemne punctul E corespunzător pe hîrtie.
 Geometrie plană 217

Construcţia axelo-r elipsei cînd se cunosc doud ţliametre conju~ate. Construcţia prin benzi de
hîrtie se poate folosi numai atunci cînd se cunosc axele elipsei. In general se cunosc doar două
diametre conjugate. Axele se pot construi ţinîndu-se seama de urmă.toarele consideraţii. Elipsa
nu e altceva decît o imagine afină a cercului circumscris ei. Prin această aplicaţie se obţine

y
7.11.i. Construcţia elipsei
prin benzi de hîrtie

jumătatea diametrului ME' conjugat lui ME c·a imagine a razei M P' perpendiculare pe M P .
Astfel pentru punctul E' de pe elipsă. au loc relaţiile:
.1. P'E' IIQ'R' II MC; 2. P'R' iiE'Q' ii AM; 3) <r.PQE=<r.P'Q'R' ca unghiuri cu laturile perpen-
diculare. Deoarece P'Q' = PQ , dreptunghiurile RPEQ şiR' P'E'Q', şi deci şi triunghiurile MQR şi
M'Q' E' sînt congruente. De aici rezultă. ime-
diat M R l_ ME'. Printr-o rotaţie de 90° în
jurul lui M, M'E' se transformă. în MR .
Mijlocul segmentului RE este însă. S şi
cercul descris din S cu raza S M va tă.ia deci
dreapta RF în punctele U şi V care împreună.
cu punctul M determină. direcţiile axelor.
Paralelele la aceste direcţii prin punctele E şi
R se taie în punctele, Q, respectiv P şi astfel
MQ este lungimea semiaxei mici şi M P lun-
gimea semiaxei mari (fig. 7. ll.i).
Cercurile de curbur4 ale vîrfurilor. O me-
todă. aproximativă. de construcţie a elipsei,
deseori folosită., este aceea care are la bază.
cercurile de curbură. ale vîrfurilor. Aceste
cercuri pot fi confundate în vecină.tatea vîr-
furilor cu elipsa (fig. 7.11.5). Cent rele lor
M N şi M H ca şi razele r=M NB şi p= M HA
pot fi construite uşor fă.ră. prea multe linii 7.11.5. Construcţia aproximativă. a elipsei cu
ajută.toare (sau pot fi calculate prin mijloa- ajutorul cercurilor de curbură.
· cele geometriei analitice într-un sistem de
coordonate care coincide cu axele elipsei). În dreptunghiul cu vîrfurile M(O, O); A (a, 0), R(a, b)
şi B(O, b) se duce diagonala AB(y = -bxfa + bj. Perpendiculara coborîtă. pe aceasta din punctul
R(y = + axfb- (a 2 -bl)Jb) taie diagonala în punctul S(x 8 = a 3 f(a·l + b2 ); y 8 = b3 f(a 2 + b2 ); AS =
=b2 J(a 2 + b?); SB = a 2 f(a 2 + b2 )) şi axele în centrele Muşi MN ale cercurilor de curbură.. Razele
lor pot fi calculate din teoremele privind fasciculele de drepte. Dreptele RSM N şi ASB sînt
tă.iate de paralelele RB Il AM cît şi de paralelele BMN 11 RA; se obţine p: a = AS: SB = b2 : a 2
sau p = b2 fa, respectivr: b = SB: AS = a 2 :b 2 sau r = a2 fb .
Tangente la elipd. Dacă. Pt este un punct arbitrar al elipsei cu focarele F 1 şi F 2 {fig. 7.11.6)
şi F 2 P t = r 2 raza vectoare a punctuh.:i Pt, atunci prelungindu-se F 2 Pt în afara elipsei cu distanţa
PtF1 = r 1 se obţine un punct Lt a că.rui distanţă. de la focarul F 2 este F 2 Lt = r 1 + r 2 = 2a.
Punctul Lt se gă.seşte deci pe cercul cu centrul în F 2 şi de rază. 2a; acest cerc se numeşte
cerc director l. Mediatoarea PtNt a segmentului F 1L, împarte unghiul din vîrful Pj al triun-
ghiului isoscel F 1 PtLt în două. pă.rţi egale şi este tangenta t, în punctul Pj la elipsă. deoarece
p~ntru orice alt punct Qt al acestei drepte în orice triunghi F 2QtLt, F 2Qt + QtLt este mai mare
218 Matematici elementare

decît a treia latură. a triunghiului

F 2 Lt = 2a şi deci nici unul din aceste
puncte nu poate fi punct al elipsei. Se
poate da astfel o nouă. definiţie a
elipsei:

EHpsa este locul geometric al

centrelor (Pd cercurilor tangente in-
terior unui cerc dat (cercul director
cu centrul F 2 şi raza 2a) şi care trec
printr-un punct fis.

Pe figură. se poate observa că

razele vectoare r 1 şi r 2 formează. un-
ghiuri egale cu tangenta t,. Din acest
motiv razele luminoase sau sonore
emise dintr-un focar sînt reflectate ·
în celă.lalt focar. Dacă. M este centrul
elipsei, atunci dreapta NtM împarte
· laturile F 1Lt şi F 1 F 2 ale triunghiului
F 1F 2 L1. în două. pă.rţi egale şi este
paralelă. cu a treia, deci egală. cu j umă.tatea ei. Toate punctele N t care sînt picioare ale perpen-
dicularelor coborîte din fo?arul Fi pe tangenta t~ se gă.sesc pe un cerc cu centrul în M şi cu
raza a.

Picioarele perpendicularelor cobot'îte dit~ focar pe tangente se gilsesc pe cercul circumscris elipsei
avînd raza egalil. cu semiaxa a a elipsei.

Considerînd elipsa ca o imagine afină. a cercului circumscris (fig. 7.11.6), atunci Pi este
imaginea unui punct A1. care se găseşte pe perpendiculara dusă. prin Pi la axa mare. Axa mare
este axa de afinitate şi din acest motiv tangenta ti în punctul At la cercul circumscris taie tan-
genta ti în punctul Pi la elipsă. într-un punct Ti al axei mari. Prin acest punct Tt se poate
construi şi tangenta ti corespunză.toare lui It.
Aria elipsei. Prin corespondenţa afină realizată. x · = x1 , y =
= .!!_ y 1 , cercul de rază. a se transformă. în elipsa cu semi- 1Aria elipsei A = 1tab
a ~----------~---------A
axele a şi b. Din aria cercului 1ta2 se obţine aria elipsei 1tab.

Hiperbola

Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care diferenţa distanţelor a
două puncte fixe este constantă.

Punctele fixe se numesc focare F 1 şi F 2 , iar segmentele de lungimi r 1 şi r 2 care unesc un

punct de pe hiperbolă cu focarele, raze .vectoare (fig. 7. 11. 7). Distanţa 2a trebuie să. fie mai
mică decît distanţa dintre focare. Două arce de cerc, unul cu centrul F 1 şi raza r 2 iar celălalt
cu raza r 1 şi centrul F 2 se taie în două. puncte P 1 şi P 2 care se gă.sesc pe hiperbolă.. Schim-
bînd F 1 şi F 2 , se obţin alte două puncte ale hiperbolei P 3 şi P 4 • Perechile de puncte P 1 , P2
şi P 3 , P 4 ca de altfel întreaga hiperbolă. admit ca rază. de simetrie F 1F 2 , segmentul determinat
de focare iar perechile P 1 , P 3 şi P 2 , P 4 şi întreaga elipsă. admit ca axă. de simetrie mediatoarea
segmentului F 1F 2 • Punctul M de intersecţie a celor două. axe de simetrie este centrul de simetrie
al hiperbolei şi se numeşte centrul hiperbolei. Distanţa de la fiecare focar la centrul hiperbolei
se numeşte excentricitate e
GeometYie plană 219

Hiperbola intersectează. axa principală., cea care trece prin F 1 şi F 2 , în vîrfurile principale S 1
şi S 1 care se găsesc la distanţa a de centru şi la distanţa e - a de focare. După. cum se demon-
strează. în geometria analitică., hiperbola are două. asimptote; acestea taie perpendicularele pe
axa principală. în vîrfurile principale S 1 şi S 2 la distanţa b de axa principal~; distanţa b poate
fi determinată. din relaţia b2 = e2 - a 2 • Hiperbola este în întregime cuprinsă. în porţiunea

r:=l-4---2-u---_--llr:..,-~. .~~~-r
. --=a-~ 2 7.11.8. Construcţia hiperbolei cu aju-
7.11. 7. Hiperbola torul firului

de plan delimitată de unghiul format de asimptote care conţine şi focarele. Curbura ei în vîrfu-
rile principale este cu atît mai mare cu cît b este mai mic. În cazul limită (b = O, e = a)
hiperbola se reduce la porţiunile de axă mare din afara segmentului S 1 .S2 = F 1F 2 parcurse
de două ori - hiperbolă. degenerată.. Dimpotrivă cînd b creşte, atunci curbura hiperbolei
scade; în cazul limită. b---+- oo ea se reduce la hiperbola degenerată formată din două per-
pendiculare pe axa principală prin vîrfurile principale. Dacă asimptotele sînt perpendiculare,
atunci a = b, hiperbola se numeşte în acest caz echilaterd.

Construcţia hiperbolei cu ajutorul firului . Fie date focarele F 1 şi F 2 ale unei hiperbole
ca şi segmentul 2a. O linie de lungime l se fixează cu un capăt într-unul din focare, la
celălalt capăt se leagă. un fir de lungime k =
l - 2a. Capătul liber al firului se fixează în
focarul F 1 . Dacă se roteşte linia în jurul lui F 1 astfel încît firul susţinut de vîrful creionului
să. stea fixat pe aceasta, atunci acest vîrf va descrie o hiperbolă (fig. 7. 11.8) după cum se poate
vedea din relaţiile :
12 + 13 = l şi 11 + 13 = k,
deci
12 - 11 = l - k = 2a
Tangente la hiperbolă. Dacă. Pt este un punct arbitrar al hiperbolei, cu focarele F 1 şi F'J.,
şi scurtează raza vectoare P iF 2 = r 2 din Pt cu segmentul P ,F 1 = r 1 , se obţine punctul L,,
se
a cărui distanţă de la focarul F 2 are lungimea constantă. F 2 Lt = 2a. Punctul Lt se găseşte
deci pe un cerc cu centrul în F 2 şi cu raza 2a. Acest arc se numeşte cerc directOY l. Media-
toarea P 1N, a liniei de legătură. FtLt este bisectoarea unghiului Pt al triunghiului isoscel F1 L,P~
şi este tangentă. t, în punctul Pt la hiperbolă., deoarece pentru orice alt punct Q, al acestei
drepte, din triunghiul F 2Q,Lt rezultă. că. F 2Qt - QtL t este mai mică. decît a treia latură. a triun-
ghiului F 2 L, = 2a şi deci un astfel de punct nu poate fi pe hiperbolă. (fig. 7.11.9). Se poate da
acum o nouă. definiţie a hiperbolei:

Hiperbola este locul geometric al centrelor P( ale tuturor cercurlloJ', tangente exterior unui
cerc (cerc director cu raza 2a şi centrul F 1 ) şi care trec printr-un punct fix F 1 din afara cercului
director.
220 Matematici elementare

Din figură se poate 11edea că:

O tangenttlla hiperboltl este bisectoarea unghiului format de razele vectoare în punctul de contact.

Dacă M este centrul hiperbolei, atunci dreapta MN~ imparte în părţi egale laturile F 1 F 1
şi F1 L~ ale triunghiului F1F2 L~ şi este paralelă la a treia latură a acestui triunghi. Toate
punctele N~. care sînt picioare ale perpendicularelor coborîte din F 1 pe tangenta t~. se găsesc
pe un cerc cu centrul în M şi cu raza a, adică pe cercul vîrfurilor.

Picioarele perpendicularelor coborîte din focare pe tangente se găsesc pe cercul tangent hiperbolei
în cele doutl vîrfuri. ·

p
2

7. 11.9. Tangente la hiperbolă 7.11.10. Parabola

Parabola

Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depllrtate de un punct fis şi de
o dreaptăfin din plan.

Punctul fix se numeşte focar F (fig. 7.11.10), iar dreapta fixă l, directoat'e. Distanţa
de la focar la directoare se notează cu p şi se numeşte parametrul hiperbolei. Orice paralelă

la dreapta directoare, la o distanţă mai mare decît !!.. este tăiată de un cerc cu centrul în F
2
şi cu raza d în două puncte ale parabolei P 1 şi P 1 • Aceste puncte sînt simetrice faţă de
perpendiculara pe directoare prin focar. Această axă de simetrie se numeşte axa parabolei
şi atinge parabola în virful S care are distanţa de la directoare şi de la focar egală cu !!.. ·
2
Se demonstrează prin metodele geometriei analitice .cA. pe perpendiculara pe axă prin focar
punctele de intersectie cu parabola determinA. un segment de lungime 2p.

Construcţia parabolei cu ajutorul firului. Şi pentru parabolA. există o construcţie cu ajutorul

firului. Un echer se aşazA. cu una din catete AB de-a lungul liniei directoare (o riglă.). Un
fir se fixează. cu unul din capete în vîrful C al echerului iar celălalt capA.t se fixează în focar
Geometrie plantJ 221
A

7. 11. 11. Construcţia parabolei 7. 11.12. Tangente la parabolă.

cu ajutorul firului

(fig. 7.11.11). Dacă. se mişcă. vîrful creionului de-a lungul catetei BC astfel încît firul sli. fie întins,
atunci vîrful creionului descrie o parabolă. deoarece distanţele PB şi PF sînt egale.

Tangente la parabolă. Dacă. Pt este un punct al parabolei, atunci distanţa PiLi la linia
directoare l este egală. cu distanţa PiFt. la focar. Triunghiul FLt.Pt este isoscel. Mediatoarea
PtNt, a laturii L!F este bisectoarea unghiului din vîrful Pt, şi este tangenta ti în punctul Pt la
parabolă., deoarece orice alt punct Qt de pe parabolă. are distanţa QiQi la linia directoare
mai mică. decît distanţa Q,F = Q,L, la focar (fig. 7.11.12). De aici rezultă. o nouă. definiţie a para-
bolei:

Parabola este locul geometric al centrelor cercurilor, tan-

gente la linia directoare şi care trec printr-un punct fix F.

Pe figură. se observă. că. tangenta în punctul Pt face unghiuri

egale cu raza vectoare PtF şi cu paralela dusă. prin punctul Pt
la axă.. Toate razele emise din focare sînt deci reflectate de
parabolă. paralel cu axa şi reciproc razele paralele sînt reflectate
în focar. Deoarece punctul Ni (fig. 7.11.12) se gli.seşte pe tangen- --+--+-t--...:0-----
ta t 8 în S la parabolă. perpendiculară. pe axă., rezultă.:

Parabola este înfăşurătoarea latu1'ilor mobile ale unghiurilor

drepte ale ctJ1'or vîrfuri (N.t) se găsesc pe tange·n ta la vîrf (t 8 ) şi
au o latură care trece prin focar.

Dacă. t1 este o altă. tangentă., perpendiculară. pe lt şi ti, t 1

se intersectează. în T, atunci patrulaterul FN,TN 1 este un
dreptunghi. Diagonala, lui N!N, se gli.seşte pe tangenta la vîrf t 8 ,
deoarece ea uneşte în triunghiul FLtLJ mijloacele a două. laturi. 7. 11. 13. Două. tangente per-
Ni şi N 1 şi deci este paralelă. cu a treia, deci paralelă. la direc- pendiculare la parabolă.
toare. Triunghiurile NtN 1F şi NtNJT sînt congruente avînd
p
ca bază. N iN 1 şi aceeaşi înă.lţime. Din acest motiv punctul T se gă.seşte la distanţa de
2
tangenta la vîrf şi se gă.seşte pe directoare.

Toate pe1'echile de tangente perpendiculare la o parabolă se taie pe linia di1'ectoare (fig. 7. 11.13).
222 Geomett'ie în spaJiv

8. Geometrie In spaţiu

8.1. Noţiuni de baz~ ......... . .. 222 8.-f. Piramida şi conul . . . . • . . • . . . . 233

D~epte §i plane în spaţiu . . . . . . 222 Generalittlţi . . . . . . . . . . . . . • . . • . 233

Unghiuri şi diedre .. . ....... 22.5
Carpuf'i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.5 A f'iile pif'amidei §i conului 23.f
U nittlţi de mdsurtl . . . . . . . . . . . . 226 Volumele piramidei §i conului . . 23.5
Trunchiul de piramidtlşi tt'unchiul
8.2. Cubul şi paralelipipedul drept- de con ........................ 236
unghic ...... . ....... . ....... 227
8 ..5. Poliedre 238
Gene,.alittlţi
.......... ........ 227
Ariile cubului şi paralelipipedului Tearema lui Euler ...•........ 238
dreptunghic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227 Poliedre regulate . . . . . . . . • . . . . . 238
Volumele cubului şi paralelipipe- Cristale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
dului dreptunghic .......... 228
8.6. Sfera ........ . ............... 2-fl
Relaţii impartante . . . . . . . . . . . . 228
Generalittlţi
. . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
8.3. Prisma şi
cilindrul ....... . .. 230 Volumul sferei .............. 242
Generalittlţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230 Aria sferei . . ................ 244
Ariile prismei şi cilindrului . . . . 231
Principiul lui Cavalieri . . . . . . . . 232 8. 7. Alte corpuri ............... . .. 24.5

Geometria în spaţiu (stereometria - în greac~ măsurarea corpurilor) este o subdiviziune

a geometriei euclidiene. Obiectele ei sînt forma, poziţia, mărimea şi alte relaţii metrice privind
corpurile geometrice care nu pot fi cuprinse in plan. Geometria în spaţiu-- ca geometrie a spa-
ţiului tridimensional -furnizează o imagine mai aprofundată a relaţiilor din realitatea obiectiv~.
Pentru rezolvarea unor etape din problemele tratate de geometria în spaţiu se pot examina
anumite probleme reduse într-un plan. Există deci o strînsă legătură între geometria în spaţiu
şi geometria plană. De asemenea în rezolvarea unor probleme de geometrie în spaţiu se folosesc
deseori metode ale geometriei descriptive. De asemenea în partea calculatorie a geometriei în
spaţiu se folosesc operaţii aritmetice şi algebrice.

8.1. Noţiuni de bază

Drepte şi plane in spaţiu ·

Punctele, dreptele şi planele sint elemente de bază ale geometriei euclidiene cu trei dimen-
siuni. Pe lîngă noţiunile de punct şi dreaptă definite în geometria plană, ale căror definiţii se
păstreau, trebuie aduse completări şi precizări in ce priveşte noţiunea de plan şi poziţia
reciprocă a dreptelor şi planelor în spaţiu.

Planul. Pe cînd în geometria plană planul era considerat ca un cadrul în care se plasau toate
problemele, planul în geometria in spaţiu este unul din elementele de bază ale formelor tridi-
mensionale; in special se folosesc porţiuni plane ca suprafeţe ce mărginesc diferite forme geo-
metrice. În spaţiu se poate obţine un plan prin rotirea unei drepte g în jurul unui punct A
al ei, astfel incit să se sprijine pe o altă dreaptă g1 care nu conţine pe A (fig. 8.1.1).
Poziţia unui plan in spaţi:u este perfect determinată prin:
\. o dreapU. (g1) şi un punct (A) care nu se găseşte pe dreapt~;
2. dou~ drepte care se intersectează (g şi g1);
3. două drepte paralele (caz particular cînd g 11gJ;
-4. trei puncte care nu se găsesc pe aceeaşi dreapt~ (A şi două puncte care determină. pe g1).
Geometrie în spaţiu 223

E
. 1
8.1.1. Generarea unui plan în spaţiu 8.1.2. Poziţia drepte faţă. de un plan E

Poziţia relativA a dreptelor In spaţiu. Pentru orice dreaptă. g din spaţiu există. oricîte para-
lele g' care se gă.sesc la o distanţă. a de g. Toate aceste drepte formează. generatoarele unui
cilindru a că.rui axă. este g. Prin orice punct P din spaţiu, care se gă.seşte la distanţa a de
dreapta g , se poate duce o paralelă. şi numai una la g. Distanţa dintre două. drepte paralele
în spaţiu este definită. la fel ca în geometria plană., ceea ce se justifică. prin aceea că. două. drepte
paralele determină. un plan.

PoziţiarelativA a dreptelor şi planelor in spaţiu. O dreaptă. este conţinută. într-un plan E

dacă. are cuplanul două. puncte comune A şi B. Dreapta intersectează. planul Eşi are un singur
punct S comun cu planul (fig. 8.1.2) (punct de intersecţie). Dreapta formează. cu planul unghiul cx
atunci cînd dreapta g şi cu proiecţia ei g' pe plan formează. în planul de proiecţie unghiul cx.
O dreaptă. este perpendicular! pe cel puţin două. drepte g1 şi g1 din planul E care trec 1-rin
punctul de intersecţie. O dreaptă. este paralelă. cu planul E dacă. este conţinută. în plan sau
nu are nici un punct comun cu planul.

Snop de drepte şi fascicul de drepte. Printr-un punct se pot duce în spaţiu oricîte drepte.
Mulţimea tuturor dreptelor din spaţiu care au un punct comun formează. un snop de drepte .
Punctul comun tuturor dreptelor se numeşte suportul snopului. În mod analog mulţimea tuturor
dreptelor din spaţiu paralele cu o direcţie dată. , se numeşte snop de drepte paralele. Toate dreptele
dintr-un snop care se gă.sesc în acelaşi plan formează. un fascicul de drepte, respectiv un fascicul
de drepte pa,-alele. Prin fiecare punct P din spaţiu trece un snop şi din orice plan care trece prin
P un fascicul care este o submulţime a snopului definit de P.
Două. drepte din spaţiu care nu se intersectează. pot să. se gă.sească. în acelaşi plan şi în acest
caz sînt paralele, sau pot să. nu se gă.sească. în acelaşi plan (fig. 8. 1.3).
Unghiul şi distanţa dintf'e două d,-epte care nu se găsesc în acelaşi plan. Fie g1 şi g1 două. astfel
de drepte. Prin orice punct P 1 t a lui g1 se poate duce o paralelă. p1 , la g1 (fig. 8.1.-f). To e

g1
8.1.3. Exemplu de drepte care nu se 8.1.4. Unghiul Q: dintre două
gAsesc în acelaşi plan drepte care nu se glsesc în
acelaşi plan
224 Matematici elementare

aceste paralele p 1 , determină un plan Ea în care se găseşte ga. Unghiul a în E 2 dintre o paraJelă
p1 ,şi g 2 este considerat unghiul dintre dreptele g1 şi g 2 • Parafelele Pac la ga prin punctele P 1 ,
ale lui g1 formează acelaşi unghi cu g1 în planul E 1 ce conţine această dreaptă. Două drepte
care nu se intersectează se zic ortogonale cînd unghiul dintre ele este drept. Planele E 1 şi E 1
sînt paralele, distanţa a dintre ele reprezintă distanţa dintre dreptele g1 şi g2 • Planul 1t care
conţine pe g1 şi este perpendicular pe E 1 este tăiat de g1 în punctul P 1a. Perpendiculara
coborîtă din P 1 a pe g2 este conţinută în 1t şi taie g 2 în. P 2a, deci distanţl. dint.re g1 şi g2 va
fi P 1 aPaa =a.
Poziţia relativă a două plane in spaţiu. Două plane în spaţiu care nu coincid au cel mult
o dreaptă comună. Două plane în spaţiu care coincid sau nu au nici un punct comun se nu nesc
paralele.
Fascicul şi snop de plane. Mulţimea tuturor planelor din spaţiu care trec prin aceeaşi dreapU.
formează un fascicul de plane. Dreapta se numeşte suport al Jasciculului. În figura 8.1.5 sînt
reprezentate trei plane E 1 , E 2 , Ea din fasciculul ce are ca suport dreapta s. Printr-o rotaţie
în jurul suportului se poate\realiza suprapunerea oricărei perechi de plane din fa.seicul. Unghiul
cu care trebuie rotit un plan ca să se suprapună cu celălalt plan, de exemplu [3, este unghiul
celor două plane din fascicul. Prin rotaţie cele două drepte g 1 în E 1 şi g2 în E 2 perpendi-
culare în punctul S de pe suport descriu un plan perpendicular în S pe dreapta s. În acest
plan se găseşte unghiul f3 = ~ (g1 , g2). Dacă f3 este un unghi drept, atunci planele E 1 şi Ea sînt
perpendiculare. Un plan E 2 paralel cu dreapta de intersecţie g 1 a planelor E 1 şi E 3 le taie
pe acestea după dreptele paralele g 1 , g2 , g 3 {fig. 8. 1.6.). Mulţimea tuturor planelor din spaţiu
care nu au două cîte două nici un punct comun formează un fascicul de plane paralele. Pe

8.1.5. Fascicul de plane

avînd ca suport dreapta s.

8.1.6. Par.alelismul drepte-

lor de intersecţie g1 , g2 , g 3
ale planelor E 1 , Ea , E 3
figura 8.1. 7 sînt reprezentate trei plane E 1 ~ Ea, Ea ale unui fascicul d e plane paralele. Inter-
secţia planelor din acest fascicul cu un plan ce nu aparţine fasciculului se face după drepte
paralele. Mulţimea tuturor planelor E, E 1 , E 2 din spaţiu care trec printr-un punct comun se
numeşte snop de plane iar punctul comun suport sau v îrf al snopului. Dreptele de intersecţie ale
planelor din snop s, g1 , g2 trec prin vîrful S al snopului {fig. 8. 1.8). Deoarece planul E nu
este perpendicular pe E 1 şi pe Ea , unghiul dintre E 1 şi Ea nu va fi a ci [3.

8. 1. 7. Fascicul de plane paralele Snop de plane şi unghi

diedru
Distanţa dintr.e dou4 plane paralele. Distanţa dintre două plane paralele se defineşte ca l un-
gimea segmentului care uneşte un punct al unui plan cu un punct al celuilalt plan, astfel încît
acest segment să fie perpendicular pe ambele plane (compară cu distanţa di~tre două drepte
care nu se intersectează).
 225

UnghiW'i fi dtedre

În figura intitulată. "Snop de drepte şi unghi poliedru" este reprezentat un snop de plane;
dreptele de intersecţie a trei dintre aceste plane, luate douA cîte douA, g1 , g2 şi s formeazA muchiile
unui unghi poliedrti.CU vîrful în S. DouA muchii determinAof~ţăa unghiurilor. Unghiuriledetermi-
nate de douA feţe se numesc diedre; ele se definesc la fel ca unghiurile dintre douA plane. Pe
figurA sint reprezentate unghiul plan« între muchiile g1 şi g1 şi unghiul diedru ~ între planete
E 1 şi E 1 (fig. 8.1.8). Orice unghi solid are cel puţin trei muchii şi trei feţe. DacA numă.rul muchi-
ilor este n, atunci se vorbeşte în general de unghiuri poliedre cun muchii (n = 3, 4, 5 ... ). Dacă. se
duc dintr-un punct interior unui unghi poliedru, perpendiculare pe feţe, se obţine un alt unghi
poliedru care are drept muchii aceste perpendiculare. Unghiul astfel obţinut se numeşte unghi-
polar al unghiului dat.

Orice unghi poUedrt~ este unghi polar al u~Jghiurilor lui polare.

În legă.tură. cu unghiurile determinate de un unghi poliedru se pot enunţa urmă-toarele pro-

poziţii:

1. Suma tuturor unghiurilor formate de muchiile unui unghi poliedru cu n muchii este mai mictl
decît 360°.
2. Suma tuturor unghiurilor diedre ale unui unghi poliedru cu n muchii este mai mare decît n · 180°-
-360° §i mai mictl decît n · 180°.
3. Unghiul dintre dou4 muchii ale unghiului polar §i cu diedrul corespunzator al unghiului poliedru
iniţial
au tmpreunil 180°.
-4. De asemenea diedrele unghiului polar §i cu unghiurile dintre muchiile corespunzatoare ale
unghiului poliedru iniţial au tmpreun4 180°.

Corpuri

Noţiuni de bază. Corpul se defineşte din punct de vedere geometric ca mulţimea tuturor
punctelor, dreptelor şi planelor din spaţiul cu trei dimensiuni care se găseşte în interiorul unei
suprafeţe închise inclusiv punctele, segmentele şi porţiunile de plan care se gă.sesc pe această.
suprafaţă.. Suprafaţa care mă-rgineşte corpul se numeşte suprafaţa corpului iar porţiunea din
spaţiu care se găseşte în interiorul acestei suprafeţe se numeşte volumul corpului.
Corpurile mă.rginite numai de porţiuni plane se numesc poliedre (în greceşte polys = multe,
hedron = plane), de exemplu eubul, prisma şi piramida sînt poliedre. Poligoanele plane care mă.rgi­
nesc poliedru! se numesc feţe, segmentele comune feţelor se numesc muchii şi capetele acestor
segmente vîrfuri. Unghiul format de semiplanele care trec printr-o muchie este unghiul diedru
determinat de cele două. plane. Se poate vorbi despre muchii dintr-o accepţiune mai largă., înţe­
legîndu-se prin muchii linia după. care se intersectează. două. suprafeţe care mă.rginesc cot pul
(dintre aceste suprafeţe cel puţin una să. nu fie plană.). Unghiul fă.cut de cele două. suprafeţe
care se intersectează. dupA această. muchie poate fi definit ca unghiul dintre perpendicularele
coborîte în punctul considerat al curbei pe planele tangente la cele două. suprafeţe. [Dacă. corpul
este convex, atunci corpul se va gă.si în interiorul porţiunii de plan determinate de aceste plane.]
Dacă. se consideră. planul ca o suprafaţă. cu curbură. nulâ, care coincide cu planul ei tangent,
atunci pentru un cilindru drept unghiul dintre suprafaţa laterală. şi bază. este de 90°; în cazul
cilindrulu1 drept acest unghi este unghiul dintre generatoare şi raza bazei. Exemple de corpuri
mă.rginite de -suprafeţe ' curbe fără. muchii sî{lt sfera, -elipsoidul şi torul.
Aria suprafeţei care mă-rgineşte corpul poate fi în general calculată. prin însumarea ariilor
feţelor şi a suprafeţelor curbe. Pentru corpurile care se înttlnesc mai'frecvent s-au introdus formule
de calcul care simplifică procedeul de însumare. Pentru măsurarea volumului corpurilor s-au
introdus unitâţi de măsură..
226 Matematici elementare

Unitiţl de misu.ri 1
Unitatea
notaţia transformarea
Unitiţlde misuri pentru de volum
volume. Metrul cub (notat m 8 )
este volumul unui cub cu mu- kilometru cub km' lkml = 101 m3 = lOUdm•
chia de un metru. Din metrul metru cub m• lm3 = lm3 = 1()3 dm•
cub derivă. următoarele unităţi decimetru cub dm' ldm3 = to-a ma = 1 dm3
mai mari, respectiv mai mici, centimetru cub cm3 1 cm3 = 1()-C m3 = 1()-3 dm3
respectiv multipli şi submul- milimetru cub mm 3 1 mm' = 1()-9 m~ = 1()-C dm3
tipli.

În special în economia forestieră . - în comerţul cu lemne - se folosesc un~ tăţile:

sterul ster 1 ster = 1 m 3 de lemn (inclusiv golurile interioare)

metrul cub plin lmlp 1 m•p = 1 m 3 de masă lemnoasă. compactă ~

1 ster ~ O, 7 m3p, 1 m3p ~ 1,4 steri

·'
Unităţi de capacitate. Litru! (notat 1) a fost iniţial definit ca volumul unui kilogram de apă
pură, fără aer, la densitatea sa maximă şi sub presiunea de o atmosferă; 1 1 1,000028 · 1o-ama. =
După noua definiţie litrul nu se mai deosebeşte de decimetrul cub.

Unitate de capacitate notaţia transformarea

hectolitru! hl 1 hl = 102 1 = 101 dm3

litrul 1 11 = 1 l = 1 dm 8
centilitrul el 1 el = 10-1 1 = to-t dm3 [
mililitrul m1 1 ml = 1~ 1 = 10-a dm•

1 m3 = 10 hl = 1000 1
.'~ C:::l

În ţările anglo-saxone volumul şi capacitatea se bazează pe yardul cub (vezi tabela)

1 yard 1 galon 1 galon

ft 3 in 3 1 dm 3 1 m3
cub (imp) (USA)

1 yard cub 1 27 46 656 168,2 H0,17 76-4,553 0,765

1 picior cub 0,037 1 1728 6,229 5,191 28,32 0,028
1in~h 3 0,00002 0,00058 1 0,0036 0,004329 0,016-t o,opo 16
1 galon
(imperial) 0,05945 O, 1605 277,42 1 6/5 4,546 0,00455
1 galon
(USA) 0,04954 O, 1337 231 5{6 1 3,788 0,00379
11= 1dm3 0,00131 0,0353 61,02 0,22 0,183 1 0,002

1 m3 1,308 35,314 61020 220 138 1000 1

Geometrie tn spaţiu 227

8.2. Cubul şi paralelipipedul dreptunghic

Generalităţi

Cubul şi paralelipipedul dreptunghic sînt poliedre. Cubul are opt unghiuri poliedre drepte,
douAsprezece muchii egale şi şase feţe reprezentate de pătrate egale.
Paralelipipedul dreptunghic are ca şi eubul opt un-
ghiuri polieşre drepte, douAsprezece muchii dintre care cîte
patru egale şi paralele. El este mărginit de trei perechi de
dreptunghiuri egale şi paralele. Cubul este un caz particular
de paralelipiped dreptunghic (fig. 8.2.1). .
LJ 1/ ~
~
~-----J'

Ariile cubului şi paralellpipedului dreptunghic 8.2. 1. Cubul este un caz par-

ticular de paralelipiped drept-
unghic
Dacă se taie suprafaţa unui poliedru de-a lungul unui
număr suficient de mare de muchii, întreaga suprafaţă a cor-
pului poate fi aplicată pe un plan. Se obţine astfel un model plan al suprafeţei poliedrului pe care
îl vom numi desfăşurarea poliedrului.
Invers, fiind dată desfăşurarea po-
liedru! ui prin îndoi re şi lipire de-a 1ungul o o o o o o
unor muchii se obţine poliedru! iniţial. o o o o o
Desfăşurarea cubului constă din- o o o o o o
tr-un sistem de şase pătrate legate o o o o o o o
între ele. Există mai multe posibilităţi o
de ordonare a pătratelor (fig . 8.2.2). o o o o o o o
Pe figura 8.2.3 se vede cum se recon- ~
o 1:3
stituie eubul din desfăşurarea dată. o o ~
o ~
.~-
o ~
o ~
o
......__ ~
8.2.2. Două desfăşurări ale unui cub

Desfăşuranta paralelipipedului dreptunghic constă dintr-un sistem de trei perechi de dreptun-

ghiuri congruente. Şi aici există mai multe posibilităţi de ordonare. În figura 8.2.3 sînt reprezentate

8.2.3. Construcţia cubului din desfăşurare

două paralelipipede dreptunghice; cel din

dreapta are o pereche de suprafeţe laterale
formate din pătrate; atunci şi celelalte patru
dreptunghiuri din desfăşurare sînt congruente.
Dacă un paralelipiped dreptunghic are
muchiile a, b, c (fig. 8.2.4),atunci cele trei
dreptunghiuri vor avea ariile ab, bc şi ca
iar aria A a paralelipipedului va fi: A =
+
= 2 · ab 2 • ac+ 2 · bc = 2(ab +ac +bc).
Aria paralelipipedului
dreptunghic A =2(ab+ac+bc)
8.2.i. Două desfăşurări ale paralelipipedului Aria cubului A = 6a1
dreptunghic
228 Matematici elementare

Un paralelipiped dreptunghic mărginit de o pereche de pătrate va avea aria A = 2a' + "iab.

În sfîrşit pentru cub: a = b = c şi deci A = 6a 2 •

Volumele cubului şi paraleliplpedului dreptunghic

În geometrie aria unei figuri (de exemplu a pătratului) se determină prin acoperirea acesteia
cu pătrate cu latură convenabil aleasă. În mod analog se poate proceda şi la determinarea volu-
melor, de exemplu, pentru cub şi paralelipiped dreptunghic, prin umplerea acestora cu cuburi
cu muchia convenabil aleasă.
Volumul unui cub cu muchiaa(a = 10 cm)
s'o poate fi obţinut în modul reprezentat în figura
L L L L / / /
8 L (8.2.5). Rezultă astfel a( = 10) rînduri a cîte
61 a ( = 10) cuburi unitate suprapuse de a ( = 10) ori,
./
2J

1 1 1 1. 1 1 1 1 1 r- J Volumul cubului 1 V = a3

2 în total vor fi a ·a ·a = a 3 ( 10 • 10 · 10
3 1 000) cuburi unitate.
4 Vohtmul unui paralelipiped dreptu11ghic cu
muchiile a, b şi c se poate umple cu a rînduri a
5 cîte b cuburi unitate suprapuse de c ori. Volumul
6 va conţine deci a ·b ·c cuburi unitate (fig. 8.2.6).
7 Pentru cazul particular cu o pereche de feţe
formate din pătrate V = a 2c.
8
/ / / / /
9 / / / / /
10 / / / / /
c
2 3 4 5 6 7 8 9 w v/
/
1
/( ( ( ( ( ( ( ( ( o c

o
. . . vb
8.2.6. Volumul unui parale-
8.2.5. Volumul decimetrului cub lipiped dreptunghic ·

Volumul paralelipipedului dreptunghic

Exemplu. Care este volumul unei cărămizi de format normal 7, 1 X 11,·5 X 24 cm?
a = 24 cm, b = 11,5 cm, c = 7,1 cm, V = a·b·c = 24 cm · 11,5 cm·7, 1 cm = 1959,60 cm3 •

Formulele introduse sînt valabile şi atunci cînd lungimile uneia sau mai multor muchii nu
sînt multipli ai muchiei e a cubului unitate. Dacă muchiile au ca lungime multipli raţionali
ai lui e, de exemplu: a = Pte , b = p 2e , c = Pae , atunci consideraţiile făcute mai sus
ql q'l. qa
sînt valabile pentru un cub mai mic a cărui muchie este e' = ejk, unde k este cel mai mic multiplu
comun al numerelor q1 , q2 , q3 • Un multiplu iraţional al lui e poate fi considerat ca limită a unui
şir de numere raţionale (v. cap. 3). Calculul volumelor corpurilor mărginite de suprafeţe defi-
nite într-un sistem de coordonate printr-o funcţie se face cu metodele calculului integral.

Relaţii importante

Diagonale. Trebuie făcută deosebire între diagonalele feţelor şi diagonalele poliedYului.

Paralelipipedul dreptunghic are 12 diagonale ale feţelor, egale cite patru, şi patru diagonale care
unesc vîrfuri conţinute în feţe diferite şi care sînt egale. L ungimile diagonalelor apar ca ipotenuze
Geometl'ie tn spaţiu 229

în triunghiuri dreptunghice (fig. 8.2. 7) şi pot fi calculate cu ajutorul teoremei lui Pitagora.
Fie a. b, c cele trei muchii ale paralelipipedului dreptunghic şif1 ,f1 .fa diagonalele feţelor:

ft = Vaz+ bz, fa= y'~ + cz, fa= J!ba + c2 .

8.2.7. Lungimea diagonalelor unui 8.2.8. Trei perechi de plane diagonale

paralelipiped dreptunghic ale unui paralelipiped dreptunghic

Diagonala paralelipipedului apare ca ipotenuză. în triunghiul dreptunghic avînd drept catete

una din diagonalele feţelor şi muchia care nu s-a folosit la calculul acesteia:

d = Vtr + c = Vt: + b = Vfi + a 2 = Vu. + b + c:!.

2 2 2 2

Cele patru diagonale ale paralelipipedului formează. şase plane diagonale c:1.re îl intersectează
după. şasedreptunghiuri (fig. 8.2.8). Aceste dreptunghiuri sînt două cîte două egale şi au ca laturi
diagonalele feţelor şi muchiile :

Paralelipiped diagonaîe ale feţelor ft = Va2 + b2, f2 = Ya2 + c2, fa = Jlbt + c2

dreptunghic
diagonale d = Va2 + b2 + c2

Ariile lor D 1 , D 2 , Da sînt :

D1 = cf1 = c V~ 2 + b2 ; D 2 = b/2 = bVa2 + c2 ; .D3 = af3 = aVb 2 + c2 .

Diagonalele cubului. Deoarece a = b = c se obţi--:n,-e_:---:----::-
f1 = fa = f = y' a 2 + a 2 = V2a 2 = a V2; d = y' a 2 + a 2
= f2 a 2 =V 3a2 = a ~3 şi D 1 +
2 2
= D 2 = Da = D = a ·f = a Va + a =a V2a = 2

= a 2 V2 . Cub
diagonale ale feţelor f = aV2
Muchia, diagonala feţei f şi diagonala d verifică
di~gonale -tl-= aV3
proporţia; a : f : d = a :a y'2: a VJ = y'1 : V2 : J( i

Centru. Atît pentru cub cît şi pentru paralelipipedul dreptunghic are loc propoziţia: toate
diagonalele trec prin acelaşi punct M care determină. pe fiecare dintre ele segmente egale ·(fig. 8.2.8) .
M se numeşte centrul corpului şi este în acelaşi timp centrul de greu-
tate al corpurilor cu formă. de cub sau paralelipiped dreptunghic şi cu
masa omogenă.. M este centrul cubului şi al sferei circumscrise acestuia.
Raza sferei circumscrise este egală. cu jumă.tate din diagonală, deci
r ~
2 V3 · 1
raza sferei înscrise este egală. cu jumăta~ea muchiei, deci
a
F
2
8.2.9. Hexagonul regulat ca secţiune plană a unui cub a
230 Matematici elementare

Secţiune prin cub. Prin cub se poate duce o secţiune plan~ în aşa fel încît s~ rezulte c~
suprafaţa de intersecţieeste un hexagon regulat. Centrul cubului coincide cu centrul hexagonului
iar vîrfurile hexagonului se g~sesc în mijlocul celor şase muchii ale cubului care pot fi parcurse
continuu şi care sînt astfel încît nu exist~ printre ele tre1 cupr.inse în acelaşi plan (fig. 8.2.9).
Acest hexagon regulat se compune din şase triunghiuri echilaterale egale cu latura s =
V2 (jumătate din diagonala feţei cubului) şi aria A
2
= !!:_ s Vi Aria hexagonului S va fi:
2 . i
sz 3s2 3a1
s 6A 6 - V3- = - V3- = - ~'3.
4 2 . 4

8.3. Prisma şi cilindrul

Generalităţi

Prisma. O dreaptă care se deplaseaz~ în spaţiu fă.ră s~-şi schimbe direcţia, sprijinindu-se
pe linia ce mărgineşte un poligon cun laturi (n = 3, 4, ... ) descrie o suprafaţă prismatică; dreapta
care trece prin vîrful poligonuluj se numeşte muchie a acestei suprafeţe. Poligonul cu n laturi
poate fi privit ca o secţiune a unui plan care taie suprafaţa prismatică. Dacă se mai face o secţiune
a acestei suprafeţe printr-un plan paralel, suprafaţa de secţiune va fi tot un poligon cu n laturi
congruent cu primul. Suprafaţa prismatică împreună cu cele două poligoane de secţiune mărgi ­
nesc un corp. Acest corp se numeşte prismă, cele două poligoane se numesc baze ale prismei iar
partea din suprafaţa prismatic~ care aparţine prismei se numeşte suprafaţa laterală a acesteia.
Liniile care unesc dou~ vîrfuri corespunz~toare ale bazelor se numesc muchiile laterale ale prismei.
O prism~ cu bazele poligoane cu n laturi are n muchii laterale. În total o astfel de prism~ are
deci 3n muchii (2n muchii ale bazelor şi n muchii laterale). Toate muchiile laterale au aceea~i
lungime, de asemenea şi muchiile bazelor care sînt paralele. Segmentele conţil}ute în suprafaţa
laterală care sînt paralele cu muchiile laterale se numesc gen eratoare ale prismei. Inălţimea prismei
este distanţa dintre cele două baze. Dac~ muchiile sînt perpendiculare pe baze, atunci prisma se
numeşte dreaptă (prismele care nu sînt drepte se numesc oblice). Suprafaţa laterală a
prismei drepte se compune din dreptunghiuri. Dac~ bazele prismei sînt poligoane regulate, atunci
prisma se numeşte regulată iar suprafaţa laterală se compune din para lelograme congruente.
Dreapta care t rece prin centrele bazelor unei prisme regulate se numeşte axa prismei şi orice plan
care trece prin axă se numeşte plan axial. O prismă care are ca baze para-
lelog~ame se numeşte paralelipiped (fig. 8.3.1).
In optică şi la construcţia aparatelor optice, se folosesc în mod frec-
vent lentile prismatice. Descompunerea luminii solare la trecerea printr-o
prismă în culorile spectrului (roşu , portocaliu, galben, verde, albastru, in-
digo, violet) a fost descoperită de fizicianul englez Isaac NEWTON
(164 3- 1727). Aparatele optice ca: binoclu!, luneta, luneta astronomică.,
8.3.1. Paralelipi-
periscopul, microscopul, aparatul fotografic, folosesc pentru dirijarea razelor
ped oblic
diferite combinaţii de lentile sferice şi prismatice.

Cilindrul. O dreaptă care se deplasează în spaţiu păstrîndu-şi direcţia şi sprijinindu-se pe

o curbă numită. directoare, descrie o suprafaţă cilindrică. Cilindrul este corpul m~rginit de o
suprafaţ~ cilindric~ cu curba directoare închis~ şi de două plane paralele între ele (nu însă. nea-
părat paralele la planul curbei directoare). Dreptele paralele între ele care generează suprafaţa
cilindrică se numesc generatoarele cilindrului iar cele două secţiuni ale acesteia determinate de
planele paralele se numesc bazele cilindrului . Bazele cilindrului sînt figuri congruente; distanţa
dintre planete bazelor se numeşte înălţimea cilindrului. Orice cilindru are două muchii, în sensul
propriu-zis al cuvîntului, cele două linii care mărginesc bazele. Dac~ în orice punct al acestor
muchii unghiul dintre baze şi suprafaţa cilindrică. este de 90°, atunci cilindrul se numeşte drept.
După forma bazelor pot fi deosebite mai multe feluri de cilindri: dacă bazele sînt cercuri,
atunci cilindrul se numeşte cilindru circular. Cilindrul circular drept se mai numeşte şi cilindru
de rotaţie. Dac~ dintr-un cilindru confecţionat dintr-un material solid se înlătură partea care
reprezintă un cilindru cu aceeaşi înălţime dar cu bazele concentrice cu cele ale cilindrului iniţial,
se obţine un cilindru gol. Aceştia. au multe aplicaţii în tehnică ; astfel de cilindri sînt de exemplu
Geomet1'ie tn spaţiu 231

diverşi recipienţi pentru gaze (gazometre, cazane de presiune), lichide (cisterne) şi chiar corpuri
solide (containere pentru ciment etc). Conductele sînt cilindri goi cu o lungime foarte mare; ele
se folosesc pentru transportul gazelor (sisteme de gaze naturale, abur pentru termoficare) sau
al lichidelor (conducte de apă, petrol etc.) .

Ariile prismei şi cllindrului

Prisma. La fel ca şi în cazul cubului, dintr·o ·--· ---;,---- -.

prismă se poate obţine desfăşurarea ei (sau invers
din desUşurare se poate reconstitui prisma). Pe
figură este reprezentată desfăşurarea unei prisme
8.3.2. Desfăşurarea unei prisme hexagonale
regulate bexagonale (fig. 8.3.2). regulate
Cilindrul. Pentru a obţine suprafaţa desfăşurată a unui cilindru se fac tăieturi de-a lungul
unei generatoare şi de-a lungul muchiilor bazelor după cum se vede în figură. Suprafaţa laterală
a unui cilindru circular drept secţionat se va desfăşura în trei faze. Desfăşurarea lui se compune
dintr-un dreptunghi cu generatoarea s ca înălţime şi cu lăţimea egală cu lungimea cercurilor
de bază, adică 2nr (fig. 8.3.3) şi din două suprafeţe circulare cu raza r (fig. 8.3.i). Suprafaţa
laterală se cţionată desfăşurată a unui cilindru care nu este drept va fi mărginită

8.3.3. Suprafaţa curbă des-

făsurată a unui cilindru
ci;cular drept secţionat

de două drepte paralele şi de două sinusoide (fig. 8.3.,). Pentru orice cilindru
suprafaţa sa laterală poate fi de_sfăş.urată . Aria A a unei prisme sau a unui cilindru
oarecare se poate calcula prm msumarea ane1 la-
terale şi a ariilor bazelor. Formula obţinută se poate
particulariza după caz.
În principiu orice suprafaţă cilindrică este desfăşu ­
rabilă. În practică, desfăşurarea, chiar pentru cazul
cilindrului circular drept, presupune rectificarea cercu-
lui. Se poate obţine o aproximare cu o precizie de
0,002% prin construcţia lui A. KocHANSKY (1685), care
se poate realiza uşor cu rigla şi compasul ; se obţine
1t:::: Vt3 1/ 3 - 2V3 (fig. 8.3.6).

Aria prismei sau a cilindrului A = 2As + A1 8.3."1. Desfăşurarea unui cilindru

circular drept secţionat
E~emplull. Aria. un~i prisme hexagonale regulate (fig. 8.3.2) se poate calcula cunoscindu-se
latura bazei a = 3 cm şi înllţimea h = 1 cm. A B = 2. a 2 VJ şi A1 = 6ah, de unde rezultA.
2
A = 2 · 2.2 a 1 V3 + 6ah = 3a2 YJ + 6ah = 3a(aV3+ 2h).
Introducînd pentru a şi h valorile date, se obţine A :::-; 119 cm•.
E~emplul2 . Pentru a calcula aria unei bare de oţel avînd secţiunea un cerc cu diametru!
d = 50 mm şi inâlţimea h = 60 mm, se obţine AB = 7tdl şi A 1= ndh, de unde A--= 2 1ttP +
1 i
+ ndh = 1td (f + n) fi inlocuind cu valorile date A = 4 250n mm1 ~ 133,52 cm1 .
232 Malmuatici elementars

8.3.6. Construcţia aproximativli. a lui

8.3.-'. Secţiune oblicli. a unui cilindru circular drept Kochansky. Rectificarea unui cerc

Principiul lui Cavalieri

La calcularea volumului prismei şi al cilindrului se foloseşte un principiu enunţat în 1629

de matematicianul italian Bonaventura CAVALIERI ( 1-'98- 1647), elev al lui GALILEI.

Principiul lui Cavalieri. Corpurile cu aceleaşi secţiuni transversale şi cu aceeaşi tnilţime

au a~leaşi volume. In particular prismele sau cilindrii cu aceleaşi baze şi aceeaşi tnilţime
au aceleaşi volume.

Principiul poate fi justificat în mod sugestiv prin considerarea unui corp format din plli.ci
prismatice de înli.lţime suficient de micli. şi apoi prin schimbarea poziţiei plli.cilor se obţine un corp
de altli. formli. dar cu acelaşi volum (fig. 8.3.7). Bazele pli.rţilor componente ale acestui corp sînt

8.3.7. Ilustrarea principiului lui Cavalieri 8.3.8. Calculul volumului cu principiul

lui Cavalieri

secţiunile transversale care la aceeaşi înli.lţime au aceeaşi arie. Cu cît înli.lţimea acestor pli.rţi este
mai micli. cu atît aria lateralli. a corpului (cu aspect de trepte) poate fi aproximatii. printr-o supra-
faţli. continuli.; de· exemplu un cilindru circular oblic poate fi aproximat prin suprapunerea
unui vraf de cercuri din hîrtie de aceeaşi razli.. Principiul enunţat poate fi demonstrat prin consi-
deraţii asupra limitelor şi cu ajutorul calculului integral.
Dacli. se noteazli. aria bazei unei prisme cu As şi înli.lţimea corpului cu h, atunci se obţine
pentru volumul V al oricârei prisme sau al oricli.rui cilindru V = As-· h (fig. 8.3.8).
De aici, se obţine, de exemplu pentru
1 Volumul prismei sau cilindrului ] V ::= As•h prisma regulat4 triunghiulartJ cu
latura bazei a şi înll.ţimea h,

j
Volumul ciliudrului circulat V = ",.h = ~ tl'h As=· -
al
y3, V ri
4 4
Geometrie În spaţiu 233

as
Pentru prisma regulatâ pentagonalâ A B = ~· - cotg 36° şi V =-
4
5
- a2 h · cotg 36°.
4
Bazele unui cilindru gol sint inele circulare congruente, A 8 = 7trf -
- 7t1'f(fig. 8.3.9); ariile laterale exterioare Ale şi interioare Azt sînt
dreptunghiuri A le = 27tr1h, Alt = 27tr2h, aria cilindrului gol va fi A =
= 2A B + A le + Alt = 27t (r1 + r 2)(r1 - r 2) + 2 1tr1h + 27t Tt.h = 2r.(r1 +
+ r 2)(r1 - r 2) + 27t[(r1 + r 2) h].
Aria cilindrului gol A = 27t (r1 + rt.)(r1 - rt. + h)

Volumul cilindrului gol se obţine ca diferenţâ dintre volumul cilindrului

mare Ve şi volumul cilindr.ului mic, adicâ Vt adică V = Ve- Vt = AB h-
8.3.9. Calculul vo-
- AB h = ABh. 1
lumului cilindru-
lui gol
gol V= A 8 h

8.4. Piramida 'i conul

Generalităţi

Piramida. O semidreaptă care trece printr-un punct fix S din plan şi care se sprijina. pe linia
care mârgineşte un poligon cu n laturi (n = 3, 4, ... ) conţinut intr-un plan care nu conţine punctul
S, descrie o suprafaţă piramidală. Semidreptele care trec prin cele n vîrfuri ale poligon ului se nu-·
mese muchii ale suprafeţei piramidale. Poligonul plan cun laturi împreunâ cu suprafaţa pirami-
dalâ include o porţiune mărginită a planului; corpul geometric astfel definit se numeşte piramidă
(fig. 8.4.1). Poligonul cun laturi este baza piramidei şi punctul S vîrful ei. Segmentele determi-
nate pe feţele suprafeţei piramidale de vîrful S şi cîte un vîrf al bazei se numesc muchiile laterale
ale piramidei spre deosebire de laturile poligonului de bazâ care se numesc muchiile bazei. Pira-
mida cu baza un poligon cun laturi are n muchii laterale şi n muchii ale bazei, deci în total 2n
muchii şi n triunghiuri ce compun suprafaţa laterală. Dreptele conţinute în aceste triunghiuri,
care trec prin S se numesc generatoare ale piramidei.
Înălţimea piramidei este distanţa între vîrf şi bază şi se reprezintâ de regulâ prin perpen-
diculara coborîtă. din vîrf pe bazâ. Piciorul acestei perpendiculare este S' care poate sâ se gă­
seascâ uneori şi în afara bazei (fig. 8.4.2). Baza unei piramide regulate este un poligon regulat;
dacă. piciorul înălţimii coincide cu centrul acestui poligon, atunci piramida se numeşte dreaptă.
Feţele laterale ale unei piramide regulate drepte sînt triunghiuri isoscele congruente. Înălţimea

s
1
1
1
1
1
1

lh
1
1
1
1
_____ _&_
S.'1

8.4.1. Piramida 8.'i.2. Piramide patrulatere dreaptă şi oblică.

234 Matematici dementare

unei piramide drepte este totodată. şi axa ei, o secţiune plană. dusă. prin axă. este o secţi une axiald
Tetraedrul regulat este o piramidă. la care atît baza cît şi feţele sale laterale sînt triunghiuri
echilaterale.
Celebrele monumente funerare ale regilor Egiptului antic sînt piramide patrulatere drepte;
cele mai cunoscute sînt piramidele lui Keops, Kefren, Mykerion cu Sfinxul care se află. la sud
de Cairo la Giseh. Ele au fost construite în urmă cu 5 000 de ani si erau considerate în antichi-
tate una din cele şapte minuni ale lumii. '
Piramida mare are latura bazei lungă. de 227 m (iniţial 233 m) şi înă.lţimea de 137 m, cu
10 m mai puţin decît în momentul termină.rii construcţiei . Pentru transportul materialelor de
construcţie folosite ar fi fost necesare 20 000 trenuri de marfă. a cîte 30 de vagoane; puse unul
lîngă. altul ar avea ca lungime dublul distanţei aeriene Paris-Volgograd.

Conul. O dreaptă. numită. generatoare, care trece printr-un punct fix şi se sprijină. pe o linie
curbă, numită directoare, descrie o suprafaţă conică. Conul este un corp mă.rginit de o suprafaţă
conică. cu o curbă directoare închisă şi de un pl~n care nu trece prin punctul S. Suprafaţa conică
determină. pe acest plan baza conului. Punctul S se numeşte vîrful canttlui. Suprafaţa laterală.
a conului este porţiunea din suprafaţa conică cuprinsă. între vîrf şi bază. Corpul mă.rginit de o
suprafaţă. avînd ca directoare curba închisă şi de două plane duse de o parte şi de alta a vîrfului S
se numeşte con dubl-u (fig. 8.4.3) . Cele două baze sînt figuri asemenea şi suma înă.lţimilor repre-
zintă. distanţa dintre cele două. plane. După felul bazei pot fi deosebite conuri circulare, conuri
eliptice şi alte forme de conuri. Dacă. baza are un centru S' şi perpendiculara din S pe bază cade
în S', conul se numeşte drept (fig. 8. 4.4). Con urile drepte pentru care toate secţiunile plane prin
înă.lţime sînt congruente pot fi privite ca
\
\ corpuri de rotaţie; de exemplu conul circu-
lar drept se obţine prin rotaţia unui triunghi
dreptunghic în jurul uneia din catete.
În tehnicd pot fi întîlnite multe obiecte
de forme conice: acoperişuri ale turnurilor,
pă.rţi de aparate şi recipienţi (de exemplu si-
lozuri de ciment, pă.rţi componente ale
diferitelor unelte, ventile conice etc .); şi în
natură pot fi întîlnite forme conice, de exem-
plu, munţii de origine vulcanică. .

8.4.3. SuprafaţA conică. şi con dublu 8. -4. 4. Con circular drept

Ariile piramidei şi conului

Se poate obţine desfăşurarea unei piramide prin secţionarea ei de-a lungill muchiilor late ·
rale şi aplicarea feţelor laterale în planul bazei. Pe figură. se poate vedea desfă.şurarea unei pira-
mUie patrulatere (fig. 8.-4-.5). Un con se secţionează. de-alungul unei generatoare şi a cercului bazei.
Suprafaţa laterală a conului circular se desfă.şoară. la fel ca cea a cilindrului circular. În cazul
conului rezultă. un sector circular {fig. 8.4.6), a că.rui rază. peste lungimea sa generatoarei conu-
lui şi al că.rui arc b este egal cu lungimea cercului de bază, 27tr, precum şi suprafaţa bazei.
Geometrie în spaţiu 235

~.4.5. Desfăşurarea unei piramide 8.4.6. Desfăşurarea suprafeţei laterale a

patrulatere unui con circular drept secţionat

2
Pentru aria laterală se obţine A z : r.F 2 = b : 2r:p, A z = -bp- = -27trs
-- = r.rs. Dacă h este
2p 2
înălţimea conului, atunci s = Vr + h2 2•

Dacă
A este aria totală a unei piramide sau Aria laterală. a con ului circular ,.Al = r.rs 1
a unui con, atunci A = AB + Az. Această for-
mulă poate fi particularizată după caz. Pentru aria totală a tetraedrului regulat cu latura a
a2 -
(fig. 8.4.4), se obţine Az = JAB şi AB = - }13 deci
4 '

Pentru problema desfăşurării arcului s al

unui cerc de rază r şi unghiul la centru <p, p e
un cerc de rază p, construcţia lui Nicolaus
Cu SANUS ( 140 1- 1461) dă o aproximaţi e grafică
destul de bună , dacă unghiurile <p şi ~ corespun-
dttoare celor două arce sînt mai mici decît 15°. 8.4. 7. Construcţia lui Nicolaus Cusanus pen-
(fig. 8.4. 7). tru arcele circulare corespondente

Volumele piramidei şi conului

Pentru a se aplica principiul lui Cavalieri în cazul piramidei se face prin piramidă o secţiune
paralelă cu baza. Figura obţinută prin secţiune este asemenea cu baza. Din teorema privind
fa sciculele de drepte rezultă că toate segmentele paralele din cele două figuri asemenea s' şi s
sînt în raportul s' : s = h' : h şi deci ariile A' şi A ale celor două figuri vor fi în raportul A' : A =
= h'2 : h2.

Raport·u l dintre aria bazei 1mei pt.ramide ~i aria t.tnei secţiuni pa1·alele ct.t baza este egal cu
mportul pdtratelor distanţelo1 de la vîrf la pla11 ele respective (fnd{fimilcr).

Din principiul hri Cavalieri rezultă:

Două piramide cu baze egale şi cu Î1~dlţimi egale a" acelaşi volum.

Deoarece orice pi~amidă poate fi descompusă în piramide triunghiulare, rezultă că este

suficient să se g~sească o metodă de calcul al volumului p iramidei triunghiulare.

Volumul unei piramide triunghiulare este o treime din volttmt'l prismei care are aceeaşi bază
şi aceeaşi înălţime .
236 Matematici eleme)1fare

După. cum se vede din figura 8..4.8, o

B
prismă. triunghiulară poate fi descompusă
pnn trei secţiuni plane în trei piramide V 1 , .
V 2 şi V3 care au acelaşi volum. V1 şi V 2
au ca baze, baza inferioară, respectiv baza
superioară a prismei, ll.DEF = Il. ABC şi ca
înălţime, înălţimea prismei. Deoarece
!:l.A CF = !:l.AFD, V 2 şi V 3 au baze egale, înăl­
ţimile lor fiind egale cu distanţa de la
punctul B la faţa A CFD. Deci dacă. An este
aria bazei şi h înălţimea piramidei, atunci
1
F volumul ei va fi V = - Anh.
3

8.4.8. Descompunerea unei prisme în trei pi- Volumul unei 1

ramide triunghiulare V Anh
piramide 3

Principiul lui Cavalieri ţine seama numai de ariile secţiunilor paralele şi nu şi de forma.
acestor secţiuni. Conul poate fi privit ca un caz special de piramidă. cu aria bazei An =
= r.r 2 şi deci se pot afirma următoarele :

Conurile cu baze egale şi înălţimi egale au volume egale. Volumul unui con este o treime
din volumul cilindrului cu aceeaşi bază şi aceeaşi înălţime.

Volumul uuui con V

3 12

Trunchiul de piramidă şi trunchiul de con

Trunchiul de piramidă rezultă prin înlăturarea dintr-o piramidă a unei pira.mide mai miâ
a·.r înd acelaşi vîrf cu piramida iniţială şi baza B 1 paralelă cu baza B 2 a piramidei iniţiale. Dacă.
h' este inălţimea piramidei înlăturate
Aria unui trunchi de piramidă A = A 81 + A B• + A z şi H înălţimea piramidei iniţiale, atunci
înălţimea trunchi ului de piramidă va
fi h = H - h'; B 1 şi B 2 se numesc baza inferioară, respectiv superioară a trunchiului de pira-
midă. Trunchiul de piramidă este drept sau regulat după cum piramida din care provine are
aceste proprietăţi.
Aria totală. a trunchi ului de piramidă se compune din ariile bazelor, A 81 , An! şi aria late-
rală At care la rîndul ei se compune din ariile a n trapeze, atunci cînd B 1 este un po.l igon cu
n laturi. Trunchiul de piramidă are atunci 2n muchii ale bazelor şi n muchii laterale.
Pentru un trunchi de piramidă patrulateră regulată dreaptă. cu laturile bazei a şi b (fig. 8.4.9),
suprafaţa laterală se compune din trapeze isoscele. Dacă 1) este înălţimea acestor trapeze, atunci

1) = Vh2 + ~ (a - b) 2 şi se obţine astfel aria totală A = a2 + b2 + 4 a : b 1) = a2 +

+ + 21)(a + b).
b2
În mod corespunzător se poate obţine dintr-un con un trunchi de con (fig. 8.4. 10). Suprafaţa
laterală a trunchiului de con se poate desfăşura şi apare ca diferenţa a două sectoare circulare.
Într-o secţiune axială a conului iniţial cele două raze r 1 şi r 2 sînt paralele, şi apar în triunghiurile
determinate de generatoarea S şi înălţimea H, respectiv generatoarea s' a con ului înlăturat şi înăl­
ţimea h' a acestuia; H =h+h', S = s+s'. Din teorema asupra fasciculelor de drepte rezultă r 1 :r2 =
sr
=(s+s') : s' sau (r1 - r 2}: r 1 = s: S, adică S = 1
_ _.::.___ , respectiv s' : s = r2 : {r1 - r 2)
r l - Yz
Geometrie t~J spaţiu 237

8.~.9. Trunchiuri de piramidă 8.4. 10. Trunchiuri de con

srz
sau s' = -----':____, Pentru aria totală a trunchiului de con se obţine A = ;trf + 1tr~+1t(r1 +r2) s.
"t- "z
Aria laterală Az şi aria totală A a A, = r.s(r1 + r 2)
trunchiului de con circular .cirept
A= r.(rf +t·~) +s(r 1 + t· 2) = ~ [di + 4 + 2s(d1 + d 2)]

Multe obiecte de uz casnic se aseamănă unui trunchi de piramidă, de exemplu: coşul de

rufe, forma de copt; formă de trunchi de con au obiecte ca: ghivece de flori, pahare, abaju-
ruri etc.

Volume. Dacă A n1 este aria bazei şi h + h' înălţimea piramidei iniţiale iar A 81 şi h' aria

V = +
bazei respectiv înălţimea piramidei înlăturate, atunci volumul Val trunchi ului de piramidă va fi:
[An1 (h + h') - A 81 h']. Deoarece raportul ariilor a douăsecţiuni paralele este egal

cu raportul pătratelor distanţelor lor de la vîrf rezultă că h': (h +h') =VA 82 : VA 81 • Din această
hVAn, hVA 8 ,
proporţie se obţine h' = şi h + h'
VABt V.A 81 - VA Bl - V A82
Volumul trunchiului de piramidă va fi deci:

h A'nsVA;:- An 1 VA;: h AB1 - An 1 V~ + AnY~- Ajl

V
3' 11A 111 - VAn• = 3' Aa1 . - A 82

= 3~(As,+ VAnlAns + AnJ·

Relaţii analoage se obţin şi pentru trunchiul de con unde An 1 = mf şi .A ar = 1tri.

Volume Formule aproximative

Trunchi de pira-
midă V = ,, v--
-(A B1 + A BtA Ba + A ss) V~
An, + An. • h
1 3 2
1

1th
Trunchi de con V = !!_ (rf + "vs + rl) V ~ - (rf +riD
3 2
1th
V ~ - - (rl + r2)3
' 4
238 Matematici elementa,.e

Cu ajutorulform~'lelor aproximative se obţin în calculul practic rezultate de precizie satis-

făcătoare. Ele sînt cu atît mai precise cu cît forma trunchiului de piramidă se apropie de cea a
unei prisme (A n1 ~ AB1) şi forma trunchiului <:~e c~n de. cea a u1_1ui cilindru (r1 ~ r2~. D.in ce~e
două. formule aproximative, prima dă. o aproxtmaţte pnn exces tara doua o aproxtmaţie prm
lipsă.

8.5. Poliedre
Teorema lui Euler

Corpurile mărgini te numai de suprafeţe plane se numesc poliedre; eubul, paralelipipedul

dreptunghic, piramida şi trunchiul de piramidă sînt polied1·e. Un poliedru se numeşte convex sau
culerian dacă segmentul care uneşte două puncte oarecare conţine numai puncte din interiorul
poliedrului. Următoarea propoziţie privind poliedrele convexe a fost demonstrată. de matemati-
cianul elveţian Leonhard EuLER (1707-1783); şi se presupune că ea era cunoscută deja de
ARHIMEDE (aproximativ 287-212 î.e. n.) cînd a fost descoperită de matematicianul francez
Rene DESCARTES ( 1596 - 1650).

Teorema lui Euler. Dacă e este numărul virfurilor, f numărul feţelor şi k numlrul mu-
chiilor unui poliedru convex, atunci e + f - k = 2. ·

Pentru demonstrarea teoremei lui Euler asupra poliedrelor ne vom reprezenta corpul gol
mărginit de o membrană subţire. Dacă se înlătură. una din feţe, atunci restul suprafeţei se poate
întinde pe un plan (fig. 8.5.1). Prin acest procedeu se modifică unghiurile dintre muchii şi forma
feţelor dar nu şi numărul lor. Mai
precis, numărul feţelor a scăzut cu 1.
Deci, dacă pentru desfăşurarea
figurii se Yerifică e + f - k = 1,
atunci teorema lui Euler este de-
monstrată.
Dacă se descompune desfăşu­
rarea în triunghiuri prin ducerea
diagonalelor, atunci suma e+f-Jc
8.5. 1. Desfăşurarea plană a unui cub pentru demonstra-
nu se schimbă, deoarece atît f cît
rea teoremei lni Euler asupra poliedrclor
şi k cresc cu cîte o unitate. Dacă
se înlătură începînd de la mar-
gine, cîte o latură din fiecare triunghi care nu este totodată latură a unui alt triunghi, atunci
f şi k scad cu cîte o unitate. Dacă se înlătură o muchie cu un vîrf care nu aparţine şi altei muchii,
atunci e şi k scad cu cîte o unitate astfel încît diferenţele f - k, respective - k rămîn neschim-
bate. Se procedează. la fel în continuare pînă ce se Yerifică că pentru e = 3, k = 3 şi f = 1.
e + f - k = l.

Poliedre regulate

Cele cinci poliedre convexe regulate (fig. 8.5.2). Dacă suprafaţa unui poliedru se compune
numai din poligoane regulate congruente, atunci poliedru! se numeşte regulat.
Deoarece suma tuturor unghiurilor formate de muchiile ce trec printr-un vîrf este mai miel
decît 360°, rezultă că există numai cinci poligoane regulate convexe: 1. feţele poliedrului sînt
triunghiuri echilaterale; atunci deoarece unghiurile dintre două muchii ce pornesc din acelaşi
vîrf sînt de 60°, rezultă că în acel vîrf se întîlnesc trei, patru sau cinci feţe laterale; 2) feţele
laterale sînt pătrate (unghiurile dintre două muchii sînt de 90°) şi 3) feţele laterale sînt penta-
goane regulate (unghiurile dintre două muchii alăturate sînt de 108°). În cazurile 2 şi 3 din
fiecare vîrf pornesc cîte trei feţe laterale.
Un poliedru regulat convex nu poate fi mărginit de hexagoane regulate, deoarece în acest
caz unghiurile dintre două muchii sînt de 120°, 3 · 120° nu este mai mic decît 360°.
c~ometrie în spaţifl 239

8.5.2. Cele cinci corpuri regulate:

a) tetraedrul; b) eubul; c) octaedrul; d) icosaedrul; c) dodccaedrul

Din aceste consideraţii rezultă cinci poliedre convexe regulate pentru care numărul vîrfuri-
lor. muchiilor şi feţelor este dat de schema următoare:

Numărul
nr. fe- Denumirea cor-
Felul feţelor vîrfurilor feţelor muchiilor
ţelor pului regulat
e f k

Trinnghiuri echi- 3 i i 6 Tetraedru

laterale
Triunghi uri echi- 4 6 8 12 Octaedru
laterale
Triunghiuri cehi- 5 12 20 30 Icosaedru
laterale
P~Hrate 3 8 6 12 Cub
Pentagoane regu- 3 20 12 30 Dodecaedru
late

În studiul poliedrelor regulate convexe, relaţia dintre acestea şi sferele înscrise, respectiv
ci1·cumscrise este foarte importantă. Pentru acest tip de poliedre, centrele acestor sfere coincid
cu centrul corpului. Sfera circumscrisă trece prin toate vîrfurile poliedrului regulat şi sfera în-
scrisă este tangentă tuturor feţelor laterale în centrul acestora. De aici, rezultă: perpendicularele
pe feţe ridicate în centrul feţelor se taie în centrul poliedrului.
240 Matematici elementar~

Dacă tt este numărul laturilor unei feţe, m numărul muchiilor ce pornesc dintr-un vîrf, e
numărul vîrfurilor poliedrului, f
numărul feţelor şi k numărul tuturor muchiilor, atunci dacă a
este lungimea muchiei, aria şi volumul corpului sînt date în următorul tabel:

Corp regulat t' m e f k A V

a3
Tetraedru 3 3 4 4 6 a 2 J!3 -12 Vi
Cub 4 3 8 6 12 6a 2 a3
a3
Octaedru 3 4 6 8 12 2a2 J!3 - Vi
3
a3
Dodecaedru 5 3 20 12 30 V
3a 2 5 (5 + 2 V5) - (15 +
3
7Y5)
5
Icosaedru 3 5 12 zo 30 5a 2 J!3 -
12
a3(3 + V5)
Dualitate. Săgeţile încrucişate din tabel indică dualitatea corpurilor respective. Numărul
vîrfurilor şi feţelor se permută. între ele; acest lucru se vede pe figura 8.5.3 în cazul cubului şi
al octaedrului. Numărul muchiilor rămîne, conform teoremei lui Eulcr, neschimbat: v1 + j 1 =
+
= / 2 v 2 = e + 2.
Tetraedrul este propriul lui dual.

8.5.3. Dualitatea dintre cub şi octa- 8.5A. Poliedru trunchiat. Tetraedruldevine octaedru
edru (stinga) şi eubul devine un cristal mediu (dreapta)
Poliedre trunchiate (retezate). Dacă se înlătură, dintr-un poliedru regulat, vîrfurile în aşa fel
încît să. se obţină secţiuni plane congruente, atunci corpul rămas va fi tot un poliedru regulat
sau semiregulat (arhimedic) după cum poliedru! retezat are
toate feţele congruente sau în fiel:are vîrf se unesc poligoane
regulate diferite. Poliedru! retezat din figură se numeşte
cristal medit' pentru că se poate obţine atît din cub cît şi
din octaedru cu secţiuni duse prin mijloacele muchiilor
(fig. 8.5.4). De exemplu, un cub poate fi retezat astfel
încît din fiecare faţă (pătrat) să rezulte un octaedru re-
gulat.

Cristale

Pe cînd majoritatea corpurilor din natură sînt mărginite

de feţe neregulate, cristalele prezintă aproape unicul exem-
plu de corpuri regulate.
8.5.5. Plane principale ale Legea invarianţei unghiurilor prin care se stabileşte că
cubului in toate cristalele cu aceeaşi compoziţie chimică, unghiurile
Geomet,-ie în spaţiu 241

dintre feţe sînt ~gale a fost descoperită de medicul şi naturalistul danez Niels STENSEN
(1638-1668). Pentru a studia simetria cristalelor pe lîngă noţiunile de centru de simetrie şi
axe de simetrie se introduce şi noţiunea de plan de simetf'ie. ·
Cubul admite, pe lîngă cele trei axe de simetrie, şi 9 plane de simetrie care trec prin centrele
a cîte două feţe opuse (fig. 8 ..5 •.5). Cele trei plane de simetrie principale sînt paralele la două
feţe opuse şi trec prin centrul cubului. Pe fiecare dintre acestea sînt perpendiculare două plane
de simetrie care conţin fiecare două diagonale ale cubului.
Următorul tabel dă o privire de ansamblu asupra planelor de simetrie din cele
şase sisteme de cristale.

Numărul

Sistem planelor prin- Exemple

planelor de
cipale de
simetrie
simetrie

Regulat 9 3 Cub (sare) octaedru (fier magnetic), tetra-

edru (minereu de antimoniu), dodecae-
dru (sulf)
Hexagonal 7 1 Prisma hexagonală, piramida hexagonală
dublă (cuarţ)
Tetragonal .5 1 Stîlp pătratic şi piramidr~
Rombic 3 o Piramida dublă. cu baza romb (sulf)
Monoclin 1 o
Triclin o o Sulfat de cupru

8.6. Sfera

Generalităţi

Prin rotirea unui cerc (semicerc) în jurul unui diametru, perimetrul acestuia descrie o supra-
faţă sferică.. Porţiunea din spaţiu, închisă de o sttprafaţă sferică, se numeşte sjef'ă. Sfera este
locul geometric al tuturor punctelor din spaţiu a căror distanţă la un punct fix este constantă.
Punctul fix se numeşte centrul sjef'ei. Formele sferice joacă un rol important în viaţa cotidiană
a omului, de exemplu, rulmenţii, mingea sau corpurile cereşti.
Poziţia relativă
a dreptelor şi sferelor. Drept ele pot avea cu o suprafaţă sferică un pune t
comun, douăpuncte comune sau nici un punct comun.
Secantă. Coa,-dă. O secantă taie suprafaţa sferică în două puncte. Partea din această secantă
care conţine numai puncte ale sferei se numeşte coa,-dă. Coarda cea mai lungă este diametru!
sferei; centrul sferei se găseşte la jumătatea diametrului. Orice segment determinat de centru
şi de un punct al suprafeţei sferice se numeşte ,-ază.
Tangente. Tangenta atinge sfera într-un punct (fig. 8.6.1). În punctul de contact se pot
duce oricîte tangente; toate aceste tangente determinA. planul tangent. Raza în punctul de
contact este perpendiculară. pe planul tangent.
Poziţia relativă a sferelor 'şi planelor. Un plan şi o suprafaţă sferică au în comun un cerc,
un punct sau nici un punct.
Calotă sferică, segment sjef'ic. Orice plan taie sfera după. un cerc, care poate fi un cerc mare
sau un cerc mic (v. cap. 12). Planul împarte suprafaţa sferică. în două calote sferice şi sfera în
două segmente sferice. Aceste calote şi segmente (fig. 8.6.2) sînt egale dacă planul trece prin
centrul sferei.
Zontl sferică. Două.
plane paralele delimitează. dintr-o sferă. o zonă sferică. Zona sferică. este
mărginită. de două cercuri dintre care numai unul poate fi un cerc mare al sferei.
Două. cercuri mari delimitează dintr-o sferă. patru pene sferice.
Sector sferic. Dacă raza unei sfere se mişcă sprijinîndu-se de-a lungul unui cerc al sferei
ea va descrie o suprafaţă. conică şi împarte sfera în două sectoare sferice.
2-42 Matematici elementare

8.6. 1. Sfera şi linii importante referitoare la 8.6.2. Intersecţia unei suprafeţe sferice cu
sferă. un plan este un cerc

Principalele pă.rţi ale sferei sînt reprezentate pe figura 8.6.3 .

Sector sferic

Cerc oarecare Colo fă

8.6.3. Sfera şi pârţile ei

Volume

n·upă. principiul lui Cavalieri emisfera de rază. rare acelaşi volum ca cilindrul circular drept
cu raza r şi înălţimea r din care sa înlă.turat un con circular drept cu înă.lţimea r şi raza r
(fig. 8.6.4). Un plan aflat la o distanţă. r 1 (r1 < r) de bază., paralel cu aceasta, taie emisfera
după. un cerc cu raza p1 = Vr 2 -rf şi corpul echivalent (cilindrul fără con) după. un inel circular
cu razele r şi r 1 . Suprafeţele de secţiune au ariile A 1 = 7tp~ = 7t(r2 - rf) şi A 2 = 1tr2 - 7trf
şi deci cele două. arii sînt egale. S-a demonstrat astfel că. emisfera are volumul
Geometrie în spaJiu 2i3

Volumul sferei V = -.f 7tf'a

3

Volumul părţilor sferei. Segment

sferic. Formula pentru volumul seg-
mentului sferic se deduce după ace-
laşi principiu (compararea emisferei
cu partea din cilindru ră~asă după
8.6.4. l)educerea formulei pentru volumul unei sfere înlăturarea conului (fig. 8.6.6). În
3 2
acest c:az, în locul conului apare un
1

· _/· ..
trunchi de con:

1! ~-----:--u-~~- ~~
. ~
- 1
~ 1 - ~ ~ - :.
V = 7tf'
2
h1 - 1th
3 [r 2 + (r- h 1) r +
~ ----+~--;:; ~----;~ -~-..,-·-
1
'--r-.,1
1 1
'--r..-J
1 1
'--r-.,1
1 + (r - l
'~11
\ 2] = -7thl
3- [3 r h1 - h2]
1 =

7th2
8.6.5. Volumele acestor trei corpuri sînt în raportul 3:2 : 1 = - -1 (3r- hJ.
3
Deoarece p2 = r2 - (r - hJ 2 = 2rh1 - hf sau 6rh 1 - 2hi = 3p2 + hi, rezultă
rr:h1
V = - - (3p + 2
hi),
6
unde r este raza sferei, h 1 înălţimea segmentului şi p raza cercului de secţiune.

Volumul segmentului sferic 1 V= rr:hf (3r- hJ = rr:h 1 (3p2 + hi).

3 6

Zonă sferică. Dacă o zonă sferică are înălţ'imea· (distanţa dintre cercurile de secţiune) h şi
razele cercurilor de secţiune p1 şi p2 , atunci după principiul lui Cavalieri volumul ei va fi
egal cu diferenţa dintre volumul unui cilindru r.r~h şi al unui trunchi de con cu razele bazelor
r 1 = r 2 + h şi r 2 (fig. 8.6.7). Se obţine
V = rr:r 2h - rr:h [(r2 + h) 2 + (r 2 + h) r 2 + r~] = rr:h (6r 2 - 6ri- 6r 2h- 2h2) .
3 6
Din relaţiile pj = r2 - (r 2 + h) 2 , p§ = r2 - r~, pf + Pi = 2r 2 - 2r 2h - 2r~ - h2,
3pj + 3p§ + h2 = 6r2 - 6ri- 6r 2h - 2h 2 rezultă V = rr:h (3pj + 3pi + h2).
6

Volumul zonei sfexjce V = rr:h (3pf + 3p~ + h2)

6

S ector sferic. Volumul sectorului sferic este suma volumelor unui con şi al
+~ înălţimea
2
unui segment sferic; V ect 6
= rr:h (3r - h) p2 (r - h), unde h este segmen-
3 3
r------ ~~e~,--~--~~~~~
1'

8.6.6. Deducerea formulei pen- 8.6. 7. Deducerea formulei pentru

tru volumul segmentului sferic volumul zonei sferice
 Matematici elementare

tului, r - la tnllţimea conului şi p raza cer-

cului director. Deoarece p1 = h(2r - h), rezultA. Volumul sectorului sferic 1V = ~ ""'h
V Hei = ! -•h.
•••
3

Sfera goaliJ. O sferA. goalA. se compune dintr-o sferA. cu raza r 1 din care s-a inlA.turat o sferA.
cu centru şi raza r 1 (r1 > r 2). Volumul sferei goale este atunci diferenţa dintre volumul
acelaşi
-4 -4
acestor sfere : V,/erei goale = - r.r~- - mi =
3 3 Volumul sferei goale 1 V= ftt(tj - •Il
4
= - r.(ti- rl).
3

ArH

Aria sferei. Spre deosebire de suprafaţa lateralA. a conului şi a cilindrului suprafaţa sferei
nu poate fi desfA.şuratA.. Pentru deducerea formulei ariei sferei sint necesare consideraţii asupra
limitelor.
Dacă. o sferA. se descompune cu ajutorul razelor în n piramide cu baza poligoane cu vîrfurile
pe suprafaţa sfericA., avînd ariile As1, cînd n creşte, înA.lţimile h(, se deosebesc foarte puţin de
raza r. Atunci suma ariilor As, şi suma volumelor _!. As,hc aproximeaz! destul de bine aria
3
n ,.
sferei A şi volumul V al sferei. Din Iim 2 As1 = A, Iim h, = r şi lim 2 As,ht V
n-+oo i= l n-+co n-+ oo i=- 1
1 3V
rezultll V = -3 r·A , respectiv A = -
,. = "i1tr 2 •

Aria sferei este egali cu de patru ori aria unui cerc

mare al sferei. Aria sferei 1 A = 'i1tr1

La fel ca şi cercul, dintre toate corpurile cu aceeaşi arie sfera are volumul maxim şi dintre
toate corpurile cu acelaşi volum , aria cea mai mic! (vezi probleme isoperimetrice din capitolul
"Calculul variaţiilor"). AceastA. proprietate a sferei are o mare importanţ!; evaporarea şi
pierderile de c!ldur! sînt mai mici pentru formele sferice decît pentru alte forme. Din acest
motiv în tehnic!, sînt preferaţi uneori recipienţi sferici.

Aria părţilor sferei. Pentru g!sirea formulei ariei A a calotei sferice se procedeaz! ca şi în
cazul ariei sferei, adie! din Vsector = ! r.r 2 h şi din relaţia ~ r.r 2 h = ...!._ r.Acatotel rezulU.
3 3 3
Acalot 4= 2r.rh, unde h este înA.lţimea segmentului corespunz!tor. (Fig. 8.6.3). Aria zonei
sferice se poate obţine ca diferenţ! a dou! calote. Dac! h este înălţimea zonei respective, h1
in~ţimea calotei mari şi h1 a celei mici, se obţine

A zonă = A catota2 - A ca total = 21trh 2 - 21trh 1 = 21tr(h 2 - h 1 ) şi deoarece h 1 - h1 = h

rezult! Azonă = 2r.rh .

Formulele pentru A cat otel şi A zonei nu se deosebesc formal, numai h este de fiecare datA
altceva.
Aria sectorului sferic este suma ariei calotei şi a suprafeţei laterale a con ului: A sector =
= 21trh + r.pr = 1tr(2h + p), unde h este în~ţimea segmentului respectiv, p raza cercului de
baz! a conului şi r raza sferei şi tetodat! gener~toarea conului.

Arii
Calota sfericA. J A= 21rrh 1 Zona sfericA. 1A =21t1'h 1 Sector sferic 1 A = m-(2h + p)
 24.5

8.7. Alte corpuri

Corpuri de rotaţie. De cind s-a inventat roata olarului, corpuYil-de Yotaţie au avut numeroase
a?li_caţii . Orice plan pri~ axa de rotaţie t_aie supyafaţa de Yotaţie dupâ un meYidian sau un pyofil
şt fte_care plan_ perpen~tcular pe axă tate suprafaţa dupâ un ceYc paralel. Orice suprafaţă de
rotaţte poate ft acoperttă cu o reţea ortogonalâ de meridiane şi de cercuri paralele. Normalele n
ale suprafeţelor . de-a lungul unu~ cerc paralel format din puncte regulate formează de regulă
u_n con de rotaţie. Pentru cercun~e de razâ maximâ şi minimâ, conul degenerează într-un plan
Şt pentru un cerc de-a lungul clruta un plan tangent atinge suprafaţa, conul degenerează într-un
cilin~u (fig. 8. 7. 1 . ombt1ic meridian
o

cerc par alel

8. 7.2. Tor cu diferite poziţii ale cercului
de rotaţie

8. 7.1. Corp de rotaţie: normala n, conul normal de-alungul

unei secţiuni circulare este colorat cu galben; de-a lungul
unui cerc într-un plan tangent, acesta devine cilindru
circular ; de-a lungul unui cerc a cărui razâeste un maxim
sau un minim relativ, acesta degenereazA. intr-un plan.

Corpuri de rotaţie binecunoscute sînt sfera, conul de rotaţie, cilindrul de rotaţie, paraboloidul
de rotaţie , hiperboloidul de rotaţie cu o pînzâ, hiperboloidul de rotaţie cu douâ pinze, elipsoidul
de rotaţie (vezi cap. 24), torul, pseudosfera şi catenoidul.
Un tor se obţine prin rotaţia unui cerc de rază r în jurul unei axe din planul cercului la o
distanţă a > r de centrul acestuia (fig. 8 . 7.2). Torul este o suprafaţd tubulard.
Pseudosfera se obţine prin rotaţia tractricei în jurul asimptotei ei. Dacă se alege axa O
a unui sistem de coordonate carteziene ca asimptotă şi dacă. a este distanţa vîrfului A mâsuratl
p e axa Oy, atunci volumul pseudosferei este V = 2rta3 f3. În orice punct regulat, suprafaţa are
curbură gaussiană constantă şi negativă.. Datorită acestei proprietăţi , pseudosfera serveşte ca
model pentru geometria neeuclidiană. hiperbolică. după cum sfera serveşte ca model pentru
geometria neeuclidiană. eliptică.
Cent rele de curbură ale t ractricei se gă.sesc pe ldnţi~or care este astfel evoluta tractricei
(fig. 19 . .5.11). Prin rotaţia lă.nţişorului în jurul directoarei sale rezultă catenoidul care este
unica suprafaţă de rotaţie reală minimal!.
Regulile lui Pappus. Pentru a calcula volumul şi aria corpurilor de rotaţie, PAPPUS din
Alexandria (sfîrşitul sec. 3. î.e.n.) a dat reguli, care astă.zi se deduc cu ajutorul calculului inte-
gral .

Regula lui Pappus pentru aria suprafeţelor. Dacă. o curbă. plană. C se roteşte tn jurul unei
drepte l in planul ei, astfel încît C se gă.seşte pe o parte a lui l, atunci aria S a suprafeţei
de rotaţie rezultate este egală. cu produsul dintre lungimea curbei generatoare C şi lungimea
drumului parcurs în rotaţie de centrul de greutate al lpi C.
Regula lui Pappus pentru volume. Dacă. o parte a unui plan A se roteşte în jurul unei
drepte in plan care are cel mult puncte frontieră. în comun cu A, atunci volumul V al cor-
pului de rotaţie 1·ezultat este egal cu produsul dintre aria lui A şi lungimea drumului parcurş
în rotaţie de centrul de greutate al lui A. '
246 Matematici elementare

Exemplul 1: Pentru un tor (fig. 8.7.2) aria. suprafeţei S este datâ deS = 2na· 2nr = 4n'af'
şi volumul de V = 2na • nr2 = 2~ar 2 •

Exemplul 2. Prin rotaţia unui semicerc în jurul diametrului se obţin valorile binecunoscute
ale ariei suprafeţei şi volumului pentru sferâ şi astfel se pot calcula distanţele Pc şi PA ale
centrelor de greutate ale arcului semicircular, respectiv discului semicircular, la axă. Din
S. = 4nr2 = s • 2npc cu s = nr se obţine 4nr2 = 2~rpc şi astfel pc= 2rfn. Din V = 4nra/3 =
= 2npAA cu A = nr2 /2 se obţine 4m-'/3 = n!r2 pA şi astfel PA = 4..r /(3n).
Regula lui Kepler, regula lui Simpson. Unele ţormule aproximative pentru calculul volu-
mului unui corp sînt deosebit de utile în practicâ. În multe cazuri speciale formulele dau
valorile exacte. Intr-o lucrare amplâ priVind geometria bt1toaielor, KEPLER ( 1571- 1630) a găsit
o formulâ aproximativâ pentru deter-
minarea volumului V al unui butoi,
unde B 0 , B 2 , B 1 sînt ariile celor douâ •
1
Regula lui Kepler V = h(B 0 + 4.B1 + B 2)
•
61
baze şi a secţiunii medii iar h este înălţi­ z
mea butoiului. 8.7.3. Hiperboloid
Formula dă valori exacte pentru
t runchiul de piramidâ, sfera, paraboloi-
dul eliptic, hiperboloidul cu o pînză,
elipsoidul şi toate corpurile obţinute din
acestea prin secţiuni perpendiculare pe
axă.

Exemplul 1. Planele z0 = c, z2 =
= - c, z1 = O, taie hiperboloidul cu
o pînzâ (x 2 fa2) + (y 2 fb'l.) - (z'tfc 2) = 1
după secţiuni de arii B 0 = B 2 ·= 2nab
şi B 1 = nab. Corpul mărginit de B 0 , B 2
şi de hiperboloid (fig. 8.7.3) are înălţimea
2c şi volumul V = (8f3)nabc.
Exemplul 2. Pe paraboloidul de ro-
taţie z = x2 + y 2 planete z0 = 1 şi Zz = 8.7.4.. Tetraedru
= 9 delimitează un corp pentru care
B 0 = n, B 2 = 9r., B 1 = ·5n şi h = 8; astfel volumul corpului este V = 4.0r..
Exemplul 3. Pentru un tetraedru cu· muchia a (fig. 8.7.4.), B 0 = .8 2 = O, B 1 = a 2 f4. şi
1z2 = h~ - a2J4 şi h = aJV2. Volumul găsit prin regula lui Kepler este : V = a 3 }"2f12.
Deoarece regula hti Kepler dă rezultate exacte pentru piramidă şi tetraedru, ea poate
fi aplicată fără erori pentru prismoizi. De asemenea ea dă aproximaţii bune pentru butoaie şi
trunchiuri de copac care nu sînt prea lungi. Ea nu poate fi aplicată corpurilor de rotaţie
ale căror curbe meridiane prezintă discontinuitâţi pe direcţia tangentei şi pentr 1 corpuri ale
căror înălţimi sînt mari în comparaţie cu diametrul mediu. În cazurile critice se poate obţine
o precizie mai mare făcîndu-se mai multe măsurători prin împărţirea inălţimii h în n = 2k
părţi egale şi aplicînd regula lui I~epler pentru cele k felii rezultate. Dacă. B i este aria sec-
ţiunii i, volumul se obţine cu ajutorul reg1tlii l-ui SIMPSON (1710-1761).

Conoizi. În tehnicâ conoizil. au o deosebitâ importanţă practică. În general aceştia se gene-

rează astfel. Fiind datâ o curbă directoare c, o dreaptă directoare l şi un plan de direcţie
neparalel cu l, conoidul este format de mulţimea dreptelor care se sprijină pe c şi pe l şi
sînt paralele cu planul. Dacă curba directoare este un cerc al cărui plan nu conţine dreapta
directoare, se obţine un conoid circular. Pentru un conoid circular drept, dreapta directoare
este perpendicularâ pe planul de direcţie şi este intersectată sub unghiuri drepte de axa cer-
cului în afara planului cercului. Un plan paralel cu planul cercului intersecteazâ conoidul după
o elipsâ (fig. 8.7.5). Regula lui Kepler aplicată unui conoid circular drept dă volumul exact.
Dacă r este raza cercului de bază şi h înâlţimea, atunci B 0 = nr 2 , 4.B1 = 2nr2, B 2 = O şi
V= nr2hf2.
GeometYie desc.riptivă 2i7

Prismoid, ponton, pană.

8.7.5. Conoid

Prismoizi. Prismoidul, este un poliedru care are ca baze două poligoane oarecare paralele
iar ca feţe laterale triunghiuri sau trapeze. Prisma, piramida şi trunchiul de piramidă sint
cazuri particulare de prismoizi. Pentru prismă , baza inferioară şi baza superioară sînt congruente
iar la piramidă baza superioară degenerează într-un punct. Alte forme speciale de prismoizi
sînt pana, un prismoid la care baza superioară degenerează într-o dreaptă, şi pontonul care
este o pană trunchiată (fig. 8.7.6). O pană se descompune printr-o secţiune paralelă cu baza
într-un ponton şi intr-o pană mai mică; cele două baze ale ponton ului sînt asemenea iar tra-
pezele laterale două cîte două congruente. Un ponton pentru care înălţimea este foarte mare
în comparaţie cu bazele este deseori denumit obelisc. Aplicarea regulii lui Kepler prismoizilor
dă valori exacte pentru volumele lor. Pentru un ponton avînd laturile bazei a şi b, laturile
acoperişului c şi d şi înălţimea h avem B 0 = ab, -4B1 = (a + c) (b + d), Bs = cd
şi astfel V = h[2(ab + cd) + ad + bc]f6. Pentru d = O corpul este o pană cu c = c1 şi volu-
mul V = h1b(2a + c1) f6. În tehnică pana !'e foloseşte ca unealtă de despicare şi ca element
component al diferitelor maşini. Formă de p(>nton au diferite elemente de construcţii pluti-
toare, poduri transportabile şi docuri. Obeliscurile apar la unele monumente. Pietrele de moară
au uneori această formă. În sfîrşit diferitele forme de acoperişuri pot fi denumite în general
prismoizi.

9. Geometrie descriptivă

9.1. Reprezentări în geometria des- Proiecţii laterale, rabatt ri ~i repye-

scriptivă .. ................ . 248 zentt!lYi ale solidelor ... .... . 256
Proiectia centrală .... . . ... . . . 248 9.3. Alte reprezentări . . . .. ....... . 258
Proiedţia paralelă ........... . 249
Procedeu cu cote, metoda unui
9.2. . Metoda celor două plane ........ 250 plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . • 258
A xonometYie . . . . . . . . . . . . . . . • 26 l
~i plaJtelor
R eprezentarea dreptelor 251 Perspectiva centrală . . . . . . . . . . 263
Perspectivă afină.............. 254 PeYechi de imagini steYeoscopice 266

Geometria descriptiYă studiază şi aplică reprezentări ale spaţiului tridimensional, în

planul bidimensional al planşetei de desen.
2.f8 Matematici elementare

În alegerea reprezentlirilor au prioritate douli cerinţe: claritatea şi plistrarea mlisurilor.

Imagini clare se obţin, de exemplu, prin proiecţie centralli deoarece imaginea din planul
desenului imitli ceea ce se vede cu ochiul. Modul cel mai uzual de plistrare a mlisurilor constă
în "Qtilizarea proiecţiei normale. Deoarece una dintre dimensiuni se pierde prin reprezentarea
în plan a obiectelor tridim~nsionale, plistrarea proporţiilor este posibilli numai sub rezerva
anumitor restricţii. Imaginile axonometrice care plistreazli norma dau o reprezentare clară
a obiectului spaţial prin respectarea proporţiilor. Printre acestea imaginile obţinute prin
axonometrie frontalli sînt în general preferate, datoritli simplitliţii lor.
Dacă desenul tehnic şi construcţiile pot fi considerate drept mijloace suplimentare de
comunicaţie, allituri de vorbire şi scriere, ele trebuie sli &e realizeze în concordanţli cu unele
convenţii ale geometriei descriptive. Elaborarea acestor convenţii, adecvate scopurilor practice,.
a fost fundamentată de MONGE (1746-1818} care, prin celebra sa lucrare, "Geo·m etrie
descriptive" şi prin cercetlirile sale în domeniu este considerat drept fondatorul geometriei
descriptive.

9.1. Reprezentări in geometria descriptivă

Proiecţia centrală

În proiecţie centrală, o reprezentare se obţine cu ajutorul unui fascic~tl de drepte ce trec

printr-un punct V, situat in afara planultei de proiecţie, 1t'. Imaginea, în proiecţia centrală a
~nui punct arbitrar P =F V este pc = rp (l Tt', intersecţia razei rp = V P cu planul imagine 7t'.
In această proiecţie toate punctele planului Tt'y, care trece prin l( şi este paralel cu ;t,
vor fi reprezentate ca puncte
de la infinit ale planului 7t'.
Acest plan, 7t'y se numeşte
plan de fugă (fig. 9.1.1).
Imaginea în proiecţia cen-
trală zc, a unei drepte l, care
nu trece prin V şi nu este con-
ţinută în 1t'y este tot o dreap-
tă, deoarece razele care pro-
iecteazli punctele ei, de exem-
plu r A = V A şi rB = V B for-
mează un plan, care se intersec-
tează cu planul 7t' dupli o
dreaptli (fig. 9.1.2). Punctul L,
în care dreapta l înţeapă planu 1
7t' reprezintli propria sa imagine 9,1, 1, Planul imagine şi 9.1.2. Reprezentarea unei drepte
şi se gliseşte pe zc(L = l fl1t'). planul de fugă în proiecţie în proiecţie centralli
Proiecţia cmtrală zc a dreptei centralli
l este determinatli în mod
univoc prin imaginile Ac şi Bc
a douli puncte A şi B. Punctul Lv în care dreapta l intersectează planul Tt'y se numeşte
punct de fugă al dreptei l; imaginea sa este punctul impropriu al dreptei le. Imaginea punctului
impropriu al dreptei l este punctul de intersecţie L~ al planului 7t' cu raza rz, paralelli cu l,
ce trece prin V. Acest punct de fugli Lf. reprezintli imaginea plmctului comun de la infinit al
tuturor dreptelor paralele cu l. Punctul de fugli al tuturor dreptelor perpendiculare pe planul 7t'
este reprezentat de piciorul perpendicularei coborîte din punctul V pe planul Tt' şi se numeşte
punct principal de fugă, H. Lungimea d a segmentului VH se numeştele distanţă. Punctele de
fugă ale tuturor dreptelor care taie planul 7t' sub un unghi de 4.5° sînt situate pe un cerc cu
centrul în H şi de rază. d, numit cerc de distanlă·
Geometrie descriptivă 249

Proiecţia paralelă

Dacâ vîrful V al fasciculului de raze care realizeazâ reprezentarea în proiecţie centrală

se găseşte la infinit, se obţine proiecţia paralelă a punctelor P din spaţiu, prin punctele P' ale
planului 7t. Deoarece razele care proiectează punctele unei drepte p formează un plan, imaginea
p' a dreptei este tot o dreaptă, în general, şi imaginile a două drepte· paralele p şi q sînt para-
lele. Doar atunci cînd dreapta dată 10 este paralelâ cu razele proiectoare, imaginea sa este
un punct L 0 = (10 n 7t}. Pentru dreptele care nu sînt paralele cu razele proiectoare sînt vala-
bile următoarele teoreme:

Raportul în care trei puncte împart o dreaptă este invarlant î" această proiecţie, de exem-
plu IABI: IBCI = IA'B'I: IB'C'I (fig. 9.1.3).
Raportul a două segme11,te situate pe drepte paralele este invariant în proiecţia paralelă, de
exemplu IABI: IDEI= IA'B'I: ID'E'I·
. Imaginea UJtei figuri aflate într-un plan paralel cu 7t este congrumtă cu figura originală,
de exemplu !lPQR ~ llP'Q' R' (fig. 9.1.4).

Proiecţie oblică. Dacă corpul solid ce urmează a fi reprezentat are trei muchii respectiv
perpendiculare, sau axe de simetrie a,b,c, atunci se poate obţine constructiv o proiecţie oblică ( pro-
iecţia paralelă oblică) a sa. Dacă planul imagine 7t se alege vertical, atunci corpul solid poate
fi adus într-o asemenea poziţie, încît două din cele trei axe ale sale să fie paralele cu r.,
una dintre ele, de exemplu b, orizontală, iar cealaltă, de exemplu c, verticală (fig. 9.1..5). A
treia axă, a, ca şi toate dreptele paralele cu aceasta sînt perpendiculare pe planul1t şi se numesc
linii de adîncime. Imaginile acestora sînt paralele şi fac cu imaginea lui b unghiul de defor-
mare <p = (ă, b), unde ă este imaginea lui a.
Raportul A = ă : a, dintre lungimea imaginii
segmentului şi lungimea sa originală, măsurată
pe linia de adîncime se numeşte raport de
deformare. Pot fi reconstituite dimensiunile
figurii spaţiale, plecînd de la desenul imaginii
sale.

9.1.3. Constanta rapor-

tului de diviziune în
proiecţia paralelă

9.1.4. Imaginea unei fi-

guri paralele cu planul
imagine este congruentă
cu originalul în proiecţia
parale!ă

Pentru uşurinţa construcţiei un-

ghiul <p se alege egal cu una din valorile
de 30°, 4.5°, 60° sau 120°, care se
pretează desenării cu echere, iar ra-
portul de deformare A se alege astfel încît să fie un numâr ra-
ţional simplu, ca de exemplu 1, 1 : 2, 2 : 3, 1 : 3 sau 3 : 4.

Proiecţia normală. sau ortogonală. În această reprezentare

razele proiectoare paralele sînt perpendiculare pe planul imagine 7t.
9.1..5. Imaginea oblică a qaritatea mult redusă a imaginii este compensatâ în două
unei secţiuni a cubului moduri.

1) Punctele sau liniile obiectului sînt reperate prin cotele lor deasupra planului orizon-
tal de referinţâ. Aceasta se aplică în mod special în proiecţia lucrărilor de teren şi în re-
prezentarea reliefului.
2.50 Matematici elementare

2) Imaginea normal~ se comparA. cu o a doua imagine normalA., în cadrul aceluiaşi desen.

Aceasta se realizeaz~ dac~ direcţiile de proiecţie şi planurile imagine care dau cele două
imagini normale sînt perpendiculare. Metoda celor dou~ plane de proiecţie, schiţată aici, se
aplică în construcţiile de maşini şi arhitectur~.

9.2. Metoda celor două plane

În metoda celor două plane obiectul din spaţiul cu trei dimensiuni este reprezentat prin
proiecţiile sale normale pe dou~ plane perpendiculare, 1t1 şi 1t2 (fig. 9.2.1). Aceste plane împart
spaţiul în patru cvadranţi (fig. 9.2.2). Un obiect din spaţiul cu trei dimensiuni este reprezentat
în planul 1t1 printr-Uf! fascicul de drepte paralele şi in planul 1t2 , printr-un al doilea fascicul
de drepte paralele. In acest fel se obţin două proiecţii normale ale unui obiect, în dou~
plane perpendiculare şi anume proiecţia orizontal~ în planul 1t1 şi proiecţia vertical~. în pla-
nul r. 2 • Este de preferat ca obiectul ce urmeaz~ a fi reprezentat s~ fie situat în cvadrantul
întîi. Pentru.comoditatea desenatorului care lucreaz~ cu aceste dou~ imagini ale unui obiect, pro-
iecţia vertical~ este plasată în planul desenului, iar proiecţia orizontală este rab~tută în jurul
axei .x12 astfel încît şi aceasta să ajung~ în planul desenului. După această rotaţie, proiecţia
verticală se găseşte deasupra axei, iar proiecţia orizontală, sub axă. Proiecţiile orizontală, res-
pectiv verticală ale unui punct P se g~sesc pe o dreapt~ perpendiculară pe axă. Această
dreaptă se numeşte dreaptă directoare (de ordine). Se spune că proiecţia orizontală P' şi pro-
ecţia verticală P" ale punctului P se află într-o poziţie Monge. Distanţa dintre P" şi axă
'. linia de pămînt) este numită prima distanţă, d1 , iar cea dintre P' şi axă este numită a doua
(distanţă, d2 ale lui P. Corespunzător proiecţiilor orizontală P' şi verticală P" ale punctului
P av-em razele de proiectare r 1 , respectiv r 2 , ambele trecînd prin P.
Dacă obiectul se găseşte în primul cvadrant, atunci proiecţia sa verticală se va găsi . tot-
deauna deasupra axei orizontale, respectiv proiecţia sa orizontală sub această axă. Este însă
posibil să avem de reprezentat corpuri care să se găsească în ceilalţi trei cvadranţi. De exem-
plu, punctele A, B, C, D se găsesc respectiv, în cvadranţii I, II, III şi IV (fig. 9.2.2). Distan-
ţele di corespunzătoare satisfac următoarele inegalităţi: pentru A : d1 , d 2 > O, pentru B : d1 > O,
d 2 < O, pentru C : d1 , d 2 < O, pentru D : d1 < O, d 2 > O.
A" c'
B"
a'
-+----+-----+---~--xu
D'

D"
c"
9.2.2. Proiecţia orizontală şi verticalft
a patru puncte A, B, C, D:
A se află primul cvadrant, B in al doilea,
C în al treilea, D tn al patrulea

9.2.1. Imagini oblice ca reprezentări ale unui obiect

spaţial (tridimensional) în proiecţiile perpendiculare 9.2.3. Planuri de coincidenţă şi de si-
în coordonate metrie
Geometrie descriptivă 251

Pentru punctele a căror proiecţie orizontală (verticală) se găseşte pe axă, d 2 = O (d1 = O).
Toate punctele aflate în planul de simetrie a (planul de coincidenţă, x) este valabilă relaţia
d 1 = d 2 (d1 = - d 2). În cazul proiecţiei pe două plane, în planul desenului se suprapun două
planuri-imagine. Printr-o combinaţie con'lenabilă de construcţii geometrice plane, aplicată
celor două imagini ale unui obiect, pot fi rezolvate probleme ale construcţiilor geometrice spa-
ţiale. Axa :x12 nu trebuie, de aceea, privită ca o linie de separare înt:J;e proiecţiile orizontalr~
şi verticală, aceasta ilustrînd intersecţia celor două plane imagine, inaintea rabaterii care le-a
adus în planul desenului.

Reprezentarea dreptelor şi planelor

Reprezentarea unei drepte. Proiecţiile l' şi l" ale unei drtpte l sînt determinate în mod
univoc prin proiecţiile a două puncte ale sale. Pentru o primă dreaptă principală, "-t_ para-
lelă cu 1t1 , proiecţia sa verticală hi' este paralelă cu axa x 12 ; pentru o a doua dreaptă princi-
pa.!ă h2 paralelă cu 1t2 proiecţia sa orizontală , 1z; este paralelă de asemenea cu .x12 • Poziţia unei
drepte oarecare l, care nu intersectează axa .x12 şi nu este o dreaptă principală este determinată
de urmele sale, adică punctele de intersecţie cu planete 1t1 şi 1t2 • L 1 = (l n1t1) se numeşte
prima urmă, iar L 2 = (l n 1t2) se numeşte a dotta mmă (fig. 9.2.4); punctele L~ şi L; se
găsesc pe .x12 • Punchtl de intersecţie K' = K" al proiecţiilor dreptei corespunde punctului
K, în care dreapta l intersectează planul de coincidenţă. :Pentru o dreaptă l , perpendiculară
pe 1t1 avem l' = L 1 , în timp ce pentru o dreaptă l perpendiculară pe 1t2 , l" = L 2 • Două
drepte, p şi q se intersectează într-un punct S din spaţiu dacă şi numai dacă punctele de
i}ltersecţie ale proiecţiilor 1' = (P._' n q') şi 2" = (p" n q") se găsesc într-o poziţie Monge.
In acest caz 1' = S' şi 2" = S". Jn caz contrar, cele douft drepte nu se intersectează (fig. 9.2 . .5).

N 1 Il

9.2.5. Perechi de drepte oarecare şi inter-

sectate

9.2.4. Proiecţie orizontală şi verticală a unei drepte l cu urmele punctelor L 1 şi L 2 ; deoarece

d1 = -d2 , K' = K" se află în planul de coincidenţă

Reprezentarea unui plan. Un plan E este determinat prin două drepte care se intersec-
tează. De exemplu, dacă dreptele p şi q se intersectează în punctul P (fig. 9.2.6)
şi P 1 ,P 2 respectiv Q1 , Q2 sînt urmele lor pe planete 1t1 şi 1t2 , atunci dreptele e1 = P 1Q1
şi e2 = P 2Q2 se află atît în planul E, cît şi respectiv, în planete 1t1 şi 1t2 • Dreptele e1 şi e2
se numesc urmele planului E în 1t1 şi 1t2 şi se pot construi cu ajutorul urmelor dreptelor p
şi q. Urmele e1 şi e2 se intersectează într-un punct K pe axa .x12 , acelaşi în care aceasta
intersectează planul E.
În construcţiile grafice dintr-un plan dat sînt foarte utile liniile principale sau
urmele paralele. Primele linii principale, paralele la primele urme sau linii de înălţime sînt
paralele cu e1 ; liniile principale secundare, paralele la al doilea rînd de urme sau linii fron-
tale sînt paralele cu e2 • De exemplu, se poate stabili cu uşurinţă situaţia în care un punct P,
determinat prin proiecţiile sale P' şi P ", se află sau nu în planul E, determinat de e1 şi e2 •
Dacă proiecţia verticală hi a primei linii principale h1 a lui E este dusă prin P ", atunci
 252 Matematici elementare

9.2.6. Reprezentarea planului şi laticii punctului P;

a) în imaginea oblică; b) in proiecţiile normale in coordonate

9.2. 7. Secţiunea plană prin prismă, soluţia prin interme-

' diul laticelor primei drepte principale

proiecţia sa orizontală, h1 este univoc determinată. Dacă P' se află pe hi găsită prin
acest .procedeu, atunci P este un punct conţinut in E; în caz contrar, P este exterior pla-
nului e. Modelul descris aici se numeşte laticea punctului P. Această latice este de asemenea
posibilă pentru o dreaptă arbitrară conţinută în E. Printr-o aplicare a laticelor se poate
obţine, de exemplu, construcţia intersecţiei dintre o prismă perpendiculară pe r.1 şi un plan.
Proiecţiile orizontale ale punctelor de intersecţie a, b, c, vor fi a', b', c'. Proiecţiile verticale
corespunzătoare ale aceloraşi puncte de intersecţie se găsesc prin utilizarea primelor linii
principale, folosind laticele (fig. 9.2.7). Liniile de coborîre intersectează liniile de înălţime for-
mind unghiuri drepte, punctul de intersecţie aflîndu-se pe linia de cea mai mare pantă a
planului. De aceea planurile liniilor de cădere sînt perpendiculare pe planurile liniilor de înălţime.
Cazurile particulare ale poziţiei planului E pot fi caracterizate prin poziţiile urmelor e1 ,
şi e2 • Pentru primttl plan proiector perpendicular pe r.1 , e2 j_ x12 , pentru al doilea plan proiector
perpendicular pe 1t2 , e1 j_ x12 şi pentru un plan perpendicular atît pe 1t1 , cît şi pe 1t2 , ambele
urme sînt perpendiculare pe x12 • Pe un astfel de plan obţinem o proiecţie verticală care com-
pletează proiecţiile orizontală şi verticală ale solid ului. În planul orizontal, e1 şi e2 sînt paralele
.cn linia de pămînt. Dacă ele coincid cu ea, atunci planul conţine linia de pămînt şi poate fi
reprezentat numai de liniile principale.
Un plan se numeşte direct dacă planul şi proiecţia verticală a triunghiului ABC în plan
au acelaşi sens de rotaţie. Dacă sensurile de rotaţie a celor două imagini ale triunghiului sînt
opuse, planul se numeşte alternativ.

Determinarea adevăratei dimensiuni corespunzătoare proiecţiei normale. Distanţa dintre

două puncte A şi B este egală cu lungimea segmentului AB măsurată de-a lungul dreptei l = AB.
Dacă l este o dreaptă principală cu corespondent în planul imagine, atunci proiecţia normală
a segmentului îi dă valoarea adevărată, de exemplu h1 în planul 1t1 şi h2 în planul 1t2 •
Dacă A şi B sînt situate pe dreapta l într-o poziţie oarecare, atunci l poate fi rabătută
în jurul primei sau celei de a doua drepte proiectoare luată ca axă aşa încît să fie situată
într-una din poziţiile de mai înainte relative la planul imagine.
De exemplu l poate fi rabătută în jurul primei drepte proiectoarea prin A în poziţia celei
de a doua drepte principale (fig. 9.2.8). Dacă C este piciorul perpendicularei din B pe a,
atunci triunghiul dreptunghic ABC poate fi rotit în jurul laturii lACI= IA "'C•'j. Cealaltă
latură este ICBI = IA'B'I· Punctul B se mişcă în spaţiu pe un arc de cerc paralel cu planul
1t1 cu centrul în C şi raza 1A' B' 1· În planul 7tz punctul B• .. se mişcă pe o dreaptă ce trece
prin B" paralelă cu linia de pămînt (axă) x12 către punctul B• " determinînd 1B• "'C "'1 =
= 1 A'B' 1 (fig. 9.2.9). În afară de distanţa reală AB, această construcţie dă primul unghi
de înclina.te cx1 al dreptei l = A B faţă de planul pămîntului (orizontal) 1t1 ; cxt = ~ A L 1L; =
= ~ ABC = ~ . A "B• "C ". Similar, cel de al doilea unghi de înclinare ot:a pe care l il face cu
planul 7tz este obţinut prin rotaţie în jurtll celei de a .doua drepte proiectoare perpendiculară
pe planul 1tz·
Geomet,ie descriptiviJ 253

- - + - - - -- -+-- - - - - x , 2

9.2.8. Reprezentarea oblicâ. pentru determinarea 9.2.9. Determinarea distanţei prin

distanţeia douâ. puncte în spaţiu intermediul rabaterii paralele

Forma reală a unei f iguri plane poate fi determinatâ. prin rabatere paralelă cu planul de
proiecţie.
Este normal să se folosească prima sau a doua dreaptă principală a planului figurii
ca axă de rotaţie.

Exemplu. Forma adevărată a unui c''

triunghi ABC dat poate fi determinati
din proiecţia. orizontală şi verticală prin
rabaterea lui tn jurul dreptei principale
h1 ce trece prin A intr-o poziţie para-
lelă cu planul pămîntului (orizontal).
În timpul rabaterii A rămîne fix, în
timp ce B şi C descriu arce de cerc ale
căror plane au axa de rotaţie h1 ca
normală comună. Raza re a cercului
descris de C este ipotenuza unui triunghi
dreptunghic cu 1C'M 01 şi hc ca laturi,
unde. M(; este piciorul perpendicularei
din C' pe h1 şi segmentul hc este luat din
proiecţia veTticală. Dacă acesta este de-
senat din M(; în lungul lui ht către ca-
pătul S', atunci 1S'C' 1 = re. Luind
acest segment 'C din M(; de-a lungul
dreptei de ordine ce. trece prin C'
perpendiculară pe hi este obţinut punctul
C1. care este rezultatul rotaţiei lui
C în jurul lui h1• Punctul B este tratat .
similar (fig. 9.2.10}.

Deoarece în această metodă, în

afară dedreapta de ordine perpendi- 9.2.10. Forma reală a unei figuri plane obţinută
culară pedreapta principală ce trece prin aplicarea metodei compa.sului dublu.
2.54 Matematici eleme1~tare

prin punctul ce urmează a · fi rotit, încă două distanţe trebuie luate cu compasul, ea este
numită metoda compasului dublu. Se verifică dacă dreptele B'C' şi BJ.CJ. se întîlnesc într-un
punct pe axa de rotaţie h1 . Forma reală a unei figuri plane ţine seama de asemenea de
unghiul de intersecţie a două drepte care se intersectează în spaţiu.

Perspectiva afină

Dacă o figură plană arbitrară este rotită în spaţiu în jurul uneia din urmele ei din interiorul
planului imagine corespunzător acestei urme, atunci figura rezultată şi proiecţia perpendicu-
lară a figurii originale pe acelaşi plan sînt~fF.eprin perspectiva afillă ortogonală, de exem-
plu triunghiul ABC (fig. 9.2.11) dă proiecţia p rpendiculară A 'B'C' şi triunghiul A 1 B 1C1
prin rotaţie în jurul lui . e1 în planul 7t1 • Pentru easta, urma e1 este axa afi1~ităţii. Razele
de afinitate de la origine la punctul reflectat, A 'i 1 de exemplu, sînt paralele şi direcţia afini-
tăţii este perpendiculară pe axa de afinitate. Corespondenţa dintre original şi reflecţie este punct
cu punct şi liniară deoarece dreptele l' devin dreptele 11 •
Aceste drepte l' şi 11 se întîlnesc într-un punct L al axei
afinităţii. Fiecare punct al axei se reflectă tot in el. Dreptele
paralele devin tot drepte paralele şi raportul unei divi-
ziuni de trei puncte pe o dreaptă este egal cu cel al proiecţiei
perpendiculare a punctelor, de exemplu, IA'D'I: ID'B' I =
= IA 1D 1 1 : ID1 B 1 1. Raportul în care dreapta care uneşte o

9.2. 11. Perspectiva afină a unei fi- 9.2.12 . Perspectiva afină tangenţială avind pe a ca axă
guri plane şi rezultatul rotirii ei de afini tate

pereche arbitrară de puncte este divizată de axa de afinitate este numit caracteristica perspec-
tivei afine. Într-o perspectivă afină oblică sau o perspectivă afină generală direcţia de afinitate
poate face orice unghi cu axele afinităţii. Într-o perspectivă afină ta11geuţială sau perspectivă
afină echivalentă razele afinităţii sînt paralele cu axa afinităţii (fig. 9.2.12).

Reprezentarea unei perspective afine in plan este unic determinată de axa afinitlţii şi de
o pereche de puncte ce corespund in desen.

Pe planşeta de desen există între proiecţia orizontală şi proiecţia verticală a unei figuri
plane un raport de perspectivă afină. Dreptele de ordine ale tuturor punctelor, de exemplu
D'D" dau direcţia afinităţii şi imaginile l' şi l" ale oricărei drepte l ale figurii plane intersec-
tează într-un punct al dreptei s desenul. Aceasta este axa de afinitate a perspectivei afine.
Proiecţiile orizontală şi verticală a dreptei de intersecţie k = (x fl E) a planului de coincidenţă
x cu planul E al figurii coincid cu aceasta şi avem : k' = k" = s (fig. 9.2.13).

intre proiecţia orizontală şi proiecţia verticaliJ a unei figuri plane este o înrudire afină.
Razele de afinitate coi·u cid cu dreptele de legăturiJ ale punctelor şi axa de afinitate s coincide
cu imaginea identiciJ a intersecţiei dreptei k C14 pla1JŞeta de desen.
Această proprietate geometrică poate fi folosită constructiv, de exemplu pent ru a obţine
laticea unui punct D din plan.
Geometrie descriptivă 255
8"
Elipsa ca imagine a perspectivei afine a
cercului. Aplicaţia perspectivei afine a unui
cerc cu centrul în C este determinată de axa
afinităţii s şi de imaginea C' a centrului C.
Direcţia afinităţii este CC'. În timp ce orice
dreaptă îi taie imaginea pe axa afinităţii, imagi-
nea oricărui punct P poate fi construită ca punc-
tul de intersecţie a două drepte, de exemplu,
imaginea P' a punctului P este obţinută din
două condiţii CC' 11 P P' şi (CP n s) = (C' P' n s).
Reprezentările diametrelor perpendiculare
ale cercului sînt numite diametrele conjugate
ale elipsei (vezi cap. 7 şi 2.5), de exemplu P' R'
8'
şi Q'S', imaginile lui PR j_ QS. Deoarece
paralelele apar paralele şi raportul de divi-
9.2.13. P erspectiva afină a proiecţiilor ori-
ziune rămîne neschimbat, există relaţii impor- zontale şi verticale ale unei figuri plane
tante între coardele paralele şi tangente.
Diametrttl unei elipse împarte în dottă toate coardele paralele cu diametrul conjugat, şi tan-
gentele la punchtl extrem al diametrttlui tmei elipse sînt paralele cu diametrttl conjugat, de
exemplu P' R' împarte în două coardele paralele cu Q'S' şi tangmtele la P' şi R' sînt
pm·alele cu Q'S'.

Dintre perechile de diainetre conjugate există numai una care formează o pereche per-
pendiculară de diametre. Acestea sînt axa mare şi axa mică a elipsei. Dacă K 1 şi K 2 (fig. 9.2. H)
sint punctele lor de intersecţie cu axa afinităţii s, atunci atît C cît şi C' sînt situate pe un
cerc cu diametru} K 1 K 2 • Centrul lui
N estţ punctul de intersecţie al me-
diatoarei segmentului CC' cu s; raza
sa este 1NC 1= 1NC' 1 = 1NK1 1 =

9.2.14. Elipsa ca reprezentare a per-

spectivei afine a cercului

9.2. 1.5. Raportul de divizi-

une pentru dreptele per-
spectivei afine.

= 1N Ks 1. Axa afinităţii s şi perechea de puncte C, C' sînt suficiente pentru a constr~i

transformarea afină a cercului x în elipsa x'. Axa s taie CC' în C 0 şi P P' în P 0 • Pentru
construirea unei· perechi mai îndepărtate de puncte X, X' sînt folosite proprietăţile relaţiei
afine(fig.9.2.15): CC'IIPP'IIXX'şi1PP 0 1: IP'P0 1= ICC 0 1: IC'C 0 1 = 1XX0 1: 1X'X0 1 =
= k unde k este raportul de afinitate.
Pentru construirea punctelor elipsei cu rigla şi compasul se aplică reprezentarea afin4 ortQ-
gonală, cu axa mare a elipsei ca axă a afinităţii şi axa mică ca direcţie a afinităţii. A şi B
de pe axa mare rămîn fixate în timp ce D' şi E' de pe axa micii. sînt imaginile lui D şi E
(fig. 9.2.16). Raportul afinitli.ţii este dat de k = 1CD' 1 : ICDI . De aceea elipsa este imaginea afină
a cercului x 1 cu centrul în C şi raza 1CA 1· Din relaţia afină dintre x 1 şi elipsă poate fi derivată
256 Matematici elementare

următoarea construcţie pentru elipsă. e ~senează un E

al doilea cerc Xt cu centrul în C şi raz 1CD' 1· Se
alege un punct arbitrar P 1 pe x1 . Dreapta CP1 taie x 2
în P". Se desenează perpendiculara din P 1 pe s şi dreapta
paralelă la s prin P 2 • Atunci perpendiculara şi para-
lela se intersectează într-un punct al elipsei.
Demonstraţie. Din construcţie ICD'I:jCDI = jCP2I:CP11=
= = k. Deoarece direcţia afinităţii este
1 LP 1 : 1 LP1 1
perpendiculară pe s, P este imaginea lui P 1• Această
construcţie a elipsei este cunoscută ca metoda construcţiei
prin două cercuri. Există şi alte metode de construcţie a
elipsei (vezi cap. 7) din care poate deriva o reprezentare
parametrică (vezi cap. 13).

Proiecţii laterale, rabateri şi reprezentări ale solide lor 9.2.16. Construcţia elipsei prin
două cercuri
Construcţiile fundamentale precedente in terme-
nii proiecţiilor normale în coordonate, sînt deseori aplicate
în scopul reprezentării obiectelor spaţiale, ca în următoarele exemple.
E xemplul1. Din proiecţiile orizontală şi verticală ale unui octaedru aflat într-o poziţie specială
raportată la planurile imagine, o reprezentare într-o poziţie generală poate fi obţinută cu aju-
torul celor două proiecţii verticale laterale {proiecţii longitudinale). De exemplu, punctul 1'"
are aceeaşi distanţă faţă de x23 ca şi 1' faţă de x12 şi pv are aceeaşi distanţă faţă de x 31
ca şi 1* faţă de x 23 (fig. 9.2.17). Închizînd dreptele proiectoare şi suprafeţele, se obţine o repre-
zentare centrală a solidului. Oricum, nu mai este posibil să se obţină măsurile solidului
direct din această proiecţie.
În afară de utilitatea în a face o schiţă unui obiect, proiecţia laterală (longitudinală) este
aplicată ca principiu de construcţie. Translaţia punctelor la o nouă proiecţie verticală
se realizează ţin ind seama de regula: distanţele punctelor proiecţiei închise de la axa închisă
sint translatate de la noua linie de pămînt de-a lungul dreptelor de ordine corespondente la
noua proiecţie.

Exemplul 2. Intersecţia unei drepte cu o sferă poate fi construită cu ajutorul rotaţiei.

Primul diametru proiector al sferei este ales ca axă de rotaţie (fig. 9.2.18). Dreapta l este
6'"

3'
9.2.17. Octaedru, in proiecţiile orizontalA,
verticală şi laterala.

9.2.18. Intersecţia dreptei cu sfera: aplicaţia rotaţiei unui

solid ca principiu de construcţie
Geometrie descriptivă 257

rotită în jurul lui a incit poziţia sa finală i este paralelă' la 1t2 • Două puncte 1 şi 2 de pe 1,
alese convenabil, ajung în 1 şi 2, şi sfera ajunge în ea insăşi. Primul plan proiector r prin
1 taie sfera printr-un cercc, a cărui proiecţie verticală coincide cu forma sa adevărată. De aici
punctele Ă" şi B" ale intersecţiei lui c" cu l" sînt proiecţiile verticale ale punctelor de inter-
secţie a dreptei cu sfera. Dreptele ce trec prin Ă" şi B" paralele cu linia pămîntului (linie
de bazli.) taie dreapta 1" -în A" şi B ". Aceasta are efectul rotaţiei inverse în proiecţie ver-
ticală. Planurile punctelor de intersecţie A şi B ale dreptei l cu sfera sînt găsite cu ajutorul
dreptelor de ordine ce trec prin A " şi B ".

Exemplul 3. Pla11ttl tangent la o sferă într-un punct dat P al sferei poate fi construit
cu ajutorul primei şi celei de a doua drepte principale. Deoarece planul tangent T este per-
pendicular pe raza rp ce trece prin P, cele două drepte principale h1 şi h2 ale lui T care se
intersectează în P fac unghiuri drepte cu rp (fig. 9.2.19). Rezultă ~ ll~r], = ~ h!rj, = 90°.
Deoarece hi şi ~~~ sînt paralele cu linia de pămînt (linia de bază), urmele e1 şi e2 ale Pianului
tangent acoperite de dreptele principale 111 şi h2 pot fi construite.
Exemplul 4. Să se găsească intersecţiile unei drepte l cu un con al cărui vîrf Z şi urma
curbei s în 1t sînt cunoscute. Principiul soluţiei poate fi văzut dintr-o reprezentare oblică
fig. 9.2.20). Planul r trece prinZ şi 1 şi are ca urmă dreapta c în 7t. Dacă c taie urma curbei s
in punctele P 1 , P 2 , P 3 , P 4 , atunci drepteleZP, sînt generatoarele conului aflate în r. Punctele
lor de intersecţie 1, 2, 3, 4 cu l sînt prin urmare punctele de intersecţie ale dreptei l cu conul.

Exemplul 5. Să se construiască un con de rotaţie al cărui cerc de bază se află în planul

E determinat de urmele lui e1 şi c2 , unde înălţimea h a conului, raza bazei r şi planul C
al centrului C al bazei circulare sînt date (fig. 9.2.20). Construcţia se poate face în trepte.

9.2. 19. Planul tangent la o sferă

9.2.20. Intersecţia dreptei cu conul în re- 9.2.21. Construcţia unui con de rotaţie pe
prezentarea oblică o bază plană dată
258 A-fatematici elementare
----------------------------------------------------------------
1. Cu ajutorul primei şi celei de a doua drepte principale se construieşte proiecţia verti-
cală. C" a lui C din C'. 2. Diametru! cercului de bază. este reprezentat în proiecţia orizontală
pe h~ şi în proiecţia verticală. pe hi prin lungimea lui reală. 1 A' B' 1 şi 1 P "Q" 1 sînt axele
mari ale celor două. elipse imagine. 3. Cu ajutorul dreptelor directoare, se găsesc punctele
A", B" pe l:i şi P'Q' pe h~ . 4. Din construcţia defor~ de pe hîrtie se găsesc axele
mici ale elipselor imagine şi de aici înseşi elipsele ca i~a~)i ale cercului de bază al conu-
lui. 5. Pe perpendiculara J ce trece prin C pe E, cu proiec~·le l' ..L hi şi l" ..L h2 se ia un
punct arbitrar N =1- C şi se roteşte segmentul CN, pă-strînd fix, pînă. cînd ajunge paralel
cu 1t2 • 6. Dacă CN2 este poziţia perpendicularei după rota · , un segment cu lungimea h este
trasat în lungul lui C "Ni începînd din C" către punctul Z ". Dreapta orizontală care trece
prin z; taie C"N" tn Z ". Dreapta directoare prin aceasta proiecţie verticală a vîrfului
con ului d(\ planul Z'. 7. Tangentele din Z' şi Z" la imaginile corespuuză.toare ale cercului de
bază pot fi construite folosind, de exemplu, o perspectivă afinrt. Aceasta determină proiecţiile
cerute ale conului de rotaţie (fig. 9.2.21).

Cele şase proiecţii principale. Proiecţia verticală laterală al cărei plan it3 este perpendi-
cular pe rr1 şi 1t2 este denumită proiecţia perpe1tdiculară (fig. 9.2.22). Dreptele lor de inter-
secţie x 12 , x 23 , x13 sint perpendiculare în spaţiu. Figura ne arată că nu orice obiect spaţial poate .
fi la fel reconstruit din proiecţiile orizontală şi verticală.
În general, un obiect poate fi pro-
iectat cu unghiuri drepte pe 6 planuri Vedere de;os -
ceea ce formează suprafaţa unui cub []
(fig. 9.2.23). Se obţin şase proiecţii 1
principale ale unei structur~ spaţiale 1

in repreze11farea . ~ • •

Liect este tratatrt în sensul opus.

.
.:t nlarea amenca11a 1magmea. unm o- dedreapfa
~ 6 u
europea11ă. In repre- 11"""#-l • ,, r...J L . • • ' - l ,
r,;uw ~ Otero,, were rromal. ,;uere ,a era
desfinga

~k~
Vedere din

Vedere de ws

[] veaere ele sus

L-

HJ

9.2.22. Reprezentarea oblică a proiecţiei 9.2.23. Şase proiecţii principale în sistemul european
orizontale, vertic.ale şi a proiecţiei verti- şi în sistemul american
cale a secţiunii unui obiect spaţial

9.3. Alte reprezentări

Proiecţia cu cote- metoda unui plan

În proiecţia cu cote, un punct P din spaţiu este aplicat pe punctul său imagine P' de o rază
proiectoare perpendiculară. pe planul imagine rr şi distanţa k = 1 P' P 1 este dată în funcţie
de o unitate fixă. e, ca cotă. Planul rr este luat de obicei orizontal şi semispaţiul
Geometrie descriptivd 259

pozitiv cu k>O deasupra planului. Imaginea l'a unei drepte l este fixată d imaginile P' şi Q'
ale punctelor P şi Q ale dreptei. Notînd cotele lor (ţinînd seama de semne) pe două. drepte
paralele ce trec prin P' şi Q' se obţine punctul L ca urmă. a dreptei 1 (fig. 9.3.2). Invers o
dreaptă. în spaţiu este unic determinată. de imaginile a două puncte gradate oarecare. Dacă.
intervalul este înţeles ca fiind distanţa dintre proiecţiile a două. puncte gradate ale căror
cote diferă. printr-o unitate, atunci unghiul de înclinare a dreptei faţă. de planul imagine
a = ~ (l, 1') este determinat de ecuaţia i = e cotg a (fig. 9.3.2). Cu ajutorul proiecţiei cu
cote se poate determina dacă. două. drepte neparalele a şi b, date, fiecare determinată. de cîte două.
p

9.3.2. Intervalul si un-

ghiul de înclina~e al
unei drepte
Reprezentarea punctului şi a) reprezentarea oblică;
dreptei în proiecţia cu cote b) proiecţia cu cote

puncte gradate A, B şi P, Q, se intersectează. sau nu (fig. 9.3.3). Punctele cu aceeaşi cotă.

se află. într-un plan paralel cu 7t, de exemplu P(2) şi B(2) în planul k = 2. Un plan ce
trece prin P(2) B(2) şi A {3) taie planul k = 3 sub o dreaptă. p paralelă. cu P(2)B(2) care conţine
dreapta a. Dreapta b ţaie a numai dacă ea se află în acest plan, ceea ce se poate dacă
Q(3) se găseşte pe p.

9.3.3. Proiecţia cu cote a două. drepte

oarecare a şi b
a) reprezentarea oblică; b) proiecţia cu cot e .

"-'

Dttpă cum dreptele can întîlnind două ptmcte oarecare

cu. aceeaşi cotă ale neparalelelor a şi b se intersectează sau s!nt
paralele, tot aşa perechea de drepte a şi b nu se intersectează
sau se intersectează. Pen,tru o pereche de paralele a şi b d1'eptele
care unesc perechi de puncte cu aceeaşi cotă au proiecţiile lor pe
un plan paralele.

?
Un plan înclinat către 1t poate fi reprezentat prin drepte
9.3.4. Reprezentarea unui plan
paralele echidistante cu înălţimi egale cu cotele lor sau prin-
cu ajutorul scalei liniei de
tr-o linie de pantă f, tăind liniile de cotă sub unghiuri drepte.
pantă gradate
Poziţia unui astfel de plan poate fi descrisă. numai cu ajutorul
liniei de pantă. gradate.
Linia de cotă. cu cota O este chiar urma planului (fig. 9.3.4).
Intersecţia a două. plane date de linii de pantă. gradate poate fi obţinută găsind intersecţi­
ile liniilor de cotă. cu aceeaşi cotă. (fig. 9.3.5). Acest principiu se aplică. în problemele referitoare la
taluzuri şi acoperişuri.
260 Matematici elementare

__) 9.3.5. Intersecţia a două plane. în metoda unui plan

r.'2
Y-- ---- 6
Y--- - --111- 5

Y-- -------• - 4 3 ~-+--~~~~--4---~

Y-- - - - -- - 3
~-----------~~ 2
9.3.6. Intersecţia pla-
Y--------~ 1 nului cu o dreaptă.
în metoda unui plan

Dacă. o dreaptă. l şi un plan E sînt date prin liniile gradate, atunci familia drep-
telor paralele ce trec prin punctele ce gradează dreapta l sînt liniile de cotă. ale planului
E 1 care conţine dreapta 1. Dreapta de intersecţie s. a lui Eşi E 1 taie 1 în punctul ei de intersecţie
D cu E (fig. 9.3.6).

Proiecţie orizontalăde nivel. Dacă o suprafaţă oarecare este tăiată de o familie de plane
paralele cu avînd drept cote numere întregi, se obţine o familie de curbe de nivel.
1t

Proiecţia perpendiculară a acestor curbe pe 1t dă proiecţia orizontală de nivel a suprafeţei.

De exemplu, proiecţia orizontală de nivel a unui con de rotaţie cu axa perpendiculară pe 1t şi
vîrful Z este o familie de cercuri concentrice cu Z', centru comun. Razele cercurilor pot fi luate
de pe generatoarea conului marcată cu cote. Pentru hiperboloidul de rotaţie cu o pînză, proiecţia
orizontală de nivel este de asemenea o familie de cercuri concentrice, ale căror raze sînt deter-
minate numai de proiecţia perpendiculară a generatoarei g a suprafeţei, marcate cu cote (fig. 9.3.7).

9.3.7. Conturul proiecţiei orizontale a unui hiperboloid de

rotaţie cu o pînză.

9.3.8. Intersecţia
unui con de rotaţie
t cu .o dreaptă prin
metoda unui plan

Intersecţia unui con de rotaţie cu o dreaptă. l (fig. 9.3.8) poate fi construită cu ajutorul
planului r care conţine pe l şi vîrful Z al conului. Urma e a planului in 1t conţine urma L
a lui l şi este paralelă cu dreapta care întîlneşte Z într-un punct al lui l care are aceeaşi cotă.
ca $i Z. Această urmă taie curba de nivel O a conului în punctul ei de intersecţie cu genera-
toarea pe care o întîlneşte l pe suprafaţa conului.
Suprafeţele care pot fi înţelese numai prin măsurarea unui mare număr de puncte
în proiecţia orizontală de nivel sînt numite topografice. Reprezentarea unor astfel de
suprafeţe cu ajutorul proiecţiei orizontale de nivel are importanţă practică la construcţia
taluzurilor pe drumurile principale. În plus, această metodă de reprezentare are diverse
aplicaţii în industria elicelor pentru ·vapoare şi avioane, şi pentru aripile avioanelor şi
caroseriile vehiculelor,
Geometrie descriptiviJ 261

Axonometrie
În scopul de a obţine cît mai multe dimensiuni ale solidului dintr-o imagine vizuală.
a solidului obţinută. prin proiecţie paralelă., solidul este raportat la un triedru 01'tonormal
O(X, Y, Z) şi acesta, împreună. cu solidul, este proiectat pe planşeta de desen, unde imaginea lui
este un triedr" O'(X', Y', Z'). În conformitate cu direcţia de incidenţă. a razei proiectoare se
face deosebirea dintre axonometria obişnuită sau oblică şi axonometria 01'togonală sau perpen-
diculară. În loc de un singur segment unitate 1OX 1 = 1OY 1 =
z5 = 1OZ 1 = e, .în figura originală., în imagine sînt trei 1O'X' 1 = e;e,
1 O'Y' 1 = e11 şi 1O'Z' 1 = e1:. care pot avea lungimi diferite
şi sînt obţinute din imaginea O'(X', Y', Z') (fig. 9.3.9).
TeMnna lui Pohlke conţine condiţia sub care un triedru
plan poate fi socotit ca proiecţia paralelă. a unui triedr-u spaţial.

Teorema lui Pohlke. Un triedru plan O'(X', Y', Z') poate

Ci socotit ca proiecţia paraleli a unui triedru ortonormal
O(X, Y, Z) daci cele patru puncte O', X', Y', Z' nu sint
toate coliniare.

Un triedru ortonormal spaţial este de asemenea numit virful

9.3.9. Triedrul lui Pohlke unui cub şi proiecţia lui paralelă. este numită. triedrul Pohlke.
Metode speciale. Un caz special al reprezentă.rii axonometrice este proiecţia oblică., pentru
care e11 = ez = 1, y' j_ z' în timp ce dimensiunea e:e şi direcţia axei x' pot fi luate arbitrar.
Aceasta este o problemă. a axonometriei oblice dimetrice, care mai este cunoscută. ca axono-
metria frontală. Perspectiv ~. cavalieră este un caz special al metodei proiecţiei oblice, în acest
caz e:e = e11 =ez = 1, y' j_ z' şi ~ (x', y') = 13.5° (fig. 9.3.10). Perspectiva militară sau
perspectiva aeriană este caracterizată. de e:e = e11 = ez = 1, x' j_y' şi z' vertical (fig. 9.3.11)

9.3.10. Modelul unei case în per-

spectiva cavalieră.

9.3. 11. Modelul unei case

specti va militară.
Ca şi perspectiva cavalieră., ea reprezintă. o axonometrie izometrică. şi este folosită. pentru
a da unei clădiri o impresie mai naturală decît o poate face proiecţia orizontală..
În practică se foloseşte frecvent reprezentarea izometrică., dimetrică. sau trimetrică.,
exemplificate pe o secţiune ·a unui cub (fig. 9.3. 12).

9.3.12. Imaginile unei secţiuni a cubului:

a) i&ometrid, b) dimetriel, c) trimetric~
262 Matematici elementare

9.3.13. Reprezentarea axonometrică prin metoda iden-

s" tităţiilui L. Eckhardt

Dacă reprezentarea unui obiect spaţial este dată

cu ajutorul proiecţiilor perpendiculare cu coordonate, atunci
o imagine axonometrică poate fi obţinută prin metoda
identitătii datorată lui L. EcKHART.
CeÎe două imagini sînt separate şi aşezate arbitrar pe
planşetă. Pentru fiecare proiecţie se ia o direcţie de
tăiere arbitrară. Punctele imaginii axonometrice se
află în punctele de intersecţie ale razelor de tăiere corespun-
zătoare (fig. 9.3.13). Metoda cere practică în aranjarea
ptoi'ecţiilor şi în alegerea direcţiilor de tăiere, pentru a ob-
ţine o imagine axonometrică care să nu fie prea deformată.

Axonometria ortogonală. Pentru a obţine imagini

clare trebuie ca nici una din axele triedrului spaţial
ortonormal O(X, Y, Z) să nu fie paralelă cu planul imagine 7t. Urmele lor A, B, C sînt
puncte reale. Triunghiul urmelor ABC cu laturile a, b, c este, din considerente spaţiale,
ascuţitunghic şi numai el determină triedrul Pohlke 0 11 (X 11 , Y 11 , Z 11) în axonometria ortogonală.
Proiecţia perpendiculară 0 11 este punc-
tul de intersecţie al înălţimilor ha, hr)l hc ale
2 triunghiului ABC şi punctele xn, yn,zn sînt
2 2 găsite reflectînd triunghiurile dreptunghice ,
BCO şi CAO în jurul laturilor a şi b pe
2 desen (fig. 9.3. H). În triedrul Pohlke seg-
mentul unitate apare scurtat; factorii de
reducere sînt

1. = ex : e = 1onA 1 : 1OA 1

WXYZ

V = ez : e = 10 11 C 1 : 10Cj

Aceştia satisfac o relaţie care se obţine

din teorema lui Gauss.

Relaţia dintre factorii de reducere .1

9.3.14. Axonometria ortogonală a triedrului
lui Pohlke şi aplicaţia ei la secţiunea unui cub
)..1 + J.L' + v' = 2 1

Teorema lui Gauss. Dacă proiecţiile ortogonale O' = O, X ' = p, Y' = q, Z' = r ale originii
O şi ale punctelor unitate X, Y, Z ate unui sistem de coordonate cartesian pe planul1t
s int privite ca puncte ale unui plan numeric complex, atunci p1 + q2 + r 2 = O.

Pentru a demonstra aceasta, se reprezintă triedrul ortonormal O(X, Y, Z) cu ajutorul pro-

iecţiileperpendiculare cu coordonate (proiecţia orizontală şi proiecţia verticală laterală), unde
proiecţia verticală laterală se ia paralelelă cu axa OZ (fig. 9.3.15). Rezultă IO'Z'I =Iri=
= e cos.&. Mai departe rezultă că O'X' şi O'Y' sînt semidiametrele conjugate ale'unei elipse care
derivă dintr-un cerc cu centrul O' şi raza e prin reducerea fiecărui arc de cerc paralel cu linia de
pămînt în proporţia sin v: 1. Dacă un plan Gaussia~ notat ;, l') este aşezat in planul orizontal de
Geometrie descriptivil 263

9.3.1.5. Demonstrarea relaţiei

pz + q2 + r2 = 0

proiecţie cu O' ca origine şi cu

axa imaginară. "fJ care coincide cu
O'Z' atunci punctele X', Y', Z' co- .
~ respund numerelor complexe p, q,
-~-----r--~,::.....~--T""T--:--r-~l:=---.---r-~ r. Acestea sînt date de:
p =cos (7t + ~) + i sin.D-sin(r. +
+ ~) = - cos ~ - i sin .& sin ~
q =cos(37t/2+~) +i sin&sin(37t/2+
+ ~) = sin ~ - i sin .& cos ~, r =
= i cos 8.

Ridicînd la pă.trat şi adunînd se obţine p2 + q2 + r 2 = O. Dacă. se ia modulul numerelor

complexe şi se pune 'A = 1p 1. !L = 1q 1. v = 1r 1. atunci rezultă. 'A2 + fL2 +
v2 = 2.

Perspectiva central~

Ferspectiva centrală. este o proiec1ie centrală. şi este folosită. pentru a construi imagini clare
ale obiectelor spaţiale, date de obicei orin proiecţia lor orizontală. şi verticală.. Problema inversă.
a reconstruirii proiecţiei orizontale şi vflrticale din imaginile perspectivei centrale, de obicei
fotografii, reprezintă. domeniul jotogramelriei. Această. problemă. este rezolvabilă. numai dacă.
pentru un aparat fotografic or1·tntat, poziţia lui relativ! că.tre obiect este cunoscută. sau dacă.,
ca şi într-o ridicare cartografică. fă.cută. cu ajutorul fotografiilor aeriene, fotografiile conţin puncte
precise de ghidaj ale că.ror poziţii sînt cunoscute. Pentru a determina o perspectivă. centrală. este
suficient să. se cunoască. centrul perspectivei sau punctul de pu-spectivă O, planul orizontal de
poziţie r care nu trece prin ·o şi un .Plan-imagine Vtrtical 7t care DU trece prin o. Planul n
paralel cu r ce trece prin O taie planul imagine 1t în linia de orizont h. Planul imagine şi
planul de poziţie se intersectează. în linia de poziţie l. Piciorul perpendicularei dinO pe 1t este
punctul principal H. El se află. pe orizontul h. Segmentul d = 1OH 1 = 1O'H' 1 este distanţa.
Metodele intersecţiei şi punctului de fugă. Dacă. sînt date proiecţiile orizontală. şi verti-
cală. ale unui model de casă, atunci perspectiva centrală. a modelului relativă. la planul-ima-
gine vertical 1t şi la punctul de perspectivă. Q poate fi construită. punct cu punct cu ajutorul
metodei celor două. plane. Aceasta este ară.tată. pentru punctul P (fig. 9.3.16). P'O' taie linia
de poziţie l în IX' şi P "O" taie dreapta directoare prin J-C' în Fc". În acest fel poate fi
gă.sită. imaginea pc a lui P. Ea poate fi :translatată. pe un alt desen, care corespunde cu o ra-
batere a lui 1t în jurul lui l şi conţine orizontul, punctul principal şi punctele de fugă.. Din
regulile proiecţiei centrale, toate dreptele paralele au acelaşi punct de fugă.. Pentru · dreptele
paralele cu planul de poziţie r, punctele de fugă. se află pe orizontul h. P~ntru familia de pa-
ralele determinată. de AB sau DC el este F 1 • Proiecţia lui orizontală. este intersecţia lui l cu
dreapta prin O' paralelă. la DC; similar, F; este proiecţia orizontală. a punctului
de fugă. pentru toate dreptele paralele caracterizate prin DA sau CB. Punctul de
fugă. al tuturor dreptelor perpendiculare pe planul-imagine este punctul principal H.
Mai departe, punctele de intersecţie ale mnchiilor de bază. cu dreapta de poziţie sînt ajută.­
toare pentru construcţie. Punctele 1, 2, 3, 4 pe l şi F 1 , F 2 pe h obţinute în exemplul prezentat
pot fi aduse în perspectiva centrală. prin orientarea punctului H. În acest fel construcţia
perspectivei proiecţiei orizontale este redusă. la îmbinarea punctelor şi intersecţia dreptelor.
Acum cotele primei linii pînă. la streaşina modelului de casă. sînt luate din proiecţia
verticală. şi puse pe perpendicularele pe l prin 1, 2, 3 şi 4 în 7t .
. Folosind punctele de fugă. F 1 şi F 2 , imaginea în perspectivă. a modelului poate fi comple-
tată..
Metoda intersecţi11i a fost descrisă. de BRUNELLESCHI ( 1377 -1446). Ea are dezavantajul
că. necesită. spaţiu mare şi transferă.ri de dimensiuni şi este evitată în proiectele arhitecţi11. ·
264 Matematici elementaf'e

Proiecţia orizontală în r.1 este astfel aranjată

(fig. 9.3.17), încît perpendicularele pe r.i dau
muchiile perpendiculare ale casei în reprezen-
tarea perspectivei centrale. Cotele tuturor mu-
chiilor frontale ale casei în raport cu punctul
de perspectivă sînt transferate din proiecţia ver-
ticală şi cotele aparent reduse în schiţă nu sînt
construite în proiecţie verticală, ci cu ajutorul
a"=c" dreptelor de fugă.
8
c

.H h
' '

c O' 2 3 4 1

8
o'
9.3. 16. Reprezentarea perspectivei centrale a
unui model de casă construită prin metod a
intersecţiei

9.3.17. Reprezentarea per-

spectivei centrale· a unui
model de casă într-un pro-
iect arhitectural

Probleme de măsurare
ale perspectivei. În tratarea Fz
problemelor de măsurare ale B"•C" A"•O" 1
perspectivei centrale sînt
necesare diferite instru-
mente ca de exemplu de-
terminarea adevăratei lun-
gimi a unui segment AB a cărui proiecţie centrală A'B' este dată. Pentru segmentele perpen-
diculare pe planul de poziţie r, soluţia este simplă. De exemplu , dacă trebuie găsită lungimea
adevărată a unui segment m perpendicular pe r, dat de m' = IA'B'I (fig. 9.3.18), se ia arbitrar
un punct Fa pe h şi se uneşte cu A' şi B'. Dreapta s' = A'Fa se află în r şi taie l în S, un
punct al planului-imagine r..
Făcînd în aşa fel ca t să indice dreapta B' Fa. ea intersectează în T perpendiculara la
l din S. Acum T se află de asemenea în 1t", prin urmare 1 ST 1 este adevărata lungime a per-
pendicularei m dată de proiecţia centrală.
Pentru dreptele care se află din planul de poziţie, punerea segmentelor date în perspectiva
centrală este importanti\.. Imaginea s' a dreptei Sa în r. taie l în s şi h în punctul ei de
fugă F, (fig. 9.3.19). Pe s8 este un punct A cu proiecţia A'· Dreapta s şi raza de fugă OF 8
sînt paralele. Pentru a obţine construcţia, s este rotit în r m jurul lui S către l şi OF,
este rotit în jurul lui F 8 in .Q către h. În urma rotaţiei , A merge în Az şi O în M 8 • Dreptele
AA, şi OM 11 sînt paralele. Ele, prin urmare, definesc un plan care conţine dreptele OA
şi MsA 1• Rezultă că aceste două drepte se intersectează în spaţiu. Deoarece punctul lor
comun trebuie să se găsească pe de o parte în 1t" şi pe de altă parte pe OA, nu poate fi
decît imaginea punctului A' a lui A. Deoarece segmentul 1 SAt 1 dă adevărata lungime a
segmentului 1 SA 1 dat de proiecţia centrală, adevărata lungime a oricărui segment luat pe s'
Geometrie desc1'ijJtifJt1. 265

poate fi reconstruită cu ajutorul punctului M, prin

mijlocirea unei construcţii în 1t. Punctul de măsură M 1
aparţinînd lui s poate fi de asemenea găsit în 1t din
h
F, şi punctul oo este obţinut prin rabaterea punctului O.
Cu centrul în F 6 şi raza 1 F 8 0° 1 este desenat un arc de cerc,
tăind h în M 1 • Dreapta care uneşte M 8 şi Ac taie l în
Az. 1 SA zi dă adevărata lungime a segmentului !SA 1 dat
de proiecţia centrală. Dacă imaginea Bc a unui punct
mai îndepărtat B este definită pe se, atunci cu ajutorul
lui M, adevărata lungime a lui 1SB 1 poate fi construită
într-un mod similar. Afară de aceasta, segmentul
1 AzBzl este egal cu adevărata lungime a segmentului 9.3.18. Adevărata lungime a unei
1 A B 1 dat în imagine. perpendiculare la planul de poziţie r

9.3.19. Metoda punctului de măsură

Metoda explicată aici pentru determinarea adevăratei lungimi .a unui segment orizontal
din lungimea perspectivei centrale este cunoscută ca m etoda punctul ui de măs ură şi punctul 1\1 8
aparţinînd tuturor dreptelor paralele -cu s este cunoscut ca punct de măsură lui s.
În afară d e acesta, orice segment dat a poate fi de m a i multe ori trasat pe l şi punct ele de
diviziune se unesc cu M 8 • Aceste drepte, prin intersecţiile cu sr. generează o scală proiectivă.
Prin aceste metode proiecţia centrală a unui cub aşezat per poate fi construită, dată fiind
proiecţia vizibilă 1 AcBc 1 a unei muchii a (fig. 9.3.20). În construcţie se ţine seama de faptul că
proiecţia centrală este dată
de poziţia dreptei l, ori-
zontul h, punctul principal
H şi distanţa d.

Coliniaritatea perspectivi.
Se presupune că un punct
A în r şi proiecţia lui centra-
lă Ac sînt date (fig. 9.3.21).
Planurile r si 0 sînt rotite
în acelaşi se~s in jurul lui
l şi respectiv h, către 1t.
Atunci A ajunge în A 0 şi O
în 0 °. Coardele A A 0 şi 00°
sînt paralele şi determină un -~~~;;;;;;;;~;;=~=-::--~~----~-~:21~=:::::;:~~~-
plan, care taie 1t în 0°A 0 •
Deoarece acest plan conţine
raza vizuală OA, Ac se aflti.

9.3.20. Construcţia proiec-

ţiei centrale a unni cub,
dindu-i-se o muchie .AeBc
266 Matematici elementare

de asemenea pe 0° A 0 • În afară de aceasta, paralele OH şi AA t determină un plan, care de ase-

~enea conţine raza vizuală OA şi taie planul-imagine 1t sub dreapta HAz · De aici rezultă că
punctul de intersecţie a lui 0 ° A 0 şi HA t este punctul imagine Ac al lui A..
Construcţia, limitată la esenţial, arată că există o rel!i-ţie de perspectivă coliniară între Ac şi
A o cu 0° ca centru de coliniaritate, l ca axă de coliniaritate, şi h ca contraaxă.

Imaginea perspectivei centrale a unei figuri în r ţi rotirea ei în jurulltli l ultre planul ima-
gine 1t stnt conexate prin coliniaritatea perspectivd Uig. 9.3.22) .

9.3.21. Perspectiva punctelor coli-

niare; relaţia dintre proi ecţ ia cen-
trală a punctului A din r şi
rezultatul rotirii lui

9.3.22. Coliniaritatea perspectivă dintre

o figură plană din r şi rezultatul rotirii
ei in planul imagine 1t

Perechi de imagini stereoscopice

Vederea spaţială depinde de faptul că fiec.a re ochi 'lede o imagine diferită a perspectivei cen-
trale a unui obiect spaţial. Aceste două imagini diferite sînt numite imagini perechi stereoscopice
sau imagini stereo. Ele pot fi fotografiate cu un aparat de fotografiat stereo cu două obiec-
tive distanţate aproximativ 65 mm ( ~ 2,56 ..) şi separate cu ajutorul unui stereoscop, şi apoi
văzute fiecare în parte. Deoarece un obiect spaţial poate fi reconstruit din imaginile lui stereo,
stereoscopia este aplicată în ridicări topografice, criminologie şi investigări de accidente. Ima-
ginile stereoscopice pot fi de asemenea construite, de exemplu, prin metoda intersecţiei în
perspectiva centrală. Distanţa celor două puncte-ochi O şi O este luată de 65 mm şi distanţa
d de 200 mm.
T n"gonometrie 267

În metoda anaglifelor cele două imagini stereosco-

pice sînt repuse în desen în aşa fel încît ele emit
lumină (fizic) diferită, de exemplu, lumină diferit po-
larizată sau lumină de culori complementare, verde şi
roşu (fig. 9.3.23). Imaginile se văd prin sticlă fil-
tranlă. Fiecare absoarbe lumina imaginii corespunză­
toare celuilalt ochi. Separarea imaginilor corespun-
zătoare fiecărui ochi prin colorare sau polarizare, fo-
losind un aparat optic, dă privitorului impresia de
profunzime spaţiaUi şi plastică a obiectului. Pentru
privirea figurii se va folosi un filtru roşu pentru ochiul 9.3.23. Dourl imagini in perspecti-
stîng şi un filtru verde pentru ochiul drept. vă centrală ale unui model de castl

10. Trigonometrie
10.1. Funcţii trigonometrice . ...... . 267 U tiliza1·ea tabelelor trigouomct1·ice 280
Teoreme de adttuare ......... . 283
Introducerea fu11cfi'ilor i1·igono- Co11seci11ţe ale teoremelor de adunm·e 286
metrice ......... . ... . 267
Definiţiafullcţiilor t?·igonome- 10.2. Ecuaţii trigonometrice ....... . 289
metrice pentru mt unghi oa1·ecarc 270
Proprietăţile funcţiilor trigono- Ecuaţii trigonomel1·ice simple ... . 289
1netrice ................... . 273 Ec1taţii trigonometrice mi xlc ... . 293

10.1. Funcţii trigonometrice

Trigonomet1·ia (gouiomet1·ia) este ştiinţa care se ocupă cu măsura1·ea unghiun"lor (în greceşte
goni a - unghi şi met1·ein - a măsura). Prin măsurarea unghiurilor nu înţelegem numai mtLsu-
rarea cu raportorula unghiurilor, ci şi măsurarea lor cu ajutorul unor funcţii care sînt dependente
de unghiuri. Funcţiile folosite în trigonometrie (în calcularea elementelor triunghiurilor) se
numesc funcţii trigonometrice.

Introducerea funcţiilor trigonometrice

Sinus. Dacă nivelul unei std'Lzi creşte la fiecare 100 m cu 3 m, atunci raportul diferenţei
de înălţime h la drumul parcurs s, adică 3 : 100 e ·te o măsură a unghiului a. pe carc-1 face

tOOm

10.1.1. Planul înclinat

drumul cu orizontala (fig. 10.1.1). Raportul h : s sau hfs este o
f1mcţie de uughiul a. (fig. 10.1.2), denumită si1111S1tl unghiu-
lui a.:

sin a., h = s sin a..

10. 1.2. Sinusul si cosinusul un-
ghiului a.; jACi=c2 ; jAC1 1 =e1 ;
h 1{s 1 = h2 fs 2 ; A C1 B 1 şi A C2 B 2
sînt triunghiuri asemenea
s
Cu ajutorul unui desen executat pe hîrtie milimetrică
h .
se poate afla valoarea - = sm a..
s
Determinarea mărimii sinusului, grafic, se face foarte
simplu cînd s este o putere a lui 10, ele exemplu 10 cm.
268 !viatematici elementare

10.1.3.
grafică
Determinarea
a raportului hfs
pentru un unghi ascuţit
dat; pentru oc = 40° de 1
•
exemplu,
h 6,43 cm ţt
= 0,643. ·~ h·.
s 10,00 cm

:~ ~
'·
f.i )
b:t iji ~;ţ· , ..
'""
t' :tr lili ;'l ~ ':{ ~ ~
l~ 1. ţ~ / :;,.;._1' .,. "_,
/

~r
. :tt!J :t .::;
l::t'ti . .._

; t _'ţt 4
11' t '.:t ~ l++<., l /
!f·ăli ;r:Fi p: 'ţ ~ :n ~ -H-1-+
.;t- ~ l f :•ti ~J. 1-!j .... tt.
." î~ ~/ r~

irf :t+:j 1(, ~ ~ ~_\':! ..f"

'!l ~ ~!::"" 'if·::r~, lr ,, ~- It. :t

, A :it · q H .,.. L.:J#.t.. l#i
Exactitatea acestei determinări este mică, dar poate creşte m Lr l:J igura. ~elese c uncţta
sinus a fiecărui unghi ascuţit este mai mică decît 1 şi valorile sinusului sînt mai mari pentru
unghiuri mai mari. ,--.
Cosinus. Pe hărţile geografice proiecţiile e pe ~ .. nul orizontal ale segmentelor inclinate
s apar ca distanţe pe hartă (fig. 10.1.4). Şi raporijl e: s reprezintă o funcţie a unghiului :t,
care se numeşte cosi1~usul ~mghittlui oc:
e
cos oc = e : s = - ; e = s cos oc.
s
Valorile funcţiei cosinus se pot determina grafic, ca şi cele ale funcţiei sinus. Din figura 10.1.3
reiese că valorile cosinusului scad cu creşterea unghiului.
Tangenta, cotangenta, secanta şi
cosecanta. Şi alte rapoarte formate cu
cele trei distanţe s, h şi e stabilesc
relaţii între aceste distanţe şi unghiul
oc; ele definesc noi funcţii unghiulare.
Cele trei distanţe pot forma şase ra-
poarte. Dintre cele şase funcţii trigo-
nometrice secanta şi cosecanta se
folosesc mai rar, de exemplu în astro-
nomie sau in navigaţie (fig. 10.1.4).
Sinus: sin :t = !!._;
s
10.1.4. Proiecţia unui segment inclinat s pe hartă
cosinus: cos oc = .!!__ ,
s
h
tangentă: tg oc =- , cotangentă:· cotg oc = .!!__,
e h
s s
secantă: sec oc = - , cosecantă: cosec oc =
e
T 1'igonomet1'ie 269

10.1..5. Unghiul ot tntr-un triunghi dreptunghic 8

Cof~lo
opusă,a

Într-\In triunghi dreptunghic A BC cu ipotenuza c, se notează. cu a cateta opusă. unghiului

oc, iar cu b cateta alâ.turatâ. (fig. 10.1.5). Atunci definirea celor şase funcţii se mai poate
face şi în felul urmă.tor:

a cateta opusl a cateta opusă.

sin oc = tg (X=-=
c ipotenuză. b cateta alâ.turatâ.
b cateta alAturatA. b cateta alAturat!
cos ot = - = cotg oc = - =
c ipotenuză. a cateta opusl
c ipotenuză. c ipotenuză.
sec oc = cosec oc = - =
b cateta alAturat! a cateta opusl

Între funcţiile trigonometrice există. anumite relaţii, care se stabilesc foarte uşor într-un
triunghi d-reptunghic, adevâ.rate pentru orice unghi oc:

1 1
sin1 ot + cos1 ot = 1, tg oc cotg oc = 1, secoc=--, cosecot = --
COS IX sin oc

sin oc 1 cos (X 1 1 1
tgoc=--=--• cotgot = - - = - - , 1 + tg2 ot= - - · 1+cotg1 ot = - -
cos oc cotg ot sin ot tg ot cos1 oc sin1 oc

Unghiurile de 4.5°, 30° şi 60° se pun în evi-

denţă. prin trasarea diagonalei d = V2 a pâ.tratului
(fig. 10.1.6) şi respectiv a înâ.lţimii h = ~ }"3 în-
2
tr-un triunghi echilateral (fig. 10.1.7), ambele
figuri avînd latura egală. cu 1. Pentru cele patru
, funcţii trigonometrice uzuale se obţin uşor va-
"2 lorile. Ele sînţ date în tabelul de mai .jos cu patru
10. 1.6. Pâ.trat cu 10.1.7. Triunghi zecimale:
latura 1 echilateral cu la- Unele valori sînt 1'ationale, altele irationale,
tura 1 dar toate sînt algebrice. c~ ajutorul relaţiil~r deri-

Funcţia cp = 30° cp = 4.50 cp = 60° Funcţia cp = 30° cp = 4.50 cp = 60°

sin cp -
1
..!.V2 -1 v-3 sin cp 0,.5000 0,7071 0,8660
2 2 2

cos cp ..!.}"3 ~V2 -

1
cos cp 0,8660 0,7071 0,.5000
2 2 2

tg cp ..!. V 3 1 V3 tg cp 0,.5774 1,0000 1,7321

3
1
cotg cp V3 1 -V3 cotg cp 1,7321 1,0000 0,3774
3
210 M atema.Uci elementan

vate din teorema de adunare a funcţiilor trigonometrice se pot calcula, prin operaţii algebrice,
va1on'1e f uncţil . . pentru -cp • -,
"1or tngonometnce cp ... , 2 cp, 3cp, c
~cp. J«p,
.d
•••
2 4
În general, valorile funcţiilor trigonometrice sînt numere transcendente, ale căror valori
se obţin din serii infinite cu precizia dorită.

Definiţia funcţiilor trigonometrice pentru un unghi oarecare

Pentru a defini funcţiile trigonometrice sinus, cosinus, tangentă şi cotangentă ale unui unghi
oarecare, nu numai pentru unghiuri ascuţite, se utilizează un sistem cartezian de coordonate,
in care sensul de rotire este pozitiv de la dreapta spre stînga, adică invers rotirii acelor de
ceasornic. În topografia subterană şi în geofizică se folosesc sisteme a căror axă x este orientată
spre nord, y către est, iar sensul de rotaţie pozitiv este cel al acelor de ceasornic. Diferite
sisteme de coordonate rectangulare sînt prezentate în figura 10.1.8.

+y X Y.

Il I I

10.1.8.
l1l Sistemede
11 coordona-
te rectan-
gulare

Definirea funcţiilor trigonometrice pe cercul de rază unitate. Într-un sistem de coordo-

nate carteziene un unghi cp se poate afla în orice cadran iar valoarea sa sa poate măsura în
grade sexagesimale, centezimale sau în radiani (v. cap. 7). Raza mobilă va tăia cercul de
rază r = 1 în punctul Bt. Pentru punctul de intersecţie B 0 a axei Ox cu cercul unitate,
unghiul cp va avea valoarea O. În timp ce raza
+Y
parcurge un cerc întreg, cp va lua toate valorile
de la 0° pînă la 360°, respectiv 400g centezimale
sau 27t. Relaţiile pe care le vom obţine sînt
valabile şi pentru unghiuri mai mari decît
27t, deoarece punctul Bi va avea aceleaşi
coordonate ca şi pentru unghiul cuprins
între O şi 27t. Coordonatele punctului B, sînt
defini te astfel: abscisa este proiecţia ortogonald
a razei r = 1 pe axa Ox, iar ordon~aa pro 'ecţia
+X
pe axa Oy; coordonatele sînt pentru Ba n ati ve,
---+ ---+
deoarece OC3 şi C3 B3 sînt orientate-" egativ faţă
de axa Ox şi respectiv Oy (fig. 10.1.9).
În primul cadran, in triunghiul OC1 B 1 , sînt
valabile definiţiile pentru sinus, cosinus, tangen-
tă, cotangentă. s-a constatat că aceleaşi defi-
niţii sînt valabile pentru toate cadranele, adică
pentru orice coordonate ale punctului B,.
Abscisele şi ordonatele au in diferite
cadrane diferite semne, iar raza este tot- 10.1.9 Definirea funcţiilor trigonometrice pt
deauna pozitivă. În fig. 10.1.9, sin cp 2 , tg cp 3 , cercul de rază r = 1
cotg «pa şi cos cp, sînt pozitive, iar cos cp 2 , tg cp 2 ,
cotg cp1 , sin cp3 , cos !pa, sin cp,, tg cp, şi cotg cp, sînt negative. În tabelul semnelor sînt arătate
semnele celor patru funcţii trigonometrice in cele patru cadrane.
Trigonometrie 271

Tabelul semnelor
Cadranul
Funcţia
ordonată abscisă I II III IV
sin cp = cos <p =
rază. rază.
sin cp + + - -
ordonată abscisă
cos <p + + - -
tg <p = cotg cp = tg <p + - + -
abscisă ordonată. cotg cp
- + - +
Procedeul arătat de extindere a domeniului de valabilitate a definiţiilor de la cadranul I
la cadranele Il , III, IV se aplică. des în matematică (prin cipiul permanenţei ). P entru funcţiile
t rigonometrice toate relaţiile stabilite pînă acum pentru primul cadran sînt valabile pentru orice
unghi cp (fig. 10.1.10).
Şi pentru unghiurile 0°, 90° ( 100g, 7t /2) , 180° (2oor, 7t), 270° (300g, 37t/2) şi 360° (4001r, 27t)
se pot calcula valorile funcţiilor trigonometrice, că.ci abscisa şi ordonata acestor unghiuri iau
valorile O, 1 sau - 1. Tangenta şi cotangenta sînt n edeterminate cînd numitorul fracţiei ia
valoarea O. Dadt ne apropiem de 90° prin valori mai mici decît 90°, atunci
. CtBt oo
Iim tg cp 1 = hm -=- = + oo ; 90°
wor
180°
200g
270°
300g
360°
<11t~ 9oo ocl~ u oct Un- ()K 4001r
ghiul
r. 3
iar cînd valorile sint m ai mari decît 90°, atunci
<p o - r. - r. 2;;
2 2
sin cp o + 1 o -1 o
cos <p + 1 o -1 o + 1
tg <p o ± oo o ± oo o
cotg <p ± oo o ± oo 1 o ± oo
Pentru <p = 90° tangenta nu este definit ă, valoarea tangentei sare de la + oo la - oo ;
tg 90° = ± oo. Şi la 270° t angenta prezintă un salt de la + oo la - oo, iar cotangenta are punct e
+Y

Cf in cadranul II f/1 in cadranu/1

tg'Pt.

10.1. 10. Funcţiile trigo-

nometrice în cele patru
'f in codranu/1/1 cp in cadranul IY cadra ne
272 Matematici elementare

de salt la cp = O şi cp = r.. Deoarece raza cercului unitate este egală. cu + 1, sinusul şi cosinusul
sint egale cu valoarea ordonatei, respectiv a abscisei.
Valoarea tangentei este în fond mărimea segmentului orientat care se află. pe tangenta la
cercul unitate de la punctul B 0 (.x = 1) şi pînă la punctul de intersecţie a laturii mobile a unghiului
cp cn tangenta la cercul unitate:

___,.. ___,..
tg m _ sin cp3 C31J3 BolJ3 _ '"n(Bf{)
T3 - ---=~=~ - , 0'"-'3>
cos cpa oc 3 oB 0
Cotangmta poate fi şi ea expri-
mată ca mă.rimea segmentului orientat
de pe tangenta la cercul unitate în
punctul F (y = 1), avînd drept extre-
mităţi punctele de intersecţie cu tan-
genta a părţii pozitive a axei Oy şi a
laturii mobile a unghiului : y
__..
cos cp,_ OC1
cotgcp1 = -.-- = ~ =
sm cpl ClBl

~ =
___,.. ~
m(FE 1 ),
E~E1
__..
cos cp..
OC.,
cotg cp 2 = -.---- = _..; =
sm cp2 C2B2
__..
OE' --.
= __.! = m(FE~,
E~E 2
__..
cos cp:l OC
cotg cp 3 = - -- = - - 3- =
sin cp3 c:B..
3 3

cos cp,
cotg cp 4 = - . -- = ~
c, =
sm cp, c,B,
__..
OE' __,.
= ~ = m (FE 4). 10. 1. 11. Construcţia graficelor funcţiilor trigonometrice
E~J::,

Tangenta şi cotangenta sînt deci egale cu mdrimea segmentului de pe tangentă (punct de

contact .x = 1), respectiv p e cotangentă (punct de contact y = 1).
Valorilefuncţiilortrigonometricepentru unghiurile O,~. 1t, ~ 7tŞi27tse pot afla foarte uşor
2 2
din cercul unitate.
Reprezentarea grafică a funcţiilor in cele patru cadrane. O pnvtre de ansamblu asupra
valorilor pe care le iau funcţiile trigonometrice .se obţine p~intr-o reprezentare· grafică într-un
Trigonometrie 273

sistem de coordonate în care valorile argumentului <p în radiani sîllt reprezentate pe axa
absciselor iar valorile funcţiilor trigonometrice respective ca ordonate. In prima figură se face o
reprezentare prin puncte a valorilor funcţiilor trigonometrice din 15° în 15° în primele două­
cadrane. În a doua figură sînt reprezentate valorile funcţiilor trigonometrice în toate cele patru
cadrane.

Proprietăţile funcţiilor trigonometrice

Din reprezentarea grafică a funcţiildr trigonometrice (fig. 10.1.12) pot fi deduse o serie de
proprietăţi ale acestor funcţii, a căror veridicitate se poate demonstra cel mai uşor în cercul
unitate. Unghiurile pot lua orice va-
loare pozitivă sau negativă (aşa cum
vom arăta mai departe).

Perlodicitatea funcţiilor trigono-

metrice. Funcţiile trigonometrice sînt
periodice: funcţiile sinus şi cosinus
au perioade 27t (360° sau 400~); tan- Cadrane :
genta şi cotangenta au perioada JJI N I ][ ][[
7t ( 180° sau 200') . În cercul unitate y
1
4 \ tg qJI1 1 1
latura mobilă a unghiului (<p ± 2n7t) ' ~
are aceeaşi poziţie, deci funcţia tri- 1 1 1
gonometrică are aceeaşi valoare:
1 3 '{)'P l
l 1
\ 1 2
1
1 1 1
± = sin <p; 1 1
sin (<p
cos (<p ±
2n7t)
2n7t) = cos <p; r
/ 1
;'
/
1 rp
1l = 1, 2, 3, ... /
-7C -/'lr o ţx " tr 11r / 2tr

Reprezentarea grafică pe cercul uni- -1 1 1

tate ne arată că tangenta ş i cotangen- 1

ta unghiurilor (<p ± n1t) au respectiv -2 1

aceeaşi valoare: 1
-3
1
tg (<p ± 1Z1t) = tg !p; -4
cot g (<p ± n1t) = cotg <p;
10.1.12. Reprezentarea grafică a funcţiilor trigono-
1~ = 1, 2, 3, ... metrice în cele patru cadrane (argumente măsurate
în radiani)

Funcţiile sinus şi cosinus iau toate valorile cuprinse între - 1 şi + 1 pentru O ~ <p ~ 2n
iar tangent a şi cotangenta valorile de la - oo la + oo pentru O ~ <p ~ 7t.

- 1 < sin <p ~ +1 sau 1 sin <p 1 < 1, - 1 ~ cos <p < + 1 sau 1 cos <p 1 < 1.

Panta tangentei. Conform regulilor calculului diferenţiat,

deriva ta unei funcţii într-un punct
o o • d sin <p d cos <p
al curbet reprezintă panta tangentet m acest punct. Astfel - - - = cos <p, - - - - sin cp ,
d<p d<p
d tg cp d cotg <p
- - - = -- - · Curbele sinusului şi tangentei taie axa absciselor
d<p cos2 <p dep sin2 <p
în punct ul <p = O sub un unghi de 45°, [d sin cp] d tg =[
= + 1. Pentru valori !p]
d<p ~=0 d<p ~=0
crescătoare ale lui <p curbele sinusului şi tangentei se depărtează de tangenta comună, sinusul
27-t Matematici elementare

în jos, tangenta în sus, deoarece cos ep descreşte. Pentru ep = 1t, curbele sînt perpendiculare. Pen-
tru ep = ~curbele cosinusului şi cotangentei au o tangentă comună care. formează un unghi de
2
_ 4 ~ 0 cu axa ep ; [d cos cp.] = [d cotg ep] - 1; pentru ut~ghiuri mai mari curba cosi-
dep n dep n
q)=2 cp=2
37t
nusului se va afla deasupra iar cea a cotangentei dedesubtul tangentei comune. Pentru ep =
2
31t
aceste curbe vor fl. perpendiculare.
. î n puncte1e ep = -1t .
Şl ep = - b . .
cur a smusulUl va avea o tan-
2 2
gentă paralelă cu axa ep iar în punctele ep = O şi ep = 1t curba cosinusului va avea şi ea o tan-
gentă paralelă cu axa ep.
Orientarea tangentei la curbele sinusului şi tangentei în primul cadran arată veridicitatea
relaţiei sin ep < arc ep < tg ep în care arc ep este măsura unghiului în radiani.
Pe grafic arc ep este reprezentat printr-o dreaptă înclinată la 45° faţă de axa ep
pozitivă.

Funcţii pare şi impare. Funcţia cos ep este o funcţie pară, avînd aceeaşi valoare pentru
unghiuri pozitive sau negative egale în valoare absolută (fig. 10.1.1 .

10.1.13. Reprezentarea grafică a func-

ţiei pare cos (- ep) = cos ep

funcţii impare
sin ( -ep) = - sin ep
tg {- ep) = - tg ep
cotg. (- ep) = - cotg ep
funcţie pară

cos {- ep) = cos ep

10.1.14. Reprezentarea grafică a func-

ţieiimpare sin (- ep) = - sin ep

Funcţiile sinus, tangentă, cotangentă sînt impare. Curbele lor sînt simetrice faţă. de origine ;
valoarea funcţiei pentru un unghi negativ este egală cu valoarea negativă a funcţiei pentru unghiu 1
pozitiv cu aceeaşi valoare absolută f( - .x) = - f(.x) (fig. 10.1. 1-4). Veridicitatea acestor relaţii
se demonstrează cel mai uşor pe cercul unitate.
Datorită acestor proprietăţi, pentru a găsi valorile funcţiilor pentru toată perioada este
suficient să cunoaştem valorile funcţiilor într-un Sttbint erval de lungimea unei jumătăţi de
perioadă. Cosinusul are aceleaşi valori între O şi 1t ca în intervalul 27t şi 1t ; cos ep = cos (27t - ep),
ep < 7t. Pe intervalul [0, 1t] el ia toate v alorile posibile. Pentru celelalte trei funcţii impare
este · suficientă cunoaşt.e rea valorilor f uncţiei într-un subinterval al perioadei pentru sin ep
de la O la 7t, pentru tangentă şi cotangentă de la O la ~ .
2
Trigonometrie 275
cofg(-cx) cofgcx
Cu ajutorul cofuncţiei şi relaţiilor
dintre funcţii se arată că este sufi-
cientă cunoaşterea valorilor funcţiei
sinuspentru'P dela O la~ pentruaaflavalo-
2
1 tg (-a) riie celorlalte funcţii ti·igonometrice (fig.
i 10.1.1.5). Pentru simplificarea calculelor
se dau împreună cu valorile sinusului
pentru O ~ cp ~ ~ si valorile tangentei.
2 .
10. 1.1.5. Sinusul, cosinusul, tangenta şi cotangenta
unghiurilor negati'.fe Relaţii între funcţiile trigonometrice
ale unui unghi. Conform relaţiilor stabi-
lite pînă acum, orice funcţie trigonometrică a unui unghi se poate exprima prin oricare altă funcţie
trigonometrică a aceluiaşi unghi. De exemplu, exprimăm sin cp şi cotg IP în funcţie de cos IP:

cos cp cos cp
1. sin IP = ± V1- cos 2 !p. 2. cotg cp = --- = --:-;=:::::.====::::
sin IP ± ~~ 1 - cos2 cp
Următorul tabel conţine toate relaţiile:

- --
fiind date
de aflat
sin cp cos IP tg cp 1
cotg cp

şin cp = sin IP ± V1-cos 2cp tg <p 1 1

± Y1 + t g2 cp ±Vl + cotg2!p
1 cotg cp
cos cp = ± V1- sin2 cp cos IP
±V1 + tg 2
~P ± V1+cotg2 ql
sin cp ± V1-cos2!p 1
tg cp = tg IP ---
± V1-sin cp 2
cos IP cotg cp

cotg cp = ± V1- sin2 cp cos IP 1

- -- cotg IP
sin cp ±V1-cos cp 2
tg IP

Pentru unghiurile din primul cadran rădăcinile vor ayea ca semn +, în celelalte cadrane sem-
nul rădăciniise va stabili conform tabelului semnelor sau pe baza cercului unitate.

Exempltt. În cadranul III valorile funcţiilor sin !p, cos IP sînt negati·.re, iar tg IP şi cotg cp
< IP < '" formulele au următoarea
3
sînt pozitive; în rîndul al doilea al tabel ului pentru 1t
2
expresie:

cotg IP
cos cp = - V1 - sin2 IP =
V1 + cotg2 IP

Funcţii şi cofuncţii. Cuvîntul cosinus provine din latinescul complemeuti" s·i nus care înseamnă.
sinusul unghiului complementar; la fel şi cotangmta şi cosecanta sînt tangettta şi secanta unghittlu·i
complementar. Unghiul complementar ~ al unui unghi ascuţit dat cx este unghiul pentru
care cx + ~ este un unghi drept. Unghiul drept poate fi măsurat în grade sexagesimale,
276 Jv[ate matici elementare

centezimale sau în radiani. Astfel, dacă IX şi ~ sînt măsurate in radiani, atunci IX +~=
= 7t/2. Deci cosinusul, cotangenta şi cosecanta se pot exprima astfel:

COS CI( = . (1t2

Sln -IX ) . = Q
Sln t-'•

1 unghi drept = 90° =

cosec IX = sec { Î- IX) = sec ~. = 10()1 = 7t/2 radiani

cotg IX = tg ( ~ - IX) = tg ~­
Într-un triunghi dreptunghic, unde unghiului IX îi corespunde cateta a şi unghiului~ cateta b,
funcţiile trigonometrice se exprimă astfel:
b . a b
sin cx = !!:._ = cos~. COS IX = - =
Q
Sln t'• tg cx =- = cotg ~. cotg IX = - = tg~.
c c b a

prin urma:i:"' ~ cos ( Î - "') . tg "' ~ cotg ( ~ - "') • sec "' ~ cosec ( Î - "') ,
deci putem afirma că simesul este cojuncţia cosinusului şi tangenta, respectiv secanta sînt cojunc-
ţiile cotangentei, respectiv cosecantei.

Fiecare funcţie trigonometrică ia pe11,trte valori crescătoare ale argumentul·u i de la O la 2:. ,

2
aceleaji valori ca şi cojuncţia pentr·u valori desc1·~scătoare ale argumentului de la ~ la O.
2
Relaţiiintre cadrane. Între funcţiile
trigonometrice ale căror argumente se deose-
inrp besc printr-un multiplu de ~ există legături
2
numite relaţii între cadrane.
Trecerea de la un cadran la altul se face
prin rotirea figurii cu un unghi drept, adică
V' Cadranul li Cf Cadranul] prin adunarea la argumentul q> a unui unghi
de 90° (fig. 10.1. 16). Deci abscisele, respec-
tiv valorile cosinusului vor trece în ordonate,
adică în valorile sinusului în valoarea abso-
lută şi invers:

1 sin { ~ + q>) 1 = 1 cos q> 1 •

1 (cos Î + q>) 1 = 1 sin q> j.
f! Cadranu/Jll cp Cadranul JY
Un cos q> pozitiv (se află pe axaOx pozi-
10. 1. 16. Rotirea cu un unghi drept

sin (î + q>) = cos q>, COS Z1t +..!p) = - .

Slll !p
tivă) va tt:ece după o rotaţie in sin ( Î + cp)
(
pe partea axei Oy pozitive, deci va fi pozi-
ţiv; un cos q> negativ care se afla pe partea

axei Ox negati-re se va găsi după o rotaţie cu 2:. în partea axei Oy negative. Deci, cos cp =
2
= sin ( Î + cp)- O valoare pozitivă sin cp care se afla pe partea pozitivă a axei Oy printr-o

rotaţie cu 7t se va găsi pe axa Ox negati•Jă, iar o valoare sin cp negativă se ''a afla pe axa Ox
2
pozitivă. Deci sin cp = -cos { Î + cp) •
 T rigonometf'ie 277

Raza cercului unitate are în sistemul de coordonate aceeaşi poziţie pentru un · unghi pozi-
tiv cp ca şi pentru unghiul negativ ~ cînd <p + ~ = 21t. Deci funcţiile trigonometrice au aceeaşi
valoare cînd îl înlocuim pe cp cu - ~ :

sin ( f - ~) = cos (- ~) = cos ~. cos ( f - ~) .= - sin ( -~) = sin~·

sin <p • cos cp

Deoarece tg cp =- - şt cotg cp = --,
cos cp sin cp

tg ( ~ + <p) = - cotg cp,

tg ( f - ~) = cotg ~.

Deci relaţiile între funcţii şi cofuncţii sînt valabile pentru orice unghi ~· Relaţia

sin ( f + ~) = cos~ se interpretează geometric astfel: graficul funcţiei sinus este translaţia

graficului funcţiei cosinus cu !. ·

2
Trecerea la următoarele cadrane, adică la al treilea sau la al patrulea, reprezintă în fond o
2 1t 31t . ·1e se d ed uc f oarte
a d unare a argumentulm· unghiu
· 1m· cu - şt· - ·
respechv. R e1aţu uşor
2 2
folosind relaţiile anterioare, în care în loc de <p se pune ..?::. + ~ sau
2
1t + ~respectiv.
2 2

Exemple. 1. tg l2
; + ~1 = tg {f + ~ + ~) = - cotg(f + ~) = +tg~.

3
2. cos( ; + ~1 = cos ( f+ 2
2
1t +:~)=-sin (
2
; + ~) =

+sin~·

Putem scădea dintr-un multiplu de 1t un unghi oarecare <p folosind tot relaţiile anterioare:
2

Exempl~'·
2
sin ( ; - cp} = sin ( ~ + ~ - <p) = cos ( f - <p) = sin cp.

Reducerea la primul cadran. Toate relaţiile obţinute pot fi sintetizate într-un tabel. Funcţiile
trigonometrice ale unghiului fl> = n1t ±8 pentru n = 1, 2, 3, 4 pot fi exprimate printr-o
2
funcţie trigonometrică a unghiului 8, unde 8 este un unghi oarecare.
278 M âtematici elementare

~ ~ -~
2
~ + 3
27t
-
2
-~
27t
-+
2
3 -
37t
2
-~ -37t2 +B -47t
2
-3 'f7t
-+
2
3
2

sin~ cos~ cos 3 sin~ -sin 3 -cos 3 -cos3 -sin 3 sin 8

cos~ sin 3 -sin~ -cos~ -cos3 -sin~ +sin 3 +cos 3 cos 8
tg ~ cotg3 -cotg 3 -tg a +tga +cotg a -cotg B -tga tg3
cotg ~ tg a -tga -cotg a +cotg 3 +tg ~ -tg B -cotg a cotg3

cadran I II II III III IV IV 1

Tabelul ne indică. următoarele reguli:

7t 7t ~
l. Pentru multiplii impari ai lui -, adică. pentru ~ = - ± 8, ~ = - ± a, in focul
2 2 2
funcţiei căutate pentru ~. va apărea cofuncţia lui a.
7t 27t
2. Pentru multiplii pari ai lui pentru ~ = -
-,adică. ± a, ~ = 27t ± a, va apă.rea
2 2
aceeaşi funcţie a lui ~ ca şi aceea pe care o că.ută.m pentru ~-
3. Dacă. a este ascuţit, atunci raza mobilă. a unghiului ~ se va afla in cadranul indi-
cat de ultimul rînd al tabelului pentru care ştim semnele pe care le· au funcţiile
trigonometrice .
. Acest tabel reprezintă. în fond trecerea la primul cadran a oricărui unghi. În prac-
. ă. , ung h"m 1 o~ este poz1bv
hc ~ -2 7t + o,
. . Şl. d ec1. coloanele -7t + o, ·~ -37t + o~ smt
• ce1e ma1. d es f o 1os1te.
.
2 2 2
+ ~) -sin~; tg ( ~ ~. cotg (
2 3
Conform tabelului sin ( 27t = + a) = -cotg 27t + a) = -tg a.
___..
Funcţii trigonometrice inverse. Trasăm din centrul cercului două. segmente orientate OF1
___.. .
şiOF3 pe axa Oy care au dimensiuni mai mici decît unitatea. Paralele duse prin punctele F 1 şi Fa
la axa Ox intersectează. cercul în punctele B 1 şi B 2 , respectiv Ba şi B,. Din fig. 10.1.17 reiese că.
y OB 1 şi0B 2 , respectivOB.a şiOB,
y sînt laturile mobile a două. un-
ghiuri <p 1 şi <p 2 respectiv <p3 şi <p,
ale că.ror sinusuri se măsoară. _____.
prin mă.rimea segmentelor OF
x
.......
respectiv OFa,
1,

~~--~~~~~+1~
.......
sin <p = sin <p = m(OFJ,
1 2

sin <p
.......
sin <p, = m (OF
3 = 3 ).

Deci, orice numă.r y cu

10. 1. 17. Construcţia unghiuri- 10. 1. 18. Construcţia unghiuri- 1y 1 < 1 poate fi o valoare a
lor pentru două. valori ale lor pentru două. valori ale funcţiei sinus şi putem gă.si
sinusului cosinusului două. unghiuri <p1 şi <p1 care
sînt soluţiile ecuaţiei y = sin~-

ln figură. nu pot fi reprezentate unghiurile obţinute prin rotaţii complete ale laturilor mobile.
Deci există. o infinitate de soluţii:
~ 1 = <p1 ± 2n1t şi ~ 2 = <p 2 ± 2n1t, pentru y > O, n = O, 1, 2, ...
La fel
~ 1 = <p 3 ± 2n1t şi ~ 2 = <p, ± 2n1t pentru y < O, n = O, ,1, 2, ...
Datorită. proprietă.ţilor de simetrie faţă. de axa Oy

<1>1 + <f>a = 1t, <f>a + <p, = 37t.

Trigonometrie 279

Procedînd analog pentru orice număr x, cu 1 x 1 < 1 reprezentat orientat ca segment pe

axa Ox, şi trasîndu-se paralele la Oy prin C1 , 4 , respectiv C2 , 3 , obţinem cîte două unghiuri cp1 şi
cp 4, respectiv cp2 şi cp3 casoluţiialeecuaţieicos ljJ = x(fig 10.1.18).
ljJ 1 = cp1 ± 2mt, ljJ2 = cp 4 ± 2n1t, n = O, 1, 2, ...
respectiv

ljJl = IP2 ± 2n7t, ljJ2 = IPs ± 2n7t, n = O, 1, 2, ...

Între aceste soluţii există relaţia cp 1 + cp 4 = 27t, res-

pectiv cp 2 + cp3 = 27t.
Fiecărei valori a cosinusului sau a sinusului ii corespund
două valori ale unghiului ljJ, O < cp < 27t; de ex. pentru
y = sin 4 avem cp 1 şi cp 2 • Pe cercul unitate se observă că
unghiul cp este definit printr-una din aceste funcţii şi prin
ljJ sinljJ
semnul celeilalte. Din relaţia tg - = , obţinută ca
2 1+ cos ljl
o consecinţă a teoremei de adunare rezultă că pentru deter-
minarea unghiului ljJ, O ~ ljl ~ 27t este suficientă şi valoarea 10.1. i9. Construcţia unghiului
t angentei jumătăţii unghiului. la o valoare dată a tangentei,
Fiind dat un număr x sau y, problema de a găsi un- respectiv a cotangentei
ghiurile care reprezintă argumentele funcţiilor tangentă şi
cotangentă, care au această valoare dată, se poate rezolva pe cercul trigonometric (fig. 10.1.19).
__.....
___..
Segmentele orientate cu valoarea y sau x, B 0 D 1 , 3 , r espectiv FE2 , 4 se afm pe tangentele la
cerc în punctele B 0 (x = 1) respectiv, F (y= 1). Dreptele care
unesc capetele segmentului D 1 , 3 , respectiv E 2 , 4 cu c~ ntrul in-
tersectează cercul în punctele B 1 şi B 3 , respectiv B 2 , B 4 •
Soluţiile ecuaţiei tg ljl = y sînt ljJ 1 = cp1 ± n1t, n = O, 1,
2, ... şi ale ecuaţiei cotg ljJ = x sînt ljJ 1 = cp 2 ± n7t, n=O, 1, 2, ...

.Y

10.1.20. Reprezentarea grafică a

10.1.21. Reprezentarea grafică a funcţiilor
y = arcsin x şi y = arccos x
funcţiilor y = arctg x şi y = arccotg .Y
 280 Matematici elementare

O funcţie care determină unghiul măsurat în radiani, pentru care o funcţie trigonome-
trică are o valoare dată, se numeşte arcjuncţie.
Denumirea de arcfuncţie (arcsin, arccos etc.) provine din limba latină. Arcus cuius simes x
est înseamnă arcul al cărui sinus este egal cu x.
Notăm cu arcsin x mulţimea tuturor
Funcţia trigonome- Funcţia inversă arcelor al căror sinus este egal cu x.
trică (fig. 10.1.20) (fig. 10.1.21) Introducînd noţiunea de funcţie inversă
LI

n- (orice funcţie strict monotonă pe un

y=sinx L.
y = arcsin :~ n• interval se poate inversa pe acel inter-
y =COS X y = arccos x val) putem introduce Arcsin x, Arcos x,
y = tgx • • y = arctg x Arctg x Arccotg x care sînt funcţiile
y = cotg x y = arccotg x inverse ale funcţiilor sin x, cos x, tg x,
cotg x; ele sînt monotone pe intervalele
.
de determmare . . 1ă [ -
pnnctpa 1t
2
,
2
1t] ,[0, 7t],(- 2 ,
1t 7t) , (O ,
2
)
1t, d ec1. . .
mulţtmtle A rcsin x,

Arccos x, Arctg x Arccotg x conţin numai unghiul din intervalele respectiV"e.

Utilizarea tabelelor trigonometrice

Principiul întocmirii şi utilizării tabelelor este acelaşi pentru toate modurile de exprimare
a unghiurilor. Deoarece tabelele pentru unghiuri sexagesimale, cu subunităţi zecimale sînt cele
mai răspîndite, explicaţiile se vor baza pe aceste tabele. În anexă sînt date tabele cu 4 cifre
(fig. 10.1.22) ; particularităţile pentru tabele cu 5, 6 sau 7 cifre sînt date în instrucţiunile de
utilizare ale fiecărei tabele.
Găsirea valorilor funcţiilor trigonometrice. În tabela alăturată valorile funcţiilor
menţionate în capul tabelei se găsesc la intersecţia liniilor şi coloanelor corespunză­
toare; de exemplu, la intersecţia liniei 5 cu coloana 4 se găseşte sin 5,4° = 0,0941; deoarece
valorile func ţ iei sinus sînt toate cu excepţia uneia
(sin 90° = 1) mai mici decît unitatea, de obicei în
tabelă se dau doar cifrele de după virgulă ale
valorii funcţiei.
Toate tabelele trigonometrice au capete de
coloană, respectiv de rînduri, duble, putînd fi citite
începînd din stînga sus, respectiv din dreapta jos;
prin aceasta se înţelege că rîndurile tabelei pot
fi parcurse de sus în jos, respectiv coloanele sale,
de la stînga la dreapta, sau invers, rîndurile pot
fi parcurse de jos în sus, respectiv coloanele de la
dreapta la stînga. Citind tabela începînd din stînga
sus, se obţine pentru linia 5 şi coloana. 4 va-
loarea sin 5,4° = 0,0941; la citirea începînd cu
colţul din dreapta jos al tabelei, aceeaşi. valoare
corespunde liniei 84 şi coloanei 6; cum 5,4° +
+ 84,6°= 90°, această valoare corespunde cofuncţiei ,
adică cos 84;6° = 0,0941. Valorile unei funcţii
10. 1.22. Tabelă cu valorile funcţiei sin Q: trigonometrice şi ale cofuncţiei sale sînt astfel
atunci cînd se dă Q: cuprinse într-o aceeaşi tabelă; valorile sinusului,
respectiv tangentei, se citesc cu începere din
stînga sus, valorile cosinusului şi respectiv ale cotangentei se citesc cu începere din dreapta-JOS,
Datorită posibilităţii reducerii unghiurilor la primul cadran, în tabele se dau doar valorile cores-
punzătoare acestuia ; semnul valorii funcţiei căutate rezultă din tabela de semne sau din cercul
trigonometric.
În afara acestor tabele, numite şi ,.tabelele valorilor naturale" ale funcţiilor trigonometrice,
mai există şi tabele ce conţin logaritmii acestor valori naturale. Aceste tabele de logaritmi ai
funcţiilor trigonometrice au fost introduse mai demult pentru a fi utilizate în calcule mai exacte ;
în zilele noastre. datorită utilizării calculatoarelor creşte însă impor1lanţa valorilor naturale
ale funcţiilor trigonometrice. Îu mod uzual, în tabelele de logaritmi ai funcţiilor trigonometrice
caracteristica logaritm ului· se dă mai mare cu 10 unităţi faţă de cea reală; de exemplu
log sin 5,4° = 0,9736-2 = 8,9736-10, dar tabela dă 8,9736.
Trigonometrie 281

y
La că.utareavalorilor funcţiilor trigonometrice
este necesar ca pentru fiecare unghi să. se facă. pozi-
ţionarea. sa pe cercul trigonometric, pentru a avea mai
multă. siguranţă. asupra semnului valorii funcţiei tri-
gonometrice şi relaţiilor dintre funcţiile trigonometrice.
Notaţiile p şi n folosite în exemplele de calcul
indică. semnul pozitiv sau negativ al valorilor obţinute.

Exemplull. Pentr u u·nghiul q>1 = .56,6° obţinem: X

sin .56,6° = 0,8348; cos .56,6° = 0,.5.50.5;

tg .56,6° = 1,.517; cotg 56,6° = 0,6.594; tg ~2

lg sin .56,6° = 9,9216; lg cos .56,6. = 9,7407;

lg tg 56,6° = O, 1809 ; lg cotg .56,6° = 9,8191.
Exemplul2. Pentru unghiul q> 2 = 113,4° (fig. 10.1.23)
obţinem:
10.1.23. Valorile funcţiilor trigono-
metrice pentru unghiul q>2 = 113,4°
sin 113,4° = sin(90°+23,4°) =+cos 23,4° = + 0,9178;
cos 113,4°= cos(90°+23,4°) = .- sin 23,4°= -0,3971;
tg 113,4° = -cotg 23,4° = -2,311;
cotg 113,4° = -tg 23,4° = -0,4327;
lg sin 113,4° = 9,~62~ p; lg cos 113,4° = 9,.5990 n; tg ~3

lg jtg 11~, 4° 1 = 0,3638n; lg j cotg 113,4°1 = 9,6362 n;

Exemplul 3. Pentru unghiul ~Pa = 244,8° (fig. 10.1.24)
X
obţinem:
sin 244,8° = sin ( 180° + 64,8°) = - sin 64,8° =
= - 0,9048;
cos 244,8° = cos ( 180° + 64,8°) = -cos 64,8° =
= - 0,42.58;
tg 244,8° = tg 64,8° = +2. 12.5; 10. 1.24. Valorile functiilor trigono-
metrice pentru IPa = 244,8°
cotg 244,8° = cotg 64,8° = +0,4706;
lg jsin 244,8°1 = 9,9566 n; lg !cos 244,8°1 = 9,6292 n; ~--=c..._:_:z'---==--+-~
lg tg 244,8° = 0,3274 p; ·lg cotg 244,8° = 9,6726 p.
Exemplul4.. Pentru unghiul q>4 = 320,3° (fig. 10.1.2.5)
obţinem:

sin 320,3° = sin (270° + .50,3°) = - cos .50,3° =

X
= - 0,6388;

cos 320,3° = cos (270° + .50,3°) = + sin 50,3° =

= + 0,7694;
tg 320,3° = - cotg .50,3° = - 0,8302;
cotg 320,3° = - tg .50,3° = - 1,20.5;
lg jsin 320,3°1 = 9,8053 n; lg cos 320,3° = 9,8862 p;
10.1.25. Valorile funcţiilor trigono-
lg jtg 320,3°1 = 9,9192 n; lgj cotg 320,3°1 = 0,0808 n. metrice pentru unghiul q>4 = 320,3°
 282 Matematici elementare

Dacă. unghiul a că.rui funcţie trigonometrică. se caută. este dat cu o zecimală. z mai mult
decît are tabela, respectiv valoarea funcţiei trigonometrice că.utate se gă.:seşte între valorile t 1
şi 12 , atunci prin folosirea interpqlării liniare, din diferenţa d = t 2 - t 1 , rezultă. corecţia c =
d·z
10

Deoarece cofuncţiile cosinus §i cotangentă descresc odată cu cre~terea argumentului, pentru

acestea corecţia trebuie scăzută din valoarea dată tn tabelă.

Valoarea sin 5,47° se situează. între 0,0941 şi = 17 · 10-4 = 0,0017,

0,0958. Diferenţa este d
17 . 7
urmă.toarea cifră. z este 7; pentru corecţie obţine
valoarea c = - - - · 104 = ( 11,9) X
se
10
X 10-4 :::::: 12 · 10- 4 = 0,0012; deci sin 5,47° = 0,0953. Pentru calculul valorii cos 56,64°
- 15.4
situată. între 0,5505 şi 0,5490 se obţine d = - 15 · 10- 4 , z = 4, c = · 10-' = - (6,0) X
10
x 10- 4 , adică cos 56,64° = 0,5499.

Exemple
11

1~
3
1. tg 113,·43° = - cotg 23,43° = - (2,311- · 1o-s) = - 2,308.

- ,16 . 6 ) -
2. lg 1cos 244,86° 1 = lg cos 64,86°n = 1,6292 - - - - · 10-4 n = 1,6282 n.
( 10

3. lg 1 sin 320,39° l=lgcos 50,39°n =

{
9,8053 - lo
9·9 · 10-') n = -1,8045 n.

4. cotg81,361 = 0,1519 deoarece cotg81,31 = 0,1530 şi cotg 81,41 = 0,1512.

5. tg 62°37' = 1,931 deoarece tg 62°30' = 1,921 şi tg 62°40' = 1,935.

Determinarea unghiului. În cazul în care valoarea funcţiei trigonometrice date coincide cu

o valoare din tabelă., atunci gă.sirea unghiului se reduce la citirea liniei şi coloanei corespunzătoare
acestei valori. În cazul în care valoarea funcţiei nu coincide cu o valoare din tabelă, zecimala
urmă.toare. a unghiului z se obţine din diferenţa de tabelă, d şi diferenţa c, dintre valoarea funcţiei
d c ·lO
şi prima dintre valorile între care se face interpolare ; c:- = z sau z = - - ·
10 d

Exemplull. Valoarea de 0,3950 a funcţiei situează.

între cos 66,7° = 0,3955 şi
cosinus se
+5. 10 .
cos 66,8° = 0,3939; rezultă.· d = - 16 . 10-', t = - 5 • 10-•, deci z = :::::: 3, sau
16
arccos 0,3950 = 66,73°. Datorită valorilor multiple pe care le iau funcţiile trigonometrice inverse,
există. şi soluţiile IP = -66,73° A 293,27°; 66,73° ± n·360° şi 293,27° ± n · 360°, n = 1, 2, ..•

Exemplul2. Ce valoare are arcsin (-0,7777)? Conform tabelei de semne sau reprezentă.rii
în cercul trigonometric, abstracţie fă.cînd de perioadă, există. două. soluţii !p1 şi !pz situate în ca-
dranele UI şi IV şi care indeplinesc condiţia IPl + IPs = 37t = 54.0°: Reducînd la primul cadran,
rezultă. 8 = IPl- 2 1t şi este cuprins între 51,0° şi 51, 1°, deoarece sin 51,0° = 0,7771 şi sin 51,1° =
2
= 0,7782, cud = 11 · 10-' , c = 6 · 104 rezultă. z= ~ ::::::5, deci .8 = 51,05°, cp 1 =231,05°±
11
± n· 360°, cp 2 = 308,95° ± n • 360°, n = O, 1, 2, ..•
Trigonometrie 283

Exemplul4. Pentru ce unghi ~ este valabilă relaţia lg !cos~~ = (7443.5 n? Deoarece valoa-
rea cosinusului este negativA., unghiurile se vor gâsi în cadranele II şi III. Conform regulilor de re-
ducere a unghiuluilaprimul cadran a=~- şi lg cos a= 1,7443.5 p. Dintr-o tabelA. cu
2
1t
2
.5 zecimale se ia lg cos .56,28° = l, 74440 şi log cos .56,29° = 1, 74428; din d = - 12 • 10-6, c =
= -.5 • 1o-s, z = ~~ 4 se obţine a= .56,284° şi deci ~~ = 123,716° ± n·360°,
12
~~ = 236,284° ± n ·360°.

Teoreme de adunare

Aceste teoreme de adunare ne indicA. modul de calcul al funcţiilor trigonometrice ale unei
sume sau diferenţe de unghiuri.

Teorema de adunare pentru sinus şi cosinus. În cercul unitate valorile funcţiei cosinus, respec-
tiv sinus ale unui unghi ~ sînt reprezentate prin valorile numerice ale abscisei şi respectiv
ordonatei razei în direcţia laturii mobile a unghiului ~· Ele reprezintA. proiecţiile ortogonale
ale acestei raze pe axele Ox şi Oy.
Proiecţia acestei raze este egală cu suma proiecţiilor a doi vectori a căror sumă este raza. În
--+ --+ --+ --+ --+
fig.10.1.26, a,b, c,OQ = OT + TQ, OT este proiecţia ortogonalâ a laturii mobile OQ a unghiului~
--+ --+
pe latura mobilâOP a unghiului oc iar TQ este proiecţia ortogonaUt a laturii mobile OQ a unghiului
~pe direcţia S, pe care o formeazA. unghiul~ + oc cu axa Ox pozitivA..
2

10.1.26. Exemple ale teoremei de adunare pentru sinus şi cosinus

--+ --+
Lungimea lui OT este deci cos~ iar cea a lui TQ este sin~· Dacă notăm mărimea proiecţiei
ortogonale pe axa Ox cu mz şi pe axa Oy cu m 11 , atunci:
--+ --+ --+ --+ --+
mz(OQ) = mz(OT) + mx(TQ), unde ma;(OQ) = m(OQ') =cos (oc + ~).
--+ --+
mx(OT) = m(OT') =cos~ cos oc,
mx( TQ) = m( ~) = sin ~ cos ( Î + oc) :..-= -sin f3 sin oc,
deci
cos (oc + ~) = cos oc cos~ - sin oc sin~.
m 11 (oQ} = my{OT) + my(TQ), unde m 11 (0Q) = m 11 (o/) =cos [ Î - (oc + ~)] = sin (oc + [3),
m 11 (0--+
T) = --+
m(O T ") = cos f3 cos (1t"2 - oc) = sm. oc cos 1-'•~
m 11 (TQ) = m(r-:Q} = sin f3 cos [ f - (Î + oc }] = sin f3 cos ( -oc) = cos oc sin~.
284 Matematici elementare

deci
sin (oc + ~) = sin oc cos~ + cos oc sin~·
Aceste relaţii sînt valabile pentru orice unghiuri oc şi ~; cele trei figuri (fig. 10.1.26) fiind
trei exemple oarecare. Sistemul de coordonate !fOy, fonnat astfel încît axa Oy pozitivâ
devine axa O!f pozitivâ, serveşte la ca~culul un5hiurilor. În sistemul rectangular zOy, axa
Ox pozitivâ formeazâ cu axa Oz pozitivâ un unghi egal cu ~ (fig. 10.1.26) iar OT formeazâ
2
unghiul ~ -oc, oQ unghiul~2 - (oc + B) şi TQ unghiul ~ - (~ + oc) cu axa Oz po-
2 • 2 2
zitivâ.

Teorema de adunare a sinusului se poate obţine fârâ folosirea sistemului recta.n gular zOy
pentru orice unghi, din teorema de adunare a cosinusului:

sin(oc +~)=cos [ î - (oc + ~)J = cos[(î- oc)- ~1 =

= cos ( Î - oc) cos (- (3) - sin ( Î - oc) sin (- ~),

sin (oc + ~) = sin oc cos ~ + cos oc sin ~·

Orice unghi ~1 se poate înlocui cu un unghi - ~2 dacâ ~1 + ~2 = 27t, deci

sin (a - ~) = sin oc cos ~ - cos a sin ~~

cos (oc - ~) = cos oc cos~ + sin a sin~·

Teoremele de adunare pentru tangentă şi cotangentă. Acestea se obţin uşor prin împârţire şi
prin rearanjare

tg (a + ~) = sin (oc + ~) sin oc cos ~ + cos oc sin ~

cos (a+~) cos oc cos ~ - sin oc sin [)

Numârâtorul şi numitorul se împart prin cos oc cos[): ·

tg oc + tg r.l. tg oc - tg [)
tg (oc + ~) = ---~"'-; tg (oc - ~) = ---- •
1.- tg oc tg ~ 1 + tg oc tg [)
În acelaşi mod obţinem

r.l.) cotg oc cotg [) - 1. r.l.) cotg oc cotg f3 + 1

co t g (oc + t' = cotg (oc- t' = ·
cotg oc + cotg [) ' cotg ~ - cotg oc

sin (oc + ~) = sin oc cos f3 + cos oc sin~ sin (oc - f3) = sin oc cos ~ - cos oc sin f3 ..• •
cos (oc + ~) = cos oc cos~ - sin oc sin f3 cos (oc - ~) = cos oc cos~ + sin a sin f3

tg (oc + ~) = tg oc + tg f3 tg (a _ ~) = _t_g_oc_-_t_g.....;.f3_
1- tg or:tg ~ 1 + tg octg ~ r.l •
... 1

cotg oc cotg f3 - r.l.) cotg oc cotg f3 + 1 ~. •

cotg (oc + ~)
• cot g (a - t' = --"-------''-'---
cotg oc + cotg f3 cotg f3 - cotg a •
Trigonometrie 28.5

Funcţiile trigonometrice ale unghiului dublu şi ale jumătăţii unui unghi

sin 2<p = 2 sin <p cos <p, cos 2<p = cos2 <p - sin2 <p = 1 - 2 sin2 <p = 2 cos2 <p -

sin <p = 2 sin .! cos .! , cos <p = cos2 . ! - sin2 .! =1-2 sin2.! = 2 cos2.!-
2 2 2 2 2 2

2tg.!
2tg<p 2 2 2
tg 2<p tg<p=----
1- tg~' cotg <p- tg <p
1- "tg2 .! cotg !. - tg .!
2 2 2

cotg2 . ! - 1 cotg !. - tg .!
cotg2 <p- 1 cotg <p- tg <p 2 2 2
cotg2<p = ---=---=--- cotg <p = - - - - -
2 cotg <p 2 2
2 cotg.!
2
.
Sln<p =±
V 1- cos2m
2 T,
. '
stnz-=
± 1/V 1 - cos '
2 '

1 +cos 2<p , V 1 +cos,

cos'= ±
V 2 • cos 2 = ± 2 ,

1- cos2<p = sin 2<p 1- cos2<p,

tg ' = ± 1 + cos2<p 1 + cos2<p sin 2<p

1- cos'= sin <p 1- cos'.

tg _!. = ±
2 1 +cos' 1 +cos' sin <p

1 + cos2cp sin 2<p 1 + cos2<p,

cotg<p = ±
1- cos2<p 1- cos2<p sin 2cp

1 +cos'= sin <p 1 + COS<p.

cotg_!.= ±
2 1- cos' 1- COS<p sin <p
<p
2tg- 1-tg2 .!
2 tg' 2 2
sin 2<p = ----=--- sin <p = - - - - costp = - - - -
1 + tg
2
'
1 + tg2 !. 1+tg2.!
2 2

Funcţiile trigonometrice ale multiplilor unui unghi

sin 3tp = 3 sin <p - 4 sin3 <p, cos 3cp = 4 cos3 tp - 3 cos <p
sin 4tp = 4 sin <p cos <p - 8 sin3 cos <p, cos "itp = 8 cos' <p - 8 cos2 <p +
sin .5cp = .5 sin <p - 20 sin3 <p + 16 sin5 <p, cos .5tp = 16 cos& <p - 20 cos3 tp + .5 cos <p

3 tg <p - tg3 <p cotg3 <p - 3 cotg <p

tg 3cp = cotg 3cp = --=---=----~.:...
1- 3 tg8 tp 3 cotg2 tp - 1

4 tg <p - -4tg3 <p cotg' <p - 6cotg2 cp +

tg 4tp = cotg"icp = -~~--~~--
1 - 6 tg2 <p + tg' <p 4 cotg3 tp - 4 cotg tp
286 Matematici elementare

Consecinţe ale teoremelor de adunare

Cu ajutorul teoremelor de adunare se pot demonstra diferite relaţii dintre funcţiile trigono-
m etrice, care sînt sistematizate într-un tabel. Cîteva exemple vor ilustra modul de obţinere a
acestor relaţii .
sin (cx + 13) sin (cx - 13) = sin 3cp = sin (2<p + <p) =
= sin2 cx cos2 13 - cos2 cx sin2 J3 = = sin 2cp cos <p + cos 2cp sin <p =
2 2 2
= sin2 cx cos 13 - cos cx(l - cos 13) = = 2 sin <p cos2 <p + {1 - 2 sin2 cp) sin <p =
2 2 2
= coş' 13 (sin cx + cos _cx) - cos cx = = 2 sin <p { 1 - sin2 cp) + sin <p - 2 sin3 <p =
= cos2 13 - cos2 cx. = 3 sin <p - 4 sin3 cp.
În sin {<p + ~) + sin {<p - ~) = 2 sin <p cos ~ înlocuim pe cx cu <p + ~ şi 13 cu <p - ~;
deci <p = _!.. (cx + 13). ~ = _!.. (cx - 13) şi obţinem:
2 2
•
stn • r:t
cx + stn tJ = 2 stn
. -«-
+ -
13 cos -cx-13
-- •
2 2
tg cx ± tg
r:t
jJ = - - ± -sin- 13 = sin cx cos 13 ±
sin cx cos cx sin 13
=
sin {cx ± 13) .
cos cx cos 13 cos cx cos 13 cos cx cos 13

Sume, diferenţe şi produse ale unor funcţii trigonometrice

• • r:t · « + 13 cx-13 r:t « + 13 cx-13
stn cx + sm tJ = 2 sm - - - cos - - - cos cx + cos tJ = 2 cos ---cos - - -
2 2 2 2
• • r:t 2 «+13 . cx-13 r:t 2. «+13 . cx-~
stn cx - stn tJ = cos - - - stn - - - cos cx - cos tJ = - stn - - - sm - - -
2 2 2 2
r:t sin {« + 13) sin (cx + 13)
t gcx + t gtJ = cotg cx + cotg 13 =
cos cx cos 13 sin cx sin 13
r:t sin {cx -13} - sin (cx - 13)
tg cx- tg jJ = _...;_____:.~ cotg cx - cotg 13 = ---'---~
cos cx cos 13 sin cx sin 13
cos cx + sin cx = V2sin (45° + cx} = V2cos (45°- cx),
cos cx- sin cx = V2cos (45° + cx) = V2sin (45° - cx),
sin (cx + 13) sin (cx - 13) = cos2 13 - cos 2 cx, cos (cx + 13) cos (cx - (3) = cos' (3 - sin1 «
. • • r:t 1 f.l 1
sm cx sm tJ = - [cos (cx - tJ) - cos(« + (3)], cos cx cos~ = - [cos (cx + (3) +cos (cx-(3]
2 . 2
sin cx cos 13 = _!.. [sin {cx + 13) + sin (cx - 13)] cos: cx sin 13 = ~ [sin (cx + (3) - sin (cx - ~)]
2
f.l tg cx + tg 13 = _...:;
tg__
cx - _:::_.
tg 13:. _. . r:t cotgcx +cotg13
t g cx t g jJ = t t
cogcxcogtJ = =
cotg cx + cotg 13 cotgcx- cotg13 tg cx + tg 13
cotg cx - cotg (3
tg cx- tg (3
r:t tg cx + cotg 13 = - ____;
tg:____
cx - cotg (3
t g cx co t g jJ = ~

. cotg cx + tg 13 cotg cx - tg (3
1
sin« sin (3 sin y = - [sin (cx + (3 - y) + sin$ + y - cx) + sin (y + cx - (3) - sin(cx + (3 + y)]
4
1 o o

coscxcos.(3 cos y = - [cos (cx + (3 - y) + cos (13 + y - cx) + cos(y + cx - (3) + cos(cx + (3+y}]
4 o

sin cx sin (3 cos y = _!.. [ - coli(cx + (3 - y) + cos((3 + y - cx) + cos(y + cx - ((3) - cos(« + (3 + y)]
4

sincxcos(3cosy =_!..[sin(« + (3- y) - sin((3 + y - cx) + sin(y +

4
ex- (3) + sin(cx + (3 + y)]
T -rigOfl-ometrie 287

Puterile unor funcţii trigonometrice

• cos:! 'P = _.!_ ( 1 + cos 2cp)

1
2 •
• •• rfJ 1 •
sin3 'P = _.!_ (3 sin 'P - sin 3cp) •
=- •
cos1 'P = - (3 cos 'P + cos 3cp)
4 4

1 .
sin' 'P = _!_ (cos 4cp - 4 cos 2cp + 3) cos' 'P = -(cos 4cp + 4 cos 2cp + 3)
8 8
1
sin5 cp = __!_ ( 10 sin 'P - .5 sin 3cp + sin .5cp) cos5 'P = - ( 10 cos 'P + .5 cos 3cp + cos .5cp)
16 16
•

Formule generale pentru sinusul şi cosinusul multiplului unui unghi. În for-

mula lui Moivre din teoria numerelor complexe (coscp + isţncp)n = cos ncp + i sin ncp {care se
demonstrează prin inducţie completă şi folosindu-ne de faptul că i 2 = - 1), vom dezvolta partea
stîngă cu ajutor'.ll binomului lui Newton. Prin egalarea părţilor reale şi a celor imaginare din
membrul stîng şi drept vom obţine :

cos ncp = cosn 'P - c: cos"- 1

'P sin1 'P + C~ cos"-' 'P sin' 'P - ••.
sin ncp = CA cos"-1 'P sin 'P - Cl cosn-3 'P sin3 'P +- C~ cosn-& 'P sin5 'P - ...

Curba sinusoidală. Multe fenomene din na-

tură şi tehnică ca de exemplu fenomene din tehni-
ca curentului alternativ, cea a frecvenţelor înalt e,
din optică., acustică sau mecanică , se reduc la
oscilaţii. Reprezentarea matematică a acestor fenp-
mene conduce la funcţii sinus sau cosinus. In
aceste aplicaţii desigur că nu este de aş teptat ca
valoarea maximă a unei oscilaţii - amplitudin ea a
- să. aibă valoarea 1, că lungimea de undă este
mereu 27t, corespunzătoare perioadei, sau că mă.su­
rarea începe exact din momentul în care funcţia
sinus ia v aloarea zero. Cîteva exemple arată cum
se pot îndepărta aceste limitări .
Funcţia y = a sin x are amplitudin ea a
(fig. 10.1.27).

Lungimea de undă A. Cînd in funcţia y =

2
=sin ( ; x l
variabila independentă x ia valori
10.1.27. Graficul funcţiilor y=sin x, y=
2 7t ) 1 f
de la O la A, argumentul
(
7 x a . .
uncţ1e1 .
smus .
ta
= A
"I
•
Sln X
•
Şl y = -1 Sln
•
X
valori de la O la 27t; în fig 1{).1 .28 sînt reprezentate 2
curbele corespunzătoare lui A = 2 şi A = 20 .
Superpoziţia sau interferenţa. Dacă simultan acţionează mai multe stări oscila nte, acţiunile
lor se ad ună; de exemplu, dacă una din aceste stări se descrie prin y 1 =2 sin x, iar cealalt ă prin
y 2 = -cos 2x, at unci pentru mişcarea rezultantă este valabil y = y 1 + y 2 = 2 sin x- cos 2x
(fig. 10.1.29).
288 Matematici elementare

7t
10.1.28. y=sin 1tX şi y = sin - x
10
.f

y=y7+y2 = 2sinx-cos2x

10. 1.29. y = y 1 + y2 = 2 sin x - cos 2x

Oscilaţie amOYtizată. Atunci cînd un sistem oscilant cedează energia, amplitudinea sa scade;
- 2x
7t
de exemplu o amortizare dată de funcţia a= 3e n înseamnă că pentru x =- valoarea os-
2
. . . d. 3 27t 3
c1laţie1 este
e numa1-, pentru x = este - ş.a.m.d. În figura 10.1.30 este dată repre-
e 2 e2
zentarea grafică a funcţiei
-2x
y = 3e n sin4x. y
3

o 21l

-2

-2$
l0.1.30. y=3e n sin 4x -2
T n'gonometrie 289

Frecven fa 1mgltiulm·ă şi faza 1'niţ ială. Dacă se consideră drept variabilă independentă timpul t,
atunci curba simt oidală poate fi pusă sub forma y = a sin (wt + <p). Din faptul că pentru wt =
= 27t se sfîrşeşte o întreagă oscilaţie rezultă că timpul necesar unei oscilaţii complete este
27t .
= - . Acest tunp se numeşte pe1·ioadă a osc ilaţiei şi se notează. cu T. Dacă T se
(!)

1
mă soară în secunde, atunci - reprezinUi numărul de oscilaţii complete efectuate într-o secundă,
T
. . . 1 . 2r. 1
adi că frecvenţa f a osctlaţtet: f = - · Frec·.,enţa unghmlară w = - = 2r:- = 2r.f
1.' T T
defineşte numrLrul de oscilaţii în timpul de 2;: secunde. Faza iniţiaH'L 9 este unghiul cu care
curba dată precede curba sinu so idală (fig. 10.1.31); pentru t = O funcţia y are deja valoarea
y = sincp. Dacă <p este negativ, oscilaţia se spune "întirziată"

10. 1.31. Curba sinusoidală y = a sin (eul + C?): diagrama vectoriaU'L (stînO'a); graficul
curbei (dreapta)

Reprezentarea grafi c ă a funcţiei a sin(c.}/ + <p) este valabilă, de exemplu şi pentru curba

y = cos wt = a sin (wt + <p) cu a = 1 si 9 = + ~. ceea ce înseamnă că curba cosinusului

' 2

precede cu ~ curba sinusului. În general, pentru o oscilaţie sinusoidală de o anume

2
frecvenţă unghiulară
w, a şi <p se pot caracteriza printr-o diagramă vectorială, în care a
este raza cercului, pe baza căruia se poate co nstrui curba sinusoidalrL, iar~ unghiul pe care vec-
torul il face cu axa absciselor la momentul t = O.

10.2. Ecuaţii trigonometrice

Ecuaţiile trigonometrice sînt ecuaţii în care necunoscutele figurează în argumente

ale funcţiilor triuonometrice. DacrL necuno cuta se află în ecuaţie şi altfel decît sub
semnul unei funcţii trigonometrice, d e exemplu tO' x - 3x = O, atunci aceste ecuaţii se numesc
mixte. Funcţiile trigonometrice sint transcendente, deci şi ecuaţiile cu aceste funcţii sînt
transcendente. Nu există metode generale de rezolvare pentru aceste ecuaţii dar, uneori, se
pot rezolva grafic sau prin metode de aproximare.

Ecuaţii trigonometrice simple

Tipul de bază. Dacă dintr-o ecuaţie dată se poate obţine o valoare pentru o funcţie trigono·
metrică, putem afla din tabele argumentul funcţiei, deci necunoscuta; de exemplu cos 3 (2x) = b,
deci x = _!_ arccos yb'. Dacă necunoscuta este argumentul unei funcţii trigonometrice care se
2
290 Matematici elementare

poate determina rezolvînd o ecuaţie algebrică, determinarea necunoscutei se face cu ajutorul ta-
belelor. De exemplu, în ecuaţia tg 2 x + P tg x + q=O se face substituţia tg x = u şi se rezolvăecua-

ţiau2 +Pu+q = 0. Soluţiile sînt_(tg xh.z = - i ± V~~ -q. Din tabele determinăm valorile lui x.
Dacă intervin mai multe funcţii trigonometrice, dar care au acelaşi argument, de exemplu
5 sin x - 3 cos x = 3, atunci exprimăm ambele funcţii trigonometrice prin alte funcţii, de
exemplu:

X y
2tg-
2 6
sin x =
1 + tg2 !_
2 4

X
1- tg 2 -
2 2
COS X =
X
l + tg2 -
2
o 1r X
Dacă intervine numai o funcţie
trigonometrică , dar cu argumente
diferite, atunci cu ajutorul teore- -2
melor de adunare _ transformăm func-
ţii le astfel ca să avem în expresie
un argument unic. -4

Exemplul 1. Diferite funcţii tri-

gonometrice (fig. 10.2.1) ale aceluiaşi 10.2. 1. Punctele de intersecţie ale funcţiilor y 1 = 5 sin x
argument şiy 2 = 3 .c os x + 3

5 sin x - 3 cos x = 3, 0 ~ X< 2it.

;t;
2 ta - 1 - tg 2 !_
t> 2
2
5· 3· 3;
X
1 + tg 2 1 + tg 2 _:_
2 2

10 tg !_ - 3 + 3 tg2 _:_ 3 + 3 tg 2 .:.. '

2 2 2

3
tg
2 5

Prin rezolvarea ecuaţiei cu ajutorul formulelor acestora în care folosim tg!.. excludem soluţia
2
X .
x = 1t căci
tg- nu este definită pentru aceste valori. Totuşi x = 7t este o soluţieaecuaţieirespec-
2
tive. Rezultatele obţinute prin rezolvarea grafică a acestei ecuaţii sînt abscisele punctelor de
intersecţie ale celor două curbe y 1 = 5 sin x şi' y 2 = 3 cos x 3. +
T 1'igonomet1'ie 29 1

Exemplul 2. Aceeaşi funcţie tri-

y
gonometricd cu argumente diferite :
8
2 cotg 2x 1 . ·
=- (flg. 10.2.2).
1- 3 cotg x 2 4

Condiţiile în care această. ecuaţie

se poate rezolva sînt:
21C X

-4

1
.
x =F arccotg -
3
+ krr, k e Z .
-8

10.2.2. Punctele de i ntersecţie ale curbelor

Deci x)~{ k1t} U {arccotg ~ + krr} · y 1 = 4 cotg 2x şi y 2 = l - 3 cotg x
2

4 cotg 2x = 1 - 3cotg x,
cotg2 x - l cotg2 x -
cotg 2 x = -----"--- deci 2 1- 3 cotg x,
2 cotg x cotg x
5 cotg2 x - cotg x - 2 = O.

~otind cotgx = u, tt 2 -
l
u-
2
5
t V4i deci şi
5 = O, ~t = w ± t:o'
V4i-
10

Soluţii pentm O < x < 2rr

(cotg x)I = 0,7403 (cotg x)rr =- 0,5403
x1 = 0,9335 (59,43'), x3 = 2,0662 (131,54 1 ),
x2 = 4,0751 (259,431), x4 = 5,2078 (331,54«).

P r o b !. Toate valorile verifică ecuaţia.

Exemplul 3. Diferite funcţii t1'igonometrice cu argumente diferite (fig. 10.2 . .3) :

sin (2x + rr) - V2 cos x = O.
Cu ajutorul relaţiilor între cadrane obţinem :

-sin 2x - V2 cos x = O sau 2 sin x cosx + V2 cos x = O,

1(2 sin x + V2) 1 =0
. 2 cos O.
SlOX =- 2' X=

Cadranul :
3rr 7rr
IV x 2 = - + -1t , x2 =- + k 2 • 2rr. k3 = O, ± 1, ± 2, ...
2 4 4
kl, k2 = o, ± 1, ±2, ...
Prin verificare rezultă. exactitatea soluţiilor.
292 Mat ematici elementare

r 10.2.3. Pui)ctele de inter-

~=sin (2x+n) secţie ale curbelor
_:•1 = sin (2.\' + 1t) · şi
y2 = V2cos x

Exemplul 4. Ecuaţia
x a cos x + b sin x = c în care
c~ ~ a 2 + b2 poate fi rezol-
vată cu ajutorul teoremei
de adunare pentru cosinus
împărţind ambele părţi prin
r = + Va 2 + b2 • Notăm
___a_____ = cos h, b b
sin h, tg h = - . Obţine m COS h COS X +
+ Va2 + b:! + Va 2 + b2 a
+ sin h sin x = --:::::c== :- sau cos (x - h) = - -:::::c == - ;~ - h = arccos c
-i- Va2 + b2 + Va 2 + b2 + Va2 + b2
Unghiul auxiliar h este bine definit de tg h = bfa. Astfel, obţinem două valori pentru x
cuprinse între O şi 2r.. Pentru a = - 3, b == .5, c = 3 obţinem - 3 cos x + .5 sin x = 3,
tg h = -.5 = -sin- h . D eoarcce sm
. h > o şt. cos~~ < o,1 1
tl se a nă m
' cadranul II, h = 134,"10'.
A

-3 cosh
Din cos (x - h) = ~~ = 0,.514.5 rezultă (x - hh = 6.5,.59 1 şi (.,; - ·hh = - 6.5,.591 •
+ y 31
Deci x 1 = 199,99' ~ 200' iar x 2 = 68,81'.

Exemplul 5. Ecuaţia cos 2. x + sin x = O (fig. 10.2.4) se rezolvă uşor cu ajutorul cofunc-
7

ţiei sin x = cos ( Î - x) şi al formulei cos cx + cos ~ = 2 cos cx + (3

2
cos cx -
2
f3 ;

COS J3x + COS ( 21t - X) = 0,

COS
( 7.5 X- 47t) = 0

4-
7t 72 X ) ·= 0, cos .5 x - r.) = O
COS
( ( 1 4
7t
---X=
2
7t + kr. -
5
x - -
r. = - 1t
+ k ;: sau 5
- x = -3'lt + k11
i 7 2 7 i 2 7 1

x1 = - -
7
1t - -
7
k1t
21
- 1t +-7 k'lt.
8 2 20 5
Trigonometrie 293

Deoarece valorile lui k sînt O, ± 1, ± 2, ... putem înlocui în soluţia din partea stîngA pe - k
cu.k;

x1 = - -
7
1t
7t
+ 1k- , x2 = -
21
1t + -7 k1t.
8 20 2 5
Prin verificare rezultA exactitatea rezultatelor. De remarcat cA aceste soluţii pentru
două valori consecutive ale lui k diferA nu cu 27t, ci cu 77t/2 şi respectiv Înf5.

10.2.1. Puncte
~t----::i\""'-"~,;.,_--p~---::*---~~~-:""'1lr-""""':'~.....,~--ri:-__.~--r:-de intersecţie
'lr X ale funcţiilor

Yt = cos 73 X

şi Ya= -sin~

Ecuaţii trigonometrice mixte

Ec uaţiile trigonometrice m i xte nu se pot rezolva decit grafic sau prin i teraţii.

Exemplul 1. cos x - !.... + 1,7 = O. ReprezentAm grafic curbele y1 = cos x, y2 =

2
=!.... - 1,7. Punctul de intersecţie are abscisa x ~ 2,21. Figura 10.2.5 ne aratA cA nuexistă
2
alte soluţii reale.

10.2.5. Rezolvarea grafică a ecuaţiei

COS X = !.._ - 1, 7
2

MArind scara la care desenAm putem citi mai exact x ~ 2,209. Verificare : cos 2,209 -
2 209
- · + 1, 7 = cos 140,63' + 0,59.55 = - 0,5958 + 0,5955 = - 0,0003.
2
O aproximaţie mai bunA obţinem aplicînd formula de aproximare a lUi Newton
f(xo) Xo
x 1 = x 0 - - - - . f(x 0) =cos x 0 - - + 1,7 = - 0,0003,
' j'(x0) 2
. 1
j'(x 0) = - sm x 0 - - = - 1,3032, x1 = 2,2088.
2
Prin inlocuirea lui x 0 cu x1 , rezultatul se poate îmbunAtAţi.

2
E xemplul 2. 3 tg x - 2x = O. ReprezentAm grafic curbele y 1 = tg x, y 2 = -
x. Punc-
3
tele de in tersecţ ie au abscisele x 1 = O, x 2 = ± 'i,38, x 3 = ± 7, 6.5, ... La valorile tot m ai
mari ale lui x observAm cA rezultatele se apropie tot mai mult de mult iplii impari ai lui 7t
2
(fig. 10.2.6) .
29-t Matematici elementare

,0.2.6. Rezolvarea grafică a ecuaţiei 3 tg x - 2x = O

Fiecărei soluţii x 0 îi corespunde o soluţie egală dar de semn contrar cu ea - x 0 ; în cazul

2x 0 2
tg x 0 = - avem şi tg {-x 0) = - (- x 0 ) •
3 3

11. Trigonometrie plană

11. l. Rezolvarea triunghiurilor drept- 11.3. Aplicaţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303

unghice ...................... 294
Metode generale . . . . . . . . . . . . . . 294
Aplicaţii .................... 296
11.2. Relaţii trigonometrice într-un tri-
unghi oarecare ................ 298
Teoremele trigonometriei plane. . 298
Cele patrtt cazuri de rezolvare a
triwnghiurilor . . . . . . . . . . . . . . . . 300
1 plicaţii în geometrie . . . . . . . . 303
Aplicaţii în fizică ............ 307
Aplicaţii în tehnică . . . . . . . . . . . . 307
Aplicsţii în navigaţie .. ........ 309
Determinarea trigonometrică a
înălţimilor .................... 310
Aplicaţii în topografie ........ . 313

Funcţiile trigonometrice prezentate în trigonometrie fac posibilă folosirea unghiurilor pentru

determinarea elementelor _n ecunoscute din diferite figuri geometrice. După cum ne indică şi nu-
mele, trigonometria (măsurarea a trei unghiuri) se ocupă cu rezolvarea triunghiurilor, respectiv
a tuturor figurilor care se pot reduce la triunghiuri prin trasare de diagonale.

11.1. Rezolvarea triunghiurilor dreptunghice

Metode generale
În trigonometrie se dau definiţiile funcţiilor trigonometrice ale unghiurilor dintr-un triunghi
dreptunghic care se extind cu ajutorul cercului unitate la orice fel de unghiuri.
Trigonometrie plan4 29.5

Aceste definiţii conţin relaţii

între laturile şi unghiurile unui triunghi dreptunghic astfel încît
cunoaşterea a două. elemente este suficientă. pentru calculul celorlalte . Notă.m unghiul drept cu
-y, ipotenuza cuc, catetele cu a şi b iar unghiurile opuse lor cu cx. şi~· Folosim două. relaţii din
geometrie referitoare la triunghiul dreptunghic (fig. t 1.1. 1):
1. Teorema lui Pitagora c2 = a2 + b2.
2. Unghiurile ală.turate ipotenuzei sînt complementare: cx. + 4{3 = 90° . . _,.
Există. patru cazuri tipice pentru rezolvarea triunghiurilor dreptunghice.
1. Se dă. ipotenuza c şi un unghi ală.turat, de exemplu cx.:
1. ~= 90° - cx.; 2. sin cx. = ~. a = c sin cx.; 3. cos cx. = .!!._ , b = c cos cx..
c c
II. Se dă. ipotenuza c şi o catetă., de exemplu a:

~·
1. sin cx. = ~; 2. ~ = 90° - cx.; 3a. b = Vc2 - a2
c
sau cu ajutorul unghiului calculat cx.
b b A c~ C
3b. cotg cx. =- , b = a cotg cx. sau 3c. cos cx. = - , b = c cos cx..
a c
11.1.1. Triunghi
III. Se dă. o catetă., de exemplu a şi un unghi, de exemplu cx.. dreptunghic
1. ~= 90°- cx.; 2. cotg cx. = !!_, b = a cotg cx.; 3. sin cx. = ~.
a c a
C=-- ;
sau cu ajutorul unghiului calculat ~
sin cx.
2a. tg ~ = !!_, b = a tg ~; 3a. cos ~ = ~, C=
a c cos ţ3

IV. Se dau ambele catete a, b:

1. tg cx. = ~; 2. ţ3 = 90°- cx.; 3a. c = Jla2 + b2;

b
a b
sau cu ajutorul unghiului calculat cx. 3b. c = - - sau 3c. c = - - .
sin cx. coscx.
.Y Exactitatea calculelor. În general încercă.m să. re-
I zolvă.m triunghiurile numai pe baza elementelor date.
t_ Pentru a evita erorile şi a avea un control, rezolvă.m
triunghiul şi cu ajutorul elementelor calculate de noi
LJ 1y (fig. 11. 1.2). Teoretic, trebuie să. obţinem aceleaşi rezul-
tate cu toate că. lucră.m pe că.i diferite.
Un alt control îl constituie faptul că. suma un-
• - ghiurilor unui triunghi este egală. cu 180°. În teoria
1 mă.sură.rii sînt prevă.zute controale pentru manevrarea
funcţiilor trigonometrice. Pentru stabilirea abaterilor
se ţine seama că. pentru o valoare mică. 6 1<p a unui unghi
<p eroarea 6 1 y va avea diferite mărimi pentru diferite
funcţii trigonometrice. După. cum reiese din figură.
1 1 pentru funcţia y = tg <p eroarea ~tY va fi mai mare
.d2 y t = decît pentru y = cos <p.

LltY :

a)

11. 1.3. Înclinarea unei

11.1.2. Exactitatea calculelor cu funcţii trigonometrice scă.ri faţă.de un. perete
296 Matematici elementa1'e

Invers, pentru un interval dat ~. valoarea unghiului se stabileşte cu o exactitate mai mare
folosind funcţia tangenta sau cotangentl.
Din figura 11.1.2 reiese In cazul funcţiei y = sin cp, dependenţa mlrimii intervalului l!iy
de unghiul dat cp. Pentru unghiuri mici, apropiate de valoarea O, l!iy este mare, pentru unghiuri
apropiate de ~. l!iy are va~ri mici, deci unghiurile apropiate de O sint mai precis calculate cu
2
ajutorul valorilor funcţiei sinus. Verificarea rezultatelor trebuie sl fie in concordanţl cu mtlsurtJ-
tOf'ile. Fie de calculat unghiul pe care n formează. o scară. de lungime l = ),5 m cu orizontala,
înă.lţimea pe peretele vertical la care trebuie sl ajungă. scara fiind h = 1,2 m (fig. 11.1.3).

sin cp = ~= 0,8, iar distanţa ~ de la scarl pinl la zid ~ = y' 1,.52- 1,21 = 0,90 m.
1,.5
Pentru verificare calcullm ~, = 1,5 cos cp şi ~~ = 1, 2 cotg cp. Clutlm în tabelele cu patru
zecimale valorile lui cp, obţinind cp1 = 53°, pentru care · ~11 = 0,903 şi ~ 1 , = 0,904. Folosind
tabelele cu 7 zecimale, cp 2 = 53°7'48,4 "', ~18 = 0,900000 şi ~~~t = 0,8999996. Distanţa de la
scarl la zid nu se calculează. nici cu o precizie de 4 mm, nicidecum cu o precizie de 4 zecimi
de milimetru.
Soluţiile nu pot at~ea o precizie mai mare decît elementele date.

Aplicaţii

Lungimea unei coarde. Unghiul înscris subîntins ca. şi unghiul la centru în cercul de
razl r de aceeaşi coardl de lungime s este jumlitate din acest unghi la centru. Perpendiculara
coborît! din centrul cercului pe coardl formeazl două. triunghiuri dreptunghice congruente.
Perpendiculara imparte unghiul la centr~ şi coarda în doul plrţi egale (fig. 11.1.4). Deci:
. s
sm y = - , s = 2r sin y.
2r
Determinarea poziţiei unui unghi drept in cazulln care nu avem vizibilitate. Între locali-
tlţile D şi E se află. o conductă. de apă.. Perpendicular pe ea va fi construită. o conductl pent ru
localitatea N, iar pe vîrful dealului care se glseşte între localitatea respectivă. şi conductă. se va
construi un castel de apl. Deci trebuie sl determinlm distanţa ~ = DE, punctul de ramificaţie
E nefiind vizibil din punctul N , distanţa DE fiind egall cu a. Unghiurile formate de ND

11 . 1..5. Determinarea poz iţiei

unui unghi drept în cazul în
t 1.1.4. Coardl în cerc care nu avem vizibilitate

şi NE cu ED (o, r espectiv e:) pot fi măsu rate . Din triunghiurile dreptunghice DFN
şi E FN rezultă.:
tg e:
FN = x cotg 8, FN = (a - x) t g e:, x tg o= (a - x) tg e:, deci ~
a _ _....:....__=
tg 8 + tg e:
Pentru calcularea lui x cu ajutor ul tabelelor de logarit mi folosim t eorema de adunare :
sine:
a--
cos e; a sin e; cos o cos e: cos 8 sin e:
~ = ------ --------------------------= a- - - -
sin 8 sin e: cos e:(sin o cos e: + cos 8 sin e;) sin (8 + e:}
- +
cos 8
-
cos e:
Trigonometrie plană 297

Determinarea inilţimilor. Înâlţimea unui copac se poate calcula foarte uşor cunoscînd înăl­
ţimea observatorului h 2 , distanţa s de Ia punctul de unde se face măsurătoarea pînă la copac
şi unghiul ~ pe care îl formează direcţia orizontală cu dreapta care uneşte ochiul observatorului cu
vîrful copacului (fig. 11.1.6). Astfel h1 = · s tg ~. iar înălţimea copacului va fi atunci H =
= h1 + h 2 = s tg ~ + h2 •
Determinarea aproximativă a îndlţimii. 1. Putem să renunţăm la determinarea unghiului
~ dacă reuşim să situăm triunghiul dreptunghic isoscel A BC astfel încît vîrful copacului să
fie pe prelungirea ipctenuzei. În acest caz ~ ar fi -1.5° şi h1 = s, H = s + 11 2 (fig. 11.1.6) .
Această metodă este aplicabilă numai dacă se dispune de spaţiu suficient pentru alegerea conve-
nabilă a punctului de observaţie S.

A A

11. 1.6. Determinarea înălţimii unui copac 11.1. 7. Măsurarea înălţimii în silvicultură

2. Un dreptunghi A BCD este ţinut într-o astfel de poziţie încît punctul G se află în prelun-
girea laturii AB a dreptunghiului. Firul cu plumb suspendat în B determină pe CD un seg-
ment CL (fig. 11.1.7) . Deoarece laturile sînt perpendiculare şi triunghiurile BCL şi BEG sînt
asemenea şi unghiurile notate cu e; sînt egale.
GE CL - CL
Obţinem -=-= tg e; = -=-· Dacă BC = 10 cm, raportul -=- unde CLeste de asemenea
BE BC BC
măsurat în centimetri este o fracţie zecimală egală cu valoarea tangentei lui e. Deci, înălţi-
. CL
mea copacului va fi H = s tg e; + 11 2 = s 1() + h2 •
Determinarea altitudinii Soarelui. Cu lungimea b a umbrei unui băţ de lungime s pe o
suprafaţă orizontalăse calculează unghiul tp pe care îl formează razele solare cu orizontala,
numit altitudinea soarelui (fig. 11.1.8).
s b
tg IP = - , cotg IP =
b s
Dacă băţul are lungimea de un metru, atunci valoarea în metri a lungimii umbrei ne indică.
valoarea cotg IP·
Vnghiul format de generatoarea unei grămezi de nisip (con) cu planul bazei (fig. 11.1.9).
Nisipul aruncat de pe banda rulantă formează un con circular de înălţime h cu raza
egală cur. Volumul poate fi calculat astfel : V= ~ r 2h unde h = r tg IX, deci V = 2: r
tg IX;
3 3
IX fiind unghiul format de
generatoarea grămezii cu
planul bazei. Dacă în loc
de IX se ia unghiul y de la
vîrful conului, atunci h =

11.1.8. Altitudinea Soarelui
1
r cotg .Yşi V= nr3 cotg .Y •
h! 2 3 2
Unghiul IX de la baza unui
_
:.:: _ ~--::= ~~::_-_-~~~--=-;~--- _:~ con de nisip este aproxi-
m ativ de 33°, iar unghiul
de la baza unui vulcan de
1 i.l.9. Unghiul de la baza conului aproximativ 36°.
298 Matematici elementare

Unghiul de tncllnare a feţelor tntr-Uil tetraedru sau octaedna replat. Un tetraedru este
mărginit de -4 triunghiuri echilaterale egale şi de 6 muchii de lungime k. Unghiul '\1. format
de două feţe este pus în evidenţă printr-un plan care conţine muchia BD, împarte latura AC
în două părţi egale şi este perpendicular pe ea (fig. 11.1.10). il.BDM este un triunghi isoscel.
1 ,-
Laturile egale sînt apotemele triunghiurilor care formează tetraedrul: h = - k 'V 3. Înălţi-
2
mea tetraedrului este perpendiculara care împarte pe M B în raportul MF: F B = 1: 2, de-
oarece într-un triunghi echilateral înălţimile sînt şi mediane. În triunghiul dreptunghic
1
-h
MFD (fig. 11.1.10) ipotenuza este notată cu h iar cateta MF ·= _..!_ h. Deci cos v
3
= --
3 h
Octaedrul este mărginit de 8
3 f triunghiuri echilaterale şi de 12
muchii egale, de lungime k. Un-
D ghiul de înclinaţie 2(L dintre două
feţe este pus în evidenţă într-
e un plan care trece prin două
vîrfuri opuse E, F şi prin mijloacele
M 1 şi M 2 a două muchii para-
lelei (AD 11 BC). Suprafaţa plană
EM1FM 2 este un romb cu latura
h = -1 k v-3, cu diagonalele -EF =
r 2
A
= k V2 şi M 1 M 2 = k. Din triun--
ghiul M 1GE obţinem valoarea co
11. 1. 10. Tetraedru 11. 1. 11. Octaedru
sirtusului jumătăţii unghiului de
înclinaţie IL:
1
-k
= -- -- = ~ =
2
cos !L _..!_ V3; !L = 54°44'07" sau 2(1. = 109°28' 14*.
1
-kV3 V3 3
2

11.2. Relaţii trigonometrice intr-un triunghi oarecare

Elementele pe care vrem să le calculăm nu se află in general în triunghiuri dreptunghice.
De aceea trebuie studiate relaţiile dintre unghiurile şi laturile unui triunghi oarecare. Cele mai
importante relaţii sînt teorema sinusurilor şi teorema cosinusului. Teorema cosinus_u lui în cazul
în care lucrăm cu tabele este mai puţin folosită şi poate fi înlocuită cu teorema tangente1or
sau cu formulele referitoare la jumătatea unghiurilor.

Teoremele trigonometriei plane

Teorema sinusurilor. Orice triunghi A BC are un cerc circumscris lui, al cărui centru se află la
intersecţia mediatoarelor (fig. 11.2. 1). Laturile triunghiuri1or vor fi coarde iar vîrfurile triunghiu-
lui se află pe cerc.
Dacă notăm cur raza cercului circumscris, laturile vor fi a = 2r sin cx, b = 2r sin~. c=
= 2r sin y. Deci 2r = _a_ = _b_ = _c_.
sin <X sin ~ sin r

Teorema sinusurilor
a b c
--=--= sau a :b:c = sin <X : sin f3 : sin r
sin cx sinf3 sin r
T rigcmomelrie plenul 299

Intr-!#,. triunghi rapMtul dintre o laturd # sinusul unghiu- c

z.;i opus este egal cu diametrul cercului circumscris triunghiului.

Teorema sinUIUl'ilor. Intr-un triunghi raportul a doul laturi

este ep1 cu raportulsinuaurilor unghiurilor opuse.

Fiind date doullaturi şi un unghi opus uneia dintre ele, se

calculează imediat şi unghiul opus celeilalte. Fiind date a, b, Ot,
-sin
.-~ = -, b s1n. 1-'
rJ. . Ot. F'
= -b s1n . d date doua.
· un x
ungh'tun· Şl· o· A 'f"'---'---...."...-----~...!........,;;~
Sin Ot a a
latură. opusă unuia, se calculează. imediat şi latura opusă celuilalt.
• rJ. • c siny .
t n cazu1 m care cunoaştem b, 1-' Şl y. - = - - 1ar 1atura c =
b sin~
= b sin y . Cînd determină.n1 unghiul prin teorema sinusurilor
11.2.1. Teorema sinusurilor
sin~
aflăm două valori <p 1 şi <pz, <p1 +cp 2 = 180°. Se observă, analizînd triunghiul din punct de vedere
geometric, care unflhi este cel căutat.

Teorema cosinus ului. În triunghiul A BC notăm cu D punctul de intersecţie a1 înălţimii ltc

cu latura c şi AD = q este proiecţia laturii b pe latura c. Această proiecţie q = b cos Ot este pozi-
tivă în cazul lui Ot ascuţit şi negativă pentru Ot obtuz. Lungimea lui DB va fi egală cu c - q
iar hc = b sin Ot. Conform teoremei lui Pitagora în triunghiul dreptunghic DBC, · a 2 = h~ +
+ (c - q) 2 = b2 sin2 Ot + c2 + b2 cos2 Ot - 2bc cos Ot sau grupînd termenii a 2 = b2 + c2 -
- 2bc cos Ot. Relaţii corespunzătoare se obţin prin permutări circulare : a va trece în b, b în c
şi c în a; acelaşi lucru pentru unghiuri Ot -+ ~ -+ y -+ 0t (fig. 11.2.2).

c
bJ
c 1
1
1
C)
a) 1
hc :
b 1
1
1
1 180'!.a a
a D~q~~A~--=-~~~a
A q c-q

11.2.2. Teorema cosinusului

a) pentru un triunghi ascuţitunghic; b) pentru un triunghi obtuzunghic; c) permutări circulare

Teorema cosinusului. Pltratullungbnii unei laturi a unui triunghi este egal cu suma pltra-
telor lungimilor celorlalte doullaturi minus de doul ori produsul lor inmulţit cu cosinusul un-
ghiului dintre ele.
Cu ajutorul teoremei cosinusului se poate calcula cea de a treia latură., fiind date două.
laturi şi unghiul dintre ele. Cunoscînd lungimile celor trei laturi, se pot calcula unghiurile triun-
ghiului:
bz + c2- a2 c' +al-b' al+ bl- el
cos Ot = - --- - - - - cos~= cos y =
2bc 2ca 2ab
Teorema cosinusului se mai numeşte ţeMema lui Pitagora generalizată .
Teorema tangentel. Aplicînd proprietatea proporţiilor, obţinem din teorema sinusurilor :
,.Ot+~ Ot-~
2 cos - - - s i n - - -
a sin Ot a-b sin Ot - si n~ 2 2
a+b sin Ot +sin~ 2 sin Ot + ~ cos Ot - ~
2 2
300 Matmudici elementare

Împ~rţind num~rltorul şi numitorul prin cos IX+ ~ cos IX-~ , obţinem teorema tangentei
2 2
pentru laturile a şi b; prin permut~ri circulare obţinem teorema tangentei şi pentru celelalte
perechi de laturi :

IX-~ tg ~ - r r-IX
tg-- tg--
a-b 2 b-c 2 c-a 2
---- --= - --=
a+b t gIX+~
--
b+c tg ~ + r c+a t gr -
+IX
-
2 2 2

IX-~- a-b IX+~ IX+~ 180°- r

tg--=--tg--. ---=
2 a+ b 2 2 2

~-r b-c ~+r ~+r= 180° - IX

tg - - - = - - - tg - - - •
2 b+c 2 2 2
y-IX c-a r+IX
tg--=--tg--. r +IX= 180° - f3
2 c +a 2 2
"
Cu ajutorul acestei teoreme, fiind date dou~ laturi a şi b şi unghiul cuprins între ele y, se pot
calcula celelalte dou~ unghiuri IX şi ~· Semisuma lor este cunoscut~ IX + ~ = 90° - 1.
2 2
iar semidiferenţele rezult~ din teorema tangentei.
. IX + ~ IX - ~ b .
D 1n --- = .,!: .
Şl --- = l') o ţmem IX = ..t: +
. f.l.
l') Şl ~ = ..t: - l'J·
2 2
Exprimarea funcţiilor trigonometrice ale unghiurilor unui triungh i cu ajutorul laturilor

Înlocuind expresia cos IX

b2 + c2 - a2
= 2
bc
a
m formula cos T =
1 + cos IX
A

2
• obţi-
V
nem cos ~=
2
V 2bc + 2 2 2
b +c - a =
ibc
2
ibc
2
V
(b + c) - a = b + c - a • b + c + a. _1_.
2 2 bc
V
Formule analoage obţinem pentru cos! şi cos 1..
2 2
Înlocuind în formul~ perimetrul triunghiului prin 2s, a + b + c = 2s sau s =
a + b+c 1 1 1
şi s - a = - (b + c - a), s- b = -(a + c - b), s -c =-(a + b - c),.
2 2 2 2
IX
formulele devin cos-=
2
v(s - bc
a) S
' cos_@_= V(s - b) s.
2 ro
cos l
2
= V<s - c) s.
~

. d cos
Î n 1ocmn IX, cos~·
Q
cos r d lll
' teorema COSlnusu
. 1Ul. î n f ormu1ee . TIX
1 Sln = V-1 -
-2cos
--IX
'

.
sm
~ ·,,
2-'V
1- cos~
2 Şl
. . r
sm T =
V 1 - cos r
2 .
obţinem relaţiile

sin~= v(s - b) (s- c)' Slll_@_ = v(s- c) (s-a)' sinl = v(s - a) (s -b).
2 bc 2 c(/ 2 ab

Prin împ~rţirea formulelor respective obţinem şi relaţiile pentru tg ~ , tg! şi tg 1.;

; 2 2 ?
Trigonometrie pl~ntl 301

Formulele tangentei
« (s - b} (s - c) ,
tg 2 = s(s- a)
2s =a+ b + c.
Pentru aplicaţii practice se recomandă. calcularea tuturor unghiurilor cx, ~. y în funcţie
de laturi; cunoscînd suma unghiurilor într-un triunghi avem şi un control asupra exactitâţii
rezultatelor.

Cele patru cazuri de rezolvare a triunghiurilor

Pentru determinarea tuturor elementelor unui triunghi oarecare trebuie sâ fie date: o
latură. şi două.unghiuri ; două. laturi şi un unghi opus uneia din laturi sau format de acestea;
trei laturi. Metodele de rezolvare pentru aceste cazuri sînt date în cele ce urmează..
I. Se dau două unghiuri şi o latură. Deoarece suma unghiurilor unui triunghi este de 180°,
aflăm şi cel de-al treilea unghi. Laturile necunoscute se găsesc aplicînd teorema sinusurilor, de ex.
fiind date c, cx, ~. obţinem y = 180° - (cx + ~), a = c s~n cx _şi b = c s~n ~ .
Stn "'( Stn "'(

Exemplu. O forţă. F = 130 N se descompune în două. forţe F 1 şi Fa astfel încît F 1 sâ

formeze cu F (fig. 11.2.3} un unghi 8 = 18°. Unghiul e dintre F 1 şi Fa este egal cu 6Y. În para-
lelogramul ABCD, cunoaştem diagonala F =AC, unghiul 8 = 18° şi (1) = e - 8 = 47°. În
triunghiul ABC

Fl =F sin (1) = F sin47° , F1 = 104,902 N,

sin ( 180° - e) sin 65°

F = F sin 8 = F sin 18° , FI= 44,324 N.

1 A
sin e sin 65°
Il. Se dau două laturi şi unghiul opus uneia dintre ele. (fig. 11.2.3. Descompunerea
11.2.4). Fie a, c şi y elementele cunoscute. Obţinem: forţei F în două. com-
ponente F 1 şi Fa
sin~
1. sin cx = .!: sin y ; 2. ~ = 180° - (cx + y} ; 3.b = c--·
c sin y
Rezolvarea este posibilă. ·numai în cazul cînd a sin y ~ 1. Din această cauză sînt po-
c
sibile următoarele cazuri:
c
II( 1} a < c, unghiul dat este opus laturii mai /
/
/

mari.Atunci există un unghi« mai mic decit y, opus /

/

laturii mai mici, care va fi ales dintre unghiu- 1

1
1
riie cx1 şi exa. cx1 + exa = 180°. Soluţia unică. va fi cx1 < y. 1
1
1
Exemplu. a =
56,9 m, c = 68,0 m, y = o3°57'. A ~'~~~--~~8
1 8
1. sin cx = ~ sin y = 56•9 sin 63°57'; cxt = 48°45'; a
c 68,0
exa = 180° - « 1 = 131° 15' este mai mare decit y.

2. ~ = 180°- (cx + y}; ~ = 67°18';

3. b = c sin~ = 68 , 0 m · sin 67°18'. 11.2. 4. Rezolvarea unui triunghi de-
sin y sin 63°57' ' terminat de două laturi şi unghiul
opus uneia din ele
b = 69,8 m. a) o soluţie; b) alU soluţie
302 M alemalici elenumtars

11(2) a = c, triunghiul este isoscel, deci « = y.

11(3) a > c, unghiul dat este opus laturii mai mici. Segmentul a poate sâ fie aşa de mare
încît condiţia sin Ot ~ 1 sâ nu fie verificată..
11(3.1) nu e~istă soluţie; nu putem construi un triunghi din elementele date. De exemplu
c = 2 cm, a= 5 cm, y = 75°.
II(3.2) sin 0t va fi egal cu 1, « va fi un unghi drept, deoarece ots = 189 - at 1 = « 1 . Pro-
blema are două. soluţii confundate, triunghiul fiind dreptunghic. De exemplu a = 2cm, c =
1 cm, y = 30°.
II(3.3) Dacâ sin Ot < 1, obţinem soluţiile at1 şi at2 = 180° - at1 . Deoarece sin at > sin y,
avem at1 > y şi ( 180° - at1) + y < 180°, deci şi exs verificA condiţiile.
Problema are două soluţii .

Exemplu. a = 87,23 m, c = 65,9.5 m, y = 30,42°.

87 23
• «
1. sm = - -• - Sln • 30 ,-u.
A..,O ; at1 = -x -x, «a = 180° - at1 = 137,96° , at1 > y, Ott > y.
-"2, QAO
6.5,9.5
2. fj1 = 180° - (at1 + y); fj1 = 107,.54°, fj 2 = 11,62°.
sin 107,54° . c c sin 11,62°
3 . b1 = 6.5,9.5 m = 126,0 m Şl b1 = 6 J, 9 J m · = 26,23 m.
sin 30,42° sin 30,42°
III. Se dau două laturi şi unghiul cuprins intre ele. Se dau de exemplu b, c, at. Se poate
aplica teoerema cosinusului sau teorema tangentelor: a 2 = b2 + c2 - 2bc cos Ot, deci a =
= Vb2,. + c2 - 2bc cos at. Unghiul fj poate fi astfel aflat din teorema cosinusului, cos ~ =
= c2 + a2 - b2 sau d 1n ' teorema smusun. '1or, sm
. 1-'
t:l . Ot. Obţi nem d oua.
= -b sm x
va1on. pentru
~ a
unghiul fj dar numai una este adecvată. din . punct de vedere geometric. Din teorema tangen-
telor şi din relaţia r + fj = 90°- ~ obţinem tg r - fj =~ tg y + fj; din y + fj şi y - (3
2 2 2 c + b 2 2 2
se gă.sesc B Şi y. A treia latură. c poate fi determinată. din teorema sinusurilor, c = a sin Y .
sin Ot

Exemplu. Între localită.ţile R şi S (fig. 11.2 ..5) trebuie tras un cablu în linie dreaptă. printr-o
pădure. Între R şi S nu avem vizibilitate, dar putem gă.si un punct A care are distanţa d =
=AR= 2,473 km faţâ de punctul R şi distanţa e =AS= 3,752 km faţă. de punctul S. Mă.surînd
şi unghiul 't = ~RAS= 42°26'10', vrem sâ află.m lungimea x a cablului şi unghiurile c şi 3.
Pentru comparaţie redă.m două. metode de calcul:

1. x 2 = as + el - 2de cos 't e-a e-d e+8

tg - - = - - tg - -
xl = 6,497313 2 e +d 2
x = 2,.549 km. 1. , +a= t8oo- -r = 137°33'50"

2. sin c = !.. sin -t ' + 8 = 68°46'55 ',

2
X

't = 83°20'00 " '-

8
= 27°.53'18'
A 2
es = 96°40'00"
11.2 ..5. Determinarea dis- ·-= 96°40' 13 ..
3. a = 180° - (e + 't) tanţei dintre două. puncte
1:

a = .5-\ 13'.50 ..
0 între care nu există. vizi- 8 = 40°.53'37,
1
bilitate = 42°26' 10 ,
a1 = 40°.53'.50 .. 't

Deoarece e > X > d şi e > T > a, c + 8 + -r = 180°00'00 • (probl)

sin -r
aceste condiţii sînt indeplinite numai de a1 . De aceea 2. x :::::o: e - - = 2,.549 km.
soluţiile VOr fi X, ez, az. sine ·

Diferenţele dintre unghiurile obţinute sînt destul de mari, datorită. faptului că. unghiul E
Sn vecinătatea lui 90° a fost aflat cu ajutorul funcţiei sinus, iar sin 96o-40'00 • = 0,99324.
Tf'igonotnetf'ie pland 303

sin 96°40' 10 .. = 0,99323, sin 96°40'20 • = 0,99323, deci nu putem preciza numArul secundelor.
. . . b . f 1 . d . ul . x2 + d2 - e2
O prec1z1e mru mare o ţinem o osm teorema cosmus m, cos e: = ; cos e: =
2xd
= - 1,464462 : (2 · 2,549 · 2,473) sau e:~ = 96°40' 14 .. şi 82 = 40°53'36 ", x = 2,549 km.

IV. Se dau toate laturile triunghiului. Rezolvarea se poate face prin teoremacosinusului
-sau prin formulele de exprimare ale unghiurilor în funcţie de laturi:

(s- b) (s- c)
COS IX= sau tg ~ =
2 s(s - a)
Pri-n permutAri circulare obţinem şi valorile lui ~ şi y. Ambele soluţii sînt unice şi se
obţinfie din combinaţiile convenabile a şase numere a 2 b2 c2 , 2ab, 2ac, 2bc sau a patru numere
s, s-a, s-b, s-e. Proba calculelor se face cu ajutorul sumei unghiurilor unui triunghi.

Exemplu. Trei puncte R 1 , R 2 , R 3 trebuie legate prin radar. Sub ce unghiuri trebuie con-
struiţi receptorii şi emiţAtorii (fig. 11.2.6) in fiecare dintre cele trei puncte.

R1 R 2 =c= 45,21 km, R 2 R 3 =a= 52,46 km, R3 R 1 = b = 39,37 km.

Teorema cosinusului Formule prin care exprimilm valorile func-
ţiilor
trigonometrice în fu'fl-cţie de latuf'i
1g
= 2 752,0516 a = 52,46 s -a = 16,06~ 1,20575

l
a2
bll. = 1549,9969 b = 39,37 s - b = 29,.15 1,46464
c2 = 2 043,9441 c = 45,21 s - c = 23,31 1,36754
bz + c2 - a~ = 841,8894 2s = 137,04- - . .s = 68.52 1,83582
c2 + a2 - bz = 3 245,9988
a2 + b2 - c2 = 2 258, 1044
IX = 76° 19' 12" IX= 76° 19' 12 "
~ = 46°49'06 .. ~ = 46°49'06"
11.2.6. Rezolvarea y = 56°51'42 .. y = 56°51'42 ..
triunghiului cunos-
cînd cele trei laturi 180°00'00 " 180°00'00"

11.3. Aplicaţii

În multe domeni1 omul îşi precizeazA reflecţiile cu ajutorul relaţiilor matematice şi folo-
seşte, în cazul în care vrea să determine mArimi de unghiuri sau laturi ale unor figuri plane,
teoreme ale trigonometriei.
Unul dintre aceste domenii în care trigonometria este foarte mult folositA este topograjia,
care în decursul timpului a fost şi un stimul pentru dezvoltarea trigonometriei. Deoarece dome-
niile ei de aplicabilitate sînt foarte vaste, le acordAm o importanţA deosebit! şi vor fi tratate
într-un capitol separat.

~plicaţii in geometrie

Raza cercului inscris în triunghi. În triunghiul A BC bisectoarele -se intersecteazA în centrul

cercului înscris. TrasAm razele cercului în puncţele de tangenţA E , F, G şi vom obţine şase
triunghiuri dreptunghice. Ele sînt două cîte douA congruente, deci laturile notate cu x, y, z
respectiv sînt egale. Lungimile laturilor egale vor fi x = s - a, y = s - b, z , = s - c unde
a+b+c
s =
2
304 Matematici elemetttare

În triunghiul AGM, tg ~ = .!.._ = - - " - . Fo-

2 :x s-a

losind formula tg -~ = (s - b)(s - c) • obţ1'nem

(

2 s(s- a)

r
s-a

(s - b) (s- c)
r =(s-a)
s(s- a)

La acelaşi rezultat ajungem folosind tg 1_

2
sau tg .I. în loc de tg !!:... (fig. 11.3. 1).
2 2
A
c
Raza cercului r
înscris
= V (s-a) (s-; b) (s- c)
11.3. 1. Cercul înscris în triunghi n

Trasarea unui arc de cerc cind centrul cercului este inaccesibil. Între două puncte A şi
B care se află la o distanţă e (fig. 11.3.2) vrem să construim puncte Pt care să se afle pe
un cerc de rază cunoscută r ce trece prin A şi B. Centrul.cercului este inaccesibil. Se cer:
unghiul cp = -1:: PiA B şi distanţa s = PiA. Fie P unul din punctele căutate. Triunghiul isoscel

AMP are baza s = 2r sin~ şi unghiul la centru a. Coardei PB îi corespunde unghiul la

2
centru -1:: PMB = & - a şi unghiul înscris cp; deci cp =
1 (&-a) sau a =
=- & -
2 cp. Unghml
. & se determină din
8 2
. &•
triunghiul A Bl\f deoarece e = 2r s1n-. Deci sin _:. =
2 2
e
Astfel, distanţa s, dependentă de unghiul cp, est~
2r

egală cu s = 2r sin Î = 2r sin ( -f - cp ), unde &

2
M
11.3.2. Trasarea unui arc de Arcsin _!_.
cerc 2r

1
Aria unui triunghi. Înlocuind 'în formula ariei A = - c • hc pe hc cu b sin ~, obţinem
2
1 .
A = - bc sm ~. Aplicînd teorema sinusurilor în formula ariei obţinem următoarele formule
2
pentru arie:

abc . . . sin ~ sin y b2 sin y sin~ c2 sin o: sin ~

A = -- = 2R 2 sm ~ sm ~ sm y = a2 -~---=-
4R 2 sin~ 2 sin~ 2 siny
T 1'igonomet1'ie planiJ 305

Prin adunarea ariilor triunghiurilor ABM, BCM, CAM din figura 11.3.1 ale dlror înâl-
ţimi -sînt egale cu raza cercului inscris obţinem formula lui Heron pentru arie
1
A = - (cf' + lw + af') = 1'S = .js(s - a) (s - b) (s - c) unde 2s = a + b + c.
2

Aria 1 1 1 abc
A = - ah 0 =- bhb =- chc = - = 2R1 sin ot sin fi sin y
triunghiului 2 2 2 4R
Formula
a1
sin~ sin y = bl sin y sin « = c• sin ot sin ~
lui Heron A =
2 sin ot 2 sin~ 2 sin y
A = 1'S = Vs(s - a) (s - b)(s - c)

E~emplu. Să. se afle aria triunghiului cu laturile a = 345,8 m, b =

= 236,5 m, c = 497,3 m. Calculă.m s = 539,8; s - a = 194,0; s - b = 303,3
şi s - c = 42,5. Folosind formula lui Heron şi tabele de logaritmi cu
patru zecimale, obţinem A = 36 740 m 2 • ·
c
Un calcul aproximativ este recomandat întotdeauna. În acest caz, folo-
sind rigla de calcul, obţinem:
A = ..J 539,8 • 194 • 303 ,3 · 42,5 ~ ..j 5, 40·101 • 1,94·101. 3,03· 101·4 ,25. 10 =
= 103../ 5,40 . 1,94 . 3,03. 42,5 = 36 700.
Poziţia zecimalei s-a estimat în felul următor: A ~ l~.j 10 • 3 · 10 · 4,2 =
= t<>' Vt2,6 ~ 3,5-t<>'.
Af'ia unui tf'iunghi isoscel. Notăm laturile egale cu a, baza cu c, un- A
ghiurile de la bază cu ot şi unghiul opus bazei cu·y {fig. 11.3.3). Aria va fi
11.3.3. Aria
egală cu:
unui triunghi
1. A __!_ a2 sin y, unde y = 180° - 2ot; isoscel
2
c~ţ
2. A A= - tg cx;
2 siny 2 sin 2cx 4 sin ot cos ot 4
c c c
3. s = a +- , s- a = - , s- c= a -
2 2 2

A =
V( + 2c) . 2 . 2 .
a
c c (
a - 2c)·= 2el~
V a2 - 4 = 4c V4a2 - c2

Af'ia unui t1'iunghi echilatef'al. Lungimea unei laturi va fi egală cu a.

1 a2
1. A = - a2 sin 60°, A = - V3,
2 4
3
2. Conform formulei lui Heron obţinem: s = - a,
2
1~
s -a= s - b = s- c = 2"a Şl. A= VT. S = TVJ.
a2

Hexagon regulat. Deoarece poligonul este format din

şase triunghiuri echilaterale cu lungimea laturii R, aria•
.
va ft egală cu A,= 6
V3
TR2 ,
A,= - - R2 •
3V3
2
Poligon regulat cu n laturi. Aria sa este egală cu
suma ariilor a n triunghiuri ale căror laturi sînt egale
cu raza cercului circumscris şi unghiul dintre ele egal. cu a
n-a parte a unghiului de 360°; cp" = 360°In (fig. 11.3.4).

1Poligon regulat
cu n laturi
n 360°
Aa = - Rlsin ·- -
2 n 11.3.4. Poligon regulat cu n laturi
306 Matematici elementare

În fiecare triunghi isoscel înălţimea hn împarte latura Sn in douli. pli.rţi egale şi unghiul
1 D ec1. Sn = 2R Sln
f• la f e.
. 'Pn
- =
2R . 180o IPn
s1n-- şihn = Rcos- = Rcos--·
180o A
" =
2 n 2 n
Snhn n . 180° 180° n 360°
n - - - = -2RZsm-- c o s - - = - R 2 s i n - - .
2 2 n n 2 n

Aria unui patrulater oarecare. Un patrulater oarecare ABCD este determinat de cinci
elemente, cele patru laturi şi suma a douli. unghiuri opuse, de ex. cx şi y (fig. 11.3.5). Notli.m
cu s semiperimetrul
D
S= şi cu 2e: = a. + y.
c
Ariile triunghiurilor ABD şi BCD şi aria patrulate,
rului Ap vor fi:
1 . 1 .
A 1 = - ad sm a.; An=- bc smy;
2 2
1
Ap = - (ad sin a.+ bc sin y).
2 11.3 . .5. Aria unui patrulater
Aplicind teorema cosinusului, obţinem: oarecare
ali + d2 - 2ad cos a. = j2 = b2 + cZ - 2bc cos y

sau + d 2 - b2 - c2 = 2(ad cos a.- bc cos y). Atunci

ali (4Ap) 2 + (a 2 + d2- b2 - cll)1
= 4(a2d2 + b2c2 - 2abcd cos 2e:). Deci 16 A~ = (a + d + b - c) (a + d - b + c) (b + c + a -
- d) (b + c - a + d) - 16abcd cos 2 e:.

Aria unui patrulatţr oarecare

Ap = ~(s - a)(s - b) (s - c) (s - d) - abcd cos2 &

Dacli. !p este unghiul sub care se intersecteazli. diagonalele unui patrulater, atunci suprafaţa
patrulaterului va fi compusli. din cele 4 triunghiuri ABS, BCS, CDS şi DAS, astfel încît

Ap = _!._ [AS· BS ·sin (180°- !p) + BS · CS ·sin !p + CS · DS ·sin (180° - !p) +

2

+ DS ·AS· sin !p] =_!._[AS (BS + DS) + CS(BS + DS)] sin !p =

2

= _!._[(AS + CS) (BS + DS)] sin IP·

2
1 .
A P = - ejsm ql·
2
Deci aria este jumătatea produsului diagonalelor şi sinusului unghiului format de acestea.

Patrulater inscriptibil. Într-un patrulater inscriptibil suma unghiurilor opuse este egalli..
cu 180°, astfal încît
a. + î' = 180°, e: = 90°, cos e: = o.
Deci Ap( = V(s - a) (s - b) (s- c) (s - d). Deoarece abcd cos2 e: este mereu nenega-
tivli., ariile patrulaterelor cu aceleaşi laturi sînt m ai mici decît aria patrulaterului in-
scriptibil.
Patrulaterul inscriptibil are cea mai mare ar'e tn mulţimea patrulaterel01' cu ace-
leaţi. laturi.
T ,-igonometrie plană 307

Aplicaţii in fizică

Toate mă.rimile fizice reprezentabile prin vectori (de ex. forţa, viteza) necesită utilizarea
în calcule a funcţiilor trigonometrice.

Exemplul '1. O consolă T este fixată. perpendicular pe un perete W (fjg. 11.3.6), la capă-tul
său liber atîrnînd o sarcină. de f N. Pentru siguranţă se pune fie a) un tirant H, fie b) un
supMt S, sub unghiurile cx, ·respectiv ~' faţă de consolă. Ce forţe de intindere, respectiv de
compresie, apar in T, H şi S? Forţa f este rezultanta a două. forţe componente, una avînd direcţia
consolei T, iar cealaltă. direcţiile a) tirantului H şi respectiv b) a suportului S. Deoarece j
este perpendiculară. pe T, triunghiurile H 1 H 2 H 3 şi respectiv S 1 S 2 S 3 sînt dreptunghice;
a) pe direcţia consolei acţionează o forţă de compresie d = f cotg cx, iar pe direcţia tirantulu i
o. forţă. de intindere h = -.-!-; b) consol~ este supusă la intindere cu forţa z = j cotg ~,
S1n cx
iar suportul la compresiune cu forţa s = _f_ .
sin~

Exemplul 2. Un avion are viteza medie v1 = .576 lrfn/h şi zboară din localitatea A, în
direcţia 23,.5° est, către localitatea B, aflată la 480 km. In direcţia 18° vest suflă vîntul, cu
o viteză v2 = 20 mfs. Pe ce rută. trebuie să zboare avionul şi in cît timp va ajunge in B?
• 1m. avwnu
Î n a b senţa vmtu . 1 ar f'1 aJuns
. • B tn
m • 480
- =- .5 ore, a d'că
1 • J"O mmute.
m . Dato-
576 6
rită vîntului latet'al avionul va zbura după direcţia definită de unghiul CXa (fig. 11.3. 7); conform
paralelogramului forţelor, din triunghiul A CE, cunoscînd v1 , v2 _şi unghiul AEC = cx = cx1 + ~
se poate determina unghiul direcţiei de zbor, exa - cx1 • Din teorema sinusurilor rezultă

sin ( 180° - ~ - cx3}

sin (exs - «t) = sin (cx1 + ~) ...!2 şi v = t1 1 respectiv
•

"t sin (cxt + ~)

cx3 - ot1 =
4, 75°; exa = 28,2.5°; 11.3. 7. Zborul unui avion
v = 174,4 mjs = 627,9 km/h . cu vînt lateral
Avionul va zbura in direcţia 28,2.5°
st şi va ajunge în B, cu o viteză t1 =
= 627,9 km/h in cea 46 minute (45,86
minute).

Hz H3 D

11.3.6. Consolă: 11.3.8. Înălţimea şi distanţa

a) cu tirant; b) cu suport la care se produce un trăsnet

Exemplul 3. Dacă un fulget' a fost văzut sub un unghi cx faţă de orizontală, în timp ce
tunetul este perceput de către observator după t secunde, atunci trăsnetul s-a produs la o
depărtare e = 333 t metri şi la o înălţime h = 333 t sin cx (fig. 11.3.8). Viteza sunetului este de
333 mfs, iar timpul de propagare a luminii este neglijabil, datorită vitezei de propagare a
luminii c = 300 000 kmfs.

Aplicaţii in tehnică

Legile tehniCii sînt aplicaţii ale legilor fizicii. Şi aici, funcţiile trigonometrice şi teoremele
trigonometriei se întîlnesc atunci cînd unghiurile joacă vreun rol.
308 Matematici elementat'e

Mecanismul bieli-maniveli. La un mecanism bielA-manivelA poziţia capului de Ct'u&e K

este funcţie de unghiul de t'otit'e al manivelei, cp (fig. 11.3.9). Conform teoremei cosinusului, dacA
,. este raza manivelei şi l lungimea bielei, atunci
l" = %2 + t'1 - 2%1' COS {180°- cp. %1 + 21'% COS·cp = zl- t' 1 •

Soluţia acestei ecuaţii este:

%= - ,. cos cp + V,.a cos" cp + l" - ,.. =

== - t' cos cp + y,.z (cos 2 cp - 1) + za,
11.3.9. Mecanism bielA-
manivelA

Lungimea unei curele de transmisie. Atunci cînd t'oţile unei tt'ansmisii cu curea au razele
R şi
"· iar distanţa dintt'e a%ele lOt' este a, se poate calcula lungimea L a curelei (fig. 11.3.10)
R-1'
considerind cA aceasta este perfect intinsâ. Existâ relaţiile ti= al - (R - t')l, cos«=
R-t'
sau « = Arccos - - - . De aici rezultA
a

L = 2t +K + k = 2 Ya1 - (R- t') 1 + R(27t- 2ot) + r·Zot,

L = 2[Va 2 - (R- 1') 1 - a.(R - ~') + R1t].

Pentru cazul r = .!!_ şi a= 2R se obţine L = 8,838 R.
2

1(

11.3.10. Lungimea unei curele de 11.3.11. Paralelogra-

transmisie mul forţelor

Paralelogramul forţelor. Un cMp de iluminat este suspendat deasupra unei strAzi cu aju-
torul a douA cabluri neegale, care fac cu orizontala unghiurile a., respectiv [3. DacA se pot neglija
sâgeţile celor douA cabluri, atunci jMţele de întindet'e din cabluri S 1 şi S 1 se determinA cu teo-
rema sinusului (fig. 11.3.11). Cu considerarea relaţiei sin (90° - %) = cos% se obţine

sl = F cos f3 Sa..= F cos a. '

sin (« + [3) sin(«+ [3)

Mişcarea pe planul Inclinat. Pe un plan înclinat, .cu unghiul de înclinare a., se gâseşte un
corp de greutate G. Se cautA forţa F 1 , paralelA cu planul înclinat, necesarA pentru deplasarea
în sus, cu vitezA constantA a corpului şi forţa F 1 , paralelA cu planul înclinat, necesarA pentru
a împiedica corpul sA alunece în jos (fig. 11.3.12). Forţa de frecare R este proporţional! cu
componenta normalA la planul inclinat N a greutAţii corpului, R = J.LN; (..!. se numeşte coefi-
cient de jt'etat'e. Se pune 1.1. = tg p; unghiul de frecare p rezultA ca fiind unghiul unui plan
înclinat, pe care corpul considerat se gâseşte la limita de alunecare. Forţa de frecare R = N tg p
se insumeazA algebric cu componenta paralelA cu planul înclinat, a greutâţii corpului F, rezul-
tînd o forţA F 1 = F + R, respectiv F 1 = F - R. Conform teoremeisinusurilor există relaţiile:

-1=
F sin (« + p)
respectiv F 1 = G
sin(« +
--.:..---=..o-
p)
G sin (90° - p) cos p
Trigonometrie pland 309

şi
F1 = sin (rx - p) respecti~ F 1 =G sin (rx - p) •
G sin (90° + p) cos p
11.3.12. Mişcarea pe planul înclinat şi triunghiul forţelor
corespunzător

11.3.13. Forţe la scripete

Forţe la scripete. Pentru calculul frecării dintre rola şi axul scripetelui trebuie determinată,
în primul rînd, forţa rezultantă care acţionează asupra axului, F,. Aceasta se poate determina
din sarcina Q, forţa de tragere F şi unghiul de înfăşurare y folosind teorema cosinusului
(fig. 11.3.13).
F, = VP + Q2 - 2FQcosy.

Dacă se neglijează frecarea, forţele de întindere F şi Q din cablu sînt egale şi deoarece
(2-2 cos y) =2( 1- cos y) = 4 sin1 1.., ecuaţia se reduce la F, = 2Q sin 1... Pentru y= 180°,
2 2
F şi Q sînt paralele şi F, = 2Q.

Aplicaţii in navigaţie

Pentru precizarea locului în care se găseşte un vas pe mare ca şi a traseului acestuia

trebuie luată în consideraţie forma sferică a pămîntului. Calculele se vor baza deci pe teore-
mele trigonometriei sferice. De asemenea, metodele astronomice de stabilire a poziţiei se bazează.
pe trigonometria sferică. În cazul unor distanţe relativ reduse, de exemplu că.lă.torii
în apropierea ţărmului, se poate neglija cur bura pămîntului şi deci, se poate utiliza trigonome-
tria plană. Reperele care apar pe hărţile marine au precizate distanţele relative dintre ele,
ca şi poziţia lor. Direcţiile, în special cea de deplasare a vasului se definesc faţă de direcţia
nord-sud, de exemplu N 3.5°E se citeşte 35° de la nord către est (sau nord 3.5° est).
Exemplu. De pe un vas F se goniometrează simultan
jarul L, sub direcţia S .5.5,3°E (sud .5.5,3° est) şi turla unei
clădiri tnalte K sub direcţia S 28,.5°V {fig. 11.3.14).
Conform hărţii de navigaţie, distanţa KL = s = 33,2.5 km
şi are direcţia N 84, 7°E.
a) Să se afle distanţele F K = x şi F L = y.
b) Ce direcţie trebuie sA. menţină vasul pentru a trece
pe lîngă. farul F, la o distanţă c = 4 mile marine=
''
= 7,408 km {1 mill marină= 1,8.52 km)? Din rx = .5.5,3°,
~ = 28,.5°, y = 84,7°, s = 33,2.5 km se obţine 3 = 180°-

- (« + "() .,. 4O , C = "( ....- ~ = JU, 2 1 X = S - - - -

o · ~ o sin3
. sin(« + ~) 11.3. 14. Ruta unui vas
310 Matematici elementare

sine c
==.21,49 km, y = s - - - - - = 27,77 km, sin cp = cp = 1.5,47°. Direcţia. vasului:
+
sin (!X ~) y
S(!X + cp) 0 E, adică. S 70, 77°E.

Determinarea trigonometricl a inălţimllor

Din punct de vedere geometric, triunghiurile, in care unele elemente trebuie calculate cu
teoremele trigonometriei, pot fi situate oricum. Practic, la. mă.sură.tori pe teren a.pa.r deosebiri
între un unghi mă.sura.t într-un plan orizontal şi un acelaşi unghi, mă.sura.t într-un plan verti-
cal.Deosebirile se datorează. indicilor de refracţie diferiţi ai aerului, funcţie de densitatea locală.
a acestuia. Aceasta face ca o rază. de lumină. care se propagă. cu un unghi relativ mare faţă. de
orizontală. să. aibă. o traiectorie curbă., în locul uneia drepte. Acest fenomen se numeşte rejracţie
terestrd. şi împreună. cu existenţa curburii pAmintului trebuie luat în consideraţie la determi-
narea înă.lţimilor ce depă.şesc 200 m.

Construcţia schematicA a teodolitului. Teodolitul este instrumentul de mă.surare a unghiu-

rilor în topografie. Marii varietăţi constructive, îi stă. la bază. o schemă. simplă.. Pe o
placă. de bază., fixată. adesea de un stativ (fig. 11.3.1.5) , se sprijină. prin intermediul a trei
picioruşe reglabile F o bucşd. verticald. B, cu un disc circular K, prevAzut cu o gradaţie
numerotatd. în sensul acelor de ceasornic L. În bucşă. se roteşte cercul alidadd. A, un disc circular
cu două. ace indicatoare dispuse diametral, care poartă. o niveld. Lb şi doi suporţi St, pe care
se sprijină. axa A a lunetei. Solidar cu această. axă., numită. şi axă de înclinare, se gAsesc luneta
z şi dispozitivul 1indicator de citire a cercului înd.lţimilor H, solidar la rîndul să.u cu luneta. Cu
ajutorul picioruşelor reglabile şi al nivelei Lb se aşază. orizontal cercul alidadă A. În acest
fel la un teodolit de bună. calitate axa A, în jurul că.reia se roteşte cercul alidadd. ~ va fi
perfect verticală, axa de înclinare va fi orizontald. şi luneta Z perpendiculară pe ea. Există. metode
pentru luarea în consideraţie, prin mă.sură.ri preliminarp a unor mici abateri de la aceste
condiţii, în scopul corectării md.surărilor propriu-zise. In principal, calită.ţile unui teodolit
depind de precizia gradării cercurilor L şi H,
ca şi de cea a dispozitivului de citire A V , care
poate consta dintr-un ac indicator, un vernier,
sau un microscop dublu; în funcţie de aceasta
se pot citi unghiurile cu precizie de minute sau
secunde. Pentru sporirea preciziei de mă.sura­
re a unghiului se vor respecta procedee bine pre-
cizate. Luneta este bine orientată asupra obiec-
tului, atunci cînd imaginea acestuia se supra-
pune peste reticulul său (în cazul cel mai simplu,
reticulul are forma unei cruci).

11.3.1.5. Teodolit 11.3.16. Tahimetrie orizontală

Tt'igonomett'ie planiJ 311

Nivelmentul tahimetric. Tahimetrie inseamn~ o mdsuriJtoare de teren rapidiJ; ea se utilizeaz~

la stabilirea, prin măsurâtori simple şi rapide a poziţiei şi îdlţimii unui num~r oarecare de
repere, faţ~ de poziţia şi în~ţimea, ounoscute ale unui punct P, din care se face măsur~toa­
rea. De exemplu, se utilizeaz~ în stabilirea formei terenului, ca baz~ pentx:u un proiect de con-
strucţie. Crucea reticular~ prezint~ faţ~ de reperul central m, ind douiJ repere paralele cu

acesta, o şi u echidistanţate faţ~ de m cu !!._ , Aceste trei repere se suprapun peste trei puncte,
2
Lm, L 0 şi Lu ale imaginii mirei plasate in punctul N (fig. 11.3. 16). Segmentul de lungime l =
= Lu - L 0 de pe mir~ este cuprins între laturile unghiului e:, a c~rui bisectoare este orizon-
tal~. Funcţie de distanţa focal~ a obiectivului f şi de lungimea parcursului razei luminoase
în lunet! se poate stabili distanţa orizontal~ pîn~ la mir~. a, cu o relaţie de forma a = Cl,
unde C este constanta aparatului, în cele mai multe cazuri avînd valoarea 100. Unghiul ~
e: l 1
rezult~ din tg - = - :a= - .
2 2 2C
Dac~ axa lunetei F face un unghi C% cu orizontala, cînd reperul central al aces-
t eia nu se suprapune peste imaginea reperului central al mirei Lm (fig. 11.3.17), atunci distanţa
o rizontal~ a' se poate determina prin urm~toarele calcule:

a'

sau deoarece sin (C% + f) cos (C%- f)-

- sin ( C% - ~) ·cos ( C% + f) = sin c,

a'
l cos ( (% + f) cos {(% f)
-

11.3.17. Tahimetrie înclinaU

sine:

cos2 C% cos2 ~ - sin2 C% sin2 _:_

=1---------------------
2 2 l cos 2 C% 1
sin2 C% tg ~•
2 2
2 sin~ cos~ 2tg ~
2 2 2
sau
a' = lC cos2 C% - .!_ sin2 C%.
4C
în aceast! ultim~ relaţie al doilea termen poate fi neglijat, deoarece 1 şi sin2 C% sînt mult
mai mici decît C = 100. Rezult~ a' = Cl cos2 C% şi h = HLm = a' tg C% = ~CI sin 2C%. Dife-

renta de îniJltime dintre punctele P şi N, !:1h depinde de îniJlţimea i la care se situeaziJ teodo-
lit~l, faţ~ d~ punctul P şi de lungimea segmentului NLm = z de pe mir~: Âh = i + h - z.

Distanţa orizontal~ a' = Cl cos1 C%

Diferenţa de î.nă.lţime h = _.!. Clsin~

2
312 Matematici elementare

Calculul lnilţimilor cu ajutorul unghiurilor de elevaţie. În exemplele uriilătoare se face

abstracţie de refracţia terestrâ, deoarece fie reperele nu sînt mai depârtate de 200 m, fie
precizia ceruU de mâsurătoare nu este prea mare.
Linie de baztl ot'izontaltl şi unghi de elevaţie. Se mâsoarâ în direcţia reperului G o linie de
bazâ orizontalâ, AB = s şi unghiurile de elevaţie, ot şi (3 in extremitâţile acestei linii
{fig. 11.3.18). Conform teoremei sinusurilor, rezultâ înâlţimea h:
~ sin ot . ~ d . h __ s sin ot sin (3
1• )"=1""-ot. 2 . ·U=S - -
•
Şl 3• h = U SlD 1""• ec1
~y ~$-~
Linie de baztl înclinattl. Linia de bazâ AB = s se gâseşte într-un plan vertical care trece
prin G şi face cu ot'izontala un unghi (3 (fig. 11.3.19). Unghiurile de elevaţie ale lui G sînt,
ot in A şi y în B. Diferenţa de înâlţime dintre A şi G se poate calcula conform teo-

remei sinusurilor. Dacâ AG = x, rezultâ h = x sin ot, unde x = s sin e , e = (3 + {180° - y) şi

sin a
a = y - ot. Înlocuind se obţine h = s sine sin ot sau h = ·s sin (y - (3) sin ot
sin a sin (y - ot)
G

11. 3. 18. Determinarea trigo- 11.3.19. Determinarea trigono-

nometricâ a înâlţimilor cu linie metricâ a înâlţimilor cu linie 11.3.20. Determinarea tri-
de bazâ orizontalâ, cuprinsâ. în de bazâ înclinatâ, cuprinsâ în gonometricâ a înMţimilor
planul vertical planul vertical cu linie de bazâ orizontalâ

Linie de baztl avînd o direcţie oarecare jaţtl de reper. Din extremitâţile A şi B ale liniei
de bazâ AB = s, care se gâseşte în acelaşi plan ot'izontal cu punctul de bazâ al reperului F,
se mâsoarâ unghiurile y şi 8; în plus din punctul A se mâsoarâ şi unghiul de elevaţie a punc-
tului G, respectiv e (fig. 11.3.20). Planul AFG este perpendicular pe planul orizontal FAB.
sin 8 sin 8 sin 8
Cu AF = zse obţineh = ztg e, undez = s - - = s s -----
sin a sin [ 180° - (y + 8)] sin (y + 8)
sin 8 tg e:
Înlocuind se obţine h = s------
sin (y + 8) G
Dacâ linia de bazâ A B = s face un unghi Ct cu planul
orizontal ce trece prin A (fig. 11.3.21), şi in punctele A şi B
se mâsoarâ unghiurile orizontale ot şi respectiv (3 dintre h
linia de bazâ şi punctul G ca şi unghiurile de elevaţie: e1 de
la A către B; e:8 de la B către G ; e de la A câtre G,
atunci problema se reduce la una cunoscutâ. În tri-
1
unghiul AH B' din planul orizontal ce trece prin A se n1
cunosc: latura s' = s cos e1 şi unghiurile ot şi (3. Dupâ teo- ,
8
rema sinusurilor a' - s' sin ot • b' = 1s' sin f3
- sin (ot + (3) ' sin (ot + (3)

8'

11.3.21. Determinarea trigonometricâ a înMţimilor cu linie

de bazâ înclinatâ A
T rigonometf'ie plantl 313

sin (3 tg e
din triunghiul AHG, conţinut în planul vertical se obţine h = b' tg e = s' --~-=--
sin (ot + (3)
cos e1 sin (3 tg e
=s • Pentru verificare existA. relaţia h
sin (ot + (3)
sin ot tg e cos e1 sin ot tg &a
şi hs = a' tg ea = s'-----=--
1

sin (ot + (3) sin (ot + (3)

Aplicaţii in topografie

Ridiclri topografice. RidicA.rile topografice au ca scop final poziţionarea oricA-rui punct

dorit de pe suprafaţa pA-mintului; aceasta se realizeazA. prin coOf'donate sau sub o formA. gra-
ficA., prin hiJf'ţi. Într-o primA. aproximare, suprafaţa pA.mîntului se considerA. sfericA., iar pozi-
ţionarea unui punct se face prin latitudinea cp şi longitudinea ).., adică. prin intersecţia dintre
un cerc principal, care trece prin cei doi poli (meridian) şi un cerc ortogonal la acesta în pune·
tul de intersecţţe (paralelă); meridianul care trece prin localitatea Greenwich (lîngA. Londra)
este considerat, prin convenţie, ca "meridian zero", celelalte meridiane mA.surîndu-se către est,
respectiv vest, prin distanţa unghiulară).. pe care o fac cu acesta (0<1.< 180°). Paralele sînt cer-
curi de pe sferă paralele cu ecuatorul, distanţa unghiulară dintre ele cp fiind dată prin unghiul la
centru măsurat pe un meridian; unghiul cp se mă.soară în grade faţă de ecuator, atît către
polul nord, cît şi către polul sud (O < cp < 90°). Acesta este un sistem de coordonate
sferice (cap. 12).

Sistemul de proiecţie Gauss-Kr6ger. O suprafaţă. cilindrictJ sau o supyajaţtl conictl, după

secţionarea în lungul unei generatoare se pot desfA.şura într-o suprafaţă plană.. Prin aceasta
toate lungimile, suprafeţele şi unghiurile se conservă., apărînd în plan la dimensiunile lor reale.
O suprafaţă. sferică nu este desfA.şurabilă. Din acest motiv, Carl Friedrich GAuss şi primul
director al Institutului Geodezic din Potsdam J. H. L. KR'OGER ( 1857- 1923) au propus împăr­
ţirea suprafeţei pămîntului în len-
ticule sferice, cuprinse intre me-
ridiane cu unghiuri la poli de
cîte 6° şi desfA.şurarea acestora
după cilindri tangenţi cu ele pe
meridianul mediu (meridianul care
face unghiuri la pol de cîte 3° cu
meridianele ce delimitează. lenti-
culele). În figură se prezintă. apro-
ximativ cît de mici sînt aceste
porţiuni faţă de întreaga suprafaţA.
a pămîntului. Din acest motiv,
într-o asemenea reprezentare
11.3.22. Trei lenticule sfe- 11.3.23. Coordonate Gauss- lungimile şi suprafeţele se vor
rice învecinate Krtiger deosebi foarte puţin, faţă de va-
lorile lor reale. Prin desfA.şurarea
cilindrilor astfel obţinuţi vor rezulta imagini plane ale lenticulelor sferice. M eridianul de
tangenţtl dintre lenticul şi cilindru, aparţinînd ambelor suprafeţe, va avea în reprezentarea
desfA.şurată dimensiunii• sale reale. Dacă. un punct de pe pămînt se. gă.seşte pe acest me-
ridian de tangenţă, la o distanţă faţă de ecuator, mllsurată. prin unghiul ~ radiani, atunci
in reprezentarea plană. acest punct are coordonata x = ~R, unde R este raza pămîntului.
Cercuri principale, care intersectează. ortogonal meridianul de tangenţă, de ex. în punctele
A 1 şi A 1 (fig. 11.3.23) conduc la reprezentări plane sub forma unor drepte perpendiculare
pe axa x-ilor, adică. reprezintA. generatoare ale cilindrului.
3H Matematici elementa1'e

Distanţa faţâ de meridianul de tangenţâ m a unui punct P de pe sferâ se măsoarâ pe

acest cerc principal şi ortogonal la acesta, prin unghiul 1) corespunzător; imaginea lui din
.reprezentarea plană, punctul P' are o distanţă corespunzătoare y faţă de axa Ox. Relaţia
dintre 1) şi y rezulU din condiţia ca sisteq1ul de proiecţie Gauss-Kriiger să. conserve unghiurile.
Conservarea unghiurilor este asigurată atunci cind triunghiurile de pe sferă rămîn în urma acestei
transformări asemenea, adică atunci cînd cqeficientul de sca,-ă este acelaşi pentru segmente
1uate în orice direcţie.

Orientarea in direcţia nordului. Figura explicativă pentru introducerea sistemului de coor-

donate Gauss-Kriiger arată existenţa în punctul P a unui unghi y între meridianul local şi
cercul k, paralel la meridianul m. Acest unghi se numeşte unghi de conve1'genţă şi reprezintă
devierea dintre nordul geografic şi direcţia nord a caroiajului hărţii, pentru punctul P. No1'-
dul geografic este direcţia, către polul nord, în lungul meridianului care trece prin punctul P.
Direcţia nord a caroiajului hărţii este direcţia unei drepte care trece prin punctul P' -
imaginea punctului P în reprezentarea Gauss-Kriiger - şi este paralelă cu axa x-ilor; pe sferă
acesteia. îi corespunde direcţia unei tangente în punctul P, la cercul mic k. Corespunzător se
poate preciza direcţia unui segment prin unul din punctele sale. Unghiul a dintre nordul geografic
pînă la acest segment luat în· sensul acelor ceasornicului se numeşte azimut. Unghiul faţă de
direcţia nord a caroiajului în acelaşi sens de referinţă se numeşte unghi director v şi este dat
adesea prin două puncte ale egmentului P 1 şi P 2 : v = (P1 P 2} şi {P1 P 2} = (P2 P 1} ± 180°.
În completare trebuie arătat că uneori se foloseşte o a treia orientare către nord, nordul mag-
netic care datorită declinaţiei magnetice este diferită de "nordul geografic". Faţă de nordul
magnetic se stabileşte unghiul de declinaţie al unei direcţii oarecare.

Latitudine şi longitudine. Într-un sistem de coordonate Gauss-Kriiger, valorile lui x se

măsoară pe meridianul de tangenţă de la ecuator către nord, respectiv către sud; coordonata x
se numeşte latitudine şi reprezintă distanţa reală faţă de ecuator. Coordonata y se numeşte
longitudine. Valorile pozitive ale coordonatei y desemnează puncte de pe hartă situate
la est de meridianul de tangenţă m. Pentru a evita apariţia unor coordonate y nega-
tive, se atribuie meridianului de tangenţă (sau meridianului mijlociu) coordonata y =
= .500 000 m, în loc de y = O rn; totodată, la această valoare se mai asociază un număr carac-
teristic (pus în faţa acestei valori) prin care se preci zează lenticulttl sferic (bandă meridian!)
la care se referă harta. Aceste numere caracteristice sînt 1 pentru meridianul de tangenţă
de 3° ( 1 .500 000 m). 2 - pentru cel de 9°, ... , [(/..m + 3): 6)]. Prin urmare, un punct situat
la 6.5 370 m est faţă de meridianul 3° are coordonata y egală cu l .500 000 m + 6.5 370 m =
= 1 .56.5 370 m. Pentru un punct situat la 74 2.50 m vest faţă de meridianul de 9°, coordo-
nata y este 2 .500 000- 74 2.50 = 2 42.5 7.50 m. Invers, dacă un punct are coordonatele
x = .5 7.55 789 m şi y = 4 374 981 m, atunci Am= 4 · 6 - 3 = 21, deci pentru poziţionarea
punctului se va merge, mai întîi. pe meridianul 21°, către nord .5 7.5.5 899 m şi apoi, făcînd un
unghi drept, către vest pe o distanţă de .500 000 - 374 981 = 12.5 O19 m . Pe hărţile topo-
grafice coo rdonatele se dau numai în valori întregi de kilometri, cu primele două cifre scrise
ca şi un exponent; astfel, pentru ultimul exemplu de mai sus scrierea este 4374 şi 57.5.5.
Deoarece abaterile de lungime sînt maxime în jurul meridianelor, coordonatele punctelor
importante se calculează suplimentar la fiecare zonă marginală lată de 0,.5° din vest şi est a
fîşiei de meridian şi anume în aşa fel ca pentru punctele unei benzi late de 1°, la latitudinea de
.52° cu o lăţime de aproximativ 70 km, să avem cîte două coordonate atît pentru banda meri-
dianului vestic, cît şi pentru banda meridianului estic. Pe hărţile topografice 1: .5 000 şi pentru
luc rări de geodezie se mai folosesc şi Jenticule sferice de cite 3°, în locul celor de 6°. Pentru
acestea sînt valabile aceleaşi consideraţii şi notaţii, diferind doar cifrele caracteristice; acestea
sînt acum 1, 2, 3, ... , (/..m: 3), · corespunzător meridianelor de tangenţă de 3°, 6°, 9°, ....

Triangulaţie. Coordonatele geografice şi azimutul se precizează şi se calculeazâ numai

pentru relativ puţine puncte, utilizînd sistemul de coordonate Gauss-Kriiger. Alte puncte impor-
tante, punctele t,-igonometrice (PT) se raportează la acestea, utilizînd o reţea de triunghiuri de
speţă I in care, pe cît posibil, se pot măsura toate unghiurile. În reprezentarea schematică din
figura 11.3.24 există patru puncte, marcate prin direcţia nord (N), pentru care se precizează
coordonatele geografice şi azimuturile a, ale segmentelor care unesc cîte două asemenea puncte.
Lungimile acestor segmente se vor calcula printr-o 1'eţea de bază; fiecare din aceste segmente
se asociază la o bază b, de lungime egală cu 4 ... 10 km în cîmpie şi care va fi măsurată cu cea
mai mare precizie, utilizînd o sîrmă de invar, de 24 m lungime, întinsă prin aplicarea unei
forţe de 10 N; se obţin astfel erori medii de 8 mm, la o distanţă de 10 km, deci o pre-
Trigonometrie pland 31.5

cizie de 1 : 12.50 000. Laturile reţelei de triunghiuri de speţa I au o lungime medie de

40 ... 70 km; în figură. ele sînt reprezentate cu linie groasă.. Între punctele trigonometrice de
rangul I, precizate prin sistemul de coordonate Gauss-Kriiger se implementează., prin intermediul
unor mâsurători simple de unghiuri, reţeaua de ordinul al I !-lea; punctele sale sînt marcate
prin numerele ÎI. Laturile acestei reţele au lungimea medie de 20 km;
cele ale reţelei aI II-a au lungimi de .5 ... 10 km, iar cele ale reţelei a IV-a
de 2 ... 5km. Aceste puncte trigonometrice pot fi vîrfurile unor turnuri; în
cîmpie deschisă punctele trigonometrice se realizează sub forma unor
construcţii din piatră, fixate prin îngroparea parţială in pă.mînt
(fig. 11.3.25). Pentru a le putea repera de la distanţe mari, deasupra
lor se construieşte un reper topometric ca cel din fig. 11.3.26.
Reţelele de triangulaţie, ale că.ror triun-
ghiuri sînt ordonate astfel încît să. acopere
integral o fîşie de teren se numesc lanţ de
triunghiuri. Un asemenea lanţ de triunghiuri în
lungul unui meridian-o măsurătoare de meri-
dian- se utilizează. pentru stabilirea formei PA-
mintului. Prin dezvoltarea radarului şi a altor
metode, utilizînd propagarea undelor electro-
magnetice în mâsurarea distanţelor cu precizie -_-_-,
mai mare, a devenit posibil ca în locul triangu- ---1

laţiei să. se folosească. trilateraţia. Aceasta -=-:::~·

-:._-_:-o1
1.a.r ~-=-
r_-_-
din urmă. se bazează. pe mă.surarea laturilor
--
--
---
1
----
triunghiurilor, mult mai uşor de realizat --- - ---- --
cu mijloace noi - decît mă.surarea unghiu-
rilor. Chiar şi distanţele pînă. la alte planete, 11.3.2.5. Punct topo-
pe care astronomii le mă.surau pînă. acum, metric (PT) metric
prin mâsură.ri de unghiuri efectuate din două.
locuri diferite de pe Pă.mînt, se mă.soară. astăzi direct, prin intermediul timpului de propa-
gare al semnalului radar.

Reţeaua de in41ţimi. Două. raze ce pleacă. din centrul mai multor sfere concentrice inter-
sectează. suprafaţa fiecă.reia dintre sfere în douâ puncte; segmentele de dreaptă. dintre punctele
de intersecţie de pe o sferă. sînt cu atît mai mari, cu cît raza sferei respective este mai mare.
Datorită. acestui adevă.r geometric rezultă. că. distanţa dintre două. fire cu plumb, atîrnînd
fiecare în cîte un puţ adînc diferă., funcţie de adîncimea la care se face mâsurarea. Ca urmare
toate mâsură.rile de teren care se fac trebuie să. fie recalculate pentru o aceeaşi înălţime (altitudine)
şi anume nivelul mdrii. Trebuie deci mâsuratâ altitudinea faţă. de un nivel zero de referinţă.­
pentru fiecare punct de reper. Prin aceasta se stabileşte o reţea de repere de înălţime numită
316 Matematici elementare

reţeaua de înălţimi. Ca nivel zero, de referinţă serveşte nivelul mării măsurat la Amsterdam;
raportat la acesta, în anul 1879 pe pilonul nordic al observatorului astronomic din Berlin a
fost plasată o ,.marcă" cu altitudinea de 37,000 m, iar în anul 1912 a fost îngropată o marcă
de aceeaşi altitudine pe şoseaua Berlin-Manschnow. Toate înălţimile raportate la aceste puncte
de referinţă se numesc înălţimi peste ,.zeroul" de referinţă şi se notează prin NN
( N ormalnul ) . Pentru a avea un sistem unitar de stabilire a înălţimilor în cadrul întregului
sistem socialist, în anul 1958 s-a instituit un sistem de înălţimi normalizat H N {Normalhohen)
avînd ca referinţă nivelul mării la Kron-
stadt. Între cele două sisteme, există re-
L,
laţia de echivalenţă NN + 14 cm = HN.
----------1 Măsurarea diferenţelor de altitudine se
realizează cu ajutorul nivelmetrelor. Axa
lor optică trebuie să fie perfect paralelă
cu axa unei nivele cu bulă de aer foarte
sensibilă, deci să fie perfect orizontală. În-
dreptînd axa nivelmetrului, mai întîi îna-
poi, către o miră verticalăLr situată în
------ ------- --- - -~-- ---- -- -- ------ - - ------------ - -- -- punctul R şi apoi înainte, către mira verti-
BcalăLv, situată în punctul V (fig. 11.3.27),
rezultă o diferenţă de înălţime între punc-
11. 3.27. Nivelment geometric tele V şi R, d = r- v. Centimetrii se ci-
tesc pe miră iar milimetrii sint fie esti-
maţi , fie măsuraţi ca abateri pe o placă paralelă. În partea de jos a desenului se prezintă
un şir de măsurări de nivel. Pentru fiecare pu.nct intermediar, de exemplu D , se fac măsu­
rări întîi îndreptînd axa înainte şi pe urmă înapoi prin mutarea nivelmetrului din C în E. Prin
insumarea algebrică a difer nţ elo r d obţinem diferenţa de înălţime dintre A şi B. Un
a tfel de şir se numeşte nivelment sau nivelment dublu dacă măsurările sînt repetate. Cu
un bun nivelmetru eroarea medie pentru un nivel-
Directia nord ment dublu este de ±0, 4 mm la distanţa de un
x a ca~oiajului kilometru.
y
Stabilirea poziţiei unor puncte oarecare. Punc-
tele cu coordonate cunoscute, de exemplu punc-
tele trigonometrice, se numesc puncte fixe iar
celelalte, a căror po z iţie vrem să o determinăm, se
numesc puncte oarecare.
Poziţia unui punct oarecare se stabileşte prin ra-
portare la dottă puncte fix e F 1 ~iF2 a caror poziţiee5te
cunoscută, ca şi distanţa s dintre ele (fig. 11.3.28);
dacă teodolitul poate fi instalat numai în punctele
fixe, atunci se realizează o intersectie înainte. Dacă
H numai unul dintre aceste puncte ~ste accesibil şi
în schimb este posibilă o măsurătoare de unghi în
punctul a cărui poziţie se determină, atunci metoda
se numeşte intersecţie laterală . Fireşte cel mai
11.3.28. Intersecţie înainte adesea se încearcă să se măsoare toate cele trei un-
ghiuri ale triunghiului F 1F 2N, astfel ca prin suma
unghiurilor să se probeze precizia măsurătorii. Din
punct de vedere geometric, în triunghiul F 1F 2 N se cunosc întotdeauna o latură şi trei un-
ghiuri şi conform teoremei sinusurilor se pot calcula laturile s 1 şi s2 :

sin cx sin (360°- W) .

s1 = s -_- , s., = s
sm y - sin y

Din punct de vedere geodezic, punctele fixe F 1 şi F 2 sînt precizate prin coordonatele lor,
latitudinea x 1 , x 2 , resp~ctiv longitudinea y 1 , y 1 • În triunghiul dreptunghic HF1F 1 (fig. 11.3.28),
făcînd diferenţa coordonatelor y 2 - y 1 şi x 1 - x 1 se poate calcula unghiul direcţiei (F1 F 1)
şi lungimea segmentului F 1F 1 • În plus, unghilil direcţiei F 1F 1 se va mlsura, in sensul
acelor de ceasornic, începînd de la direcţia nord a caroiajului. Lungimile laturilor s1 şi s1, calcu-
Trigonometrie pland 317

late cu teorema sinusurilor, servesc la determinarea, din triunghiurile dreptunghice F 1NH1 şi

F 1H 1 N. a diferenţelor de coordonate Ay1 , Ax1 , Ax1 , Ay1 care adunate la coordonatele punctului
F 1 sau la cele ale lui F1 determină coordonatele punctului N. Pentru verificare, calculul coordo-
natelor noului punct N se face de douâ ori.
Exemplu. Fie date x1 = 2 .52"l 9.50,98, y 1 = .5 711619,3.5 şi x1 = 2 .52.5 616,.57, y 1 =
= .5 710 664,92 şi unghiurile«= 61°13'33" şi~= 328°32'1.5" sub care se vede punctul N, de
coordonate necunoscute, din extremitâţile segmentului s.

1. Unghiul y = 180°- «- (360°- ~'). ~ = 360°- w

= 31°27'4.5",
y = 87° 18'42".
2. Unghiul direcţiei (F1F"):

tg (FtF") = Yt- Yt Yt- Yt = - 9.54,43

x1 - x1 x 1 - x 1 = + 66.5,.59

(F1F 1 ) = 304°.53'24"

a= 34° .53'24"

tg (F1F 1) = - cotg a
cos (F1F") = sin a,·
sin (F1 F") =- cos3,

F 1F 1 = 1163,6

3. Lungimea laturilor s1 ~i s1 :

s1 = 1021,0 = F 1N,

--sin~ --
s2 = F 1F 1 - - = F1N. s1 = 608,0 = F 1N
siny

4. Determinarea coordonatelor cu punctul

F 1 ca bazâ:

(FlN) = (FlF") + IX, (F1N) = 366°06'.57" = 6°06'.57"

Ax1 = + 604,.53, Ay1 = + 64,78
XN - x 1 = F 1N cos (F1N) = Ax1,
YN - y 1 = F 1N sin (F1N) = Ay1 ,
XN = 112.5 .5.5.5,.51,
5. Determinarea coortlonatelor cu punctul F 1 YN = 17 11684,13

ca baz4:
(FzN) = (FaFi) + ~,; (F1 Fi) = 124°.53'24",
~N - x1 = F.N c:cs(F1N) = Ax1 , (Fal'!) = 4.53°2.5'39", (F1 N) = 93°2.5'39",
YN- y 1 =FaN sin (FaN) = Ay1 • Ax1 =- 61,04,

Ay1 = + 1019,21,

~N = 152.5 .5.5.5,.53,
YN = 57 11684, 13.
318 Matematici elementare

1 ntersecţie înapoi. Dacă sînt date

trei puncte fixe,F1 , F 2 , F 3 şi este posibilă
o observare numai din noul punct, N
(vezi fig. 11.3.29), atunci se spune că
se face o intersecţie înapoi. Punctul N
trebuie astfel ales încît să nu se găsea­
că pe cercul circumscris triunghiului
F 1F 2F 3 • Rezultatele cele mai exacte se
obţin cînd punctul N este situat în in-
teriorul triunghiului F 1 F 2 F 3 • Unghiurile
care trebuie calculate sînt ql1 în F 1 , ql 2
în F 2 şi ~Pa în F 3 , iar unghiurile măsu­
rate în N sînt~ F 2NF3 = v1 , ~ F 3NF1 =
= v9 şi ~ F 1N F 2 = v3 • O soluţie reali-
zabilă cu calculatorul se obţine ple-
cînd de la coordonatele centrului de
greutat e al triunghiului dat :

x=
11.3.29. Intersecţie înapoi
În plus, vîrfur.i le .a u ponderi egale
faţă de liniile mediane. Dacă însă vîrfurilor li se atribuie ponderi diferite g 1 , g 2 , g 3 , rezultă alte
secante ale unghiurilor triunghiului, care pot să se găsească chiar şi în afara acestuia, în cazul
în care unele ponderi au valori negative. Punctul N de intersecţie al acestor secante are atunci
coordonatele

X=
g1x1 + g2x2 + gaxa
gt + gz + gs
Ponderile se pot obţine din considerentul de natură mecanică, anume că în raport cu o
secantă a unui unghi al triunghiului, celelalte două vîrfuri să aibă momente egale. Fie G punctul
de intersecţie al acestei secante cu cercul circumscris triunghiului şi G1 , respect iv G2, picioarele
perpendicularelor h1 şi h 2 coborîte din F 1 şi F 2 pe această secantă. Momentele vîrfurilor F 1 ,
' F smt
respectiv 2
• egale mtre
• ele: g1 ~ = g2h 2 sau g1 : g 2 = h2:h1 = -=-
h2 : -=-·
hl unde
GN GN

cotg ~Pt - cotg v1

_.!2_
GN cotg ql 2 - cotg v2

Prin permutări ciclice se obţine :

Deoarece un coeficient de proporţionalitate arbitrar nu are influenţă asupra coordonatelor

punctului N, acestuia i se poate atribui valoarea 1. Ponderile sînt deci: '
Trigonometrie plantl 319

Plecind de la coordonatele punctelor fixe F 1 , F 1 , F 3 , se obţine (a se compara c·u intersecţia

inainte):
x1 = 2 .524 9.50,98, x1 = 2 .52.5 616,.57, x3 = 2 .52.5 .5.5.5,.51,
y 1 = .5 711619,3.5, y 1 = .5 710 664,92, y 3 = .5 711684, H,
(F1F 2). = 304033'24", (F2F 3) + cpz = (F1FJ, (F2F 3) = 93°2.5'39",
(FsF'1) + Cll3 = (FsFz), (FsF'1) = 186°06'.57", (F1F~ + <p,_ = (F1F 3),
Valorile numerice ale ponderilor sînt g1 = 1,10806, g1 = 0,7767, g 8 = 0,74946 şi coordo-
natele punctului nou x = 2 .52.5 249,.5.5, y = 5 711518,37.
Intersecţia înapoi are o deosebită importanţă pentru stabilirea poziţiei vapoarelor şi
avioanelor.
calculat cotange:nta măsurat cotangenta

cp1 = 31°27'4.5" 1,63425 "z = 1.53° 12'22" - 1,98019

!pa = 87° 18' 42" 0,0469547 "a= 97°20'08" -O, 128734
cpl = 61° 13'33" 0,.549176 "t = 109°2 7' 30" - 0,353300

180°00'00" 360°00'00"
Problema hanseatică. Intersecţia înapoi are o importanţă deosebită la determinarea poziţiilor
a două puncte fixe dar inaccesibile F 1 şi F 1 , de exemplu vîrfurile a două turnuri; se pot sta-
bili coordonatele a două noi puncte N 1 şi N 1 dacă din fiecare dintre acestea se pot vedea ambele
puncte fixe şi celălalt punct nou (fig. 11.3.30) . Corespunzător notaţiilor din figură,soluţia rezultă
din teorema sinusurllor dacă se reuşeşte să se calculeze
unghiurile cp şi ljl. Deoarece unghiul pare aceeaşi valoare
in triunghiurile N 1 N 2S şi F 1F 2 S, există relaţia
1 1
- (cp + tJi) = -(<X + y} = E:t·
2 2
Semidiferenţa unghiurilor căutate se găseşte utilizînd
unghiul auxiliar ll în modul următor:

=S
sin (~ + f3 + y) sin 1jJ
11.3.30. Problema hanseatică
sin f3 sin y

ÂF~2 N1 :
-- - - sin(<X
N 1 N 2 = NzF2
+ "( + 8)
= sin(<X + "( + 8} sincp
s ---'----'-----.;;....
sin <X sin <X sin 8
-- sin <X sin 8 sin (<X + f3 + y)
deoarece N 1 N 2 =- - .
N 1N 1 , dec1
sin cp
-- = = cotg ll·
sin ljJ sin~ sin y sin (<X +r +8)
Unghiul ajutător ll devine cunoscut prin aceasta, pînă la un multiplu al unghiului de 180°.
Conform relaţiilor operaţiilor corespunzătoare de adunare şi scădere ca şi relaţiilor goniometrice,
cu observaţia că cotg 4.5° = 1, se obţine

2 cos _!. (cp + ljl) sin _!. (cp - tJi)

sin cp -sin tJi cotg ll - 2 2 cotg 4.5° cotg l) - 1,
sin cp + sin ljJ cotg ll + 2 sin _!_ (cp + ljl) cos _!_ (cp + ljl)
cotg l) + cotg 4.5°
2 2
1
tg- (cp - tJi) = tg-
1
(cp + ljl) cotg (4.5° + l)) , ceea ce înseamnă că _!. (cp - ljl) = c, şi cu
2 2 2
320 M alematici elementare

aceasta cp It + c,. ~ = It -
= Ct·
Distanţele FtNt, NtNz şi N 2F 1 se
pot acum calcula. Pentru unghiurile
direcţiilor se găseşte

(FtNz) = + cp,
(FtFz.)

(NzFJ = (F1N 2) + 180°,

(N 2 F,) = (N2FJ + 3,
(N2 NJ = {N2 FJ - y.

{F2 NJ = (F2F 1) - ~.

(N2F 1) = (F2N 1) + 180°,

(N1FJ = (N1F,) - ~.
11.3.31. Arc poligonal
(N1N 2) = (N1F 2) + ot,
Cunoscînd unghiurile de direcţie şi distanţele, rezultă. diferenţele de coordonate (a se
compara cu intersecţia înainte) şi cu şirul de coordonate ale punctelor F 1 -+ N 1 -+ N 2 -+ F 2
care trebuie să. regâsească. pentru F 3 valorile deja cunoscute ale coordonatelor sale. ·

Drumuiri. Prin raportare la puncte trigonometrice precizate, se pot calcula prin mă.sură.tori
de distanţe şi de unghiuri, coordonatele altor puncte. Dacă. plecînd din punctul cunoscut Pt
sînt precizate vîrfurile drumuirii P 2 , P 3 , ••• , Pn şi distanţele s1 = PtP2, s1 = P 2 P 3 ş.a.m.d·
mă.surate cu ruleta, se pot mă.sura în fiecare punct unghiurile de refracţie ~1 • ~~· ... (fig. 11.3.31),
adică. diferenţa dintre direcţiile precedentă. şi urmă.toare. Pentru prima mă.sură.toare în punctul Pt
se utilizează. drept direcţie precedentă., cea că.tre un alt punct fix F 1 • Prin mă.surarea unghiului
de refracţie în punctul Pt drumuirea va fi terminată. pe o direcţie deja cunoScută. (măsurătoare
de închidere). Precizia mă.sură.torii de drumuire se poate mă.ri substanţial atunci cînd coordonatele
ultimului punct Pn sînt cunoscute şi cind de la el poate fi vă.zut un alt punct fix F 2 • Drumuirea
leagă. astfel ambele direcţii date (F1 P 1) şi (PnF,); ultima mă.sură.toare fă.cută. în N Pn se mai
numeşte şi îmbinare. Calcularea unghiului direcţiei se desfă.şoară. prin adunarea unghiurilor
de refracţie: ·

Diferenţa de coordonate L1x• şi L1y, ale punctului P, faţă. de punctul PH1 rezultă. prin trans-
formarea coordonatelor polare (P,PC+J, s, în coordonate carteziene, de exemplu

şi

Semnele diferenţelor dintre coordonate depind de mărimea unghiului de direcţie; în figură

acestea sînt desemnate prin v, = {J'tPH1); v1 = {P1 P 2) este situat în cadranul I, '1s = (P 2 Pa)
şi v3 = (P3 P.) în cadranul II, deci L1x1 este pozitiv, 21x1 şi L1x8 sînt, din contră., negativi.
Trigonometrie sf eric4 321

12. Trigonometrie sferică

12.1. Cercuri mari, cercuri mtct şt Problemele de baztl privind

fusuri sferice................ 321 triunghiurile sferice . ......... 327
Triunghiul sferic dreptunghic 3'32
12.2. Triunghiul sferic ............ 322
12.3. Aplicaţii ale trigonometriei sferice 33.5
Principalele teoreme pentru re- Geografia matematictl .......... 33.5
zolvarea triunghiului sferic .. .. 324 Astronomia sjerictl ...... : .... 340

După. cum arată. denumirea, trigonometria sjerictl are ca obiect studiul triunghiurilor de
pe sferă.. Aceasta s-a dezvoltat din necesită.ţile navigaţiei şi astronomiei în special în scopul
determină.rii poziţiei punctelor şi distanţelor pe sfera cerească. sau pe globul pă.mîntesc. Chiar
coordonatele Gauss-Krtiger care stau la baza mă.sură.torilor geodezice sînt inspirate din mă.su­
ră.tori astronomice.

12.1. Cercuri mari, cercuri mici şi fusuri sferice

Axa unui glob la fel ca şi orice altă. dreaptă. ce trece prin centrul globului, sau al unei mingi
sferice, taie suprafaţa acestuia după. un diametru egal cu dublul unei raze. Un plan perpen-
dicular pe un diametru taie suprafaţa globului numai atunci cînd distanţa lui la centrul M
este mai mică decît raza R. Dacă această distanţă este egală cu raza R, atunci planul atinge
sfera şi se numeşte plan tangent. Intersecţia unui plan cu o sferă. este un cerc al cărui centru F
este piciorul perpendicularei coborîte din centrul sferei M pe plan (cînd planul trece prin M,
centrul cercului de intersecţie este chiar M). ·
Distanţa fiecărui punct de intersecţie S la centrul M este raza sferei R, distanţa r de la
un astfel de· punct la proiecţia F este. r = VR 2 - 12 (l = MF), deci constantă..
Prin două. puncte A şi B care se găsesc pe o sferă. şi nu sînt diametral opuse se poate duce
un fascicul de plane (fig. 12.1.1), care taie sfera după. un fascicul de
cercuri. Printre acestea există. un cel mai mic cerc, cel care are pe AB
drept diametru şi cel mai mare cerc al cărui centru coincide cu
centrul sferei. Acesta din urmă. a că.rui rază. coincide cu raza sferei
se numeşte cerc mare al sferei; toate celelalte sînt cercuri mici. Dacă.
se rotesc toate planete fascicul ului împreună. cu cercurile de intersec-
ţie, astfel încît să. ajungă. în planul cercului mare, se obţine în acest
plan un fascicul de cercuri prin punctele A şi B. Cel mai mic arc
între A şi B pe fiecare din aceste cercuri este evident cu atît mai
mic cu cît raza r este mai mare. Acest arc este minim pentru cercul
mare cînd r = R. Cu mijloacele geometriei diferenţiale se poate
ară.ta că. arcul AB al unui cerc mare este cel mai scurt drum între
A şi B nu numai pe toate cercurile ci chiar printre toate legă.turile
12. 1.1. Cerc dus prin
pe sferă.. Acest arc este o porţiune dintr-o linie geodezică..
punctele A şi B ale
unei sfere
Cerc mare. Toate distanţele dintre punctele aflate pe sferă. se
mă.soară. pe arce de cercuri mari. Pe sfere cu rază. mare, aceste distanţe sînt destul de bine apro·
ximate prin distanţa pe o linie dreaptă. ce trece prin cele două. puncte. Lungimea arcului de cerc
A B între punctele A şi B depinde, după. teoremele geometriei plane, de mă.rimea razei R şi
de unghiul la centru corespunză.tor, care poate fi mă.surat în grade sau în radiani şi care se
notează. de regulă. cu litere mici din alfabetul latin, de exemplu â sau a 0 •
Două. cercuri mari se intersectează. în două. puncte A şi B care sînt extremită.ţi ale unui
diametru. Astfel de puncte în care sfera este tăiată. de o dreaptă. ce trece prin centrul ei se numesc
322 Matematici elementare

diametral opuse sau poli. Cercul mare al

Arc de cerc mare că.rui
plan este perpendicular pe linia
polilor se numeşte cerc polar. Dacă. se sta-
bileşte un sens de parcurgere a cercului
polar, atunci se pot deosebi un pol drept şi unul stîng.
Orice plan perpendicular pe diametru! AB taie (fig. 12.1.2) planele a două. cercuri mari
prin A şi B după. cîte o dreaptă. care reprezintă. respectiv cîte o latură. a "unghiului ot format
de cele două. plane. Tangentele într-un pol la ambele cercuri mari sînt perpendiculare pe diametru!
AB şi deci formează. acelaşi unghi ot. Unghiul acesta este unghiul ot dintre două cercuri mari.

12.1.3. Cerc
cerc paralel

12.1.2. Unghiul ot dintre două. cercuri mari

Cercul sferic. Toate punctele unei sfere care au aceeaşi distanţă., măsurată. pe sferă , la
un punct Pal sferei se găsesc pe un cerc care se numeşte cerc sferic. Distanţa constantă se numeşte
rază sferică şi punctul P centru sferic. De exemplu toate paralele de latitudine cp sînt cercuri
sferice. Ele au raza sferică. 90° - cp şi polul este centrul lor sferic. Cel mai mare cerc sferic
1t
este cercul polar p, pentru care polul este centrul sferic; raza sa sferică este -sau
2
Celelalte cercuri sferice sînt cercuri: mici care se obţin prin intersecţia sferei cu plane paralele
cu planul cercului polar. Dacă raza sferică. este r şi raza sferei R, atunci cercul sferic (fig.
0

12.1.3) are în planul de secţiune raza p = R cos(90°-r0 ) şi deci lungimea 27tp = 21tR cos(90°-1'0 ) ;
o paralelă. are deci lungimea 27tp = 21tR cos cp.
Fusuri sferice. Două cercuri mari au in comun o pereche de puncte diametral opuse şi împart
suprafaţa sferei în patru biunghiuri sau fusuri sferice. Fiecare dintre acestea are două. laturi egale
de mărime s = 180°, respectiv 7t. Aria acestor fusuri este determinată de unghiul ot dintre
cercurile mari. Proiecţia Gauss-Kriiger foloseşte fusuri sferice ale căror unghiuri sînt de 6°.
1t
Pentru un unghi de 90°, respectiv - , aria A 0 a fusului sferic este un sfert din aria sferei ,
2
adică. 1tR 2 ; pentru un unghi de ot , respectiv Ci' se obţine cu ajutorul regulii de trei simplă
0

A =7tR 2ot0 /90°, respectiv A =2R 2 a:'. O ban-

dă. meridiană. Gauss-Krtlger va avea aria
Aria fusului sferic A= 1tR2 6°f90° = 1tR2 f15 = 8 501 665 km 2
(cînd se considerăR = 6 371,221 km).

12.2. Triunghiul sferic

Fiind date trei puncte A, B şi C pe o sferă. astfel încît să. nu fie două cîte două diametral
opuse şi nici toate trei pe acelaşi cerc mare, există. trei cercuri mari care unesc cîte două. din
aceste puncte şi se intersectează. şi in punctele diametral opuse Ă. Ii, C. Suprafaţa sferei se hnparte
astfel în opt părţi, fiecare mărginită. de trei arce de 'cerc mare fiecare mai mic decît 1t (fig. 12.2.1).
Aceste porţiuni de sferă. se numesc triunghi uri sferice, mai precis, triunghiuri euleriene,
spre a le deosebi de triunghiuri în care pot să. existe laturi mai mari decît 1t; de exemplu, pe
Trigonomet,.ie sferic4 323

figură. triunghiurile cu laturile AB, BC şi CĂCA. Acest triunghi

neeulerian se deosebeşte de triunghi_ul eulerian A BC numai prin emis-
sfera mă.rginită. de cercul mare CACA. De aceea se vor considera aici
numai triunghiuri euleriene. Unghiurile acestui triunghi cx, f3, r sînt
unghiurile formate de planele cercurilor mari care se intersectează.
in vîrful unghiului considerat, respectiv unghiul celor două. tangente
duse prin vîrful respectiv la cele două.. cercuri mari. Un triunghi
eulerian nu are unghiuri mari mari decît n.

Aria triunghiului sferic. Triunghiurile sferice determinate de

trei puncte sînt două. cîte două. simetrice faţă. de centrul sferei şi
deci au arii egale, de exemplu (fig. 12.2. 1).
12.2. 1. Triunghi sferic
~ABC = ~ĂBC sau ~ABC = ~ĂCC.
Fiecare triunghi care are cu triunghiul A BC o latură. comună. il completează. pe acesta în
aşa fel încît să. se obţină. un unghi sferic a că.rui arie să. se poată. determina din:

~ABC + ~BCĂ = 2R 2 â:, ~ABC + ~CAB = 2R2"[3, ~ABC + ~ABC = 2R2y

3 ~ABC+ [~BCĂ +~CAB+ ~ABC] = 2R 2 (â: + 13 +y).

Datorită. simetriei faţă. de centru:

~ABC + [~BCĂ + ~CAB+ ~ABC] = ~ABC + ~BCĂ + ~CAB + ~ĂBC =

= 27tR 2, deci 2~ABC + 27tR 2 = 2R2 (â: +13 + Y), sau

~ 1tR2
!:J.ABC = R2-(â: + f3 + y- 7t) = 180o (cxo + f3o +ro - 180o).

Diferenţa dintre suma unghiurilor şi n se numeşte exces. sferic e. Se obţine:

nR2 ' '-'

AD = cR2 respectiv AD = --· E
Aria triunghiului sferic 180°
J , c= â: + ~ + y- 1t = cxo + f30 + ro - 1800

În orice triunghi sferic de arie nenulă. suma unghiurilor este mai mare decît două. unghiuri
drepte; de exemplu intr-un triunghi eulerian ale că.rui vîrfuri sint poli ai laturilor opuse, suma
unghiurilor este egală. cu trei unghiuri drepte 22 1t = 270°.
Triunghi uri polare. Considerînd vectorii A B C care unesc vîrfurile A, B şi C cu centrul
sferei M , se ataşează. fiecă.rui triunghi sferic un unghi poliedru cu trei laturi. Sfere cu raze diferite
şi cu centrul în M taie semidreptele determinate de vectorii A, B şi C după. triunghiuri sferice
asemenea, care au unghiuri şi laturi egale. Se poate deci presupune că. vectorii au lungimea 1.
Dintr-un punct P din interiorul unghiului poliedru se coboară. perpendiculare pe feţele laterale
ale acestuia; fie Pa. Pb, Pc picioarele acestora. Aceste perpendiculare determină. unghiul poliedru
polar al unghiului poliedru iniţial. Laturile acestuiase mă.soară. prin unghiurile ~,tlşi5 ;<ţ.PaPPb=
= c, <ţ. PbPPc = ă, <J.PcPPa = 6 (fig. 12.2.2). Faţa, de exemplu, PP4 BPc este perpendi-
culară. pe feţele Jl.f BC şi MA B ale unghiului polie~ru iniţial, deci perpendiculară. şi pe dreapta
lor de intersecţie în cazul nostru B. Unghiul PaBPc este unghiul f3 dintre feţele plane a şi c.
În patrulaterul PP4 BPc are loc: ~ +
f3 = 180° deoarece celelalte două. unghiuri sînt drepte.
Analog se gă.seşte c + r = 180° şi il + cx = 180°. Alegînd în unghiul polar un punct, pentru
simplitate punctul M, atunci perpendicularele coborîte din acest punct pe feţ~e _ă, ~. ~ ale
unghiului poliedru polar vor fi vectorii A, B, C cu picioarele perpendicularelor Ă, B, C. Unghiul
poliedru iniţial MABC este deci unghi polar al unghiului să.u polat:; feţele lui laterale a, b,
324 Matematici elementare

respectiv c sint perpendiculare pe segmentele P P 4 , P Pb, respectiv P Pc; in patrulaterele

MBP4 C, MCPtJĂ, respţctiv MĂPcB, ~ BP4 C =Ci, ~ CPbĂ= fi respectiv ~ĂPcB =
rr
= y şi pentru acestea are loc a: + a = 180°' + b = 180°' y + c = 180°' deoarece celelalte
două unghiuri sînt drepte.

Relaţiile între feţele şi unghiurile unui unghi

poliedru şi ale unghiului poliedru polar

a + cx = 180°. ' +~ = 180°. ~ +r = 180°

ii+a= 180°, 1f + b = 180°, _y +c = 180°

12.2.2. Unghiul polar P PaPbPc 12.2.3. Triunghi sferic, unghi triedru,

al unghiului triedru MABC triunghi polar şi unghi poliedru polar

Dacă punctul P, ales arbitrar este chiar M, atunci perpendicularele P P 11 , P Pb, res-
pectiv PPc devin perpendiculare pe feţele a, b, respectiv c, şi taie sfera în două puncte dia-
metral opuse. Se consideră punctele diametral opuse A', B', C' ca vîrfuri ale unui triunghi
sferic care sînt poli stîngi ai laturi lor triunghiului pentru sensul de parcurgere următor:
A - B, B - C, C-A. Triunghiul sferic A' B'C' se numeşte triunghi polar al celui dat;
între laturile şi unghiurile celor două triunghiuri au loc relaţiile găsite (fig. 12.2.3)·.

Principalele teoreme pentru rezolvarea triunghiului sferic

Relaţiile intre cosinusurile laturilor şi relaţii intre cosinusurile unghiurilor. Fie pe o sferă
de rază 1 şi centrul M un triunghi sferic ABC, unde A, B şi C sînt extremităţile vectorilor
A, B, C ce pornesc din origine şi pentru care lAI = 1B 1= ICI = 1, (A, B) = cos c, (B, C) =
= cos a şi (C, A) = cos b.
Pe tangentele la cercurile mari duse prin vîrfuri se dau vectorii de mărime 1, tAC• tAB• tBA•
t 8 c, tcB şi tcA· Fiecare pereche de astfel de vectori determină un plan tangent, în care se
măsoară unghiurile triunghiului:

Pe fig. 12. 2. 4. apare laturab=.ÂC în mărime adevărată iar planul tangent prin tAc şi t~ 8 .este
perpendicular pe planul desenului; dacă se roteşte acest plan în raport cuaxatAcîn planul desenului,
atunci unghiul cx între tAc şi t~1 va apărea în mărime adevărată cx.< 0 >. În planul determinat de
doi vectori, de exemplu A şi C, tangenta tAc taie prelungirea celuilalt vector C în H 1 • Pe fi-
Trigonometrie sjerică 325

gura 12.2 . .of triunghiul A MH 1 se gă.seşte in

planul figurii. Aplicînd teorema privind
fasciculele de drepte cu punctul ajută.tor
H 1 , rezultă. :H 1 : MC =MA: MH 2 , MH1 =
= 1: cos b şi AH1 = tg b. Prin adunarea
---+ ~ ---+
vectorilor se obţine MA +AH = MH 1
c .
sau A + t,w tg b =--,respectiv t.wtg b=
cos b
=~ - A. În planul determinat de A
cosb
şi B are loc în mod analog tAB tg c
.,. _B_ - A. Înmulţind cele două. relaţii
cos c
vectoriale membru cu membru se obţire
(tAc· tAB) tg b · tg C =
C·B C·A B·A
+A·A -----·
cos b cos c cos b cos c
cos cx tg b. tg c =
cos a cos b cos c
-----+ 1 - - - - - - ·
12.2..4. Reprezentarea vectorială. a triunghiu- cos b cos c cos b cos c
lui sferic
cos cx sin b sin c = cos a - cos b cos c.

Relaţii intre cosinusurile laturilor

cos a cos b cos c + sin b sin c cos cx
cos b cos c cos a + sin c sin a cos ~
cos c cos a cos b + sin a sin b cos y

Prin permută.ri circulare se obţin relaţiile privind cosinusurile laturilor cînd unghiurile
şi laturile sint mai mari decit 1t, respectiv 180°.
Pentru triunghiul polar ĂBC cu ajutorul acestei teoreme se obţine de exemplu:
cos ă = cos b cos c + sin b sin c cos x şi din relaţiile dintre un triunghi şi triunghiul să.u polar:
ă = 180° - cx, " = 180°- ~. c = 180°- y, a= 180° - a rezultă
-cos cx =(-cos~)(- cos y) +sin~ sin y(- cos a)
de unde prin permută.ri cir-
Relaţii intre cos cx = - cos ~cos y + sin ~sin y cos a
culare se obţin relaţiile între
cosinusurile cos ~ = - cos y cos cx + sin y sin cx cos b
cosinusurile unghiurilor.
unghiurilor _,.,.-1-- cos y = . - cos cx cos ~ + sin cx sin ~ cos c

Relaţii intre sinusurile laturilor. Pentru deducerea relaţiilor între cosinusurile laturilor s-au
. .. B C
f olos1t relaţiile tAB tg c = - - - A şi tAc tg b = - - - A. Introducînd aceste valori
cos c cos b
în produsul vectorial tAB X tAc = sin cx · A, se obţine

sin b sin c • A sin cx = B XC - cos b(B X A) - cos c(A XC) + cos b cos c( A X A),

unde A X A = O şi vectorii B X A şi A XC sînt perpendiculari pe A. Din A • (B X A) = O

şiA( A XC) = O se obţin prin înmulţirea scalar! cu A şi prin permută.ri circulare cele trei condiţii:
sin b sin c sin cx =A· (Bx C), sin c sin a sin~= B· (Cx A) şi sin a sin b sin y = C· (Ax B).
326 Matematici elementare

Datorită. distributivită.ţii înmulţirii scalare şi vectoriale, membrii din dreapta ai acestor

egalităţi sînt egali şi deci din
sin a sin b sin cx = sin c sin a sin ~
1" L.J
Relaţii între sinusuri
= sin a sin b sin y
sin a: sin b: sin c = sin cx: sin~: sin y
se obţin relaţiile între sinusuri:
Relaţii pentru semiunghiuri şi semilaturi. Corespunzător relaţiilor din trigonometria plană.
se pot deduce şi în trigonometria sferică. relaţii cu ajutorul cărora cunoscînd trei laturi să. se
deducă. unghiurile, respectiv cunoscînd trei unghiuri să. se deducă. laturile. Cu ajutorul relaţiilor
trigonometrice simple, din relaţiile între cosiunsurile laturilor se obţine:
_cx __ 1 1 sin b sin c+cos a-cos b cos c S-au folosit transformă.rile
Cos2 - ( 1 + cos cx ) =
2 2 2 sin b sin c
cos a - cos b cos c
cos cx
cos (b + c) - cos a sin b sin c
cos a - cos (b + c)
2 sin b sin c 2 sin b sin c

cos cp - cos ~ =
. -1(b + c + a } sm
sm " - 1 (b + c - a)
2 2 sin s sin (s-a)
=-2sin ..!_ (cp+~) sin_!. {cp-~}
sin b sin c sin b sin c 2 2

cx
2
1
sin2 - = - ( 1 - cos cx ) =
2 2
sin b sinc+cosb cos c- cos a
sin b sin t;
s
1
- (a+ b + c)
2 •
...
;a

1 .
cos (b - c) - cos a s-a - (b +c-a)
2
2 sin b sin c
1
s - b = - (c + a - b)
. 1 1 2
sm -(a+ c- b) sin - (a+ b-c)
2 2 1
sin (s-b) sin (s- c)
s- c -(a+ b- c)
sin b sin c sin b sin c 2

cx cx cx
Din tg =sin- :cos- se obţin relaţiile pentru jumătăţile de unghiuri
2 2 2

sin (s - b) sin (s - sin (s - c) sin (s - a}

~ =
cx c)
Relaţii pen- tg2= tg
tru semiun- sin s sin (s - a) sin s sin (s - b)
ghiuri
sin (s - a) sin (s - b) unde 2s=a+b+c
tg:J.... =
2 sin s sin (s - c)

Relaţiile
pentru jumMă.ţile de laturi se obţin prin transformare polară. din relaţiile dintre ju-
. ~ sin ( s - c) sin ( s - ii) . • . . 1
mă.tă.ţile de unghiuri. Din relaţiile tg2 - = valab1le m triUnghiul po .ar
2 sin s sin (s - b)

ĂBC şi din a = ..!. (cx + ~ + y), !3 = 180° - b, a= 180° - CX, b= 180°- ~. c= 180°- y,
2
s= ..!. (a + b + c) = 2 70° - a , s - a = 90° - (a - a.) , s - b = 90° - (a - ~), s - c = 90° -
2
b cos (a - y) cos (a - cx)
- (a- y), se obţine ctg 2 - = ~----=--___.:..:___..:....___~
2 -cos a cos (a - ~)
Trigonometrie sferică 327

Relaţii între tg~ = -cos a cos (a - ~) tg.!:._ = -cos a cos (a - r> '
semilaturi 2 cos (a - y) cos (a - «) 2 cos (a-«) cos (a-~)

tg ~ =
2
Vcos-cos
(a-
a cos (a - «)
~)cos (a - y)' unde 2a '= « + ~ + 'Y
Analogii neperiene. Pentru rezolvarea triunghiurilor sferice cu ajutorul logaritmilor se
folos~sc analo~e .neperiene: Ele se deduc din relaţiile pentru semiunghiuri, respectiv semilaturi,
folos~nd relaţii t~1~onometnce ~. specia~ ~e cele privind suma şi diferenţa funcţiilor trigono-
metnce. Este suftctent să. dă.m a1c1 numa1 ctte una din aceste formule, celelalte obţinîndu-se prin
permutări circulare.

Analogii neperiene la) tg !: cos ~ - "( b +-

tg - c t:l.
cos_~-'_ _,+ .." : lb); le)
2 2 2 2
IP •
• III -
!: sin ~ "- = ~ + 'Y ; 2b); 2c)

o
2a) tg "( tg b - c sin
2 2 2 • 2

3a) ctg ~cos b - c = tg ~ + "( ccs b +e; 3b); 3c)

2 2 2 2
« . b-c ~-.." b+c
4a) ctg - sm - - tg ---..-!.- sin - - ; 4b); 4c)
2 2 2 2
• -
Problemele de bază privind triunghiurile sferice

Sp,re deosebire de triunghiul în plan, triunghiul sferic este determinat prin cunoaşterea a
trei unghiuri. În legă.tură. cu aceasta, se ridică. şase probleme fundamentale şi tot în această
ordine de idei se ridică. şi problema legă.turii între trigonometria sferică. şi trigonomeţria plană..
Trei puncte în spaţiu, care nu sînt în linie dreaptă., determină. un plan şi în acest plan un triunghi.
În acelaşi timp există. o infinitate de sfere pe a că.ror suprafaţă. se gă.sesc cele trei puncte. Ordo-
nîndu-le după. mă.rimea razelor R, curburile respective descresc şi triunghiul sferic se apropie
de un triunghi plan; în particular unghiurile pe sferă. se apropie cînd R-+ oo de unghiuri obiş­
nuite· şi excesul sferic devine oricît de mic. Lungimilor laturilor ă, b, c ale triunghiului plan le
· a b .c î
corespund tn triunghiul sferic arcele - ' - Şl- mă.surate în unităţi de arc. n formulaob-
R R R
ţinută. de matematicianul elveţian Simon L'HUILIER ( 1750- 1840)

tg e
4
= V2 tg 1 s tg 1 (s - a) tg 1 (s - b) tg 1 (s - c)
2 2 2
funcţiile tangentă. se pot înlocui cu arcele unghiurilor corespunză.toare,

~=W~· ·~ă. ·;& ·~·

acestea fiind foarte mici. Din expresia ariei A a triunghiului sferic se obţine atunci formula
lui ·Heron pentru un triunghi plan:

A = ER2 = = Vs( s - ă) ( § - o) (s - c).

.!_ . 4R 2
4
P entru R mare, dar finit, matematicianul francez Adrien-Marie LEGENDRE ( 1752- 1833) a
gă.sit t eorema:

Teorema lui Legendre. Un triunghi sferic cu laturi mici, şi deci şi cu exces mic, are aria apro-
ximativ egală cu cea a unui triunghi plan cu laturi egale. Fiecare unghi al triunghiului plan. este
mai m ic decît latura corespunzătoare a triunghiului sferic, cu o treime din exces.
328 Matematici elementare

Cu ajutorul formulei lui L'Huilier se poate calcula excesul sferic e pentru un triunghi pe
plimînt (raza R) cu laturile a = .50 km, b = 60 km, şi c = 70 km, deci un triunghi care leagli
aproximativ localitâţile Kyffhăuser, Inselberg şi Weimar. Lungimile laturilor în unitliţi de arc
vor fi â = aJR, b = b/R,
Secunde = 24'16,8.5"
c = cJ R şi în unit!ţi de Km
Radiani sJ2
unghi a 0 = 360°aJ(21tR),b 0 = ----+------+------+
= 360°b/ (2TtR), c = 360° cf {2TtR) .50 0,0078479 1618, 7.5" (s - a)/2 = 10'47,47"
obţinute prin înmulţirea va- 60 0,0094173 1942,46" (s - b} /2 = 8'.5,62"
lorii respective, de exemplu 70 0,0109869 2266,21" (s - c)/2 = .5'23, 7.5"
â cu 206 264,8 deoarece
unei unitliţi de arc îi corespund 206 264,8" unitâţi de unghi. Se obţine de aici excesul
sferic c = 7,6". După teorema lui Legcndre triunghiul poate fi privit ca triunghi
E
sferic atit timp cît precizia unghiului măsurat nu este mai mică decît- ~ 2,.5".
3
Trecerea la trigonometria planil. Pentru trecerea la limitli cînd R- 00 se dezvoltă funcţiile

tngonometnce
• •
m sene convergentdo. se noteazdo - a = qa. -=:-
' • X " = X
qb, - ~ = qc şt•pnn ~ Dldoxrimil•e
• o,
R R R
care in dezvoltare tind la zero odatli. cu -1. Se . tfl .
obţme as e : sm qa = qa - - 1 qa3 + ... =
~ 31
=qa [1 - .!_ d
6
+ 81 ] şi cos qa = 1- _.!._ ql +
21
82 • Din teorema sinusurilor din trigonometria

sferic! rezultâ
sin a. : sin f3 : sin y = a[ 1 - ~ql + 8 1 ]: b [1 - i q~ + 83]: ~ [ 1 - ~ q~ + 85 J'.
La limitli se va obţine sin a. : sin f3 : sin y = ă: b: cadică teorema sinusurilor din t.rigonometria
plan!. Din teorema cosinusu1ui a trigonometriei sferice se obţine de asemenea teorema cores-
punzătoare din trigonometria plană:

[1- ~ql+82]=[1- ~q~+8 4][1- ~q~+8s]+

+qfRcCOsa.[l- ~q~+8a] [1- ~ q: + 8 5] ·

-~q~+81 =-~(q~+q~-8c.s+qbqocosa.[l- ~(q~+ q~ + 83 ,5] ·

a 2 = b + 2 ~~~ - 2b~ cos a..
Relaţii generale In triunghiul sferic eulerian. Deoarece într-un astfel de triunghi nici un
unghi şi nici o laturli nu sînt mai mari decît Tt, respectiv 180°, arguţnentele se obţin din fu.ncţiile
tangentă, cotangentâ şi cosinus univoc şi pentru sinus biunivoc. Cind rezultă două argumente,
atunci soluţia corespunzătoare din punct de vedere geometric se separă dintre cele posibile cu
ajutorul unor inegalitâţi.
1. Intr-un triunghi sferic eulerian suma unghiuril01' se gilsefte între 1t şi lTt iar suma latu-
rilM între O fi 2Tt:
1t < Ci + j +y < 3Tt şi o< â + b + c< 2Tt
respectiv
180° < a. + f3 + y < .540° şi · O < a + b -i- c < 360°.
2. Latura mai t:nare se opune unghiului mai mare.
Dacă a > b, atunci "in analogia neperian! 4c) cotg _!_ y sin _!_ (a - b) = tg _!_ (a.
2 2 2
(3) sin _!_ (a + b), adică sin _!_ (a - b) > O şi deoarece sin _!_(a+ b) >0 şi cotg _!_ y > O,
2 2 2 2
rezultă el şi tg _!_ (a. - (3) > O. Aceasta înseamnă eli a. - f3 > O sau a. :::» (3.
2
Trigonometrie sferic4 329

3. Suma a doud laturi este mai mare decît a treia. Diferenla a doud laturi este mai mic4 decit
a treia.

Fiecărui triunghi sferic îi corespunde un unghi poliedru. Acesta degenereazl într-un sector
circular cînd suma a doul laturi este egall cu a treia şi este imposibil ca suma a doul laturi să.
fie mai miel decît a treia. Dacl însă. diferenţa a două laturi a şi b este mai mare sau egall cu
a treia, c, a- b ~ c, rezultă. a ~ b + c, ceea ce contrazice prima parte a teoremei.

4. Suma a doud unghiuri este mai mic4 decît al treilea mdrit cu 1t; respectiv 180°.

După cuin s-a mai arătat, în triunghiul polar ĂBC:

ă + b > ~ şi ă - b < ~.
Din ă = 180°- <x., b = 180°- ~. ~ = 180° - y rezultă pentru triunghiul ABC:
180° - <X+ 180°- ~ > 180°- y, 180° - <X- 180° + ~ < 180 o - y,
180° + y > <x. + ~. respectiv ~ + y < 180° + <x..

.5. Dac4 suma a dou4 laturi este mai mare (mai mic4) decît doud unghiuri drepte, atunci 1i
suma unghiurilor opuse acestor dou4 laturi este mai mare (mai mic4) decît doud unghiuri drepte.

În analogia neperian! Jc) cotg _: y cos 2_ (a - b) = tg 2_ (<x. + ~) cos 2_ (a+b) fie a+ b >
2 2 2 2
> 1t, deci cos 2_ (a + b) < O. Cum într-un triunghi sferic euclidian cotg 2_ y şi cos 2_ (a- b)
2 2 2
sînt pozitive, rezulU tg 2_ (<x. + ~) < O şi deci 2_ (<x. + ~) > 1t sau <X + ~> 7t. Analog re-
2 2
zultă din a + b < 1t inegalitatea <X + ~ < 1t; pentru a + b = 1t rezulU <x. + ~ = 7t.

Cazul la pentru rezolvarea triunghiului sferic. Fiind dat triunghiul sferic ABC . în care
se cunosc laturile a, b, c, se caut! unghiurile <x., ~. y. Suma a doullaturi trebuie să. fie mai mare
decît a
treia şi suma celor trei laturi mai miel decît 360°. So-
luţia se obţine din teorema cosinusului laturilor

cos <x. =(cos a- cos b cos c)f(sin b sin c) ...

şi respectiv din relaţiile pentru semiunghiuri
1 1 sin s sin (s - a)
s = l (a +b + c), cos 2 <X=
sin b sin c

Prin permutlri circulare se obţin formule pentru cos 2_ ~ şi

2
1
cos - y.
2 12.2 ..5. Triunghi sferic for-
Cazul lb. În triunghiul sferic ABC sînt date unghiurile <X, ~ mat cu trei laturi, respectiv
şi y astfel încît suma a doul dintre aceste unghiuri este mai mică trei unghiuri
decît celălalt plus 180° iar suma tuturor unghiurilor este cuprinsă
intre 180° şi .540°. Atunci laturile se calculeazl fie din relaţia dintre cosinusurile unghiurilor
cos a = (cos <x. + cos~ cos y)f(sin ~sin y), ... , fie din relaţia dintre semilaturi, de exemplu:
1 - cos a cos (a - <x.)
2 a =<X+~+ y, tg2 a = cos (a-~) cos (a- y) ' ...
Cazul 2a. În triunghiul sferic A BC se cunosc doul laturi şi unghiul cuprins între acestea,
de exemplu b, c şi <x.. Din relaţia între cosinusurile laturilor se obţine a treia latură
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos <x..
Cu ajutorul acesteia, ·din relaţiile între sinusuri se obţin cele doul unghiuri clutate ~ şi y:
• r.l. • sin <x. • • • sin <x.
sm t" =sui b · - - şt sm y = sm c· - - .
sin a sin a
330 Matematici elementare

Pentru fiecare valoare a funcţiei sinus se obţin două. argumente care sînt suplimentare. Unghiul
că.utat se determină. din propoziţia după. care dreptei mai mari i se opune unghiul mai mare.
Astfel, y se alege în aşa fel încît y ~ ot după. cum c ~ a. Pentru calcule logaritmice se folosesc
analogiile neperiene. Din 3a) şi 4a) se obţine

tg -1
2
~ + y) = cotg -1
2
ot cos -1 (b - c)
2
1 cos -1 (b
2
+ c)
şi

tg -1
2
(f' - y) = cotg -1
2
ot •
. -1 (b - c)
sm
2
1 sin -1 (b
2
+ c)

1
cu ajutorul cărora se calculează unghiurile - (f' + 1) şi
2
1
- (f' - y) şi deci f' şi 1· Latura căutată., a se obţine din teo-
2
rema sinusurilor sin a = sin ot sin b/sin f'; dintre cele două.
valori ale funcţiei arcsinus se consideră. cea care este mai
mare, respectiv mai mică. decît c după. cum a. este mai mare,
respectiv mai mic decît 1·

Exemplu. Fie date a = 52,.5°, b = 107,8°, y = 141,5°

(fig. 12.2.6). Din analogiile neperiene Jc) şi 4c) rezultă

12.2.6. Rezolvarea triunghiului

1
tg-
2
(ot + f') =
.
1 y· cos-
cotg-
2
1 (a- b)
2
1 1 (a
cos-
2
+ b},
sferic cu laturile a = 52,5°,
b = 107,8° şi 1 = 141,5° tg -1 (a. - Il
~"~) = cotg -1 1· sm
. -1 (a - b)/ sm
. -1 (a + b) .
2 2 2. 2
lg sin lg cotg lg cos sin c = sin y · sin afsin ot
9,6666 n 9,9473 lg sin y = 9,7941

a - b = - 5.5,3° lg sin a = 9,899.5

- -..·~ b = 107,8° 9,6936

-. a. = 52,5° g sin a.= 9,8948
a+ b = 160,3° lg sin c = 9,7988
1
- (a + b) = 80, 15° 9,9936 9,2331 el= 38,99°
2
9,6730 n 0,7142
1
---. 2 y = 70,75° \ 9,54 1/ .ot < -r- a< c
lg tg lg tg Soluţia: c2 = 141,01°
~2 (a. - f') = - 9,34°. _ 9~2161 nJ L. 0,2573

__!_ {ct
2
+ ~) - 61,06' ........_ _ _ _ _ _
./
a.= .51,72° _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _...,.....

f' = 70,40°
y = 141,5° _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _"
.---------~------
0(. + f' + y = 263,62°
e = 83,62°
Trigonometrie sferică 331

Cazul 2b. Se dau în triunghiul sferic două unghiuri şi latura alăturată lor, de exemplu (3,
"( şi a. Problema este polara problemei 2a). Elementele necunoscute rezultă direct din formule.
1. Din relaţia dintre cosinusurile unghiurilor rezultă~= cos~= -cos (3 cos y+sin (3 sin ycos a;
din relaţia dintre sinusuri rezultă b, respectiv c: sin b =sin (3 sin afsin ~. respectiv sin c =
=sin"( sin afsin ~. unde b ~ a după cum(3 ~ ~şi c ~ a, după cum "( ~ ~-

II. Din analogiile neperiene la) şi 2a) se obţin laturile b şi c:

tg -1 (b
2
+ c) 1 a cos -1 ((3- y)
= tg-
2 2
1 1 ((3 + y)
cos-
2
şi

tg -1 (b - c) = tg-
1 a sm
. -1 ((3 - y) ; ·
sm -1 ((3 + y)
2 2 2 2
şi din teorema sinusurilor
sin~ = sin a sin (3/sin b,
unde~ ~ (3 după cum a ~ b.

Cazul Ja. Dacă in triunghiul sferic ABC se cunosc două laturi şi un unghi opus, de exemplu
a, c şi y, atunci la rezolvarea triunghiului nu se pot obţine soluţii, sau se pot obţine una sau două
soluţii (fig. 12.2.7). Pe figură sînt reprezentate trei arce sferice k1 , k 2 şi k3 care trec prin B,
au dife~te raze sferice şi ilustrează cele trei posibilităţi --·- - - -
în rezolvarea acestui caz. Cercul k1 cu raza fiA'4 nu
are nici un punct de intersecţie cu cercul mare prin C şi
.A 2 ; k 2 este tangent acestui cerc în punctul A 3 iar k3
îl taie în A.1 şi A 2 • Dacă c = .iiA'a. se obţine o soluţie,
triunghiul dreptunghic A 3 BC. Dacă~·= fiA'2 = c,
atunci se obţin triunghiurile A 1 BC şi A 2 BC. Cum
triunghiul A 2 BA 1 este echilateral, rezultă ~ =
= ~ BA 1 A 2 sau ~1 = 180°- ~· Unghiurile ~1 şi ~se
calculează folosind relaţia între sinusuri sin ~ =
=sin a sinyfsin c cu sin ~1 = sin~· Pentru fiecare va-
loar~ a unghiului ~ se calculează cu ajutorul analogiilor
neperiene 2b) şi ib), latura b şi unghiul (3, obţinîndu-se
o singură valoare:

tg- b=tg- (c-a) sin _!_ (y + ~) / sin _!_ (y - ~),

1 1
2 ·2 2 2
12·2.7. Triunghi sferic construit cu
cotg -(3 = tg- (y - ~)sin_!_ (c + a) / sin_!_ (c-a).
1 1
laturile a, c şi un unghi opus "(
2 2 2 2
Discuţia analitică a cazurilor posibile se face cu un procedeu analog celui din trigonometria
plană, cu ajutorul relaţiei sin~= sin a ·sin yfsin c (fig 12.2.8).
I. (sin a sin yfsin c) > 1, deci sin~ > 1, nu există soluţie reală.

II. (sin a sin yfsin c) = 1, sin~ = -ci, ~ = rt/2, o soluţie, de exemplu triunghiul A 3 BC.
III. sin~ = (sin a sin yfsin c) < 1
III ( 1). sin a < sin c - sin ~<sin "(, o soluţie deoarece pentru orice triplet de valori date
(a•, Ct, y,). i = 1, 2, ... valoarea lui ~ este unic determinată prin ~ ~ "( după cum
a ~ c (fig. 12.2.8).
III (2). sin ·a = sin c- sin~ = sin y, o soluţie · [v.III (1)].
III (3). sin a > sin c - sin~> sin y, două soluţii sau a > c - ~ > y, adică c = c1 ascuţit-
332 Matematici elementare

-+ y = y 1 ascuţit şi soluţiile sint ~. oct = 180° - ot1

sau a < c- ot < y, adicA. c = c1 obtuz- 'Y = 'Yt
obtuz şi soluţiile sint ot1 , ata = 180° - ot1 (fig. 12.2.8).

Cazul 3b. Problema polarA.. Se cere rezolvarea

unui triunghi sferic A BC cînd se cunosc douA. un-
ghiuri şi o laturA. opusA., de exemplu ot, y şi c. În mod
sin o< sine sin a <sin ')' analog se ajunge la o discuţie a cazurilor. Se va pre-
zenta aici numai modul de calcul fA.rA. sA. se intre în
amA.nuntele discuţiei.

1. sin a = .sin ot • sin cfsin y.

2. tg _!_ b = tg ..!._ (c- ·a) sin_!_ (y + ot) /sin _!_(y-ot).

2 2 2 2

sin o >Sine sin a > sin')J

3. cotg _!_ ~ = tg ..!._ (y-ot) sin_!_ (c +a) /sin_!_ (c-a).
12.2.8. Discuţia cazului 3a 2 2 2 2

Exemplu. Se dau c = 9.6.~ ,

0
ot = 101,2°, y = 102, 1°; se cer a, b, ~ (fig. 12.2.9).
1. la)
sin a = sin ot sin cfsin y
lg sin ot = 9,9916

l
+ lg sin c = 9,9972 -18,2~·
_ _..,_..,.. -17,30°
19,9888
- lg sin y = 9,9902
lg sin a = 9,9986
a 1 = 8~.40°, a 2 = ?4,60°
« A Deoarece sin ot > sm y, y/2
ne aflA.m în cazul III (3) cu y/2
ot < y. deci vom avea douA.
soluţii. (y - ot)/2

12.2.9. Triunghi sferic cu latura c = 0

96,~ , ot = 101,2° şi 'Y = 102,1°

2. 8,9876 lg tg[(c-a)/2] 8,2196 3. 7,89~1 lg tg [{y-ot)/2] 7,89~1

+ 9,9910 lg sin [(y + ot)/2] + 9,9910 + 9,9999 lg sin [(c+a)/2) + 9,9980
8,9786 8,2106 7,89~ 7,8931
- 7,89~1 lg sin [(y-ot)/2] - 7,89.51 - 8,98.5.5 lg sin (c - a)/2 - 8,2196

1,083.5 lg tg b/2 0,31.5.5 8,909.5 lg cotg $/2) 9,673.5

8~.28° b/2 64,19° 8.5,34° ~/2 64,7.5°
170,.56° 128,38° 170,68° ~ 129,.50°

Triunghiul sferic dreptunghic

La fel ca în trigonometria planA. şi în trigonometria sfericA. relaţiile fundamentale în triun-
ghiul sferic dreptunghic se simplificA.. Transformata prin polare a unui triunghi sferic dreptunghic
este un triunghi cu o laturA. de 90° în care un vîrf se gA.seşte pe polara unui alt vîrf. Tri-
unghiurile sferice cu o laturA. de 90° apar foarte rar şi nu se vor studia in mod special.

Regula lui Neper. În triunghiul sferic ABC fie unghiul y de 90°; laturile a şi b vor fi catete
şi c ipotenuzA. (fig. 12.2.10). Deoarece sin 90°= 1 şi cos 90° =0,
relaţiile generale pentru triunghiul
sferic se vor simplifica astfel. -
Trigonometrie sjeric4 333

Relaţiile dintre sinusuri: sin a = sin ot sin cfsin 90°,

1. sin a = sin ot sin c,. ( 1) cos (90° - a) = · sin ot sin c;

2. sin b = sin ~ sin ~ (2) cos (90°-b) = sin~ sin c.

Relaţiile dintre cosinusurile laturilor: cos c = cos a cos b + sin a sin b cos 90°,
3. cos c = cos a cos b, (3) cos c = sin (90° - a) sin (90° - b).

Relaţiile dintre cosînusurile unghiurilor: cos ot = - cos ~ cos 90° + si~ ~ sin 90° cos a,
4. cos ot = sin~ cos a, (4) coscx =sin (90°-a) sin~,
5. cos ~ = - cos 90° cos ot + sin 90° sin ot cos b,
cos~ = sin a. cos b, (.5) cos ~ = sin (90° - b) sin a..

Din aceste cinci relaţii se mai pot deduce urmAtoarele:

6. din 4: cos a = cotg ot ·sin a.fsin ~. din .5: cos b = cotg ~ sin ~/sin a. şi din 3: rezultă. .
cos c = cotg a. cotg ~. (6) cos c = cotg a. cotg ~·

7. din 1: sin a.= sinafsinc şi din 3: cosb = coscfcosa;

ţinînd seama de 5 rezultă. cos ~ = tg a cotg c, {7) cos ~ = cotg (90° - a) cos c.

8. din 2: sin ~ = sin b/sin c şi din 3: cos a = cos cfcos b

şi ţinîndu-se seama de 4 rezultă. cos a. = tg b cotg c, (8) cos cx = cotg (90° - b) cotg c.

9. din 5: sin a. = cos ~/cos b şi din 2: sin c = sin b/sin ~

rezultă. ţinîndu-se seama de 1: sin a = tg b cotg ~. (9) cos (90° - a) =
= cotg (90° - b) cotg ~·

10. din 4: sin ~=cos cxfcos a şi din 1: sin c = sin afsin a.;
ţinîndu-se seama de 2: sin b = tg a cotg cx,

Neper a cuprins aceste zece formule notate cu ( 1) pînă. la ( 10) în regula care îi poartă. numele.

Regula lui.. Ne per. In triunghiul sferic dreptunghic cosinusul unui element sferic este egal cu
produsul cotangentelor elementelor alăturate sau egal cu produsul sinusurilor elementelor neală­
t urate, lăsind la o parte unghiul drept şi Inlocuind catetele prin complementele lor.

Pentru a putea aplica cu uşurinţă. această. regulă. se desenează. un triunghi simplificat în

care y este unghi drept. Deoarece pentru a aplica regula lui Neper trebuie să. deosebim numai
elementele ală.turate şi neală.turate, atunci se poate folosi o figură. închisă. mai simplă. pe care sînt

12.2.10. Triunghi sfe-

c

Au
ric dreptunghic ABC

12.2.11. Poziţia ele-

mentelorcînd se apli- c B
că. regula lui Neper

reprezentate în ordine ciclică. elementele triunghiului, cu eate-

tele a şi b înlocuite prin90°-a · şi 90°-b Xfig. 12.2.11). La folo-
sirea acestor reguli se obţin valori unice pentru toate argumente-
le funcţiilor trigonometrice în afară. de argumentele sinusurilor pentru care se obţin două. valori.
334 Matematici elementare

Exemplu. Fie date cateta a= 38,4° şi unghiul opus ei«= 42,9°. În acest caz se găsesc două.
soluţii; din sin b = cotg « tg a, două. valori b1 şi b2 = 180°-b1, din cos «=cos a sin (3 două.
_valori pentru (3 care mai pot fi calculate şi din cos (3 = sin« cos b. Ipotenuza c se poate determina
din cos« = cotg c tg b (fig. 22.2.12). ·

lg cotg « = 0,0319 lg cos« = 9,8648

lg tg a 9,8990 lg cos a = 9,8941
lg sin b 9,9309 lg sin (3 = 9,9707
bl .58,.52° f3t = 69,2°
b:t = 121,48° (3 2 = _110,8°
lg cos« 9,8648
lg cotg b1 .t = 9,7870
lg cotg c = 9,6.518 12.2. 12. Triunghi sferic
Ct = 6.5,8.5° dreptunghic construit cu
c2 = 114,1.5° cateta a şi unghiul opus «

Înălţimi. Cu ajutorul regulii lui Neper se pot cal-

cula înă.lţimile triunghiului sferic. Acestea se mă.soară"
pe un cerc mare dus printr-un vîrf, perpendicular pe la-
tura opusă. Înălţimea dă atunci distanţa mă.surată pe
sferă de la un vîrf la latura opusă. O înălţime împarte
un triunghi sferic oarecare în două triunghiuri drept-
unghice şi deci poate fi rezolvat după. regula lui Neper.
În acest mod se pot deduce şi analogiile neperiene. În unele aplicaţii noţiunea de înălţime
are o mare importanţă. De exemplu pe figura 12.2. 13 se reprezintă cazul cînd cercul
mare prin A, C şi F este ecuatorul şi B poziţia unui vapor. Înălţimea h reprezintă în acest caz
latitudinea geografică a locului în care se află vaporul. Dacă B este polul nord şi un vapor
sau avion se deplasează pe cercul mare determinat de A şi C, atunci h ne dă cea mai scurtă
distanţă pînă la pol.

Exemplu. În triunghi se dau laturile

c =84°, a = 42,7° şi unghiul "( = 13.5° lgsiny = 9,849.5
(fig. 12.2.13). Înălţimea h = fiF a laturii lgsina = 9,8313
b se găseşte în afara triunghiului deoa- 9,6808
rece unghiul y este obtuz. Din relaţia lg sine= 9,9976
sinusurilor sin « = sin y sin a/sin c se ob-
ţin pentru « cel puţin două. valori «t şi
lg sin« = 9,6832
rtz· Deoarece laturii mai mici i se opurie «t = 28,83°
unghiul mai mic rezultă. că numai «1 poate «z = 1.51, 17°
fi soluţie.

12.2. 13. Triunghi sferic A BC cu laturile a = 42,7°, c = 84°

şiunghiul opus "( = 13.5°

În triunghiurile dreptunghice ABF şi CBF se dau ipotenuza şi un unghi; cu regula lui Neper ;
se obţine:

1. cos«
tgA.F =
cotg c tg AF,-
cos « tg c,' ' -
2. cos (180°- y) = cotg « tg CF, -
tgCF =cos (180°- y) tg a,
lg cos« 9,942.5, lg cos (180°-"()= 9,849.5,
lg tg c 0,9784, lg tg a = 9,96.51,

-
lg tg AF
Aii
0,9209,
83,16° -
tgtgcr
CF
= 9,8146,
= 33,12°.
Tt'igonomett'ie sfet'ică 335

Latura b are deci tm.rimea AF-CF = .50,04°. Din

relaţia sinusului în triunghiul ABC se obţine ~:

sin b sin"( lg sin b = 9,884.5

sin~ = lg siny = 9,849.5
sin c
9,7340
DeOarece ~ trebuie sl lg sin c = 9,9976
fie mai mic decît ot, lg sin~ = 9,7364
numai ~1 = 33,02° este ~ = 33,02°
soluţie. ~= 146,98°.

Triunghiuri sf'erice isoscele. Dacl triunghiul sferic

ABC are doul laturi egale, de exemplu a = b, atunci
triunghiul se zice isoscel. Fie F piciorul înllţimii h pe cea 12.2. 14. Triunghi sferic isoscel
de a treia laturl (fig. 12.2.14). Calculînd înălţimea cu re-
gula lui Neper, în triunghiurile AFC şi BFC trebuie să
se obţină aceeaşi valoare; din a = b rezultă ot = ~· Din a = b şi ot = ~ rezultă că şi = AF FB,
respectiv y 1 = y2 • Se obţine astfel rezultatul următor analog cu cel din geometria plană.

!ntt'-un tt'iungi sjet'ic isoscel în4lţimea împat'te în dou4 ptlt'ţi egale unghiul aflat în VÎt'jul din
cat'e pOt'ne~te ~i latut'a opustl acestui vît'j,· întllţimea este mediatoat'e ~i a%tl de simett'ie. Unghiut'ile
de la baztl sînt egale.

U n rezultat analog rezultă şi pentru triunghiul sferic cu două unghiuri egale. Un astfel
de triunghi va fi şi isoscel.

12.3. Aplicaţii ale trigonometriei sferice

Dintre aplicaţiile trigonometriei sferice, doul sînt deosebit de importante: aplicaţiile în

geografia matematică şi cele din astronomie.

Geografia matematică

În realitate forma Pămîntului este neregulată şi este denumită geoid. Abaterile de la o formă
care se pretează unor calcule matematice sînt mici în comparaţie cu mărimile ce intervin. Din
analiza traiectoriilor sateliţilor artificiali ai pămîntului a rezultat că geoidul se apropie cel mai
mult de un elipsoid cu trei axe. Diferenţa dintre axele din planul ecuatorial este aşa de mică
încît nu a putut fi stabilită prin măsurătorile pămîntului făcute pînă în prezent. În geodezie
pămîntul este considerat un elipsoid de rotaţie. Primele calcule mai precise în această direcţie
se datoresc lui Friedrich Wilhelm BESSEL ( 1784 - 1846). În anul 1924 a fost recunoscut pe
plan internaţional elipsoidul stabilit prin calcule de către John HA YFORD ( 1868 - 192.5). Ulti-
mele valori au fost găsite de Feodosi Nikolaievici KRASOVSKI ( 1878- 1948); ele se folosesc
în lucrările de geodezie în U .R.S.S.

Elipsoidul ptlmîntesc Raza ecuatorială a Raza polară b (a- b)fa

Hayford 6378,388 km 63.56,912 km 1/297

Krasovski 6378,245 km 6356,863 km 1/298,3

Într-o primă aproximare, Pămîntul poate fi considerat o sferl (glob); raza medie a Pămîntului
este; R = 637"1,221 km [lg R = 3,8042227] sau R = 39.59,740 mile.
336 Matematici elementare

Unitdţi de măsur4 pe globul p4mîntesc

1o pe un cerc mare ...... ...... .. . · ...... · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 111,20 km

1o pe ecuator .............. · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 111,32 km
1 milă. geografică.
= _..!. dintr-un grad pe ecuator .................•.... 7,-422 km
15
Lungimea arcului unui sfert de meridian ...........•................•. 10 002,288 km
Lungimea medie a unui grad pe meridian ............................. . 111,137 km
1 milă. marină. ...... ......................................•....... 1,852 km
1 nod = 1 milă. marină./oră. ............................................ . 1,852 km/h

După. cum s-a procedat 'i pentru deducerea coordonatelor Gauss-Kriiger în trigonometria
plană.,un punct pe sfera pă-mîntească. (glob) este determinat prin longitudinea A şi latitudinea IP·
Meridianele sînt cercuri mari, nu însă. şi paralelele; raza unei paralele peste p = R cos !p; distan-
ţele pe glob se mă.soară. pe cercuri mari deoarece acestea sînt geodezice şi reprezintă. drumul cel
mai scurt; ele mai sînt denumite ortodrome. Unghiurile fă.cute cu un meridian se numesc
unghiuri de drum.

Determinarea distanţelor şi direcţiilor. Fie P 1 şi P 2 două. poziţii pe glob determinate prin

latitudinea <p şi longitudinea A. Se poate calcula pentru aceste puncte distanţa dintre ele pe
un cerc mare şi unghiul dintre acest cerc şi meridianele ce trec prin P 1 , respectiv P 2 • Soluţia
se obţine cu ajutorul formulelor de rezolvare a triunghiurilor sferice şi cu regula lui
Neper.

Exemplu. Un avion cu viteza de zbor de

800 kmfh trebuie să. zboare de la Leningrad
(<pL = 59,9° N; AL = 30,3°E = - 30,3°) la
San Francisco (<pp = 37,8°N; Ap = 122,4°V =
= + 122,-4°) pe cel mai scurt drum...adică. pe
arcul de cerc mare LF
(fig. 12.3.1). Pe meri-
dianul fiecă.ruia dintre aceste locuri distanţa
la ecuator este · dată. de latitudinea geogra-
fică. <p. Arcul de meridian de la fiecare loc la
polul nord N este 90° - <p pentru cele două.
locuri indicate fN = 90° - <pL = 30,1°, res-
pectiv FN = 90 - <p F = 52,2°. Aceste arce
formează. cu arcul de cerc mare U un 12.3.1. Traiectoria de zbdr de la Leningrad
triunghi sferic în care unghiul ÂA dintre la San Francisco (schemă.)
cele două. meridiane este cunoscut, ÂA =

. între ele. Arcul de cerc mare g = LF se

cuprms -
= Ap- AL= 122,-4° + 30,3° = 152,7°. Triunghiul sferic este dat prin două. laturi şi unghiul
gă.seşte din relaţia dintre cosinusurile laturilor.

cos g = cos (90° - <pL) cos (90° - <pp) + sin (90° - <pL) sin (90° - <pp) cos ÂA,
cos g = .sin <pL sin <pp + cos IPL cos <pp cos ÂA.
lgsin!pL= 9,9371 lg cos <pL = 9,7003 1g 2'1t = O, 7982
lg sin <pp = 9,787-4 lg cos <pp = 9,8977 lg R = 3,8042
lg u = 9,724.5 lg cos ÂA = 9,9487 n lg g = 1,9017
u = 0,.5304 lg v 9,.5467 n 6,.50-41
+V = - 0,3.522 V = - 0,3.522 lg 360° = 2,.5563
COS g = U +V = + 0,1782 lg' = 3,9478
g = 79,74° g = 8868km
Trigonometrie sferică 337

Acest arc are lungimea g = 27tRgf360° = 8 868 km in rx = cos <{>L • sin 6Afsin g
dacA. se foloseşte pentru R valoarea aproximativA. in [3 = cos <pp. sin Â.A/sin g
6 371 km şi deci cu viteza indicatA. poate fi parcurs g sin [3 9,.5662- [3 = 21,61°
în 11 ore (mai precis 11,08 h}. Unghiurile rx şi [3 în
triunghiul sferic se obţin din .teorema sinusurilor. gcostpp = 9,8977
Avionul pleacA. din Leningrad cu unghiul de drum lgsinÂ.A = 9,661.5
N 21,61° V şi prin unghiul N13,52°E, ajunge la ,6685
San Franci5co cu unghiul de drum S 13,52°V. Fie- lg sin g = 9,9930
care meridian intersecteazA. traiectoria de zbor sub lg cos <J>L = 9, 7003
un alt unghi. Unghiul de drum creşte continuu ·de la g sin rx = 9,3688 - rx = 13,52
N21,61° V cu 144,87° pînA.la unghiul de drum final ....__ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___,
de S 13,52°V. Într-un punct Hal traiectoriei de zbor,
direcţia de zbor este îndreptată spre vest. În ace~t punct avionul este cel mai aproape de
polul nord. Punctul H este piciorul perpendicularei coborîte din pol pe latura LF. Înălţimea
h împarte triunghiul în douA. triunghiuri dreptung!_lice. În triunghiul LNH cu ajutorul · regulii
lui Neper se pot calcula h şi unghiul A1 = <ţ.LNH. In dreptul meridianului de longitudine AH=
=40,78° V, avionul zboarA. drept câtre vest, el s-a apopiat de pol cu 1 183 km. Paralela Lenin-
gradului va fi intersectatA. în B sub acelaşi unghi ca în Leningrad; unghiul de drum este în ·
acest mo'llent de S 21,61°V. Meridianul punctului B ar~ longitudinea AB = AH + A1 =
= 40,78° + 71,08° = 111,86° V, coordonatele geografice ale punctului B vor fi deci <J>B =
= 59,9° N şi AB= 111,86°V. Arcul fiii = Îii se obţine din triunghiul dreptunghic LNH cu
ajutorul regulii lui Neper. ·

cos (90°- <J>L} = cotg A1 cotg [3, cotg A1 = tg ~sin <J>L COS [3 = tg LH tg <J>L

cos (90° - h} = sin (90° - tpL} sin [3. sin h = cos <J>L sin [3 tg LH = cotg <p L cos [3
g tg [3 9,5978 lg sin [3 9,5662 lg cotg <p L 9, 7632
gsintpL = 9,9371 lgcostpL 9,7003 lg cos [3 9,9684
g cotg A1 = 9,5349 lg sin h 9,2665
lg tg fii 9,7316
A1 =71,08° h 10,64°
- AL = - 30,3° lg 27tR 4,6024 m = 28,33°
AH = .of0, 78ov - lg 360° = - 2,5563 lg (27tR/360°) = 2,0461
2,0461 tg fii = 1. 4522
lg h 1,0269 3,4983
lg ii 3,0730 LH = 3150km
ii 1183 km

Abia în punctul B, adicA. după un drum de 300 km şi dupA. un timp de zbor de 7h52 min 30s
LB=6
(7,875 ore} avionul se îndreaptă spre !atitudinile sudice. Punctul B, avionul 1-ar fi putut
atinge şi pe paralele de latitudine <p = 59,9°N care trec~ prin Leningrad. Toate meridianele ar
fi fost intersectate cu acelaşi unghi de drum, sub un unghi drept. Drumul b de la L la Bar' fi fost
însA. mai lung,' nemaifiind situat pe ortodromA. (cerc mare} ci pe
loxodromă (curbA. cu unghi de drum constant). Raza pa paralelei lg (27tR/360°) = 2,0461
:îi
este p = R cos <{>L· Arcului b corespunde unghiul la centru Â.A, lg cos <J>L = 9, 7003
Â.A lg Â.A = 2, 1838
deci 1} = 27tR y OS <{>L • . Se obţine b = 8 516 km · în loc de Ig b=:= ,
3600 3 9302
6 JOO km pe ortodromă, diferenţa fiind de 2 216 km . Zborul ar a - - - - - - -b-=_ 8_5_16--'-k__m _,
fi durat cu 2 h 45 min mai mult.
Un corp care parcurge aceeaşi traiectorie însA. cu viteza unui satelit artificial v = 8 km/s
a re nevoie pentru a parcurge LB de numai 787,5 s = 13 min 7,5 s şi ajunge la San Francisco după
1108,5 s sau 18 min 28,5 s dacă se neglijează frecarea. Traiectoria lui intersectează ecuatorul
în două p uncte E 1 şi E 2 care apar ca intersecţia a douA. cercuri mari cu un diametru al sferei:
Dacă se notează cuC punctul de intersecţie al meridianului, ce trece prin San Francisco, cu ecua-
torul, atunci triunghiul E 1 CF este dreptunghic în C. Sint cunoscute în acest triunghi unghiul~ =
13,52° şi latura CF = <f>F· .cu regula lui Neper se găseşte latura ~.
338 Matematici elementare

sin <pp = cotg Ot tg ~

Punctul E 1 ar~ coordonatele <pE 1 = O, AB 1 = /,p + 8,39° =
130,79°V iar E 9 are coordonatele q>E• = O, A.e1 = {i30,79° +
tg E;C = tg Ot sin <pp + 180°) V = 310, 79°V sau A.e1 = -49,21° E .
lg tg Ot = 9,3811
lgsin <pp = ~ Loxodrome. Avantajul pentru un vapor sau un avion de a
parcurge ortodroma- drumul cel mai scurt - este însoţit de
lgtg~= 9,168.5 dezavantajul obligaţiei de a-şi schimba unghiul de drum in fiecare
E-.;2
= 8,39° moment. O curbă. care intersectează. toate meridianele sub acelaşi
unghi de drum cx se numeşte loxodromă. O paralelă este o loxo-
dromă cu unghiul de drum cx = 90°, un meridian pentru cx = 0°.
În cazul general, dacă cx este un unghi de drum oarecare, atunci există o curbă. pe care o funcţie
transcendentă stabileşte legătura intre latitudinea q> şi longitudinea A.. Dacă se consideră două
punctealăturatepeoloxodromă (fig. 12.3.2), cu coordonatele(A.,q>) şi (1..+6.1..; q>+6.q>) şi se consi-

deră prin punctul A paralela cu raza p = R cos <p, a tunci arcele AC = R cos <p 6.1.., Cii = R 6.cp şi
AB = 6.s formează un triunghi dreptunghic ABC. care nu este sferic (numai R6.cp se găseşte pe
un cerc mare) însă poate fi considerat plan atunci cînd 6.cp şi !:lA. sînt alese suficient de mici.
În acest triunghi există relaţiile
6.1.. cos ep
tg ot = ----'-- şi !:ls cos cx = R6.cp.
!:lcp
dA. tg ot
La limită, cind !:lcp-+ O, aceste relaţii se transformă în ecuaţiile diferenţiale = ---
dep cos ep
şi ~ R în care variabilele se pot uşor separa. Din prima se obţine, prin integrare, ecuaţia
dep COSOt
loxodromei:

dA. tg at • c::
ep , A. = tg ot [In tg ( ~ + i) + C] ,

/..2 - 1..1 tg Ot [ln tg ( ~+ ~) - ln tg ( ~+: 1

) ] ,

iS
12.3.2. Derivarea loxodromei 12.3.3. Loxodromă

iar din a doua se obţine lungimea arcului de loxodromli., s:

R R
ds = - - · dep, s = - - · (<p2- <pl) •
cos ot cos ot
O discuţie mai profundă. a primei ecuaţii arată că loxodroma se apropie de polul cercului mare
care taie perpendicular meridianul ce trece prin acest punct, avînd o traiectorie spirală cu bucle
din ce în ae mai mici, fără sli.-1 atingă însă (punct asimptotic). Modificarea ~latitudinii <p de-a
lungul curbei scade progresiv (fig. 12.3.3). După a doua ecuaţie, traiectoria de zbor a unui
avion care taie la ec_uator un meridian sub unghiul de drum Ot are pînă ce atinge latitudinea <p,
lungimea s = Rcpfcos cx, deci este cu atît mai lungă. cu cît unghiul cx este mai mare. Pentru un
Trigonometrie sferic4 339

zbor la polul nord ( tp = f) cu un unghi

de drum constant :x = 60° de exemplu, ·
se obţine s = 2R ~
= 1tR, pe cînd dru-
2
mul cel mai scurt de-a lungul unui meri-
dian este s R ~ ; drumul pe loxodromă
=
2
are deci lungimea dublă.

R~levmente. Prin relevment se determină

poziţia unui vapor, avion sau a unui alt corp
cunoscîndu-se direcţia indicată de semnale
care se propagă rectiliniu şi care de regulă nu
sînt optice. Din punct . de vedere geometric, s7
procedeul are la bază aceeaşi schemă ca
procedeul intersecţiei directe, respectiv in-
directe, din trigonometria plană. Acum este
vorba de un relevment extern cînd semna-
lele sînt recepţionate şi prelucrate de două
staţii terestre fixe, şi de un relevment in-
tern cînd determinarea direcţiei şi poziţiei
se face de către obiect, semnalele fiind 12.3..4. Metoda grafică de relevment extern
transmise de staţii terestre cunoscute.
Practic se folosesc numai semnale radio. Deoarece în tehnica măsurătorilor, prin măsurători
repetate şi prin nivelare, se obţine valoarea cea mai probabilă a mărimii măsurate, rezultă că
tehni<;a relevmentelor se bazează pe o determinare a direcţiilor cu precizie suficient de mare.
In acest scop se mai folosesc proprietăţile fizice ale undelor ca de exemplu, interferenţă, osci-
laţii şi alte metode ca radarul. În general, relevmentul se referă la obiecte în mişcare; determi-
narea poziţiei se va face deci cu ajutorul tabelelor, a metodelor grafice şi cu aparate electronice,
pentru ca rezultatul să se obţină în timpul cît obiectul relevat se găseşte încă in apropierea po-
ziţiei determinate. Din punct de vedere practic, relevmentul este o metodă tehnică şi fizică;
ne vom mulţumi să dăm aici o metodă grafică simplă.

Metoda grafică de relevment extern. Pentru a obţine figuri mai clare se ia baza b de 60°.
Unghiurile ~ 1 şi ~a alăturate acestei baze în punctele B 1 şi B 2 se obţin prin măsurare: ~ 1 =60°
şi ~ 2 = 110°. Proiecţia pămîntului se alege în aşa fel încît cercul mare prin B 1 şi B 2 să se
proiecteze ca cerc (fig. 12.3.-4), ~ B 2 MB 1 = 60°. Cercul mare prin B 1 (şi prin punctul diametral
opus Bi) şi prin punctul căutat C se proiectează sub o elipsă, a cărei axă mare este B 1 Bi, şi a
cărei axă mică este perpendiculară în M pe B 1 Bi_.

Lungimea axei mari este proiecţia razei sferice R = MG' care se obţine ca intersecţia a două
plane: 1. planul cercului mare prin B 1CBi, care are înclinarea ~ 1 faţă de planul desenului şi 2.
planul de proiecţie care este perpendicular in M pe 7t şi B 1 Bi. Dacă G este proiecţia lui G', atunci
Il. MG'G este un triunghi dreptunghic în care se · cunoaşte ipotenuza ~W:G' = R şi unghiul G'MG =
= ~. unde MG ...LB1 Bi. Pe figură se proiecte~ză acest triunghi in planul desenului, Il. MGG 0
in care apare lungimea MG a semiaxei mici (în general G0 :F-H1). Cunoscînd semiaxa mare MB 1
şi semiaxa mică MG, se poate construi orice punct de pe elipsă (proiecţia :cercului mare prin
B 1 , G şi Bi,) cu o precizie dată. Pentru cercul mare prin punctele B 1 şi B~ al cărui plan are
înclinarea~~ faţă de planul desenului, sînt valabile consideraţii analoage. Se construiesc astfel
succesiv: perpendiculare în M pe B 1 B;,
unghiul~ •• punctul] de intersecţie· H 0 al laturii un-
ghiului cu cercul de rază R, perpendiculara din H 0 pe perpendiculara în M pe B 1 -?J; care ne
dă pe H; MH este după poziţie şi mărime cea mai mică semiaxă a elipsei căutate. Inter-
secţia C a celor două elipse este punctul căutat .

Pentru a găsi valorile adevărate ale laturilor s1 = B;'c şi s1 = B;C trebuie proiectate cer-
curile mari în planul desenului. Proiecţia fiecărui punct al cercului mare se deplasează pe o per-
pendiculară pe axa mare ; de exemplu Cspre C1 , respectiv C 2 ; se găseşte~ B 1MC1 =Sz, ~B 2 MC 2 =
= s1 ,şi unghiul de înclinaţie y al planelor celor două cercuri mari se poate determina pe figură.
.HO Matematici elementare

Ambele plane se intersectează după dreapta CMC'. Cercul polar cu polul C taie ambele cercuri
mari sub un unghi drept, în.punctele D şi E. Arcul DE cores-punde unghiului y. Prin rotaţia
cercului polar în jurul unui diametru, în planul desenului se găseşte valoarea adevărată a unghiului
y; <ţ.E1 MD 1 = y.

Astronomia sf'erici

Pe lîngă determinarea poziţiei vapoarelor şi avioanelor prin relevment, se mai foloseşte încă
şi azi orientarea după stele. Înainte, aceasta era unica metodă de orientare pentru navigaţia pe
mare. Şi exploratorii ţinuturilor necunoscute foloseau tot această metodă de orientare. Măsură­
riie necesare se făceau cu busola, teodolitul, sextantul sau alte instrumente asemănătoare
pentru măsurarea unghiurilor, ca şi cu ajutorul cronometrului. Cunoaşterea celor mai simple
configuraţii stelare este suficientă pentru o orientare aproximativă. Pentru determinarea precisă
a poziţiei, sînt necesare date privind poziţia unor stele care se găsesc uşor ca şi asupra mişcării
Soarelui, a Lunii, a planetelor şi referirea acestor date la sistemul de coordonate astronomice.
Datele din astronomia sferică necesare scopurilor navigaţiei apar în anuarele nautice şi astrono-
mice; sistemele de coordonate folosite în navigaţie sînt sistemul de coordonate orizontale şi
sistemul de coordonate ecuatoriale. Ca dealtfel toate sistemele de coordonate astronomice, acestea
rezultă din aceea că cerul înstelat apare unui observator ca o parte a unei sfere imense, sfera
cerească aparentă. Pe această sferă poziţia unui punct este dată de două coordonate (analoge
longitudinii şi !atitudinii de pe globul terestru). Ca sistem de referinţă pentru aceste date se
poate lua orice cerc mare cu polii săi (pol şi polară) ; pe acest cerc, dintr-un punct fixat se măsoară
unghiurile într-o direcţie stabilită. A doua coordonatA. se măsoară însă pe un cerc mare perpen-
dicular pe primul care trece prin pol şi prin punctul a cărui poziţie se determină.

Sistemul de coordonate orizontale. Unui observator B aflat pe mare sau într-o regiune plană
îi apare cerul pe timp de noapte ca o emisferă mărginită de orizontul H (fig. 12.3.5). Din punct
de vedere matematic orizontul (aparent) este cercul în care planul tangent la Pămînt, în locul
de observaţie, intersectează sfera cerească. Raza Pămîntului este neglijabilă faţă de distan-
ţele dintre principalele stele. Orizontul aparent coincide deci cu orizontul adevărat care apare
ca intersecţie a unui plan dus prin centrul Pămîntului paralel cu planul tangent. Polii orizontului
sînt zen.i tul Z vertical deasupra observatorului şi nadit'ul N a, ca punct diametru! opus al zenitului.
Observatorului îi apare mişcarea stelelor pe o traiectorie care începe la orizont (răsăritul A),
creşte pînă la o înălţime maximă, punctul de cul'minaţie K şi scade apoi pînă la un punct U
(apusul) şi apoi trece dedesubtul liniei orizontului şi se închide trecînd prin punctul uK opus
punctului de culminaţie. Cercul mare care trece prin punctele de culminaţie ale tuturor stelelor
se numeşte meridian ceresc. Există stele, numite circumpolare ZS, a căror orbită (traiectorie)
se găseşte în întregime peste orizont. Toate constelaţiile astrale descriu în decursul unei zile
un cerc mic pe cer; orbitele lor sînt par:alele. Centrele acestor cercuri se găsesc pe o dreaptă
numită axa cercului sau axa lumii. Aceasta intersectează sfera cerească în două puncte, polul
nord ceresc PN şi polul sud ceresc P 8 . Această mişcare circulară a astrelor este aparentă, ea este
urmarea rotaţiei Pămîntului in jurul axei sale şi polii cereşti sînt ficşi fiind indicaţi de axa Pă­
mîntului. Direcţia observatorului in raport cu polul ceresc este paralelă cu axa Pămîntului şi va
fi deci pentru un observator aflat la polul nord al Pămintului perpendicular~ pe: orizont iar
pentru uri observator la ecuatorul Pămîntului orizontală. Dacă ne imaginăm că planul tangent
alunecă de-a lungul unui meridian terestru de la ecuator la polul nord, atunci înillţimea polului
ceresc creşte continuu de · la 0° la 90° şi este egală cu latitudinea geograficiJ. Înălţimile h se mă­
soară pe cercuri mari prin zenit şi nadir, numite verticale V, care sint perpendiculare pe orizont;
ele au valorile : la orizont 0°, la zenit + 90° şi la nadir - 90°. Prin măsurarea înălţimii pol ului
ceresc, în4lţimea pol ului, se obţine latitudinea geografică. a observatorului. Intersecţia verticalei
prin polul ceresc cu orizontul se numeşte punctul nord N. Diametral opus acestuia se gâseşte
la orizont punctul sud S; observatorul privind spre punctul nord are la dreapta perpendicular
pe direcţia privirii punctul est E şi la stinga punctul vest V. Direcţiile indicate de aceste puncte
sînt cele patru direcţii cardinale Nord, Sud, Est şi Vest. Ele se determină prin cobodrea
perpendicularei din polul ceresc (Nord) sau prin stabilirea verticalei punctelor în care o stea
fixă culminează; direcţia nord imparte în două părţi egale unghiul dintre două verticale în care
steaua fixă are aceeaşi înălţime. Pe Ungă înălţimea h încă o coordonatA. este azimutul a. Azimutul
se măsQară din punctul de observaţie ca unghi făcut de planul meridian şi planul vertical al
stelei şi creşte de la polul sud (0°) în sensul mişcării diurne aparente a stelei spre Vest, Nord,
Est pînă la 360°. Azimutul apare ca un arc pe orizont sau ca un unghi în punctul zenit. În locul
Trigonometrie sferic4 311

12.3 ..5. Sistem de coordonate orizontal 12.3.6. Sistem de coordonate ecua.toria.l

înălţimii se foloseşte uneori unghiul complementar acesteia. (distanţa zenitalcJ z) măsurată din
zenit: h + z = "90°.
Sistemul ecuatorial. Deoarece toate stelele se mişcă în jurul pol ului ceresc pe cercuri para-
lele, distanţa acestuia. la fiecare dintre aceste cercuri trebuie să fie constantă. Dintre acestea.
se alege ca cerc de bază cercul mare polar polului ceresc şi i se dă denumirea de ecuat01' Q deoa-
rece el reprezintă intersecţia dintre planul ecuatorului terestru cu sfera. cerească. Pe bolta ce-
rească ecuatorul trece aproximativ în constelaţia. Peştilor, prin cea mai înaltă dintre stelele ce for-
mează centura constela.ţiei Orion, şi prin steaua Altair din constela.ţia Vulturului. Ecuatorul
taie orizontul în punctul Vest şi punctul Est {fig. 12.3.6) şi are faţă de orizont înclinaţia. 90°-<p.
Înălţimea unei stele peste orizont se numeşte declinaţia 8 şi se măsoară pe un cerc mare numit
cerc Mar care trece· prin· polii cereşti PN şi Ps şi deci este perpendicular pe ecuator. Ca a. doua
coordonată să ia. unghiul orar 't, a.dică unghiul dintre cercul orar şi meridianul ceresc M, unde
steaua culminează. Meridia.nul trece prin punctul Nord şi punctul Sud, prin zenit Z şi na.dir
Naşi prin polii cereşti PN şi P 8 ; el reprezintă. intersecţia planului meridianului locului cu sfera
cerească. Unghiul orar se măsoară pornind de la meridian în sensul mişcării diurne aparente
a stelei de la 0° pînă la 360°, respectiv de la O h la 24 h; punctul Vest are deci unghiul orar
90°, respectiv 6 h. Sistemul de coordonate ecuatoriale sau orare, cum mai este denumit uneori,
este independent de latitudinea locului de observaţie, deoarece declinaţia se referă la ecuator.
Direcţia nulă începînd cu care se măsoară unghiul orar ·este însă determinată de meridianul
locului observatorului şi deci depinde de longitudinea geografică; de exemplu unghiul orar al
aceleiaşi stele este la acelaşi moment, pentru Moscova mai mare decît pentru Berlin, deoa-
rece din cauza rotaţiei pămîntutui, steaua culminează la Moscova cu 1 h 36 min 47 s = 96,8 min
mai devreme decît la Berlin. Deoarece la 24 h corespund în grade 360°, diferenţa dintre unghiu-
rile orare este 96,8° : 4 = 24,2°, a.dică Moscova este cu fl.)... = 24,2° mai la Est decît Berlin.
Pentru a face şi a doua coordonată din sistemul ecuatorial independentă de locul de observaţie
se marchează un punct al ecuatorului ceresc. Acest punct, numit punct vernal C'f participă
împreună cu ecuatorul la mişcarea aparentă. a boltei cereşti; din această cauză unghiul măsu­
rat pe ecuator pornind din acest punct în direcţia opusă rotaţiei aparente pînă la cercul orar
al stelei este constant. Acest unghi se numeşte ascensiunea dreaptcJ a:. Ascensiunea dreaptcJ
a: şi declinaţia 8 sînt coordonatele celui de-al doilea sistem de coordonate ecuatoriale. Poziţia
aproximativă a punctului vernal se găseşte pe ecuatorul ceresc considerînd cercul orar al stelei
polare (PN) prin extremitatea dreaptă. a constelaţiei Casiopeia care are forma lui W.
3<f2 Matematici elementare

Relaţiii Intre sistemele de

coordonate orizontale şi orare.
Z zmin Reprezentind cele două ssiteme
de coordonate pe aceeaşi figură
(fig. 12.3. 7) se observă că orizon-
tul şi ec'uatorul se intersectează
în punctul Est şi in punctul V est.
Prin astrul ·G trece unghiul orar
şi cercul vertical; orbita stelei este
paralelă cu ecuatorul; ea atinge
în K punctul de culminaţie supe-
rior şi în C punctul de culminaţie
inferior. A este răsă.ritul şi U apu-
sul. Înălţimea polului ceresc PN
deasupra orizontului este latitu-
N dinea geografică a locului O de
observaţie, NPN = q~. Figura a
rezultat pin proiecţia ortogonală
a figurii reprezentînd sistemul ecu-
atMial, pe planul meridianului
prin N, PN, Z, K, Q şi S; cercul
orar al punctului vernal fY' nu se
găseşte pe figură, se reprezintă
însă cercul vertical al astrului G prin
Na zenit Z şi nadir N a. Punctele E
şi A se găsesc în spatele punctelor
l2.3.7. Sistemul orizontal şi primul sistem ecuatorial V şi U şi din această cauză nu
sînt vizibile. Unghiurile q~, 90°- q~
şi 8 apar în mărime adevărată.
lnălţimea de culminaţie . Cînd astrul G culminează Îii K, el atinge înălţimea maximă hmG,;
şi are în acelaşi timp distanţa zenitală minimă Zmtn· Deoarece ecuatorul formează unghiul
90° - q~ cu orizontul, rezultă q~ = ~ + Zmtn şi pentru înălţimea de culminaţie hma,; + Zmtn =
= 90° sau hmG,; = 90° - q~ + 8. Cunoscîndu-se înălţimea de culminaţie hmGz a unui astru se
poate determina latitudinea q~ cînd se cunoaşte declinaţia 8 sau invers, din cunoaşterea !atitu-
dinii q~ se determină declinaţia 8.

Triunghiul nautic. Pentru o poziţie oarecare a astrului G cele două sisteme sînt legate prin
triunghiul nautic avînd vîrfurile în G, în polul ceresc PN şi în zenitul Z. El se compune din:
latura 90°- h (distanţa zenitală.), ~ = 90°- 8, ZPN = 90°- q~şi din unghiurile din
GZ =
Z şi PN. Atît azimutul a cu vîrful în Z, cîtşi unghiul orar "t" cu vîrful în PN se măsoară de la
meridian in sensul mişcării diurne a astrului. Deoarece pe figură. s-a reprezentat poziţia lui G
după. culminaţiasa, unghiurile vor avea mărimile ~ GZPN = 180°- a şi ~ ZP~ = "t". Dacă
pe figura 12.3.8 s-a reprezentat partea din sfera cerească. aflată. in spatele planului meridian,
atunci astrul G s-ar fi aflat înainte de culniinaţie, V s-ar fi înlocuit cu Eşi U cu A şi unghiurile
triunghiului nautic ar fi fost: ~ GZ PN = a - 180° şi ~ Z PNG = 360° - "t".

Orbita Soarelui. În momentul echinocjiului de primiJvariJ soarele se găseşte în punctul ver-

nal "(', răsare la ora 6 in punctul Est, se deplasează. pe cer aproximativ de-a lungul ecuatorului
şi apune la ora 6 seara în punctul Vest. Ascensiunea dreaptă şi declinaţia Soarelui a.o, respectiv
8 0 , spre deosebire de cele ale altor stele fixe, nu sînt constante; ascensiunea dreaptă a Soarelui
este în continuă. creştere, iar declinaţia scade între 22 decembrie şi 22 iunie. Din cauza creşterii
acensiunii drepte (fig. 12.3.8), Soarele atinge meridianul pămîntesc în fiecare zi mai tîrziu decît
punctul vernal. În decursul unui an, această întîrziere devine de o zi. Pe cînd punctul vernal
şi toate stelele fixe culminează. de 366 ori, soarele culminează numai de 36.5 ori. Din cauza
dedinaţiei crescînde a soarelui, punctele de răsărit A şi de apus U sînt mutate mai spre nord
cu A 1 şi U 1 • Zilele devin mailungi pînă. la solstiţiu! de vară. Atunci Soarele are declinaţia maximă.
8 = 23°26' (tropicul racului). După. aceea, declinaţia descreşte, devine nulă la începutul toamnei,
şi la momentul solstiţiului de iarnă. devine 23°26' (tropicul capricMnului) şi apoi la înc~putul
Trigonometrie sfericd 3H

primâverii este din nou nulâ. Orbita Soarelui

pe cer nu este un cerc, ca în cazul celorlalte
stele fixe, ci o spiralâ dublâ cu 36.5 de bucle
care ocupâ o zonâ de lâţimea 2 · 23°26'. În
decursul unui an, Soarele parcurge 13 con-
stelaţii care din cauza sistemului. duodecima1
se reduc la 12. Aceste constelaţii se gâsesc
pe un cerc mare în regi~mea orbitei anuale evi-
dente a Soarelui. Aceastâ orbitâ se numeşte
ecl iptică. Aceste constelaţii sînt Berbecul,
Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Fecioara,
Balanţa, Scorpionul, Sâgetâtorul, Capri-
cornul, Vârsâtorul, Peştii. Ecliptica taie
ecuatorul in punctul vernal şi în punctul
opus acestuia , punctul autumnal , sub un-
ghiul t = 23°26'. Mişcareaaparentâa soare-
lui pe eclipticâ este urmarea mişcârii Pâmîn-
tului în jurul Soarelui. Cele 12 constelaţii
se găsesc în planul orb1tei Pămîntului în
jurul Soarelui. Un sistem de coordonate cu 12.3.8. Mişcarea aparentâ a Soarelui in deGursul
ecliptica drept polarâ are ca sistem de refe- unui an

12.3.9. Bolta cereascâ nordicâ

 344 Matematici elementare

rinţă. planul orbitei PAmintului. Roiul de stele din Calea Lactee se gA.seşte pe un alt cerc
mare care formead. planul de bază. al sistemului galactic. Acesta este cel mai indicat sistem
de coordonate pentru descrierea repartiţie stelelor in Calea Lactee (fig.12.9.3).
Calculul timpului. Mlsurarea intervalelor de timp necesită. ceasuri care pot fi controlate
şi reglate prin procedee periodice. Rotaţia pă.mintului in jurul axei sale s-a dovedit foarte
regulată.; o stea fixă. sau punctul vernal <-r pe orbita sa aparentă. pe ecuatorul ceresc poate servi
ca ară.tă.tor al unui ceas foarte precis. Observaţiile fă.cute cu ceasuri de cuarţ sau atomice
au ară.tat că. această. rotaţie nu este complet uniformă.. Lungimea zilei se schimbă. datorită.
deplasă.rilor de mase şi altor fenomene din interiorul PAmintului ca şi datorită. fenomenelor
meteorologice la suprafaţa pă.mintului. Calculul timpului s-a stabilit prin convenţii internaţio­
nale pe baza duratei parcurgerii tropicului in mişcarea PAmintului in jurul Soarelui. Prin an
tropic se inţelege durata dintre două. treceri succesive a Soarelui prin punctul vernal. Această.
perioadă. este variabilă. dar variaţia ei este neglijabilă. (o secundă. in 1 000 de am); prin ale-
gerea unei perioade determinate, valabile pentru un timp fix, se alege un an tropic determinat,
Timpul socotit astfel este absolut uniform şi se numeşte timpul ejemeridelor sau timp
newtonian, deoarece el este folosit în astronomie pentru calculul coordonatelor corpurilor cereşti,
a efemeridelor. În acest fel, secunda s-a definit ca a 31.5.56 92.5,9747-a parte a anului tropic pen-
tru 1900, ianuarie O, ora 12, timpul efemeridelor; după. calendar, 1900 ianuarie O este 31.12. 1899.
Timp stela.r. Durata de timp dintre două. culminaţii succesive ale Berbecului se numeşte
zi stelartJ. Ea se imparte in 24 h (ore stelare) fiecare avind 60 min (minute stelaf'e} a cîte 60 s•
(secunde stelare}. Ziua stelară. incepe cu culminaţia punctului vernal. Unghiul orar t., al punc-
tului verbal exprimat în unită.ţi de timp este timpul stelar. El este acelaşi pentru toate punctele
aflate pe acelaşi meridian terestru (timp stela; local) mai mare pentru locurile estice, mai mic
pentru cele vestice. Din timpul stelar local la acelaşi moment pentru două. locuri diferite t1
şi t 1 se poate calcula diferenţa de latitudine a celor două. locuri ÂA = A1 - As· Unei
diferenţe de timp stelar ll.t = t 1 - t 1 de 24 h* ii corespunde o diferenţă de latitudine ÂA = 360°,
deci unei ore h • , 1.5°, unui minut stelar 1.5' şi unei secunde stelare 1.5 •. Invers unui grad îi
corespunde o diferenţă. de latitudine 24 h*/360 = 1 h*/1.5 = 4 min•. Deci, cînd punctul vernal
culminează. la Leipzig A= 12~ 4°E, la Ulan Bator (A= 106,9°E) este timpul stelar (106,9-
- 12,4) · 4 min = 378 min• = 6h* 18 min•.
Ziua sola.ri. Deoarece viaţa omului este organizată. după. Soare şi acesta, poate fi luat ca
indicator al timpului, respectiv ară.tă.tor de ceasornic: Incovenientul acestui procedeu este că.
orbita anuală. a Soarelui traversează. ecliptica. De asemenea, datorită. neuniformită.ţii mişcă.rii
PAmintului în jurul Soarelui pe elipsa lui I{epler, viteza Soarelui pe ecliptică. nu este constantă..
Pentru a înlă.tura acest neajuns se introduce pe Ungă. soarele real un soat'e mediu a că.rui ascen-
0 ____..
E t ,...__ Vest siune dreaptă. exm creşte uniform de la 0°
s . la 360° in decursul unui an. Unghiul orar tm al
~ acestui soare mediu determină. un timp solar
mediu sau timp mediu tm spre deosebire de un-
ghiul orar al soarelui real care determină. timpul real
t,. Diferenţa t, - tm = ET se numeşte ecuaţia tim-
pului. Pe figura 12.3.10 se vede poziţia soarelui
real atunci cind soarele mediu culminează. ; dacă.
de exemplu ecuaţia timpului este negativă., adică.
t". > t•, atunci soarele mediu va culmina deja pe
cînd soarele real se va gă.si încă. la est de meri-
dian. Legă.tura dintre durata unei zile stelare şi
durata unei zile solare rezultă. din aceea că. un
an tropic în timp stelar are 366,2422 zile, pe
cind în timp mediu 36.5,2422 zile. Se obţine:
24 ore timp mediu = 24 h* 3 min• .56,.5.5.536s•;
24 h* = 23 h+56 min 4,090.58 s timp mediu; 1 h timp
mediu = 1,002737909 h*, 1 h* = 0,997269.564 h timp
mediu.
Timp zonal. Este de la sine înţeles că. atît
timpul real cit şi timpul mediu reprezintă. un timp
tocal, că. numai locurile aflate pe acelaşi meridian te-
o restru au acelaşi timp local. Această. consecinţă a
12.3.10. Ecuaţia timpului t, - tm = ET naturii, foarte incomodă. pentru comunicaţii, s-a
in decursul unui an; O soare mediu atenuat stabilindu-se că. toate locurile aflate intr-o
Trigonometrie sferic4 34.5

zoRă adică într-un fus sferic cu diferenţa de latitudine de 1.5°, să aibăacela.şi timp cu meridianul
central al zonei. Timpul mediu al meridianului de la Greenwich ). = O se numeşte ora Greenwich,
cel al meridianului ). = - 1.5° sau ). = l.5°E ora Europei centrale•

. Exemplul 1. La 18.11 inainte de amiază un vapor se găseşte la cp = .54°.57'N. Se observA.

ină.Iţimeasoarelui h, = 9° 1.5'. Cro.nometrul vasului indică ora Greenwich 8 h .58 min 20 s,
anuarul nautic indică a, = - 19° 12' şi ecuaţia. timpului + 14 min .50 s. Pe ce meridian se gă­
seşte vaporul?

zs
-
În triunghiul nautic {fig. 12.3. 11) -zenit Z, pol PN, soare S- se cunosc laturile

unghiului orar t se găseşte din relaţia.

-.
- h = 80°4.5', ZPN = 90°......:. cp = 3.5°03', SPN = 90o- a= 100°12'. Diferenţa t' pînă la 360° a
dintre semiunghiuri:
= . 90° -

sin _!_t, =vr sin{s-[90°- cp]) sin {s- [90°- a])

2 L
sin (90° - cp) sin {90° - a>
1· 90° - h =
lg ·sin
9,989.50
900 - cp = 8,7601.5
Observaţia are loc cu 2 h 30 min 13 s inainte de
culminaţia soarelui real, deci la 12b - 90° a= 8,7496.5
- 2 h 30 min-13 s = 9 h 29 min 47 s. Ora locală - 9,7.5913
va fi însă cu 14 min .50 s mai mică, adică S= - 9,97.515
9 h H min .57 s. Diferenţa faţă de ora Europei
centrale este 9h 14 min .57 s-8 h .58 min 20 s= s - [90° - cp] = 9,01.537
= 16 min 37 s, respectiv 16° 37': 4 = 4°9' 1.5 "'. s- [90°- aJ = 9,.50768
Vaporul se afla la ). = 4°9' 1.5 "'E şi .54°.57'N.
_.!._ t' =
Exemplul 2. De pe un vapor aflat în 2
oceanul Pacific la nord de ecuator se măsoară
la ora Greenwich 18 h .50 min înălţimea soarelui t' = 37° 33'8 "' = 2 h 30 min 13 s
h = 21,7°, declinaţia soarelui dată de anuarul .
nautic este a 1 = - 10, 1.5° şi ecuaţia timpului + 1.5 min 3 s. După ce parcurge o distanţă de 1.5,2
mile marine pe cercul mare determinat de direcţia N 67,.5°V, . soarele culminează. la înălţimea
h,. = 3.5° la o declinaţie a,.= - 10,21°. Care sînt coordonatele locului .de observaţie?
Pentru înălţimea de _c ulminaţie are loc:
hmax = h,. = 90°- ·cp,. + a,. sau cp2 = 90° + aa- h,, adică ~~ = 44,79°.

12.3. 11. Reprezentare schematică a globului ceresc

(stînga) şi a globului pămîntesc (dreapta)
~<;. .
Pe suprafaţa pămîntului prin celt- două locuri de observaţie P 1 şi P 1 şi prin polul nord
N trece un triunghi sferic P 1N P 1 • Cu un u~ghi de drum IX =- 67,.5~ în punctul P 1 vaporul va
parcurge între cele două locuri de observaţie distanţa P';P.- 1.5,2 mile · marine- 1.5,2•1,8.52 km,
arcul ·
s = 360 . 1.5,2 . 1,8.52 = 0,2.530.
27tR
3i6 Matematici elementare

Latura P;N opusă unghiului de drum ot este 90°- IPa = 4.5,21°; din relaţia sinusurilor
se găseşte ll."A, 'sin !lA = sin s sin ot/sin {90° - cpa) ; se obţine A). = 0,329°. În acelaşi triunghi
din analogia neperianl 2a) rezultA.:
tg _!.. (90° - cpJ = tg _!.. (90° - cp1 - s) sin_!.. (ot +!lA) / sin_!.. (ot - !lA), deci 90° - Cft
2 . 2 2 2
= 4.5,3°, adiel cp1 = 44,7°.
În triunghiul nautic Z PNS1 al primului observator sînt cunoscute cele trei laturi Zs1 =
= 90° - hl, z~ = 90° - «fl şi ~ = 90° - 31; din relaţia sinusurilor laturilor se calculeazA.
de aici unghiul t' care tmpreunl cu unghiul orar t face 360° :..
sin h1 - sin cp1 sin 31 .
cost'= . ; se obţine t' = 4.5,13° = 3,01 h = 3h O min 36 s.
cos Cft cos 31
Pentru prima observaţie timpul local real era de 12 h - 3 h O min 36 s sau 8h .59 min 24 s
sau timpul local mediu era de 8 h 44 min 21 s deoarece tm = t 6 - ET. Faţl de timpul mediu
local Greenwich diferenţa de timp este 18 h 50 min - 8 h H min 21 s = 10 h 0.5 min 39s sau
10,094 h; diferenţa de longitudine va fi deci 10,094 • 1.5° = 1.51,41°. Deoarece _Greenwich se
găseşte la est · de P 1 , longitudinea lui P 1 va fi ).1 = 15 1,41°V şi cea a lui P 2 :~ = ).1 +
+ 6,). = 151,74°.

13. Geometria analitică a planului

13.1. Sisteme de coordonate in plan 347 Cerc ~i dYeapttl ... . ....... . 369
S isteme paralele de co01'donate. . 3i7 D outl cercuri ... . . .. ...... . 372
S istemul de C001'donatq po:are. . 348
T recerea de la un sistem de coor- 13.5. Conice 373
donate la altul . . . . . . . . . . . . . . 348 Conicele ca intersecţii ale unei
$uprajeţe conice cu plaue .... 373
13.2. P unct şi dreaptA. . . . . . . . . . . 351
Ecuaţiile parabolei . • . .. . .• 375
Segmente ~i rap01'tul î n care un
punct împarte un segment.... 351 Ecuaţiile elipsei ........... . 376
Ecuaţiile dreptei . . . . . . . . . . 351 Ecuaţiile hiperbolei ..... . . . 37~
Poziţia unui punct jaţtl de o Conica ~i dreapta . .. ... . .. . 381
dreapttl . . . . . . . • . . •. . . . . •• 358 Normala ~i polara unei conice 385
Doutl con ice ..... ... ..... . 387
13.3. Poziţia relativă.
a mai multor Ecuaţi ile comune ale cc;nicelor cu
drepte .................. 360 vîrful în origine . . . . . . . . . . • • 388
P unct de i ntersecţie ~i unghi
Ecuaţiile în coordonate polare
de in tersecţie . . . . . . . . . . . . . . 360
T Yiunghi ~i poligon . . . . . . . . 363 ale conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . 390
Discuţia ecuaţiei generale de
13.4. Cercul . . . . . . . •. . . . . . . . . . 368 gradul doi . . . . . . . . . . . . . . . . 393
Ecuaţiile cercului . • . • . . . • . . 368

Proprietă.ţile figurilor geometrice pot fi cercetate şi cu ajutorul calcului algebric, raportînd

figura la un sistem de referinţă. şi fădnd să corespundA. unui punct un numă.r real, două. sau
trei numere reale, dupl cum ne aflăm pe dreaptA., în plan sau în spaţiu. În felul acesta,
proprietă-ţile geometrice se traduc prin ecuaţii, iar rezolvarea problemelor se face folosind
metode algebrice. Ramura aceasta a matematicii se numeşte geometrie analitic(}, şi este o ade-
vă.rată. sinteză. între număr şi punct, că.ci ea cuprinde şi punctul de vedere geometric, care
se referA. în special la formele figurilor şi punctul de vedere algebric care distinge în primul
rînd mlsurile mlrimilor geometrice. Geometria analiticA. este o creaţie a timpurilor moderne.
Se consideră. ca datl a creă.rii ei anul 1637, cind filozoful, matematicianul şi fizicianul R.
DESCARTES ( 1.596- 1650) a publicat lucrarea sa "La GlomltYie". În partea a treia a acestei lucră.ri
se găsesc principiile de bază. ale geometriei analitice. Cu puţin timp înainte, Pierre de FERM4T în
Geometyia analitic4 a planului 347

lucrarea ,.Ad locos planos et solidos i sagoge" (Introducere tn studiul locurilor geometrice în plan
şi in spaţiu) a indicat anumite metode ale geometriei analitice. Progresul a fost lent. Primul
tratat de geometrie analitică mai apropiat de zilele noastre a fost scris de Leonhard .EULER
( 1707- 1783). Denumirea de geometrie analitică a fost dată de S. F. LACROIX în 1797, iar
prima carte didactică de geometrie analitică a fost scrisă. de J. BRET în 1802.

13.1. Sisteme de coordonate in plan

Împletirea între gindirile geometrică şi algebrică se oglindeşte în faptul el figurile geome-

trice pot fi interpretate ca mulţimi de puncte. Punctelor le sînt ataşate valori numerice, care
le deosebesc între ele. O curbă sau o dreaptă este imaginea unei mulţimi de puncte între care
există anumite relaţii. Imaginea unei ecuaţii liniare cu două variabile este o dreaptă, iar ima-
ginea unei ecuaţii de gradul doi este o conidi.
La baza geometriei analitice stă posibilitatea ataşlrii fiecărui punct al dreptei· a unui
numdf' ~j numai unul. Pentru a localiza un punct pe o dreaptă este suficient un singur
număr. În plan sau în spaţiu sînt necesare două, respectiv trei numere pentru a localiza un
punct. Aceste numere ataşate punctului se numesc cooYdonate.
A:u numerelor. Un punct P este unic determinat pe o dreaptă pe care s-au fixat o Cwi-
-+
gine O (din latinescul OYigo) şi un segment unitate e = 01. Această dreaptă se numeşte axd.
Aplicăm acest segment unitate la
dreapta originii de un număr oarecare Direcţia negativă Direcţia pozitivă
de ori ataşînd capetelor numerele
întregi pozitive 1, 2, .. . şi la stînga o ,P
originii ataşînd numerele· întregi - 1,
-2, ... Deci vom avea două sensuri -n'-1 -n' -3 -2 -1
1
1 2 3 n •
n+1
pe axă : pozitiv şi negativ (fig. 13.1. 1) .
Un punct Peste o astfel de extremitate 13. 1. 1. Axa numerelor
sau se găseşte între două extremităţi, de
exemplu n şi n + 1; există întotdeauna un număr real x astfel încît distanţa OP să fie
x · e. Pentru x pozitiv, n ~ x ~ n + 1, iar pentru x negativ -n' ~ x ~ - n'· - 1. Numă­
rul x este coOYdonata punctului P. Invers, orice număr real x determină în mod unic un
punct P pe axa numerelor prin ecuaţia m(OP) = xţ~, unde m(OP) = 1OP 1 dacă x > O şi
m(OP) = - IOPI dacă x < O.

Sisteme paralele de coordonate

Sisteme paralele de coordonate oblice. Pentru a stabili poziţia unui punct în plan sînt nece-
_.. -+
sate două drepte care au OYiginile O şi O' şi vectorii unitate e = O 1 şi e' = 0'1', deoarece
planul · are două dimensiuni. În cazul în care O = O' le
numim axe ale sistemului de cooYdonate, axele Ox şi Oy fiind
numite respectiv axa absciselM şi axa ordonatelor. Dacă
Il axele fac un unghi a :/: 90° intre ele, sistemul se nume~te
oblic. Dacă axa Ox poate fi suprapusă cu Oy prin rotire
cu un unghi a în sens trigonometric, sistemul de coordo-
nate se numeşte drept şi stîng în caz contrar. Planul este
împărţit de axele de coordonate în patru cadrane. Paralelele

duse la axe din punctul P intersectează axa OX în P' şi

X
OY în P ". Coordonatele x şi y (fig. 13.1.2) ale acestor puncte
pe axe sînt coordonatele punctului P. Diferitelor punc-
te P le sînt ataşate perechi de numere diferite (x, y).
Invers, pentru fiecare pereche de numere (a, b) putem găsi
pe axele de coordonate punctele P 4 şi Pb astfel el OP4 =
= ae şi OPb = be'. Paralele la axe prin aceste puncte P 4
13.1.2. Sistem oblic de coor- şi Pb se intersectează în P 2 care are coordonatele (a, b).
donate Punctele de pe Ox au coordonatele (x, 0), cele de pe
 318 Matematici elementaf'e

Semne Punctul se Oy(O, y) iar originea (0, 0). În fiecare cadran coordonatele
află. in au diferite semne pe care le gă.sim în tabelul ală.turat.
Abscisă. Ordonată. cadranul
Sistem paralel de coordonate rectangulare, coordonate
+ + 1
carteziene. Într-un sistem de coordonate carteziene axele
+ II
III sint perpendiculare, iar unittJţile de mtJsuf'tJ egale. Astfel,
IV cele două. paralele la axe duse printr-un punct P sint
+ perpendiculare intre ele şi perpendiculare pe axe. În
general se folosesc sisteme de coordonate rectangulare, de regulă. drepte. În topografie se
folosesc insă. sisteme rectangulare stîngi (cap. 11).
Exemplu. P 1 din figura 13.1.3 are coordonatele x 1 = + 2 şi y 1 = + 3 iar P 1 , avind coor-
donatele x1 = - ~ şi y1 = +~ nu poate avea ~it poziţia din figură.. Originea are
2 ..
coordonatele (0, O).
13.1.3. Sistem paralel de
coordonate rectangulare

13.1.4. Coordonate polare ale punctului P: ~ = 4.5° şi

p = ...
Sistemul de coordonate polare

Sistemul de coordonate polare. Un sistem de coordonate polare se defineşte printr-un punct

O, numit pol sau origine, şi printr-o semiaxă. dusă. prin pol numită. axtl polartl. Poziţia unui
punct P din plan este determinată. dacă. se cunosc: distanţa p = OP de la pol la punctul
considerat şi unghiul ~ pe care-I face axa polară. cu semidreapta OP, socotit in sens
pozitiv (fig. 13.1.4).
Numerele p şi ~ se numesc coordonate polare ale punctului P, p se numeşte raza vectoare
a punctului P sau modul şi poate lua numai valori nenegative; ~ se numeşte faztJ, ampli-
tudine sau af'gument şi poate avea valori intre O şi 27t. Pentru punctul O, p = O şi ~ este
nedeterminat.

Trecerea de la un sistem de coordonate la altul

O figură. geometrică. poate fi reprezentată. in două. sisteme de coordonate diferite K 1 şi

K 1 , de exemplu sistem cartezian şi sistem de coordonate polare. Vom gă.si deci două. ecuaţii
f 1 (x, y) = O şi f1 (~.l)) = O. În loc de a deduce ambele ecuaţii in cele două. sisteme de coordo-
nate putem deduce numai una dintre ecuaţii şi să. o obţinem pe a doua din ea. Avem de-a
face atunci cu o transformare a unui sistem in celă.lalt. Coordonatele (x, y) ale unui punct în
sistemul de coordonate K 1 se vor transforma în coordonatele (~. l)) in sistemul de coordo-
nate K 1 şi invers. Dacă. ecuaţiile de transformare sînt ecuaţiile x = t 1 (~. l)) 'şi y = t 1 (t l)) iar
ecuaţiile de transformare inverstl ~ = -r1 (x, y) şi l) = -r1 {x, y), atunci ecuaţiile f(x, y) = O şi
f(~. l)) = O se transformă. una în alta.
Transformarea unui sistem de coordonate polare lnk-un sistem de coordonate carteziene
şi invers (fig. 13.1..5). Pentru simplificare presupunem că. ambele sisteme de coordonate au
aceeaşi origine şi axa Ox comună.. Un punct P în sistemul de coordonate polare are coordo-
Geometria analitic4 a planului 349

natele {p, cp) iar in sistemul cartezian (x, y). Din relaţiile stabilite in trigonometrie x = p cos cp
şi y = p sin cp, obţinem relaţiile

p
x = cos cp 1 xll + yll = p•l ~ . -y -
. - - - COS cp =
y = p Sln cp p= y' ~1+ y 1 y' x• + y• , Sln cp = y' ~· + y'

13.1..5. Relaţiile dintre coordonatele carteziene şi polare X

E~emplul 1. Dacă. P 1 are coordonatele in sistemul de coordonate rectangulare {3, 'f) , atunci
p1 = 1,--
r 31 + 411 = .~
r2.5 = .5; cos Cl>t = -3 = 0,6; = -4 =
0;8. Din tabelele trigonome-
sin Cl>t
.5 .5
trice obţinem cp1 = .53, 13°. Deci P 1 va avea coordonatele in sist.e mul de coordonate polare p1 = .5
Şi Cl>t = .53, 13°,

. Exemplul 2. Pa are coordonatele polare p1 = 3, cp1 = 120° iar prin trecerea la coordona-
tele carteziene x1 = 3 cos 120° şi Ya = 3 sin 120°. Prin folosirea tabelelor trigonometrice
3 . 3 1r
vom o b ţine x1 = - - Şl y 1 = - y 3.
2 2
E~emplul 3. În coordonate polare ecuaţia cercului de rad. f' este daU. de p = f' şi
O~ p < 27t. Prin aplicarea ecuaţillor de transfor~are la sist emul de coordonate carteziene
vom obţine' p = y' x 1+ y 1 = r .şi deci ~a + ya = "a.
Translaţia unul sistem de coordonate rectangulare. Un punct P are .in douA. sisteme de
coordonate carteziene K 1 şi K 2 coordonatele ·x şi y , respectiv ~ şi l) · Axele sint alese astfel
încît sint paralele iar originea 0 1 a sistemului K 2 are în K 1 coordonatele (a; b). Relaţiile de le-
gAturA. intre coordonate vor fi ~ = a + ;, y = b + l) (fig. 13.1.6), sau ~ = ~ -a, 7) = y - b.

•Y 1J y Transformarea
de coordonate ~=a+~
X Pfx;J
prin translaţie y=b+l)
Pff.;
1J
~=~-a
ţ ; Transformare
inversă. 7) = y -b
·o2 y
b Aceste formule de transformare
sint independente de cadranul în
o care se aflA. originea noului sistem
01 X de coordonate ; de exemplu dacă
a ·şi b sint pozitivi, atunci tran-
slaţia se face spre dreapta în
13.1.6. DouA. sisteme paralele 13.1. 7. Transformarea sus : dacA. sînt însA. negativi, t"a
de coordonate rectangulare ecuaţiei unei drepte se face spre stînga in jos.
Exemplul 1. Să transformAm sistemul ~0 1y astfel încît originea sistemului paralel cu el
~01 7)sA. se afle in punctul P(4, - 2,.5). Deci a = 4, b = - 2,.5 ia( ecuaţiile de transformare
vor fi ~ = 4 + ~' y = - 2,.5 + l'l·
E~emplul 2. O dreaptA. are ecuaţia in sistemul de coordonate x<Jy, y = 2x - 1,2. Î n
p unctul de intersecţie cu axa Oy (O; -1,2) fixA.m originea O' a noului sistem de coordonate
~O'l)· Deoarece a= O şi b = - 1,2, ecuaţiile de transformare vor fi ~ = t şi y = 71 - 1,2.
Dreapta va avea in noul sistem de Coordonate ecuaţia l) - 1,2 = 2 t - 1,2 sau simplificînd
7) = 2~ (fig. 13.1.7). .
Rotirea unui sistem de coordonate rectangulare (fig. 13. 1.8). Sistemul de coordonate ~Oy
va fi rotit in jurul originii in sensul pozitiv trigonometric cu un unghi ~· Noul sistem de coor-
3SO 1W'atematici elementare

ddnate va fi tOrJ. Un punct P are coordonatele in ve-

chiul sistem (x, y) iar in noul sistem (t, 7)). Proiec-
-+
ţia coordonatei t pe axa Ox va fi OC = t cos ~
-+
iar proiectia coordonatei 7) pe axa Ox va fi CA =
= 7) cos ( ~ + Î) = - 7) sin ~· Efectuâm însumarea
-+ -+ -+
vectorilor: x = OA = OC + CA = t cos~- 7) sin~· Un-
ghiul dintre axa O~ şi axa Oy va fi ~ - ~ iar cel
2
dintreaxa07) şi axaOy va fi ~ - ~- ~ = -~. Deci
2 2
-+
proiecţiile coordonatelor ~ şi 7) pe axa Oy vor fi OD =
= t cos { 'Î - ~) = ; sin ~ şi DE = 7) cos (- ~) =
= 7) cos ~ 1 • Însumînd cei doi vectori, ecuaţia de transfor-
mare a ordonatelor va fi:
13.1.8. Rotirea unui sistem de -+ -+ -+
::oordonate y = OB = OD + DB = t sin ~ + 7) cos~·

Ecuaţiile de transformare a . sistemului x = ; cos ~ - 7) sin ~ t= xcos~ + ysin~

de coordonate xOy prin rotirea cu un
unghi~ y = t sin ~ + 7) cos ~ 7) = -xsin~+ycos~

Formulele pentru ; şi 7) le obţinem prin rotirea sistemului de coordonate tOl) cu unghiul - ~·

Exemplu . Ce coordonate are punctul P(2; -4) într-un nou sistem de coordonate obţinut
prin rotirea cu un unghi ~ = 30°? Vechile coordonate sint
X= 2, y = 4
. 1 1
sm ~ = -, cos ~ = - y'3; deci
2 2

; = 2 • .!_ ~3 + 4. _!_ = 2 + V3.

2 2

7) = - 2.! +4 •! V3 = - 1 + 2 v3.
2 2

Indicaţie. P rintr-o translaţie a unui sistem paralel de coordonate se pot obţine ecuaţii
mai simple ale curbelor. Prin rotirJ. sistemului d e axe xOy este înt otdeauna posibil ca d intr-o
ecuaţie de gradul doi în x şi y sâ eliminâm termenul mixt xy (vezi Discu ţia ecuaţiei de
gradul doi). Se va folosi în cazul acesta transformarea de axe principale. Rotind sistemul
de axe cu un u nghi ~ de -4.'5 ° ecuaţia x 2 + xy + y 2 - 3 = O va avea o formâ mai simplâ ,
adică nn va mai conţine termenul x y : ·
1
x = ; cos -4.'5° - 7) sin -4.'5° = (t - r,) - }"2,
2
1
y =; sin 4.'5° + 7) cos -4.'5° = (; + 7)) - y'2 ,
2
deci prin înlocuirea în ecuaţia datâ avem
1 1 1
- (t2 - 2 t 7) + 7) 2) + - (t1 - 7) 2) + - (t2 + 2t7) + 7)2) - 3 = O sau 3t2 + 7) 1 - 6 = O.
2 2 2
Geometria analitic4 a planui'lfi 351

13.2. Punct şi dreaptă

Segmente şi raportul In care un punct Imparte un segment

Distanţa dintre doul puncte. Mărimea distanţei . dintre
două puncte se. mă.soară în geometria pură cu rigla iar în
geometria analitică. se determină. cu uşurinţă în funcţie de
coordonate. Distanţa dintre două. puncte P 1 (.*'t• y 1) şi P 1 (x1 , y 1)
în sistemul de coordonate rectangulare xOy se calculează.
aplicînd teorema lui Pitagora (fig. 13.2.1). X

Distanţa dintre 13.2. 1. Distanţa dintre două

punctele p
1
şi p
1
1 --
P1P1 = V(xa - xJ
i
+ (yz - Yt)
1
puncte -

Exemple. 1. Fiind date P 1 (1; 8) şi P 1 (4; 2), avem · P 1 P 1 = Y(4- 1) 2 + (2- 8)2 =
= Y32 + <-6) 1 = ffl ~ 6,7t.
2. FiinddatepuncteleP8 (-3,-2) şi P,(-6, -l),distanţa P 8 P,= V(-6+3) 2 +(-1+2)2 =
= Vto. ~ 3,16.
3. Care este diferenţa de drum dintre P 1 şi P, în linie dreaptă sau trecînd şi prin
P2 şi P 8 ?

PlP, = VTIO ~ 11,40,

P 1 P 1 + P 1 P 8 + P 8 P, = ffl + }"6.5 + YlO ~ 6,71 + 8,06 + 3,16 = 17,93.
Deci diferenţa va fi 17,93 - 11,40 = 6,.53.

Raportul in care un punct Imparte un segment dat {fig. 13.2.2). Un punct P care se găseşte pe
~ ___. ..__.
segmentul P 1 P 2 ·împarte segmentul în raportul P 1 P: PP2 =A;).
___.nu numai de mări-
__. depinde
mea lui P 1 P şi P P 2 ci şi de orientarea segmentelor, adică P 1P = - P P 1 • Dacă. punctul p
se găse~te între punctele P 1 şi P 2 , A va fi pozitiv deoarece şi J\P PiJ';
au aceeaşi direcţie. Dar
cînd punctul P este exterior segmentului P 1 P 2 , raportul va fi negativ. A este monoton crescător
~

cî~d- punctul P parcurge segmentul~. deoarece în raportul A = ~ numărătorul creşte şi

PP2
numitorul scade. În cazul în care P coincide cu P 1 , A = O; cînd P este mijlocul segmentu-
~ .
lui P 1P 2 , A = 1. iar cînd P se apropte oricît de mult de Pa, A.-+
~
+ oo. Cînd P este un
. d reptet. P~
punct extenor '\ = plp va f'1 negat tv.
~ ' î n cazu1 cm
• d p est e f oart e d ts
' t anţat,
1 P 2 ,,...
PPa
~ --
de P 1 şi P 2 , /, va tinde că.tre - 1: În cazul cînd P se apropie de P 1 în direcţia P 1 Pz, P P 2 =
= PP1 + P 1 Pa > PP1 , A va creşte de la -1 spre O. Cînd P se apropie în sens invers de
P 1 ,P1 P= P 1 Pa+ PaP > PaP, adică IA 1 > 1;
p Pa-+ O, A va tinde că.tre - oo. Deci P parcurgînd toată. dreapta reală, valorile lui .A vorfi

P l,_-_oo____~P~1~--Af
________,P~a_______+_oo
__
-,.- - - 1 ? o )11 ? + 00 1 - 00 ? - 1
Ecuaţiile dreptei
Direcţia unei drepte (fig. 13.2.3). O dreaptă. orientată.g formează cu axa Ox pozitivă un unghi
~ (x, g) = cp, iar cu axaOy pozitivă. un unghi~ (y,g) = 'Î - cp. Fie P 1, Pa două puncte pe această.
___.
dreaptă, astfel ca P 1 P 2 să fie pozitiv. Prin aceste puncte trasă.m drepte paralele cu axele
3S2. Matematici elementaf'e

13_2.2. Valoarea ra-

portului de diviziune
). cind un punct P
parcurge o dreaptl

- --- --- ----- -7- --- -------

13.2.3. Ecuaţia drep-

tei şi raportul în care
un punct P_... împarte
segmentul P 1P 1 •
_...
care le vor intersecta în ,punctele Pu:• Pu:, respectiv PlJ/, P 11,. ProiecJ'iile segmentului P 1P 1 pe
a~e vor fi exprimate în funcţie de unghiul cp astfel:

Dacii. (xpy 1), respectiv (~1 • y 1 ) sint coordonatele punctelor P 1 şi P 1 , atunci

_. _. _. _.
~1 + P1zPsz = ~•• ~~ - ~1 = PtzPsz şi Y1 + Pu,Psu = Ys• Ys - y, = P1uPsu;

Ys- Y1
cos cp = sin cp

l. ughiul cp poate fi determinat cu ajutorul coordonatelor punctelor P 1 şi P 1 ; el poate lua valori

intre o
şi 27t. Cel mai bine n
determinli.m cu ajutorul tangentei

m = tg cp = Ys - Yt , cp = arctg Ys - Yt •
~. -~~. ~~- ~1

Bazîndu-ne pe faptul eli. arctg cp este funcţia invers4 funcţiei tg cp luli.m pentru cp, valoarea
cuprinsli. între-~ şi ~. Valoarea m se numeşte panta dreptei g.
. 2 2
_...
Ecuaţia unei drepte. Dacii. punctul P împarte segmentul P 1P 1 (fig. 13.2.4) tn raportul
_...
plp
__...., atunci aplicînd rezultatele de mai sus avem
pp2
__.... _...
~ - ~1 = P 1P cos cp şi y - y 1 = P 1 P sin cp
_... __....
~~-~=PP2 coscp şi y 1 -y=PP1 sincp.

Pentru valoarea raportului obţinem

__,. __,.
1.. = P t P: PPs = (~- ~1)/cos cp: (~1 - ~)/cos cp = (x- xJ : (x1 - x)
sau
__,. ___..
). = P 1 P: PP1 = (y- yJfsin cp : (y1 - y)/sin cp = (y - y 1) : (y1 - y).
Geometria analitic4 a planului 353

Cînd A ia valori între -oo şi +oo. punctul P parcurge dreapta g. Dacă coordonatele x şi y
ale unui punct P verifică ecuaţia (x- x 1): (x1 - x) = (y- y 1): (y1 - y), punctul P se
află. pe dreaptă. Coordonatele (x, y) se numesc coordonate curente. Prin aplicarea proprietăţilor
proporţiilor, din a: b = c: d rezultă a: (a+ b) = c: (c + ă). În cazul nostru ecuaţia va avea
forma (x-x1): (x1 -x1) = (y- y 1): {y1 - y 1). Pri:n schimbarea termetl.ilor proporţiei obţinem
ecuaţia carlezian4 a d,-eptei determinate de dou4 puncte.

Ecuaţia carteziană a dreptei determinate de două puncte:

(y - yJ : (x - x1 ) = (y1 - yJ : (x1 - xJ

Cunoscînd coeficientul unghiula1' m = (y1 - y 1) : (x1 - x1) al unei drepte ~i un punct P al

dreptei, putem stabili ecuaţia dreptei care trece printr-un punct şi are panta dată.

Ecuaţia dreptei care trece printr-un punct şi are panta dată.:

y - y1 = m(x - x 1)

Din compararea celor două ecuaţii rezultă. tg cp = m = y2 - Yl şi in funcţie de poziţia

X2- XI
punctelor P 1 şi Pz poate lua toate valorile între -00 şi + oo.
Cazurile particulare sînt cele in care y 1 - y 1 = O şi x 2 - x 1 = O.
În primul caz tg cp = O, cp = O, sau 180° şi dreapta este paralelă. cu axa Ox şi are ecuaţia y = y 1 ;
aceasta înseamnă. că. pentru orice valoare a abscisei x a punctului P de pe dreaptă,
ordonata va fi constantd şi egald cu y 1 . Dreapta este paralelă cu axa Ox .
În cazul al doilea tg cp = ± oo şi cp = 90° sau 270°. Deci ecuaţia dreptei va fi x = x 1 şi
dreapta este paralelă. cu axa Oy. Ecuaţiile axelor Ox şi Oy vor fi următoarele: y = O şi respectiv
x = O. Din egalităţile A = x - x1 şi  = y - Yt se pot calcula coordonatele x, yale punc-
Xz- x ____. Yz- y
t ului P care împarte segmentul P 1 P 2 în raportul A. Din Ax 2 - Ax = x - x1 obţinem x =
= (x1 + Ax2) /(1 + A) . Mijlocul Mal segmentului P 1 P 2 va avea coordonatele x = x1 + x 2- ,
2
y Yt + y2 deoarece A = + 1.
2

Coordonatele punctului P care împarte

____.
segmentul P 1 P 2 în raportul A
____.
Exemplul 1. Direcţia cp a segmentului P 1 P 2 •
a) Fiind date punctele P 1 (2; 3) şi P 2 (7, 8):
7-2 5 1 8 - 3 1
sin cp
cos cp = V(7- 2)2 + (8- 3)2 = y..,a + .sz =Vi' .sv2 = -V2
Unghiul direcţiei este cp = 4.5°.
b) Fiind date P 1 (-1 ; -2) şi P 2 (0; 8):
o+ 1 1 8+2 10
cos cp = V(O + 1) 2 + (8 + 2) 2 = V10 1 • sin cp = V101 = -V 101 ;
tg cp = 10. Unghiul direcţiei este cp = 84,3°.
c) Fiind date P 1 (2; -3) şi P 2 (-3; + 5): ·
- 3-2 -.5 . 8
cos cp = - - - . Stn cp = Y89 ;
V< -3 - 2) 2 + (.5 + 3) 2 - V89
8
tg cp =- - = - 1,6. Cadranul II, cp = 180° - .58° = 122° .
.5
354 Matematici elementare
y
E~emplul 2. S~ se afle coordonatele
punctului T care împarte segmentul m~rginit
de punctele P 1 (3; -2) şi P 1 ( - 5; 4) astfel
--+ ___. 2
încît P 1 T: TP1 = 2 : 3. Deoarece A=- _ ,
3
avem
3 +~ (-.5)
~~ +A~z = 3
13.2.4. Dreapta dus~ prin punctele P 1 ( -4; -2) 1+ A 2
şi P 1 (5; -4) 1 + 3

-2 + -2 · 4
9- 10
=---= y
3 -6 +8 =-
2
5
1 +~ 5 5
3
Segmentul este împ~rţit în dou~ p~rţi egale (A = + 1) de punctul M(- 1; 1).

E~emplul 3. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele P 1 (-4; -2) şi P 2 (5; -4) va fi

y +2 = -4 + 2 sau y = _ ~ ~ _ ~.
~+4 5+4 9 9
Panta dreptei va fi m = - ~= -
0;2222 ... = tg IP· Unghiul~P va avea valoarea <pt = - 12,53°.
1
9
sau IPz = 180°- 12,53° = 167,47°, valoarea principal~ este IP = -12,53°. Punctul Pa, care
--+
se afl~ la o distan~ de 31P1 P 2 1 de punctul P..,, tmparte -segmentul P 1 P 2 în raportul A=
~--+ 4
= P 1 Paf PaP2 = 41 P 1 P 1 /(-31 P 1 P 2 1) = - Punctul Pa va avea coordonatele:
3

-4 ~.5
3
12 + 20 = 32
1- i
3 3
şi
4 4
Yt - -y2 - 2 - - (-4)
3 3
Ya ------ = -16 +6= -10.
1- i
3 3
E~emplul4. S~ se aflt'! ecuaţia dreptei care trece prin punctul P 1 (3, 4) şi formeaz~ cu o~
un unghi egal cu 60°. Deoare.c e ~1 = 3; y 1 = 4; tg cx = m = tg 60° = V3, ecuaţia dreptei va fi

y - 4 = V3(~ - 3) şi prin rearanjarea termenilor

y = V3· ~ + 4-3V3.
Ecuaţia dreptei sub formi expliciti. În ultimele exemple ecuaţiile dreptelor au fost redate
în forma y = a~+ b. În general, orice ecuaţie a unei drepte poate fi scris~ sub forma aceasta,
în afar~ de cele ale dreptelor paralele cu Oy. Din ecuaţia dreptei determinate de un punct
şi coeficientul unghiular obţinem
y - y 1 = m(~ - ~ 1) = m~ - m~ 1 sau
Y = m~ + (Yt - m~1), Ecuaţia dreptei sub form~ explicit~ 1 y = m~ + n
y = m~ +n, unden =y1 - m~1 •
m se numeşte coeficientul unghiular şi n ordonata la origine (fig. 13.2.5.).
Geomett'ia analitică a planului 355

O dreaptă. paralelă. la Oy are ecuaţia x = x1 . Deoa~ece m = tg q>. mx1 va reprezenta diferenţa

dintre ordonata punctului P 1 şi a punctului de intersecţie S a dreptei cu axaOy; n = y 1 - mx1
este deci ordonata lui S. Dacă. x = O, y 8 va fi egal cu n.
Fie o dreaptă. y = mx în care facem pe x = 1; deci y va avea valoarea m. Dreapta
care are ecuaţia y = mx + n este o tt'anslaţie pat'aleld a dreptei y = mx cu .n pe axa Oy. Con-
strucţia unei drepte g se va face în felul urmă.tor. Ducem o paralelă. la axa Oy prin punctul ( 1, O)
pe care construim un segment orientat de mă.rime m. Unind originea cu capă.tul segmentului m,
obţinem dreapta h care are panta egală. cu m. Paralela la h dusă. prin punctul de coordonate
(0, n) de pe axa Oy va fi dreapta că.utată. g (fig. 13.2.6).

y
;
;
;
;
/
/

+1 X

13.2.5. Obţinerea ecuaţiei dreptei sub

formă. explicită. din ecuaţia dreptei
care trece printr-un punct şi are
panta dată.
13.2.6. Trei exemple pentru ecuaţia sub formă. explicită
y ·= mx + n
Ecuaţia dreptei prin tăieturi (fig. 13.2. 7). Dreapta
poate fi determinată. de punctele unde ea taie axele, de
coordonate P 1 (a , O) şi P 2 (0, b). Înlocuind cele două puncte
în ecuaţia dreptei ce trece prin două puncte, obţinem
y-O=b-0
sau prin rearanjare !..=-~+1
x-a 0-a b a
X 'y
sau - +- = 1.
a b
x y r
Ecuaţia dreptei prin tă.ieturi -+- = l l 13.2.7. Ecuaţia dreptei prin tă­
• 1a b ieturi
Exemple. 1. Să se scrie ecuaţia dreptei care determină pe axele Ox şi Oy segmentele
a = 4 ş1· b. = - 2 . Eeua ţ'1a d rept e1· pnn
· tăieturi va fi ~ + .!....
_ = 1 sau sub formă ex-
4 2
plicită. y = ~- 2.
2
2. Ecuaţia dreptei prin tăieturi se poate scrie sub formă explicită. Din ~ + !.. = 1 obţi-
a b
nem y = - ..!!... x + b. Deci m = - ..!!... şi n = b.
a a
3. Care sînt punctele în care dreapta y = - -4 x + 8 ta1e
. axele de coordonate?
3
Din formulele de la exemplul 2 rezultă că b = 8 şi a = 6.
Ecuaţia normală a dreptei (Hesse). Această ecuaţie a fost dedusă de Otto HESSE
1811- 1874). Printr-o dt'eaptă Mientată g se va împărţi planul în două părţi şi se va
3.56 Matematici elementaf'e

socoti pozitivă. acea parte a planului care se află. în stînga dreptei. Trasă.m o normală. n
astfel orientată. încît unghiul (g, n) să. aibă. valoarea +90. Pe această. normală. se poate preciza
-+
distanţa p de la origine la df'eapta g; OG = p, unde G .este punctul de intersecţie a normalei
cu dreapta g. În figura 13.2.8. această. distanţă. p este pozitivă.. În cazul în care originea s-ar
afla în planul desemnat de noi pozitiv, distanţa par fi negativă., iar în cazul în care originea
O coincide cu G, p = O.
Fie~ unghiul format de axa Ox cu normala,~=~ (x, n). Atunci unghiul format de axaOx cu

dreaptavafi ~(x, g) = ~ (x, n) -~ = ~- ~ . Unghiul (y, n) v·a fi egal cu~ -~·Unghiul

2 2 2
~ poate să.
ia orice valoare în intervalul [0, 27t). Punctul P are coordonatele carteziene x =
-+ -+ -+
= OR şi y = RP şi distanţa d = QP la d,-eapta g. Punctul O poate fi unit cu punctul P prin
-+ -+ -+ -+ -+
suma de vectori OG + GQ + QP sau OR + RP. Proiecţiile lor pe normală. trebuie să. fie egale:
p + O+ d = x cos~ + y cos (y, n) = x cos~ +y sin cp sau d = x cos~+ y sin~ - p
Punctele P caf'e se află tn paf'tea pozitivă a pla-
nului au distanţa -d faţă de dreapta g pozitivă iar cele
care se află tn partea negativă au distanţa negativă.

Punctele de pe dreaptă. vor avea d = O şi deci ecua-

ţia dreptei va fi x cos ~ + y sin ~ - p = O.

Ecuaţia normală. a
dreptei x cos ~ + y sin ~ - p= O

Paralelele la dreapta g care se află. la o distanţă

±8 vor avea ecuaţiile
x cos ~ + y sin ~ - (p ± 8) = O.
În cazul în care 8 = - p una din paralele va trece
prin origine şi ecuaţia sa va fi
x cos ~ + y sin ~ = O

sau y = - x cotg ~= x tg ( ~ - "Î) = mx. 13.2.8. Ecuaţia normală. a dreptei

Dacă. 8 > p , atunci una dintre paralele se află de cealaltă. parte a originii şi p' = p- 8
are o valoare negativă..

Exemplul 1. Să. se scrie ecuaţia normală. a dreptei care are distanţa p = 3 (fig. 13.2.9) faţă.
şi unghiul normalei cu axa Ox egal cu 30°. Deci_x cos 30° + y sin 30°- 3 =O

v;
de origine

sau X + y ~ - 3 = 0 este ecuaţia normală. a dreptei care se scrie sub formă. explicită
y = - Jl3x + 6. Distanţele de la punctele P 1 (.5; 7) şi P 2 (-1 ; -3) la dreapta g vor fi

d1 = 25 ,r:; 7
r3 + 2 - 3 = 2,.5 r 3
,r:,·
+ 0,.5 ~ 4,33 + 0,.5 = 4,83;

dz = - f V3- f.- 3= - {fn + 4,.5)~ ~(0,87 + 4,5) = -.5,37.

Paralelele p2 şi p1 care se află. la o d.istanţ.ă. 8= ± 6 faţă. de g vor avea ecuaţiile
1 - 1 y3 1
X 2 V3 + y 2-9 = o şi XT + y 2 + 3 = O.
În a doua ecuaţie p este negativ.
Antiparalela care are p1 > O şi normala n' = - n va avea ecuaţia - x TV3 - y
1
2 - 3 =O
sau x cos 210° +y sin 210°- 3 = O.
Geometria analitică a planului 3.57

Exemplul 2. Dreapta h (fig. 13.2.10) taie axele Ox şi Oy în punctele P 1 ( - .5, O) şi P 1 (0; 8) şi

8
formeazâ. cu axa Ox unghiul a câ.rui tangentâ. este egalâ. cu - = 1,6,
.5
8
tg (x, h) - = 1,6, deci ~ (x, h) = .58°,
.5
Deoarece ~ (x, h) = cp - 2",
7t
cp va fi egal cu cp = .58° + 90° = 148°. În ecuaţia normală
--+ . --+
x cos 148° +y sin 148°- p = O, p va fi proiecţia lui OP1 sau0P2 pe normala n:

--+
p= OP1 cos 148° = (- .5) · (-sin .58°) = .5 • 0,8480 ~ 4,24,
--+
sau p= OP2 cos ( 148°- 90°) = 8 cos .58° = 8· 0,.5299 ~ 4,24.
Deci ecuaţia dreptei va fi - x · 0,8.5 + y • 0,.53 - 4,24 = O.
Punctul P 3 de coordonate (6; .5) are distanţa faţă de dreaptah egală cu d = - 6·0,8.5 +
+ .5 ·0,.53 -4,24 = - .5,09 ;- 2,6.5 - 4,24 ~ - 6,68. Aceastâ. distanţă este cu p 1 = 6,68 - 4,24 =
= 2,44 mai mare decît p. Paralela h1 prin P 3 la h are ecuaţia- x · 0,8.5 + y · 0,.53 + 2,44 = O
şi antiparalela sa h~ cu n 1 = - n va avea ecuaţia x cos ( 148° + 180) + y sin ( 148° + 180°)
-2,44 sau O= x· 0,8.5- y· 0,.53- 2,44 =O.

13.2.9. Exemplul 1: dreapta scrisâ. sub formă 13.2.10. Exemplul 2: ecuaţia drepte
normalâ. : cp = 30°, p = 3 sub forma normală

Ecuaţia generali a dreptei. Într-un sistem de coordonate carteziene rectangulare. orice

dreaptâ. este definitâ. de ecuaţia de gradul întîi Ax + By + C = O în care A, B , C sînt numere
reale; A şi B nu pot fi simultan egale cu zero. În cazul în care A = O şi B ::1= O ecuaţia By +
+ C :;:::: O, y = - ~ este o paralelă la axa Ox la o distanţă egală cu - ~ -· Dacă A ::1=
B B .
::1= 0 şi B = O, ecuaţia x = - ~ este o paralelă la Oy, la o distanţă egală cu-~. Dacă A
A A
şi B sînt diferiţi de O, atunci y =- ~ x - ~ este ecuaţia dreptei care are coeficientul un-
B B
ghiular m = - -Aşt. ord onata la ongme
'' n = - -Cp
. entru C=O,d reapta va trece prm
. on-
.
B B
A
gine şi va avea panta egală cu - - . Definim ca pozitiv semiplanul care conţine totalitatea
B
punctelor P(x, y) cu următoarea proprietate: coordonatele punctelor introduse în ecuaţia
Ax+ By + C = f(x, y) dau un f(x, y) pozitiv.
3.58 Mt~.tematici elementa1'e

În exemplul 2 funcţia 5y - 8% - 40 = f(%, y) are o valoare negativă. în cazul punctu-

lui P 3 (6; .5); 2.5-48-40 = - 63, deci punctul P 3 se află. în semiplanul negativ. Sen-
sul unei drepte este pozitiv dacă. punctele aflate la stînga sa sînt din semiplanul pozitiv.
Înmulţim ecuaţia A% + By + C = O cu e ,
YA2 + B2
unde e = ± 1; ecuaţia obţinută. y
eA% eBy tC O
-:~====~
VA 2 + B2 VA2 + B2 + + VA + B2 =
2

este nof'mată, adică. suma pă.tratelor coeficienţilor lui % şi y

este egală. cu 1; ecuaţia obişnuită.

(V A:A+ B + (V A:: B
În această. ecuaţie notăm
r
2 2r = 1.

eA eB
= cos <p, sin cp,
VA 2 + B2 VA 2 + B2
13.2. 11. Normalizarea ecuaţiei
3y- 2%-4 =o

Ecuaţia astfel obţinută. se numeşte ecuaţia n01'mală a dreptei.

E%emplu. Să. se transforme ecuaţia 3y - 2%- 4 = O (fig. 13.2.11) într-o ecuaţie normală. . Ori-
ginea (0, O) aparţine semiplanului negativ, deoarece 3 ·O- 2 ·O- 4 = - 4. Deoarece A= -2,

B = + 3, C 4, trebuie să. împărţim fiecare coeficient prin Y4 + 9

= - = = V13. Deci ecuaţia
. . 2 3 4 ,..z 3
normală. a dreptei va f l - V13 % + r
13 y - V13 =O, şi coscp = - v' 13' sin <p = V13'

3 +4
tg <p = - - = - 1,.5, <p = 123,68°; p = li - '
2 r 13
2
Din forma explicită. a ecuaţiei y = - % + -4 obţmem
.
pentru control m = tg (%, g) =
3 3
= ~, -~ (%, g) = 33,69°, deci cp - ~ = 33,69°, <p = 123°,69°.
3 2

Poziţia unui punct faţă de o dreaptă

Un punct' P(%, y) se află. pe o dreaptă. d, sau dreapta d trece ·prin punctul P(%, y) dacă
coordonatele punctului %şi y verifică ecuaţia dreptei.
Fie dreapta y = 2% - 7 şi punctul P 1 (4; 1). Ecuaţia este ve1'ijicată pentru %1 = 4 şi y 1 = 1;
1 = 2 · 4-7 şi deci punctul P 1 se află. pe dreaptă.. Punctul P 2 (2; 4) nu se află. pe dreaptă.
deoarece coordonatele sale %2 = 2 şi y 2 = 4 nu verifică. ecuaţia dreptei:· 4 ::1= 2 · 2 - 7.

Un punct P 1 (%1 ; y 1) se află pe dreaptl daci coordonatele sale x 1 şi y 1 verifici ecuaţia dreptei.

1
E%emple. 1. Punctul P(2; 3) nu se află. pe dreapta 2% - - y + 8 = O deoarece 2 • 2 -
4
1
- - .3 +8 ::1= o.
4
2. Dreapta !._ + !.. - 17 = O nu trece prin origine, deoarece _Q_ + _Q_ - 17 ::1= O.
2 3 2 3
3. Punctul P 1 (.57; 88) se află pe dreapta y - 8 = 2(%- 17) deoarece 88-8 = 2(.57-17).
Geometria analitic4 a planului 359

4. Ecuaţia dreptei care trece prin punc-

tele P 1 (O; i) şi P 1 {2; %) este urmltoarea:
3 .5 3
y- 2 2 2 X 3
sau y = - + -·
x-0 2 2 2
AceastA. dreaptA. intersecteazA. axa O;dn punctul
S de coordonate -3 şi O. Valoarea x 0 = - 3
anuleazA. funcţia.
5. Punctul P 1 de abscisă. x 1 = .5 care se
X

aflA. pe dreapta y = -2 x - 2 trebuie sA. aibA.

3
2 10 4
ordonata y 1 = - x1 - 2 = -- 2 = - ·
3 3 3
6. Prin punctul P 1(6; 4) trebuie construitA.
o <treaptA. care are o distanţă d = 3 faţă de
punctul P 1 (3; -.5).
Geometric problema se rezolvA. cu ajutorul
cercului lui Thales cu diametru! P 1 P-s. Obţinem
doud drepte g1 şi g1 a clror distanţA. este d1 = 13.2.12. Dreptele 8v respectiv g2 care trec
= + 3 şi respectiv d1 = - 3, ţinînd seama prin punctul P 1 şi au distanţa d1 , respectiv d11
de orientarea perpendicularei faţă de origine faţă de P 2

{fig. 13.2.12). TotodatA. constatAm el distanJa

d trebuie stl fie mai mictl decit mlrimea segmE-ntului P 1 P 1 ca sA. existe o soluţie. În x cos 1> +
+ y sin <p - p = O trebuie determinate mlrimile cos <p, sin cp şi p. Dreapta aceasta trebuie
să treacA. prin punctul P 1 (6; i) şi sA. aibt\. distanţa d = ± 3 faţA. de punctul P 11 (3; -.5)

6 cos <p + i sin cp - p = O

1 3 cos <p - .5 sin cp - p = ± 3

= 1.-.::t------

4
cos cpl = =F 1; cos cpl ±-
5

2
10 sin1 cp ± 6 sin cp =0 Ps = ± 2-
.5

sin ~ = O; sin cp11 = =f 2

5

Prin inlocuirea în ecuaţie a lui cos <p1 = 1, sin cp1 = O, P1 = 6 şi respectiv a lui cos <p1 =
i . 3 22 b. d • .. 4 .
= - • Sln cp1 = - -, p1 = -. o ţinem ouc. ecuaţii: - x - - y -
3 22
. . .:. . =
o Şl. x -
.5 .5 5 5 .5 .5
i
- 6 = O sau scrise sub formA. explicit~ y = - x - 4 Şi x= 6. Introducînd coordonatele
3

originii x =O, y =O în cele douA. funcţii f 1 (x, y) = - ~ x- 2 ~. / 1 (x, y) =x- 6,

y + i.5
.5 .5
rezultA. că originea se aflA. faţă de ambele drepte' în partea negativA. a planului.
360 Matematici e~ementare

13.3. Poziţia relativă a mai multor drepte

Se ştie din geometria plană. că. poziţia a două. drepte într-un plan poate fi descrisă. prin
noţiunile de paralelism şi distanţă., respectiv punct de intersecţie şi unghi a două. drepte.
În geometria analitică. noţiunile de mai sus se obţin din ecuaţiile dreptelor. Direcţiile . a două.
drepte scrise sub forma explicită. y = m 1 x + n 1 şi y = m 2 x + n 2 sînt date de coeficienţii un-
ghiulari m 1 şi m 2 • Dreptele sînt paralele în cazul în care m 1 este egal cu m 2 •
Scrise sub forma normală. x cos <p1 + y sin CJ)t- p1 = O şi x cos <pz + y sin <pz - p2 = O,
d reptele sînt paralele în cazul cînd coeficienţii termenilor liniari sînt proporţionali: cos cp 1 =
= x cos <pz şi sin <ilt = x sin cp2 • Aceeaşi condiţie este valabilă. şi în cazul ecuaţiilor generale ale
dreptelor, scrise deci sub forma: A 1 x + B 1 y + e 1 = O şi A 2 x + BzY + e 2 = O. A 1 B 2 -
A 2 B 1 = O.

În general se poate afirma că. coeficienţii ecuaţiei A, B, e desemnează. poziţia dreptei. Ei

sînt constanţi,iar x şi y variabile.

Punct de intersecţie şi unghi de intersecţie

Stabilirea punctului de intersecţie. Fie două. drepte A 1 x + BtY + e 1 = O şi A 2 x +

+ B 2 y + e2 = O. Ele sînt concurente dacă. se intersectează. într-un punct P 0 (x 0 , y 0 ). Coor-
donatele punctului P 0 trebuie să. verifice ambele ecuaţii, deci .x 0 , y 0 trebuie să. fie soluţia unica.
a sistemului format din cele două. ecuaţii:

At.xo + BtYo + el = O}
A 2x0 + BzYo + e2 = O
În cazul în care sistemul nu are soluţie,
dreptele sînt paralele, iar cînd sistemul are o
infinitate de soluţii, atunci dreptele sînt con-
iundate. ·

Exemplul 1. În care punct se intersec-

tează. dreptele - 3.x + 3y - 6 = O şi 2.x +
3y + 9 = o (fig. 13.3.1) ?
Rezolvarea sistemului se face după. urmă.­
toarea schemă.:
-3.x0 + 3y 0 - 6 = O - .x 0 + 15 = o
2.x 0 + 3y 0 + 9 = O
_!( Xo = - 3

3(- ) + 3y 0 - 6 = O
Yo = -
Dreptele se intersectează. în punctul P 0 ( - 13.3.1. Stabilirea punctului de intersecţie
-3; - 1

Exemplul 2. Să. gă.sim punctul de intersecţie a două. drepte scrise sub forma explicită. :
y =- 3.x + 14, y = - .x - 1. Folosim ca metodă. de rezolvare a sistemului metoda sub-
stituţie\. Punctul de intersecţie este P 0 (7,5; -8,5).

Exemplul 3. Dreptele 3.x +y - 7 = O şi 2.x - y - 3 = 2 se intersectează. în punctu l

P 0 (2; 1). ·
Geometf'ia a.nalitictl a planului 361

.Exemplul 4. Dreptele 2x - 3y + .5 = O şi 3y - 2x + 2 = O sînt paralele. Originea se

aflâ pentru ambele drepte în partea pozitivă a planului. Sistemul de ecuaţii îl transcriem
sub formâ normală:

+2x-
0
-3yo
- + .5-
:}
2x0 -3x 0 +.5=0

} -·· VTI0
2x V
3y13 VTI
2
-2x 0 + 3y 0 + 2 = O - - + -0 + -
VTI Vl3 VE
Dreptele au distanţa dintre ele egalâ cu 7/ VIi

Exemplul .5. Ecuaţiile 0,8x + 0,4y- 1,2 =O şi 2x + y - 3=0 reprezintă aceeaşi dreaptâ;
prima ecuaţie se obţine din a doua prin împărţire cu .5f2.
Sistemul format din cele două ecuaţii are o infinitate de soluţii.

Exemplul 6. Dreptele y = 2x - 8 şi y = 2x + 12 sînt paralele deoarece m 1 = 2 = m2 ;

de asemenea şi dreptele !..... + !.. = 1 şi _:. + !.. = 1 sînt paralele deoarece din forma explicită
4 6 2 3
y = - 2_ x + 6 şi respectiv y = - 2_ x + 3 reiese câ au acelaşi coeficient unghiular.
2 2

Exemplul 7. Să se gâsească ecuaţia dreptei care trece prin punctul P 1 (2; - 1) şi este
paralelă cu dreapta y =
2x - 3. Folosind formula ecuaţiei dreptei care trece printr-un punct
şi are direcţia dată, putem scrie ecuaţia dreptei care trece prin P 1 cu m= 2: y + 1 2(x - 2). =
Unghiul a două drepte (fig. 13. 3.2). Fie x._cos <p 1 + y sin <p 1 - p1 = O şi x cos <p 2 + y sin <p 2 -
- p2 = O ecuaţiile a douâ drepte g1 şi g2 ; ele se taie sub un unghi ~ = -<t (g1 , g 2) = <p 2 - <p 1 •
Ecuaţiile dreptelor g 1 şi g 2 scrise sub forma explicitâ sînt y = m 1 x + n 1 şi y = m2 x + n 2 ,
unde m 1 = tg cx1 şi m 2 = tg cx2 în care cx1 = -<t(x, g 1), cx 2 = -<t (x, g,) şi deci -<t (g1 , g 2) =
= -<t(x, g~ - -<t(x, g1) = cx2 - cx1 • Conform teoremei de adunare pentru tangentă obţinem

tg =exz- -- -tg-cx-1
·'· ' l 'tg sau
1 + tg exz tg cx1

Prin inversarea dreptelor obţinem ~' = -<t (g2 , gi) = cx1 - exz = - ~ sau ~' = 1t - ~·
Această relaţie ne indică condiţiile ca două
1 drepte să fie paYalele sau peYpendicula1'e: pentru
Condiţia de ortogonalitate m1 = - -
ljJ = O obţinem m 1 = m 2 iar pentru ~ = 90°, 1+
m2 +m1 m 2 =O.

Exemplul 1. Dreptele y - 2 = .5(x - 13) şi y = - _..!.. x+ 18 sînt perpendiculare deoarece

.5
c . 1
m1 = J Şl m 1 = - - , deci m 2 = - - •
.5 ml

Exemplul 2. Sâ se afle ecuaţia dreptei perpendiculare pe dreapta y = -2 x + 3 şt. care

.
3
= - ~,
3
trece prin punctul P(l, 1). Dreapta datâ are panta m1 deci m2 = -
3
3 3 1
şi ecuaţia dreptei va fi y - 1= - (x - 1) sau y = - x -
2 2 2
362 Matematici elementare

3 3
Exemplul 3. Dreptele y = - 2x + 16 ş~ y = X+ se intersecteaziJ sub unghiul
5 5
3
- + 2
3 5 7
~ = 32,48°, deoarece din m1 = - 2 şi m 2 = - - rezultă. că. tg ~ =
5 3 11
1+2·-
5
= 0,6364 care corespunde unghiului de 32,48°.
Putem afla unghiul ~ altfel. Din m 1 = - 2 = tg cx1 obţinem cx1 = - 63,43° şi din
m2 = -0,6 = tg ~obţinem ~ = -30,96°, deci ~ = ~- cx1 = -30,96° + 63,43° = 32,47°.

Exemplul 4. Dreptele !.. + !.. = 1 şi !.. - !.. = 1 scrise sub formă. • normală. sînt
4 5 3 2
y
5
- x + .. Şl. respectiv
J
. 2
y = - x -
2
. Din m 1 = - ~ şi m2 = + ~ obţinem tg ~=
4 3 4 3
2 5
-+-
3 4 8 + 15 23
= -- = 11,5. Unghiul lor de intersecţie este ~ = 85,03°.
1- ~.~ 12- 10 2
3 4
5
Verificarea se poate face astfel: tg cx1 = - -, cx1 = - 51,34°; tg ~
4
~ = ~ - <Xt = 85,03° (fig. 13.3.2) .

13.3.2. Dreptele x/4+ y/5 = 1, respectiv

x/3 - yf2 = 1 şi unghiul lor de inter-
secţie

13.3.3. Determinarea bisectoarelor

Pentru determinarea ecuaţiei unei drepte care trece printr-un punct şi intersectează. o
altă dreaptă. sub un unghi ~ facem urmă.torul raţionament: cunoaştem m 1 şi tg ~. deci il
x
a fl c~.m pe mz. m2 = ml + tg ~ Şl· ·
scnem ecuaţ"1a d rept e1· care trece prmtr-un
· punet ş1·
·1- m 1 tg ~
şi are panta cunoscută.

Ecuaţiile bisectoarelor. La intersecţia dreptelor g1 şi g2 apar patru unghiuri, două. cîte două.
opuse la vîrf. Acestor patru unghiuri le corespund două. bisectoare w1 şi w2 , care reprezintă.
Geomett'ia analitică a planult'i 363

locurile geometrice ale punctelor egal depărtate de laturile unghiurilor. Dreptele g1 şi g2 au

ecuaţiile x cos tp1 + y sin tp1 - p1 = O şi x cos tp2 + y sin tp 2 - P2 = O, w-1 este bisectoarea
unghiului care se află în partea pozitivă a planului faţă de cele două drepte. · Orice punct al
lui w 1 are distanţele d1 şi respectiv d 2 la cele două drepte, pozitive {fig. 13.3:3). În
unghiul opus la vîrf distanţele de la un punct P al bisectoarei w1 la cele două drepte
sînt negative: În ecuaţiile d1 = t 1 {x cos tp1 + Y sin~ -p1) şi d2 = t 2 (x cos tp2 + 'y sin tp2 - p2),
t 1 = ± 1 şi t 2 = ± 1 au acelaşi semn. Din egalitatea d1 = d 2 reiese ecuaţia bisectoarei w 1 :

xtcos tp1 - cos tp 2) + y (sin tp1 - sin tp2) - (p1 - P2) = O.

În celelalte două unghiuri distanţele de la bisectoarea w 2 la cele două drepte vor fi de

semne contrare. adică t 1 = - €2 şi d~ = - d;. Deci ecuaţia bisectoarei w 2 va fi x{cos tp1 +
+ cos tp 2) + y(sin tp1 + sin tp2) - (p 1 + p2) = O.

Ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor x(cos ~±cos tpz) + y(sin tp1 ± sin tp2) - {P1 ± ·p 1) =0.
formate prin intersecţia a două Semnul negativ se alege pentru bisectoarea unghiu-
drepte lui care aparţine ambelor semiplane pozitive.
·'
Exemplu. Ecuaţiile generale a:le dreptelor x + y - 2 = O şi 7x + y - 32 = O se scriu
1 1 2 . 7 . 1 32
sub forma normală --= x + --= y - --== O, respectiv - - - x + --= y - --- =0.
V2 V2 V2 5V2 5V2 5V2
Ecuaţiile celor două bisectoare vor fi

Aducînd la acelaşi numitor, acestea devin

x(5 ± 7) + y(5 ± 1) - ( 10 ± 32) = O.

Scrise sub forma explicită, vor fi

1 11
y X- y = -2x+7.
2 2

Triunghi şi poligon

Aria unui triunghi. Fie P 1 (x1 , y 1), P 2 (x2 , y 2) şi

Pa(xa, Ya) vîrfurile unui triunghi (fig. 13.3.-4).
1 -- 1-- - -
Aria triunghiului se calculează conform formulei A = - P 1 P 2 ·ha = - P 1 P 2 • P 1 Pasin a.,
2 2
~
unde ha este distanţa dintre punctul Pa şi dreapta P 1 P 1 şi a. unghiul dintre segmentele P 1 P 2
~
şi P 1 P 3 care se consideră în sensul de rotire a sistemului de coordonate.
Dacă sensul de rotire este sensul pozitiv matematic (trigonometric), atunci Pa se află
~
la stînga lui P 1 P 2 şi prin parcurgerea perimetrului în ordinea P 1 -+ P 2 -+ P 3 suprafaţa triun-
ghiului se află la stînga şi deci sinusul este pozitiv. Dacă sensul de rotit'e este invet's, suprafaţa
se află la dreapta, iar aria triunghiului va fi negativă.
364 Matematici elementare

Printr-o translaţie. X 1 = x - x1 , y' = y - y 1 vom introduce un nou sistem de coord~nate

K 1 in care P 1 va fi origine. Punctele P 2 şi P 3 au coordonatele polare p2 , cp 2 şi Pa• cpa; atunci
2A = p2p3 sin (<pa - cp 2) = p2 cos cp 2 • Pa sin <pa - @z sin cp 2 • Pa cos <pa =
= Xz,Y3
1 , - YzX3
1 1 --1 X~1 Y~1 1--1
X3 Y3
Xz - X1
Xs- Xt
Yz-
Ya- Yt
= .hl
y 1 Xt Yt
O Xz-Xt Yz-Yt
O Xa-Xt Ya-· 1

Aria A a unui triunghi cu vîrfurile

Pt(xl, Yt), Ps(Xz, Yz), Pa(Xs, Ya)
1
Q x' A = - [xt(Ys - Ys) + Xz(Ya- YJ + xa(yt - Yz)] =
o 2
X

13.3.-4. , Aria unui triunghi

1 Xt Yt
..
•

Dacă dezvoltăm determinantul dupli. coloana a doua şi ordonli.m termenii, obţinem o expresie
în care jndicii fiecli.ruia dintre cei trei termeni pot fi schimbaţi prin permutări ciclice.
Dacă P 3 se aflli. pe segmentul P 1 P 2 , aria va fi egală cu O, A = O.
Xs(Yt - Yz) - Ys(,.xl - Xz) + (XtYz - Xz.Yt) = O
Yt - Yz XtYz - XzYt
sau Ya = Xa + - = - . : ' - - - = - ' = -
xl- Xz Xt- Xz
care este ecuaţia dreptei prin punctele P 1 şi P 2 sub forma explicită cum reiese şi din figura
geometrică. Condiţia ca trei puncte să fie col.iniare este A = O.
Exemplu. Triunghiul cu vîrfutile F 1 (2, 1), P 11 (6, 3), P 3 (4, 7) are aria
1 2
1 1 1
A=- 1 6 3 = - [2( 3 - 7) + 6(7 - 1) + "i( 1 - 3)] = - [- 8 + 36 - 8] = 10.
2
1 4 7
2 2
Triunghiul P,(-4; -.5), P 6 (5; -3), P,(6; 2) are aria
1 1
A = - [- 4(- 3 - 2} + 5(2 + 5) + 6(- 5 + 3)] = - (20 + 35 - 12} = 21,5.
2 2
Aria unui poligon. Într-un poligon convex segmentul de dreaptă P xP11 care uneşte două puncte
interioare Px şi P 11 nu conţine decît puncte interioare. Toate diagonalele trasate dintr-un
vîrf al unui poligon convex cu n laturi se află în interiorul poligonului şi îl împarte în n-2
triunghiuri care două cite două au cîte o diagonală comună. Laturile fiecărui triunghi sînt
parcurse în sensul pozitiv trigonometric, ca ull_!!are şi poligonul se parcurge în acelaşi sens.
Fiecare diagonală se parcurge în triunghiurile alăturate care o conţin în sensuri contrare.
Aria poligonului este suma ariilor triunghiurilor (fig.13.3 . .5).
P~ 13.3 . .5. Descompunerea unui
poligon convex cu n laturi
în n - 2 triunghiuri

13.3.6. Descompunerea unui

poligon convex cu n laturi
în n triunghiuri
Geometria analitică a planului 365

Putem împărţi suprafaţa poligonului în n triunghiuri, unind un punct P interior cu

vîrfurile poligonului. Laturile triunghiului din interiorul poligonului se parcurg de cîte
două ori în sensuri diferite. Aria poligonnlui este egală cu suma ariilor triunghiurilor
(fig. 13.3.6).

Şi poligoanele neconvexe se pot împărţi în triunghiuri, dar vor apărea laturi sau diagonale
care vor conţine şi puncte exterioare poligonului. Dacă calculăm ariile orientate ale triunghiuri-
lor, atunci aria poligonului va fi suma algebrică a ariilor triunghiurilor în cazut" in care latu-
rile poligonului nu se intersectează. La calcularea ariei pentagonului P 1 P 2 P 3 P 4 P 5 , triunghiurile
P 1 P 3 P 4 , P 1 P 4 P 5 vor avea aria pozitivă şi triunghiul P 1 P 2 P 3 va avea aria negativă (fig. 13.3.7).

1'3.3.7. Descompunerea unui

poligon neconvex cu cinci.
respectiv patru .l aturi în trei,
respectiv două triunghiuri

Laturile patrulaterului P 1 P 2 P 3 P 4 din figură se intersectează. Şi pentru el vom calcula

aria orientată, care se compune dintr-o parte pozitivă (roşie) şi una n egativă (albastră). Aria
unui patrulater care are 2 laturi paralele şi egale, iar celelalte două se intersectează va avea.
valoarea O.

Centrul de greutate al unui triunghi. În triunghiul cu vîrfurile P1 (.~ 1 • y 1), P 2 ( .\' 2 ; y 2) şi

P 3 (x 3 , y 3) mijloacele laturilor vor avea coordonatele (fig. 13.3.8)

]l.f (
3
x1 + x2 •
,
M 1 ( x2 + Xs •
,
2 2

Medianele s3 = P 3 M 3 , s1 = P 1 M 1 , s2 = P 2 M 2 vor
fi î mpărţite prin punctele S 3 , S 1 , .S 2 în rapoartele
/. , / .1 , / , 2 • Coordonatele punctelor vor h
3

Ya + ). 3 • Y1 + Y2
2
1 + As
Yl + Al • Yz : Ya

1 + A1 1 + A1 X

x2 + A2 • x3 +
2
X!.. ::.. .::.. _+__:......::;
Y 2 -t- A2 • Ya Y1
2
~2 = ~-------------

1 + A2
Dacă A1= A2 = A3 = 2, coordonatele vor fi aceleaşi, deci 13.3.8. Centrul de greutate al
S = S1 = 5 2 = S3 • unui triunghi
366 Matematici elementare

Cele tr~i mediane se intersectează întt'-un punct S, numit centt'u de gyeutate care împaYte me-
tlianele în raporM P~S: SM~ = 2: 1.
Cooydonatele cent,-ului de gt'eutate constituie media at'itmetictJ a coordonatelor vîrjuYilor tri-
unghiului.

Coordonatele centrului de greutate

Yt + Y2 + Ya
3

Exemplu. În triunghiul P 1 (-.5; 3}, P 2 {-2; -1) şi P 3 {7; 8), coordonatelecentruluide greu-
tate sînt
-.5-2 + 7 3-1 + 8 1
~ = = O, 1) = = 3 - ,
3 3 3
Teorema lui Apollonius. Pentru demonstrarea acestei teoreme ne folosim de o lemă care
ne arată proprietatea bisectoarelor unghiurilor triunghiului.

1ntr-un triunghi, bisectoarea interioară

cît ~i cea exterioartJ împart latura opusă
unghiului într-un Yaport egal cu raportul
latu,-ilor alăturate unghiului.

În figura 13.3.9, bisectoarele (l)y şi (I)Y '

ale unghiurilor y şi y ' sînt .perpendiculare
deoarece y şi y' sînt unghiuri suplimentare .
Paralelele AD' şi AE' prin punctul A la
bisectoare le interse~tează în punctele D 1
şi E 1 sub u n unghi drept . Din congruen-
ta triunghiurilor ÂAD1C ~ ÂE'D1 C şi
b.A E 1C ~ b. D'E1 C reiese egalitatea laturi-
lor CE' = CA = CD' · Dreptele BD' şi BE
sînt intersectate de paralelele AD' Il DC
ca şi de CE 11 E 'A. Deci vom avea :
13.3.9. Bisectoarele unghiului interior y şi a
celui exterior y' 1. AD : DB = D'C : _CB = CA : CB şi

2. AE : EB = E'C : CB = CA : CB.
--+ --+ --+
Ţinînd
seama de direcţia segmentelor pe latura c, constatăm că AD, DB şi EB au aceeaşi direc-
--+
ţie pe cînd A E are direcţia contrară. Raportul în care punctul tul D împarte segmentul A B are ace-
eaşi valoare absolută ca şi raportul în care il împarte punctul E dar are semnul schimbat.
__... __...
AD AE .
A.1 = (ABD) = __... = + (b: a) şi A.2 = (ABE) = ~ = - (b : a). Două puncte D şt E
DB EB
--+
care împart segmentul A B în acelaşi raport se numesc puncte conjugate armonie iar raportul celor
două r apoarte este egal cu - 1 = [+ (b : a)] : [ - (b: a)] .

Teorema lui Apollonius. Locul geometric al virfurilor c , al triungbiurilor ABC, cu o·latură

{i:d AB iar celelalte aflate in raportul AC, : BC, = A. este cercul lui Thales avind DE ca dia-
metru, D şi E fiind punctele care impart latura AB in raportul A..

Privind figura folosită la demonstrarea teoremei lui Apollonius în care AB şi .punctele

D şi
E sînt date, constatăm că afarăde triunghiul ABC există şi altele ABCi cu proprietatea
d'i bisectoarele unghiului y şi y' trec prin punctele D şi E. Dreptele c;lJ-şi C,E trebuie să fie
Geometria analitică a planului 367

perpendiculare pentru a fi bisectoare; deci punctele Ct trebuie să. se găsească. pe cercul lui Thales
de diametru DE. Pentru toate aceste puncte raportul __., distanţelor
_. la punctele fixe A şi B,
b, :ai = A are aceeaşi valoare ca şi raportul A = AD : DB.
Teorema lui Ceva şi teorema lui Menelaus. Aceste teoreme poartă. numele lui Giovanni
CEVA (1648-1734) şi al lui MENELAUS din Alexandria (98 î.e.n.) Caracterul lor dual reiese din
compararea problemelor ce apar în cele două. teoreme.

13.3.10. Teorema lui Ceva 13.3.11. Teorema lui Menelaus

T eorema lui Ceva Teorema lui A.fen elatts

Care sînt condiţiile pe care trebuie să. le înde- Care sînt condiţiile pe care trebuie să. le înde-
plinească. trei drepte ca să se intersecteze plinească. trei puncte aflate fiecare pe cîte o la"-
într-un punct, dreptele trecînd prin vîrfurile tură. a unui t riunghi astfel ca nici unul să
unui triunghi dar neconfundîndu-se cu coincidă cu vreun vîrf al triunghiului ca să
laturile sale (fig. 13.3. 10) ? fie coliru are?
Teorema lui Ceva. Trei drepte, fiecare trecînd printr-un vîrf al unui triunghi, se intersec-
tează intr-un punct numai dacă produsul rapoartelor in care ele impart laturile opuse este
egal cu 1.
Notăm vîrful'ile triunghiului cu P 1, P 2 , P 3 ~i intersecţiile dreptelor care pleacă. din vîrfurile
~~
triunghiului cu laturile opuse, cu Qv Q2 , Q3 • Se vor forma rapoartele : A1 = P 2Q1 : Q1P 3 ;
~~ ~~
A2 = P 3Q2 : Q2 P 1 ; A3 = P 1Q3 : Q3 P 2. Punctul P 1 este originea; direcţia axei Ox este direcţia lui
P 1 P 2 şi cea a lui Oy este a lui P 1P 3 • Stabilim coordonatele lui P 2 ( 1; O) şi a lui P 3 (0; 1). Cal-
cularea coordonatelor punctelor Q2 , Q3 , Q1 se face în felul urmă. tor:
~~ ~~
P 1Q2 : Q2P 3 = 1:A2 sau P 1Q2 :P1P 3 = l : (l + A2) = y 2 ; x 2 = 0;

~ ___. ___. ~

P1Q1: P1P2 = PsQt: PaP2 = 1: ( 1 + /.1) = Xt;

___. ~ ___. ___.
PtQi': P1Ps = P2Q1 : P2Pa = At : p + AJ = Yt·
Coordonatele x, yale punctului de intersecţie P vor trebui să. satisfacă. următoarele ecuaţii:

Yt- O • Y
( l) Dreapta prin Q1, P şi P 1 : --- = - sau
x1 - 0 X X

(2) Dreapta prin Q2 , P şi P2:

Y2- O
- - - = -Y- sau 1 + A2 = - y - ;
.x2- 1 X- 1 -1 .x-1

(3) Dreapta prin Q3 , P şi p 3

: Ys -
1
= Y-
1
sau = y - 1.
Xa .x X
368 M atema.tici elementare

Prin eliminarea lui y din ( 1), (2) şi (3), obţinem.:

(2')--1-=~ x~-----
1+At x-1' 1 + At + AtĂt

') _ __ xA1 -
1 + A3 1 A3
(3 -"'---, x + xA 3 = As - xA1A3 , x = - ----'-- -
As x 1 + As+ AtAs
Prin eliminarea lui x din (2') şi (3') obţinem

Teorema lui Menelaus. O dreaptă intersectţază laturile unui triunghi astfel Incit produsul
rapoartelor in care punctele ei de intersecţie impart laturile triunghiului are valoarea - 1.

Ca şi în cazul teoremei lui Ceva

___.... ___.... ___.... ___.... ___.... ___....
At = P2Q1: Qtl-'a, /.2 = PaQ2: Q2P1, Aa = P1Qa : QsP2

sînt rapoartele în care punctele de intersecţie împart laturile; vîrfurile triunghiului au

coordonatele P 1 (0; 0), P 2 ( 1, 0), P 3 (0, 1). Coordonatele punctelor de intersecţie sînt aceleaşi,
numai raportul At este negativ. Punctele Q1, Q2, Q3 ca să. fie coliniare trebuie să. îndeplinească
condiţia:
{y2 - Ys): (xz - Xa) = (Yt - Ya) : (xt - xa),

;
Ql Qz Qa
1: A
2
: 1- :sAs = -1 ; At: L: At - 1 ~\J
X ---
1
o ~
- ( 1+ As)/[). 3 {1 + At) ]= A1(1 + A2)/[l + A3 - A3 (1 + "1..1}], 1 + A1 1 + A3
-(1 + A3) + A3 (1 + /.1) = AtAs(1 + A2),
- 1 - As + As + A1A3 = A1A3 + A1A2As. y ~ ---
1
o
AtĂtAa = -1. 1 + A1 1 + Az
-

13.4. Cercul

Ecuaţiile cercului

Ecuaţiile unui cerc in coordonate rectangulare. Cercul este locul geometric al tuturor punc-
telor P(x y) care se află. la o distanţă. constantă. r de un punct fix M(c, d) ; M se numeşte
centrul cercului şi r ra za cercului (fig. 13.4.1).
Conform teoremei lui Pitagora obţinem ecuaţia cercului
J r2 = (x- c)2 + (y - d)z. Dacă. centrul cercului se află. în ori-
gine, atunci c = d = O şi cercul are ecuaţia x 2 + y 2 = r 2 •

Ecuaţia generală a cercului

Centrul M(c, d) (x _ c)2 + (y _ d)z = r2
Raza r
Ecuaţia cercului cu centrul x2 + y2 = ,.2
în origine şi de rază r

13.4.1. Deducerea ecuaţiei cercului

X
Geometria analitic4 a pla•ului 369

Exemplul 1. Cercul cu centrul M (4; 3) şi raza r=2 are ecuaţia (x-4)'+{y-3)• =2• .

Exemplul 2. Punctul P 0
•(1;
2) nu se află. pe cercul (x - 0,.5) 1 + (y - 2) 1 =51 , deoarece
coordonatele sale x 0 = 1, y 0 = 2 nu verifică. ecuaţia: ( 1 - 0,5) 1 + (2 - 2) 2 :1: 25.

Exemplul 3. Care sînt ordonatele punctelor P 1 şi P 1 care au abscisa egală. cu 6 şi se află.

pe cercul (x - 1) 1 +
(y - 2)1 = 61? Fie y 1 şi y 1 ordonatele punctelor P 1 (6; y 1) şi P 1 (6; y 2).
Înlocuind pe x = 6 în ecuaţie şi rezolvînd ecuaţia, obţinem y - 2 = ± V61 - (6 - l)ll, deci
Yt = 8, Ys = -4.
Ecuaţia cercului in coordonate polare. Centrul Mal cercului de rază r are în sistemul de
coordonate polare coordonatele M(p 0 , <p 0). t:n punct oarecare P de pe cerc are coordonatele
P{p; <p). În triunghiul OM P, M P = r şi OM = p0 au valori fixe; p variază. în funcţie de
unghiul <p între valorile Pmln = 1 p0 - r 1 şi Pmax = 'p0 + r. Conform teo1'emei cosinusului, p2 +
+ p~ - 2p 0 p cos (<p - <p 0) = r 2 • Dacă. centrul cercului se află. pe axa polară şi cercul trece
prin origine, obţinem ecuaţia p = 2r cos <p (fig. 13.4.2}.
p
Ecuaţia cercului de rază r şi
centru M (Po• <po}

p2 + p~- 2pp 0 cos (<p -<p 0) =<p

Caz particular
p = 2r cos <p

13.4.2. Deducerea ecuaţiei cercului in coordonate polare

Exemplu. Dacă. M(4; 30°} şi r = 3, atunci ecuaţia cercului în coordonate polare va fi

p2 + 16 - 2p. 4 cos (<p - 30°) = 9, deci p2 - 8p cos (<p - 30°) + 7 = _o•

.Y
Ecuaţiile parametrice ale cercului. Dacă x şi y sînt socotite
funcţii de un parametru t, x = cp 1 {t} şi y =
cp 2{t), atunci reprezen-
tarea obţinută. se numeşte parametrică . Ecuaţiile parametrice,
ale cercului sînt x = c + r cos t şi y = d + r sin t, unde t este
unghiul dintre direcţia pozitivă a axei Ox şi raza trasată în
punctul de pe cerc P(x, y}.

Ecuaţiile parametrice ale cercuţui de rază r x = c + r cost

şi centru M(c; d). y = d + r sint

Exemplu. Ecuaţiile parametrice ale cercului cu centrul 13."1 .3. Deducerea ecuaţiilor
M(3; 4) şi de rază r = 2 vor fix = 3 + 2 cost y = 4 + 2 sint. parametrice ale cercului

Cerc şi dreaptă

Fie cercul (x - c) 2 + (y - d} 2 = r 2 şi dreapta y = mx + n. Coordonatele x 0 , y 0 ale punctului

de intersecţie p 0 trebuie să. verifice atît ecuaţia cercului cît şi ecuaţia dreptei. Obţinem urmft-
torul sistem de ecuaţii: (x 0 - c) 2 + (y 0 - d} 2 = r 2 ; mx 0 + n = y 0 .Prin înlocuire, ridicare la
păt rat şi ordonare obţinem o ecuaţie de gradul doi, de forma x 0 + 2px 0 + q = O care are
drept soluţii x 0 = -p ± Vp 2 - q (v. cap. "1) . În funcţie de semnul discriminantului, D =
= p2 - q avem două soluţii reale (D > O}, o soluţie reală (D = O) sau două soluţii comPlexe
(D < 0).
370 Matematici elementare

Interpretarea geometrică. este urmă.toarea:

Dreapta intersectează. cercul în doud puncte, într-unul singur sau în nici unul, adică. este
secantd, tangentd sau exterioariJ cercului.
Exemplul 1. Fie dreapta y = - x + 9 şi cercul (x - 3) 1 + (y - 2) 1 = -40. · Coordonatele
punctelor de intersecţie se obţin din sistemul
(x 0 - · 3) 1 + (y 0 - 2) 1 = 40
j - -- Yo = -xo + 9
2
b
• (x 0 - 3) + (- x 0 + 7) = 40 ~
1

2x~ - 20x0 ~ - 18

Yot = O; Yos = 8 - - - - - - - - - - xot = 9; Yot = 1

Deci, punctele de intersecţie sînt:
P 1 (9; O) şi P 1 (1; 8).

Exemplul 2. Fie dreapta y _!_ + ~ y'5 şi cercul x 2 + y 2 = 25. Prin înlocuire,

= - obţi-
2 2
nem o ecuaţie de gradul doi al cărei discriminant D = 5 - 5 = O:
x2 125 5 -
x2 + - + - - - V5x = 25,
-4 4 2
5 5 -25
- x2 - - V3 x = - -•
4 2 4
x 2
- 2 V5 x = - 5,
(x- V5) 2 = O,
Xt = X2 = y'5,
Dreapta intersectează. cercul într-un singur punct x 0 = V5,y 0 = 2~ 5. 1

Exemplul 3. Dreapta x = 6 nu are nici un punct comun cu cercul x 2 + y 2 = 25.

Prin înlocuire obţinem ecuaţia de gradul doi în y: 36 + y 2 = 25 al că.rei discriminant D =
= 25 - 36 = - 11 este negativ, deci ecuaţia nu are soluţii reale.
Normala cercului. Raza care uneşte centrul cercului cu un punct de pe cerc este perpendi-
cularăpe tangenta la cerc în punctul respectiv. Dreapta pe care se află. raza se numeşte de
aceea normala la cerc în punctul de tangenţă. Pentru punctul P 1 (x1 , y 1) care se află. pe cercul
Yt - d Yt
(x - c) 2 + (y- d) 2 = r2 , --- este direcţia
Y -
normalei iar - - - = d- -- Yt
- sau y -

- y1 = -Yt -- -d (x - x1} sint ecuaţiile normalei.

x1 - c

Ecuaţia normalei care trece prin punctul P 1(x1 ; y 1) Yt- d

Y - Yt = - - - (x - xl)
x1 - C

Ecuaţia normalei care trece prin punctul Pl(xl, Yt) Yt

Y- Yt = - (x- x 1)
pentru un cerc cu centrul în origine %1

Exemplu. Ecuaţia normalei în punctul P 1 (5, - 3) la cercul (x - 2) 2 + (y - 1) 2 = 25

- 3- 1 4 11
este y + 3 = (x - 5) sau y = - - x + -.
5 - 2 3 3
Tangenta la cerc. Fie punctul P 1 (x1 , y 1) care se află pe cercul (x - c) 2 + (y - d} 2 = r 2•
Yt - d
Panta razei care intersectează cercul în punctul respectiv este m1 = --- iar _ţanta

tangentei m2 = -
Geometria analitică a planului 371

Deci, sub forma ecuaţiei unei drepte care trece printr-un pu·n ct fix şi are o direcţie dată,

ecuaţia tangentei va fi y - y 1 = - x1 - c (x - x1). de unde

Yt- d

xx 1 + yy 1 - cx- dy = xl + Yi- cx1 - dy 1 •

Adună.m în fiecare parte a egalităţii expresia c2 + d 2 - cx1 - dy 1 deoarece P 1 se află
pe cerc, adică (x1 - c) 2 + (y 1 - d) 2 = r 2 , obţinem ecuaţia tangentei (x - c) x 1
- (x - c) c + (y - d)y 1 - (y - d)d = r 2 sau {x - c) (x1 - c) + (y - d) (y 1 - d) = r 2 •

Ecuaţia tangentei în punctul P 1 (x 1 , y 1) la un (x - c) (x1 - c) + (y - d) (y 1 - d) = r 2

cerc oarecare şi la un cerc cu centrul în origine xx1 + YYt = r
2

Exemplu. Ecuaţia tangentei la cercul (x - 2) 2 + (y - 1)2 = 25 în punctul P(5; - 3)

este (x - 2) (5 - 2) + (y - 1) (- 3 - 1) = 25 sau 3(x- 2) - "l(y- 1) = 25 sau sub formă
3 27
normală y = - x -
-4 4

Cu ajutorul calculului diferenţial obţinem panta tangentei, diferenţiind ecuaţia cercului

în punctul x 1 • Deoarece (x - c) 2 + (y - d) 2 = r 2 , obţinem 2(x - c) + 2(y - d) y' = O sau
x - c x1 - c
Yi. = y-d
Panta tangentei in punctul de tangenţă P 1 (x1 , y 1) este yi_ = -
Yt- d
(fig. 13.4.4).

13.4.-4. Tangentă la cerc într-un 13.4.5. Tangente dintr-un punct

punct exterior la cerc

Tangente dintr-un punct exterior la cerc. Fie M(c , d) centrul cercului de rază r şi P 0 (x 0 ;y0)
un pun~ exterior cercului ; atunci există două tangente la cerc duse din acel punct. Punctele
de tangmţă vor fi P 1 (x 1 , y 1) şi P 2 (x 2 , y 2). Ecuaţiile (x - c) (x 1 - c) + (y - d)(y 1 - d) = r 2
şi (x - c) (x 2 - c) + (y - d) (y 2 - d) - r 2 sînt verificate de coordonatele punctului P 0 (x 0 ,y 0 ).
(x 0 - c) (x 1 - c) + (y 0 - d)(y 1 - d) = r 2 şi (x 0 - c)(x 2 - c) + (y 0 - d) (y 2 - d) = r 2 •
Ecuaţia (x 0 - c)(x - c) + (y 0 - d) (y - d) = r 2 este verificată şi de coordonatele punctului
P 1 (x 1 y 1) şi de cele ale lui P 2 (x 2 , y 2). Ecuaţia aceasta r e prezintă dreapta care trece prin cele
două puncte şi se numeşte polara punctului P 0 faţă de cerc, şi este determinată de raza r ,
polul P 0 (x 0 , y 0) şi coordonatele M(c, d) ale centrului cercului . Punctele de interse cţie ale polarei
cu cercul sînt punctele de tangenţă a două tangente duse din P 0 la cerc. Cunoscînd coordonatel e
polului P 0 (x0 , y 0) şi ale unui punct de tangenţă şi bazîndu-ne pe ecuaţia dreptei care trece
prin două puncte, putem scrie ecuaţia tangentei (fig. 13.4 ..5).
372 Matematici elementare

Exemplu. - SA. se afle ecuaţiile tangentelor la cercul (x + 2) 1 + y 2 = .5 duse din punct\1

P 0 (3; .5). Ecuaţia polarei este (3 + 2) (x + 2) + (.5- O) (y - O) = .5 sau efectuînd calcu-
_lele y = - x - 1. Punctele de intersecţie ale polarei cu cercul le afl'âm rezolvind ecuaţia de
gradul doi · ~ + 4x + 4 + x1 + 2x + 1 = .5, de unde x1 = O, x2 = -3. Deci punctele de
tangenţ'â vor fi P 1 (0; -1) şi P 2 (-3; 2) Ecuaţia tangentei în P 1 va fi y = 2x- 1 iar cea în
. 1 7
P 2 va ft y = - x +
2 2

Două cercuri

Intersecţia a două cercuri. DouA. cercuri, ale căror ecuaţii sînt (x - c1} 2 + (y - d1) 1 = ,.1
şi (x - c2) 2 + (y - d 2) 2 = r~, pot avea două puncte, un punct sau nici un punct comun. Pentru
aflarea eventualelor puncte de intersecţie, trebuie sA. rezolvăm sistemul

(xo - ct) 2+ (Yo - dt) 2 = rf

(xo - cz)2 + (Yo - dl)2 = r~

y
În cazul în care sistemul are două soluţi i reale x 01 , 01 şi x 02 , y 02 , atunci punctele P 1 (x 01 ; y 01)
şi intersecţie ale cercurilor; dacă are o soluţie, atunci cercurile
P 2 (x 02 , y 02 ) sînt punctele de
sînt tangente în punctul respectiv. În cazul în care sistemul nu are soluţii reale, cercurile nu au
nici un punct comun.

Exemplu. Fie cercurile (x + 4) 2 + (y + .5} 2 = 194 şi (x - 3} 2 + (y - 2) 1 = 40. Prin scă­

derea celor douA. ecuaţii obţinem x + y = 9 care este ecuaţia coardei comune. Punctele de in-
tersecţie ale ei cu unui dintre cercuri sînt totodatA. şi punctele de intersecţie ale celor două
cercuri, respectiv P 1 (9; O) şi P 2(1, 8).

Unghiul sub care se intersectează două cercuri. Acest unghi este unghiul pe care-1 formează
lan.gentele la cele douA. cercuri în punctul de intersecţie a cercurilor (fig. 13.4.6).
y
Exemplu. Cercurile (x + 4) 2 + (y + .5) 2 = 194
şi (x - 3) 2 + (y - 2)2 ~ 40 se intersecteazA. în
punctul P 1 (9; 0). Tangentele au următoarele
ecuaţii:

(9 + 4} + 4) + .5(y + .5) = 194

(x
şi (9- 3) (x- 3} + (- 2} (y - 2} = 40

sau sub forma normală

13 117
y =- - x+ şi y = 3x - 27. Din ecua-
5 5
13
ţiile tangentelor obţinem şim 1 = 3.
5
Tangenta unghiului sub care se intersectează

cele douA. cercuri este tg ~ = ms - m1

1 + m 1m 1 13.4.6. Puncte de intersecţie şi unghiul
= -__!!;obţinem ~ 2 = - 39,47°, respectiv ~1 = sub care se intersecteazA. două cercuri
17
= 140,.53°; din m1 = tg cxt = - E obţinem cx1 = - 68,96°; din m 2 = tg otz = 3 obţinem
.5
ot:a = 71,.57°; pentru ~ = otz - cx1 obţinem 140,.53°.
 Geometria analitic4 a planului 373

13.5. Conice

Conicele ca intersecţii ale unei suprafeţe conice cu plane

Din antichitate conicele erau definite ca intersecţii ale unui plan E cu un con regulat. Curbele
rezultate din intersecţie vor fi, c;erc, elipsă., hiperbolă şi parabolă. Dacă planul de secţiune E
conţine virful conului dublu, atunci secţiunea este reprezentată printr-un punct, vîrful Z sau
o generatoare cînd planul E este tangent conului, sau doud generatoaare care se intersectează
în punctul Z dacă planul E conţine in afara lui Z şi puncte interioare ale conului. Acestea sînt
denumite şi conice degenerate. Dacă planul E nu conţine vîrful Z, dar este perpendicular pe
înălţimea conului, atunci figura rezultată prin intersec1ie este un cerc; dacă planul E este paralel
cu o generatoare, atunci figura este o parabolă; în cazul în care planul E nu este nici perpen-
dicular pe înălţimea conului, nici paralel cu o generatoare, figura va fi o elipsă cînd planul in-
tersectează numai generatoare ale unui con şi este hiperbolă cînd intersectează generatoa.rele
şi de o parte şi de alta a lui Z. Toate conicele nedegenerate pot fi privite ca imagini în pe,·-
spectivd în care Z este centrul perspectivei. Pe fiecare generatoare se află un punct al conicei ~i
numai unul - în afară de trei excepţii pe care le eliminăm cu ajutorul noţiunii de punct impro-
priu (punct la infinit) al unei drepte. Generatoarea m 0 paralelă cu planul de secţiune E, în cazul
parabolei, se va întîlni cu paralela dusă prin virful parabolei în punctul de la infinit; paralela
SF prin vîrf se numeşte axa parabolei. în cazul hiperbolei ne vom ocupa de cele două gene-
ratoare, în care un plan E' paralel la E, dus prin vîrful Z, taie conul dublu. În geometria
proiectivă cele două plane E şi E' au comune o dreaptă g (dreapta de la infinit) şi cele
două generatoare se intersectează cu g în punctul de la infinit care este punct al hiperbolei
.cît şi al oricăror paralele la aceste generatoare. Astfel de paralele duse prin centrul hiperbolei
se numesc asimptote.

Sferele lui Dandelin. Matematicianul belgian Pierre DANDELIN (1794-1847) a fost pri-
mul care a folosit, pentru deducerea proprietăţilor conicelor, sfere care sînt tangente atît conului
cît şi planului de secţiune.

Parabola. Dacă planul de secţiune E este paralel la generatoarea m 0 , există numai o sferă
care este tangentă con ului şi planului E ; diametru! ei este egal cu distanţa de la dreapta m 0 la
planul E (fig. 13.5.1). Sfera este tangentă la plan într-un punct F şi la con de-a lungul unui
' cerc k intersectat de m 0 în punctul D . Planul E 1 dus prin cercul k taie planul E după o dreaptă l,
care se numeşte directoare şi este perpendiculară pe planul!: care conţine generatoarea m 0 şi axa co-
nului. Planul !: intersectează planul de secţiune E după a.xa parabolei ; punctul parabolei care
se află pe ax~ se numeşte vîrful parabolei. Prin rotirea planului !: în jurul generatoarei m 0 ob-
ţinem pe planul E drepte de intersecţie, de exemplu BC, care sînt paralele cu axa parabolei,
a.Q.ică perpendiculare pe directoarea l. Conul intersectează planul LA obţinut prin rotirea în
jurullui m 0 după altă generatoare care trece prin puncteleZ, A şi C ; A se află pe cercul k şi C pe una
din dreptele de intersecţie; C este astfel un punct al parabolei. Segmentele CF şi CA sînt egale
deoarece sînt tangente la sferă duse din punctul C; la fel CA şi -CB sînt egale. Dreptele ZC şi
DB se intersectează în A şi sînt intersectate de paralelele BC şi DZ, deci BC : CA = DZ: ZA = 1,
deci BC = CA.

Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal deplrtate de un punct fix F şi de o
dreaptl fi:d l. Raportul CF: CB = e are valoarea 1 şi se numeşte excentricitate numerici.

Elipsa ~ihiperbola. Dacă planul de secţiune E nu este paralel cu nici o generatoare, atunc-i
există două sfere numite sferele lui Dandelin tangente planului E în punctele F 1 şi F 2 şi co-
nului după cercurile k1 , respectiv k 2 • Planele E 1 şi E 2 care conţin aceste cercuri intersectează
planul de secţiune E după două paralele, directoarele 11 , respectiv 12 • Planul !: perpendicular pe
directoare şi care trece prin axa conului intersectează planul de secţiune după axa elipsei sau hi-
perbolei.
O paralelă la; axa conicei m 0 aflată în planul !:, trasată prin vîrful con ului, intersectează pla-
nele E 1 în D 1 şi E 2 în D 2 • Dacă rotim acest plan!: în jurul dreptei m 0 , atunci dreapta de inter-
secţie a lui cu E, de exemplu B 1 B 2 , va fi paralelă cu axa conicei, deci perpendiculară pe cele două
directoare 11 şi 12 • Planul rotit L...t conţine generatoarea ZA 1 A 2 ; punctul de intersecţie C a lui
374 Matematici elementare

B 1 B 1 cu A 1A 2 este un punct al conicei. Seg-

z
.Jllentele CF1 şi CA 1 sînt egale deoarece sînt
tangente din punctul C la sfera K 1 ; la fel
CF1 = CA 1 • Datoritâ poziţiei sferelor K 1 şi
K 1 în raport cu planul de secţiune E vom
avea pentru elipsâ CF1 + CF1 = A 1 A 2
iar pentru hiperbolâ CF1 - CF3 = A 1A 1
(fig. 13 ..5.2 şi 13 ..5.3).

13 . .5.1. Parabola ca secţiune conicâ 13.5.2. Elipsa ca secţiune conicâ

Elipsa este locul geometric al tuturor punctelor C din plan, pentru care suma distanţelor la
doui puncte fixe F 1 şi F 1 (focare) este constantă; datorită simetriei, această constanti (2a)
este egală cu distanţa dintre punctele 5 1 şi S 1 ale elipsei, aflate In planul ~ şi numite virfuri.
· Hiperbola este locul geometric al tuturor punctelor C din plan pentru care difel'enţa distan-
ţelor la doui puncte fixe F 1 şi F 1 (focare) este constanti. Pentru cele doui virfuri 5 1 şi S 1 din
l: avem S 1S 1 = 2a = A 1 A 2 •

În planul ~A• obţinut printr-o rotaţie în jurul lui m 0 , dreptele ZC şi B 1D 1 se intersec-

teazâ în A 1 iar B 1C este paralela la ZDr Vom avea CA 1 : CB 1 = ZA 1 : ZD 1 = CF1 : CB.~ = t .

Raportul dintre distanţa CF1 a unui punct C de pe conicila focarul F1 şi distanţa CB 1 de al

punctul C la directoarea 11 este o constanti r; (excentricitatea numerici); valoarea excentri-
citiţU numerice este In cazul elipsei O < c < 1 (ZA 1 < ZD1) iar in cazul hiperbolei t >
::> 1 (ZA-;> ZDŢ.
Ecuaţiile conicelor. Pentru a obţine o expresie analiticâ a conicelor trebuie gâsit un sistem
de coordonate corespunzâtor. Conicele sînt conform descrierii sim etrice faţd de axe. Elipsa şi
hiperbola vor fi , conform celor de mai sus, simetrice şi faţă de m ediatoarea segmentului F 1F 2 ;
punctul de intersecţie cu axa conicei este centrul conicei. De aceea, alegem cel mai bine un sis-
tem de coordonate cartezian pentru descrierea elipsei şi hiperbolei. Axa Ox va fi axa conicei, iar
axa Oy va fi mediatoarea segmentului f 1F 2 , deci perpendiculara în punctul M. Spunem că în
acest caz conica are centrul î n origine. In cazul în care axa Ox este axa conicei dar axa Oy este
tangenta dusă în vîrful conicei spunem că ecuaţia conicei este raportată la vîrf.
Conicele se pot exprima şi în coordonate polare. Axa polară o aşezăm pe axa conicei iar
drept pol luâm focarul. Un caz special reprezintă hiperbola, unde putem folosi şi un sistem de
coordonate care are drept axe cele douâ asimptote.
Geometria analitică a planului 37.5

13 . .5.3. Hiperbola ca secţiune conică

13 ..5.4. Deducerea ecuaţiei parabolei

Ecuaţiile parabolei

Ecuaţia parabolei cu virful in ongme.

Alegem sistemul de coordonate astfel încît
axa Ox coincide cu axa parabolei, iar axa
Oy coincide cu tangenta la vîrful parabolei

Fiecare punct al parabolei este egal depărtat de focarul F şi de di1·ectoarea l a parabolei. Deci
vîrful S va împărţi distanţa FL dintre focar şi directoare în două părţi egale. Valoarea abso-
lută a distanţei dintre focar şi directoare se va numi semiparametrul p. Focarul va avea
deci coordonatele { f, O)- Conform definiţiei parabolei , distanţa F P de la focar la un punct

-+
P(x, y) al parabolei, F P = V +(
y2 x - p)2 va fi egală cu -FL = p + x care reprezintă dis-
2 2
tanţa de la punctul F la directoare {fig. 13 ..5.4).

Ecuaţia parabolei
cu vîrful în origine

Ecuaţia ne indică faptul că axa Ox este şi axă de simetrie, vîrful se află în ongme iar pentru
orice x > O există două puncte pe parabolă ale căror ordonate au valori opuse. Semipara-
metrul p ne indică forma parabolei. Cu cît p este mai mic , cu atît focarul şi directoarea
se apropie de axa Oy şi valoarea lui y creşte mai încet. În cazul în care p- O, parabola de-
aenerează în axa Ox iar în cazul în care p - oo , parabola degenerează în axa Oy.
Şi ecuaţiile x 2 = 2py, y 2 = -2px şi x = - 2py cu p > O reprezintă parabole, după cum
2

ne arată şi figura 13 . .5 . .5. Parabola 1) = 2p~ prin rotaţia sistemului de coordonare ~01) cu
2

un unghi ~ se va transforma într-una din ecuaţiile de mai sus. Ecuaţiile de transformare vor
fi ~ = x cos ~ - y sin o/ şi 1) = x sin ~ + y cos ~-
376 1\Jatematici elementat'e

X X

13 . .5.5. Poziţia parabolei 1) 2 = 2p~ după rotaţia sistemului ~Or,

Ecuaţii de Ecuaţia Interval

Parabolă IJi Fig.
transformare transformată pentru X pentru y

7t
r,!! = 2p~ -- ~ = y, l) = -x x 2 = 2py a -oo <x < + oo O~y<+oo
2
.lj!! = 2p~ +r. ~ = -x, l) = -y y2 = -2px b -oo<x~O -oo<y<+oo
it
l)!! = 2p~ +- ~ = -y, l) = X x2 = -2py c -oo<x<+oo -oo<y~O
2

Dacă vîrful parabolei are coordonatele (c; d), ecuaţia parabolei pentru p > O va avea una din
formele:
(y - d) 2 = 2p(x - c) ; (x- c) 2 = 2p(y- d) ;
(Y - d) 2 = -2p(x - c); (x- c) 2 = -2p(y- d).

Exemplul 1. Să se afle ecuaţia parabolei cu vîrful în origine , axa Ox fiind axa parabolei,
şi care trece prin punctul P 0 (2, i). Coordonatele punctului P 0 verifică ecuaţia y 2 = 2px, -t 2 =
= 2p · 2. Deci p = i . Ecuaţia parabolei va fi y 2 = Bx.

Exemplul 2. Să se afle ecuaţia parabolei care are vîrful în punctul S (2, .3), trece prin
punctul P 0 (i, 1) şi are deschiderea îndreptată în jos. Ecuaţia (x - 2) 2 = -2p (y - 3) este
·1erificată de punctul P 0 , (i - 2) 2 = -2p( 1 - 3), decip = 1. Ecuaţia parabolei va fi (x - 2) =
2

= - 2(y - 3). Coordonatele focarului vor fi F(2; 2,5}.

Ecuaţiile elipsei

Ecuaţia elipsei cu centrul in ongme. Axa Ox a

sistemului cartezian este şi axa elipsei, iar axa Oy este
perpendiculară pe mijlocul Mal segmentului S 1S 2 care
uneşte vîrfurile elipsei. Axa Oy taie elipsa în două
puncte N 1 şi N 2 . Notăm S 1 S 2 = 2a axa mare a elipsei ,
~\ .\' 2 = 2b axa mică a elipsei iar F 1F 2 /2 = e excentri_
citatea li1~iară. Deoarece NiF1 + N 1F 2 = 2a (fig. 13.5.6),
aceste drepte formează un triunghi dreptunghic, în 13.5.6. Ecuaţia elipsei cu centrul în
care e2 + b2 = a2 • Focarele vor avea coordonatele origine
F 1 ( + e, O) şi F 2 ( -e, 0). Distanţele de la un punct
oarecare al elipsei P(x, y) la focare vor fi PF1 = "t = fy 2 + (e- x):! şi PF2 = r 2
=Vy 2 + (e + x) 2 • Conform definiţiei elipsei, 1'1 + 1'2 = 2a; r 1 = 2a - 1'2 •
Geometria. analitic4 a planului 377

Inlocuind valorile lui r 1 şi r 1 şi ridicînd la pâtrat, se obţine

yl + (e- x) 1 = 4a 2 - 'taV(y 1 + (e + x) 1 + y 2 + (e + x) 2 sau aVy 2 + (e + x) 2 = a 1 + e;-ţ.
Ridicînd din nou la pâtrat şi înlocuind, se obţine el = az - b2
a 1y 1 + a 2e2 + 2a 2ex + a 2 x 2 =a'+ 2a 2ex + e 2 x~; a 2 y 2 + a' - a 2b 2 + a 2 ". 2 = a' + a 2 x2 - b2x2
x• yz
sau - ·+-
aZ bz
= 1.

Ecuaţia elipsei cu centrul în origine

x2 yz
Ecuaţia - +- = 1, unde a > b. reprezint! elipsa obţinută prin rotirea sistemului
bz a2
~~ 1)2
de axe de coordonate ~01) cu ~ = - 2':. Elipsa - +- = 1 va fi transformată prin
2 a2 bz
x2 y2
ecuaţiile de transfo1mare ~ = y, 1) + - = 1 (fig. 13 ..5.7).
= -x în ecuaţia -
bz a2
În cazul în c:~re printr-o translaţie paralelă centrul elipsei va a·1ea coordonatele (c, d),
ecuaţia elipsei pentru a > b va avea una din formele :

(x- c)2 (x - c)2

-'------'--
a2
· b2 d)2 =
+ (1'- sau - - -
bz
+ (y -
a2
d)2
= 1.

Exemplul 1. Ecuaţia elipsei cu centrul în origine şi semiaxele 3 şi 4. va ayea una din for-
x2 yz x2 y2
mele - + - = 1, respectiv ~ + - = 1. În primul caz, axa mare se va afla pe axa
16 9 . 9 16
O x şi în cazul al doilea pe axa Oy.

Exemplul 2. Să se scrie ecuaţia elipsei cu centrul în origine şi semiaxa .5 şi care trece

prin punctul P 0 (3, -8). Deoarece 8 > .5, b = .5 va fi semiaxa micâ. Prin înlocuirea lui x 0 = 8,
32 ( - 8) 2
• . 1' . b . .
y 0 = - 8 m ecuaţta e tpset, o ţinem semtaxa mare: - + --- = 1, 64. 2.5 - 9
=
j2 a2 a2 2.5

~~ ; a V ~~ = ecuaţia elipsei ~: + [o
2
= = 2.5 · 10. Deci va fi 2 = 1.

7] X

13 ..5:7. Rotaţia sistemului ~OI)

şi elipsa. x 2 /b1 +
y 1 fa 1 1 =
13.5.8. Excentricitatea numeric! a. elipsei; r 1 şi cp sînt coordonatele polare ale punctului P
378 Matematici elementare

Excentricitate numerici. Dacă. definim elipsa ca locul geometric al punctelor P, a căror

dista:nţă. PF la focarul F şi distanţa d la directoarea l se află. într-un raport constante (O < c< 1),
atunci bazindu-ne pe faptul că. conicele sînt secţiuni plane printr-un con, constatăm că. direc-
toarea este perpendiculară. pe axă.. În figura 13 . .5.8 sînt reprezentate focarul F 1 şi directoarea 11.
2 2
Punctul P(x , y) al elipsei .!-- +L = 1 are distanţele la focare le F 1 şi F 2 , r 1 şi r 2 respectiv
a2 b2
şi distanţa d la directoarea l. Din teorema lui Pitagora aplicată. în triunghiurile PP'F 2 şi
PP'F 1 rezultă: rl = ~l + (2e) 2 - 2 · 2e(e- x) = rf + "le 2 - "le2 + iex sau rl- 1'f = "lex.
D eoarece r 2 + r 1 = 2 a. r 2 - r 1 = 2 x -e , d"
ec1 r 2 = a + ·-e x ŞI. r1 = a - -e x. Con f orm d e-
a a a
finiţiei, r 1 este egal cu produsul de, unde atît d cît şi e sînt încă. necunoscute. Notăm distanţa

de la vîrful S 1 la directoarea 11 cu d' = S 1L 1. Din de = (d' + a- x)e = a- !._ x şi (d' +

a
e e
+ a)e: = a obţinem E:X = - X, deci t= - şi d' = ~ - a = ~ (a - e), respectiv d' +
a a e e
a a2
+ a =-
e: e
. '
D irectoarea·are deci de la origine dtstanţa d + a = -a = -.
a2
Excentricitatea numericd
e e
a re valoarea e: = e şi d = r1 : e: sau d = a - x. În figură d' este construit după raportul
a e:
d' : a = (a - e) : e.
x2 _Y2
.
Ecuatiile parametrice ale elipsei. Elipsa --
~
+ ~
=l este imaginea unui cerc ~ 2 + 1) 2 = a2

în urma unei transformări afine l; = x , 1) = ya .

b
Const rucţia elipsei se face în felul urm:ător. Se construiesc două cercuri concentrice cu
raze le a şi b. Prin punctele de int lrsecţie A şi Bale unei semidrepte duse din origine cu cele două.
ce rcuri se duc drepte paralele cu axele. Intersecţia acestor
paralele va fi un punct P al elipsei . Se observă că se
res pe c tă condiţia y: 1) = b :a. Dacă. notăm cu t unghiul
format de rază cu axa Ox, reprezentarea parametrică a
e lipsei va fi x = a cos t, y =
b sin t care verifică ecua-
ţia elipsei (fig. 13 . .5.9) .

Ecuaţiile parametrice ale

elipsei
x = a cos t, y = b sin t

Ecuaţiile hiperbolei

Ca şi elipsa, hiperbola este sim etrică faţă. de axa care

trece prin t•îrjurile s1 şi s2 ca şi faţă de perpendiculara pe
mijlocul M al segmentului S 1S 2 , M S 1= M S 2 . Distanţa M S 1
o notăm cu a iar MF 1 = MF 2 cu e. Semiaxa mică nu
există. la hiperbolă , dar deoarece e > a, b se poate calcula 13 . .5.9. Reprezentarea parametrică.
din b2 = e2 - a2. a elipsei

Ecuaţia hiperbolei cu centrul in origine. Datorită. proprietăţilor sale de simetrie, hiperbola

est e foarte bine precizată. într-un sistem de coordonate carteziene, axa Ox fiind axa hiperbolei
iar axa Oy perpendiculara în M pe S1S 2 • Focarele au coordonatele F 1( + e; O) şi F 2( -e; O)
(fig. 13 . .5.10). Un punct al hiperbolei are distanţele la focare
PF1 = ,.1 = Yy2 + (x - e)2
şi PF 2 = r2 = Yy + (e + x)
2 2
Geomet1'ia analitic4 a planult4i 379

Conform definiţiei hiperbolei 1'1 - 1'1 =

= 2a sau 1'1 = 2a + 1'1 • Înlocuind pe
1'1 şi "a cu valorilP. glsite, se obţine

·r + x) 1 = 4a2 + 4a Yy' + (x- e)~ +

+<e
+ + (e - x) 1 sau ex - a 1 =
~
= aVy1 + (x- e) 1 •
Ridiclm din nou la pltrat;
elxt + at - ~ = a•yt + a•x:a -
- ~ + a2et.
Deoarece e11 = a1 + b11 , se obţine nz +
b'x• +~= a•yz +~+ ,ptl + alibi

1.3 ..5. JO. Ecuaţia hiperbolei cu centrul în origine sau

xll r = 1.

Ecuaţia hiperbolei cu centrul în origine

\
Semnificaţia lui b se recunoaşte imediat din urmMoarea formă a ecuaţiei:
yllat = b2(x2 - a2) '
b
Asimptotele hiperbolei y =± ..x· -
.!. = ±
x
~v~Q~.
a x:.s
a

Limita acestei expresii pentru x-+ oo este li~ 1'... = ± b Dreptele 1) = ± -

b
~. care au
X -+ ao X a a
ca direcţie limita aceasta, sînt asimptotele hiperbolei.
Datoritl proprietlţii de simetrie este suficient să privim reprezentarea grafică a hiperbolei
__:::. - ~ = 1 (fig. 13 ..5.11) şi a dreptei 1) = .!:. ~în primul cadran. O perpendicular! pe axa Ox
a2 b2 a
dintr-un punct P(~. 1)) , unde ~ > a, taie hiperbola într-un punct P(x ; y). Din relaţiile ~ = x ;
bx bxv--a- 2
v~
1) = - şi y = - 1 - ~ rezultă y < 1), deoarece factorul . 1 - 2 este mai mic decît 1.
a a x x
Diferenţa 1) - y este cu atît mai mică cu cît x este mai mare, deoarece, dacă fo-

losim ecuaţia hiperbolei sub forma !.._ -

a
!. = (!.._ + !.)-l, cînd
b a b
x-+ oo , ~+
a
!_b -+ oo şi

Iim
x -+ ex>
(!.._ -
a
!_) =
b
Iim
%-+ CI)
(~ +
a
!.)-l =
b
O sau bx -
a
y = 1) - y -+ O pentru x-+oo.

Pentru valori mari ale lui x, hiperbola se apropie de dreapta -1) = .!!_ ~.care este o a~imp­
a
totă a hiperbolei. U nghiul de înclinaţie faţă de axa Ox se va calcula din triunghiul drept-
unghic care are catetele a şi b şi ipotenuza e.
2 2
Şi ecuaţia L - ~ = 1 în care a este semiaxa principală şi se află pe Oy reprezintă o
a2 b2

hiperbolă, care se obţine prin rotirea sistemului de coordonate ~01) cu un unghi ~ = - ~ .

2
Prin transformarea ~= y şi 1) = - x hiperbola ~ - t_ = 1 devine ~ - :_: = 1.
a2 b2' a2 b2
Dacă după o translaţie paralelă a sistemului de coordonate centrul hiperbolei va a vea
coordonatele (c,. ti), ecuaţia hiperbolei va avea una din formele:
(x - c)2 (y - tl)2 = 1 sau (y - tl)2 (x - c)2
1.
380 Matematici elementare

Exemplu. Hiperbola - -
x' y'
- = 1 are vîrfurile 5 1 (.5; O) şi 5 2 ( - .5; 0), focarele
2.5 4
2
.F 1 (Y2.5 + 4; O) şi F1 (- J/29; O) şi asimptotele y = ± - x.
.5
1 1
Hiperbola L - .:._ = 1 are vîrfurile 5 3 (0; 5) şi 5, (O; - .5), focarele F 3 (O; V29) şi
2.5 4
F,(O; - Y29) şi asimptotele y = ± -.5 x.
2

13 . .5. 11. Rotaţia siste-

mului ~Ol') şi hiperbola
~-~ = l
a2 I:J2

13 . .5. 12. Ecuaţia hipcr-

bolei raportată la asimp-
tote

Ecuaţia hiperbolei raportată la asimptote . Ecuaţia hiperbolei are o formă foarte simplă
cind luăm ca axe de coordonate a simptotele (fig. 13 . .5. 12) . Fie ~ şi l') coordonatele în sistemul
de coordonate cartezian şi x şi y în sistemul de coordonate care are ca axe asimptotele. Ec uaţia
. ~~ l')2 . b
hiperbolei cu centrul în origine va f1 - - - = l şt l') = ±- ~ vor fi ec uaţiile asimp-
a2 b2 a
totelor. Vom avea tg cx = .!?_. Între coordonate există relaţiile
a
l') = y sin cx - x sin cx }
sau
l) = (y - x) sin cx }
~ = X COS CX + y COS CX ~ = (y + x)coscx
Introducînd aceste relaţii în ecuaţia hiperbolei ,
obţinem

(y + x) 2 cos 2 cx (y - x) 2 sin 2 cx
1
=
b'
sau (y +
x) 2 b2 cos 2 cx - (y - x) 2 a 2 sin 2 cx = a2 b2.
Deoarece b2 cos2 cx = a 2 sin2 cx, obţinem2xy(b 2 cos 2 cx +
+ a2 sini!. cx) = a2b 2 şi de aici 4xy cos2 cx = a 2
şi 4xy sin!. cx = b2. Prin adunare 4xy = a 2 + b2 şi
2ab b' .
înlocuind sin 2cx = o ţmem xy sm 2cx =
a2 + b2
- n·m
= ab această ecuaţ1e . rezu1t ă c ă para1e logra-
2
mul OAPB are aria constantă.

Ecuaţia hiperbolei rapOt'tattl la asimptote va

avea fOt'ma xy = const. Invers, orice funcţie de acest 13 . .5. 13. Excentricitatea hiperbolei
tip va reprezenta o hiperboltl.

Ecuaţia hiperbolei raportată la asimptote xy

a2 + b1
= --- - - =
e2
1 4 4
con
Geometria analitică a planului 381

Excentricitate numerică. Dacă. definim hiperbola ca locul geometric al punctelor P la

care raportul dintre distanţa PF la focar şi distanţa d la directoarea respectivă. este o constantă.
& > 1, atunci bazîndu-ne pe faptul că. conicele sînt secţiuni plane printr-un con, constatăm
că. directoarea este pe.rpendiculară. pe axă.. În figura 13:.5. 13 sînt reprezentate focarul F 1 şi direc-
2 2
toarea 11 • Punctul P(x; y) al hiperbolei :_ - ~ = 1 are distanţele la focare r 1 , respectiv r 2 iar
a2 b2
faţă. de directoare, distanţa d. În triunghiul F 1F 2 P aplicăm teoremaltti Pitagora: r~ = rf + (2e) 2 -

- 2 • 2e(e - x) sau rl- r~ = 4ex. Deoarece r 2 - r1 = 2a; r 2 + r 1 va fi egal cu 2x e şi deci

a
r2 = a + !.__ x şi r 1
.!.._ x - a.
=
a a
Din definiţia de mai sus rezultă. că. d& = r1 • Notă.m distanţa de la vîrful S 1 la directoarea 11 cu
d' = S 1 L 1 ; atunci din relaţiile de = (d' - a + x) e = .!.._ x - a, (d' - a)& = -.J rezultă. ex =
a
= !.__ x, deci & = .!!.._ şi d' = a - a a (e - a). Distanţa de la origine la directoare va
a a e
fi a - d' = a
& e.
Excentricitatea numerică va avea valoarea & = e iar d = r 1 : e: sau d = x - a
a e

Conica şi dreapta

Puncte de intersecţie a unei conice cu o dreaptă. La deducerea conicelor cu ajutorul sferelor

lui Dandelin ca secţiuni ale unei suprafeţe conice am constatat că. fiecăru.i punct al cercului
de tangenţă k al sferei lui Dandelin îi corespunde un punct P' al ccnicei. Unei drepte g din pla-
nele E 1 , respectiv E 2 îi corespunde de asemenea o dreaptă. g din planul E, care este o dreaptă
rezultată. din intersecţia planului E şi un alt plan dus prin dreapta g şi virful Z. Ca în orice pro-
iecţie, punctele de intersecţie din planete E 1 şi E 2 au corespondente tot puncte de intersecţie
în planul E.
Dupd cum dreapta g intersectează, este tangentă sau este exterioară cercurilor k1 saH k 2 , dreapta
g' proiect(l.tă va fi secantă, tangentă sau exterioară conicei; pot să existe puncte pe cerc ale căror
proiecţii sînt puncte de la infinit. Astfel:
1. În cazul parabolei, acesta este punctul D al lui k; el are cea mai mare distanţă faţă de di-
rectoarea l (vezi fig. 13.5.1). Fiecare secantă a cercului k prin pu.nctul D are ca proiecţie o para-
lelă la axa parabolei (de ex. DA are paralelela BC); ea va tă.ia parabola în punctul C.
Tangenta î1~ punctul D la cercul k este paralelă la directoare; proiecţia sa este dreapta de la in-
finit a planului E.
2. În cazul hiperbolei, un plan dus prin vîrful Z al conului paralel la planul de secţiune E
taie cercul în două. puncte P 2 şi P 3 ale căror proi~cţii sînt punctele de la. infinit ale asimptotelor.
Dreapta care uneşte aceste două. puncte are ca proiecţie dreapta de la infinit a planului de in-
tersecţie E. O secantă la unul din aceste două cercuri k1 , respectiv k 2 dusă prin punctul P 2 are
ca proiecţie o asimptot~ care taie hiperbola numai într-un singur punct finit. Tangentele la cerc
în P 2 , respectiv P 3 se proiectează. în asimptote. Punctul lor de intersecţie este imaginea inversă.
a centrului C al hiperbolei.
La determinarea punctului de intersecţie dintre o conică şi o dreaptă. ne dăm seama imediat
din ecuaţia carteziană. a dreptei dacă avem· nu.!llai un singur punct de intersecţie (mp = O)
la o parabolă., m 11 = ± bfa în cazul hiperbolei). In toate celelalte cazuri, prin introducerea va-
lorilor lui y din ecuaţia dreptei în ecuaţia conicei, obţinem o ecuaţie de gradul doi, al cărei dis-
criminant ne dă. indicaţii asupra numărului de puncte de intersecţie.

1
Exemplul 1. Pentru determinarea punctelor de intersecţie
2 CU a dreptei y = -X+
2
parabola x 2 = 4y, trebuie rezolvat sistemul format din cele două ecuaţii. Prin substituţie
obţinem ecuaţia x 2 = -2x +
8 care are soluţiile x 1 . = 2, x 2 = -4 şi y 1 = 1, y 2 = i.
Punctele de intersecţie sînt deci P 1 (2, 1) şi P 2( - 4, 4).
382 Matematici elementare

Exemplul 2. Conica 16x1 + 2~y 1 + 32x - 100y - · 28-4 = O este raportată ·la· axe deoarece
în ecuaţie
nu intervine termenul cu xy. Ecuaţia poate fi scrisă sub forma 16x1 + 32x+ 16 +
· (x+ 1) 1
+ 2~y'- 100y + 100 - 16 - 100 - 284 = O sau 16(x + 1) 1 + 2~(y - 2) 1 = 400 sau - - +
2~

+ (y - )
21
= 1. Centrul M al conicei are coordonatele .i\.f (- 1, 2). Dreapta ~y = 28x - 62
16
intersectaeză elipsa în punctele P 1 ( 2, - ~) şi P 1 ( 3,
2
:-), deoarece prin substituire ob-
1inem ecuaţia x 1 - ~x +6= O cu soluţiile x1 = 2, x1 = 3.

Pantele tangentelor. Ecuaţiile tangentelor la conice. Ecuaţiile tangentelor la parabolă,

elipsă, · hiperbolă se pot obţine ca şi cele ale tangentelor la cerc prin metodele folosite în geo-
metria analitică. Totuşi este mai uşor să folosim calculul diferenţiat. Derivarea ecuaţiei coni-
cei într-un punct x 1 n~ indică panta tangentei în punctul P 1 (x1 , y 1) al conicei, unde y 1 este
ordonata corespunzătoare lui x 1 • Cunoscînd panta, putem scrie ecuaţia tangentei în punctul
P 1 (x 1 , y 1). Ecuaţia parabolei y 2 = 2px devine după diferenţiere 2yy' = 2p sau y' = /!_ iar
y
direcţia tangentei în punctul P 1 va fi Yi = t. Deci ecuaţia tangentei va fi:
y
y~ = y - Yt px - pxl = y - Yt •
sau
x - X1 Yt Yt
px - Pxt = YYt - Yi = YYt - 2pxl, deci p(x + xt) = YYt·
În cazul elipsei şi hiperbolei P 1 (x1 , y 1) fiind punctul conicei în care vrem să ducem tangenta,panta
şi ecuaţiile tangentelor vor fi următoarele ;
2 2 2 2 b'l.
~ ± ~ ± Yt = =f ~'
1

!! 1; YtYt = O;
a2 b2 a2 bz· a2yl
b2 xx1 xi b2
Y~(x xl) = Y - Yt• =f - - ± - · - = Y- Yt•
a2yl a2 Yt

Această metodă este denumită dedublare. ·

Direcţia tangentei (panta) şi ecuaţia ţangentei se pot deduce şi pentru parabolele x 2 =
. x2 y2 . yz x2
= 2py, y 2 = - 2px, x 2 = - 2py, ehpsa - -
bz
+-
= şi hiperbola - - - = l. Următorul
a2 a2 ba
tabel ne prezintă cazurile cele mai importante.

Conica Ecuaţia Panta tangentei în Ecu~ţia tangentei în punctul

Vîrful S punctul P 1 (x1 ; y 1) Pt(xt; Yt)
-CentrulM
parabolă

S(O; O) Y2 = 2px PIYt

S(c; d) (y - d) 1 = .2p{x - c) p/(y1 - d) (y- d) (Yl- d) = p(x- c + x 1 - c)
elipsă

M(O; O)

M(c; d) (x-c) (x1-c) + (y-d) (yl-d) =.

1
a1 b1
Geometria analitic4 a planului 383

Conica Ecuaţia Panta tangen tei în Ecuaţia tangentei în punctul

Vîrful S punctul P 1 (.x1 ; y 1 ) Pl(xl; yl)
CentrulM
cerc
M(O; O) .x1 + y1 = r 1
M(c; d) {x :__ c) 1 + (y- d) 1 = r 1 -{x1 - c)f(y1 - d) (x-c) (x1 - c) + (y- d) (y1 - d) = r1
hiperbolă.

'M(O; O) ~.~ X.%1 - .Y.Yt = 1

a.• Yt a1 b~

M(c; d)
- (y - d) (.Yt-d) = 1

Exemplu. Să. se scrie ecuaţia tangentei

la elipsa
(X + 1) 1 2
+ {y - 2) = 1 în punctul
2.5 16

P1 (t; - ~ )· Ecuaţia tangentei va fi

{x+ 1) {.x1 + 1) + {y-2) (y1 -2) = 1

at . ba

sau 16(x + 1)(2 + 1) + 25(y- 2)(- ~ - 2) :=~

= 400,

48x + 48 - 80y + 160 = 400,

3 12 13. .'>. 14. Punctul de intersecţie şi unghiul
j'=-X--•
.') .') dintre o dreaptă. şi o parabolă.

Unghiul de intersecţie dintre o conică şi o dreaptă. Acest unghi este unghiul dintre
dreaptă. şi tangentă. în punctul de intersecţie a conicei cu dreapta, deci se va calcula
unghiul dintre două. + 2 şi parabola x 2 = 4y se intersectează
drepte. Dreapta y = - _.!.. x
2
în punctul P 1 (2; 1). Tangenta t 1 la parabolă. în punctul P1 areecuaţiay = .x- 1şifacecu axa
Ox un unghi~ = 45°, iar dreapta face cu axa Ox un unghi ~1 = -26,56°, deci unghiul~ dintre
cele două. drepte va fi ~~ - ~ 1 = 71,57° (fig. 13 ..'>. H).
Tangenta la conică cu panta cunoscută. Panta dată. m 1 trebuie să fie egală. cu y~ care este
panta conicei. În cazul parabolei, m 1 nu trebuie să. fie egal cu panta axei parabolei, deoarece
nu există. nici o tangentă. care să. aibă. această. direcţie. Din .Yi = m1 = p_ obţinem o coordonat!
.Yt
y1 = _p_; cealaltă. coordonat! o obţinem din ecuaţia parabolei deoarece coordonatele punc-
mt
tutui de tangenţă. trebuie să. verifice ecuaţia parabolei. În cazul elipsei, respectiv hiperbolei
m = =t= .b x 1 ) obţinem un raport al coordonatelor x1 : y 1 ale punctului de tangenţa; prin în-
1

( 1 a•yt
locuirea în ecuaţia conicei obţinem ecuaţia de gradul doi xf = a4m\f(a'mf ± b1), care pentru
toate elipsele sau hiperbolele, pentru care 1~ 1 > b are două. soluţii reale, egale în valoare
a
384 Matematici elementare

absolută. Deci la o elipsă se pot duce două tangente paralele ale căror puncte de tangenţă
sînt simetrice faţă de centru; în cazul hip~bole? există două tangente numai în cazul în care
dreapta construită în centru care are panta dată se află în afara spaţiului dintre cele două
asimptote. Dacă tangenta este paralelă la dreapta 1y = mx + n, atunci m 1 trebuie să
fie egal cu mL; dacă tangenta este perpendiculară pe dreapta y = mx + n avem
m1 = - _.!.. ; dacă vţem ca ele să facă un unghi ~. din tg ~ m1 --: m avem m 1 = m + tg ~.
m 1 + m 1m 1- mtg~
Exemplu. Fie dată elipsa 36x 2 + 100y = 2 9 şi dreapta y = - _!_ :t"; atunci m
4
5 5
x2 y2 1 3
Semiaxele elipsei vor avea, conform ecuaţiei + -- = 1, lungimile a = - şi b =
9 9 2 10
36 100
i 9 x1
În cazul unei tangeute paralele cu dreapta avem- - = - ;vom avea y 1 =
5 25 Yl
9
= x 1 • Totodată punctele de tangenţă trebuie să se afle pe elipsă. Deci vom avea 36x~ +
20
+ 100y~ = obţinem 36x~ +
10
~~
0
81
= ~
6
9. Prin înlocuire xf = 9. Deci xi
25 şi x1 •2 =

2
tangenţă sînt B 1 ( ~;
9
± j : Y1.2 = ± Deci punctele de
50
4 l 4
ecuaţiile tangcntelor sînt y = - x+ şi y = X-
2 5 2
Fiecare tangentă a hiperbolei formează în spaţiul dintre asimptote un triunghi (P2 M P 3)
c11 aria constantă A = ab.
Tangenta xx1 - YYt = 1 în punctul P 1 (x1 ; y 1) la hiperbola ~- ~ = l taie asimp-
a2 bz a2 bz
totele y = ± .!!_ x în punctele P 2 şi P 3 (fig. 13.5.15). Pentru coordonatele acestora găsim prin
a
înlocuire ecuaţia x (~2 =f ~) = l sau x 2 , 3 -- a-
2
b -, respectiv)' ( ± __!-
x __! y) = 1 sau
a ab bx1 =F ay 1 ab b2
ab2

Calculînd aria A a triunghiului M P 3 P 2 , obţi-

nem
o o
A
2

bx1 - ay1
3 3
1 [ a b
= Z b2 x}- a2 y}
a aba ab
ab,
13.5.15. Triunghiuri formate din tangente
la o hiperbolă şi asimptote.
Geometria analiticA a planului 385

Normala şi polara unei conice

Panta nonnalei, ecuaţia normalei. Normala este perpendicular& pe tangentă. în punctul de

tangen~ ~1 (.~1 ._
y 1). ?in tabel, în_ c~re apa~e panta tang~ntei, se poate calcula imediat şi panta
normalet şt dect
cu ~Jutorul ec_uaţtel drep~e~ care trece pnntr-un punct şi are o direcţie datl. se
poate deduce ecuaţta normalet. Dă.m mat JOS un tabel cu cele mai importante cazuri.
- -
Ecu~ţia conicei Panta tangentei

-~
p

11

-.,.J
Exemplu. Normala la hiper-

bolă. ~ = 1 în punctul
16 9

y + -9 -4
= - x - 4 sau
4 .5

y = !. X - ~ (fig. 13 ..5.16).
.5 4 13 ..5.16. Normala la hiperbolă.

Teoreme importante asupra normalelor unei conice

Dreapta care uneşte punctul P 1 al parabolei cu focarul şi paralela prin acel putJCt la axă
formeaziJ cu normala tn P 1 unghiuri egale deoarece formeaziJ şi cu tangenta tot tmghiuri egale.
Normala intr-un punct al elipsei este bisectoarea unghiului format de cele douiJ . drepte
care unesc punctul cu focarele.
Tangenta, normala şi dreptele care unesc un punct P1 al elipsei cu focarele formeaziJ o divs-
ziune af'moniciJ deoarece tn fiecare tf'iunghi F 1F 1 P 1 bisectoarea unui unghi itdef'ior (tn P 1) ~i cea
a unui unghi extef'ior intersecteaziJ axa focarelor tn puncte conjugate af'monic faţiJ de focaf'e.
Tangenta, normala şi cele douiJ drepte care unesc focaf'ele cu punctul P 1 altmei hiperbole
intersecteaziJ axa hiperbolei tn patru puncte conjugate armonie: Tangenta este bisectoaf'ea unghiului
interior In P 1 al tf'iunghiului F 1F 1 P 1 iaf' normala a celui exterior, caf'e este ss•plenuntar celui interior,
tn douiJ ptlrJi egale.
Ecuaţia polarelor. Ca şi la cerc, ecuaţiile tangentelor duse dintr-un punct P 0 (x 0 , y 0}
exterior unei conice se pot deduce foarte uşor cu ajut0rul polarei Po a polului P 0 •
Polara p0 este drea.pta caf'l uneşte punctele de tangenţiJ P 1 (x1 , y 1) şi P 1 (x1 , y 1) ale tangentelor
t şi t1 (fig. 13 ..5.17). Din ecuaţiile tangentelor în P 1 , respectiv P 1 la o elipsA. cu centrul în origine
1
(tJ x1x + YtY = 1 şi ( t1) xsx + YtY = 1 rezultă. ecuaţia (p 8) XX o + YYo1 = 1 care este ecuaţia
a1 b1 a1 rr a1 b
386 Matematici elementare

Ecuaţiile conicelor şi polarelor duse din polul P 0 (xe, y 0 )

parabolă. elipsă. cerc hiperbolă.

YYo = P(x + xo) XXo _ YYo = 1

a1 b1

polarei şi este verificatA. de coordonatele punctelor

P 1 (x1 , y 1) şi P 1 (x 2 , y 1) (fig. 13 ..5.17).
Forma ecuaţiei polarei este identică. cu forma
ecuaţiei tangentei la elipsA., unde x 0 şi y 0 sînt însă.
coordonatele polului P 0 şi nu coordonatele punc-
tului de tangenţâ. . Ecuaţiile polarelor celorlalte conice
se deduc analog şi sînt date în tabel.
U n punct P 1 (x1 , y 1) din interiorul unei conice poate
fi socotit ca punctul de intersecţie a douA. polare q1 şi
q2 ai cA.ror poli Q1 (; 1; 1) 1) şi Q2 (~ 1 ; l) 2)se aflA. pe polara P1 a
punctului P 1 • Ecuaţiile polarelor q1 şi q1 sînt verificate
de coordonatele punctului de intersecţie P1 (.~ 1 • y 1). În
cazul unei hiperbole avem ~ 1 x 1 - lltYt = 1 şi
a2 bz
13.5. 17. Tangentele duse dintr-un
punct exterior P 0 la elipsA.; polara Po ~2X1 _ llzYt = 1 deci xxt _ YYt = 1 este ecuaţia
a2 b2 , a2 b2
unei drepte care conţine punctele Q1 şi Q2 , deci a polarei p1 . Deci ecuaţiile polarelor
sînt valabile şi în cazul în care polul P 1 (x 1 y 1 ) este interior.

Exemplu. P olul P{(J; 7) are în

raport cu hiperbola
(x - 2) 1 (y + 3) 1
---- 1,
16 100
P olara p1 cu ecuaţia

(x-2) (x1 -2) (y + 3) (y 1 + 3)

16 100
sau 100 (x - 2) (3-2}- 16 (y +
+ 3}(7 + 3} = 1600; .5(x - 2} - 8(y +
+ 3) = 80; y =.5- X - 10 + 24 + 80 •
8 8
5 114 .
y = - X - -- (ftg. 13 ..5.18).
8 8
Punctul Q( 16 ; :- 4 ~} 'se gA.seşte
pe polara p1. Dacă. îl socotim ca pol,
obţinem polara q
100(x - 2)( 16 - 2)-
- 16(y + 3) (- 4 ~ + 3) = 1600
sau y =- 70 x + 217 .
Această. taie ·p olara. p
dreaptă. in
13 . .5.18. Hiperbola dată. de (x - 2) 1 /16 - (y + 23
s (3 ~ ;- 12 ).
1

+ 3)2 /100 = 1. 113 113

 Geometria analitic4 a planului 387

Dreapta PlJ va fi polara s a polului S. Ea va avea ecuaţia 100(x- 2) (3 ~- 2}-

113
23 ) 4.5 31
- 16 (y + 3) { -
- + 3 = 1 600 sau y = - - x + 9 - . AceastA. ecuaţie este verificaU
12 -
113 .52 .52
de coordonatele punctelor P 1 şi Q. In triunghiul P 1QS fiecare vîrf este polul laturii opuse.

Tangentele duse dintr-un punct la o conici. Tangentele duse dintr-un punct exterior P
la o conicA. se pot construi mai uşor cu ajutorul polarei p a punctului P. Punctele de intersecţie
ale polarei cu conica vor fi punctele de tangenţA..

Exemplu. Polara punctului P l H; 1) în raport cu elipsa x1 + 4y 2 = 100 are ecuaţia ~ +

100
7
+L = 1 sau Hx + 4y = 100, y = - - x + 2.5. Ea intersecteazA. elipsa în punctele
~ 2
B 1 ~8; - 3) şi B 1 (6 ; 4) deoarece x 2 +
+ 4 ( ~ x1 - 17.5x + 62.5} = 100;
x' - Hx = - 48; x1 = 6, x1 = 8; Y1 =
= 4, y 1 = - 3. Deci ecuaţiile tangente-
lor vor fi
2 2.5 3
y = 3 X - 3 şi y = - 8 X +.
+ -2.5 (fig. 13 ..5.19).
4

13 ..5. 19. Tangentele din punctul P la

elipsA.

Doui conice
Punctele de intersecţie a doui conice. Pentru determinarea punctelor de intersecţie a douA.
oonice se va rezolva sistemul format din ecuaţiile conicelor. Soluţiile reale vor corespunde
punctelor de intersecţie.
Exemplul 1. Parabola y 2 = 12x va fi intersectatA. de cercul (x + 3)' + y' = 72 în
punctele S 1(3; 6) şi S!\3 ; - 6) deoarece coordonatele lor verificA. ambele ecuaţii. Ele rezultA.
din sistemul de ecuaţii

(x0 + 3) 1 + y: = 72 }
YB = 12xo
care are soluţiile x 1 = 3, y 1 = 6 şi
x1 = 3 şi y 1 = - 6.
Exemplul 2. Pentru stabilirea
punctelor de intersecţie ale elip-
. (x + 6) 2 (y - 2)'
set + = 1 cu pa- 6
80 20
1
rabola (x + 6) = 4(y-2) (fig. 13 ..5. 19)
trebuie sA. rezolvA.m sistemul
~-----6 --r---~
1
(x0 + 6) + __;_:;___.;.__
1
-.:;...____;__ (y0 - 2) = 1 }
so ~o
13 ..5.20. Punctele de intersecţie şi unghiul de
(x1 + 6) = 1
4(y 0 - 2) intersecţie dintre o elipsA. şi o parabolă.
388 Matematici elementare

Aplicind substituţia x 0 +6= ~şi y 0 - 2 = 1), ecuaţiile se vor transforma in 20~1 + 807)1 =
1 81
= 1 600 şi ~~ = -il). Elim.inindu-1 pe ~. obţinem 807) + 807)1 = 1 600, 7) 2 + 1) + - = -- ,
.. 4
7) 1 ;1 = - f ± -î· 7)1 = 4 şi 7)1 = - .5 iar ~1 • 1 = ± 4 şi ~8 ., = 2 V3i. Fkînd transforma-

rea inversl, calculăm' pe x1 = ~1 - 6 = -2, x1 = ~~- 6 = - 10, y 1 = "lt 2 = 6, y 1 = +

"lt +
2 = 6. Deci conicele vor avea două. puncte de intersecţie S 1(- 2; 6), S 1(- 10; 6).

Două. conice nu se intersectează. neapă.rat în puncte reale. DouiJ conice nedegenerate se inter-
sectează în maximum patru puncte reale.

Unghiul a doul conice. Prin unghiul a două. conice se înţelege unghiul pe care-I formează
tangentele la cele două. conice în punctul de intersecţie. Deci pentru a calcula unghiul a două
conice scriem ecuaţiile tangentelor şi apoi calculă.m unghiul pe care-I formează. ele.

Exemplul 1. Parabola y 1 = 12x şi cercul (x + 3) 1 + y 1 = 72 se intersectează. în punctele

5 1 {3; 6) şi 5 1 (3;- 6) (fig. 13 . .5.20). Tangenta la cerc în punctul S 1 are ecuaţia y = - x + 9 şi
tangenta la parabolă. y = x + 3. Deoarece produsul coeficienţilor unghiulari este egal cu - 1,
parabola şi cercul sînt perpendiculare. Acelaşi lucru se constată. şi pentru 5 1 •

Exemplul2. Elipsa
(x + 6)1 + (y - 2)1
= 1 se intersectează. cu parabola (x y) 1 = +
80 20 .
='i{y-2) în punctele 5 1 (-2; 6) şi 5 1 (-10; 6). Ecuaţia tangentei la elipsă. în punctul S1 va fi
(x + 6) (x1 + 6) (y - 2)(y1 - 2) 1 11· . . .
-'-----'--'---=----'- + = 1 sau y = - - x + -, tar ecuaţta tangentet la
80 20 4 2
parabolă. va fi (x + 6) (x1 + 6) = + y1 -
2) sau y = 2x+ 10. Din tg oc 1 =- _..!.. ,
2(y - 2
4
oc1 = - 14,04° şi tg oc 1 = +2. oc 1 = + 63,43 rezultă. că. unghiul dintre cele două. conice va fi
"'= OCz- oc1 = 77,47°.

Ecuaţiile comune ale conicelor cu virful in origine

Parametrul conicelor. Parametrul 2p al unei parabole y 2 ~ 2px este egal cu lungimea

perpendicularei pe axa mare ridicate în focar şi mă.rginite de parabolă.; deci, altfel spus, ar mă.sura
"grosimea" parabolei. Această. definiţie va fi generalizată. şi pentru celelalte conice.

Parametrttl unei conice este lungimea coardei duse prin focar perpendicular pe axa principală
a conicei.
1
Parametrul unei conice ca.re are ca axă. principală. axa Ox se calculează. în felul urmă.tor.
Se înlocuieşte în ecuaţia conicei cu centrul în origine abscisa x 1 a focarului, iar valoarea pozi-
tivă. 2y a ordonatei dublate va fi valoarea parametrului conicei:
Parabola: y 2 = 2px, x 1 = p_, rezultă. y1 = p,
2
x2 y2 e2 Y} Paraq1etrul parabola 2p
Elipsa: -
a2
+ -bz = 1, x1 = e, -
a2
+-
b2
= 1;
2b1
elipsa 2p=-
b ,2- -2 a
rezultă. y1 = ± - va - e sau deoarece
a
bz 2b1
a1 - 11 = b1 , y 1 =
a
,
- -
hiperbola 2p=-
a
Geometria analitică a planului 389

2
x1 y1 e1
Hiperbola: ~- b2 = 1, Xf = e, ~
'\j
b2 = 1; rezult~ Yt = ± ab 1- - -
'\je2- a2 sau deoa.-
bz
rece e2 - a2 = b2 , y 1 = - ·
a
Ecuaţiile conicelor raportate la axe carteziene care au drept origine virful. Din aceste ecuaţii
va rezulta foarte clar leg~tura dintre conice. Pentru parabolă., această. ecuaţie el\te yz = 2px,
iar pentru elipsă. şi hiperbolă. aceasta se obţine din ecuaţia conicei cu centrul în origine printr-o
translaţie paralelă. a sistemului de coordonate.

Elipsa. Din ecuaţia elipsei cu certtrul în origine ~ + !t =

1 în sistemul ~. 7) obţinem prin-
bz a2
tr-o translaţie a centrului sistemului în vîrful S 2 ( -a; O) (fig. 13.5.21), deci printr-o transformare
x = ~+a,
•
y = 7); m noul ststem x, y,
. .
ecuaţta devme
. (x -
az
a)2
+ yz . . .
- = l.PnnrearanJare,ecuaţta
bZ
2b2 ~~ ~
va deveni y 2 = - x - - - şi, folosind semiparametrul p = al elipsei , ecuaţia va fi
a a2 a
y2 = 2px - p_ x 2 •
a
Legă.tura cu ecuaţia parabolei este evidentă. :·din ecuaţia parabolei se scade termenul
p_ x 2 pentru a găsi valorile elipsei. Aşa se explică. şi denumirea de elipsă (in greceşte elleipsis
a
înseamnă. lipsă).

Ecuaţia elipsei raportată. la axe care au Ecuaţia hiperboleî raportată. la axe care au
drept origine vîrful drept origine vîrful
b'l
p yz = 2px + p_ x*, p
a a a

13.5.21. Transformarea elipsei în

elipsă.cu vîrful în origine
13 ..5.22. Transformarea hiperbolei în
hiperbolă. cu vîrful in origine
~~~ _7)z
Hiperbola. Din ecuaţia 1 în sistemul ~. 7) obţi-
hiperbolei cu centrul în origine - -
b2 aZ
nem printr-o translaţie a centrului sistemului în vîrful S 1 (a; O) (fig. 13 ..5.22), deci printr-o
transformare x = ~ - a, y = 7) , ecuaţia devine (x + a)Z - yz =
1, în noul sistem. Prin
2b2 b2
rearanjare, ecuaţia va deveni y 2 = - x + -2 x 2 şi prin folosirea semiparametrului p =
a a
= ~, ecuaţiay 2 = 2px + p_x 2 .Comparativcuecuaţiaparabolei, aceastavaaveatnplustermenul
a a
1
p_x • Astfel se explică. denumirea de hiperbolă. (în greceşte hi perbolein înseamă. a depăji).
a
 390 Matematici elementare

Ecuaţia «70munl a conicelor raportate la axe care au drept origine virful. Prin
introducerţa excentricită.ţii numerice c = !.... (O < c < 1 elipsa; c > 1 hiperbola, c = 1
/ a
p~ra.bola), putem scrie o ecuaţie comună. a celor trei conice (fig. 13 . .5.23). În cazul elipsei
p bz a2 - e2 • • p b2 • el - al
- =- = 2
= 1- c >O deoarece O< c< 1; m cazul hiperbole•- = - == - -2 - =
a a2 a2 a a a2
= 1 >O deci 1 - e1 va fi negativă.. Pentru c = 1 (parabolă.) ( 1 - el) x2 va fi egal cu
t2 -
zero. Deci ecuaţia y = 2px - ( 1 - c')x descrie în funcţie de valorile lui c ecuaţia uneia din cele
2 2

trei conice.

Ecuaţia comună. a conicelor raportată. la

axe care au drept origine virful

Şi ecuaţia cercului este conţinută. în aceas-

tă. ecuaţie. Deoarece p = r şi t = O, obţinem
y2 =2rx - x 2 sau y 2 = x(2r- x);
această. re-
laţie este adevă.rată. şi pe baza teoremei înă.lţimii
în triunghiul dreptunghic.
Conform ecuaţiei de mai sus o conică. este
definită. de parametrul 2p şi de excentricitatea
numerică. e. Parametrii folosiţi pînă. acum pentru
definirea conicelor pot fi exprimaţi cu ajutorul
parametrului 2p şi al excentricită.ţii nume-
rice, ştiind că. pentru y 0 = O obţinem x 0 =
= 2a Şl
• X
ce~.
p = bZ • cazu1e1'tpset• şt• h tper
- tn ' bole1,•
a 13 ..5.23. Dependenţa conicei de excentri-
şi P = r în cazul cercului. Deci semiaxele şi citate
excentricitatea liniară. vor avea urmă.toarele
expresii: a= _P_, = p e = ~ (elipsă.); a = __ P_, = p
b b e =
1 - e2 V1 - c2 1 - c2 e2 - 1 V,z - 1
=~
2
(hiperbolă.). Dacă., de ex. luă.m p = 1 şi t = 0,8, obţinem valorile aproximative a =
c - 1
= 2,78, b = 1,67, e = 2,22, iar pentru p= 1 şi e = 1,.5, a = 0,8, b = 0,89, e = 1,2 {fig. 13 ..5.23\.

Ecuaţiile in coordonate polare ale conicelor

În cazul în care scriem ecuaţiile conicelor în coordonate polare, polul poate fi în cazul elipsei
şi hiperbolei centrul conicei, dar în majoritatea cazurilor luă.m ca pol focarul.
Ecuaţiile In coordonate polare ale conicelor care au drept pol centrul conicei. Transformînd
ecua ţ ta
. e 1·tpset· cu cent ru1·m ongme + rbl-
2
· · '_*' = 1 pnn
· x = r cos tp · y
şt = · tp m
r sm • coord onat e
as
polare, ecuaţia va avea urmă.toarea formă.:
,.z cos2 f
-----'-+
a2
= 1

sau

deci
Geometria analitică a planului 391

Prin calcule ana-

Ecuaţiile conicelor în coor- ,., = b'
loage se obţine ecuaţia Elipsa
hiperbolei. donate pola re avînd polul 1 - c1 cos 1 cp
în centrul conicei.
Ecuaţiile in coor-
Hiperbola = 1 1
b' ,.,
donate polare ale coni- c cos cp -1
celor care au focarul
ca pol. Aceste ecuaţii au
o mare aplicabilitate în astronomie datorită primei legi a lui Kepler care afirmă că traiec-
toriile planetelor sînt elipse cu Soarele într-un focar. Natural, vom folosi în acest caz drept
coordonate rlistanţa pînă la Soare şi unghiul pe care îl face planeta la momentul respec-
tiv, deci sistemul va fi un sistem de coordonate polare al cărui pol se află într-un focar al
elipsei. Totodată în astronomie se foloseşte excentricitatea numerică E ca o măsură a devierii
elipsei faţă de cerc. Cuvîntul excentricitate este foarte bine ales; în cazul cercului, centrul
lui şi centrul de greutate coincid; în cazul elipsei cu cît axa este mai mare cu atît sînt mai
depărtate centrul elipsei şi centrul de greutate, deci cu atît excentricitatea elipsei este mai
mare. KEPL~R a constatat că orbitele după care se mişcă planetele sînt elipse şi nu cercuri, la.
mişcarea planetei Marte care avea cea mai mare excentricitate, E = 0,0933, în comparaţie cu
celelalte planete descoperite pînă atunci. Excentricitatea elipsei Pămîntului este E = 0,0168.
Şi meteoriţii , cometele şi sateliţii artificiali în sistemul solar au orbitele tot elipse, cînd se
mişcă periodic. Dacă mişcarea nu este periodică, energia lor cinetică poate să învingă forţa de
atracţie a Soarelui şi să părăsească sistemul solar iar orbitele lor vor fi pa!abole sau hiper-
bole.

Ecuaţia in coordonate polare a elipsei. În figura 13.5.8 focarul F 1 al elipsei este polul siste-
mului de coordonate polare , ia'r axa polară este axa Ox cine uneşte F 1 cu s .. În triunghiul
F 1 PF 2 avem r 2 = 2a - r 1 şi F 2F 1 = 2e. Conform teoremei cosinusului:
(2a - r 1) 2 = (2e)2 + rf + 2 · 2er1 coscp sau ia2 - 4ar1 + rf = 4e2 + rf + 4er1 cos cp,
a2 - e2 1 - e:2 b2 p
rt = = a
a + e cos cp 1 + e: cos cp a( 1 + e: cos cp) 1 + e: cos cp
şi
2
undP- e: = !_ b = p.
a a

Ecuaţia in coordonate polare a hiperbolei. În figura 13 ..5.13, focarul F 1 al hiperbolei este

polul sistemului de coordonate polare iar axa Ox de la F 1 la S 1 este axă polară. în triunghiul
F 1 PF2 avem r 2 = 2a +
r 1 şi F~ 1 = 2e. Conform teoremei cosinusului (2a + r 1) 1 = (2e) 1 +
+ rf - 2 · 2er1 cos cJ> sau 4a 2 + 4ar1 + rf = ie 2 + rf- 4er1 cos cp.
e2 - a2 b2 p
a + e cos cp a( 1 + e:cos cp) 1 + e: cos cp

Ecuaţia in coordonate polare a parabolei. În figura 13 . .5.i, focarul F al parabolei este polul
sistemului de coordonate polare, iar axa polară este axa Ox de la F laS. Conform definiţiei pa-
rabolei, deoarece L 0 F = p, avem

p - r cos cp = r, respectiv r = - -=-P_ _

1 + cos cp
Toate conicele au în sistemul de coordonate polare, a cărui axă polară are direcţia de la pol
la vîrful cel mai apropiat, ecuaţii de aceeaşi formă
p =
. Ele se deosebesc prin va-
r
l + e: cos cp
loarea excentricităţii numerice, care pentru elipsă este subunitar!, pentru hiperbolă supraunitar~
iar pentru parabolă egală cu 1. Şi cercul poate fi exprimat prin aceeaşi formulă cînd c = O.

Ecuaţia conicelor în coor- p e: > 1 hiperbolă

donate polare care au r= c = 1 parabolă
1 + e: cos cp O < c < 1 elipsă
drept pol focarul
c =O cerc
392 Matematici elementare

Pentru parabolă. (e = 1). r nu este definit in cazul cind <p = 1t. Dacă. E = O, respectiv
O < E < 1, deci în cazul cercului şi elipsei, pentru orice valoare a unghiului obţinem o valoare
pentru r. În cazul în care E > 1, r nu este definit pentru valori ale lui <p 1 pentru care
1 + _!.cos <p =O, adică. cos <p = - ~ . Acest caz este cazul în care latura mobilă. a lui <p1 , respec-
a e
tiv - <p 1 este paralelă. cu asimptota.

Exemplu. Numim periheliu punctul de pe orbită. cel mai apropiat de Soare iar ajeliu ce
mai depărtat. Care este distanţa pe care o are Marte faţă. de Soare cind se află. în afeliu? Semiaxa
mare a orbitei lui Marte este egală. aproximativ cu 1,52 raze ale orbitei Pămîntului (raza
orbitei Pămîntului este egală. cu aproximativ 149 milioane km) iar excentricitatea ei c =
bl bl al -el
= 0,0933. În afeliu <p = 1t. Deoa:rece p = - =a - =a - - - = a(1 - c1), obţinem r =
a a 1 a1
= a( - el) = a( l + e) = 1,52 ·1,0933 = 1,661816 măsurată. în raze ale orbitei Pămîntului.
1
1- e
Deci, distanţa pe care o are Marte faţă. de Soare în afeliu este egală. aproximativ cu 247,6
milioane de kilometri.

Anomalia excentrică. În astronomie cit şi pentru calcularea orbitei eliptice a sateliţilor artil-
ficiali vom folosi noţiunea de anomalie excentrică. E introdusă. de KEPLER. Ea reprezintă. valoarea
unghiului E care are ca vîrf centrul elipsei, o latură. axa focală. iar cealaltă. latură. dreapta care
trece prin punctul P" de pe cerc, c_?respunză.tor punc-
tului P de pe elipsă. (fig. 13.5.24). In geometria plană.
construcţia elipsei se face cu ajutorul a două. cercuri --r--~
concentrice de raze egale cu semiaxele a şi b respectiv.
Se duce o rază. iar prin punctele ei de intersecţie cu cer-
curile se duc paralele la cele două. axe care vor fi perpen- _ _,.._____
diculare între ele. Punctul lor de intersecţie Peste un
punct al elipsei. Raportul distanţelor P' P şi P' P 1 ' va fi
b: a. Conform figurii, din triunghiurile dreptunghice obţi-
nem P' P = r sin <p, P' P" = a sin E, deci ba sin E =
= ar sin <p sau r sin <p = b sin E. Pe axa mare a elipsei
avemMF1 = eşiMP' = acosE. Decincos<p =a cos E-
-e. Folosind relaţiile sin1 <p + cos1 <p = 1 şi e1 = a 1 - b1 ,
putem obţine pe r ca funcţie de E: r 1 = b1 sin1 E +
+ (a• cos1 E- 12ae 1cos E1 + e1)1 = b11 sin1 E 1 + a11 cos1 1E -
-2ae cos E+a -b sin E-b cos E= (a - b ) cos E-
- 2ae cos E + a2 = (a- e cos E) 1 sau deoarece a> e
si r > O, r = a- e cos E.
· Această. ecuaţie exprimă. prima lege a lui Kepler, din
13.5.24. Anomalie excentrică.
care reiese că. orbitele planetelor sînt elipse avînd într-un
focar Soarele.
Astfel este arătată. relaţia dintre anomalia <p ~i anomalia excentrictl E. Relaţiile dintre ele

= ·~·E·
cos <p = .
r
(a cos E - e) (a cos E - e)
a-ecosE
.
sm <p = r1 b sm. E = raa-- - ee·cossmE -
pot fi înlocuite şi
. tg-
pnn <p = l@+e
- - tg -E • Pentru a obţine timpul t ca o funcţie de E,
2 a- e 2
vom deriva una din aceste relaţii, de exemplu cea de a doua in funcţie de t. Vom nota
derivata printr-un punct deasupra
~ cos E • E(a - e cos E) - e sin E · Eb sin E
cos <p• ~ = -
(a- e cos E) 1
· a cos E - e cos1 E - e sin1 E a cos E - e
bE = bE
(a - e cos E) 1 (a- e cos E) 1
Geomet,ia analitică a plan-ului 393

Deci
. _. dq> = bE a cos E - e a - e cos E bE
----==-·
bE
q> - dt (a - e cos E) 1 a cos E- e a- e cos E ,
Conform celei de-a doua legi a lui Kleper ariile parcurse de raze vectoare în acelaşt
timp au aceeaşi valoare constantA. r 1 • ti> = C. Introducînd pe C în1 ultimele relaţii, obţinem
• dE r 1 ti> C C
E = = dt= br
= b(a - e cos E)br
sau
b
dt = - (a- e cos E) dE,
c
iar prin integ,are funcţia cA.utatA. t = t(E) :

t = C
b
(Ea - e sin E) =
Va1 C- e1
(Ea - e sin E).

Cînd E parcurge valorile de la O la 21t, obţinem perioada T:

Conform celei de-a treia legi a lui Keple, existA. pentru fiecare planetA. o constantA.~
41tll
a
pentru care se verificA. relaţia .!:... = ~. Înlocuind expresia lui T, obţinem pentru lL valorea
TI 41tl
aC1
- - - - . Deci sînt suficiente trei din cele patru constante pentru exprimarea tuturor rela-
a•- e11
ţiilor; de obicei se alege c = e C şi lL· Vom obţine astfel:
a

CI
r=--::...P.,....-_ - - - - ( 1 - c cosE),
1 + c cos cp a( 1 + ccos q>) (L( 1 + c cos cp) lL( 1 - cll)

cos cp
-c +cos E
sin cp
Vt="';• sin E
1- c cos E' 1- c cos E

ca
t = (E - t sin E).
lLI( V1 - e•)a

Discuţia ecuaţlei generale de gradul doi

Ecuaţia generalA. de gradul doi cu douA. variabile are forma

ax1 + 2bxy + cy1 + 2dx + 2ey + f = O,

unde a, b, c, d, e, f sînt coeficienţi reali oarecare şi a, b şi c nu sînt zero în acelaşi timp.

Prin această. ecuaţie definim în sistemul de coordonate xOy o curbA.. În cele ce urmeazA.
vom folosi coordonate carteziene. Felul curbei depinde de valoarea coeficienţilor.
Discuţia pe care o vom face, pentru a caracteriza curba în funcţie de coeficienţi,
se bazeazA. pe urmlltoarea teoremA..
394 # Matematici elementare

Ecuaţia generaltJ de gradul doi reprezintd ecuaţia unei conice.

Eliminarea termenului mixt. Printr-o rotire a sistemului de coordonate, adică. printr-o
transformare
x = ; cos ot - l) sin ot, y = ; sin ot + l) cos ot
cu ot bine ales, putem elimina termenul în ;l). În cazul cînd coeficienţii termenilor de gradul
doi sînt egali (a=c) alegem ot =4.5.,; dacă. sînt diferiţi, îl alegem pe ot astfel încît tg 2ot = ~.
a-c
În felul acesta gă.sim ecuaţia transformată. în ; şi ll· Înlocuind pe ; şi l) cu x şi y, obţinem
o ecuaţie de forma
Ax2 + Cy 2 + 2Dx + 2Ey + F =O.
Geometric, aceasta înseamnă. că. după rotire axele conicei sînt paralele cu axele de coordonate.
Eliminarea termenilor de gradul intii. Ecuaţiile elipsei şi hiperbolei raportate la axe nu
au termen de gradul întîi. Vom încerca să. stabilim valoarea constantelor c şi d care intervin
în translaţia x = ; + c şi y = l) + d astfel ca termenii 2Dx şi 2Ey să. dispară.. După efec-
tuarea transformArii obţinem
A;z + Cl) 2 + 2(Ac + D ); + 2(cd + E) "1) + Ac2 + Cd2 + 2Dc + 2Ed +F =O.
Discuţie.

1) Dacă. A +O şi C+O. putem elimina termenii liniari înlocuind c= - ~ şi d =

E
A c
D2 E2
Obţinem ecuaţia de forma A ;z + Cl) = 2
N, unde N = - +- - F . Pentru N există. trei
A C
cazuri: N > O, N = O, N < O.
N > O. Cazul 1. A şi C sînt ambii pozitivi. În acest caz obţinem ecuaţia unei elipse

N
;z + 7)2
N =
•
1 cu sem1axele
VA VC ·
N .
Şl
N

A C
Cazul 2. A şi C sînt negativi. Ecuaţia nu reprezintă. o conică reală.
Cazul 3. A şi C au semne diferite. Ecuaţia reprezintă. o hiperbolă.
N =O. Cazul 1. Dacă. A şi C au acelaşi semn, ecuaţia este satisfăcută. numai pentru ;=r, = O.
Ea va reprezenta un punct.
Cazul 2. A !ti C au semne diferite. Vom avea A ;z- Cl) 2 =O sau Cl) 2 -A ; 2 = O.
Se observă. că. această. ecuaţie reprezintă. două drepte care se intersectează.
N < O. Obţinem aceleaşi conice ca în cazul N > O, cazurile 1 şi 2 fiind inversa te.

2) Dacă AC = O, există. trei posibilită.ţi.

A = O, C + O. Cazul 1. Cînd D + O, putem alege c şi + E = O, Cd 2 +

d astfel încît Cd
+ 2DC + 2Ed + F =0. Ecuaţia va fi 7) 2 =.-2 .E_ ; şi reprezintă. o paraboltl.
c
Cazul 2. D = O. Vom obţine o ecuaţie de gradul doi în l), deci două drepte
paralele. Ele coincid, deci reprezintă. doutJ drepte confundate în cazul cînd
E 2 - FC =O.
A .+O, C = O. Cazu1. 1. E + O. Ecuaţia reprezintă o paraboltl.
Cazul 2. E = O. Ecuaţia reprezintă doutJ drepte paralele sau două drepte
umjundate, dacă D 1 - FA = O.
A =0, C = O. Cazul 1. Dacă D şi E nu sînt egale cu zero, 01.1tinem o drcapttl,
Cazul 2. D = E =O. Atunci şi F = 0..
Geometria analitic4 a planului 39.5

Observaţie. Apariţia unei perechi de drepte paralele reprezjntă. cazul limită. al unei secţiuni
paralele cu axa într-un con al că.rui vîrf se află. la infinit, deci degenerat într-un cilindru.

Discuţia conicelor Ax 2 + Cy1 + 2Dx + 2Ey + F =O

AC :J' O D1 E1
N = -A + -
C
-F

N >O A> O, C >O elipsă.

A< O, C <O nici o curbă. reală.

AC< O hiperbolă.

N=O AC> O punct

AC< O două. drepte concurente
N <O A> O, C >O nici o curbă. reală.

A< O, C <O elipsă.

AC< O hiperbolă.

AC= O A = O, C :F O D :F O parabolă.

D =O două. drepte paralele care se confundă. cînd

E2 - FC =O
A :F O, C =O E:FO parabolă.

E=O două. drepte paralele care se confundă. cînd

2
D -FA= O
A= O, C = O D :F O, E #:O dreaptă.

D=E=O caz banal

Exemplul 1. În ecuaţia 3x1 - 30x + 8y + 6.5 = P valorile coeficienţilor sînt A = 3 #: O,

C =
O, D :F O, deci ecuaţia reprezintă. o paraboltl. Pentru a determina vîrful, focarul şi pa-
rametrul, împă.rţim cu 3 şi orearanjă.m: x 2 - 10.x + 2.5 = -
65
y - !+ 75 sau (x-.5)2::::a
3 3 3
= - ~ (y- ~). ·Deci, vîrful are coordonatele S ( .5; ~) iar parametrul este p =-= f.
Exemplul 2. Ecuaţia 2.5x2 + 49y2 + 1.50x - 196y - 804 = O descrie o e1ipsd a că.rei
axă. principală.este paralelă. cu O.x, deoarece A = 2.5 :;::. O, C = 49 #:0, N > O. Scriem ecuaţia
canonică. a elipsei şi vom obţine: (x + 3)' + (y - 2)
2
1. Cent rul elipsei va fi M(-3; 2).
49 2.5
Semiaxele vor fi a = 7 şi b = .5.

Exemplul 3. Ecuaţia 64x1 - 2.5y2 + 2.56.x + 300y-2444 = 0 reprezintă. o hiperbol4. Gru-

64(x2 + 4x) - 24(y 2 - 12y) = 2244; 64(x 2 + 4x + 4) -2.5{y1 -12y+
pă.m şi formă.m pă.trate :
+ 36) = 2 244 + 2.56 - 900; 64{x + 2) 2 - 2.5(y- 6)2 = 1600 sau (x + 2)' {y - 6)" -= 1.
2.5 6-t
Centrul biperbolei va fi M{ - 2; 6) iar semiaxele .5 şi 8.

Exemplul 4. Conica 9x1 - 4y1 = O are AC#=O şi N = O. Deoarece AC< O, ecuaţia re-
prezintă. dou4 drepte care se intersecteazd: 9x1 -4y2 = (3x- 2y){3x + 2y)=O. Din fiecare factor
rezultă ecuaţia unei drepte: y = ~ x şi y = - ~ .x. Dreptele se intersectează. în origille.
2 2
 11. Matematici superioare

14. Teoria mulţimilor

H. 1. Noţiunea de mulţime ..... . 396 1-4 ..5. Mul_ţimi infinite şi numere

1-4.2. Operaţii cu mulţimi ....... . 398 cardinale . ................. 404
1-4.3. Relaţii . ........... . .... . -400 14.6. Mulţimi bine ordonate şi nu-
1"1.4. Aplicaţii . ................ . 403 mere ordin ale ............... 408

Teoria mulţimilor este piatra fundamentală a întregului edificiu al matematicilor moderne.

Definiţiile şi toate conceptele matematice se bazează pe teoria mulţimilor. Mai mult
chiar, metodele raţionamentului matematic sînt o combinaţie de argumente ale logicii mate-
matice şi teoriei mulţimilor. Pe scurt, limbajul teoriei mulţimilor este comun şi înţeles de mate-
maticienii din lumea întreagă. Rezultă deci că oricine lucrează în domeniul matematicilor şi
in aplicaţiile acesteia trebuie să fie familiarizat cu conceptele şi rezultatele de bază ale teoriei
mulţimilor şi cu limbajul în care acestea sînt exprimate.
Aparent, definiţia mulţimii care se va da mai jos pare foarte apropiată de noţiunea intui-
tivă, naivă, de mulţime. În felul acesta se ridică mari greutăţi ce pot fi înlăturate prin dez-
voltarea axiomatică a teoriei mulţimilor.
Cînd Georg CANTOR ( 184.5- 1918), fondatorul teoriei mulţimilor , şi-a publicat concepţiile
şi argumentele atît de noi şi îndrăzneţe, ele au fost recunoscute numai de un număr mic de
matematicieni. Ulterior însă această teorie, sub o formă mai dezvoltată , a pătruns în
aproape toate ramurile matematicii, avind o influenţă hotărîtoare pentru dezvoltarea aces-
tora şi modificînd chiar aspectul unor teorii deja constituite. Desigur, dezvoltarea unor disci-
pline, ca de exemplu topologia, depinde în mod esenţial de mijloacele teoriei mulţimilor. Mai
mult chiar, teoria mulţimilor reprezintă o forţă unificatoare dînd tuturor ramurilor matema-
ticii o bază comună, iar conceptelor o claritate şi o precizie nouă.
Următoarele paragrafe prezintă acele părţi ale teoriei mulţimilor c:are au aplicaţii deosebtt
de importante în dezvoltarea diverselor ramuri ale matematicii.

14.1. Noţiunea de mulţime

În vorbirea curentă termenul "mulţime" desemnează, de regulă, o colec.ţie de obiecte care

sînt legate într-un anumit sens sau sint asemănătoare. Este greu de precizat acest ultim
aspect care este omis din formularea conceptului matematic.

Definiţia mulţimilor dată de Cantor: o mulţime este rezultatul cuprinderii intr-un

singur tot a unor obiecte determinate ale perceperii sau gîndirii noastre · aceste obiecte
se numesc elemente ale mulţimii.

~ .
Pentru a compensa lipsa de precizie a acestei definiţii care sub această formă provoacă
contradicţii (vezi exemplul .5) este suficient să se introducă citeva definiţii şi concepte impor-
tante.
Teor.ia mulţimilor 397

Dacă. un obiect a este un element al mulţimii S, se scrie aeS (se citeşte "a aparţine
lui S" sau .. s conţine pe a") ; se scrie a' S daci. a nu este un element al lui S. Daci.
S este mulţimea elementelor a, b, c, ... , se scrie S = {a, b, c, ... };de exemplu {1, 2, ... } este
mulţimea numerelor naturale pozitive. Dacă. S conţine numai un element a, se scrie
S = {a}. Daci. S conţine doul elemente distincte a şi b, atunci S se numeşte pereche
neordonată. şi se scrie S = {a, b}.

O submulţime T a mulţimii S este orice mulţime ale clrei elemente aparţin toate lui S;
acest lucru se scrie T s; S. Submulţimile T ale lui S care sînt distincte de S se numesc sub-
mulţimi proprii ale lui S; în acest caz se scrie T c S. Mulţimea vidă este o mulţime fără
elemente. Introducerea acestei mulţimi s-a dovedit <;onvenabilă pentru unele operaţii cu
mulţimi, aceasta jucînd rolul pe care-I joacă numărul O pentru operaţiile aritmetice. Simbolul
pentru mulţimea vidă este 0.
Mulţimile ale căror elemente sînt la rîndul lor mulţimi se numesc familii sau sisteme,
de exemplu, o naţiune este o mulţime de oameni şi în acelaşi timp un element în "familia"
tuturor naţiunilor. Un sistem foarte important este mulţimea tuturor submulţimilor unei
mulţimi date S; aceasta se mai numeşte mulţimea putere (părţilor) a lui S şi se notează
cu P(S).
Exemplul 1. Mulţimea S a tuturor oamenilor aflaţi într-o anumită clădire B la un anu-
mit moment t. Această mulţime este bine definită chiar dacă la un anumit moment nu se
găseşte nimeni în clldire; în acest caz S este mulţimea vidă. Mulţimea W a tuturor femeilor
aflate în B la momentul t este o submulţime a lui S, W s; S; W nu este neapărat o submul-
ţime proprie a lui S.

Exemplul 2. Mulţimea tuturor numerelor prime. Această mulţime este infinită, fapt
demonstrat de Euclid, pe cind mulţimea din exemplul 1 este finită.

. · Exemplul 3. Mulţimea tuturor poligoanelor regulate înscrise în cercul unitate este folo-
sită la calculul lui n.
Exemplul 4. Mulţimea tuturor submulţimilor mulţimii numerelor naturale. Ea este de
asemenea infinită, de fapt, aşa cum se va arăta mai departe; printr-un abuz de limbaj s-ar
putea spune că este "mai infinită" decit mulţimea numerelor naturale.
Exemplul 5. Mulţimea tuturor mulţimilor care nu se conţin ca elemente. Această mulţime
care este perfect admisibilă, ţinînd seama de definiţia lui Cantor, conduce la celebrul paradox
al lui Bertrand Russel ( 1872- 1970). Dacă se noteazl această mulţime cu R şi se presupune
că R este un element al ei însăşi (Re R), atunci R e~te la fel ca orice alt element al lui R,
o mulţime care nu se conţine ca element (R fţ R). Se ajunge astfel la o contradicţie. Dacă. însă
R nu este un element al ei însăşi (R fţ R), atunci deoarece R se compune din toate mulţi­
mile care nu se conţin ca elemente, rezultă că R• R. deci se ajunge din nou la o con-
tradicţie. Cum una din cele două. ipoteze trebuie să fie adevărat!, întreaga situatie este în
contradicţie cu legile logicii.

Exemplul .5 ne arată că construcţia nelimitată de noi mulţimi poate duce la contradicţii.

Exemplele clarifică modul in care se construiesc mulţimile. O mulţime este determinată
prin descrierea unei proprietăţi. Mai precis, o mulţime se compune din toate obiectele ~ pentru
care o afirmaţie A (x) avînd ca obiect variabila x este adevărată înlocuind pe x prin ;.
În exemplele 1-4 aceste afirmaţii sînt în ordinea respectivă:
x este un om şi se găseşte în clădirea B la momentul t;
x este un număr prim ;
x este un poligon regulat înscris in cercul unitate;
x este o submulţime a mulţimii numerelor naturale.
Dacă x se înlocuieşte cu un obiect arbitrar, rezultă o propoziţie ce poate fi adevărată
sau falsă. În sistemul axiomelor teoriei mulţimilor este de importanţă vitală delimitarea precisă
a formei logice a propoziţiilor ce pot fi admise pentru definirea unei mulţimi.

Mulţimea definită printr-o propoziţie H(x) se notează prin {xiH(x)} (se citeşte "mulţi­
mea tuturor x astfel încît H(x)".
398 Matematici superioare

Exemplul 6. {xl..- e5te un numâr natural şi exist! un numâr natural y astfel încît
x = y 1 } este mulţimea tuturor pâtratelor perfecte. Se poate scrie prescurtat: {xeNix = y 2
pentru un y e N}.

Toate sistemele de axiome ale teoriei mulţimilor dezvoltate în prima jumă.tate a secolului
nostru au in comun patru principii de bază: principiul extensionalităţii, al construcţiei mulţi­
milor, al existenţei mulţimilor infinite şi axioma alegerii.

Principiul extensionalităţii afirmă că două mulţimi S şi T avînd aceleaşi elemente (adică

avînd aceeaşi extindere) sînt identice (S = T). Cuvîntul ,.identic" este luat aici în sensul
lui Leibniz, adică în sensul că în orice propoziţie S se poate inlocui cu T şi viceversa, fără
alterarea. valabilitâţii sau falsităţii propoziţiei.
Principiul construcţiei indică diferitele tipuri speciale de propoziţii ce se folosesc la definirea
mulţimilor; o condiţie ce se impune în mod normal este aceea ca propoziţiile respective să
conţină numai simboluri ale obiectelor, simboluri logice şi simbolul e.
Existenţa mulţimilor infinite trebuie înţeleasă ca atare; trebuie precizată însă noţiunea
de mulţime infinită. Acest principiu este greu de motivat în legătură directă cu realitatea.
Fără el ins!, o parte substanţială a matematicii şi a ştiinţelor teoretice, ca de exemplu calculul
diferenţia! şi integral şi mecanica clasică, şi-ar pierde sensul. Nu s-ar putea da o fundamentare
teoretică nici chiar pentru teoria numerelor naturale. În sfîrşit, axioma alegerii este funda-
mentală pentru multe argumente matematice. Cu toate acestea, mulţi autori privesc cu suspi-
ciune această axiomâ, ceea ce de fapt s-a întîmplat mai demult şi cu axioma paralelelor lui
Euclid.

Axioma alegerii. Dacă S este un sistem de mulţimi nevide, atunci există o mulţime A
care are exact un element în comun cu fiecare mulţime S din S.

14.2. Operaţii cu mulţimi

Operaţiilecu mulţimi se folosesc pentru Intersecţia: s nT =det {xlxeS şi XE T}.

construcţia unor noi mulţimi din mulţimi
date. Cele mai importante sînt reuniunea,
Reuniunea: SUT =det {xlxeS sau x• T}.
Diferenţa: S"'-T =det {xl..-eS şi x ~ T}
intersecţia şi diferenţa mulţimilor S şi T.

Exemplul 1. {a, b, c} n {a, c, d} = {a, c}, {a, b, c} U {a, c, d} = {a, b, c, d}

{a, b, c}"'- {a, c, d} = {b}.

Exemplul 2. Intersecţia mulţimii tuturor dreptunghiurilor cu mulţimea tuturor rombu-

rilor este mulţimea tuturor pâtratelor.

E..-emplul 3. Reuniunea mulţimii tuturor dreptunghlurilor cu mulţimea tuturor parale-

logramelor este mulţimea tuturor paralelogramelor.

Trebuie să se facă deosebire între reuniunea S U T şi mulţimea tuturor elementelor care

aparţin satt lui S sau lui T (dar nu ambelor). Aceasta din urmă se numeşte diferenţa sime-
trică a lui S şi T şi se foloseşte mai rar. Mulţimile S şi T a căror intersecţie este vidă se
numesc disjuncte. Dacă S este o submulţime a lui U, atunci U"'-S se numeşte complemeu,-
tara lui S în U.
Principalele proprietăţi ale operaţiilor cu mulţimi din tabel se pot ilustra reprezentînd
mulţimile prin suprafeţe mărginite din plan (fig. H.2.1).
T eMia mulţimilor 399

Comutativitate Asociativitate

snT= rns s n ( T n R) = (S n T) n R

SUT= TUS SU(TUR) = (SUT)UR

Sr.fTvR)= Sv(T'"'R)=
ISr-T)v(S'"' R) (Sv T),., (S v R)
Distributivitate Idempotenţă

14.2.1. Distributivitatea opera-

S n ( T U R) = (S n T) U (S n R) ţiilor n şi u
S U ( T n R) = (S U T) n (S U R)

Dacl S şi T sînt submulţimi ale lui U şi comple-

mentele lor în U sînt S' şi T', atunci au loc jMmulele
lui De Morgan ; (Sn T)' = S'U T' ; (SUT)' = S'n T'.

Se va da aici numai demonstraţia primei relaţii 14.2.2. Regula lui De Morgan

(fig. li.2.2). Pentru a ară.ta că. (S n T)' = S' U T' se (S n T)' = S' U T'; S' este albastru,
arată. că. (1) (S n T)' s: S' U T' şi (2) (S n T) 2 S' n T'. T' este haşurat cu roşu, S n T
Pentru a demonstra (1) , fie xe (S n T)', adică. xs ră.mîne alb
eU dar x !f S n T. atunci sau xeS sau x 1/: S ' . În
ultimul caz x fţ S' şi deci xe S' U T'. În primul caz x 1/ T, deoarece altfel x ar fi un
element din S n T. Deci xe T' şi deci xeS' U T', ceea ce demonstrează. (1). Pentru a demon-
stra (2) fie x e S' U T ' , adică. x e S' sau x e T' (desigur sînt posibile şi ambele apartenenţe).
În primul caz x f S şi deci x 1f S n T şi în al doilea caz x rţ T şi din nou x t S n T.

Generalizarea operaţiilor cu mulţimi. Operaţiile reuniune şi intersecţie sînt iniţial definite

pentru două. mulţimi. Ele se pot generaliza nu numai pentru 3, 4, ... mulţimi ci şi pentru
sisteme arbitrare de mulţimi. Se vor da mai întîi cîteva explicaţii. ---
În cele ce urmează., sistemele de mulţimi se vor nota cu litere mari aldine. Elementele
S, T, ... ale unui sistem S se vor marca uneori cn indici sau vor depinde de un parametru.
De ex. un sistem finit S se poate scrie {S1 , •• • , Sk} sau S = {Sf 1 i = 1, ... , k}. Uneori se mai
foloseşte notaţia S = {Sdi~k· Astfel dacă. A,. = {:t:eN 1 x~n}, atunci {A,.},.eM este
familia tuturor segmentelor iniţiale ale şirului numerelor naturale.
În general {St}i e 1 este o familie indexată de mulţimi, atunci cînd se dă. mulţimea / ,
mulţimea indicilor şi dacă. pentru orice ieI este desemnată. o mulţime Si din familie. Orice
mulţime din familie trebuie sl apară. cel puţin o dată. dar nu este neapă.rat nevoie ca indici
distincţi să. dea mulţimi distincte. În terminologia folosită. pentru aplicaţii (vezi HA) o fa-
milie indexată. S' este o aplicaţie surjectivă. a lui I pe S; S este mulţimea valorilor aplicaţiei·
Orice familie S se poate indexa luînd pe S ca mulţime a indicilor.

Definiţia intersecţiei şi reuniunii unui sistem oarecare S:

ns = der {x xeS pentru orice SeS}US = der {x xeS pentru un SeS};
1 1
Dacl s este indexată., s = {Sf} e [• atunci se scrie ns = .n S(, us = .u s(
i
IEI tEl

Aceste definiţii includ şi cazul particular a două. mulţimi, atunci cînd sistemul are numai
doi membri.
Generalizarea legii de distributivitate : S n U
iei
St = U
iei
S n St ; S U n
iei
St = n
iei
S U St

Dacă. toate mulţimile sînt submulţimi ale unei mulţimi U, au loc urmă.toarele generali-
ză.ri ale regulilor lui De Morgan:
[ iei
n StJ' = U Si; [ U St]' =
iei iei
n
iei
Si.
iOO Matematici superioat'e

14.3. Relaţii

Se ştie el dad. a şi b sint doul numere reale distincte, atunci a < b sau b < a. Dac! a < b
se poate spune el pentru perechea (a, b) exist! relaţia "mai mic". Aceastl relaţie se poate
nota cu R < şi este complet caracterizat! de mulţimea tuturor perechilor ordonate de numere
reale pentru care ea este valabil!. O dezvoltare a acestei idei conduce la urmltoarea definiţie
de bazl.

O relaţie R pe o mulţime S este o mulţime de perechi ordonate de elemente ale lui

S. Dac! (a, b) e R, se poate spune el R are loc pentru perechea ordonat! (a, b) şi
uneori se mai scrie aRb.

În definiţia de mai sus termenul ,.pereche ordonat!" este folosit într-un sens naiv, intui-
tiv, ca o allturare a obiectelor a şi b astfel încît a poate fi deosebit ca primul element al
perechii ordonate (a, b) şi b ca al doilea element. În cele ce urmeazl se va da o definiţie
riguroasă. a acestei noţiuni.

Exemplul 1. În mulţimea Sa tuturor persoanelor în viaţlla un anumit moment, se poate

defini o relaţie C "A este plrintele lui B" sau "B este copilul lui A".
Exemplul 2. Relaţia R 4 definit! pe mulţimea S = { 1, 2, 3, 4, 6, 12}
prin "x divide pe y" conţine perechile (1,1}, (1,2), ... ,(2,2), (2,4)
ş.a.m.d. În figura 14.3.1 relaţia este reprezentat! printr-o diagramă
cu slgeţi in care numerele, reprezentate cu puncte, sînt legate prin
12~2
slgeţi dac! intre ele exist! relaţia respectivl.

14.3.1. Diagrama care reprezint! relaţia de divizibilitate pe J~J c;.t,.

{1, 2, 3, 4, 6, 12}

Deoarece orice numlr se divide cu el însuşi, orice punct va fi înconjurat printr-o slgeată
circular! (buci!).

Mulţimea {xeS 1 (x, y)e R pentru cel puţin un y din S} se numeşte supo,-t al lui R.
Mulţimea {xeS 1 (y, x)eR pentru cel puţin un yeS} se numeşte mulţimea valot'ilor sau
codomeniul lui R. Ace~te mulţimi se vor nota cu Supp R, respectiv Ran R. Mulţimea
Dom R = Supp R U Ran R se numeşte domeniul lui R. Evident Dom R s; S.

Suportul lui C în exemplul 1 este mulţimea tuturor persoanelor cu cel puţin un copil,
iar mulţimea valorilor este format! din toate persoanele ai căror plrinţi sînt inel în viaţă.
Îli exemplul 2 toate elementele aparţin atît suportului cît şi domeniului valorilor.
În matematic! unele proprietlţi ale relaţiei joacă un rol deosebit, cele mai importante
sînt date în următorul tabel (unde R reprezint! o relaţie pe S).

R este reflexivtl = det xRx are loc pentru toţi xeS

R este nereflexivtl = det nu exist! xe S pentru care are loc xRx
R este simett'ictl = det pentru orice x, yeS din xRy rezultl yRx
R este asimetric4 = det nu exist! elemente x, yeS cu xRy şi yRx
R este antisimetrictl = det pentru orice x, yeS: dac! xRy şi yRx, atunci x=y
R este tYanzitivtl = det pentru orice x, y, zeS: dac! xRy şiyRz, atunci xRz
R este conextl = dct pentru orice x, yeS: dac! x=Fy. atunci xRysauyRx
R este unictlla stînga= det pentruoricex,y,zeS:daclxRzşiyRz, atuncix=y
R este unictlladreapta = det pentru oricex,y,zeS:daclxRyşixRz, atunciy=z
R e.s te biunictl = det dac! este unic! la dreapta şi unic! la stinga
Teoria mulţimilor 401

Restricţii ale relaţiilor. Dacă. R est~ o relaţie pe S şi T o submulţime a lui S, atunci

{ (x, y) e R 1 x, ye T} este o relaţie pe T. Ea se numeşte restricţia lui R la T şi se notează.
în mod frecvent cu R 1p. De exemplu relaţia "mai mic decît" pe mulţimea numerelor natu-
rale N este restricţia la N a relaţiei "mai mic decît" pe mulţimea numerelor reale R.

Relaţii de echivalenţă. O relaţie de echivalenţă. pe o mulţime S este o relaţie reflexivă.,

simetrică. şi tranzitivă. care are ca suport pe S. Rel~ţii de echivalenţă. se întîlnesc nu numai
în matematică. dar aproape în toate ştiinţele.

Exemplul 3. O dreaptă. l este paralelă cu o dreaptă. l' : l ll l':

Exemplul 4. Un numli.r a este congruent cu un numă.r b modulo m :a= b(mod m).
Exemplul 5. Un triunghi ABC este asemenea cu un triunghi A'B'C' : 6ABC,....,M'B'C'
sau o figură. F este omevjormă cu o figură. F' (vezi cap. 34).
Exemplul 6. x este iuentic cu y. Relaţia de identitate pe S, ids este mulţimea {(x, x)!xe S}.

O rela1ie de echivalenţă. R pe S induce o partiţie a lui S în clase, care se compun din acele
elemente între care există. relaţia.

O partiţie a unei mulţimi S este o familie P de submulţimi

nevide ale lui S, numite clase ale partiţiei, cu urmli.toarele două.
proprietă-ţi: .
1 ~ două. clase distincte sînt disjuncte,
2. orice element din S aparţine unei clase (fig. 14.3.2). 14.3.2. Partiţia
lui Sîn trei clase

Dacă. P t"ste o partiţie, atunci orice element a al lui S se gli.seşte exact într-o clasă
Ce P care se notează. cu Ca. Evident Ca = Cb dac~ şi numai dacă. b se gli.seşte în Ca.
Urmli.toarea teoremă. este de o deosebită. importanţă., fiind baza princi piului identijicării
la abstractizări.

Teorema fundamentală privind relaţiile de echivalenţă. Dacă R este o rţlaţie de echivalenţă

pe o mulţime S, atunci există o partiţie P a lui S astfel incit a, be S se găsesc in aceeaşi
clasă a lui P . dacă şi numai dacă aRb. Reciproc, dacă P este o partiţie a lui S, atunci relaţia
{(a, b) 1 există o clasă C e P cu a, beC} este o relaţie de echivalenţă.

Demonstraţie . FieR dat. Se defineşte Ca = det {xeS 1 aR x } clasa de echivalenţă. a lui a.

Fie P familia de clase de echivalenţă. ale elementelor din S. Cum aRa pentru orice ele-
ment din S, a e Ca. Astfel orice element din S se gli.seşte într-o clasă. a lui P. Ră.mîne de
ară.tat eli. clasele distincte din P sînt disjuncte. Să. presupunem eli. Ca şi Cb nu sînt disjuncte
şi deci există. ce Ca n Cb; atunci aRc şi bRe. R fiind simetrică. şi tranzitivli., rezultă. c.f!b
şi aRb. Dacă. e e cb, atunci bRe şi prin tranzitivitate aRe. Astfel e e Ca şi cb s;; Ca. In
acelaşi mod se poate ară.ta că Ca s;; Cb şi deci Ca = Cb. Astfel clasele nedisjuncte sînt identice
şi P este partiţia cerută de enunţ.
Invers, dacă. P este o partiţie a lui S şi R este definită. ca in enunţul teoremei, R este
evidenţ reflexivli. şi simetrică.. Să. presupunem aRb şi bRe, atunci din definiţie există. clase
C, C' din P cu a, beC şi b, ceC'. Aceste clase nu sînt disjuncte deoarece beC n C', deci
sînt identice ; a, ceC şi astfel aRc din definiţia lui R. Deci R este tranzitivli. şi teorema este
demonstrată..

Relaţii de ordine. O relaţie R pe mulţimea S se numeşte relaţie de ordine parţială.

dacă. R este reflexivli., tranzitivă. şi ·a ntisimetricli.. Dacă., în plus, R este conexă., ea se
numeşte relaţie de ordine totală. sau liniară..
.:;,

Exemplul 7. Relaţia de divizibilitate Ra este o relaţie de ordine parţială. pentru nume-

rele naturale.
402 Matematici superioare

Exemplul 8. Relaţia "5 este o submulţime a lui T" este o relaţie de ordine parţială pen-
tru submulţimile unei mulţimi U.

Exemplul 9. Relaţia a ~ b ,.a mai mic sau egal cu b" este o relaţie de ordine parţială,
de fapt totală, a mulţimii numerelor reale.

O mulţime ordonată se defineşte ca o pereche (5, R), unde R este o relaţie de

ordine parţială pe 5. În mod curent mulţimea ordonată (5, R) se notează tot cu 5, Re-
stricţia R 1T a lui R la o submulţime T a lui 5 . este .de asemenea o relaţie de ordine;
cu alte cuvinte, submulţimile mulţimilor ordonate sint la rindul lor mulţimi ordonate.
Dacă 5 este o mulţime ordonată de relaţia de ordine parţială R~, atunci un element
ue5 se numeşte o margine superioară pentru o submulţime T-a lui 5 dacă xR~t4.
pentru orice xe T. Un element me5 se numeşte maximal în 5 dacă nu există x ::1: m
. în 5 cu mR~x.

Una dintre lemele utilizate frecvent în întreaga matematică este lemj!. Kuratowski-Zorn
care este echivalentă cu axioma alegerii.

Lema Kuratowski-Zom. Daci orice mulţime tctal ordonati (5, R) are o margine superioarA
in 5, atunci 5 · are un element maxima!.

Un exemplu important de aplicare a acestei leme va fi dat în paragraful privind nume-

rele cardinale.

Definirea in cadrul teoriei mulţimilor a noţiunii de pereche ordonati. Prin desemnarea

lui a ca membru stîng .al perechii ordonate (a, b) şi a .lui b ca membru drept al acesteia,
perechea nu poate fi definită pur şi simplu ca {a, b}. Această definiţie poate fi înlocuită
prin următoarea definiţie mai precisă.

Definiţia unei perechi ordonate

Dacă a ::1: b, membrul stîng al perechii ordonate (a, b) este elementul mulţimii formate
dintr-un element, pe cînd membrul drept este constituit din elementul ce nu se găseşte în
această mulţime.
Din această definiţie se poate deriva următoarea proprietate fundamentală a perechilor
ordonate:

Produsul cartezian 5 X T a două mulţimi 5 şi T este mulţimea tuturor perechilor

ordonate (a , b) cu ae 5 şi be T. Produsul 5 x S se scrie prescurtat Si, iar 5 2 x S se scrie 5' 3
ş.a.m.d. Elementele lui 5" se vor numi n-upluri de elemente ale lui 5. Astfel 3-uplul
sau tripletul ((a, b), c} se scrie prescurtat (a, b, .c) ş.a.m.d.

Exemplul 11. Mulţimea C a numerelor complexe poate fi privit~ ca produsul cartezian

R X R = R 2 al mulţimii numerelor reale cu ea însăşi.

O submulţime a lui 5" se numeşte Yelaţie cu n argumente sau n-artl pe 5. Dacă 5 1

este 5, atunci relaţiile cu un argument sînt submulţimile lui 5. Relaţiile binare sau cu
două argumente vor fi cele considerate în continuare în acest capitol. Cîteodată relaţiile
cu n argumente se numesc predicate.

E~emplul 12. Relaţia "punctul X se găseşte între punctele Y şi Z" este o relaţie cu trei
argumente pentru punctele planului.
Teoria mulţimilor 103

13. "z este suma lui~ cu y" este o telaţie cu trei argumente pe mulţimea nume-
E~emplul
relor naturale şi de asemenea pe alte mulţimi de numere.
E~emplul 14. ,.Cvadruplul de puncte {0, P, Q, R} care formează. un paralelogram in
plan" este o relaţie cu patru argumente pe mulţimea p,u nctelor din plan.

14.4. Aplicaţii

O funcţie pe o mulţime S cu valori în T este o relaţie unică la dreapta cu suportul S

şi mulţimea valorilor T. Dacă. suportul este întreaga mulţime S, aplicaţia este de laS în T .
Dacă. mulţimea valorilor unei aplicaţii este întreaga mulţime T, atunci aplicaţia este
din S pe T, sau surjectivă.

Observaţie. Evident, funcţiile pe S cu valori în T sînt submulţimi particulare ale lui S x T.

În unele ramuri ale matematicii (de ex. în analiza complexă.) funcţiile nu se presupun neapArat
unice la dreapta. Funcţiile şi aplicaţiile constituie opiectele principale ale întregii matematici.
Cele mai frecvent folosite sînt aplicaţiile unei mulţimi S în altă. mulţime T care se scriu
F : S - T. Mulţimea tuturor aplicaţiilor pe S în T se notează. cu rs.
Deoarece se lucrează. în mod frecvent, simultan, cu mai multe aplicaţii , de diferite tipuri,
de ex. cu aplicaţii ale că.ror argumente sînt funcţii sau aplicaţii (vezi exemplul 3), există. cîteva
sinonime ale denumirii de aplicaţie, sau pentru tipuri particulare de aplicaţii. Cel mai frecvent
apare termenul de operaţie (în special pentru aplicaţii ale lui 5 2 în S), operator, funcţicnală
(mai ales pentru funcţii cu valori reale definite pe o mulţime de funcţii), functor şi morfism
(mai ales pentru aplicaţii care pAstreazA. într-un anumit sens structurile).

Imagine şi
imagine inversi. Dacă. F este o funcţie pe S cu valori în T şi dacă.
(~ . numeşte imaginea lui ~ prin F, sau valoarea lui F în ~. Acest
y) eF, atunci y se
lucru se notează. în mai multe moduri: y = ~F. y =· ~F. y = F(~) sau y = Fz. Dacă.
y = F(~). atunci ~ este imaginea inversă. a lui y prin F. Mulţimea F - 1 (y) = def {~e
e S 1 F(~) = y} este imaginea inversă. completă. .a lui y.

Funcţii
particulare. Funcţiile pe mulţimea R a numerelor reale cu valori în R se numesc
.funcţiireale sau funcţii de variabilă. reală.. Funcţiile de n variabile reale sînt funcţii definite
pe R" cu valori în R. Aplicaţiile mulţimii N a numerelor naturale în ea însă.şi se numesc
funcţii aritmetice.

E~emplul 1. y = ~~ este o funcţie reală.; notaţia deşi comună. poate uşor produce con-
fuzii. O notaţie mai convenabilă. ar fi: F : ~- ~2 • Pentru moment vom desemna această. funcţie
prin Sq. Suportul funcţiei Sq este evident întreaga mulţime R, iar mulţimea valorilor R~ 0
adică. mulţimea numerelor reale nenegative.

Aplicaţiile mulţimii {0, ... , n - 1} intr-o mulţime S se numesc şiruri cu n termeni de

elemt nte din S. Dacă. F(1) = a( (i = O, ... , n - 1), atunci F se scrie ca F = (a 0 , ... , an_ 1). Apli-
caţiile lui N, mulţimea numerelor naturale, în S se numesc simplu şiruri de elemente din S.
Şirul F cu F(i) = af se scrie ca (a1 , a 11 , ... ) sau (af)i eN'

Restricţii
ale aplicaţiilor. Dacă. F este o aplicaţie a lui S în T şi dacă. U este o submul-
ţime a lui S, atunci {(~. y ) e Fl ~e U} este o aplicaţie a lui U în T. Ea se numeşte restricţia
lui F în U şi se notează. cu F 1u. De exemplu, operaţia de adunare a numerelor naturale este
restricţia operaţiei cu acelaşi nume pe mulţimea numerelor reale. După. cum se vede din
exemplu, restricţiile unor aplicaţii se notează. în mod frecvent cu acelaşi simbol ca şi aplicaţia.
iOi Matematici superioare

Funcţii injective. O funcţie pe S cu valori in T se numeşte injectivtl, injecţie,

inversabiltl sau biunivocă. dacă. este o relaţie unică la stînga. În acest caz orice element din
domeniul valorilor are o imagine inversă. unică şi mulţimea { (y, x) e Tx S !(x, y) eF} este
o funcţie pe T cu valori in S. Ea se numeşte funcţia inverstl a lui F şi se notează. cu
F - 1 . Dacă F este o aplicaţie injectivă. , atunci F-1 este o aplicaţie dacă şi numai dacă. F
este surjectivă. şi o astfel de aplicaţie se numeşte bijectivtl. Inversa unei aplicaţii bi-
jective este din nou bijectivă..

Exemplul 2. ids este o aplicaţie bijectivă. a lui S pe ea însă-şi. Această. aplicaţie este
egală. cu inversa ei.

Exemplul 3. s{O,l} este mulţimea tuturor aplicaţiilor lui {0, l} în S, a<Ucă. mulţimea
tuturor şirurilor cu două. elemente din S : {(a 0 , a 1) 1 a 0 , a 1 e S}. Fie F : M{O,l}- M 2 apli-
caţia care asociază. şirului (a 0 , a 1) perechea ordonată. (a 0 , a 1). Este clar că. F este bijectivă.
Din acest motiv nu există. o deosebire esenţială. între şirurile cu n elemente din S şi între
n-uplurile de elemente din S.

Exemplul 4. Fie S o familie de mulţimi şi A o mulţime care are exact un element in

comun cu fiecare mulţime din familie. Se asociază fiecârei mulţimi S din familie unicul ele-
ment din S n A. Aplicaţia e din S pe A astfel definită, se numeşte funcţia de alegere pentru S.
Funcţiile de alegere sînt inversabile numai în unele cazuri speciale.

Compunerea aplicaţiilor. Dacă.

F şi G sînt funcţii , atunci mulţimea
H = det {(x, z) 1 există.
un Y. cu (x, y) eF şi (y , z) eG}
este din nou o funcţie al cărei suport este conţinut în suportul lui F iar domeniul valorilor
pent ru H este conţinut în domeniul valorilor lui G. Funcţia H se numeşte combinaţia , com-
poziţia sau produsul lui F cu G. Dacă imaginile se scriu sub forma F(x), atunci produsul se
scr ie G.F d eoarece z = H( x) în seamnă z = G(F(x)). Dacă se folosesc notaţiile y = xF şi
z = y G, at unci produsul z = (xF)G = xFG este scris în ordine inversă. Trebuie sâ se stabi-
lească de la început în fieca re caz ce notaţie se foloseşte.
Dacă F est e o aplicaţie din S la U şi G o aplicaţie din U la T, atunci H = G · F (unde
ordinea se stabileşte ca în paragraful precedent) este o aplicaţie din S la T. Aici F · G nu
trebuie să conţină nici măcar o singură pereche ordonată. Produsul de aplicaţii este asociativ,
adică F • (G • H) = (F · G) · H pentru orice F, G şi H.

E xemplul 5. Translaţiile paralele sînt cazuri particulare de aplicaţii (bijective) ale mulţimii
punctelor din plan pe ea însăşi. În acest caz compunerea a două translaţii paralele p şi q
se scrie ca o sumă p + q. Operaţia + este comutativă., dar în general compunerea funcţiilor
nu este comutativă.

14.5. Mulţimi infinite şi numere cardinale

Definiţia mulţimii finite. Într-un sens naiv o mulţime S este finită. dacă există. un numâ r
natural n astfel încît elementele lui S pot fi numer6tate cu întregi mai mici decît n; mai precis
S este finită. dacă. există. o aplicaţie bij ectivă. a mulţimii numerelor naturale mai m ici decît n p e S.
Această definiţie prezintă dezavantajul că presupune mulţimea numerelor naturale dinainte
daU. Pe de altă parte pentru a defini numerele naturale se foloseşte conceptul de mulţime finită..
Această. dificultate a fost pentru prima dată recunoscută de către DEDEKIND. El a depăşit-o
definind mulţimea finită. fă.ră a face apel la mulţimea numerelor naturale.

Definiţia mulţimii finite dati de Dedeldnd. O mulţime S este finită. dacă. orice
aplicaţie injectivă. a lui S in ea însăşi este bijectivA..
_j -1 •
Teoria mulţimilor iO~

Rezultă. din această. definiţie că. S este infinită. dacă. şi numai dacă. există. o aplicaţie injectivă.
a lui S în ea însăşi care nu este surjectivă., cu alte cuvinte, dacă. există. o aplicaţie bijectivă. a lui
S pe o submulţime proprie a lui S.
O altă. definiţie deosebit de convenabilă. şi probabil mai frecvent folosită. este cea dată.
de Russell.

Definiţia mulţimii finite dati de Russell. O mulţime S este finită. dacă. ea aparţine
oricăruisistem S cu următoarele proprietăţi:1. 0e S; -2. dacă. U e S, atunci U U {a} e S
pentru orice aeS.

Este uşor de arătat că. o mulţime finită. în sensul definiţiei lui R~ssell este finită. in sensul
definiţiei lui Dedekind. Inversa acestei implicaţii se demonstrează. folosind axioma a legerii .
Exemplul 1. Mulţim~a N a numerelor naturale este infinit! deoarece
există. o aplicaţie injectivă. a lui N pe o submulţime proprie a lui N,
o. . . 2 3
de exemplu pe mulţimea numerelor pare (fţg. 14.5.1). O altă. astfel ' de
aplicaţie este F : n - n + 1.
!. ~. ~. ~....
o *
2 6

Numere cardinale 14.5.1. O aplica-

ţie bijectivă. a
mulţimii nume-
Două. mulţimi S şi T se·numesc echipotente sau de aceeaşi putere relor naturale N
(se scrie S,...., T) dacă. există. o aplicaţie bijectivă. de la S la T. pe o submulţime
proprie (după. GA-
LILEI)

Este uşor de vă.zut că. relaţia definită. mai sus este o relaţie de echivalenţă. pe orice familie
de mulţimi. Această. relaţie determină. o partiţie a familiei în clase de mulţimi echipotente.

Un număr cardinal este clasa mulţimilor echipotente cu o mulţime dată.. Numerele cardi-
nale ale mulţimilor finite se numesc numere naturale. Numerele cardinale ale mulţimilor
infinite se numesc numere transfinite

Nu se poate opera cu familia tuturor mulţimilor sau chiar cu familia tuturor mulţimilor
echipotente unei mulţimi date, pentru că. s-ar ajunge astfel la paradoxul lui Russell. Pentru a evita
acest lucru se restrînge de obicei definiţia de mai sus la o familie F care este suficient de largă.
În acest caz numerele cardinale sînt la rîndul lor mulţimi, mai precis familii de mulţimi. Totuşi,
mai tîrziu intervine necesitatea lărgirii familiei F.

Compararea numerelor cardinale. Puterea sau numărul cardinal al unei mulţimi S se notează.
cu card S. Numerele cardinale se notează. cu litere mici aldine s, t etc.

n ~ s înseamnă. prin definiţie că. n este cardinalul unei submulţimi a mulţimii S cu

card S = s.

Această. definiţie este independentă. de alegerea lui S.

Teorema lui Bernstein. Dacă există aplicaţii injective ţJle lui S în T şi din T în S , atunci
S şi T sînt echipotente.

Din această. teoremă. rezultă. că. relaţia ~ definită. pentru numere cardinale este antisimetrică..

Teoremă. Relaţia ~ pe mulţimea numerelo.r cardinale este o relaţie de ordine.

106 Matematici superioare

La sfîrşitul acestui capitol se va ară.ta că. oricare două. numere cardinale sînt comparabile
adică. relaţia ~ este o relaţie de ordine totală.. În 14.6 se va ară.ta chiar că. orice mulţime
nevidă. de numere cardinale conţine un cel mai mic element.
E~istenţa numerelor cardinale oricit de ma:ri. Urmă.toarea teoremă. a lui CANTOR este funda-
mentală. pentru teoria numerelor cardinale transfinite.
Teorema lui Cantor. Pentru orice mulţime existi o mulţime de putere mai mare.
Mai exact, card P(S) >
card S.

Demonstraţia acestei teoreme este surprinză.tor de scurtă. şi elegantă.. Pe o parte este clar
că. există.o aplicaţie injectivă. a lui S în P(S) şi anume ace.e a care aplică. elementul ae S în
mulţimea cu un element {a} din P(S). Trebuie ară.tat acum că. nici o aplicaţie injectivă. de la S
la P(S) nu este surjectivă., cu alte cuvinte, că. pentru orice aplicaţie injectivă. c:p de la S în P(S)
există. elemente ale lui P(S) care nu au imagine inversă.. Acest lucru se realizează. ară.tînd că.
mulţimea U = det {xe S 1 x rţ <p (x)} nu este o imagine prin c:p. Să. presupunem contrariul,
adică. U = c:p(u) pentru un tteS. Atunci ue U sau u rţ U. Dacă. ue U, atunci uec:p (u) = U ,
deci U = c:p (u); dar prin definiţie U conţine numai acele elemente ale lui S care nu sînt ele-
mente ale imaginii lor prin c:p. Astfel această. ipoteză. duce la o contradicţie . Dar şi cealaltă. ipoteză
duce tot la o contradicţie, deoarece u e U înseamnă. că. u e c:p (u) şi cum U conţine toate elemen-
tele lui S care nu sînt elemente ale imaginilor lor, rezultă. că. ue U. Ipoteza iniţială este deci
falsă.. (Demonstraţia poate fi comparată. cu cea a paradoxului lui Russell. Aici s-a făcut o ipoteză.
şi s-a demonstrat că. este falsă. deoarece conduce la o contradicţie; argumentu 1 din paradoxul
lui Russell aplicat mulţimii tuturor mulţimilor este acelaşi dar nu există. o ipoteză. iniţială..
Astfel, se ajunge la un paradox.)

Mulţimi numirabile

O mulţime S se zice numărabilă dacă este echipotentă cu mulţimea N a numerelor

naturale, adică. dacă. există. o aplicaţie bijectivă. c:p: n-+ an de laN pe S. Cardinalul mulţimilor
numă.rabile se notează. cu K0

Cel mai mic cardinal transfinit este l'o.

Demonstraţie . Exemplul 1 arată. că. ft 0 este transfinit.
Ră.mîne de ară.tat că. M0 <
n pentru orice cadinal transfinit,
adică. că. orice mulţime transfinită. conţine o mulţime numă.­ a00 ___. a01 0 02 _ . . . Oos •••
rabilă.. Fie S infinită. şi fie c:p o aplicaţie injectivă. a
lui S într-o submulţime proprie T a lui S . Fie a e S ""' T şi
notînd a = a 0 se defineşte prin recurenţă. şirul an+t = cp(an).
////
Mulţ~mea {at}[ieN} este o submulţime numă.rabilă. a lui S.
In demonstraţia naivă. care se dă. în mod obişnuit aces-
tei teoreme se alege un element a 0 al lui S, apoi un element
a 1 din S 1 = S "" {a.0 } şi se continuă. în acelaşi mod . Acest
proces nu se întrerupe deoarece S fiind infinită., mulţimile S t
nu sînt vide. Acest argum.e nt este de fapt o aplicare tacită. a
axiomei alegerii dar el poate fi complet precizat.

Reuniunea unei mulţimi numărabile de mulţimi numă­

rabile este numărabilă.

Fie Mt = {a, 0 , ail, at 2 , ••• } şi presupunem că. elemen- 14.5.2. Aranjamente sub formă.
tele tuturor mulţimilor M i sînt aranjate într-o matrice infi- de matrice pentru a demonstra
nită. (fig. 14.5.2). Elementele acestei matrice pot fi numero- că. reuniunea unei mulţimi
tate începînd cu colţul din stinga şi continuînd pe diago- numă.rabile de mulţimi numă.­
nală. în modul indicat de să.geţi. Elementele numerotate rabile Mt = {at 0 , ah, ... } este
o dată. nu se vor repeta, de ex. dacă. ·a 11 = a 20 , atunci a 11 se o mulţime numă.rabilă.
Teoria mulţimilor 407

QO

omite. Este clar că. în acest mod U M, poate fi complet indexat prin mulţimea numerelor
i=O
naturale.
Această. demonstraţie a fost folosită. de Cantor pentru a demonstra că. mulţimea nume-
relor raţionale este numă.rabilă.. Numerele raţionale se pot ordona în acelaşi mod ca elementele
a(j ale unei matrice infinite.

Sume şi produse de numere cardinale. Dacă. S şi T sînt mulţimi disjuncte reprezentînd

cardinalele s şi t, atunci suma lui s şi t se defineşte ca s + t = det card (S U T) şi produsul ca
s· t = det card (S x T). Aceste definiţii se pot extinde pentru un num~r arbitrar de numere
cardinale.

Fie {mi}iei un sistem de numere cardinale şi {Mt}iei un sistem de mulţimi dis-

juncte care reprezintă. aceste numere cardinale, atunci se defineşte ~ m, = det card U M 1.
i ei i ei

Pentru a defini produsul şi puterile pentru numere cardinale este necesară. o generalizare
a produsului cartezian pentru sisteme arbitrare de mulţimi {Si 1 ie J}. Această. generalizare
este folositoare şi în alte ramuri ale matematicii.

Generalizarea produsului cartezian

X s,= der{/1/ este o aplicaţie de la 1 în U s, cuf(i) eSt} Il ID( = det card X Mi
i ei iEI i ei i ei
D acă. s, = S pentru toţii e J, se scrie 5I pentru X s, şi în mod similar mn dacă. toate
cardinalele m, sînt egale (n = card 1). i eI

Se poate ară.ta că. pentru cardinale transfinite m + n =: m · n = max (m, n). În particu-
lar m + M0 = m · ac 0 = m pentru orice cardinal transfinit m. Aceasta înseamnă. că. operaţiile
aritmetice obişnuite devin banale ridică.ri la putere; de exemplu teorema urmAtoare arată că
m <2m.
y
1 Dacă o mulţime M are cardinalul m, atunci P(M) are
.cardinalul 2m.
Pentru a demonstra această. afirma-
ţie ~e asocia~ă. ~iecă.rei ~u~mulţimi T (a) = { 1, dacă.aeT,
a lut M funcţ1a e1 caractenshcă. X. = X.T• X O, dacă.aeM I1 T,
rlefinită. prin
Se obţine o aplicaţie bijectivă. a lui P(M) pe mulţimea {0, l}M Ot----~----F-1-.
a tuturor aplicaţiilor lui M în {0, 1}. Dar mulţimea acestor aplicaţii X
are prin definiţie cardinalul 2m .

Puterta continuumului. Cardinalul mulţimii numerelor reale se

numeşte cardinalul sau puterea continuumului şi se notează. cu IC
sau c. Cardinalul mulţimii numerelor reale din intervalul deschis
{0 , 1) este tot IC, deoarece acest interval se aplică. bijectiv pe mulţi­
mea tuturor numerelor reale, de ex. prin funcţia
y = (x- 1/2)/[x (l - x)] (fig. 14.5.3) .
14.5.3. Aplicaţia inter-
Numerele cardinale ac 0 şi IC sint legate priit formula M = 2"! valului (0, 1) pe întreaga
axă. reală. cu ajutorul
Demonstraţia se face prin definirea a două. aplicaţii. Prima este o
funcţiei
aplicaţie injectivă. a lui P(N) în mulţimea numerelor reale R; dacă.
M e P(N), atunci lui M i se pune în corespondenţă fracţia zecimală. y = (x - 1/2)/[x(l - x)]
O,a 1a 2 ••• unde ai = 1 dacă. ie M şi a, = O în caz contrar. Se arată.
astfel că. 2 "• ~ ac . A doua este o aplicaţie injectivă. a intevalului (0, 1) în P(N) ; fie r =
= O, a 1a 2 ••• (O ~ ai ~ 9) excluzîndu-se perioade ale cifrei 9. Lui r i se pune în corespondenţă. mulţi­
mea .de numere naturale { la 1 , la 1a 2 , .•. } ; de ex. lui r = O, 1406 .. . îi corespunde mulţimea { 11,
114, 1140, 11'106 ... } . Rezultă. că. M~2"• şi deci M = 2'·•.
 Matematici superioare

Ipoteza continuumului afirmă. că. nu există. numere cardinale între ac 0 şi ac, C? alte cuvinte,
că.o mulţime infinită. de numere reale este sau numă.rabilă. sau are cardinalul ac. In 1964 CoHEN
a demonstrat că. este imposibil să. se demonstreze ipoteza continuumului cu ajutorul axiomelor
standard ale teoriei mulţimilor; anterior în 1938 GoDEL a demonstrat că. ipoteza continuumului
nu contrazice aceste axiome. Reunind cele două. rezultate, se poate trage concluzia că. ipoteza
continuumului este independentă. de celelalte axiome ale teoriei mulţimilor.

Compararea numerelor cardinale

Pentru două numere cardinale oarecare m ::1: n are loc una din relaţiile: m<n sau n>m.

Este suficient să. se arate că. pentru orice pereche de mulţimi M şi N există. o funcţie injec-
tivă. cp .Pe M cu valori în N astfel încît suportul lui cp să. fie M sau domeniul valorilor lui cp să.
fie N. In primul caz card M ~ card N şi în al doilea caz card N ~ card M. Demonstraţia dată.
aici constituie un exemplu de aplicaţie a lemei Zorn-Kuratowski care este tipică. pentru mate-
matica modernă..
Fie ci> mulţimea funcţiilor injective pe M cu valori în N. Mulţimea nu este vidă., deoarece
funcţia vidă. cp 0 cu Supp cp 0 = Ran cp = 0 este conţinută. în ci> . Pentru elementele cp, ~ ale
lui ci> se defineşte relaţia de ordine cp ~ ~ dacă. cp este o restricţie a lui ~ , sau, ceea ce este echi-
valent, cp s; ~ atunci cînd aceste aplicaţii sînt privite ca mulţimi de perechi ordonate. Este
clar că. ~ este o relaţie de ordine pe ci>. Acum dacă. Q este un lanţ (o submulţime total ordonată)
al lui ci>, atunci un (cu funcţiile privite din nou ca mulţimi de perechi) este o funcţie injectivă. pe
M cu valori în N şi astfel o margine superioară. a lui Q în ci>. Din Ierna lui Zorn rezultă. că.
ci> conţine un element maximal cp*. Să. presupunem că. Supp cp• c M şi Ran cp* c N şi fie a e
e M"'-. Supp cp• şi b e N"'-.Ran cp* şi să. definim cp' = cp* U {(a, b)}. Deoarece cp' este injectivă., ea
se va gă.si în ci>, ceea ce contrazice faptul că. cp• este maximal. Deci Supp cp* = M sau
Ran cp* = N, ceea ce era de demonstrat.

14.6. Mulţimi bine ordonate şi numere ordinale

Tipuri de ordine

Două. mulţimi ordon::~.te S şi T se zic similare dacă. există. cp, o aplicaţie bijectivă. de
la S la T, astfel încît a < b dacă. şi numai dacă. a~ < b~ pentru toţi a, be S.

Similitudinea este o relaţie de echivalenţă. pentru mulţimi ordonate. Clasele de echivalenţă.

se numesc tipuri de similitudine ale mulţimilor ordonate. În ce priveşte această. relaţie, apar
aceleaşi dificultăţi ca pentru relaţia de echipotenţă.. Ele se evită. în acelaşi mod, considerînd
o_familie suficient de mare de mulţimi ordonate.
Tipurile de ordine sînt clasele de similitudine ale mulţimilor total ordonate.

Exemplul 2. Mulţimea tuturor numerelor reale are acelaşi tip de ordine ca mulţimea numere-
lor reale din intervalul deschis (0, 1), deoarece aplicaţia bijectivă. dată. în 14.5 păstrează. ordinea
în ambele direcţii. Aceasta este tipul de ordine a continuumului liniar.

Exemp!ul 3. Mulţimea ordonată a numerelor raţionale are următoarele proprietăţi: 1. este

numărabilă, 2. este densă adică. între două. elemente distincte se găseşte întotdeauna un alt ele-
ment şi 3. nu are un prim element ~i nici un ultim element. CANTOR a demonstrat că. toate mul-
ţimile total ordonate cu proprietăţile 1, 2 şi 3 au acelaşi tip de ordine 'll· Acesta este tipul de
ordine al oricărui interval raţional deschis şi de asemenea a mulţimii tuturor numerelor reale
algebrice în ordinea lor naturală., deoarece această. mulţime fiind reuniunea unei mulţimi
numărabile de mulţimi numărabile este numă.rabilă..
T earia multimilor ~09

Exemplul 4. Două mulţimi finite total ordonate au acelaşi tip de ordi!Je dactl au acelaşi numdr
cardinal. Similitudinea se construieşte aplicînd intîi elementul minimal al uneia din mulţimi pe
elementul minimal al celeilalte, apoi procedeul este analog cu primele elemente ce urmează. ele-
mentelor minimale ş.a.m.d. Astfel tipurile de ordine finite sînt în corespondenţă. biunivocă. cu
cardinalele finite. Numerele naturale pot fi privite ca numere cardinale sau ca tipuri de ordine.
Exemplul 5. Tipul de ordine a mulţimii numerelor pare este acelaşi cu cel al mulţimii nume-
relor naturale.
Într-adevă.r orică.rei mulţimi numă.rabile S i se poate da acelaşi tip de ordine ca numerelor
naturale utilizînd o aplicaţie bijectivă. cp: N-. S care să. definească relaţia de ordine pe S: m~~> <
~ n~~> dacă. şi numai dacă. m ~ n.

Adunarea şi inmulţirea tipurilor de ordine. Fie A şi B reprezentanţi disjuncţi ai tipu-

rilor de ordine cx şi~; A şi B sînt deci mulţimi total ordonate. Suma cx + ~ se defineşte ca
tipul de ordine al mulţimii A U B ordonate plasînd pe B după. A. Aceasta tnseamnă. că.
pentru orice a, beA U B se defineşte:

{ a, beA
aeAşibeBsau
a < b în A UB dacă. şi numai dacă.
(sau B) şi a< b în A (sau B).
Produsul cx • ~ se defineşte ca tipul de ordine al produsului A X B cu relaţia de ordine:
b < d sau
(a, b) < (c, d) dacă. şi numai dacă.
{ b
.
= d şt a< c.
Aceasta este ordinea an.tilexicografică a lui A X B.

Pentru numerele naturale privite ca tipuri de ordine, suma şi produsul coincid cu suma şi
produsul definite pentru numere. Adunarea şi îm1,1lţirea tipurilor de ordine sînt asociative
şi distributive, dar în general, nu sînt comutative.

Mulţimi bine ordonate. Mulţimea ordonată. a numerelor naturale posedă. urmă.toarea pro-
prietate remarcabilă. : orice submulţime nevidă. are un prim element. Această. proprietate se folo-
seşte la numă.rare care începe întotdeauna cu primul element şi este baza principiului inducţiei
matematice. CANTOR a recunoscut importanţa centrală. a acestei proprietă.ţi şi a folosit-o la
definirea mulţimilor bine ordonate.

O mulţime total ordonată. (S, <) se numeşte bine ordonată. daci orice submulţime nevidl
a ei posedă un prim element (minimal şi unic). < desemnează in acest caz o relaţie de buni
ordonare. Tipurile de ordine ale mulţimilor bine ordonate se · numesc numere ordinale.

Prin definiţie orice mulţime bine ordonată. are un pnm element. Mulţimea numerelor naturale cu
ordinea ei naturală. este bine ordonată.. Numă.rul ei ordinal (transfinit) se notează. cu w (fig. 14.6.1.)
Un segment al unei mulţimi bine ordonate S este o
submulţime proprie T a lui S care conţine orice 1 1 1 1 1 ",_ •••
element al lui S mai mic decît un element al lui T . 1 ·
w
Dacă. A este un segment al lui S, atunci există. in-
totdeauna un element aeS, astfel încît A = {xe
e S lx < a}. Cu ajutorul acestui concept se poate
[ace acum c comparaţie a numerelor ordinale.
w+w • 2w

Dactl cx şi ~ sînt numere ordinale cu reprezen-

ta~ţi A şi B, atunci se defineşte relaţia cx<~ prin
A similar cu un segment al lui B; cu alte cuvinte
cx<~ dactl cx este numdrul ordinal al unui segment
14.6.1. Reprezentarea schematică. a unor
al lui B. numere ordinale
410 M atema.tici -superioare

Orice mulţime de numere ordinale este total ordonati prin relaţia <.
Această. teoremă. nu poate fi reformulată. ca "mulţimea tuturor numerelor ordinale este total
ordonată", deoarece conceptul "mulţimea tuturor numerelor ordinale" conduce la o contradicţie
la fel ca şi "mulţimea numerelor cardinale".
Se vede imediat că. <
este tranzitivă.. lreflexibilitatea relaţiei <
este echivalentă. cu afir-
maţia: nici o mulţime bine ordonată. nu este similară. cu un segment al ei. Afirmaţia inversă.
duce la o contradicţie. Să. presupunem că. există. o similitudine cp a lui S într-un segment al
ei A. Atunci trebuie să. existe elemente x e S astfel încît x < x. Fie a cel mai mic dintre
aceste elemente şi b = a~. Cum b < a, rezultă. b'il < a'il = b, astfel b'P. < b contrazice faptul că. a
este minimal. Demonstraţia faptului că. orice două. numere ordinale pot fi comparate este
mai complicată..
Orice mulţime de numere ordinale este bine brdonatl; cu alte cuvinte, orke mulţime de
numere ordinale are un element minimal.
Pentru a demonstra aceasta, fie W(cx) mulţimea tuturor numerelor ordinale mai mici decit
un numă.r ordinal cx. Dacă. A este o mulţime bine ordonată. de tip cx, atunci A şi W(cx)sînt
similare ; fiecă.rui numă.r ordinal p< cx îi corespunde un segment S al lui A şi acesta la rîndul lui
corespunde unui element b din A, cu S = {xe A 1 x < b}. Astfel W(cx) este bine ordonată.
Acum dacă. Z este o mulţime de numere ordinale şi se alege cx în Z în mod arbitrar, atunci
Z n W(cx) nu este vidă., are un element minimal care trebuie să. fie în acelaşi timp şi cel mai mic
element în Z.
Cel mai mic număr ordinal transj1"m"t este w.

Clase de numere ordinale. Dacă. m este un numă.r cardinal transfinit, se poate considera clasa
tuturor numerelor ordinale ai că.ror reprezentanţi au cardinalul m. Aceste mulţimi se numesc
clase transjin1"te de ordinale. În orice clasă. nevidă. există. un cel mai mic nţ1mă.r ordinal; acesta
poartă. numele de număr ordinal iniţial al clasei. CANTOR a reunit numerele ordinale finite în
prima clasă şi numerele ordinale ale mulţimilor numă.rabile în a doua clasă. Pentru fiecare număr
ordinal cx există. unul mai mare, de exemplu, succesorul lui, cx + 1; mai mult, pentru orice mulţime
de numere ordinale Z există. un numă.r ordinal mai mare decît orice cxeZ. Astfel mulţimea
U W(cx) este bine ordonată. şi numă.rul ei ordinal ~este mai mare decît orice cxeZ. Desigur~ este
a.eZ
cel mai mic astfel de ordinal şi poartă. denumirea de supremum al lui Z (sup Z).
Evident, sup W(cx) = cx, în particular, sup {0, 1, 2, ... } = (J).

Un numă.r ordinal cx se numeşte număr limită dacă. W(cx) nu are un cel mai mare
element. Toate celelalte numere ordinale au predecesori imediaţi şi se numesc izolate.

Astfel, w este un ordinallimită., dar toate numerele ordinale finite sînt izolate; la fel şi w + 1.
Principiul recurenţei (inducţia transfinită). Acesta este o importantă. generalizare a principiu-
lui inducţiei pentru mulţimi bine ordonate arbitrare.

Demonstraţie prin recurenţl. Fie S bine ordonată. şi să. presupunem că. o afirmaţie
este adevă.rată. pentru cel mai mic element al lui S şi de asemenea că. este adevă.rată. pentru
orice element al lui S dacă. este adevă.rată. pentru cel mai mic element. Atunci afirmaţia
este adevă.r.ată. pentru toate elementele lui S.

Acest lucru se demonstrează. foarte uşor. Ipoteza că. afirmaţia nu este adevă.rată. pentru
orice element al lui S duce la o contradicţie. Dacă. a este cel mai mic element pentru care afir-
maţia este falsă. (acesta trebuie să. existe S fiind bine ordonată.), atunci ea este adevă.­
rată. pentru toate elementele mai mici decît a şi deci prin ipoteză. şi pentru a, deoarece a nu
este cel mai mic element al lui S. Urmă.torul principiu este mai complex.

Definiţia prin recurenţl. Dacă. S este o mulţime bine ordonată. şi T o mulţime oare-
care, atunci se defineşte o aplicaţie unică. de la S la T, dacă. se dă. imaginea j(a 0 ) a celui
mai mic element a 0 al lui S şi dacă. j(a) este determinat prin -valorile lui j pentru toate
elementele mai mici decît a.
TeOYia mulţimilor 411

Acest princ1pm se poate folosi pentru definirea puterilor numerelor ordinale at~ printr-un
sistem de ecuaţii recursive: (1) at0 = 1; (2) Ot~+I = Ot~ • at; (3) OtJ.. = sup {at~ 1 ;<:A} pentru ordi-
nale limită :A.

Exe--mplul 6. c.>1 = c.>0 • c.> = 1. (1) = (1), (1)2 = c.> 1 • c.> = (1) • c.>, ••• , (l)w = sup {(l)tt c.>1 , (l)a, ••• }
şi c.>ww = sup {c.>w' (l)wl, c.>w•, ••• }.
Toate aceste numere aparţin celei de-a doua clase deoarece orice supremum al unei mulţimi
numă.rabile de numere de clasa a doua aparţine aceleiaşi clase. Primul numă.r din clasa a doua
care nu poate fi exprimat ca o sumă de puteri de (1) este

Acesta este cel mai mic e-număr. El satisface ecuaţia c.> 1 = e. Continuînd procesul în mod
analog, se ajunge la numerele e, ... , e2 , ••• , tw, ... , e1 , ••• , e , ••• (e cu indice e1 ) ş.a.m.d. N~mere
11
din clasa a doua pot fi construite la infinit dar este imposibil să. se definească o notaţie universală.,
deoarece se poate arăta că. există. o mulţime nenumărabilă de numere în această clasă.

Teorema de bună ordonare. Argumentele precedente nu exclud posibilitatea ca unele clase

rransfinite de numere ordinale să fie vide; cu alte cuvinte este încă deschisă problema dacă orice
mulţime poate fi bine ordonată cel puţin într-un mod. Acesta este obiectul teoremei de bine ordo-
nare. Această teoremă este echivalentă cu axioma alegerii. Prima demonstraţie riguroasi.'.. (folo-
sind axioma alegerii) a fost dată de Ernst ZERM;ELO ( 1871 - 19.53) în 1904 într-o scrisoare către
HILBERT. Ea a pornit controversa asupra admisibilităţii axiomei alegerii care încă. nu este
rezolvată.

Teorema de bună ordonare. Pe orice mulţime S există o relaţie prin care S este bine
ordonată.

CANTOR a considerat această teoremă ca un princtpm de gîndire şi a făcut-o plauzibilă în

felul următor. Se ia un element a 0 al lui S, apoi un al dt>ilea ş.a.m.d. Dacă S este infinită., se
obţine un şir a0 , a 1, ••• Astfel S este epuizat sau nu ; dacă nu se epuizează, procesul se repetr\
atît cît este necesar pentru epuizarea mulţimii. Dacă S se ordonează prin intermediul şirului
de elemente alese, atunci orice submulţime are un cel mai mic element şi anume cel ales mai
întîi.
La nivelul standardului de rigurozitate al matematicii actuale, acest raţionament poate fi
privit ca o primă aproximare euristică. Demonstraţiile riguroase sînt lungi şi mult prea compli-
cate spre a fi incluse aici.

Buna ordonare a cardinalelor. Prin teorema de bună ordonare nici un cardinal m transfinit
nu are o clasă. vidă. de ordinale Zm· Teorema de bună. ordonare poate fi folosită. pentru a arăta
că orice două. cardinale sînt comparabile, adică. pentru orice mulţimi S şi T există. o aplicaţie
injectivă. de la S la T sau de la T la S. Acest lucru nu este suprinză.tor, deoarece datorită.
lemei lui Zorn , axioma alegerii şi teorema de bună. ordonare sînt echivalente. Bine ordonînd
S şi T, afirmaţia se reduce la comparabilitatea ordnalelor.
În plus, se poate ară.ta că orice mulţime nevidă de numere cardinale K are un cel mai mic
element, deoarece mulţimea numerelor cardinale este similară. cu mulţimea ordinalelor iniţiale
ale claselor lor (de , pt, numerele cardinale sînt deseori identificate cu aceste numere iniţiale).
Din această. identificare rezultă că pentru orice mulţime de numere cardinale există. un număr
cardinal mai mare decît orice element al mulţimii. În felul acesta, numerele cardinale pot fi
indexate prin numere ordinale în felul următor :
r0 = cel mai mic numă.r cardinal infinit;
ICcx+l = cel mai mic numă.r cardinal mai mare decît Mcx;
acJ.. = sup {M~ 1 ; < :A} pentru numere ordinale limit~ A.
Se obţine astfel celebrul şir de numere cardinale al lui Cantor M0 , M1 , ... , "w' ...
Deoarece 2"• > M, problema ipotezei continuumului, se reduce la problema locului unde apare
M numă.rul cardinal al continuumului, în acest şir. Ipoteza continuumului a lui" Cantor este
1'"•=1C1 . Aşa-numita ipoteză. generalizată. a continuumului este 2~'• = Met+l·
412 Matematici superioare

15. Elemente de logică matematică _

15. 1. Logica propoziţiilor . . . . . . . . 412 15.3 . Teorii formalizate ............ 420
15.2. Logica predicatelor .......... 414 15.4. Algoritmi şi funcţii recursive .. 421
Logica matematică. are ca obiect investigarea gîndirii f ormale ţi a inferenţei prin metodele
matematice caracteristice, de exemplu ale algebrei şi teoriei algoritmilor.
Dar acest scop, care îşi are originea în filozofie , nu este unicul scop al logicii matematice;
astăzi logica matematică. conţine o multitudine de probleme şi aplicaţii în cele mai diverse do-
menii ca ştiinţele naturii, algebra circuitelor, teoria sistemelor, lingvistică cit şi in unele ramuri
ale ştiinţelor sociale ca filozofia, dreptul şi etica.
Un impuls decisiv pentru dezvoltarea logicii matematice 1-a cunoscut situaţia creată în ma-
tematică la sfirsitul secolului al 19-lea. Pînă atunci , matematica a acumulat o mare cantitate
de rezultate şi ~ atins un înalt nivel de abstractizare fără ca să. atingă în~ă o claritate co're~­
punzătoare în ceea ce priveşte conţinutul conceptelor fundamentale , ca de exemplu noţiunile
de mulţime sau de~ inferenţă logică (vezi cap. 42) care erau folosite într-o manieră mai
degrabă intuitivă. In afară de necesitatea unei fundamentări a conceptului de mulţime, pentru
prima dată s-a impus necesitatea aprofundării sensului logicii şi a deducţiei logice.

15.1. Logica propoziţiilor

Pr.incîpiile logicii propoziţiilor clasice. Se •numesc propoziţii anumite formaţii lingvistice
care servesc la descrierea sau comunicarea faptelor. Logica propoziţiilor clasică porneşte de
la două principii. Potrivit pri·ncipiului celcr două valori, orice propoziţie este ori adevărată. ori
falsă. Conceptul de adevăr folosit aici este datorat lui Aristotel, care consideră o propoziţie
adevărată dacă afirmaţia exprimată prin ea corespunde unui fapt. Principiul celor două valori
înseamnă în realitate două principii : 1. principiul terţului exclus conform căruia orice pro-
poziţie este adevărată sau falsă şi 2. principiul ncn-contradicţiei, în conformitate cu câre o
propoziţie nu poate fi in acelaşi timp adevărată şi falsă. De aceea clasa tuturor propoziţiilor ....
se descompune în două. clase disjuncte care se notează cu simbolurile J (adevărat) şi O (fals)
şi se n urnesc valori de adevăr.
Cu ajutprul cuvintelor .,nu" "şi" .,sau" etc. propoziţiile date se pot combina în propoziţii mai
complicate. In conformitate cu al doilea principiu fundamental, principiul extensionalităţii, valoa-
rea de adevăr a unei propoziţii compus~ este determinată exclusiv de valorile de adevăr ale com-
ponentelor şi nu depinde de sensul lor. In consecinţă ·astfel de combinaţii pot fi privite ca funcţii
care atribuie valori de adevăr n-uplurilor de valori de adevăr. Conjuncţiile cel mai frecvent
folosit e în logica propoziţiilor corespund funcţiilor de adevăr. Funcţia non - negaţia - core -
punde la ,.nu", et- conjuncţia- la .,şi", vei- dijuncţia - la ,.sau", eq - implicaţia- la
,,dacă ... atunci" şi aeq - echivalenţa - la .,dacă şi numai dacă" . Simbolurile r spective, nu-
mite conective sau functori logici sînt 1 . 1\ , V, -+, ~- Pentru simplificare, printr-un abuz
de limbaj şi notaţi e, aceleaşi simboluri se folosesc şi pentru legarea valorilor de adevăr ( 1ezi
tabelul de adevăr alăturat).
Tabel de adevăr

Acoperirea variabilelor p şi q
Funcţia Notaţia
f
p p pq pq pq pq
de adevăr funcţorială \ alorile de adevăr Vf, · o 1 00 01 10 ll
rezultate pentru funcţiile
de adevăr

non p -P vt(IP) =non VJ(P) 1 o

et (p, q) Pl\q v1 (p 1\ q) = et (v1 (p). v1 (q)) o o o 1
vel (p, q) pvq vf(p V q) =vei (vt) (p). vf(q)) o 1 1 1
seq (p, q) p-q vf(p- q) seq (v 1 (p) , v1 (q)) 1 1 o 1
aeq (p, q) p~q v1 (p ~ q) = aeq (v1 (p). 1 o o 1
VJ{q))
Aceste definiţii nu se potrivesc exact cu sensul în care aceste conjuncţii sînt folosite în
vorbirea curentă..
Elemente de logicil matematicil H3

De exemplu propoziţia urmă.toare este adevă.ratâ: "Dacă. 2 ·2 = 5, atunci luna este lo-
cuită. de fiinţe raţionale", deoarece în notaţia functorială. (O- O) - 1..
Obiectul logicii propoziţiilor constă. în analiza matematică. a acest·..1i concept şi este forma-
lizatâ în acest scop în cadrul calculului propoziţiilor. Pentru a dezvolta acest calcul se porneşte
de la o colecţie de simboluri fundamentale de tipul urmă.tor:
(1) variabile pentru propoziţii: p1 , p 2 , ••• ; p, q, r, s, ...
(2) functorii: 1\, V, - . B;
( 3) simboluri tehnice: (,) .
Printre mulţimile de şiruri de simboluri, obiectele fundamentale ale calculului propoziţiilor,
aşa-numitele expresii capă.tă. o definiţie inductivoă.:

Definiţia expresiilor 1

(1) Variabilele p, q, ... sint expresii.

(2) Dacă. H şi G sînt expresii, atunci J H, (H 1\ G), (H V G), (H- G), (H B G)
sînt de asemenea expresii.
(3) Un şir de simboluri este o expresie dacă. şi numai dacă. se formează. in confor-
mitate cu (1) şi (2).

Această. definiţie permite să. se decidă. într-un numă.r finit de paşi dacă. un şir dat de simboluri
este sau nu o expresie.

Exemplull. ((p- q) 1\ (r V s)) şi ((p B q)·- (J q- J p)) sînt expresii.

Pentru a simplifica prezentarea expresiilor se folosesc reguli pentru emiterea· parantezelor:

1) Dacă întreaga expresie este inclusă în paranteze, atunci parantezele se pot omite.
2) În şirul J, 1\ , V , -. B, fiecare functor separă. mai puternic decît functorul precedent,
de ex. p 1\ q- r se citeşte ca (p 1\ q)- r.
(3) Un functor marcat cu un punct dedesubt separă mai puternic d ecît unul fără. punct
(vezi exemplele 3, 4, 5, 6; în 6 două. puncte separă. mai puternic decît un punct.
Semantica face legă.tura între valorile de adevă.r şi funcţiile de adevă.r pe o de parte şi expresii
pe altă. parte. Acest lucru se realizează. cu ajutorul noţiunii de acoperire. O acvperire a variabilelor
propoziţionale este o funcţie care atribuie fiecă.rei variabile una din cele două. valori de adevă.r O
sau 1. O astfel de acoperire f se poate extinde în mod natural la funcţia v1 care atribuie o valoare
de adevă.r fiecă.rei expresii. Pentru o funcţie dată. f, funcţia v 1 se defineşte inductiv folosind
tabelul de adevăr :
(1) pentru variabile p : Vf(P) = f(p) ( 3) pentru expresiile H Şi G:
(2) v 1 ( j H) = non (v1 (H)) v 1 (H 1\ G) = et (v 1 (H), v1 (G))
v 1 (H 1\ G) = vel (v f(H) , v f(G))
v1 (H- G) = seq (v 1 (H), v1 (G))
vr(H B G) = aeq (v 1 (H), v1 (G))

Acum pot fi definite conceptele de echivalenţă. semantică. Şi validitate universalâ. Două.

expresii fi şi G se zic semantic echivalen te, H s G, dacă. v1(H) = _v 1 (G) pentru orice acoperire f.
O expresie H este universal valabilil sau o tautologie dacă. v1 (H) = 1, cu alte cuvinte dacă. H este
adevă.ratâ pentru orice acoperire f.

E xemplul2. p - (q- p) este o t autplogie; p - (p- q) -:+ q este o tautologie; (p- q) 1\

1\ (p- 1 q) - 1 p este o tautologie pe baza principiului terţului exclus.
1
Inferenţa
logicil serveşte la obţinerea unor noi propoziţi i adevă.rate din propo ziţii pentru
care s-a stabilit deja că. sînt adevă.rate. De aceea regulile de infercnţil trebuie să. pornească. de la
adevă.rul unei expresii şi să. decidă. asupra expresiilor deduse. La deducerea unor astfel de reguli
de inferenţă., tautologia joacă. un rol deosebit; orice tautologie de forma H- G cond~ce la o
regulă. de infe{enţă.. Condiţiile de aplicare a unei reguli, premisele, se scriu deasupra liniei ori-
 Matematici superioare

zontale iar rezultatul 'a.plică.rii regulii, concluzia, dedesubt. Un sistem S de reguli de inferenţă
determină. o relaţie "A poate fi dedus din S" în simbol S A. t-
Exemple de reguli de inferenţă, în care H, G, F reprezintă. expresii şi So mulţime de expresii:

3. P - <P - q) -:+ q Sţ-H 5. Contrapoziţia

duce la regu~a Sţ-H-G p - 1 q -:+ q- IP s f- H -IG
duce la regula
Sţ-G Sţ-G-IH

4. Lanţul de inferenţe 6. Principiul contradicţt'ei

(p - q) - (q _,) -:+p-r Sf-H-G P- q-:+p- lq-:7IP S f- H - IG
duce la regula Sf-G-F duce la regula Sf-H- ~~
Sţ-H-F Sf-IH
Regulile de inferenţă. ale calculului propoziţiilor nu ţin seama de structura mai fină. a pro-
poziţiilor; alte reguli de inferenţă. sînt tratate de calculul predicatelor.

15.2. Logica predicatelor

Expresiile din calculul propoziţiilor mi sînt suficiente pentru formularea tuturor situaţiilor
ce apar în matematică.; o versiune formalizată. a limbajului matematic trebuie să. fie conside-
rabil mai bogată.. O tră.să.tură. caracteristică. este folosirea frecventă. a variabilelor şi a simbolu-
rilor speciale pentrufuncţii sau pentru relaţii. Prin variabile individuale se înţeleg simboluri
dinainte stabilite care desemnează. ohecte arbitrare dintr-.u n domeniu dinainte delimitat. Sim-
boluri al că.ror sens este fixat se numesc constante ca O sau + în domeniul numerelor naturale.
O altă. tră.să.tură. a limbajului matematic este posibilitatea legării variabilelor cu ajutorul
cuantificatcrilor logicii predicatelor.
În expresia "există. numere prime p şi q astfel încît 2n = p + q", simbolurile p şi q sînt
legate prin functorul din logica predicatelor "există." .. . "pe cînd variabila n este liberă.". S-a dovedit
că. în scopul legă.rii variabiuţ}or în matematică. cele două. operaţii ale logicii predicatelor 3 "există"
şi V "pentru toţi ... " sînt suficiente. De aceea limbajele logicii predicatelor sînt bazate numai pe
acest tip de legare a variabilelor.
Logica predicatelor studiază. o structură. mai fină. a enunţurilor matematice; de ex. calculul
propoziţiilor este incapabil să. cuprindă. următorul enunţ · privind numerele ra:iionale

Vx Vy 3z (x < y- x < z < y).

Sintaxa limbajelor elementare. Propoziţiile unei teorii matematice conţin ca concepte funda-
mentale anumite predicate şi funcţii, de ex. în teoria mulţimilor relaţiae "este un element din ... ",
în geometrie relaţia de incidenţă., în aritmetică. adunarea, înmulţirea şi relaţia de ordine. Pentru
aceste concepte fundamentale se introduc simboluri care împreună. formează. alfabetul acestei
teorii. Un alfabet se compune deci din simboluri pentru relaţii, pentru funcţii şi pentru
variabile individuale. Fiecare dintre aceste aceste simboluri este caracterizat prin "valenţa" sau
"aritatea" lui. În alfabetul ~ = { + ,., < O, 1} al aritmeticii elementare + şi · sînt simboluri
operaţionale binare, < este simbolul unei relaţii iar O şi 1 sînt simboluri pentru variabile
individuale.
În afară. de simbolurile din ~ . o teorie matematică foloseşte variabile individuale, ca
simbolurile x, y, z , .. . , simboluri logice ca 1.1\ , V,-. ~. = , 3, V şi simboluri tehnice auxiliare.
La fel ca în calculul propoziţiilor , un ltmba;· elementar LE (sau limbaj al calculului predica-
telor) se poate. defini în raport cu un alfabet dat ~ cu ajutorul acestor simboluri fundamentale.
Elementele lui sînt constit~ite din anumite şiruri de simboluri numite expresii sau forme pro-
poziţicnale. Construcţia acestor expresii are loc după. introducerea aşa-numiţilor termeni.

Definiţia termenilor
(1) Variabilele individuale şi constantele sînt termeni.
(2) Dacă. F este un simbol funcţie de aritate " şi t 1 ... tn sînt termeni, a,tunci Ft 1 ... tn este
termen. -
(3) U~ şir de simboluri este un termen dacă. este format în concordanţă. cu (1) şi (2).
Elemente de logictl matematicil

Exemplul 7. DacA. sin, + , · sînt simboluri funcţie interpretate in domeniul numerelor reale,
atunci urmâtoarele şiruri de simboluri sint termeni: sin x, x'· y + y3 +zi, sin (x +sin (y 1 + x)).
Expresiile limbajului elementar LI; sînt caracterizate inductiv.

Definiţia expresiilor şi a formelor propoziţionale

(1) DacA. R este un simbol relaţie de aritate n şi t 1 ... t,. sînt termeni, atunci Rt1 ... t,.
sînt expresii, aşa-numite expresii atomice.
(2) DacA. A şi B sînt expresii, atunci 1 A, A 1\ B, A V B, A -+ B, A ~ B sînt de ase-
menea expresii.
(3) DacA. A(x) este o expresie ce conţine variabila x, dar nu şi simbolurile 3x sau Vx, atunci
3xA (x) şi VxA (x) sînt de asemenea expresii.
( 'i) Un şir de. simboluri este o expresie numai dacA. este format în conformitate cu ( 1) ~3).

Exempiul8. În alfabetul :E = {P, Q, R,j,g, T} urmâtoarele şiruri de simboluri sînt expresii:

Vx(Rxy-+ Qxf(y), l3x [RxyVQxg(y, x}], Vx [Px l\3y (Tyx-+' Sxy)].
La fel ca în calculul propoziţiilor se poate decide intr-un numâr finit de paşi dacA. un şir
dat de simboluri este sau nu o expresie.
O variabilA. x apare liber într-o expresie H, dacă. x a.pare în H dar nu apare 3x sau Vx; x este
cu:zntificată în H, adcâ 3x sau VX apar în H. DupA. fiecare loc de forma e X, unde e este 3 sau v.
apare o expresie parţială. a lui H unic determinată. H' în care variabila x fă.ră. simbolul @x va fi
liberă.. Această. expresie p_arţialăH' a lui H se num eşte domeniu de influenţă al cuantificatorului 0
pentru locul în cauză.. In acest domeniu variabila x este cuantificatâ. O variabilă. x apare liber
la un anumit loc într-o expresie H dacă. apare la acest loc şi nu este cuantificată. aici sau în do-
meniu! de influenţă. al unui cuantificator. Dacă. există. cel puţin un loc în H unde o variabilă. x
apare liber, atunci se zice eli. x apare liber în H.
1 s 8 10 12 15 20 22 25 30
Exemplul 9. În expresia 3x[Px 1\ ~ 1\g( Wl ) = z]-+ [3x R 1\J(x, z) = z] locurile
sînt indicate prin numere scrise deasupra simbo , ..urilor. Variabila y apare liber la locurile 8 şi
12 şi legată. la 22 şi 2.5 ; ea este cuantificată. la 22 iar la 2.5 este în domeniul de influenţă al
locului 21. ·
În general, expresiile nu sînt propoziţii. Expresia x < y, în care < reprezintă. ordinea dintre
numerele naturale devine propoziţie dacă. variabilele x şi y se substituie prin simboluri definite,
de exemplu O < 1, 3 < 2,.5 < 7 sau cînd variabilele libere se leagă. prin cuantificatori, de exemplu
Vx 3y x < y . Propoziţiile pot fi deci caracterizate ca expresii care nu coJJţin variabile libere,
Exemple de propoziţii:

10. Legea de monotonie pentru adunarea numerelor naturale: Vx Vy Vz (x < y-+ x +z <
< y + z).
11. Conjunctura lui F ermat: l3x 3y 3z 3n (n > 21\x" + y" =- z).
A
12. Conjunctura lui Goldbach: Vx[2 lx x=Fl. 1\ x=FO ....._. 3y 3z (prim y 1\ prim z 1\ x =
= y + z)]; aici prim y este prescurtarea pentru y =F 1 1\ Vu Vv (y = u · v -+ u = 1 Â-; = 1)
şi 2lx este prescurtarea pentru· 3y (y + y = x). În cuvinte expresia se citeşte: .,pentru toate
numerele naturale x, dacA. x este par, diferit de zero şi de 2, atunci există. numere prime y şi z
astfel încît x este suma lui y şi z".
· O generalizare a limbajelor elementare poate fi obţinută. dacă. se permite cuantificarea pre-
dicatelor neare, adică. , dacă. acestea se tratează. ca variabile individuale. În astfel de limbaje,
care se numesc monadice de ordinul doi, pot fi exprimate considerabil mai multe enunţuri decît
in limbaje elementare.
Exemple de propoziţii în limbaje mo"adi~e de ordinul doi:

13. A xioma lui Peano pentru numere naturale:

VP(POI\ V x( Px-+ Px')-+ VxPx),
416 Matematici superioare

în cuvinte: "dac~ un predicat near Peste adev~rat pentru O şi dac~ din P adev~rat pentru un
element x rezult~ P adev~rat pentru succesorul x' al lui x, atunci Peste adev~rat pentru toate
numerele naturale".
14. Axicma marginii superioare pentru numere reale :
VP [3z Pz 1\ 3u Vv (Pv-+ v < u)-+ 3y(Vv (Pv-+ v ~ y) 1\ l3y'{Vv (Pv-+ v ~ y') 1\y' <
<y))];
în cuvinte "orice mulţime nevid~ de numere reale m~rginitâ superior admite o margine superioar~"
Limbajele logicii predicatelor sînt descript1've , adie~ expresiile unor astfel de limbaje descriu
relaţii predominante în structurile matematice.
Prin dezvoltarea prelucr~rii datelor cu ajutorul calculatoarelor importanţa limbajelor algo-
ritmice a crescut. Limbajele algoritmice au ca scop transmiterea comenzilor, iniţierea acţiunilor
şi dirijarea procesului de prelucrare. Exemple de limbaje algoritmice folosite în tehnologia pro-
gram~rii sînt ALGOL 60, PL 1, FORTRAN, COBOL şi altele.
Unele elemente algoritmice sînt conţinute chiar în limbaje elementare : un termen poate
fi privit ca un şir de comenzi, de ex. (x + 1) ·y înseamn~ "adun~ 1 la x şi înmulţeşte rezul-
tatul cu y".
Semantica limbajelor elementare. La fel ca în calculul propoziţional, semantica stabileşte
o legătur~între expresiile din Lr. şi domeniul structurilor matematice în care expresiile au un sens.
Fie ~ o mulţime de simboluri operaţionale şi funcţionale şi S o mulţime nevid~. O interpre-
tare a lui I: în S este o aplicaţie 8 care pune în corespondenţă fiecărui simbol relaţie n-ar în I:, R
o relaţie de n-ară, R 8 pe S, ad.ică o submulţime a lui sn. şi oricărui simbol operaţional n-a;
F o funcţie de n argumente F 8 pe S , adică, o aplicaţie cu o singură valoare a lui sn în S. Semnul
egalit~ţii = este întotdeauna interpretat ca relaţie de identitate.
Fie 8I: şirul de relaţii şi operaţii atribuite simbolurilor în I:.
O ~-structură, I:-algebră sau I:-model se defineşte ca o pereche ordonată S = (S, 8I:).
Fie KI: clasa tuturor I:-structurilor. Simbolurile conţinute în I: se referă întotdeauna la clasa KI:•
Se poate stabili acum conceptul de adevtJr pentru limbajul elementar LI:, adică o definiţie a afir-
maţiei "propoziţia H este adev~rată în structura S", simbolic S 1= H. Conceptul este fundamental
pentru întreaga semantică. Conceptul de adev~r în limbaje elementare poate fi precizat intro-
ducînd mai întîi un concept mai general: "S-acoperirea cx satisface expresia H în S", simbolic
S l= a.H .
Printr-o S-acoperire cx se înţelege o funcţie care atribuie oricărei variabile individuale
un element din S. O astfel de acoperire cx poate fi extinsă în mod natural, exact ca în calculul
propoziţiilor, la o aplicaţie cx a tuturor termenilor lui LI: în S: xa. = c8 unde c este o constant~
pentru o variabilă individual~ din ~: (F(t 1 , ... , tn))a = F 8 (t~• ... , e:).

Exemplul15. Fie t= (x + 1) ·y, cx(x) = 2, cx(y) = 3. Atunci ta= (x« + 1) ·ycz = (2 + 1) ·3 = 9.

Definiţia relaţiei .. cx satisface A în S", în simboluri. S l=ctA

(1) S 1=cxRt1 ... t. dac~ şi numai dac~ (t~ • .... t:) E R, adie~ Rare loc pentru n-uplul (t~ • ... , e:);
(2) S 1=
cz IA dac~ şi numai dac~ non S l= A ;
S l=a.A f\B dac~ şi numai dac~ S l=cxA şi S i=aB;
S l=cxA V B dacă şi numai dac~ S l=aA sau S l=aB;
S l=aA-+ B dac~ şi numai dac~ S l=cxA implic~ S l=cxB;
S l=cxA ++ B dac~ şi numai dac~ S l=ctA -+ B şi S I=~B-+ A;
(3) Sl=a 3xA(x) dac~ şi numai dac~ valoarea lui cx pentru variabila x poate fi modificatâ
astfel încît acoperirea modificat~ cx' satisface expresia A (x) în S;
S !=ctVxA(x) dac~ şi numai dac~ orice ·acoperire cx' care apare numai modificînd va-
lorile pentru variabila x satisface expresia A (x) în S.

E xemplul16. 3x (y = x·x), unde · înseamn~ înmulţirea numerelor naturale. Dac~ cx este

o acoperire a tuturor variabilelor astfel încît ya=4,atuncicxsatisfaceaceast~expresie;într:-adevăr
acoperirea cx 'care atribuie variabilei x valoarea 2 şi coincide cu cx pentru toate celelalte variabile
satisface expresia y = x·x. -
Elemente de logic4 matematictJ 417

Din acest exemplu se poate vedea că. afirmaţia S l=e~A are sau nu loc depinde numai de
variabilele libere din A. Dacă. A este o propoziţie, adică o expresie fără variabile libere, atunci
S 1= e~A are loc pentru toţi ot sau pentru nici un ot.

Definiţie. ( 1) O expresie A este valabilă în S, în simboluri Sl=e~A, dacă şi numai dacă

orice acoperire ot satisface A în S, adică dacă Sl=cxA are loc pentru orice S-acoperire cx.
(2) o expresie A e Lr. se zice universal valabiltJ (sau valabiltJ în logica predicatel•r) dacă
A este valabilă in orice :E-structură.

Exemplul17. Propor.iţia Vx 3y_x < y este valabilă în mulţimea numerelor naturale dar nu
este universal valabill, deoarece este falsă într-o mulţime ordonată finită (S, <) . ·
Exemplul18. Propoziţia Vx Vy Rxy 1\1 Vx Vy Rxy este universal valabilă; desigur au
loc S 1= H sau S 1
= 1 H pentru orice propoziţie H şi orice structură S.
O expresie H se zice indecompozabiltJ în logica propoziţiilor dacă începe cu un cuantificator,
adică dacă H este de form:t. H = 9xH' unde 9 înlocuieşte pe 3 sau pe V. Orice expresie se com-
pune din expresii indecompozabile cu ajutorul functorilor 1.1\, V , -+şi ~- Dacă se substituie
componentelor indecompozabile ale unei expresii vari1.bile propoziţionale, se obţin expresii ale
calculului propoziţiilor, de ex. expresia 't/x Vy Rxy V 1 Vx Vy Rxy se transformă în tautologia
p V 1 p. O expresie H se zice universal valabiltJ în logica propoziţiilor dacă expresia corespun-
zătoare din logica propoziţiilor _este universal valabilă în cadrul calculului propoziţiilor. Dacă
H este universal valabilă în logica propoziţiilor, ea va fi la fel în logica predicatelor. Totuşi
există. expresii universal valabile în logica predicatelor dar nu şi în logica propoziţiilor; un
exemplu este: VxPx-+ 3xPx. Acesta este motivul pentru care în logica predicatelor apar metode
de inferenţă care nu există în calculul propoziţiilor.

Definiţie. Fie S o mulţime de expresii în Lr.. O :!:-structură M este un model al lui

S dacă toate expresiile A e S sînt valabile în M. Fie Mod S clasa tuturor modelelor lui S.
Fie I: = {+, O} şi fie S s I.r. urmltoarea mulţim~ de expresii:

(1) (x + y) + z = x + (y + z},
(2) Vx(x + O = x),
(3) Vx 3y(x + y = 0),
(4) VxVy(x+y=y+x).
.. .
.. -.- •

Atunci o :!:-structură M = (M, +, O) este un model al lui S dacă şi numai dacă M este
un grup abelian şi Mod S este clasa tuturor grupurilor abeliene.

Două expresii H şi G se zic semantic sau logic echivalente dacă expresia H ~ G este universal
valabilă.

Exemple de echivalenţe logice:

19. 1 3xA(x) • Vx 1 A(x).
20. (VxA(x) • 3x 1 A(x).
21. 9 .t-A(x) • 9yA(y), dacă y nu apare in A(x) şi nici x in A(y) iar 9 este unuldintrecuan·
tificatorii 3 sau V.
22. V x[A(x) /\B(x)] • VxA(x) 1\ Vx B(x).
23. 3 x [A(x) V B(x)] • 3xA(x) V 3xB(x),
Expresiile de forma 9 1 x1 ... 9,.x,.A(x1 , ... , x,.), unde fiecare 9, este 3 sau V şi A este liber de
cua ntificatori, sînt de forma prenex.

Orice expresie este logic echivalentă cu o expresie în forma prenex de aceeaşi signatură şi
cu aceleaşi variabile libere.
Exemple de transformare a unei expresii într-o formă prenex logic echivalentă.
24. Vx Vy [x < y-+ 3 z(x < z < y) • Vx Vy 3z(x < y-+ x < z < y).
25. Vx 3z VtQxyz-+ Vy 3z Ryz • Vu 3v 3x Vy 3z- (Qxyz 1\ Ruv).
418 Matematici superioare

Inferenţa matematică. Inferenţa matematică serveşte la obţinerea unor propoziţii adevă­

rate noi din propoziţii adevărate date. Esenţa inferenţei matematice este noţiunea de consecinţă.
Dacă S este o mulţime de propoziţii adevărate într-o structură S şi dacă propoziţia A poate fi
dedusă din S, atunci A trebuie să fie adevărată în structura S.

Definiţia consecinţei. Dacă S este o mulţime de propoziţii ale unui limbaj elementar
LE şi dacăH este o expresie în LI:, atunci se zice că H rezultă din S, în simboluri S 1= H
dacă orice model al lui S este şi model al lui H, adică dacă Mod S s Mod H. Mulţimea
consecinţel01' lui S este s 1= = ·{H eLE; S 1= H} .

De e.xemplu dacă S este următorul sistem de axiome:

Vx Vy Vz (x·y) · z = x(y • z), Vx Vy x · y = y · x, VxVyVz (y · x = z · x - Y = z),
atunci o propoziţie H rezultă din S dacă şi numai dacă H are loc în orice semigrup comutativ
de anulare. De aceea o mulţime de consecinţe ale lui S conţine toate propoziţiile teoriei elemen-
tare ale clasei tuturor semigrupurilor comutative de anulare.
În inferenţa matematică. nu se face întotdeauna apel la definiţia consecinţei ci se folosesc
anumite reguli de inferenţă, care sînt t.reditare în raport ctt consecinţele, adică. sînt valabile
pentru procesul consecinţelor.
Exemple de reguli de inferenţă ereditare în rap01't cu consecinţele.

26. Reguli de separare : 27. l;leguli de derivare: 28. Reguli de deducţie : 29. Consecinţa indirect:

S~H su {A}Ir-- B S ir-A - B su {A} I~B

SII-H-G SU-A- B SU {A}j~B S U {A}II- 1 B
SI~G S il- I A
Pentru orice sistem R de reguli de inferenţă de acest tip se poate defini o relaţie de deductibi-
litate: "Expresia A este deductibilă, demonstrabilă din mulţimea S". O expresie A este deduc-
tibilă sau demonstrabilă din S cu ajutorul regulilor R dacă A poate fi obţinut din unele expresii
iniţiale aparţinînd ltii S prin aplicarea regulilor din R de un număr finit de ori. O demonstraţie
sau o deducţie a lui A poate fi privită ca un şir finit de expresii (F1 , ... , F 11 ,A) care se obţine suc-
cesiv din S prin aplicarea regulilor din R. Dacă mulţimea de reguli R şi mulţimea iniţială S sînt
finite, atunci se poate întotdeauna decide într-un număr finit pe paşi dacă un şir finit de expresii
este sau· nu o demonstraţie.

Relaţia de consecinţă, care stă la baza oricărei inferenţe poate fi caracterizată printr-un
sistem finit de reguli de inferenţă.

În conformitate cu acest fapt fundamental, în cele ce urmează un s_istem de reguli de i"nferenţă

va fi pe cît posibil adaptat procesului natural de deducţie. Pentru fiecare din functorii 1. 1\,
-+, ~. 3, V se dau două reguli de inferenţă, una pentru introducerea lui şi alta pentru înlă­
turarea lui. Relaţia de deductibilitate stabilită prin aceste reguli de inferenţă se notează cu sim-
bolul 1-.

Definiţia sistemului de reguli de inf'erenţl

AeS S~A. SsS'
(Oa) (Ob)
S l-A S'~A
S, A 1- B S~A,A~B
(la) (lb)
S!-A~B SI-B
Regula (la) corespunde teoremei de deducţie pentru consecinţe {vezi exemplul 28).
S,A 1-B, IB s, IA ~B. IB
(2a) (2b)
s 1- IA S~A
S !-A, B S l-A 1\B
(3a) (3b)
SI-A/\B S~A. B .
Elemente de logică matematică -419

S~A S~AVB,A ~c;. B~C

(4a) (4b)
S~AVB,BVA s~c
S~A~B.B~A S~A~B
(.5a) (.5b)
S~A~B S~A~B.B~A
S ~ A(t) S ~ 3 xA(x), A(y) ~B
(6a) (6b)
S~3xA(x) Sf-B
În (6a) t este un termen arbitrar, în (61;>) y nu apare în B şi nici în S.
S ~A(y) S ~V xA(x)
(7a) (7b)
S ~ VxA(x) S ~ A(t)
În (7a) y nu apare în S.
S ~A (t), t = t'
(8a) s ~t = t' (8b)
S ~A(t') •
În (8a) t şi t' sînt termeni în limbajul Lr.·

Toate aceste reguli sînt ereditare în raport cu consecinţele, adică dacă S ~A· , atunci Sil-A .
În afară de aceste reguli, inferenţa matematică mai foloseşte un număr de reguli care pot fi
derivate din regulile date. De exemplu următoarele:
Sf-A~B S~IIA S~AVB
(le) (2c) (4c)
S,A ~B Sf-A S,IA ~B
S, A(x) f- B (x nu este liber în B şi S ~ A(t), t = t'
(6c) nici în S) (Se)
S, 3 xA(x) 1- B S ~A(t)Jjt'

În (8c) A (tf ft') înseamnă că termenul nu trebuie neapărat înlocuit p:Î:in termenul t' în
toate locurile unde apare în A (t).
Pentru relaţia de deductibilitate are loc ţ~rmătoarea teoremă importantă.
Teorema de completitudine a relaţiei ~e dedudibilitate. Pentru orice mulţime S de formule
din Lr. şi orice formulă A e Lr. S 1- A au ~oc dacă şi numai dacă Sf-A. In particular 0 \f-A
dacă şi numai dacă 0 1- A, adică A este universal valabilă daci şi numai dacă A este
deductiblli firi axiome, cu alte cuvinte, pentru mulţimea vidi.

Exemplul 30. O deducţie strict formală a unei propoziţii din teoria numerelor. Sensul expre-
siilor şi consecinţele corespunzătoare deducţiilor formale sînt trecute în pa.r31nteze drepte:
Vx 1 3y x = 3 · y ~ 3z x 2 - 1 = 3 • z.
[Pentru orice întreg x, dacă x nu este divizibil cu 3, x 2 - 1 este divizibil cu 3].
Fie B(x, z) o prescurtare pentru x 2 -1=~· z. Ţinînd seama de regula (7a) este suficient să
se arate că Sf-l3ya = 3 · y ~ 3zB(a, z).
. • [Este suficient să se demonstreze afirmaţia pentru un întreg a fixat dar arbitrar].
Datorită regulii (la) este suficient să se arate că

S, 1 3y a= 3 • y F- 3zB(a, z)
[Presupunînd că a nu este divizibil cu 3, trebuie arătat că a2 - 1 este divizibil cu 3.]
Se presupune ştiut că S 1- 3x a = 3 • x V 3x a = 1 = 3 • x V 3x a - 1 = 3 • x. Din (4c)
rezultă

S,l3x a= 3·x~3x a+ 1= 3·xV3xa- 1= 3·x.

[Dacă a nu este divizibil cu 3, nici a + 1 şi nici a - 1 sînt nu divizibili cu 3.)
Datorită regulii (4a) este suficient să se arate că

{1) ·s, 3x a+ 1 = 3 • x ~ 3 zB(a, z) şi (2) S, 3x a- 1 = 3 · x ~ 3 ~B(a, z).

[Se consideră do~ă cazuri: (1) a + 1 este divizibil cu 3, (2) a - 1 este divizibil cu 3.]
420 Matematici superioare

Se va demonstra numai (1), argumente similare fiind valabile pentru (2). Din (6c) rezultâ
câ este suficient de arâtat câ S, a+ 1 = 3 · b ~ 3z B(a, z) şi din (6a) S, a + 1 = 3 · b ~ B(a, t)
pentru un anume termen t.
[Fie b unul din elementele x pentru care a + 1 = 3 · x; este suficient sâ se indice un numâr t
pentru care a1 - 1 = 3 • t.] .
Dar S ~(a + 1) (a - 1) = a1 - 1, deoarece prin aplicarea regulilor (8a), (8b) şi (8c).
S, a + 1 = 3 · b ~ a 1 - 1 = 3 · b • (a - 1),
adiel termenul t = b ·(a - 1) are proprietatea cerutâ.

15.3. Teorii formalizate

Formalizarea unei teorii se face în mai mulţi paşi. Înainte de toate trebuie delimitat domeniul
de obiecte şi relaţiile corespunzAtoare. La. acest nivel, primele concepte matematice se obţin prin
abstractizarea situaţiilor reale; de ex., conceptele geometriei fundamentale ca punctul şi dreapta
au apărut prin abstractizarea realităţii. Al doilea pas precizeaziJ conceptul de propoziţie şi defi-
neşte interpretarea propoziţiilor pe domeniul în chestiune. În sfîrşit, se dau un sistem de axiome
şi o relaţie de deductibilitate. Un sistem de axiome trebuie sâ fie complet, adică trebuie să
caracterizeze complet domeniul respectiv. Acest lucru înseamnă că orice propoziţie valabilă
în acest domeniu trebuie să fie deductibilă di.n sistemul de axiome.
Majoritatea teoriilor matematice se referă la anumite clase de structurA.. Teoria unei clase
K de structuri se poate identifica cu mulţimea propoziţiilor care sînt valabile în orice structură
a acestei clase.
Definiţie. Relativ la o clasA. K de 1:-structuri se defineşte teoria elementară T(K) a acestei
clase, prin T(K) = {H e Lr,: K 1= H}; aici K 1= H înseamnă că A 1 = H pentru orice structură
A e K, adică H este adevărat în K.
T(K) este teoria elementară a clasei K de structuri. O mulţime X de propoziţii este un sistem
de axiome pentru o teorie T dacă xl- = T şi dacA. X este decidabil, adică dacă pentru orice
expresie H e Lr, se poate decide într-un număr finit de paşi dacă H e X sau H fţ X.

Exemple de teorii formalizate elementare -

31. Teoria cîmpurilor cu l: = {+. ·, O, 1} este caracterizată prin următorul sistem de

axiome:

Vx Vy V,z-[x + (y + z) = (x + y) + z], Vx[x + O= O+ x = x],

Vx3y(x +Y = 0), Vx Vy(x + ·y = y + x),
VxVyVz[(x ·y) ·z= x·(y ·z)] Vx Vy(x • y = y · x),
Vx(x · 1 = x), Vx[x #: O-+ 3y(x · y = 1)],
Vx Vy Vz[(x + y) · z = x · z + y · z],
32. Teoria mulţimilor liniar ordcnate cu l: = {<} este caracterizatâ prin:
1 3x(x < x), Vx Vy Vz{x < y/\y < Z-+ x < z).
Vx Vy(x = y V x < y V y < x).
33. Teoria grupurilor cu l: = {., 1} este caracterizatâ prin:
Vx Vy Vz[(x · y) · z = x · (y · z)], Vx(x · 1 = x),
Vx 3y(x · y = 1).

Definibilitatea in teoriile formalizate. În mod frecvent într-o teorie matematică T , pe

lîngă simbolurile fundamentale date de alfabetul 1:, se mai definesc concepte noi, predicate
şi operaţii. De exemplu în aritmetica numerelor naturale relaţia de divizibilitate x !y, "x divide
pe y" poate fi definitâ astfel: x iY=def 3z(y=x· z) sau relaţia a<b ca a< b =def 3x{a + x = b) .
Astfel de definiţii explicite vor fi caracterizate ca propoziţii formale de un tip particular. Dacă
Elemente de logiciJ matematictJ -421

în acest exemplu se extinde aUabetul iniţial al aritmeticii elementare ~ = {+,.,O, 1} adă.u­

gînd simbolul predicatului binar 1. atunci se poate adă.uga la axiomele aritmeticii propoziţia
Vx Vy [x 1 y ++ 3z(y = x · z) care este definiţia predicatului x!Y· ·rot prin definiţie se mai
pot introduce simboluri funcţionale şi individuale.
O definiţie explicită. a funcţiei F cu n argumente în teoria T are forma
Vx1 , •.• Vx,. 3y [Fx1 ... x,. = y ++ A(x1 , ... , x,., y)],
unde se presupune că. în T propoziţiile
Vx1 ..• Vx,. 3yA(x1 , ... , x,., y) şi Vx1 ... Vx,. VyVz [A(x1 .... , x,., y) ;\A(x1 , ... , x,., z)-
- y = z] sînt deductibile.

~finiţie. Dacă. intr-o teorie elementarA. T cu aUabetul ~ o relaţie R este un ele-

ment al lui ~ şi dacă. ~, s ~ {R} este o submulţime a lui ~. atunci relaţia R se zice
explicit definibilă. în T, dacă. există. o definiţie pentru R deductibilă. în Ta că.rei expresie
de definiţie să. conţină. numai simboluri din I:. ~
..

Dacă. într-o teorie T o relaţie R este explicit definibilă. cu ajutorul celorlalte relaţii, atunci
orice expresie poate fi transformată. echivalent în T într-o expresie care nu conţine simbo-
lul R. În consecinţă. relaţiile definibile sînt neesenţiale. Dar din punct de vedere metodologie
că.utarea unor definiţii potrivite este la fel de importantă. ca şi că.utarea unei demonstraţii.
Dacă. un predicat R este definibil într-o teorie T cu ajutorul predicatelor Q1 , •.. , Q,., atunci
în orice model al lui T interpretarea lui R este unic determinată. prin interpretarea predica-
telor Qt· Astfel, este valabil. urmă.torul prin~ipiu:
Principiul lui Padoa. Faptul ctJ un predicat R nu poate fi definit într-o teorie T j»'in
j»'edicatele Qlt ... , Q. se poate stabili indicînd dou4 modele M şi M' care diferi!. numai în ce pri-
veşte sensul lui R .
... . . -.. . ."'~4 .
Definiţiile axiomatice sînt de diferite tipuri. Scopul lor este construirea unui concept sau
a unei relaţii a unui domeniu de obiecte, axiomatic, adică., caracterizarea acestora cu ajutorul
unei mulţimi de propoziţii. Pentru o clasă. K de structuri aceasta înseamnă. stabilirea unui
sistem de axiome pentru teoria elementară. a lui K.

15.4. Algoritmi şi funcţii recursive

În cadrul matematicii şi logicii, algoritmii apar ca metode generale pentru rezolvarea tutu-
ror problemelor dintr-o clasă. dată. . Scopul lor este descrierea proceselor într-un mod care
permite apoi imitarea şi stă.pînirea lor de calculator. Ca exemple de procese algoritmice
sînt inferenţa logică. şi unele procese de calcul din matematicll., în particular, metode de rezol-
vare pentru diferite tipuri de ecuaţii.
O tră.să.tură. caracteristică. a unui algoritm este aceea că. el transformă. cantită.ţi date (datele
de intrare) în alte cantită.ţi (date de ieşire) pe baza unui sistem de reguli de transformare. Are
sens să. vorbim însă. de un algoritm numai dacă. sînt satisfă.cute unele condiţii suplimentare:
(1) Sistemul de cantittJţi care se transformă. în altul (sistemul datelor de intrare) trebuie
stJ fi e efectiv dat.
2) Algoritmul poate fi descris printr-o mulţime finittJ de reguli deoarece nici un calculator
nu poate reţine o infinitate de reguli .
(3) Transformarea cantită.ţilor, modul de lucru al algoritmului se 'face sub forma
unor unittJţi de lt4cru mecanice, fiecare unitate constînd în aplicarea uneia din regulile date.
În perioada 1931 - 1947 s-au dezvoltat în cadrul logicii matematice un numă.r de concepte
de "algoritm" bine delimitat e, care precizează. noţiunea intuitivă.. Cele mai importante sînt
rezolvarea ecuaţiilor ( J. HERBRAND, K . G6DEL, S. C. KLEENE, aproximativ in perioada 1931- 1936) ,
maşina lui Turing (A. M. TuRING, 1936) , Â-calculul (A. CHURCH, 1936) şi conceptele algoritmice
ale lui E. L . PosT ( 1936) şi A. A. MARKOV ( 1947).
Semnificativ este faptul că. toat e aceste noţiuni sînt echivalente în sensul că. aceleaşi funcţii
definite pe domeniul numerelor naturale, aşa numitele funcţii recursive pot fi calculate prin
<f22 Matematici superioare

fiecare dintre ele. Pe baza acestei echivalenţe se poate adopta punctul de vedere prin care
conceptul intuitiv de algoritm cîştigă astfel precizie. Acest punct de vedere a fost formulat
în 1936 de di.tre CHURCH şi este cunoscut în literatura matematică ca ipoteza lui Church.
O funcţie f definită pe mulţimea numerelor naturale se zice calculabilă dacă există un
algoritm prin care f(n) se poate găsi pentru orice valoare n a argumentului.

Exemple de funcţii calculabile

34 . Fie f(x) al x-lea număr prim. Aici se poate folosi pentru calcularea funcţiei, metoda
ciurului lui Eratostene (vezi cap~ 1).
35. Fie f(x, y) cel mai mare divizor comun al lui x şi y. Ace~tă funcţie se poate calcula
cu ajutorul algoritmului lui Euclid (vezi cap. ·1).
36. Fie f(x) a x-a zecimală din reprezentarea lui 1t = 3, 14159 ... Aici pentru calcularea func-
ţiei poate fi folosită o reprezentare în serie a lui 1t (vezi cap. 21).

Clasa funcţiilor recursive apare din precizarea conceptului intuitiv de funcţie calculabilă.
Unele funcţii iniţiale ce pot fi imediat calculabile se numesc recursive şi se specifică unele
reguli cu ajutorul cărora se pot genera noi funcţii recursive din cele date. Regulile sînt astfel
încît pentru orice funcţie nouă se poate dintr-o dată indica un algoritm pentru calcularea
valorilor funcţiei, dacă există astfel de algoritmi pentru funcţiile recursive ·date.

A. FuncţU iniţiale

(1) Funcţiile identitate J:i( 1 ~ m ~ n) sint definite de ecuaţiile 1: (x, ... , Xn) = .rm;
funcţiile constante
(2) F-:r sint definite prin ecuaţiile Pen(x1, ... , Xn) = c, in care c este
un număr natural fixat;
(3) funcţia succesor este definită prin f(x) = x + 1.

B. Reguli de generare pentru funcţii

(1) Substituirea funcţiilcr. Dacă f este o funcţie de k argumente şi g1, ... ,git sînt funcţii
de 1~ argumente, atunci g(x1, ... , xn) = f[g1(x1, ... , Xn) •... , g,t(x1, ... , x 11)] determină o funcţie
de n argumente.
(2) Recursivitatea primitivă. Dacă h este o funcţie cu k + 1 argumente şi g o
funcţie cu k - 1 argumente, atunci următorul sistem de ecuaţii determină o funcţie unică
cu k argumente:
f(x1, ... , Xk-1• O) = g(xv ... , Xt-t),
f(x1, ... , XJt-1• Y + 1) = h[x1, ···• Xt-1• y,j(x1, ... , xk-·1· y)].
Existenţa şi unicitatea acestor funcţii este garantată prin teorema de justificare a lui
Dedekind (vezi cap. 3).
(3) Formarea minimului. Dacă f este o funcţie cu k + 1 argumente a.Stfel încît
pentru orice k-uplu (x1, ... , X,t) de numere naturale există un număr y cuf(x1, ... , xk, y) =0,
atunci se determitlă o nouă funcţie g din condiţia: g(x, ... , Xt) este cel mai mic y pentru
caref(x1 , ... , X,t, y) = O.

O funcţie definită pe domeniul numerelor naturale se zice recursivă dacă este iniţială sau
dacă poate fi generată dintr-o funcţie iniţială într-un număr finit de paşi prin aplicarea regu-
lilor stabilite. Dacă se admit numai regulile B(1) şi B(2), atunci clasa de funcţii care rezultă
conţine numai aşa-numitele funcJii recursive primit1·ve.

Exemple de funcţii recursive primitive

37. Şirul numerelor lui ~soonacci: f(O) = 1, f( 1) = 1, f(x + 2) = f(x + 1) + f(x).
38. Funcţia f(x, y) = x + y se obţine prin recurenţ !primitivă din funcţia recursivă primi-
tivă h(x, y, z) = z + 1 şi Il(x) = x: .
X +0= Jl(x} = X, X + {y + 1} = h(x, y, X + y).
Elemente de logică matematică -423

Funcţia g(x, y) = x · y rezultă prin recurenţă primitivă din funcţia recursivă pri-
39.
mitivă h'(x, y, z) = x + z şi C 0 (x) = 0:
g(x, O) = x ·O = C 0 (x) = O, g(x, y + 1) = h'(x, y, x • y).
40. Funcţia e(x, y) = xJI rezultă prin recurenţă primitivă din funcţia recursivă primitivă
h'(x, y, z) = x · z, C1 (x) = 1:
e(x, O) = C1 (x) = 1, e(x, y + 1) = h '[x, y, e(x, y)].

Pe baza echivalenţei dintre diferitele concepte de algoritm se poate presupune că clasa

funcţiilor calculabile coincide cu clasa funcţiilor recursive.
Ipoteza lui Church. O funcţie definiti pe domeniul numerelor naturale este calculablli dacă
şi numai d_acl este recursivl.

Problema deciziei. Precizarea conceptului de algoritm a constituit un pas preliminar

necesar în găsirea răspunsului la problema privind posibilitatea rezolvării prin algoritmi a anu-
mitor probleme. Astfel de probleme au apărut încă din Evul mediu. De exemplu, în jurul
anului 1300 Raymundus LULLUS a dezvoltat ideea unei Ars magna pri~ ~are înţelegea o
metodă generală de găsire a tuturor adevărurilor posibile. Aceste idei au .atins o culme
atunci cînd LEIBNIZ ( 1646- 1716} a recunoscut că de fapt conceptul unei Ars magna
conţine două concepte şi anume pe acela de Ars indicandi, o :.etodă de decizi e şi acela de
A rs inveniendi, o metodă de gen erare şi axiomatizare. După LEIBNIZ aceste idei nu au
mai fost dezvoltate. Unul din motivele acestei stagnări era lipsa tehnicilor de formalizare
şi de interpretare din logica matematică, absolut necesare în astfel de investigaţii.
Dar cu ajutorul funcţiilor recursive se poate indica o versiune precisă a metodei de deci-
zie şi generare. Aceste _c oncepte se definesc mai întîi pentru mulţimea numerelor naturale.

Definiţia metodei de decizie şi generare

(1) O mulţime S de numere naturale este recursiv numărabilă dacă şi numai dacă
există o funcţie recursivă f pentru care dom~niul valorilor coincide cu S. Această funcţie
furnizează evident o metodă ăe generare pentru mulţimea S.
(2) O mulţime S de numere naturale este decidabilă dacă.. şi numai dacă funcţia
caracteristicăfs a lui S este recursivă; aici funcţiafs este definită prin:
1 pentru neS,
fs(n) = {
O pentru n fţ S.
Dacă f s este recursivă, atunci se poate decide dacă un număr natural n este un
element al lui S sau nu.

Mulţimea tuturor numerelor pare este decidabUi.

Mulţimea tuturor numerelor lui Fibonaccl este decidabilă.
M~ţlmea tuturor numerelor prime este decidablli.

Conceptul originar nerestrictiv de algoritm nu se referă numai la numere naturale, dar

şi la obiecte mai generale, de ex. algoritmul pentru derivarea polinoamelor.

Algoritmii nenumerici pot fi reduşi la funcţii recursive şi la mulţimi recursive de numere

naturale.

Fie K clasa datelor de intrare şi de ieşire nenumerice; se presupune că s-a fixat o apli-
caţie biunivocă a acestei clase în clasa numerelor naturale. Această aplicaţie numită codificare
se p resupune aleasă astfel încît
(1) este ea însăşi dată printr-un algoritm; (2) există un algoritmi prin care se poate
decide dacă un număr este imaginea unui obie~t nenumeric în K şi dacă este aşa, se poate
construi acest obiect;
"124 Matematici superioare

(3) o astfel de codificare se foloseşte numai dac! exist! un algoritm- pentru clasa nenu-
mericâ K.
La identificarea obiectelor unei clase nenumerice cu numerele lor de cod, problemele de
decizie pentru subclase ale lui K se pot reduce la probleme de decizie pentru mulţimi de
numere naturale.
De o importanţ! special! sînt problemele de decizie şi axiomatizare pentru teoriile mate-
matice, în special pentru teoriile elementare. În studiul acestor probleme, se porneşte de
la o codificare el> care atribuie un num!r_ natural oric!rui şir de simboluri luate din mulţimea

A= ~ U {1, /\, V-.~. 3, V. x 1 • x 1 •.•. }

a unui limbaj elementar. Astfel de codific!ri sînt uşor de g!sit.

Definiţia decldabUitlţU şi axiomatizabUitlţii unei teorii elementare. Fie c) o codifi-

care a şirului de simboluri luate dintr-un limbaj elementar Lr.. O teorie elementar! Ts;Lr.
este decidabiltl dac! şi numai dac! mulţimea el>( rf-) este recursivtl. T este axiomatizabiltl
dac! şi numai dac! exist! o mulţime decidabil! S s; Lr. astfel încît sf- = rf-.

Prin aceste definiţii încercarea medieval! de a crea o Ars magna a c!p!tat un sens precis.
Primele rezultate importante în acest domeniu sînt datorate lui GoDEL. El a demonstrat în
1930 c! expresiile universal valabile ale unui limbaj elementar sînt axiomatizabile, cu alte cuvinte,
pot fi generate în sensul lui Ars inveniendi. În aceast! ordine de idei GoDEL a obţinut chiar
un rezultat mai important arâtînd c! teoria elementar! a numerelor nu este axiomatizabil!,
adicâ nu existâ nici un algoritm care sâ reproduc! cu precizie propoziţiile care sînt valabile
în domeniul numerelor naturale N = (N, +,·,O, 1). Desigur o astfel de demonstraţie se poate
da numai dacâ existâ o definiţie general! a conceptului de algoritm. GooEL şi-a bazat demonstra-
ţia pe conceptul de funcţie recursiv! şi a dat concomitent un exemplu de problemA nere-
zolvabilâ algoritmic.
De atunci s-a demonstrat câ un numâr de alte teorii elementare sînt nedecidabile.

Teoria elementară a grupurilor este nedecidabUă.

Teoria elementară a corpului este nedecldabilă.
Daci alfabetul I: conţine un simbol relaţie n-ar cun > 2, atunci mulţimea Pr. a expre•
siUor logic valabile este nedecldabilă.

În 1970 s-a dat un râspuns negativ la o problem! celebr!. Este vorba de a zecea pro-
blemA a lui Hilbert, pe care a propus-o în 1900 la Primul Congres Internaţional al Matemati-
cienilor ţinut la Paris şi care se enunţâ astfel: existâ un algoritm universal pentru rezolvarea
ecuaţiei diofantice arbitrare?
Existâ însâ şi teorii decidabile.

Teoria elementarăa corpului numerelor reale este decidabilă.

Teoria elementară a geometriei euclldiene este decidabilă.
Teoria elementară a grupurilor abellene este deciclabllă.

Recunoaşterea limitelor şi a sferei de acţiune a metodei axiomatice trebuie privit! ca unul

din cele mai importante rezultate ale cercetâriiQr în domeniul fundamentelor matematicii.
 Grupuri # corpuri .of25

16. Grupuri şi corpuri

16. 1. Grupuri şi semigrupuri ..... . -425 16.2. Corpuri şi ecuaţii algebrice .. -432

Grupuri .................. -425 Corpuri şi domenii de integritate 432

Homomorfisme ............ 428
Grupuri finite . . . . . . . . . . . . . . -430
Teoria lui Galois . . . . . . . . . . . . -436
Grupuri topologice ......... : -431 Aplicaţii .. .. .. .. .. .. .. .. -440
Semigrupuri .............. 432

16.1. Grupuri şi semigrupuri

Grupuri
Mulţimi
de elemente sau obiecte pentru care oricare dou! dintre acestea se pot combina
dup! o regul! specificat! şi într-o anumit! ordine, astfel încît s! se obţin! un al treilea ele-
ment, apar în mod frecvent în toate ramurile matematicii.

O operaţie pe o mulţime S este o aplicaţie care asociaz! fiecărei perechi ordonate

(a, b) de elemente din S un al treilea element cal 'mulţimii.
Operaţiile se scriu de regul! sub form! multiplicativ! sau aditivă. Se scrie c = a ·b
sau c = a +b şi se numesc produsul, respectiv suma elementelorr a şi b.

Exemple. Adunarea şi înmulţirea obişnuit! sînt operaţii pe mulţimile de numere între

raţionale, reale sau complexe. Înmulţirea matricelor este o operaţie pe mulţimea tuturor matri-
celor (n x n), pe mulţimea matricelor (n x n) cu determinant diferit de zero şi pe mulţimea
matricelor (n x n) al c!ror determinant este 1. .
Se poate defini o operaţie pe mulţimea permut!rilor unui num!r fixat de obiecte. Aceast!
operaţie se obţine efectuînd cele dou! permutări în ordine succesiv! (acesta este cazul special
de compunere a aplicaţiilor). Pentru permutArile

Pt =
( 1 2
2 3
3 .of ) şi P2 = ( 1 2 3 4 ) produsul este p1 • Pz = {1 2 3 "~)·
1 4 .of 1 3 2 1 3 .of 2

lr :n·
Formarea acestui produs se poate vedea mai clar din urm!toarea schemă:

2 3 3
( 3 :* )( 4 :l) = ( 1 3 4
Astfel, produsul a două permutări de acelaşi număr de obiecte este tot o permutare a aceloraşi
obiecte.

O permutare P
1 2 ...
=
r ... n)
de n obiecte poate fi întotdeauna scrisă ca un
(i
1 i 2 ... ir ... in
produs de cicluri. Elementul i, care îl urmează pe r trebuie să apar! el însuşi în linia supe-
rioar! şi este urmat apoi de imaginea lui i~. Pasul urm!tor dă un alt element i; ş.a.m.d. Acest
proces se termină după un număr finit de paşi, atunci cînd se ajunge din nou la elementul r.
Un ciclu poate avea cel mult n elemente. Dacă nu conţine toate elementele, se începe
un nou ciclu; dacă i, = r, ciclul se scrie (r) dar în mod obişnuit se omite din produs.

De exemplu permut!rile A = 1 2 3 .of 6 5 7) şi B =

(1 2 3 4 56 7) se pot scrie
( 2-417653 7351246
1 2 3 4 5 6 7)
.A. =( 1 2 4 7 3) (5, 6) şi B= (1 7 6 4) (2 3 5). Produsul lor este AB=C= ( =
3 1 7 6 4 2 5
= (1 3 7 5 .of 6 2) şi
426 Matematici superioaf'e

1 2 3 4 5 6 7)
BA = D = ( 3 1 6 2 4 7 .5
= (1 3 6 7 5 4 2).

Exemplele precedente nu sînt toate de acelaşi fel. Unele dintre ele se referA. la mulţimi
finite şi altele la mulţimi infinite. Examinîndu-se mai de aproape, operaţiile introduse mai pre-
zintA. şi alte deosebiri. O operaţie pe o mulţime se zice asociativd dacA. oricare ar fi elementele
a, b şi c ale lui S, (ab} c = a(b c) (dacA. operaţia se scrie sub forma unei înmulţiri) şi (a + b) +
+ c) = a + (b + c) (dacA. operaţia este scrisA. aditiv). Operaţia se zice comutativd dacA. pentru
orice pereche de elemente existA. ab = ba, respectiv a + b = b + a. Se poate verifica uşor că
înmulţirea matricelor şi a permntA.rilor sînt operaţii asociative. Înmulţirea şi adunarea nu-
A

merelor sînt asociative şi comutative. Inmulţirea pentru permutAri şi matrice nu este însă
comutativA., ceea ce rezultA. din exemplul de mai sus:. A B =1= BA.
Un element e al unei mulţimi S este element neutru al unei operaţii dacA. pentru orice a
din S, operaţia aplicatA. lui e şi a are ca rezultat pe a. DacA. operaţia se scrie ca înmulţire,
1234)
e se numeşte element unitate şi ea = ae = a. De ex. permutarea ( este element uni-
12 3 4
tate în mulţimea permutA.rilor de patru obiecte iar matricea ( ~ ~) este element unitate al mul-
ţimii matricelor (2 X 2). Acelaşi lucru pentru numArul 1 în mulţimea numerelor întregi, raţio­
nale, reale sau comple.J(e. DacA. S este o mulţime cu o operaţie scrisA. multiplicativ şi cu
elementul unitate e, atunci un element a'eS se numeşte invers al elementului aeS dacă
1 2 3 4
a' a = aa' = e. Elementul a' se noteazA. cu a-1 , de ex. inversa permutA.rii p = ( )
2 4 3 1
~ste notaţie şi
1 2 3 4 12 3 4
p-1 = { ) = ( ) ; în ciclic! p = ( 1 2 4} p-1 = ( 1 4 2).
243 4132
Printr-un proces de abstractizare din numeroase exemple se obţine conceptul de grup.

O mulţime G . se numeşte grup dacă sint satisfăcute următoarele patru condiţii:

1. Pe G este definită o operaţie (multiplicativă).
11. Operaţia este asociativă.
III. Mulţimea G are un element unitate e.
IV. Orice element a din G are un invers a-1 in G.

Folosind (II), este uşor de arMat cA. elementul unitate e (III) şi elementul invers a-1 (IV)
sînt unic determinate.
DacA. operaţia este şi comutativA., grupul se numeşte comutativ sau abelian după N. H. ABEL
( 1802 - 1829).
Folosirea notaţiei multiplicative pentru operaţi!L de grup este pur şi simplu o convenţie.
Tot aşa de bine se poate folosi şi notaţia aditivă. In acest caz elementul unitate se numeşte
element nul sau zero şi elementul invers se numeşte element opus .. De regulA., notaţia aditivă
se foloseşte pentru . grupurile abeliene.
Un grup este finit sau infinit după cum mulţimea de elemente aflată la baza lui este finită
sau infinită. NumArul elementelor unui grup este ordinul grupului. Pentru grupuri finite se
poate da tabela de înmulţire a operaţiei de grup. Exemple de astfel de tabele sînt date în para-
graful privind subgrupurile.

Exemple de grupuri. Numerele întregi, raţionale, reale şi complexe formează grupuri abeliene
infinite cu operaţia de grup, adunarea. Numerele raţionale, reale şi complexe, nenule formează
grupuri infinite abeliene în raport cu operaţia de înmulţire (pentru a evita confuziile în aceste
grupuri, operaţia se scrie multiplicativ, cu toate că sînt abeliene).

Matricele n X n cu determinant nenul şi cele cu determinant egal cu t formează grupuri

infinite neabeliene pentru operaţia de înmulţire a matricelor. Primul se numeşte grup liniar
general GL(n) şi al doilea g-rup liniar special SL(n).
Grupuri şi corpuri 427

Grupuri de permutiri. Permută.rile de un numă.r fix n de obiecte, formează. un grup finit

cu operaţia de înmulţire definită. ca mai sus, grupul simetric Sn. Ordinul acestui grup este n!.
Pentru n ~ 3 acest grup nu este abelian.
Dacă. p =
1 2 ... n)
. . . este o permutare, atunci numă.rul inversiunilor indică. de cîte ori
( ~1 ~z ... ~n
un nu ă.r.Jnai-ma.r.e-apa'!"e înainte nuia mai mic în şirul i 1 , iz, ... , in. Dacă. numă.rul inversi-
unilor este par, permutarea se zice pară. şi în caz contrar impară..

1234.5) .
Exemplul 1. Permutarea p = ( 4 3 1 5 2 are 6 inversiuni: 4 apare înaintea lui 3, 2şi 1,
3 înaintea lui 2 şi 1, iar 5 înaintea lui 2. 1 1 ...
Sn conţine 1~ !/2 i>ermută.ri pare şi n !f2 permută.ri impare.
Prodtt.Sul a dou4 permutări pare este par. Produsul a dou4 permutări impare este tot par·
Produsul dintre o permutare impară şi una pară este o permutare impariJ.
Pe baza acestui fapt se introduce un semn al permută.rilor: sgn p = + 1 dacă. p este pară
şi sgn p = - 1 dacă. p este impară.. Rezultă. că. semnul produsului a două. permută.ri este pro-
dusul semnelor acestora. Se poate vedea uşor acum că. deoarece permutarea identică. este pară,
inversa unei permută.ri este tot pară.. Astfel, permută.rile pare formează. un grup de ordinul
n !f2, numit grupul alternant An.

Subgrupuri. O submulţime· H a unui grup G se numeşte subgrup dacă. H formează. grup

pentru operaţia de grup din G. Toate grupurile cu un element se numesc triviale şi toate sub-
grupurile unui grup G diferite de G se numesc proprii.
Unele dintre grupurile menţionate în int-r9ducerc sînt subgrupuri ale altora. Astfel, gru-
pul aditiv al numerelor întregi este un subgrup al grupului aditiv al numerelor raţionale şi
acesta la rîndul să.u este un subgrup al grupului aditiv al numerelor reale. Grupul multipli-
cativ al numerelor raţionale nenule este un subgrup al grupului multiplicati-.r al numerelor reale
nenule. Grupul alternant An este un subgrup al grupului simetric 5 11 • Grupul liniar special
SL(n) este un subgrup al grupului general liniar GL(n). Propoziţia uqnă.toare rezultă. imediat
din definiţia subgrupului: Intersecţia unei familii de subgrupuri este un subgrup.
Dacă. a este un element al unui grup G, există. subgrupuri care conţin aceste elemente, de
exemplu G. Intersecţia tuturor acestor subgrupuri va conţine de asemenea pe a şi deci va fi cel
mai mic subgrup care îl conţine pe a, denumit subgrup ciclic generat de a şi notat prin (a).
Evident, (a) se compune din toate puterile an; n ~O (puterile negati-.re sînt puteri ale inver-
sului iar puterile sînt ca de obicei produse ale elementului cu el însuşi). Dacă. toate puterile an
sînt distincte, atunci (a) se zice grup ciclic infinit. Altfel există. un întreg n care este cel mai
mic întreg pentru care a"= e şi (a) se zice grup ciclic de ordinul n: (a) se compune
din elementele e, a, ... , a"-1 = a-l, a"-1 = a etc. Un grup care coincide cu unul dintre subgru-
purile lui ciclice se zice ciclic. Reuniunea, U1 U Uz a două. subgrupuri ale unui grup, în sensul
teoriei mulţimilor, nu este în general tot un subgrup. Reuniunea este numai o submulţime
a lui G. Dar pentru orice submulţime Sa lui G se poate defini subgrupul (S) generat de S,
ca intersecţia tuturor subgrupurilor care îl conţin pe S. Subgrupul (U1 , U,.) este atunci cel
mai mic subgrup care conţine pe U 1 şi U 1 • Dacă. (S) = G pentru o submulţime S a lui G,
atunc~ G este generat de S.

Exemplul 2. Elementele lui Sa in notaţie ciclică. sînt p1 = (1), p1 = (1 2 3), Pa = (1 3 2),

şi Pt = (2 3). Tabela gruyului este:
p, = (1 2), p 5 =:= . (1 3)
Folosind această. tabelă., se poate verifica uşor că.
mulţimile A = {p1 , p,}, B = {p1 , P5 }, C = {Pl, P.} P1 Pz Pe
şi D = {p 1 ; Pz, P3 } sînt subgrupuri ale lui Sa· Apoi
A = (p ..), B = (p 5 ), C = (P.) sint grupuri ciclice
de ordinul 2 iar D = (p1 ) = (Pa) sînt ciclice de ordi-
nul 3. Reuniunea lui A şi D nu este subgrup, deoarece
atunci p 5 = Pa p, ar fi în {P1 , Pc} U {Pt• Ps• · Pa},
ceea ce evident nu este cazul. Grupul generat de reuni-
une este întregul grup Sa.
 -428 kf atematici superioare

Hemomorfisme

Hemomorfism. Conceptul de homomorfism ocupă. o poziţie centrală. in teoria grupurilor.

O aplicaţie fa unui grup G într-un grup G' se nume1te hcmomorfism dactJ pentru orice
elemente a, b eG are loc relaţia (H) f(a · b) = f(a) • f(b).
m L•.J

Aici produsul din stînga se ia în G iar cel din dreapta în G'. Imaginea lui G prin f este un
subgrup al lui G'. Dacă există un homomorfism surjectiv al lui G pe G', adică. dacă orice ele-
ment al lui G' apare ca imagine prin aplicaţia f, atunci G' este o imagine homomorftJ a lui G.
Este posibil ca printr-un homomorfism, elemente distincte ale lui G să. se aplice pe acela~i ele-
ment al lui G'. Nu se cere ca homomorfismele să fie injective.
Exemplul 1. Fie G grupul matricelor reale (2 x 2) cu determinant nenul şi G' grupul multi-
plicativ al numerelor reale diferite de zero. Aplicaţia prin care fiecărei matrice i se pune în co-
respondenţă determinantul ei satisface condiţia (H) şi
deci este un homomorfism. În plus acest homomorfism
este surjectiv, deoarece orice număr real r este deter- (: :) ~ = (ad- bc) 1: ; 1
minantul matricei ( ~ ~) •
Exemplul 2. Aplicaţia prin care fiecărei permutări pe S 11 îi corespunde semnul ei sgn p
este un homomorfism al lui S11 în grupul multiplicativ al numerelor reale: sgn (p1 • p,.) =
= sgn p1 • sgn P'l.· Imaginea lui este subgrupul constituit de numerele + 1 şi - 1.
Condiţia (H) înseamnă că într-un anumit sens homomorfismul trebuie să păstreze struc-
tura grupului original. Imaginea este în general "mai mică" decît grupul original. De exem-
plu, toate matricele de forma (
Aa ).b}
• unde  şi p. sînt numere cu Â!J. = 1, au acelaşi deter-
. !J.C !J.d
minant ca matricea (: ;). Mulţimea elementelor din G aplicate pe elementul unitate al ima-
ginii este o măsură. a restringerii lui G. Aceste elemente formează un tip special de sub-
grup al grupului original numit nucleu al homomorfismului. Nucleul homomorfismului în
exemplul 1 este grupul liniar special SL(2) al matricelor 2 x 2, şi nucleul homomorfismului in
exemplul 2 este grupul alternant A 11 al permutărilor pare din S 11 •

Izomorfisme Un homomorfism bijectiv se nume~te izomorfism.

Dacă f este un izomorfism al lui G pe G', atunci imaginea lui este G' şi nucleul lui este sub-
grupul unitate al lui G. Se poate arăta că aceste condiţii sînt suficiente pentru ca f să. fie un izo-
morfism. Imaginea inversă. de la G' la G satisface de asemenea (H) şi astfel este la rîndul ei un
iwmorfism. Dacă există. un iwmorfism de la G la G', atunci grupurile se zic izomorfe, simbolic
G ~ G'.
Exemplttl3. Fie V, grupul lui Klein format din peimutările e = (1), a = (1, 2), (3 4), b =
= (1 3) (2 4) şi c = ( 1 4) (2 3). Fie G grupul alcătuit din matricele e' = (o1 o) ,
1
a' = (-1o o)
-1
•
e-e'

b' = · (~ o
1) şi c' = ( o -1)o .
-1
Se defineşte aplicaţia bijectivă f: a---a
b-b'
1

v, e a c c-e'
b G e' a' b' c'
Din tabela grupurilor V, şi G se
e e a b (j e' e' a' b' c' poate citi că. relaţia (H) este satisfă.-
a a e c b a' a' e' c' b' cută pentru orice elemente ale lui V,.
b b c e a b' b' c' e' a' Astfel V, este iwmorf cu grupul G de
c c b a e c' c' b' a' e' matrice.
Grupuri şi ccwpuri -429

După. cum se vede din exemplu, grupurile izomorfe au structuri identice, chiar dacă. elemen-
tele lor sînt de natură. complet diferită., în cazul de faţă. permută.ri şi matrice. Homomorfismele
şi izomorfismele nu se limitează. la grupuri finite. Grupurile izomorfe au întotdeauna acelaşi
numă.r cardinal.

Exemplul 4.. Fie Rx grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive şi R+ grupul aditiv
al tuturor numerelor reale. Aplicaţia j: a~ ln a care transformă. orice numă.r real pozitiv în
logaritmul să.u natural este un izomorfism al celor două. grupuri; se ştie că. ln(a · b) = ln a +
+ In b, cu alte cuvinte j(a · b) = f(a) + f(b) astfel incit R x ~ R+.
Izomorfismul este o relaţie de echivalenţiJ intre grupuri astfel încît, clasa tuturor grupuri-
lor se imparte în clase de izomorfism. Un grup abstract reprezintă. o clasă. de izomorfism abstrac-
ţie fă.cind de reprezentarea particulară. a acesteia.

Grupurile izomorfe au aceeqi structuri şi calculele urme azi aceleaşi legi şi reguU chiar
daci elementele sint de naturi diferite şi operaţiile definite In moduri diferite.

Subgrupuri normale. S-a menţionat mai inainte că. nucleele homomorfismelor formează
un tip de subgrup. Un subgrup N care apare ca nucleu al unui homomorfism al unui
grup G într-un alt grup se numeşte normal. Astfel in exemplul 1, grupul liniar special este un
subgrup normal al grupului liniar general. În exemplul 2 grupul alternant este un subgrup
normal al grupului simetric. Un grup care admite ca subgrupuri normale intregul grup şi sub-
grupul trivial (acestea sint intotdeauna normale) se numeşte simplu. Un homomorfi~m al unui
grup simplu G pe un grup H sau este un izomorfism sau H este trivial. Urmă.torul rezultat pri-
vind grupurile de transformă-ri va fi menţionat aici deoarece are implicaţii in teoria lui Galois.

Pentru n > 4 grupul atlernant A,. este unicul subgrup netrivial al lui S,.. Pentr" n > 4.
grupul atlternant A,. este simplu.

Un subgrup normal propciu M al lui G se zice maximal dacă. pentru orice subgrup normal
N al lui G cu M~N~G sau M = N sau N = G. Grupul lui Klein V, este un subgrup normal
maxima! al lui A,.

Grupuri factor. Dacă. S este o submulţime a unui grup G şi a este un element al lui G, mul-
ţimea. aS este definită ca {as!s'eG} . O definiţie similară. se dă. pentru inmulţirea la dreapta.
Dacă. H este un subgrup al lui G, mulţimile aH pentru a e G se numesc clase aliJturate ale
lui H in G. Este uşor de văzut că. ele formează. o partiţie a lui G . Aceeaşi definiţie se poate
da pentru clasele ală.~rate la dreapta care la rîndul lor formează. o partiţie a lui G. În
general aceste două partiţii nu sînt aceleaşi. Dacă. f este un homomorfism al lui G cu nucleul
N, atunci N are proprietatea remarcabilă. că. pentru orice a din G clasele alA.turate aN şi
N a sint identice deoarece amîndouă. se compun din exact acele elemente ale lui G care se apli-
că prin homomorfismul f pe acelaşi element a. Această. proprietate, deosebit de iniportantă.,
are o denumire specială..

Un subgrup N al ltli G pentru care a = a pentru crice element. a din G se numeşte

este echivalentiJ cu aNrr1 = N pentru orice a în G.
·nv:~riant. Condiţia

Deoarece clasele alA.turate la stînga şi cele la dreapta ale subgrupurilor invariante sint
egale, cuvintele drept şi stîng se pot omite. Deoarece ele formează. o partiţie, două. clase ală.­
turate sînt sau egale sau nu au elemente comune. Generalizind acum operaţia de înmulţire
pentru submulţimi ale unui grup·, se defineşte produsul pentru submulţimile S şi T prin ST =
= {st!seS şi te T}. Atunci pentru subgrupurile Hale lui G este valabilă. relaţia H · H = H.
Pentru subgrupuri invariante N se poate merge chiar mai departe. Dacă. aN şi bN sînt două.
clase alăturate atunci (aN) (bN) = (aN) (Nb) = a((N N) b) = a(Nb) = a(bN) = {ab)N. Astfel
produsul a două. clase ală.turate ale unui subgrup invariant este clasă ală.turată. şi conţine pro-
dusul elementelor celor dou~ clase ală.turate. Se poate verifica acum el clasele ală.turate ale unui
grup invariant N formează. un grup pentru înmulţirea astfel introdusă., ~ care elementul uni-
tate este eN = N şi in care inversa lui aN este a-1 N. Mai mult, din ecuaţiile de mai sus
rezultă. că. aplicaţia n: a - aN ~ste un homomorfism al grupului G pe mulţimea claselor al!tu-
 <f30 .Matematici superioare

rate, care se numeşte homomorjism canonic. Nucleul lui 1t este subgrupul invariant N. Concep-
tele de subgrup normal şi subgrup invariant sint identice. Grupul c1aselor alăturate lui N se
numeşte grup factor sau g-rup cft al lui G prin N şi se notează cu GfN.

Exemplul 5. Grupul factor al lui Sn prin An se compune din elementele An şi PoAn. unde
pA 11 =A,. dacă. p este par,
Po este o permutare impară.. Aplicaţia n: p ~ { . este un
pA,.= P0 A11 dacă. p este tmpar.
homomorfism canonic 1t al lui Sn la Sn!A,..
Teorema de homomorfism. Dacă. f este un homomorfism al lui G pe un grup G' {adică. f
este surjectivă.), atunci există o aplicaţie naturală. a claselor ală.turate lui N pe G', deoarece
toate elementele unei clase ală.turate au aceeaşi imagine prin f. Aplicaţia cp care duce
clasa ală.turată. aN în imaginea comună. f(a) a elementelor sale este un izomorfism al lui GfN
şi a imaginii homomorfe G'. Acesta este conţinutul teoremei de homomorfism (fig.- 1~.1.1).

Teorema de homomorfism. Orice homomorfism surjectiv al unui grup

G f G'
G pe un grup G' se exprimi ca produs dintre homomorfismul canonic 1t
de la G pe GJKer f fi izomomorfismul cp al lui GfKer f pe G'. n\ /,G/Ker f

16.1.1. Teorema de homomorfism

Din teorema de homomarfism rezultă. că. studiul unui homomorfism oarecare poate fi
redus la studiul grupurilor factor, al izomorfismelor şi al subgrupurilor.

Exemplul 6. S-a ară.tat mai inainte că. aplicaţia j: p-+ sgn p este un homomorfism al
grupului simetric Sn pe subgrupul { + 1, - 1} al grupului numerelor reale cu nucleul A,..
PAn = An dacă. p este par,
Î n exemplul · 5 s-a introdus homomorfismul canonic 1t: p ~ {
PAn = PoAn dacă Peste impar.
Descompunerea stabilită. prin teorema de homomorfism va fi în ii.Cest caz f = 1t • cp. unde
cp ·este aplicaţia ~· : {An -+ 1 · Este evident că. cp este un izomorfism al grupului factor
PoA11 --1
5 11 /A,. pe grupul { + 1, -1}.

Legă.tura dintre subgrupurile maximale normale şi grupurile simple rezultă. din urmă.­
toarea teoremă.:

Un subgrup normal N al unui grup G este maximal dacă şi numai dacă grupul jactcr GfN
este simplu.

Automorflsme. Un automorjism este un izomorfism al unut grup G pe el însuşi. Produsul

a două. a.utomorfisme ale unui grup G este un automorfism al lui G. Aplicaţia identică. ~
lui G care lasă. neschimbat fiecare element al lui G este un automorfism. Dacă. f este un
automorfism al lui G pe el însuşi, j-1 va fi la fel. Automorfismele lui G formează. un grup in
raport cu operaţia de înmulţire {compunere) a aplicaţiilor. El poartă. numele de grup al
automorjismt:lor lui G.

Grupuri finite

Teoria gntpurilor finite a apă.rut iniţial ca un instrument pentru rezolvarea ecuaţiilor

algebrice. Importanţa acestor grupuri apare in mod clar din urmă.toarele două. teoreme.

Teorema lui Cayley. Orice · g-rup de ordinul n este izomorf cu un subgrup al grupului si-
metric Sn.
Teorema lui Lagrange. Pentru orice subgrup H al unui grup finit G, indicele [G: H ] al lui
H inG se defineşte prin numirul de clase allturate la stinga ale lui H în G. Daci E este sub-
grupul unitate, atunci [G; E] este ordinul lui G. Pentru un subgrup H al lui G, ordinul lui H .
divide ordinul lui G. Mai precis [G: E] = [G: ll] [H: E].
Grupuri şi corpuri 431

Ordinul unui element al unui grup G este ordi11-ul subgrupului ciclic generat de a. Evi-
dent dacă. G este finit, orice element are ordin finit şi din teorema lui Lagrange rezultă.
că. acest ordin divide ordinul grupului. Există. totuşi grupuri infinite ale că.ror elemente au
toate ordin finit, de exemplu grupul multiplicativ al tuturor ră.dă.cinilor complexe ale unită.ţii,
adică. grupul tuturor soluţiilor ecuaţiilor .x" - 1 = O, unde .x = 1, 2, ...
W. BURNSIDE şi-a pus problema dacă. un grup pentru ~are toate elementele au ordin finit
şi care este generat de un numă.r finit de elemente este finit. Problema s-a rezolvat (ră.s­
punsul fiind negativ) în 1967 de că.tre NoviKOV şi ADYAN.
În teoria rezolvă.rii ecuaţiilor algebrice conceptul de serii de compoziţie ale unui grup joacă.
un rol important. O serie de compoziţie a unui grup este un şir de subgrupuri G = G0 :::>
:::> G1 :::> G2 :::> ••• :::> Gz = E, fiecare· conţinut în predecesorul să.u şi astfel încît fiecare grup să
fie un subgrup maximal normal al grupului care îl precede imediat. Grupurile simple G 0 fG 1 ,
G1 /G 2 , ••• , Gz- 2 /Gz- 1 , Gz- 1 /E = Gz- 1 se numesc factori de compoziţie. Grupurile care admit
factori de compoziţie de ordinul întîi se numesc rezolvabile. Factorii de compoziţie ai unui
grup finit sînt unic determinaţi, abstracţie fă.cînd de un izomorfism şi de ordinea în care apar
(teorema lui jordan-Holder).

Aplicaţii. Se poate afirma că. teoria grupurilor joacă. întotdeauna un rol acolo unde este
vorba de aplicaţii, transformă.ri, simetrii şi de mulţimi care ră.mîn invariante la aceste transfor-
mă.ri. În geometrie studiul diferitelor grupuri de transformă.ri şi grupurile de obiecte geometrice
invariante în raport cu aceste transformări conduce la o clasificare a diferitelor geometrii, pro-
pusă. pentru prima dată de Felix KLEiN ( 1849-192.5) în renumitul "Program de la Erlangen".
În fizică teoria grupurilor joacă un rol deosebit mai ales în teoria relativităţii prin grupul
transformăril.or lui Lorentz; clasificarea fizicii în fizică. relativistă. şi cea nerelativistă se face după
principiile teoriei grupurilor. Aşa cum a ară.tat S. LI~ este posibilă şi o clasificare a ecuaţiilor
diferenţiale ţinîndu-se seama de acelaşi principiu. In cristalografie, prin considerarea gru-
purilor de simetrie se obţine o privire de ansamblu asupra tuturor formelor posibile de cris-
tale. În sfîrşit cu ajutorul teoriei grupurilor pot fi descrise şi ornamentele plane Şi spaţiale.

Grupuri topologice. Grupurile care apar în geometrie şi în fizică. sînt în general grupuri
infinite care pe lîngă o structură. algebrică au şi o structură topologică fiind spaţii topologice.
Grup topologic este o mulţime de elemente care este grup şi spaţiu topologic în acelaşi timp.
Este necesar în acest caz ca structura să. fie compatibilă. cu cea topologică. în sensul că. funcţia
definită prin legea de compoziţie a grupului să. fie contînuă în raport cu topologia respectivă.
Ca exemplu de grupuri topologice se pot da diferite grupuri de matrice, grupurile de
transformări ale diverselor geometrii şi grupurile Lorentz.
De exemplu, pentru două matrice pă.tratice ·de ordinul doi cu numere reale, al căror de-
terminant este diferit de zero, se poate aprecia dacă sînt mai apropiate sau mai îndepărtate,
adică. dacă. elementele lor diferă mai mult sau mai puţin. Astfel, pornind de la noţiunea
de continuitate pe axa reală. se poate introduce noţiunea de continuitate şi deci şi o topo-
logie în grupul acestor matrice. Faptul că grupurile topologice sînt infinite îngreunează pe
de o parte cercetarea structurilor lor algebrice. Structura lor topologică. permite însă
găsirea unor noi mijloace de cercetare, nu neapărat algebrice, cu ajutorul cărora se pot
obţine rezultate deosebit de frumoase ca de exemplu în cazul grupurilor topologice abeliene
şi al grupurilor topologice compacte. Particularitatea acestor mijloace de investigaţie constă
în îmbinarea metodelor algebrice cu cele analitice.

Grupuri Lie. Rotaţiile planului în jurul unui punct fix formează. un (cos cp - sin cp)
grup. Orice astfel de rotaţie depinde de unghiul de rotaţie cp şi, după. cum , .
se ştie din geometria analitică, poate fi scrisă cu ajutorul unei matrice _ sm cp cos cp
pătrate de ordinul doi sub forma ală.turată. Se poate ară.ta că. mulţimea matricelor de
această. formă. constituie un grup. Deoarece cp variază. continuu între O şi 27t, trebuie in-
trodusă. în acest grup noţiunea de continuitate. Spre deosebire de alte grupuri, particularitatea
grupului considerat constă. în faptul că toate elementele matricei depind de un parametru şi
această. dependenţă poate fi descrisă. printr-o funcţie derivabilă.. Apare astfel posibilitatea
de a defini pe un grup nu numai funcţii continue dar şi funcţii derivabile. ln cazul nostru,
o funcţie definită. pe grupul matricelor este derivabilă {diferenţiabilă} dacă este o funcţie
derivabilă ( diferenţiabilă), de parametru real cp. Un spaţiu topologic pe care pot fi defi-
nite funcţii diferenţiabile se numeşte varietate diferenţiabilă.. Grupul de rotaţie are pe
lîngă. structura algebrică. de grup nu numai o structură. de spaţiu topologic ci şi aceea mai
tare de varietate diferenţiabilă.. Astfel de grupuri poartă. numele de gntpuri Lie după numele
-432 1\1atematici superioare

matematicianului norvegian Sophus LIE ( 1842-1899). Aceste grupuri sînt grupuri topologice
speciale al că.ror studiu se simplifică. din mai multe puncte de vedere folosind metodele calcu-
lului diferenţial.

Aplicaţii. Grupurile Lie şi reprezentă.rile lor (vezi cap. 33) au importanţă. în ce priveşte
aplicaţiile în teoria funcţiilor speciale (funcţii sferice, Bessel etc.) ca şi în teoria funcţiilor
aproape periodic~.: S. LIE şi-a aplicat teoria la clasificarea soluţiilor ecuaţiilor diferenţiale.
Grupurile Lie se aplică. şi în teoria cuantelor prin intermediul grupului de rotaţii ale sferei şi
al grupurilor Lorentz .

Semigrupuri

Un semigrup este o mulţime nevidă. pentru care s-a definit o operaţie asociativă. Dacă.
operaţia este în plus comutativă., semigrupul se numeşte comutativ. Dacă. H este un semigrup
multiplicativ care conţine un element e astfel încît ea = ae = a pentru toate elementele a din
H, atunci H este un semigrup cu element unitate. Ca exemple de semigrupuri comutative cu
element unitate care nu sînt grupuri se pot da mulţimea numerelor întregi cu operaţia de în-
mulţire şi mulţimea întregilor nenegativi cu relaţia de adunare (O este aici element neutru).
Evident, orice grup este un semigrup. Teoremele valabile pentru semigrupuri vor fi valabile
şi pentru grupuri. Se pot deosebi semigrupuri finite şi infinite iar numă.rul elementelor unui
semigrup defineşte ordinul acestuia. Dacă. ecuaţiile ax = b şi ya = b au fiecare cel mult o so-
luţie, pentru o pereche oarecare de elemente a şi b ale semigrupului H, atunci H se numeşte
regulat. Mulţimea între~ilor n~nuli e~te un semi- Un semigrup regulat de ordin fi1,it este
grup regulat cu operaţia de mmulţire. Pentru
semigrupuri finite are loc urmă.toarea teoremă.: grup.

Exemplul 7. Dacă o fu~cţie f(t) descrie un proces în timp, atunci mulţimea aplicaţiilor
T «: f(t)- f(t + «) formează. un semigrup.

Exemplul 8. Mulţimea putere a unei mulţimi arbitrare S (adică. mulţimea tuturor submulţi­
milor lui S) formează. un semigrup cbmutativ cu element unitate atît ·pentru operaţia de inter-
secţie cît şi pentru operaţia de reuniune.

16.2. Corpuri şi ecuaţii algebrice

Pînă. la începutu! secolului al 19-lea algebra putea fi considerată. ca teoria soluţiilor ecuaţiilor
algebrice. Scopul ei era gă.sirea metodelor~ celor mai generale cu putinţă., pentru calcularea acestor
soluţii. Soluţiile propriu-zise prezentau un interes mai mic decît metodele folosite pentru gă.sirea
lor. Ideile matematicienilor secolului al 19-lea în legă.tură. cu aceste probleme au condus la definiţia
grupurilor şi corpurilor ca instrumente esenţiale în teoria razolvă.rii ecuaţiilor algebrice. Mai
tîrziu aceste concepte au că.pă.tat un interes de sine stă.tă.tor în primul rînd pentru aplicaţiile lor
în domenii foarte diferite. Teoria grupurilor şi teoria corpurilor sînt ramuri independente
întinse ale algebrei. Alte obiecte cu structuri similare s-au întîlnit în multe domenii ale matematicii,
ceea ce a condus la definirea unor structuri algebrice ca inele, alge bre, latice şi domenii de integri-
tate (vezi cap. 33)

Corpuri şi domenii de integritate

Corpuri. Un corp (sau cîmp) este o mulţime K de elemente care satisfac urmă.toarele axiome
ale corpului :

Axiomele corpului. Axioma 1. Pe K sint definite doul operaţii: adunarea şi lnmulţirea.

Axioma 2. In raport cu adunarea elementele lui K forme azi un grup abelian cu element nul O.
Axioma 3. Etementele lui K cUCerite de O !ormeazi un grup abelian pentru lnmulţire.
Axioma 4. Operaţiile de adunare fl lnmulţire sint lecate prin lecea de dlstributivitate, adiel
oricare ar Ci elementele a, b şi c din K .- a(b + c) = ab +ca.
 433

Numerele raţionale, numerele reale şi numerele complexe sînt cele mai importante exemple
de corp. Intuitiv se poate spune că. un corp este o mulţime de elemente în care se pot efectua
operaţii aritmetice, în sens obişnuit. Ca şi pentru grupuri, se pot deosebi corpuri finite şi infinite.
O submulţime Pa unui corp n este un subcorp dacă. satisface axiomele corpului pentru operaţiile
definite în !l; în particular, suma şi produsul elementelor din P trebuie să. se găsească. în P, la
fel şi inversele şi opusele elementelor lor din P. Corpul n poartă. numele de extensie a corpului P.
Dacă. corpul K este o extensie a corpului P şi totodată. un subcorp al lui !l, atunci K este
un corp intermediar între P şi !l: P i: K s; !l.
Orice corp poate fi privit ca un spaţiu vectorial (vezi cap. 17), pe orice subcorp P privit
ca mulţime a scalarilor considerînd adunarea definită. pentru elementele corpului ca operaţie
de adunare în spaţiul vectorial şi înmulţirea pentru elementele subcorpului ca înmulţire cu
scalari. Dimensiunea lui n peste P privit ca spaţiu vectorial se numeşte grad al corpului" de exten-
sie !l peste P. Dacă. !l este un spaţiu vectorial cu dimensiune finită. peste P, extensia se zice
finitiJ.. Gradul ei se notează. cu n = [!l: P]. În acest caz se fOt găsi elemente ~1 • ~2 , ••• , ~" în
n astfel încît orice element ~e!l se poate scrie în mod unic subforma~=c1~ 1 +c2 ~2 + ... +c 11 ~,.
cu elementele cl, Cz, ... , c. din P. Astfel de elemente formează. o baziJ, a lui n peste P.
Dacă. n este o extensie a lui p şi CXt, CXz, ... ,CXm sînt elemente arbitrare ale lui n. atunci cu
P(cx1 ,~ •••• ,cxm) se notează. cel mai mic subcorp al lui n care conţine pe P şi cx1 , ~ •••• , cxm. Acesta
se obţine din P şi din cx1 ,cx2 , ••• ,cxm cu ajutorul operaţiilor aritmetice elementare. Se spune că. corpul
P(cx1 , ~ •••• , cxm) se obţine din P prin adjuncJia elementelor or: 1 , or: 2 , ••• , cxm la P. Aceasta se ·p)ate
obţine procedînd mai întîi la adjuncţia lui cxt la P,obţinindu-se astfel corpul K 1 = P(cxJ,apoi
prin adjuncţia lui or:2 la K 1 , obţinîndu-se K 2 = K 1 (or: 2) = P(cx1 , ~) ş.a.m.d. După. m paşi se
obţine Km= K m- t (or:m) = P(or: 1 , or: 2 , ••. , or:m). Un corp de extensie P(or:) care se obţine prin adjuncţia
unui singur element se numeşte o extensie s1'mţliJ. a lui P.
Dacă. K 1 şi K 2 sînt corpuri, atunci o aplicaţie bijectivă. f de la K 1 pe K 2 , astfel încît f(a+ b) ~
= f(a) + f(b} şif(ab) = f(a)f(b} pentru elemente arbitrare a şi bale lui K 1 se numeşte izomorfism
al lui K 1 pe K 2 ; K 1 şi K 2 se zic izcmorfe, fapt care se notează. K 1 ;;:;;; K 2 • Un izomorfism al lui
K pe el însuşi se numeşte automorfism al lui K. Dacă. K 1 şi K 2 sint corpuri şi dacă. P este
un subcorp al acestora, atunci un izomorfism al lui K 1 pe K 2 care lasă. fix pe P element cu element
poartă. numele de izomorfism relat1't•. Dacă. K 1 = K 2 , atunci se vorbeşte despre un automorfism
relativ. Numeroase exemple pentru aceste concepte se vor găsi în paragrafele care urmează..
Domenii de integritate. Corpul Q al numerelor raţionale admite o submulţime care satisface
axiomele corpului 1, 2 şi 4 dar nu şi axioma 3: corpul numerelor întregi. În mulţimea întregilor
împărţirea nu este universal posibilă.; aceste numere satisfac însă. următoarea condiţie mai slabă.,
regMla de simplificare: dacă. ab = ac şi a =F O, atunci b = c (vezi Semigrupuri) .

. Un domeniu de integritate este o mulJime I în care axicmele 1, 2 şi 4. pentru corpuri sînt

satisfiJ.cute şi axioma 3 se înlocuieşte cu axioma 3': Elementele nenule ale lui I formează un
semigrup regulat comutativ jaţiJ. de inmultire.
1L ' .--- ["" • o.,_,

Toate corpurile sint domenii de integritate. Mulţimea întregilor este un exemplu de domeniu
de integritate care nu este un corp. Un alt exemplu important de domeniu de integritate este
mulţimea polinoamelor cu coeficienţi într-un corp (vezi Polinoame). Dacă. mulţimea I este finită.,
atunci I este un domeniu de integritate finit. Orice domeniu de inttgritattt finit este un
Din teor~ma privin<;i semigrup~e regulate fini- corp.
te, menţionată. mat sus, se obţine:
Două. domenii de integritate se zic izomorfe (I1 ;;:;;; I 2) dacă. există. o aplicaţie bijectivă. f de
la I 1 laI2 compatibilă. cu operaţiile in acelaşi sens ca pentru un izomorfism de corp. Aplicaţia
se numeşte izomorfism (vezi "Corpul fracţiilor). -
Exemple. Pe lîngă. corpurile şi domeniile de integritate menţionate pînă. acum, numerele
lui Gauss constituie un alt exemplu impox:tant. Acestea sînt numere complexe de forma a + bi,
unde a şi b sînt numere raţionale şi i 2 = - 1. Submulţimea numerelor lui Gauss pentru care a
şi b sînt întregi este mulţimea întregilor lui Gauss şi este un do- ·
meniu de integritate. Numerele lui Gauss se obţin din numerele
raţionale prin adjuncţia lui i. ~ o e o e
Cel mai mic corp finit se compune din două. elemente O şi e
cu tabela de adunare şi inmulţire alăturată..
o o e o o o
Corpurile claselor de resturi modulo a constituie un alt exem- ~ e o e o e
plu important (vezi cap. 31).
434 Matematici superioaJ'e

Polinoame. O expresie de forma f(x) = anxn + an_1 xn-t + ... + ~x + a 0 în care n este
un număr natural şi a 0 , ... , an sînt elemente ale unui corp K se numeşte polinom în variabila x
peste K. Cantită.ţile a 0 , ... , an se numesc C1eficienţi. Un polinom ai cărui coeficienţi sînt toţi nuli
se numeşte polinom nul. Dacă coeficientul an este diferit de zero, atunci gradul polinomului este n.
Dacă variabila x este înlocuită cu un element al corpului, se obţine o funcţie definită. pe K cu
valori în K. Funcţiile se numesc funcţii polinomiale sau funcţii raţionale întregi pe corpul K;
reciproc, dacă corpul este infinit, orice funcţie raţională întreagă determină un polinom unic.
- . ~
In calculul cu polinoame se foloseşte în mod frecvent notaţia simplificată f(x) = L atx 1, .unde
i=O
prin convenţie numai un număr finit de ai sînt diferiţi de zero. Suma şi produsul polinoamelor
~ co ao ~

f(x) = I aixi şi g(x) = I b1xi pot fi scrisef(x) + g(x) = I ckx" şif(x) ·g(x) = I dkxk, unde
i=O i =O k= O k=O
ao
coeficienţii c" şi d~e satisfac ecuaţiile c1c = a." + b~e şi d" = L atbj. Polinoamele cu coeficienţi
i.+j=k
într-un corp fixat K formează un domeniu de integritate notat prin K[x]. În acest domeniu
de integritate se poate efectua împărţirea cu rest la fel ca pentru numere întregi. Aceasta în-
seamnă că dacă f(x) şi g(x) cu g(x) =1= O sînt două polinoame date, atunci există în mod unic
două polinoame h(x) şi r(x) astfel încît f(x) = h(x) · g(x) + r(x), unde r(x) = O sau gradul lui
r(x) este mai mic decît gradul lui g(x). Prin analogie cu teoria numerelor (vezi cap. 1). două
polinoame f 1 (x) şif2 (x) sînt congruente modulo g(x) şi se notează f 1 (x) f 2 (x) mod g(x) , =
dacă prin împărţire cu g(x) dau acelaşi rest. Congruenţa modulo g(x) este o relaţie de echiva-
lenţă. care conduce la împărţirea în clase a domeniului de integritate K(x). Aceste. clase se
adună şi se înmulţesc alegînd un polinom din fiecare clasă, adunînd şi înmulţind polinoamele
alese şi definind clasa sumă sau produs prin clasa polinoamelor obţinute ca rezultat al acestei
operaţii. Se poate arăta că se obţine întotdeauna aceeaşi clasă chiar dacă se aleg alte polinoame
ca reprezentanţi ai claselor. Dacă g(x) este un polinom ireductibil, clasele de resturi modulo
g(x) formează un corp care se notează prin K[x]f(g(x)) şi se numeşte corpul claselor de resturi
modulo g(x) aîe lui K(x).
Un polinom neconstant se zice ireductibil peste K dacă. nu poate fi scris ca un produs de
două polinoame peste K, de grad mai mic dar pozitiv. Un polinom de gradul n se numeşte
t-e1titar dacă coeficientul termenului de grad m:txim an este 1. Pentru polinoamele peste un
corp K are loc următoarea teoremă:

Orice polinom f(x) peste K admite · reprezentarea sub formă de produs dintre un element
c al corpului şi polinoamele unitare ireductibUe p 1 (x), ... , P 8 (x) din K(x): f(x) =cP1 (x), ... , P 8 (x).
Această reprezentare este unică.

Corpul de fracţii. Conceptul de corp de fracţii derivă. din problema. "care este cel mai mic
corp conţinînd un domeniu de integritate dat?" Problema poate fi reformulată astfel: fiind dat
un domeniu de integritate I, există un corp K care conţine pe /, ale cărui elemente pot fi toate
scrise ca fracţii formate cu elemente din I? Pentru a ne face o idee despre un astfel de corp vom
presupune mai întîi că. el există. Cu fracţiile afb se poate opera în mod obişnuit. Elementele a şi
bi=O sînt din I şi astfel: 1) afb=a'fb' dacă ab'=a'b; 2)afb + cfd=(ad + bc)fbd; 3)(afb) ·(cfd)=
= acfbd, unde, evident, toţi numitorii trebuie să fie diferiţi de zero. Dacă corpul există, regulile
( 1), (2) şi (3) trebuie să. fie valabile. Se pot folosi aceste reguli pentru construirea corpului K ,
înlocuind fracţiile prin perechi ordonate (a , b) de elemente a şi b =1= O din I. Pentru aceste perechi
se defineşte o relaţie de echivalenţă prin (a , b) = (a', b'), dacă ab' = a'b în I. Clasele se notează
cu paranteze pătrate [ ]. Adunarea şi înmulţirea claselor se definesc folosind regulile (2) şi (3):
prin (2) [a, b] + [c, d] = [ad + bc, bd] şi prin 3) [a, b] · [c, d] = [ac, bd]. Se verifică că aceste ope-
raţii sînt independente de reprezentantul clasei [a, b] ales. Mulţimea claselor K ' formează corp
în raport cu adunarea şi înmulţirea astfel definite, în care fiecare element [a , b] poate fi reprezentat
ca o fracţie [a, e]f[b, e], unde e este elementul unitate al lui I. Se poate arăta acum că elementele
[a, e] ale lui K ' formează un domeniu de integritate l' care este izomorf cuI, izomorfismul fiind
realizat prin aplicaţia [a, e] -+a. Astfel, s-a construit un corp de tipul cerut în problema pusă
care nuconţinechiarpe I, ci un domeniu de integritate izomorf cuI. Dacă se înlocuiesc acum ele-
mentele lui I ' prin imaginile lor izomorfe din I, cu operaţiile elementare alese în mod convenabil,
se obţine un corp K care îl conţine pe /, în care fiecare element poate fi reprezentat ca o fracţie
ofb de elemente din I. Acest corp poartă numele de corp al fracţiilor domeniului de integritate.
Acesta este cel mai mic corp care îl conţine pe I . Dacă I este mulţimea întregilor, atunci procesul
coincide cu cel folosit la construcţia numerelor raţionale (vezi cap. 3).
Grupuri şi corpu ri 43.5

Corpul lracţillor pentru numerele Intregi este mulţimea numerelor raţionale.

Dad. I este domeniul de integritate al polinoamelor K(%] peste un corp K , corpul fracţiilor
corespunzitor acestuia poartl numele de corpul funcţillor . raţionale peste K şi se notează
prin K(%) .

Ecuaţii algebrice şiextensii de cor puri. O ecuaţie algebrică de gradul n este o ecuaţie j(%) = O
a cărei -parte stîngă este un polinom de gradul n. În particular ecuaţia este ireductibilă în K
dacă polinomul f(-*') este ireductibil în K . Soluţiile ecuaţiei j (%) = O se numesc rddăcini ale p oli-
nomului f(-*') sau ale ecuaţieij(%) = O. În general, ecuaţiile algebrice pot fi rezolvate numai într-un
corp de extensie; de ex. necesitatea de a găsi soluţii pentru orice ecuaţie de gradul doi a condus
ia o lărgire considerabilă. a domeniului numerelor: la n umerele complexe. De. regulă însă, o extensie
mai mică. este suficientă.. De exemplu, coeficienţii ecuaţiilor %2 -2 =0 şi %2 + 4 = O se găsesc
în corpul numerelor raţionale şi soluţiile lor se gă.sesc în corpul 2 (V2), respectiv, în corpul nu-
merelor lui Gauss. Dacă. f(-*') = O este o ecuaţie ireductibilă. în K, de grad mai mare decît 1,
atunci ea nu are soluţii în K, şi este necesar pentru găsirea soluţiei să se găsească. o extensie a
lui K .
Dacă. oc este o soluţie a unei ecuaţii ireductibile j(%) = O, in K, atunci oc este algebric în raport
cu K. Dacă. !l este un corp de extensie a lui K şi orice element al lui !l este algebric în K,
atunci !l este o e%tensie algebricd a lui K; o extensie algebrică a lui 2 se numeşte corp numeric.
Extensiile care nu sînt algebrice se numesc transcendente. Dacă. j(%) =O este o ecuaţie ireductibilă
cu coeficienţi într-un corp numeric K, atunci din teorema fundamentală a algebrei (vezi cap. 4)
rezultă. că. ea admite o soluţie oc în corpul numerelor complexe. Corpul K(oc) obţinut prin adjuncţia
lui oc la K este cel mai mic subcorp al corpului numerelor complexe, care il conţine pe K şi ră.dă.­
cina Ot a ecuaţiei. Nu este posibilă. construcţia unei extensii convenabile de acest tip, pentru
ecuaţia generală. de gradul n, ai cărei coeficienţi sînt necunoscuţi în sensul algebrei, deoarece nu
există. un corp care trebuie să. conţină. cel puţin o soluţie a ecuaţiei. Deoarece chiar în cazul unei
ecuaţii particulare teorema fundamentală. a algebrei stabileşte existenţa unei soluţii în corpul
numerelor complexe şi dă. o metodă. de construcţie a acesteia, pare plauzibilă. în toate cazurile
gă.sirea unei metode pentru construcţia unui corp de extensie care să. conţină o ră.dă.cină. a ecuaţiei
date, aşa-numitul corp al răddcinilor.

Construcţia corpului rădăcinilor. Fie j(%) un polinom unitar ireductibil de grad 1l cu coeficienţi
într- un corp K. Corpul claselor de resturi K[%]/(f(x)) conţine un subcorp K, constituit din clasele
de congruenţă. ă a elementelor a din K. Clasa ă a lui a se compune din toate polinoamele care
1~ împă.rţirea cuj(%) dau restul a. Aplicaţia a-ii este un izomorfism al lui K pe K:K;;:.K. Dacă.
K se înlocuieşte prin K în K[%]/(j(x)),lăsîndneschimbatetoate operaţiile şi relaţiile, se obţine un
corp K' care îl conţine pe K şi este izomorf cu K[x]f(j(%)). Fie acumf(-*') = xn+a 11 _ 1 xn- 1 +. :.
... + a 0 şi fie oc clasa tuturor polinoamelor care împărţite la f(x) dau restul x . Atunci ocn +
+an_1ocn-1+ ... +a 1oc+a0 va fi, ţinîndu-se seama de regulile de adunare şi înmulţire a claselor de
resturi, clasa f(x) ; dar aceasta ·este clasa tuturor polinoamelor care impă.rţite prin f(x) dau
restul O şi în K' ea se înlocuieşte chiar prin O. Astfel OCn + an-1ocn-t + ... + a 1oc + a 0 = O şi oc
este o soluţie a ecuaţieij(x) =0. Corpul K' conţine o soluţie a ecuaţiei f(x) = O şi se numeşte
corpul rddăcinilor acestora.
Corpul ră.dă.cinilor K' = K(oc) este o e%tensie algebrică simpld a lui K şi orice element al lui
K' se poate scrie sub forma b0 + b1oc + ... + b11_ 1 ocn-t, unde b0 , b1 , . .. , bn-t sînt elemente din K.
Gradul extensiei K(oc) peste K este gradul polinomului ireductibil/(%): [K(oc) : K] =grad (f(x)) =n.

E%emplul 1. Un corp al rădăcinilor pentru ecuaţia %2 + 1 = O peste corpul numerelor

raţionale2 este extensia simplă. 2(i) în care orice element se poate scrie a + bi, unde a şi b
sînt numere raţionale şi i 2 + 1 = O. Corpul este izomorf cu corpul numerelor lui Gauss.

Corpuri de descompunere . Fiej(x) un polinom unitar de grad n cu coeficienţi într-un corp K.

Corpul de descompunere j(%) peste K este cel mai mic corp de extensie L, peste K în care f(x)
se descompune în factori liniari: f(x) = (x - oc1) (% - OCz) ... (x- ocn). unde at1 , OCz, ... , ocn sînt
soluţiile luij(x) în L. Corpul de descompunere al unui polinom sau al unei ecuaţii algebrice
peste K este cea mai mică. extensie a lui K care conţine toate soluţiile ecuaţiei algebrice. El este
unic, abstracţie facînd de izomorfisme. Corpul de descompunere se poate construi prin aplicarea
repetată. a construcţiei corpului ră.dă.cinilor. Se descompune mai întîij(%) în factori ireductibili
în K . Dacă toţi factorii ireductibili au gradul 1, atunci K este chiar corpul de descompunere.
Dacă nu, se construieşte un corp al ră.dă.cinilor pentru unul dintre factorii de grad > 1 şi
"136 Matematici supe,-ioaye

se descompune f(x) în factori ireductibili în K'. Dacă. acum toţi factorii sînt de gradul 1, atunci
K' este corpul de descompunere că.utat. În caz contrar, se alege un factor de grad > 1 şi se con-
struieşte un corp al rădăcinilor K" peste K' prin acelaşi procedeu. Se descompune din nouj(x) în
factori ireductibili peste K" ş.a.m.d. Cum gradul se reduce la fiecare pas, pentru cel puţin un
factor ireductibil, procesul trebuie să. se termine cu găsirea corpului de descompunere alluif(x).

Exemplul 2. Fie polinomul j(x) = xa- 2 peste Q. Ră.dă.cinile lui sint tX1 = ţr2,'
CXs = (1) ţl'2, tXa = 6i ţi 2, unde (1) = (- 1 +i (3)/2 şi ro = (- 1- i V3)f2. Corpul de des-
compunere este L = Q(ţl'2, (1) ţr2, 6i ţl'2) = Q(V2. (1)), unde w= - 1- (1).

'
Teoria lui Galois
Grupul lui Galois şi teorema fundamentală a teoriei lui Galois. Legătura dintre soluţiile
ecuaţiilor algebrice şi teoria grupurilor descoperită. de E. GALOIS a condus la rezultate deosebit de
frumoase în teoria corpurilor de extensie finite. De aceea pa,-tea centrală a teot'iei ·cOYpului, care
se ocupă. de soluţiile ecuaţiilor algebrice poartă. numele de teOYia lt'i Galois. Dacă. N este corpul
de descompunere al unui polinom. în P, jăYă ,-ădăcini multiple, atunci N admite importanta
proprietate prin care orice automorfism relativ al oricărei extensii L 1 al lui P care îl conţine
pe N aplică. pe N pe el însuşi, adică. induce un automorfism al lui N. O extensie a unui corp
cu această. proprietate se numeşte nOYmală. Dacă. K este o extensie a lui P conţinută in L 1
dar care nu este normală. relativ la P , atunci aceasta se aplică. prin automorfismul relativ
al lui L 1 peste P, pe copiile izomorfe K' , K", ... , care se numesc conjugatele lui K în Lr
Automo.rfismele relative ale lui L 1 determină izomorfisme relative ale lui K peste P.
O extensie de corp normală. K se deosebeşte prin proprietatea că. K este egal cu toate conju-
gatele sale.
Fie f(x) un polinom ireductibil de grad n peste corpul P. Să. presupunem că. o extensie La
fui P conţine toate soluţiile tX1 , ... , 11n ale ecuaţiei f(x) = O, care sînt toate distincte. Dacă. tX este
una dintre aceste soluţii, atunci conjugatele extensiei simple P(cx) sînt P(cx1), •• • , P(cxn) din ca1e
una este identică. cu P(cx). Cele n izomorfisme relative ale lui P(cx) aplică. cx pe cx1 , • •• , CXn· Deoarece
orice izomorfism relativ trebuie să transforme o ră.dă.cină. a lui f(x) într-o altă. ră.dă.cină a lui f(x),
nu mai pot exista ~i alte izomorfisme relative ale lui P(cx).

Numărul i zomorjism eior relative ale unei extensii si mple P(cx) a lui P este egal cu gyadul
[P(cx) :P J.
Acest rezultat se poate generaliza. O extensie finită. K = P ((31> ... , 13m) se poate intotdeauna
obţine prin adjuncţia unui singur element: K = P(6) cu condiţia ca ecuaţiile ale căror rădăcini
sînt ()1 , ... , ()m să nu aibă. rădăcini multiple. Dacă N = P(6) este o extensie normală a lui P,
f!,tunci numărul automorfismelor relative ale lui N este egal cu gradul extensiei [N: P]. Automor-
fismele relative ale unei extensii normale N formează un grup de ordin [N: P] în raport cu
înmulţirea aplicaţiilor. Acest grup se numeşte gr·u p Galois G al extensiei normale N
peste P: (G: E] = [N: P ] .
Dacă. K este un corp intermediar între P şi N, atunci N este normal peste K şi automorfismele
relative ale grupului Galois Gal lui N peste P care lasă. fixe toate elementele lui K, cu alte cuvint e
automorfismele relative ale lui N peste K formează un subgrup H al lui .G, care este tocmai
grupul Galois Gal lui N pe K.
În acest mod se asociază fiecărui corp intermediar K un subgrup H al grupului Galois G.
Dacă. H este un subgrup al lui G, atunci elementele lui N care rămîn fixe la toate automor-
fismele relative în H formează. un corp intermediar K. Astfel, studiul corpurilor interme-
diare între N şi P se reduce la studiul subgrupurilor grupului Galois. Metodele teoriei grupurilor
se pot aplica acum teoriei corpului. Dacă. subgrupurile grupului Galois G al lui N peste P se
cunosc, se pot gă.si toate extensiile între P şi N şi corpurile intermediare cît şi relaţiile dintre
acestea. Dacă. Peste un corp care conţine numerele raţionale, atunci are loc teorema funda-
mentală. a lui Galois.

Teorema fundamentali a teoriei lui Galois. Fie N o extensie normală finiti a lui P şi
G grupul ei Galois. (1). Există o cores}londenţă biunivocă Intre subgrupurlle H ale lui G şi
corpurile intermediare K ale extensiei. ·
Grupuri ~i corpuri 437

(U). Dacă K şi H corespund, atunci H se compune din !J)ate automol'fismele relative

ale lui N care lasă fixe elementele lui K; K se ccmpurie din toate elementele lui N care
sint fixe In raport cu automorfismele relative In H.
(III). Un corp intermediar K este normal peste P dacă subgrupul asociat H este normal
în G. In acest caz grupul Galois al lui K peste P este izomorf cu grupul factor GJH.
(IV). Au loc următoarele relaţii:
N .___. E
[H:EJ = [N:K] [N:K] --.1 ~ [H:EJ
K .__. H
[G:H] = [K:P] [K:P] ~
p ..,_..... G
[G:H] r--.
Exemplul3. SeconsiderăextensianormalăfinităL = 2 (\'2, (A) ţ/2, (;) ţ/2) = 2 (ţ/2, (A)), corpul
de descompunere al polinomului x 2 - 2 peste 2· Pentru a găsi grupul Galois al lui L peste 2
se caută întii izomorfismele relative ale lui 2 ( ţ/2) în L. Aici ţ'i- ţ/2, ţ'2 ~ fi) ţ/2 sau ţ/2-&U ţ/2.
De aceea automorfismele relative ale lui 2( ţ/2, (A)) acţionează in ţ'2 şi (A) în următoarele şase
moduri posibile.
Aceste şase automorfisme relative formează un grup Galois G
ţr2- ţ/2, fi) - fi) - . . E al lui L peste 2. cu înmulţirea dată de aplicarea succesivă a
celor dou~ aplicaţii. Dacă se notează cu (A) 2 = w şi (A)· w = 1,
\'2- 6»ţ'2, fi) - f i ) - . . A
relaţiile sînt uşor de verificat. În plus AS = E, B2 = E
ţ/2- w ţ/2, f i ) - fi) -..A 2 şi BA = A 2 B. Subgrupurile {E, A , A 2 } {E, B}. {E, AB}
şi {E, A 2 B} corespund corpurilor intermediare 2((A)), 2 (ţ/2) ,
\'2- \'2, fi) - w -.. B 2((A) ţ/2) şi 2(w ţ'2).
\'2-(A) ţ/2, fi)- w -..A 2B 2 (\'2, fi)),

\'2- (;) ţ'2, fi)- <O -..AB. ~

(E)
Grupul Galois al unei ecuaţii . Dacă f(x) = x 11 + a,._1 x 11 - 1 + ... + a1 x + a 0 = O este
o ecuaţie cu coeficienţi în 2. atunci între soluţiile ecuaţiei a.1 , ••• , a. 11 există uaele relaţii raţionale
H(a.1 , • • • , a.n) = O; de exemplu ecuaţiile alăturate (vezi cap, 4) constituie astfel de relaţii.
Aceste ecuaţii sînt independente de ordinea în a.1 + Xt + ... + a.n = -an- 1
care se numerotează rădăcinile. Cu alte cuvinte: ace- a.1a.z + a.1a.a + ... + a.n- 1a.n = an-z
ste relaţii între soluţii rămîn invariante la permu- ................................. .
tarea soluţiilor. Se poate întîmpla să existe alte a.1 a.z ... a.11
relaţii care depind de ecuaţia în chestiune şi acestea
pot sau nu pot să fie invariante la unele permutări. Dacă se consideră mulţimea permutărilor
c.are nu alterează nici una din relaţiile dintre soluţii, se poate enunţa următorul rezultat.
Mulţimea acelor permuttlri care invariaziJ. toate relaţile H(a.1 , ••• , a.11) = O cu coeficienţi m2.
este un subgrup S 11 • Acest subgrup este grupul Galois al ecuaţiei.

Exemplul 4 . Fie de găsit grupul Galois al ecuaţiei f(x) = (x 2 - 2) {x2 - 3) = O. Rădă­

cini le acestei ecuaţii sînt cxt = Vi, a.z = - y'2, a.a = y'i a., = - y'3. Treb uie găsite toate
permutările de patru elemente care lasă invariante relaţiile dintre aceste rădăcini. Este suficient
să se ~onsidere relaţiile H 1 (a.1 , ..• , a.,) = a.1a.z = 2 şi H!(a.1 , ••. ,a.,) = a.aa., = 3, din care se poate
uşor vedea că permutările

e = (1 2 34),
1 2 3 4 Pt = ( 2
1 2 3 4)
1 3 4 ' Pa = {1 2 34) şt. Pa = (1 2 34)
1 2 4 3 2 1 4 3

sînt exact elementele grupului Galois G, deoarece orice permutare care ar duce a.1 sau exz în a.a
sau a., sau viceversa, ar altera relaţiile H 1 sau H 2 •
Dacăf{x) = O este ecuaţia generaliJ. de gradul n, adică f(x) = O este o ecuaţie cu coeficienţi
nedeterminaţi care pot fi înlocuiţi în mod arbitrar prin elemente din orice corp, atunci nu mai
există alte relaţii în afară de cele de mai sus, care poartă numele de relaţii elementare sime-
trice, şi consecinţele acestora.
438 Matematici supet'ioa'Ye

Grupul Galois al ecuaţiei generale de gt'adul n este grupul simetric s,..

Grupul Galois al unei ecuaţii şi al corpului ei de descompunere. Pentru a găsi o legă.tură
între grupul Galois G al unei ecuaţii f(x) = O şi un corp de extensie se consideră corpul de
descompunere L al polinomului f(x) peste 2. Fie Ot1 , ••• , Otn rădăcinile polinomului în L şi se
presupune că toate sînt distincte. Dacă A este un automorfism relativ al lui L peste 2, atunci
orice relaţie raţional! H(Ot1 , .•. , Otn) = O cu coeficienţi în 2 este transformată. prin A in
H(AOt1 , ... , A<Xn) = O. Deoarece orice izomorfism relativ al lui L transformă ră.dăcinile lui f(x)
tot în ră.dăcini ale lui f(x), se poate scrie A0t1 = Oti 1 , A~ = Oti ,' ••• , A0t11 = Oti11 • Astfel, orice auto-
morfism relativ A, cu alte cuvinte, orice element al grupului Galois al lui L peste 2 defi-
1 2 ... n )
neşte o permutare p = . . . a ră.dă.cinilor ecuaţiei f(x) = O şi permutarea aparţine
( zl 1z •.. Zn
grupului Galois al ecuaţiei. Se poate ară.ta că. aplicaţia definită. prin A - p este de fapt un
izomorfism al grupului Galois al extensiei L peste Q pe grupul Galois al ecuaţiei f(x) = O.

Exemplul 5. Grupul Galois al ecuaţiei f(x) = (x 2 - 2)(x 2 - 3) se compune din elementele

(vezi exemplul 4)

e = (12 ~
12 3 i
4) , Pt =
(12 3
2 1 3 4 '
4) Pz =
( 1 2 3 "~)
1 2 i 3
l 2 3 4)
şi Pa = ( 2 1 4 3 .

Grupul Galois al corpului de extensie corespunză-tor Q ( V2, V3) se compune din elementele
e', P't, p~ şi p; care au urmă.torul efect asupra lui V2 şi YJ:

e'-V2- V2, VJ- V3

-
e -e'
Pi-V2- -Vi, V3- V3 Pt-P'r.
p~- V2,vz- VJ- -V3 Pz- P~
p;- V2-- Y2 VJ-- V3 Pa- p;.
Se poate verifica uşor că. această. aplicaţie este .un izomorfism între cele două. grupuri Galois.
Rezolvarea ecuaţiilor prin r adicali. Pe lîngă. problema existenţei soluţiilor, adică. a consti-
tuirii unor extensii de cor:puri în care ecuaţia dată. să. admită. soluţii, o importanţă. deosebită
prezintă. şi problema calculării soluţiilor. Pentru ecuaţiile de gradul doi există. formule de rezol-
vare binecunoscute iar pentru ecuaţiile de gradul trei acestea se obţin prin extragerea ră.dă.cinii
pă.tratice şi cubice, cu ajutorul formulelor lui Cat'dan. FERRARI, un elev al lui Geronimo CARDANO
( 1501 - 1574) a găsit formule analoage pentru ecuaţia de gradul patru. De atunci, mulţi mate-
maticieni s-au străduit zadarnic să. gă.sească formule analoage de rezolvare a ecuaţiilor de grad
mai mare decît patru prin radicali. Prin radical se înţelege o soluţie a ecuaţiei x 11 - a = O
şi se notează. cu ya.
Abia la începutul secolului al 19-lea matematicianul norvegian ABEL a
demonstrat imposibilitatea existenţei unei formule care să. exprime soluţia ecuaţiei algebrice
generale de grad mai mare decît patru, în funcţie de coeficienţii acesteia, prin radicali şi operaţii
de bază.. Acelaşi lucru a fost demonstrat aproape concomitent şi independent de mate-
maticianul francez Evariste GALOIS ( 1811- 1832) care a dat şi un criteriu necesar şi suficient
pentru ca soluţia unei ecuaţii speciale de grad superior să. poată. fi exprimată. cu ajutorul
radicalilor şi al operaţiilor fundamentale.
O expresie radical (3, peste un corp P se defineşte în modul urmă.tor: există. un element
g1 e P şi un numă.r finit de polinoame g 2 (x1), ga(x1, x 2), •.• , gm(x 1 , . •• , Xm- 1) şi g(x1 , •• . , Xm) şi
întregi pozitivi n 1, • •. , nm astfel încît f3 = g(f31 , • .. , f3m) cu (31 = n~it, (3 2 = n4'iz(f3t), f3a =
.:./(gaBl, Bz), ... , f3m = n~Cm(f3t, ..., f3m-t)·
11
=

Exemplul 6. Cu g 1 = 2, g2 = 6xf + 5x1 + 3 şi g(x1 , x 2) = ( 1 + 3x1)x2 + 7x1 + 2 şi

n1 = 1 şi n 2 = 4, se obţine expresia radical f3:

f3 = g$1 • f3 2 ) = (1 + 3 V2) 3 t{6(.J2>a + 5V2 + V3 + 1 V2 + 2

peste corpul numerelor raţionale. Aici se obţine:

~1 = Y2 şi ~2 = ţr 3 + 5 ..j2 + 6 ( V2>a
 439

O ecuaţie f(x) =0 este rezolvabilă prin radicali peste P dacă soluţiile ei sînt expresii radicali
peste P. În limbajul teoriei corpurilor o expresie radical corespunde unui şir de corpuri:

unde {3 este un element al lui K şi fiecare extensie Kt+t peste Kt se obţine prin rezolvarea
unei ecuaţii de tipul x"' - gt(f31 , •.. , f3t- 1) = O. În acest caz corpul K se zice rezolvabil.
Astfel, în limbajul teoriei corpurilor rezolvabilitatea unei ecuaţii poate fi exprimată în mo-
dul următor.

Ecuaţia f(x) =O este rezolvabilă prin radicali dacă şi numai dacă există un corp rezolvabil
K care conţine corpul de desco'!'punere L al polinomului f(x).

Se poate arăta că în aceste condiţii corpul de descompunere L al lui f(x) trebuie să·
fie rezolvabil:

Ecuaţia f(x) = O este rezolvabUi prin radicali daci şi numai daci corpul de descom-
punere L al polinomului f(x) se poate obţine dintr-un şir de corp\ui P = K 0 s; K 0 ({3J =
= K 1 S: •••. S: Km-1 (f3m) = l(m = L, in care fiecare corp Ki+t = K,(f3t+J se obţine din
K, prin adjuncţia unei soluţii a ecuaţiei binome x"' - bt =O.

Se poate arăta existenţa unui şir în care fiecare corp este corpul de descompunere al
unei ecuaţii de forma x" - b = O peste corpul precedent. Din teorema fundamentală a lui
Galois rezultă existenţa unui şir de subgrupuri în grupul Galois G
G = H m 2 H m-t 2 ... 2 H 1 2 H 0 = E,

în care fiecare subgrup este normal în predecesorul lui şi grupurile factor sînt izomorfe cu
grupul Galois de extensii din şirul de corpuri. Acestea sînt întotdeauna abeliene în cazul ecua-
ţiilor binome dacă corpul de bază conţine toate cele n rădăcini ale unităţii. De aici rezultă
că grupul Galois are o serie de compoziţie cu factori de ordin prim. Reciproca este de ase-
menea adevă.rată şi astfel se obţine criteriul:

Ecuaţia f(x)=O estf! rezolvabili prin radicali daci şi numai daci grupul ei Galois este
rezolvabit.

Deoarece grupurile simetrice de grad 2, 3 şi 4 sînt rezolvabile, rezultă că ecuaţiile de grad

2, 3 şi 4 sînt rezolvabile prin radicali. Grupurile simetrice de grad .5 şi mai mare nu sînt
însă rezolvabile şi de aceea nu există formule pentru soluţiile ecuaţiilor de grad mai mare
sau egal cu .5. Acest rezultat a fost găsit în mod independent de către GALOIS şi ABEL. Abel
nu a reuşit însă să dea un criteriu general de rezolvabilitate prin radicali.
Ecuaţia cubici. Forma redusă. a cubice (vezi cap. 4) este x 3 + px + q, = O, unde
ecuaţiei
p şi q sînt elemente ale unui corp P. Grupul Galois al ecuaţiei este S 3 • Seria de compoziţie
Sa 2 A 3 2 E a grupului Galois corespunde unui şir de . corpuri P S: K s; N. Au loc rela-
ţiile [S 3 : A:J = [K : P] = 2 şi [A 3 : E] = [N : K] = 3. Pentru a simplifica lucrurile să presu-
punem că P conţine rădăcinile cubice ale unităţii. Trecerea de la P la K se face prin adjunc-
ţia la P a rădăcinii pAtrate VD, unde VD trebuie să rămînă fix la permutările din A 3 •
Din această condiţie se obţine V:D = V- 4p 8 - 27q2 • Dacă se notează soluţiile ecuaţiei ini-
ţiale prin cx,_, ~. ata şi se formează rezolventa lui Lagrange, r = ot1 + ~ + <;iota, unde <a>t• (;)sînt
rădăcinile cubice ale unităţii, atunci se poate arăta că r 3 = 27qf2 + (3/2) V-3D = s se gă­
seşte în corpuri K = P( VlJ). Se obţine acum extensia N prin adjuncţie la K a lui r = :Y"S.
Rădăcinile ot1 , otz, ata se pot calcula acum din ecuaţiile ot1 + otz + ata = O, ot1 + ~ + ~ = r
şi ot1 + ~ + wota = - 3pfr.

Construcţii cu rigla şi compasul. Problema construcţiilor numai cu rigla şi compasul poate

fi formulată astfel: dintr-o mulţime infinită de puncte date în plan, să se construiască un
+40 Matematici superioare

anumit punct printr-un număr finit de paşi, la fiecare pas procedîndu-se în unul din modurile
următoare:
1. Linia· poate fi folosită numai pentru a uni două puncte date sau construite anterior.
2. Compasul se poate folosi numai pentru trasarea cercurilor al căror centru se cunoaşte
sau a fost construit anterior.
3. Puncte noi se pot construi prin intersecţia a două linii drepte, a unei drepte cu un
cerc sau a două cercuri construite după regulile 1) 'iau 2).
Pentru a obţine totalitatea punctelor ce pot fi astfel construite se transpune problema din
limbaj geometric în limbaj algebric. Acest lucru se face prin introducerea unui sistem de
coordona te carteziene rectangulare în care se reprezintă punctele P 1 , P 2 , ••• , Pn în aşa fel încît
de exemplu punctul P 1 să fie în origine şi P 2 punctul (0, 1). Dacă K este cel mai mic corp
care conţine coordonatele tuturor punctelor date, atunci se poate arăta prin metodele geo-
metriei analitice că toate punctele construibile printr-un singur pas de tipul 1), 2) sau 3)
trebuie să aibă coordonatele în K sau într-un corp obţinut din K prin adjuncţie de rădăcini
pătrate. De asemenea se mai poate arăta că toate operaţiile raţionale şi extragerea rădăcinilor
pătrate se pot efectua prin succesiuni de paşi de tipul 1), 2) şi 3). În genera{ se obţine
următorul criteriu important.

Un punct poate fi construit numai cu linia şi compasul dacă şi numai dacă coordonatele
lui se găsesc intr-un corp de extensie normal finit ; al lui K , al cărui grad in raport cu K este
putere a lui 2.

Deoarece în multe cazuri se pune problema construcţiei unei cantităţi x date de o ecuaţie
f(x) = O, criteriul se poate reformula: O mărime x se poate construi cu rigla şi compasul dacă
şi numai dacă ecuaţia j(x) = O se poate rezolva în K prin radicali de ordinul doi.
Problemele clasice ale matematicii greceşti precum construirea cu rigla şi compasul a unui
pătrat de arie egală cu un cerc dat ( cvadratura cercului), împărţirea unui unghi în trei păr ţi
egale (trisecţiunca unghiului), sau determinarea muchiei unui cub cu volumul dublu faţă
de un cub dat (duplicarea cubului) s-au dovedit a fi imposibile. Formularea algebrică a dupli-
cării cubului este x3 - 2 = O, unde x este latura cubului cerut. Această ecuaţie este ireducti-
bilă în corpul numerelor raţionale . Fiecare dintre rădăcini generează o extensie de corp de
gradul 3. Un astfel de corp nu poate fi niciodată conţinut într-o extensie de corp al cărui grad
este o putere a lui 2.
Trisecţiuqea unghiului oc este echivalentă cu construcţia unui segmeut de lungime cos (oc/3),
unde cos oc este dat. Ecuaţia rezultată este 4[cos oc/3]3 - 3 cos (oc/3) - cos oc = O. Se pune
problema dacă rădăcinile ecuaţiei 4x3 - 3x - cos oc = O se găsesc într-o extensie de gradul
2m (m număr natural) a corpului Q(cos cx), unde Q este corpul numerelor raţionale. Se poate
arăta că ecuaţia este în general ireductibilă şi exact ca în cazul duplicării cubului, fiecare
rădăcină generează un corp extins de grad 3 şi deci nu există o regulă generală de construcţie
cu rigla şi compasul a trisecţiunii unghiului.
Cvadratura cercului se reduce la construcţia unui segment de lungime f;. Deoarece 1t
este transcendent în corpul numerelor raţionale şi deci nu satisface o ecuaţie algebrică, rezultă
că această problemă este de asemenea nerezolvabilă.

Construcţia unui poligon regulat. Rădăcinile de ordinul n ale unităţii divid cercul unitate în ·H
arce egale. Un poligon regulat cu n laturi înscris în cercul unitate se poate construi numai cu rigla
şi compasul dacă şi numai dacă n este de forma 2'p 1 p 2 ••• Pt. unde l este un întreg nenegativ
şi p 1 , p 2 , ••• , P~& sînt numere prime ale 'lui Fermat distincte, adie~ numere prime de forma
2m + 1. Astfel, poligonul regulat poate fi construit numai cu rigla şi compasul pentru n = 3
4, 5, 6, 8, 10, 12, 15, 16, 17, 20, 24, ... , 257 ' ....
Aplicaţii. Teoria corpurilor are multe aplicaţii în alte domenii ale matematicii. În teoria
algebrică a numerelor, metodele teoriei corpurilor şi în special teoria lui Galois sînt aplicate
în studiul aritrr etic .al numerelor algebrice, adică a elementelor unei extensii a corpului nume-
relor raţionale. Diferitele clase de funcţii care fac obiectul teoriei funcţiilor corn plexe (vezi
cap. 23), de ex. funcţiile raţionale sau eli ptice formează un corp şi se pot aplica în studiul
lor rezultate din teoria corpurilor. Reciproc, în mod frecvent, rezultate din teoria funcţiilor
complexe se aplică în algebră, de ex. la demonstrarea teoremei fundamentale a algebrei sau
la studiul aprofundat al proprietăţilor corpului numerelor complexe. V arietăţile algebrice
vor face obiectul capitolelor 32 şi 33.
A lgebf'iJ liniariJ -4-41

17. Algebră liniară

17.1. Sisteme de ecuaţii

liniare ... . 441 17.5. Matrice ................. . 459
17.2. Determinanţi ........... . 444 17.6. Valori proprii ............. . 465
17.3. Spaţii vectoriale ........... . 447 17.7. Algebra multiliniară. ........ . 468
17.4. Aplicaţii liniare ........... . 4.56

17.1. Sisteme de ecuaţii liniare

În cap. 4, s-a examinat în ce condiţii şi prin ce mijloace se pot rezolva ecuaţii de forma
ax =b sau ax + by = c, dacă. a, b şi c sînt numere_ raţionale, reale sau complexe. Prima ecuaţie
conţine variabila x şi a doua variabilele x şi y. In a~bele cazuri, variabilele apar la pute-
rea întîi; astfel de ecuaţii se numesc liniare, respectiv în una sau două. variabile. În general,
o ecuaţie liniariJ în n variabile (sau necunoscute) x 1, x 2 , ..• , Xn este o ecuaţie de forma a 1 x1 +
+ a 2 x 2 + ... + a,.x,. = b.
Numerele~. a 2 , ••• ,an se numesc coeficienţi şi b este constanta. sau termenul liber al ecuaţiei.
Pentru n = 1 şi n = 2 se obţin cazurile menţionate mai sus.
Multe probleme din matematică. conduc nu la o singură. ecuaţie liniară. ci la un sistem
de astfel de ecuaţii.

Sisteme de ecuaţii Uniare. Un exemplu simplu de sistem de ecuaţii liniare simultane este
dat de cele două. ecuaţii ală.turate. Aici a 1 , a 2 , b1 , b2 , c1 şi c 2 sînt numere
date. O soluţie a unui astfel de sistem de ecuaţii este o pereche de numere a1x + btJ = el,
(x, Y) astfel încît dacă. x se înlocuieşte prin x şi v prin fi , ambele ecuaţii 02 x + b2Y = c2 •
sînt simultan satisfă.cute. Generalizînd această. situaţie,
printr-un sistem de m ec'uaţii liniare cu n variabile
(n ecunoscute) se înţelege un sistem de forma ală.tu­
rată.. În acest sistem a11 şi [bi sînt numere date
pentru i = 1, ... , m şi j = 1, ... , 11-. Indicele i indică. am1 x1 + am 2 x 2 + ... + amnXn = bm,
în ce ecuaţie a sistemului apare acest numă.r şi indi-
cele j al coeficientului ai1 indică. necunoscuta la care se referă.; de ex. a 23 este coeficientul
necunoscutei x 3 în a doua ecuaţie. O singură. ecuaţie liniară. reprezintă. un caz particular al
unui sistem caracterizat prin m = 1.
Un sistem de ecuaţii liniare se zice omogm dacă. termenii constanţi b1 , b2 , ••• , bm sînt toţi
nuli; în caz contrar, adică. dacă. cel puţin un bt este diferit de zero, sistemul se zice neomogen.
Dacă. într-un sistem neomogen toţi termenii constanţi se înlocuiesc prin zerouri, atunci se obţine
sistemul omogen asociat· sistemului dat.
O st>luţie a unui sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute este o grupă. de numere x1 , ·
x2 , ••• , x11 astfel încît înlocuind necunoscutele prin numerele corespunzătoare, toate ecuaţiile
sînt simultan satisfăcute. O grupă. de numere c1 , c2 , ••• , cn se numeşten-upluşi se scrie (c1 , c2 , ••• , c11 ).
Două. n-upluri (c1 , c2 , ••• , c,.) şi (d1 , d 2, •.. , dn) sînt egale dacă. şi numai dacă. c1 = d 1 , c2 = d 2 , •••
... , c,.=d,.. Dacă. n-uplul (xv x2 , • • • , Xn) este o soluţie a unui sistem dat de ecuaţii liniare, este ne-
cesar să. se verifice dacă. valorile Xt se gă.sesc în domeniul fundamental de variaţie acceptat. Pen-
tru a simplifica lucrurile se va presupune că. acest domeniu este mulţimea numerelor reale (com-
plexe) dacă. coeficienţii şi constantele sistemului sînt numere reale ~respectiv complexe).
Studiul soluţiilor unui sistem de ecuaţii liniare conduce la trei probleme care trebuie tra-
tate separat. Prima este problem3. existenţei soluţiilor. Aceasta se referă. la condiţiile în care
un sistem admite soluţii; de ex. ecuaţia O • x = 1 nu are soluţii. A doua problemă. este aceea
a găsirii unei metode de obţinere a soluţiei pentru un -sistem dat de ecuaţii liniare. În sfîrşit,
a treia problemă. este aceea a găsirii tuturor solutiilor unui sistem dat de ecuaţii liniare.

Existenţa soluţiilor. Următoarele proceduri aplicate unui sistem de ecuaţii liniare nu mo-
difică. rezolvabilitatea sau nerezolvabilitatea acestuia şi nici eventualele soluţii:
1. Adunarea unei ecuaţii a sistemului la o altă. ecuaţie a sistemului.
2. Înmulţirea ecuaţiilor sistemului prin factori nenuli.
3. Schimbarea ordinii ecuaţiilor.
442 Matematici supe'l'ioare

Exemplul 1. 2x1 + x2 = 1 2x1 + x 2 = 1 1

X1 + Xz = 4 ____. 7x2 = -7
Toate sistemele au soluţia: unică x1 = 1, x2 = - 1.

Următorul criteriu dă un indiciu teoretic asupra rezolvabilităţii unui sistem. El mai

poate fi folosit în practică pentru a arăta că un sistem dat nu are soluţii.
Un sistBm de ecuaţii linia'l'e a're o soluţie dacă ~i numai dacă este îndeplinit(} u'l'm41oa'l'ea
condiţie: dacă pin aplica'l'ea 'l'epetattl a operaţiilO'I' 1 ~i 2 ~e ajunge la o ecuaţie în ca'l'e toţi coeji-
cienţii sînt nuli, atuKci te'l'menul libe'l' al ecuaţiei este de asemenea nul.
Exemplul 2. Sistemul alăturat de ecuaţii nu are soluţie. După cum arată numerele scrise
cu roşu, ecuaţiile sînt înmulţite cu - l, 1 şi - l respectiv
şi apoi se adună; rezultă ecuaţia
2
+ + _1
X1 + Xz + Xa
xl 2 Xz Xs- 1
=
O· x 1 + O· x 2 + O· x 3 = 1 - x1 + x 2 = - 1
Ecuaţii omogene şi mulţimea soluţiilor lor. Problema găsirii tuturor soluţiilor unei ecuaţii
neomogene d<~cte se poate reduce la problema mai simplă a găsirii tuturor soluţiilor sistemului
omogen asociat. Aceasta este o consecinţă a următoarelor proprietăţi, ale soluţiilor unui sistem
omogen (se observă analogia cu operaţiile 1 şi 2).
1. Dacă (x 1 , x2 , ••• , Xn) şi (ih. y2 , ••• ,fin) sînt soluţii ale unui sistem omogen de ecuaţii liniare,
atunci şi (x1 + y1 , x2 + y2 , ••• , Xn + Xn) este o soluţie a aceluiaşi sistem.
2. Dacă (x1 , x 2 , ••• , Xn) este o soluţie, atunci şi (cxl> cx 2 , •• • , cxn) este o soluţie.
3. n-uplul (0,0, ... , O) este soluţie a oricărui sistem omogen şi se numeşte soluţie banală.
Din proprietăţile 1 şi 2 rezultă că dacă (z~l>. z~l>, ... , z~U); (z1Z>, z~2) , ... , z~2>), ... , (xim~.
x~m>, ... , xAm>) sînt m soluţii ale unui sistem omogen de ecuaţii liniare, atunci ~(z~u, x~t>, ...
... , x~l>) + ~(xi2>, x~z>, ... , x~z>) + ... + A,n(x~m>, x~m>, ... , z~m>) = ().tz1u + Azx1z> + ...
... + AmX~m>, ... , ).1z~l> + ~x~2 > + ... + AmX~m>) este o soluţie a sistemului pentru orice nu-
mere reale Ai (i = 1, 2, ... , n). O astfel de sumă de multipli se numeşte combinaţie liniară .
Astfel din 1 şi 2 rezultă că orice combinaţie liniară de soluţii ale unui sistem omogen de
ecuaţii liniare este tot soluţie.
Aceste proprietăţi nu sînt valabile pentru soluţiile sistemelor de ecuaţii neomogene. Totuşi,
următoarea teoremă stabileşte legătura dintre soluţiile unui sistem neomogen şi acelea ale sis-
temului omogen asociat.

Dac-l se adună o soluţie a sistemului omogen la o soluţie . arbitrară a sistemului neomogen,

atunci rezultatul este o soluţie a sistemului neomogen. Dacă se alege o soluţie arbitrară dar
fixată a sistemului neomogen, atunci orice soluţie a sistemului neomogen se poate obţine prin
adăugarea unei soluţii a sistemului omogen la soluţia aleasă.

Rezolvarea prin eliminare şi algoritmul lui Gauss. Această metodă poate fi folosită pentru
găsirea unei singure soluţii din totalitatea acestora, pentru un sistem de ecuaţii liniare dat.
Algoritmul se pretează la folosirea lui pe calculator şi din acest motiv a căpătat o impor-
tanţă mai mare în ultimii ani. Ideea de bază a metodei este următoarea: folosind operaţiile
1 şi 3, mulţimea dată de m ecuaţii cu n necunoscute se transformă într-o nouă mulţime de m
ecuaţii cu n necunoscute în care una dintre necunoscute, de ex. x 1 apare într-o singură ecuaţie.
Se spune că x 1 a fost eliminat din celelalte m - 1 ecuaţii. Prin aceeaşi metodă aceste m - 1
ecuaţii se transformă în aşa fel încît o altă necunoscută ex. x 2 apare numai în una dintre
acestea. Repetînd procedeul, se ajunge în final la un sistem în care x 1 apare doar în prima
ecuaţie, x 2 numai în a doua ş.a.m.d. Acest sistem se rezolvă uşor.
Următorul exemplu foarte simplu ilustrează algoritmul lui Gauss.

Exemplul 3
3x1 - 3x 2+ x3 = O ( 1) Ecuaţia 2 nu conţine pe x1 , această variabilă apare nu.m ai
4x2 - x3 = 5 (2) în ecuaţiile ( 1) şi (3). Înmulţind pe ( 1) cu -2/3 şi adu-
2x1 - 2x2 + x3 = 1 (3) nînd-o la (3), se obţin ecuaţiile ( 1'), (2') şi (3'). Cum x 2
lipseşte din ( 3'), nu mai este. necesar să fie eliminat. Din
3x1 - 3x2 + x 3 = O ( 1') (3') se poate vedea uşor că x3 = 3 şi apoi substituind
4x2 - x3 = 5 (2') această valoare în (2') se obţine valoarea x 2 = 2 şi din
x 3J3 = 1 (3') (1'} x1 = 1.
Algebrd liniard

Un exemplu mai dificil este acela cînd

se dau trei ecuaţii cu patru necunoscute a 11x1 + a 11 x11 + a 13x3 + a 14x 4 = b1 (1) ~
cu coeficienţi generali. La aplicarea a 111x1 + a 21 x11 + a 13 x3 + a 14x4 = bs (2)
operaţiei 3, se poate presupune, dacă. a 31x1 + a 311 x1 + a 33x8 + a 34x4 = b3 (3)
este necesar, că. 4t1 în sistemul ală.tu-
rat S este diferit de zero.
Atunci sistemul S 1 se poate obţine din auxt + a12Xs + 4taXa + a1,x, = b1 (1')
S scăzînd ecuaţia (.1) înmulţită. cu a72X2 + a;axa + a,~.aXc = b; (21)
a 21 /a11 , respectiv a 31 /a 11 din ecuaţiile (2) ~ 0 ·azXs + a33xa + a3,x, = ba (3')
şi (3) respectiv.
Aici ai1 = at1 - a,1aufa11 şi bi = b, - a~tb 1 /au(i = 2, 3; j = 2, 3, 4). Dacă. toţi coeficienţii
în .(2') şi (3') sînt nuli şi b~ sau b; sînt diferiţi de zero, atunci după. criteriul din para-
graful precedent sistemul nu are soluţie. Dacă. pe de altă. parte b; b;
= = O, atunci x2 , x 3
şi x 4 pot fi aleşi in mod arbitrar şi x1 se determină. din ecuaţia ( 1). Dacă. nu are loc nici
unul din aceste cazuri, atunci eventual schimbînd (2') şi (3') între ele şi renumerotînd necu-
a;
noscutele, se poate aranja ca 2 să. fie diferit de zero. Pentru a nu încă.rca notaţiile, vom
presupune că. sistemul S 1 satisface această. condiţie (în exemplul ală.turat).
Sistemul S 11 se obţine din S 1, scă.zînd ecu-
aţia (2') înmulţită. cu a; 2 fa~ 1 din ecuaţia (3'). aux1 + a}2Xs + afaxa + a~,x, = bf (1 Î
Aici a31 = a; 1 - a;sal;fa~ 3 • şi b; = b; - (g
Sa azzXz + apxa + aJ'x' = b~
a 33 x3 + a 34 x, = ba
(2 *)
(3 ")
b 1 /a 22 U = 3, 4). Cum în etapa urmă.-
1 , 1
- a 32
toare dacă. a3a = a;, = O, trebuie deosebite două. cazuri. Dacă. b;
= O, atunci x3 şi x4 pot
fi aleşi în mod arbitrar şi x1 şi x 2 se determină. din ( 1*) şi (2 *) .
Fie acum a; 3 =F O. Dacă. x 4 se ia egal cu un numă.r d, atunci x3 se determină. din ecuaţia
(3"), x 2 din ecuaţia (2") şi, în sfîrşit, x 1 din ecuaţia ( 1"). Pentru orice d există. cîte o soluţie
şi toate soluţiile se pot obţine în acest mod. Dacă. a5s = O dar a3, =F O, atunci soluţiile se
obţin in acelaşi mod schimbînd pe x 3 şi x 4 •

Exemplul 4. Din sistemul dat S 1 se obţi-

ne sistemul S 2 prin schimbarea primelor două. S1 1
1 - x3 + 4x4 = 2
linii între ele. În S 2 se scade ecuaţia ( 1) înmulţită. ~ x1 - 2x2 + 4x8 + 3x4 = 4
cu 0/1 = O din (2) şi ( 1) înmulţită. cu 3/1 = 3 3x1 - 6x2 + 8x3 + 5x4 = O
din (3). Se obţine astfel sistemul Sa· s, se ob-
ţine din S 8 prin schimbarea lui x 2 cu x 4 şi x1 - 2x2 + 4x3 + 3x4 =
4 ( 1)
se renotează. atunci prin x~ respectiv x~. În - x3 + 4x4 =
2 (2)
s,1 se scade apoi (21 ) înmulţită. cu -4/4 din 3x1 - 6x2 + 8x3 + 5x4 = O (3)
(3 ) , adică. cele două. ecuaţii se adună. obţinîn-
du-se S 5• Dacă. în S 6 se pune .f~ = .f2 = d a- x1 - 2~ 2 + 4x3 + 3x = 4 4
tunci .f3 = 2, .f~ = .f4 = 1 şi .f1 = -7 + 2d. r-s::-1 - x3 + 4x4 = 2
Astfel, mulţimea S a soluţiilor lui S 1 este S = L--= ,. 1 - 4x3 - 4x4 = - 12
= {(-7 + 2d, d, 2, 1); d real}.

s,
x1 + 3xl

Exem p>lul 5
+ 4x3 -2x~ =
4x2- .x3 =
4
2
-4x2- 4x3 = -12 1
( 11)
(21)
(31) ..M x1 + 3x~ + 4x3 - 2x~ =
4x;- Xa =
4
2
- 5x3 = -10 1

X1 + Xs + Xa = X1 + Xz + x3 = 6

~
6
2x1 + x 2 - Xa = 1 Fie două. sisteme cu patru
2x1 + Xz- x3 =O
4x1 - x 2 + 2x3 = 8 1 ecuaţii în trei variabile cu 4x1 - x2 + 2x3 = 8
- x1 + x2 + 2x3 = 7 aceiaşi coeficienţi dar mem-
- x1 + x11 + 2x3 = 7

X1 + Xz + Xa =
- x2 - 3x3 =
6 ' brul al doilea diferit.

Aplicarea algoritmului con-

Xt + xa+ Xa= 6

t
~ 11 -Xz- 2xa = -12
13x3 = 39 duce la urmă.toarele sis- 13x3 = 39 1
0= o teme: 0=-11/13

Sistemul din stinga are soluţia unică. .fa = 3, x2

nu are soluţii, ultima egalitate fiind contradictorie.
= 2 şi .f1 = 1 şi sistemul din dreapta '
Interpretarea geomerică. Se ştie din geometria analitică. că. o ecuaţie liniară. cu două.
necunoscute defineşte înt plan o dreaptd. Dacă. se asociază. fiecă.rei soluţii (.f, y) punctul
 Matematici supe,-ioare

de coordonate (x, fi), atunci imaginea mulţimii soluţiilor este o dreapt~. Tot aşa dou~ ecuaţii
cu dou~ necunoscute determină o pereche de drepte în plan şi soluţiile, dac~ există, trebuie
să fie punctele de intersecţie ale celor dou~ drepte. Se deosebesc următoarele cazuri (vezi
fig. -4.2.2, 4.2.3).
( 1) Exist~ o infinitate de soluţii şi o infinitate de puncte de intersecţie a celor dou~ drepte.
În acest caz cele dou~ drepte coincid; uneia dintre necunoscute i se poate da o valoare
arbitrară şi cealalt~ este determinat~.
(2) Sistemul admite 6 soluţie unică. În acest caz dreptele se intersecteaz~ într-un singur
punct.
( 3) Sistemul nu are soluţii. Dreptele sînt distincte şi paralele.
În mod similar se interpreteaz~ geometric sistemele de trei ecuaţii cu trei necunoscute.
Fiecare ecuaţie determină un plan în spaţiul cu trei dimensiuni. Soluţiile sistemului sînt
punctele conţinute în toate planele.

17.2. Determinanţi

În metodele de rezolvare a sistemelor de n ecuaţii cu n necunoscute, diferite de metoda

lui Gauss, au un rol important unele funcţii de coeficienţii sistemului, numite determi-
nanţi. Aceste funcţii sînt importante şi pentru alte ramuri ale matematicii ca de ex. cal-
culul diferenţia! şi integral pentru funcţii de mai multe variabile.
Un determinant este o funcţie de n 2 variabile, scris~ de regul~ ca au "u···a.•
schem~ pâtra~ avînd forma al~turat~. Numerele au se numesc elemente
ale determinantului. Linia i a determinantului este format~ din ele- a~ ···~•
mentele care îl au pe i ca prim indice: (aii, ... , a1n). Coloana j a determinantu-
lui este formatădinelementelecare îl au pej ca al doilea indice: (a11, ... , a,.j)·
Valoarea determinantului este :E(- 1)k a 1s,• a2s,• ... , a11 sn unde indicii s1 , ••• , s,.
constituie o permutare a numerelor 1, ... , n. Suma se ia pentru toate permu~rile posîbile
ale numerelor 1, ..., n şi termenii sumei sînt toate produsele posibile care conţin exact un
element din fiecare linie şi din fiecare coloan~. Deoarece exist~ n 1 astfel de permut~ri.
suma va avea n! termeni. Semnul (- 1)k este determinat de num~rul k ,al inversiunilor din
1 2 3 .of} .
permutare; de ex. în produsul a13a21a 34an, permutarea ( are k = 3 inversiuni (mai
3 1 .of 2
exact 3 înaintea lui 1, 3 înaintea lui 2 şi .of înainte de 2) şi astfel semnul este -1.

Exemplul 1. Calculul determinanţilor 2 x2. Permut~rile

(~ ~J şi G~) au respectiv O şi 1 inversiuni. '---:·_a:__:_:__l_=_a_ll_a_aa_-_au

1
_a_u_,·
Exemplul .2. Calculul determinanţilor 3 x 3. O permutare 1t de trei elemente conţine k
inversiuni.
a.1 a12 a 13
P= a21 a22 aza

2 3

Regulile de calcul pentru determinanţii 2 X 2

şi 3 X 3 pot fi uşor memorate cu ajutorul sche-
melor alâturate, unde la determinantul 3 x 3 se
adaug~ la sfîrşit primele dou~ coloane.
Numerele legate printr-o linie roşie se înmul-
ţesc , produsele lor se adun~ şi din rezultat se
scade suma produselor numerelor legate prin linie albastr~. Rezultatul reprezint~ valoarea
determinantului. Pentru determinantul 3 x 3 aceast~ metod~ poart~ numele de regula
lui Sarrus.
AlgelwiJ liniariJ 445

Proprietăţi ale determinanţilor. Din definiţia dcterminantului se deduc următoarele

propoziţii:

1. Detenninantul este o f~cţie liniară de elementele fiecărei linii.

2. Daci se schimbi intre ele două linii, determinantul işi schimbi semnul.
3. Valoarea determinantului este zero daci una dintre linii este o combinaţie liniară a celor-
lalte, in particular, daci elementele unei linii sfnt toate nule sau daci două linii sint identice.
4. Valoarea determinantului nu se schimbi daci se adaugi la o linie o combinaţie liniară
a altor linii.
5. Valoarea determinantului nu se schimbi daci se schimbi coloanele cu Uniile şi invers.
Prima propoziţie înseamnă.: (1} Un factor comun tuturor elementelor unei linii poate
fi scris ca factor al determinantului. (2} Dacă. toate elementele unei linii se pot scrie ca o
sumă de m termeni, atunci întregul determinant poate fi scris ca o sumă. de m determi-
nanţi în care celelalte linii rămîn neschimbate. De exeinplu:

Propoziţiile 3 şi 4 sînt consecinţe imediate ale propoziţiilor 1 şi 2, iar 5 înseamnă. că.

toate teoremele privind liniile determinanţilor sînt ţ!.devă.rate şi pentru coloane.
Regulile 3 şî 4 sînt frecvent folosite în calculul determinanţilor.

E~emplul 3: . 5 3 -1
o o o = 0 2 4 5 = 0 2 4 5 =0
7 9 8 2 4 6 7

1 2 .3 5 0+ 1 1+ 1 4-1 2+3 o 1 4 2
2 -2 8 4 -1 4 2 -1 4 2
-1 3
= 2
1 - 1 3
= 2
-1 3
+
7 o 2 7 o 2 7 o 2

1 -1 3 o 4 2 o 4 2

+2
1 -1
1 -1
4 2
3
2 ..
(1-0} (-1-1}
1
(4-4}
-1
(2-2)
3
= 2
-2
1 -1
o o (v.
3 ex. 5)
7 o 2 7 ·o 2 7 o 2

Minori. Dacă. se înlă.tură. dintr-un determinant oricare m coloane şi oricare m linii , determi-
nantul (n- m} x (n - m}, care rezultă., se numeşte m inor al determinantului iniţial.

E~emplul 4.. Dacă. înlă.­

tură.m liniile 2 şi 5 şi coloa-
nele 2 şi 4 din determi-
nantul 5 X 5, rezultă. mino-
rul 3x 3.

Dacă. se înlă.tură. numai linia i, şi coloana j se obţine minorul (n - 1} X (n - 1}. Valoarea

acestui minor multiplicat cu semnul ( -1) 1+1 poartă. numele de cofactor sau complement
algebric al elementelor a,1 şi se notează. cu A ii·
 Matematici superioare

Calculul determinanţUor. Complemenţii algebrici joacă. un rol însemnat în calculul deter-

minanţilor după. cum se vede din urmă-toarea:

Teoreml (dezvoltarea unui determinant dupl Hnii): Orice determinant D poate fi calculat
cu ajutorul elementelor unei UnU ffute fi a compl ţmenţUor algebrid corespundtori: D =
= a,lA,l + a,zA,z + ... + a,,._A,,..
Din propoziţia 5 rezultă că. se poate enunţa un rezultat analog pentru coloane.

Exemplul 5. Dezvoltarea după linia a doua.

'0 4 2 4 2 o 4 2
-2 o o
1· ( -1)1+1 -1 3 + (-2) (-1)2+2 -1 3 +
1 -1 3
7 o 2 o 2 7 2

o 2 o 4
+O· (-1)1+8 3 + O• ( -1) 2 +' -1 = -189.
7 o 7 o 2

Astfel teorema de dezvoltare reduce calculul determinanţilor n x n la calculul determinanţilor

(n-1) X (n-1). Deterrninanţii cu 2 sau 3 coloane se pot calcula direct prin această. metodă.
Din exemplu se vede că. este avantajoasă dezvoltarea. după. o linie cu multe zerouri. Regu-
lile 1 şi 5 se folosesc în mod frecvent pentru obţinerea unor astfel de linii.

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii llniare prin determinanţi. Dacă. se formează. un determi-

nant D cu coeficienţii a,1 ai unui sistem de n ecuaţii liniare cu n necunoscute (în ordinea în
care aceştia apar în sistem}, atunci se definesc determinanţii D1 obţinuţi dinD prin înlocuirea
coloanei j cu coloana termenilor liberi. Dacă. valoarea lui D nu este nulă., determinanţii D şi
D1 se pot folosi la rezolvarea sistemului.

Regula lui Cramer. Dacă determfnantul D al coeffdenţUor unui sistem de n ecuaţllllniare

cu n ·necunoscute este diferit de zero, atunci XJ = DJfD (j = 1, 2, ... , n) este soluţia unică
a acestui sistem.
..
Exemplul 6. Fie sistemul din exemplul 3 care s-a rezolvat prin eliminare

3x1 - Jx, + x8 ~ O } 3 -3 o -3
4x2 =
- x8 5 D= o 4 -1 = 4, Dl = 5 4 -1 = 4,
2x1 - 2x2 + x3 = 1 2 -2 -2

3 o 3 -3 o x1 = D1 /D = 1,
D3 = O 5 - 1 = 8, D 3 = O 4 .5 12; x2 = D 1 fD = 2,
2· 2 -2 x3 = D 3fD = 3.

Pentru un sistem omogen toţi det~rrninanţii D 1 sînt nuli. De aceea un astfel de sistem
admite soluţii nebanale numai dacă. D este egal cu zero. Şi reciproca este adevă.rată.

Un sistem omogen de n ecuaţii lin iare cu n necunoscute admite soluţii neba,sa.le dac4 1i numai
dacd detef'minantul coeficienţilor este nul.
Algebră liniară

17.3. Spaţii vectoriale

Introducere . Din consideraţiile făcute în paragraful " Ecuaţii omogene" se poate obserra
că. soluţiile unui sistem omogen reprezintă u n exemplu de mu lţime de obiecte ce pot fi aduna te
sau înmulţite cu un numă.r în aşa fel încît rezultat ul să ră.mînă. în mulţime. O generalizare şi
abstract izare a acestor proprietă-ţi duce la conceptul de sp_aţiu vectorial, fundamental pent r u
înt reaga algebră. liniară..
Un spaţiu vectorial este o mulţime de obiecte sau elemente ce pot fi adunate între ele şi înmulţite
cu numere (rezultatul rămînînd un element al mulţimii) în aşa fel încît regulile obişnuite de
calcul să f'ămînă valabile.
Algebra liniară poate fi privită ca teoria spaţiilor vectoriale. Elementele unui spaţiu v ecto-
rial se numesc vectori, numerele prin care se înmulţesc acestea se numesc scalari. M ulţimea sca-
larilor poate fi mulţimea numerelor raţionale, reale sau complexe. Se pot folo~i şi structuri mai
generale (cor p uri, vezi cap. 16) . În cele ce urmează. se va lua drept mulţime a scalarilor ,
mulţimea numerelor reale. Proprietă-ţile caracteristice ale u nui spaţiu vectorial V sînt urmă ­
toarele (x, y, z sînt elemente ale spaţiului şi a şi b scalari):
1. Asociativitatea adutlării: (x + y) + z = x + (y + z),
2. Comutativitatea adunării : x + y = y + x,
3. Existenţa elemmtului nul: Există. un element O în V astfel încît x+O=x pentru orice
x din V.
4. Existenţa elementului invers : Pentru orice x din V există. un element - x în V astfel încît
x+(-x)=o.
5. Asociativitatea înmulţirii: a(bx) = (ab) x.
6. Existenţa elementului unitate: lx = x.
7. 'Prima lege de distributivitate: a(x + y) = ax + ay.
8. A doua lege de distributivitate: (a + b)x = ax + bx.
Orice mulţime în care s-a definit adunarea eleme11.telor şi o înmulţire cu scalari pentru ca'rc
.-ezultatul aparţi'lte tot mulţimii şi satisface proprietdţile 1-8 este un spaţiu vcctcrial.

Exemple de spaţii vectoriale. 1. Mulţimea tuturor polinoamelor fo;mează. un spaţiu vec-

torial. Dacă. f(x) = a 1~xn + ... + a1 x + a0 şi g(x) = bmxm + ... + b1 x + b0 sînt polinoame şi
1~ > m, atunci suma lor este f(x) + g(x) = anxn + ... + am+lxt1Hl + (am + bm) x 911 + ...
... +(~ + b1 )x + (a 0 + b0 ). Produsul a· f(x) al unui numă.r real cu polinomulf(x) este a· f(x) =
= (aan) xn + ... + (aa1) x + (aa 0 ). Proprietă-ţile 1-8 sînt uşor de verificat. Elementul nul O
este polinomul f(x) = O.
2. Mulţimea tuturor f u1~cţiilor derivabile şi de asemenea mulţimea funcţiilor i1ttegrabile for-
mează spaţii vectoriale. Elementul zero este tot funcţia f(x ) ~ O. Funcţiile se adună prin adu-
narea valorilor lor şi se înmulţesc cu un număr prin înmulţirea valorilor cu acest număr.
3. Mulţimile de numere reale sau complexe formează un spaţiu vectorial cu regulile de adu-
nare şi înmulţire obişnuite.
4. Mulţimea n-uplurilor de numere reale (a 1 , a 2 , ••• , an) formează un spaţiu Yectorial Rn
pentru orice numă.r natural n. Adunarea se defineşte prin (a1 , a 2 , • •• , an) + (b 1 , b2 , ••• , bn) =
= (a1 + b1 , a2 + b2 , ••• , an + bn) şi înmulţirea prin a(a1 , a 2 , ••• , an) ~ (aa 1 , aa 2 , ••• , a.an)·

Algebra vectorială

Spaţiul vectorial V 3 • În acest paragraf se studiază. proprietăţile u nui spaţiu vectorial deo-
sebit de important. Acesta joacă un rol cent ral în fizică şi tehnologie şi ilustrează importanţa
spaţiilor vectoriale şi a întregii algebre liniare pentru aplicaţiile practice. Denumirea de vector
s-a folosit numai pentru elemente ale acestui spaţiu particular la începu t şi abia mai tîrziu a
fost generalizată în terminologia actuală.
Vectorii se vor descrie mai întîi geometric pornind de la spaţiul cu trei dimensiuni în care
s-a definit lungimea, lăţimea şi înălţimea. Se defineşte o translaţie a spaţiului asociind fie-
că.rui punct P un punct Q astfel încît segmentele (orientate) care unesc punctele cu imaginile
lor sînt paralele şi au aceeaşi lungime. O astfel de translaţie mai poartă numele de vector.
Din definiţie rezultă. că. un vector este complet determinat dacă. se cunoaşte efectul lui
448 Matematici superioare

asupra unui singur punct, adică. dacă. se cunoaşte punctul Q asociat lui P. De aceea vec-
-+
torul se poate caracteriza prin segmentul PQ, unde să.geata indică. orientarea de 1~ P la Q.
Un astfel de segment
orientat esteunreprezentant Un vect01' este o translaţie a spaţiului cu trei dimensiuni
al vectorului. Punctul P
poartă. numele de punct iniţial sau punct de aplicaţie iar Q este punctul -de terminaţie
sau extremitate a vectorului (fig. 17.3.1). Pentru orice punct P, există. un reprezentant
al orică.rui vector avînd pe P ca punct iniţial şi orice punct Q apare ca extremitate a
unui anumit reprezentant. Diferiţi reprezentanţi ai aceluiaşi vector sînt paraleli şi au aceeaşi
lungime. Are deci sens să. se definească. lungimea sau modulul sa~ nMma unui vector
ca distanţa dintre punctele P şi Q pentru orice reprezentant al lui a. Lungimea lui a se
. -+
notează. prin 1 a 1 sau 1 PQ 1· Ea este întotdeauna o cantitate nenegativă.. Vectorii de lungime 1
se numesc vectori unitate.

17.3.1. Reprezentant
al unui vector
17.3.2. Egalitatea vectorilor

În cele ce urmează. majoritatea celorlalte concepte ale algebrei vectoriale se vor intro-
duce cu ajutorul reprezentanţilor. Dar este incorect să. se identifice vectorul cu un singur
reprezentant. Dificultă.ţile ce apar cind se face o astfel de identificare pot fi evitate dacă. se
specifică. că. printr-o translaţie paralelă. a unui reprezentant al unui vector se obţine tot
un reprezentant al aceluiaşi vector. Se poate enunţa propoziţia:
• Doi vectori sint egali daci şi numai daci oricare din reprezentanţii lor au aceeaşi lungime
şi aceeaşi direcţie. Toate ~gmentele paralele de lungime egali şi cu aceeaşi orientare sint
reprezentanţi ai acelUiaşi vector (fig. 17.3.2).

Pentru a obţine un spaţiu vectorial trebuie definite adunarea vectorilor Şi înmulţirea cu

scalari.
Adunarea vectorilor. Suma a doi vectori a şi b este translaţia a + b obţinută. prin efec-
tuarea succesivă. a translaţiilor a şi b. Folosind reprezentanţi, suma poate fi definită. in modul
-+ -+
urmă.tor: Dacă. PQ este un reprezentant al lui a în P şi QR un reprezentant al lui b in Q, atunci
-+ .
PR este un reprezentant al lui a + b (fig. 17.3.3). Se poate vedea uşor că. adunarea astfel
-+ -+
definită. nu depinde de alegerea reprezentanţilor. Dacă. se consideră. reprezentanţii PQ, PQ',
-+ -+ -+
Q'R şi QR ai lui a şi b în P, a in Q' şi b in Q, se obţine U_!l paralelogram cu diagonala PR re-
prezentind atît pe a + b cît şi pe b + a (fig. 17.3.4). In consecinţă a + b = b + a şi deci
adunarea este comutativd.. Tot aşa de uşor se verifică. asociativitatea adund.rii (a + b) + c =
= a + (b ·+ c) (fig. 17.3 ..5).
s

17.3.4. Comutativitatea 17.3 ..5.

Asociativitatea
adună.riivectorilor adună.riivectorilor
17.3.3. Adunarea vectorilor a+ (b + c) =(a+ b) +c
Algebnl liniară

Din aceste legi rezultă. urmă-toarele reguli de adunare a mai mult decît doi vectori:
Mai mulţi vectori se pot aduna alegînd cfte un reprezentatnt pentru fiecare vector,
astfel înctt extremitatea fiec4rui .,:eprezentant să f ie punct iniţial al vectorului urmiUor. Suma
sau rezultanta este vectorul reprezentat prin segmentul care porne1te din punctul iniţial al pri-
mului reprezentant şi se termină în extremitatea ultimului reprezentant.
Vectorul nul. Translaţia prin care P este dus în P şi care invariază. astfel punctele spa-
ţiului defineşte vectorul nul care se notează. cu O. Acestui vector nu i se poate ataşa o
anumită. direcţie şi lungimea lui este egală. cu O. El are proprietatea că. a r O = a pentru
orice vector a.
Scăderea. Pentru a defini scăderea vectorilor se foloseşte existenţa inversului unic pen-
tru orice vector. Dacă. a + b = O, atunci b = -a şi se obţine un reprezentant al lui b schimbînd
intre ele punctul iniţial şi extremitatea unui reprezentant al lui a (fig. 17.3.6). Astfel, -a
are aceeaşi lungime ca şi a dar direcţia lui este opusă. direcţiei lui -a. În particular O = -0.
Acum are sens să. se definească. diferenţa a - b a doi vectori prin suma lui a cu - b,
a - b = a + (-b).
a Înmulţirea unui vector cu scalari. Dacă. punctele P, Q şi
~ ~
p () Q'(P=/:Q, P=I:Q') se gă.sesc pe o dreaptă., atunci PQ şi PQ' sînt
-a reprezentanţi ai vectorilor a şi a' cu aceeaşi direcţie sau cu direcţii
p' ()'
opuse. Totuşi, în general, lungimile lui a şi a' vor fi diferite. Există.
17.3.6. Reprezentarea a un nnmă.r real d > O astfel încît a' = d. 1a 1. definit, prin d =
doi vectori opuşi = 1a' 1/1 a 1 (fig. 17.3.7). Dacă. a şi a' au aceeaşi direcţie, se defi-
neşte 1a' 1 ~ da cu d = 1 a' 1/1a 1; dacă. au direcţii diferite, se defi-
p (J' neşte a' = - da. Se ajunge astfel la urmă.toarea. definiţie, care aco-
a
peră. şi cazurile a = O sau d = O. Produsul d · a al unui vector a
PO=a cu un numă.r real d este vectorul de lungime d • 1a 1, avînd aceeaşi
ia 'i= d ·ia i
direcţie ca şi a dacă. d > O şi direcţie opusă. dacă. d < O. Pentru
d = O, avem O· a = O.
a O -j a O În particular 1· a = a, ( -1) ·a = -a, d ·O = O pentru orice
p ~ p'-r-- p"
d şi n ·a = a + a + ... + a, pentru orice numă.r natural. Dacă.
o"~ n termeni
a =1: O, atunci vectorul af l a 1 are lungimea 1, deci este uu vector
17.3.7. Înmulţireavecto­ unitate care se va nota în cele ce urmează. prin a 0 • Astfel, a =
rilor cu scalari = 1a 1· a 0 • Se pot uşor verifica proprietatea de asociativitate a
înmulţirii şi cele două. proprietă.ţi de distributivitate. În acest mod
s-a construit un spaţiu vectorial compus din toate translaţiile spaţiului cu trei dimensiuni.
Acest spaţiu se va nota cu V3 •
Componente şi coordonate In V 3 •
Pentru a transpune consideraţiile geo-
metrice într-o formă. adecvată. pentru
calcule algebrice se introduce un z
sistem de coordonate, de ex. un sistem
de coordonate ortogonale (carteziene)
cu axele Ox, Oy, Oz.
Proiecţiile ortogonale pe axe ale
~
unui reprezentant PQ al vectorului
a sînt reprezentanţi ai unor vectori.
Aceşti vectori, independenţi de alege-
rea. reprezentanţilor se numesc com-
ponentele a.z, ay, az ale lui a în ra-
port cu sistemul de coordonate ales
şi a = ax+ ay + az (fig. 17.3.8).

17.3.8. Componentele unui vector

450 Matematici superioare

Dacâ i, j şi k sînt versorii sistemului de coordonate, adicâ vectorii unitate ai di-

recţiilorpozitive ale axelor Ox, Oy, Oz, atunci az =ax· i, ati= ati· j, az = az · k. Numelele
reale az, ati şi az se numesc coordonatele lui a în raport cu sistemul de coordonate dat.

Componentele lui a: az, av. az (vectori) a= ax+ av + az

-
-
Coordonatele lui a: az, ati, az (numere) a = azi + a11j + azk
Norma lui a cu coordonatele az, ati, az 1a 1 = Vai + a: + a:
Componentele şi norma vectorului a repre- 1a 1 = (xl - xo) i + (yl - Yo) j + (zl - zo) k
-+
zentat prin PQ, P(x 0 , y 0 , z 0 ). Q(xl, y 1, Z1). 1a 1 = V(xl- Xo) 2 + {Yl - Yo) 2 + {zl- zo) 2

-+
Dacâ PQ reprezintâ pe a şi P şi Q au coordonatele {x 0 , y 0 , z0). respectiv (x1 , y 1 , z1). atunci
componentele lui a sînt (x1 - x 0} i, (y 1 - y 0) j şi (z1 -z 0) k respectiv. Astfel coordonatele lui a
sînt diferenţele dintre coordonatele extremitâţii şi cele ale punctului iniţial pentru un repre-
zentant arbitrar al lui a.
Cum orice vector determinâ un triplet de coordonate şi cum orice triplet (a1 , a 2 , aa) de-
terminâ un vector unic a cu ax = a 1 , a11 = a2 şi a~. = aa, spaţiul Va poate fi identificat cu spa-
ţiul vectorial al tripletelor de numere reale Ra. Pentru ca aceastâ identificare să aibă sens,
mai trebuie arâtat că adunarea şi înmulţirea cu scalari în V 3 corespunde cu adu~area şi în-
mulţirea cu scalari în R 3 , cu alte cuvinte coordonatele lui a+ b şi d · a sînt (ax + bz, a11 + b11 ,
az + bz) şi (daz, da 11 , daz) respectiv. Desigur din a = azi + a 11j + azk şi b = bxi + b11j +
+ bzk rezultă că a + b = (az + bx) i + (a 11 + b11) j + (az + bz} k şi d · a = (d ·ax) i + (d · a 11 ) j +
+ (d· az) k.
Şi pentru acest mod de scriere se pot verifica comutativitatea şi asociativitatea adunârii
şi asociativitatea pentru înmulţire şi cele două legi de distributivitate. În acest caz se
spune câ se efectuează adunarea şi înmulţirea cu ajutorul coordonatelor. Deoarece -a =
= - 1· a şi deci are coordonatele -az, -a11 şi -az, rezultă că şi scăderea se poate efectua
cu ajutorul coordonatelor.

Vectorii se adună (se scad) adunind (scăzind) coordonatele lor; un vector se inmulţeşte
cu un scalar inmulţind coordonatele sale prin scalarul respectiv.

Exemplul 1. Pentru a = 2i + (1/2) j - k; b = -3i + 2j + 5k şi d = 2 se obţine a+ b =

- i + (5/2) j + 4k; -b = 3i- 2j- 5k; a - b = 5i- (3/2) j - 6k şi da= 4i + j - 2k.

Există astfel o aplicaţie bijectivă (biunivocă) a lui ·va pe Ra care păstrează adunarea şi
înmulţirea cu scalari. Vectorii i, j , k sînt respectiv tripletele ( 1, O, 0). (0, 1, O) şi (0, O, 1) şi vec-
torului arbitrar a = azi + a11j + azk îi corespunde tripletul (az, a11 , az). Cum spaţiul Va este
definit mai mult intuitiv, calculele în Ra sînt convenabile şi dau o imagine mult mai clară
a operaţiilor în Va. V3 şi Ra au aceeaşi structură ca spaţii vectoriale, dar mulţimea obiectelor
este diferită. În cele ce urmează ele nu vor fi privite ca unul şi acelaşi spaţiu (vezi "Aplicaţii
liniare").
Produsul scalar şi produsul vectorial in V3 • În V3 se mai introduc două operaţii natu-
rale. Una dintre aceste operaţii asociază oricărei perechi de vectori un scalar şi poartă
numele de produs scalar sau interior şi se scrie pentru vectorii a şi b, a· b. A doua operaţie are
ca rezultat un vector şi se numeşte produs vectorial sau exterior ş.i se scrie pentru vectorii
a şi b, a X b. Produsul scalar poate fi generalizat pentru alte spaţii vectoriale, ceea ce nu
este întotdeauna posibil pentru produsul vectorial.
Ambele produse au aplicaţii în fizică. De exemplu, lucrul mecanic efectuat de o forţă F
care se deplasează de-a lungul unei traiectorii rectilinii s se calculează prin produsul scalar
F · s iar viteza v a unui punct P al unui corp care se roteşte în j urui unei axe se calculează ca
produsul vectorial dintre raza de la axă la P şi viteza unghiulară.
Produsul scalar. Reprezentanţii cu acelaşi punct iniţial P, ai unor vectori nenuli a şi b,
formează un unghi o::, 0° ~o::~ 180°, şi un unghi ~, 180°' ~ ~ ~ 360° astfel încît o:: + ~ = 360°.
Unghiul ~(a, b) dintre vectorii a şi b se defineşte ca cel mai mic dintre aceste unghiuri, o::.
Algebf'ă liniaf'ă 4.51

Produsul scalar a ·b a doi vectori nenuli se defineşte prin numărul 1 a 1 1 b 1 cos~ (a, b).
Se poate verifica comutativitatea acestui produs a·b = b·a şi produsul scalar se zice simetric. Aso-
ciativitatea nu este în general valabilă. pentru produsul a trei vectori deoarece (a· b) · c este
un multiplu al lui c, pe cînd a· (b · c) este -cn multiplu al lui a. Folosind comutativitatea se obţin
următoarele ecuaţii;

(ab· c) = a(b· c) = a(c· b) = (ac· b) = (b· ac),

O operaţie efectuată. cu vectori care satisface această. proprietate şi care este distributivă
se zice biliniaf'ă. Produsul scalar este întotdeauna distributiv faţă. de adunare, a· (b + c) =
=a· b + a· c.
Doi vectori a şi b se zic ortogonali dacă. a · b = O. Dacă a şi b . sînt amîndoi diferiţi
de zero, atunci înseamnă. că. cos ~ (a, b) = O sau cx = 90° şi deci reprezentanţii vectorilor
a şi b sînt perpendiculari.
Produsul scalar nu se poate inverna deoarece nu se poate defini un vector unic a astfel
încît a· b = c. Pentru b şi c daţi, există. o infinitate de vectori a care satisfac ecuaţia
a· b = c; de ex. dacă. c = O, atunci orice multiplu al unui vector a ::1= O ortogonal lui b va
satisface ecuaţia. !mpărţirea vectorilor nu este pef'misă.
În produsul scalar a· b vectorul a poate fi înlocuit prin vecto-
rul ab de lungime 1a 1· cos ~ (a· b} cu aceeaşi direcţie sau cu direcţie
opusă. după. cum~ (a, b} este mai mic sau mai mare decît 90°. Un
reprezentant al lui ab se poate obţine luînd proiecţia perpendiculară.
a unui reprezentant al lui a pe direcţia unui reprezentant al lui b,
cu acelaşi punct iniţial (fig. 7.3.9). Acelaşi lucru se poate face şi
pentru b. Astfel a· b = ab · b = ba· a. Pr:odusul ab · b are proprie-
tatea ab · b = 1 ab 1 • 1 b 1 cu a· b = 1 a 1 • 1 b 1 cos ~ (a, b).
Produsul scalar exprimat cu ajutorul coordonatelor. Pentru a
1 d 1 · d ă. 17.3.9. Proiecţia unui
ca cula pro usu scalar cu aJutorul coor onate1or este necesar s vector pe alt vector
se calculeze întîi produsele scalare i · i, i · j, ... , k · k. Din definiţie
rezultă. că. aceste produse sînt egale cu 1 dacă. vectorii sînt egali şi
cu O dacă. sînt diferiţi. Se poate astfel obţine produsul scalar al vectorilor a şi b cu aju-
torul coordonatelor fără. a se cunoaşte unghiul dintre ei şi se poate folosi produsul astfel
calculat la _obţinerea unghiului făcut de doi vectori.

Produsul scalar al versorilor i·i=j·j=k·k= 1 i·j=i·k=j·k=O r

Produsul scalar a·b exprimat în a = a:z;i + a 11 j + azk a· b = azbx + a"b11 + azbz

coordonate b = b:z;i + b"j + btk
·"""'
Unghiul, dacă. 1 al şi 1 b 1 sînt dife- cos ~ (a, b) = ~ = azbx + a"b" + a,_bz
riţi
de O
_., ,...., L
1 a 11 b 1 V(a~+a:+a:) (b: +b~ + b:)

Exemplul 2. Din a=3i-4j şi b = i + 2j - 2k, se obţine_cps ~(a, b) = -1/3 şi ~(a, b) ~

~ 109°28'. ,

Produsul vectorial. Prudusul vectorial a X b a doi vectori nenuli se defineşte ca vectorul

c cu proprietăţile: 1. a· c = b · c = O, adică c este ortogonal şi lui a şi lui b.

R ~~~
C= a xb
2. 1c 1 = a· b sin ~ (a· b) şi 3. determinantul b:z; b11 bz
C:z; CJI Cz
format cu coordonatele vectorilor a , b, c, este nenegativ.
Dacă a sau b este vectorul nul, atunci a X b este de ase-
menea vectorul nul.
Pentru a găsi o interpretare geometrică a produsului vec-
torial a doi vectori nenuli dintre care nici unul nu este
multiplu scalar al celuilalt, se consideră planul determinat de
-+ -+
17.3.10. Produsul vectorial doi 1"eprezentanţi ai acestora PQ şi PQ' (fig. 7.3.10).
452 Matematici superioare

--+
Atunci, din proprietă-ţile date mai sus, rezultA. pentru un reprezentant P R al lui c:
--+ --+ --+
1. PR este perpendicular pe planul determinat de PQ şi PQ'.
--+
2. Lungimea lui PR este 1 a 11 b 1 sin ~(a, b), care reprezintă. aria paralelogramului cu latu-
-+ --+
rile PQ şi PQ'.
--+ --+ --+
3. PQ, PQ', P R formeazA. un sistem orientat drept. Aceasta înseamnă. cA. privind din R,
--+ --+
cea mai scurtă. rotaţie posibilA. ducînd PQ peste PQ' este în sensul invers acelor de ceasornic
--+
{dacA. degetul mare al mîinii drepte este îndreptat în direcţia lui PQ iar degetul arA.tă.tor in
--+ --+
direcţia lui PQ ', atunci palma aratA. direcţia lui P R).
--+ --+ --+ --+ --+
DacA. PQ, PQ', P R, P R' sînt reprezentanţi ai vectorilor a, b, a X b şi b X a, atunci P R şi
--+ --+ --+
P R' sînt perpendiculare pe planul determinat de PQ şi PQ' şi au aceeaşi lungime. Dar
--+ --+ --+ --+ --+ --+
deoarece PQ, PQ' PR şi PQ', PQ, PR' formeazA. sisteme orientate drept (în ordinea indi-
-+ --+
cată.), P R şi P R' trebuie sA. fie orientate în direcţii opuse. Astfel, a X b = - b X a . Această. pro-
prietate poartă. numele de anticomutativitate. Produsul vectorial nu este comutativ sau aso-
ciativ dar este biliniar, adicA. dacA. a este un scalar şi x, y şi z sînt vectori, atunci a(x x y) =
= axxy = xxay şi xx(y+z) = (xxy) + (xxz) şi (x + y)xz = (xxz) + (yxz).
Produsul vectorial exprimat in coordonate. Din definiţie rezultă. imediat valorile produse-
lor vectoriale ale versorilor i, j şi k. Folosind biliniaritatea produsului se pot apoi
calcula coordonatele lui a X b:

ayaz 1, -1 ax az 1 şi 1ax ay 1·
1b11
bz bx bz bx by
Acestea se pot uşor ţine minte folosind urmA.toarea regulA. mnemotehnicA.. Se scrie un de-
terminant 3 X 3 în care prima linie este formatA. din i, j, k şi celelalte douA. linii din compo-
nentele lui a şi b. Calculînd determinantul, coeficienţii obţinuţi pentru i, j şi k vor fi coordo-
natele produsului vectorial a X b.

Produs vectorial al verso- ixi=jxj=kxk=O

rilor = k, j X k = i, k X i
i Xj = j
~

Componentele lui axb a xb = (aybz- bJilz) i + (azbx- azbz) j + (a,;b 11 - ayb,;) k =

•
... =
i j
ay
k
az
ax
b,; by bz

Exemplul 3. Produsul vectorial al vectorilor

j k

a = 5i - 3j + k şi b = - i - j - 2k este axb = 5-3 1 = -5i- llj- 8k.

-1 -1 2
Bază şi dimensiune. Unele concepte care joacA. un rol important in studiul lui Va pot fi
folosite şi în analiza altor spaţii vectoriale, de exemplu introducerea coordonatelor şi operaţiile
cu coordonate. Totuşi, unele idei, ca de exemplu produsul vectorial, nu se pot generaliza.

Vectori liniar dependenţi şi vectori liniar independenţi. DacA. x 1 , x 2 , •• • , Xn sînt vectori ai unui
spaţiu V şi x este un vector din V, x se zice liniar dependent de x 1 , x 2 , • •. , Xn dacA. existA.
numere a 1 , a 2 , ••. , an astfel îrcît x = a 1 x 1 + a 2:xz + ... + anXn· Se mai poate spune cA. x
depinde de x 1 , x 2 , ••• , Xn sau x este o combinaţie liniară de x 1 , :xz, ... , Xn· De exemplu, orice
vector a din Va depinde de sistemul
x1 = i, x 2 = j şi x 3 = k: a = axi + a11 j + azk.
A lgebf'IJ liniariJ 4.53

Evident vectorul nul O depinde de orice sistem de n vectori x1, zt, ... , x,.. Este sufi·
cient să. se aleagA. t~t = a 1 = ... = a. = O.
DacA. x este liniar dependent de x1 , zt, ... , x_, atunci existA. numere tit• a 1 , ... , a. şi a = -1,
astfel încit O = a 1s 1 + a 1 zt + ... + a.x. + as. Pe de altA. parte, aceastA. ecuaţie nu stabileşte
cA. s este dependent de x 1, zt, ... , z.. Din ea reznltA. cA. dacA. cel puţin unul din coeficienţii tit•
a2 , ... , a. sau a nu este O, atunci vectorul corespunzA-tor este dependent de ceilalţi. Se ajun~
astfel la urmA-toarea definiţie.

Un sistem x1 , zt, ... , x. de vectori se zice liniar dependent dacA. existA. numere
t~t.a 1 , ... , a,. nu toate nule, astfel incit O = t~tx1 + a 1x, + ... + a,.z.. Sistemul se zice
liniar independent dacA. aceastA. ecuaţie este satisfA.cutA. numai de tit = a 1 = ... = a,. = O.

Conceptul de independenţă liniarA. este deosebit de important; independenţa liniarA. este

o condiţie necesarA. şi suficientA. pentru unicitatea soluţiei ecuaţiei
s = tit Z1 + a2:rs + ·.. + a,.s,..
Cu alte cuvinte s 1, zt, ... , s,. sint liniar independenţi dacA. şi numai dacA. orice vector s
poate fi scris intr-un singur mod ca o combinaţie liniarA. de s 1 , zt, ... , sn sau nu poate fi deloc
scris sub aceastA. formA..

E~emplul 4. Vectorii i, j din Va formeazA. un sistem liniar independent deoarece dacA. O =

= a 1i + a1j, atunci O= O· i = (a1i + a 1j) i = ~ şi la fel O= a 1•

Deci vectorii i, j , k sint liniar independenţi. Ei mai au proprietatea cA. orice vector este
liniar dependent de i, j, k: a = a~i +
a 11j +
a,k. Se ajunge astfel la definiţia:

O bazA. a unui spaţiu vectorial V este un sistem B de vectori din V astfel încît orice
vector din V să. se poatA. reprezenta intr-un singur mod ca o combinaţie liniarA. de vectori
din B.

AceastA. definiţie este echivalentA. cu urmA.toarea:

O bazA. a unui spaţiu vectorial V este un sistem liniar independent B de vectori din V
astfel încit orice vector din V să. depindA. liniar de B.

Astfel, sistemul i, j, k formeazA. o bazA. a lui Va.

Dacă. exisU o bazA. finitA. intr-un spaţiu vectorial V, acesta se zice cu dimensiune finitiJ;
in caz contrar, spaţiul este cu dimensiune infinită sau infinit dimensional. Pentru spaţii vect~
riale cu dimensiune finitA. are loc urmA.toarea teoremA.:

Daci V este cu dimensiune finiti, atunci doua\ baze ale lui au Intotdeauna acelaşi numir
de elemente. Acest numir este dimensiunea lui V.

Dimensiunea lui Va este 3, deoarece i, j, k este o bază.; orice bazA. a lui Va conţine exact
3 elemente.

Subspaţii. O submulţime nevidA. S a unui spaţiu vectorial V se numeşte subspaţiu dacă.

satisface axiomele spaţiului vectorial pentru aceleaşi operaţii de adunare şi lnmulţire cu scalari.
În particular, suma a două elemente din S trebuie să. se găsească în S şi orice multiplu scalar
al lui S se găseşte în S. De fapt, aceste două proprietăţi sînt singurele care trebuie verificate,
celelalte se verifică automat.

O submulţime V' a lui V , care conţine cel puţin un element, este un subspaţiu dac4 şi numai
daciJ suma x + y a douiJ elemente x şi y din V' se găse~te în V' şi multiplii scalari ax ai elemen·
te lor x ale lui V' se giJsesc tot în V'.
"i.H Matematici S1tperioare

Exemplul 5,Mulţimea formată. numai din O este un subspaţiu al oricA-rui spaţiu vectorial.
Orice spaţiu vectorial este un subspaţiu al slu. Acestea sint subspaţii triviale. Primul are di-
ptensiunea O.

Exemplul 6. DacA. x!:O este un vector al lui V, mulţimea V' a tuturor multiplilor scalari
ai lui x este un subspaţiu al lui V, subspaţiul generat de x. Baza lui este formatA. din vectorul x
şi deci are dimensiunea 1.

Coordonate . Dacă. x1 , x2 , ... , x,. este o bazA. a lui V, atunci prin definiţie orice vector x se
poate scrie într-un singur mod sub forma x = ~x1 + a 1 x, + ... + a,.x,.. Numerele reale a 1 ,
a 2 , ... , a,. se numesc coordonatele lui x in raport cu baza datA.. Coordonatele lui x se schimbA.
dacă. baza se schimbA., dar numlrullor rlmine intotdeauna egal cu dimensiunea spaţiului. DacA.
se dau doi vectori x şi y prin coordonatele lor, atunci rezultA. din axiomele spaţiului vectorial
el vectorul sumă. se obţine prin adunarea coordonatelor şi produsul cu un scalar c se obţine
din înmulţirea coordonatelor cu scalarul c.

x = ~x 1 + a 1 xt + ... + a,.x,. 1 x + y = (~ + bJ x1 + (a1 + b1) Xz + ... + (a,. + b,.) x,.

y = b1x1 + b1 x, + ... + b,.x,. cx = (ca1) x 1 + (ca1) Xz + ... + (ca,.) x,..

Astfel, fiind dată. o bază. într-un spaţiu vectorial n-dimensional V, se poate asocia în mod
unic fiecărui vector x uu n-uplu (a1 , .•. , a 11) din R" şi invers; mai mult, această. asociere păstreazl
adunarea şi înmulţirea cu scalari. O astfel de aplicaţie este un izomorfism (vezi "Aplicaţii li-
niare") al lui V pe R". Totuşi, în studiul spaţiilor vectoriale arbitrare nu este recomandabil să.
se folosească. acest izomorfism cu R", deoarece el depinde de alegerea unei baze în V ; se intro-
duce astfel un element arbit rar şi multe cercetări pot fi foarte complicate dacă. baza nu este
convenabil aleasă.
R" are o bază normală şi a nume:
e1 = (1, O, ... , 0), e2 = (0, i, O, ..., 0), ... , e,. = (0, ... , O, 1).
P entru discuţiile ce urmează., se consideră. aleasă şi fixată. aceastA. bază.. Un vector x
= (a1 , .. . , a,.) se exprimă in ace:"stă. bazA. sub forma x = a 1e1 + ... Ţ a,.e,..

Produsul scalar. Generalizînd produsul scalar al lui V3 , se defineşte produsul scalar în R"
p rin

P rodusul x · x se va scrie x 2 • Ca şi în V3 , produsul scalar este simetric şi biliniar.

Lungimea, norma sau moduzul 1 x 1 pentru v ectorul x = (a1 , a 2 , ... , a,.) se defineşte p rin 1 x 1 =
VX2 = V(af + al + ... + a:).
--+ --+ --+
În V3 , dacA. PQ reprezintă pe a şi Q.N pe b, atunci a treia latură. P R a triunghiului PQR
reprezentă. pe a +
b. Există. o axiomă. prin care o laturA. a unui triunghi nu poate fi mai mare
• --+ --+ --+
d ec1t suma celorla lte două., astfel încît 1 P R 1~ 1 PQ 1 + 1QR 1 sau (a + b) ~ 1 a 1 + 1 b 1· AceastA.
inegalitate se numeşte ineg:~.litatea triunghiului . Ea se poate demonstra (prin inducţie) şi pentru
R" şi poate fi scrisă. sub forma :

1X 1 + Xs + ... + Xm 1~ 1X1 1 + 1Xs 1 + ... + 1 Xm 1.

Din inegalitatea triunghiului mai rezultă. el: 11 x 1 - 1y ll ~ 1 x - y 1 şi pentru produsul
sca lar \ x · y 1~ 1x 1 1y 1. Transcriind-o cu ajutor ul coordonatelor, se obţine inegalitatea Cauchy-
Schwarz, uneori numitA. şi inegalitatea lui Buneakovski.
Pentru demonstraţia inegalită.ţii Cauchy-Schwarz se foloseşte bilinaritatea şi simetria
produsului scalar pentru a arăta el (x ± y)2 = x' ± 2x· y + yll. În mod asemănâtor se
demonstreazA. el (x + y) (x - y) = x2 - yll.
Unghiuri. În paragraful asupra lui V 3 s-a găsit o formulA. pentru cosinusul unghiului dintre
doi vectori în funcţie de produsul lor scalar. În R" aceeaşi formulă. se foloseşte pentru a da o
definiţie analiticA. a unghiului. Unghiul ~ (x, y) dintre doi vect ori nenuli x şi y este unghiul
Algelwil liniaril 4.5.5

cuprins intre O şi 1t al clrui cosinus satisface formula cos ~ (x, y) =

x ·y . În acest
lxl· 1 yl
mod ~
(x, y) este unic determinat. Cu aceastl definiţie ~ unghiului se poate defini ortogonali-
tatea a doi vectori x şi y prin condiţia x • y = O.
Vectorii e1 , •.. , e,. ai bazei lui R" sint toţi de lungime 1 şi doi cîte doi ortogonali. Aceasta
este o proprietate fundamentală a bazei.

Produs scalar x · y = (~ . ... , a,.) · (b1, ••• , b,.) x·y = ~b1 + ... + a,.b,. = y· x~~--~~J 1

Proprietiţi X • (y + z) = X • y + X • Z
1

d(x· y) = (dx) • y = x· (dy) rl 1

Norma lui x lxi=Vaf+ ... +a: .... 1

Inegalitatea triunghiului generalizatA 1X1 + ... + Xm 1 ~ 1X1 1 + ... + 1Xm 1 -,

~
Inegalitatea Cauchy-Schwarz " a,b, ~ ~" af • ~" bf
1x · Y 1 ~ 1x 1 1Y1 ~ ~
i=l i==l i=l
X•Y
Unghiul dintre x şi y cos~ (x, y) = O~ ~ (x, y) ~ 1t
1X 11 J 1
Spaţii vectoriale eucllcliene. Introducerea produsului scalar atribuie lui R" o structurl
suplimentar! faţl de spaţiile vectoriale obişnuite. Produsul scala.r asociad. fieclrei perechi de
vectori x şi y un numlr real x · y şi poate fi privit ca o funcţie de variabilele x şi y satisfă.cind
anumite proprietlţi. În R" s-au folosit coordonatele în definirea produsului scalar. Dar concep-
tul de produs scalar se poate generaliza pentr u spaţii vectoriale arbitrare în modul urmltor:

DaciJ V este un spaţiu vectorial şi q o funcţie care asociazil fiecilrei perechi de vectori
x şi y din V un numdr real, atunci q se numeşte produs scalar pe V dacii satisface con-
ditiile:
1. q(x, y) = q(y, x) 3. q(ax, y) = aq(x, y)
2. q(x + x', y) = q(x, y) + q(x', y) 4. q(x, x) > O, q(x, x) = O dacii şi numai
dacii x =O
Un spatiu vectorial pentru care s-a definit un astfel de produs scalar este un spaţiu
vectorial euclidian. Cînd nu se creeazil confuzii, se poate folosi pentru q(x, y) notaţia (x, y).

Produsul sca.la.r pe R" are aceste proprieUţi, deci R" este un spaţiu vectoria.l euclidian.
O funcţie ca.re sl.tisface 1, se zice si'm etricil; dacl satisface 2 şi 3 şi corespondentul lor pentru
a doua varia.bi11 y (ceea ce rezultl a.utoma.t pentru funcţii simetrice), funcţia. se zice biliniard.
Ultim:~. proprietate 4 po1.rtl numele de nm-singularitate. Din ea rezultl el q(x, y) = x · y
este pozitiv definit!, adiel x · y = O pentru toţi y num:~.i dacl x = O. Acest lucru este echiva-
lent cu afirm1.ţia. el ml.tricea. forma.tl cu e, ·es este nenul!, unde e,
formea.zl o ba.zl arbitrar!.
Dacl V este un spaţiu vectorial euclidian cu un prvdus sca.lar dat q, se pot defini lungimea
şi unghiul generalizind defiitiţiile din R". Lungimea, norma sau produsul unui vector x este
Y
1x 1= q(x, x) . Din proprietatea 4 a lui q, se poat e deduce el orice vect or nenul are lungime po-
zitiv!. Dacl x şi y sint vectori nenuli, atunci unghiul cp cuprins între O şi 1t pentru care
cos cp = q(x · y) este unghiul dintre x şi y. Vectorii de lungime 1 se numesc vectori unitate.
1Z 1 1 X 1
Dacl q(x, y) = O, atund x şi y se zic Of'togonali (in raport cu q). Proprietlţile unei
baze e 1 , .. . , en sugereazl urmltoarea definiţie.

O bazl a unui spaţiu vectorial euclidian se zice ortonormalil dacl toţi vectorii ei sint
vectori unitate şi dacl oricare doi vectori distincţi ai bazei sint ortogonali.

În tudiul spaţiilor vectoriale euclidiene se încearcl, de regull, glsirea unei baze ortonormale,
deoarece proprietlţile ei simplifică. mult calculele (in particular produsul scalar poate fi calculat
prin for mula. obişnuit! pentru produsul scalar folosind coordonatele in raport cu o bază. orto-
norma.lă.) .
 Matematici superioare

17.4. Aplicaţii liniare

Proprietlţi ale aplicaţiilor liniare. O aplicaţie A a unui spaţiu vectorial V pe un spaţiu

vectorial V' se numeşte liniară. dacă. pentru orice vectori x şi y din V şi orice numă.r real a au
loc relaţiile A(x + y) = A(x) + A(y) şi A(ax) = aA(x). Deci, nu importă. dacă. se efectuează.
calculele indicate cu vectorii din V şi apoi se aplică. rezultatul sau se aplică. întîi vectorii şi apoi
se efectuează. calculele cu imaginile din V'. În ambele cazuri, rezultatul final va fi acelaşi vector.
Cu alte cuvinte, ecuaţiile exprimA compatibilitatea aplicaţiei cu operaţiile fundamentale din spa-
ţiile vectoriale V şi V'. Aplicaţia A se exprimă. uneori cu ajutorul unei să.geţi A : V- V' sau x -
~A (x). Vectorul unic determinat A (x) se numeşte imagine a lui x şi x se numeşte preimagine
sau imagine inversd a lui A(x). Un vector în V' poate să. aibă. o preimagine, nici o preima-
gine sau mai multe preimagir i (vezi cap . .5).

1
1
1
1
1~ _..
1 y:\_..-
o----
17.-t.l. Rotaţia unui plan in jurul unui
punct O cu un unghi cp

17.4.2. Proiecţia paralelă. a spaţiului tri-

dimensional pe un plan şi liniaritatea
proiecţiei paralele
__., __., __., __.,
PQ
__., = x, PR= __.,
y, PS =x+y, PT=ax,
P'Q'
__., = A(x), P'R' = A(y),
__.,
P'S' = A(x) + A(y), P'T' = aA(x)

E~emplul 1. Dacă. un plan se roteşte cu un unghi f in jurul unui punct O (fig. 17.4.1),
atunci orice clasă. de segmente paralele la fel orientate şi de aceeaşi lungime este transformată.
tot într-o astfel de clasă.. Rotaţia induce o aplicaţie A a vectorilor definind imaginea lui x ca
fiind vectorul asociat clasei obţinute după. rotaţie, din clasa reprezentanţilor lui x. Din figura
17.4.1 pe care s-a reprezentat rotaţia pentru vectorii x, y şi x + y se poate vedea că. A este
liniară., paralelogramul determinat de x şi y fiind rotit cu totul. Are loc relaţia A(x + y) =
= A (x) + A (y). Relaţia A {llx) = aA (x) rezultă. imediat din faptul că. rotaţia pă.strează.lungimile.
E~emplul 2. La fel, orice proiecţie paralelă. a spaţiului tridimensional pe un plan realizează.
de asemenea o aplicaţie liniară. a spaţiului vectorial corespunză.tor (fig. 17.4.2). Relaţia A(x + y) =
= A(x) +A(y) este verificată., deoarece paralelogramul care defineşte suma x + y se aplică. pe
paralelogramul care defineşte suma A (x) + A (y). Relaţia A (ax) = aA (x) rezultă. din proporţia
1PQ 1 : 1PT 1 = 1P'Q' 1 : 1P' T' 1·

Nucleul şi
imaginea unei apllcaţll Uniare. Fiecă.rei aplicaţii liniare A a lui V pe V' i se aso-
ciază. două. subspaţiidistincte ale lui V, respectiv nu~leul şi imaginea. Nucleul lui A este subspa-
ţiullui V compus din acei vectori care se aplică. prin A pe vectorul nul al lui V'. Imaginea lui A
este subspaţiullui V' compus din acei vectori ai lui V' care sînt imagini ale vectorilor din V. În
exemt lul 2 imaginea lui A este planul pe care se proiectează. spaţiul şi nucleul este mulţimea
vectorilor din spaţiul cu trei dimensiuni care sint paraleli cu direcţia. de proiecţie (evident
Algebră liniară .. .57

conţine şi vectorul nul). Dacă. V este de dimensiune finită. şi A este o aplicaţie liniară. a lui V pe
V', atunci atît nucleul cîtşiimaginealuiA au tot dimensiune finită.. Dimensiunea nucleului se nu-
meşte nulitatea lui A şi dimensiunea ima- ·
ginii este rangul lui A. O teoremă. impor.- Nulitatea lui A +rangul lui A =dimensiunea lui V.
tantă. asupra aplicaţiilor liniare afirmă.:
Din această.._ teoremă. rezultă. că. dimensiunea lui A este ~el mult egal~ cu dimensiunea lui V.
Nulitatea este o măsură. a abaterii lui A de la o aplicaţie biunivocă.. Dacă. nulitatea este O, atunci
A este biunivocă..
Exemplul 3. Membrul intii al unui sistem de ecuaţii
liniare defineşte o aplicaţie liniară. A a spaţiului vectorial a"
pe spaţiul vectorial am prin care fiecărui n-uplu x= (x1 , ... , x~)
i se asociază. m-uplw A (x) = (a11 x 1 + ... + ~,.x,., ...,
am1 x 1 + ...
... + am"x,.). Se poate verifica uşor că. această. aplicaţie este liniară..
Problema rezolvării sistemului de ecuaţii poate fi interpretată. astfel: fiind dat vectorul
(b1 , ... , bm) din am, să. se găsească. toţi vectorii în R" care se aplică. prin A pe (bt •... ,bm). Sistemul
omogen asociat se obţine atunci cînd se caută. vectorii care se aplică. prin A pe (0, ... , 0}. Spaţiul
vectorial al soluţiilor sistemului omogen este nucleul lui A. Dacă. nulitatea lui A este O, atunci
sistemul omogen are numai soluţia banală. şi sistemul neomogen are cel mult o soluţie, A
fiind biunivocă.. Imaginea lui A este mulţimea vectorilor (b1 , ... , bm} pentru care soluţiile
sistemului există.. Rangul lui A se poate calcula din coeficienţii ecuaţiilor (vezi Rangul unei
matrice).

Aplicaţiile liniare biunivoce ale unui spaţiu vectorial V pe un spaţiu vectorial V' joacă.
un rol important în algebra liniară.. Astfel de aplicaţii se numesc izomorfisme. Dacă. A este un
izomorfism al lui V pe V', atunci imaginea inversă. este un izomorfism al lui V' pe V. Spaţiile
V şi V' se numesc izomorfe şi se notează. V ~ V' . Spaţiile vectoriale izomorfe au proprietăţi
algebrice identice. Izomorfismul este o relaţie de echivalenţă. definită. pe mulţimea spaţiilor
vectoriale, adică. este reflexiv!, simetrică. şi tranzitivă..

Exemple de aplicaţii liniare 4. Pe orice spaţiu vectorial aplicaţia identică I, care aplică.
fiecare vector pe el însuşi, este liniară. şi este un izomorfism.

I(x + y} = x +y= I(x} + I(y} şi l(ax) = a • x = a · I(x}

5. Dacă. V este un spaţiu n-dimensional cu baza e 1 , ... , e,., fie aplicaţia ~a lui V peR" care
pune în corespondenţă. vectorului x = a 1e1 + ... + a.e,. n-uplul (a1 , ... , a,.} al coordonatelor sale
în baza dată.. Aplicaţia ~ este liniară., biunivocă. şi fiecare n-uplu de numere reale este imagine
a unui vector în V. tll este deci un izomorfism şi deci orice spaţiu vectorial n-dimensional este
izomorf cu a,..

Importanţa aplicaţiilor liniare. Deoarece aplicaţiile liniare sînt compatibile cu operaţiile

definite într-un spaţiu vectorial, ele fac posibil transferul unor situatii algebrice sau al unor pro-
bleme dintr-un spaţiu în altul. Deosebit de importante sînt izomorfismele deoarece proprietăţile
algebrice ale submulţimilor de spaţii vectoriale, de ex. dependenţa şi independenţa, sau dimensiu-
nea sînt invariante la izomorfisme. Prin aceste aplicaţii orice teoremă. referitoare la aceste con-
cepte este adevărată. pentru toate spaţiile izomorfe cu V, dacă. au fost demonstrate pentru V.
În particular poate fi exploatat izomorfismul spaţiilor n-dimensionale cu an. Aplicaţia pe spaţiul
coordonatelor transpune relaţii dintre vectori în relaţii dintre numere, respectiv dintre coordo-
rţatele acestor vectori. Totuşi, această. aplicaţie depinde esenţial de alegerea unei baze astfel încît
diferite mulţimi de ecuaţii pot să reflecte aceeaşi mulţime de relaţii. Din acest punct de vedere,
aplicaţiile liniare sînt importante, deoarece des~. riu relaţii între diferitele mulţimi de coordonate.

Operaţii definite pentru aplicaţii liniare . Este remarcabil faptul că. mulţimea aplicaţiilor
liniare ale unui spaţiu vectorial V pe un spaţiu vectorial V' constituie la rîndul lor un spaţiu
vectorial. Dacă A şi B sînt aplicaţii liniare ale lui V pe V', atunci suma lor A+ B se defineşte
prin (A + B) (x} = A (x) + B(x) pentru toţi vectorii x din V. Similar, produsul a · A
se defineşte prin (a ·A)(x) = a ·A (x). Se verifică uşor că A + B şi a ·A sînt la rîndul lor liniare
şi că sînt îndeplinite proprietăţile spaţiilor vectoriale. Dacă dimensiunile lui V şi V' sînt m şi n
respectiv, atunci dimensiunea spaţiului aplicaţiilor liniare ale lui V pe V' este m ·n.
4.58 Matematici superioare

Produsul a două aplicaţii se defineşte ca rezultatul acţiunii lor

succesive. Pentru ca acest lucru să aibă sen~. trebuie ca prima apli-
~aţie să fie definită pe imaginea celei de-a doua; cu alte cuvi11te,
dacă B este o aplicaţie liniară a lui V pe V' şi A o aplicaţie a lui V' pe
V"', atunci se obţine aplicaţia A ·B, aplicînd pe B vectorilor din V şi
apoi pe A rezultatului. Astfel, A ·B este o aplicaţie liniară a lui V pe 17. 4 . 3. Produsul A ·B a
V"' (fig. 17.4.3). d 011 ă li ţ·· li ·
Din faptul că A ·B este definitli., nu rezultă, în general, că şi ap ca 11 mare
B ·A este definită, şi chiar dacă sînt amîndouă definite, aceasta nu
înseamnă că. sînt amîndouă neapărat egale (fig. 17.4.4). Astfel, înmulţirea aplicaţiilor nu este
comutativă. Ea este însă asociativă şi distributivă

A ·(B + C) = A ·B +A · C şi (A + B) · C = A ·C +B · C. ·
Aplicaţii Uniare speciale. Un interes deosebit pentru studiul structurii unui spaţiu vectorial V
prezintă aplicaţiile lui V pe el însuşi. Acestea se numesc operatori liniari sau transjormiJri liniare
pe V. Transf.:wmările liniare ale unui spaţiu vectorial n-dimensional JormeaziJ un spaţiu vectoria .
de dimensiune n 2 • Pentru două transformări liniare A şi Bale aceluiaşi spatiu V există întotdeauna

D(z) •D(x} j{

17.4.4. Rotaţiile sferei în jurul

axei Ox (D(x)) şi în jurul axei
Oz (D(z)) ; D(x) · D(z) duce
punctul P în punctul P 1 iar
D(z) · D(x) duce punctul P în
P 2 diferit de P 1

ambele produse A · B şi B ·A. De a~ee3. se p:>3.te defini o înmulţire (neomutativ:i) p~ntru

transformările liniare pe V. Un exemplu de transform:1.re liniar:i este aplicaţia identică pe un
spaţiu V care poartă numele de transformare identică. Această transformare este un izomorfism
al lui V pe el însuşi. Transformările liniare care sint izomorfisme ale lui V se numesc regu!ate
(sau nesingulare) ; dacă o transform:lre liniară nu este un izomorfism , ea se numeşte singulară.
Transformările regulate au proprietatea că. imaginea. unei baze este tot o buă. Ele m:i.i pot fi
caracterizate în modul urmUor: o transform:~.re liniară A este regulată dacă şi num:Ji dacă există
o transform:z.re liniară B astfel ca A · B= B ·A =1. În acest caz B este unic determinată şi poar-
tă numele de im:1.gine inversă a transformării A şi se noteaz1 cu A-1 • De ex. I- 1 =1. Exemple
de transformări regulate sînt rotaţiile planului Î!l jurul originii. Invers1. transformării este atunci
rotaţia de acelaşi unghi dar în direcţie opusă. In acelaşi mod rotaţiile în jurul unei axe care
trece prin origine sînt transformări liniare regulate ale spaţiului tridimensional V3 . Transformarea
A + B nu trebuie în general să fie regulată chiar dacă A şi B sînt astfel. Produsul A · B sau
B ·A a două transformări regulate este întotdeauna regulat. Transformarea inversă pentru
A· B este B-1 • A-1 . Mulţimea transformărilor regulate are în raport cu înmulţirea proprietăţi
similare cu acelea ale numerelor reale diferite de zero (cu excepţia comutativităţii). Transfor-
marea identică joacă acelaşi rol ca numărul 1, deoarece A · 1 =l ·A = A pentru orice t ransfor-
mare A. În algebra abstractă o mulţime cu aceste proprietăţi poartă numele de grup (vezi
cap. 16). Mulţimea transformărilor regulate se numeşte grup liniar general pe V şi se notează
cu GL(V) Dacă spaţiul vectorial este euclidian, se poate asocia fiecărei transformări liniare A
o altă transformare A*, unic determinată prin condiţia A(x) · y = x · A*(y) pentru toţi vectorii
x şi y din V . Acest A* estetransform:Jrea adjunctă a lui A. Transformarea adjunctă are proprietăţile
(A + B)* =A * + B*, (A · B)* = B* ·A*, (a ·A)* =a ·A*, (A*)* =A.
Deosebit de importante sînt transformările autoadjuncte sau simetrice. Ele sînt caracterizate
prin egalitatea A • = A . Aceste transformări apar frecvent în probleme de fizică şi au în anumite
A lgeb1'ă linia1'ă 459

privinţe o structură. foarte simplă.. Transformă.rile analoage pentru spaţii vectoriale complexe
infinit dimensionale, aşa-numitele transformă1'i hermitiene, joacă un rol important în mecanica
cuantică. Exemple banale de transformări simetrice sînt multiplii a· I ai transformării identice.
Într-un spaţiu vectorial euclidian V, produsul scalar poate fi folosit la definirea lungimii
vectorilor şi a unghiului dintre aceştia. Astfel, în investigarea acestor spaţii sînt deosebit de utile
transformările liniare compatibile cu produsul scalar. O transformare liniară A pe V este orto-
gonală dacă lasă invariant produsul scalar, adică, dacă x·y = A(x) · A(y) pentru toţi vectorii x
şi y din V. O transformare ortogonală păstrează lungimea vectorilor şi unghiul format de aceştia.
Rotaţiile planului şi ale spaţiului cu trei dimensiuni sînt alte exemple de transformări ortogonale,
rotaţiile păstrează lungimile şi unghiurile. Transformările ortogonale pot fi caracterizate în modul
următor: o transfcrma1'e liniară este 01'togonală dacă şi numai dacă imaginea unei baze ortcnormale
este tot o bază 01'tcno1'mală. O descriere mai succintă a transformării ortogonale este urmă.toarea:
O transformare liniară A este ortogonală dacă şi numai dacă A* = A - 1 . Ţinînd seama de această
definiţie, orice transformare ortogonală are o inversă , deci este regulată. Inversa unei transfor-
mări ortogonale este ortogonală şi produsul a două transformări ortogonale este tot o transfor-
mare ortogo nală: mulţimea tran sformărilo r ortogonale formează deci u n grup, g1'up ul o1'togcnal
pe V. Toate transformările ortogonale ale lui V 3 se pot obţine ca rotaţii sau produse de rotaţii
cu simetrii faţă de un plan. O rotaţie este complet determinată de rotaţia indusă într-un plan
perpendicular pe axă. Acest lucru poate fi folosit pentru găsirea unor matrice speciale care să
reprezinte transformările ortogonale pe v3.

17.5. Matrice

Proprietăţile mulţimi i soluţiilor unui sist em de ecuaţii lini-

are depind în mod esen ţ ial d e coeficienţii ati ai sistemului. Un
ta-blou dreptunghiular format cu aceşti coeficienţi aranjaţi în
m linii şi n coloane poartă numere de mat1'ice m X n, A. N urne-
rele din acest tablou sînt elementele mat ricei A. n-uplul elemen-
t elor pentru care primul indice este i se numeşte linia i a mat1'icei
şi m-uplul elementelor pentru care al doilea indice este j formea-
ză coloana j a mat1'icei .

O matrice m x n are m linii şi n coloane. Dacă m = n , matricea se zice păt1'ată . P entru

mat ricea A se folosesc notaţiile A = (at j) sau A = (at j)mn pentru a indica liniile şi coloanele.

Operaţii cu matrice. Matricele de acelaşi format (adică cu acelaşi număr de linii şi cu acelaşi
n umăr de coloane) se pot aduna. Suma a două astfel de matrice se defineşte ca matricea sumelor
elementelor corespunzătoare din matricele iniţiale. O matrice se poate înmulţi cu un număr,
înmulţind fiecare element prin acest număr.

Adunarea a două matrice m n

rll
X

.........
: : )+ C": b12 •• • b1 n ) ("u + b11 a., + b12 ••• a,,. + b n )
1

~m2 •·· 6mn ~ bmt :r

1

a:nl a~2 . . . timn b".mt = am1 am2 bm2 ·· · amn ~ bmn

Înmulţirea matricelor ·cu un număr real

c (au
:
am1
~ ···~·) (~ ~·
dm2 •·· a~n = C~m1
. ···,'"••)
.
cam2 .. . camn
.. 1

E xempluil .

(_~ -2
1 ~) + ( -2) G -2 -2)= ( 1
- 2 -1
-2
1 2
o)+ {-4 - 6
- 2
4
4)4 = (-3
-7
-4
5

Adunarea şi î nmulţirea cu un scalar a matricelor m X n au proprietăţile obişnuite.

-460 Matematici superioare

Mulţime a matricelor m X n for meazA un spaţiu vectorial de dimensiune mn.

Vectorul nul al acestui spaţiu este matricea nulă care are toţi coeficienţii nuli.
Două matrice nu se pot înmulţi întotdea1. na. Produsul A B al unei matrice A de tip m X n
cu o matrice B de tip r x s este definit numai pentru cazul n = r. În acest caz produsul
este o matrice de tip m X s, C = (ctj) ale cărei elemente se definesc astfel:
n
Ctj = at 1b11 + at2bzj + ... + atnbnj = ~ ao:blc1·
k=l

Elementul Ctj poate fi interpretat ca produsul scalar al liniei i a matricei A cu coloana j

a matricei B .
Exemplul2.

- 1) {2 1 o) = ( 1·2 + (- 1) . 2 1·1 + (- 1) ·O t·O + (- t) . (- t)) = (o 1 1)

o 2 o - 1 2 ·2 + o·2 2·1 + 0·0 2·0 + 0·(-1) 4 2 o
În general, existenţa produsului A ·B nu implică posibilitatea definirii produsului B ·A şi chiar
dacă ambele sînt definite, ele nu trebuie să fie egale după cum se poate vedea din următorul
calcul:

(~ ~) .e~) c~), c~) .(~ ~) c~) ,

= dar =
Ca şi înmulţirea transformări/ar liniare, înmulţirea matricelor nu este comutativă. Ea este
însă asociativă şi distributivă.

Condiţii ca înmulţirea să fie posibilă:

Înmulţirea matricelor Reguli
n = r

A= (aH)m,n (atj}m.n · (btj)n,s = (Ctj)m,s 'cu (AB) C = A(BC)

n
B = (btj)r,l = + ... + atnbnj = A(B + C) = AB + AC
Ctj at1b 11 ~ at1cb1c1
i=l (A+ B)C =AC+ BC

(;
Matricele pătrate de aceeaşi mărime se pot întotdeauna înmulţi.
Există o matrice n X n, specială, matricea unitate sau matricea iden-
tică care lasă neschimbată. prin înmulţire la dreapta sau la stînga
orice matrice: 1 ·A = A · 1 = A .
Mulţimea matricelor n x n are astfel proprietăţi similare cu
1
:·.- .
=
..... :. .:)
mulţimea transformărilor unui spaţiu vectorial. Prin analogie cu o o •.. 1
denumirea transformărilor regulate, o matrice pătrată A se zice
regulată . (sau nesingulară) dacă există o matrice pătrată B astfel încît AB = BA = 1;
în caz contrar A este singulară. Matricea B este unic determinată şi se numeşte matrice inversă
a lui A, fiind notată cu A-1 • Mai 1os se vor da reguli de calcul al matricei inverse.

Exemplul 3. Inversa matricei

A = ( 2
-1
1
1
) este A-1 =·( 113
1/3
-
113
) pentru (
2/3 '
2
- 1
1) .(1/3
1 1/3

Ca şi în cazul transformărilor liniare, inversa şi produsul matricelor regulate sînt tot regulate
şi (AB)-1 = B-lA-1, (A-1)-1 = A.

Mulţimea matricelor regulate n x n formeazA grup in raport cu inmulţirea matricelor. El

poartă numele de grup liniar de grad n şi se noteazăcu GL(n). Deşi conceptual diferit
el este izomorf grupului GL(V).
Algebră liniară 461

Fiecă.rei matrice m X n, A, i se poate asocia. (a a ) (a 1 a )

o matricemxn,AT,transp~sa luiA. Ea se A= .':'".~·:.~~ _ . AT= . ~.:··.. ~~
obţine din A schimbînd liniile cu coloa- am1 ... amn a1 n ... amn
ncle: · ,
Pentru o matrice pă.trată. transpunerea unei matrice se poate vizualiza ca o simetrie faţă.
de diagonala principală.
Exemplul 4. 5.

A,~ (/ 0o/ 1) -1 ;

Regulile după. care se face transpunerea unei matrice sînt asemă.nă.toare cu acelea prin care
se obţine adjuncta unei transformă.ri liniare. (A + B)T = AT + BT; (aA)T = a·AT; (A·B)T =
= BT·AT;(AT)T = A . Dacă. A este o matrice regulată., atunci şi ATeste regulată. şi inversa
lui ATeste transpusa lui A-1: (A-t)T = (AT) - 1.
Determinantul unei matrice. Calculul matricei (a11 ... a 1n) ~1 ... aln 1
inverse. Fiecă.rei matrice pă.trate A i se asociază. A = ........ • detA = ....... · 1
un numă.r . real, determinant uZ lui A (vezi Deter- an1 ... anm 1anl ... ann
minanţi)
Există. o legă.tură. strînsă. între în-
Teorema produsului det (A · B) = (det A) · (det B) mulţirea matricelor şi înmulţirea
determinanţilor, exprimată. prin
teorema produsului. Din regulile de calcul ale determinanţilor rezultă. imediat det 1 = 1,
unde 1 este matricea identică..Rezultă. că. dacă. A este regulată., atunci (det A) (det A) - 1 = 1 şi
deci determinantul unei matrice regulate (nesingulare) este diferit de zero. Reciproca este de ase-
menea adevă.rată.. Dacă. determinantul unei matrice este diferit de zero, atunci A este regulată..
Acest lucru se explicitează. printr-o formulă. de calcul pentru A - 1.

Inversa A-1 a ma- au ... al") A -1= __l_(Au ··· Ant) Aii este cofactor al
tricei A A = ( ........ ;
det A A. · · · ·A·· · lui aii în A.
anl ... ann 1n ... nn

Exemplul6.

A~(_~ -1
o

o
A-t = ~ (=~
1

-2
:
o
A12 = -1 -2
2

Elementul -4 = A 12 al matricei din dreapta este cofactorul lui a12 = O în A.

Exemplul 7. Calculul inversei unei matrici 2 x 2 regulate

A = (au ~2). A-l= 1 ( a22 -a12).

a21 a22 ' ana22 - a12a21 -a21 au
În afară. de această. metodă. de gă.sire a matricei inverse prin cofactori, matricea inversă. se
mai poate calcula rezolvînd un sistem de ecuaţii. Ecuaţiile se obţin considerînd elemente1e lui
A-l necunoscute, în ecuaţia matriceală. (AA- 1 = 1).

au ... a1n) lxu .. . X1n) (1 ... O)

După.
.
( ~~1·.- .-~~~ ;~~: . :·x~: = o·:.~·i .
efectuarea îmulţirii , se obţine un sistem de n 2 ecuaţii liniare cu n 2 necunoscute.
Xii' A-1 se obţine rezolvind sistemul prin regula lui Cramer.
Inversa A - 1 se mai poate calcula considerînd sistemul de n ecuaţii cu 2n variabile x1, ... , Xn,
Yt• ... ,yn:
auxl + ··· + atnXn = Y1 Acest sistem se poate rezolva prin
regula lui Cramer sau prin algorit-
mul lui Gauss:
-462 Matematici superioare

Matricea B = (btj) a coeficienţilor sistemului din dreapta este inversa matricei A. Această
metodă necesită mai puţine ecuaţii.

Reprezentarea prin matrice a aplicaţiilor liniare

Operaţiile cu matrice reflectă. evident asemă.narea acestora cu operaţiile cu aplicaţii liniare.

Acest lucru este adevă.rat nu numai pentru înmulţirea cu scalari şi adunare, ci şi pentru înmul-
ţirea aplicaţiilor liniare şi a matricelor, în particular pentru condiţiile de existenţă. a produsului,
a inversei etc. Această. asemă.nare exprimată. prin terminologie similară. nu este accidentală..
Desigur, importanţa matricelor constă. în mare mă.sură. în faptul că. ele se folosesc pentru descri-
erea numerică. a aplicaţiilor liniare. Acest aspect este legat şi de folosirea matricelor în descrierea
sistemelor de ecuaţii liniare. O aplicaţie liniară. A a unui spaţiu vectorial n-dimensional V pe un
spaţiu vectorial m-dimensional V' se poate reprezenta printr-o matrice m x n în modul
urmă.tor. Dacă. x1 , ••• , x 11 şi Yt> ... , Ym sînt baze în V şi V' respectiv, atunci imaginile lui x1 , •••
•.. , Xn se pot exprima în funcţie de baza y 1 , .•. , Yn prin:

m
sau A (xj) = ~ atj pentru j = 1, ... , n.
A(xn) = a1nY1 + ··· + amnYn i=l

Astfel aplicaţia liniară. A este complet determinată. prin imaginile A (xt) ale vectorilor bazei
x 1 , ... , Xn; un vector arbitrar x = a 1 x1 + ... + anXn din V, are atunci imagineaA(x) = A (a1 x1 + ...
... + anxn) = a 1A(x1) + ... + anA(x.n )· Aplicaţia liniară. este deci complet caracterizată.
prin cele m ·n numere ati. Este mai convenabil însă. să. se folosească. pentru reprezentarea lui A
t ranspusa matricei coeficienţilor.
Coloana j din A este mulţimea coordonatelor lui A (xj) în raport cu
baza y1 , . •• , Ym· Trebuie remarcat că. alegerea matricei care repre-
zintă. pe A depinde de alegerea bazelor în V şi V'. Dacă. bazele
V şi V' sînt fixate, atunci corespondenta dintre aplicaţiile lini-
are ş}
matrice are proprietă.ţile ală.turate :
In aceleaşi condiţii există. o matrice m x n unică. asoci- Dacă A- A şi B- B, atunci
ată. cu orice aplicaţie liniară. şi reciproc. Aceste afirmaţii A+B-+ A + B şi a· A-+ a· A
sint reunite în urmă.toarea teoremă:
Spaţiul vectorial al aplicaţiilor liniare de la V la V' este izomorf cu spaţiul vectorial al
matricelor m X n.
Acelaşi lucru se întîmplă. şi cu înmulţirea. Dacă. A este o aplicaţie liniară. a lui V' pe V" şi
B o aplicaţie liniară. a lui V pe V', atunci, alegînd
baze în V, V' şi V", se pot asocia aplicaţiilor A Dacă A-+ A şi B-+ B, atunci A·B-+ A·B
şi B matrice. Se poate demonstra că.:
Reprezentarea aplicaţiilor liniare prin matrice este întru totul analoagă. reprezentă.rii vectorilor
prin n-upluri în raport cu o bază.. Coordonatele unei aplicaţii liniare se aranjează. într-un mod
special pentru obţinerea unei matrice. Analogia în ceea ce priveşte operaţiile apare acum ca o
consecinţă. a faptului că. operaţiile cu matrice sînt definite în aşa fel încît să. corespundă. opera-
ţiilor cu aplicaţii binare pe care le reprezintă..
Dacă. o aplicaţie liniară. a lui V pe V' este reprezentată. printr-o matriCe m X n, A = (atj)
în raport cu baze fixate în V şi V', atunci ecuaţia vectorială. A (x) = x 0 poate fi rezolvată.. Se
cere aici gă.sirea tuturor vectorilor x în V care se aplică prin A pe un vector x 0 a lui V'.
Dacă. bt> ... , bn sînt coeficienţii lui x 0 în V', atunci problema gă.sirii coordonatelor x1 , •.. , Xn
ale unui astfel de vector x este pur şi simplu problema rezolvă.rii sistemului de ecuaţii

Rezultă. de aici legă.tura diritre ecuaţiile date prin aplicaţii liniare şi sistemele de ecuaţii
liniare. Dacă. sistemul este scris în formă. matriceală., devine evident că. este acelaşi lucru cu ecuaţia
vectorială. A (x) = x 0 scrisă. în coordonate.
Algebră liniară 463

Aici coordonatele lui x şi x 0 se scriu ca matrice cu o singură coloană.

Reprezentări ale transformărilor liniare. Pentru a asocia o matrice unei transformări liniare
a unui spaţiu vectorial n-dimensional V, este suficientă alegerea unei baze x1 , ••• , x 11 • Din ecuaţiile

A (x1) = a 11 x1 + ... + amXn n

.................... .. .. sau A (xj) = ~ atjX( pentru j = 1, ... , n
A(x11) = a 1 nx1 + ... + annXn i=l

se obţine matricea care reprezintă transformarea A -A = {~~1. :·: .~1~) ·

an1 ... ann
Transformările liniare sînt întotdeauna reprezentate prin matrice pătrate.

DaciJ o transformare liniariJ este regulată, atunci matricea care o t'eţrezintă va fi de asemenea
t'egulatiJ ~i reciproc. Transfot'marea inversă este reprezentati}, prin matricea inversă.
DaciJ A - A, atunci A - 1- A - 1,
DaciJ A - A ~i B- B, atunci A + B-A+ B; a·A- a·A; şi A ·B-A · B

Exemplul8. Dacă A este transformarea menţionată de mai multe ori, obţinută prin rotaţia
planului în jurul originii O cu un unghi cp şi dacă x 1 şi ~ sînt doi vectori din bază ortogonali şi
de lungime 1, atunci reprezentanţii acestor vectori aplicaţi în origine se aplică pe reprezentanţii
imaginilor A(x1) şi A(x2) (fig. 17.5.1). Evident A(xJ şi A(~) verifică ecuaţiile alăturate. Ope-
ratorul A este astfel reprezentat
prin matricea A. Operatorul A -1 A (xl) = cos cpx1 + sin cpx2
A(~) = -sin cpx1 + cos cpx2
este rotaţia de unghi cp în direcţia
opusă, adică rotaţia de unghi - cp.
A = (c~s cp -sin cp)
Stn cp COS cp
x,
A-1 - A - 1 = (cos ( - cp) -sin ( ~cp)) = ( c~s cp sin .cp)
17.5.1. Rotaţia planului
sin ( -cp) cos ( -cp) -sm cp coscp
în jurul unui punct O de
Exemplul 9. Dacă 1 este transformarea identică a lui V şi un unghi cp
:x1 , ... , Xn o bază în V, atunci

I (x1) = x1 = 1 • x1 + O • ~ + ... + O • x
1 (~) = ~ = O • x1 + 1 • ~ + ... + O • Xn
I (xn) = x 11 = O • x1 + O•~ + ... + 1 • Xn
În orice bază transformarea identică se reprezintă prin matricea unitate.

În general, matricea A care reprezintă transformarea liniară A depinde de alegerea bazei.

Dacă x1, ... , Xn şi x~ •... , ~ sînt două baze ale lui V, atunci
A - A în raport cu baza x1 , .•. , Xn şi
A - A' în raport cu baza x~ .... , ~.
Se poate defini acum , cu ajutorul celor două baze, transformarea C :
C(x1) = x~, ... , C(x11) = ~· Dacă transformarea C este reprezentată prin matricea C în
raport-cu bazele xv ... , xn, atunci are loc relaţia A' = C- 1AC. Aceasta este regula de transformare
pentru matrice reprezentînd acelaşi operator. îri raport cu baze diferite. Matricele pentru care are
loc relaţia de mai sus se numesc asemenea. O problemă care se ridică în mod natural, în acest
context, este aceea a existenţei unei baze pentru care matricea reprezentînd o transformare dată
este cea mai simplă cu putinţă. Aceasta este problema găsirii formelor normale pentru trans-
formări şi este strîns legată de teoria valorilor proprii (vezi Transformări ale axelor principale).

Schimbarea de coordonate. Dacă se dau într-un spaţiu vectorial V două baze x1 , ••• , x 11
şi y1, ... , y 11 , atunci un vector x are coordonate în raport cu ambele baze:
464 Matematici superioare

Schimbarea de la un sistem de coordonate la altul este descrisă. de ecuaţiile

sau Yi = ~" a, 1x, pentru j = 1, ... , n .

.= 1

Coordonatele x 1 , . •. , x 11 şi y 1 , ... , Yn satisfac acum relaţiile

Xj "
= !: ajtYt pentru i= 1, ... , n •
i=l
Formulele inverse se obţin trecînd de la matricea A = (atj) la matricea A - l = (ai 1).

Trecerea de la baza x1 , ... , x11 la baza y 1, .. , y 11

Transformarea vectorilor din bază Transformarea coordonatelor
,. n
Y1 = !: a_tjXt (atj) = A Yt = !: aj,x , (aj,) = (A-1) 7'
i= l i= l
n n .
X(= !: ai1Yi (ai J) = A -1 Xj = !: a11Y1 (a,,) = AT
i= l i= l

Astfel, dacă. baza y1 , .• • , Yn este reprezentată. prin matricea A în raport cu baza xv ... , Xn
atunci coordonatele lui x în raport cu baza y1 , •.. , Yn se obţin din coordonatele în raport cu x 1, •. . , Xn
cu ajutorul matricei (A- 1) T , după. cum se vede din ecuaţiile de mai sus.
Pentru baze ortonormale într-un spaţiu vectorial euclidian , matricea de transformare este
ortogonală. şi deci egală. cu matricea de transformare a coordonatelor. În acest caz particular,
coordonatele se transformă. în acelaşi mod ca bazele.
Rangul unei matrice. Pentru orice ·m atrice m x n , A se poate determina un numă.r maxim
de coloane sau linii liniar independente, considerînd liniile şi coloanele elemente din an sau am
respectiv. Aceste două. numere sînt întotdeaun3. egale şi dete rmină. rangul matricei . Dacă. matricea
A reprezintă. aplicaţia liniară. A, atunci rangul lui A este acelaşi cu rangul lui A . Rangul se poate
calcula folosind urmă.toarele proprietă.ţi :
Rangul unei matrice rămîne neschimbat daci!: 1 . .un multiplu al unei linii (coloane) se aduni!
la o altă linie (coloană) sau 2. · liniile (coloanele) se schimbi! între ele.

Folosind aceste reguli, o matrice poate fi adusă. la o formă. în care numai elementele la care indi-
cele coloanei este egal cu indicele liniei sînt diferite de zero. Rangul lui A este numă.rul elementelor
diferite de zero. Această. metodă. este foarte apropiată. de algoritmul lui Gauss de rezolvarea
sistemelor de ecuaţii liniare. Pentru o matrice pă.trată. este suficient să. fie transformată. într-o
formă triunghiularil în care toate elementele aflate sub diagonala principală. (sau deasupra ei)
sînt nule. Dacă. acest lucru se face în aşa fel încît diagonala principală. conţine maximum posibil
de elemente nenule, atunci numă.rul acestora este rangul matricei.
Exemplul10. Matricea A se transformă. în A 2 adunînd coloana a doua la prima şi a treia.
doua şi de trei ori prima din a treia, se obţine A 3 • Schimbînd primele
Scă.ziild prima coloană. din a
două. coloane se obţine A,. Rangul lui A, este 2.

A = (
-1
1 o
1
1 3
o) - +A = (o1 3
1
o o
o) __,.A ' = (o1 o1 oo)
Exemplul 11 . În matricea iniţială. A se adună. prima linie înmulţită. cu 3 la a doua şi prima
linie înmulţită. cu 2 se adună. la a treia. În matricea transformată. se schimbă. între ele coloana
a doua cu a treia. Rangul lui A este 3.

o
3
A lgebriJ liniariJ

Ţipuri speciale de matrice. Corespunzâtor diferitelor tipuri speciale de transformâri liniare,

exista. unele tipuri speciale de matrice. Daca. V este un spaţiu vectorial euclidian şi daca. o trans-
formare A este reprezentata. în raport cu o baza. ortonormalâ prin matricea A, atunci transformarea
adjunctâ A • este reprezentata. prin matricea transpusâ AT. Aşadar, transformârile simetrice pentru
care A = A• sînt reprezentate prin matrice simetrice pentru care A = AT.
Deosebit de importante sînt matricele ortogonale deoarece ele transforma. baze ortonormale
tot în baze ortonormale. Folosind coordonatele, aceasta. proprietate se exprima. astfel: Coordo-
natele unui vector în raport cu un sistem de coordonate rectangulare se transfcrmiJ în cocrdo-
natele în raport cu un alt sistem de coordonate rectangulare cu a jutcrul unei matrice ortcgcnale.
O matrice este ortogonaliJ daca. AT= A - 1 • Aceasta. ecuaţie se mai poate scrie A· AT=J şi se
interpreteaza. astfel : intr-o matrice ortogonaliJ produsul scalar al diferitelor linii este egal cu zero
~i produsul scalar al unei linii cu ea însiJ~i este egal cu unu. Aceleaşi afirmaţii sînt adevârate
şi pentru coloanele lui A şi oricare dintre formulâri (pentru linii sau pentru coloane) reprezinta.
o condiţie suficienta. pentr·u ca o matrice sa. fie ortogonalâ. De exemplu, orice matrice ortogo-
nalâ 2 x 2 poate fi scrisa. sub forma

- sin <p) sau (c~s <p sin')

cos <p sm <p -cos <p

Î n primul caz, matricea reprezinta. o rotaţie de unghi <p a planului; în al doilea caz, o rotaţie
urmat a. de o simetrie faţa. de o axa.. Matricele de cel de-al doilea tip se deosebesc de cele
de primul tip prin aceea câ determinantul lor este egal cu - 1, pe cînd determinantul unei
rotaţii este întotdeauna + 1. În general, determinantul unei matrice ortogonale este întotdeauna
+ 1 sau -1. Daca. o matrice ortogonalâ are determinantul + 1, ea se mai numeşte proprie şi
corespunde în general transformârilor ortogonale, care pâstreazâ orientarea unui spaţiu
vectorial euclidian. Urmâtoarele matrice sînt de acest tip:

Aici <p, ~şi 6 sînt unghiuri arbitrar-e. Daca. se fixeaza. o ordine a vectorilor de baza. e1 , e 2 , ea,
atunci A 12 (<p) reprezinta. o rotaţie a spaţiului în jurul axei ea. Planul e1 , e 2 este rotit cu un
unghi <p pe cînd ea râmîne neschimbat. De aici rezulta. forma speciala. a matricei. Orice matrice
ortogonalâ proprie 3x 3 se poate scrie ca un produs A = A 23 (6) · A 13 (~) • A 12 (<p} alegînd
pe <p, ~ şi 6 în mod convenabil.
Ca şi pentru transformârile ortogonale, mulţimea matricelor ortogonale n X n formeaza.
grup. Matricele ortogonale proprii formeaza. un subgrup al acestui grup.

17.6. Valori proprii

Valori proprii şi vectori proprii. Un numâr A. este o valoare proprie (sau valoare caracte-
risticiJ) a unei transformiJri lin iare A daca. exista. un vector x =1= O astfel incit A (x) = Ax. V ec-
torul x poarta. numele de vector propriu al transjormiJrii A, corespunzâtor lui A.. Toţi vectorii
proprii corespunzâtori lui A. împreuna. cu vectorul nul formeaza. un subspaţiu numit spaţiu
propriu al lui A . Daca. ecuaţia A (x) = A.x se scrie sub forma. ·(A - AI)x = O, atunci se poate
afirma câ:

Un numiJr A. este o valoare proprie a operatorului A dacii ~i numai daciJ operatorul A - AI

este singular.

Folosind aceasta. formulare este posibila. definirea unei matrice proprii pentru o matrice
A care reprezinta. transformarea A : un numiJr A. este o valoare propri8 a matricei A dac4 A - A.l
este singulariJ.
"100 Matematici superioare

Exemplul 1. Fie A' o transformare si~gularA. ; atunci există un vector nenul x astfel încît
A (x) = O = O • x. Aşadar /.. = O este o valoare proprie a lui A şi vectorii nenuli ai nucleului
sînt vectorii proprii ai lui O.
Exemplul 2. SA. presupunem eli matricea A
care reprezintă operatorul A in raport cu baza A (xJ = .Â1X1
1..1 O... O)
x 1 , ••. , x,. este diagonalA.: · A-+ A= ~ .. ~::·.0.
Atunci vectorii bazei sînt toţi vectori proprii A (:x,.) = ),,.:x,. (
O O .•• An
ai lui A. Astfel de transformA-ri sint uşor de descris
deoarece ele transformA. vectorii bazei multiplicîridu-i cu un scalar. Ele se numesc trans-
formA.ri diagonale (sau diagonalizabilef Orice transformare a unui spaţiu n-dimensional
cu n valori proprii distincte este diagonalizabilA..
Importanţa valorilor proprii in fizică. Problemele de valori proprii au o deosebitA. importanţA.
în multe ramuri ale fizicii. Ele fac posibilA. găsirea unor sisteme de coordonate în care transfor-
mA.rile iau formele cele mai simple. În mecanicA. de exemplu, momentele principale ale unui
corp solid se găsesc cu ajutorul valorilor proprii ale unei matrice simetrice reprezentind vec-
torul tensorial. Situaţia este similarA. în mecanica mediului continuu, unde rotaţiile şi defor-
mA.rile unui corp în direcţiile principale se gA.sesc cu ajutorul valorilor proprii ale unei matrice
simetrice.
Valorile proprii au o importanţA. centralA. în mecanica cuanticA. unde valorile mA-surate
ale mA.rimilor fizice "observabile" apar ca valori proprii ale unor operatori. Termenul "transfor-
mare" se foloseşte de regulA. în contextul pur matematic (geometric) pe cînd termenul "ope-
rator" se foloseşte de regulA. în aplicaţii (fizicA., tehnologie).
Calculul valorilor proprii şi al vectorilor proprii. Dacă se alege o bază a unui spaţiu vec-
torial V, atunci ecuaţia (A - Al)(x) = O poate fi scrisă sub forma următorului sistem de ecuaţii
pentru coordonatele x1 , ... , x,. ale lui x:
(au - J..)x1 + ~2 X2 + ··· + ~n x,. =o
a 21 x1 + (a22 - /..) x2 + ... +a~,. x,. =o
X2 + ... + (a,.,.-/..)
Matricea coeficienţilor este matricea A - J..l care reprezintă transformarea A - J..I. Cum
numai vectorii nenuli pot fi vectori proprii, problema constă în găsirea soluţiilor nenule ale aces-
tui sistem omogen. O condiţie necesară şi suficientă pentru existenţa unor astfel de soluţii este
aceea ca determinantul matricei coeficienţilor să se anuleze: det(A - 1..1) = O. Acest lucru se
întîmplA. dacA. şi numai dacă A - J..l este singulară, . adică. dacA. Â este o valoare proprie a lui A.
Se poate vedea că determinantul este un polinom de grad n în/..:
det (A- 1..1) = a0 + a 1J.. + ... + a,.J..n.
Acest polinom poartă numele de polinom caracteristic al lui A. DacA. A' este o altA.
matrice care îl reprezintă pe A, atunci existA. o matrice C astfel ca A' = C-1AC şi
det(A'- Al)= det(C-1AC- Al)= det(C-1 (A- 1..1) C) = det(A- Al).
Coordonatele x 11 x2 , ••• ,x,. ale lui x pot fi găsite ca soluţii nebanale ale sistemului omogen
dat mai sus, unde  s-a determinat mai intii ca soluţie a polinomului caracteristic.

şi rădA.cini ale ecuaţiei

2 3
Exemplul 3. Pentru n = 2 A= ( · ) valorile proprii sînt
-1 -2

2- /..
det(A- 1..1) = 3 1 = ).,2- 1 =o.
1 - 1 -2 -/..

Se obţin astfel ca valori proprii + 1 şi - 1. Coordonatele x1 , x 11 ale vectorilor proprii -cores-

punză.tori valorii + 1 sînt soluţii ale sistemului
_ unde 't' este un număr nenul arbitrar. În gene-
1x1 + 3 Xs - 0 ~ (x x ) = 't'( _ 3 1) ral, vectorii proprii sînt determinaţi, abstracţie
1 11
- b 1 - 3x1 = O ' ' fA.cînd de un multiplu scalar.
Algebr~ liniar~ 467

Transformarea la axele principale

Pentru transfom1ă.ri simetrice, teoria duce la un rezultat deosebit de simplu. Toate vahrile
proprii ale unei transformări simetrice sînt reale şi există. o bază. ortonormală. de . vectori proprii.
Dacă. A este reprezentată. de matricea A, înseamnă. că. există. o matrice ortogonală. C astfel încît
A'=C-1 AC să. fie diagonală. cu valorile proprii pe diagonala principală.. A' este forma twrmald
a lui A şi schimbarea de bază. reprezentată. de C se numeşte transformarea la axele principale.
Matricea C este matricea coordonatelor unei baze ortonormale de vectori proprii în raport cu
baza în care A este reprezentat prin matricea A.

A~ A= - ) valorile proprii sînt +2 şi +4. Vectorii

3 1
Exemplul 4. Pentru (
-1 3
proprii corespunzători lui +2 sînt (x 1 , x 2 ) = -r 1 ( 1, 1) şi vectorii proprii corespunzători lui +4
sînt (x 1 , x 2) = -r 2 ( - l, 1). Numerele -r 1 şi 't'z pot fi alese astfel încît vectorii să. aibă. lungimea 1.
Vectorii proprii ( 1/ V2. 1/ (2) şi (- 1V2; 1/ V2) formează. o bază. ortonormală. şi C este:

c= (t/V2 -1/ V2); C- 1 = CT = ( 1/ V2 1/V2);

1/Vl 1/ V2 - 1/Vl 1/V2
Cu ajutorul transformării la axele principale, ecuaţiile conicelor centrate sau ale cvadri-
cetor pot fi simplificate considerabil schimbînd sistemul de coordonate carteziene cu un sis-
tem format din axele de simetrie ale curbelor sau ale suprafeţelor. Acestea sînt axele princi-
pale ale figurii, de unde rezultă. şi denumirea de transformare la axele principale.

Exemplul 5. Dacă. ax 2 + 2bxy + cy2 = d este ecuaţia unei secţiuni conice, atunci coor-
donatele din partea stîngă. pot fi aranjate într-o matrice simetrică. A. Printr-o transformare
la un nou sistem de coordonate rectangulare (x', y') cu o matrice r--~-
ortogonală. C = (cii) matricea A se transformă. în A'= cTAC = C- 1AC. 1 A
Astfel, alegînd pe C în mod convenabil, A' devine o matricea diagonală. = b c
b) (a
-----
c12); A= C- AC =1
At
(O
c22
Aceasta înseamnă că în noul sistem de coordonate ecuaţia curbei devine ). 1x' 2 + A2)'' 2 = d.
De exemplu, fie ecuaţia 3x2 - 2xy + 3y2 = 2. Matricea de transformare C a matricei si-
metrice A a fost găsită în exemplul 4:

A~(
-1
3 -J C=
r~ ~)-
1
V2
-
V2
y

/
, x'

1 1 1 , 1 ,
x' = -x + -
V2
- 1
y ' = - X+ - y
V2
1
y
l X= - X - - y
V2
1 '
V2
1 ,
l. 1
X

y=-x +-y
V2 V2 J V2 V2 J
Coeficienţii acestor două ecuaţii sînt elementele lui C- 1 = cT.
Dacă. se substituie expresiile lui x şi y în ecuaţie, ecuaţia curbei
in noile coordonate este'2x' 2 + 4y'2 = 2. 17.6. 1. Transformarea axe-
Matricea C descrie o rotaţie de unghi rt/4 a planului în jurul lor principale pentru
originii, care transformă vechile axe de coordonate in noile 3x2 - 2xy + 3y = 2x'2 +
axe (fig. 17.6.1.). + 4y'2 = 2.
-468 Matematici superioare

17.7. Algebră multiliniară

Principalul obiect al algebrei multiliniare este studiul formeloY multiliniaYe, care sînt gene-
ralizăriale formelor liniare. O formă multiliniară pe un spaţiu vectorial V este o funcţie care
pune în corespondenţa oricărei configuraţii formate din 1' vectori din V un număr şi care
este liniară în raport cu fiecare dintre aceşti vectori. Acest lucru înseamnă că dacă r - 1
vectori sînt fixaţi, aplicaţia astfel definită este liniară în raport cu vectorul rămas .

Forme biliniare. Dacă r = 2, forma se numeşte biliniaYă. Un exemplu de formă biliniară

este produsul scalar. Dacă se alege o bază în spaţiul V, forma biliniară poate fi exprimată
cu ajutorul coordonatelor; de exemplu, în cazul unui spaţiu bidimensional expresia generală
a formei biliniare este

Dacă se ia x = y, se obţine foYma pătYatică ~~x~ +

a 12 x 1 x 2 + +
a 21 x 2 x 1 a22 xi. Problema cea
mai importantă în teoria formelor pătratice este găsirea celei mai simple forme de exprimare
a· acestora, de exemplu fără termenii cu XiY1· i, j = 1, 2, i ::f:: j. Acest lucru se poate întot-
deauna realiza printr-o transformare a axelor principale.

Tensori. Coeficienţii unei forme biliniare se comportă la anumite transformări, într-un

mod regulat, caracteristic coordonatelor tensorilor. Generalizînd conceptul de spaţiu vectorial
din algebra liniară, se definesc spaţiile tensoriale ale căror elemente se vor numi tensori.

Aplicaţii. Algebt'a tensorială - studiul spaţiilor tensoriale - are importante aplicaţii în

geometria diferenţială. Aici curbura unei suprafeţe sau a unui spaţiu este descrisă, printr-un
tensor, tensorul de curbuYă. În teoria relativităţii imposibilitatea separării energiei şi impulsului
unei particule este reflectată de existenţa unui tensor ale cărui componente sînt energia
şi componentele tmpulsului , aşa-numitul tensor eneYgie-impuls. Tensorii mai sînt utili şi în
alte domenii ale fizicii, de exemplu, în optica cristalelor şi în teoria elasticităţii. Astfel, defor-
marea sau tensiunea unui mediu elastic este descrisă prin tensorul de deformare sau tensiu11e.
Teoria formelor biliniare şi păţratice se foloseşte în geometria analitică pentru obţinerea
clasificării conicelor şi cvadricelor. Ea se mai foloseşte în fizică, în particular pentru descrierea
sistemelor fizice supuse unor vibraţii mici.

18. Şiruri. Serii. Limite

18.1. Şiruri ................... . 468 Limite impOYtante . .. ...... . -490

18.2. Serii ................... . -477 Regula lui Bernoulli ~i
18.3. Limita unei funcţii. Continui- l' H ospital .......... . .... . 492
tate ..... . ............... . 487 Continuitatea unei funcţii 495
Limita întY-un punct 487

18.1. Şiruri

Dintr-o mulţime nevidă de numere reale S, pot fi formate şiruri astfel: alegem primul
număr a 1 , al doilea număr a 2 , al treilea număr a 3 etc., socotind ilt primul termen al şirului,
a 2 al doilea, a 3 al treilea etc. De exemplu, din şirul numerelor naturale alegem numerele divi-
zibile cu 2 în ordinea lor crescătoare 2, -4, 6, 8, 10, .... În formarea şirurilor un element din S
poate fi ales de mai multe ori, de exemplu 2, ~. 2 ,6, 2, 8, 2, 10. Alegînd din mulţimea S întot-
deauna numărul a, obţinem şirul constant a, a, ... , a . ...
Şiruri. Serii. Limite -469

Un firfinit (trunchiat) are un numârfinitdetermeniN;aN este ultimul sâu termen. Şirul2

şir trunchiat de termeni, fiind format din 8 termeni; a8 = 10 este,
.of, 2, 6, 2, 8, 2, 10 este un
ultimul sâu termen. Şirul numerelor pare nu are un ultim termen, deoarece fiecare termen este
urmat de altul. Astfel de şiruri se numesc infinite.

Un ţir in finit este acel ţir c4ruitJ la fiecare numdr natural n > 1 Cot"espunde un num4r real a,.;
a,. este termenul al n-lea al firului. Dac4 cot"espondenţa existd numai în cazul unui ·numdr natural
necuprinsîntre 1 şi N(t ~ n ~ N), obţinem un }ir finit.

Reprezentarea acestei corespondenţe o facem în exemplul urmA.tor.

Numârul de ordine n al termenului:
Termenul a,. al şirului:
De aici reiese el orice şir este privit ca o mulţime de perechi ordonate de numere (n, a,.),
unde prima componentA. n este un număr natural iar cea de a doua componentă termenul a,.
este un numâr real. Datorită acestei corespondenţe, şirurile pot fi privite drept funcţii.

Şirurile sînt funcţii al cdror domeniu de definiţie este o mulţime de numere naturale
iar dcmeniul valorilor este format din numere reale.

Desigur, reprezentarea grafică a unui şir, ca de exemplu şirul punctelor discrete cu coordo-
natele (n , a,.), într-un sistem cartezian de coordonate este la fel de insuficientă pentru descrierea
unui şir infinit, ca şi enumerarea primilor termeni ai şirului. De exemplu, termenii a1 = 2, a 2 = 3,
a 3 = 5 pot fi primii termeni ai unui număr infinit de şiruri, ca şirul trunchiat al divizorilor lui 210
sau şirul 2,• 3, 5, 8, 13, 21, ... în care al k-lea termen (k > 2) este suma a doi termeni precedenţi.
Pentru descrierea completă a unui şir infinit, încercăm să definim o corespondenţă unică
între numărul de ordine n al termenului şi termenul corespunzător a,. printr-o lege de definiţie .
În majoritatea cazurilor, este posibil a stabili legea pe baza unei e~presii analitice a,. = f(n),
n= 1, 2, 3, ... Putem nota şirul ~·a!, a 3 , ••• prin {a,.}= {j(n)}.

E~emple de şiruri :

1. Şirul 2, 4, 6, ... al numerelor naturale pare este definit de legea {a,.} = 2n.
2. Şirul 1, 4, 9, ... al pătratelor numerelor: {a,.} = {n2 } .
3. Termenul al şaptelea al şirului {a,.} = {nf(n + 1)} este obţinut prin inlocuirea lui n =1
în expresia analitică care dă a.,
= 7/(7 + 1) = 7f8.
4. Şirul {a,.} = {2"} pentru 1 ~ n ~ 10 este un Şir finit; ultimul sâu termen este a10 = 2 10 =
1024.
5. Legea {a,.} = (- 1)n+t. ·n reprezintă şirul 1, - 2, 3, - 4, 5, - 6, .... Şirul este alter-
nant, deoarece doi termeni alăturaţi au semne diferite. Acest exemplu ne arată din nou că
un şir infinit nu are în mod necesar un cel mai mic sau cel mai mare termen.

Legea care defineşte un şir poate fi exprimată pe baza unei relaţii de rect,renţă, prin care
termenul a,. poate fi calculat cu ajutorul lui Ot , i <n deja cunoscut. De exemplu, şirul numerelor
lui Fibonacci O, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, ... este definit prin a1 = O, a 2 = 1 şi pentru n ;;?; 3
pe baza relaţiei de recurenţă a,. = a,._1 + a,._ 2 •
. Nu întotdeauna şirurile pot fi descrise printr-o expresie analitic! sau printr-o relaţie de
recurenţă, ca de exemplu şirul numerelor prime. Din termenii unui şir pot fi obţinute alte şiruri,
ca de exemplu din 1, 1/2, 1/3, ... , lfn, ... şirul s1 = 1, s2 = 1 + 1/2, s3 = 1 + 1/2 + 1/3, ...
sn = 1 + 1/2 + 1/3 + ... + 1fn, .. ., al cărui al n-lea termen este suma primilor n termeni ai
şirului dat.

Şiruri monotone. Aceste şiruri conţin termeni care odată cu creşterea numărului de ordine
al termenului cresc sau descresc (vezi cap. 5).
Şirul {a,.} este un ţir monoton strict crescdtor dacd fiecare termen al sdu este mai mare decît
cel precedent: a,.+ 1 > a,. pentru orice n. Şirul este strict descresc!tor dacă a,.+1 < a,.
pentru oricee n.
În cazul în care a"+l ;;?; an sau an+t ~ a,. şirul se numeşte monoton crescător şi respectiv
monoton descrescător.
 470 Matematici superioare

Şirul
1, 1/2, ... , 1Jn, ... este un şir strict descrescMor, şirul- 12, -9, - 6,- 3, O, ... , [ - 12 +
+ 3(n - 1)), ... este strict crescMor. Majoritatea şirurilor nu sînt nici monoton crescMoare,
nici monoton descrescă.toare , de exemplu şirul 1, 1/2, 2, 1/3, J, 1/4, 4, ...

Şiruri mărginite. Şirul - 1J2, O, 1J6, 2J8, ... definit de legea a,. = (n - 2)/(2n) se bucură. de
proprietatea că. fiecare din termenii să.i este mai mic decît 1 şi nu este mai mic decît - 1/2. Deci
avem -1/2 ~a,. < 1 pentru orice n. Astfel de şiruri se numesc mă.rginite.

Un şir {a,.} este m4rginit dacd e~ist4 dou4 numere k şi K astfel încît pentru 01'ice num4r n
stJ avem k ~ a,. ~ K.

k se numeşte mincrant, iar K majorant al şirului. Dacă.· avem k ~ a,. < K pentru orice
termen a,. al şirului, atunci la,.! < M = max(l k 1. 1K 1). Invers, dacă. există. o margine M pentru
valorile absolute 1 a,. l ale termenilor, 1 a,. l ~M. atunci - M <a,. ~ M şi putem afirma că.
şirul este mă.rginit.

Un şir {a,.} este m4rginit dactJ existtJ un num41' pozitiv M care majoreaztJ valoarea
absoluttJ a 01'ict'lrui termen al §irului: 1 a,. 1 ~ M penti'U orice n.

Numerele k, K, M nu sînt unic determinate . Dacă. k este un minorant al şirului, atunci orice
numă.r k' < k este tot un minorant al şirului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru majorantul
K' > K. Un şir trunchiat este întotdeauna mă.rginit. Termenul cel mai mic poate fi ales ca mi-
norant k, iar cel mai mare ca majorant K. Şirurile infinite sînt nemă.rginite, ca de exemplu şirul
pă.tratelor 1, 4, 9, ... , n 2 , •• • Cel mai mic majorant se numeşte margine superioartJ G; fiecare
număr mai mic G - e, unde e este un număr pozitiv, arbitrar de mic, este mai mic decît cel
puţin un termen am al şirului {a,.}, adică am> G-e. În mod similar cel mai mare minorant se
numeşte margine injerioartJ g; orice număr mai mare g + e (e > O, arbitrar) este mai mare
decît un termen ak : ak < g + e. Se poate demonstra că. orice şir mărginit are o margine
superioară. şi o margine inferioară unic determinate.
Aceste consideraţii pot fi aplicate şi la mulţimi de numere ; dacă înlocuim "şir" prin "mul-
ţime" şi "termen" prin ,.element".

Progresii aritmetice. Într-o progresie aritmetică, diferenţa d dintre doi termeni alăturaţi
se numeşte raţie şi este constanttJ, dar diferită de zero, a,.-a,._ 1 =d; de exemplu: pentru pro-
gresia 2, 4, 6, 8, ... , raţia este d = 2 ; pentru progresia 2.'5, 22, 19, 16, 13, ... raţia este d = - 3.
Dacă. d este pozitiv, progresia aritmetică creşte monoton ; dacă. d este negativ, progresia descreşte
monoton. Pentru obţinerea celui de-al doilea termen se adaugă. d la primul termen ; pentru al
n-lea termen, se adaugă. (n - 1)d la primul termen.

Progresie aritmetică. ~. a1 = ~ + d, a8 = a1 + 2d, ... , a,.=~+ (n- 1) d, ...

Denumirea provine din faptul că fiecare termen ak (k ~ 2) este media aritmetictJ a termenilor
vecini, lucru care se poate uşor vedea din următorul raţionament: at-1 =a"-d, ak+1 = at + d
1 1
şi - (at-1 + a"+l) = - (2at) =a".
2 2

Exemplul 1. Dacă. ~o = 1.'5 este al zecelea termen al unei progresii aritmetice a cărei raţie
este d = 2 , atunci primul termen al progresiei, ~ . va fi cu (n - 1)d = 9 · 2 = 18 mai mic decît
acesta, adică. ~ = - 3.

Exemplul 2. Într-o progresie aritmetică. cu primul termen ~ = 33 şi raţia d = 8, cel de

al 100-lea termen are valoarea ~ 00 = a 1 +
(n - 1) d = 33 + 99 · 8 = 82.'5.

I nterpolarea liniartJ constă în intercalarea a m termeni, între doi termeni consecutivi ai unei
prqgresii a" şi ak+1• cu raţia d, intercalare care se face astfel încît să. rezulte o progresie
Şi1'U1'i. Se1'ii. Limite 471

aritmetic~ al c~rei prim termen este a~. iar al (m + 2)-lea termen este a~+l· Dac~ d' este
raţia progresiei c~utate, atunci:

a~+l = a~ + (m + 1)d' = a~ + d, deci = df(m + 1).

d'
Exemplu. Dac~ între termenii progresiei IIJ, [ill, [ill, 45, 59, ...
se intercaleaz~ cîte şase
termeni, atunci raţia d' va fi egal~ cu H/7 = 2, datorit~ faptului c~ raţia d = 45 - 31 = H;
aşadar vom avea progresia: [1, 5, 7, 9, 11, 13, 15, lTIJ,
19, 21, 23, 25, 27, 29, [TI], ...
Progresii geometrice. Într-o progresie geometric~. raportul q :F 1 dintre doi termeni vecini
este constant, an= an_1q; de exemplu progresia 9, 3, 1, 1/3, 1/9, ... are primul termen egal
• raţ•1a es t e - 1 ; progresta
cu 9 , 1ar . - -}, 1, - 2 , "I,
A
• • • are a = - -1 Şl. q = - 2 , 1ar
• .
progres1a
1
3 2 2
- 24, - 12, - 6, - 3, ... are a 1 = -24, q = 1/2. Dac~ q este negativ, atunci progresia este
alte."nantd. . Dac~ q este pozitiv, toţi termenii au semnul lui a 1 • Dac~ 1q 1> 1, valorile abso-
lute 1 an 1 ale termenilor vor fi cresc!toare şi progresia este nem~rginit~. Pentru! q 1 < 1,
progresia este mă1'ginitd.. Termenii cresc monoton pentru a 1 >0, q>l şi pentru a1 <0. O<q< 1.
Ei descresc pentru a 1 >0, <q<l şi de asemenea pentru a1 <0. q > 1. Cel de-al doilea termen
al progresiei se obţine din primul prin înmulţirea cu q, iar al n-lea termen al progresiei se obţine
prin înmulţirea cu qn- 1.
Denumirea de progresie geometri~ se refer~ la faptul ~ fiecare termen al progresiei,
ak• (k ~ 2) este media geomet1'ică a termenilor învecinaţi, lucru care se vede considerînd:
a~- 1 = ak: q şi a~+l = ak · q, media va fi: V(a~ : q)(ak · q) = a~

Progresie geometric~

Exemplul 1. Pentru o progresie geometric~ cu primul termen a 1 = 2 şi raţia q ·= _.!.. , cel

2
~o =
9
de-al zecelea termen va avea valoarea a 1q9 = 2 · (_.!_) = __!_ •
2 256
Exemplul 2. Dac~ primul termen al unei progresii geometrice este a 1 = ~ şi al zecelea
3

este a1o=a1q 9 = 13122. atunci vom obţine pentru raţie valoarea q= V; ° 1

= v 3 · 1 ~ 122 = 3.

Între dou~ numere a~ şi a~+l =ari se pot inte1'cala m numere, astfel ·î ncît ele s~ formeze
o nou~ progresie geometric~. Dac~ q' este raţia acestei noi progresii în care a~ este primul
termen, iar ak+l este al (m + 2)-lea termen, atunci vom avea a~+l = ari'(m+l) = ari şi deci
m+tr
q' = 'iq.

Exemplu . Între oricare doi termeni ai progresiei § .II) . [D 1 , ... se vor

intercala cîte patru termeni. Pentru progresia dat~. raţia este

l2:J 1
q=
1024
iar raţia progresiei
32

obţinute prin intercalare va fi q' = V3~ = ~ ; deci noua progresie va fi 2 • 16. 8. 4. 2. m.±.
:: ~· ~· riTI····
Convergenţa şi divergenţa şirurilor.
Termenii şirului 1, 3/4, 4/6, 5/8, ... , an= (n+ 1)/(2n), ...
diler~ de 1/2 cu o cantitate care descreşte odat~ cu creşterea lui n . Diferenţa lan- 1/21 dintre
tet menii şirului şi 1/2 poate fi f~ut~ oricît de mic~. adie~ se poate întotdeauna alege o valoare a
indicelui n, astfel încît pentru toţi termenii şirului cu un indice mai mare decît n, diferenţa
1 an - ~ 1 s~ fie mai mic~ decît un num~r pozitiv dat e:. Dac~ se cere ca diferenţa faţ~ de ~
s~ egal~
1
fie cel mult cu e: = 0,00 1, atunci inegalitatea \an - _.!.. 1 = 1 n + - _.!_ 1
· 2 2n 2
 472 Matematici superioare

= 1 _!_ + __!_ __:_ _!_ 1 = _!_ < 0,001 este va1abilă pentru n > .500, ceea ce înseamnă că primii
2 2n 2 2n
.500 de termeni se găsesc în afara vecinătăţii alese a lui _!_ , Dacă se consideră e = 0,000001,
2
500000 de termeni se vor afla în afara vecinătăţii; toţi ceilalţi termeni se vor găsi în interiorul
acestei vecinătăţi. Astfel, oricum s-ar alege e, se poate stabili un indice n, pentru care toţi
termenii cu indice mai mare decît n diferă de _!_ cu mai puţin decît e. Se spune că şirul {an}
2
converge către limita
2

Un şir {a,.} converge către o limită a dacă oricărui număr t arbitrar de mic
ii corespunde un număr N(e) astfel incit inegalitatea 1 a,.- a 1. < e este satisfăcutăpentru
toţi termenii a,. ai şirului cun > N(e).

Indicele N începînd cu care 1 an - a 1 < e depinde în general de e; cu cîte se alege mai

mic, cu atît N este mai mare. Ac-eastă legătură se precizează scriind în loc de N, N(e). Pentru
un şir {an} care converge către a. oricărui e > O îi corespunde, de exemplu, un număr N 2 (t)
începînd cu care 1 a,. - a 1 < t/2, un număr N ,t(t) începînd cu care la,. - al <ek, un număr N ' (t)
începînd cu care 1 an -a 1 < tot ş.a.m.d. Pentru a arăta că {a,.} converge către limita a. se
foloseşte una din notaţiile {an}--. a cînd n--. oo sau Iim an=a (se citeşte: a,. converge către a

cînd n tinde la oo).

Geometric, aceasta înseamnă că numai un număr finit de termeni ai şirului se găsesc în
afara vecinătăţii (a- t, a + t} a limitei a pe cînd toţi ceilalţi termeni se găsesc în interiorul
vecinătăţii. Astfel se poate spune că oricît de mic ar fi &, aproape toţi termenii şirului se
găsesc în interiorul vecinătăţii lui a de rază &.

Exemplul 1. Şirul 0',3; 0,33; 0,333; ... construit după regula an= 2 + 2 + ... + - 3-,
10 102 10"
1
converge către Pentru valoarea absolută a deviaţiilor faţă de limită se obţine:
3

a,. - _!_ 1 = 13( 10,.-1 + ... + 101 + 1) - _!_ 1 =

1 3 10" 3
10,.- 1
9· - 10,.
10- 1
3· 10,. =/-1 l<e.
3· ton
1
Din această inegalitate se poate obţine pentru orice e pozitiv un indice n >
lg - ; N (e) >
3e
de exemplu pentru e = 10-12 N(e) = 12 -lg 3 şi deci există numai 12 termeni care au dis-

tanţele faţă de _!_mai mari decît e = 10-12 .

3
Exemplul 2. Şirul 1, 1/4, 1/9, 1/16, ... , 1f;'2, ... are limita O deoarece pentru orice e > O,
1an- a 1 = 11/n2 - O 1 = 1/n2 < t pentru orice n > N(e) = 1/Ve.
Şirurile cu limita O se numesc ~iruri nule. Pentru orice şir nul {b,.} se poate construi un şir
{b,. + b} cu limita b. Invers, dacă {a,.} converge către a, şirul {a,. - a} este un şir nul.

Convergenţa progresiilor aritmetice~~ geometrice infinite. Şirurile care nu sînt conver-

gente se numesc divergente. Orice progresie aritmetică infinită cu an= a 1 + (n- 1)d este
divergentă. Diferenţa dintre doi termeni vecini fiind d, nu este posibil ca aproape toţi
termenii să se afle într-o vecinătate a unui număr fixat.
 Şiruri. Serii. Limite 473

Dac~ raţia d are valori pozitive, termenii a,. ai progresiei vor fi în final mai mari decît
orice num~r. oricît de mare. Simbolic, aceasta se scrie Iim a,.= oo, şi un şir cu aceast~ proprie-
n-+oo
tate se numeşte impropriu divergent.
Pentru valori negative ale lui d, termenii vor deveni mai mici decît orice num~r. oricît de
mic. Şi acest şir se numeşte şir impropriu. divergent. Se scrie Iim a,. = - oo.
n-+oo

Orice progresie geometrică infinită cu converge către zero, dacă valoarea absolută lq l
a,.=a1qn-1
a raţiei este mai mică decît 1; dacă valoarea absolută 1q 1 este mai mare decît 1, progresia este
divergentă şi anume pentru q > 1 este impropriu divergentă .

Subşiruri. Da~ p1 , p2 , p3 ,... , p,., este un şir infinit şi monoton cres~tor de numere naturale ,
atunci {p,.} este un sub~ir al şirului de numere naturale , de exemplu şirul 1, 3, 7, 9, 13, 14, 27, ...
Dac~ se alege un asemenea şir {Pn} de indici, atunci din fiecare şir de numere {an} se obţine un

subşir {ap 11
}; de exemplu 1, ..!. , ..!. , ... este un subşir al şirului 1, ..!. , ..!. , ..!. , ..!. ,... Dac~ pen-
8 64 2 4 8 16
tru orice n > n 0 , valorile lui a,. se g~esc în e-vecin~tatea limitei a, adi~ 1 a,.- a 1 < e,
atunci acelaşi lucru este valabil şi pentru termenii subşirului .

Orice subşir {ap11 } : al unui ~ir {a,.} convergenta,.-a, converge de asemenea către aceeaşi limită a.

Teoreme asupra şirurilor convergente. Convergenta şirului {an} este dat~ de existenţa
unui num~r N(e) astfel incit 1 an- a 1< e. Eliminarea sau introducerea unui num~r finit
de termeni la începutul şirului nu influenţea~ convergenţa şi limita şirului, cel mult
m~rimea lui N(e) .

Şirurile convergente sint mirginite.

D~ şirul {an} are limita a , pentru orice num~r pozitivE:, în afara intervalului (a -E:, a+e)
se g~sesc numai un num~r finit de termeni şi o mulţime fini~ de numere este m~rginit~.
Da~ şirul convergent {an} are marginea superioar~ K, atunci limita a nu poate fi mai mare
decît K.
Un şir convergent are o singură limită.

Dac~ {an} ar avea dou~ limite diferite a şi a' , atunci E: ar putea fi ales astfel încît e-veci-
nM~ţile lui a şi a' ~nu aib~ puncte comune. De la un anumit indice N(r.) , o infinitate de ter-
meni ai şirului se g~esc în afara e-vecin~~ţii lui a şi o infinitate de termeni se g~sesc în
afara e-vecin~~tăţii lui a', ceea ce contrazice faptul c~ a şi a' sînt limite.

Daci şirurile a,. şi b,. au limitele respectiv a şi b, atunci şirurile {a,.+b,.}, {a,.-b,.}, {a11b,.}
converg către a+ b, a- b, ab respectiv, iar daci limita b este diferiti de zero, şirul{~} con-
verge către .!!:.. •
b
S~presupunem, deexemplu, ~pentruunr. oarecare are loc l(a,.+b,.)-(a+b) l <e ; pentru
şirul convergent {a,.} exist~ un indice n 1 , astfel încît 1an - a 1< ~ pentru n ~ n 1 , şi de asemenea
2
şirul {b,.} pentru un indice n 2 , astfel încît 1b,.- b 1 < ~ . de îndat~ ce n > n 2• Atunci , con-
2
form inegali~ţii triunghiului 1 (a,.+ b,.) - (a+ b) 1 = 1 (an -a) + (b,.-b} 1 < 1 a,.- a 1+
+ 1 b,. - b 1 < E: este adev~rată pentru n > max (n 1, n 2}.
Pentru a se ar~ta ~ 1 ~-
.!!:.. 1 este mai mi~ decît orice num~~ pozitivE:, se va alege cel
bn b
mat mare m re tre~ m c1; a.cm u-se transformarea 1an
. d ' t . . di : fX • d - - -a 1= 1a(b,.- b)- b(a,.- a}l < e
bn b bbn
sau ia(bn- b} - b(a,.- a) l < r. lbb,.l indicii n 1 şi n 2 trebuie aleşi astfel încît lbn- b l şi la 11 - a i
~ fie suficient de mici, în timp ce n 3 trebuie ales în aşa fel încît toţi bn cu n > n 3 ~ fie
474 Matematici superioare

mai mari, in modul, decît un număr g strict pozitiv. Datorită faptului că b =1 O, acest lucru
este posibil.
Din această primă propoziţie rezultă propoziţiile 1, 2 şi 3.

1. Daci şirurile {an} şi {bn} sint convergente cltre zero, ·şi şirurile {an+bn}, {an- bn} sau
{anbn} vor fi de asemenea convergente cltre zero.

Şirul {~}, construit din şirurile {an} şi {bn} convergente către zero, în general nu este un
şir convergent către zero, deoarece condiţia b =1 O nu este îndeplinită; de exemplu {an} =
={~}şi {bn} = {fn} sînt şiruri convergente către zero, dar şirul {~}={2n}estedivergent.

2. Dacăc, c1 ~i c2 sînt constante şi dacă {an}- a ~i {bn}- b, atunci ~i {can}- ca; {c1 an +
+ czbn} - c1 a + c2b.
3. Deoarece ~irul produselor termenilor a două ~iruri convergente converge cţltre produsul
limitelor celor două ~iruri, dacă {an}- a, ~i a =1 O, atunci pentru orice numărv întreg pozitiv sau
negativ, avem {a~}- av.
4. Dacă ~irurile {a~} ~i {a~} converg către aceeaşi limită a ~i dacă pentru toţi termenii ~irului
{an} cu excepţia· unui număr finit are loc inegalitatea a~ ~ - an~ a~. atunci ~irul {an} converge către
aceea~i limită a.

Referitor la 4: Pentru orice e: > O, există un n 0 , începînd de la care toţi termenii şirului
{a~} şi toţi termenii şirului {a~} se găsesc în e:-vecinătatea lui a şi an< an < a;; termenii
şirului {an} se găsesc deci în aceeaşi vecinătate, aşadar Iim an= a.
Limite importante

logn
Iim
n~co
yq = 1 pentru orice q > O. Iim
fl-+QO
y;;- = 1 I i m - - = O.
n-+ao n

1. Pentru o valoare oarecare q pozitivă {xn} = { yq-

1} este un şir convergent către zero.
Pentru q = 1, fiecare termen al şirului are valoarea zero. Pentru q > 1, avem q> 1 şi deci Xn y
sînt pozitive. Deci: q = ( 1 + Xn)n > 1 + nxn > nxn > O sau O < Xn < q
n

Dar şirul { ! } este convergent către O, deci {Xn} este şir nul. Pentru q < 1, ___..! > 1
q
iar {IT - 1} are deci limita O. Dacă fiecare termen al şirului se înmulţeşte respectiv cu
termenii şirului {yq}, datorită inegalităţii 'fi< 1, şirul nou obţinut {yq- 1} va fi un
şirconvergent către zero.

2. După cum s-a arătat mai sus, termenii şirului {q"} au limita 1, dacă q este un număr pozi-
tiv oarecare, iar n tinde către oo. Se poate găsi un numărn0 , astfel încît pentru m>n 0 ambele valori
1
±-
q m să se găsească în intervalul ( 1 - e:, 1 + e:). Pentru un şir {an} convergent către zero, se
1 1
poate găsi un indice n 1 , astfel încît an pentru orice n > n 1 să fie cuprins între - - şi+ - ,
m m
deci qan să se găsească între 1- e: şi 1 + e:, sau qan - 1 între - e: şi + e:; rezultă deci că
{qan - 1} este un şir convergent către O, dacă an este un şir nul. Rezultă deci ·că {qan}
converge către qa, dacă an tinde către a, deoarece în qan- qa = qa(qan-a - 1) şirul {an- a}
este un şir convergent către zero şi deci şi {qan-a - 1} converge către zero.
Şincri. Serii. Limite

Mai jos, la 4., se va arăta, că pentru o bază oarecare g > 1, a unui sistem de logaritmi, are
loc {logg an} -+logg a, dacă {a,.}-+ a. Dacă a este o constantă reală, are loc şi {a logg an}-+<X logg a;
de asemenea, conform celor de mai sus, {g<xlog,a,.}-+ g" log, a sau {a~}-+ aa..
{q"n}-+ 1, cind {an}-+ O şi q >O; {q "}-+ qa cînd q >O şi {a,.}-+ a; {(an)"}-+ a" cînd a,. şi a
11

sînt pozitive, a real şi {a,.} -+ a.

3. Şirul y;
converge cltre 1, adică {x,.} = {y;;-
1} converge către O. Într-adevăr ter-
menii acestui şir sînt pentru n ~ 2 pozitivi. Din ( 1 + x,.) 11 = n se obţine, folosindu-se

dezvoltarea binomială,
n(n-1)
~
·
x: n 1/2
sau 1 .x11 1 < V n-=1 · Dacă pentru un e dat se alege
2
2 2
un indice N(e) = -+ 1, astfel încît n > - + 1, atunci are loc 1x 11 1< e pentru oricen>N(e).
e2 e'
4.. Pentru o bază de logaritmi oarecare b > 1, şirul fo: n} este convergent către zero.
Pentru a demonstra acest lucru, trebuie să găsim un indice n 0 , astfel încît pentru n > n 0 să aibă
log n cn !t- D ·
loc:-- < log n < en n < b ~ r n< b. 1
eoarece b' este mat mare ca 1,
n
rn converge către
monstrată. Şi
1 şi implicaţiile sînt adevărate "în ambele sensuri, afirmaţia este de-
pentru 0<b<1 {(log n)fn} converge cA-tre zero deoarece log bn = -logb n.
şirul
11
Criterii de convergenţă pentru şiruri de numere. Definiţia limitei unui şir convergent ne
indică dacă un anumit număr a este sau nu limita şirului {an}· Dacă valoarea limitei a nu este
cunoscută, din proprietăţile termenilor a,. trebuie găsite condiţii, care să dea informaţii asupra
convergenţei sau respectiv divergenţei şirului. Aceste condiţii constituie criteriile de convergenţă.
Primul criteriu de convergenţă. Termenii unui şir crescător infinit, care nu este mărginit,
pot lua valori oricît de mari; şirul este impropriu diuergent. Dacă şirul monoton este mărginit,
se poate arăta că el are o limită.

Primul -criteriu de convergenţă: Un şir monoton şi mărgiirlt este convergent.

Numărul e ca valoare limită. Şirul { ( 1 + ..; )"} creşte monoton, adică pentru n = 2, 3, ...

are loc ( 1 + n _1 )11-1 < ( 1 + -;;1 )" sau

1
n"-1
--------<
(n
~-~-
+ 1)'' n- n"
------<~--~-
(n + 1)"
(n- 1) 11-1 11 n n (n - 1)" n"
n- 1 (n 2 - 1) 11
----- <~----~ 1< ( 1 - -
1-- 1 )"
n (n 2)" n n2
Ultima inegalitate rezultă din inegalitatea lui Bernoulli 1 + na < ( 1 + a)" care este adevă-
1
rată pentru a> - 1, a '::f:. O, n ~ 2. În cazul de mai sus avem a= - -.

Şirul {( 1_
1
+ ~ f} este
1
mărginit; folosindu-se dezvoltarea binornială se obţine ( 1 + ~
n2
r =

1+ CA - + ... + Ck11 - + ... + q: -111 . Fiecare termen al acestei sume se poate majora
n nk n
în felul urmA-tor:
Ck_!_=_!_(1-_!_)(1-~)
11
... (1-k-1)< 1 <-1-,
nk k 1 n n n 2 · 3 • ... • k 2k-1
Şirul considerat este majorat de numărul 3:
1 1
( 1 + ~)"
n
< 1 + 1 + _!_ + _!_ + ... + - - < 1 + - - = 3.
2 22 2"-1 1 - _!_
2
476 Matematici superioare

Deci şirul este convergent, iar li-

1.}n
mita a fost notată prin e de lim 1 +- = e e = 2, 718281828 4.590 4.523 .536 ...
Leonhard EuLER ( 1707- 1783). n-+oo ( n

Al doilea criteriu de convergenţă (criteriul lui Cauchy). Dacă de la un anumit indice n(e)
diferenţele dintre oricare doi termeni sint mai mici decît un număr pozitiv e, atunci toţi ter-
menii şirului, exceptînd cel mult un număr finit de termeni, se găsesc într-un interval de
rază t. Acest criteriu este necesar şi suficient.

Al doilea criteriu de convergenţă. Un şir de numere {an} este convergent atunci şi

numai atunci, cind pentru orice număr pozitiv&, se poate stabili un n 0 (e) , astfel incit pentru
toţi indicii n 1 şi n 2 mai mari decit n 0 (e) , are loc 1 a,. - a,. .. 1 < e.
1

Exemplul 1. Şirul _!., .5 .5 ! , 9 13

~, ... cu termenul general a,. = 1+
2 4 6 8 10 12 14
+ (- 1
)" este mărginit dar nu şi monoton. Primul criteriu de convergenţă nu poate fi folosit.
2"
Criteriul lui Cauchy pune in evidenţă convergenţa şirului, deoarece:

1
an+l - a,. 1 = Il + (- + 2n
1) "+1
2
- 1- (- 1) n 1 =
2n

+ 2) 1 ~ 12n + 2n + 21
1
= 1 ( -1)' +1 • 2n - ( -1)" · (2n =
2n(2n + 2) 2n(2n + 2)

= 1
4
n +2 1~ 1 4
n +
4
1 = _!. < e pentru orice n > ..!.._ •
4n2 + 4n 4n 2 + 4n n e

După cum se vede, toţi termenii şirului care-i urmează lui a,.+ 1 sînt cuprinşi între a,. şi

a,.+l; deci, pentru orice n 1, n 2 > _!. , ja,. - a,. 1 ~ 1 a,.+ 1 - a,. 1 < e.
e 1 1

1 1 1 1
Exemplul 2. Şirul 1, 1 + -, 1 +- + _, 1 +- +-1 + -,
1
... cu termenul general
2 2 3 2 3 4
an = 1+ _!. + _!. + ... + _!. nu satisface criteriul de convergenţă al lui Cauchy,. deoarece dacă
2 3 n
se alege un e < _!.,
2
atunci există două numere n 1 , n2 > n 0 (e}, pentru care 1 a,. - a,.!> e,
1 1

oricît de mare s-ar lua n 0 (e). Într-adevăr, dacă s-ar lua n 2 > n0 şi n 1 = 2n2 , atunci
1 1 1 1
a -a 1=--+--+--+ ... +->
"
1
·"
1
n + 1 n2 + 2 n + 3
2 2n 2 2

1 1 1 1 1
>-
2n2
+ -2n + ... + -2n = ns · -
2n 2
=- >
2
e.
2 2
1
Majorarea s-a efectuat înlocuind fiecare din fracţiile - - - (i = 1, 2, ... , n) prin fracţia
n2 + i
mai mică sau cel mult egală cu
2n 2
1 1 1 1
Punct de acumulare al unui şir. Şirul 1+ 2+-· 3 + -· 1+ -, 2+-·
2 2 2 3 3
1 1 1 1
3 + -, ... , 1 +-, 2 +-, 3 + -, ... are proprietatea că o infinitate de termeni se găsesc
3 n n n
în orice vecinătate a numerelor 1, 2 şi 3. Termenii şirului se acumulează în vecinătatea
punctelor 1, 2 şi 3 care se numesc puncte de acumulare ale şirului.
Şiruri. Serii. Limite 477

Un numlr A este punct de acumulare pentru firul {a11}. dâci pentru orice e pozitiv,
inegalitatea 1 a 3 - A 1 < e este valabili pentru o infinitate de termeni diStincţi a 3 ai şirului.

. n+3 1 . 1
Ştrulde numere cu a 3 = (- 1)" - - - are douli puncte de acumulare )..' = - Şl ).. = - - .
2n 2 2
În orice vecinâtate a acestor numere se gă.seşte o infinitate de numere ale şirului.
De aici rezult! eli limita unui şir este întotdeauna unul din punctele lui de acumulare.
Pe de altli parte, un punct de acumulare nu este în mod necesar limit!, deoarece pentru
un punct de acumulare A inegalitatea 1 a 3 - A 1 < & trebuie sli fie satisflicutli pentru o infi-
nitate de indici n, dar pentru o limitli A ea trebuie sli fie satisflicut! pentru toţi indicii n mai
mari decît N(e). În consecinţli un şir convergent poate avea numai un punct de acumulare,
deoarece numai un numlir finit de termeni ai şirului se glisesc în afara oriclirei &-vecinâtliţi
a limitei L şi, în particular, este imposibil ca o infinitate de termeni sl1. se gliseascli în orice
&-vecinătate a lui L' :1: L. Din urmâtoarea teoremli rezultli eli şi reciproca este adevlirată.

Un şir mArginit care admite exact un punct de acumulare este convergent. Daci firul
nu are nici un punct de acumulare finit sau are mai multe astfel de puncte, atunci şirul
este divergent.
Teorema Bolzano-Weierstrass. Orice şir mArginit are cel puţin un punct de acumulare.

Fie k şi K marginea inferioarli, respectiv superioarli a şirului. Toţi termenii şirului se

vor glisi în intervalul I 0 = [k, K]. Acest interval se împarte în douli şi se noteazli partea
(sau una din plirţile) care conţine o infinitate de termeni ai şirului cu I 1 • Prin acelaşi
procedeu se obţine intervalul I 2 ş.a.m.d.; lungimea intervalelor constituite tinde la zero
şi astfel toate intervalele conţin un număr real A care este punct de acumulare al
şirului.
Conceptul de punct de acumulare poate fi extins pentru mulţimi arbitrare de puncte.
Teorema lui Bolzano-Weierstrass asigurli existenţa cel puţin a unui punct de acumulare
pentru orice mulţime infinitli şi mlirginitli de puncte. Acest punct nu trebuie sl1. fie neaphat
un punct al mulţimii; astfel în exemplul considerat mai sus punctele de acumulare 1, 2, 3 nu
aparţin mulţimii.

18.2. Serii
Seriile sînt deosebit de importante atît în teoria matematicli cît şi în aplicaţii. Pe teoria
seriilor se bazeazli diverse metode numerice, de exemplu, construirea tabelelor de logaritmi
şi a tabelelor de funcţii trigonometrice, cît şi calculul anumitor constante importante ca e şi 7t.

Noţiunea de serie. Sofistul grec ZENON a pus întrebarea dacli Achille, care alea~gli de
doulisprezece ori mai repede decît o broascli ţestoasli, o poate ajunge cînd ea are un avans
de 1 stadiu (veche unitate de lungime= 184,97 m). În timp ce broasca ţestoasli strlibate
_.!..din stadiu, Achille, datoritli vitezei sale de doulisprezece ori mai mare( 12 · _!_ = 1 +
11 11 11
-.!.),
parcurge tot stadiul cît şi drumul broaştei ţestoase, deci o ajunge. Pe de alt! parte,
Zenon afirmli eli în timp ce Achille a strliblitut un stadiu, broasca a strlibâtut _.!.. din stadiu,
12
în timp ce el strlibate aceast! doulisprezecime, broasca are totuşi un avans de _!_, o depli-
12'
1
şeşte Acbille ea are totuşi un avans de - de stadiu ş.a.m.d. Drumul pe care treQuie sl!.-1 strlibatâ
128
Achille pînâ la punctul de întîlnire se poate pune sub forma: 1 + -1 + -11 + -1 + ... ;
12 12 128
1 1
punctele exprimli faptul câ după fiecare termen a~ = - - urmeazli un alt termen a~+l = - •
12t-1 12t
deci expresia nu este finitli.
.of78 Matematici superioare

O astfel de expresie senumeşte serie injinită. Zenon credea că prin acest rezultat a găsit un
paradox al gîndirii formale, deoarece i se părea că valoarea seriei este mai mare decît orice
număr, deci Achile niciodată nu poate ajunge broasca ţestoasă. Totuşi seria, corect stabilită
12
de Zenon, este o serie geometrică, şi are valoarea după cum rezultă din cele ce
11
se vor descrie în continuare.

Printr-o serie
CX)
infinită (sau pe scurt serie) se înţelege o expresie de forma lZt + a,+ ... ,sau
prescurtat ~ a,, unde a, sînt te11nenii unui ţir de numere.
i=l

Folosirea semnului L. (Se citeşte sumă de a, pentru i de la 1la n); simbolul ~ este
însoţit
de expresia "i egal de la 1la n", ca să se arate că indicele de însumare i străbate toate
51 1 1 1 1 1
numerele naturale de la 1 la n; de exemplu ~ - = - + - + - + - + -. Pentru
i = 1 il J2 22 32 .of.2 j2
seria infinită se foloseşte acelaşi simbol, de exemplu seria construită de .ZENON se poate scrie
1 1 1 1
1+ - + - 2 +- + ... =
CX)
în felul următor: Semnul 00 arată faptul că seria. ~ -
12121 12 123 i=O
nu se termină. Nu are importanţă dacă indicele de însumare se notează. prin i, k sau o altă
literă.

Convergenţa şi divergenţa. Suma unei

serii. Pentru studiul seriilor se vor folosi Şirul sumelor parţiale

cîteva. teoreme cunoscute din studiul şiru­

rilor. Cu termenii a, ai seriei a, se poate
<lO
~
1
~
i=l
a,
i=l 2
construi un şir {s,.}, şirul sumelor parţiale. = ~ at
Atunci cînd acest şir de sume parţiale i=l
are o limită S, aceasta este chiar suma S 3
a seriei iar seria se numeşte de asemenea
= ~ ·a t
t=l
convergentă.
CX)

O serie infinită ~ a, este conv.ergentă, a,. s,. = a 1 + a2 + a 3 + ... + a,. = ~" a,

i=l t=l
dacă ţi numai dacă #rul sumelor parţiale
este convergtmt. Limita ~irului sumelcr parţiale S reprezintă suma seriei
CX)

sau S = ~ a1 •
i-1

Dacă şirul sumelor parţiale al seriei considerate este divergent, seria este divergentă; ea nu
are sumă.

Seria stabilită de ZENON are termenul general, pentru şirul sumelor parţiale, Sn =
= E_ ( 1 - ~) (suma unei serii geometrice finite). Acest şir converge către limita S =
11 12"

= Iim s,. = .
Iim -12 ( 1 - - 1 ) =-.Cuvîntul
12 suma unei serii se bazează numai pe o
. . . . CX) ff-+CX) 11 12" 11
analogie formală cu suma de termeni finiţi şi este numai un sinonim al noţiunii de limita
şiruluide sume parţiale.
Şiruri. Serii. Limite 479

Exemplu. Dacă se înjumătdţe~te latura unitate 1 a unui pătrat, şi apoi

jumătatea din dreapta se înjumătăţeşte din nou ş.a.m.d., după cum se arată
in figura alăturată, atunci laturile dreptunghiurilor formate pot fi conside- 1 1 1
1 1
rate ca termeni ai unei serii infinite (fig. 18.2.1) - + - + - +
1 z + 8
2 4 8
1
+- 2n +···
18.2. 1. Conver-
Interpretarea geometrică ne face să bănuim că suma seriei este 1. genţa seriei 1/2 +
1 3 7 2n- 1 + 1/4 + 1/8 + ...
Şirul sumelor parţiale al seriei considerate - - - , ...
2 4 8 2n

este convergent şi are limita s = Iim Sn = Iim

2
n-
1
= lim (1- _]_) = 1.
n-? oo n-? oo 2n n-? oo 2n
Serii aritmetice. O serie aritmetică constă din termenii unei progresii aritmetice. Deoarece
o progresie aritmetică infinită este divergentă, se poate vorbi numai despre suma unei scrii
finite. La tema dată de către profesorul să.u , de a calcula suma numerelor de la 1 la 100,
tînărul Carl Friedrich GAuss ( 1777 - 1855) în vîrstă de 9 ani a răspuns numai după cîteva
momente, arătînd tăbliţa cu un singur număr, 5050, valoarea corectă a sumei. Gauss calculase
totul mintal folosind schema de mai jos: Profesorul a recunoscut că tînărul său elev nu
mai are multe de învăţat în orele sale de aritmetică şi i-a procurat un manual de aritmetică
deosebit: " AritmeticaRemers ". Raţionamentul tînărului Gauss se poate utiliza pentru fie-
care serie aritmetică:
Sn = a 1 + (a1 + d) + (a1 + 2d) + . .. + (a 1 + (n - 1) d) 1 + 2 + 3 + ... + 50+\
Sn = an + (an - d) + (an - 2d) + ... + (an - {n - 1) d) 100 +
99 + 98 + ... + 51 ~
50 . 10.1 = 5050

Progresia aritmeti- primul termen a 1 , termenul final an = a1 + (n - 1) d, raţia d,

că finită n d
suma Sn = - (a 1 + an) = na1 + - n(n - 1)
2 2

Din formula sumei se observă că dacă dintre mărimile a 1 , an. d, n şi Sn cel puţin trei
sînt date, celelalte se pot calcula folosind ecuaţii liniare sau de gradul al doilea.

Exemplul 1. Dacă într-o prout"esie aritmetică se cunosc a 1 = 3, an = 43 şi d = 5, se

poate calcula numărul termenilor şi suma sn.

an = a 1 + (n - l)d ~ 43 = 3 + (n - 1) · 5_.,n = 9; Sn

9
S9=- (3 + 43) = 207.
2
Exemplul 2. Dacă se cunosc d = 12, sn = 180 şi an = 60, se pot calcula:' a 1 şi numărul
de termeni n .
r
.!:.. [2an- (n- 1) dJ --.
2

180 = !: [120 - (n - 1) · 12] ---.. n 2 - 11 '~ + 30 =O.

2

Această ecuaţie de gradul doi are soluţiile n 1 = 6 şi n 2 = 5; pentru n 1 = 6 vom avea a 1 = O,

pentru n 2 = 5 avem a 1 = 12. Cele două sume sînt: 12 + 24 + 36 + 48 + 60 şi O+ 12 +
+ 24 + 36 + 48 + 60.
~80 Matematici superioare

Serii geometrice. O serie geometricil s,. = a 1 + a1q + a1q2 + a1qa + ... + ~qn-1
se formează din termenii unei progtesii qs,. = alq + alq2 + ~q3 + ... + alqn-1 + alq"
geometrice. Suma unei serii geometrice 1- q"
se obţine folosind următoarea schemă:
s,.- qs,. = a1 - a1q" sau s" = ~---
1-q

Progresie geome- primul termen ~. termen final a" = a1 qn-l, raţia q,

trică finită 1- q" q"- 1
suma s,. = a 1 - - - = a 1 - - - pentru q =F 1.
1-q q-1
1

Din formula sumei se vede că dintre mărimile a1 , a,., q, n şi s" cel puţin trei trebuie date,
celelalte calculîndu-se folosind ecuaţii exponenţiale sau de gradul n.

Exemplul 1. Dacă tntr-o progresie geometrică se dau a 1 = 2, raţia q = -' şi suma s" =
= 976 -'62, se poate calcula numărul n de termeni.
q"- 1 _,"- 1
s"=a1 - - - _ 976-'62 = 2· - - - -'" = 19-'312-'.
q-1 -'-1
Această ecuaţie exponenţială are soluţia n = 9. Seria are nouă termeni.

Exemplul 2. Din povestirile istoricului arab Ja'qubi, inventatorul şahului Sessa Ebn
Daher a cerut şahului Persiei, ca răsplată, numărul de boabe de grîu, care rezultă atunci
cînd pe cele 64 de pătrate ale tablei se pun boabe în felul următor: pe primul pă.trat se pune
o boabă, pe a doua două boabe, pe a treia se pun 4 boabe ş.a.m.d. , deci pe fiecare pătrat
se pune un număr dublu decît pe cel precedent. Numărul total de boabe se obţine
după formula:

q"- 1 1 2M- 1
s,. = ~--- 2"- 1 ~ 1,84 · 101 9 boabe.
q- 1 2- 1
Dacă s-ar considera că întreaga suprafaţă a pă-mîntului (de -'· 1 · 1010 ha) ar fi
cultivată cu grîu, cu o recoltă de 40 dt pe ha, socotit 1 dt cu 2 milioane de boabe, nu
ar fi suficiente nici patru recolte pentru a acoperi cantitatea necesară.

1 - q"
Serii geometrice infinite. Suma s" =pentru q =F 1 este al n-lea termen
a1 • ---
1-q
al şirului sumelor parţiale. Mărimile a 1 şi q sînt constante, convergenţa şirului depinde de mări­
mea 1 - q". Pentru q > 1 şi pentru q < - 1 şirul {q"} este divergent, deci seria geome-
trică · nu are sumă. Pentru 1 q 1 < 1 şirul {q"} este convergent către .zero, deci { 1 - q"} are
limita 1. În acest caz seria geometrică este convergentă şi are suma s = a 1 /( 1 - q).

Exemplul 1. Orice fracţie ze-

Serie geometrică infinită s = ~pentrulql< 1 cimală
poate fi reprezentată prin-
1-q tr-o serie geometrică. convergentă.
De exemplu, fracţia zecimal~
0,2-'2-' ... reprezintă seria -
2-' 2-' +
+ --- 2-' .
cu primul termen - , cu raţia q = -
1
şi cu
100 . 10 000 ... 100 100
2-'
100 2-'
suma =-·
99
1- __!_
100
Şiruri. Serii. Limite <f81

Exemplul 2. Şase drepte pot trece printr-un punct O (fig. 18.2.2), astfel incit un-
ghiul dintre doul drepte a.lă.turate să. fie ot = 30°. Din punctul P 1 al segmentului OP1 =
=a, de pe una din drepte, se va duce o perpendicular! pe dreapta allturatA.; din
punţtul de intersecţie al acestora, P 1 o altl
perpendicularl pe dreapta a11turat1 ş.a.m.d.
P 1 P 1 + PaP1 + ... formeazA. o linie poli-
gonall ·care alcltuieşte o spiralA. în jurul
punctului O. Perpendicularele au urmă.toa­
rele lungimi:
P1P1 = a sin 30°, P 1 P 1 =a sin 30° cos 30°;
P 3 P 4 = a sin 30° (cos 30°) 1 ; P,P5 =
= a sin 30° (cos 30°)', ...
Seria P 1 P 1 + PaPa + P 3 P 4 este + ...
deci geometricA. cu ~ = a sin 30° şi q =
= cos ·30°; ea converge datoritA. faptului
el cos 30° < 1 şi are suma:

1
a·-
a sin 30° 2 .( lr-;
----=----=a 2 +r"')·
3
1- COS 30°
1
- _!_ y'3
18.2.2. Suma seriei geometrice 2

Criterii de convergenţi pentru serii cu termeni pozitivi. Ca şi la şiruri, problema con-

vergenţei unei serii, şi in caz afirmativ, determinarea sumei, are un rol deosebit de impor-
tant. Teoremele cu ajutorul clrora se obţin informaţii asupra convergenţei unei serii se numesc
criterii de convergenţd şi existA. criterii necesare, criterii suficiente şi criterii care sînt necesare
şi suficiente. Un criteriu necesar face o preselecţie; numai cînd acest criteriu este indeplinit,
o serie poate fi convergentA.. Se poate intimpla ca criteriul să. fie verificat dar seria să. nu fie
convergentA.. Pe de altl parte, neindeplinirea criteriului de convergenţl conchide cu siguranţA.
asupra divergenţei. Un criteriu suficient dl în primul rînd o asigurare el şirul converge, dar
chiar dacl acest criteriu nu este îndeplinit, şirul poate fi totuşi convergent. Cele mai impor-
tante sînt criteriile necesare şi suficiente care stabilesc imediat convergenţa sau divergenţa
seriei.
O serie converge, cind şirul sumelor lor parţiale are o limitA. s, aşadar cînd de la un
anumit indice n 0 toate sumele parţiale se glsesc într-o c-vecinltate a lui. s. Deoarece suma
parţiall sn+l se obţine din s,. prin adunarea lui a,HI• ipoteza necesarA. pentru convergenţa şi­
rului sumelor parţiale {sn} este deci ca şirul {an} format din termenii seriei sl fie convergent
cltre O.

Pentru ca şirul
CIO
I:
t=l
a, si. fie convergent, este necesar, dar nu şi suficient, ca termenii
sii si formeze un şir convergent ci.tre zero, aşadar lim a,. = O.
1l-+ 00

Primul criteriu. Seria

ao
I: a, cu termeni pozitivi converge atunci şi numai atunci cind

şirul sumelor parţiale ·-·

este mirginit.

Deoarece seria nu are termeni negativi, şirul sumelor parţiale creşte monoton. :OacA, în
afarA. de aceasta, este şi mlrginit, atunci are o limitA., care este chiar, conform definiţiei,
suma seriei.
-482 Matematici superioare

Exemplul 1. Termenii seriei armonice 1 + -1 +-1 + -1 + ... formeazâ. un şir convergent

2 3 -4
cli.tre O, dar seria estţ divergentiJ, deoarece şirul {sn} al sumelor parţiale nu este mâ.rginit;
într-adevâ.r Sn depâ.şeşte orice valoare C dac! n > 2m şi m.> 2C.

( 1) + (1- + -1) + (1-

Sn> 1 + -
2 3 -4 5
+ ... + -
8
1) + ... (
+ ... + -
2m
1) > -1 2
+ 2 ·-
-4
1+ 1+ -4 · -
8

1 m
+ ... + 2m-1 -;-- = _ ; Sn > C.
2m 2

1 1
.
Exemp l u l 2 . Sena - - + -- + -.-1 + ... are a n - a sumâ.
.
parţtalâ. Sn = --
1
+
1·2 2·3 3·-4 1·2

+2~ 3 + ··· + n(n ~ 1) = (

1
- ~) + ( +- ~) + (~ - ~) + ·· · +(; - n ~ 1 ) =1-
este un şir convergent cAtre zero, şirul {sn} =
1 1
- . Deoarece { - - -l {
1- _ 1 }
n+1 n+11 -n+l
este mâ.rginit. Seria considerat! converge şi are suma 1.

Criterii de comparare. O serie ai câ.rei termeni au cel mult aceeaşi valoare ca termenii unei
alte serii prestabilite se va numi serie minorantă. Din divergenţa ei, rezultâ. în mod sigur aceea
a seriei considerate (vezi exemplul cu seria armonie!)
Din seria considerat! în ultimul exemplu se pot. forma noi serii, ai câ.ror termeni sâ. fie
mai mici decît cei ai seriei discutate. Deoarece aceasta este convergentă, trebuie ca aceste noi
serii sâ. fie dţ asemenea convergente.

O serie ai câ.rei termeni au cel puţin aceeaşi valoare ca şi termenii seriei studiate se nu-
meşte serie majorantă. Din convergenţa ei rezultâ. în mod sigur convergenţa seriei cercetate.

O serie converge cind există pentru ea o serie majoranti convergenti şi este divergenti
c~d existi pentru ea o serie minoranti divergenti.

00 1 • di 00 00 1 •
L L00 ----= smt vergente L L - smt convergente
ft=l n. n=l Vn · 1 """' 1 n(n + 1) n=-1 n1 ·

00 ·1
Ln"
- converge pentru or. > 1, diverge pentru or. ~ 1
n=t

Pentru a putea folosi criteriile de comparare, trebuie sâ. cunoaştem un numâ.r suficient de
mare de serii despre care se ştie câ. sînt divergente sau convergente. Cel mai adesea se folo-
sesc ca seni ' de comp&.rare senile .. d e tlpu
'1 : L 001- . Datontâ. . faptului câ. - 1 = -1- <
n=l ncx n 2' n·n
00 1 1 00 1
< (n _ )n seria L 2 este convergentâ.; deoarece - < -2, seria L - pentru or. 2 >
1 n=l n ncx n n=l n~
00 1 1 1
este convergentâ.. Seria L lr = 1 + lM + Ir-i + ... diverge, datoritâ. faptului că
n=l rn r2 r3
1 1 00 1 . . di 1 1
-; ::s;;; Vn ~ seria armonică L - este o sene mmorantâ. vergentâ.. Deoarece - ::s;;; - •
fl=l " n na:
00
înseamnâ. câ. orice serie de tipul L diverge dac! or. ::s;;; 1. Pentru or. ;;l: 2
n=l n<ll
Şiruri. Serii. Limite 483

convergenţa acestei serii s-a arMat. Pentru valorile 1 < o: < 2 trebuie g!sit! o serie geo-
metric! ca majorant. Dac! k este un num!r întreg, pentru care 2k>n, are loc:

+ [ - 1 - + ... + 1 ] ~ 1 + 2_ + 4 + ... + 2k-l

(2k-l)<X (2); - 1)<X 2CX 4( (2k-l)<X

1 1
~1+--.
2<X-
+ (2<X-1 )2
+ ... +---
(2k-l) k-1

Aceasta este o serie geometrică, cu raţia q = -

1
- , care datorit! faptului c! 1 < o:
2<X- 1
< 2, este

mai mic! decît 1. Deci seria geometric! este convergentă, aşadar şi cea cercetată.

00
Criteriul raportului. O serie ~ a1, cu termeni pozitivi, converge atunci ctnd există un
i=l
a,.+l
număr pozitiv q mai mic decit 1, astfel incit lnceplnd cu un indice n 0 are loc - - ~ q;
a,.
ea diverge dacă de la un indice n 0 are loc a,.+t > 1.
a,.

00
În condiţiile criteriului, seria geometrică ~ a 0 qt este o majorantă, pentru restul seriei înce-
i=O
pînd cu termenul n 0 :

Acest rest pune în evidenţă proprietatea de convergenţă a seriei; aşadar seria converge pentru
q < 1. Din an+l ~ 1 rezultă de asemenea an+l>an > O; termenii seriei nu formează un şir
an
convergent către zero, deci seria va fi divergentă. Criteriul este suficient; dacă el nu este
îndeplinit, nu se poate spune nimic despre convergenţa şi divergenţa seriei. Sînt cazuri cînd
raportul este mai mic decît ·1, dar nu mai mic decît un anumit număr q < 1. Pentru rapoar-
tele a doi termerti consecutivi ai seriei armonice divergente, se obţine de exemplu an+1 =
an
= _n__ < 1, dar nu __n_~q< 1. Pentru seriaconvergentă i _!.se obţine de asemenea
n + 1 n +1 n=O n 2

an+t
a 11
= (--n-)'
+n
<
1
1 dar nu şi an+t
a 11
~q< 1. În ambele cazuri are loc lim
n-+ oo
= 1.

Deci cînd limita este egală cu

Seria ~ a" { convergentă cînd lim a•+t { < 1

unu, criteriul raportului nu

n= 1 divergent! ' a. > poate fi folosit pentru stabili-
rea convergenţei sau respectiv
divergenţei seriei.
 Matematici suj>ef'ioaf'e

11 21
E~emplu. Seria
ao
~ -
,._1 n•
ni
- -
1
+ -2• + -31
31
+ ... converge de- ao
:E
ni
converge
,._1 n"
oarece din a. = ~ şi a..r1 = se obţine
1 1
(n + ) a..r1 =
(n + 1)11+1

r
n• a.
(n + 1) J n" (n + 1) n• ( n )" < ..!_ < 1
(n + 1)"+1 n 1 (io + 1)"+' = n + 1 = ( + .; 2
1
pentru toţi n.

Criteriul ridAcinii: Seria ,._. a.

ao
~ cu termeni pozitivi este convergentA atunci cind existi

un numlr pozitiv q < 1, astfel Incit Incepind cu un indice n 0 are loc ya,. ~ q; este di-
vergentA, daci Incepind cu un indice n 0 are loc fa; ~ 1.
00
Pentru f;; ~ q < 1 există. pentru restul seriei ~ a,. o serie geometrică. convergentă.
ff=n,
00
~ q• ca majorant deoarece a,. .s; qn, a-+1 ~ q•+l, ... , Pentru ~ > 1 termenii se-
n="•
riei pentru n > n 0 nu formează. un şir convergent că.tre zero.
Şi acest criteriu este sufi-
cient.· de exemplu în cazurile în care
Seria ~ a. { converge cînd lim fa; { <> lim ya,.
= 1 nu putem decide cu
,. _
1
diverge ff-+ ao
ff-+CO
ajutorul lui.

ao at"
E~emplul 1. Seria ~ - converge pentru orice Ot dat. Conform criteriului ră.dlcinii, are
- ,. ... t n"
această. valoare este pentru toţi n > mică. ~
V :: = l : l ; 2 1Ot 1 mai decît ·

E~emplul 2. Pentru seria ~

ff=l
(1- ..!..)"·
n
criteriul ră.dlcinii nu se poate aplica clei

Am ( 1 - ..!..) = 1. Cu alte metode se obţine totuşi lim a,. = lim ( 1 - ..!..)" - ..!... Terme-
"-+ao n "-+ao ff-+oo n e
nii a,. ai seriei nu formează. un şir convergent că.tre zero, seria este deci divergentă..

Criterii de convergenţA pentru serii cu termeni oarecare. Din criteriul de convergenţă. al

lui Cauchy pentru şiruri, rezultă. şi un criteriu de convergenţă. foarte important pentru serii.

Al dollea criteriu: Seria ,. _.a,. este convergentA atunci

00
~ şi numai atunci, cind pentru
orice c pozitiv existi un indice n 0 (c), astfel Incit pentru toţi n > n 0 (c) şi toţi P ~ 1 are
loc 1 s•+SJ- s,.l = 1 a,.+
1 + a.•+• + ... + a•+P 1 < c .
.
În general, acest criteriu nu este uşor de folosit. De aceea se folosesc chiar pentru serii cu
termeni oarecare criteriul raportului sau criteriul ră.dă.cinii.
00
Criteriul raportului, respectiv criteriul ridlcinii. O serie ~ a,. cu termeni oarecare con-
n= l

verge, daci lim 1 a,.~

1 <
1 respectiv cind lim ~ < 1; ea diverge cind Iim 1aa+tl> 1,
a,. .
ff-+oo ~oo ~ao ~

respectiv cind lim

ff-+CO
y
a,. > 1.
Şiruri. Serii. Limite -485

Criteriul de convergenţl al lui Leibniz.O serie aitemantl este convergentA cind valorile
altsolute ale termenilor sli formeazA un şir monoton convergent cltre zero.

seria alternantă. este scrisă în forma tit -a1 + a 8 - a, + ... + ac reprezintă valoarea
Dacă
absolută. a termenilor. Subşirul de sume parţiale s1 , s,, s,, ... , sp • ... , creşte monoton: sp =
= (t~t- a 1) + (a8 - aJ + ... + (ap-1 - aa,.), sak+l ~ s1 t· Deoarece valorile absolute ale ter-
menilor scad monoton, în fiecare paranteză se vor găsi valori pozitive. Deoarece acelaşi şir
parţial poate fi prezentat şi in forma: Sp = a1 - (a1 - aa) - (a,- a 5 ) - •• • - (a".-. -a111- 1) -
-a"., rezultă. că el este mărginit deoarece s".< tit· Ca şir mărginit şi monoton crescător, el
are o limită s. Atunci şi subşirul s1, s8, s5 , • • • , Stn+t• ••. are aceeaşi limită.: Iim s1,.+1 = Iim (s". +
ft-+00 ff-+00
+ a 1.r1) = s, deoarece tim a 111 +1 = O. Rezultă. deci convergenţa şirului sumelor parţiale { s,. }.
ff-+00

1
Exemplul 1. Seria 1- - + -1 - -1 + ... este convergentA; suma ei este 1n 2.
2 3 4
1 1 1 1
Exemplul 2. Seria alternantă 1- -
5
+---
2 5
+--
3
-581 +-41 ...
1
este divergentA..

Valorile absolute ale termenilor săi formează un şir convergent către zero, dar nemonoton,
A (2n)-a sumă parţială are expresia

s1 ,. = ( 1 + _.!._
2
+ _!_ + ... +
3
.!.) - (_!_ + _!_ + ... + _!_) ·
n 5 .51 .5"

Cu creşterea indicelui n creşte şi prima parte a sumei s2 ,. depăşind orice număr finit, în
timp ce partea a doua tinde către o limită finită fiind o serie geometrică.

Calcule cu serii convergente. Tehnica de calcul folosită pentru sumele finite poate fi parţial
transpusă pentru seriile, respectiv propoziţiile 1, 2, 3 şi anume pentru cazul cînd seriile respective
indeplinesc condiţiile de convergenţă.

1. ·Con'IJergenţa ~i limita unei serii nu se schimlxl, dacd termenii se grupeazd în parantezd

tn m-od arbitrar.

00 00
Dacă S = Lac= a 1 + a2 + a 8 + ... ,putem scrie S = LA,, unde Ac= (a1 + a 1 + ...
t=l t=l
... +a,). A 1 = 1
(a, +t + a, + 2 + ... +a,_), A 8 =(a,,+l + a,.+ 2 + ... +a,,), ... Din şirul {s,.} al
1
sumelor parţiale ale seriei La,, se pqate construi şirul parţial {s~} al sumelor parţiale ale seriei
:EA 1 , care are aceeaşi limită ca şî {s,.}.

2. Dacd se multiplicdfiecare termen al unei serii con'IJergente, a'IJînd suma s, printr-o ~onstantd
c, se obţine tot o serie con'IJergentd, a'IJînd suma cs.

00 00
Conform unei propoziţii relative la
L ca, = cs, cînd c este constant- şi :E a,=s şiruri,din {s11} - s se poate conchide şi
·-· i=l c {s,.}- cs.

00 00

00
L (a,
3. Prin adunarea, termen cu termen, a seAiilor L a,

+ b,), care de asemenea con'IJerge şi at'e suma A

·-· + B.
= A şi L
... .
bt B se obţine seria

•-t·
Conform unei propoziţii relative la şiruri, deoarece s,.(a)- A şi s,.(b)- B se poate conehide
că: s,.(a + b)- A + B.
486 Matematici superioare

00
Convergenţa absoluttl. Seria I: a~ cu termeni oarecare se numeşte absolut convergentA.
t=l
00 00
dacă seria I: laf 1 formată din valorile absolute ale termenilor seriei I: a~ este convergentA..
t=l t=l
. 1-
Sena - 1 + -1 - -1 + ... , nu este o sene
. a bsolut convergentA. deoarece seria valorilor
2 3 4
absolute este seria armonică care este diverg~ntă. Dacă seriile I:a~ şi I: lac 1 au sumele s respectiv
S atunci datorită faptului că Isi= 1~ + a1 + ... ,ani~ la1 1+ la1 1+ ... + lanl ~ S avem
Isi~ S.

Schimbarea ordinii. termenilor într-o serie. ·Problema care se pune este aceea de a verifica
faptul dacă se poate extinde legea comutativităţii pentru sumele finite şi la cazul seriilor infinite.
())

Fie seria I: a8 şi (k1 , k1 , •.. , k 8 ) un şir de numere naturale cu proprietatea că fiecare număr
n= l
00
natural să fie conţinut numai o dată . Atunci I: ak,. se numeşte o serie care are ordinea terme-
•=1
nilor schimbată.
. 1 1
Seiil
r e -- + -1 - -1 + -1 - ... Şl"1 + -1 - -1 + -1 + -1 - -1 + ... diferă
. •
mtre ele,
2 3 4 j 3 2 .5 7 4
după cum se vede, printr-o schimbare a ordinii termenilor. Ambele sînt convergente dar
către sume diferite s1 şi s2 •

s1 = 1- f + ~- ~ + ~- f + +-.. =1- ~ + ~ ·- (~- ~)- (f- +)- · · =

10 - (-41 - ~) - (-61 - _71 ) < ~ Şi SI = + _! - _! + .!. + .!. - _! + ··• -

12 J 12 3 2 j 7 4

= (1 + ~- .!.) + {.!. +.!.- .!.) + (.!. + _.!._ -

3 2 j 7 4 9 11
.!.)
6
+ ... =
= ~ + E. + (_!_ + _!_ - _!) + ... > ..!.!. '
6 140 9 11 6 12
1 1
deoarece expresia - - - + --- - -1 4n - 3
= - - - - - - - - - - este pozitivă.
2n - 3 2n - 1 n (2n - 3) (2n - 1) n
Astfel de serii a căror sumă depinde de ordinea termenilor se vor numi serii condiţionat
convergente sau semiconvergente. Seriile care printr-o rearanjare a termenilor rămîn convergente
şi au aceeaşi sumă, se vor numi necondiţionat convergente. Are loc următoarea teoremă:

Orice serie absolut convergentA este de asemenea necondiţionat convergentA; orice serie
convergentA care. nu este absolut convergentA este numai condiţionat convergentA.

00 00
1nmulţirea seriilor. Dacă seriile :!: a~ = A şi :!: b~ = B sînt absolut convergente, se
t=l t=l
00
poate arăta că seria produs :!: c~=C, c~ = :!: a~b1 , este convergentA.. Dacă fiecare termen
Î=l k+i=i+l
a 1 se înmulţeşte cu termenii celeilalte serii, se obţine schema care reprezintă produsele parţiale.
Pe linii schema cuprinde un număr infinit de termeni cu acelaşi factor a~ iar J n fiecare
coloană un număr infinit de termeni, fiecare multiplicat cu factorul b,. Termenul ce al seriei
produs este format din suma pe diagonaltl a produselor parţiale: c1 = e~tb1 , c1 = ~b1 + asb1 ,
c3 = a1 b8 -1- a1 b1 + a 8b1 , ••• Aceste produse parţiale se pot obţine folosind următoarea schemă de
calcul al fiecărui termen produs: una clip serii se scrie în succesiune inversă iar cealaltă cu un
pas deplasată în succesiune normală . Schema aratA. formarea termenului ca=~b8 + asbs + a8bt.
Şi'Yu'Yi. SeYii. Limite -487

00 00
Dac4 seriile 'I: a, = A şi "I: b, = B sînt absolut convergente, atunci şi seria produs
i=l i=l
00
"I: c, = C este absolut convergenttl 1i are suma C = A B.

··~·
Exemplul care urmează. arată. că. convergenţa celor două. serii nu este suficientă. pentru ...
a asigura convergenţa produsului. ~

Exemplu. Seria 1 - -
1
+ - 1 - - 1 + ... este convergentă., dar nu absolut convergentă..
V2 V3 yi
Pă.tratul este divergent deoarece termenii lui nu formează. un şir convergent că.tre zero. Pentru
termenul general c3 al produsului seriei cu ea însă.şi se obţine:
1 1 1 1 1 1
lc111=1·-=+-· +-· · +···+-=·1~
Vn V2Vn- 1 3 Vn - 2 Vn
11 11 11 n
~ v; · ..;; + v; · vn + ··· + v; · v; = ; = 1.

18.3. Limita unei funcţii. Continuitate

Limita unei funcţii

Limita intr-un punct. Fiecă.rui punct x, din domeniul de definiţie al unei funcţii y = f(x)
îi corespunde o valoare y, = f(x,) a variabilei dependente (fig. 18.3.1).
Noţiunea de limită. a funcţiei y = f(x) în punctul a
se referă. la comportamentul funcţiei f(x) în vecină.tatea y
punctului a.
Fie a un punct de acumulare pentru funcţia y =
= f(x). _L_+e~--~o;::,----,.....--

Funcţia y = f(x) are pentru x -+ a, limita L, L-e

Iim f(x) = L,dacă pentru orice c > O existi un numir
%-+00
8(e) > O astfel Incit pentru orice x care satisface con-
diţia O < lx - a 1 < 8(e) s1 fie verificati inegalitatea
1/(x) - L 1 < e:. o a-6 a a+6 X

Numă.rul 8(e) nu este unic determinat deoarece

pentru 3(e), fiind un numă.r cu proprietatea din enunţ, 18.3.1. Ilustrarea geometrică. a
orice 3' < 8(e) are aceeaşi proprietate. conceptului de limită.
Exemplul 1. Limita funcţiei y = x2 pentru x - · O este egală. cu O, Iim x 2 = O. Alegînd
%-+0
e =0,000001, pentru ca diferenţa dintre y = L = O să. fie mai mică. decît e, este suficient
x 2 şi
să. luă.m3(e) < 0,001 întrucît ( 1o-3) 2 = 1o-a; în general, pentru a avea lx2 - O1 < 0,00 1, trebuie
să. alegem a < y;.
Exemplul 2. Funcţi_a y = 1/ x are limita 1/a atunci cînd argumentul x tinde că.tre. o valoare
a =1: O, Iim lfx = lfa. Într-adevă.r, dacă. luă.m 1lfa - 1/x 1 = 1x- afxa 1, atunci, pentru
%-+4 .
orice e > O, 1 x - a <8
1 ~ e:a2f2, daci x =1: O, ~ =1: O.
488 Matematici superioare

Exemplul 3. Din faptul că funcţia f(x} este definită în punctul a nu se poate deduce exis-
tenţa limitei limf(x}; pe de altă parte, chiar dacă această limită există, ea nu este egală neapă­
%~a

rat cu f(a). De exemplu, funcţia (fig. 18.3.2}

1 pentru x =1: O,
/(x} = { O pentru x = ·o
are, pentru x-+ O, limita L = 1, dar valoarea funcţiei în punctul x = O este f(O} = O.

Funcţia f(x} definită

2 4
Exemplul 4. = x - nu este în punctul x = 2, deoarece numi-
x-2
torul se anulează (fig. 18.3.3). Pentru x =1: 2, f(x} este egal cu x + 2. Funcţia are deci, pentru
x2 - 4
x-+ 2, limita 4: . Iim - - - = 4
..r~2 X - 2

18.3.2. Graficul func-

l .+l 1-----+~.-F'--- ţiei f(x) =
1•- c 1--+----+~-+--
- { 1 pentru x=/:0,
- O pentru x = O
ti X
-1 2

18.3.3. Limita la stînga t- diferă de limita la dreapta z+

cînd x-+ a
Limite laterale. La trecerea la limită , variabila independentă se poate apropia de valoarea
a în sensul crescător al lui x, adică dinspre stînga, sau în sensul descrescător al lui x, adică dinspre
dreapta. Dacă i l- - f(x} i < & pentru a - 8(e} < x < a, se spune că z- este limită la stînga;
dacă i l+- f(x} i < e pentru a < x < a + 8(e). se spune că z+ este limită la dreapta
(fig. 18.3.3). În punctele de salt ale unei funcţii, aceste limite sînt diferite.
Dacă, într-un anumit punct, limitele laterale coincid, se spune că funcţia are limită în acel
punct.
Exemplu. Fie funcţia
- 1 pentru x < O
f(x) = O pentru x = O
{
pentru x >O

Limita la stînga în punctul O al acestei funcţii este egală cu - 1, limitJ. la dreapta este + 1,
iar valoarea funcţiei în x = O este O. Funcţia y = tgx nu este definită în x = ~ dar are
2
în acest punct limite laterale improprii : Iim tg x = + oo ; Iim tg x = - oo ,
~ n
%~2 -0 %~2+ o

Limita unei funcţii

la ± oo. Valorile funcţieiy = lim /(x) = l - = Iim /(x) = l+ = L ~ Iim f(x) = L.
a ~ x-O x ~a + O x -+a
1 . . •
= - + b se aprop1e onc1t
X
de mult de num ărul b, de î ndată ce argumentul x este ales suficient de mare. De exemplu,
pentru x > 106, dife renţa dintre b şi valoarea funcţiei va fi mai mică decît 0,000001. Acest
exemplu arată că noţiunea de limită L a unei funcţii f(x) se poate extinde şi pentru cazul
cînd variabila inde pendentă creşte (sau scade) ne mărginit .
Se spune că lim f(x) = L dacă p entru orice e > O e xistă un w(e) > O suficient de mare
X ~CX>

astfelîttcîtlf(x)- Li< epentntorice x> w(e).!nmoda.t,alog, Iim f(x) = Ldacăpentruorice e >0

X -+-CX>
există un w(e) > O suficient de mare, astfel încît if(x} - Li < e pentru orice x < - w(e).
Şiruri. Serii. Limite 489

Limitele Iim f(x) şi Iim f(x), dacA. existA., descriu comportarea la infinit a funcţiei, adie!
s-+oo s~-oo

comportarea funcţiei pentru argumente pozitive foarte mari, respectiv argumente negative
foarte mari.

Exemplul 1. Iim _!_ = O, deoarece 1 ~ - O 1 = 1 ~ 1 <c pentru toate valorile lui x care
S-+00 X X X
satisfac condiţia x > Ct>(c) = lfc.

Exemplul 2. Limita Iim sin x nu existA.. Într-adevA-r, oricît de mare l-am alege pe x, în
S-+00
virtutea periodicitA.ţii funcţiei sin x, putem gA.si o infinitate de valori mai mari decît x pentru
care funcţia ia o valoare prestabilitA. cuprinsA. între - 1 şi + 1.
Comportarea la infinit a funcţiilor raţionale are anumite regularitA.ţi, Cit-re sînt descrise în
capitolul 5.

Operaţii cu limite. Regulile stabilite pentru operaţiile cu limite. de şiruri se pot transpune in
întregime pentru operaţiile cu limite de funcţii. Aceste reguli, care au fost deja utilizate în
exemplele din paragraful precedent, afirmA. cA. operaţia de trecere la limită poate fi permutată
cu adunarea, sc!derea, înmulţirea şi impA.rţirea (cind L #= 0). Primele două reguli sint valabile
şi pentru un număr finit de termeni sau factori, dar nu neapA-rat şi pentru o infinitate de termeni.
Dacă valorile unei funcţii h(x) se află, într-o vecinA.tate a punctului a, între valorile a două
funcţii J(~) şi g(x), a căror limită pentru x - a este L, atunci şi limita lui h(x) pentru x - a
este L.

Din limf(x) = F şi Iim g(x) = G rezultA.:

lim [f(x) ± g(x)] = Iim f(x) ± Iim g(x) = F ±G
S-+11 S-+11 S-+11

lim[f(x)•g(x)] =Iim f(x) ·Iim g(x) = F· G

S-+41 S-+41 S-?11

limf(x) F
Iim f(x) = _s_
....
__ == -, dac! G #=O
s-+a g(x) G

Dacă Iim f(x) = G şi Iim g(x) = G şi tntr-o vecindtate a lui a are loc if&egalitatea f(x) ~
S-+41 S-+41
~ h(x) < g(x), atunci Iim h(x)
..... = G.

~.\
1
sin x /7 \
Exemplul 1. Iim = O; intr-adevA-r, intru-
------31C X

cit sin xe[- 1, + 1], pentru x > O, are loc inegalita-

1 sin x 1 d .. sin x
tea - - ~ -- ~ - ; e a.J.Cl, ţinînd seama c! 18.3.4. Graficul funcţiei y =
X X X

Iim ~ = Iim ( - ~) = O, obţinem rezultatul. (fig. 18.3.4).

•-+oo ~ S-+00 X

Exemplul 2. Iim {x sin ~) =O, deoarece

S-+0 X

- 1X 1 ~ X sin _!_ ~ 1X 1 şi Iim 1 X 1 = Iim (- 1 X 1) = 0.

x s-+0 s-+0
490 Matematici superioare

Limite importante
În capitolele "Operaţii de grad superior", "Funcţii" şi "Trigonemetrie" au fost definite
funcţia logaritmică., funcţia exponenţială. şi funcţiile trigonometrice. Vom deduce pentru
acestea cîteva limite des utilizate. În paragraful 18.1 a fOst demonstrată., pentru o bază.
pozitivă. şi numă.rul real cx, existenţa urmAtoarelor limite:

Iim qa,. = qa şi Iim a: = a«

a,.-+a a,.-+a

1. 1 ax-+ 1 cînd .x-+ O şi a > O. 1 1~~ ax= 1 pentru a >0 1

S-a ară.tat deja că. şirul { yă} pentru a > O converge că.tre 1. Şirul { ~} are aceeaşi
limită.. Deci, dacă. prescriem, printr-un e: > O un e:-interval ( 1- e:, 1 + e:), va exista un indice N
1 1
astfel încît, pentru toţi n > N, valorile an şi a n se vor afla în acest interval. Punînd 8(e:) =
= -1 , d ..
elimttă.m .
un mterva 1 ( - - l , - 1) . p entru once
. ~·
. acest o-mterval,
.x dtn a X se află.
N N N
într-adevă.r în e:-intervalul prescris, adică. 1a~ - 11 < e: pentru toţi 1.x 1 < 8(e:).

2., (1+ ~ ~ r e pentru H 00 .j Iim

%-+ 00
(1 + _!_)x = e
.X
Iim ( 1 + y) Y = e
y-+0

Despre
Fie { x 11 } un
şirul { { 1 + ~
şir
r} se ştie că. este monoton crescAtor şi că.
monoton crescAtor de numere reale pozitive care tinde
pentru n-+ oo are limita e.
că.tre + 00. Şirul

{ ( 1 + .xn
1
Y"} poate fi intercalat între două. şiruri convergente că.tre e. Pentru a realiza
acest "cleşte:', se alege pentru .x = .x11 numă.rul natural Pn în aşa fel încît .Xn să. fie cuprins
între Pn şi Pn + 1: Pn < .Xn ~ Pn + 1 pentru orice n; rezultă.

(
1 + _1_)P"
Pn+1
~ (1 + ~)%" ~
.Xn
( + ~)P,.+1
1
Pn
1
Întrucît lim (1 + __l_)P,. = e şi lim (1 + _!_)P"+ = e, rezultă. imediat că.
P,.-+oo Pn + 1} Pn-+OO Pn
Iim (1
%11 -+ oo
+ ~)%" =e.Cumşirut {.xn}afostalesarbitrar,rezultă.că.
.Xn
lim
%-+00
{1 + _!_)x.X
= e. Dacă.
1
înlocuim în relaţia lim { 1 + ~)x = e pe ~ cu y, obţinem lim ( 1 + y) Y = e.
%-+ oo .X .x Y-+0

3. 1(1 + ~ ~ r. pentru s ~ 00.

Avem pentru a = O un caz banal. Pentru a ::1: O Iim ( 1 +

%-+ 00
!:)x
.X
Iim [( 1 + !:)-;]a
%-+ 00 .X
=

La. ultimul pas, utiliză.m continuitatea funcţiei .x« (.x > 0). Se obţine limita ea· ·

4. logg .x-+logg a pentru .x-+a, cînd a>O, g> 1. lim logg .x=logg a; a>O, g> 1
S-+IJ
Şif'uri. Set-ii. Limite 491

1
Întrucît şirurile {g,.} şi {g ,. } converg că.tre 1, unul descrescă.tor şi celă.lalt crescă.tor,
pentru t > O dat se pot calcula numerele t 1 = gt _ . 1 > O şi t 2 = 1 - g-z > O; 1 < g'" -+
-+(~- 1) < gc (g!- 1)-+ 1- gc < gt - 1-+ e: 2 < tr

În t-intervalul (- t 2 , t 1) trebuie să. se gă.sească. toate .valorile funcţiei z = x - a, co-

a
respunză.toare valorilor lui x dintr-un ~(t)-interval convenabil ales, deoarece z-+ O pentru
x-+- a. Pentru z în acest ~(e:)-interval avem
1 + g-c < z < gc - 1 sau g-c < z + 1 < gc .
-
Conform definiţiei logaritmului şi în virtutea monotoniei sale, de aici rezultă.

- t < Iog9 ( 1 + z) < t _ . llog 9 ( 1 + z) 1 < t ~ llog9 ~ 1 < e:

sau llog9 x - log 9 a 1 < t . deci log 9 x -+ log9 a . .

Limita unui logaritm poate fi determinată. deci ca logaritmul limitei. Prin urmare, pentru
1
log9 (1 + x) -
x -+ O, = log9 ( 1 + x)" -+ log9 e, care, pentru g = e , ia valoarea In e = 1.
X

Iim logg( 1 + x) = log e; g > 1 Iim In ( 1 + x) =

9
%-+0 X %-+0 X

Dacă. a = 1, atunci numă.ră.­

pentru x-+ O, cînd a > O. torul este nul şi, întrucît In 1 =
= O, afirmaţia este adevă.rată..
Dacă. a ::1: 1, atunci punem a:z: =
1 + y, unde y-+ O pentru x-+ O.
Din x In a = ln ( 1 + y) se obţine
. az- 1 expresia
11m - - - = I n a; a>O In a
%-+ 0 X _a:z:_-_1 = y In a
In (l + y)

al că.rei numitor converge că.tre 1 cînd x-+ O. Cel mai important caz particular este a = e
(In e = 1).
6. ~r-c_o_s-x----1-pe-n-tr_u_x_-+_O_.-.
Iim cos x =

Av.em

l cos x - 1 1 = 2sin 2
-î = 21 sin f Il sin f 1 ~ 21 Î Il Î 1= ~ < t pentru lx l < Y2t ; deci
pentru x-+ O, 1cos x - 11 converge că.tre zero.

7. 1~ - 1 pentru H O. 1
. sin x
Funcţ1a h(x) = -- {fig. 18.3.5) poate fi intercalată., într-o
X
vecină.tatea lui O, între funcţiile j(x) = 1 şi g(x) = cos x, ambele
avind limita 1. Din figură. se vede că. aria A OEB a sectorului de cerc 0 ~------''----1 E
OEB este cuprinsă. între ariile triunghiurilor OEB şi OED :
AoBB < AoEB < AoE 1•sin x<1·x<tg x·1
18.3.5. sin x -+ 1 cînd
x 1 sin x
~ 1 < -- < ---··~ 1 >-->cos x.
sin X COS X X x-+0
492 Matematici supe,rioare

InegaliUţile de mai sus s-au dedus pentru x > O. Pentru x < O..,.situaţia este aceeaşi, întru-
cît [sin (-x)]/(-x)=(sin x)fx. Exist~ deci limite laterale în x = ·o şi ambele sînt egale cu 1.

tg_x ~ 1
8
.1_ .... ~ pentru x -+ O.

tg x sin x 1 . .. . . .
A v e m - - = - - . - - , şt ambu facton au bmtta 1 cînd x-+ O.
X X COS X

Regula lui Bernoulli şi L'Hospital

În anumite condiţii, care au fost deja specificate, operaţia de determinare a limitei sumei,
diferenţei, produsului, puterii a două funcţiif(x) şi g(x) poate permuta cu aceste operaţii. Necesi-
tatea demonstrării preliminare a permutabilităţii în fiecare caz rezultă din exempele ce urmează,
în care, prin neverificarea permutabilităţii se obţin expresii fără sens de forma ~ , ~, oo -
o 00
-00, O· oo, 0°, oo 0
sau 1 • Cînd pentru x-+ a se obţin, formal, asemenea expresii, vor-
00

bim de expresii nedeterminate.

D upă cum s-a arătat, cttulA sin x . .
- - are limtta 1 pentru x-+ 0 .
D A
acă msă punem,
X

în locul limitei, cîtul limitelor, obţinem expresia nedeterminată ~.Întrucît limita numitorului
o
este zero, nu este permis să procedăm astfel.

Expresia nedeterminată ~. Pentru această expresie nedeterminată, J. BERNOULLI

o
(1667-1748) a găsit o regulă, pe care l'HosPITAL (1661-1704) a făcut-o cunoscută.

Regula lui Bernoulli şi L'Hospital: Dacă pentru x-+ a atit numărătorulf(x) cit şi numitorul
g(x) ai unui cit au limita zero şi dacă, intr-o vecinătate a lui x = a, există atit derivatele
funcţiilor f(x) şi g(x), cit şi limita Iim /'(x) a citului derivatelor, atunci această li~tă este
~~~~ g'(x)
. f(x)
egală cu hm - - .
~~~~ g(x)

Demonstrarea reguli'i necesită teorema creşterilor finite (Lagrange) prezentată amănunţit

în capitolul "Calculul diferenţia!". În expresia

f(x) = f(x)- f(a) = f'(~) ,

g(x) g(x) -g(a)

~
..,este ·
cupnnsă •
mtre a şt· x, d ect· converge c ătre a cm
• d x-+ a. ÎntructAt lt'm f'(x) -- G, propozt'-
1;,~11 g'(x)
ţia este adevărată.
o
Dacă, în urma aplicării regulii, se obţine tot o expresie nedeterminată de forma -,regula
o
se aplică din nou raportului f'(x), examinîndu-se, de această dată, limita lim f"(x) •
g'(x) ~~11g'(x)
Şiruri. Serii. Limite -493

E~emple. 1. Iim~ = Iim _!,_ = 1•

s-+1 ~ - 1 s-+1 1
3
2. lim ~ = lim
3
x' == lim -6-~- = lim ~ = 3•
s-+0 2eZ - ~~ - 2s - 2 s-+0 2eX - 2s - 2 s-+0 2ex- 2 s-+0 2eZ

3. lim cos s - Iim -sin~= lim- COS%=

S-+0 ~~ S-+0 2s S-+0 2 2

~h 2~h n
-4. lim - = Iim - - - - = ± 00, după. cum s se apropie de dinsprţ
n cos1 ~ n - sin 2~ 2
S-+2 S-+2
stinga sau dinspre dreapta.

nedeterminată Dacă., pentru numărătorul /(~) şi numitorul

00
Expresia s - a, g(x) al
00
.
unui raport au limita impropne + oo, . f uncţii
atunc1, "1e -1- .
Şl - -
1 converg către O. Dacă.
/(~} g(x)
f(s} şi g(x) sînt derivabile într-o vecinătate a lui ~ = a şi g'(s} #: O în acea vecinătate
ş1· d acă. rapor t u1 j'(x) • s = a, a t unc1· se poat e ap1·1ca regu 1a lui Bernoulli
- - are 1'1m1·txe~o m şi
g'(s}
l'Hospital: lim /(s) = lim f'{x) •
s-+a g{~) s-+a g'(s}
-1
-In{~ - 1) li %- 1
Exemple. 1. lim = m lim {~ - 1) = O.
S-+1+0 1 S-+1+0 -1 S-+1+0

~- - 1 (s- 1) 1
3
cos2 Jx
2. lim ~~ = lim ---- = lim
3 cos1 s .
1lffi
-6 cos s sin s
-------
TC tg % TC TC cos2 3x TC -6 cos 3s sin 3s
S-+ 2 S-+ 2 S-+ 2 S-+ 2

lim sin 2s = 2 cos 2s

lim
n sin 6s TC 6 cos 6~ 3
S-+ 2 S-+2

lim 24 =o.
ex
S-+aJ

x" nx•-1 ni
4. lim = lim - - - = ... - lim =0 pentru n intreg pozitiv şi a> 1.
S-+aJ ax s-+oo aa: 1n a s-+aJ aa:(ln a)•

1
5. lim fln s = Iim _x_ = Iim - - = O.
s-+aJ x" s-+aJ · nx•-1 s-+aJ nx"

După. cum arată. ultimele două. exemple, funcţia exponenţială. aa: creşte mai repede către
infinit decît orice putere x", dar funcţia putere creşte mai repede decît cea logaritmică..

Celelalte expresii nedeterminate. Cu ajutorul regulii lui Bernoulli şi l'Hospital pot fi tratate
şi celelalte cazuri de nedeterminare, transformînd expresiile respective in forme care, pentru
"194 Matematici superioare

punctul "critic", duc la expresiile nedeterminate sau ~. ~ Dacă. avem de calculat lim[(Jx)g(x)]
0 00 S-+11
pentru cazul Iim f(x) = O, Iim g(x) = oo, atunci scriem

f(x)g(x) = _jJ!)_ sau f(x) · g(x) = ~ şi ajungem astfel la cazurile ~,respectiv~.

1 1 o 00

g(x) f(x)

Exemplu. Iim x arccotg x = Iim arccotg x = Iim 1.

S-+00 S-+00 . 1 S-+00

Dacă. avem de calculat Iim (f(x) - g(x)] pentru cazul cînd Iim f(x) = Iim g(x);:;, oo, scriem

1 1
-----
! (x) _ g( x) = __
1_ _ __
1_ = ___:_g-'-(x-'-)---:-'/'--('---'x)'---- = tp (x)
_1_ _1_ ~(x)
f(x) g(x) f(x)·g(x)
cu Iim tp(x) = Iim ~(x) = O.
S-+11 S-+11

Exemplu. Iim _ 1 - _ 1) = Iim x + x2 - sin x

S-+0 ( sin x x + x2 s-+0 (x + x2) sin x
1 + 2x- cos x
=Iim
(1+ 2x) sinx + (x + x 2) cos x

=Iim 2 + sin x 1•
s-+0 2 sin x - (x + x 2) sin x + (2 + 4x) cos x

Dacă. trebuie calculată. lim f(x)V(X) pentru unul din cazurile: Iim f(x) = Iim g(x) = O;
S-+11 S-+11 s-+a
limf(x) = oo, Iim g(x) = O sau limj(x) = 1, Iim g(x) = _oo, vom scrie pentru fiecare dincazu-
s-+a s-+a s-+11 s-+a
riie arătate In f(x)V{X) =
g(x) In f( x). Acesta este un produs pentru care un factor tinde către
O iar celălalt către infinit. Rezultă că Iim [g(x) ln f(x)] trebuie calculată pe calea cunoscută.
S-+11

In x
Exemplul 1. Să se calculeze Iim xx. Avem ln xx = x ln x şi Iim x In x= Iim
s-++0 s-++0 s-++0

Iim __x__ = Iim (- x) = O. Rezultă că lim xx = Iim e:a: ln :a: 1, deoarece are loc
s-++0 s-++0 s-++0 s-++0
x2
Iim aF. = 1.
F.-+0

E xempl ul 2 . S ă se ca1cu1eze 11rn

. r x. A re 1oc 1n 'Vsrx = -1 1n x
sf- . Iim -
~~
In -
X
= lim - X = o,
S-+00 X S-+00 X S-+00 1
de unde rezultă imediat că Iim ~; = 1.
S-+00
 Şi1'U1'i. Se,-ii. Limite 495

Continuitatea unei funcţU

Continuitatea unei funcţii se defi- y

neşte folosind noţiunea de limită..

O funcţie y = j(.x) (fig. 18.3.6)

definiti Intr-o vecinătate a lui .x = ~
şi in punctul ~. este continuă In acest
punct, cind există Iim f(.x) şi aceasta
~ ..... ~
este chiar valoarea funcţiei In punctul ~.
X
aşadar cind are loc Iim =J(.x) = f(~).
~ ..... ~
Această definiţie este echivalentA
cu faptul că pentru orice număr c > O,
există un număr 8(c) > O, astfel Incit
oricare ar fi .x cu 1.x - ~ 1 < 8(e) să
avem lf(.x) - f(~) 1 < e. 18.3.6. Ilustrarea geometrică. a continuită-ţii

Se poate vorbi despre continuitatea late1'ală (la stînga sau la dreapta) cînd pentru x = ~
există. numai limită. la dreapta sau respectiv la stînga şi aceasta este egală. cu valoarea funcţiei.
Deci se poate spune că. o funcţie este continuă., ctnd ea este continuă atît la stînga cît ~i la
dreapta.
Puncte de discontinuitate. Pentru clasificarea noţiunii de continuitate se vor studia cîteva
funcţii care sînt discontinue în anumite puncte. Într-un astfel de punct ori nu există. valoarea
funcţiei sau limita ei, ori ambele există. dar nu sînt egale.
Polii pentru funcţiile raţionale sînt exemple de puncte de discontinuitate studiate în capi-
tolul "Funcţii".
sin x
Pentru punctul x = funcţia
- - are atît limita la dreapta cît şi la stînga, care au amîn-
O,
x
două. valoarea 1, dar funcţia însă.şi pentru x = O nu este definită., deoarece numitorul ei este zero.

Dacă. se defineşte o altă. funcţie j•(x), care pentru x :j. O are valorile lui sin x iar pentru
• .X
x = O are valoarea 1 a limitei, atunci funcţia j•(x) este continuă., iar discontinuitatea a fost
astfel înlă.turată.. Dacă. într-o funcţie raţională numă.ră.torul are valoarea p(x) = (x- x 0)t p1 (x)
iar numitorul q(x) = (x - x 0)k q1 (x) , atunci punctul x = x 0 este un punct de nedeterminare.
Pentru i > k discontinuitatea poate fi înlă.turată.. Se poate defini o ' funcţie j•(x) =
= (x - x 0) 1-k Pt(x) pentru x :j. x 0 şi care să. aibă. valoarea zero pentru x = x0• Şi pentru i = k
qt(x)
discontinuitatea poate fi înlă.turată., considerînd funcţia f*(x) = Pt(x) Pentru i < k funcţia
ql(x)

~
(x - x 0) i -k Pt(x), în punctul x = xu, are un pol de
qt(x)
ordinul k - 1.
1
1 Zona de topire
1
Salt . Într-un punct de salt valoarea limitei la
dreapta diferă. de valoarea limitei la stînga. Funcţia
nu poate fi continuă..
Un corp solid încă.lzit îşi ridică. temperatura t
(fig. 18.3.7). Cantitatea de că.ldură. H la momentul t =
= t 8 (punctul de topire) nu este o funcţie continuă.
de temperatură., deoarece pentru acest punct canti- 18.3.7. Cantitatea de căldură. ca func-
tatea de că.ldură. necesară. topirii este mai mare decît ţiede temperatura t; t8 este punctul
cea necesară. încălzirii corpului. de topire
496 Matematici superioare

Exemplull. Funcţia
y= j(x)=arctg-- are tn punctul x=a un salt finit de mărime n
1
x-c
deoarece lim arctg -1- = 1im arctg z =- -1t 1ar
• lim arctg -1- = 1.un arctg z =
S-+C-0 X - C J-+-00 2 S-+C+O X- C J-++oo

+~ (fig. 18.3.8).
2
1

Exemplul2. Funcţiay =f(x) = es-c are in punctul x = c un salt infinit (fig. 18,3.8, b)
deoarece:
1
Iim es- c = 1im ez =O şi lim es-c = lim ez = + oo .
S-+C-0 . J-+-00 S-+c+O J-++oo

. y
Exemplul 3. F uncţia =J (x ) = - - a r e
1
•ţ• -1t + k 1t cu k = o, ± 1, ±2, ...
• poz11a
m
cos% 2
un salt infinit (fig. 18.3.9) pentru k par de la + oo la -00, şi invers pentru k impar.

1
y _y-ex=c

y
1y .L
+JI/2 1 1• arctg X-C
1 b
a 1
1
1
1

-c le 2c X
1 ---+--------
1
1
18.3.8. Graficul unei 1 1
funcţii cu disconti- 1 1
nuităţi: a - cu salt
finit; b- cu salt
-JT/2 1
1 -c
infinit

Funcţii oscilante cu puncte de discontinuitate. Funcţia y = f(x) = sin _!_, pentru punctul
%
x = O nu este definită, deci nu este continuă. Oricît de mic s-ar alege numărul pozitiv 8, există

totuşi în intervalul - 8 < x > ~ , un număr infinit de puncte x = ~ ,

< +8 pentru n
n8 nn
pentru care argumentul ia valorile _!.. = ~; Pentru n 1 = 2 v, n 2 = 4v + 1, n 3 = 4v + 3
% 2
(v întreg) funcţia y = sin _!.. ia valorile O, + 1, -1 (fig. 18.3.10) .Funcţia oscilează cu atît mai
%
rapid intre valorile + 1 şi - 1, cu cît x este mai aproape de x = O, aşadar cu cît n este mai mare.
Funcţia y = x sin _!.. (fig. 18.3. 11) pentru x = O nu este definită, dar pentru x - O are
%
limita O. Dacă se defineşte y(O) =a~O. funcţia este discontinuă în x = O. Dacă se defineşte y =
= f(O) = O, se obţine o funcţie continuă in x = O.
Şiruri. Serii. Limite 497

18.3.9. Salt de la .J
.Y 1
1 1
: J• cosx
-oo la +oo
1

;:
1
.
t_",y=stn x
1
1
1
1
X
-1 X

18.3.10. O
discontinuă
torie
funcţie
oscila-
_ _j _
18.3.11. O funcţie oscilatorie cu discontinuitate
y ce poate fi înlăturată

Continuitatea intr-un interval. O funcţie y =

= f(x) este continuă într-un interval, dacă este
continuă in fiecare punct interior al intervalului iar
în cazul cînd intervalul este închis la dreapta sau la
stînga şi pentru extremitatea stîngă este continuă la
dreapta iar pentru extremitatea dreaptă este con-
tinuă la stînga.

Continuitate uniformă . Dacă o funcţie este continuă , înseamnă că oricare ar fi x = ~ şi

oricare ar fi e: > O, există un l> = l>(e:, ~) astfel încît oricare ar fi x' cu 1 x' - ~ 1 < l> să avem
lf(x') - f(~) 1 < e:. Funcţia y = tg x , în intervalul O~ x < ~ este continuă ; cu cît valoarea~
2
se ia mai aproape de ~. cu atît trebuie să fie mai mică valoarea dependentă 8(e:, x).
2
Dacă este posibil ca pentru orice e: > O să găsim un număr l>(e:) > O unic, acelaşi pentru
toate punctele x (adică 8 să depindă numai de e:, nu şi de x) spunem că funcţia este uniform
continuă.

Teoremă. O funcţie continuă pe un interval inchis [a, b] este uniform continuă pe acest
interval.

Teoreme asupra funcţiilor continue

1. Suma, diferenţa şi produsul a două funcţii continue în x = ~ sînt în acest punct de asemenea
continue.
2. Orice polinom P(x) = a 0 + a 1 x + ... + anxn este continuu peste tot.
3. Raportul a două funcţii continue în x = ~ este continuu în toate punctele ~în care numitorul
este diferit de zero.
4. O fu"cţie exponenţială y = ax (a>O) este continuă peste tot. P entru x - ~ are loc f(x) =
ax = al;ax-1;- at; · 1, deoarece lim ax-~ = 1.
%'+~
5. Funcţia logaritmică f(x) = logg x (g > O, g:f: 1) este continuă pentru orice argument pozitiv.
. sin x
6. Funcţiile trigonometrice sin x şi cos x sînt continue peste tot, funcţla tg x = ---
cos X

~ COS X
este continuă pe1ttru toţi ~ :f: (2k + 1) - [k = O, ± 1, ±2, ...] iar funcţia cotg x = - .-
2 SlD X
este continuă pentru toţi ~ :f: k~ [k = O, ± 1, ±2, ... ].
498 Matematici supe-rioare

Această. teoremă. dă. următoarele limite, pentru tg x şi cotg x folosind teorema 3,

Iim sin x = O decarece - 1x 1< sin x < 1x 1; Iim cos x = 1 deoarece 1 - x 2 < cos x < 1.
~~o x~o
Deci sin x = sin(~+ x- ~) =sin~ cos (x -- ~) +cos ~sin (x- ~)-sin ~pent-ru x - ~.
Şi cos x =cos(~+ x - ~) = cos~ cos (x- ~) - ~in ~sin (x- ~)-cos~ pentru x - ~·

7. Dacă f(x) este of uncţie continuă şi strict m~m~tonă înt-r-un anumit interval, atunci şi funcţia
sa inversă y = f(x) este contin~ în domeniul ei de definiţie.

Funcţiile de tipul y = f; sînt continue pentru toţi x = ~ pozitivi, căci se pot exprima
ca funcţii rezultate prin inversarea lui y = xn.

Funcţiile y = arcsin x, y = arccos x şi y = arctg x sînt continue ca inverse de funcţii tri-

gonometrice în intervalul de determinare principală.

Continuitatea funcţiilo-r compuse. Prin funcţie compusă se înţelege o funcţie care are ca
argumente valorile unei alte funcţii. Dacă f [<p(x)] este o funcţie compusă, domeniul de definiţie
al lui f(t) trebuie să fie inclus în mulţimea valorilor lui <p(x). Dacă <p(x) este continuă în pune-

tul x = ~ şi dacă. f(t) este continuă. în punctul T = <p(~), atunci f(<p (x)) este continuă. în
punctul x = ~.

Prin compunerea a două funcţii continue se obţine o funcţie continuă.

Prin intermediul acestei propoziţii se poate studia continuitatea multor funcţii. Exemple
în acest sens sînt toate funcţiile de tipul y = y
p(x), în care p(x) este.un polinom, continuu pentru
toţi x = ~pentru care p(~) ~ O, căci polinomul p(x) este continuu pentru toţi x iar funcţia y =
= yt
este continuă. pentru toţi t ~ O. Şi funcţi~ f(x) = esin x este continuă. peste tot, deoarece
t =
sin x şi y = et sînt funcţii continue. De asemenea, funcţiile arctg (x 2 ), cos (5x 2 - e«x+I),
1
sin- (x :1: O) sînt continue în tot domeniul de definiţie.
X

Proprietăţi ale funcţiilor continue. Datorită. proprietăţilor pe care le au toate funcţiile con-
tinue şi numai acestea, ele formează o clasă. Printr-o partiţionarea unui interval se poate obţine
o teoremă. fundamentală, pe care GAuss şi alţi mari matematicieni au intuit-o, dar a fost demon-
strată de Bernard BOLZANO ( 1781 - 1848).

Teorema lui Bolzano. Dacă o funcţie continuă in intervalul [a, b] ia valori de semne
contrare la capetele acestui interval, atunci ea se anulează cel puţin intr-un punct ~
dintre a şi b.

Această. teoremă stă la baza unui mare număr de metode pentru rezolvarea ecuaţiilor;
de exemplu, din ea rezultă. că o ecuaţie algebrică de grad impar are cel puţin o rădăcină reală.
Alte consecinţe ale teoremei lui Bolzano sînt:

1. Dacă o funcţie continuă nu se anulează pe un interval 1, atunci ea păstrează acelaşi semn

pe acest interval.
2. O funcţie f(x), continuă într-un inte-rval închis, ia odată cu două valOYi f(a) = A şi f(b) = B
(A =1: B) şi toate valOYile cup-rinse între A şi B.

Funcţia y = 2 este continuă. în intervalul O < x ~ 1, dar ia valori cu atît mai mari cu
X
cît x se apropie de zero. Într-un interval închis, însă., în care funcţia este continuă., de
exemplu, 0,01 ~ x ~ 1, funcţia este mărginită..
Calculul difeYenţial 499

În general are loc teorema:

O funcţie continuă pe un interval inchis este mărginită .

O altă. teoremă. fundamentală. a fost demonstrată. de Karl WEIERSTRASS ( 1815- 1897).

O funcţie continuă pe un interval inchis işi atinge in acest interval maximul şi minim~l.

Şi aici este esenţială. menţionarea faptului că. intervalul trebuie să. fie închis, după. cum se
poate vedea din exemplul funcţiei y = x. Ea este continuă. pe intervalul deschis la dreapta
O ~ x < 1, dar, datorită. faptului că. Iim y = 1, ea nu ia în nici un punct al intervalului o valoare
x-S
mai mare decît toate celelalte valori ale funcţiei, adică. nu-şi atinge maximul. Dacă funcţiaf(x)
este co ntinuă. într-un interval şi pentru un punct x 0 din acest interval are loc f(x) > O, atunci
funcţia este pozitivă. într-o întreagă. vecină. tate a lui x 0 •

19. Calculul diferenţiat

19. 1. Derivata unei funcţii .. ... .. . 500 19.4. Extremele funcţiilor ....... . 521

Definiţia derivatei .... . .. . . . 500 Extremele funcţiilor de o variabilă 521

Derivata ca funcţie ......... . 503 Extremelefun cţiilor de mai multe
Teorema lui Lagrange .. ... . . . 505 variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 7
Diferenţială ........ . . ..... . 506
19.5. Aplicaţii la curbele plane .... 530
19.2. Metode de derivare . . . . . . . . . . 507
OpeYaţii cu funcţii derivabile. . . . 507 Reprezentarea grafică a fun cţiilor
dat e sub formă explicită . . . . . . 530
Derivatele funcţiilor elementare 513 Puncte singulare . . . . . . . . . . . . 532
Curbura unei fun cţii . Evoluta
19.3. Derivatele funcţiilor de mai si evolventa . . . . . . . . . . . . . . . . 534
multe variabile . . . . . . . . . . . . 516 · Curbe remarcabile . . . . . . . . . . 538

Derivate parţiale ale unei funcţii 516

Diferenţială totală 518

Tendinţa de a introduce unele noţiuni din calculul diferenţia! a apărut deja în secolele XVI
şi XVII. Această. tendinţă. s-a cristalizat în calculele şi rezultatele obţinute independent de
Gottfried 'Wilhelm LEIBNIZ ( 1646 - 1716) şi Isaac NEWTON ( 1643-1727) . LEIBNIZ a pornit de la
problema tangentelor şi a introdus notaţiile folosite încă. şi astăzi pentru calculul diferenţiat şi
pentru integrală.. NEWTON şi-a dezvoltat calculele în legătură. cu deducerea legii gravitaţiei, din
legile mişcării planetelor găsite de Johannes KEPLER ( 1571- 1630). În decursul timpului, ambele
domenii s-au dezvoltat şi s-au influenţat reciproc. Aspectul geometric al problemei s-a conturat
în geometria analitică. şi geometria diferenţială . De asemenea noţiunile calculului diferenţiat
au pătruns masiv în fizică. şi în tehnică.. Fără teoria funcţiilor reale şi complexe şi fă.ră. calculul
diferenţiat aceste domenii sînt de neconceput. Pe de altă. parte, necesitatea de a preciza.
matematic procesele continue a .avut urmări favorabile asupra dezvoltării întregii matema-
tici, d e exemplu a noţiunii de limită.. Calculul diferenţiat a devenit astfel indispensabil pentru
matematică.
Calculul diferenţia! şi calcului integral, reunite sub denumite de calcul infinitezimal, sînt
discipline de bază. ale analizei matematice. Obiectul calculului diferenţiat sînt funcţiile iar metodele
ei privesc în special calculul valorilor limită.. Conceptul central al acestei discipline, derivata
unei funcţii f(x) , reprezintă. o măsură. a modulni în care f(x) reacţionează la o schimbare a
argumentului. De asemenea, multe probleme geometrice, ca de exemplu calculul pantei tangentei
la o curbă sau determinarea curburii unei curbe, se pot rezolva cu ajutorul calculului diferenţia!.
500 Matematici superioare

Deoarece relaţiile dintre cantităţi în fizică pot fi frecvent exprimate prin funcţii continue
şi derivabile, numai calculul diferenţia! face posibil ca în ştiinţele naturii şi în disciplinele teh-
nologice să se poată exprima matematic nu numai stări dar şi procese. De exemplu, dacă s = j(t)
descrie dependenţa distanţei parcurse de un punct material în mişcare, de timpul t, atunci deri-
vata acestei funcţii reprezintă viteza instantanee a punctului material. Ca o generalizare a acestei
idei, conceptul de viteză poate fi aplicat şi pentru alte situaţii în care timpul are rol de variabilă
independentă. Noţiunile de încălzire sau răcire a unui corp, viteza de reacţie a proceselor chimice,
rata de dezintegrare a proceselor radioactive şi rata de creştere a organismelor biologice pot li
definite şi calculate. Metodele şi rezultatele calculului diferenţia! au devenit baza analizei mate-
matice. Dezvoltarea multor discipline este de neconceput fără folosirea relaţiilor dintre funcţii
şi derivatele lor, fără dezvoltarea funcţiilor în serie, fără tratarea ecuaţiilor diferenţiale sau fără
geometria diferenţială.

19.1. Derivata unei funcţii

În figura 19.1.1 se prezintă schematic drumul parcurs de un tren între localităţile A şi B

La momentul t 0 se dă semnalul de plecare. La momentul t2 conductorul observă semnalul de
oprire S şi frînează. Apoi, înainte de a ajunge însă în S , semaforul se schimbă pe verde şi fără să
oprească, trenul îşi măreşte viteza ajungînd fără întî rziere în oraşul B. Înţelegînd prin viteză
distanţa parcursă în unitatea de timp, se observă în acest caz că viteza trenului este cu atît mai
mare cu cît curba reprezentată prin diagramă este mai abruptă . Viteza creşte, de exemplu,
între t 0 şi t 1 sau între t4 şi t 6 şi descreşte între t 3 şi t4 sau t4 şi t 8 • Diagrama, considerată o
curbă, are în puncţe diferite, curburi diferite. Aceste denumiri : abrupt, crescător, curbat etc.
au evident un sens matematic dar sînt încă foarte neclare. Ele trebuie explicate în aşa manieră
încît viteza instantanee să poată fi definită în orice punct. În mod analog trebuie dată o măsură
a curburii . În diagrama care reprezintă mersul trenului, punctele A şi B sînt legate printr-o
linie dreaptă şi se consideră o viteză medie uniformă sf(t8 - t 0 ). unde s reprezintă distanţa dintre
localităţ ile A şi B. Cînd tangentele la curbă sînt paralele la dreapta AB, atunci în punctele
respective t 1 , t 3 , t 5 şi t 1 trenul atinge viteza medie. Precizarea acestei afirmaţii va conduce la
noţiunea de d e rivată.
19. 1. l. Diagrama distanţă-timp a mersului unui
Drum
tren între staţiile A şi B, s fi ind distanţa iar t
timpul

Oroşul-8

Yo -- ---------,
1

1
-
x2-xo 1

x1-xo
Zeit
x1 x1 X

19.1.2. Panta unei curbe în punctul Po

Definiţia derivatei

Raportul diferenţelor unei funcţii. O curbă poate fi considerată ca imagine a unei funcţii
y = f(x)definite cel puţin într-un interval închis care conţine abscisele x 0 şi x 1 (fig. 19. l.2).
Diferenţei t::.x = x1 - x 0 = h îi corespunde atunci diferenţa t::.y a ordonatelor: t::.y = y 1 - Yo =
Calculul diferenţiat 501

= f(x1) - f(x 0) = f(x 0 + Llx) - f(x 0) = f(x 0 + h) - f(x 0). Dreapta care trece prin punctele
P 0 (x 0 , y 0 ) şi P 1 (x 1 , y 1) este o secantă a curbei. Din geometria analitică se cunoaşte că această
dreaptă are panta:

Yt- Yo f(x 0 + tu) - f(x 0 )

tg G(,
Llx

unde G( este unghiul dintre axa Ox şi secantă.

Din punct de vedere analitic această expresie reprezintă raportul a două diferenţe şi se
numeşte rap01'tul diferenţelor. În ştiinţele naturii multe mărimi pot fi exprimate sub forma unui
raport asemănător; de exemplu viteza medie, temperatura medie, densitatea medie etc.

Lly
Derivata. Raportul diferenţelor
- ilustrează comportarea curbei în punctul P 0 , cu atît
Llx
mai fidel cu cît punctul P se găseşte mai aproape de P 0 • Dacă punctul P(x, y) se apropie continuu
de-a lungul curbei de punctul P 0 (x0 , y 0 ), atunci secanta dusă prin P şi P 0 se apropie de .o poziţie
limită reprezentată de tangentă îu punctul P 0 la curbă. Unghiul G( are de asemenea o valoare
limită IPo• care este mărimea unghiului dintre tangentă şi axa Ox; tg IPo este panta tangentei şi
va fi considerată în continuare ca panta curbei în punctul P 0 • Această pantă poate fi determi-

nată şi prin calcul. Pentru fiecare poziţie a punctului P raportul Lly reprezintă panta secan-
Llx
tei ce trece prin P şi P 0 • Cînd P tinde către P 0 , diferenţa Llx = x - x 0 tinde la zero. Deter-
minarea pantei tangentei la curbă în punctul P 0 se reduce deci la determinarea limitei

lim Lly cînd Llx tinde la zero. Cînd această limită există, ea se numeşte derivata funcţiei
Llx
A.1:-+0

y = f(x) în punctul P 0 şi se notează f'(x 0),

sau ( dy) y~=%o
dx x=x0
Din consideraţiile asupra limitelor (v. cap. 18), rezultă că şi limitele la dreapta şi la stînga
trebuie să fie egale.

Derivata in punctul x0 :

dy) = Iim Lly = Iim Yn - Yo Iim

( dx x=x ÂX-+0 Llx %a-+Xo Xts - Xo %a-+%o
0

Iim f(xo + Llx) - f(xo) lim f(xo + h) - f(xo)

Âx-+0 Llx h-+0 h

În exemplul considerat, refe-

y ritor la drumul unui tren între
A Şl. B , derivata ds
- pentru orice
dt
moment reprezintă viteza instan-
tanee a acestuia. Dacă se consideră
tangentele în diferitele puncte ale
. .
d1agrame1, se ob servă că ds - =
dt
= tg !p este pozitivă pentru ori~e
punct cuprins între A şi B. J n
acest caz, curba cre~te monoton
(fig. 19.1.3).
În punctele în care deriva-
19.1.3. Funcţie crescătoare şi funcţie descrescătoare ta este negativă curba descreşte.
502 Matematici superioare

O funcţie este derivabilă in punctul x = x 0 cînd limitele la dreapta şi la stinga ale

raportului diferenţelor există şi sint egale. O funcţie y = f(x) derivabilă in punctul x = x0 este
continuă in acest punct.

Continuitatea este o condiţie necesară pentru derivabilitate dar nu şi suficientă. Următoarele

exemple numerotate cu 3, 4, .5, reprezintă funcţii care sînt continue într-un anumit punct dar
nu şi derivabile în acest punct. Există chiar funcţii care sînt continue într-un interval dar nu sînt
derivabile în nici un punct al acestuia. Unul din primele exemple de acest fel a fost dat
de Bernard Bolzano ( 1781- 1848). Funcţiile elementare sînt de regulă peste tot derivabile,
cel mult cu excepţia cîtorva puncte.

Exemplul l. Funcţia y = x 2 are în punctul x = x 0 derivata 2x0 • Raportul diferenţelor

poate fi transformat şi simplificat pentru valori nenule ale lui Âx, a,stfel:
Ây = (x 0 + Âx) - x~ = x~ + 2x0 !1x + (Âx) - xg = Âx(2x 0 + Âx) = 2 x + Âx. Pentru
2 2
0
Âx Âx Âx Â*
~x -+ O această expresie tinde . către y~=.xo = 2x 0 •

Exemplul 2. În cazul căderii libere a corpurilor, prin derivarea funcţiei spaţiu-timp s =

= f(t) = !. t 2
se obţine viteza vt=to = gt 0 • Într--adevăr
2

!. (t 0 + Ât)2 - !.. t~
!is 2
- = -------- 2 __ _g • Ât(2t 0 + Ât) = gt0 + _g ·' t,
u
Ât Ât 2 Ât 2

. ÂS
1l m - Iim (gt 0 + !. Ât) = gt 0 •
At-+0 !it At-+0 2

Exemplul3. Funcţia y= ţr;-nu este derivabilă în punctul

x = O (fig. 19.1.4). Raportul

1
3
(Âx)
------- = --- = -=-==~

o/ (Âx) 2

nu admite limită cînd Âx-+ O, ci creşte nemărginit, tinzînd

la oo. Tangenta la curba funcţiei y = ţr:; este în punctul
x = O perpendiculară pe axa Ox.
Exemplul4. Funcţia y = e l.x- 21 este continuă în punctul
x= 2 dar nu este derivabilă (fig. 19.1..5). Raportul diferenţelor
Ây ei2+Ax-21 _ el2- 2l eAx _ 1 19.1.4. Graficul funcţiei y= ţr:;
este - =
Âx Âx Âx
Ţinindu-se seama de limitele găsite în cap. 18, acest raport
are limita + 1 sau - 1 după cum !:l.x este pozitiv sau nega-
tiv. Deci limita la dreapta este diferită de limita la stînga.
Curba are în acest punct (2; 1) două tangente.

Exemplul 5. Funcţia y = + ~ y:;

îq. punctul x = O este
2
deriva bilă numai la dreapta, deoarece domeniul ei de definiţie
nu conţine şi abscisele negative. Limita la dreapta pentru
x = O are valoarea O:
~
+ Âx) ~2 -
1 1 3
- (O - O2 -
2
Ây
-= 2 2 = ..!_ (Âx) = ..!_ ../!ix -+O. 19.1..5. Graficul funcţiei
Âx 2 Âx 2 Y = e l.x-21
Calculul difet<enţial 503

Derivata ca funcţie

Dacă. derivata funcţiei y =

f(x) există. în orice punct al unui interval, atunci funcţia se
numeşte derivabilă. în acest interval. Fiecărui punct x al intervalului îi corespunde o valoare a
derivatei ffx}, definindu-se astfel o funcţie; această. funcţie se numeşte derivata funcţiei date.

Exemplu. Funcţia y = x 2 are pentru orice x derivata y' = 2x. Derivata în punctele x1 = 3
şi x2 = -2 are valorile yJ. = 6, respectiv y; = - i.
Derivate de ordin superior. Derivata unei funcţii y = f(x), y'=f'(x), este de asemenea o func-
ţie de x. Presupunînd că. această. funcţie este la rindul ei derivabilă.-ceea ce se întîmplă. aproape
întotdeauna pentru funcţiile elementare -derivata ei se numeşte deriva ta a doua (derivata de ordi-
şi notează.cuy "= f"(x) =
2
nul doi) se d y . La fel se definesc derivatele a treia (de ordinul trei),
dx 2
a patra (de ordinul patru) , a n-a (de ordinul n) etc.
Cu ajutorul regulilor expuse în paragraful 19.2 pot fi calculate derivatele în următoarele
exemple:

'1 j
Exemplul 1. y = f(x) = x5 + - x 4 - - x3 + x 2 + 5x + 2;
2 6
j
y' = f'(x) = 5x' + 2x 3 - - x 2 + 2x + j;
2
y" = f "(x) = 20x3 + 6x2 - 5x + 2; y"' =f"'(x) = 60x 2 + 12x- 5; y 1 v = yW
120x+ 12; y<s> = j<5>(x) = 120; y<e> = j<&>(x) = O.

x2 2x 2(2x + 1)
Exemplul 2. y = f(x) = ; y' = f'(x) = - - - - y" = f"(x)
(x - 1) 2 (x - 1)3 (x- 1)'

y"' =f"'(x) = -
12(x + 1)
, ...
(x- 1) 5

dy d . d2y = _d2
Exemplul 3. y = f(x) = sin x; - = - S1n X = COS X; sin x = - sin x ;
dx dx · dx2 dx 2

d3y
- 3 = -d3 .
S1n X = - COS X;
d'y
- = -
d4 .
s1n x = s1n x; .. .
.

dx dx3 dx 4 dx'

Toate acestea sînt exemple de funcţii care admit derivate de ordin superior.

Exemplul 4. Din legea căderii libere a corpurilor, s = !.. t 2 se obţine prin derivare s' = gt
2
şi s" = g; g este aici constanta acceleraţiei gravitaţionale. Căderea liberă. este deci, o mişcare
cu acceleraţie constantă..

2
.
Din punct de vedere fizic acce l erat1-a s" = d- s d . . . . , ds
este envata V1teze1 s = - În exemplul
. d~ &
cu drumul parcurs de un tren dat în fig. 19. 1.1, există. intervale de timp în care trenul merge
accelerat. Î n aceste intervale unghiul <p fă.cut de tangenta cu axa Ox creşte (s " > 0). Aceste
intervale sînt (t 0 , t 2) şi (t 4 , t 6}. În intervalele (t2 , t 4 ) şi {t 6 , t 8) dimpotrivă. unghiul <p descreşte
(s" < O) şi viteza trenului va descreşte şi ea. Pe fig. 19.1.6 sînt reprezentate, cu ajutorul urmă­
torului tablou de valori, o funcţie şi derivatele ei.
504 Matematici superioare

y =f(x)=O,lx3 - 0,6x2-
-1.5x+ 5,6;
y'=f'(x)=O,~x 2 -1,2x­
- 1,5;
y"=J"(x)=0,6x-1,2;
y"' = f"'(x) = 0,6.

X y y'

-4 -4,4
-3 2 4,8
-2 5,4 2,1
-1 6,4 o
o 5,6 -1,5
1 3,6 -2,4
2 1 - 2,7
3 - 1,6 - 2,4
4 - 3,6 - 1,5
5 -4,4 o
6 - 3,4 2, 1
7 o 4,8
8 6,4
19.1.6. Graficele funcţiei şi ale derivatelor
Derivarea grafică. Derivata într-un punct P al unei
curbe date prin funcţia y = f(x) reprezintă valoarea func-
ţiei tangentă pentru unghiul IP făcut de tangenta t la cu rbă
în punctul P cu direcţia pozitivă a axei Ox. Paralela t'
dusă la această tangentă prin punctul A (- 1, O) ~i~xa
Oy în punctul B. (fig.19.1.7)astfelîncîttg!p=OB:A0=
= y'. Direcţia tangentei în punctul P se determină
cu ajutorul ur-ei rigle cu oglindă (fig. 19.1.8). Aceasta este
perpendiculară pe planul desenului. Partea vizibilă a curbei
şi partea oglindită se suprapun fără îndoire numai atunci
cînd rigla intersectează curba în punctul P sub un unghi
drept. Perpendiculara ridicată în P pe această normală
~-=--=t---------.!.:------tx~ la curbă este tangenta t. Instrumentul se compune dintr-o
astfel de linie, legată cu un raportor pe care se poate citi
imediat direcţia tangentei. Diferenţiograful are în plus
un dispozitiv de scriere care trasează curba corespun-
19.1.7. Derivare grafică zătoare derivatei.

19. 1.8. Riglă cu oglindă

Teorema lui Lagrange (a creşterilor finite)

Teorema lui Lagrange. Raportu/(b) - f(a) reprezintă panta secantei duse prin pune-
b- a
tele de abscise x = a şi x = b. Dacă funcţia y = f(x) reprezentantă prin curba dată este deri-
vabilă, atunci în intervalul [a, b] trebuie să existe cel puţin un punct în care tangenta la curbă
 Calculul diferenţt'al 505

este paralelă cu secanta. Ambele drepte auatunciaceeaşipantăadicăf'(~)=[f(b)-/(a)]/(b - a).

Dacă. se notează abscisele a şi b cu a= x şi b = x h, atunci ~poate fi scris sub forma +
~ = X+
6h unde 6 este un număr pozitiv mai mic decît 1, 0 < 6 < 1 (fig. 19.1.9) .
Teorema lui Lagrange se poate formula atunci:
f(x + h) - f( x ) = f'(x + 6h) cu o< e< 1.
h

Teorema luiLagrange. Dacă o funcţiey = f(x)este continuă in intervalul inchisa~ x ~ b

şi derivabilă in intervalul deschis a < x < b, atunci in interiorul acestui interval există cel
puţin o valoare intermediară ;, pentru care este satisfăcută egalitatea f(b) - j(a) = j'(~)
b-a
cu a < ~ < b.

Cu ajutorul acestei teoreme se pot face multe calcule numerice , de exemplu deducerea
valorii unei funcţii cunoscînd valori vecine.

E xemplu. Dinf(x) = In 690 = 6,53669 se deducej(x + h} = In 691 cu cinci zecimale exacte ,

scriind/(x + h) = f(x) + hf'(x + 6h) , undehf'(x + 6h) este valoarea ce trebuie adăugată.. Deoarece
x = 690 şi x + h = 691, rezultă că h = 1 şi din f'(x) = ~ 1n x = _!._ rezultă 1·/'(x + 6) =
dx x
1
care se gă.seşte între ~ = 0,0014492 ...
- şi
l
= 0,0014471 ... Cu cinci zeci-
690 + 6 690 691
y male, ambele mărimi
• valoare, astfel încît se obţine ln 691 = 6,53669 + 0,0014.5 =
au aceeasi
= 6.53814. r= f (xj y
19. 1.9. Teorema lui
1
1 Lagrange
1
1
1
:f(bj
1
1
1
1
1
1
19. 1. 10. Interpreta- o
b- a=h
1
1 rea geometrică. a
teoremei lui Rolle
a ţ b x
Teorema lui Rolle. Cînd în teorema lui Lagrange f(a) = f(b), atunci există o abscisă. ; ,
a < ; < b, pentru care /'(~) = O. Există. deci în acest interval un punct în care tangenta la
c urbă este paralelă cu axa Ox. În general în enunţul teoremei care poartă. numele matemati-
cianului francez Michel RoLLE ( 16.52- 1719) (fig. 19. 1.10) se mai presupune în plus că f(a) =
= f(b) = o.
Teorema lui Rolle. Dacă funcţia y = f(x) este continuă in intervalul inchis a ~ x ~ b
şi derivabilă in intervalul deschis a < x < b şi f(a) = f(b) = O, atunci există in interiorul
acestui interval cel puţin o valoare ~. a < ; < b, pentru care/'(~) = O.

Teorema lui Cauchy. Teorema expusă admite următoarea gene ralizare.

Fiind date funcţiile f(x) şi g(x) continue in intervalul inchis a ~ x ~ b şi derivabile in

intervalul deschis a < x < b şi dacă in acest interval g'(x) =F O, atunci există cel puţin o
valoare ; pentru care f(b ) - f(a) = f'(~), unde a< ~< b.
g(b) - g(a) g' ( ~)

Consecinţe ale teoremei lui Lagrange. Dacă derivata unei funcţii este nulll în toate punctele
ac ă x1 < x 2 sm
·· l'd ' td ou"'
x pune tdi 2
unuttnterva Şl e n aces t 1n
' t erva1, a t unct"f ' (t:)
-, = f(x )-f(x1) = O sau
x2- xl
f(x 2) = f(x 1). Funcţia este o constantă. ·
506 Matematici superioare

O funcţie f(x) derivabilcJ în interiorul unui interval cu derivata f'(x) nulcJ în acest interval este
o constantcJ.

Dacă. derivatele a două. funcţii <p(x) şi <.jl(x) au într-un anumit int~rval aceeaşi valoare, atunci
derivata funcţiei f(x) = <p(x) - <.jl(x) va fi nulă. şi deci f(x) este o constantă..

DoucJ funcţii derivabile într-un interval şi cu derivate egale în acest interval diferă printr-o
constantă aditivă.

Teorema aproape evidentă. care afirmă. că. o funcţie creşte , respectiv descreşte în inter-
valul a < x < b, dacă. derivataf(x) este pozitivă., respectiv negativă. în acest interval, se demon-
strează. cu ajutorul teoremei lui Lagrange.

Diferenţială

Diferenţiala unei funcţii. Prin introducerea noţiunii de dife1enţială. se urmă.reşte , din punct
de vedere geometric, aproximarea funcţiei y = f(x ) în vecină.tatea punctului P 0 • P e figura 19.1.11
sînt r eprezentate funcţia y = f(x) presupusă diferenţiabilă. în intervalul considerat şi t angenta
la această. curbă. în punctul P 1 [x 0 ,f(x 0)]. Ordonata punctului vecin P 1 [x 0 + 6-x ; f(x 0 + 6-x)]
este intersectată. de această. tangentă. în punctul T. Creşterea funcţiei RP1 = 6-y = f(x 0 + 6-x) -
- f (x 0 ) corespunză.toare unei creşteri a abscisei 6-x se poate descompune în doi termeni R T
şi T P 1 . Creşterea ordonatei RT se numeşte diferenţială. a funcţiei f(x) şi se notează. cu dy sau
df(x). Cu cît creşterea abscisei 6-x este mai mică. cu atît s~ obţine o aproximare mai precisă. a
creşterii ordonatei prin 6-y . Deoarece derivata este limita r aportului diferenţelor, rezultă.

ecuaţia 6-y = f'(x 0 ) + & unde & este un numă.r pozitiv arbitrar de mic care tinde la zero
6-x
odată. cu 6-x. Astfel creşterea 6-y = f'(x 0 ) 6-x + e;6.x se descompune în doi termeni f'(x 0 ) 6-x
şi e:6.x dintre care al doilea converge mai repede că.tre zero decît primul. Primul termen care
converge liniar că.tre zero se numeşte diferenţială a funcţiei în punctul x 0 şi se scrie sub forma
dy = df(x) = f'(x 0 ) dx. Mă.rimea dx = 6-x se numeşte diferenţia/a variabilei independente.

Diferenţiala funcţiei y = f(x) dy = f'(x 0) dx

în punctul x 0

Exemplu. Diferenţiala funcţiei y = f(x) = x 2 în

punctul x = x 0 este dy = 2x 0dx.

Aceste consideraţii permit folosirea t angentei

pentru studiul comportamentului local al curbei .
P entru funcţia y = x 2 f 10 sînt trasate pe fi-
gura 19. 1. 12 tangentele în cîteva puncte particulare,
c u ajutorul că.rora se poate presupune forma curbei.

Ecuaţia de aproximare 6-y ~ dy. În calculele

a proximative se foloseşte posibilitatea ca pentru va-
lori mici ale lui 1 6- x 1 = 1 dx 1 creştereafuncţiei în ye- 19.1.11. Diferenţiala unei funcţii
ci nă.tatea punctului x 0 să. poată. fi aproximată. cu sufi-
cie ntă. precizie prin diferenţiala dy ; rezultă. ecuaţia de
aproximare 6-y ~ dy. Pentru funcţia y = sin x au loc în vecină.tatea lui x 0 = O relaţiile
6-y = sin 6-x - sin O = sin 6-x = sin dx, dy = cos O. dx = dx şi deci ecuaţia de aproximare
v a fi sin dx ~ dx, respectiv sin h ~ h pentru h mic, cînd se scrie h în loc de dx.
U neori diferenţiala este numită. un infinit mic. Această. exprimare este neprecis!, confuză.,
deoarece este vorba de mă.rimi finite, diferite de zero care în anumite raţionamente sînt alese în
mod deliberat suficient de mici.
Calculul difeyenJial 507

19. 1.12. Tangente la grafi-

cul funcţiei y = x2Jl0

Diferenţiale de ordin superior. Fie funcţia y = f(x) de n ori derivabilă (n > 1). Atunci
dife'Yenţiala ei de ordinul întî i dy = f'(x) dx este o funcţie derivabil ă de x , cu derivata (dy)' =
= j"(x) (dx) 2 , unde dx este independentă. de x şi considerată la derivar~ ca un factor constant.
Derivata lui dy se numeşte difeyenţială de O'Ydinul doi şi se scrie d 2y. In mod analog se obţine
diferenţiala de ordinul trei d 3y = d (d2y) = j "(x) (dx) 3 •

Diferenţiala de ordinul2, ... , n d 2y = d(dy) = j"(x) (dx) 2

d"y = d(d"-1y) = j(")(x) (dx)"

După această definiţie şi derivata de ordinul n , j(")(x) a funcţiei y = f(x) poate fi conside-
rată ca raportul a două diferenţiale j(")(x) = d"y .
dx"

19.2. Metode de derivare

Pentru determinarea derivatei pornind de la definiţia ei, se procedează astfel: se formează
raportul diferenţelor, se transformă acest raport aducîndu-lla o formă convenabilă şi se găseşte
limita. De multe ori însă·, rezultatul se obţine mult mai repede folosind unele formule generale.
Aceste formule se demonstrează pornind de la definiţia derivatei. Se obţin astfel regulile de
derivare pentru f.uncţii rezultate din alte funcţii prin operaţii elementare cît şi derivatele
funcţiilor elementare.

Operaţii cu funcţii derivabile

Derivata produsului dintre o funcţie şi un factor constant. Fie de derivat funcţia y = cj(x),
unde c este un factor constant; a-
tunci c se poate da în factor în
raportul diferenţelor astfel încît Derivata produsului
!ly = c l:.f(x) . Dar dacă a tinde dintre o funcţie şi un ~ [cj(x)] = c [_!_ f(x)]
factor constant dx dx
!lx llx
către a 0 , atunci ca tinde către ca 0 •
Exemple. y = 6x 2 , y' = 6 · 2x = 12x; y = 1t sin x , y' = 7t COS X;
2 '
y' = 2·~=~·
2
y = - x3, y' = - · 3x2 = 2x 2 ;
3 3 2Vx Yx
Derivata sumei. Raportul diferenţelor unei sume f(x) = u (x) + v (x ) se poate transforma
astfel:
!ly [u(x + /lx) + v(x + . llx)] - [u(x) + v(x)] u(x + /lx)- u (x ) v (x + !:.x) - v (x)
-= = + .
!lx !lx llx llx
Deoarece limita sumei este egală cu suma limitelor, rezultă că

Iim !ly = u'(x) + v'(x). Derivata -d (u + v) =du

- dv 1
+-
!lx
Âx -+ 0 sumei dx dx dx
Fiecare termen poate fi la rîndul său o sumă, astfel încît rezultatul este valabil pentru o sumă
cu un număr finit de termeni.
508 Matematici superioare

Derivata unei sume de un număr finit de funcţii este egală cu suma derivatelor termenilor.

Această regulă rămîne valabilă şi pentru diferenţă , deoarece scăzătorul poate fi considerat
ca un termen al sumei înmulţit cu factorul constant (- 1).

Derivata produsului. Raportul diferenţelor produsului y = f(x) = u(x) · v(x) se poate

transforma astfel :
u(x + ~x) v(x + ~x) - u(x) v(x + ~x) + u(x) v( x+~x) - u(x) v(x)

~X ~X

=
u(x + ~x) - u(x)
•V
(
X + uX + U
A ) (
X
)
'
v(x + ~x) - v(x)
•
~X ~X
Operaţia de trecere la limită se comută cu operaţiile de adunare şi înmulţire şi deci raportul
diferenţelor va fi f'(x) = u'(x) · v(x) +
u(x) · v'(x).
Pentru trei factori (v 1 11 2v3)' = (v 1v2)'v3 + v 1v 2v; = v{ v2v3 + v 1v~v3 + v1v 2v;.

Derivata produsului Derivata funcţiei putere , ~-~

d du dv d~"
- (uv) =- ·v + - ·u (uv)' = u'v + v'u - = nxz-1; n pozitiv, întreg
dx dx dx dx

Această regulă se poate extinde prin inducţie completă la n factori . În cazul particular
cînd fiecare factor este x se obţine (xn)' = 1 · xn- 1 + 1 · xn-1 + ... = nx"'-1 . Cu ajutorul
acestei reguli se poate deriva orice polinom.

Derivata unui polinom de gradul n este un polinom de gradul n - 1.

Exemplull. y = (3x 2 - 5x + 6) (4x2 + 3x - 7) = u · v,
y' = (6x - 5) (4x 2 + 3x - 7) + (8x + 3) (3x 2 - 5x + 6) = u' · v + v' · u,
y ' = 48x3 - 33x2 - 24x + 53.
La acelaşi rezultat se ajunge dacă se desfac intii parantezele y = 12.x4 - 11x3 - 12x2 +
+ 53x - 42 şi se derivează.

Dacă termenii sau factorii sînt funcţii transcendente, atunci se vor folosi reguli de derivare
care vor fi introduse în paragrafele respective.

Exemplul2. y = x 2 ·sin x, y' = 2x • sin x + x 2 cos x.

1
Exemplul]. y = x 2 ·ln x; y' = 2xln x + x 2 · - = x(2ln x + 1),
X

y" = 1 · (2 In x + 1) + x • -2 = 2 In x + 3.

Exemplul4. y = x sin x cos x = uvw;

y' = u'vw + uv'w + uvw' = 1 ·sin x ·cos x + x cos x cos x +
+ x sin x (- sin x) ;
y' = sin x cos x + x cos 2x.
. . u(x)
Derivata citului. Raportul diferenţelor funcţ1e1 y = f(x) = --, v(x) ::/= O, se poate
v(x)
deduce din regula produsului. Din y = ~ rezultăyv = u sau u' = y'v + yv', adică
V

y' = -;;1 · (u' - yv') = -;1 ( u' -

u
-; • v'
) u' v -
= --v- 2
--
uv'
Calculul dijet'enţial 509

Derivata cîtului ~ (~) = __!_ (v. du _ u dv) (~)' = _ u ' vuv'

-
dx t1 t1 2 dx dx v v2
--
Cu ajutorul acestei reguli, regula de derivare a putere y = .xn se poate extinde şi funcţiei
1
asupra exponenţilor întregi negativi: n= -v, " pozitiv. Pentru y=.x-v = - se ia u = 1,
.XV
v = xv; se obţine:

O- v.x v-1
y' = 2v (.x")' = n.xn-l, n negativ întreg
.X

E .xempl u l 1. P entru 'f . y =

. uncţia J.xll - 5 , f'1e u = 3,ţ 2 -
.c;:
J
•
Şl t1 = x 4 + 2; deoarece u' =
.x4 +2
= 6.x şi t1' = 4x 3, se obţine

, 6x(x' + 2} - 4.x3 (3x2 - 5} 2.x(6 + 10x2 - 3.x'}

y = =
. (x 4
+ 2) 2
(x4 + 2)2
.x3
E_.xemplul2. Pentru funcţia y = ---, fie u = .x 3 şi t1 = .x2- 1; deoarece u' = 3.x2 şi
.x2- 1
v' = 2.x, se obţine

. 3x2(.x 2 - 1) - 2.x • .xa

,
y =. (.x2- 1)2

Pentru derivata a doua, fie u =x'- 3.x2 şi t1 = (x 2 -1) 2 ; deoarece u'=4x3-6x şi t1' =4.x (.x 2- 1),
se obţine

(4.x 3 - 6x) (x 2 - 1) 2 - 4.x (.x 2 - 1) (x4 - 3.x2)

y*
(x 2 - 1) 4

1+tg .X u 1 -1
Exemplul 3. Pentru derivata funcţiei y = --- = - se obţinu'= - - , v' = şi
1- tg .x v cos 2 .x cos 2 .x
1 - tg .X 1 + tg .X
--~+--_.:....._-
cos2 .x cos2 .x 2 2
y' =
(1- tg x_}ll cos2 .x ( 1 - tg .x) 2 1 -sin 2x

Derivarea funcţiilor compuse. După cum s-a văzut în capitolul 5, y = f[ep(.x)] este o
funcţie compusă dacă valorile funcţiei t = ep(x) aparţin domeniului de definiţie al funcţiei y =
= f(t). Raportul diferenţelor se poate scrie [).y = [).y • !lt · Dacă funcţia t = cp(.x) este deri-
/).x /).t !l.x
vabilă în punctul ~. deci dacă există ~ = cp'(~) şi funcţia y = f(t) este derivabilă în punc-
d.x

tul 't'=cp(~). deci există df = j'(-r), atunci funcţia compusă y = f[cp{.x)] este de asemenea de-
dt
. b'1lă m
nva • punctul ~r Şl. -dy = -dy . -dt • d/ = df . dep sau f'[cp(.x)J = f'(t) cp'(x), unde t=cp(x).
d.x dt dx dx dep d.x

Derivarea funcţiei dy dy dt
compuse -=-·- sau /'(.x) = f'(t) cp'(.x)
d.x dt d.x
510 Matematici superioare

Condiţia !l.t #= O impusă în demonstraţie nu reprezintă. o restricţie efectivli d~arece dacii

!l.t = O, atunci t ar trebui sli fie o constantă.

Exemplull. Funcţia y = {3x2 + .5)4 poate fi scrisă y = j(t) = t4 cu t = ep{x) = 3x2 + .5.
După regula de derivare a funcţiilor compuse
dy df dep .
y ' = - = - . - = 4t 8 · 6x = 4(3x2 + .5) 8 ·6x = 24x{3x2 + .5)8.
dx dt dx
1
Exemplul 2. Pentru funcţia y = V.5x8 - 7 x + 8, y = j(t) = t 2 şi t = ep{x) = .5x3 - 7x +
+ 8. După regula de derivare a funcţiilor compuse
1
2
y' = df. dep=..!_ t2{ 1.5x2 -7) = 1.5x - 7 .
dt dx 2 2 V.5r- 7x + 8
Exemplul3. Pentru derivarea funcţiei y = In sin Va + bx regula de derivare a funcţiilor
compuse se va aplica de mai multe ori. Dacă se notează cu y = j(t) = In t, t = ep{u) = sin u,
u = tjl{v) = Yv
şi v = a bx se obţine +
, df dep dtjl dv
y = - . - .- . - = -1 1
cosu . - - - .b =
dt du dv dx t 2 Vv

1 b b cotg Va + bx
= · cos Va + bx • = ---===-
sin Ya + bx V + bx
2 a 2 a + bxY
Derivata logaritmică. U neori este mai convenabil să se deriveze nu funcţia dată , ci logaritmul
ei natural. Din regula de derivare a funcţiilor compuse rezultă

d 1 d d d d
- I n {x) = - · - f(x), f'{ x) = f(x ) · -In f (x) . - f(x) = /{x) · - ln /{x)
dx f(x) Ldx dx dx dx

Exemplull. Logaritmul natural al funcţiei y =

x x pentru valori pozitive ale lui x este
d X
ln xz = x In x. Din r egula de derivare a produsului se obţine - I n xz = 1•1n x + adică
dx x
y' = xz {lnx + 1).

Exemplul 2. Pentru valori pozit ive ale lui x, derivata funcţiei y = ;j-; este y'

xf-
= 'V X -
d xf- xr:: d ( 1
In r X = " X - - In X
)
= y
xr-X
dx dx x

Exemplul]. Funcţia y = xn ";jep{x) sin 2 x se compune din trei factori. Logaritmul ei natural
1 { ) . . . d n ep'{x)
este In y = n In x + - In ep x + 2 In sm x Şl denvata acestuia - lny = - + --- +
m dx x mep{x)
+ 2---.
cos X D e atct
. . rezu1tca.
X d envata
. f uncţ1e1
. . d ate
sin x

y' = xn ";/ ep{x) sin2 X r~ + ep'{x) + 2 cotg x] •

x m ep(x)

. x se o b ţine
E xempl u 1 4. P entr u y = smz . y ' = smz
. x (} n sm
. x + x -COS.- - = stn
X ) • Z . x+
x (1 n stn
SlO X •
+x cotg x).
Calculul dije.-enţial 511

Derivarea funcţiilor inverse. Dacă. y = f(x) este în intervalul a < x < b monotonă şi con-
tinuă.,atunci imaginea funcţiei inverse y = cp(x) se obţine din imaginea funcţiei y = f(x) prin
simetrie faţă. de bisectoarea cadranelor I şi III. Dacă se notează cu cx unghiul format de o
tangentă la curba y = f(x ) cu axa Ox, atunci unghiul format de tangenta corespunză-toare la
curba y = cp(x) cu axa Oy este tot cx, deci unghiul format de această. tangentă. cu axa Ox va
fi~ = 90° - cx (fig. 19..2.1). Pentru unghiurile complementare.cx şi~. tg cx tg ~ =tg cx cotg cx = 1
~i deci f'(x) cp'(x) = 1.

dx 1 LJ
Derivarea funcţiei inverse cp'(y)
f'(x) dy dy
.. • 1 -; dx

Dacă se schimbă. x cu y, atunci ecuaţia funcţiei inverse este x = cp(y) şi domeniul ei de de-
finiţie este domeniul valorilor funcţiei y = f(x); ambele funcţii · se reprezintă prin aceeaşi
!::..y . !::..x A • A • • • • !::..y t::..x
curb ă.. Î n rapoartele - Şl - , ux Şl uy Iau aceleaşi valon, ad1că. - . - = 1. Dacă.
!::..x !::..y !::..x !::..y
t::..y
există. limita f'(x) a raportului atunci, în ipoteza că f'(x) ::/:- O, există şi limita cp'(y) a
!::..x
raportu1u1. !::..x
- . '( ) = -1- .
Şl cp y
!::..y f'(x)
Dacă pentru o funcţie f(x), f'(x) =O într-un interval, atunci funcţia nu este inversa-
bilă. în acest interval deoarece unei valori y îi corespund toate valorile x din interval. Dacă deri-
vata funcţiei se anulează. numai într-un singur punct, atunci trebuie cercetat dacă în vecină.tatea
acestui punctf(x) îşi schimbă sau nu semnul. Primul caz nu poate avea loc pentru funcţii mono-
tone deoarece acestea nu au valori extreme şi deci f(x) nu admite inversă; de exemplu y = x 2 in
19.2.1. Pantele funcţiei şi a inversei ei

19.2.2. U>mportarea funcţiei y' = x2 şi y = xs

în vecinătatea punctului x 0 = O

vecină.tatea punctului x 0 = O. În al doilea caz, funcţia este monotonă în vecinătatea acestui

punct, însă. funcţia inversă. nu este derivabilă. după. cum se poate vedea din exemplul y = xs
în vecină.tatea punctului x 0 = O (fig. 19.2.2).
Regula de derivare a funcţiilor inverse se foloseşte pentru găsirea derivatei unei funcţii cînd
se cunoaşte derivata inversei, de exemplu în cazul funcţiilor logaritmice şi al funcţiilor trigono-
metrice inverse.

Derivarea funcţiilor date sub formă parametrică. Reprezentarea parametrică a unei funcţii
y = /(x) este x = cp(t) şi y = ~(t). Atunci y se poate scrie ca funcţie compusă y = f[cp(t)] şi din
regula de derivare pentru funcţii compuse rezultă. dy = dy . dx ·Pentru valabilitatea aces-
. dt dx dt
tei reguli trebuie ca funcţiile cp(t) şi ~(t) să fie derivabile în raport cu parametrul t
şi cp'(t) ::/:- o.
512 Matematici supet-ioat'e

dy
Derivarea funcţiilor date dt
sub formă parametrică

x2 y2
Exemplull. Elipsa -+-
a2b2
1 are reprezentarea parametrică ·x=a cost şi y= b sint.

Deoarece dx = - a sin t . -dy

şt = b
cost, rezultă că dy = · - -
b cost b
- - = - - cotg t. Din
dt dt dx a sint a
2 2
cos t = !.. şi sin t = y se obţine pentrupanta .elipsei .!...._ +L = 1, în punctul P(x, y),
a b a2 b2
dy b2x
dx a2y

Exemplul2. Cicloida are reprezentareaparametrică x = a(t-sint), y =a (1-cost). Deri-

vata -dy rez u1 t ă d.tn -dx = a ( 1 - cost) = 2 a stn
. 2 -t Şl. -dy = a stn . -t cos -t ,
. t = 2 a stn
dx dt 2 dt 2 2
-dy = cotg- . . rezu 1·t ă c ă ctclot
t • D e atei . 'd a a d rmte
. pentru t = 2k 1t (k = O, ± 1, ± 2 , ... ) ,
dx 2
în punctele în care întîlneşte axa Ox, virfuri cu tang~nta perpendiculară pe Ox.

Derivarea funcţiilor in coordonate polare. Fier = t-(<p) reprezentarea unei funcţii în coordo-
nate polare. Deoarece între coordonatele polare şi cele carteziene există relaţiile x = t' cos <p
şi y = t' sin <p, se poate da funcţiei o reprezentare parametrică cu parametrul <p : x = t-(<p) cos <p,
. <p. D envata
y = r (<p ) sm . f uncţ1e1
. . va f.1 atunci. -dy = -
dy : dx • d dt- = r. , rezu1t ă
- · N otm
dx d<p d<p d<p
dy
i sin <p + r cos <p şi
d<p Derivata unei funcţii in d y = ;. sin <p + r cos <p
dx coordonate polare
r
= cos <p - r sin <p. r = t-(<p) dx ;. cos <p - t' sin <p
d<p

Exemplu. Spirala logaritmică are ecuaţia t' = a ek~p. După regula de mai sus, deriva ta va fi

ak ek~p sin <p + a e kq, cos <p k sin <p + cos <p
ak ek<p cos <p - a ek~p sin <p k cos <p - sin <p

De aici, se poate vedea că direcţia tangentei depinde numai de <p, adică unghiul 't' 0 dintre
o rază vectoare arbitrară şi tangenta în punctul respectiv
are o mărime constantă. Y
În general, pentru determinarea unghiului dintre raza
--+ .
vectoare O P şi tangentă, folosind notaţiile din figura 19.2.3,
't' = cx.- <p , se obţine

dy - tg <p
tg cx.- tg <p dx
tg 't' = tg (cx. - <p)
1 + tg cx. tg <p
1 + dy tg <p
dx X

y' cos <p - sin <p 1 92.3. Unghiul dintre tangenta

y' sin <p + cos <p la curbă şi vectorul de poziţie OP'
Calculul diferenţia/ 513

Ultima egalitate se obţine din formula de derivare în coordonate polare prin rezolvarea în
r
raport cu -:- .
,.
Aplicînd acest rezultat în cazul spiralei logaritmice (v. 19 ..5), se obţine

a ek.;p 1
tgT = -- - = -·
akekt;p k

Aceasta înseamnă. că. spirala logaritmică. intersectează. toate razele vectoare sub acelasi
unghi 't' = arctg _!_. Din acest motiv , de exemplu, cuţitele maşinilor rotative de tocat paie ~u
k
forma unei spirale logaritmice.

Derivarea funcţiilor implicite~ Deseori este necesar să. se determine derivata unei funcţii
date sub formă. implicită. F(x, y) = O. Se pre)iil!tpune că. F(x, y), ca funcţie de două. variabile, este
derivabilă. in raport cu x pentru y fix şi derivabilă. în raport cu y pentru x fix. Dacă. există. o formă.

explicită. continuă. y = f(x) a funcţiei date, atunci , dacă. aF(x, y) :;: O, funcţia y = f(x) este
ay
derivabilă. şi
derivata y' = f ' (x) se poate obţine fă.ră. stabilirea formei explicite cu ajutorul
formulei de mai jos (vezi 19.3).

aF(x. y)
Derivarea funcţiilor dy = ax Fx
sau y' = -
implicite dx aF(x. y) F"
ay

Semnul o se foloseşte pentru derivatele parţiale ale funcţiei F(x. y).

Exemplu. Panta tangentei la hiperbola F(x, y) = 2x 2
- y2 + 12x - 2y +3= O în
punctul Po(2 ; .5) se gă.seşte calculind deri-,ata funcţiei y = f(x) în punctul Xo = 2. Din aF
ax
= 4x + 12,
aF
-2y - 2, rezultă. f
,
(x) = - 4x + 12
= - -+·-
6 2x
şi f
, 5
(2) = - .
ay -2y - 2 y + 1 3

Derivatele funcţiilor elementare

Derivarea funcţiei constante şi a funcţiei putere. Deoarece pentru o funcţie constantă. raportul

de
diferenţelor este nul, derivat a funcţiei constante este nulă., = o.
dx

Din regula de derivare a produsului rezultă. că. pentru y = x", y' = nxn-t, dacă. n este
un num4r întreg pozitiv. Ca o consecin~ a regulii de derivare a cîtului, acest rezultat poate fi
generalizat şi pentru exponenţi negativi. În capitolul 2 s-a definit funcţia putere şi pentru expo-
nenţi raţionali p_ sau mai general pentru exponenţi reali cr.. Atunci y se poate scrie y = xpfq =
q
= ';fxP sau y = x 11 = eczlns cu restricţia ca x să fie pozitiv. Folosind regula de derivare a
funcţiilor compuse, se obţine pentru orice cr.

dy = eczlns . cr. .
dx
514 Matematici superioare

Independent de acest rezultat, derivata funcţiei putere cu exponent raţional pfq, p şi q

ptimi între ei, se obţine cu ajutorul regulii de derivare a funcţiilor inverse după următoarea
schemă:

(x")' nx•- 1, n real

dy p p f)-f/ p R. - 1
pyf-l • ___]. = - . yf-1/ = -X q =- X q
dx q q q

Exemple. Funcţia Derivata Funcţia Derivata

y=x y'= 1 y = x-4 y' = -4x-5

1
= y = ţr;
1
y 2x- y' = 2 y =--
3ţfx 2
1 1 V2
y = - - x+2, y' = - - y= X y' =2 V2x2 Y2-t
2 2
y = x15 y'= 15x 14 y = x7t y' = 7tXn-1

ez- 1
Derivata funcţiei exponenţiale. În capitolul 18 s-a găsit că. limita pentru - - - cînd x
X
tinde la O are valoarea 1. Această. valoare apare în raportul diferenţelor al funcţiei expo-
nenţiale y = ez:

.1
Cînd !l.x tinde la zero, ex poate fi considerată ca o constantă. pentru orice x fixat, astfel încît
valoarea limită a acestui raport, adică derivata, este ex. Acesta este unicul exemplu de funcţie
care coincide cu derivata. Din acest motiv, funcţia exponenţială y = ez este indicată pentru
descrierea unor procese din natură., pentru care variaţia y' este egală sau proporţională. cu
variabila y, de exemplu pentru dezintegrarea substanţelor radioactive. Din regula de deri-
vare a funcţiilor compuse rezultă. ~ ekx =k ekx. Derivata funcţiei exponenţiale generale
dx
11
Y = ax = e"' In se obţine din aceeas.i regulă dx
dy = ln a ex In 11 • 1 d;
d
ax = ax In a 1

Derivata funcţiei logaritmice. Funcţia logaritmică y = loga x este inversa funcţiei x = ali

cu derivata dx = a!l ln a. Funcţia y = aJI este monotonă şi derivata ei nu se anulează pen-

dy
tru nici o valoare finită; în consecinţă derivata funcţiei logaritmice va fi {v. cap. 2)

dy = _1_ = _1_ = _1_ = __!_ loga e.

d 1 1
- log4 x - - = -·log4 e
dx dx aJI ln a x ln a x dx x lna x
d 1
dy lnx=-
dx x
Calculul diferenţial 515

Derivarea funcţiilor trigonometrice. Pentru pregâtirea trecerii la limitâ se fac transformârile

2 cos { ~ + ~~) sin ~~ sin Â~

Ây =sin(~+ Â~)- sin~
+ Â2~). - - -
2
- - - - - - - - - - = cos
Â~ {~

şi se folosesc urmâtoarele formule din trigonometrie:

. . ~ 2 «+~. «-'~
Sln « - Sln t" = COS - - - Stn - - - ,
2 2
unde ~ + ~ = « şi ~ = ~

Pentru Â~-+ O, raportul (sin Â~) Â~

2
j 2
are limita 1 şi deci Ây admite ca limitâ,
Â~
cînd
Â~-+ O, pe cos~.

d sin~ d tg ~ 1
---=cos~ - - - = - - - = 1 + tg1 ~ = sec1 ~
d~ d~ cos1 x ·
d cos~ . d cotg ~
---= -Sln~ _ _t_ = -(1 + cotg2 ~> = -cosec1 x
d~ d~ sin1 x

Printr-o transformare corespunzătoare se obţine şi derivata funcţiei y = cos~. Deoarece

y tg ~ = - -~, respectiv
sin . y = cotg ~ = - cos-~, d envate
. 1e acestor f uncţti
. . se o b ţin
· d'm re-
cos~ sin~
. gula de derivare a cttului. Acest lucru este permis numai pentru abscisele x, pentru

care cos x, respectiv sin x, nu. se anuleazâ, deci nu pentru valorile x = (2k + 1) ~. res-
2
pectiv x = 2k • ~ = k1t, unde k _poate fi orice numâr întreg.
2

Derivarea funcţiilor trigonometrice inverse. Inversa funcţiei y = arcsin x pentru, - 1 ~

~ x ~ 1 şi - ~ ~ y ~ ~ este x = sin y. Deci ţinindu-se seama de sin2 y + cos1 y = 1,
2 2
se obţine derivata dy c:: -
1 1
- = - - =
1
dx d~ cos y V1 - x2
dy

d arcsin x 1 d arccos x 1
=.J1-x1 ;
1 xl < 1 - yr=-;a· 1~1 < 1
dx dx
d arctgx darccotgx 1
dx = 1 + x1 ;
----1
dx 1+ x :

În mod analog se dedue şi derivatele celorlalte funcţii trigonometrice inverse. Deşi funcţiile
arcsinus şi arccosinus sint definite şi continue pentru x = ± 1, ele nu sînt derivabile în aceste
puncte, deoarece numitorul derivatei se anuleazA.. În intervalele principale - ~ < y < ~
2 2
pentru y = arcsin x şi O < y < 1t, pentru y = arccos x, radicalul este pozitiv. De remarcat este
faptul câ derivatele acestor funcţii trigonometrice sînt funcţii algebrice.
.516 Matematici superioare

Derivatele Cuncţiei hiperbolice. Aceste funcţii sînt funcţii raţionale compuse cu funcţia
exponenţialâ şi se pot deriva cu ajutorul regulii sumei astfel:

d sh-
- x = -d [ -1 (~ - e-s) ] = -1 (~ + e-S) = ch x. d sh x =chx
dx dx 2 2 dx
dch x =shx
shx
Pentru derivarea funcţiei y = th x = - - se foloseşte dx
ch x dthx
regula cîtului:
dx ch2 x
d sh x ch2 x - sh1 x dcth x 1
- -- = unde ch1 x - sh2 x = 1.
dx ch x dx

Derivatele Cuncţiilor
hiperbolice inverse. Inversa funcţiei y = argsh x este x = sh y.
dy 1 1 1
Derivata ei se obţine deci din - = - - = - - = - - - - - deoarece ch2 y - sh2 y = 1.
dx dx ch y + y' 1 + x1
dy
dargth' x
Analog se obţin şi celelalte . derivate, de exemplu ch2y
dx 1- th2 y
ch1 y- sh1 y
unde 1 - th2 y = = __ .
ch2 y ch1 y

d arg x dargchx 1
dx = Yx' + 1 dx ±
Vx1 - 1
; 1 xl > 1

dargth x
=---; 1 xl < 1
dargcth x=--- ; 1 xl > 1
dx 1- x 2 dx 1 - x1

Determinarea semnului radicalului sau a domeniului de definiţie al derivatei seface cu aju-

torul urmâtoarei reprezentâri logaritmice a acestor funcţii în care argumentul funcţiei logaritmice
trebuie considerat întotdeauna real şi pozitiv:

y = argsh x = In (.;' + y' ;iŢi) ; y = argch x = ± In (x + y' x2 - 1) ;

1 1 +X
y = argthx = - I n - - - ;
1 X+ 1
y = argcthx = - I n - - - ·
2 1- X 2 X- 1

Cu toatA. asemânarea lor formalA., derivatele funcţiilor y = arg th x şi y = argcth x sint de

fapt funcţii diferite, deoarece au domenii de definiţie diferite.

Derivarea unei integrale ca !uncţie de una din limite. Pentru integrala~: f(~) d~, a se
considerA. un numâr fix şi limita superioarA. x variabila; integrala va fi deci o funcţie <P(x) de x.
DupA. cum se aratA. în capitolul 20 ca o consecinţA. a teoremei mediei, derivata integralei <P'(x)
este egalA. cu valoarea funcţiei f(x) în acest punct.

19.3. Derivatele funcţiilor de mai multe variabile

Dednte parţiale ale unei !uncţii

Fie funcţia z = f(x1, x1 , ••. , x,.), unde x1, x1 , ... , xs sint variabile independente: de exemplu
pentru funcţia z = f(x, y), x1 = x şi x 1 = y, pentru z = f(u, v, w), x1 = u, xs-== v, xs = w.
DacA. se considerA. toate variabilele, cu excepţia lui Xf (i = 1, 2, , ... ,n), constante xt.o, x 1•8 , ... ,
X(-1 , 0 , Xf+l.o• ... , Xs,o· atunci funcţia poate fi privitA. ca o funcţie de o variabilă. Dacă aceastA.
Calculul diferenţial .517

funcţie este continul şi derivabill. atunci derivata ei se numeşte derivata parţial4 a funcţiei de n
variabile şi se noteazl cu
az a
- = - f(xt.o• ····X(, ... , Xa,o) = /" 1•
ax, ax,
De exemplu, pentru z = f(x, y), dacl cele doul limite existl, atunci

a f( ) -
x, .Yo -
lim f(x + !lx, .Yo) - f(x, .Yo)
'
ax âs-+0 llx
Pentru variabila care nu este presupusl constantl sînt valabile regulile de derivare pentru
funcţiile de o variabill x,.

Exemplull . z = f(x, y) = r + 7x1 y + 3xy5 - .5y';

az az
- = J~(x, y) = 3x1 + Hxy + 3y5, - = j 11 (x, y) = 7x1 + 1.5xy'- 30y5.
ax ay

Exemplul 2. z = f(x, y) = arctg -

X
; .Y
= z~ =
.Y ax .Y x' + yz

h 1 X
- = z" = 1+ y1 (- xy-1 ) = - --.
ay 1+ ( - }l X X
.Y
Exemplul3. w = (x, y, z) = Yx' + r +zi.
aw X
-=W~= '
ax yx + y + z
1 1 1

aw
- =
.Y
w., = --:-;:;::::;:::=::::::;;:=::::::::::
ay Vx" + y" + z'
aw z
- = Wz = -:;=;:=::::::::::====~
az Vx + y" +
1 1
z

Interpretarea geometrică a derivate-

lor parţiale ale unei funcţii de doui
variabile. O funcţie de doul variabile
z = f(x, y) poate fi în general reprezen-
tati geometric printr-o suprajaJ4 în spa-
ţiu. Prin condiţia .Y =:= .Yo = const se 19.3.1. Interpretarea geometricl a derivatelor
determinl acele puncte ale suprafeţei parţiale ale unei funcţii de două. variabile
care se glsesc în planul y = y 0 , para-
lel cu planul xOz. Aceste puncte formeazl o curb4 şi _!_ f(x, y 0) reprezintl panta tan-
a~
gentei t 1 la aceastl curbl în punctul (x, y 0); z~ = tg cp~, 11, . Unghiul cp~, Jfo este înclinaţia

t angentei faţl de axa Ox+ (fig. 19.3. 1) . Î n mod analog z11 = _!_
ay f(x 0 , y) = tg cp" ., reprezintl
o..,
înclinaţia faţl
de axa Oy+ a tangentei t1 , în punctul (x 0 , y) la curba de intersecţie a su-
prafeţei cu un plan paralel cu planulyOz, dus la distanţa x = x 0 • În orice punct Pal suprafeţei,
tangentele t1 şi t 1 sînt determinate de z~ şi z11• Acestea determinl în anumite condiţii, în
general îndeplinite în practicl, planul tangenţial al suprafeţei în punctul P.

Derivate parţiale de ordin superior. Fiecare derivatl parţiall este la rîndul ei o funcţie de
aceleaşi variabile şi poate fi din nou derivatl atunci cînd este continul şi derivabill. Aceste
derivate parţiale ale derivatelor parţiale se numesc derivate parţiale de ordin superior; de exemplu
518 Matematici superioare

de ordinul al doilea, al treilea, ... ,al n-lea. Derivatele parţiale în raport cu diferite variabile
se numesc derivate parţiale mixte. Pentru z= f(x, y) se obţin, de exemplu, prin derivare·, patru
derivate parţiale de ordinul doi:
fzz =
cfz = (Jiz' fZ?J = ofz =
o2z' fvz = 8fJI = otz şi fVY = ofJI = (Jiz •
cx ox2 oy oxcy ox oxoy oy cy 2
În general fZJJ şifJJz sînt diferite. Încă. Leonhard EuLER (1707-1783) descoperise prin
anul 1734 condiţii în care aceste derivate coincid; Hermann Amandus SCHWARZ ( 1843-1921) a
demonstrat teorema care îi poartă. numele.

Teorema lui Schwarz. Daci derivatele parţiale de ordinul doi f~ şi

fJJz ale unei funcţii f(x, y) In domeniul D sint funcţii continue de x şi y, f~ = ft~z
atunci in interiorul acestui domeniu ele sint egale.

Enunţu1 acestei teoreme râmîne valabil şi pentru derivate de ordin superior şi pentru funcţii
de mai multe variabile. De exemplu pentru y = f(x, y) au loc relaţiile fzz 11 = fZJ~z = fJJzz şi
fZJ~J~ = fJJZJI = fwx·

Exemplull
z = f(x, y) = x 8 + 7x?.y + 3xy 5 - 5y•, fx = 3x'l. Hxy + 3y5 ; +
f 11 = 7x + 1.5~y - 30y ; fxx = 6x + Hy; fZJ~ = Hx + 1.5y4 = f 11x;
2 4 5

fw = 60xy& - 1.50y4 ; fxxx = 6; fxZJ~ = fZJ~x = f 11 xx = 14;

fZJ~J~ = f11ZJJ = fwx = 60y3; fJIJIJI = 180xy2 - 600y3.

Exemplul 2

z = f(x, y) = arctg :_; fx = fJI = -

y xl+yt
2xy F _ 2xy
fxx fxy = JJIJI-
(x'l. + yl)t

Diferenţiali totali

Diferenţiala totali de ordinul intii. Dacă. z = f(x, y) este o funcţie de două. variabile x şi y
şi există. derivatele parţiale de ordinul întîi fz şif11 , atunci, acestea sînt limite ale rapoartelor
d 1'ferenţe1or tlzZ
- şt• f:lyz
- , ceea .ce •mseamn(l.X X
CG • t
sm va1a bile ecuaţt'ile tlzZ
- = -az + e:1 (A
ux) , res-
l:lx l:ly l:lx ox
pectiv f:lyz = !.:. + ez(l:ly), cînd l:lx şi l:ly sînt mai mici decît numerele 81 (e:1), respectiv 8z(ez)
l:ly oy
oz oz
alese în mod corespunzâtor. În creşterile l:lxz l:lx= - +
e:1 1:lx şi l:l11z = - l:ly e:21:ly, +
ox oy
termenii e:1 1:lx şi e:zl:ly tind la zero odată. cu l:lx şi l:ly, iar ceilalţi termeni se numesc diferenţiale
parţiale şi se notează. cu -OZ d x, respectiv • -OZ d y. D'10 creşterea tota}X L..U A -
a f uncţie1
• • z=
(1.

ax ay
= f(x, y) se obţine, în cazul în care az şi az sînt continue, prin neglijarea termenilor care
ax 8y
tind la zero odată. cu l:lx şi l:ly, diferenţiala totală. de ordinul întîi.
f:lz = f(x + l:lx, Y + l:ly) - f(x, y + l:ly) + f(x, y + l:ly) - f(x, y)
f(x + l:lx, Y + l:ly) - f(x, .Y+ l:ly) f(x, y + l:ly) - f(x, y)
------------.6-x + l:ly =
l:lx ~

= of l:lx + E:tl:lx + of l:ly + ezl:ly

ax oy
Calculul dife1'enţial 519

şi
Diferenţiala
totală. de
dz = of dx + of dy.
ordinul întîi
ax . ay
Cu cît !lx sint mai mari cu atît va Ii mai mare diferenţa dintre diferenţială. totală. dz
şi !ly
şi creşterea !lz = f(x + !lx, y + !ly) - f(x, y). Pentru funcţia z = x 1 - y:a, dz =
totală.
= 2(xdx- ydy). Pentru vecină.tatea punctului x = 2, y = 1, în tabel este dată. diferenţa !lz-
-dz pentru două. valori, 2, respectiv 0,2 pentru !lx şi 1, respectiv· O, 1 pentru !ly.

X 2 2
1
y 1 1 (!lz- dz) : !lz 33% .5%
2 0,2 1 0,1 !lz- dz
dx, !lx dy,!ly
+ 3 0,03
x dx
x + !lx
- 4
4
0,4
2,2
ydy
y + !ly
. 1
2
0,1
1, 1
- - - .dz
!lz
6
9
0,60
0,63
x2
-- 4 4 y2 ... 1 1 ~f(x,y) -•
1
3 3'

(x + !lx) 2 16 4,84 - (y+lly)2 4 1,21 _.,f(x, y) + !lz 12 3,63

Interpretarea geometrică a diferenţiald unei funcţii de două variabile. Diferenţiala parţi­

ală. dxz reprezintă. creşterea ordonatei pe tangenta la curba z = f(x, y 0 ) şi diferenţiala parţială.
P(. h k) dyz creşterea ordonatei pe tangenta la
z Xo+ .Yo+ curbaz = f(x 0 , y). Diferenţiala totală. dz =
= - dx
az + -az dy este o funcţie
. de patru
ax ay .
variabile (x, y, dx, dy) şi reprezintă. din
punct de vedere geometric creşterea ordo-
natei punctului de contact a planului tan-
genţialla suprafaţă. z = f(x, y) cînd x se în-
locuieşte cu !lx = h = dx şi y cu !ly =
= k = dy (fig. 19.3.2).

Exemplu. Pentru funcţia z = f(x, y) =

= x3 + 7x 3 y + 3xy5 - 5y6, Zz = 3x2 +
+ 14xy + 3y 6 şi zy = 7x2 + 1.5xy"- 30)15.
Diferenţiala totală. va fi
dz = (3x2 + 14xy + 3y 6)dx +
+ (7x 2 + 1.5xy"- 30y5) dy.
19.3.2. Interpretarea geometrică. a diferenţialei
unei funcţii de două. variabile Dacă. z = f(x, y) =
O, atunci această.
funcţie poate fi privită. ca o funcţie de o
variabilă. sub formă. implicită.. Deoarece dz = O, din of dx + of dy = O se obţine deri-
ax ay
vata -dy a funcţie1
. . sub f orma
x •
1mp . x respectiv
lic1td., .
-dy
of.
= - -of - j
dx dx ox oy
Diferenţiale de ordin superior. Dacă. derivatele parţiale ale unei funcţii sînt la rîndul lor
continue şi <ierivabile, atunci din diferenţiala totală. se poate obţine din nou o diferenţială., d 2z.
Această. diferenţială. poartă. numele de diferenţială. totală. de o1'dinul al doilea. Mă.rimile finite
dx şi d y, alese în mod arbitrar, se tratează. la diferenţiere la fel ca şi constantele. Se obţine
520 Matematici superioare

Ţinînd seama de teorema lui Schwarz, ixJJ=ZJJx• şi diferenţiala ia o formă. în care coeficienţii
şi produsele formate cu dx şi dy se aseamă.nă. formal cu coeficienţii dezvoltă.rii binomului. De
exemplu, pentru diferenţiala totală. de ordinul doi se obţine d 2z = (_!__ dx + _!_)(:l) z. Ex-
ox dy
presia din paranteză. este un operatOt' aplicat lui z. Se poate ară.ta că şi diferenţialele de
ordin superior, de exemplu de ordinul n, sînt de aceeaşi formă..

Diferenţiala totală.
de ordinul doi

Diferenţiala totală de ordinul n

de ordinul 3

Exemplu. Funcţia z = f(x, y) = x3 + 7x2 y + 3xy5 - 5y6 are derivatele parţiale

Zz = 3x2 + Hxy + 3y5 ; z 11. = 7x 2 + 15xy4 - 30y5 ; Zxz = 6x + 14y; zXJI = Hx + 15y4 ;

zJ/11 = 60xy3 - 150y4. Diferenţiala totală. de ordinul doi va fi atunci

d 2z = (6x + 14y) dx 2 + 2( 14x + 15y4) dxdy + (60xy3 - 150y4) dy 2 •

Rezolvarea ecuaţiilor cu mai multe variabile. Ecuaţia 3x - 4y + 5 = O p oa t e fi privită

ca formă. implicită a ecuaţiei y = 3x/4 + 5/4 . În general pentru o ecuaţie dată F(x, y) =O,
se cere găsirea unei funcţii y = y(x) de o variabilă , pentru care ecuaţia F [x, y(x)] = O este
identic satisfăcută.. Acest lucru se poate uneori realiza cu ajutorul funcţiilor elementare sau prin
aplicarea unor prccedee de trecere la limită. ca , de exemplu, prin folosirea seriilor infinite. De
exemplu; pentru x 2 + y 2 + 1 = O, această. explicitare nu este posibilă. Se mai poate întîmpla
ca în vecină.tatea diferitelor puncte (x 0 , y 0 ), cu F(x 0 , y 0 ) = O, să. existe mai multe soluţii pent ruy.
De exemplu, ecuaţia F( x , y) = 5x 2 + y 2 - 9 = O are soluţia y = .J
9 - 5x 2 în vecinătatea
punctului ( 1, 2) şi soluţia y = - .J9 -
5x în vecinătatea punctului (0,- 3).
2

Ecuaţia F(x, y) =O determinil într-o vecindtate U(x 0 , y 0 ) a punctului (x 0 , y 0 ), cu

F(x 0 , y 0 ) ~O, exact o funcţie ~ontinud y = y(x}, cu proprietdţile y 0 = y(x0 ) şi F [x, y(x)] = O
pentru orice xe U, dacil sînt satisfilcute urmiltoarele condiţii: 1) funcţia F(x, y) este.
continuil în U(x 0 , y 0 ); 2) derivatel~ parţiale F x # F 11 existil ~i sînt continue; 3) F 11 (x 0 , y 0 ) ::/: O
Funcţia y = y(x) este atunci derivabilă ~i y' = y'(x) = -FxfF11 • Dacă funcţia datil
F(x, y) a_re derivate continue pînă la Mdinul k, atunci y = y(x) este de k Mi derivabilil.

Aceste rezult ate pot fi extinse pentru funcţii de mai multe variabile . Dacă. F( x 1 , x 2, . .. , Xt)
este o funcţie continuă. cu derivate parţiale F Xi continue într-o vecinătate a lui (x~. x~ • ... , x~) şi
F(x~. x~ • ... , x2) = O cu F %;(x~. ~ •.. . , x2) ::/: O pent ru un j fixat, atunci există într-o veci-
nă. tate a lui (.XÎ, ~ • ... , x2) o funcţie continuă. XJ = f(x 1 , .. . , XJ - t• XJ+t• .• . , Xt) cu x1 = f(.xî , .. .
. ,. , x~_1 , xfl+t· ... , x2) şi F(x 1 , . .. , Xj- 1 ,J, XJ+t• ... , x") = O.
Calculul difeyenţial 521

Exemplul 1. Ecuaţia F(x, y) = e!l - e-!1 - 2x =O poate fi rezolvat! in rapcrt cu y

într-o vecin!tate a lui (0,0), deoarece F(x, y) este o funcţie continu! cu derivatele continue
Fz = -2, Fu= e!l + e-!1 şi F(O, O) =O, Fu(9, O) = 2 =1- O. Soluţia este y = ln (x + x1 +
+ 1) = argsh x.
Exemplul 2. Ecuaţia F(x, y) = x 3 + y3 - 3axy = O a foliului lui DescaYtes nu
poate fi rezolvaU în raport cu y în vecin!tatea lui (0, O) decareceFu = 3y2 - 3 ax şiFu(O, O) =
= O. Acest lucru se poate observa şi pe graficul funcţiei {vezi fig. 19.5.6).

Urmâtoarea teoremă dă condiţiile în care un sistem de m ecuaţii Ft(x 1 , ... , x,.; y 1 , ... , Ym) = O,
i = 1, 2, ... , m, pcate fi rezolvat în raport cu y 1 , y 2 , ... , Ym într-o vecinătate a punctului (xî, ...
···• xg; Yη ... , ~).
DactJ funcţiile F,(x1 , ... , x,.; y 1 , ••• , Ym). i = 1, 2, ... , m, sînt continue î ntY-o vecindtate U a
o y o, ... , Ym
o > f'. au d e,-wate .
-" ... , x,.;
P~net u lUJ. (;(i• 1
. .
parţJa1 econhnue -
aF. , -oF, Jn
• acest punct şs.
ax1 oy~

dactJ deteYminantul funcţional det [oFt (XÎ , ... , x:; Yη ... , yg.)] foymat cu derivattle pa,-ţiale
oy~

oF, în punctul (xî, ... , x: ; Yη .. ., ~) este diferit de zero , atunci existtJ în U exact un sistem de
iJy .
m funcţii diferenţiabile Yt = Yt(x1 , ... , x,.) cu p,-op,-ietdţile y~ = Yt(xî, ... , x~) şi F t[x1 , ... , x,.,
Yx(xx, ... , x,.), ... , Ym(x 1 , ... , x,.)J = O.
Exemplul 1. Sistemul· de trei ecuaţii ală­ x - r coscp sm u
Determinantul func-
ţional sau jacobian
turat reprezintă legătura dintre coordonatele y = r sin cp sin 6
carteziene (x, y, z) şi coordonatele sferice (Y,6,cp) iJF1 oF1 oF1
ale unui punct. Jacobianul este
z = 1' cos 6
iJyl oy2 aym
sin 6 cos cp sin 6 cos cp cos 6 ...............
r ccs 6 cos cp r cos 6 sin cp - r sine = r 2 sin 6 iJF aFm
D
-r sin 6 sin cp r sin 6 cos cp o
- - - - oFm
ayx ay2 iJym
şi D =1= O pentru toate punctele care nu se găsesc pe axa Oz. Pentru aceste puncte, sistemul poate
fi rezolvat în raport cu r, 6, cp:

z
"= Vx2 + y2 + z2 ; cp = arccos 6 arccos
+ y2 + z2
·
'V1x2 + y' ..jx2

Exemplul 2 (generalizarea exemplului 1). Dacă funcţiile y~ = fk(x 1 , ... , Xn) pentru
k = 1,2, ... , n şi derivatele lor parţiale de ordinul întîi sînt continue într-o vecinătate a punctului

(xî .... , ~) şi jacobianul det [iJft (xî, ... , x~)J =1= O, atunci există funcţii continue x~ =
iJx~c
= Xt(Yx• Y2• ... , Yn) cu x~c(JÎ, ... , Y~) = ~ şift[Xx(Yt• ..... y,.), x2(Yx• ···• y,.}, ... , x,.(Yt• ... , y,.)] =
= Yk pentru k = 1, 2, .. . , n. Astfel printr-un abuz de limbaj se poate afirma că sistemul dat
admite un "sistem invers".

19.4. Extremele funcţiilor

Extremele funcţiilor de o variabilă

Pe reprezentarea grafic! a funcţiei

y = f(x) = ..!._ (x 3 - 3%2 - 9x + 17)

6
522 Matematici supet'ioat'e

se observă că în intervalul (- oo, - 1) valo-

rile ordonatelor cresc cînd valoarea abscisei
creşte. Dimpotrivă, între x ~ -1 şi x ~ + 3
ordonatele descresc şi cresc iară.şi monoton
cînd x > 3. Valorile f(x) luate de funcţie pen-
tru abscisa x dintr-o vecinătate convenabil
aleasă. a lui Xmaz = - 1 sînt toate mai mici
decît f(xmaz). Se spune că funcţia admite în punc-
tul Xmaz un maxim local. Punctul Xm(n = + 3
este un minim local, deoarece într-o vecinătate
convenabil aleasă. valorile funcţiei f(:x) pentru
orice :x . diferit de :Xmtn sînt mai mari decît
f(:xm(n). Aceste valori de maxim şi de minim se nu-
mesc în general valot'i e:xtt'eme locale (fig. 19.4, 1).
Ele sînt numai extreme locale, deoarece
funcţia admite şi valori maimari decîtj(- 1)

= 3 ~ şi valori mai mici decît f( + 3) =

3
= - 1 ~.
În intervalul închis -2 < :x < 4
19.4.1. Extremele şi punctele de inflexiune ale
3
aceste valori sînt totodată şi e:xtt'eme absolute funcţiei y = f(:x) = 1J6(:x 3 - 3:x2 - 9:x + 17)
sau globale.

Maxim local f(:xmaz)

·
> f(:x) pentu x #: Xmaz } •
mtr-o
.
vecmătate
Minim local j(Xm(n) < f(x) pentru :x #: :Xm(n

După te01'ema lui Weierstrass o funcţie continuă într-un interval închis îşi atinge maximul
şi minimul în acest interval. Maximul absolut şi minimul absolut pot să fie însă şi la capetele
intervalului; în exemplul ales acest lucru se întîmplă pentru in1ervalu1 -5 < x < 10.

Condiţiile in care un punct este punct de extrem local. Derivata y' = j'{:x) a unei funcţii
derivabile y = f(:x) îşi schimbă semnul la trecerea printr-un punct de extrem . Dacă :Xmaz este
un punct de maxim, f(:x) este crescătoare pentru x < :Xmaz şi descrescă.toare pentru x > Xmaz·
Derivata ei, j'(:x) este pozitivă la stînga lui Xmaz şi negativă la dreapta acestui punct. Dacă
derivata j'(:x) este continuă, atunci ea trebuie să se anuleze pentru Xmaz, f'(xmaz) = O. Un raţio­
nament analog conduce la concluzia că dacă Xmtn este un minim local al funcţiei f(x), atunci
f'(Xmin) = O.
Deci, anularea derivatei este o r.ondiţie necesară pentru existenţa unui punct de extrem,
dacă derivata trece de la valori pozitive la valori negative (în sensul creşterii absciselor), atunci
acest extrem este un maxim, iar cînd trece de la valori negative la valori pozitive extremul
este un minim. Variaţia derivatei se studiază cu ajutorul derivatei a doua. Cînd aceasta este
pozitivă, respectiv negativă, punctul de extrem este un minim, respectiv un maxim. Ambele
condiţii sînt suficiente, adică
garantează existenţa unui ma- j'(x0) = O şi f"(:x 0) < O ~ :x 0 este un maxim local
xim sau a unui minim, atunci
f'(:x 0) = O şi f"(:x 0 ) > O ~ :x0, es~e un minim local
cînd sînt îndeplinite. 1
V alot'i extreme în punctele în cat'e det'ivata a doua sau de Ot'din supet'iOt' se · anulează. Pentru
studiul comportă.rii funcţiei în cazul cînd j"(x) = O se folosesc derivatele de ordin superior.
Dacă prima derivată diferită de zero, în punctul :x = :x1 , este derivata de ordinul trei, f"'(:x) = O
atunci comportarea funcţiei este dată de următoarele consideraţii . Notînd prima derivată,
a funcţiei f(:x) cu c:p(:x) = f'(:x), derivata funcţiei c:p(:x), c:p'(:x) se anulează în punctul x 1 , c:p' (:x1 ) =
= f''(:x1 ) = O, deci c:p (:x) are un maxim sau un minim după cum c:p"(x1) este negativ sau pozitiv.
Funcţiaj'(x) are în acest caz pentru :x = :x1 un punct de extrem şi graficul ei este tangent la axaOx
în punctul :x1 , adică panta tangentei în acest punct scade pînă la· zero cînd :x creşte luînd valori
mai mici decît xl. şi creşte pentru :x > x1 sau invers creşte pînă la zero pentru valori :x < x 1
şi scade pentru x > x 1 (fig. 19.4.2). Astfel de puncte se numesc puncte de inflexiune
ot'izontală.
Calculul difet<enţial

O funcţie f(x) derivabiltJ în punctul~ cel puţin de n ori

(n ;;:;:. 2) are în acest punct un extrem cînd n este par şi f'( ~) =
= /"(~) = ... = j{fl-1) (;) = O, dar j( 11 )(~ #: O; dactJ
j(")(~) < O, ~ este un punct de maxim local iar
lL 523

dactJ j(•>(~) > O, un minim local. f(x}

xt xt
Folosind dezvoltarealuif(x) în serie Taylor în vecină ta- ~ ~
tea punctului~. din/'(~) = f"( ~) = ... = j(n-2)( ~)=O, rezultă .Y

+
h<fl- 1)
f(x) - /(~) = j< 11 - 1) (~ + 6h) unde O < 6 < 1.
(n - 1) 1 rrxJ= (x)
Deoarece j( 11 )(x) este deriva ta lui j{fl-1l(x), pentru q; x
j( )(~) <O funcţiaj(n -1) (x) este monoton descrescătoare
11 Xt
şi pentru j( )(~) > O monoton crescătoare. Dimpotrivă,
11
~1
mărimea h este pentru valori mai mici decît ~ negativă şi .Y

Lr
pentru valori mai mari decît ~. pozitivă ; cum n - 1 este
impar, acelaşi lucru este valabil şi pentru h 11- 1 • După
cum se poate vedea din tabelul de mai jos, pentru f(xJ=q/(x}
j< 11 >(~) <O, diferenţaj(x) - /(~) este negativă într-o ve- x x
cinătate a punctului x = ~. adică f(~) > f(x) şi funcţia 1 1
X1
areunmaximlocal.Pentruj(")(~) > O,f(~) < f(x),funcţiaYLL
'
are un minim local.
x<~ ~ ~<X
"'
f(XJ=r:p "(x} X1
hfl- 1 - o + ~ X
j(fl)(~) <o j(n- 1)(x) + o -
j(fl)(~) > o j(n- 1)(x) - o + 19.4.2. Reprezentarea schema-
tică a cazurilor f'(x) = cp(x) = O,
Puncte de inflexiune. Să considerăm partea din graficul f "(x) = cp' (x) = O ; f'"(x) =
funcţiei y = _!_ (x 3 - 3x2 - 9x + 17),. cuprinsăîntrepunc-
= cp "(x) -:/: O
6
teledemaximşideminim (fig. 19.4.1). Tangentalaaceastăcurbă în { - 3, - 1%) arepanta

f'(- 3) = 6. Panta descreşte de laj'(- 1) = O pînă la punctul de maxim (- 1, 3 %)

ajungînd la valoareaj'(1) = - 2. Apoi panta creşte monoton. Funcţia f'(x) are pentru Xw =
= 1 un minim. Pentru - oo < x < 1, din direcţia tangentei în x se obţine direcţia un
tangente într-un punct aflat la dreapta lui x printr-o Yotaţie la dreapta, în sensul matematic
negativ de rotaţie. În intervalul + 1 ~ x < + oo aceeaşi rotaţie are loc către stînga în sen-
sul matematic pozitiv. Punctul în care se schimbă sensul acestei rotaţii este punctul de
i nflexiune.
Un vehicul, pe care ni-l imaginăm parcurgînd curba, se găseşte pînă în punctul de inflexiune
la dreapta tangentei la curbă şi după punctul de inflexiune la stîngaei. În punctul de inflexiune
curba îşi schimbă concavitatea. Dacă se consideră trei puncte suficient de apropiate ale curbei
şi se unesc cu un arc de cerc, atunci centrul cercului de c-urbură pentru abscise mai mici decît
cea a punctului de inflexiune se va găsi la dreapta curbei şi pentru abscise mai mari, la stînga
curbei. Tangenta la curbă în punctul de inflexiune, numită şi tangentă de inflexiune, împarte
curba în două părţi cu concavităţi diferite.
Din consideraţiile făcute rezultă că o curbă admite un punct de inflexiune, acolo unde deri-
vata întîi admite un punct de extrem. Dacă în plus f ' (xw) = O, atunci tangenta de inflexiune
est e orizontală iar punctul este un punct de i1ljlexiune orizontală (fig. 19.4.3) .

Punct de inflexiune: x = xw cînd f"(xw) = O şi f"'(xu,) -:/: O. L!

Tangenta de inflexiune: y - Yw = f ' (xw) (x - xw) cu f'(xw) = tg cpw.

Consideraţiile privind valorile extreme pot fi aplicate derivatei întîi f'(x) notată cu cp(x).
O condiţie suficientă pentru un maxim sau un minim al lui f'(x) în punctul xw este cp"(xw) =
524 Matematici superioat'e

19.4.3. Graficul unei funcţii

cu punct de inflexiune ori- .Y
zontală

19.4.4. Punctele de inflexiune W1 , W 2 şi tangentele -'---+.....J.--,ţl-..-4---\-1-----tJ-~~

de infle:xiune t 1 şi t 2 ale graficului funcţiei x
y = 0,1(x'- 2x3- 12x2 + 8x + 20)

= f'"(xw) = O şi <p"(xw) = f"'(xw) < O sauf"'(xw) >

> O. Dacă f"'(xw) = O, atunci se aplică teorema
enunţată anterior deoarece o derivată de ordin impar
a lui f(x) este O derivată de ordin par a lui <p(x).

Dacd J"(~) = O, atunci funcţia y = f(x) are tn ~ un ·punct de injlexiune, dacd prima
derivatd pentru care j(")(~) #: O este de ordin n (n > 2) impar.
Exemplul 1. Funcţia y = f(x) = O, 1(x'- 2x 3 - 12x2 + 8x + 20) are derivatele y' =
= O, 1(4x3 - 6x2 - 24x + 8), y" = 1,2x2 - 1,2x - 2,4 şi y'" = 2,4x - 1,2. Din y" = O,
adică x 2 - x - 2 = O se obţine x1 = - 1 şi x 2 = + 2. Deoarece f"'(x 1) = - 3,6 #: O şi
f"'(x 2) = + 3,6 #: O; x1 :::;= - 1 şi x 2 = + 2 sînt abscise ale unor puncte de inflexiune
(fig. 19.4.4). Ordonatele corespunzătuare sînt f(x 1) = + 0,3 şi f(x 2) = - 1,2.
Tangentele de inflexiune t1 şi t 2 în punctele de inflexiune W 1 ( - 1; + 0,3) şi W 2 ( + 2; - 1,2)
au panta f'(x 1) = + 2,2 şif'(x2 ) = - 3,2 şi ecuaţiile y - 0,3 = 2,2(x + 1) sau y = 2,2x +
+ 2,.5 pentru t1 şi y + 1,2 = - 3,2 (x - 2) sau y = - 3,2x + .5,2 pentru t2 •
Exemplul 2. Funcţia y = f(x) = x 2 -4Jx nu are pune~ de inflexiune deoarece y" =
= -8Jx3 nu se anulează pentru nici o valoare finită a lui x.
Aplicaţii. Dacă se stabileşte că o funcţie f(x) este
continuă şi derivabilă, atunci se pot determina valorile
f
lui x pentru care funcţia are extreme. Cu ajutorul con-
diţiilor date se stabileşte dacă extremele sînt maxime
sau minime. În aplicaţii, de multe ori se cere găsi­
rea extremelor globale. Dacă funcţia f(x) este continuă
în intervalul închis a ~ x ~ b si derivabilă în intervalul
deschis a < x < b, atunci mini~ul (sau maximul) global
este sau cel mai mic minim local (cel mai mare maxim
local) sau una din valorile f(a) sau f(b).

Exemplul 1. Pentru construirea unei cutii de carton

. se decupează la cele patru virfuri ale unei bucăţi de
carton în formă de pă.trat cu latura a, patru pătrate egale,
19.4 . .5. Paralelipipedul dreptunghic
de volum maxim obţinut iar dreptunghiurile rezultate se îndoaie de-a lungul unei
dintr-un pătrat laturi şi se ridică perpendicular pe laturi (fig. 19.4. .5). Pătra-
tele başurate pe figură folosesc la încopcierea cutiei. Cît
de mari trebuie să fie pătratele dec;;upate pentru ca volumul V al cutiei să fie maxim?
După formula volumului paralelipipedului

V = y = (fx) = x(a - 2x) 1 = 4 r - 4ax2 + a2 x.

Extremele acestei funcţii se obţin pentru punctele x, pentru care.y' = 12x2 - 8ax + a 1 = O,
deci care verifică ecuaţia x 2 - (2ax)J3 + a 1 f12 = O. Această ecuaţie admite ca SQluţii x1 = af6 şi
x1 = af2, dar numai x1 satisface problema deoarece pentru x1 = af2 cartonul se taie în două.
Diny" = 24.x- 8a rezultăj"(x 1) = - 4a< O, adică .x1 = aj6 este abscisa punctului demaxim.
Calculul dije,-enţial 525

Exemplul 2. Care sînt dimensiunile pe care trebuie sA. le aibl o cutie de conserve cilindricl
astfel încît pentru o capacitate dati de 1 1 = 1 000 ema sA. se consume minimum de tablă?.
J.Jn cilindru circular drept este determinat prin raza cercului de bază ,. şi prin înălţime
Aria lui totală S se reprezintă sub forma S = 27tr1 + 21trh, unde a doua variabilă rezultă
din condiţia V= 1tr1h = 1000 ema. Din h = Vf(7tr1) se obţine ·
1 2V ,, _.. 4V
S = y =f(r) = 21tra + 2V -, y' = 47tr- - , y = + -.

vv
"'11t
r ~ ~

O valoare extremă ·s e obţine numai pentru 47tr1 = -2V1 sau r 1 = - · Cum f"(r 1)
rl 21t
127t > O, aria totală va avea în punctul r 1 un minim. Înălţimea cilindrului va fi h1 =
= V/(7trf) = 2r1 •
Dacă se înlocuieşte V cu valoarea dată, 1 000 cm3 , atunci se obţine r1 = .5,-42 cm şi h1 =
= 10,84 cm. Dintre toate cutiile cilindrice cu acelaşi volum, cea mai miel suprafaţă o are aceea
pe~tru care diametru! bazei 2r1 este egal cu înălţimea h1 •

Exemplul 3. Dintr-un trunchi de copac cu secţiunea circulară de diametru· d se scoate o

grindă cu secţiune dreptunghiular! (fig. 19.4.6). Care sînt dimensiunile grinzii pentru ca forţa
de susţinere T sA. fie maximă, ştiind el aceasta este proporţională
cu lăţimea b şi cu pătratul înălţimii h; T = cbh1 (c = const) ?
Din teorema lui Pitagora se deduce condiţia h1 = dl - b1
şi se obţine astfel T ca funcţie derivabill in raport cu
b, T = f(b) = cdlb - cb 3 ; f'(b) = cdl - 3cb1 , f"(b) = -6cb.
Valoarea extremă se obţine pentru f'(b 1) = O = cd2 - 3cbf,
adică. pentru b1 = ~ .J3 · Deoarecef"(b1) =- 2cd .{3 < O, va-
loarea găsită va fi un maxim. Din h2 = dl- b1 se obţine h =
= !._ .,.[6. Independent de diametru! trunchiului rezultă raportul
3
h: b = ~2: 1. t19.4.6hi
.. G;indl dintr-un
Dacă se notează laturile unui dreptunghi cu a şi b, perimetrul runc e copac
cu P şi aria cu A, atunci din tabelul următor rezultă două concluzii:

Din toate dreptunghiurile cu acelaşi perimetru cea mai mare arie o are ptltratul.
Din toate dreptunghiurile cu aceeaşi arie cel mai mic perimetru îl are ptltratul.

Cunoscute p = 2( a+b A = ab
p A
b =--a b = -
2 a
Necunoscute A= ab =f(a) p = 2(a + b) = J(a)
f(a) = Pa- as f(a) = 2 ( a + : )
2
Derivata întîi p 2A
f'(al) = - -2a1 =0 j'(a1) = 2 - - = O
2 at1

~=-P
1 ~= p
4
Derivata a doua f"(~) = - 2 <o 4
maxim /"(~) = + ~A. >o
minim
Soluţie p
bl = - =al, adiel b1 = ţ;4 = a1, adiel
4 pĂtrat
pătrat
526 Matematici superioare

Exemplul 4. Dintr-o bucată de tablă. de

formă. circulară. cu raza R se decupează. un
sector · din care se confecţionează. o pîlnie
(fig. 19.4.7) . Pentru ce unghi la centru E pîlnia
are capacitatea maximă.?
Din formula volumului conului V =
= ~ r"h şi din relaţia suplimentară. r 2 = R'l -
h 3
- h2 rezultă.

V = f(h) = ~ (Wh - ha).

3
19.4.7. Pîlnie obţinută. dintr-un sector cir- Pentru găsirea valorii extreme se calculează.
cular
f'(h 1)=!!... (R 2 -3hf)=0, adică.h1 =!!..J3,J"(h) =
3 3
= - 21th; f"(hJ = -
2
1t R .J3 < O. Valoarea găsită. este deci un maxim. Din relaţia supli-
3
mentară. rezultă. R
r1 = J .J-6. Cînd se îndoaie tabla, arcul de cerc b = &R devine circumferinţa

bazei 2Ttr. Din R& = 2Ttr1 rezultă. &

1t sau & ~ 294°.
= .3. .J6
3
Exemplul 5. Se cere determinarea cilindrului de volum maxim înscris într-un con
circular de rază. R şi înălţime H (fig. 19.4.8).
Volumul cilindrului este dat de formula V = 1tr2h. Relaţia suplimentară. se obţine aici din
teorema asupra fasciculelor: h: (R- r) = H: R; h = !!._ (R- r). Se obţine astfel funcţia
R
V = /(r) = 1t !!._ (Rr 2 - r 3). Dinf'(r1) = 1tH (2Rr1 - 3rf) =O, rezulU. r 1 = .3._ R şi f' 2 = O
R R 3
H
corespunzînd volumului V = O. Deoarece f"(r 1) = 1t - (2R - 6r1) = - 27tH < O, rezultă.
R
că. pentru r = r 1 cilindrul va avea volumul maxim.

19.4.8. Cilindru înscris în-

tr-un con circular drept 19.4.9. Legea lui Snell
Următoarea problemă. de natură. fizică. conduce la legea lui Snell de 1'efracţie. Două. medii
MI şi MII se întîlnesc de-a lungul planului Er Viteza de propagare a unui obiect sau a
'!nui eveniment este diferită. în cele două. medii şi egală. cu v1 în MI, respectiv cu v2 în MII.
In ce condiţii timpul de deplasare din punctul A 1 aflat în MI în punctul A 2 aflat în MII
este minim (fig. 19.4.9)?
Este clar că. această. mişcare are loc intr-un plan E 9 care trece prin A 1 şi A 1 şi este perpen-
dicular pe E 1 • Dacă. se coboară. în ~est plan perpendicularele A 1L 1 = a 1 din A 1 şi A 1 L 1 = a 2
din A 2 pe dreapta de intersecţie a celor două. plane, prin cunoaşterea segmentului L 1L 1 = b
Calculul difere1Jiial S27

se fixeazA. poziţia punctelor A 1 şi A 1 • DacA. mişcarea intnneşte linia de demarcaţie în P şi se

noteazA. L 1 P = %, atunci se obţine distanţa s1 din A 1 în P, s1 = .Ja• + %1 şi distanţa PA 1 =
= s1 = ../al+ (b - %) 1 • Timpul t în care se parcurge drumul A 1 PA 1 se obţine prin însumarea
timpilor t1 = s1 : v1 şi t 1 = s1 : v1 • Se obţinefuncţiat(%) şi se determinA. apoi punctele ei de extrem:

t = t(%) = tl
.Jaf + %2 + ../al + (b
+ t, = ....:..._.:,_...;____ - %)
2
,
v 1 v 1

t'(%) = % - b - % = o == _%_ - b- %.
v1 ..}af + %1 v1 ../ al + (b - %) 2 v 1~1 v1 s1
Geometric însă %/s1 = sin t 1 şi (b-%) / s1 = sin ts, adiel condiţia glsitl este sin t 1: sin c1 =
= v1 : v 1 = const.

E%emplul 6. Care este viteza maximA. a unui tren astfel încît la frînare, încetinind uniform
cu b = 0,5 ms-1 , sl nu deplşeascl distanţa de frînare de s1 = 500 m?
acceleraţia

Spaţiul în mişcarea uniformA. încetinită. este dat de relaţia s = vt - .!: t2 şi

2
înlocuind pe s cu s1 se obţine timpul de frînare t1 ca funcţie de viteza maximă. v. După. timpul
de frînare t1 , viteza s' = v - bt va fi nulă.. În ambele relaţii v reprezintă. viteza de la începutul
frînării, deci viteza clutată.. Din sistemul de ecuaţii

500 = vt 1 - 0,25tf şi O = v - 0,5t1

după. eliminarea lui t1 , rezultă. v = 10 ..}5 mfs. Deci trenul are viteza maximă. v = 36 .fjkm/h:::;
:::; 80 km/h pentru a nu depăşi distanţa de frînare de 500 m.

Exemplul 7. Treb~ie construită. o conductă. de apl care leagă. turnul de apă. W cu clădirea

11
principalA. H (fig. 19.4. 10). Printr-o conductă. auxiliară. trebuie alimentată. cu apă. şi clădirea S
aflată. la o distanţă. de 1 km
de conducta principală.. Picio-
rul perpendicularei coborîte
Condvcfripn'ncipalti
~onctvcfăprt'nclpf!lticv -
mcarco~ retfv3o •
_
a
dm. . .
S pe conducta pnnc1pală. • Condvclosecvndora ~ S
tfkm
se glseşte la o distanţă. de 2 km We A~
de clădirea principală.. Distanţa Zkm (4-z}tm 2tm
de la clădirea principalA. la tur- 6km
nul de apl este de 6 km. Cos-
turile unui metru de conductă. 19.4.10. Schiţa construcţiei unei conducte de apă.
sînt urmltoarele: 30 lei metrul
de conductă. principală., 22 lei metrul de conductă. principală. cu debit redus, 12 lei me-
trul de conductă. secundară.. Toate conductele se aşază. în linie dreaptă.. La ce distanţă. de
turnul de apă. trebuie să. pornească. conducta secundară. astfel incit costurile de construcţie să.
fie minime? Notînd distanţa de la turn la ramificaţia conductei secundare A cu x, se obţine lun-
gimea conductei secundare AS= ..} 1 + (4 - x) 1 • Costul total C va fi atunci C = 30x +
+ 22(6 - %) + 12..} 1 + (4 - %ra. Trebuie calculate extremele funcţiei C = f(%) = 132 +
+ 8x + 12..} 17- 8x + x2 cu f'(x) = 8 + ..} 12% - 48 Condiţia /'(%) = O duce la
17- 8x + x2
ecuaţia de gradul doi, x 1 - 8x +
76
5
= O cu soluţiile ~ , =4 ± 12
Valoarea x1 = 4,89 1../5·
nu poate fi soluţie a ecuaţiei iraţionale. Derivata a doua f"(x) =
12
este po-
..j ( 17 - 8% + xl)l
zitivl pentru x1 = 3, 11 şi deci acest punct est.e un minim. Conducta secundarA. trebuie
deci deviatl din conducta principală. la o distanţă. de 3, 11 km de turnul de apă..

Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Cele k variabile ~1 , ~2 , ••• , ~c .... , ~t ale funcţiei y = /(~ 1 •••. , ~t) pot fi considerate ca un vec-
tor x=(~1 , ~~· ••• , ~t) dinspaţiuleuclidiank-dimensional (v.cap. 40). Elementul x se găseşte într-o
528 Matematici superioare

vecinltate a elementului Xm = (;im>, ... , um)) dacl existl numere pozitive h, astfel încît pentru
fiecare variabil!;, sl avem ;~m) - h, < ;, < dm) + h,. Dacl se consider! elementele x abscise
generalizate, clrora le corespunde o ordonatl f(x} = y, ·atunci Xm poate fi un maxim relativ
al acestei funcţii dacl pentru orice element diferit de x"., care se glseşte într-o anumitl vecinl-
tate a acest}lia, valoarea ordonatei f(x) este mai miel decit /(Xm). În mod corespunzltor, într-o
vecinltate a unui minim relativ x"., f(x) > f('x",.).

Condiţii necesare de extrem. Fie funcţia de doul variabile f(x, y) = z şi ; 1 = x, ; 1 = y.

Imaginea acestei funcţii este o suprafaţl în spaţiul tridimensional şi condiţiile de extrem glsite
au urmltoarea interpretare geometric!: f(x) <;: f(x".) înseamnl că în vecinltatea punctului de
maxim Pmaz = (Xmaz, Ymax• Zmaz) toate punctele suprafeţei se vor glsi sub planul orizontal
dus prin acest punct. În mod corespunzltor in punctul Pmcn = (xm,,.; Ym~n; Zmcn) toate
punctele suprafeţei care se afll într-o vecinltate a acestui. punct se vor glsi deasupra planului
orizontal dus prin acest punct. Aceste plane sint plane tangenţiale şi sînt determinate de cele
doul tangente definite de Zz = oj(x, y) Şi z" = oj(x, y) (v. 19.3) care sint paralele la
ax oy
planul xOy numai cînd Zz = O şi zJI = O.

(xm. Ym) extrem local numai of(xm, Ym) o.

cind ax
Aceste condiţii sînt necesare; existenţa punctel01' şa aratl însl el ele nu sînt suficiente. Deşi
într-un punct ambele tangente sînt orizontale, se pot glsi în orice vecinltate a acestui punct cel
puţin două. puncte ale suprafeţei de pă.rţi
diferite ale planului tangenţial determinat
de acestea (fig. 19..4.11).
Condiţia necesar! glsită. se poate gene-
raliza pentru funcţii de k variabile.

Funcţia y = /(;1 , ~ •••• , ;~) = f(x) poa-

te avea în punctul x = Xm un extrem nu-
mai dactJ toate derivatele parţiale de Of'ditlul
întîi se anuleaztJ în acest punct.

Condiţii suficiente pentru existenţa

extremului. Dacl se dezvoltă. funcţia z = y
= f(x, y) în serie Taylor, în vecinltatea
Xm - h1 < X < Xm + ~. Ym - h8 < y <
< Ym + h8 a punctului de extrem (xm, Ym)
şi se plstrează. numai termenii de ordinul
întîi ai dezvoltlrii, aunci, deoarece· fz = O
19.4.11. Punct şa S
şi/JI =O se obţine 21 ti= 21 f(xm + h1 , Ym +
+ ah) - f(xm, Ym)] = hlfzz(Xm + 61h1, Ym +
+ 6shs) >+- 2~hef%J!(Xm + Ot~; Ym + 6shs) + hlfw(xm + 61~· Ym + Oshz), O < Ot. 6, < 1.
Dacă. derivatele de ordinul doi fzz, fw şi f%JI sînt funcţii continue, atunci alegind ~ şi h1 con-
venabil, ele au în punctul (xm. Ym) acelaşi semn ca în punctul (xm + ~. Ym + h1). Dacl în
plus /zz =1= O,atunci se obţine pentru diferenţa ti;
1
21 ti =hf!zz+2h1h1 f%JI + h:J"JI [~htfzz + h1 /%J/) 1 + h:Uzzfw - ~)].
= -
/zz
În parantezele drepte apare pe lîngl pltrate numai expresia fzzfw- f:JI· Dacl aceastl
expresie este pozitiv!, atunci paranteza va fi pozitivl; ti este diferit de zero şi are semnul lui
fzz· Pentrufzz < O diferenţa ordonatelor L\ este negativl într-o vecinltate a punctului (xm. Ym),
şi funcţia va avea un ma~im; pentru /zz > O funcţia va avea un minim. Din Uzzfw - f'zt~) > O
rezultl el în aceastl vecină.tate fw are acelaşi semn ca /zz·

f(x, y) are un ext~em pentru (xm, Ym) dacii în acest punct fz = 0,/11 = O şi fzz/1111 - f'zt~ >0;
pentf'u f:a < O acest extf'em este un m~xim 1i pentf'u fzs > O un minim.
Calculul diferenJial .529

Se poate arlta cll dacll fz~fw - J:r < O, atunci punctul respectiv nu este un extrem;
de exemplu, pentru un punct şa f~~ şifw au semne diferite. Dimpotrivll din f~~fw- JJ" = O
nu se poate trage nici o concluzie in ce priveşte existenţa unui punct de extrem.
Dacll pentru funcţia y = f(x) se noteazll derivatele de ordinul întîi şi doi cu p, =
= ay (i = 1, 2, ... , k) şi pytl. a:'~~ (v, 1.&. = 1, 2, ... ,k), atunci funcţia y= f(x) are in x,.
a~, ., "
un extrem dacll determinanţii de ordin par formaţi din determinantul Pu Pu· • •Pta:
alllturat sînt pozitivi şi determinanţii de ordin impar au acelaşi semn ca
p11 ; dacll p11 <O, atunci extremul este un maxim şi dacll p11 > O, un minim. />11 Pa·· ·p~

Maxim şi minim legate. În unele aplicaţii trebuie gllsite extremele P~ P~:a · • · P~:~:
unei funcţii de mai multe variabile presupunîndu-se cll aceste
variabile nu sint independente ci legate prin relaţii suplimentare. Deseori aC'est gen. de
probleme se rezolvll eliminind unele dintre · variabile şi rezolvînd problema de extrem pentru
o funcţie cu un numllr reius de variabile. Nu întotdeauna insll este· posibilll exprimar~
explicitll a unora dintre variabile prin celelalte. O
metodll care înlllturll acest neajuns este metoda mul-
tiplicatorilor lui Lagrange care se schiţeazll mai jos
pentru cazul a doull variabile (fig. 19.4.12).
Fie cele doull variabile x şi y ale funcţiei z =
= f(x, y), legate prin condiţia q:~(x, y) = O. Funcţia
z = f(x, y) reprezintll in spaţiu o suprafaţll iar
condiţia q:~(x , y) = O reprezintll o curbll K' in pla-
nul xOy. Valorile extreme vor fi cllutate numai
printre -valorile x, y care satisfac condiţia dată,
adicll se vor gllsi pe o curbă K <ie pe suprafaţa
z = f(x, y) a cărei proiecţie pe ·planul xOy este
curba K'. Problema determinării punctelor de
extrem care satisfac condiţia q:~(x, y) = O se reduce
· Y deci la a afla extremele -pe curba strîmbă K. Se
consideră în acest scop famifia de curbe c = f(x, y),
c = const. Una dintre aceste linii de nivel H va
atinge curba strîmbă K intr-un punct E; E este
punctul de extrem căutat. Proiecţia H' · a lui H
pe planul xOy atinge curba K' în punctul E'.
Funcţiile q:~{x, y) = O şi: f(x, y) - c = O trebuie sll
aibll ·in E' derivate egale. Derivînd după regula de
derivare a funcţiilor implicite, se obţine f~:f11 =<p~:q:~11 •
19.4..12. Extreme legate
De aici rezultă proporţia f~: <p~ = f 11 : q:~ 11 • Prin in-
troducerea unui factor de proporţionalitate (-A)-
-multiplicatorul lui Lagrange se obţin ecuaţiie
f~ = - A<p~, f 11 = -A<p11 sau f~ + A({l% =O şi f 11 + Acp 11 = O.
Expresiile din partea stîngă a acestor ecuaţii reprezintă însă derivatele parţiale ale funcţiei
F(x, y) = f(x, y) + A<p(x, y). Rezultă astfel regula multiplicatorilor lui Lagrange:
Pentru a determina extremele funcţiei z =-J(x, y) cu condiţia <p(x, y) = O se formeaz(J, cu aju-
torul multiplicatorului nedeterminat Afuncţia ujut4toare F(x, y) = f(x , y) + Acp(x, y) ji se calculeaztJ
derivatele parţiale ale acestei funcţii. Din sistemul de ecuaţii F ~ = f% + Acp% = O, F 11 = f~ + ).<pw=
= O, <p(x, y) = O se determin(/, valorile extreme x, y ji multiplicatorul A.
Exemplu. Dintre toate trhinghiurile dreptunghice cu ipotenuza datll c, să se gllseţ~.SCll tri-
unghiul cu aria cea mai mare.
Dacă se noteazll catetele cu x şi y, atunci problema revine la a gllsi maximul funcţiei A =

= f(x, y) = xy •Deoarece triunghiul este dreptunghic cu ipotenuza c, x, y satisfac condiţia

2
x1 +
y 2 = c1 sau <p (~ y) = x 1 +
y• - c1 = O. Se construieşte funcţia ajutlltoare F(x, y)
= xyL2 + A(xl + y 1 - c1). Din sistemul de ecuaţii
oFjax = yf2 +
2Ax = O A = - yf4x, aFjoy = x/2 2Ay = O +
x1 = y 1 ,
<p(x, y) = ;ţi + yl- el = O xz = c2J2,
.530 Matematici superioare

se găseşte x = y = !.... V2. Printre toate triunghi urile dreptunghice cel isoscel are aria cea mai mare.
2

Regula multiplicatorilor lui Lagrange se poate generaliza pentru gâsirea extremelor funcţii­
lor de n variabile care satisfac anumite condiţii.

19.5. Aplicaţii la curbe plane

Cu metodele calculului diferenţia! se pot determina unele punct.e importante în studiul

reprezentă-rilor
grafice ale funcţiilor de o variabilă.; în special se pot gă.si punctele singulare ale
acestor curbe. Din noţiunea de curbură. rezultă. proprietăţile evolutei şi evolventei.

Reprezentarea grafiCă a funcţiilor date sub formă explicită

Cînd se dă funcţia y = f(x), trebuie în primul rind specificat domeniul ei de definiţie

de exemplu, pentru y = y' 16 - x 3 domeniul de definiţie este --4 ~ x :s;; + .-4 (v. cap . .5) .•
Dacă. domeniul de definiţie se întinde pînă. la infinit, atunci trebuie studiată comportarea
funcţiei cînd variabila tinde la infinit; acest lucru se face cu ajutorul limitelor. Pentru a cu-
noaşte comportarea funcţiei în general, trebuie găsite intersecţiile cu axele. Pentru x = O se
obţin punctele de intersecţie cu axa Oy. Abscisele punctelor de intersecţie cu axa Ox sînt
zerourile funcţiei. F.le se determină. ca soluţii ale ecuaţiei f(x) = O. În cazul funcţiilor ra-
ţionale, cînd aceasU. ecuaţie nu poate fi complet rezolvată., cu ajutorul teoremei lui Sturm,
se pot găsi intervale în care se găsesc zerourile (v.-5.2).
În următorul tablou sînt date citeva exemple:

Coordonatele punctelor de intersecţie

Funcţia
Cu axa Oy Cu axaOx

y = xa - 3x2 - 6x + 8 Yo = 8 Xot = -2, Xot = 1; x 03 = 4

2x- 5 _, 5
y=
3x + -4
Yo = ---4 Xo = 2
x1 + 1 1
y=-- Yo = - nu admite rădăcini reale
x+3 3

y=--
x2 + 1 nu are punct de inter-
nu admite rădăcini reale
X . secţie

y = x V16 -xl y~ =o Xot =O, Xos = --4, Xos =+-4

y =In (5- x 2) y 0 =In 5 Xot = -2, Xos = +2
După. cum este arătat în capitolul despre continuitatea funcţiilor, polii, punctelor de
nedetenninare, salturile şi oscilaţiile sînt principalele puncte de discontinuitate. Problemele
privind polii funcţiilor raţionale sînt tratate in capitolul 2. Discuţia variaţiei funcţiei se încheie
cu studiul valorilor extreme şi al punctelor de inflexiune. Dacă. se cunosc zerourile primelor
două. derivate ale funcţiei, atunci, pentru funcţiile care au derivata a doua continuă . se pot
determina intervalele în care derivata întîi are semn constant şi intervalele în care derivata
a doua nu-şi schimbă. semnul. Se găsesc astfel intervalele in care funcţia este monoton des-
crescdtoare, monoton crescdtoare, convexd sau concavă.

Exemple de discuţii de funcţii. În cele ce · urmează. se aplică. rezultatele privind discuţia

funcţiilor la cîteva . exemple tipice. Se folosesc notaţiile: y 0 ,, ordonatele intersecţiilor ou axa
Oy; x 0 c zerourile; xmc respectiv x"' abscisa unui punct de extrem, respectiv a unui punct de
inflexiune : M, valoarea maximă.; m,
valoarea minimă.; W, valoarea într-un punct de inflexiu ne
Calculul diferenţia/ 531

Exemplul 1. Funcţia y = J(x) = ~ (x2 - 45) (x3 - 10) este definitA. pentru orice
300
x (fig. 19.5.1). Derivatele ei sînt:
y' = f'(x) = _.!. (x2 - 30) (x2 - 3); y' = f'(x) = .!.. (2x1 - 33);
60 30
y"=f"'(x) = ~- !_! •
5 10
Comportarea la infinit: f(x)- ±oo, cind x - ±oo. Intersecţiile cu axele:
Yo ==:O; x 01 = O; x 01 = -3 Y5 ~ -6,71; x 03 = +3 y3 ~ +6,71;
XO& = + vw
~ 3,Hi; X06 = - VTO ~ -3,16.
Valori extreme;
f'(xm) = 0 - Xml = - Jl30; Xma = - VJ; Xma = + }"3; Xmc = + VJO;
M 1 • (-5,48; 5,48); M 1 • (1,73; 1,7); ~ • (-1,73; -1,7); m 1 = (5,48; -5,48).
Puncte de inflexiune: f"(xw) = O- xUJl = - 4,06
XUJ1 =O; Xwa = +4,06; wl- (-4,06; 2,58); w, Ei (O; O); Wa•(4,06;-2,58).

19.5.1. Graficul funcţiei

y =~ (x2 - 45) (x 2 - 10)

300

19.5.2. Graficul funcţiei y = x 3 f(xl - 1)

8
Exemplul 2. Funcţia y = f(x) = _ x _ (fig. 19.5.2) este definitA. pentru orice x cu ex-
x2- 1
cepţia valorilor x = ± 1, în care numitorul se anuleazA.. Derivatele ei sînt:
4
x1 (x1 - 3) " f"( ) 2x(x1 + 3) ", f"( ) -6(x + 6x'+ 1)
y' =J'(x) = ; y = X = . ; Y = X = •
(x1 - 1) 1 (x~ - 1) 3 (x1 - 1)'
3
. . . x x
Comportarea la mfm1t: - - = x + - - - ± oo cînd x - ± oo.
x11 -1 x2 -1
Asimptote: y = x (v. cap. 5) .
Intersecţia cu axele: Yo = O, x 0 = O.
Discontinuitlţi: Poli pent ru x1 = 1 şi x1 = - 1 cu asimptote verticale.
Valori extreme: j'(xm) = 0- Xm1 = - YJ;
Xms = + v3, Xma = 0 = Xw,
M e (-1,73 ; -2,6); m • (1,73; 2,6).
Puncte de inflexiune: f"(xw) = O- x = O, W • (0, O) cu f'(xw) = _0.
.532 M atema.tici supe,-ioat'e

E~emplul 3. Funcţia. y = f(~) = ~ Y9- ~· este definită numai în intervalul -3 =s;; ~ ~

~ 3 (fig. 19. .5.3). Derivatele ei sînt:

y' =J'<~> =
9- 2~ 1
; y. = f'(~) = ~<2~1 - 27) ;
t9- ~· Y<9- ~~>•
Punctele de intersecţie cu axele sint: y 0 =O; ~ 01 =O; ~os= 3; - ~ 08 = -3.
Valori e~reme: j'(~m) =o- ~m1 = - 2_ (2;. ~ma= + 2_ }12; m • (-2,1i; .-4,.5);
.2 2
M := (2,12; 4,.5).
Puncte de inflexiune: j"(~w) =o- ~tiJl =O; ~~~~~ = + .2_ (6; ~tD3 = - 2_ (6; ~tiJI şi
2 2
sînt in afara domeniului de definiţie. w1 = (0, 0).
~tiJI
Simetrica acestef curbe faţâ de axa O~ este reprezentarea grafic! a funcţiei y = - ~ 9 - ~~. Y
Ambele curbe pot fi privite ca doul ramuri ale curbei algebrice ~ ~ 9~ 2 + y 1 = O. P(O, O)
este deci un punct singular dublu. ·
E~emplul 4. Funcţia. y=J(~)=sin 2~+2 cos x
este definit! pentru orice ~ (fig. 19..5.4) ;· datoritâ.
periodicitlţii, studiul ei poate fi limitat numai la
intervalul O ~ ~ =s;; 21t. Derivatele ei sînt:
y' = j' (~) = 2 cos 2~ - 2 sin ~;
y • = j ' (~) = - 4 sin 2~- 2 cos ~;
y" = j"(~) = ·- 8 cos2~ + 2 sin ~.

19 ..5.3. Graficul funcţiei 19..5.4. Graficul funcţiei

x4 - 9~ 1 + y1 = o y = sin 2~ + 2 cos ~
31t
Punctele de intersecţie cu axele: y 0 = 2; ~ 01 = -1t
~ 1,.57; x 01 = - ~ 4,71.
2 2
.5 3
Valori extreme: J'(~.) = O- ~m1 = ~; ~ma= -1t; ~ma=- 1t=~tD8· M•(0,.52; 2,6);
.. 6 . 6 2 .
m • (2,62; -2,6),
1t 3
Puncte de inflexiune: f'(~w) = O- ~tiJl = -; ~~~~~ ~ 3,39; ~tD3 = - 1t; ~w& ~ 6,03;
2 2
W 1 :: (1,.57; O); W1 :: (3,39;- 1,4.5); W 1 := (4,71; O) este punct de inflexiune orizontală deoa-
rece: j'(~UIS) =O; Wc = (6,03; 1,4.5).

Puncte singulare
Punctele !?ingulare se obţin din studiul direcţiilor diferitelor tangente în anumite puncte.
Dacl funcţia este dată sub forml implicit! şi cp este unghiul flcut de o tangent! cu direcţie
, dy a1 aJ
pozitiv! a axei o~. atunci y = tg cp = - = - - : - = - fz : iJJ·
d~ a~ ay .
Calculul diferenţial .533

O tangentă paralelă. la axaOx (cp =O) se obţine pentruf~ =O, iarotangentlperpendicularl

pe axa Ox ( cp = ~) pentru j 11 =O. Dacă. ambele derivate parţiale se anulează. într-un punct,
atunci punctul respectiv este un punct singular.
Puncte singulare ale unei curbe algebrice. Deoarece f(x,, y,) = O, J~(x,, y,) = O şi
j 11 (x,, y,) = O intr-o vecinltate x, - ht <
x <; x, + h1 , y, - h1 < y < y, + h1 a unui punct
singular (x,, y,), dezvoltarea in serie Taylor cu restul R 1 ia forma urmltoare:

f(x, + ht. y,· + hs) =;= _.!.. (hffz~ + 2hthsfw + h:fw) + Ra.
2
Cînd h1 =fu şi h1 = ây tind la zero, atunci (R3 /hD tinde de asemenea la zero, deoarece con-
ţine numai puteri ale lui h1 şi h2 cu exponent mai mare sau egal cu trei. _
Cînd cele trei derivate parţiale de ordinul doi sînt diferite qe zero, valoarea funcţiei y' =
= tg cp se determină. din ecuaţia de gradul doi: fzz "+ 2y'j~ + 2y'''f1111 = O. Dacă. ! 1111 ::/= O,
atunci numlrul soluţiilor acestei ecuaţii depinde de valoarea luată de â = f"ZII- fzzfw· Cînd
â > O, există. două. tangente diferite; curba are un punct dublu în care se intersectează două
ramuri ale ei. Cine â = O există. două tangente confundate, două. ramuri ale curbei sînt tan-
gente şi au tangentă. comun~ într-un punct tacnodal ( atttotangenţial) sau într-un punct de Intoar-
cere de speţa întîi sau de speţa a doua. după cum cele două ramuri se găsesc pe părţi opuse
sau de aceeaşi parte a tangentei. Pentru â < O nu există. tangente reale, curba are
· un punct izolat. Dacă ! 1111 = O, atunci pe
f fz~=f~, şi
~
Y lîngă y' = - y' = 00 este o
• 1/
', / tangentă. după cum se poate vedea din con-
/ \ s x · ' \ ,,'s /· x s1'deraţii' ana1oage asupra 1ut. -dx = -1 .
/ / . ', dy y'
a h . c / ', ~::Z~. t::~i e~t d:ă a~;~:ea ro:~ :7:!.
J_ _puncte singulare (singularităţi). Un punct
l triplu este un punct in care curba admite

tL ~
trei tangente (fig. 19 ..5 ..5). •

S
j
~ s
J 19:.5 ..5. Puncte singulare ale curbelor alge-
bnce:
x x 11 - punct dublu; b - punct tacnodal; c - punct
triplu; tl - punct de Intoarcere de speţa lnili; e -
punct de Intoarcere de speţa a doua; /-punct izolat.
d ~ f
Exemplu de punct aubtu. Foliul lui Descartes. Funcţia f(x, y) = x1 + y'- 3axy =O are
derivatele parţiale J~ = 3x2 - 3ay,J11 = 3y2 - 3ax şifz~ = 6x,fw = -3a,J1111 = 6y. Ecuaţii­
le J~ = O şi fv = O au doul soluţii x 1 = O, y 1 = ·O şi x 1 = a, y 1 = a. Numai (x1 , Yi) satisface
ecuaţiaf=O. Pentru x1 =0, y1 =0,fz~=O,fw=O,fw=-3:J,j1111 =0, deci !l. = 9a1 >O. Punctul
singular (x1 ; y 1) este punct dublu. Deoarece fw = O, direcţiile tangentelor sînt date de y' = oo
1
şi y' = - - fzz=f~ = O; tang~ntele coincid deci cu axele de coordonate. Derivata funcţiei
2 .
.
explic1te este -dy = - J~
- = - xB2 - ay . p entru f z = O, JJI~ +
O se o b ţine
. tangenta t:r
. dx j 11 y - ax
paralellla axa Ox; pentru j 11 = O, fz + O, tangenta t11 paralelă. la axa Oy. Se obţine: j 11 = O,
fz ~ O; y1 = ax
•
!_ + y' - 3y' = O sau y' = 2y'a1 cînd y ::/= O - Ya = a f2 ~
a• .
~ 1,26a şi x 1 = a f4 ~ 1,.59 a; pentru fz = O, ! 11 = O, valorile x, = a 1 f2 ~ 1,26a şi
y, ~ aJ'4 ~ 1,.59 a.
Dacă înf(x, y) =O se substituie y = mx se obţine x'(1 + m1 ) - 3amx1 =O sau 1 + m•-
3am
- - - = O. Pentru x - ± oo se obţine 1 + m 1 = O sau m = - 1. Foliul lui Descartes are
X
53-4 Matematici superioare

deci o asimptoU. <lail de direcţia m = -1.

Scriind ecuaţia. y ~ - x + n a. acestei a.simp-
tote, din f(x, y) = O se obţine pentru n va-
loarea.: x 3 + (n - x)3 - 3ax(n - x) = O sa.u
3x2 (a + n) - 3x(n2 + an) 3 + n 3 = O, cînd x-+
-+ ±oo, a + n = O sau n = -a. Ecuaţia
asimptotei va. fi y = - x - a (fig. 15.5.6).

Exemplu de punct tacnodal. Curba da.tl

de ecuaţia x5 - 5x' + 16y2 = O are punctul sin-
gular S (0, 0), deoarece coordonatele acestui
punct verifiCA. ec~a.ţia. c~rbei şi anuleazA. fz =
= 5x' ...- 20x 3 şi j 11 = 32y. Deoarece (/%1/) 1 =
= f z~fw, S (0, O) este un punct tacnoda.l.
Studiul extremelor a.ra.tl el in (0, O) curba
admite atît uri. maxim cit şi un minim. Deci,
în acest punct sînt ta.ngente doul ramuri ale
curbei. Axa Ox este tangentA. comunA..
Exemplu de punct triplu. Funcţia. - x' +
+ 2y3 - -4x1 + 6y 2 - -4x 2y + 6y + 2 = O are
derivatele parţiale fz = --4x3 - 8x - 8xy şi 19.5.6. Foliul lui Descartes
j 11 = 6y2 + 12y - -4x2 +. 6. Punctul S(0,-1)
este un punct singular al curbei. Şi în acest caz (/%11) 2 = fzxfw· Din studiul extremelor rezultA.
el în acest punct curba are un maxim cu tangenta. y = - 1. Se mai observA. el în acest punct
se mai intersecteazA. alte doul ramuri ale curbei. Este vorba de un . punct triplu. Panta
celor doul ta.ngente la. ramurile care se intersecteazA. se obţine din termenul de ordinul trei
al dezvoltlrii în serie Ta.ylor. Dinfxzxm3 + 3fx%J!m2 + 2J%JIJ/m + JJIJIJI = O rezultA. m 2 , 3 = ± }12.
!ixemplu de punct de întoarcere. Originea. Sa sistemului de coordonate este un punct singular
al curbei x 3 - -4y 1 = O cu (/%11) 1 = fzzfw· Din deriva.ta. Yi.a = ± ~ yX a. formei explicite,
se obţine axa. Ox ca. tangentA. comună. la. doul ramuri ale curbei. S va. fi deci un punct de întoar-
cere de speţa. întîi. Şi pentru curba rlefinitl de funcţia. x5 - .x4 - y2 + 2x1y = O punctul S(O, O)
este un punct singular deoarece {fz11) 2 = f:exfw· Din calculul deriva.tei întîi, yi 1 = x1 ± x1 Y;: a.
formei explicite rezultă. el axa. Ox este în acest caz tangentA. comun3. la. doul ramuri. Din stu-
diul acestei curbe rezultA. însl el în imediata. vecinlta.te a. punctelor singulare ambele ramuri
se glsesc de aceeaşi parte a. ta.ngentei. Este vorba. deci de un ,punct de întoa.rr.ere de speţa. a.
doua..

Exemplu de punct singular izolat. Punctul S( 1, O) este un punct singular al curbei x 3 -

- -4x 2 + 5x - y 2 - 2 = O. Deoarece (/%11) 1 < fzz fw, acest punct este un punct izolat.

Curbura· unei curbe. Evoluta şi evolventa

Curbură. Cînd s-a introdus punctul de inflexiune s-a folosit noţiunea de curbură. şi s-a afirmat
el un punct de inflexiune poate fi recunoscut prin aceea. el curbura. este diferită. înainte şi
dupl el. Aceeaşi comportare a. curbei poate fi însl cara.cteriza.tl şi prin variaţia. unghiului -r
dintre două ta.ngente consecutive. Cum în mod evident curbura. k este cu atît mai miel cu
cît porţiunea de arc ds (fig. 19 . .5. 7) necesară. pentru modificarea d-r a. unghiului direcţiilor
este mai mare, se poate defini curhura. k, prin variaţia. a.ct-stui unghi în funcţie de lungimea a.rcu-
d-r d't'
lui s, adiel x = lim - · == - • Unghiul 't' este însă. definit prin -r = arctg y' dupl regula.
ds-+oo .:15 ds
de derivare a. funcţiilol' compuse se obţine

d't' d't' ds y"

d; .... dx : dx == y 1 + y'2 · V 1 + y'l
 Calculul tliferenţial S3S

19•.5.7. Curbura
y unei curbe plane
cu curbură. mică.
îndreptată. spre
stînga

19. .5.8. Curbura

unei curbe pla.ne
cu curbura mare
îndreptată. spre
dreapta

Dacă. seconsideră. x şi y ca funcţii de un parametru şi se indică. derivarea printr-un punct,

atunci se obţine

"t' = arctg fL, x = i Y - iJ ~ • Curbura poate fi exprimată. şi în coordonate polare

.X (,il+ _y:af"i
x = r cos !p, y = r sin IP· Se obţine i = cos <p;. - r sin !pcp; y = sin !p;. + rcos <pcp şi i =
= r
cos !p - 2;. sin !p cp - 1' cos !p cp j - 1' cos .!p q; , y = r
sin !p + 2 ;. cos !p cp - 1' sin <pcp j +

+ f'COS!ptp Şi astfel X= 2 rlcp + rrtp- f'r~ + rlcpS 2r' 2

-----~-,
- rr" + ,-s
3 deci
(r j + r2cpll) ""i (r'll + r2f"i
, dr ;. . " dr' dt ;:cp- ;.q;
r=-=-Şlr =-·-
d!p cp & d!p cpa
Din prima formulă. se observă. că. curbura are acelaşi semn ca y". Deci dacli derivata este o
funcţie crescătoare, atunci derivata a doua este pozitivă. şi deci şi x este pozitiv; dintr-un punct
P cu ordonata foarte mare curba apare concavtJ. O şosea care are o astfel de curbură. are un
viraj la stinga (fig. 19. .5.7). Cînd curba apare din P convextJ, atunci şoseaua are un viraj
la dreapta şi derivata descreşte, adică. y" şi x sînt negative (fig. 19 . .5.8).

Cerc de curburi. Cercul este o curbă. cu curbura constantă.; din reprezentarea parametrică.

rezultă. x = p cost, y = p sint, x = ..!.. . Acest rezultat confirmă. .opinia intuitivă. că. curbura
p
t~nuicerc este cu atît mai mică. cu cît raza este mai mare (fig. 19. .5.9).
Fieclrui p'linct (x, y) al curbei definite de funcţia y = f(x) i se ataşează. un cerc de curbură.
y = g(x) in modul următor: atît curba cît şi cercul trec prin acest punct. f(x) = g(x) şi au

19•.5.9. Cerc de curbură. K, rază. de c~rbură. p şi centru de curbură. M; p1 > O, p1 < O.

!536 Matematici superioare

in punctul respectiv aceeaşi tangentă f'(x) = g'(x.) şi aceeaşi curbunJ f"(x) = g"(x) , Tangenta t
in punctul (x, y) este orientată.; dacă. face cu direcţia pozitivă. a axei O x unghiul Ot şi cu direcţia
pozitivă. a axei Oy unghiul ~ = 2:. - Ot, atunci cosfnusurile directoare ale tangetei vor fi cos Ot =
2 .
x
J _il + il'
1
şi cos~ = sin 0t = v-.P +. ila (fig.
y 19 ..5.10) . Direcţia pozitivă. a normalei '" se

obţine din cea a tangentei printr-o rotaţie de ~ • Deoarţee ii = Ot + ~, cosinus urile directoare
2 2
ale normalei vor fi cos ii = V - il şi cos ~ = V i · Această. orientare este astfel aleasă.
.X' + ilz _xz + ii' .
incit la o curbură. pozitivă. direcţia pozitivă. a normalei privind din centrul de curbură. este îndrep-
tată. spre interior, iar pentru k negativ spre exterior. AŞezînd lungimea p = _.!. de-a lungul
X
nor:malei, se obţin coordonatele ~. 7J ale centrului de curburtJ:

1Raz~ de curburl
py . 1
t
~ = X + p COS -Ot = X - , p=-
Vx + i/
1 2
x

7J = y + p cos~ = y + Px
V.xz + ilz
Considerind în aceste formule p = 1/x se obţin ecuaţiile care definesc pe ~ şi 7J·

Funcţia Y =f(xJ x = x(t), y = y(t) r = f(tp)

X=
y" xy - il i X=
r 1 + 2r11 rr''
-
Curbura a x= a a
( 1 + y'•fl (x• + il·' )' (r' + r")T
Centrul de
~=X-
1 + y'• ,
- - · y ~=X-
x• + y• . ~ = r cos tp -
curbură. ... ·y
y" .Xy - . yx (r10 + r 11) (r cos tp +r' sin tp)
-
r 1 + 2r'1 - rr"

7J=Y+
1 + y"
7J=Y+
.x• + y• • X
7J = rsin tp-
y" iy - yi (r1 + r'1 ) (r sin tp - r' cos tp)
- r1 + 2r'1 - rr"
[ p;~

19 . .5.10. Cosinusurile
directoare ale tangen-
tei t şi normalei n

19 ..5.11. Centrul de curbură. al lă.nţişorului

Calculul diferenţial 537

Lătlţişorul . Poziţia de echilibru a unui fir greu şi omogen flexibil şi neextensibil ale că.rui
capete sînt fixate descrie curba plană. denumită lănţişor. Această curbă este e·roluta curbei plane
~ ~

denumită. tractrice care este imaginea funcţiei y = ~ (ea + e --;) = a ch ..:. cu derivatele
2 a
1
1 + sh2 ch 2 ..:_ , se obţin raza de curbură
X . "
y' = sh - şt y = - ch P<:oaiece ..:_ =
a a a a a
. X y2 .
p = a ch2 - =- şt coordonatele centrului de curbură ~ = x - a sh !.... = x - ay'
a a a
şi 1) 2 a ch ~ = 2y (fig. 19.5.11).
=
a
Construcţia tangentei t şi a centrului de curbură. Cercul lui Thales cu diametru! PQ taie
cercul cu centrul în Q şi raza a în punctul R. Acest punct se găseşte pe tangentă, deoarece
unghiul-.. format de dreapta ce trece prin P şiR, cu axa Ox, verifică relaţia tg-.. = RP : RQ =
= Vy 2 - a2 : a = sh ~ = y ' . Perpendic ulara pe· t în P este normala n, care taie axa O x
a
în S. Din cos-.. y = ~=
rezultă PS = y 2 : a = 1 p 1· Lungimea 1 p 1 se aşază. de-a lungul
y PS
direcţiei pozitive sau negative a normalei ţinîndu-se seama de semnul curburii. !Deoarece
- d ( a 2 sh -X ) = a ch -X , rezultă că • cupnns
ana • ă. mtre
. lă. n ţ"tşor Şl· axa 0 x este dată de A
dx a a .
a2 sh ~. Lungimea la arcului ce porneşte din vîrful (O; a) este l = sh ..:_.
a a
Cind funcţia y = f(x) admite derivate de ordinul întîi
Evolută. şi doi continue, atunci
coordonatele ~. 7) ale centrului de curbură sînt funcţii continue (fig. 19.5.12). Curba
descrisă. de acest centru se numeşte evolută.

Evoluta unei curbe plane este locul geometric al centrelor ei de curbură.

În mod constructiv, evoluta se obţine ca înfăşură.-
toare a normalelor, adică normale1e curbei iniţiale sînt
tangente ale evolutei.

Evoluta unei elipse este astroida.

Deoarece punctele evolutei sînt centrele de curbură

ale curbei iniţiale , rezultă. că formulele obţinute pentru
coordonatele centrului de curbură dau reprezentarea

19.5.13. Familia de evol-

19.5. 12. Evolută. vente a unei curbe plane
538 Matematici superioare

parametricA. a evolutei; ~ şi l) se vor considera coordonate· ale punctului curent al evolutei.

Din reprezentarea parametricA. a elipsei x = a cost, y = b sint, rezultă pentru coordonatele
centrului de curburA. al evolutei, reprezentarea parametricA _ ~(t) = (a - ; }cos 1 t; l)(t)
2

~ (b- f) obţine ecuaţia (~ ~) +

3
sin1 t. Prin eliminarea parametrului t se astroidei
~

+ (~
3
l)) = 1, unde e = a1 - b1 este excentricitatea elipsei.

Evolventl. Evolventa mai este denumitA. şi curbA. desflşurltoare (lat. evolvere = a des-
flşura). SA. ne reprezentlm o curbl _d e-a lungul clreia este aşezat un fir neextensibil (fig. 19.5.13).
Fixînd firul într-un punct pe curbA., un alt punct fix de pe fir B 1 va descrie, cînd firul se
desfâşoarl de pe curbA., o altA. curbA. care este o evolventl a curbei iniţiale. Cum orice punct
B descrie o evolventl rezultA. el orice curbA. admite o familie de evolvente. Deoarece în
procesul de desflşurare, firul este intins, inseamnA. el partea desflşuratl este tangentA. la
curbă.. Punctul B 1 descrie pe cercul cu centrul in punctul de contact al acestei tangente un
arc infinitezimal, de unde rezultA. el partea desflşuratl, adiel tangenta, este normalA. a
evolventei. Deci, tangentele curbei iniţiale taie evolventa sub un· unghi drept. De aici
rezultA. concluziile:

Evolventele unei curbe plane sint traiedorll ortogonale tangentelor acestei curbe.
Orice curbi este evoluta evolventelor ei.
Orice curbi este una din evolventele evolutei ei.

Exemplu. În construcţia de maşini are aplicaţie evolventa cercului. Din figura 19.5.14 se
observA. el coordonatele punctului P al evolventei se pot scrie ca ~ = x + s sin t şf l) = y -
- scos t. Din reprezentarea parametricA. a cercului x = r cos t, y = r sin t, s = rt fiind lun-
gimea arc-ului desfăşurat, se obţine pentru evolventa cercului urmltoarea reprezentare para-
metricA.: ~ = r (cos t + ., sin t), l) = r(sin t - t cos t). ·

19.5. 14. Evolventa cercului

Curbe remarcabile

ln paragraful precedent au fost deja expuse principalele proprietlţi ale foliului lui Descartes
şiale ldnţiforului in special in ce priveste punctele duble şi centrul de curburl. Va urma ac~m
discuţia altor curbe, remarcabile; ' ·

Curbele lui Cassini. Curbele lui Cassini se definesc ca locurile geoiJletr-ice ale punctelor P,
pentru care produsul distanţelor r 1 = F 1 P şi r 1 = F 1 P la douA. puncte fixe F 1 şi F 1 are o valoare
Calculul diferenţia/ .539

constantă. a1 • Dacă. punctele F 1 şi F 1 se găsesc pe axa Ox a unui sistem de coordonate carte-

ziene, la distanţa +e şi -e de origine, atunci ,.f = (x - e) 2 + yz; ri = (x + e)l + yz;
rfrl = a' sau (x2 + y 2) 2 - 2e2 (x2 - y 2) = a'- e4 , respectiv r'- 2ea,.s cos 2q> = a' - e',
r 2 = e1 cos 2q> ± Ve' cos2 2q> + ·a'- e4 •

19..5. 1.5. Curbele lui Cassini

pentru e=6; a= 10; 7; 6 şi
4, e=a=6 este lemniscata

În funcţie de raportul constantelor a şi e se obţin curbe Cassini de diferite forme (fig. 19 ..5.15).
În cele ce urmează. se notează. cu S 1 , S 2 , Sa, S 4 punctele de intersecţie cu axa Ox, cu N 1 şi N 2
intersecţiile cu axa Oy, valorile extreme cu E 1 , E 1 , Ea, E 4 şi punctele de inflexiune cu W1 , W2,
Wa, W 4 •

1. a> e }1'2, curbase aseamănă. cu o elips~. S1 , S 2 =

(± Va 2 + e2 ; .0) N 1 , N 2 :: (O;± Ya 2 - e2 )
şi pentru a = e V2 curba se aseamănă. cu ·elipsa, S 1 , S 2 = (e ± VJ, O); N 1 , N 2 = (O; ±e)
dar în N 1 şi N 2 curbura este nulă..

2. e <a< e v'2. formă. ovală.. s~. s~ = (± Va2 + e2 ; O;) N~. N~ = (O; ± y'~2);
E~. E~, E;, E~ = (± L V4e' ~:); W~, w;, u:;, W~ = (± V~
- a';± (v- u);

± V~ (u + v)) • unde u = 3 ~ 2 (a' - e şi v = V~ (a' - e') •

4
)

3. a < e, două. ovale. s;:, s; (± Va + e O): s;, s~ = (± Ve a O);

===
2 2
;
2
-
2
;

Ei, E;, E;, E~:: (± ~ V4e

2e
4
- a';± ~)
2e
·

4. a = e, lemniscata. Pentru ecuaţia lemniscatei se obţine (x1 + y 1) 1 - 2a1(x1 - y 2 ) = O

sau "a = 2a2 cos 2q>, r = a y' 2 cos 2q>, deci în reprezentarea parametrică. x = a cos !p V2 cos 2q>,
y = a sin IP V2 cos 2q>. .
. . dx
Dm - = - 2a sin 3q> şt. -dy = 2a· cos 3q> rezultă. y' = -dy = -cotg 3q>, adicx"'
dq> .y'2 cos 2q> · dq> V2 cos 2q> dx
• 1t 31t 51t . 1t 1t 51t
valon extreme există. pentru 3q> =- , - - , respectiv !p = - , - , - · V alo-
2 2 2 6 2 6
rile extreme sint x1 , 2 = ± -a rr:;3, y 1 ,2 = ± -,
1
a
r 1 , 1 =a. ·P unctul (0,.0) este un punct dublu, valo-
2 2
 .HO Matematici superioare

rile derivatelor parţiale pentru (O; O) sînt /z : : ;: : 4(x3 + xy2 - a 2 x) = O; / 11 = 4(x1y + yl +

+ a'y) = O;fzz= 4(3x2+y'-a2 )=-4a2 ;JZ11=8xy=0; fw=4(x 2 +3y'+a2)=4a2 ; ti= +16a'.
Din -a•+y'sas= O, rezultă y' = ± 1, adică y = ±x sînt tangente in punctul (O; 0). In-
tersecţiile cu axele sînt Sî. S~ = (±a}"2; 0). Aria .u nei bucle se obţine astfel
n

A =
1
'2 ~ r 2
(+4
(ep) dep = a2) n cos 2ep dep =
--..
~s sin 2ep
2
-.
1+-i- =
n
a 1•

Cicloidă. Din punct de vedere mecanic

o cicloidă este generată de un punct P fix
aflat în interiorul unui cerc de rază r, la
distanţa a de centrul acestuia, cînd cercul
se rostogoleşte fără. să alunece de-a lungul
unei drepte. Se poate alege un sistem de
coordonate în care axa Ox este dreapta de
rostogolire. Fie ep unghiul de rostogolire. Ca
origine a sistemului de coordonate se poate
alege proiecţia pe a.""Ca Ox a punctului în care
Pare poziţia cea mai joasă. Astfel, arcul
desfă.şurat O B = rcp este mai lung decît ab-
0 X scisa x a lui P cu a sin ep şir este cu a cos cp
mai lung decît ordonata acestui punct
19 . .5.16. Deducerea ecuaţiei cicloidei (fig. 19 ..5.16) ': x = rep- asinep; y = r -
- a cos ep. După. valoarea raportului a: r
se pot deosebi (fig. 19. .5.17) cicloida scor-
tată. (a < 1'), alungită. (a> r) şi cicloida
comună. (propriu-zisă) (a = r).

Cicloida scu,-tatd are pentru cp =O,

27t, 47t, .. . ,puncte de minim cu Ym=r-a,
cicloida al1,ngitd are pentru aceste valori
X ale lui cp cîte două puncte cu aceeaşi
abscisă. Unul este un minim cu Ym =
= r - a. Valoarea cp a celuilalt este dată
de ecuaţia trigonometrică. rcp = a sin ep.
Cicloida propriu-zisă ( comund) are
pentru aceste valori ale lui ep vîrfuri.
Elementul ei de arc este ds=2r sin Î. dep,
2
deci lungimea s a unui arc de cicloid~ va
fi s = rn 0
ds = 8r. Aria delimitată de
2
acest ar:: te A= pn y dx=r' ( n ( 1-
Jq~=O )o
-2 cosep + cos1 ep) dep= 27tr1 +0+7tt'1 =
= 37tr2 , adică. de · trei ori aria cercului
care se rostogoleşte ..
Epicicloidă. Mecanic o epicicloidă
este generată. de un punct P fix faţă. de
un cerc k cu raza r, cînd cercul se rostogo-
leşte de-a lungul părţi exterioare a unui
_ _.::::...O~r:::::....~..L..o~---------'J'l.t-a---•x~ cerc K cu raza R (fig. 19. .5.18). După dis-
2 tanţa a dintre punctul P şi centrul M al
19. .5.17. Cicloida scUrtată, alungită şi comună cercului k se pot deosebi epiciloida scurlat4
(a < r), alungitd. (a>r) şi comund (a=r).
Cînd raza OM= R + r se roteşte cu un unghi ep, atunci cercul k se roteşte cu ~nghiul
~. unde epR=~· Perpendiculara MB coboriU. din M pe axa Ox .separă din~ unghiul' ~ - ep
2
Calculul diferenţial .541

19..5. 18. Deducerea ecuaţiei epicicloidei

astfel încî~ unghiul care ră.mîne este 6 =

1t R+r 1t
= ljJ + <p - - = - - <p - - Se obţin
2
2 "
astfel coordonatele punctului P:

R+r
x = (R + r) cos <p-a cos--- <p,
"
y = (R . <p - a sm
+. r) sm . -
R-+"
- cp.
"
Ca şi în cazul cicloidei, epicicloida va
avea în raport cu cercul K, vîrfuri, bucle
sau mi :1ime fără puncte duble. Dacă lungimea 21tR a cercului K este un multiplu intreg al
perimetrului 21tf' al cercului k, atunci curba este formată din R :r arce. Dacă R :r este un
număr raţional pfq, atunci deoarece qR = pr, după ce cercul K a fost înconjurat de q ori, punctele
se repetă. Lungimea l a unui arc de epicicloidd (fig. 19 ..5.19) este l = 8r(R + r): R; aria A
2
cuprinsă între cercul K şi arcul de epicicloidă este A= 1tY (3R + 2r).
R
y
y

19 ..5.19. · Epicicloida comună R :r = 3 19. .5.20. Cardioida

Cardioidil. Pentru r = R se obţine cardioida cu reprezentarea parametrică x = R (2 cos<p -

- cos 2cp) ; y = R(2 sin <p - sin 2<p). Prin eliminarea lui <p se obţine funcţia algebrică (x 2 +
+ yz - R2)2 = '4R2[(x - R)2 + y 2]. Lungimea l a curbei este l = 8R, iar aria este A = 6rtR1 ,
adică de şase ori aria cercului fix K. În sistemul de coordonate ~. '11· ecuaţia cardiodei este foarte
~implă: ;= x - R, 11 = y, astfel încît ~ = 2R cos <p (1- cos <p), ll = 2R sin <p (1 - cos cp).
In coordonate polare p, q), unde p = 2R( 1 - cos <p) cu cos i' = ;1 p = cos <p şi sin i' = l): p =-
=sin <p, ecuaţia în coordonate polare este p = 2R(l- cosi')·
Hipocicloidl. Spre deosebire de epicicloidă, o hipocicloidl este generatA. mecanic prin ros-
togolirea unui cerc k, fără alunecare pe partea interioarA. a unui cerc fix K. Pentru deducerea
ecuaţiei acestei curbe se consideră simetricul cercului mobil k faţA. de tangenta la cercul fix K.
542 Matematici superioare

Segmentele r şi a ca şi unghiul de rostogolire ~ îşi schimbâ semnul. Se obţine reprezentarea

parametricâ
R-,. (R
~ = (R- r) cos cp +a cos--- cp; y = - r) sm
. . R - ·r
cp- a sm - - - cp.
,. r
Pentru hipocicloida scurtată a < r, pentru cea alungită (fig. 19.5.21) a > r şi in cazut
hipocicloidei comune a = r. Curbele respective au virfuri rotunjite (minime în raport cu cercul
fix), bucle sau virfuri.
Forma hipocicloidei depinde de raportul
y R: r. ,Dacâ acest raport este un numâr întreg,
atunci curba se închide cînd cercul mobil par-
curge o datâ cercul fix. Dacâ acest raport este
raţional !!:. = ~ (m şi n primi), atunci curba se
r n
inchide dupâ ce cercul mobil a parcurs cercul fix
y

19.5.21. Hipocicloida alungitâ 19.5.22. Astroida

de nori. Pentru un raport!!..._ iraţional curba nu este inchisâ. Cînd R: r este un numâr întreg,
r
atunci hipocicloida are lungimea l = 8(R ..,..- r) şi aria porţiunii cuprinse între arcul de hipoci-
. . . 1tr2
clotdă ŞI cercul fix K este A = - (3R - 2r).
R
Astroidă. Această curbâ este o hipocicloidă comună cu 4r = R. Reprezentarea ei parame-
tricâ este x~'ir coss cp = R coss cp, y= 41' sinScp = R sinScp (s-a ţinut seama de sin 3cp = 3 sincp-
2
- 4 sin8 cp ·şi cos 3cp
1 . 1
= 4 cos8 cp - 3 cos cp). În coordonate carteziene se obţine ecuaţia~ 3 +
+ y3 = R3 (fig. 19.5.22).
Tractrice, lănţişor. Un 'punct greu P (fig. 19 . .5.23) aflat la capătul unui fir neextensibil
de lungime a, descrie o tractrice, atunci cînd celălalt capât al firului se mişcă de-a lungul
axei o~. În această mişcare firul este întins pe direcţia tangentei la curbâ, adică dy =
d~

= =t= y
}"a2 _ y2
Prin integrare se obţine ecuaţia ~=a In 1a± Y~
y
1 =F Va 2 - y2 =
= arg ch ~ =t= }"a2 - y 2 • Punctul A este un punct de întoarcere. Lungimea arcului l soco-
y
ti tă din punctul A este l = a In ~ .
y
CisoidA. Fie un cerc tangent la douâ paralele aflate la distanţa a. O secantă dusă prin punctul
de contact O al cercului cu una dintre paralele taie cercul şi cealaltâ paralelâ în punctele Q
Ca·lc-ulul diferenţial 5'13

şiR. Cisoida este locul geometric al punctelor P aflate pe secantele duse prin O astfel încît
OP = QR (fig. 19 ..5.24). Secanta mobilă formează cu axa Ox unghiul cp ; m = tgcp se ia drept
parametru al curbei. Punctul R are coordonatele x 1 = a şi y 1 = am; din (x - r) 2 + m 2 x 2 = .,s
pentru Q se obţin valorile x 11 = __a_, y 2 = ~ şi deci coordonatele punctului P:
1 + m 11 1 + m2
am' am3
x = x1 • - x1 = - - -11 ' y = y1 - y 11 = - - -11 · Parametrul se poate elimina din m 11 =
1+ m • 1+ m
+
= x: (a- x) şi 1 m 2 = a:(a- x),
obţinînd y 2 = x3 : (a- x). În coor-

y a

o
19. .5.23. Tractrice a = .5

19..5.24. Cisoida

donate polare · se obţine reprezentarea p2 = x 11 +y 2 =

a'm' sin2 cp ·
= - - - sau p = a ~--. Punctul O este un
1+m 2
cos <p
punct de întoarcere iar paralela x = a este. o asimptotă
a cisoidei. Aria A între curbă şi asimptotă este A
=~ 1ta2 , adică triplu! ariei cercului de rază ~.
4 2
Strofoidl. Fie într-un sistem de coordonate punctul
A (-a ; O) suportul unui fascicul. Pe o dreaptă din
fascicul care taie axa Oy în punctul B(O, b) se deter-
mină punctele P şi P' prin relaţia BP = BP' = OB.
Locul geometric al punctelor P şi P' se numeşte stro-
foidă (fig. 19. .5.2.5), b se elimină din ecuaţia dreptei

x y = !!._ x + b şi din condiţia (y - b) 11 + x 11 = b2 • Din

a
2
ya y a+ x
b = - - - rezultă - = --- . se obţine astfel
a+x x' a-x

AP' =(a-x) V + ::.

1 AP= (a+ x) V + ::
1 şi
deoarece 08j_AO, exprimînd puterea punctului A
faţă de cercul ·dus prin P'OP, seobţineAP· AP'=a2 •
Punctele strofoidei se transformă unul în celălalt prin
pol;;t.re (raze) reciproce. Se ia ca parametru m = tg <p =

19 ..5.2.5. Strofoida, suprafeţele colorate la fel sînt egale

 544 Mat ematici superioare

= !. , unde <peste unghiul dintre direcţia pozitivâ a axei Ox şi dreapta OP. Din ecuaţia

strofoidei se obţine m1
a +x
= - - - sau x = a·
(mi - 1)1
, y =
m2 - 1
am· - - - şi de aici ecuaţia
a - x m2 +1 1 m2 + 1
a'(m1 - 1) cos 2<p
in coordonate polare 'p2 = x1 + y2 = , adicâ p = - a - - - Punctul (0, O)
m2 + 1 cos <p

.Y y
a=2
C=~5

o X

~-

19. .5.26. Concoide: a) a= 2; c = 2; b) a= 2; c = 4; c) a= 2; c = 1,.5

este un punct dublu cu tangentele y =

= ± x. Dreapta x = a este asimptotâ.
Jumâtate din aria buclei este A'= a 1 -
- rca 2/4 şi jumâtate din aria cuprinsâ
între curbă. şi asimptotâ este A =
+
= a 1 rc a 1J4..
Concoide ale dreptelor. Fie într-un
sistem de axe de coordonate o paralelâ
la Oy dusâ la distanţa a. O dreaptâ
d usâ prin origine taie paralela x = a
în punctul Q. Punctele P ş~ P' aflate
pe OQ la dista!l ţa c de Q, de o parte şi
alta a acestui punct, genereazâ o concoid!.
Forma concoideil depinde de rapor-
tul segmentelor a şi c (fig. 19 . .5.26).
Pentru c = a, O este un ... punct de în-
toarcere; pentru c > O un punct dublu.
Paralela x = a este asimptotâ a ambelor
ramuri ale curbei. Dacâ <p este unghiul
fâcut de dreapta OQ cu axa Ox atiinci
punctul Q se va gâsi la distanţa PQ =
= _a_ de punctul O; în coordonate
cos <p
a-
polare se Qbţine ecuaţia p = - - ± c.
19 5.27. Spirala arhimedică, a = 2 cos <p
Calculul integral 5-4S

De aici rezultA. x = p cos ep = a ± c cos ep

şi y = p sin ep = a tg ep ± c sin ep. Prin
eliminarea funcţiilor trigonometrice se
obţine o ecuaţie algebricA. de gradul
patru: din (x - a) 2 = c2 cos2 ep şi x 2 +
a2 · 2ac
+ y2 = - -2 - ± - - - + c2 rezultA.
cos ep cos ep
(x - a} 1 (x 2 + y 2} = c2 (a±c cos ep} 2 =c2x 2 •

Spirale. Se numesc spirale curbele

ale cA.ror raze .vectoare r sînt funcţii uni-
voce de unghiul ep, r = f(ep}, unde ep va-
riazA. între O sau - oo şi + oo iar r(ep}
poate fi diferit de r( ep + 27t} . Dţ exem-
plu r = aep sau r = a ekr;.

Spirala lui Arhimede. În coordonate

polare aceastA. spiralA. (fig. 19.5.27} are
ecuaţia r = aep. Distanţa dintre punctele
P 1 , P 2 , ... care se gA-sesc pe aceeaşi rază
este consţantă şi egalA. cu 27ta deoarece
r 2 = a(ep + 27t) = aep + 27ta = r 1 + 27ta.
19.5.28. Spirala logaritmică Elementul de arc ds are valoarea ds =
V
= a 1+ ep 2 dep; lungimea arcului va fi deci
s = a c~l
)o
v1 + ep 2 dep = !!... <ep1 V1 + epf + arg sh ept>.
2

Pentru valori mari ale lui ep 1 , s ~ !!... epf. Aria unui sector determinat de două raze r 1 = aep1
2
a2
şi r2 = aep 2 este A = - (epl- epf).
6

Spirala' logaritmică. În coordonatele polare, această spirală are ecuaţia r = aek~, k >0.
Pentru valori negative ale lui ep curba se .. înfA.şoarA." tot mai strîns, cu raza vectoare descres-
cătoare, în jurul polului O (fig. 19.5.28); acesta este un pu,nct asimptotic.
Prin dedvare se poate vedea că orice dreaptA. care trece prin polul O taie spirala logarit-
mică sub acelaşi unghi -. 0 = arccotg k şi tangentele în punctele de intersecţie sînt paralele. Se
mai obţine
d · dr
___!:_ = r' = _r_ = rk sau dep = - ·
~ - ~-- ~
Cu ajutorul unei relaţii deduse în capitolul 20 se poate calcula lungimea arcului s:
2
ds = r2 + ( dr ) dep = Vr 2 + r k2 dep = r V(H- k
2 2) dep •
dep -

= _.!_ V(l + k2} dr sau s = _.!_ VT+"k2 (r2 - r 1).

k k

20. Calculul integral

20.1. Integrala definită
....... . 546 Cvadraturi ............... . .554
Integrala definită
ca limită . . 547 20.2. Integrala nedefinitA. ....... . 5.59
Proprietăţi ale integralei definite 549 Primitive .............•.... 5.59
 Matematici superioare

Integrarea prin părţi ....... . 561 Calculul lungimii curbelor şi al

Integrarea prin metoda · ariilor suprafeţelor .......... 581
substitutiei . ...... . ... . ... . 564 Integrale curbilinii şi integrale
Clase de funcţii elementare de suprafaţă .............. 583
integrabile ................. . 568 Aplicaţii ·în mecanică 586
Integrale ce nu pot fi expri-
mate prin funcţii elementare 573 20.4. Analiza vectorială. ........ 590
20.3. Integrarea funcţiilor de mai Cîmpuri .................. 590
multe variabile ............. . 573 Gradient şi potenţial ...... 592
1 ntegrale multiple (duble) ... . 574 Divergenţa şi teorema lui Gauss 594
Integrale multiple .. . ...... . 577 Rotorul si teorema lui Stokes 595
Calculul volumelor ......... . 578 Operator.,;_/ nabla, reguli de calcul 596

Calculul diferenţia! oferă. fizicianului şi inginerului mijloacele de a determina pentru o

traiectorie dată, viteza instantanee. Această. variaţie instantanee a unei mă.rimi fizice se mă.soară.
experimental. Astfel, calculul diferenţia/ serveşte la analiza proceselor fizice, descrise cu ajutorul
unei funcţii.
În fizica experimentală. se ridică lnsă şi problema determină.rii proprietă-ţilor unei funcţii,
cînd din experiment rezultă. valori ale derivatei acestei funcţii. A apă.rut astfel conceptul de
integrală.: denumirea rezultă. din ideea deducerii unei concluzii asupra întregului din concluzii
asupra pă-rţilor (lat. integer înseamnă întreg). După. cum calculul diferenţia! a apă.rut în legătură
cu problema tOtngentelor, aşa şi calculul integral a apă.rut legat de probleme de cvadratură., adică.
problema determină.rii ariei unei figuri cînd se cunoaşte curba care o mă-rgineşte. Denumirea
de cvadratură este legată. de presupunerea grecilor că. se pot calcula numai ariile acelor figuri
ce se pot transforma într-un pă.trat. Lunulele lui HIPPOCRATE arată. că. această. problemă. are
soluţii.

20.1. Integrala definită

ARHIMEDE (287-212 î.e.n.) a demonstrat că.aria segmentului de parabolă. ASB este 4/3
din aria triunghiului A BC (fig. 20. 1. 1) . Metoda 1ui Arhimede constă. în aproximarea ariei suprafeţei
prin suprafeţe cu aria cunoscută.. Johannes KEPLER (1571 - 1630) a obţinut prin descompu-
nerea suprafeţelor şi corpurilor în foarte multe pă.rţi, foarte mici, reguli utile pentru calculul
volumului butoaielor. Şi principiul lui CAVALIERI are la bază aceleaşi consideraţii. Aproape
toţi matematicienii de vază. din secolele 17 şi 18 s-au ocupat cu acest gen ·de probleme şi au
rezolvat unele probleme speciale cu ajutorul unor artificii. Este însă. meritul lui Isaac N:ewTON
( 1643 - 1727) şi al lui Gottfried Wilhelm LEIBNIZ ( 1646- 1716) de a recunoaşte că. dintr-un
anumit punct de vedere integrarea şi derivarea sint operaţii inverse; modul de scriere ilustrează
in mod genial această. idee. În acest mod a apă.rut noţiunea de integrală nedefinită care constituie
punctul de pornire în studiul funcţiilor integrabile. În deceniile ş !
secolele urmă.toare s-a dezvoltat noţiunea precisă' ·de integrală ~ 1
calculul integral a fost fundamentat in mod riguros. S-a putut
dovedi că. un calcul integral nu este numai un procedeu potrivit
pentru calculul ariilor ci şi pentru rezolvarea diverselor probleme
geometrice ca de exemplu , calculul lungimii arcelor, al volumelor sau
al suprafeţelor ce mă.rginesc corpur ~ rotunde ; de asemenea, calculul
integral serveşte la formularea matematică. a multor noţiuni din fizică.
ca centru de greutate, mome11tul forţei, lucru m ecanic potenţial. E JF-------1
Calculul integral a condus şi la lă-rgirea domeniului funcţiilor S
cunoscute; astfel s-au gă.sit unele funcţii reprezentate prin integrale
ce nu se pot exprima prin funcţii elementare.
Pornind de la problema cvadraturii, integrala definită. reprezintă.
intuitiv aria F!
a suprafeţei mă.rginite de segmentul ab al axei Ox,
de dreptele x = a şi x = b şi de porţiunea din curba definită. de
funcţia y = f(x) cuprinsă. intre punctele (a,J(a)) şi (b,f(b)). Se pre-
supune că. această. curbă. este continuă., fă.ră. salturi şi că. ia numai valori 20. 1. 1. Cvadratura seg-
PoZitive. Aria F!apare ca sumă. a unui numă.r mare de fişii mă.r- mentului de parabolă.
Calculul integ"al 54 7
---------------------------------------------------------------------------------
y y

X
o Llx b
20. 1.2. Aria mă.rginită. de curba
y = j(x} între x = a şi x = b

20.1.3. Sume integrale inferioară.

şi superioară.

ginite (fig. 20.1.2) de o porţiune foarte mică. a axei Ox, ~x. de paralele la axa Oy duse prin
extremită.ţile acestui segment şi de porţiunea corespunză.toare a curbei y = j(x). Semnul
~: j(x) dx (se citeşte integrală. de la a la b din j(x) dx) folosit pentru aria F~ a fost sugerat de

litera S ca iniţială. a cuvîntului sumă.. Integrala nu trebuie însă. privită. ca o sumă. infinită. de
pă.rţi deoarece în realitate ea se defineşte ca o limită..

Integrala definită ca limită

Limite ale sumelor integrale inferioare şi superioare. Se împarte intervalul (a, b} în n

intervale parţiale ~xt. i = 1, ... , n, de exemplu în n intervale egale ~x, n ~x = b - a. Per-
pendicularele ridicate pe Ox în extremităţile intervalului l::!..x, mărginesc o fîşie de lăţime l::!..x.
Se consideră dreptunghiuri de lăţime l::!..x avînd ca înălţime valoarea minimă. (mt), respectiv
maximă. (Mi) a funcţiei în intervalul l::!..x, .a căror arie va fi l::!..xmt, respectiv ~xMt. Atunci 1:!::!..xmt
este mai mică.şi 1:1::!..xMt este mai mare decît aria căutată (fig. 20.1.3). Aceste sume se numesc
sume integrale inferioară, respectiv superioară. Dacă. se trece la diviziunea mai fină, de exemplu
prin împărţirea intervalelor de diviziune în altele mai mici avînd intervalele de diviziune tot
egale, atunci valorile minime ale funcţiilor în aceste intervale sînt cel puţin egale cu ordonatele mi
şi valorile maxime cel mult egale cu Mt. Suma integrală inferioară creşte rămînînd însă mai
mică. decît~ şi suma superioară descreşte ră.mînînd mai mare decît F~. Sumele integrale infe-
rioa·re formează un şir monoton crescător mărginit superior iar sumele intţgrale superioare
formează. un şir monoton descrescător mărginit inferior. Cele două şiruri au deci limită. Ele vor
avea aceeaşi limită atunci cînd şirul diferenţelor lor 1:(Mt - mt) l::!..x tinde la zero cînd lungimea
intervalului de diviziune tinde la zero, l::!..x - t O şi numă.rul punctelor de diviziune n creşte nemăr-
ginit, n--. oo. În aceste condiţii se spune că. există integrala~: f(x) dx care este limita comună.
a şirurilor de sume integrale inferioare respectiv superioare. Pentru funcţiile continue, integrala
există întotdeauna.

lim
~__
L-"-~--
Î:
i=
m,l::!..x = lim
__• ________"_~
Î: M,!::!..x=F! = r
j(x) dx
__~__i_=_•_______________a______~ ~
A

2n Ipoteza privind pozitivitatea valorilor funcţiei,

făcută iniţial,
este de prisos .Pentru pă.rţi ale curbei
20. 1.4 . Integrala I = ~:Tt sin cp dep = care se găsesc
sub axa Ox, aria orientată ia valori ne-
gative deoarece termenii f( ţ) l::!..xt sînt negativi, j( ţ)
= O privită ca o arie fiind negativi şi l::!..xt pozitivi. Pe figură se poate vedea
că în cazul funcţiei sinus integrala acestei funcţii în
intervalul (0, 2it) este nulă. deoarece aria figurii mărginite de două bucle alăturate ale sinu-
soidei este nulă, cele două porţiuni de arie corespunzătoare fiecărei bucle avînd orientări di-
ferite (fig. 20.1.4).
548 Matematici superioaf'e

Definiţia analitică a integralei definite. Noţiunea de integrală. este independentă. de inter-

pretarea ei geometrică. ca arie. Fie f(x) o funcţie mărginită. în intervalul a ~ x ~ b. Se va
proceda din nou la împărţirea acestui interval in n intervale parţiale ll.x(, astfel încît cînd
n -+ <X>, cel mai mare dintre intervalele ll.x~ să. tindă. la zero. Deoarece o funcţie mărginită. nu
are neapărat ·un maxim sau un minim în acest interval parţial, la alcătuirea sumelor integrale
se va folosi marginea superioară. (supremum) Gt şi marginea inferioară. (infimum),g, a funcţiei
în intervalul considerat. Dacă. diferenţa l::(G,-g,) ll.x, tinde la zero cînd ll.xi-+ O, n-+ O, atunci
şirul sumelor superioare şi şirul sumelor inferioare au aceeaşi limită.. De ~menea orice şir F 11 =
n
= l:: f(~i) ll.x,, unde ~'este un punct oarecare din intervalulll.xc,convergecă.treaceeaşilimită..
i=l

n·
Dacă limita sumei Fn = l:: f(;f) ll.x, cind n-+ oo, ll.x,-+ Oexistă, Iim F,. = 1 şi este
i= l fl-+<X>
independentă de punctele de diviziune x, şi de punctele ;, din intervalele de diviziune ll.xc,
atunci funcţia f(x) se zice integrabilă in intervalul [a, b] şi limita 1 este integrala funcţiei
f(x) de la x = a la x = b.

Noţiunea de integrală. a fost introdusă. de matematicianul Bernhard RIEMANN ( 1826-1866);

o generalizare a acesteia este integt'ala Lebesgue. Mărimea x se numeşte vat'iabila de integt'a1'e;
valoarea 1 a integralei pentru aceeaşi funcţie f este independentă. de notaţia folosită. pentru
variabila de integrare.

Integrala definită. a· funcţiei

f(x) de la x = a la x = b

O funcţie continuă este integrabilă.

y
ConsideraţUle făcute râmîn valabile şi pentru func-
ţiicare au în intervalul închis [a, b] un numâr finit
de discontinuită.ţi , dar care sînt mârginite.

Ot'ice funcţie măt'ginittl în interoalul [a, b] cat'e a,-e

în acest interoal un număt' finit de discontinuittlţi este
i ntegt'abilă în acest intet'val.

Integrarea funcţiilor complicate, de exemplu a

unei funcţii care ia în intervalul O ~ x ~ 1 pentru
abscise raţionale valoarea 1 şi pentru abscise iraţio­
ţionale valoarea2, face obiectul teoriei măsurii (v. cap. 35). o fn-7Jh Xn· nh-a x

Exemplu. Pentru calculul ariei parabolei y = x2

între x = O şi x = a, se împarte intervalul [0, a] în 20.1.5. Aria mărginită. de parabola.
a y = x 2.
n intervale egale de lungime h = - (fig. 20.1.5). Cele
n
n puncte care servesc ca extremitate stîngă. a intervalelor de diviziune sînt x 0 := O, x 1 = h, .. .
••. , Xn- 1 = (n - 1) h iar cele n puncte care servesc ca extremitate dreaptă. x1 = h, x 2 = 2h, .. .
... , x,. = nh = a. Deoarece funcţia y = x2 este monoton c!:_eseătoare în intervalul [0, a], se
obţin sumele integrale inferioare E..n şi sumele superioare F #
f..n = O + 12· h2h + 22h2 · h + ··· + (n-1)2h2·h= Fn = 12 · h2 · h + 22. h2 · h + ... + n2h2· h =
= h3[12 + 22 + 32 + ... + (n - 1)2] = = h3[12 + 22 + 32 + ... + n2] =
= ha (n - 1) • n (2n - 1) = Jt,S n(n + 1) (2n + 1)
6 6

F11 = ~ 1· ( 1 +~) { +.;)

2
 Calculul integf'al .5-t9

P entru n - oo ce1e d ou ă ştrun · comună F

· · au linuta = a•
-3 . n h F,. F,.
.•
Deci aria mărginită de parabolă şi de dreptele x = O şi 6 5591
x = a este F
a•
= -. Pentru a = 6, F = 72 cm1 • Tabelul 12 63-
1
81-
1
3 2 4 4
alăturat arată variaţia sumelor integrale cînd n creşte.
1 9 9
24 67- 76-
4 16 16
49 17
48 69- 74-
8 64 64
. 1 225 33
96 70- 73-
16 256 256

Proprietăţi ale integralei definite

Dacă se schimbă limitele de integrare, atunci factorii !l.x, consideraţi ca lungimi de segmente
orientate îşi schimbă semnul. În consecinţă, se schimbă semnul fiecărei sume Fn = ~f(~c) !l.x,
şi cumj(~,) are acelaşi semn, rezultă că şi integrala îşi schimbă semnul.

La schimbayea limitelor de integrare, integrala îşi schimbă

se.mnul.

Descompunerea unei integrale intr-o sumă. Dacă funcţia f(x) este integrabilă în intervalul
[a, b] şi dacă c este un punct din acest interval, atunci c poate fi punct de diviziune în orice
diviziune a intervalului [a, b] şi deci fiecare sumă l:j(~c) !l.xc se poate descompune în două sume,
una corespunzătoare intervalului [a, c] şi cealaltă intervalului [c, b]. Cum limita unei sume este
egală cu suma limitelor, rezultă că integrala pe întreg intervalul [a, b] este egală cu suma inte-
gratelor pe intervalele [a, c] şi [c, b] .
Tot din proprietatea de aditivitate a limitei rezultă

~: [j(x) + g(x)] dx = ~:f(x) dx + ~:g(x) dx

lntegf'ala sumei funcţiilof' integf'abile j(x) şi g(x) este egală cu suma integf'alelOf' acestor
funcţii. ·

Descompunerea integralei într-o sumă prin descompunerea intervalului de integrare îşi

găseşte aplicaţiila calculul porţiunilor de arie pozitivă şi negativă, alegîndu-se ca punct c un
zero al funcţiei f(x), de exemplu
(27t (7t (27t
l = )o sin ep dep = )o sin ep dep + )7t sin ep dep = 2 - 2 = O.

Şi în cazul funcţiilor care prezintă salturi finite este

indicat să se împartă intervalul de integrare în două inter- 20.1.6. Integrala unei funcţii
vale, ca punct c fiind ales punctul în care funcţia prezintă discontinue
saltul (fig. 20.1.6) . Nu se poat~ face însă integrarea în inter-
vale care conţin puncte de discontinuitate cu salt infinit; ~:/(x) dx + ~: /(x) dx =
·
de exemplu, integrala ~ + 1 -dx nu are sens deoarece inter-
valul de integrare
-1 X
conţine punctul x = O în care
= ~:/(x) dx
 Matematici superioare

funcţia este nedefinită. Aceste cazuri se vor studia în subcapitolul despre integrale improprii.
Integrarea unei funcţii multiplicate cu un factor constant.
Dacă funcţia care se integrează este de forma cf(x), unde c
este un factor constant, atunci acesta poate fi dat în factor
cf(x) dx = c dx ~: ~:f(x)
în orice sumă ,I:cf(~f) tl.xf şi deci apare şi ca factor al limitei.

4 • ~ = 36.
3 3
Exemplu. ( 4x 2 dx = 4( x 2 dx =
Jo Jo3
- Teoreme de meClie a calculului integral. Orice funcţie continuă. y = f(x) îşi atinge într-un
interval închis [a, b] marginea superio~ră M şi marginea inferioară m. Dacă. funcţia ia numai
valori pozitive, atunci din definiţia integralei definite rezultă. inegalitatea

m(b - a) ~ ~:f(x) dx ~ M(b- a), y --------------------~-

adică. aria mărginită. de curbă. este cuprinsă între
ariile a două. dreptunghiuri m(b - a) şi M(b - a).
Trebuie deci să. existe o valoare (.L cu~rinsă. între m şi M
M
astfel încît (.L(b - a) să fie egal cu ~a f(x) dx (fig. 20. 1. 7).
Funcţia f(x) fiind continuă, există. un punct x = ~ din
f(~) şi ~:f(x) dx = (b-a)f(~).
X
[a, b] astfel încît (.L = deci a b
La fel ca în cazul teoremei lui Lagrange din calculul
diferenţiatpunctul ~ poate fi notat şi cu a (b - a). +e 20.1. 7. Teorema mediei din calculul
unde 6 este o valoare cuprinsă. între O şi 1. integral

~:f(x) dx=(b-a) /(~). unde ~e[a, b] \ ~:f(•) d• =(b-a) J[a+6 (b-a)], O.;6.;; 1
Daci funcţia f(x) este continui In inter valul [a, b] , atunci integrala ~:f(x) dx se poate
exprima ca ·produs Intre lungimea intervalului, b-a şi valoarea funcţiei Intr-un anumit
punct al intervalului.
Teorema de medie se foloseşte, de exemplu, pentru evaluarea integratelor rlef inite ale func-
ţiilor ce nu pot fi integrate prin metode elementare sau a căror integrare este dificilă. Dacă.
f(x), g(x), h(x) sînt funcţii integrabile pe intervalul a ~ x ~ b care satisfac inegalităţile
f(x) ~ g(x) ~ h(x), atunci

~: f(x) dx ~ ~: g(x) dx ~ ~: h(x) dx .

Exemplu . În intervalul O <; x~ _!.. funcţia 2
e - % , care nu poate fi integrată. prin metode
2
elementare, satisface inegalită.ţile x 2 ~e - %' ~---
1- 1 . Rezultă. 0 ,4.58 = ["'
.. x33]olf2 --
2 2 2
1 x2 +
= (l/ ( 1 - X dx~ fl/ e-%l dx ~ rl / ~ = (arctg 1X) 1/2 = 0 ,464.
Jo Jo 0 )
1 + x2 o
Integrala definită. mai satisface şi teorema a doua de medie pe care o enunţă.m fără de-
monstraţie.

Dacă funcţiile f(x) şi g(x) sînt cnntinue în intervalul închis [a, b] şi g(x) nu-şi schimbă semnul
în acest interval, atunci există un punct ; din intervalul [a, b] astfel încît

~:f(x) g(x) dx = f(~) ~: g(x) dx .

Integrarea ca operaţie inversă a derivirii. Dacă. se consideră. una din limitele de integrare,
de exemplu cea superioară., ca o variabilă x, atunci se poate defini funcţia ~(x) = ~:f(;) d;;
Calculul integral 5.51

r~+Â% • r%+Â%
dar ~(.x + Ll.x) -~(.x) = )x f(~) d~ iar din teorema lui Lagrange rezultă Jx f(~) d; =
~(.x + il.x)- ~(.x) ~x+Ax
=Ll.x · f(.x + 6 Ll.x) ;. deci = -1 f(~) d~ = f(.x + 6il.x). Funcţia f(.x)
Ll.X Ll.X X

fiind continuă,j(.x + 6ilx) tinde cătr~f(.x) + Ll.x) - ~(.x) = f(.x).

cînd Ll.x- O. Astfel Iim ~(.x
. . Ll.x Ax-o
Această relaţie exprim~ legătura fundamentală între calculul diferenţiat şi calculul integral.
Dacă funcţia f(.x) este continuă in intervalul considerat, atunci funcţia ~(.x) = ~:f(;) d;
este derivabilă in acest interval şi derivata ei va fi funcţia f(.x); ~'(.x) = ~
d.x
rzf(~) d;= /(.x).
Ja

Orice funcţie ~t.x) a cărei derivată

este funcţia f(.x) se numeşte primitivă a
lui f(.x). Două primitive <l>(.x) şi 'f'(.x) ale
aceleiaşi funcţii f(.x) au în intervalul de
integrare aceeaşi derivată. Derivata dife-
renţei Cl>(.x) - 'f'(.x) este deci, identic nulă.
Din teorema lui Lagrange din calculul dife 7
renţial rezultă insă că diferenţa ~(.x) - 'f'(.x)
trebuie să fie o constantă. Două primitive
diferă deci numai printr-o constantă.

Orice funcţie continuă f(.x) are o infini-

tate de primitive care .se deosebesc una de
cealaltă doar printr-o constantă aditivă.
Dacă ~(.x) # 'f'(.x) sînt două primitive ale
aceleiaşi funcţii f(.x) atunci ~(.x) = 'l"(.x) +
+ const.
Pe reprezentarea grafică a funcţiei ~(.x)
se obţine o familie de curbe paralele (fig.
20. 1.8). Prin cunoaşterea primitivelor se
cunosc toate funcţiile care au ca derivată
pe f(.x). Orice astfel de funcţie se numeşte
integrala nedefinită a funcţiei f(.x) şi se
scrie ~ f(.x) d.x.

~
1 1
y 20.1.8. Primitive: - .x 2 d.x =- .x 3 + C
i 12
C/Jfb)
Exemple. 1. Întegrala nedefinită a funcţiei f(.x) = J.xS
este <I>(.x) = ~: 3;2 d; = .x3 + C, deoa~ece derivata lui

.x3 este 3.x2 •

2. Derivata funcţiei sin .x este cos .x şi deci
integrala funcţiei cos .x este sin .x. Se obţine astfel
integrala nedefinită. ~ cos. .x d.x = sin .x + C.
b )( 3. Funcţia f(.x) = 2.x este derivata funcţiei ~(.x);
2

punînd condiţia ca aceasta să ia pentru .x = 1 va-

loarea <!>( 1) = 1, atunci se poate calcula constanta de
integrare corespunzăt~~ie integralei nedefinite ~ 2.x 2
d.x =

20. 1.9. Integrala definită ca diferenţă a ordonatelor

552 Matematici supeYioare

2 . 2 2 1 2 1
= -x3+C. Dar .,(1) = - 13+C= 1, adică. C = 1-- =-, de unde .,(x) = - x3 + - .
3 3 3 3 3 3

4.. Pentru funcţia .,(x) se cunoaşte derivata .,'(x) = 3x4 şi valoarea funcţiei .,(.5) = O.
Integrala nedefinit! va fi ( 3x4 dx = ~ x5 + C. Din condiţia iniţială. ~ ·55 + C =O rezultă.
J .5 .5
C = - 187.5. Funcţia .,(x) va fi .,(x) = ~ x5 - 187.5.
5

Legătura dintre integrala definită şi integrala nedefinită. Cunoaşterea integralei nedefinite

uşurează. calculul integralei definite. Fie .,(x) o primiti~ă.;a lui f(x) şi 'F'(x) = (~ f(~} d~ o altă.
. )4
primitivă., astfel incit 'F'(x) = .,(x) + C. Dar 'F'(a) = ~: f(~) d~ = O, astfel că. C = ' _ .,(a)

şi rezultă

(fig. 20.1.9).

[x3f3]'~= 2
2
Exemple. 1. ( x 2 dx = = 8/3- 1/3 = 7/3.
)t ~=1

7t

sin xL .'!. = sin (7</2) - sin ( - ~) = 1 - (- 1) = 2.

2

Integrale improprii. Integrala definită. ca limită. a sumelor :Ej(~c) ~, se numeşte integrală

proprie spre deosebire de integralele improprii. Integralele improprii apar în două. cazuri: cînd
funcţiaf(x) tinde la oo într-un punct p din intervalul de integrare şi cînd intervalul de integrare
este nemă.rginî.t. Integrala improprie se defineşte ca limită. a unui şir de integrale proprii. Se
restrînge intervalul de integrare în primul caz pînă. la p + e sau p- ~ şi în al doilea caz numai
pînă. la w Şi se studiază. comportarea valorilor I(e) şi I(w) cînd c-Oşi w- ± oo. Dacă. limita există,
atunci integrala improprie este convergentd, în caz contrar divergentd ..

Cazul funcţiil01' nemărginite în intervalul de integrare. În exemplul de mai jos funcţia care se
integrează. prezintă. un pol pentru x= O. Prin excluderea acestui punct, considerînd intervalul
de integrare [e, 1] e > O, se obţine o integrală. proprie I(e) şi se cercetează. limita lui l(e)
cînd e- 0:

~
1 -1d x = hml(e)
. . ~1 - 1d x = hm
= hm . [ - -1- ( 1 - ~ t-or )] .
o x« c~o c-+0 c x« c-+0 1 - a.

Existenţa limitei este determinată. de exponentul a.#: 1. Dacă. a. > 1, atunci el-ot are
exponent negativ şi diverge pentru ~ - O. Dimpotrivă. dacă. a. < 1, atunci el-ot tinde la zero
1
cînd e - O. Integrala improprie este convergentA. că.tre - - - ·
1- a.
2
Figura 20. 1.10 reprezintă. două. exemple pentru a. = - < 1 şi pentru a. = 2 > 1.
3
1 1
~
1
- dx = - -- · O < a. < 1
0
xot 1 - a. '
 Calculul integral 553

DaciJ, funcţia f(x) este mtlrginittl în intervalul J

a~x < p ~i limf(x) = oo, atunci daciJ, existtl Ot < 1
".-.p
K
_~i un K finit, astfel încît lf(x) 1 < în intervalul
(p- x)«
[a, p], atunci integrala improprie ~: f(x) dx . este con·
vergenttl în intervalul [a, p].

Dacă. există. un 0t < 1 şi un K fix, astfel încît

f(x) ~ K în intervalul [a, p], atunci folosind
IP-xlo:
rezultatul obţinut

(P f(x) dx = Iim (P-c f(x)dx ~ lim (P-c K o: 20. 1.10. Comportarea funcţiilor f(x) =
· )a c.-.0 )a c-+0 )a 1 P- x 1 = x- 2/ 3 şif(x) = x - 2 in vecinăta­
K 1 tea originii
=-- (p-a)-«.
1- Ot
Exemplu. Cu ajutorul primitivei se obţin

~
1 dx ~1-c dx 7t
--===- = lim = Iim arcsin( 1 - e) =
0 ~ 2 c-+0 0 ~ c-+0 2
Interval de integrare nemtlrginit. Diferenţa dintre cele două. tipuri de integrale improprii
reiese mai clar cu ajutorul aceluiaşi exemplu:

~
oo ---;;-
1 dx = Iim I(w) = Iim ~w -dx = Iim [ - -
1 - (w 1 -«- 1) ] .
1 % (1)-+ 00 ~00 1 %Cl ~00 1- Ot

Dacă. numărul pozitiv Ot este diferit de 1, atunci comportarea lui I(w) depinde de termenul
w 1-«; dacă. exponentul 1 - Ot este pozitiv, adică. Ot < 1, atunci cînd w- oo,w 1-o: creşte nemă.r-
1
ginit şi integrala este divergentă.; dacă. exponentul este negativ, adică. Ot > 1, atunci ----;=1
(a)

pentru w- OO· tinde la zero şi integrala converge către 1

- -- · 1c~ ~d• ~ 1
- - .; 0t > 11-
Ot - 1 . )1 % Ot - 1
Dactl f(x) este integrabiltl în orice subinterval finit din [a, oo] şi dactl existtl Ot > 1, astfel încît
funcţia x«f(x) este mtlrginită penru orice x pozitiv, x > a, atunci integrala improprie~~ f(x) dx
este convergenttl.

Dacă. K este o margine superioară. a funcţiei x«lf(x) 1. atunci deoarece Ot > 1, ţinîndu-se seama
găsit ~
00
1
de rezultatul ( lf(x) l dx = Iim (w lf(x) l dx Iim (w K« dx = Ka -« .
)a w-+ oo )a w-+ oo )a % 0t - 1
Şirul monoton crescător I(w) este de asemenea mărginit şi trebuie să aibă o limită..

~
1. + oo -dx
~ Iim ~w - dx

: ·"
-- = -- = Iim (arctg w - . 1
0 1 + x2 0 1 + x
Co>-+ oo 2
woo+- oo

- arctg O) =~ (fig. 20.1.11) . .

2
20.1.11. Aria aflată dedesubtul curbei
1
f(x) = - -
1 + x2
554 Matematici supe-rioare

Funcţia gama. Funcţia gama a apă.rut ca răspuns la urmă.toarea problemă.. Există. o funcţie
care pentru valorile întregi şi pozitive ale argumentului să. ia valorile O 1 = 1, 11= 1, 21= 1· 2 = 2,
31 = 1· 2 · 3 = 6, ... , n 1 = 1· 2 ····· n? Leonhard EULER {1707- 1783} a rezolvat această. problemă
cu ajutorul integratelor improprii. Adrien-Marie LEGENDRE ( 17.52- 1833) a denumit această
funcţie funcţia gama a lui Euler. Ea este de forma

r(.~) = ~;
00
e-ttz-1 dt.

Funcţia gama nu are zerouri în intervalul {- oo, + oo) şi este continuă. cu excepţia punctelor
O, -1, -2, ... în care admite poli de ordinul întîi (vezi cap. 5). Polii se pot recunoaşte mai
bine pe urmă.toarea definiţie a funcţiei r{x) dată. de Carl Friedrich GAUSS {1777- 18.5.5):

Din relaţia funcţională. r{x + 1} = xr{x} şi din valoarea r( 1) = 1 rezultă. pentru argumente
1ntregi ale funcţiei relaţia r(n + 1) = nr(n} = n 1

Funcţia gama r(x} = ~: e-'tz-1 dt, x>O

..n 1nZ-1
Definiţia lui Gauss r{x) = Iim , x:;i:O, -1, -2, ...
tJ-+oo x(x + 1} (x + 2) ... (x + n - 1)

rt·) ~ x-· .~ [( 1 + ;n~ + ~rJ

~
Ecuaţii funcţionale r(x + 1) = X r(x) ; r(x} r(l - x} =
sin ~x

r(~2 + x)r(~-
2
x ) =~:
~X COS
r(x) r(-x}=
-~

x sin ~x

Cvadrattui

Prin cvadratură se înţelege calculul ariei unei suprafeţe plane mă.rginite de curbe.

Aria delimitată de o curbă plană. Atunci cînd funcţia f(x) ia valori pozitive pentru orice x
în intervalul a ~ x ~ b, aria delimitată. de curba -'' = f(x}, x = a, y = b şi Ox este dată. de
b .
integral_a F = ~a f(x) dx. Dacă.· funcţia îşi schimbă. semnul între două. zerouri in intervalul
[a, b], atunci intervalul de integrare se descompune în aş3. fel încît integrala să. se descompună
într-o sumă. de termeni pozitivi şi negativi. Acestor termeni le corespund -arii orientate pozitiv
sau negativ. Neglijînd orientarea, aria totală. va fi dată. de suma valorilor absolute ale acestor
termeni.

Exemplul 1. Cvadratura parabolei lui Neil y = a ..[;â (fig. 20.1.12). F = a~: x 312 dx =

= _:_ a.Ji5. Dacă. se notează. cu h = a.Jiă, atunci F = _:_ gh, adică. aria F este cu~ gh mai mică
5 5 10
decît aria triunghiului dreptunghic cu baza g şi ipotenuza determinată. de punctele (0, O} şi (g; h}.

Exemplul2. Cvadratura curbei exponenţiale y = ez de la x = -a pînă. la x = b. Dacă

a. este finit, atunci [b ez dx = eb - _!_ . Pentru a.- - oo, F = eb, adică o valoare finită;
)-a e4
Calculul integral 555

X
a

20.1. 12. Aria aflată dedesubtul 20.1. 13. Aria dedesubtul curbei
ramurii pozitive a parabolei exponenţiale y = ez
lui Neil

' (b
pentru b = O, de exemplu, F = 1. Integrala improprie J-oo ez dx (fig. 20.1.13) este convergentă;
această suprafaţă care se întinde pînă la infinit are aria finită.

k2
Exemplul 3. Cvadratura hiperbolei echilatere y = - de la x = a pînă la x = b :
X

k2 ('' dx = k2 {In b - In a) ; F = k2 In.!!_ • În acest caz o curbă raţiona1ă mărgineşte o arie a

)a x a
cărei măsură este dată de un număr transcendent (fig. 20. 1.14).

.
Exemplul4. Cvadraturasinusoideiy =sinxdelax = Opînăl<l.x = 1t; )~ sinxdx=cosO-
. o
- cos 1t; F = 2. În acest caz o curbă transcendentă mărgineşte o suprafaţă cu aria dată de
un număr raţional.

20. 1. 14. Aria dedesubtul hiperbolei 20. 1. 15. Aria dedesubtul curbei
k2 x3 5 3
y = - Y = f(x) = - - - .x2 - - .x + 3
x 3 6 2
556 Matematici superioare

Exemplu l 5. Fie de calculat aria m~rginit~ de curba ce reprezint~ funcţia y = f(x) =

· x3 5 3
= - - - x2 - - x + 3, de axaOx şi de dreptele x = -3 şi ·x = 4 (fig. 20.1.15). Funcţia
3 6 2
. 3
are în intervalul -3 ~ x ~ 4 zerourile x1 = -2, x2 = - , x3 =:: 3. Neţinînd seama .de orien·
2
tarea suprafeţelor, aria c~utată este o sum~ a valorilor absolute ale integratelor pe intervalul
determinat de zerourile succesive :

~
xa 5 3 ) x4 5 3
-
{ 3
- - x2 - - x + 3 dx = F(x) = - - - x3 -- x2 + 3x,
6 2 12 18 4 .
3

~=: f(x) dx + ~~~~(x) dx 1 + ~~

3
F = 1 1

2
3 f( x) dx 1 + 1~: f(x) dx 1 =
3

= 1F(x) 1=: + 1F(x) ~~2 + 1F(x) 1: + 1F(x) 1: =-

2
= 1- 5,4H + 1,51 + 12,297 + 5,4441 + 1 1,5- 2,2971 + 13,556- 1,51 =

= 1- 3,944 1 + 17,741 1 + 1 - 0,7971 + 12,0561 = 14,358.

Cu ajutorul calculului integral se pot deduce unele formule de calcul pentru arii cunoscute
din geometrie.

Exemplull. Aria trapezului. Se cere aria suprafeţei determinate de dreptele y = mx + aj

axa Ox şi _d reptele x = O şi x = h.

~
l m h
(mx + a) dx = - h2 + ah = - (mh + 2a).
o 2 2

Dacă se notează mh + a = b (fig. 20. 1. 16), atunci se obţine binecunoscuta formulă a ariei
h
trapezulni A ·= - (a + b).
2

a
20. 1. 16. Aria trapezului 20.1.17. Aria cercului şi aria elipsei

E xemplul 2. A ria cercului. Un sfert din aria cercului A (fig. 20. 1.17) este m~rginită de arcul
y = ~r 2 - x 2 şi de dreptele x = O şi y = O. Substituind x = r sin <p , d x=r cos <p d<p, se obţine
re
- 1 A = ~" ~r 2 = ~n/2 r 2 cos2 <p d<p =-[sin
7tY2
- x2 dx r2 <p cos <p + <p]02 =- sau A = 2
7tY •
4 o o 2 . 2 2 4
Calcu.lul integral

Exemplul3. Aria elips~i. Un sfert din aria elipsei (fig. 20.1.17) se g!seşte dedesubtul arcului
y = .!!._ .Ja2 - x2 între punctele x = O· şi x = a. Din reprezentarea parametrică. a elipsei x =
a
= a sin ep, y = b cos ep se obţine dx = a cos ep dep şi deci:

-1 F = ~2 ab cos2 ep dep = -7t ab, adică. F = 1tab.

4 o 4

Arii mărginite de două curbe. Dacă. o porţiune de suprafaţă. este mă-rginită. de două. curbe
care se intersectează., atunci aria ei se calculează. ca diferenţă. a ariilor care se află. dedesubtul
fiecă.reia din cele două. curbe. Limitele de integrare sînt date de abscisele x1 şi x2 a două. puncte
de intersecţie consecutive (fig. 20.1.18); orientarea pă-rţilor de arie nu se ia în seamă. Integrala.
(%• g(x) dx ne dă. aria mă-rginită. de curba g(x); integrala (x• h(x) dx ne dă. aria mlhginită. de
~ ~
curba h(x). Aria F a suprafeţei închise între cele două. y
curbe este diferenţa celor două. integrale F = ~~:: g(x) dx-
- ~:: h(x) dx j. Cum ambele integrale au aceleaşi limite, ele
se pot scrie sub forma unei singure integrale. Dacă. între
cele două. abscise x1 şi x2 există. porţiuni de curbă şi deci
şi de suprafaţă care se g!sesc sub axa Ox, atunci se X
presupune figura 20.1.18 translatată. de-a lungul axei Oy
xz
Aria mărginită de
= ~~::
20.1.18. Aria delimitată. de două.
două.curbe F [g(x) - h(x}]dxl curbe
1
pînă porţiunea de suprafaţă. se g!seşte în întregime deasupra axei Ox. Cum ambele
ce
funcţii se modifică numai cu o constantă. aditivă, aceasta nu afectează rezultatul final
red ucîndu-se prin scădere .
Exemplul 1. Curbele ce reprezintă. funcţiile y 2 = 9x şi
y = x 2 - 4x + 6 (fig. 20.1.19) se intersectează în punctele
( 1; 3) şi (4; 6). Pentru g(x} - h(x} se obţine g(..t} - h(x} =
1
('' -2
= (3 ..{;- x 2
+ 4x - 6), adică. pentru aria F = )t (3x

_ .x 2 + 4.x _ 6) d .x = [2.x rx- f .x 3 + 2.x 2 · - 6~]: = j.

1m .
~~~~~----~~~~----~1m
X

20. 1.20. Seceră

20. 1.19. Aria mărginită de curbele y 2 = 9.x şi y =.x2 -4.x + 6

E.xemplul .2. Lama unei seceri (fig. 20.1.20) se confecţionează. din tablă de 10 mm. Ca.re
este greutatea lamei dacă. muchia ei superioară este un arc de cerc şi muchia inferioară un arc
de parabolă. (densitatea materialului fiind y = 7,8 gfcm3 ) iar dimensiunile sînt cele de pe figură.
.5.58 Matematici superioare

Greutatea G se obţine ca produsul dintre aria secţiunii, grosime şi densî.tate: G = F · s · y. Aria

secţiunii F se va calcula cu ajutorul calculului integral. În sistemul de coordonate ales, ecuaţia
cercului este .x2 + (y-d) 2 = r 2 şi cea a parabolei y = a.x2 + C; se vor scrie .x2 + (y + 8)2 =
. ~ . ~

~
.J
= 100 respectiv y = - - + 1. Deoarece g(.x) - h(.x) = 100 - .x2 - 8 + - - 1, se obti-
~ .
ne pentru aria secţiunii

F = 2(
)o
6
(.J 100 - .x2 +~-
36
9)d.x = 21 _!_2 • 100 arcsin ~
100
+

+ .x ,J100- .x +--
.x3 9.x 16 =
2
2 [ - 1 (100 · 0,643.5 + 48)- .52] = 8,36.
108 o 2 .

kg
Lama secerei are deci aria 836 dm 2 şi greutatea G = 836 dm~ · 0,1 dm · 7,8 - - =
dm3
= 6.52kg.

Integrarea grafică. După cum pentru o curbă plană oarecare se poate găsi grafic curba ce
reprezintă deriva ta ei, la fel se poate proceda şi invers: fiind dată reprezentarea grafică a derivatei,
se poate construi curba integrală corespunzătoare. Din familia de curbe integrale se va alege
apoi aceea care satisface · anumite condiţii iniţiale dinainte date şi anume cea care trece prin
punctul P 0 (cu .x 0 = 1, y 0 = 0) . Fiecare ordonată a curbei derivatej(.x) reprezintă panta tangentei
în punctul corespunzător la curba integrală construită. Dacă se proiectează ordonataj(x 0 ) = f( 1)
pe axa Oy şi se uneşte punctul obţinut B 0 cu punctul A (- 1 ; O), atunci deoarece tg ~o = B
00

1
y dreapta determinată de A şi B 0
= f( 1),
determină direcţia curbei integrale în
punctul P 0 • O paralelă la această
direcţie prin punctul P 0 este tangentă
la curba integrală şi aproximează a-
ceastă curbă într-o vecinătate destul
de mică a lui P 0 • Cum nu se cunosc
şi alte puncte ale curbei, se duce o pa-
ralelă la axa Oy prin mijlocul inter-
valului [.x 0 , .x1] şi se translatează direcţia
tangentei în punctul P 1 astfel încît să
A intersecteze tangenta la P 0 pe această
x paralelă. Se obţine o linie poligonală
care aproximează curba integrală (fig.
f(1)=0 20.1.21). Descrierea curbei integrale a
unei curbe date se poate face mecanic
cu ajutorul unor instrumente speciale.

Planimetrul. Planimetrul este un

20.1.21. Integrarea grafică aparat care determină ariile -suprafeţelor
plane prin parcurgerea curbei plane
care le limitează. Aceste aparate se folosesc în special pentru obţinerea ariilor unor
suprafeţe pentru care există desene sau planuri micşorate la scară şi ale căror perimetre
nu sînt exprimate an~litic prin funcţii. Bara mobilă 1 cu creionul mobil S se pot mişca
în jurul punctului A. In cazul planimetrului liniar, A se găseşte pe o dreaptă iar în cazul plani-
metrului polar (fig. 20. 1.22) pe un cerc astfel încît A este legat printr-un braţ polar de lungime R
cu polul fix O. Pe. o axă paralelă cu braţul mobil se găseşte o rotiţă de înregistrări cu diametru! d.
Numărul de rotaţii ale acesteia n pot fi citite pe o scală. Pe figură se poate vedea principiul
funcţionării planimetrului. Între braţul polar R , lungimea l = AS şi raza vectoare r = OS
există relaţia r 2= R+l 2 + 2Rl cos ~ = R2 + l2 + 2Z(p + q) (dedusă din teorema .cosinusurilor).
Dacă planul rotiţei de înregistrare M trece prin pol , atunci p= O şi g2 = R 2 + 12 + 2lq; seg-
mentul g se numeşte rază a cercului de bază a cărui arie este G = 1tg2 • De aici rezultă că 2lp =
Calculul integ1'al 5.59

= "2 - g2. Mişcarea lui S în punctul

vecin sl se poate descompune într-o
componentă. tangenţială r dep şi într-o
componentă radială. dr. La o parcur-
gere totală a perimetrului curbei care
se măsoară, suma componentelor ra-
diale este nulă şi nu va produce nici
o rotaţie a rotiţei de înregistrare.
La o rotaţie de unghi dep triun-
ghiul OSA nu se modifică şi rotiţa se
deplasează perpendicular la distanţa
OM =a cu a dep şi în acelaşi timp
se rostogoleşte în jurul segmentului
du = a dep cos~ = a cos~ dep= ep dep =
= _!_ (_!_ r2 dep
- 2
g2 dep) perpen-
l 2 2
dicular pe axa sa.
În coordonate polare r, ep se 20.1.22. Planimetru polar
obţine pentru aria porţiunii de supra-

faţă. între ep = ep 1 şi ep1 = ep 2 valoarea_!_ tr 2

dep = lu + 2 g2 (ep 2 - ep 1). Prin menţinerea în jurul
. 2 j 2
segmentului u, rotlţa de înregistrare a făcut n = J:.. rotaţii.
Cînd întreaga suprafaţă a fost
rtd
înconjurată, ep1 = ep 2 şi se obţine F = In rtd = kn, unde s-a introdus constanta k = lrtd
Unele planimetre s-au construit astfel încît k = 100 cm 2 • Dacă polul se găseşte în interiorul
suprafeţei F, atunci F = G + kn. Constanta planimetrului G = rtg2 se determină experimental
înainte de măsurare.
Alte procedee pentru calculul aproximativ al integratelor se găsesc în capitolul ,.Metode
de calcul".

20.2. Integrala nedefinită

Pentru a aplica relaţia dintre integrala definită şi cea nedefinită este necesară cunoaşterea
primitivei. Primitivele se deduc cu ajutorul observaţiei că integrarea este oper~ţia inversă
a derivării.

Primitive

Primitivele se obţin , făcînd abstracţie de o constantă aditivă, din formulele obţinute pentru
derivatele funcţiilor . Dacă se ştie că derivata unei funcţii <ll(x) este funcţiaf(x), atunci <ll(x) + C =
= . ~f(x) dx. Formulele obţinute nu sînt valabile decit pentru valori ale lui x pentru care atît funcţia

de sub semnul integralei cît 'şi integrala ~(x) sînt definite, de exemplu integrala ~ d: = ln ICxl =

= ln 1xl+ C este definită numai pentru valori ale h;i x diferi te de zero ; însă poate fi extinsă pentru
valori negative cînd constanta Care acelaşi semn cu x, adică cînd ln ICxl = ln (IC!Ix!) = In lxl +
+In 1 C 1 = In 1 x 1 + C. Punctul x = O nu poate însă aparţine intervalului de integrare.
.560 Matematici superioare

Tabela primitivelor

~ dx = x + C

( dx
) -; = In jcxj = In 1 x 1 + C

(a~ dx = ~ + C = az loga e + C cu O < a :F 1

) In a
lr

~ cos x dx ~ sin x dx .
~
dx
- -
cos2 x
= tgx + C
= sin x + C
•
- . •

11
1
~ sin
dx
- -2 - =
x
= - cos x + C

-cotg x + ·C
.,
1
•
III
-,-r 1

~ ch x dx = sh x + C
' ~ sh x dx = c~ x + C
• III - 1

• •• :1-- •
J .

~ ~
dx oi .
dx
- - = thx+C 11 ~ t•· - - - = - chx + C '1

ch2 x =-= sh2 x

( ~2 = arcsin x + C = -arccos x + C, pentru 1 x 1 < 1 numai valori principale

) 1- x

~
dx
- -- = arctg x + C = - arccotg x + C'

(p+
)
1 + x2

f x2
= argshx + C = lnj x + ~ 1+ C
~
- 1!
oi
•
•
-•• ,....
.....
•
11
r
( dx = arg ch 1 x 1 +C= lnl x ± ~ 1+ C pentru 1 x 1 > 1 •
=-

) ±.Jx2 - 1

~{ = arg th x + C = In V + C', pentru 1X 1 < 1

~ 1- •'
= arg cth X + el = In Vx-=--1
lf%+1 + C~, pentru lx l >
..
1

xn+l

exponenţi
Formula pentru integrala unei puteri

reali n =1= - 1.
~ xn dx = - - - + C este
n + l
valabilă pentru orice

~ x3 dx = ~ : : = ~ x- 3 dx
4 x- 2 1
Exemple. 1. x + C. 2. - + C =- - + C.
4 -2 2x 2
x-(r-1)
3. ( dx = ( x-r dx = x-r+l +C= + C = - - - - - - + C; (r :F 1).
) xr ) -r + 1 -(r- 1) (r- 1) x<r-1)
4
1 -3

~
4. ~r-
r x dx = ~ x -3 dx = -x + C = -...3 ~n
r x4 + C = -3 x ~r-
r x + C.
4 4
3
Calculul integral .561

m m
1

6. ( .dx
) Y?
= ( x-
)
f dx = x13 + C = 3y-; + C.
3

7. ~ (.5x 8
+ 4x 2
- 3x + 2) dx = .5 ~ x 3 dx + 4 ~ x2 dx - 3 ~ x dx + 2 ~ dx
.5 4 3
=- x' + - x~ - - x 2 + 2x + C,
4 3 2
unde C este suma constantelor de integrare.

8. ( (ax 2 + _!_- .!!._ + --1- 2) dx = !!.. x 3 + In 1 x 1 + .!!._ + arctg x + C.

) X x2 1+ x 3 X

(
9. )
x3 + 2x2 -
x
X + 3
dx = J( xl 2
+ 2x -
3)
1 + -; dx =
x3
J
+ x 2 - x + 3ln 1 x 1 + C.

10. +Ţ
~ -.- 1t
( cos x - sin x + - -1-
COS
2
X
) dx = [ sin x + cos x + tg x ] + n/4 =
- Tt/4

Integrarea prin părţi

Integrarea prin părţi este o metodă prin care determinarea unei integrale se reduce la deter-
minarea altei integrale de regulă mai simplă. Această metodă se recomandă atunci cînd funcţia
de sub semnul integralei se poate reprezenta ca un produs de două funcţii astfel încît pentru una
dintre ele se cunoaşte integrala. Regula de integrare prin părţi se deduce din regula de derivare
d(uv) du dv
a unui produs - - = v - + u - . Integrînd membru cu membru, se obţine
dx dx dx

~
d(uv)
- - dx = Utl = ~V du dx + ~ U -dv dx
-
dx dx dx

Integrarea prin părţi ~ u dv = uv - ~v du ~ uv'dx= uv- ~ u'v dx

Prin acest procedeu de integrare funcţia de sub semnul integralei se descompune într-un
produs uv' de două funcţii u şi v' astfel încît integrala factorului v' să ~ie cunoscută şi integrala
funcţiei u'v să se poată determina mai uşor.

Exemplu. Pentru a calcula integrala .~ x & dx se consideră tţ = x şi v' = ez. De aici se

obţine u' = 1 şi v = ez. Din regula de integrare prin părţi rezultă

~x& dx = x ez - ~ ez dx = x ez - ez + C = eZ(x - 1) + C.
-'62 Matematici supet'ioat'e

Formule de recurenţă. Integrala ~ x 8 ez dx nu poate fi calculat~ folosind o singur~ dat~ for-

mula de integrare prin p~rţi. În acest caz şi în alte cazuri asem~nMoare se poate întîmpla ca prin
aplicarea metodei de integrare prin p~rţi, succesiv s~ se poat~ deduce integrala calculaU după
un num~r finit de paşi. Pentru cazul menţionat se obţine astfel o formul~ de recurenţ~.

1. ~ x• e" dx ~ x• e" - "~ x,._ e" dx 1

i" intreg. j
Deoarece funcţia exponenţial~ ez este egal~ cu deriva ta ei; se recomand~ pentru funcţia xn ez
descompunerea u = xn, v' = e:z;; se obţin v = ex, uv = xnez şi u'v = nxn-1 ez, de unde rezultă
formulele de recurenţ~ menţionate.

= (x 2 - 2x + 2) ez + e 1 unde e 1 = -2e

2. ~ xn sin x dx = - x• cos x + n ~ xfl-1 cos x dx

n întreg
pozitiv
~ x" cos x dx = + x" sin x - n ~ xfl-1 sin x dx

Şi în acest caz scrierea sub form~ de produs a funcţiei de sub semnul integ-ralei apare ca o
consecinţă logic~ a faptului că integralele funcţiilor sin x şi cos x sînt cunoscute.

Exemple. 1. ~ x 2 sin x dx = -x2 cos x - ~ ( -2x cos x) dx = -x2 cos x + 2 ~ xcos x dx =

= -x2 cosx + 2 ( xsinx- ~sin x dx )= -x2cosx + 2(xsinx + cosx + e)=

= - x 2 cos x + 2x sin x + 2 cos x + 2e.

2. ~ xs cos x dx = x 8 sin x - 3 ~x 2
sinx d x = 1x3 sinx - 3( -x2 cosx + 2x sin x +
+ 2 COS X+ 2e) = x 3 sin X + 3x2 cos X - 6x sin X - 6 COS X - 6e.

3. ~(In x)" dx = x(ln x)" - n ~ (ln x)1•-1 dx n întreg, n =F - 1

Funcţia de sub semnul integralei se consider~ în acest caz scrisă sub forma 1 ·(In x)", adică
1
v' = 1 şi (In x),. = u; se obţine astfel v = x şi u' = n(ln x)n-1 · - iar produsul vu' = n(ln x)n-1.
X
Cînd exponent ul n este un număr natural la a (n- 1)-a integra re apare integrala
~ ln x dx în care funcţia In x poate · fi scrisă din nou ca un produs 1 · In x şi se obţine
Calculul inte~ral 563

~ 1. In x dx = x In x- ~x ~ = x In x+ x + C. Pentru n = -1 se obţine logaritmul integral

(vezi cap. 21).

~
xfl+1 ~ xn xn+1 ( 1 )
4. xnlnxdx=lnx· - - - - - - - dx = - - - In x - - - - n~-1
n+1 n+1 n+l n+1

Alegînd ca şi în exemplul precedent u = In x şi v' = x 11 , se obţine vu' =

x_ şi
xn+l . _!_ = _ _
n + 1 x n + 1
deci în integrala nou obţinută In x nu mai apare ; în acest caz nu se mai obţine o formulă de
recurenţă.

cos x sin11- 1x n- 1 ~
5. ~ sin• x dx = - + --- sin 11 1
- x dx
n n n întreg
sin x cos11 - 1 x 1 ~ n~O
~costa x dx = ------ + --- n -
cosn-s x dx
n n

Funcţia de sub semnul integralei, de exemplu sin11 x se descompune în produsul sin x ·sin11 - 1 x;
se notează u = sinn-1 x, v' = sin x şi se găseşte v = -cos x, u' = (n - 1) sin11- 2 x cos x ,
de unde u'v = - (n - 1) sin11 - 2 x cos2 x = - (n- 1) sin11 - 2 x( 1 - sin2 x) = - (n - 1) sin 11 - 2 x +
+ (n - 1) sin11 x. Astfel ~ sin 11
x dx = -sin 11 - lx cos x + (n - 1) ~ sin 11 2
- x dx - (n-

- 1) ~ sin 11
x dx sau ( 1+ n - 1)~ sin 11
x dx = -si~n-1 x cos x + (n- 1) i sin11- 2 x dx. Împăr­
ţind în ambele părţi cu n, se obţine prima formulă de recurenţă. În mod analog se
deduce şi a doua formulă.

( cos x sin x 1 ( d sin

COS X X X
Exemple. 1. ) sin2 x dx = - + Î) x = --- - + -- + c.
2 2 2

2. ~:rt cos2 x dx = f [sin x cos x + x J:rt = 7t.

3. ( cos 3 x dx = _!_sin x cos2 x + ~ (cos x dx = _!_sin x cos2 x +

) 3 3 ) 3

+ ~ sin x + C = _!_ sin x (cos2 x + 2) + C.

3 3

4. ~:rt sin3 x dx = - ~ [cos x (sin 2 x + 2) J:r. = O.

Produsul lui Wallis. Ultima formulă de recurenţă se poate folosi pentru obţinerea unei re-
prezentări a lui~ , reprezentare ce pare să fi fost cunoscută matematicianului englez John
2
WALLIS ( 1616-1703). Cum în intervalul O ~ x < ~ orice valoare a lui sin x este mai mică
2
564 Matematici superioare

decît 1, rezultă pentru orice număr natural k > 1 inegalitatea sin2k+l x ~ sin2k x ~ sin2k-lx.
Cu ajutorul formulei de recurenţă se obţine:
1t 1t

~
2 sin2k x dx = 2k-
- - -1 ~2 sin2 k - 2x dx =
(2k - 1) (2k - 3) ... 7t

o 2k o 2k(2k- 2) ... 2 2
1t 1t

~o
2 sin2 k + l xdx = - 2k
-- ~2 sin 2k-l xdx =
2k(2k- 2) ... 2
2k + 1 o (2k + 1) (2k - 1) ... 3
şi deci

--
2. -
4 ...-2k
- - < ___
1· 3 ... . (2k
. :. ___
- 1).:. _ 7t ~ ___ __
2 • 4 ... (2k - 2)
__:_ _..:...

3. 5 ... (2k + 1) 2. 4 ... 2k 2 3. 5 ... (2k - 1)

1 ~ (2k ~ 2k
2
+ 1) [ 1· 3 ... (2k - 1) ] 7t + 1 = 1 + _.!__ •
2 . 4 ... 2k 2 2k 2k

1 2
2k) = rezultă
1 1 3 2
Deoarece 1im ( 1 + 1, Iim (2k + 1) [ ' ... ( k - ) ] _:: = 1.
k-Ht:> k--*00 2 ·4 ... 2k 2

7t ~...~l 22 • 42 ... (2k)2 -.L~ ----=:r

Produsul 1ui W allis liln --------------~~----­
2 k'"*oo t2 · 3 • 52 ... (2k- 1) 2 (2k
2 1) +
Pentru k = 10 se obţine valoarea aproximativă 7t ~ 1,5339 sau 1t ~ 3,0678.
2

Metoda substituţiei

neori o integrală sepoate calcula mult mai simplu cînd se substituie variabila x printr-o
altă variabilă z legată de x printr-o relaţie x = cp(z). Odată cu transformarea lui x în z trebuie
considerată şi transformarea diferenţialei dx în dz.

Integrarea unei funcţii f[cp(x)], unde cp(x) este o funcţie liniară cp(x) = mx + n. Se face
dz
substituţia cp(x) = mx +n = z şi se obţine m dx = dz sau dx Această metodă este
m
recomandabilă atunci cînd f(x) poate fi integrată.

~
dz
E xemple. 1. Pentru a calcula (ax + b) 6 dx se face substituţia tu+ b = z, dx =
a
şi se obţine

~(ax + b)5dx = ~ ·~z5dz=

6~ -(ax+b) + C.
6
a z& + C =
6

(
2. În cazul integralei) ...j3x - i dx se face substituţia 3x - 4 = z, dx = Jdz astfel încît

- - 1 - l 2 ~ 2 2
( .../Jx - 4 dx = - .../ z dz = - . - · z 2 +C = - z ..[i + C = - (3x- 4) .../3x- 4 + C.
) J 3 3 9 9
Calculul integral 365

3. Prin substituţia wt +~= z, dt = ~ se calculează integrala

2 w

~ sin ( wt + ~) dt = : ~ sin z dz = - : cos z + C = - : cos ( <.>t + ~) + C.

4. La calculul integralei ~ e- 3X dx se face substituţia -3x = z. dx = - :z şi se ob·

ţine

~ e- 3x dx = - ~ ~ ez dz = - ~ ez + C = - ~ e-az + C.

Integrale de forma ( cp'(x) dx. În acest caz se face substituţia cp(x) = z cu q1(x) dx = dz
cp(x) J
Sau d ....... __ _ dz .
ŞI se o b ţine astfel integrala ~ -dz
z = ( cp'(x) dx = In 1<p(x) 1 C +
cp'(x)
= ln (cz) = ln 1z 1 C. + cp(x) J
De exemplu pentru cp(x) = x 11 + a, cp'(x) = nx11- 1 în cazul integralei ( xn-l dx se
Jxn +a
consideră xn- l astfel se obţine
n

~
xn-l 1 ~ nxn-1 1
- - - dx =- - - dx == - In f x 11 + a 1+C
x 11 +a n x 11 +a n

~
· 3x2 - 4
Exemple. 1. . dx = ln [c(x 3 - 4x + 7)] = In 1 x 3 - 4x + 7 1 + C.
x 3
- 4x + 7

~ = -1 ~ -4x- dx = -1
3 3
2. -x- dx ln [c(x4 - 5)] = -1 1n 1 x4 - 5j + C.
x4 - 5 4 x4 - 5 4 4

3. (
3
-
5
x dx = 3 ( ~ - ~ ( ~ dx = 3 arctg x
5
-ln (l + x2) + C.
J1 + x2 J1 +
x2 2 J 1 + x2 2

1 . 1
Cînd funcţia de sub semnul integralei este - - - =- pri~ amrlificare cu X +N
,.jx + a
2 2
N
se obţine

x + N 1+ ..:_ 1+ x
+ N)
(x N N ,.jx2 + a2
N (x + N)
- - - =--- = ---'-::===
N x + N x + N x + -J x2 + a 2

Numărătorul fracţiei obţinute este derivata numitorului, astfel încît funcţia obţinută este
integrabilă.

..
1+ X

~
dx ~ -J xz + a2
--~== dx = ln 1 x + ~ x2 + a2 1 + C
~= x+.Jx2 + a2
.566 Matematici superioare

Integrarea funcţiilor tg x, cotg x, th x ~i cth x. Aceste funcţii pot fi scrise ca ra-

poarte de funcţii în care funcţia de la numărător este derivata funcţiei de la numitor,
de exemplu: ( tg x dx = - ( -sin x dx = - ln [c(cos x)] = - In 1 cos x 1 + C.
) ) COS X

~ tg X dx = -ln 1 cos X 1+ C ~ arctg x dx = x arctg x - In 1 .j 1 + x2 1 + C

~ cotg x dx = ln 1 sin x 1 + C ~ arccotg x dx =x arccotg x+ln 1 ~ 1 + C

~ th x dx = ln 1ch x 1 + C ~ argth x dx = x argth x + ln 1 ~ 1 + C, 1 x 1< 1

~ cth x dx = In 1sh x 1+ C ~ argcth x dx = x argcth x + In 1 .jx 2 - 1 1 + C, 1 x 1> 1

Integrarea funcţiilor arctg x, arccotg x, argth x, argcth x. Prin integrare prin părţi se obţine

o in~rală de forma ( <p'(x) dx; de exemplu arctg x se porneşte ca 1· arctg x şi se consideră

) <p(x)
1
. . d u-se v = x , u 1 = - -- . , 1 - 2x p . .
u = arctg x
•
Şl v 1 = 1, o b ţinm Şl vu = - - - · nn mtegrare se
1, + x 2 2 1 + x2
obţine J arctg x dx = x arctg x - _.!. ( ~2 dx
2)l + x
= x arctg x - ln 1 .j 1 + x 2 l + C.

În mod analog se obţin şi celelalte integrale.

Integrale de forma sf[<p(x)] <p'(x) dx cu <p 1 (x) =F o. Şi în acest caz, substituţia <p(x) = z,

integrală simplă integrabilă. De exemplu, pentru calcularea

1
<p (x) dx=dz conduce la o cîndf este
integralei ~ <p(x) <p'(x) dx substituţia indicată conduce la ~ zdz = f z2 + C.
Pentru cazul f(z) = z" prin aceeaşi substituţie se obţine
~ <p(x) cp'(x) dx = 1 [cp{x)J1 + C

1
( <p"(x) · cp'{x) dx = ( z" dz = - - cp"+l(x) + C
) J n +1

Exemple. 1. ~sin x cos x dx =~sin xd(sin x) = ~zdz = 1 z2 + C = 1 sin2 x + C.

( 1n x
2.)----;- dx = ) ln
(
x d(ln x) =
{
J z dz = z
1
(In x) 2 + Co

5
3. { _ar_c......:tg=--x_ dx = { arctg5 x d(arctg x} = ( z5 dz = ~ + C = ...!_ arctg6 x + Co
J 1 + x2 J ) 6 6

4. ~ (.5 + x7)5 7x6 dx =

o ~ (5 + x7)5 o d(5 + x?) = ~ z5 dz = f+ C = ~ (5 + x 7) 6 Ţ C.
0
Calculul integral .567

5. ~ (1- x')? rdx = - ~ ~ (1- x') 7 (-4x3dx) = - ±~ (1 - x')' d(1 - x')

1 ~ z'dz=--
= -- 1 z8 + C = - -1 (1- x') 8 + C.
4 32 32
( x dx ( x dx 1( 2x dx 1 ( d(x 2 + 1)
6
') (x2 + 1).jx1 + 1 =) .j(x2 + 1)8 = .j(x2 + 1)8 = 2J
.j(x 2 + 1)3 = 2)
1( _2_ 1 - _!_ 1
2) 2 · 2z
2
= z 2 dz = - + C= - .j x2 +
1
+ C.

Integralele funcţiilor arcsin x, arccos x şi argsh x, argch x. În cazul acestor integrale, se obţine
prin integrare prin părţi o integrală de forma~ !p(x) !p'(x) dx = ~ !p2 ; de exemplu arcsin x se
1 .
consideră ca produsul 1· arcsin x cu u = arcsin x şi v' = 1, de unde v = x, u' Şl vu' =
1
'V 1 - x 2

x - = - -1 (
-- -2x ) ; se ob ţme
. ap01. tntegnn
. . p ă rţ1. ~ arcsm
• d prm . x d x = x arcsm
. x+
1
.j 1 -
2 x 2 ...; 1 - x 2
+ ( - x dx = x arcsin x + _.!.. ( d~ = x arcsin x + .jz + C = x arcsin x + ...j 1 - x 2 + C.
) ...j 1 - x 2 2 ) ...} z A

In mod analog se integrează şi cele-

lalte trei funcţii.

~ arcsin x dx = x arcsin x + ~+ C Integrarea prin substituţie. (Introducerea

unei noi variabile x = IP (z)). Funcţia de sub
~ arccos x dx = x arccos x + ...j 1 - x2 + C semnul integraleif(z) devine prin această sub-
stituţie f[~P(z)] cu dz= !p'(z) dz şi~ f(x) dx =
~ argsh x dx = x argsh x - .j 1 + x2 + C
= ~f [~P(z)] !p'(z) dz. În cazul în care se cal-
~ argchx dx = x argch x - .jx 2
1+ C
culează integrale definite, atunci noile limite
-

de integrare se calculează ca valori ale func-

ţiei inverse z = tY(z) corespunzătoare func-
ţiei x = !p(z); funcţia !p(Z) trebuie să fie
inversabilă în intervalul considerat cu IP'( z)#O. Cu ajutorul substituţiilor x = ai, dx = a dz,

respectiv x = ~ z, d x = ~ dz se obţin următoarele integrale:

b b

( -~ = arcsin ..:_ + C; ( dx = __!_ arctg _.:. + C

) .j a 2 - x 2 a a2 + x 2 a Ja
~
~
dx 1 . b dx 1 b
.j 2 2 2 = - arcsm - x + C; = - arctg - x + C
a - b x b a a 2 + b2 x 2 ab a

Exemple. 1. Pent ru a înlătura radicalul y-;

din integrala de mai jos se face substituţia
x = !p(Z) = z2 , dx = 2z dz. Integrala se calculează apoi prin părţi şi se obţ_ine

~ ey;dx = ~ez·2zdz = 2~ze'dz= 2e'(z- 1) + C = 2e ~(.{X-1) + C.

2. ~: e y; dx = 2[eZ(z- 1)]f = 2e2 • Noile limite de integrare se obţin din: z = + .{X

pentru x 1 = 1 şi x 2 = 4.
568 Matematici superioare

d~
2 dz
3. pt sin 2x = _!_ ( n sin z dz Substituţia: 2x = z, dx = - ;
) - n/2 2 J- n 2

1
= - -1 [ cos z]2n - - (1 + 1) -1. - 1t, z2 = + 27t.
2 -n 2

1. (Y
3
~dx=­ ~ (1 dz
Substituţia : 4- x 2 = z, - 2x dx = dz;
)o 4- x2 2 )4 z

~ lnz
1 5
= - 1 - - (ln 1 - ln 4) = x1 = O -+ z1 = 4 ; x2 = ..{3-+ z2 = 4- 3 = 1.
2 4 2

= ~ ln 4.
2

5. re dx
J Ve x.J In x(1 - ln x) Substituţia:
,-
z = ln x, dx = x dz;
1
z1 = 'Ve -+ z1 = 2, x2 = e -+ z2 1.

n/2 2 sin u cos u ~n/2

~
= -----du = 2 du := sin2 u, dz = 2 sin u cos u du;
n/4 sin u cos u n/4
--+ u 1 = 2:, z2 = 1 -+ u 2 =~.
2 4 2
= 2 [u] n/4 =
n/2 2( 1t
2- 4
1t )
=
1t
2'

Clase de funcţii elementar integrabile

Funcţiile integrabile f(x) ale căror integrale nedefinite se exprimă prin funcţii elementare, de
exemplu xn, sin x, ex, se numesc i·1tegrabile prin metode elementare (sau elementar integrabile) .
În paragrafele care urmează sînt descrise cele mai importante tipuri de fun c ţii integrabile prin
metode elementare şi procedeele prin care se găsesc integralele lor nedefinite.

Fracţii raţionale R(x), descompunerea in fracţii simple. Deoarece orice funcţie putere cu
exponent întreg este integrabilă, rezultă că orice fracţie raţională de forma A (x- x1)k, k intreg,
este integrabilă. După cum s-a arătat in capitolul despre funcţii orice fracţie raţională se poate
descompune într-o sumă de fracţii simple; acestea fiind integrabile, integrala fracţiei raţionale
va fi deci suma integratelor fracţiilor simple. Fracţiile simple sînt de forma

A Ax+ B Ax+ B
- - - - - cu p2 < 4q şi A =1= O.
x 2
+ px + q (x2+Px + q)k
Integralele primelor imediat din tabela primitivelor, numi-
două fracţii simple rezultă
A
torul celorlalte două fracţii simple se descompune într-o sumă Ax + B = - (2x + p) +
2
+( B- A:).
Din primul termen al acestei sume rezultă o funcţie de forma
cp'(x)
[cp(x)Jk
care

este integrabilă.

~
A
- - - dx = A In 1 x - x 1 1 + C;
X- x1

. 1
Ră.mîne de arătat că funcţ1a este integrabilă pentru orice k 1, 2, ...
(x2 + Px + q)k
Calculul integral 569

Pentru k =1 numitorul .x2 + p.x + q se poate scrie ( .x + ~ r + (q - ~} Prin substi-

tuţia .x + ~ =V q- ~
2
• u, dx =V q- p: du se obţine
1 ( du 1
pz ) uz + 1 = Vq- 4 pz arctgu.
V q-T

Pentru k > 1 se obţine o formulă. de recurenţă.

c1 .x + Cz
~
d.x ~ d.x
-----= + ca '
(.xz + P.x + q)t (.xz + p.x + q)t-1 (.xz + p.x + q)t-1
în care c1 , c2 , ca se determină. prin egalarea coeficienţilor aceloraşi puteri ale lui :Je în relaţia
obţinută.prin derivare şi înmulţire cu (.x 2 + p.x + q)k:
1= - (k - 1) (c1.x + c2) (2.x + p) + (c1 + ca) (.x 2 + p.x + q).
Coeficienţii lui .x2 : - 2c 1 (k - 1) + c1 + Ca = O.
Coeficienţii lui .x: -2c2 (k - 1) - ctP(k - 1) + (c1 + ca) p = O.
Termen liber: -c2 p(k - 1) + (c1 + c3) q = 1.
. 2 p 2(2k- 3)
Se o b ţm: Ct = , c2 = --=----- Ca = - - - - - -
(k - l)("iq - pz) (k- 1) ("iq- pz)' (k - l)("iq - p2)

r d.x 2.x +p - 2(2k - 3) r d.x

J (.xz + p.x + q)k = (k _ 1)(4q _ P") (.xz + p.x + q)t-t + (k _ 1) (4q _ P") J {.xz+P.x+q)t-1 :

R~zultate asemă.nă.toare se obţin şi cînd numitorul este de forma (a.x 2 + b.x + c)k.
( A.x +
) {a.x2 + b.x +c)k
d.x B = _
2a(k -
A
1) {a.x 2 + b.x + c)k-l
+ (B _ Ab)
2a
( d.x 2a.x +b +
) (a.x 2 + b.x + c)k (k - 1) {iac - b2 ) (a.x 2 + b.x + c)k-l rJ
2(2k - 3) a ( d.x -.. •
+ (k- 1) {iac- b2)) (a.x 2 + b.x + c)k-1 rl .(-,
+ b + C,
~
d.x 2 2a.x 1"'
----- = · arctg pentru b2 - 4ac < O
a.x 2 + b.x + c .Jiac - b2 .Jiac - b 2

( d.x - . ln 1 2a.x + b - .jbz- iac 1 + C, pentru lJ2 - "fac >O

) a.x 2 + b.x + c - .jb2 - 4ac 2a.x + b + .Jb2 + "fac
2
( d.x
) a.x 2 + b.x + c
=
2a.x + b
- + C, pentru b2 - iac = O
... l
••
570 Mat ematici supet-ioa1'e

E xemple. (Descompunerea în fracţii simple se presupune cunoscută)

1. ( 4x2- 7x 25 dx + = 2 ( ~- 3 ( ~ + 5 ( ~- =
) xa - 6x2 + 3x + 10 ) x + 1 ) x - 2 ) x - 5
12 55
= 2 In 1x + 11 - 3 In 1x - 2 1 + 5 In 1x - 5 1 + C = ln [ (x + ) (x - ) 1 + C.
(x- 2) 3

2. ( 3x
2
- 20x + 20 dx = 2 (~ + 6( dx + 4( dx _ ~ = 2(
) (x - 2)3(x - 4) 2 ) x - 2 ) (x - 2) 2 ) (x - 2)3 2 ) x - 4

=~In Jx- 21- -

6
-
2
- - -- -- ~In lx -41 + C = 2 5 3
( - x)2 +
2 x - 2 (x - 2) 2 2 (x - 2)
;-::2
+ 3ln
V x _
4
+ C.

~
~
-dx- + ~ 2 2x + 5
2
3x - 3x - 10
3. dx = dx = In 1 x - 3 1+
x3 - 5x 2 + 1lx - 15 x - 3 x - 2x + 5

+ In 1x 2 - 2x + 5 1 + -7 x-1 7 x-1
arctg - - + C = ln l (x-3)(x2-2x + 5) 1+ - arctg - - + C.
2 2 2 2
3
2( ~ + ( + 1 dx
~
4. ( - 3x + x - 4 dx = _ 2x - 3 dx + 8x
) (x + 1) (x2 + x + 1) 2 ) x + 1 ) x2 + x + 1 (x 2 + x + 1) 2
8 1- 2x + 1 4 2x + 1
=- 2ln 1 x + 1 1+ ln 1x 2 + x + 1 1- - v3 arctg - -- -
3 ~3 x2 +x+ x2 + x +
4
3
V3arctg 2x ~
~3
1+ C = ln 1 x2 + x + 1
(X + 1) 2
1- 4 ~3 arctg 2x +
..[3
1-
x2
2x + 5 + C.
+X 1 +

Integrarea funcţiilor de formă R( x ,1ax + b) sau R ( x , V ;; : ~) · Aceste funcţii

sînt funcţii raţionale de x si. de t.:jax + b, respectiv 'V ax + b · P rin substitutia z
cx + d .
';}ax + b cu =

x = zn
---b,
a
.
respectiv z =
ax + b
- - cu x = b---dzn
cx + d
V . f
- se ob ţm
czn - a
.. . •
uncţu raţ10nale m z care

sînt integrabile. Pentru unele funcţii R , ţin î nd seama de particularităţile lor se pot găsi
metode mai simple de int egrare.

Integrarea funcţiilor de forma R(x, ~ + bx + c). În funcţie de valorile coeficienţilor a, b

şi c se pot folosi diferite substituţii care transformă aceste funcţii în funcţii raţionale de o
nouă variabilă z.
1. Dacă a şi ax 2+ bx + c sînt pozitive iar b2 - 4ac #=O, se face substituţia ~ax 2 + bx + c =
= X~a + Z•

2. Dacă c nu este negativ, se foloseşte substituţia ~ax 2 + bx + c = xz + rc,

3. Dacă a este negativ şi ecuaţia a x 2 + bx + c = O are rădăcini reale şi distincte x 1 şi
x 2, se foloseşte substituţia ~ax 2 + bx + c = z (x - x 1).

1=~
dx 1
= ~a ln
12a~.,[a
+ b 2
+ -Jax + bx + c + C pentru a > O, b2 - 4ac#=O
~ax' + bx + c 2
1 . 2ax + b 1 . 2ax + b 1
1 = --=-arcsm + C 1 = ~- arcsm + C 1 = - ln(2ax + b} + C
~-a ~b2 -4ac a ~4ac - b2 _,.,fa
pentru a< O, b2 - 4ac > O pentru a > O, b2 - 4ac <O pentru a > O, b2 -4ac = 0
Calculul integral 571

O altă metodă
de calcul a acestor integrale
Integrala Substituţia
constă în transformarea funcţiei de sub radical
într-o sumă sau diferenţă de pătrate:
~ R(x, .Ja.2 - x') dx x =sin z

ax 2 + +c a [(x + !!..)2 + 4ac - b2]

~ R(x, ,.j a.2
bx
2a 4a 2 + x2) dx x = a.shz

şi transformarea în funcţii raţionale prin folosirea

unor substituţii ce conţin funcţii trigonometrice
~ R(x, .Jx2 - a.2) dx x =a. ch z
sau hiperbolice.

Exemple. 1. Prin substituţia x = sin z, dx = cos z dz, z = arcsin x se obţine

~ .J 1 - ~ .J 1 - ~ cos2 z dz
1
x 2 dx = sin2 zcos zdz = = - (z+sin z cos z)+C=
2
1
= - (arcsin x+ x~) +C.
2

2. Prin x = r sin z, dx = r cos z dz se obţine

Integrala Soluţia Substituţia

~ .J 1 + 2
x dx -1 (argsh x + x .J-
1 + x2) + C x = sh z
2
a2
~ .Ja2 ~ x 2 dx
X X ---
±- argsh- + - .Ja2 + x2+C; a~ O x = a sh z
2 a 2
a
~ dx
1 bx
- argth- + C pentru 1x 1 < 1-; 1 X=- th Z
a2 _ b2x2 ab a b

Integrarea funcţiilor de forma R(sin x, cos x, tg x, cotg x). Transformarea într-o funcţie

raţională de z se face cu ajutorul substituţiei z = tg !.... :

2

X X
2 tg cos2
sin x = 2 sin
X
2
X
cos-=
2
sin2
X
2

+ cos 2 !....
2
---·
2z
1 + z2
2 2

cos 2 !.... - sin 2 !.... 2 tg!....

COS X
2 2
---.
1-
1 + z2
z2 2 2z
tgx= - - - - = - - - .
1 2x 1-z2
cos2 !.... + sin2 !.... -tg-
2 2 2

cotg x
___ ,
1- z2 dz 1 + z2 dx
=---·
2
2
2z dx 2 dz 1 + z
2 cos2 .:_
2
'572 Matematici superioare

z') -

~ ~
2z :J lJ- z' 2z 1- 2 dz
R(sin x, cos x, tg x, cotg x) dx = R ---, --- ,
( 1+z2 _ 1+z2 ---·
1 - z 2 2z l+z 2
-
Exemple. 1. ( ~ = 2 ( + zZ dz = ( ~
1
= In (cz) = In (c · tg -x).
) sin x ) 2z( 1 + z2) ) z 2

~(
1-~)-2
2. ( 1 - sin x dx = 2 2
1 + z 1+ z dz = _!_ (z2 - 2z + 1 dz =
) sin x( 1 - cos x) ~ ( 1 _ 1 - z2 ) 2 ) z3
1 + z2 1 + z2

1'
=-
2
~(1---+-
z
2
2 3 z
1[lnlzl + -
1) dz=- 2 --
z 2 2 z 2z
1]
= -1 [ In 1tg -X 1 + 2 cotg -X - -1 cotg2 -X] + C.
2 2 2 2 2
Integrarea funcţiilor de forma R(sh x, ch x , th x, cth x). Din definiţia funcţiilor hiper-
bolice rezultă că prin substituţia e:z: = t aceste funcţii se transformă în funcţii raţionale de
exemplu sh x = +( +)- t - Prin analogie cu funcţiile trigonometrice se poate folosi şi
substituţia z = th !_ ·
2 .

2 th !_ ch2 !_
2z
sh x 2 sh !_ ch !_ =- - -2- - - 2- -- ·
2 2 1 - z 2

ch x
1 + z2
---,
1 - z2

2 th !_
th x = ___2_ = _ _
2z_ 1 + z2
cth x = - - - ·
1 + z2 ' 2z

ch2 !_ - sh2 !_
dz 2 2 1 - z2 dx 2
=---· dz 1 - z2
dx X X 2
2 ch2 2 ch2
2 2

Integrale binome ~ xm(a + bx") P dx, a, b numere reale şi m, n, p numere raţionale.

P.L. CEBtŞEV (.1821-1894) a demonstrat că aceste integrale se pot exprima prin . funcţii
elementare atunci cînd cel puţin unul din numerele p, m +
1 1
sau m + + p sînt întregi.
n n
Calcul.u l integral 573

Dacli p este întreg, atunci integrala devine o sumă de integrale de puteri cu exponent
. D m + 1 • . s rf--
raţional. acă - - - este mtreg Şl p = - , se foloseşte substituţia z = -ya+bxn; în cazul
n .r

m ~ 1+p întreg, se face substituţia z = V a :}xn

Integrale care nu se pot exprima prin funcţii elementare

Cînd se calculează lungimea arcului de elipsă, la studiul oscilaţiei pendulului şi în alte

probleme apar integrale eliptice. Acestea sint integrale pentru care funcţia. de sub semnul iute-
grai este rădăcina pătrată dintr-un polinom de gradul al treilea sau al patrulea fărli rădăcini
multiple. Joseph LIOUVILLE (1809- 1882) a arătat că aceste integrale nu se pot reprezenta
sub · formă finită prin funcţii elementare. Din categoria acestora fac parte unele .integrale de

~ sin xx dx sau ~
~
formă aparent simplă ca de exemplu dx dx
..j cos a.- cos x ..j 1 + x'

Integrale eliptice
speţa. 1 şi a Il-a

Nu înseamnă că
aceste integrale sînt lipsite de sens; ca integrale de funcţii continue, ele sînt
funcţii continue de limita superioară de integrare. În analiză, integralele care nu se pot
exprima prin funcţii elementare se numesc funcţii neelementare. Aceste integrale se calculează
de regulă prin dezvoltarea în serie a funcţiei de sub semnul integral şi integrare termen cu termen
(vezi cap. 21).

00

Dacă seria EJn(x) este uniform convergentă lnintervalul a ~ x ~ b şi fiecare termen

ft=O
al ei este o funcţie integrabilă, atunci seria obţinută prin integrare termen cu tennen este de
asemenea convergentă in [a, b].

În capitolul "Serii de funcţii" sînt date dezvoltările în serie pentru integrala erorilor a lui
Gauss, sinusul integral, cosinusul integral şi logaritmul integral.

20.3. Integrarea funcţiilor de mai multe variabile

Funcţiile de o variabilă se integrează în intervalul [a, b] al axei abscisei; o funcţie de mai

multe variabile se poate integra în domenii aflate în spaţii cu mai multe dimensiuni. Se ajunge
astfel la integrale multiple care în spaţiul cu două dimensiuni se numesc integrale duble, în
spaţii cu trei dimensiuni integrale triple ş.a. p1 . d. De asemenea, într-un spaţiu cu două dimensiuni,
o curbă poate fi considerată ca un spaţiu cu o dimensiune, în spaţiul cu trei dimensiuni o curbă
strîmbă este un subspaţiu cu o dimensiune şi o suprafaţa. un subspaţiu cu două dimensiuni.
Şi pe astfel de subspaţii se pot defini funcţii şi integrale ale acestor funcţii. Integrala de-a lungul
unei curbe plane sau strîmbe este integrală curbilinie iar integrala pe o suprafaţă se numeşte
integrală de suprafaţă.
 J.fatematici supe'Yioare

Integrale multiple (duble)

Integrala dublă. Integrala definită s-a introdus ca limită a unor sume de produse în care
un factor este lungimea unui interval de diviziune, ~xt şi celălalt valoarea ordonateif(~) (~'fiind
un punct din acest interval), cînd numărul n al intervalelor diviziunii creşte nemărginit şi deci
lungimea intervalului de diviziune tinde la zero. În locul intervalului [a, b] se va considera acum
un domeniu G cuprins în domeniul de definiţie al funcţiei de două variabile z= f(x, y) şi se împarte
acest domeniu în n subdomenii G, de arii ~G,,UGt = G, Gt nG1 = 0, i = 1, 2, ... , n.
Se presupune funcţia mărginită în G şi fie Yi = inf j(x, y) şir, = sup j(x, y).
(z, Y)EG, (z, Y)EG,
Se formează cu ajutorul acestor mărimi sumele integrale inferioară, respectiv superioară. Atunci
cînd se folosesc diviziuni din ce în ce mai fine, în anumite condiţii de regularitate impuse func-
ţiei f (de exemplu continuitate) cînd n-+ oo şirul sumelor integrale superioare şi şirul sume-
lor integrale inferioare tind către aceeaşi limită. Tot către aceeaşi limită tinde şi şirul sumelor
n
E f(~i.
i=l
7)t) ~Gt independent de alegerea punctului (~i. 7)i)
.
în subdomeniu! Gt. Această limită

comună a şirurilor menţionate mai sus se numeşte integrala dublă a funcţiei z = f(x, y) în
domeniul G.

Integrala dublă ~~ f(x, y) dG = Iim

n-+oo
Iim
n-+oo
G

Dacă funcţia z = f(x, y) este mărginită în

G şi continuă pe porţiuni , atunci ea este
integrabilă.

I nterp'Yeta'Yeageomet'Yică a integ'Yalei duble.

Integrala simplă definită reprezintă aria măr­
ginită de o curbă. În mod analog, integrala
dublă a unei funcţii de două variabile con-
tinue şi pozitive în G, z = f(x, y) poate fi
interpretată ca volumul delimitat de supra-
faţa z= f(x, y) (fig. 20.3.1). ~Gi sînt elemen-
te de arie în planul xOy şi pot fi expri-
mate în coordonate carteziene prin dx dy
iar în coordonate polare prin 1' d'Y dep. În
fiecare din aceste elemente de suprafaţă
funcţia işi atinge valoarea minimă y = m,
şi valoarea maximă r t = Mi·
Fiecare produs mi ~Gt reprezintă volu-
mul unui cilindru avînd ca bază pe Gi şi ca
20.3.1. Volumul determinat de suprafeţele înălţime pe m,. În mod corespunzător, fiecare
z = f(x, y) şi G produs M i~Gi reprezintă volumul unui cilin-
dru (fig. 20.3.1) cu aceleaşi baze dar cu
n
înălţimea M,. Volumul V mărginit de suprafaţa z= f(x, y) satisface atunci condiţia E m i ~Gt ~
i=l
n
~ V~ E Mi~Gt. Trecînd la subdiviziuni pentru n-+ oo, şirul sumelor inferioare creşte monoton
i=l
şi şirul sumelor superioare descreşte monoton. Ambele şiruri vor avea aceeaşi limită deoarece
diferenţa lor tinde la zero.

Calculul integralei duble . O integrală dublă se poate uneori calcula prin două integrări suc-
cesive în raport cu cele două variabile. Să presupunem că frontiera domeniului de integrare G
are în comun cu dreptunghiul a 1 ~ x ~ a 2 , b1 ~ y ~ b2 punctele A 1 , A 2 , B 1 , B 2 (fig. 20.3.2).
Calculul integral 575

Punctele A 1 şi A 2 împart frontiera în două părţi:

A 1 B 1 A 2 care este imaginea funcţiei y = J..1 (x) şi y
A 1 B 2 A 2 care este imaginea funcţiei y = y 2 (x). In mod
analog, punctele B 1 şi B 2 împart frontiera în părţile
B 1 A 1 B 2 cu ecuaţia x = x1 (y) şi B 1 A 2 B 2 cu ecuaţia
x = x 2 (y). Pentru x = ţ, fixat, y 1 (ţt) şi y 2 (~t) sînt
extremităţile unui interval y 1 (ţi) ~ y ~ y 2 (~t) în care
funcţia de o variabilă f( ţ, , y) poate fi integrată. Va-
. ~Ys(l;;s)
loarea mtegralei cp(ţi) = j(ţ,,y)dyestepentru
yl(!;l)
valoarea fixă x = ţi o constantă şi pentru valori
X
diferite a 1 ~ x ~ a 2 o funcţie cp(x) de x care în anumite
condiţii impuse frontierei domeniului este continuă. 20.3.2. Descompunerea frontierei do-
xs(l!s)

~
meniului de integrare G
Pentru y = l) 1 fixat, integrala o/(l)t) = f(x, l) 1) dx
%1{1·)1)
este constantă iar pentru diferite valori ale lui y, o funcţie continuă de y, o/(y). Se demonstrează că
prin integrarea funcţiei cp(x) în raport cu x cît şi prin integrarea lui o/(y) în raport cu y se
obţine aceeaşi valoare şi a nume integrala dublă. Intuitiv acest lucru rezultă din aceea că cp(x)
şi o/(y) reprezintă ariile secţiunilor paralele cu planul xz şi respectiv yz, duse prin corpul
mărginit de suprafaţa z = f(x, y).

Pentru o funcţie cl>{r, cp) dată în coordonate polare, elementul de arie dG are forma dG =
= r dr dep după cum reiese din calculul determinantului funcţional

.
ox oy
or or
1 cos cp sin cp 1 ~~ ~(r, cp} dG = ~~· r·(~) <l>(r,cp)r drdcp
iJx oy = - r sin cp rcos cp = r. ~1 ,1(~)
G
ocp iJcp

Exemplull . Se cere integrala dublă ~~(x + y) dG, G fiind domeniul delimitat dedreptele x=O,
G
y = 1 şi x +y = 3 (fig. 20.3.3). Pentru x fixat, integrarea în raport cu y se face între limitele
y 1 (x) = 1 şi y 2 (x) = 3- x :

cp(x) = ~:- x (x + y) dy = [xy + ~]:-x = x(3-x) + 1(3 - · x) 2 - (x + 1) c::

= '1 - x - _!_ x 2 •
2
Funcţia cp(x) se integrează apoi în raport cu x. Limitele de integrare se obţin din x = 3-y
pentru y 1 = 3 şi y 2 = 1, a 1 = x1 = O şi a 2 = x 2 = 2. Valoarea integralei este

~: ( 4 - x - 1 x
2
) d x = [ 4x - ~- ~ J: = 8 - 2 - ~ = ~;

~o
2~3-x
(x + y) dy dx = -14 .
1 3
576 Matematici superioare

20.3.3. Domeniul de in- 20.3.4. Domeniul de in-

tegrare determinat de tegrare determinat de
dreptele x = O, y = 1 curbele (x - 1)2 = 2y
X
şix + y=3 şi y = 2

Exemplul 2. Domeniul de integrare G pentru integrala ~~ xy dG este delimitat de curbele

(x - 1) 2 = 2y şi y = 2 care se intersectează. în punctele P 1 ( - 1; 2) şi P 2 (3; 2) (fig. 20.3.4).
1
Frontiera l~i G se va reprezenta deci cu ajutorul funcţiilor y 1 = 2 şi y 2 = (x - 1) 2, respec-
2
tiv x = 1 ± .fiY.
Calculele se simplifică. dacă. se face întîi integrarea în raport cu x:

~ - Y2Y+•
+ Y2Y+l xy dx = [ y -x2]+ l'2Y+l = -
1 1 - -
y(.J2Y + 1)2- - ;.•( 1 - .J2y)2 = 2.J2y3;
2 - Y2Y+• 2 2

[~ y2JY] ~; ~.
2 2 2 2
2.J2( JY3 dy = 2J2, = ( fl+ y -y xy dx dy =
)0 5 0 5 ) 0 ) 1 _ y2y 5

Schimbînd ordinea de integrare, se obţin

[x-y2]2 .
~2
2 1
xy dy = = 2x-- x(x-1)4 =
1 2 1 8
(~ - 1)2 2 (~ - 1)1

3
x5 + x4- x3 + x2 +
8 2 4 2
15
+ - x = !p(x),
8

~
3

- 1
!p(x) dx =
[
- -
x6

48
+ -x510 - 3x4
-16 + -x36 +
-]3
2 32
+15x
16 -1 5

x2 y2 1l
Exemplul 3. Prin elipsa :de - +- = 1 ecuaţie -a
a2 b2
din planul xy trece un cilindru drept (fig. 20.3.5).
Acesta este tă.iat cu planul z = f( x , y) = mx + x
+ ny + c ; c este astfel ales încît planul z = f(x , y) 20.3.5. Cilindru eliptic secţionat oblic
să. intersecteze planul xy în afara elipsei. Volumul

acestui cilindru este dat de integrala dublă.~~ (mx + ny + c)dG, unde domeniul G este
G

mă.rginit de elipsa y = ± -b ,--

va2- x2.
a
Calculul integral

Se obţine

+ !_ Ya~-~·
V = c+a (C a (mx + ny + c) dy] dx =
)-a ) - !_ fiii=;i
a

+ ~ Ya1 -~1
= c+a [ mxy + nyl
- + cy ] a
dx =
J-a 2
- 4
b y--
a•-~

~
+a b 11
= 2 - (mx + c) 1 --
r a - x1 dx =
-a a

= 2 ~ [m (+a x Va 1 - x1 dx + c (+a Va 2 - x 1 dx].

q )-a J-a
Prima integrală, cea cu factorul m, are valoarea O (integrala nedefinită se poate obţine cu
ajutorul substituţiei a 1 - x1 = z, -2x dx = dz) . La fel integrala a doua se calculează cu aju-
torul substituţiei x = a sin z, dx = a cos z dz şi este egală cu _!_ a 1c1t. Volumul V va fi deci
2
V= abrn.

Integrale multiple

În acelaşi mod se pot defini integrale multiple, adică integrale ale funcţiilor de n varia-
bile, n>2 , pe domenii în spaţii n-dimensionale. Fie f(x, y, z) o funcţie cu domeniul de defi-
niţie R din spaţiul cu trei dimensiuni. Se consideră o diviziune a lui R, formată din mul-
ţimile R~c R, URi= R, Rî n R 1 = 0, i=lj. Atunci se pot forma sumele integrale inferioare
n n n
E
t=l
gi ll.R,, sumele integrale superioare E G~ll.R1. şi sumei~ integrale EJ(~~. lJi• ~~) ll.R,, unde
i=l t=l
m,= infj(x, y , z), M, = supf(x, y, z), (~i·lli·~î) e R, şi ll.R1. este volumul lui Ri· Se va presupune
din nou că funcţia f este mărginită. Dacă şirurile sumelor integrale inferioare şi superioare
converg că.tre aceeaşi limită, atunci şi şirul sumelor integrale va converge către aceeaşi limită
care se numeşte integrala triplă a funcţiei f(x, y, z) pe domeniul R.

Integrala triplă ((( f(x, y, z) dR = lim t mill.R, = lim tM,ll.Ri

J)) fHGO t=-1 ,.-+GO t=1
R
1 '-f'__r "'

Cu toate că domeniul de integrare mai poate fi reprezentat geometric ca o porţiune a spaţiului,

o interpretare geometrică a integralei nu mai este însă posibilă în acest caz. Din punct de
vedere mecanic, integrala poate fi interpretată ca masă, f(x, y, z) fiind considerată repartiţia
densităţii în spaţiul R. in cazul integratelor multiple, definite analog pentru funcţii de mai
mult decît trei variabile, domeniului de integrare nu i se mai poate da o interpretare geo-
metric intuitivă. Calculul integratelor multiple se poate de asemenea face prin integrare succe-
sivă în raport cu fiecare din variabile. Limitele de integrare depind de forma frontierei lui R.

Transformarea integra-
telor multiple. În multe ca-
zuri este avantajos să se
raporteze spaţiul R nu la
un sistem de coordonate carteziene ci la un alt sistem de coordonate. Sistemele de
coordonate folosite cel mai frecvent sînt sistemele de coordonate polare, .cilindrice şi sferice.
578 Matematici superioare

Pe figura 20.3.6, sînt date reprezentările elementului de volum dR în coordonate cilin-

drice şi sferice. Pentru deducerea mărimii acestui element se ţine seama de faptul că noile
coordonate u , v, w sînt legate de cele vechi x, y, z prin funcţiile x = x(u, v, w), y=y(u, v, w) z=
=z(u, v, w) univoce şi derivabile, cu derivate parţiale continue. Cînd determinantul funcţional
(jacobianul) D(u, v, w) ataşat acestei transformări nu este identic nul, atunci funcţia j(x, y, z)
se transformă într-o funcţie F(u, v, w) de coordonatele u, v, w şi elementul de volum dR se

ox oy oz
-
ou ou ou

D(u,v,w) -ox
ov
oy
ov
oz
ov
ox oy oz
-ow ow ow

20.3.6. Element de volum:

a - In coordonate cilindrice; b - in
coordonate sferice b

transformă în IDI du dvdw. Pentru coordonate cilindrice x = r cos cp, y = r sincp, z = z, iar pentru
coordonate sjerice x = r sin 6 cos cp, y = r sin 6 sin cp, z = r cos 6 cu determinanţii funcţionali
corespunzători De şi D 8 :

cos cp sincp o sin 6 cos cp sin 6 sincp cos 6

De= -r sin cp r cos cp o D8 = r cos 6 coscp r cos 6 sincp - r sin 6
o o - r sin 6 sin cp r sin 6 cos cp o
adică De= r şi D 8 = r 2 sin 6 şi deci dR se transformă în r dr dep dz, respectivr2 sin6drd6dcp.

~~~ ~
.r, ~q~,(.r) ~r,(q~, .r)
f(x, y, z) dR = F(r, cp, z) rdrdcp dz=
.r, 'Pa(.r) 'a(ql, .r)
R

~
'Ils ~6,(q~) ~r 1(6, q~)
= cp(r, 6, cp) rl sin 6 dr d6 dep
'Pa 6a('P) r,(6, q~)

Calculul volumelor
Volumul V al unui corp poate fi calculat prin metodele calculului Integral în m.ai multe
moduri. Unul dintre aceste moduri constă în calculul integralei triple ~~~dR= V, unde dR
R
este elementul de volum, justificarea fizică intuitivă a acestei metode rezultă din considerarea
funcţiei f(x, y, z) care reprezintă densitatea, identic egală cu 1. Forma suprafeţei care mărgi­
neşte volumul considerat se reflectă în limitele de integrare.
Cu ajutorul integralei duble ~~ j(x, y) dx dy se calculează volumul corpului care se găseşte
G
dedesubtul suprafeţei z = j(x, y) . Funcţia z = f(x , y) pune in corespondenţă fiecărui punct
(x, y) din planul xy, coordonata celei de-a treia dimensiuni. Similar cu procedeele folosite în
cazul cvadraturilor, volumul corpurilor cu forme speciale (de exemplu cele asemănătoare cu elip-
soizi) se "ţoa!e calcula ca diferenţa a două integrale duble ale funcţiilor g(x y) şi h(x, y) conve-
nabil alese. In special pentru corpurile de rotaţie este indicat calculul volumului cu ajutorul
suprafeţei de secţiune q(x).
Calculul integral 579

Calculul volumelor cu ajutorul secţiunilor. Corpul al cărui volum se calculează se raportează

la un sistem de axe de coordonate astfel încît să se găsească între două plane perpendiculare pe
axa Ox: x = a şi x = b. Toate planele perpendiculare pe axa Ox intersectează corpul după o
suprafaţă de secţiune a cărei arie q(x) este o funcţie cunoscută, continuă de 'Tariabila x. Atunci
ne putem reprezenta corpul alcătuit din felii de grosimea Llxi (fig. 20.3.7). Volumul fiecărei
felii este cuprins între volumul cilindrului
t!Jx; avînd baza secţiunea cu aria cea mai mică

@~~1fl~i-~{8
qi şi înălţimea Llxi şi volumul cilindru-
lui cu baza secţiunea cu aria cea mai
mare Qi şi înălţimea Llxi· Se obţin
astfel pentru volumul corpului V un şir
de sume integrale inferioare v(n) şi un
şir de sume integrale superioare V(n) :
- - -1 1 ; +- - - -
1 1 1 1 n n
111
: 1 '
-~-~~ v(n) = E qillXt. ~ V~ Lj Q,~xi = V(n)
i=l i= l
\
1
1 care tind ace-
către
1 eaşi limită
atunci V= (• q(x)dx
cînd n creşte. Astfel . )b
volumul V poate fi
reprezentat printr-o integrală definită

Principiul lui Cavalieri. Dacă există

20.3.7. Determinarea volumului unui corp
lui fundamentat de Francesco Bonaventura
descoperirea calcului integral.
Douif. crwpuri au volume egale at.unc' dnd
au arii egale.
o altă funcţie care exprimă aria secţiunii
altui corp în intervalul [a, b], ij(x), care
pentru orice abscisă să coincidă cu q(x),
ij(x) :=q(x), atunci volumele V şi 'V' sînt
egale. Acesta este conţinutul princ_ipiu-
CAVALIERI ( 1.598 - 1647) Încă Înainte de
secţiunile duse la distanţe egale de un plan fix

Volumul corpurilor de rotaţie . Suprafaţa unui corp de rotaţie este generată prin rotaţia
unei curbe reprezentate prin ecuaţia y = j(x) sau a curbei reprezentate prin funcţia inversă
x=<p(y) , in jurul axei Ox, respectiv Oy. Sfera rezultă prin rotaţia unui cerc în jurul oricăreia
dintre cele două axe. Dimpotrivă , forma elipsoidului de rotaţie depinde de axa în jurul
căreia s-a rotit o elipsă. Cînd un corp este generat prin rotaţia unei suprafeţe
plane, mărginită de porţiuni de curbe,
atunci se calculează în general volu-
mele generate de fiecare curbă şi se Ax~
procedează apoi prin însumare. De a- Aria secţiunii Volumul
de rotaţie
semenea , analog cu calculul ariei măr­
ginite· de două curbe, volumul rezul-
tat se poate obţine şi prin integrarea
diferenţei pătratelor a doui"t funcţii
convenabil alese
axa Ox q(x) = 7t U(x)] 2 V x=TC
%1
[f(x)]2 dx
r·
axa Oy q(y) = 7t[<p(y)]J V .,=n ~Ys ((<p(y)]ldy
"1

x2
Exemplul 1. Curba reprezentată. de funcţia = f(x) = -
se roteşte între limitele
y
36
x 1 =O şi x 2 = 12: a) în jurul axei Ox, b) în jurul axei Oy. Volumele corpurilor de rotaţie
obţinute vor fi (fig. 20.3.8)

7t ~ U(x)] 2 dx
~
a) Vx = = 1t ~u - ~ dx = -7t~
192
120,6.
%1 o 1296 .5
.580 Matematici superioare

b) Deoarece x = ~{y} = 6Vy şi y 1 =f(O) =O,' =1(12) = 4, se obţine

[~{y)] 2 dy 2887t~ 904,~.
4
. Vy = 1t ("• = 1t ( 36y dy =
)y, )o
y

20.3.8. Rotaţia în jurul axei Ox şi în jurul axei Oy 20.3.9. Paraboloid de rotaţie

Exemplul 2. Un butoi este generat prin rotaţia unei porţiuni a parabolei y = ax1 c în +
jurul axei Ox. Lungimea butoiului este de 1 m~tru şi diametrele celordouă baze de 60 cm,
respectiv 90 cm (fig. 20.3.9). '
Constantele care intervin în ecuaţia parabolei şi limitele de integrare se obţin din dimensiu-
2
nile indicate pe figură: y = :__- 4; xl = -5, xll = 5, de unde se obţine volumul
25
(~ CS (~- + 16) dx~425,2.
5
V.x = 7t ( _ Sxll + 16) dx = 27t Sxl
)_ s 252 25 )0 252 25
Exemplul 3. Parabola y 2 = 2px se intersectează cu cercul y2=r1 - (x-c) 2 în punctele de
abscisele x 1 şi x1 (fig. 20.3.10). Cînd se roteşte în jurul axei Ox suprafaţa colorată albastru pe

20.3.10. Inel sferic parabolic

20.3. 11. Rotaţia în jurul axei Oy

figură,aceasta descrie un inel sferic parabolic cu înălţimea

h=x2 -xr Volumul acestuia se calculează cu formula
V.x = 1t (.x• 2px dx- 1t (.x• [r2 - (x- c) 2] d~ =
).x, ).x, .
= 7t cx· [2px- r
).x,
2 + (x- c) 2] dx.

Deoarece funcţia de sub semnul integral se anulează în punctele x 1

şix 2 şi x 2 are coeficientul 1, se poate scrie 2px-r2+ (x - c)2=
= (x-x1) (x-x2). ~tunci V.x=1t (.x• (x· - x1)(x-x2) dx Şi făcînd
).x.
substituţia x - x1 = t,
V.x = 1t (h t(h- t) dt = ~ h~.
Jo 6
Calculul integral .581

Acelaşi rezultat se obţine şi in cazul inelului sferic cilindric.

Exemplul 4. Partea interioară, goală a unui cilindru dbi oţel este obţinută prin rotaţia .
y .
curbei y = e~-1 in jurul axei Oy. Volumul acestei
Limitele de integrare se obţin din dimensiunile
părţi

arătate pe
se obţine = 1t x 1 dy. _
cu formula V 11
Y1
figura 20.3.11, deci y1 = 1 şi y 1 = 10.
~
Rezolvind in raport cu x, se obţine ·

1
x1 = - (ln1 y + 2ln y + 1).
4
.Volumul căutat va fi

= ~( = ~ [y ln1 )' + y]f0 ~48,73.

10
y 11 (ln•Ly + 2ln y + 1) dy
4 )t 4

Calculul lungimii curbelor ·şi al ariilor suprafeţelor

Calculul lungimii curbelor se mai numeşte rectificare iar calculul ariilor suprafeţelor ce mărgi­
nesc unele corpuri- complanare.

Lungimea arcelor. Orice pieton, biciclist sau conducător auto consideră normal să-şi măsoare
drumul între două puncte în metri şi kilometri chiar cînd acesta este curbiliniu. De-a lungul
oricărei curbe plane sau în spaţiu, se poate aşeza un fir subţire neextensibil a cărui lungime se
consideră a fi lungimea porţiunii de curbă măsurate. Pentru a preciza această reprezentare
să considerăm curba împărţită în n părţi prin punctele de diviziune P 0 , ••• , Pn şi să aproximăm
curba prin linia poligonală obţinută prin unirea acestor puncte; aproximarea este cu atît mai
bună cu cît numărul punctelor de diviziune este mai mare. Dacă coordonatele punctului de
diviziune Pt se notează cu (xt. ·Y ih i=O, 1, 2, ... , n, lungimea Sta coardei P,_1 Pt se obţine din

2
1+ ( t:ry, ) iar lungimea liniei poligo-
~xi
,.
nale va fi sn= E 1+ ( ~Yi )
~xl
2
~xi· După teorema lui Lagrange din calculul diferenţiat, există in
i=1
~Yt
intervalul Xt-l ~ x ~ Xt un punct ~t astfel încît raportul - - este egal cu f'(f.t) şi decis, =
~Xi

În coordonate carteziene rectangulare s = ~: V1 + y' 1

dx

Lungimea În reprezent~re parametrică s = ~'· Vx• + y 1 -dt -

a rcului
'•
În coordonate polare s = r· lfll
(::) + r d~
1

Fiecărei diviziuni a intervalului [a, b], x 0 =a,, Xn = b, îi corespunde o linie poligonală de

lungime Sn· Uneori, atunci cînd se folosesc diviziuni din ce în ce mai fine astfel încît cel
mai mare. interval de diviziune ~xi tinde la zero cînd n tinde la infinit, şirul lungimilor liniilor
poligonale Sn are o limită (fig. 20.3.12). Această limită este lungimea arcului de curbă considerat.
.582 Matematici supet-ioare

20.3.12. Lungimea arcului unei 20.3.13. Element de arc

curbe plane

În cazul cind limita există, curba se numeşte rectijicabilă. Deci lungimea arcului de curbă se
defineşte ca o integrală. Sub radical în expresia funcţiei de sub semnul integral se găseşte pă­
tratul derivatei funcţiei y = f(x). De aici rezultă o condiţie necesară de rectificabilitate ca
funcţia J(x) să aibă derivata continuă cel puţin pe porţiuni. Se spune în acest caz că curba
este netedă pe porţiuni.

Elemente de arc. Cînd limita inferioară de integrare este fixă şi. limita superioară varia-
bilă, atunci lungimea arcului este funcţie de limita superioară, s(x) ~ ~: V1 + y'2 dx. Dife-

renţiala ds a acestei funcţii se numeşte element de arc al curbei (fig. 20.3.1.3). Lungimea arcului
de curbă este deci integrala elementului de arc.

Element
de arc

Exemplul 1. Pentru aflarea lungimii s a cercului se obţine

y = y,.z _ x2; y'-- X •

- Vr2- x2'

t dz
ir ,1
\
.o r 1 z2
= ir [arcsin z]ă = 27tr.
Exemplul 2. Din reprezentarea parametrică a cicloidei x = a(t - sint), y = a( 1 - cos t)
se obţin derivatele x
= a( 1 - cos t), y = a sin t şi elementul de arc
ds = Vx2 + y 2 dt = Va 2 ( 1 - cos t) 2 +a 2 sin2 t dt = a V1 - 2 cost + cos2 t + sin2 t dt =
= a V2="" V1 - cost dt = a V2 V 2 sin2 ~ dt = 2a sin ~ dt.
De aici se obţine lungimea arcului

Lungimea cicloidei este egală cu de patru ori diametrul cercului care generează cicloida
prin rostogolire.
Calculul integral .583

Calculul ariei suprafeţelor. Fie P 1 şi Pn punctele curbei y = f(x) corespunzătoare lui x1 =

= şi xn = b. Porţiunea din curbă care se găseşte între aceste puncte descrie printr-o rotaţie
a
în jurul axei Ox suprafaţa laterală a unui corp de rotaţie. Considerînd linia I POligonală for-
mată din n - 1 coarde, introdusă pentru deducerea lungimii arcului, această linie descrie prin
rotaţie o sumă de suprafeţe laterale ale unor trunchiuri de con. Din formula ariei laterale a

trunchiului de con 1ts(r1 + r 2) se obţine

Din teorema lui Lagrange a calculului diferenţia! rezultă în intervalul (xv_1 , xv) o valoare
ÂYv
C:v în care derivata f'(~v) este egală cu raportul -~ • Suma ariilor laterale ale trunchiu-
Âxv
rilor de con va fi
n-1
Mx: = 7t E [(f(xv) + f(xv+JJ V1+ U'(~v)]
v= 1
2 Âxv.

Prin creşterea numărului punctelor de diviziune ale intervalului a ~ x ~ b suma ariilor trun-
chiurilor de con dă o aproximare mai bună a ariei laterale a corpului de rotaţie. Dacă curba
este rectificabilă cînd n-+ oo şi Âxv-+.0, şirul sumelor ariilor laterale ale trunchiului de con
are ca limită o integrală definită. Factorul 2 apare deoarece prin trecerea la limită f(xv) cît

~
s•
şi j(xv+v tind către f(x). Folosind expresia elementului de arc, se obţine M = 27t y ds.
s1

Aria laterală a unui corp de rotaţie M = 27t ~: y V1 + y'1dx

Exemplu. Se cer formulele pentru aria sferei, calotei sferice şi zonei sferice

y,.s _ x2 ; "s
y = 1 + y'l= - - - .
,.s _ x2

Aria sferei O = 27t (' y"s- x2 "dx = -41t1' ( " dx = [-41t1'x]~ = -41trs .
)..:.,. Vr 2 - x2 Jo
Aria calotei M = 27t1' ~: dx = [21t1'x]~ = 27t1' (1' - · ;) = 27trh, unde h = r - ~.

Aria zonei Mz = 27tr~:: dx = [21trx]~: = 27tr(~1 - ~1 ) = 21t1'h, unde h = C:s- ~1 .

Integrale curbilinii şi integrale de suprafaţă

Integrale curbilinii. Pentru înţelegerea unor noţiuni din fizică şi tehnică , de exemplu lucru
mecanic ş~ potenţial , este necesar să se generalizeze noţiunea de integrală în modul următor:
se consideră limite de sume, ale căror termeni depind într-·u n anumit mod de o curbă, de
un drum . Se ajunge astfel la noţiunea de integrală curbilin ie.
Fie în spaţiul cu trei dimensiuni o curbă C dată în reprezentarea parametrică prin func-
ţiile x = x(s), y = y(s) şi z = z(s), presupuse cu derivate de ordinul întîi continue. Se poate
alege ca parametru lungimea arcului s. Fie de asemenea definită pe porţiunea de curbă A B
584 Matematici superioare

care corespunde parametrilor din intervalul cr1 ~ s ~ cr2 o funcţie continuă j(x, y, z) prin
care fiecărui punct Pt(x,, Yi· Zt}, al curbei C corespunzător parametrului s,e[cr1 , crz] i se pune in
corespondenţă valoarea f(xt. Yt· Zt); deoarece f(x, y, z) = f[x(s), y(s), z(s}], această funcţie va fi
de asemenea o funcţie de parametrul s. Dacă se împarte arcul A B prin n - 1 puncte arbitrare
în n arce sau , ceea ce este echivalent, se împarte intervalul [cr1 , crz] în subintervale St de lun-
n
gime ~st (i = 1, 2, ... , n) şi se formează sumele EJ[x(st). y(st). z(st)] ~Si, unde St este un
J=l
parametru din intervalul si. atunci se obţine un şir de sume. Dacă acest şir are limită cînd
lungimea. celui mai mare interval de diviziune tinde la zero şi n-+ oo şi această limită este
independentă de modul de descompunere şi de alegerea lui st. atunci această limită se numeşte
integrala curbilinie a funcţiei j(x, y, z) de-a lungul curbei C de la A la B.

Integrala curbilinie

Calculul integralei curbilinii se reduce la calculul integralei definite. Dacă x = x(t), y =

= y (t), z = z(t) este o reprezentare parametrică oarecare a curbei C (arcul AB corespunzînd
intervalului t 0 ~t~ /1 )', atunci ţinînd seama de ds = V.X (t) 2 + y (t) 2 + z(t) 2, rezultă
dt

=( 'j[x(t},y(t),z(t)]~ds =( '
1 1
(f(x,y,z)ds j[x(t}, y(t), z(t)] • Vx(t) 1 + y(t) 1 + .i(t} 1 di
lc ]~ & J~

Dacă P(x, y , z), Q(x, y, z) şi R(x, y, z) sînt funcţii definite de-a lungul curbei C, atunci in
m"od analog 'se definesc integralele ~c P(x, y, z)
~c Q(x, y, z) dy ; ~c R(x, y, z) dz. De
dx;

"
exemplu, prima dintre acestea se defineşte ca limită a şirului de sumeE P[xt(s), Yt(s), z,(s)] ~xt.
5=1
unde Âxt este proiecţia diviziunii a i-a a arcului de curbă pe axa Ox. Cuprinzînd aceste trei
integrale într-una singură, se obţine integrala curbilinie de speţa a doua:

~ [P(x, 4y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz].

Calculul acesteia este deosebit de simplu în cazul bidimensional. Are loc teorema

Daci P(x, y) dx + Q(x, y) dy este diferenfiala totah\ dF(x, y) a unei funcJii F(x, y), atund
valoarea integralei curbilinii ~c [P(x, y) dx + Q(x, y) dy] este independenti de drum şi depinde
numai de limitele de integrare.
Această teoremă rezultă din

( [P(x, y) dx + Q(x,_y) dy] = ( dF(x, y) = · (t, dF[x(t) , y(t)] =

)c Jc J~

şideci depinde numai de limite.

Rezultă că integrala curbilinie este nulă de-a lungul unei curbe închise care mărgineşte
un domeniu simplu conex.
Calculul integral .58.5

Următoarea teoremă, care se va da fără demonstraţie, stabileşte condiţiile în care Pdx +

+ Q dy este o diferenţială totală .

O condiţie necesari şi in anumite condiţii li sufidenti pentru ca expresia P(x, y} dx .+

+ Q(x, y) dy si fie diferenţiala unei funcţii F(x, y) este condiţia de integrabilltate oP = 0Q ,
oy ax
În capitolul 22 se arată că atunci cînd P dx + Q dy nu
este o diferenţială totală, atunci se poate găsi un factor Condiţiâ de
fL(x, y) astfel încît produsul !L(x,y) (P dx + Q dy) = integrabilitate
= dF (x, y) să fie o diferenţială totală.

Exemplu. Pe!}tru a calcula integrala ~c (x dx + y dy) de-a lungul parabolei y = x1 între

punctele A (O; O) şi B(2; i) se ia x drept parametru. Atunci qy = 2x dx şi se obţine

~c (x dx + y dy) = ·~2
o
(x dx + x 2 • 2x dx) = ~2 (.; + 2x3) dx = [xz
o
- + -x4]2 = -10.
2 2 o

Deoarece condiţia de integrabilitate

0
p = oQ este îndeplinită, integrala este independentă
- . oy ax •
1tX
de curbă. Integrînd de-a lungul curbei y = 4 sin - intre punctele A (0, O} şi B(2, 4), se
4
obţine acelaşi rezultat.

Integrale de suprafaţă. După cum integrala curbilinie generalizează integrala definită simplă,
integrala de suprafaţă este o generalizare analoagă a integralei duble în domenii plane.
Fie S o suprafaţă netedă, mărginită de o curbă netedă pe porţiuni în spaţiul cu trei dimen-
siuni, raportat la un sistem de coordonate carteziene (x, y, z) ; aici prin neted se înţelege că.
planul tangent în punctele interioare depinde în mod continuu de punctele de contact. Se con-
sideră S dată în reprezentare parametrică (v. cap. 26) x = x(u, v), unde parametrii uşi v aparţin
domeniului U = {u 1 ~ u ~ u 2 , v1 ~ v ~ v2 } şffie f(x,y, z) o funcţie continuă definită pe S.
Se împarte S în mici porţiuni St determinate printr-o reţea de curbe netede pe S, se aleg
n
puncte arbitrare Pi(xi, Yi· Zt) în St şi se formează sumele EJ(xi, Yt· Zt) ll.St . unde ll.Si este
i=l
aria suprafeţei Si. Dacă această sumă are o limită cînd n - oo şi ll.Si - O, independent de
alegerea punctelor Pt, această limită este integrala de suprafaţă. a funcţieif(x , y,z) extinsă la

suprafaţa S şi se notează. prin ~sf(x, y, z) dS.

Integrala de suprafaţă ( f(x, y, z) dS

)s
= Iim t1
.6S,-..Oi=l
(xi> Yi· zi) ll.St

Calculul integralei de suprafaţă poate fi redus la acela al integralei duble în mod următor:
se foloseşte reprezentarea parametrică a coordonatelor x , y, z în f(x , y, z} astfel incit ele-
mentul de arie dS (v. cap. 26) are forma

dS = VEG- F 2,
586 Matematici superioare

Se obţine astfel:

~ f(x, y, z) dS = ~Gf[x(~t, v), d~t dv.

8 y(u, v), z(tt, v)] VEG- p2

Pentru f = l integrala exprimă aria suprafeţei S.

Integrala de suprafaţă de speţa a doua se defineşte prin analogie cu integrala curbilinie
de speţa a doua.

Aplicaţii în mecanică

Lucru mecanic. Noţiunea de lucru mecanic efectuat de o forţă se defineşte cu ajutorul

integralei curbilinii. Forţa F este un caz special de cîmp vectorial (vezi 20.4) .
Fie Fz, Fy, Fz componentele forţei F într-un sistem de coordonate carteziene x, y, z. Dacă
punctul P(x, y, z), în care este aplicată forţa F, se deplasează
de-a lungul unei curbe netede C, atunci

W = ~c (Fz dx + F 11 dy + Fz dz).
este lucrul mecanic al forţei F de-a lungul curbei C (fig. 20.3.14).
Dacă se notează cu dr vectorul de componente dx, dy, dz, atunci
lucrul mecanic poate fi scris su h forma vectorială ca produs
scalar F · dr.

Lttcrul mecanic este inte~rala c'lltrbiliHie a j01'Jei.

Lucrul mecanic sub

de integrală
formă
~V= ~c F · d1' 20.3.14. Diagrama lucrului
unei maşini cu aburi

De exemplu, dacă forţa F este constantă şi curba C este un segment ce porneşte din origine,
reprezentat prin vectorul r de lungime lrl, atunci unghiul <p dintre direcţiile lui F şi r este
de asemenea cunoscut şi integrala lucrului mecanic devine W = 1FI 1r 1cos <p; în acest caz, lucrul
I?ecanic este produsul dintre componenta forţei 1F I cos <p pe direcţia curbei şi lungimea curbei Ir i.
In problemele de fizică, componentele forţei sînt de regulă derivatele parţiale ale unei funcţii V,
numită potenţial. Atunci lucrul mecanic este integrala curbilinie a unei diferenţiale totale şi
depinde numai de extremităţile traiectoriei. Cîmpul forţei se zice atunci conservativ.

Exemplul 1. Care este lucrul mecanic produs prin rotirea unui arc în formă de spirală
avînd l unităţi de lungime, cînd forţa acţionează în direcţia arcului? Dacă D este constanta
arcului, atunci F = Dx. Luc~l mecanic va fi W = ~Fdx = D~: xdx = t Dl2•

Exemplul 2. Pentru a accelera un corp de masă m de la viteza v1 la viteza v2 , trebuie

dv
produs un lucru mecanic W. Fie m · b = m-, unde b este acceleraţia. Atunci:
dt .

s• F ds = ~s• m ·-dv ds ~v, v dv

~
m
W = = m = -:;- (v~ - vi).
s1 s1 dt v1 -

Lucrul mecanic de accelerare este egal cu creşterea energiei cinetice.

Moment static. Prin moment static al unei mase punctiforme în raport cu o axă se înţelege
produsul dintre distanţa l a punctului la axă şi masa m a punctului.

Moment static al unei

distribuite continuu M = ~m l dm = p ~v l dV
Calcttlul integral 581

Pentru momentul static dM al unui element al unei mase dis-

tribuite continuu se obţine d ../\1 = l·dm. Prin integrare se
obţine momentul static pentru întreaga masă. Fie p densitatea
constantă şi d V volumul unui element de masă; atunci
dm = p d V. Pentru determinarea momentului static al su-
prafeţei aflate dedesubtul curbei y = j(x) în raport cu axa Oy
se împarte suprafaţa in benzi de lăţime l:lx = dx. Aplicînd
teorema de medie a calculului integral, alegînd pe ~ convena-
bil în l:lx,j(~) dx reprezintă aria benzii (fig. 20.3.1.5). În ipo-
teza p = 1 şi d = 1, momentul static al fiecărei benzi va fi
dM = ~f(~) dx. Prin integrare se obţine momentul static al
întregii suprafeţe. Pentru a determina momentul static al
suprafeţei considerate în raport cu axa Ox, fiecare bandă se
20.3. 15. Momentul static al
unei suprafeţe diYide la rîndul ei în subelemente de lăţime l:ly = dy.
Pentru un astfel de su belement momentul static este dat de
dM=1) dy dx, unde "T)el:ly. Prin integrare în raport cu y, se
obţine momentul static pentru întreaga bandă dM. = (TJ l) dy dx. Integrînd in raport cu x , se
)o .
obţine momentul static al întregii suprafeţe.

Momentul static al suprafeţei limitate superior de

curba y = j(x}, între a şi b, în raport cu axa Oy 1\1" = ~: xy dx

~b~yo l~b y 2 dx
Momentul static al suprafeţei limitate superior de Mx = 1)dydx = -
curba y = j(x) între a şi b, în raport cu axa Ox 4 2 4

În mod analog se poate deduce din momentul static al unei mase distribuite uniform cu den-
sitatea p = 1 momentul static al unei porţiuni de curbă plană omogenă; se obţine momentul

Pentru a obţine momentul static M al unui corp de rotaţie în jurul

axei Ox, se calculează momentul static în raport cu planul perpen-
dicular pe axa Ox, prin originea sistemului de coordonate şi
1\.f = 7t ~: xy2 dx
se obţine

Centru de greutate. Orice corp poate fi privit ca un sistem de mase punctiforme. Pentru
fiecare corp există un punct în care este concentrată întreaga masă a. corpului, numit centrul
masei sau centrul de gretttate al corpului. Momentul static al unei mase distribuite continuu
este egal cu momentul static al centruJui de greutate, în raport cu aceeaşi axă: M =

= ~m l dm = lcm· Din expresia momentului static se deduc coordonatele centrului de greu-

tate pentru o masă distribuită uniform pe o porţiune de curbă plană, pe o suprafaţă

limitatăde o curbă y = j(x) sau într-un corp de rotaţie:

Mx My lvfx M
şi Yc = - · Xc = şi Yc= - , Xc =
s s A A V
588 Matematici superioare

Coordonatele (xc, Yc) ale centrului de greutate

a) ale unei porţiuni de curbă. plană. omogenă.:

~: x V1 + y'l dx Mx
~: y V1 + y'1 dx
M"
Xc=- = ; Yc=- =
~: V1 + y'ldx ~: V1 + y'ldx
s s

b) ale unei suprafeţe omogene limitate de curba y = f(x)

~: xy dx Mx
~: yl dx
Xc = Mu= , Yc=- =
~: y dx; ~: ydx
A A
2

c) ale unui corp de rotaţie omogen cu axa de rotaţie Ox

M
~: xyldx
Xc = - , Yc = Zc =O
~: yl dx
V

În cazul corpului de rotaţie omogen, axa de rotaţie este axa Ox. Centrul de greutate se află pe
această. axă şi deci Yc = zc = O. ·

Exemplu. Fie de găsit coordonatele centrului de greutate al suprafeţei mărginite de curba

7t
y = f(x) = cos x între O şi - ·
2
1t 1t

În acest caz Il = ~~cos z dz = 1. Integrind prin părţi se obţine ~~ z cos z dz

=-+
7t 1, ~2 cos1 x dx = 7t Cu ajutorul formulelor pentru gAsirea centrului de greu-
2 o 4
tate al unei suprafeţe se obţin Xc = ~- 1 şi Yc =~·
2 8

Cu ajutorul acestor formule se deduc formulele lui Guldin. Suprafaţa generatoare a unui
corp de rotaţie cu axa de rotaţie Ox are momentul static Mx = _!_ (b y2 dx şi coordonatele cen-
2 Ja
trului de greutate Yc = Mx. De aici rezultă pentru volumul corpurilor de rotaţie relaţia
A

Regula lui Guldin pentru volumele cqrpurilor de rotaţie: volumul unui corp de rotaţie este egal
cu produsul dintre aria suprafeţei generatoare ji lungimea curbei descrise în rotaţie de centrul ei de
greutate.
Calculul integral .589

Porţiunea de curbă care generează aria laterală a unui corp de rotaţie cu axa de rotaţie Ox,
are momentul static. Mx = ~b y V1 + y' 2 dx şi coordonata centrului de greutate Yc = Afx.
a s
De a1c1 rezultă pentt:n aria suprafeţei laterale a corpului de rotaţie relaţia Sx =
= 27t \b
•a
y V1 + y' 2 dx = 2n Mx = 2nycs .

Regula lui Guldin pentr't.t aria suprafeţei laterale a unui corp de rotaţie: aYia suprafeţei
laterale a unui corp de rotaţie este egală cu produsul dintYe lungimea porţiunii de cu.Ybă caYe
gener.ează suprafaţa ~i lungimea cu.Ybei descYise în Yotaţie de centYul de greutate al acesteia.

2
Moment de inerţie. Energia cinetică W a unui corp de masă M şi viteză v este W = ~ M.
2
Cînd un corp rigid se roteşte în jurul unei axe fixe A, diferitele părţi ale masei acestui corp
vor avea viteze diferite. Dacă se notează cu w viteza unghiulară constantă a corpului, cu x dis-
tanţa elementului de masă dm la axa de rotaţie, atunci acest element va avea viteza v = x<a>
.1
şi energia lui cinetică va fi d W = - x 2 w 2 dm. Energia cinetică a întregului corp se obţine prin
2
.rap~rt masă,
2
integrare în cu elementele de W = w ( x2 dm.
2 )m

axial IA= ~m x' dm dm element de masă;

x distanţa la axa de ro-
Moment de inerţie
taţie A, " distanţa la
polar Ip = ~m r 1
dm punctul de referinţă P

20.3.16. Moment de inerţie

~---d----..
Comparînd cele două formule pentru energia cinetică , se observă că în locul masei Ma apărut

integrala ( x dm.
2 Această integrală defineşte momentul de inerţie IA al corpului în raport cu
)m
axa de rotaţie A (fig. 20.3. 16). Dacă se consideră momentul de inerţie nu în raport cu axa
de rotaţie, ci în raport cu un punct, se obţine momentul polar de inerţie I p· Considerînd r ela-
ţia r 2 = x 2 + y 2 , se obţine o relaţie importantă între momentul de inerţie polar I P relativ la
originea O a unui sistem de coordonate carteziene rectangulare şi între momentele de inerţie axiale
I z·, I 11 (r fiind distanţa elementului de masă la origine, iar x şi y distanţa lui la cele două axe)

I = ( r 2 dm = ( (x 2 + y 2) dm = ( x 2 dm +( y 2 dm = lx +Ill.
P )m )m )m )m

Legă tura dintre momentele · de inerţie polar şi axial Ip = Iz + I 11

Exwtplul 1. Fie de determinat momeni ul de inerţie al unei bare subţiri drepte prismatice,
omogene, de lungime l şi densitate p, îri raport cu o axă perpendiculară pe bară care trece
590 Matematici superioare

prin una din extremităţile ei (fig. 20.3.16). Dacă se notează aria secţiunii cu q, atunci elementul
de masă
va fi dm = pq dx. Se obţine
astfel IA = 2 dm = x 2 pq dx = pq ~m ~x 2 dx = ~: ~:
z3 Ml 2
qp- = --, unde lV! = pql este masa totală a barei.
3 3
Exemplul 2. Fie de calculat momentele de inerţie ale unei plăci circulare de diametru d
în raport cu centrul cercului şi în raport cu axele de coordonate ce trec prin centru (fig. 20.3.16),
Grosimea şi densitatea plăcii se consideră egale cu 1. Se va calcula mai întîi momentul de iner-
ţie polar I P· Masa dm a inelului circular colorat mai intens pe figură este dm = 27tp dp.
Rez.ultă deci:
4
lp = (' p2 dm = (' p2 · 27tp dp = m-4 = 1td • Din motive de simetrie lz = ! 11 şi deci
)o Jo 2 32
= _!._ lp şi deci
4
Ip = lz + I'll = 2lz, lz momentele de simetrie axiale vor fi lx = I'll = 1td •
' 2 64

7 evrema lui Steit1er. Fie le= ~m x 2 dm momentul de inerţie al unui corp în raport cu o axă C
ce trece prin centrul de greutate al acestuia. Momentele de simetrie IA în ,raport cu axa A
paralelă cuC şi la distanţă a de aceasta va fi in mod evident lA = ~m· (x + a) 2 dm. Rezultă

IA = ~m (x + a) 2 dm = ~m (x2 + 2ax + a 2) dm = ~m x2 dm + ~m a2 dm +

+ 2a ( x dm = Ie + a2m + 2a ( x dm.
. ~ . ~

Deoarece x reprezintă distanţele elementelor de masă la axa C, ultima integrală ~m x dm care

reprezintă momentul static în raport cu aceasta axă va fi nulă..

Teorema lui Steiner. Momentul de inerţie IA al unui corp. in raport cu o axă oarecare A
este egal cu momentul de inerţie le in raport cu o axă C, paralelă cu A, dusă prin centrul
de greutate al corpului la care se adaugă produsul dintre masa corpului şi pătratul distanţei
dintre cele două axe.

Teorema lui Steiner IA= le+ a'm

20.4. Analiză vectorială

În analiza vectorială, vectorii se consideră funcţii de una sau mai multe variabile şi se folo-
sesc noţiunile şi metodele calculului diferenţia! şi integral. Domeniile de aplicare ale analizei
vectoriale sînt în special fizica matematică şi geometria diferenţială.

Cimpuri

Cîmpuri scalare. O funcţie scalară definită pentru orice punct ·din spaţiu se numeşte timp
scalar, dacă ea realizează o corespondenţă prin care fiecărui punct .P(x, y, z), respectiv fiecărui
vector de poziţie r dintr-un anumit domeniu , i se atribuie un scalar <p(x, y, z) =<p(r) ; de exemplu
temperatura şi densitatea unui co<p sînt cîmpuri scalare. Cîmpurile se pot reprezenta intuitiv
Calculul integral 591

prin suprafeţele <p(x, y, z) = const, numite suprafeţe de nivel; în plan prin liniile de nivel <p(x, y) =
=const. De exemplu pe hărţi liniile de egală altitudine şi liniile de egală temperatură (izotermele)
sînt linii de nivel.

Exemplu. Liniile de nivel ale cîmpului scalar <p = x2 + y 2 + z2 = r2 sînt sferele cu centrul
în originea coordonatelor.

Cîmpuri vectoriale. Dacă prin a b

funcţia v = v(r), respectiv V= ..._
= v(x, 11, z) i se atribuie fiecărui ..........
\
punct din spaţiu un anumit vector,
atunci funcţia v =V(r) defineşte un ..... ..........
'\ \
cîmp vectorial ;_ de ,exemplu, cîmpu-
rile de forţă F(r) sau de electricitate
E(r) sînt cîmpuri vectoriale. Ele se "'
'\ \ \ 1
20.4.1. a) Cîmp scalar. b) Cîmp
' l 11
vectorial
reprezintă grafic prin săgeţi duse în diferite puncte r ale spaţiului, ale căror direcţii şi
lungimi reprezintă vectorul v(r) (fig. 20.4.1).
Pentru reprezentarea cîmpurilor vectoriale, funcţiile vectoriale se scriu în general sub forma
a = a(x, y, z, t) = u(x, y, z, t) i + v(x, y, z, t) j + w(x, y, z, t) k,
adică vectorul cîmpului a depinde de timpul t şi de coordonatele punctului din spaţiu x, y, z,
care la rîndul lor pot fi funcţii de t. Diferenţierea funcţiilor vectoriale se defineşte prin
da = du i + dv j + dw k,
unde
ou ou ou,
du = - dx +- dy +- dz + -ou dt,
ox oy oz ot

dv = ~ dx +~ dy +~ dz + ~ dt
ox oy oz ot
ow
dw =- dx + -ow dy + -ow dz + -ow dt.
ox oy oz ot
şi se reduce astfel la diferenţierea funcţiilor scalare u, v, w. O defi"niţie echivalentă este
următoarea ;

oa Iim a(x + !:J.x, y, z, t)- a(x, y, z, t) ou

+
ov
j +
ow
k
ox ox ox ox
şî în mod analog
·aa ou ov ow k oa = -ou i +-
ov
+-
ow
+ -j+- , -
oz & oz
j
&
k,
oy oy oy oy

-
oa = -ou i ov
+- j+-
ow
k.
ot ot ot ot
Cu alte cuvinte, derivarea funcţiilor vectoriale se face derivînd fiecare componentă după regulile
obişnuite. De exemplll, dacă a 1 , a 2 sînt funcţii vectoriale şi <p o funcţie scalară, atunci

1) -
o
(<pa) =
oa + -o<p
<p - a, -
o
(<pa) =
oa + -o<p
<p - a, -
o
(<pa) = <p -
oa + -o<p a,
ox ax ox oy oy oy oz oz oz
o
-(<pa)= <p- + - a ;
oa o<p
at ot ot
592 Matematici superioare

Pentru simplificare se va presupune in cele ce urmează că toate funcţiile şi derivatele care

intervin sînt continue astfel încît se poate inversa ordinea de derivare la calculul derivatelor
(J2 (J2
parţiale , exemplu - - = - - (vezi cap. 19).
de
cxây 8y 8x
Cele mai importante sînt următoarele cazuri particulare de funcţii vectoriale:
1. Cîmpul a nu depinde explicit de timp şi deci ·are forma
a(.x, y , z) = u(.x, y, z) i + ~ (x , y, z) j + w(x, y , z) k,
Cîmpul în acest caz se zice constant în timp.
2. u = x(t) , v = y(t) , w = z(t) sau .a= r(t) = x(t) i+y(t) j + z(t) k, unde t nu este nt>apărat
timpul. Vectorul de poziţie r(t) în raport cu originea coordonatelor descrie, cînd t variază, o
curbă în spaţiu; dacă t este timpul şi r(t) poziţia unui punct· mobil, atunci r(t) descrie traiec-
.
toria punctului. Denvata -
dr
= -d.x 1. + -dy J. + -dz k = XI+
.. ..
YJ +
zk reprezintă viteza
dt dt dt dt
d~ dr
punctului si - este acceleratia. Vectorul - este tangent la curba r(t) (fig. 20.4.2). Dacă
. dt 2 • dt
dr dr
r(t) are mărimea constantă 1-r 1 = const, atunci şi r 2 = const şi deci r - + - r = O,
dt dt
. dr •
r Şl - smt perpendicu 1ari.
dt
20.4.2. Vector tangent

_,.grad,

'lf•Const
d~ 20.4.3. Suprafeţe de nivel şi
gradient

Gradient şi potenţial

Gradient. Fie funcţia scalară ep = ep(r) = ep(.x, y, z). Variaţia dep a funcţiei ep pentru dr =
= d .xi + dy j + dzk este dep = âep d.x + âep dy + âep d z. Această ex-presie poate fi pri-
8.x 8y az
vită ca produsul scalar dintre vectorul dr şi un vector grad.. ep =
âep i + âep j + âep k. Va-
oy ..
âz vx
riaţia funcţiei corespunzătoare variaţie i vectorului de poziţie dr va fi atunci dep = grad ep dr.
Dacă se alege direcţia dr astfel îndt dr să fie pe o s uprafaţă de nivel ep = const, atu nci
cp nu ne schimbă şi deci dep = O, adică vectorul grad ep este perpendicular pe suprafeţele
Calculul integral

de nivel ~ = const (fig. 20.4.3). Dacă

dr face cu gradientul unghiul 8, atunci Gradient
d~ = grad ~ dr = 1 grad ~ 1 1dr 1 cos .& ,
deci funcţia creşte cel mai repede în direc-

ţia gradie1Jtului, cînd 8 = O. Dacă se ia 1dr 1 = ds, atunci se obţine d~ 1 grad ~ 1 cos 8. Se
ds
poate deci conchide:

Derivata lui ~ pe p anumitcJ direcţie este •egalcJ cu proiecţia gradientului pe aceastfl

direcţie. •

'.
Potenţial.
Prin introducerea gradientului s-a obţinut dintr-un cîmp scalar~ = ~(r) un cîmp
vectorial grad ~· În general, reciproca nu este însă adevărată, adică un cîmp vectorial nu

poate fi întotdeauna considerat gradientul unui cîmp scalar. Cîmpurile vectoriale a = a~ i +

ax
+ a~ j + a~ k pentru care acest lucru este posibil se numesc cons~rvative sau potenţiale
ay oz
şi ~ potenţialul cîmpului a (vezi cap. 37). Să considerăm integrala

(P adr = (P (udx + vdy + wdz).

)P, )P, -

Dacă curba pe care se face integrarea este definită prin reprezentarea parametrică r = r{t) =
= x(t) i + y(t) j + z(t) k, atunci integrala curbilinie se transformă într-o integrală
obişnuită

~
' ( a -dr) dt = ~~ [ u(t) -dx + v(t) -dy + w (t) -dz] dt.
'· dt '· dt dt dt

În general această integrală depinde atit de punctele P 0 şi P cît şi de curba pe

care se face integrarea. Dacă G este un domeniu simplu conex, cîmpul vectorial a=
= u(x, y, z) i + v(x, y , z) j + w(x, y, z) k şi curba de integrare r = x(t) i + y(t) j +
+ z(t) k au în acest domeniu componente continue, cu derivate continue, condiţia
a = grad~ este necesară ~i suficientă pentru ca integrala curbilinie să nu depindă de"
drum. Are loc teorema:

Integrala curbilinie a unui vector intr-un cimp potenţial este independenti de curba de
integrare şi este egali cu difere.nţa potenţialelor in punctele final şi iniţial ale curbei.

Reciproc, daci ~ a dr este independenti de drum, atunci a este gradientul unui poten-

ţial ~·

Un rezultat echivalent este următorul:

~a dr = O pentru or~ce curbi inchisi conţinut! in domeniul simplu conex G daci şi

numai daci a = grad ~. unde ~ este o ·funcţie scalarl.
594 Matematici superioare

Condiţii necesare şi suficiente penţru a = grad cp sînt relaţiile

ou ov 8v ow ow ou
-=-; -=-; -=-·
oy âx oz oy ox oz
adică rot a = O (vezi rotorul unui cîmp vectorial).

Exemplu. Se cere integrala ~(- y dx + x dy) de-a lungul cercului cu centrul în origine

şi raza unitate. Reprezentarea parametrică ·a acestui cerc este x = cos t, y =sin t. Atunci

~ (- y dx + x dy) = ~:n [-sint( -sint) + cos t cost] dt = ~:n {sin2 t + cos2 t) dt = 2n. Inte-

grala este diferită de O, adică cîmpul vectorial a = - yi + xj nu este gradientul unui cîmp

scalar. Acest re.z ultat se obţine şi direct din ou = - 1, !:!.._ = + 1.

oy ox

Divergenţa şi teorema lui Gauss

Divergenţă. Divergenţa este un cîmp scalar care este dedus dintr-un cîmp vectorial

a= u(x, y, z) i + V(X , y, z) j + w(y, X, z) k .

De exemplu , cîmpul a poate fi considerat cîmpul vitezei unui lichid care curge, a cărui den-
sitate este p(x, y , z); se consideră curentul staţionar, adică astfel încît nici a şi nici p nu depind
de timp. Componenta ui reprezintă drumul parcurs de o particulă a fluidului în unitatea de
timp în direcţia axei Ox. Considerînd un element de volum de forma unui paralelipiped drept-
unghic cu laturile paralele cu axele (fig. 20.4.4), atunci prin suprafaţa perpendiculară pe axa Ox,
de arie dA 1 = dy d z intră în paralelipiped, în unitatea de timp, un volum de lichid dA 1 u = udydz
şi deci de masă pu dy dz . Prin suprafaţa de arie d.4 2 = dy dz iese masa de lichid

p(x + dx, y , z) u(x + dx, y, z) dy dz = [

pu + _o( P_
u) dx ] dy d z.
âx
Diferenţa dă pierderea de masă prin feţele dA 1 şi dA 2 :
!_(pu) dx dy d z. P ierderea totală de masă a elementului de volum
ox
se obţine considerind şi celelalte perechi de feţe , şi este dată de

o(pu) o(pv) o(pw) ] d d d

[
- - +- -+- -- X y z.
ox oy oz
Pierderea de masă în unitatea de 20.4.4. Interpretarea di-
ou ov Ow
volum ~i de timp, sau dive1·genţa diva=-+-+- vergenţei
cîmpului vectorial se obţine luînd oy oz ax
a = pă U = pu, V = pV Şi W = pW
este dată de
Un cîmp de divergenţă nulă se numeşte solenoidal.
Punctele în care div a > O se numesc surse pozitive (iese mai multă masă decît intră) iar
punctele cu div a < O se numesc surse negative (intră mai multă masă decit iese).

Teorema lui Gauss. Pierderea totală de masJ pentru un domeniu finit G se calculează prin

integrala de volum ~~~G div a dT. Această masă trebuie să se scurgă prin frontiera S a dome-
Calculul integral 595

niului G. Dacă se notează cu ds = n dcr un element de arie orientat, adică un vector cu direc-
ţia normalei exterioare n (lnl = 1) şi cu mărimea ariei dcr a elementului, atunci, ţinînd seama
de consideraţiile anterioare, masa care se scurge în unitatea de timp prin dcr este a. n dcr. De

aceea scurgerea totală prin suprafaţa S este dată de integrala de suprafaţă ~t (a · n) dcr =

= · ~~s an dcr. Egalînd cele două expresii, se obţine teorema lui Gauss.

Teorema
lui Gauss ~~~G diva dT = ~~s a· n dcr = ~~s an dcr
în oompo-
~~~ (ou + ov + ow) d-. =~~ [u cos (.'t', n) + v cos (y, n)'+ wcos (z, n)] da
nente G ox oy oz S

Teorema lui Gauss dedusă aici pe un exemplu din hidrodinamică este în general valabilă
pentru cîmpuri vectoriale, cind G este simplu conex şi fronttera S a lui G are normala continuă.
Teorema lui Gauss permite transformarea unei integrale de volum într-o integrală de
suprafaţă.
De asemenea din această teoremă rez~ltă în mod evident propoziţia:

Dacă intr-un domeniu div a= O, atunci fluxul total este nul pe frontiera do-
meniului.

Rotorul şi teorema lui Stokes

Rotorul. Rotorul este un operator diferenţia! prin care dintr-un cîmp vectorial a = ui +
+ vj + wk se deduce un alt cîmp vectorial.

rota = ow - -
ov ) i+ (-
ou - -
ow ) J+
. (-
ov - -
ou )
(-
oy . oz oz ox ox oy
k

Teorema lui Stokes. Fiţ suprafaţa S limitată de curba închisă

(nu neapărat plană) C. Se presupune că S admite un vector nor-
mal care variază continuu (cu excepţia a cel mult un număr
finit de puncte sau linii) şi C admite o tangentă continuă (cu
excepţia a cel mult un număr finit de puncte). Pe C se alege
un sens de parcurgere pozitiv, în aşa fel încît, la o astfel de 20 .4. 5. Teorema lui
parcurgere, suprafaţa S să fie la stîn~a, considerînd pe S de Stokes
partea indicată de n (fig. 20.i.5). In aceste condiţii are loc
teorema lui Stokes.

Teorema
lui Stokes ~c a dr = ~~s (n · rot a) dcr = ~~s rotn a dcr

în compo-
~c (u dx + v dy + w dz) = ~~s {( :; - :: ) cos (x, n) +
nente
+ {-ou - -ow )
oz ox
cos (y, n) + {-ov - -ou)
ox oy
cos (z, n) }dcr
l-
596 Matematici superioare

Potrivit acestei teoreme, ~~s (n · rot a) do depinde numai de curba C, nu însă şi de forma

suprafeţei S limitate de această curbă.: integrala curbilinie ~ca dr se numeşte circulaJia lui

a de-a lungul lui C; potrivit teoremei lui Stokes circulaţia este egală cu fluxul componentei
normale a rotorului prin suprafaţa S limitată de C. Dacă a reprezintă cîmpul unei forţe.

atunci -a dr este lucrul îndreptat contra forţei a de-a lungul drumului dr şi ~a dr este lu-

crul efectuat la parcurgerea completă a curbei C. Lucrul este nul şi deci independent de
drum, atunci cînd rot a = O. Cîmpurile pentru ca~e rot a= O se numesc irotaţionale sau
lamelare. Un cîmp irotaţional a se reprezintă sub forma a = grad cp. De aici rezultă
rot grad cp = O.

Operatorul nabla, reguli de calcul

Cei trei operatori diferenţiali grad, div, rot se pot reprezenta cu ajutorul unui singur
operator, introdus de HAMILTON, operatorul hamiltoniaH. sau operatorul nabla, notat prin
simbolul V; această -denumire vine de la un vechi instrument de coarde, ebraic, care avea
aproximativ forma acestui simbol.
Operatorul V este definit prin

v=i~+j~+k~.
ax ay az

Dacă prin "produsul" a: · cp se înţelege ~, atunci V<p = grad cp. Din produsul scalar V· a

rezultă divergenţa V· a= div a şi din produsul vectorial VX a rotorul V X a = rot a.

Un alt ()perator introdus de Pierre-Simon LAPLACE ( 1749- 1827), denu!llit delta şi

notat cu Il., se defineşte pentru un cîmp scalar cp(x, y, z) prin

şi pentru un cîmp vectorial a(x, y, z)

a2a
!l.a = graddiY a - rot rot a= V(V · a)-vx(vxa) = -
a2a +-
+- a2a ·
ax ay az2
2 2

Au loc relaţiile :

grad (cp1<p 2) = <p 1 grad cp 2 + <p 2 grad cp 1 div (cpa) = <p div a + a · grad <p
rot (cpa) = cp rot a - a X grad cp rot grad (p = O
div (a1 X a 2) ::::::; a 2• • rot a 1 - a 1 • rot a 2 div rot a = O.

În încheiere, trebuie subliniat că gradientul, divergenţa şi rotorul unui cîmp sînt noţiuni inde-
pendente de sistemul de coordonate ales. Din acest motiv, se spune că aceste mărimi sint invari-
ante la o schimbare de coordonate.
Serii de funcţii ~97

21. Serii de funcţii

21.1. Serii de funcţii ........... . ~97
21.2. Serii de puteri ............. . 601
Convergenţa seriilor de puteri 602
Principalele proprietăţi ale se-
riilor de puteri ..•........... 603
Serii Taylor ...............• 609
Dezvoltări în serie de puteri ale
unor funcţii speciale .. ....•... 61.5
Valori de aproximare # formule
de aproximare .. . .......... . 616
Aplicaţii ale formulei lui Taylor
în geometrie ............. . . . 620
Teorema lui Taylor pentru func-
ţii de mai multe variabile . ... 622
21.3. Serii trigonometrice şi analiza
armonică ................. . 623
Serii trigonometrice ....... . 623
Analiza armonică şi sinteza ar-
monică ... . ... . ........... . 626

Matematica modernă nu mai poate fi concepută fără teoria şi aplicaţiile seriilor de funcţii.
Această teorie este deosebit de importantă pentru analiză şi pentru teoria funcţiilor. După cum
s-a văzut în capitolul 20, integrarea anumitor funcţii se poate face numai folosind dezvoltarea
lor în ser~e de puteri. Seriile de puteri reprezintă în multe cazuri un important instrument aju-
tător pentru aplicaţiile practice. Cu ajutorul lor se pot uneori enunţa proprietăţi ale unor func-
ţii pentru care se cunoaşte numai un număr mic de valori, se pot găsi valori aproximative ale
unor ~funcţii şi se poate aprecia precizia unui procedeu de calcul. _
In capitolul 18 s-au prezentat proprietăţi ale seriilor cu termeni constanţi. In prezentul
capitol se vor studia serii ale căror termeni sînt funcţii de o variabilă. Două cazuri speciale
de astfel de funcţii au o deosebită importanţă, seriile de puteri , pentru care termenul al n-lea
are forma anxn şi seriile Fourier în care al n-lea termen este (an cos nx bn sin nx). +

21.1. Serii de funcţii

Ca o generalizare a considerentelor făcute la deducerea proprietăţilor seriilor cu termeni

• O()

constanţi (numere) se consideră expresia F(x) = E fn(x) care are următoarea semnificaţie.
n= O

1. Pentru orice număr natural H = O, 1, 2, ... se dă o funcţie fn(x) din şirul de funcţii f 0 (x),
j 1 (x) , ... .fn(x) , ... Orice funcţie fn(x) este definită într-un interval l, adică oricărei valori x din
acest interval îi corespunde univoc o valoare din domeniul valorilor.
2. Pentru orice x se consideră funcţia de aproximare (suma parfială) definită pentru
orice n finit prin Fn(x) = / 0 (x) + / 1 (x) + ... + fn( x), n = O, 1, 2, .. .
3. Pentru orice x din I şirul Fn.(x) este convergent, adică există Iim Fn(x) = F(x).
n ~oo

Această funcţie este limita seriei de fun.cţii iar intervalul I , intervalul ei de convergenţă.
Diferenţa F(x) - Fn(x ) dintre funcţia limită şi o sumă parţială se num~şt est şi se
noteaz ă cu Rn(x). Dacă seria converge, R 1,(x) trebu~e să tind:'t la zero, cînd 1'L _. oo:-
Conve~genţauniformă. incazulseriei de funcţii F(x) = x2 +x2(1- x 2) + x2(J- ~ 2 )2 + ... =

=E
00

x 2( 1 - x 2)n funcţiile fn( x ) = x2( 1 - x 2.) n sînt continue. Cu excepţia punctului

n=O
x = O şirul sumelor parţiale F 0 (x) = x 2 , F 1 (x) = x 2 + x 2(1 - x 2) , ... converge în intervalul
- 1 ~ x ~ 1. Acest lucru se obţine majorînd în F(x) = x 2 f. 1 + (1 - x2) + (1 - x2)2 + ...]
expresia 1 - x 2 pent ru x -=F O printr-un număr q < 1. Pentru orice n , suma parţială este
deci mai mică d ecit suma parţială corespunzătoare a unei progresii geometrice cu raţia q.
1
Se o bţine F( x) = x 2 = 1. Pentru x = O se obţine F(O) = O. Spre deosebire de
1- (1 - x2)
funcţiile fn(x) , F(x) nu est e continuă în punctul x = O.
598 Matematici superioare

Se ridică problema în ce condiţii proprietăţi ca continuitatea şi derivabilitatea pot fi trans-

puse de la termenii fn(x) la limita F(x). Reprezentările curbelor de aproximare ale funcţiei
F(x) = kx 2 ( 1- x 2 )n dau o indicaţie asupra acestei probleme. Pe cînd pentru n> lO şi 1 x 1>0,6
curbele sînt foarte apropiate, pentru x = 0,2 ele diferă foarte mult una de cealaltă (fig. 21.1.1).
Aceasta înseamnă că indicele N, începînd cu care restul Rn(x) devine mai mic decît o constantă
' dinainte dată, depinde în general de alegerea lui x în acest interval. Pentru e > O aceşti
indici N(e, x) cresc nemărginit pentru x-+ O. Dacă însă pentru o serie de funcţii F(x) se poate
determina N, independent de punctul x, atunci est~ vorba de o convergenţă. uniformă.. Acesta
este cazul cînd N(e , x) admite o margine superioară. In cele ce urmează se va demonstra că în
acest caz F(x) este continuă, derivabilă şi integrabilă termen cu termen. Seria kx 2 ( 1 - x 2)"
este convergentă dar nu şi uniform convergentă în intervalul [- 1, 1].

Ex
00
21.1.1. Aproximaţiile F 11 (x) ale lui F(x) = 2( 1- x 2 ) 11 pentru n = O, 1, 5, 10, 20, 100
n=O

E
00
O serie de funcţii F(x) = fn(x) este uniform convergenti in intervalul J, daci pentru
n= O
orice e > O existi un N = N(e) care depinde de e nu insi şi de x, astfel incit pentru orice
x din l, 1 R 11 (x) 1 = 1fn+l (x) +
fn+2(x) + ...
1 < e cînd n ~ N.

Noţiunea de convergenţă uniformă a fost introdusă de Karl WEIERSTRASS ( 1815- 1897).

Această noţiune cît şi următorul criteriu de convergenţă pot fi generalizate şi pentru valori
complexe.

Criteriul lui Weierstrass (al majorantelor). Dacă fiecare termen j 11 (x) al seriei de funcţii
00

F (x) = E fn(x) .e ste mărginit în intervalul l, adi~i satisface o inegalitate de forma

n=O
00 00
lfn(x) 1 ~Mn şi d~ci seria EMn este convergenti, atunciF(x) = Efn(x) este uniform conver-
n~ n~

E
00
gen ti în intervalul I. Se spune ci M n este o serie majoranti converge~ti a seriei
n=O
ClO

EJn(x).
n=O
Scrii de funcţ# 599

00 •
. "'smnx
Exe",.pl u l 1. Sena L....! - -- este pentru once ---;;-- 1~
. x unt.form convergentA., deoarece sinnx
1
lf=l n 1
1 1
~ ---; şi seria majorantâ
n
00

lf-=1 ns
E-
este convergentA..

Exemplul 2. Seria geometrică x + x2 + x3 + ... are intervalul de convergenţă -1 < x <

< + 1. Pentru un anumit x 0 , O < x 0 < 1 pentru un~> O dat 1R.(x0) 1 = 1x~+l +x~+l + ···1 =
tHl
= x~(x0 + x~ + ... ) = ~ <~cind n > N{~). Cînd insă x 0 tinde către + 1, atunci pentru
1-xo
x"+l
n > N(~). 1 R.l poate să depăşească orice valoare finită, - 0 - - oo. S-a arătat astfel că
1-x0
seria geometrică converge uniform în orice subinterval închis al lui (- 1, 1).

Se poate demonstra di. în locul restului R,.(x) se poate considera o ~diferenţă de forma
Fn+k(x) - F,.(x) cu k ~ 1; atunci seria de funcţii converge uniform dacă

pehtru orice x din I, pentru orice n ~ N{~) şi pentru orice k ~ 1.

Limita unei serii de funcţii. Dacă seria F(x) = E j,.(x) este uniform convergentă în inter-
00

,.==0
valul a<x<x0 , atunci pentru orice ~ > O se poate determina un indice n 1 , astfel încît
pentru orice x din acest interval, n > n 1 şi k ~ 1

lfn+t(x) + fn+:a(x) + ... + fn+t(x) 1 < ~.

Dacă se presupune în plus că orice funcţie f ,.(x) are o limită la stînga a,. pentru x - x 0 - O,
atunci

adică seria ~a,. converge către aceeaşi limită. Fie s suma acestei serii şi sn sumele ei parţiale.

Atunci se poate alege un indice n 2 astfel încît 1 sm - s 1 < _!_ pentru orice m > n 1 şi
3
1 Rm(x) 1 < ..!_ pentru orice x. Se poate demonstra acum că şi funcţia F(x) are pentru
3
x -+ x 0 - O limita s. Pentru indicele ales m şi pentru orice x din a < x < x 0 •

1 F(x) - s 1 = 1 {Fm(x) - sm) - (s- sm) + Rm(x) 1 < IFm(x) - · sml + _!_ + _!_ •
3 3

Fm(x) fiind o sumă de un număr finit de termeni fn(x), are pentru x - x 0 - O limita s,.,
adicăpentruorice~umărpozitiv 8 < x0 - a se poate determina unsubintervalx 0 - 8 < x < x 0
astfel încît pentru orice x din acest _!_ si deci 1 F(x) - s 1 < ~.
interval 1 Fm(x) - sm 1 <
3 .
Suma s este deci limita la stînga a lui F(x) cind x - x 0 -0. Rezultatul se poate scrie sub
forma

ceea ce înseamnă că în Cc;Lzul seriilor de funcţii uniform convergente trecerea la limită se poate
face termen cu termen.
600 Matematici supwioare

Aceleaşi consideraţii sînt valabile şi pentru limita la dreapta. Dacă funcţiile j,.(x) stat
continue in x 0 , atunci limitele la dreapta şi la stînga sînt egale şi egale cu valoarea j,.(x0);
deci suma seriei F(x) este continuă în x 0 •

Daci seria de funcJU F(x) = E j,.(x) este uniform conve.rgenti· ln intervalul! ti termenii
00

•-0
/a(x) s~t funcJii continue In punctul x = x0 , atunci F(x) este continui In x = ~o·

Duivare şi integrare termen cu termen. Dacă funcţiile j,.(x) definite în 1 sînt derivabile
00
tn acest interval, seria formată cu derivatele termenilor f(x) = E f~(x) este uniform con-
ff==O
00
vergentă în 1 şi seria E j,.(x) este convergentă cel puţin într-un punct x 0 din 1, atunci
.. ~
00
seria ~j,.(x) converge uniform în I către F(x) = EJ,.(x) , F(x) este derivabilă .Şi F'(x) =
n==O
00

=E f~(x). Nu vom da aici demonstraţia acestui rezultat. De multe ori el este enunţat
ff=O
sub următoarea formă mai puţin precisă.

Daci seria formati cu derivatele termenilor unei serii

de f1incJii este uniform convergentA, atunci SeJ'ia se poate -dxd[oo
E fa(x) ] - ,....o
,.-o
Eoo f~(x)
cleriva termen cu termen.

Pentru a sublinia Toiul pe care îl 'joacă convergenţa uniformă în derivarea termen cu

termen, Niels Henrik ABEL (1802- 1829) a dat următoarele exemple:

E ---
00
• •• sin nx . . . . .
1. Sena de funcţn converge pentru once x real; sena obţmută dm aceasta pnn
n=l n
00 00

derivare termen cu termenE cos nx este însă divergentă pentru orice x. 2. Seria E j,.(x) =
· n=l n-1
00 00
sin n:r . . cos nx • .
=E ~ converge uniform pentru once x; ,
sena EJ,.(x) = E--n- este msă divergentă
n=1 n=1
pentru x =O.
Dacă se consideră termenii fn(x) ai unei serii de funcţii uniform convergente, ca deri-
vatele integratelor lor şi dacă seria obţinută prin integrare termen cu termen este conver-
gentă cel puţin într-un punct x 0 , atunci această serie este. în 1 uniform convergentă şi are

ca sumă ~ F(x) dx, unde F(x) = ~ j,.(x), astfel încît~ F(x) dx = ~ ~j,.(x) dx.

O serie de funcţii uniform convugenti se poate integra termen cu termen.

Arcul de elipsă. P~rimetrul elipsei se poate calcula prin integrare termen cu termen.
Lungimea arcului S al elipsei cu reprezentarea parametrică x = a sin tp, y = b cos cp
(fig. 21.1.2) se obţine din dx = a cos tp dtp, dy = - b sin tp dtp, cu &2 = 1 - b2Ja 2 ,
Serii de funcţii 601

Deoarece lei< 1, cu ajutorul sumei binomiale .../1-e2sin2cp

se poate dezvolta într-o serie uniform convergent~
e2 e4 1·3e8
1 - - sin2 cp - --sin4 cp - - - - sin& cp- ... din care
2 2·4 2·4·6
se obţine pentru S expresia
S = a (cp - ~ (<~>sin2 cp dep- ~ (tP sin4 cp dep- .. ·)
cu aju-
. 2 Jo 2 · 4 )0
torul c~reia se poate calcula lungimea arcului S _pentru
orice unghi ep.
Pentru valoarea cp = .::_ a parametrului evaluarea inte-
2
X
gralei (<~> sin1 k cp dep se simplific~. Din relaţiile date în

capitolul
Jo· 20 pentru deducerea produselor lui \Vallis,
rezultă
n 21.1.2. Reprezentare parametricâ

~
2 a elipsei
2k d 1 . 3 ... (2k - 1) 7t
sin cp cp = k = 1, 2, 3 ...
O 2. i ... 2k 2
Prin introducerea acestor valori se obţine dezvoltarea în serie pentru· sfertul de elips~ şi se
obţine astfel lungimea elipsei. Din compararea dezvolt~rilor în serie pentru valoarea. exactă
3
şi pentru valoarea de aproximare se observ~ c~ eroarea are ordinul de mărime - - - e2.
16000

Lungimea U=21ta [ 1 -{ "1-}' e l (- -3)1 -

c' -{ - 1·
1·3·
-- 5)es
elipsei 2 2·4 3 2·4·6 j

Formula
de aproximare el= 1- blfa2

Pentru a g~si eroarea rezultată cînd se foloseşte formula de aproximare, se porneşte de la

relaţiile

(a+ b)/2 = (a/2)[1 +Vi- e2], Vab = at'l- e2

care se dezvolt~ în serie binomial~ cu resturile respectiv R;.

pentru care se pot g~si R;'
evalu~ri superioare r' şi r". Din aceste dezvolt~ri se obţine o dezvoltare în serie pentru
1t [3(a + b) /2 - ~]. care difer~ de seria exact~ numai prin termenii conţinînd pe e1 , e9 , •••
Dac~ r este o margine superioar~ pentru precizia seriei exacte, atunci se poate găsi o evaluare
a erorii li, li< r + 3r' + r'' şi efectuînd calculele se obţine li< O,i/e'i/(1- ~2).

2i.2. Serii de puteri

Seriile de puteri sînt cazuri particulare de serii de funcţii în care funcţiile sînt puteri
ale variabilei multiplicate cu un factor constant,Jn(x) =anx". Sumele parţialeFn(x)=a 0 +a1 x+ ...
... + anx" sînt polinoame şi sînt -definite pentru orice x. Intervalul de convergenţă al seriei
~00

F(x) = Iim Fn(x) =

n-+-oo
E
n=O
anxn = a 0 + a1 x + a 2 x2 + ... trebuie studiat pentru fiecare caz.

Se poate întîmpla ca s~ria s~ fie peste tot convergent~. adie~ convergent~ pentru orice. x.
sau, nicăieri convergentă. cu excepţia lui x = O.
 602 Matematici superioare

co
Exemple. 1. Seria F(x) = E nnxn = x + 4x 2 + 27~ + 2.56x4 + ... nu este conve-
n=l
gentă în nici un punct cu excepţia lui x = O.
xn x3 x4
2. Seria F(x) = E -1'!
co

1l=1
= x
x2
+ - + - + - + ···
2 6 24
este peste tot convergentA..

Convergenţa seriilor de puteri

Pentru orice valoare fixată x = x 0 , termenii seriei de puteri sînt constante şi deci se - pot
aplica rezultatele găsite în capitolul 18. În special se va folosi noţiunea de con-
vergenţă absolută, adică convergenţa seriei valorilor absolute ale termenilor seriei iniţiale.
Se poate arăta că seria I:anxn converge absolut pentru orice x, 1x 1 < 1 x 1 1 dacă seria
:Lan~ este convergentă.

Raza de convergenţă a seriilor de puteri. Numărul pozitiv r este raza de convergenţă a.

unei serii de puteri, dacă aceasta converge pentru orice x, 1 x 1 < r şi diverge pentru 1 x 1 > r;
intervalul ( -r, r) se numeşte interval de convergenţă
(fig. 21.2. 1). Pentru o serie peste tot convergentă r =<X>,
pentru una nicăieri convergentă r = O. tonYergent
diYergent di11ergent
Teorema lui Abel. Pentru orice serie de puteri care
nu este nicăieri convergentă dar nici peste tot conver-
-r o +r
gentă, există o valoare r > O astfel Incit seria converge 21.2.1. Intervalul de convergenţă
pentru 1x 1 < r şi diverge pentru 1x 1 > r. al unei serii de puteri

Formulele lui Cauchy-Hadamard. Pentru determinarea razei de convergenţă r, Augustin-

Louis CAUCHY ( 1789- 18.57) a găsit in anul 1821 o formulă care a rămas atunci neobservată.
Abia 70 de ani mai tîrziu Jacques-Solomon HADAMARD ( 186.5- 1963) regăseşte aceeaşi for-
mulă. Se consideră limita superioară !L = Iim a,. 1 a şirului de numere pozitive Yl

p. este deci un număr care are proprietatea că o infinitate de termeni ai şirului sînt mai
mari decît (J.-€ însă cel mult un număr finit dintre ei sînt mai mari decît !J. + e, unde ~
este un număr pozitiv ce poate fi ales oricît de mic. Dacă !J. are o Yaloare finită, O <
< p. < <X>, atunci şi _!_ este finit Şi se pot găsi două numere x1 ~i p astfel încît 1 x1 1 <
!J.
1
< p < -, . 1
respecbv - > !J.· Aceasta
•
mseamnă că pentru orice n > N z.---
r 1an 1 < -
1
sau
1,
!J. p p
Y anx11 <
1 __!__:J_ < 1. Seria de puteri converge deci absolut pentru xl' Pentru 1 x 2 1 )>
?
- sau 1anx~l adică
1
> _!_ au loc pentru o infinitate de valori ale lui n, Yl an 1 > - > 1,
p. 1~1

pentru :~2 seria diverge. Astfel, r = _!_ poate fi

!J. Raza de con~ r=
privit ca raza -de convergenţă. Teorema urmă- vergenţâ
toare că.re se enunţă fără demonstraţie afirmă
determinarea razei de convergenţă, în locul şirului {YI~} se poate folosi
 Serii de funcţii 603

Fie ~ coeficienţii unei serii de puteri. Dacă şirul {1 ~1 1} este convergent, atunci #rul

{\Y1 att+tl} este de asemenea convergent şi ambele şiruri au aceea~i limitif.

00
x" x"
Exemple. Seriile de puteri E x•,
oo
E-;•
E-;····· ,._1 n
oo
p ~O, au
.... t ff=l n
aceeaşi rază de convergenţă r = 1. Este suficient să se găsească limita: lim
ff-+oo
1tls+tl
a,.
==

Iim nP 1 =Iim ( 1 - -1- )P =1.

n-.oo 1 (n + l)P ff-+oo n + 1

În ce priveşte comportarea seriei de puteri în punctele extreme x = +r şi x = -r ale

intervalului de convergenţă, nu există metode generale pentru studiul acesteia. Convergenta
trebuie cercetată separat pentru fiecare punct. Astfel pentru primele trei serii din exemplul
precedent se obţine:
00

1. Seria E
ff=l
x" diverge pentru x =- 1 şi pentru x = + 1;

x"
oo
2. Seria E-
n
ff=l
converge pentru x = -1 şi diverge reducîndu-se la seria armonică pentru

X= +1;

3. Seria E -x"
«>

n=i tll
converge pentru x
.
= - 1 şi pentru x = + 1.
«>
Daci seria de puteri E a,.x• are raza de convergenţă r, atunci pentru orice x cu

1x 1 <
•=0
r seria este· absolut convergentA.

Convergenţa uniformă a seriilor de puteri. Următoarea teoremă este datorată lui ABEL.

O .s erie de puteri converge uniform In orice interval Inchis care se g4seşte cuprins In Inter-
valul de convergenţă.

Datorită acestei propoziţii rămîn valabile pentru seriile de puteri toate rezultatele ohţi­
oo
nute pentru seriile de funcţii uniform convergente. Astfel, f(x) = E a,.x" este funcţie con-
ff=O
tinue in orice interval închis cuprins în intervalul de convergenţă; integrala acestei funcţii
se poate obţine prin integrare termen cu termen. După cum se va arăta în paragraful ur-
mător, derivata funcţiei f(x) se poate obţine prin derivare termen cu termen.

Serii de puteri în domeni~tl complex. Pentru seriile de puteri cu variabile complexe.

şi coeficienţicomplecsi, în locul intervalului de convergenţă apare cercul de convergenţă, a
cărui rază este raza de convergenţă (vezi capitolul 23).

Proprietăţi impurtante ale seriilor de puteri

Egalitatea seriilor de puteri. În interiorul intervalului de convergenţă 1 x 1 < r şi în special

00

în punctul x = O, seria de puteri f(x) = E a,.x" reprezintă o funcţie continuă. Se poate

ff=0
604 Matematici superioare

00

intimpla ca in acelaşi interval şi seria.f1 (.x) = E b,..x" să. reprezinte o funcţie continuă.. Dacă
n=O
un număr infinit de puncte .XJ.:, diferite de zero, cu k = O, 1, 2, ... al căror punct de acu-
există.
mulare este .x = O şi pentru care ambele serii au aceeaşi sumăj(.x~) = j1 (.x~). atunci~ f(.x~) =
k-+oo
= a 0 şi Iim j1 (.x~) = b0 , şi deci a 0 = b0 • Deoarece Xt#:O, se pot forma două funcţii noi g(x)
k-+00
şi g1 (.x) care pentru .x = .x~ iau aceleaşi valori:

Prin trecere la limită cînd k - oo se obţine a1 = b1 • În acest mod prin inducţie completă se
poate arăta că coeficienţii ambelor serii sînt egali şi deci cele două serii sînt identice.

00 00

Daci seriile de puteri~ a 11 .x" şi ~ b11.x'l sint convergente pentru 1 .x 1 < r şi ·au aceeati
sumi pentru un şir de puncte .x~ din intervalul de conv.ergenţi, .x~ #: O, care tinde la O, atunci
cele doui serii sint identice, adiel pentru orice n avem a 11 = b,..

Acest rezultat este valabil şi pentru serii de puteri de forma ~a 11 (.x - .x0 )". Cînd o funcţie
f(.x) se poate reprezenta în vecinătatea unui punct x 0 printr-o serie de puteri, această repre-
zentare este unică.. Dacă. ar exista ·două. astfel de reprezentări, atunci coeficienţii puterilor cores-
punză.toare sint egali. Metodele de identificare a coeficienţilor pentru pofinoame găsite în capi-
tolul .5 pot fi generalizate pentru seriile de puteri.

Exemplu. Pentru două. numere reale a şi b, (1 + .x) 11 (1 + .x)b = (1 + .x) 11 +b. În domeniul
de convergenţăl.x 1 < 1 fiecare factor se poate .reprezenta ca serie binomială.:

(1 + .x) =
11 E(a )
ff=0 n
.x";

Aplicînd mai departe teoremele yaJabile pentru produsul a două serii de put~ri, rezultă.

De aici, prin egalarea coeficienţilor, se obţine regula de adunare a coeficienţilor binomiali.

·w
Regula de adunare a coeficienţflor binomiaW - .- J

Transformarea in raport cu un nou centru. Toate relaţiile găsite pentru seriile de puteri
sînt valabile şi în cazul cînd se consideră în loc de .x variabila .x - x 0 • În interiorul inter-
·oo
valului l.x-.x0 1 < r,j(.x) = Ea 11 ( , ; - .x0 )n reprezintă o funcţie continuă. În loc de cen-
n=O
• V . pag . 7 22 şi 8 99
Se1'ii de funcţii 60.5

trul x 0 , poate să servească ca centru al reprezen-

tării orice alt punct x 1 care se găseşte în interiorul
00

intervalului 1 x - x 0 1 < r, f(x) =E b~(x - x1)k.

1=0
Raza de convergenţă r 1 are cel puţin mărimea
r- 1x 1 - x0 1· Din figura 21.2.2 se observă că pen- .
tru fiecare punct x în < intervalul 1 ~- x 1 1 r 1 Xo-r x7-r1 Xo x1 x0+r -x1+r,
are loc 1 x1 - x 0 1 + 1 .x - x1 1 < r.
Dacă se înlocuieşte x - x 0 = (x1 - x 0) + (x - x1 ) 21.2.2. Transformarea unei serii de puteri
în seria cu centrul x 0 , atunci nu numai seria
00 00

f(x) =B a11 [(x1 - x 0) + (x- x1 )] 11 este absolut convergentă dar şi seria E 1 a,. l{lx 1 -xel +
n=O n=O
+ jx- x1 1) 11 este convergentă. În aceste ipoteze este valabilă o teoremă de transformare
care nu va fi demonstrată aici. Dezvoltînd parantezele [(x1 -x0) + (x- x 1 )] 11 , n =O, 1, 2, .•.
în serie binomială şi ordonînd după puterile lui x - x 1 , se obţine,
f(x) = ao(.~·~ - Xo)o +
+ ~(x1 - x 0)1 + a1 C) (x1 -x0) 0 (x- x1 ) +

+ a2(x1 - Xo) 2 + a2 e) (xl - Xo) 1 (x - xl) + a2 G} (xl - Xo) 0 (x - xl) 1 + ...

+ aa(xt - xo)s + as(~) (xt - xo)2 (x - xl) + aa (~) (xt - Xo)l (x- xt)l + ...

+E
00
(n+2) an+2(x 1 - x 0) 11 (x- x 1 )3 + ...
n=O 2
+b,(x-x1 ) 1 + ...
Seriile pe fiecare coloană ca şi suma acestor serii sînt absolut convergente şi pentru fiecare
~ în intervalul 1 x - x1 1 < r1, I:b~(x- x1)k reprezintă valoarea lui f(x). Deci:
00

f(x) = E bk(x - x 1)k

k=O

Derivarea termen cu termen a unei serii" de puteri. Cu ajutorul transformării expuse în

paragraful precedent orice punct x1 din interiorul intervalului de convergenţă poate servi ca
00 .

centru al transformării în serie de puteri a funcţiei respective. Funcţiaf(x) = E b~(x- ~Jc

k=O
este chiar derivabilă în x = x 1, deoarece din f(x 1) = b0 se obţine

Cînd x-+ x 1, această expresie tinde către f'(x 1) = b1 •

606 Matematici superioare

După cum s-a văzut mai sus b1 = 'E(n+

n=O 1
1
) an+l(x - x 0 ) 11 este o serie absolut convergentă. Ea
<Xl

se obţine prin derivare termen cu termen din seriaj(x) = E a11 (x- x 0) 11, are aceeaşi rază de
n=O
convergenţă 1ji reprezintă derivata funcţiei f(x). Raţionamentul se poate repeta. După deriva-
rea termen cu termen a seriei cu centrul x 1 se obţine
f'(x) - j'(x1 ) = 2! b
2
+ 3! ba( X - x1 ) + ...
x - x1

sau ~ f"(x 1)
2.
= b2 , unde b2 = t (n+
n=O 2
2
) an+2(x - x0 ) 11 este la rîndul ei convergentă. Prin

inducţie completă se obţine propoziţia:

O funcţie reprezentati printr-o s~ie de puteri admite derivată de orice ordin, în orice punct
interior al intervalului ei de convergenţă. Deri.vata ei se obţine prin derivare termen cu termen.

Suma, diferenţa şi produsul unei serii de puteri. În orice punct x = x 1 din interiorul inter-
co <Xl

valelor de convergenţă a două serii de puteri f(,r) = E ax 11 11 şi g(x) = ,I:)nx 11 , ambele serii
n=O n= O
sînt ·absolut convergente. Cu ajutorul teoremelor introduse în capitolul 18, suma, diferenţa
şi produsul funcţiilor f(x) şi g(x) pot fi reprezentate prin serii de puteri.

<Xl

Pentru orice x care aparţine domeniilor de convergenţă ale seriilor f(x) = E a 11 x 11 şi

n=O
<Xl <Xl

g(x) =E b11 x 11 , seriile obţinute prin adunare şi scădere termen cu termţn E (a 11 +b 11) x 11 ,
n=O n=O
<Xl

respectiv E (an - b11) x 11 , converg absolut şi reprezinti funcţiile f(x) + g(x), respectiv
n=O
f(x) - g(x) .
<Xl

Pentru orice x care aparţine intervalelor de convergenţi ale seriilor f(x) = Ea x

n=O
11
11 şig(x) =
<Xl <Xl

= Ebx 11
11 seria produs E (a b 0 11 + a bn- + ... + a
1 1 b
11 0 ) x 11 converge absolut şi reprezinti
n=O n=O
funcţia f(x) g(x).

Coeficienţii se pot determina prin procedeul diagonal dintr-o schemă a produselor parţiale \
sau din schema liniilor deplasate (vezi cap. 18) .

Exemplu. Pentru 1 x = 1 x x 2 x3
1 < 1 seria geometrică - -1-
x4 este + + + + + ...
1- X
convergentă. După cum se poate vedea cu ajutorul schemei de mai jos, se obţin prin înmul·
ţirea acestei serii cu ea însăşi seriile

= 1 + 2x + 3x2 + 4x2 + ... şi 1 + 3x + 6x2 + 10x3 + ...

(1- x) 2 ( 1 - x)3
Serii de funcţii 607

Alte exemple privind seriile de puteri ale funcţiilor sinus şi cosinus se vor da cînd se vor
introduce aceste serii.

Compunerea seriilor de puteri. În capitolul 19 s-au considerat funcţfi compuse de forma

00

y = f[~(x)]. Cînd funcţia z = ~(x) este reprezentată printr-o serie de puteri ~(x) = E a,.x" şi
n=O
pentru orice valoare x din intervalul de convergenţă a acestei serii de puteri, ia valori z care
00

aparţin intervalului de convergenţă al unei serii de puteri f(z) = E b,.zn, atunci y= F(x) =
n=O
=f[~(x)] este o funcţie de x. 00
Se pune problema dacă această funcţie se poate reprezenta ca

serie de puteri F(x) = E c,.x" şi în ce mod pot fi determinaţi coeficienţii c,. cu ajutorul
n=O
coeficienţilor a,. şi bn· Seria de puteri căutată trebuie să satisfacă relaţia

Printr-un procedeu care se aseamănă cu cel folosit la transformarea seriilor de puteri, se

determină puterile z" ale lui z = :Ea,.x" prin înmulţirea seriilor z" = a~c 0 + a~c1 x + ... + aknx" + ...
şi ordonarea după puterile lui x. Se poate arăta că seriile rezultate pe coloană,
00 00

ca = E b~ca~c 11 , sînt absolut convergente şi deci seria de puteri E c,.x" converge absolut
k=O n=O
şi reprezintă. pentru orice valoare x funcţia F(x) = f[~(x)].

lmpărţirea seriilot: de puteri. Problema împărţirii unei serii de puteri :Eb,.x" la seria :Ea,.x"
1
se reduce 1a problema formării produsului, atunci cînd este posibilă reprezentarea lui - - -
:Ea,.x"
ca serie de puteri. Dacă se presupune că divizorul :Ea,.x" = a0 + (a 1 x + a 2 x 2 + ... ) = a0 + z
are o rază de convergenţă r > O şi că a0 este diferit de zero, atunci într-o porţiune a inter-
valului de convergenţă 1 z 1= 1 a1 x + a 2 x 2 + ... 1 < 1 a0 1. Valoarea inversă a divizorului se poate
. . 1 l z z2 z3
dezvolta atunci în sene de puten - - - = - - - + - - - + .. . care converge pentru
:Ea,.x" a0 a3 ag a~
valorile x ale unui interval în care convetge şi z = a 1 x + a 2 x 2 + ... Înlocuind seria lui z în
serie geometrică., se obţine, aşa cum s-a indicat în paragraful precedent, o serie de puteri :Ec,.x"
1
care este absolut convergentă şi care reprezintă funcţia - - - .
:Ea,.x"
După ce s-a stabiht în ce condiţii există seria de puteri :Ec,.x", coeficienţii c,. se pot determina
simplu, prin identificare. Din produsul :Eanx" · :Ec,.x" = 1, rezultă un sistem de ecuaţii in care
c., n =O, 1, 2, ... sînt necunoscute care se pot determina succesiY:

Mai general, cînd se împarte seria de puteri :Ebnx" la seria :Eanx", atunci coeficienţii c$
rezultă din :Eb,.x" = :Eanx" · :Ec,.x", unde prin egalarea coeficienţilor aceloraşi puteri ale lui
:r se obţin ecuaţii în c,..

Exemplu. Din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei

x3
+ ... x' + ...
sin x = x
31
+51- - -
71
~i COS X = 1-
21
+4!- - -
61

se poate găsi prin împărţire dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei tg x sinxfcos x. Din =
condiţiilede existenţă a seriei de puteri :Eo,.x" rezultă că. împărţirea se poate face în porţiunea
intervalului de convergenţă r =
oo a ·seriei cosinus în care cos x=FO, adică în intervalul
-608 Matematici superioare

1 ~ 1< 2:. Coeficienţii se ?hţin din identitatea sin x = cos x ·l:cax". Primii cinci coeficienţi ai
2
_produsului rezultli din schema

Se obţine:

0=c1 --,
Co
21 31
0= c,--
21
+ -, ...
CI

41
Co

de ~ode se obţin succesi..,:

1 1 1
c 0 =O, c1 = 1, c1 = O, ca = - - - = - c = O, c6 = - - - + - 1- ..
. 21 31 ' 3 ' .5! 4! 3·2!
2 1
c• = O, 17 = - + - 1 - -1- + -2- = -17 , ... adică. pentru lxl < 7t
rezultă
1.5 7! ~1 3. 41 1.5·2! 31.5 2
17x7
dezvoltarea: tg x = x + -x3 + - + -- + ... 2x5
3 1.5 31.5

Numerele lui Bet'noulli. Folosind dezvoltarea funcţiei exponenţiale (care se va deduce mai
x x1
tirziu), e% = 1 + - + - + ... , funcţia
1! 2!

f(x) = _x_ = _ _ _ _1_ _ __ B0

Bt B2 1
+ _x+-x + ...
e% - 1 x .x3 11 21
1+-+-+
2! 31
...
satisface condiţiile necesare pentru posibilitatea efectuării împărţirii şi deci se poate dezvolta
Ba
într-o serie de puteri. Coeficienţii acestei sţrii se vor căuta de forma Numerele B,. se
ni
numesc numerele lui Bernoulli şi pot fi calculate din produsul

1 = {1 + ~ + ~ + .. ·) (Bo + Bt x + B, xl + ...) .
21 31 1! 21

Din compararea coeficienţilor folosind

schema se obţin relaţiile:
Bo
B0 = 1, - + B1 = O,
2!

B0 + .!!1_ + B1 =O
3! 1121 2Î ,
B0 B1 B1 B
-4! + - + - + - 8 = 0, ...
113! 2121 3!
care prin aducere la acelaşi numitor iau forma
B0 = 1, 2B1 + B0 = O, 3B2 + 3B1 + B 0 = O, 4B8 + 6B1 + 4B1 + B0 = O,
.5B, + 10 Ba + 10 B 1 + .5B1 + B 0 = O, ...
Serii de funcţii 609

de unde rezultă:

130 = 1,
30
Toţi coeficienţii Bn de indiCe impar n ;>: 3 sînt nuli.

Inversarea seriilor de puteri. După cum s-a arătat în capitolul 5, în anumite condiţii de
monotonie, funcţia y= f(x) admite o funcţie inversă x = cp(y). Cu ajutorul unor consideraţii
care nu se vor expune aici în amănunţime, se poate deduce o teoremă analoagă şi pentru serii
de puteri.

Fiind dati seria de puteri y = f(x) = a1 x + a 2 x1 + a 3 x 3 + ... cu raza de convergenţă "

şi a 1 :;& O, existi o singuri serie de puteri x = cp{y) = b1y + bfY2 + bar + ... convergentA intr-o
vecinătate a lui y = O astfel incit y f [cp{y)]. =
s-a demonstrat că seria de puteri x = b1y + b2 y 2 + ... are o rază de convergenţă r 1
Dacă
diferităde zero, atunci coeficienţii b1 , b2 , b3 , ... se determină prin identificare după ce s-a introdus
în dezvoltarea lui x seria de puteri y = a1 x + a2 x 2 + a3 x 3 + ... Această determinare este
unică, adică există o singură dezvoltare în serie de puteri pentru x = cp{y).

. . x3
Exempl·u. Din dezvoltarea în serie de puteri a lut y = sm x = x- - + x5
31 5!
se pot obţine prin înlocuire coeficienţii seriei x = Arcsin y = b1y + b2Y2 + baY3 + ... Se obţine:
y = btY + b2Y2 + bsfl + b,y4 + bsys + .. .

- ~ [ bfy~ + 3b2bfy' + 3btbiy 5 + 3bfbaY5 + ... ]

6

1
+ -[
120

adică ecuaţiile

Succesiv se obţin

1 3
bs = -, bs = -
6 40
y3 3y ;;
sau x = Arcsin y y+ - +-+ ...
6 10

Serii Taylor

S-a arătat
in paragraful precede nt că o serie d e puteri Lan:rn cu raza d e con ve rge nţă
po z itivă 1 x 1 defineşte o funcţie f( x) = ~an;rn care este conti nuă şi p(•ntrn care prin d eri-
< r,
vare t erm en cu terme n se pot găsi derivate de orice ordin. In·t ers, fiind dată o fun cţie f(x),
de exemplu sin x, Vl + x 2 sau arctg ;r, să se arate că această fun cţ ie poate fi re preze ntată
610 Matematici superioare

printr-o serie de puteri convergente şi să gc determine coeficienţii acestei serii. Această problemă
a fost rezolvată de Brook TAYLOR ( 1685 - 1731) şi Calin MACLAURIN ( 1698- 1741) .
Dacă se presupune că funcţia dat~'t f(x) se poate dezvolta în serie de puteri f(x) = a 0 +
+ a1 x + a 2 x 2 + .. . +anx" + ... , atunci funcţia f(x) admite derivate de orice ordin şi prin deri-
vare termen cu termen şi trecere la limit[L ci net x--+ O se obţin
+ 2a2 x + ... + 1tanxn- l + ...
f'(x) = a 1 j'(O) = a 1,

f"(x) = 2a 2 + 3 · 2a 3 x + ... + n(n- 1) anxn- z + ... j" (O) = 2a 2 ,

f"'(x) = 3-2 · 1a3 + ... + n(n- 1) (n- 2) anx"- :J + ... j'"(O) = 3!a 3 ,

f!"l(x) = n! an+ (1~ + 1) ... 2an+1 x + ... _____________..,

Deci în cazul cînd seria de puteri este convergentă ea se mai poate scrie sub forma
f(x) = f(O) + j'(O) x + E_(O) x2 + ... Această form~'t a dez·roltării poartă numele lui
1! 2!
MACLAURIN.
Aceleaşi consideraţii se pot face pentru o dezvoltare în serie de puteri cu centrul în
x 0 , :Ean(x- x 0 )" din care prin trecere la limită x--+ x 0 se obţine dezvoltarea în serie TAYLOR

f(x) = f(x 0 ) + -f'(xo)- (x - x 0) + f"(xo)

- - (x - x 0) 2 + ...
1! 2!
care se mai poate scrie în funcţie de h, unde x = x 0 + h:
f(xo + h) = f(xo) + j'(xo) h + j"(xo) h2 + ...
1! 2!

Teorema lui Taylor. Pentru studiul convergenţei acestor serii se scrie dezvoltarea în serie
Taylor cu ajutorul sumelor parţiale şi a restului Rn, sub forma (vezi formula lui Taylor în cap. 18):

Restu l Rn reprezintă diferenţa dintre funcţia dată şi (funcţia de aproximare) suma par-
se poate evalua cu ajutorul dcrivatei de ordinul n + 1 a funcţiei f(x). Examinind
ţială şi
forma restului, se poate observa că pentru n --+00 aceasta are limita O şi deci seria converge.

Teorema lui Taylor. Dacă funcţia f(x) admite în intervalul inchis [x 0 , x 0 +h1 derivată de
ordinul n continuă J!")(x) şi derivata de ordinul n + 1 e xi stă cel puţin în interiorul acestui
interval, atunci restul Rn din dezvoltarea

f(xo + h) = f (xo) + j'(xo) h + f"(xo) h2 + ... + j!") (.~o) h" + Rn

11 2! n!
se poate exprima astfel :
a) sub forma lui Lagrange : e x istă cel puţ in un număr 6 cuprins intre O şi 1,
O < 6 < 1, astfel încît
!Jn+l
Rn = - - - - j!n+l) (x + 6h), sau
(n + 1)1 °
b) sub forma lui Cauchy : e xistă cel puţi n un număr 6', O < 6' < 1, astfel incit
!Jn+l .
Rn = - - (1 - 6')n p n t 1)(x0 + 6'h).
ni
Serii de f unc{ii 611
------~-------------------------------------------------------------------

Pentru deducerea acestor forme se foloseşte teorema lui Cauchy din calculul diferenţia!
care se enunţă. astfel: Dad't două. funcţii continue F(x) şi cp{x) sînt derivabile şi au derivata
COntinuă. În intervalul [Xo ,Xo + h] , atunci pentru cel puţin un 0 1 a, <a <
F(x 0 + h) - F(x0 ) F'(xo + ah)
cp(x0 + h) - cp(x 0) cp'(x 0 + ah)
Se poate lua cp(x) = (x0 + h - x)n+l. Atunci cp(x0 ) = Jzn+l, cp(x0 + h) O şi cp'(x)
= - (n + 1) (x 0 + h - x) n.
Funcţia F(x) se obţine înlocuind în expresia restului

h hn
Rn = f(xo + h) - f(xo) - - f'(xo)- ... - - j<n>(xo)
1! n!
pe x 0 +h prin x 1 şi x1 - x 0 prin h şi considerînd pe x 0 ca variabila x. Această. funcţie

F(x) = f(xl) - f(x) - (xl - x) f'(x) - (xl - x)2 f"(x) - ... - (xt - x)n pn>(x)
1! 21 n!
este continuă în intervalul [ x 0 , x 0 + h] , deri,rabilă în interiorul acestui interval şi ia valorile

F(x 0 ) = Rn. F(x 0 + h) = O şi F'(x) = - (x 1 - x)n pn+I> (x).

n!
Din teorema lui Cauchy rezultă

hn( 1 - a)n pn+t > (xo + ah)

n!
- hn+l

sau
hn+l
- --pn+t > (xo + alr),
(n + 1)!
adică restul sub forma lui Lagrauge.
Cu ajutorul altor fun c ţii cp(x) se obţin alte forme ale restului. Forma lui Cauchy se obţine
pentru cp(x) = x 0 + lr - x.
R estul în dezvolta,rea ]\Il acLa~trin.
Şi în acest caz, teorema lui Taylor rămîne valabilă.
xn+l xn+l
Restul capăt<"i forma Lagrange Rn = - - -- J <n+l >(ax) sau forma Cauchy Rn = - - ( 1
(x + l)! n!

Funcţii trigonometrice. Derivatele funcţiilor sinus şi cosinus pentru x = O sînt

sin x 1 /(0) = j<4k> (O) sin O= o lcos x 1j(O) = J<4kl(O) = cos o=

f'(O) = J<4k+t> (O) cos o= 1 j'(O) = J<4k+t>(O) = -sin O= o
j"(O) = j<41>+2> (O) = - sin O= o j"(O) = J<4k+2>(0) = -cos o= - 1
/"'(0) = j<4k+a> (O) =-cos o= -1 f"'(O) = J<<~k-t:a>(O) = sin O= o

Cînd n este un număr par 2v, pentru orice valoare a variabilei şi pentru O < a < 1, respectiv
O < 6' < 1 se obţin:
x3 x5 x7 x2v-1 x2V+1
sin x = x - -+ + ... + (-lp-1 + (-l)v cos (ax),
3! 5! 7! (2v - 1)! (2v + 1)!
x2 x4 x6 x2v-2 x2'1
COS X = 1 - + - - + ... + (- 1)'1-1 + (-1)v - - c o s {6'x)
2! 1! 6! (2v- 2)! (2v)!
612 Matematici superioare

Cînd v--+ oo resturile ambelor serii tind pentru orice x la O, deci seriile respective sînt
convergente.
Prin înmulţirea acestor serii cu ele însele, se obţin dezvoltări în serie ale puterilor func-
ţiilor sinus, respectiv cosinus. Tot în acest scop pot fi folosite şi teoremele privind aduna-
rea seriilor. De exemplu:

2 6
sin 2 x = 2 (1- cos2x) = 2 [ (Zx) - (Zx)" + (2 x) + ···].
2 2 2! i! 6!

sin x
Seria pentru tg x se obţine prin împărţire - - - . La fel se pot obţine şi seriile pentru
COS X

şi x cotg x.
COS X sin x

x3 x5 x2n+l
X
+-- + + (-1)n -----
11 3! 5! (2n + 1) 1
x2 x4 x2"
CCS X= 1--
21
+ i! +··· + (-t)n --+
(2t~)!
... , r 00

r
x4 x4
sin2 x = x2 - + -2 x6 - ..• cos 2 x = 1- x2 + - 2., x6
3 15 3 45
x5
sin3 x = x3 - - + -13 x7 - ••• cos3 x = 1-
3
x2 + .!._x" i.!_ x6
2 120 2 8 210
1..
2x5 17x7
tg X x+ +-+--+···· r = -
3 1.5 31.5 2
x2 x4 2x6 x8 .... ,
x cotg x = 1- J - 1.5 - 94.5 - 472.5 - ... , r = 1t
-r.
t-

sin x
X
1 +
x2

6
x2
7x
+-+
360 15120
5
4
---+ ....
3b6
... r=1t

•
x4 61 1t

COS X
1+-+-
2 24
+ 720
- x +····
6

2
,. 1 1 -

1 1

Funcţii exponenţiale şi hiperbolice. Cum toate derivatele funcţiei cx sînt tot ex şi iau
x x2 xn xtHl
pentru x = O valoarea 1, se obţine (r = oo) ex = 1 + - +- + ... + - + e O%
1! 2! n! (1z + 1) !
unde O< 6< 1. Pentru funcţia exponenţială generală ax = ex In a, se obţine o serie
corespunzătoare convergentă pentru orice x.
Cu ajutorul dezvoltării în serie Taylor se pot obţine unele proprietăţi ale funcţiei expo-
nenţiale, de exemplu :

de unde
Serii de funcţii 613

Cu ajutorul funcţiei exponenţiale se obţin dezvoltările în serie de puteri ale funcţiilor

1 1 sh x ch x
hiperbolice sh x = - (ex - e-x) şi ch x = - (ex + e-x); th X = Şi cth X = -- •
. 2 2 ch x sh x

x x2 x3 xn
+- +- +- + ... +- + ... ,r =
~-
1 oo
1! 2! 3! n!
x In a (x In a)2
ax = e:!: In a = 1 + - -- + + ... , r = oo' a> O
1! 21
x2 x5 x2n+1
shx=x+-+- + ... + - - - + ... , r = oo
. 3! 51 (2n + 1)!
x2 x4 x2n r
ch x = 1+ - + - + ... + - - + ... , r = oo
2! 4! (2n)!
x3 2x 5 l7x1 rr
th X = X - - + -- - - - + ... , r =
3 15 315 2
x2 x4 2
X cth X = 1 +· - - - + - .-r6 - + r = rr
3 45 945 4725

dn In x (n - 1)!
Logaritmul. Pentru funcţia logaritmică In (l +x). f(I) = O, = (-t)n-1
dxn
1 (-l)n- 1
sau - pn>(t) = - - - - . Se o!)ţine astfel dezvoltarea în serie Taylor , O < 6 < 1,
n! n
x2 x3 x" xn xn+1
In( 1 + x) = x - - + - - - + ... + (- l)n-1 - + (- t)n - - . . Restul
2 3 4 n n 1 (1 +
6x) n+ 1 +
tinde la zero pentru O ~ x ~ 1 cînd n ~ oo. Aceea~i serie s-ar fi putut obţine prin integrare
1
termen cu termen în intervalul 1 x 1 < 1 a seriei geometrice l- x + x2 - x3 +
l + X
+ x4- ...

x2 x3 x4
Funcţia logaritmică In (.1 + x) = x - - +- - - +
2 3 4

Această serie nu este indicată pentru calcularea logaritmului natural deoarece converae
foarte încet, atunci cînd x nu este foarte mic.
x2 x3 x4
Din In ( 1- x) = - x- - - - - - - ... l+x
2 3 4
l-x
.
se o b ţme '' d
ţmm seama ae 1n (l- +,ţ')
-- =
1- X
= In ( 1 + x) - In ( 1 -x) o serie care con rerge
1
< > = <
V~
pentru 1 x 1 1; pentru ~ 1, x 1 şi ~+ 1 1 1 1
~ In _ 1 = "[ + 3 ~3 + 5~s + ...
se obţine a dona formulă.

Pentru a calcula logaritmi cu ajutorul seriilor este de dorit să se combine serii care
comrerg rapid . Astfel de exemplu din.
213 . 314 . 51 101. 242 . 813
2 =
212 . 314 . 51 97 . 252 . 803
10 25 81
rezultă In 2 = 7 In -- - 2 In +3 In
9 21 80
614 Matematici superioare

Analog
10 25 81
In 3 = Il In - - 3 In - + 5 In - ,
9 24 80
In 5 = 16 In -
- 4 In - + 7 In -81 .
10 25
9 24 80
Fiecare din logaritmii aflaţi în partea dreaptă a egalităţilor d e mai sus se calculează cu
ajutorul unor dezvoltări in serie. Dintre acestea, cea care converge cel mai lent are forma

In 910 = - In
(1
- lol) = lo1 + 2 · 1100 + 1
3 · 1000 + ...
Varietatea metodelor şi posibilităţilor care apar în calculul Iogaritmilor a fost remarcată
de Cari Friedrich GAuss (1777 - 1855) care afirma: "există un fel de poezie în calculu l
tabelelor de logaritmi".
Seria binomială. Pentru orice număr întreg pozitiv m, din f(x) = (1 + x)m rezultă

f(x) = 1 + (~) x + (: ) x2 + ... + (: )xm.

Dacă m nu este un număr întreg pozitiv, atunci pentru 1 x 1 < l , f(x) = ( 1 + x)m se poate
dezvolta în seria MacLaurin convergentă. Se obţine f(O) = 1, j'(O) = m, f"(O) = m(m-1}. ...
... , pn>(O) = ( : ) · n!.

Seria binomială (l + x)~ =:: 1 + {~) x + (;) x2 + (~) x3 + ... ; r = 1

Această serie a fost descoperită de NEwTo. în 1676; forma et exactă a fost dedusă însă.
de EuLER 100 de ani mai tîrziu . Această serie se foloseşte în calculul aproximativ al
l l l l
rădăcinilor şi puterilor cu exponent oarecare. Pentru m = - , - , - - şi - - se
2 3 2 • 3
obţin pentru lxl < 1:

1 + -1 1
x- --x2 + - -1 ·-3 x3 _ ... + (-1)n- 1 1 · 3 · 5 ... (2n - 3)
xn+ ...
2 2 ·4 2 ·i ·6 2 · 4 · 6 ... 2n
1 l. 2 1· 2. 5 1·2·5·8 ... (3n- 4)
1+ -X- --x2+ x3- ... + ( _ 1)n- 1 xn+ ...
3 3·6 3·6·9 3 · 6 · 9 · 12 ... 3n
1 1. 3 1. 3. 5 1· 3 · 5 ... (2n - 1)
1 - - x +--x3- x3 + ... + (- t)n xn+ ...
V1+ X 2 2·4 2·4·6 2· 4 · 6 .. . 2n
1
1
1-- x + -1 ·-
4
x2-
1· 4 . 7
.x3 + .... + (-1)n
1 · 4 · 7 .. . (3n - 2)
xn+ ...
Yl +X 3 · 3·6 3·6·9 3·6·9 ... 3n

1
Puterile seriei geometrice, adică puteri întregi negative ale lui - - - , prin derivarea
1- X
ei termen cu termen se ded uc uşor. Se obţine p entru 1 .t' 1 < 1:

1+ x + x2 + x~ + xi + ... + xn +
1-x
1 + 2x + 3x2 + 4x3 + ... + (n + 1) xn + ...

1 + 3x + 6x2 + IOx3 + ... + -1 (n + 1)(n + 2) xn + ... ~

(1 - x) 3 2
Serii de funcţii 615

Inversele funcţiilor trigonometrice şi hiperbolice. Deoarece primele deriva te a le acestor

funcţii sînt funcţii algebrice care se pot dezvolta în serie binomială, rezultă că dezvoltările
funcţiilor însăşi se pot obţine prin integrare termen cu termen a dezvoltăr ii derivatei lor.
d(arctg x) 1
De exemplu, din = ---2 = 1 - x 2 + x 4 - x 6 + ... pent ru 1 ~· 1 < 1 se obţi ne
dx 1+ x
dx x5

~
x3 x7
--- = x - - + - - - + .. . + c cu constanta de integrare c = arctg O = O.
1 +
x2 3 5 7
. 7t . .
Din a rccotg x = - - a rctg x se poate obţme o dezvoltare corespunzătoare şi pentru arccotg x .
2
Prin integrarea seriei lui se obţine o dezvoltare în serie de p uteri pentru arcsin x
V1 - x2
7t A

şi din relaţia arccos x = - - arcsin x şi pentru arccos x. In mod corespunzăto r se poate

2
proceda şi pentru inversele funcţiilor hiperbolice, însă nu toate dezvoltări le ce se obţin sint serii
de puteri .

1 x? 1 · 3 · x5 1· 3 ... (2n- 3) x2n-1

arcsin x =x+- · - + +··· + +···· r= 1
2 3 2·4·5 2 · 4 .. (2n - 2) (2n - 1)

arccos x

arctg x =
7t

x- -
x3
+ -
1 x3
-x- - · - -

x5
2 3
x7
1 · 3 · x5
2. 4. 5

·- - + ... + (- 1)n
... , r=
x2n+l
+ ... , r = 1
-
şi pentru
-
x = + 1
3 5 7 2n + 1
7t x3
arccotg x = -X+- r = 1 şi pentru x =
2 3
1 · x3 1 · 3 · x5 1 · 3 ... (2n - 3) x 2 n-l
arcsh x = x - - - + - -- - ... + (-1)n , r
2·3 2·4·5 2 · 4 ... (2n - 2)( 2n - 1)
1 1 3
arcch x = ± [In (2x) - - - - · - ... ]· x > 1
2 · 2x2 2 · 4 · 4x4
x3 x5 x7 x2n+l
arcth x = x + - + - + - + ... + ... , r = + ---
3 5 7 211 1 +
1 1 1 1
a r c c t h x = - + - + - + - + · · · · lxl>1
x 3x3 5x5 7xi

Dezvolt ăr i i n serie de puter i ale unor func ţ ii speciale

Ca exemple de integrale ce pot fi evaluate numai prin dezvoltare în serie se pot da inte-
grala erorilor a lui Gauss, funcţii l e sinus integral, cosinus integral şi logaritm integral.

Exemplu. . Pentru sinusul integral se obţine prin integrare termen cu termen o dezvoltare
sin~
in serie uniform convergentă a funcţiei

t2 t4 x3 x5

~
x -sint = ~x ( l
-dt -+
3! 5!
.. . dt = x - - - + - - -
) 3 . 3! 5. 5 !
o t o
x7
---+
7 ·71
...
 6 16• Matematici superioare

Integrala lui Gauss

r = 00, Iim cp(x) =
%~CX>

x5 x7 }
+ ill- 3!7 + ... •

Sinus integral, r = oo (% sin t x3 x5 x7

si(x) = )o -t-dt= x- Jl3 + 5! 5- 717 + ...
..
~
%cost x2
Cosinus integral, r = oo ci(x) = --dt = In y + In x - - + -x4 - ... 1
o t 212 414

Constanta lui Euler In y = Iim ( 1 + __!_ + __!_ + ... + _nl - In nJ

(Constanta lui Mascheroni) n~oo 2 3 III
In y = 0,57722 ...

Logaritm integral, r = oo .( )
L lX = ~X -dt, t =e-u
o In t d

u2 u3 u4
Li(e- u) = lny +In 1 u 1- u + - - - + - -
212 3!3 4!4
.. 1 =-- - -

Valori de aproximare şi form ule de aproximare

Exemple de aplicare a teoremei lui Taylor. Teorema lui Taylor este în mod frecvent folosită
la calculul valorilor unei funcţii f(x). Cu ajutorul restului se poate decide cîţi termeni ai dez-
voltării trebuie consideraţi pentru a se obţine o preci1ie dată şi care este eroarea de calcul
pentru un număr fix de termeni.

Calculul e . Din teorema lui Taylor pentru ex cu x = 1 se obţine următoarea

numărului
1 1 e6
dezvoltare în serie: e = 1 + 1 +- + ... + - + ---,O< 6 < 1. Pentru calculul
2! n! (n+ 1)!
lui e cu şapte zecimale exacte, cu ajutorul expresiei restului se determină numărul
1
n al termenilor dezvoltării , ce trebuie consideraţi. Restul satisface inegalitatea - - - <
(n + 1)!
3
< Rn < ----- , deoarece e0 = 1 < e6 < el < 3. Pentru a se evita erorile de rotunjire,
(n + 1)!
3
se pune condiţia Rn < J0- 8 . Pentru n rezultă relaţia - - - - < JO - S sau (n + 1)! > 3 · J0 8 •
(n + 1)!
Din 12! ~ -4,8 · JOS rezultă că este suficient să se ia rt = Il tenm:ni. Se obţine astfel

1+ 1 + + ... + - 1 = 2,718281826 ...

2! 11! .e=2,7!8-·-
Restul se evaluează din ~ 2.J0- 9 şi 2 ~6. 10- 9 •
12! 12! 2.1.2. .3. Numărul e, baza logarit -
Numărul e satisface astfel inegalităţile mului natural
2,718281828 ... < e < 2,718281832 ...
Numărul e (fig. 21.2.3) cu şapte zecimale exacte este deci e = 2, 718281R. Ef~ectuînd aces.t
calcul, se poate observa că efortul pentru mărirea preciziei nu este prea mare. In acest caz,
intervine o problemă care apare în mod curent în calculele efective, aceea a erorilor de ro-
tunjire. Termenii seriilor de funcţii care apar în unele calcule numerice sînt aproape întot-
deauna fracţii zecimale periodice care trebuie rotunjite. Această rotunjire afectează uneori
Se1'ii de funcţii 617

precizia rezultatului. Din acest motiv, în practică, se obişnuieşte a se calcula rezultatul.

în raport cu dimensiunea problemei, cu una sau două zecimale mai mult decît este necesar.
De asemenea, valorile rotunjite în plus sau în minus se indică ca atare, astfel încît în re-
zultatul final să se poată recunoaşte eroarea de rotunjire.
De exemplu, fie de calculat e-0·1 cu ajutorul teoremei lui Taylor e-0,1 = 1 - O, 1 +
O 1n+1
+ 0,00.5- ... + Rn. Aici Rn = -·-~ e-o.l8 cu O < 6< 1. Aici e-0,10 satisface inegalită-
(n + 1)!
ţile 0,90.5 < e-0.10 < 1. Considerînd numai primii patru termeni ai 1,000 000 000
~eriei, rezultă calculele alăturate. R 3 verifică inegalităţile 0,000004167 > -0,100 000 000
> R 3 > 0,000003770 iar e-0•1 verifică 0,904837103 < e-o• 1 < 0,904837500. +0,00.5 000 000
Astfel, e-o·1 s-a evaluat cu şase zecimale exacte e-0• 1 = . 0,904837 ... -0,000 166 667
Folosindu -se patru termeni ai seriei, se poate aştepta în cel mai bun
caz ca rezultatul să aibă patru, cel mult cinci zecimale exacte. Metoda 0 •904 833 333
este suq>rinzător de precisă pentru că abia la a şaptea zecimală apare
o eroare de patru unităţi. Cu ajutorul teoremei lui Taylor se obţin evaluări bune atunci
cînd valorile J<n+l>(x0) şi J<n+1l (x 0 + h) diferă foarte puţin şi cînd funcţia j<n+1>(x) este
monotonă în intervalul (x 0 , x 0 + h).

Calculul numărului
7t. Dezvoltarea in serie a funcţiei arctangentă poate fi folosită pentru
x3 x5 x7
calculul lui 7t. Fie arctg x= x- - + - - - + ... În acest caz găsirea expresiei
3 .5 7
restului Rn din teorema lui Taylor este complicată. Funcţia f(x) = arctg x admite derivate
de orice ordin , dar aceste derivate au o formă foarţe [complicată care nu se pretează la o
exprimare printr-o formulă generală . Rămîne deci posibilitatea de a exprima restul cu aju-
torul teoremei lui Lagrange din calculul diferenţia!. Se obţine :
x3 x5 · x2k- 1
arct gx = x - - + - - .. . + (-1)k- 1 _ _ +
3 5 2k - 1
x2k+l 1
+
( - 1)k - - · - -- . o< 6 < l.
2k + 1 1 + 6x 2
1 1 ( - 1)2k- 1 ( - 1)k
Pentru x 1, 1- -3 + - - + ···+ +- -- · - -- , 0<
2k + 1
1 5 7 2k - 1 + 6
< 6< 1.
Această ecuaţie a fos t găs ită de matematicianul englez J. GREGORY ( 1638 - 167.5) ca şi
de G.W. LEIB TIZ şi este d e numită ecuatia Gregory -Leibu iz. R estul se găseşte în acest caz
• 1 1 . 1
mtre - . - -- ~1 - - . De aici se vede că această formulă nu este adecvată pentru
2 2k + 1 2k + 1
calculul efectiv al lui 7t . P entru a calcula pe 7t cu cinci zecimale exacte, ar trebui reţinuţi
100 000 termeni ai seriei, ceea ce este prea mult. Se poate reduce numărul acestor termeni
prin considerarea altor valori ale lui x . P entru arc tg( 1/VJ) = ..::._ se obţine
6

7t6 = v-13[ 1 -
1
-3 .-
3 +-
5 .-
1
32 - --+
7 . 3a
1
. .. +
(- 1)k
(2k + 1) 3k ' 1
1 ]
6 . -+- 0< 6 < 1.

Prin combinarea mai multor d ezvol tări ale funcţ i e i arctangc n tă pe ntru diferite argumente
s-a ajuns la formule mai com od e dintre care unele se folosesc la calculul lui 7t cu ajutorul
t.-.a.lculatoarelor:
1 1
John MACHIN ( 1706) 7t = 16 arctg - - 1 arctg - ;
5 2 39
1
C.F. GAUSS (1777- 1855) 7t = 48 arctg - + 32 arctg - l l
- 20 a rctg - ;
18 57 239
l 1 1
C. STORMER { 1896) 7t = 24 arct g - + 8arctg- + 1 arctg - ·
8 57 239
618 Matematici superioare

Ultimele două s-au folosit în anul 1961 pentru calcularea lui 1t cu 100265 zecimale exacte.
Două. calculatoare au determinat pe 1t în sistem dual, pentru control, fiecare pe baza altei
formule. Procedeul bazat pe formula lui Gauss a necesitat 4 ore 22 minute iar cel bazat
pe formula lui C. Stormer 8 ore şi 43 minute. Transcrierea în sistem zecimal a durat 42
minute, textul a ocupat 20 pagini.
Pentru practică. aceste "precizii" sint de mică importanţă.. Este suficient să se folo-
sească. valoarea lui 1t calculată cu 14 zecimale exacte pentru ca să. se obţină lungimea unui
cerc cu raza de 6400 km (raza Pămîntului) cu o eroare mai mică decit 0,00 1 mm. Pentru
ca un astfel de ordin de mărime al erorii să aibă sens, ar trebui măsurată. raza cu o eroare
de acelaşi ordin de mărime, ceea ce nu este realizabil in stadiul actual al tehnicii de măsurare.

Aplicaţii ale ~eriei binomiale. Seria binomială se aplică in mod frecvent la aproximarea
radicalilor. În acest caz dezvoltarea în serie Taylor este

(1 + x) = 1 + (~) x + (~) x2 + ... + (:)

4
xn + (n: ~) xn+l(l + 6x)a-n-l
CU 0 < 6< 1 Şi 1X 1 < 1.
Dacă., de exemplu, se calculează l'999 cu 12 zecimale exacte, atunci in formula de mai
1

sus se pune x = - - --
1 1
şi 1 3
a = - - , deoarece l'999 = 10 ( 1 - - - ) . Pentru obţinerea
1000 3 1000
preciziei cerute este suficient să. se folosească. termenii de rang pînă la n = 2, deoarece valo-
rile derivatei de ordinul n + 1 in punctele x 0 = O şi x 0 + h = -0,00 l diferă foarte puţin:
1 1,003
- -- - < R 2 < şi se obţine
1,62 . 10 10 1,62 . ww

9,996665556173 < \1999 < 9,996665556175 sau ţ/999 = 9,99666555617 ...

Această precizie se obţine foarte greu cu alte procedee.
Pentru a aplica seria binomială. la aproximarea radicalilor, expresia de sub radical trebue
adusă prin anumite transformări la forma 1 ± 8 iar 8 nu trebuie să fie mai mare decît O, 1.
Aceste transformări se fac de la caz la caz cu unele artificii de calcul care se pot ilustra cu

ajutorul unor exemple. Dacă se calculează. f;. şi există bn ~ a , atunci y~ = V

bn a
• bn
=
= b V+1 a - bn, de exemplu 33 = 2 ·
bn
lo/ 1
32
· v+
5

Dacă. nu se poate găsi o formă. adecvată pentru dezvoltarea în serie , atunci se procedează.
în continuare la o transformare a cantităţii de sub radical. Dacă o valoare aproximativă. a
rădăcinii este dată. de fracţia pfq, atunci pnfqn va satisface condiţia cerută. Un exemplu clasic

este evaluarea tui V2; v2 ~ 1.1 = 25 . si. cteci

v-2 = V5272 -- 5 2
72 5 2 _ 7 VTo _
49 - 5
V + 497 1 1 .

,,- 9
În mod analog se determină. r 92 ~ 4,5 = - , adică
2
3 3
ţJ92 = 3v 922392 = _2_ v 736 = _2_ v 1 7 .
2393 2 729 2 + 729
Aceste exemple arată. că. pentru calcularea oricărui radical cu o prectzte mare se poate
folosi seria binomială. . Această. serie poate fi folosită şi pentru calculul puterilor cu exponenţi
fracţionari. Cu ajutorul ei se simplifică calculele şi se obţin rezultate bune în cazurile cînd
nu se mai obţine o precizie satisfăcătoare prin interpolare.

Formule de aproximare. Cînd volumul calculelor ce trebuie efectuate este mare, se obiş­
nuieşteaproximarea valorilor unor funcţii prin primii termeni ai dezvoltării în serie. Se pot da
exemple de astfel de procedee în special în fizică şi în tehnică; neglijarea puterilor cu expo-
Serii de funcţii 619

nent mai mare decît 2 este în general posibilă, de exemplu în termodinamică, cînd coeficientul
de dilatare cubică, se ia egal cu de trei ori coeficientul de dilatare liniară. În mod frecvent
pentru valori mici ale unghiului x, sin x se înlocuieşte prin x. Tabelul alăturat conţine prin-
cipalele formule de aproximare folosite mai frecvent cu indicaţia domeniului în care se aplică.
Pentru ca eroarea ce se realizează prin folosirea formulei să nu depăşească 0,00 1, valorile
nu trebuie să depăşească marginea indicată în tabel. Se observă că în~ unele cazuri, în pro-
bleme practice, nici nu este necesar să se lucreze cu funcţii tabelate. In special, în tehnică
se acceptă valori aproximative pentru care eroarea este mai mică decît O, 1%, Astfel, în
intervalul [0°, 10°] arcsin x se poate înlocui prin x. Economia de calcule care se realizează astfel
este apreciabilă. Cu ajutorul unor formule de aproximare adecvate , se evită căutarea valo-
rilor pentru unele funcţii tabelate (de exemplu funcţiile hiperbolice şi inversele lor) şi se pot
evalua unele integrale definite cu o preci7.ie suficient de bună.

Exemple

1. .r 258,3
, -- -- 4 .
V-
258,3 -- 4 • 1
256
zecimale exacte este 4,00895.
(+ .
~
256
)1/4 ~ 4 (1 + -'-
2 3 )
.
4 256
-- 4,009. Valoarea cu cinci

2. e- 0 •1 ~ 1 - O, 1 +~= 0,905. Valoarea exactă este 0,90484 ...•

2
3. e- o,o:aa ~ 1- 0,023 = 0,977. Valoarea exactă este 0,977226 ....

Formule uzuale de aproximare

Funcţia Prima Eroarea < 10- 3 A doua Eroarea<

aproximare pentru 1 x 1 ~ aproximare 10-3 pentru
~ ~ lxl ~

1
- - - 1- X 0,032 1- x + x2 0,096
1+ X
1
1 - 2x 0,018 1- 2x + 3x2 0,063
(1 + x) 2

1
1 - 3x 0,013 1- 3x + 6x2 0,046
( 1 + x)~
X x2
V1 +X 1 + _!_ 0,089 1 + - - - 0 ,25
2 2 8
X X x2
l' 1 + X 1+ - 0,095 1 + - - - 0,25
3 3 9
X 3x 2
ţr 1 + X 1 + _!_ O, 10 1 + - -- 0,26
4 4 32
1 X X 3x 2
1- - 0,052 1 - - +- O, 15
V1 + X 2 2 8
X X 2 x2
l' 1 +X 1- -
3
0,065 1 - -
3
+-
9
O, 18

1+ X
--- 1 + 2x 0,022 1 + 2x + 2x2 0,080
1- X

(~
1- X
r 1 + 4x 0,011 1 + 4x + 8x2 0,044

x2
VJ + x 1 +X 0,045 1+ x + - O, 12
1- X 1 2
620 Matematici superioare

Funcţia Prima aproxi- Eroarea < 10- 3 A doua aproximare Eroarea <
mare pentru 1 xl ~ ~ · 10- 3 pentru
~ lxl ~

x3
sin x
{~.O 1745(x 0
) }
O, 18 .A. 10,4° X-
6
- 0,63 ~ 36°

0,0 1745(x 0 )
-0,0000009(x 0 )3
0,031 .A. 1,8° x2 0,23 ~ 13,2°
sin 2 x o x2
COS X 1
0,45 ~ 2.6° 1 -
2
- 0,394 ~ 22,6°

cos 2 x 1 0,031 ~ 1,8° 1 - x2 0,23 ~ 13,2°

x3
tg X X 0,14 .A. 8,2° .X + - 0,38 0 21,6°
3
x3
arcsin x X 0,18 ~ 10,4° x+ - 0,42 ~ 24°
6
7t 7t x3
arccos x - -;ţ" 0, 18 0 10,4° - -x - - 0,42 ~ 24°
2 2 6
x3
arctg x X 0,14 ~ 8,2° X- - 0,35 .A. 20°
3
-
7t
-x
7t .x3
arccotg x 0, 14 ~ 8,2° - -x + - 0,35 .A. 20°
2 2 3
ez 1+ X 0,045 1 + X+ x 2f2 0,18
In( 1 + x) X 0,045 X - x2f2 0,14
0,43429x -
lg(l + x) 0 ,43429 X 0,069
0,21715x2
0,2 1

s hx X 0,18 X + x 3/6 0,63

ch x 1 0 ,045 1 + x 2/2 0,39
th X X 0, 14 X - x3j3 0,37
a rgsh ,ţ" X 0, 18 x - x 3 /6 0,42
argth x X O, 14 X + x3f3 0,37

o 1 2 3 4 5 6 7 B 9 10 grade
1 ' 1' 1 .,, 1' '1 ' 1' 1 '1' 1 , 1 • , • \ 1 1' 1 11 1 ' ' 1 ' 1 ,' .' 11 \ 1 1 o 11 .. 1 11 l1 1 1' ... X
O 0.01 Q02 QOJ 0.04 0.05 Q06 Q07 QOB Q09 Q10 0.11 0.12 Q13 0.14 Q15 Q16 0.17 0.18 rad

Aplicaţii ale formulei lui Taylor în geometrie

Parabola oscilatoare. Fie într-un anumit sistem de coordonate curba dată de ecuaţia
f( x) a 0 + a 1 x + a2 x 2 + ... Schimbînd sistemul de coordonate cu unul a cărui axă Ox este
=
tangentă la curbă în punctul P şi axa Oy este normala în acelaşi punct, în raport cu noul
sistem de coordonate funcţiaj(x} ia în punctul Pal curbei valorile x = O, f( x} = O, f'(x) = O.

Curbura x va fi x = f" sau j"(O) = x. De asemenea f(O) = a 0 = O,j'(O) = a 1 = O,

(l + j'2) 31 2
1
J"(O) = 2a 2 = x. Ecuaţia curbei în noul sistem d e coordonate va fi f(x} = - xx 2 + ... În
2
Serii de funcţii 621

punctul P curba se poate deci aproxima prin parabola osculatoare, g(x) = xx 2. Apro:xi-
2
marea. este de ordinul doi (fig. 2 1.2.4).
2 1.2.4. Parabola osculatoare /
in cazul funcţiei /
/

y = 1- COS X /
/
/
/
,-j_ a
~~Ţ·-·

''
21.2.3. Determinarea
lungimii arcului ''
''
Determinarea lungimii unui arc. Pentru d et erminarea lungimii arcului de cerc corespun-
zător unui unghi la centru (X (fig. 21.2.5) , se foloseşte formula aproximativă s :::::: Bb - a în
3
care a este coarda corespunzătoare arcului şib coarda core spunzătoare jumătăţii de arc.
(X (X
Formula exactă este s = r(X. Cum a = 2r sin , b = 2r sin 4,
se obţine cu ajutorul dez-
2
voltării în serie pentru sin x

_Bb_ ; _ a_ =~ (s sin~- Î) = ~ {s [~ - sin

3 4
((X/4)3
3!
+

+-
((X/4) 5 (Xe
- - cos-:;--
((X/4)7 cos (Xe] - [~ - ((X/2)3 + ((X/2)5 -
51 7! 4 2 3! .5!

- ((X/2) 7 cos (X6' ]} =

7! 2

= 2r [ 3(X L. ~ + __:!!____ (c.os (X6' _ ~_: ((X6/4))]

3 2 27 . 5! 27 . 7! 2 24

~[l ~)J
2
sau Bb - a = s - - (X (cos (XS' - ..!.. cos
3 .5!-64 126 2 16 4
Dacă paranteza dreaptă din ultima expresie se
înlocuieşte cu 1, eroarea creşte astfel încît eroarea
aproximaţiei este cel mult r(X5f7680 . Pentru · r = l
şi (X = 30° eroarea este mai mică decît 5 · 10- 6.

lncovoierea unei grinzi. Momentul de încovo-

iere al unei grinzi, M(x) este dat prin M(x) =
= E]x. unde E este elasticitatea, .f momentul
forţei şi x curb!lra mijlocului grinzii in poziţia
x (fig. 21.2.6). In cazurile importante pentru prac-
tică , unghiul (X este foarte mic şi în ecuaţia
y"
x = numitorul se poate dezvolta X
( 1 + y'2)3/2
după puterile lui y ' 2 = tg2(X. Se obţine x =
= y"(x) [ 1- ~ >' '(x)2 + ~ y'(x) 4 + ··l P en- y

y
tru grinzi uşor înc9voiate se poate lua ca o
primă aproximaţie ~ == y"(x) şi se obţin e ecuaţia
. · . d 2y M(x)
diferenţială a barei elastzce - - = --- .
dx~ Ej 21.2.6. lncovoierea unei bare
622 Matematici superioare

Teorem a lui Ta ylor pentru funcţii de mai m ulte variabile

Teorema lui Taylor se poate extinde asupra funcţiilor de mai multe variabile. Pentru
o funcţie de două variabile alegind n = O se obţine
f(x 0 + h, Yo + k) = f(x 0 , y 0) + hfx(x0 + 6h, Yo + 6k) + kfy(x0 + 6h, y 0 + 6k), O < 6 < 1,
ceea ce este tocmai teorema lui Lagrange pentru funcţii de două variabile. Alegînd n = 1,
atunci pentru O < 6 < 1 rezultă
f(xo + h, Yo + k) = f(xo, Yo) + hfx(xo, Yo) + kfy(xo, Yo) +

+
\ [h2fxx( .x0 6h, Yo 6k) 2hkfxy(x0 +6h, Yo +6k) +
k 2 /yy(x 0 6h,_'l'o 6k)]. + + + + +
2
Formula devine din ce în ce mai complicată cînd n este mai mare. Pentru n = 5 se
obţin deja 28 termeni şi fiecare dintre d erivatele de ordin superior este desemnată prin 6

indici. Din acest motiv, se foloseşte o scriere simbolică hfx(x0 , y 0 ) + kfy(x0 , y 0 ) = (" _!__ +
ax
+ k _!_) f(x 0, y 0). Termenii de ordin superior vor apărea deci prin ridicarea simbolică la
oy
putere a operatorului ( " _!_
ox
+ k _!_).
ây

Teorema lui Taylor pentru fu ncţii de două variabile

f(xo + h, Yo + k) = f(xo, Yo) + ( h ~ + k ~) f (xo.Yo) + - 1 { h â- + k-

â )' f (xo,Yo) +···
âx ây 2! âx ây

+ -1 ( h a- + k a- } " f (x 0 ,y0 ) + 1 ( h a- - )"+1 f(x 0 + 6h,y0 + 6k),

+ ka O< 6< 1
nf ax ây (n + 1) ! âx ây

Mărimea 6 are în toţi termenii restului pentru aceleaşi valori h şi k, valori egale ; ea
este o funcţie d e n, x 0 , y 0 , h şi k. Pentru a preciza această dependenţă, uneori se mai scrie
6 = 6(n , x 0 , -''o• h, k). Aceeaşi scriere simbolică se poate folosi şi pentru funcţii de trei sau
mai multe variabile. P entru trei variabile se obţine

J( x 0 + h, y 0 + k, z 0 + l) = f(x 0 , y 0 , z0) + E" -1 ( hâxa- + k -âya a )vf( x 0 , y 0 , z0)

+ l-
v = 1 "! âz
1 1
+
(n + 1) !
(11 _!_
âx
+k-
ây
+ l _!_ )n+ f(x 0 + 6h , y 0 + 6k, z + 6!) ,
âz
O< 6 < 1.

O extindere a procedeului de aproximare a l lu i Newton . Fie de rezolvat ecuaţiilef(x, y) = O

şi g(x , y ) = O şi se cunosc valorile aproximative x 0 şi y 0 • Se poate scrie atunci f(x 0 h, Yo + +
+ k) = O, g(x 0 h, y0 + +
k) = O şi se dezvoltă in serie Taylor. Pentru n = O se obţine
f(xo , Yo) + hfx( Xo + 6h, )'o + 6k) + kfy( Xo + uh , Yo + 6k) = O,
g( x 0 , y 0 ) + hgx (x 0 + 6'h , Yo + ~'k) + kgy(x 0 + 6'h , Yo + 6'k) = O.
Înlocuind in a ceste ecuaţii pe 6 şi 6' prin zero, se obţin erori , obţinîndu-se pentru h şi k
valorile aproxima tive h1 şi k1 care d ete rmină valorile aproximative x 1 = x 0 + h1 şi y 1 = y 0 + k 1
cu care se continu ă proced eul. h1 şi k 1 au forma

hl = - [ f gy - gjy ] k -
1
r_f g:r - gfx ]
f rgy - /y8x x = xo - U :r8y - fv8x x = Xo

Exemplu . Fie de rezolvat sistemul de ecuaţii f(x, y ) = x 2 + y - 2 =:= O, g(x, y) = x y -

- 2 = O. Valori aproximative ş înt x 0 = - 1,8 şi J'o = - 1, 1. Cu aceste valori se obţin
h 1 = 0,031 şi kt = -0,030 cît şi noile valori aproximative x 1 = - 1, 769, y 1 = - l, 130.
Serii de funcţii 623

21.3 . Serii trigonometrice şi analiza armonică

Bazele teoriei seriilor trigonometrice au fost puse în cartea matematicianului Joseph de

FouRIER ( 1768- 1830), .. TMorie analitique de la chaleur" apărută în anul 1822. Fourier s-a
ocupat cîţiva ani de seriile de funcţii care îi poartă numele. Cercetările sale au dezvoltat
teoria acestor serii care sînt de mare importanţă pentru matematică, fizică şi tehnică. Ideia
care stă la baza acestei teorii este reprezentarea funcţiilor periodice prin serii de funcţii perio-
dice trigonometrice.
Seriile Fourier se folose~sc la cercetarea mişcărilor periodice în acustică, electrodinamică,
optică, termodinamică etc. In electrotehnică se rezolvă cu ajutorul seriilor Fourier probleme
de comportare a frecvenţelor ~i propagarea impulsului. Pentru navigaţie este foarte importantă
prognoza mareelor; fiind vorba de procese periodice, ele conduc la serii Fourier. S-au construit
dispozitive mecanice, maşini de calcul pentru maree cu care se efectuează analza Fourier
în mod mecanic şi cu care se prognozează nivelul apelor în toate porturile mari . Astăzi,
în toate domeniile fizicii, matematicii şi tehnicii se folosesc intens seriile Fourier.

Serii trigonometrice
00

Seriile de funcţii E fn(x) în ca.re termenul general este de forma f(x) = an cos nx +
n= O
+ bn sin nx , cu coeficienţi constanţi
an şi bn , se numesc serii trigonometrice. Dacă aceste serii
converg într-un interval de lungime 27t, atunci , funcţiile trigonometrice fiind periodice, ele
converg pentru orice x şi reprezintă o funcţie periodică f(:~). Dar această funcţie nu este
in mod necesar continuă, deseorii ea reprezintă puncte de discontinuitate între care funcţia
se exprimă prin expresii diferite (fig. 21.3.1) . Pe de altă parte, dacă seria converge uniform,
atunci suma ei f(x), este continuă. În acest caz, se poate stabili o legătură între coeficienţii
an, bn şi funcţia f( x ). Înmulţind funcţia
CQ CQ

f(x) = E fn(x) = E (an cos nx + bn sin nx)

n= O n= O

cu factorii mărginiţi cos px sau sin px, unde p este un întreg nenegativ, convergenţa seriei
nu se alterează, astfel încît se pot calcula integralele
(27t (27t
' f(x) cos px dx şi )o j(x) sin px dx
.o
prin intearare termen cu termen a seriilor Lfn(x) cos px sau Lfn(x) sin px. Aceste integrări
comportă integrarea în intervalul (0, 27t) a funcţiilor cos 11x cos px, sin nx cos px.
cos 11x sin px , sin nx sin px. Integrînd prin părţi , se poate vedea că aceste integrale au
valoarea O pentru n =1= p; pentru n = p

~:7t cos2nx dx = ~:7t sin 2 11xdx = 1t pentru 11 >O

şi
cz7t c27t ,
)o cos 2 nx dx = 27t, )o sin 2 ux dx = O pentru n = O.

Se justifică astfel scrierea adoptată pentru seriile trigonometrice:

CQ

f(x) = :!:.2 + E (an COSHX + bn sin 11x).

2 n= l

Coeficienţii se - 1 ~21t f(x) dx, an = -1 ~27t f(x) cos 1tx dx,

scriu pentru Formulele lui 27t o 1t o
orice n ~O Euler-Fourier
astfel : b,. = -l ~27t f(x) sin nx dx
7t o
624 J\1[ atematici superioare

Serii Four ier. Se poate pune întrebarea: ce fel de funcţii pot fi reprezentate prin serii
·trigonometrice?
Dacă f(x) este integrabilă, se pot folosi formulele Euler-Fourier pentru calculul coeficienţilor
a
au şi b", şi apoi se poate scrie formal seria ___!! +
2
oo
B
(an cos nx + bn sin n.x).
n=l
Aceasta este seria Fourier a funcţieif(x) şi an şi bn sînt coeficienţii Fourier a i funcţiei f (x ).
Totuşi, se poate întîmpla ca seria Fourier a funcţiei f(x) să nu fie convergentă, sau să
conveargă dar suma ei să fie alta decît f(x); acest lucru se poate întîmpla chiar dacă f(x )
este continuă. Deci se poate presupune că f(x) admite alte reprezentări prin funcţii trigo-
nometrice. Totuşi, dacă seria Fourier a unei funcţii continue f(x) este uniform continuă, atunci
suma ei trebuie să fie f(x) şif(x) nu mai admite altă repr.ezentare printr-o serie trigonometrică
uniform convergentă. Această condiţie este numai suficientă; problema găsirii unor condiţii
necesare şi suficiente pentru convergenţa seriei Fourier a funcţiei f(x) nu este încă complet
rezolvată.
Deoarece termenii fn(x) ai seriei Fourier sînt funcţii periodice de perioadă 27t, funcţia
sumă este de asemenea o. funcţie periodică de perioadă 27t. Dacă f(x) este suma seriei
f(x + 27t) = f(x).
Deci, dezvoltarea în serii Fourier are sens pentru funcţii periodice cu perioada 27t. in cazul
în care funcţia este periodică de perioadă 21, atunci se înlocuieşte variabila x prin variabila
1tx . Funcţia care rezultă are perioada 27t.
l
De asemenea, uneori se caută o dezvoltare în serie Fourier pentru o funcţie definită într-un
interval închis de lu ngime 21 şi care nu este periodică ~n acest interval. Atunci, presupunînd
funcţia periodică la dreapta şi la stîuga acestui interval, ea poate fi de asemenea dezvoltată
în serie Fourier. Seria Fourier este în acest caz dezvoltarea funcţiei periodice definite şi în
afara domeniului de definiţie a fu ncţiei iniţiale prin f(x + 2kl) = f(x) (xel; k întreg) dar
nu prezintă interes decît valorile ei pe intervalul de definiţie.

Condi ţi a lui Dirichlet. Cum trebuie să fie o funcţie pentru ca să admită o dezvoltare în
serie Fourier?
Condiţiile pe care trebuie să le satisfacă aceasta nu sint încă complet cunoscute. Se
cunosc de exemplu funcţii continue care nu pot fi reprezentate în serie Fourier. De asemenea
există o funcţie continuă care nu este derivabilă în nici un punct şi care admite o reprezen-
tare în serie Fourier uniform convergentă. Este vorba de funcţia descoperită de Weierstrass
CX) 37t
w(x) = B an cos(b~x), O< a< 1, b >O întreg, ab > 1 + 2 ·
n=l

Condiţia lui Dirichlet. Daci intervalul O < x < 27t se poate descompune intr-un numi.r
finit de subintervale şi f(x) este In fiecare din aceste intervale continui şi monotonă, atunci
j(x) admite o reprezentare in serie Fourier şi coeficienţii Fourier se determină unic prin for-
mulele · Euler-Fourier.
y

f~:
Această condiţie
este îndeplinită de o clasă foarte
largă de funcţiif(x) şi este satisfăcătoare pentru practică.
Chiar funcţii ca cea reprezentată în fig. 21.3. 1 admit
o reprezentare în serie Fourier. Este însă necesară 1 1
1 1
incă o precizare. Dacă într-un punct al domeniului de 1
definiţie limita la dreapta diferă de limita la stînga, adică
1
1im f(x 0 + t) =1= Iim f(.x 0 - t), atunci în acest punct se ~
t-+0 t -+ 0
21.3.1. Graficul unei luncţii repre-
1
consideră j(x0 ) = - {Iim U(x 0 +t) + f(x 0 -t)]}. zentabile prin seria sa Fourier
2 t-+0
Cu această precizare valoarea seriei Fourier coincide cu valoarea funcţiei în or~ce punct
al intervalului de definiţie .

Exemplu. Fie funcţia f(.x) definită prin f(x) = 1 pentru O < x < 1t, f(x) - 1 pentru
7t < x < 27t,f(x +
2k7r) = f(x), k = ± 1, ±2, ± 3, ...
Serii de funcţii 625

În punctele unde există salturi, se consideră f(O) =

= f(lm) = O. Condiţia lui Dirichlet este în mod evident satis-
făcută. Funcţia este reprezentată pe figura 21.3.2.
Calculînd integralele din formulele Euler-Fourier, se
obţine an = O pentru orice n, b2 n = O, (n = 1, 2, ... ), b2n+1 =
4
(n = O, 1, 2, ...).
TC(2n + 1)
4 [ sin 3x
Rezultă seria Fourier: f(x) = ; sin x + -- - +
3
-1
sin 5x ]
21.3.2. Curba rectangulară
+ - - +···
5
În figurile 21.3.3 se oot vedea si alte exemple de dezvoltări în serie Fourier.
y
---11 -

/) .11-IJ .11

2
1. Impuls dreptunghiular de primul tip
cos b . .
cos 3b cos 5b . ]
f(x) = -'ia [ - - · sm sm 3x + --- · sm 5x + ...
x + --- · ·
7t 1 3 5
2. Impuls dreptunghiular de al doilea tip
f(x) = -
2a [ c
- +- - · cos x + -sin--
sin c 2c
· cos 2x + -sin- 3c ·cos 3x + ... ]
7t 2 1 2 3

-~ ~l ~-~-- ~ b-~-
3 ~-a --- ______ l: 4

cos 3x cos 5x ]
3.
.
Curbadreptunghmlară:j(7t/2) = f(37t/2) = ... = O,f(x) = -
4a [
cosx- - - +- - - ....
7t 3 5
2a [ . sin 2x sin 3x ]
-4. Curba ferăstrău f (O) = f(27t) = ... = 0, f(x) = - - sm x + -- + - - + ....

;t--.---Z\ .
7t 2 3

-C +C 211-C 2tc 2JC+C Jf

6
8a [ sin x sin 3x sin 5x
5.
.
Curbă tnunghmlară
.
f(x) = - -- - --
7t2 12 32
+- - - ... ] ·
j2
6. Impuls triunghiular
1 - cos 2c 1 - cos 3c
f(x) = -
ac 2a [ 1 - cos c
+- cos x + cos 2x + cos 3x + ... ] •
2TC 7t2 12 22 32
626 Matematici superioa1'e

•X
7 8

7. Curent alternativ rectificat într-o direcţie

f(x) = -a[ 1 + -1t · cos x · + - 2 · cos 2x ~cos 4x + ~·cos 6x - ... ]·

7t 2 1·3 3·5 5·7

8. Curent alternativ rectificat în două direcţii

2
f(x) = 1cos x 1. f(x) = a [1+ 2 · cos x - 2_ cos 4x + 2_ · cos 6x - ... ] •
1t 1·3 3·5 5·7

Analiză armonică şi sinteză armonică

Analiză armonică.Prin analiză armonică se înţelege determinarea coeficienţilor Fourier

a 0 , a 1, a2 , Ea se foloseşte frecvent în tehnică pentru analiza proceselor periodice. O
... , b1 , b2 , •••
oscilaţie se poate descompune prin analiză armonică într-o sumă de oscilaţii sinusoidale (osci-
laţii armonice) şi o componentă constantă. În afara oscilaţiei de bază, mai apar supraosci-
laţii a căror frecvenţă este dublul, triplu1 etc., oscilaţiei de bază. Supraoscilaţiile prezintă de
regulă o deplasare de fază faţă de oscilaţia de bază. În general , se poate scrie an cos nx +
+ bn sin nx = Cn cos (nx - Xn) ; din an cos nx + bn sin nx = Cn cos nx cos Xn + Cn sin nx sin Xn se
. b
obţine an = Cn cos Xn, bn = Cn sin x n şi de aici Cn = Va~ + b~. tg Xn = ____!!. •
an
Deducerea coeficienţilor Fourier pentru curba dreptunghiulară prezintă un exemplu de
analiză armonică.

Dacă funcţia (fx) admite anumite proprietăţi de simetrie, atunci calculele privind ana-
liza armonică pot fi mult simplificate.

În dezvoltarea Fourier a unei funcţii pare f(x} = f(- x) lipsesc toti termenii care conţin
sinusuri, adică bn = O. Pentru o funcţie impară lipsesc toţi termenii care conţin cosinusuri,
adică an = O (inclusiv a 0). Pentru o funcţie cu proprietatea f(% + 1t) = - f(x}, a 0 = O şi dez-
voltarea conţine numai coeficienţi cu indici impari (a 2 = a4 = ... = b1 = b4 = ... = 0).

Dacă se caută cea mai bună aproximare a unei funcţii periodice f(x} printr-o sumă finită
n
()n(x) de funcţii sinus şi cosinus, 4>n(x) = E (aj cos jx + b1 sinjx), se ia, prin analogie cu
j=O

metoda celor mai mici pătrate, ca o măsură a

- 4>n(x) integrala- 1 ~2n [f(x)
diferenţeif(x)
27t o
- 4>n(x)J 2 dx. Aceasta îşi atinge minimul cînd a1 şi b1 sînt coeficienţii Fourier ai funcţieij(x).
Aceasta constituie o altă proprietate importantă a coeficienţilor Fourier.
Sinteza armonică. Sinteza armonică este operaţia inversă analizei armonice. Oscilaţiile
pure se compun şi se obţine o rezultantă. Pe desenul alăturat este reprezentată sinteza armonică
a primilor termeni ai dezvoltării Fourier din exemplul dat (fig. 21.3.4).

Calculul aproximativ al coeficienţilor Fourier. În practică funcţiile pentru care se caută

reprezentarea în serie Fourier nu sînt date analitic. De regulă , funcţiile sînt date prin curbe
trasate de dispozitivul de scriere al unor aparate de măsură, de exemplu diagrama presiunii
unei pompe, diagrame trasate de oscilaţii mecanice sau electrice etc. Şi în aceste cazuri este
Serii de funcţii 627

Fig. 21.3.4. Reprezentarea

graficăa sintezei armonice
a unei curbe rectangulare

posibilă descompunerea în serie Fourier. Integralele din formulele Euler-Fourier se vor calcula
prin metode aproximative (fig. 21.3.5). Pentru calculul aproximativ a l acestor integrale se
împarte intervalul in 2m părţi egale. Este avantajos ca numărul părţilor să fie un multiplu
de 4 pentru ca să se folosească valorile 12 , 24, 36, 72, ... deoarece printr-o astfel de împărţire
se poate profita de proprietăţile de simetrie ale funcţiilor sinus şi cosinus. După desemnarea
unui sistem de coordonate, se măsoară valorile funcţiei in punctele x 0 , x 1 , ..• , x 2 m - t· Fie y 0 , y 1 , y 2 , •••
... , Y2nHt aceste valori. Atunci
2m-1
ao
2m E i= O
Yi·
y
2m - 1
ni
an =
m E i= O
Yi cos-
m
pentru n = 1, 2, ... , m,
2 1
l ~ ni
bn = - /_, J' t sin -
m (::o m X
2lt
pentru n = 1, 2, .. . , m - l.

Fig. 21.3.5. Analiza Fourier a unei curbe

date empiric

Dacă se alege 2m = 24, atunci se obţin cei 24 de coeficienţi a 0 , a 1 , a2 , ••• , a12 , b1 , b2 , ••. , b11 •
11
Funcţia care rezultă, a 0 +E (an cos nx + bn sin nx) + a12 cos 12x = f(x) are în punctele
n= 1
de diviziune xi (i = O, 1,2, ... , 23) valorile f(xi) = J'i (i = O, 1, ... , 23).
Calculele pentru analiza armonică sînt laborioase. Un calculator experimentat, folosind o
maşină de calcul electrică şi scheme de calcul speciale are nevoie pentru efectuarea acestei
analize armonice cu 12 puncte de aproximativ 1/2 oră, cu 24 puncte de 2 ore, cu 36 puncte
de 6 ore. Pentru 72 de puncte trebuie efectuate .5000 de produse care trebuie cuprinse în 72
de sume. Un calculator electronic de viteză medie efectuează calculul pentru 36 puncte în
aproximativ 2 minute; imprimarea rezultatelor durează mai mult decît calculul propriu-zis.

Analizatori armonici. Marea cantitate de timp necesară pentru efectuarea analizei armonice
a curbelor a condus la descoperirea unor instrumente şi dispozitive mecanice. Cu aceasta se
lucrează la fel ca şi cu planimetrele. Curba este parcursă de un creion mobil şi în mod automat
pe scala indicatoare a unui aparat de calcul apare valoarea coeficientului Fourier. Astfel de
aparate poartă numele de analizatori armmzici. Pentru problema specială a calculării mareelor,
în unele ţări, s-au dezvotat maşini de calcul al mareelor cu care se efectuează sinteza armonică.
 628 Matematici superioare

22. Ecuaţii diferenţiale ordinare

22.1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . 628 Ecuaţii diferenţiale liniare de

Noţiuni fundamentale . . . . . . 628 ordin superior . . . . . . . . . . . . . • 639
Ecuaţiile diferenţiale în geometrie 630
22.3. Consideraţii privind tipurile ce
22.2 Tipuri integrabile prin metode
nu sînt integrabile prin metode
elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 633
Tipuri speciale de ecuaţii dife- elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 643
renţiale de ordinul întîi inte- Metode de integrare folo site în
grabile prin metode elementare. . 634 practică .................. 643
Integrarea ecuaţiilor diferenţi- Consideraţii teoretice . . . . . . . . 645
ale de ordinul întîi . . . . . . . . . . 637

Una din ramurile matematicii cu cele mai întinse domenii de aplicaţii o constituie stu-
diul ecuaţiilor diferenţiale. Acestea îşi găsesc aplicaţii în cercetarea oscilaţiilor pendulului, orbi-
telor sateliţilor, cutremurelor, construcţiilor de avioane şi de baraje, oscilaţiile membranelor
difuzoarelor, propagării căldurii în motoarele cu ardere internă, vitezei reacţiilor chimice şi
a dezintegrării radioactive. Aici se va prezenta numai o introducere succintă în vasta şi difi-
dla teorie a ecuaţiilor diferenţiale. În acest capitol se vor considera numai ecuaţii diferen-
ţiale ordinare, ecuaţiile diferenţiale cu derivate parţiale făcînd obiectul capitolelor privind
teoria potenţialului şi ecuaţiile diferenţiale cu derivate parţiale. De asemenea în capitolul de
faţă se vor prezenta ecuaţii diferenţiale pentru variabile reale şi funcţii cu valori reale. Negli-
jînd uneori rigoarea matematică, se vor prezenta o serie de metode de rezolvare care se aplică.
curent în practică. De asemenea se va face o scurtă trecere în revistă asupra modului de a pune
problema în acest domeniu al matematicii.

22.1. Introducere
Noţiuni fundamentale
Ecuaţie diferenţială. O ecuaţie diferenţială este o relaţie scrisă sub forma unei ecuaţii
in care intervin o funcţie de una sau mai multe variabile, derivate ale acestei funcţii şi unele

a acesteia, de ex.
prin înlocuire se
ecuaţia diferenţială ( : : + y 2 =
ajunge la identitatea cos 2 x + sin 2 x =
r
dintre variabile. Orice funcţie care verifică ecuaţia diferenţială se numeşte soluţie sau inte-
grală 1 are integrala y = sin
1. Invers, pornind de la o
X deoarece
funcţie
z = f(x , y) de două variabile x şi y, se poate forma o ecuaţie diferenţială care să admită ca
âz âz •
integrală funcţia dată, de exemplu z = xy. Deoarece = y, - = x m acest caz, z = xy
ox ây
. f
sahs ace ecuaţta
. d'f .
1 erenţtală yoz
+ x - = x 2 + y 2.
- oz
âx oy
Dacă funcţiile care intervin in ecuaţia diferenţială sînt functii de o singură variabilă şi
deci derivatele care intervin sînt în raport cu această variabilă, atunci ecuaţia diferenţială
respectivă se numeşte ordinară. Astfel de ecuaţii sînt de exemplu:

dy d 2y
- = cosx, - +y 2
= 3xy, y' 3 - y'xy = O.
dx dx 2
Cind dimpotrivă funcţiile căutate depind de mai multe variabile şi deci apar şi derivatele
lor parţiale , ecuaţi ile diferenţiale se numesc ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale. Astfel
de ecuaţii sînt de exemplu
iJ! z oz . ~2z oz 2 oz
--- + z-=0Şl +- 4xy-
âxoy ox ox 2 2 oy ax
in care funcţia necunoscută z = f(x, y) este o funcţie de variabilele x şi y.
Ecuaţii diferenţiale ordinare 629

Ordinul şi gradul unei ecuaţii diferenţiale. Ordinul unei ecuaţii diferenţiale este dat de
ordinul maxim al derivatelor ce apar în ecuaţie. O ecuaţie diferenţială de ordinul n poate fi
~crisă sub forma F(x, y, y', y ", ... , y(n)) = O, unde F este o funcţie de argumentele indicate.
In particular y' = f(x, y) este ecuaţia generală explicită şi F(x, y, y') = O, ecuaţia diferenţiald
implicită de ordinul întîi. Dacă F este o funcţie raţională de argumentele y, y', ... , ycn>, atunci
gradul acestei funcţii este totodată şi
gradul ecuaţiei diferenţiale; dependenţa Ecuaţia diferenţială Ordinul Gradul
de n nu joacă aici nici un rol. Dimpo-
trivă, în cazul ecuaţiei y' = x + sin y'
nu se poate vorbi de un grad. y' = x + siny' 1
Deosebit de importante pentru apli- y' 2 = x sin x 1 2
caţii sînt ecuaţiile diferenţiale de gradul 1 y" = 3x y 2
2 1
numite ecuaţii diferenţiale liniare în care y " + 3y' + y cos x = sin x 2 1
funcţiile necunoscute şi derivatele lor y'" + y" = y 3 2
apar numai la puterea întîi. Astfel, ecua-
ţia diferenţială liniară generală are forma f + foY + f 1 y' + f 2 y" + + fny(n) = O, unde
/ . /0 . /1 , ... .fn sînt funcţii date de x.

Integrala unei ecuaţii diferenţiale. Dacă ecuaţia F(x, y, y', ... , yCn)) = O se transformă după
Înlocuirea funcţiei y = cp(x) şi a derivatelor ei y', y", ... , y(n), într-o identitate în x, atunci y =
= cp(x) se numeşte scluţie sau integrală a ecuaţiei date; procedeul prin care se determină
integrala unei ecuaţii se numeşte integrare a ecuaţiei, iar graficul lui y = cp( x) în planul xOy
curbă integrală. Soluţiile sînt rareori funcţii elementare sau expresii cuprinzînd astfel de funcţii.
Dimpotrivă , multe funcţii neelementare importante pentru aplicaţii sînt definite ca soluţii ale
unor tipuri speciale de ecuaţii diferenţiale, de exemplu în 1785 matematicianul francez Adrien
Marie LEGENDRE ( 1752 - 1833), cercetînd puterea de atracţie a unui elipsoid asupra unui
punct exterior, a stabilit o ecuaţie diferenţială ale cărei soluţii sînt polinoamele l ~ti Legendre .
Deseori este posibil ca neglijînd forma completă a soluţiei să se stabilească propri etă ţile analitice
ale integralei în vecinătatea unui punct x 0 şi să se studieze forma curbelor integrale, unicitatea
soluţiei sau alte probleme. Teoremele de existenţă stabilesc condiţiile pe care trebuie să le
satisfacă o ecuaţie diferenţială pentru ca să admită soluţii.

Natura integratelor ecuaţiilor diferenţiale. Se deosebesc integrale generale, particulare

şi singulare. Relaţiile dintre soluţii pot fi exprimate în mare şi nu tocmai riguros astfel:

Integrala generali a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n conţine n constante e 1, e 2, .•. , e",
adică o astfel de integrali este determinată abstracţie făcmd de tt constante.

Cor espunzător, în calculul integral , se obţine ca soluţie a ecuaţie i dife re nţiale y' = f(:x)
integrala y = ~f(x) dx + e. Atribuind constantelor C1 , .. . , Cn valori fixe, se obţine o integrală
particulară. Totalitatea in tegratelor particulare este astfel c uprin să în integrala generală .

Exemplu. Ecuaţia diferenţială y' 2 + y 2 = 1 are integrala generală y = sin (x + e).

Pentru C =~ se obţine integrala particulară y = sin { x + ~) = cos x. Ne convingem

uşor că este vorba de o soluţie prin înlocuirea în ecuaţia diferenţială.

Pe lîngă integrala generală şi integ ralele particulare, o ec uaţie difere nţială poate să aibă
şi integrale singulare care corespund de regulă unor discontinuităţi ale ecuaţiei date. Integralele
singulare nu pot fi deduse din integrala generală prin partic ularizarea constantelor; de exemplu,
ecuaţia difere nţială y' 2 +
y 2 = 1 admite integrala singulară y = ± 1.

Exemplu. Ecuaţia dife re nţială de ordinul doi y" + y = O are ecuaţia generală y =
=el sin x + e2 cos X; prin alegerea corespunzătoare a constantelor el şi c2 se obţin integralele
particulare y = O, y = cos x, y = 2 cos :x, y = sin x, y = 1t sin :x. Această ecuaţie nu are
integrale singulare.
630 Matematici superioare

Ecuaţiile diferenţiale în geometrie

Cîmpul direcţiilor ecuaţiei diferenţiale de ordinul intii. Atît prin forma implicită
F( x , y, y') = O dar mai ales prin forma explicită y' = f(x, y) ecuaţia diferenţială pune în
corespondenţă fiecărui punct din planul xOy pentru care funcţiaf(x,y) este definită, o valoare
p = y' = f( x, y) a derivaţei funcţiei căutate y(x). Această valoare determină direcţia tangentei
la graficul funcţiei y(x). In acest fel rezultă cîmpul direcţiilor ecuaţiei diferenţiale de ordinul
întîi. Tripletul x, y, p se numeşte element de linie cu suportul în punctul (x, y).
Cu ajutorul cîmpului direcţiilor se poate obţine cel puţin o reprezentare aproximativă a compor-
tării curbelor integrale ale unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi; acest lucru se face trasînd
punctat direcţiile tangentelor ce porneşc dintr-un punct (x, y). Din punct de vedere geometric
problema integrării unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi se reduce la determinarea curbelor
ce corespund unui cîmp de direcţii, adică a curbelor care au în fiecare punct o tangentă şi
admit numai elemente de linie ce corespund elementelor de linie ale ecuaţiei y' = f(x, y).

22.1.1. Cîmpul direcţiilor ecuaţiei dife- 22.1.2. Cîmpul direcţiilor ecuaţiei diferen-
renţiale y' = yJx ţiale y' = - x-Jy

Ecuaţii diferenţiale şi familii d~. curbe.

Rezultatul enunţat mai sus, care afirmă că soluţia unei
ecuaţii diferenţialede ordinul întîi depinde de o constantă, se poate exprima geometric astfel:
soluţia unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi este o familie de curbe cu un parametru. Şi
afirmaţia inversă este adevărată: o familie de curbe cu un parametru y = tp(x, C) poate fi
reprezentată analitic printr-o ecuaţie diferenţială de ordinul întîi. Această ecuaţie se obţine prin

eliminarea lui C din sistemul de ecuaţii y = cp(x, C); dy = tp'(x, C).

dx

Exemplu. Familia tuturor dreptelor care trec prin origine (fig. 22.1.1) are ecuaţia y = Cx.

Atunci y' = C. De aici rezultă ecuaţia diferenţialli. y = y' x, respectiv y' = y (fig. 22.1.2).
X

O familie de curbe cun parametri se poate exprima analitic printr-o ecuaţie diferenţiall
de ordinul n. Reciproc, soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de ordinu_l n este o familie
de curbe cu n parametri.
 631

22.1.3. Cîmpul direcţiilor ecuaţiei di-

ferenţiale y' = ~

22.1.4. Cîmpul direcţiilor ecuaţiei diferen-

ţiale y' = x + y

A doua parte a acestei afirmaţii rezultă. nemiJloqit din structura soluţiei generale a ecuaţie i
diferenţialede ordinul n. Din ecuaţia unei familii de curbe care conţine n parametri, se
găseşte ecuaţia diferenţială. corespunzătoare în modul urmă.tor: se derivează. ecuaţia familiei
de curbe de un numă.r suficient de mare de ori pentru a putea elimina parametrii între ecuaţiile
obţinute; ecuaţia obţinută. prin eliminare este ecuaţia diferenţială. căutată..

Exemplul 1. y = e1 x + e2 este ecuaţia care reprezintă. familia cu cei doi parametri ai

dreptelor din plan neparalele cu axa Oy. Derivînd de două. ori, se obţine y" = O.
În acest caz nu mai este nevoie de eliminare. Ecuaţia diferenţială. obţinută. arată. că. familia
de curbe conţine numai curbe cu curbură. nulâ.; aceste curbe sînt deci drepte.

Exemplul 2. Familia tuturor cercurilor cu raza fixă. a are ecuaţia (x - C1 ) 2 + (y -e2) 2 =a 2 •

Prin derivare se obţine X - el + (y - ez) y' = o; derivîndu-se încă. o datâ., 1 + y'1 + (y -
- e 2) y" = O. Eliminînd, se obţine e 2 = (1 + y' 2 + yy")fy" şi e 1=x- (1 + y' 2) ~ şi prin
y"'

Toate curbele familiei sînt conţinute în soluţia generală. a ecuaţiei diferenţiale. Se poate
inţelege însă. că. printre soluţiile ecuaţiei dif~renţiale să. figureze şi curbe care nu aparţin
familiei iniţiale de curbe; de exemplu, familia de curbe y = C1 x + e2 , C1 > O, conduce la
ecuaţia diferenţială. y "= O; printre soluţiile acestei ecuaţii se găsesc însă. atît drept ele cu e1 >O
cît şi cele cu e2 < O.

Soluţii singulare, infăşurătoare de familii de curbe. Familia tuturor cercurilor cu raza 1

şi cu centrul pe axa Ox, y 2 + (x- C) 2 = 1 satisface ecuaţia diferenţială. y2y'2 + y2- 1 = O,
deoarece yy' + x - e = O, C = x + yy' (fig. 22.1..5). Această. ecuaţie este însă. satisfăcută..
şi de funcţiile y = 1 şi y = - 1 care nu sînt conţinute în integrala generală. (x - C)2 + y2 = 1
şi care sînt deci integrale singulare. Din punct de vedere geometric aceste funcţii re-
prezintâ. tangente la familia de cercttri şi deşi nu sînt conţinute în această. familie, coincid
632 Matematici superioare

cu unele direcţii din cîmpul de direcţii determinat de ecuaţia diferenţială. Din elementele
de linie respective se pot compune alte curbe care reprezintă de asemenea soluţii. Din
această infinitate de curbe, pe figura 22.1.6 s-a reprezentat una singură trasată cu roşu .

22. 1..5. Familia tuturor cercurilor 22. 1.6. Curba soluţiilor compuse care verifică
de rază 1 ale căror centre se află cîmpul direcţiilor ecuaţiei diferenţiale y 2y'2 +
pe axa Ox + y2 - 1 = o
Familia de tangente la parabola y=x 2 (fig. 22.1.7). Ecuaţia tangentei la parabola y= x 2 în
punctul (x 0 , y 0 ) este y + y 0 = 2xx 0 . Deoarece y 0 = x~, considerînd pe x 0 ca parametru C, se
obţine ecuaţia familiei de curbe y = 2Cx - C2 · Din J 1
= 2C, C = ~ se obţine ecuaţia dife-
2
12
renţială a familiei y = xy 1
- !.__ • Jnjăsurătoarea acestei familii de curbe, tangentă la fiecare
4 '
curbă din familie este în mod evident parabola y = x 2 • Ea nu este conţinută in soluţia
12
generală y = 2Cx - C2 a ecuaţiei diferenţiale y = xy 1
- !.._, însă satisface aseastă ecuaţie şi
4
este deci o soluţie singulară.

lnaşurătoarea unei familii de curbe este de asemenea o soluţie a ecuaţiei diferenţiale care
defineşte familia de curbe.

Din această afirmaţie rezultă procedeul de obţinere a înfăşurătoarei unei familii de curbe
cu un parametru, prezentat fără demonstraţie, în cazul cînd o astfel de înfăşurătoare există.
Cînd se cunoaşte soluţia generală ~ (x, y, C) = O a ecuaţiei diferenţiale care defineşte familia
de curbe. atunci înfăşurătoarea se obţine prin eliminarea parametrului C între <I> (x, y, C) = O şi
oll>( x, y, C) = O. Prin acest procedeu se pot obţine
ac
- pe lîngă înfăşurătoare şi alte curbe care au de regulă
o semnificaţie geometrică legată de familia de curbe,
de exemplu locul vîrfurilor pentru o familie de cicloi-
de (fig. 22. 1.8) sau locul nodurilor în cazul cînd curbele
din familie prezintă noduri. Şi în fizică apar probleme
de găsire a înfăşurătoarelor unor familii de curbe. De
exemplu, reflectatele pe o oglindă sferică ale razelor
paralele cu axa înfăşoară o suprafaţă focală a cărei
secţiune se numeşte catacaustică.
'f

22.1.7. Familia tangentelor para- 22. 1.8. Familia cicloidelor. Dreapta y = O nu este
bolei y = x 2 • înfăşurătoare
Ecuaţii diferenţiale ordinare 633

lzocline, traiectorii ortogonale.

Curba care uneşte punctele care
au aceeaşi direcţie in cîmp se nu-
meşte izoclină a cîmpului de di-
recţii ale ecuaţiei diferenţiale de
ordinul întîi. Ecuaţia unei izo-
cline se obţine înlocuind în y' =
= f(x, y) pe y' = const = a. Cunoscind
izoclinele, se obţin indicaţii asupra
cîmpului de direcţii şi deci asupra
soluţiilor ecuaţiei diferenţiale, de
exemplu izoclinele y' = a ale ecuaţiei
diferenţiale (x + y) y' + x - y = O
satisfac pentru a = O ecuaţia y = x.
pentru a = 1 ecuaţia x = 0, pentru
a = oo, respectiv a = - 1 ecuaţiile
y = - x, respectiv y = O. Soluţiile
~uaţiei admit un punct focar
(fig. 22.1.9).
În geometrie şi în fizică apare
de multe ori -problema găsirii pentru
o familie de curbe dată a fami-
22. 1.9. Curbele soluţiilor ecuaţiei diferenţiale (x + liei traiectoriilor ortogonale, adică a
+ y)y' + x - y = O, obţinută prin metoda izoclinelor curbelor care taie ortogonal curbele
din familia dată. Liniile de forţă ale
unui dipol electric sau magnetic formează familia liniilor de cîmp care sînt intersectate sub
un unghi drept de liniile cu potenţial egal (fig. 22.1.10). Analitic, ecuaţiile diferenţiale
ale traiectoriilor otogonale se obţin din ecuaţia diferenţială y' = f(x, y) care defineşte familia.
de curbe ~(x, y, C) = O, înlocuind pe y' cu - _!_ • Această metodă rezultă din aceea că.
y'
produsul pantelor tangentelor la două curbe ortogonale este egal cu - 1.

Exemplu. Traiectoriile ortogonale ale familiei de

parabole y2 = -2(x + C), a căror ecuaţie diferenţiaHl
este yy' = - 1, satisfac ecuaţia y' = y cu soluţia
generală y = C ez. Familia curbelor exponenţiale for-
mează deci familia traiectoriilor ortogonale familiei
de parabole şi invers.

22.2. Tipuri integrabile prin metode

elementare
22.1. 10. Linii de forţă ale unui dipol
care intersectează liniile echipotenţiale
în unghiuri drepte. O familie de O ecuaţie diferenţială este integYabilă prin me-
curbe se compune din traiectoriile tode elementare dacă soluţia ei generală se obţine ca.
ortogonale ale celorlalte o combinaţie a unui număr finit de funcţii elementare
prin metode de integrare obişnuite (cvadraturi). Acest
lucru este posibil numai pentru unele tipuri de ecuaţii diferenţiale care apar frecvent
în aplicaţii. În cazul metodelor de integrare ce se vor prezenta în continuare, se presupune
existenţa soluţiilor.
634 Matematici superioare

Tipuri speciale de ecuaţii diferenţiale de ordinul intii integrabile prin metode

elementare
Ecuaţia diferenţială generală de ordinul întîi sub formă implicită F(x, y , y') = O poate
fi rezolvată în raport cu y',în vecinătatea punctnlui (x 0 , y 0 , y~) conform teoremei asupra funcţiilor
implicite dacă ()F -=F O în acest punct ; se obţine astfel forma explicită y' = f(x, y).
oy'
Ecuaţia diferenţiali de tipul y = g(x). La acest tip de ecuaţii diferenţiale partea dreaptl
depinde numai de x. Dacă g(x) este integrabilă în int,ervalul deschis (a, b). de exemplu continuă,
atunci pentru un punct ~ oarecare, însă fix din intenalul (a, b) funcţiile

y = ~; g(t) dt + C, a < x < b,

unde constanta C ia valori oarecare, satisfac ecuaţia diferenţială y' = g(x). Se ştie din calculul
integral că aceste funcţii constituie totalitatea funcţiilor care verifică această ecuaţie diferenţială;
y este deci integrala generală a ecuaţiei date.
Ecuaţii diferenţiale de tipul y' = h(y). Dacă h(y) este funcţie numai de y, continuă pentru
c < y < d şi nicăieri nulă, atunci această ecuaţie diferenţială se poate reduce la tipul tratat
anterior. Dacă y = y(x) este o soluţie a ecuaţiei y' = h(y), atunci funcţia inversă x = ~(y) satis-
. d 1'ferenţtală
f ace ecuaţta. . '1', = -dx = - 1- · D ec1. x = ~ -1- dy
.1. este într-un interval cores-
dy h(y) h(y)
punzător intervalului {c, d) inversa soluţiei y = y(x). x = ~(y).

Exemplu. Ecuaţia diferenţială y' = _!.. este

y
rezolvabilă în intervalul O < c< y < d, de-
oarece condiţiile cerute pentru aceasta sînt în-
deplinite de h(y) = _!_. I zoclinele ei sînt paralele
y
. . . dx
cu axa O x. Soluţta ecuaţ1e1- = y, care trece
dy
prin punctul ( ~. l)) cu l) > O şi se găseşte în banda
{ - oo < x < + oo, c < y < d}, se obţine din
x = ~ + (" y dy = ~+ __!_ {y 2 -1) 2) pentru y ::>O
)'Il 2
prin rezolvarea în raport cu y. Se obţine y =
1
= "'1) 2 + 2{x- ~)pentru y > ~- -1)2. După
2
cum se putea observa chiar din cîmpul de 22.2.1. Cimpul direcţiilor ecuaţiei diferen-
direcţii, curbele integrale sînt semiparabole ţiale y' = lfy
(fig. 22.2.1).
Ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile. În ecuaţiile diferenţiale y' = ex sin y, y' =
= partea dreaptă este o funcţie de ambele variabile fiind un produs de
.!. , y' = _!_±__!_
x2 x- 1
două funcţii, una numai de x, g(x) şi cealaltă numai de y, h(y). Ecuaţii ca de exemplu y' = sin (xy)
sau y' = x + y nu sînt de acest tip. Cînd partea dreaptă a ecuaţiei diferenţiale y' = f(x, y)
se poate scrie ca un produs g(x) . h(y), atunci variabilele se zic seţarabile. În acest caz ecuaţia.
diferenţială y' = g(x) h(y) se poate uşor rezolva dacă g(x) şi h(y) sînt funcţii continue şi h(y)

este diferită de
zero într-un interval (c, d). Din dy = g(x) h(y) se obţine dy = g(x) dx şi prin
dx h(y)
integrare în ambii membri

( dy = ( g(x)dx + C.
) h{y) )
Ecuaţii diferenţiale ordinare 635

Prin rezolvare in raport cu y se obţine soluţia generală în c <y < d.

Exemplul 1. y' = - !.... pentru x> O,

X

y > O. Aici g(x) = - _!_, h(y) =Y· Se obţine

X

ln y + ln x = C,
2~ h#cm]
=
In xy C,
xy = eC = c. 22.2.2. Descrierea presiunii atmosferice p măsu­
rate în atm la temperatură constantă., func-
Soluţiile sînt hiperbole. ţie de distanţa h faţă de Pămînt măsurată. în km

Exemplul 2. Presiunea atmosferică p variază cu înălţimea k _ măsurată. de la suprafaţa

Pămîntului (fig. 22.2.2). La o creştere dh a înălţimii, p creşte cu dp = - pg dh, unde p este
densitatea atmosferei şi g acceleraţia gravitaţiei. După legea Boyle-Mariotte rezultă relaţia
_g = ~ =a=const, de unde
P Po
._.
dp = - pag dh, ~ d: == - ~ ag dh + C, Relaţia dintre presiunea p,g1J
atmosferică şi înălţime P=P0 e p,
ln p = - agh + C.

Pentru h = O presiunea Po este presiunea la suprafaţa Pamintului şi deci C = In p0 ; se obţine

p - -PoCh
In - = -a.gh sau p = p0 e- agh =lp 0 e Po .
Po
Presiunea scade exponenţial cînd înălţimea creşte; presupunind temperatura constantă, cu
fiecare .5,54 km presiunea scade cu jumătate.

Ecuaţii diferenţiale omogene. O ecuaţi!! diferenţială y' = f(x, y) t>ste omogenă cînd f(x, y) este o
(~ -1) X

funcţie de raportul ~ , cp ( ~ ) ;astfel de ecuaţii sînt de exemplu y' = sin.;, y' = x y

şi y' = - ;: . Pentru a rezolva astfel de ecua~ii se face în y' = cp ( -; ) substituţia : = t.

d/
.
A tunet y = tx, y
1
= -dy = t' x + t. Se obţine ecuaţia diferenţială t'x +t= cp(t) sau
dx dx
cp(t) - t
în care variabilele sînt separabile; integrala generală este
X

~
dt
- - - = ln x + C.
cp(t) - t

Se obţine de aici t = t(x) şi deci şi funcţia y = y(x) . Metoda nu se poate aplica cînd numi-
torul cp(t) - t se anulează, adică cind cp(t) = t şi deci y' = y În acest caz însă ecuaţia este
X
de la început o ecuaţi e c u variabile separabile.
636 Matematici superioare

Exemplu. Pentru găsirea tuturor curbelor car!! taie razele vectoare sub acelaşi unghi cx se
consideră dreapta care face u·n ghiul <p cu axa Ox. In punctul de intersecţie al acestei drepte cu
~urba căutată y(x) direcţia tangentei este

!. + tg cx y
y' = tg(cp + cx) = tg <p + tg cx X

1- tg <p tg cx
1- !. tg cx
X

a+!.
Punînd tg cx = a, rezultă ecuaţia diferenţială y' = ___x_ care este omo-
1- a~ X
X

genă şi are soluţia ~ arctg !. + C = In (x 2 +y 2). În coordonate po-

a x
22.2.3. Derivata
Iare r = .j x 2 + y 2 şi <p = arctg !._ • soluţia se scrie: <p aln r - ~ · C ecuaţiei diferen-
y 2 ţiale a spiralei
.!.+~C echiunghiulare
2
si r = e"
Curbele căutate sînt spirale logaritmice (fig. 22.2.3).

Ecuaţii diferenţiale liniare y' + p(x)y + q(x) = O. În această ecuaţie p(x) şi q(x) sînt funcţii
date de x, care se presupun continue. Cînd q(x) =O, ecuaţia diferenţială se numeşte liniară
omogenă. În acest caz ea se poate integra ca o ecuaţie cu variabile separabile. Din
dy +P(x) y = O
dx
.
se o b ţme ln y = - )( p(x) dx + C1 sau y = Ce
- p(x) dx PJ b . . . .
. entru a o ţme o soluţ1e a ecuaţtet

neomogene y' + p(x) y + q(x) = O se foloseşte m etoda variaţiei constantelor introdusă de

matematicianul francez Joseph-Louis LAGRANGE ( 1736- 1813) . C nu se mai consideră constantă
- Jp(x) dx
ci o funcţie C = C(x). Din y = C(x) e = C(x) ~(x) se obţine y' = C'(x) ~(x) +
+ C(x) ~' (x) şi prin introducerea în ecuaţia neomogenă

C' ~ + q + C( ~, + p~) = o.
Expresia din parantez ă este nulă cînd ~ verifică ecuaţia diferenţială omogenă. Atunci
se obţine ecuaţia diferenţială în C(x), C'(x) ~ (x) + q( x ) = O. Soluţia acestei ecuaţii este
( Jp(x)dx
C(x) = el - ) q(x) e dx •

Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale -Jp(x)dx[

y' + p(x) y + q(x) = O
y = e el - )( q(x) e JP<x)<U]
dx Cl

Nu trebuie reţinută formula finală ci procedeul : constituirea ecuaţiei omogene, separarea

variabilelor, variaţia constantelor.

Exemplu. xy' - y = x 2 cos x, y' - !. - x cos x = O; x =F O. Ecuaţia omogenă y' -

X

- _!_ y = O are soluţia y = Cx; prin variaţia constantelor y' = C'(x)x + C(.x) se înlocuieşte
X

C'(.x) X + C(x) - C(x) - X cos X = O, C' (x) - cos X = o. C(x) = sin X + clt
adică soluţia generală devine y = x sin x + C1 .x.
Ecuaţii diferenţial e ordinare 637

Ecuaţii diferenţiale de tip Bernoulli y' + p(x)y + q(x)yn = O. Acest tip de ecuaţii poartă
numele matematicienilor elveţieni Jakob BERNOULLI ( 1654- 1705) şi Johann B~RNOULLI
( 1667 - 1748) care s-au ocupat de ea în anii 1695 şi 1697 în concurenţă cu Gottfried Wilhelm
LEIBNIZ ( 1646- 1716t- Pentru n = O ecuaţia de·.rine liniară; pentru n = 1 ecuaţia devine cu
variabile separabile. In cazul general n =1= O, n =1= 1 şi y =1= O, de exemplu y > O, funcţiile p(x)
şi q(x) ·se presupun continue într-un interval a < x <b. De acest t ip sînt ecuaţiile diferenţiale
y' - (x 2 + 1) y - y 2 = O cu n = 2, p(x) = - x 2 - 1, q(x) = - 1
sau
ln x
xy' - y 3 ln x + y = O cu n = 3, p(x) = q(x)

Pentru integrarea acestui tip, se introduce prin substituţia y =z i-n o nouă funcţie z = z(x).
Se obţine
n
1 -
y' = - - zl-n z'(x)
1- n
şi prin înlocuire o ecuaţie diferenţială pentru z(x),
z' + (1 - n ) p(x) z + (1 - n) q(x) = O.
Din integrala generală z(x) se obţine soluţia y = y (x) a ecuaţiei iniţiale.

Exemplu. În ecuaţia y'- 4

Y - x .j"y = O, n= _!_, x=/=0, y > O, se face schimbarea de funcţie
X 2
1
= z 1 - 1/ 2 = = obţine ecuaţia diferenţială 2
~= soluţia
r.
y z 2 , deci y' 2zz' ; se z'- z - O cu gene-
x 2
rală z= x 2
( { ln X + c). Integrala ecuaţiei date este deci y = z 2 = x 4 ( 1ln X + c
Integrarea ecuaţiilor diferenţiale de ordinul întii

Orice ecuaţie diferenţială de ordinul întîi se poate integra atunci cînd funcţiile pe care le
conţine satisfac anumite condiţii stabilite prin teoreme de existenţă, de exemplu continuitatea.
Se va presupune în cele ce urmează că toate operaţiile ce se efectuează: rezolvarea ecuaţiilor
implicite, derivarea, integrarea, inversarea funcţiilor etc. sînt posibile.
Ecuaţii diferenţiale exacte. Ecuaţia '<Hferenţială explicită de ordinul întîi y' = f(x , y) se poate
h(x, y)
reprezenta sub forma y' = - - - - s a u sub forma
g(x, y)
y'g(x, y) + h(x, y) = O.
Dacă membrul întîi este diferenţiala totală a unei funcţii F(x, y), adică y'g(x, y) +
+ h(x, y) =~
dx
F(x, y), atunci ecuaţia diferenţială se nume-:te ecuatie cu
r 1
diferentială 1
total4

exactă şi F(x, y) se numeşte funcţie generatoare. În acest caz integrarea ecuaţiei diferenţiale
este posibilă şi uşoară. Din ~ F(x, y) = O rezultă F(x, y) = C şi prin rezolvarea în raport cu y
dx
se obţine integrala generală y = y(x, C). Dacă h(x, y) + g(x, y) y' = ~ F(x, y) = oF(x, y) +
dx âx
âF( x, y)
+ y' este o diferenţială totală, atunci
ây

oF oF Condiţii de inte-
- = h( x, y) şi - = g(x, y).
grabilitate
âx oy 1 ~
638 Matematici superioare

o2F
Din - - = - -
o2F rezultă condiţiile necesare şi suficiente de integrabilitate care sînt condiţiile
oxoy oyox
ca ecuaţia diferenţială y'g(x, y) + h(x, y) = O să fie exactă.

Exemplu. Fie ecuaţia y'(6xy + x 2 + 3) + 3y2 + 2xy + 2x =O. Aici g(x, y) = 6xy+.~z +
+ 3, -og = 6y + 2x; h(x, y) = 3y 2 + 2xy + 2x, -alt =6y+ 2x. Deoarece-og ah
=-,ecuaţia
ax oy ax ay
diferenţială este exactă.

Metoda de rezolvare. Fiind dată o ecuaţie diferenţială y'g(x, y) j- lt(x, y) = 0, se verifică întîi
cu ajutorul condiţiilor de integrabilitate dacă ecuaţia este exactă. In acest caz există o funcţie
generatoare F(x, y). Rezolvînd ecuaţia F(x, y) = C în raport cu y, se obţine integrala generală
a ecuaţiei diferenţiale. În cele ce urmează se arată cum se găseşte funcţia F(x, y).

Cazul general Exemplu

y'g(x, y) + h(x, y) = O y'(6xy + x 2 + 3) + 3y 2 + 2xy + 2x =O
aF aF · 2
- = h(x,y) - = 3y + 2xy + 2x
ox ax

F = ~ h(x, y) dx + cp(y)

Rezultatul integrării in raport cu x depinde de o funcţie necunoscută de y, cp(y).

a ~ h(x,y)dx + cp(y)
-oF = - , aF
- = 6xy + x 2 + cp'(y)
oy ay ay
oF
- = g(x, y) dar şi oF = 6xy + x2 + 3,
oy oy
cp'(y) = g(x, y) - !.._ ( h(x, y) dx adică 6xy + x2 +3= 6xy + x2 + cp'(y)
oy J
Aceasta este o ecuaţie diferenţială pentru cp(y).

Cu ajutorul condiţiilor de integrabilitate se Evident

poate demonstra că partea dreaptă nu de-
pinde de x; atunci cp'(y) = 3

cp(y) = ~ (g- a:~ h dx) dy nu depinde de x.

cp(y) = 3y + const,
F(x, y) = ~ lt(x, y) d x + cp(y).
F(x, y) = 3y 2 x + x 2y + x2 + 3y

De aici rezultă integrala generală

~ h(x, y) dx + cp(y) = C

Metoda factorului integrant. În cazul cînd o ecuaţie diferenţială de forma y'g(x, y) + h(x, y) =
= O nu este exactă, atunci folosind metoda matematicianului elveţian Leonhard EULER
( 1707-1783), ea se . înmulţeşte cu o funcţie fL(X, y) aleasă astfel încît să rezulte o ecuaţie
diferenţială exactă, adică astfel încît

y'g(x, y) fL(x, y} + h(x, y) fL(X, y) = O

să fie o diferenţială totală. O astfel de funcţie !J.(X, y) se numeşte multiplicator eulerian san
factor integrant.
Ecuaţii diferenţiale ordinare 639

Exemplu. Ecuaţia diferenţială. y'(xy - x 2) + y2 - 3xy - 2x2 =0 nu este exactă., deoarece

ag = y - 2x şi ah = 2y - 3x. Funcţia f.L(X, y) = 2x este pentru această. ecuaţie un factor
ax oy
integrant deoarece prin înmulţire cu 2x se obţine
y'(xy- x 2) 2x + (y2 - 3xy - 2x2) 2x =O;

-
a
(xy - x 2 ) 2x = 4xy - 6x 2
ax
şi

Integrarea acestor ecuaţii diferenţiale exacte duce la gă-sirea integralei generale y 2 x 2 - 2xay -
- x' = C.

Condiţia ca y'gf.L + hf.L să fie o diferenţială totală este o(gf.L) = a(!J.h) sau h Of.L - g Of.L =
ax oy oy ox
f.L ( og - oh) . Aceasta este o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale cu funcţia necu-
ox oy
noscută f.l(X, y). Aparent problema integrării s-a complicat. Dar deoarece este necesară găsirea
doar a unei integrale particulare a acestei ecuaţii, se realizează. totuşi un progres simţitor. Se
poate demonstra că ecuaţia y'g + h = O are cel puţin un factor integrant.

Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior

În aplicaţii apar deseori ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior. În ecuaţia diferenţială
liniară generală de ordinul n, b0 (x) y+b1 (x) y' + b2 (x) y" +···+bn(x) y(n) = g(x) coeficienţii
b,(x) şi termenul liber g(x) sînt presupuşi funcţii reale continue şi mărginite de x iar b.n(x) este
în plus presupus diferit de zero în intervalul considerat. Prin împărţirea cu bn(x) se obţine forma
a 0 (x) y + a 1 (x) y' + a 2 (x)y" + ··· + Y(") = j(x) în care at(x) şi f(x) sînt de asemenea funcţii continue
şi mărginite. Cîndj(x) este identic nul, ecuaţia diferenţială se numeşte omogenă iar în caz con-
trar neomogenă. Integrarea ei se face pornind de la ecuaţia diferenţială omogenă; un caz mai
simplu este acela cînd coeficienţii ai(x) sînt constante numerice. Cazul ecuaţiei diferenţiale liniare
de ordinul doi poate servi ca model pentru ecuaţia diferenţială liniară de ordin oarecare.

Ecuaţia diferenţială liniară omogenă de ordinul doi a 0 (x)y + a1 (x)y' + y" = O Ecuaţia
admite soluţia banală y =O.
Cum această ecuaţie diferenţială este liniară şi omogenă în funcţia y şi în derivatele ei, dacă
y 1( x) şi y 2 (x) sînt două integrale particulare, atunci şi C1y 1 (x) şi C2y 2 (x) cît şi orice combinaţie
liniară C1y 1 (x) + C2 y 2 (x) sînt soluţii ale ecuaţiei, C1 şi C2 fiind constante arbitrare.
Pentru ca o combinaţie liniară C1 y 1 + C2 y 2 de două soluţii particulare ale ecuaţiei diferen-
ţiale să reprezinte integrala generală, soluţiile y 1 şi y 2 trebuie să fie liniar independente. Dacă
nu ar fi aşa, atunci s-ar putea găsi două constante cx 1 şi exz ambele diferite de zero, pentru care

cx1y 1 + exzy 2 = O. Dacă cx1 =fi O, rezultă y 1 = - ~ · y 2 = ă:1 y 1 şi din «z =fi O ar rezulta y 2 =
cxl

= - cx
1
• y1 = ă:2y 1 ; cele două funcţii y 1 şi y 2 ar reprezenta deci aceeaşi integrală particulară
CXz
deoarece diferă numai printr-un factor constant.

•
Exemplu. y 1 = ,cos 2
x - cos 2 xşty
. 1
2 = - sin x sîntliniardependcnte deoarecey 1 -2y2 = 0
2
2
pentru orice x . Dar y 1 = x şi y 2 = x 2 cît şi y 1 = sin x şi y 2 = cos x sînt liniar independente.
640 Matematici superioare

Cînd cele două soluţii particulare y 1 (.x) şi y 2 (x) sînt liniar independente, ele formează un
sistem fundamental al ecuaţiei diferenţiale. În acest caz raportul Yl nu este constant şi derivata
Y2
- d ( Yl ) = Y 11 Y 2 - YV'l
1
nu este identic nulă. Determinantul
dx Y2 Y22

1:1 = 1 y!
Yt 1 = YiY2 - Y~1
Y2 Y2
poartă denumirea de determinant wronskian după numele matematicianului polonez Josef
WRONSKI ( 1778-1853). Are loc teorema :

Dou4 soluţii parliculat'e y 1 şi y 2 f01'meaziJ un sistem fundamental şi deci combinaţia liniariJ

y =CJY1 + Cs}'1 reprezintiJ integrala gene,-aliJ a ecuaţiei diferenţiale a0 (x) y + a1(x) y' +y''=O,
dacd şi numai d~ciJ detef'minantul Wt'onskian f01'mat cu aceste funcţii este dijef'it de zero.

Exemplu. Ecuaţia diferenţială liniară xy" + 2y 1 + axy = O, in care a este un număr oare-
care, se transformă prin substituţia u = xy într-o ecuaţie diferenţială cu coeficienţi constanţi.
Prin derivare, din u = xy se obţine succesiv U = 1
y + xy 1
sau y =
1
~- ~2 şi de aici y" =
x x
u" x - u' u' x - 2u 4 • • •

- - -- · Inlocumd expresnle găsite pentru y, y' şi y" în ecuaţia dată, se

x2 xs
obţine u" + au = O. După cum se va arăta mai jos, pentru a = - 1 se obţine u 1 = ez şi u 2 =
ez e- z
= e- xx şi deci rezultă soluţiile y 1 = -şi y 2 = - care formează un sistem fundamental al
X X
ecuaţiei xy" + 2y' - xy = O.

Pentru coeficienţi oarecare a 0 (x) şi a 1 (x) nu există o metodă generală de găsire a unui sistem
fundamental pentru ecuaţia

Există însă lucrări de îndrumare în care se indică soluţii sau metode de rezolvare adecvate.
Cînd coeficienţii sînt constante numerice, atunci există o metodă de alcătuire a unui sistem fun-
damental.

Ecuaţii diferenţiale liniare şi omogene de ordinul doi cu coeficienţi constanţi. Ecuaţia di-
ferenţială este de forma y" c1 y 1 c2 y + + O. Prin substituţia y(x) = e'x, y' = re'x, y" =
=
= r 2e'x, această ecuaţie se transformă în (r 2 + c1r + c2 ) e'x = O. Cum funcţia exponenţială
nu se anulează nicăieri , mărimea r se poate determina din ecuaţia de gradul · doi.
Dacă r 1 şi r 2 sînt rădăcinile acestei ecuaţii,
atunci y 1 = e'1x şi y 2 = e''x sînt soluţii par- Ecuaţia caracteristică
t·iculare ale ecuaţiei diferenţiale ; în ceea ce
priveşte integrala generală, există următoarele cazuri.

1. Rădăcinile r 1 şi r 2 sînt reale şi diferite; atunci Yl = e(r1 -r.)x nu este o constantă, y 1

Y2
şi y 2 sînt liniar indepentente şi y = C1 e' 1x + C2e'•x cu constantele arbitrare C1 şi C2 este soluţia
generală a ecuaţiei.

2. Ecuaţia caracteristică are rădăcina dublă r 1 = r2 = şi deci y 1 şi y 2 sînt liniar

- c1
2
dependente. Prin înlocuire se verifică că şi y 2 = xe' 1x satisface . ecuaţia diferenţială y" + c1 y' +
+c2 y = 0. Cum raportul y 2
=x nu este constant, soluţiile particulare y 1 şi y 2 formează un
Y1
sistem fundamental şi y = C1 e'1x +C2 xe' x cu C1 şi C2 constante arbitrare este integrala generală.
1
Ecuaţii diferenţiale ordinare 641

3. R~dăcinile r 1 şira sînt numere complexe. Cum prin ipoteză c1 şi ca sînt numere reale,
înseamnă căr1 _şir2 sînt numere complexe conjugate: r 1 =(X+i~, r 2 =(X-i(). Cele dou~ soluţii particu-
lare y 1 =e(«+ 1 ~)x = e«x (cos ()x + i sin ()x) şi Ya = e(«- 1 ~)x = el%% (cos ()x - i sin ()x) formează
un sistem fundamental şi integrala generală este y• = y 1 C1 + YaCa sau, notînd cu Ci = C1 +
+ Ca şi c; = i(C1 - Ca), y• = el%% (Ci cos ()x + c; sin ()x). Ecuaţii diferenţiale de acest tip se
întîlnesc în studiul oscilaţiilor.
Exemplu. Ecuaţia diferenţiat~ y"' - 3y' + 2y = O are ecuaţia
caracteristic~ ,.a - 3r + 2 = O cu răd~cinile r 1 = 1 şira= 2. Integrala
ei general~ va fi deci y = C1eX + Caeaz.
Exemplu. Pendulul matematic. Un pendul a c~rui mas~ m se
presupune concentrat~ în punctul A (fig. 22.2._4) este atîrnat de punctul
O printr-un fir de lungime l= 1 OA·I· Sub acţiunea gravitaţiei, pendulul
oscileaz~; se vor neglija frecarea şi alte influenţe. Dac~ unghiul din-
tre pendul şi vertical~ la momentul t este <p, atunci asupra masei m
acţioneaz~ forţa mg vertical in jos iar în direcţia tangentei forţa
mg sin <p, unde g este acceleraţia gravitaţional~. Dup~ legea a doua
a lui Newton, aceast~ forţ~ este egal~ cu produsul dintre masa m şi acce-
leraţia l da<p · se obţine astfel pentru unghiul <p(t) ecuaţia diferenţia!~
dta '
da<p . d2<p g .
ml- = -mgsm <p s a u - + - sm <p =O.
d~ d~ l
Aceast~ ecuaţie nu este liniar~ şi, prin separarea variabilelor, se
ajunge la o integrală eliptică care se evalueaz~ prin dezvoltarea în serie,

22.2.4. Pendulul matematic

respectiv, folosind tabele gata calculate. Prin procedeul de liniarizare folosit curent în fizic~ se
obţine o ecuaţie diferenţia!~ liniarizat~ care se rezolv~ mult mai simplu; se consideră numai
da<p g
devieri mici de la vertical~ pentru care sin <p ~ cp şi se obţine - + - cp = O cu soluţia
dt 2 l

cp = oc cos (wt + 8) ,

unde w = V~ reprezint~ din punct de vedere fizic frecvenţa, iar "t' = 2rr/w perioada oscilaţiei.
(X şi 8 fiind constante de integrare. Aceast~ formul~ exprim~ faptul deja remarcat de Galileo
GALILEI ( 1564- 1642) c~ perioada oscilaţiei nu depinde de m~rimea oscilaţiei. Pentru perioade
mai mici acest lucru r~mîne adev~rat numai într-o prim~ aproximaţie. Pentru oscilaţii mari
perioada este dat~ de

T
g [ 1+ ( 21 )a sm. 2 cp tjl2.4
· 3)
2

"t' = 2rr
V 2
0
+
.
sm4
cp 0
2 + ··· •
]

unde cp 0 este înclinaţia maxim~. adie~ amplitudinea. M~surat~ cu ajutorul acestei formule exacte,
obţinute prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale neliniarizate, eroarea este pentru cp 0 = 1° numai
de 0,002% şi pentru cp 0 = 5° de 0,05%.
O curbă de-a lungul c~reia m~rimea oscilaţiei este independent~ de perioad~ se numeşte
curbă tautocronă: Christian HUYGENS ( 1629 - 1695 )a g~sit în 1673 c~ cicloida are această pro-
prietate şi a construit un ceas pendul~ bazat pe acest principiu. Firul acestui pendul cicloidal
se înf~şoară în timpul oscilaţiei pe doi suporţi cicloidali. Pendulul va descrie atunci o cicbidă
deoarece evoluta cicloidei este tot o cicloid~. Pendulul oscilează tautocron.
Ecuaţia diferenţială liniară neomogenă de ordinul doi a0 (x) y + a 1(x) y' + y" = f(x).
Soluţia generali a ecuaţiei diferenţiale liniare neomogene de ordinul doi este egali cu suma
dintre soluţia generali a ecuaţiei diferenţiale omogene corespunzitoare şi o soluţie particulară
oarecare a ecuatiei neomogene.
642 Matematici superioare

Dacă Cl)'1(x) + C2y 2 (x) este soluţia generală a ecuaţiei omogene şi p(x) o integrală particu-
lară a celei neomogene, atunci y = Cl)'1(x) + C2y 2 (x) + p(x) va fi integrala generală a ecuaţiei
diferenţiale neomogene. O integrală particulară p(x) a ecuaţiei diferenţiale neomogene se obţine
din integral~ generală a ecuaţiei omogene prin metoda variaţiei constantelor a lui L. J.
LAGRANGE. In expresia
P(x) = C1(x) Y1(x) + Cz(x) Yz(x)
se consideră coeficienţii
C1 şi C 2 funcţii de x. Deoarece trebuie determinate două funcţii C1(x)
şi C 2 (x), mai este nevoie de încă o condiţie ajutătoare şi se alege condiţia Ciy1 + C~y 2 = O.
Prin înlocuirea lui p(x), p'(x) şi p "'(x) în ecuaţia diferenţială neomogenă se ajunge , ţinîndu-se
seama de ipoteza că y 1 şi y 2 sînt soluţii ale ecuaţiei omogene, la ecuaţia
CiY1 + c~z = o.
CiYi + C~~ = f(x)
Totodată se obţine şi sistemul de ecuaţii alăturat care poate fi rezolvat în raport cu Ci şi C~,
deoarece y 1 şi y 2 fiind liniar independente, determinantul wronskian nu se anulează nicăieri .
Prin integrare se obţin C1(x) şi C 2 (x) şi deci şi integrala generală a ecuaţiei neomogene.
Aplicarea metodei variaţiei constantelor este uneori incomodă deoarece se ajunge la integrale
ce nu pot fi evaluate decît prin aproximaţie.

Exemplu. Pentru ecuaţia diferenţială xy"' + 2y' - xy = ez funcţiile

X

= e-z formează un sistem fundamental. Prin metoda variaţiei constantelor se ajunge la inte-
x
grala particulară p(x) = -1 ez a ecuaţiei neomogene. Soluţia generală va fi deci
2

Soluţii
particulare ale ecuaţiei diferenţiale liniare neomogene de ordinul doi cu coeficienţi
constanţi, pentru forme particulare ale termenului liber. Cînd coeficienţii c1 şi c2 sînt constan-
te , atunci pentru anumite forme particulare ale terme nului liber f(x) se poate determina o in-
tegrală particulară a ecuaţiei y n +c1 y' + c2 y = f( x ) fără a se folosi metoda variaţiei constantelor.

Tipull . Dacă termenul liber este un polinom f(x) = a 0 + a 1 x + a 2 x 2 + ... + anxn, an =F O,

atunci dacă c2 =F O se ia p(x) = b0 + b1 x + ... + bn_ 1 x n- l + bnxn ; dacă însă c2 = O, atunci
se mai adaugă expresiei de mai sus termenul bn+I xn-u. Coeficienţii b0 , b1, ... se determină prin
metoda coeficienţilor nedeterminaţi.

Exemplu. yn + y = x 2 , adică a 0 = O, a 1 = O, a 2 = 1, c2 = 1. Luînd p(x) = b0 + b.x +

+b2 x 2 , se obţine p' = b1 + 2b2 x, P" = 2b 2 • După înlocuire se obţine (b 0 + 2b2) + b1 x + b2 x 2 = x 2
şi de aici prin identificarea coeficienţilor b0 = - 2, b1 = 0, b2 = 1. Deci p(x) = -2 + x 2 este o soluţie
pa.rticulară şi y = C1 cos x + C 2 sin x + x 2 - 2 soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale.

Tipul 2. Da că termenul liber este o fu ncţie exponenţială f(x ) = a ekz, e ia p(x) = bekz;
rămîne de determinat valoarea lui b.

Exemplu . yn +y = 2e 3 z, adică a = 2, k = 3. Se ia p(x) = be3 z. Prin înlocuire se obţine ecuaţia

9b +b = 2. Se găseşte astfel integrala particulară p(x) = ...!._ e 3 z şi integrala generală y=

5
= -l 3
e z + el cos X + Cz .
sm x.
5

Tipul 3. D acă termen u l liber este o funcţie trigonometrică de forma f( x ) = a cos mx +

+ bsinmx , atuncip(x) se ia de forma p(x)= a* cos mx + b* sin mx chiar şi atunci cînd unul
dintre coefici e nţii a sau b este nul. Aici a* şt b* se determină prin metoda coefici-
enţilor nedeterminaţi.
Ecuaţii diferenţiale ordinare 643

Exemplu. y ... +y=2 sin 3x, adică a= O, b=2, m = 3. Se iap(x) = a• cos 3x + b* sin 3x.
1 1
După înlocuire se obţine a• = O, b* = Integrala generală este y = - - sin 3x +
4 4
+ el COS X + e2 sin X.
Tipul 4. Cînd termenul liber este o combinaţie liniară a unor funcţii de tipurile 1, 2, 3,
soluţia particulară
se caută tot sub forma unei combinaţii liniare de soluţii particulare corespun-
zătoare acestor tipuri.

Exemplu. y ... +y = x2+ 2e 3z + 2 sin 3x. După cum rezultă din exemplele de mai sus,
integrala generală va fi Y = el COS X + e2 sin X + x 2 - 2 + ..!._ e 3Z - ..!._sin 3x.
5 4

Toate metodele pentru determinarea unei soluţii particulare a ecuaţiei diferenţiale neomogene.
nu pot fi aplicate în cazul rezonanţei , adică atunci cînd termenul liber sau un termen al acestuia
este integrală a ec uaţiei diferenţiale omogene. De exemplu acest lucru se întîmplă pentru
ecuaţiile diferenţiale y n + y = cos x şi yn - y' = ez.

22.3. Co~ideraţii privind tipurile ce nu sînt integrabile prin metode

elementare

Metode de integrare folosite în practică

După cum s-a arătat deja, faptul că o ecuaţie diferenţială poate fi integrată prin metode
elementare este o excepţie. Există însă metode care permit găsirea soluţiilor - uneori şi aproxi-
matil.e- şi în cazul ecuaţiilor diferenţiale mai dificile; de regulă procedeul constă în aproximarea
ecu<fţiei diferenţiale date prin ecuaţii cu diferenţe ce se pot rezolva prin metode elementare.
Unele dintre cele mai importante procedee de acest tip se vor expune aici.

Integrare cu ajutorul seriilor de puteri. Se caută soluţia ecuaţiei diferenţiale y' = j(x, y)
sub forma unei serii de puteri y = a 0 + a1 x + a 2 x 2 + ... în care coeficienţii a1: sînt necunoscuţi.
Înlocuind pe y şi y' în ecuaţie, coeficienţii ai pot fi găsiţi în anumite condiţii prin metoda coeji-
cienţilor nedeterminaţi.

Exemplu. y' = x 2 + y; se ia y = x 0 + a1 x + a 2 x 2 + a 3 x 3 + a 4 x 4 + ... , y' = a 1 + 2a 2 x +

+ 3a3 x2 + 4a4 x 3 + ... ; rezultă a 1 + 2a2 x + 3a3 x 2 + 4a4 x 3 + ... = a 0 + a 1 x + (a2 + 1) x 2 +
+ a 3 x 3 + a4 x 4 + ... Metoda coeficienţilor nedeterminaţi dă a 1 = a 0 , a2 = ~, a 3 = ao + 2 ,
2 6
a 4 = ao + , ... Se obţine astfel integrala
2
24
a + 2 a+2 a+2 a + 2
sau y = - 0 - - + -0- - x + - 0- - x 2 + -0- - x3 + ... -2 -2x- x 2 sauy = (a 0 + 2) ez-
1 1! 2! 3!

Prin ultima transformare s-a obţinut pentru acest caz o reprezentare a soluţiei cu ajutorul
unei funcţii elementare. Cînd acest lucru nu se poate realiza , atunci soluţia se exprimă cu ajutorul
unei serii considerînd un număr de termeni corespunzător preciziei cerute. Deoarece în acest
caz membrul al doilea al ecuaţiei diferenţiale este un polinom ,în x şi y, seria obţinută este
convergentă., după cum rezultă din propoziţia de mai jos ce se va da fără demonstraţie.
644 Matematici superioare

Soluţia ecuaţiei diferenţiale y' = f(~.y) se poate reprezenta printr-o serie de puteri convergenttJ
daul partea dreaptd a ecuaţiei se poate dezvolta într-o .serie de puteri absolut convergentd într-un
domeniu al planului xOy; f(x, y) = Coo + 'toX + 'otY + c20x1 + CuXY + cosr + ... =
= ~CÂIL x"yiL •

Metoda dezvoltării în serie de puteri se poate aplica şi în cazul ecuaţiilor diferenţiale de

ordin superior după cum se va vedea in exemplul următoarelor două importante ecuaţii dife-
renţiale.

Ecuaţii diferenţiale gaussiene, seria hipergeometrică.Cari Friedrich GAuss ( 177.7 - 1855}

a studiat în 1812 o ecuaţie diferenţială mai deosebită pe care a denumit-o hipergeometrică .
Această, ecuaţie conţine mai mulţi parametri şi este de forma
x(x - 1) y" + [(a + ~ + 1) x - y ] y' + a~y = O,
a, ~. y fiind parametri. Pentru y i= O, - 1, - 2, ... ea are ca soluţie o serie de puteri de forma
00

y = E
avxv. Pentru coeficienţii acestei serii se obţine formula de recurenţă (v + 1) (v +
v= l
+ y) av+t = (v +a) (v +
~) av şi deci soluţia are forma

Yo = a0 { 1 + ~ ·! x + a(a + l) ~(~ + l) x 2 + ... } =· aoF(a, ~. y, x).

1! y 21 y(y + 1)
Raza de conuergenţă a şeriei este 1. Seria F(a, ~. y, x) din paranteză, care depinde de trei
parametri şi de variabila x, se numeşte serie Jripergeometrică. Multe funcţii cunoscute în analiză
pot fi exprimate printr-o astfel de serie cu valori particulare date parametrilor. De exemplu :
1
F(l, ~. ~. x) = - - - , seria geometrică;
1- X
F(-n, ~. ~. - x) = (1 + x)n; xF(l , 1, 2, -x) = In( 1 + x);
.3 x2 )
Iim F( 1, ~. 1, x) = ex; ~.
4 1X~
Iim xF a, - , - = sin x.
13 -700 oc, .13 -+ 00 ( 2
Totuşi in cazul general F(a , ~. y, x) nu poate fi exprimată printr-un număr finit de funcţii
elementare.

Ecuaţii diferenţiale Bessel, funcţii cilindrice. Astronomul şi matematicianul german Friedrich

Wilhelm BESSEL ( 1784 - 1846) completînd unele studii ale matematicienilor Daniel BER-
NOULLI ( 1700 - 1782) şi Leonhard EULER ( 1707- 1783) s-a ocupat de ecuaţii diferenţiale
de ordinul doi, care apar frecvent în probleme de fizică şi tehnică , în special în studiul oscilaţi­
ilor. Aceste ecuaţii sînt de forma
xy" + (1 + n) y ' - y = O, n = const.
00

Căutînd o soluţie sub forma unei serii de puteri y = E avxv. se obţine av+t =
v= O
adică
(v + 1) (v + 1 + n)
[1 + +···] =
2
y = a0 x + x a0 jn(x).
1!(1 + n) 2!(1 + n)(2 + n)
Seriile in(x) aflate în paranteză sînt convergente pentru n i= - 1, n i= -2, ... Ele poartă numele
de funcţi-i Bessel sau funcţii cilindrice de prima speţă.

Metode grafice de integrare. Există mai multe metode de integrare grafică a ecuaţiilor
diferenţiale,care corespund tipurilor speciale pentru care se aplică, cit şi preciziei cerute. Spa-
ţiul nu ne îngăduie aici decît să facem unele consideraţii de ordin general şi numai pentru
ecuaţia diferenţială de ordinul întîi.
Ecuaţii diferenţiale ordinare 6.of5

Metoda liniei poligonale. Dacă

dorim să trasăm o curbă integrală
a ecuaţiei diferenţiale y' = f(x, y)
care trece printr-un punct fix
P 0 (x 0 , y 0) şi satisface o con-
diţie iniţială, atunci y~ = f(x 0 , y 0 )
dă direcţia tangentei la curba in-
tegrală în punctul r~pectiv . La o
distanţă oarecare de punctul P 0 ,
care cu cît va fi mai mică atît
aproximaţia va fi mai bună, se va
alege pe tangentă un punct
P 1 (,t'1 , y 1) şi procedeul se va re-
peta. Se ajunge astfel la o apro-
ximare a curbe~ integrale printr-o
linie poligonală. Pe figura 22.3.1
este ilustrat procedeul în cazul
ecuatiei diferenţiale y' = - yJx cu
condiţiile iniţiale x 0 = 2 , y 0 = 6. 22.3. 1. Metoda grafică de integrare a ecuaţiei dife-
Pe aceeaşi figură este reprezentată renţiale y' = - y / x prin metoda liniei poligonale
şi curba integrală şi se constată o
abatere considerabilă. Mult mai
precis este procedeul prin intercalarea unor puncte intermediare. La acest procedeu direcţia
y~ = f(x 0 , y 0 ) în punctul P(x0 , y 0) se foloseşte numai pentru determinarea direcţiei l)~ = f( ~1 • l) 1)
în punctul intermediar II1 ( ~ 1 ; l)t). Pe direcţia l)~ se ia primul punct P 1 (x1 ; y 1) al liniei poligonale.
Următorul pas intermediar duce de la P 1 cu y~ = f(x 1 , y 1) la II 2 (~ 2 ; l) 2) şi pe direcţia l)~ =
= f( ~ 2 ; l) 2) se ia punctul P 2 (x2 , ,h) · După cum se poate vedea pe figura 22.3.2, aproximarea
dată de cea de-a doua metodă este mai bună. Precizia se poate mări prin micşorarea paşilor
în special pe porţiunile unde curba prezintă o variaţie mai rapidă.

22.3.3. Curba integrală aleasă. ţinîndu-se

seama de condiţia iniţială y(x0 ) = Yo·

22.3.2. Soluţia grafică a ecuaţiei diferenţiale obţinută prin metoda de integrare cu puncte inter-
mediare

Consideraţii teoretice

Probleme cu condiţii iniţiale şi probleme cu condiţii la limită. Imaginea inte-

gralei generale a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul doi este o familie de curbe cu doi para-
metrii Pentru aplicaţii alegerea unei integrale particulare se face în conformitate cu condiţiile
d2y
impuse în problemă. Dacă de exemplu g este acceleraţia gravitaţională , atunci - = g este
dt 2
ecuaţia diferenţială a căderii libere. Prin integrarea ei se obţine dy = gt + C1 , y = _.!._ gt 2 +
dt 2
646 Matematici superioare

+ C1 t + C2 • Vrem însă să ştim unde se va găsi corpul în cădere la momentul t, dacă în

momentul începerii căderi i , adică la momentul t 0 = O se găsea la înălţimea y 0 şi avea viteza
iniţială v0 • Din aceste condiţii iniţiale trebuie determinate constantele C1 şi C2 . Pentru t =
1
= to = o se obţine din y' = gt + el ecuaţia Vo = el şi din y = - gt 2 + Clt + c2 ecuaţia
2
1
y0 = C2 • Integrala particulară căutată va fi deci y = - +
gt 2 + v0 t y 0 . O ecuaţie diferenţială
2
de ordinul întîi are integrala generală y = cp(x, C) care are ca imagine o familie de curbe cu
un parametru. Dacă condiţia iniţială se poate scrie sub forma y 0 = cp(x 0 , C), atunci din această
ecuaţie se poate determina o valoare a constantei C = ljl(x 0 , y 0 ). Integrala particulară căutată
y = <p[x ; \jl(x0 , y 0)] = <l>(x; x 0 , y 0) depinde de condiţiile iniţiale (fig. 22.3.3).
Pentru cercetările din domeniul fizicii şi tehnicii este important ca <I>(x; x 0 , y 0 ) să fie
funcţie continuă de condiţiile i11.iţiale care, practic, se cunosc numai aproximativ. Din acest
motiv teoria ecuaţiilor diferenţiale se ocupă pe larg de problema condiţiilor pe care trebuie
să le îndeplinească partea dreaptă a ecuaţiei y ' = f(x,y) pentru ca y = <l>(x; x 0 , y 0 ) să fie o
funcţie continuă de condiţiile iniţiale. Pentru continuitatea funcţiei f(x, y) se arată că satis-
facerea unei condiţii Lipschitz este suficientă (aceeaşi condiţie se dovedeşte a fi determinantă în
teoremele de existenţă şi ~micitate).
Pentru o ecuaţie diferenţială de ordinul doi condiţtile iniţiale sînt y(x0 ) = y 0 şi y'{x 0 ) = y~
şi se cere deci ca curba integrală c~utată să treacă prin punctul (x 0 , y 0 ) şi să aibă în acest
punct o direcţie determinată de y~. In general, condiţiile iniţiale pentru o ecuaţie diferenţială
de ordinul n impun curbei integrale ă treacă printr-un punct dat (x 0 , y 0 ) şi derivatelor de
ordinul întîi pînă la n - 1 inclusiv să ia în acest punct valori date. Şi în cazul ecuaţiilor
diferenţiale de ordin superior trebuie cercetat dacă soluţiile depind în mod continuu •de con-
diţiile iniţiale. ·
Pentru ecuaţii diferenţiale de ordin mai mare decît unu , pe lîngă condiţiile iniţiale se
mai pot considera şi conditiile la limită; in acest caz problema se pune cu totul altfel. Fie
de exemplu de găsit soluţia y(x) a ccuaţiei diferenţiale y" + A.y = O in intervalul O~x~1t.
Această soluţie este legată de probema oscilaţiei unei corzi fixate în punctele O şi 1t. Au
loc condiţiile la limită (de prima speţă) y(O) = y(1t) = O. Din soluţia y(x) = C 1 sin(x VI+ C 2)
se obţine sistemul de ecuaţii

y(O) = el sin c2 = O, Y(1t) = c. sin (1t V~+ Cz = 0.

Cînd V"i nu este un număr întreu, rezultă C1 = C2 = O, adtcă soluţia y = O, coarda nu va

mai oscila. Cind, dimpotrivă, V~ este un număr întreg, deci A. e te un pătrat perfect , A. = 1, 4, 9, ... ,
sistemul de ecuaţii are soluţii şi se obţin p ntru ecuaţia diferenţială o infinitate de soluţii
y(x)=C1 sin(xVi). Între limitele fixate , coarda prezintă o cilaţii inusoidale y = C1 sin x,
y = el sin 2x, y = el sin 3x, .. . ; a cestea sînt toat e oscilaţiil e numite fundamen tale şi armonice,
coarda oscilînd independent fără influenţe exterioare odată ce a fo t scoa ă din starea de repau .
Aceste oscilaţii care se compun şi care e pot separa prin analtza armoni că se nume c osrila{ii
proprii iar valorile A. 1 = 1, A. 2 = 4, A.3 = 9, ... , An = n 2 , ... se nume c valori proprii ale problemei.
Condiţiile la limită sint de speţa a doua , cînd în punctel limită , x 1 şi x 2 , e dau valorile deri-
vatelor y'(x1 ) = a, y' (x 2 ) = b. Este caracten . tt pentru a este problcm că se obţ in soluţii
nebanale, y :;=O , numai pentru anumite valo n di. crete ale parametrului, numai pentru valori
proprii . Teoretic şi practic trebuie determinate valorile propni ~i fun ţiil proprii .

Teoreme de existenţă, teoreme de unicitate. Interpretarea eo metn că a e uaţiei diferenţiale

de ordinul întîi y' = f(x, y) cu ajutorul cimpu.lui dire ţi il r · ugerea:~ă următ area t eo re mă de
existenţă.

Dacă f(x, y) este o funcţie continuă de cele două variabile, atunci prin orice punct (x 0 , y 0 )
din domeniul ei de continuitate G trece o curbă integrală .

Această teoremăa fost demon trată de Glllseppe PEANO ( 185 - 19.32). Problema exis-
tenţei unei integrale a fost pusă pentru prima dată între anii 1820 şi 1830 de matematicianul
francez Augustin-Louis CAUCHY ( 1789- 1857), care a demonstrat exi tenţa soluţi ei în cazul
cîndf(X,)') este o funcţie continuă şi admite o derivată parţială j 11 (x, y) continuă. Este evident
Ecuaţii diferenţiale ordinare 6-47

că teorema lui Peano este mai generală decît teorema lui Cauchy pentru că existenţa soluţiei
are loc în condiţii mai puţin restrictive.
O altă problemă la fel de importantă pentru teorie şi practică este aceea de a stabili con-
diţiile pe care trebuie să le îndeplinească membrul drept al ecuaţiei diferenţiale y' = J(x, y)
pentru ca soluţia să fie unică. Din punct de vedere geometric soluţia nu ar fi unică atunci
cînd curba integrală se ramifică într-un anumit punct (.x 0 , y 0 ). Din punct de vedere fizic aceasta
ar avea ca consecinţă contrazicerea principiului cauzalităţii legat de fondul problemei, deoarece
in aceleaşi condiţii iniţiale fenomenul s-ar desfăşura în moduri diferite. Hotărîtoare pentru
existenţa cît şi pentru unicitatea soluţiei este condiţia găsită în anul 1876 de matematicianul
german Rudolf LIPSCHITZ ( 1832 - 1903). O funcţie f(t) de o singură variabilă t satisface
condiţia lui Lipschitz cu constanta L, in intervalul [a, b] dacă lf(t 1) - j(t 2) 1~L lt1 - t 2 1 pentru
orice t 1 şi t 2 din [a, b]. O funcţie de două variabile f(.x, y) satisface această condiţie într-un
domeniu G al planului .xOy, dacă este continuă în acest domeniu şi satisface condiţia lui
Lipschitz în raport cu y, .x fiind considerat constant, adică dacă există o constantă L astfel
încît pentru orice (.x, yi) eG şi (x, y 2 ) e G

Condiţia lui Lipschitz IJ(.x, Y2) - J(.x, Yt) 1 < L 1 Yt- Y1 1

Geometric această condiţie se reduce la aceea că pentru orice ordonată funcţia f(.x, y) are
raportul diferenţelor în raport cu y mărginit. Condiţia lui Lipschitz este îndeplinită atunci
cînd deriva ta parţială jy(.x, y) este mărginită. Teorema de existenţă ~i unicitate se poate enunţa
acum.

Se presupune că funcţia f(.x , y) este continuă intr-un domeniu G şi satisface condiţia

lui Lipschitz in acest domeniu. Atunci pentru orice punct (.x 0, y 0) din G există o curbă inte-
grală y = <p(.x) a ecuaţiei y' = f(.x, y ) şi numai una care trece prin acest punct.

Demonstraţia se face prin metoda iteraţiei construindu-se un şir de aproximaţii succesive

~n(.x) in felul următor: <p(x0) = y0 şi <pn+l(.x) = Yo + (.x j(.x<p(.x)) dx , n = O, 1, 2, ...
)xo
Folosind condiţia lui Lipschitz, se poate arăta că aproximaţiile <pn(.x) converg uniform către
soluţia y = <p(x) : Iim <pn(.x) = <p(.x).
n-? co
Demonstraţia
este chiar constructivă, adică permite determinarea efectivă a soluţiei. Consi-
derînd de exemplu ecuaţia diferenţială y' = yx, a cărei soluţie se poate de fapt determina
mai comod prin alte metode, cu condiţiile iniţiale .x0 = O, .Yo = 1, se obţine succesiv

<po = 1

~o
.%
~ 1 (.x) ~:
2
( .x3 ) .x2 .x4
= 1+ x dx = 1+ : cp 2(.x) = l+ . x + - dx = 1 + - + - ....
2 2 2·4

.x2 .x4 .x2n .x2 1 ( .x2 )2 .x2 )n

<;ln(.x) 1 + - + - +·· · + - - - - -
2 2·1 2 · 4 ... (2n)
1+-2
+-
2!
-2 + ···+n!1-( -2

sau
.x2
cp(.x) = Iim cpn(x) =
n~ co
t _.!. (
v = O V!
2
.x
2
)v = e2 ·

O problemă mult mai dificilă este gă irea condiţiilor pentru existenţa ~i unicitatea integralei
ecuaţiei diferenţial e de ordinul întîi scrise s~tb formă implicită F(.x, y, y') = O. Problema se
complică şi mai mult pentru ecuaţiile diferenţiale implicite de ordin . uperior.
Cînd co ndiţiile de existenţă ,i unicitate nu sînt îndeplinite într-un punct (x 0 • y 0 },
atunci prin acest punct pot trece mai multe- chiar o infinitate - de curbe _integrale sau
nici una. Un a stfel de punct de numeşte punct singular al ecuaţiei diferellţiale. In vecinătatea
unui astfel de punct ct1rbele integrale pot avea o comportare mai specia l ă (fig. 22.3.4). Din
648 Matematici superioare

22.3.4. Comportarea curbelor integra-

le în vecinătatea unui punct singular:
a - noduri; b - centru; c - focar;
d- punct şa

punct de vedere fizic sau tehnic aceste puncte marchează. punctele de tranziţie ale fenomenului
fizic sau date tehnice critice: fracturarca unei bare supuse încovoierii, ruperea unei membrane
supuse întinderii, schimbarea stării unui agregat etc.
Ecuaţii diferenţiale de ordin superior şi sisteme de ecuaţii diferenţiale. Ecuaţia diferenţială
de ordinul n
F(x, y, y', ... , ycn-1>, y<n>) = o
se poate scrie ca un sistem de n ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi în care se introduc noi
funcţii y 1 = y', y 2 = y", ... , Yn- l = ycn-lJ. Se obţine sistemul y 1 = y', y 2 = yi_ , y 3 = y~ • ...
··· , F(x, y, Y1 • · ··• Yn-1 • Y~-1) = O.
In acelaşi mod, un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordin superior poate fi scris ca un
sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi. Astfel, studiul existenţei şi unicităţii soluţiilor
ecuaţiilor diferenţiale de ordin superior se reduce la studiul existenţei şi unicităţii soluţiilor
sistemelor de ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi.
Aplicaţii fn mecanică. Aceste idei sînt de mare importanţă pentru aplicaţiile în mecanică.
Noţiunea fundamentală de acceleraţie se exprimă matematic prin derivata a doua a coordo-
natelor x(t), y(t), z(t) ale poziţiei punctului material la momentul t. Prin urmare, mişcarea
punctului material, de masă m, este dată de sistemul
d 2x d2y d 2z
m- = P(x, y , z), m - = Q(x, y , z), m- = R(x, y, z),
dt 2 . dt 2 dt 2
unde P, Q şi R sînt componentele forţei care acţionează asupra punctului material şi care
depind de (x, y, z). Reducînd acest sistem la un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi,
se obţine un sistem de şase ecuaţii diferenţiale
u = X. V = y. w = z. mu = P(x, y, z), mv = Q(x, y, z), mw = R(x, y, z)
în care noile funcţii u, v, w sint componentele vitezei. Mai frecvent apar sisteme de ec'!aţii dife-
renţiale în care numărul funcţiilor căutate este egal cu numărul ecuaţiilor diferenţiale. In general
un sistem de n ecuaţii diferenţiale cu n funcţii de variabilă t, în care ecuaţiile sînt rezolvate
în raport cu derivata, are forma

-dxt = fi(t, x 1 , x 2 , ••. , Xn); i = 1, 2, ... , n.

dt
O soluţie sau integrală a acestui sistem este un sistem de funcţii x1 {t) , x 2 (t), ... , xn(t) care înlocuite
în sistem dau id e ntităţi înt. Greutatea constă în acest caz în aceea că ecuaţiile nu pot fi inte-
grate succesiv una după alta, deoarece o funcţie căutată Xt poate să intervină
in partea dreaptă a celorlalte ecuaţii diferenţiale. Din punct de vedere fizic
se poate spune că mişcările exprimate prin Xi(t) se influenţează reciproc;
este vorba de o compunere a mişcărilor. Ne putem imagina două pendule
care oscilează dependent, tijele lor fiind legate printr-un arc extensibil
(fig. 22.3.5). Pentru uşurarea exprimării se vor aplica teoriei ecuaţiilor dife-
renţiale, noţiunile geometriei multidimensionale. Dacă integrala unei ecuaţti
diferenţiale de ordinul întîi este reprezentată geometric printr-o curbă inte-
22.3.5. Cupla-
te a două pen- grală. în planul xOy, atunci integralele sistemului dxi = fi . i = 1, 2, ... , n,
dule oscilante dt
conduce la un se reprezintă ca curbe integrale in spaţii n-dimensionale, unde Xi(t), i = 1, ... , n,
sistem de ecu- sînt coordonatele mişcării unui punct.
aţii diferenţi ­ Teoria integralelor prime. Cu ajutorul acestui limbaj se poate schiţa şi
ale teoria integratelor prime deosebit de importante pentru fizică.. O ecuaţie
A nalizd complexă 649

F(x 1 , xn) = C, C = const, defineşte în şpaţiul n-dimensional al coordonatelor Xt o hiper-

•.• ,
suprafaţă (n - 1)-dimensională şi. cînd C variază , o familie de hipersuprafeţe cu un para-
metru. Cînd se dau n - l familii de hipersuprafeţe Ft(x 1 , •.• , Xn) = Ci; i = 1, 2, ... , n - 1,
şi se alege din fiecare familie cîte o h!persuprafaţă, acestea se vor intersecta în general după
o curbă din spaţiul n-dimensional. In total rezultă o familie de curbe care depinde de
n - l parametri Ci, i = l, 2, ... , n - l. Cînd este această familie familia curhelor integrale
ale sistemului dxi = fi, i = 1, ... , n? Pentru aceasta fiecare curbă integrală a familiei trebuie
dt
să fie complet cuprinsă de o anumită hipersuprafaţă a fiecărei familii de hipersuprafeţe, deci
Ft(x1 , ... , Xn) trebuie să fie constant. Orice funcţie F(.x 1 , .. • , .xn) care este constantă de-a
lungul tuturor curbelor integrale ale sistemului se numeşte integrală p1·imă a ·istemului. Pentru
ca F(x 1 , •• • ; .xn) să fie o integrală primă, atunci dacă F are o diferenţială totală, este necesar şi
suficient ca
oF oF oF
- ft + -/2 - fn =
+ ··· + CXn O.
0,1: 1 cx2

Toate funcţiile Fi. i = 1, .. . , n - 1, trebuie să satisfacă această condiţie şi deci ele satisfac
sistemul

t ~Fi fk
k = l OX}\
= O, i = 1, 2, ... , n - 1.

dxk
unde/A·= - sînt cunoscute. Deci (in general) prin cunoaşterea a n - 1 integrale prime,
dt
sistemul se poate integra. Dacă nu se cunosc toate cele n - 1 integrale prime ci numai m <
< 11 - 1 dintre acestea, atunci
i = 1, 2, ... , »t

defineşte o ·.,arietate (u - m)-dimensională. Curbele integrale conţinute în această varietate

trebui e determinate ş i deci rămîne un sistem de n - 1 - »• ecuaţii diferenţiale de
ordinul întîi. Prin cunoa~terea a m integrale prime , numărul ecuaţiilor sistemului scade cu m.
Acest rezultat este deosebit de important în mecanică , de exemplu în mecanica cerească­
Celebra problema a celor trei corpm·i se referă la mişcarea a trei ma e care se atrag reciproc.
de exemplu Soarele ~i două planete . Se ajunge la un sistem de 1 ecuaţii diferenţiale cu 18
fun cţ ii necunoscut , dintre care 9 sint funcţiile coordonatelor şi 9 componente ale vitezei.
Prin cunoaşterea a 12 integrale prime această problemtt se reduce la integrarea a 6 ecuaţii
diferenţiale cte ordinul întîi.

23. Analiză complexă

23.1. Diferenţierea şi integrarea 23.3 . Curs complet de funcţii de

funcţiilor de variabile com- o variabilă · compl xă . ...... . 660
plexe ... . . . ..... . ..... ... . . 649 23.4. Integrale eliptice ........... . 663
23.2. Aplicaţii ale analizei complexe 656

23.1. Diferenţierea şi integrarea funcţiilor de variabile complexe

Funcţii de o variabilă complexă. Două fun c ţii u .. i v de variabile reu le definite pe o mulţime
J\.1 in planul xO;· desemnează fiecărui punct (x, y) E i\1 un punct (11, v) in planul uOv. Dacă
toate punctel e (x. y) şi (u, v) înt pri ·,ite ca numere complexe z = x + iy şi w = u + iv,
6.50 Matematici superioare

atunci fiecărui număr complex ze M îi corespunde un număr complex w J(z) = u(x, y) = +

+ iv(x, y). Această corespondenţă se realizează printr-o funcţie de variabilă complexă (fig. f
f
23.1.1). Funcţia este continuă în punctul z 0 eM dacă pentru orice şir {zn} cu ZneM care
converge către z0 pentru n = 1, 2, ... , şirul J(zn) converge către J(z 0 ). Un şir {zn}. n= 1, 2, ... ,
de numere complexe se numeşte convergent dacă şiruri le {Rezn} de părţi realeîn{Im Zn} de
părţi imaginare sînt convergente. Dar aceasta înseamnă că f este continuă în z 0 = x 0 iy0 +
dacă şi numai dacă u şi v sînt continue în (x 0 , y 0 ). O funcţie definită in M este continuă.
pe M dacă este continuă în orice punct al lui NI.

y 23. 1. 1. Corespondenţa dintre

punctele z=x+iy şi punctele
w = u + iv pe baza funcţiei
•w=f{z) de variabilă. complexă w=J(z}.
=u{x,y)+iv(x,y)
-+-------<~U
23. 1.2. Subdiviziunile unei
curbe y reprezentate prin
z(t) = x(t) +
iy(t) .
1 ,. 1 1
r
Integrale complexe curbilinii. O curbă continuă în planul z este o
mulţime de puncte y care poate fi reprezentată sub forma z = z(t) =
+
= x(t) iy(t) , unde a~t~b şi x(t), y{t) sînt funcţii continuede variabila realăt. O curbă
se numeşte continuu diferen(iabilă dacă funcţiile x(t) şi y(t) au derivatele d e ordinul întîi
continue; curba are o lungime finită l(y) (vezi 20.3 "Lungimea arcului şi aria ·suprafeţei").
Să presupunem acum că intervalul [a, b] este împărţit în k subintervale [a. t 1], [t 1 , t 2], • •• , [tk-l· b]
prin puuctele t 1, j = O, 1, ... , k , t 0 = a , t~c = b, cărora le corespund pe curbă punctele Zj =
= z(t; ) tfig. 23.1.2). Dacă mulţimea este conţinută în domeniul de definiţie M a funcţiei de
k
variabilă complexă f continuă pe Jlf, atunci pentru subdiviziuni diferite sumele ~f (z;) (z; -
j= l
- z;_ 1 ) converg către un număr ccmplex numit integrala curbilinie a funcţiei complexe f
de-a lungul lui y:~Y J( z) dz. Un şir de sutdiviziuni se numeşte distiuct dacă lungimile celor mai

lungi subintervale formează un şir nul cînt k-+ oo. Limita este independenUi d e aleg<>rea
de subdiviziuni. Pe baza lui f = u + iv . i z; = x(t;) + iy(t1) obţinem
şiru lu i

j(z;) (zj - z; - 1) = u(xj. Y;) (xj - Xj- 1) - v(x j. y;) (yj - Y;- 1l +
+ i[v(xj. Yi) (x; - Xj- 1) + u(x;. Yi) (.Y; - J'j- 1)]

iar pe baza definiţi e i integrale i curbi linii reale ele s peţa a dolla (vezi 20 .J)

~Y f( z) d z = ~Y (u dx - t' d y) + i ~Y (u dy + v dx) =

= b cly) el/ + i ~b
~ +U
( It -dx - V - ( V -clx· -d y ) df ,
t=a dt dt t=a dt dt

deoarece d e exemplu ( u(x, y) dx = (b u(x(t), y (t)) dx(t) dt . Pe baza definiţiei dx(t) +

)y )t = a dt dt
~ ~b
+ i dy(t)
-- =
d z(t )
-- obţinem în final J(z) d z = d z(t)
Jtz(t)) - - dt. Fie z= ac - i[3 numărul
dt dt y t=a dt
complex conjugat lui z = ac + i[3 ; aceasta in eamnă că ac = (z + z)/ 2 şi [3 = (z- ~) / (2i). În

mod corespunzr1tor obţinem pentru sumele t

j= l
~z1 ) (zi - z 1_1) integ ralele curbilinii ~
y
f(z) dz =

= (b f( z(t)) ( d z(t) ) dt.

)t = a dt
Analiză complexă 651

Exemplu . Cercul y cu centrul in z = O şi raza r = 1 (fig. 23 . 1.3) parcurs în sensul

pozitiv poate fi reprezentat prin z(t} = cos t + i sin t cu O~ t ~ 27t. În cazul acestei repre-
zent ă n. avem -dz{t)
- = - sm. t + 1. cos t ŞI. o bt,mem
"
dt

-sin t + i cos t
~y -1 d 7 ~2n _ _1 _ dz(t) dt __ ~ 2n ~2n
__
- - - - - - - dt = i dt = 27t i,
z t = O z(t) dt t= o cost + i sint t =0

deoarece i (cos t + ·i sint)= -sint + i cost.

23. 1.3. Integrala ( dz = 27t i, unde cercul unitate este parcurs in sensul pozitiv
)y z

Derivate parţiale complexe. Două funcţii u şi v de variabile reale definite pe o mulţime

deschisă 1\f a planului z şi avînd derivate parţiale de ordinul întîi pot fi liniarizate în
(x 0 , y 0 ) e IV! şi aproximate prin polinoame de ordinul întîi:

c u(xo, Yo) cu(xo , Yo)

u(x , y ) = u(x0 , y 0 ) + (x - x 0) + (y- Yo)
cx cy
şi

v(xo, Yo) âv(xo, Yo)

-:;}(x, y) = v(xo, Yo) + (x- x 0) + (y - Yo)·
X cy
Aset:nănător j = u + iv poate fi liniarizată în z0 = x 0 + iy0 prin

f (z) = j(zo) + [ âu(xo, Yo) +i âv(xo , Yo) ] (x - xo) +[ ou(xo, Yo) + i cv(xo, Yo)] (y - Yo)·
âx ax oy ay

Substituind x - x0 = [(z - z0) + (z - z0 )]/2 şi y - y 0 = [(z - z0) - (z - z0 )] /(2i) şi folosind

relaţiile -
au + . âv = -af1-
. âu
ş1
. CV
- + 1 - = -af , hmanzarea
. . . .
devme
âx ax âx ây oy oy

f (z) = j(zo) + _!_[ oj(zo) - i oj(zo)] (z - Zo) + _!_ [Oj(zo) + i aj(zo)] (z - Zo).
2 ax ây 2 âx ây
Pornind de la aceasta, definim derivatele parţiale de ordinul întîi ale lui f relativ la z şi .Z în
punctul z 0 :

oj(zo) = _..!_ [ oj(zo) - i âj(zo)] şi oj(z~ = _!_ "[ oj(zb) +i 8j(zo)J.

az 2 ax ây az 2 ax ay
Pentru aceste derivate sînt valabile regulile funcţiilor de variabile reale, de exemplu

a[j(z) + g(z)] = oj(z) + âg(z) şi â[j(z) · g(z)] = j(z) . cg(z) + g(z) oj(z) .
âz âz az a.z az a.z
Exemple. 1. În cazul j(z) = const avem
oj(z) = o şi oj(z) O, deci oj(z) = o şi
âx oy az

âj(z) = O.
()j

2. Pentru f(z) =z= X + iy avem oj(z) = 1 şi oj(z) = i, deci oj(z) 1 şi oj(z) = O.

ax oy âz az
652 Matematici superioare

of(t)
3. În cazul j(z) = z= x - iy avem şi -i, deci şi
oy
âj(z) __
1.
a.z
4. Pe baza regulii de derivare a unui produs aplicat la z2 , z3 , • •• , zn obţinem prin
inducţie
f)z2
-
oz3 azn
=2z, - = 3z2 , ••• , - = nzn-1 ca şi
oz2
-=0,
oz3
-=O, ... , -=O.
'ozn
oz âz oz a.z oz oz
5. În cazul polinomului j(z) = a0 + a1 z + ~z 2 + ... + anzn cu coeficienţii constanţi a1
a.vem
oj(z) n-1 oj(z)
--=O+
h
a1 + 2a 2z + ... + nanz si--
. h
=O.

00

Şirul { sn(z)} de sume parţiale Sn (z) =E a1(z - z 0 )1 a seriei de puteri E a1(z-z0 )i con-
i =O i =O
verge cînd n - oo fie numai in z = z0 , fie in cercul 1 z - z 0 1 < R , fie în intreg planul.

Funcţia limită J satisface oj(z) = tjaj(Z - Zo)i - 1 şi oj (z) = o (vezi cap 21). Un caz special
oz j =0 oz
n 1
este definiţia funcţiei exponenţiale complexe exp z = E !..._ ; cercul de convergenţă este
j oc O j 1
oexp z
intreg planul z şi derivata sa parţială = exp z.
oz

Funcţia exponenţială satisface formula lui Euler exp{icp} = cos cp + i sin cp . Ecuaţia func-
ţională exp (z1 z2 ) + =
exp z1 • exp z2 sau e.xp z0 exp (z 0 - = z) · exp z rezultă din

-
a [exp(z0 - z) · exp z] = exp(z0 - z) exp z + exp(z0 - z) exp z = O,
âz

deoarece aceasta arată că exp(z0 - z) exp z = const = exp z0 .

Funcţii
olomorfe. O funcţie f definită pe o mulţime deschisă M se numeşte olomorfă
~w
dacă - - = O pentru orice punct ze M . În cazul functiilor olomorfe scriem -
~ sau J'
oz dz ·
în loc de of . După cum s-a menţionat, funcţia limită a unei serii de puteri este
oz
olomorfă. Un domeniu D este o mulţime deschisă de puncte în c~re
oricare două puncte pot fi unite printr-o curbă aflată• în D. In-
tr-un domeniu simplu conex D, două astfel de curbe cu acelaşi
punct iniţial şi acela~i punct final pot fi deformate una in alta
astfel încît domeniul D să nu fie p~răsit (fig. 23.1."1) . •

23.1."1. a - domeniu simplu conex;b- domeniu multiplu co-

nex D

Pentru orice funcţie olomorfă f definită pe un domeniu simplu conex există o funcţie primi-
tivă F olomorfă şi numai una, abstracţie făcînd de o constantă aditivă, pentru care f(z) = dF{z) .
d.t

Pe orice curbă y de la z1 la z2 in D avem ~Y f(z) dz = F(z2 ) - F(.:1) .

Analiză complexă 653

Exemplu. În cazul f(z) = z 2 o primitivă F este F(z) = z3f3. Dacă y leagă punctul z1 = l
cu z 2 = 2 + i, atunci

( z2 dz = (2 + i)a - ~ = _.!_ + .!._! i.

)y 3 3 3 3
Fie y conturul unei părţi B a lui D. Atunci pe baza teoremei lui Ostrogradski-Gauss

~Y (u dx + v dy) = ~~ ( ; : - :: ) dx dy.
B

Din această teoremă rezultă că ~ J(z) dz = 5 lU dx - v dy) +i~ (u dy + v dx) =

= - ~H :: + :; )
B
dx dy + ; ~~Y( ::
B
- :; f dx dy = Y
= ~~ [ i f;: + i :: ) + i 2
( :; + i :: ) ] dx dy = i ~~ [ ;~ +i :~] dx dy =
B B

~~ ~~) dx dv.
0
= 2i
B

Deoarece pentru funcţiile olomorfe avem of(z) = O, urmează ca ( f(z) dz = O. Aceasta este
oz )y
o cale de demonstrare a teoremei integrale a ' lui Cauchy.

Teorema integrală a lui Cauchy: Dacă y 0 este o curbă inchisă intr-un domeniu simplu
conex D, atunci ( J(z) dz = O pentru orice funcţie olomorfă f in D.
)y,

Teorema integrală a lui Cauchy reiese din teorema de existenţă a unei funcţii primitive
F(z) pentru f într-un domeniu simplu conex. Dacă y este închisă, atunci punctul iniţial : 1
este acelaşi cu punctul final z2 , şi de aceea

~
1 '\
1 \
Valorile unei funcţii olomorfe f în interiorul cer- 1 ~ 0\
cului 1 z - z0 1 ~ R conţinut în M sînt determinate pe \ l
baza formulei integrate a lui Cauchy prin valorile f(~) \ z ih '
pe care le ia f pe conturul y 0 al cercului parcurs in o ' _ " . -J 'X
sensul pozitiv (fig. 23.1.5).
Pe baza teoremei integrale a lui Cauchy avem
f(~) ~ f(~) 23. 1.5. Formula integrală a lui Cauchy
~ - - d~ = O,
YOl ~ - Z
- - d~ = O pe curbele în-
Yos ~ - Z
chise y 01 şi y 02 • Dacă adunăm inte-
gralele şi facem să tindă raza p către
zero, obţinem formula integrală a lui
T eorema integrală j(z) = - 1 ~ -- f('(J d~.
a lui Cauchy 27ti y, ~ - z
Cauchy folosind exemplul integratelor
curbilinii complexe.
O funcţie olomorfă fîn cercul Iz- z 0 ~ < R poate fi reprezentată ca funcţie limită printr-o
00

serie de puteri unic determinată f(z) = E aj(z - z 0 )i cu cercul de convergenţă de rază R

j=O

şi are derivata dj(z) = Ejaj(z- z0)i-l care este de asemenea olomorfă. Prin derivare
dz j = l
6.54 M atematici ~tperioare

repetată obţinem d erivate olomorfe de orice ordin k care pot fi obţinute şi d in formula inte-
grală a lui Cauchy prin derivare. Făcînd z= z0 , putem determina prin compararea celor dou ă
rezultate coeficienţii a1 ai seriei pentru f(z) începînd cu a 0 = f(z0 ).

O funcţie f olomorfă in lz-z0 1< R şi reprezentatA in mod unic printr-o serie de puteri
f(z) = t
j= o
a1(z- z0 )i are derivate olomorfe dkj(z) =
dzk
/(~)~ de orice ordin k
!:!. (
27ti)y, (~-z)k+l
şi

coeficienţii seriei de puteri sint a1 = __!_ ( j(~) d~. wnde ro este o curbă aflatA
27ti )y, (~ - z0)i+l
in interiorul cercului de convergenţă in jurul lui z sau z0 parcurs in sens pozitiv.

Singularităţi izolate ale funcţiilor olom orfe. Fie M o mulţime deschisă care conţine un
cerc punctat O < 1 z - z0 1 < R (fig. 23.1.6) , dar nu este necesar ca z0 să fie centrul cercului .
Fie f o funcţie olomorfă în M. Atunci f poate fi reprezentată în cerc
printr-o dezvoltare în serie Laurent unic determinată, a cărei parte
princ·ipală constă din termenii cu puteri negative. Coeficientul terme-
nului întîi a_1 = Rez f se nu meşte reziduul lui f În z 0 • Punctul z 0
se numeşte o singularitate izolată a lui f.

+oo
Dezvoltarea Laurent: f(z) = E a1(z- z )i= ... +
0 a_2 +
i=-oo (z-zo)2
+ a_1
X

z- z0 • J 23. 1.6 . Dezvoltarea

•
a1 = - 1 ~ f(Q d~ , a_ = - 1 ~ f(~) d~,
1
Laurent înt r-un cerc
27ti y, (~ - z0)i+l 27ti rfo deschis punctat
unde y 0 este cercul 1~ - z0 1= r, O < r < R, parcurs în sens pozitiv.

Dacă a'i = O pentru toţi j negativi, deci dacă partea principală este zero, atunci seria
Laurent se reduce la seria de puteri şi f este olomorfă în întregul cerc Iz - z0 1 < R dacăj(z0) =
= a 0 • În acest caz z 0 este singula.r itate aparentă a lui f. Se numeşte pol de ordinul n al lui f
dacă a- n # O, dar a- n- l = O, a- n~ 2 = O, ... , deci dacă numai un număr finit de ai cu j
negativi diferă de zero. Atunci lf(z) 1 devine arbitrar de mare pentru z suficient de aproape de
z 0 • Punctul z0 este o singularitate esenţială a lui f, dacă ai =F O, pentru o infinitate de valori
negative a le lui j . Pe baza teoremei lui Casorati-Weierstrass f se poate apropia oricît. de mult
de orice valoare comp lexă în orice vecinătate a lui z0 . •
O funcţie se numeşte meromorfă într-o mulţime deschisă M dacă este olomorfă în M
în afara singularităţilor aparente sau a polilor.

1 z 1 z
Exemplu. Funcţia f reprezentată prin j(z) = - -- + - -- - - + - --
z 1 + 1 + z2 z+ 1 2i(z - ,i)
~-z_ _ este meromorfă in întreg planul ; are un pol de ordinul întîi în fiecare dintre
2i(z + i)
punctele z1 = - 1 ; z2 = i şi z3 = - i .

Dacă m ultipl icăm o funcţie meromorfăj avînt un pol de ordinul cel mult n în z 0 cu (z - z0)n,
atunci ia naştere o serie de puteri în care a_1 este coeficientul termenului a _1 (z -z0)n- 1 • Prin
derivare repetată obţinem reziduu! a_1 a l funcţiei f
1 . dn-1[(z - z0 )n J(z)]
Rez f = a_ 1 = - - - - hm
'o (n - 1) 1 z-+ : 0 dzn- 1

Dacă y 0 este o curbă închisă în domeniul de definiţie M a unei funcţii meromorfe f şi

dacă z0 este o singularitate izolată a lui f care nu se află p e y 0 , atu nci p entru orice p u nct ~
Analiză complexă 655

de pe y 0 calcul~m cu ajutorul relaţiei ~ - z0 = 1~ - z0 1 • (cos <p + i sin <p) unghiul <p (fig. 23.1. 7)
pe care îl face direcţia din z0 la~ cu axa real~ pozitiv~. Acest unghi este determinat modulo
2krr, dar k poate fi ales astfel incit <p s~ se schimbe continuu cînd ~ parcurge continuu y 0 •
Dac~ ~ dup~ ce parcurge y 0 se reintoarce la punctul iniţial, <p se modific~ cu 2nrr. Num~rul
de rotaţii n = n(y0 , z0) este un întreg şi depinde de curba y 0 , de sensul de rotaţie şi de
poziţia lui z0 faţ~ de curb~ (fig. 23.1.8). Dac~ y 0 înconjoar~ z0 , nu are punct dublu şi este

23.1.7. Definirea r y ...---- Y .- ~ . . . . _ Y

num~rului de / Yo . . . . _ ~ 0
\
rotaţii n(y0 , z0). ( ) )

X
/ -...._M ./
n(')l0 ,z0 ) =7 nf'ro,z0 )=-2 nfy0 ,z0 )=0
X
23.1.8. Exemple de numere de rotaţii.

parcurs~ în direcţia pozitiv~. atunci pe baza dezvolt~rii în serie Laurent avem ( f(~) d~ =
)Yo
=2rri a_1 • Generalizînd, obţinem urm~toarea teorem~:

Teot'ema 1'ezidu.u1'ilot'. ( j(O d~ == 2rri E n(y0 , z0} • Rez f indscă faptul că y 0 este o cuybă
)y. "•
închisă în domeniul simplu conex M şi f este olomot'jă în M în ajaf'a unei singulayităţi izolate
z 0 • Insumarea se face dupll. z 0 •
Exemplu. Funcţia meromorf~j reprezentat~ prinj(z} = 1/(z -f: 1}-
1/(z - 1} are un pol atît în z1 = - 1 cît şi in Zz = +

&
- l. Intr-o o
vecin~tate a lui z1 , - 1/(z - 1) este. o funcţie olomorf~ şi poate fi dez- .....
voltat~ într-o serie de puteri Pr In mod similar 1/(z 1) se poate +
dezvolta într-o vecin~tate a lui Zz într-o serie de puteri P 2 • Din j(z) = -1
+ +
= 1/(z 1} P 1 = -1/(z- 1) +Pz obţinem Rez f = 1 şi Rez f= +
: 0 =-1 .r0 =1
= - l. Dac~ y 0 este un cerc cu centrul în z = 2 şi raza 2 parcurs 23. 1.9. Aplicarea teo-
în atunci n(y0 , - 1} = O şi n(y0 , + 1) =
direcţia negativ~ (fig. 23.1.9), remei reziduurilor la
= - 1; din teorema reziduurilor rezultă funcţia
1 1
(
1
( -- _ - -)
1
d~ = 2rri[1· O+ (-1} (-1)] = 2rri. j(z)=- - - -
z+1 z- 1
Jy. ' + 1 ~- 1
Funcţii olomorfe de mai multe variabile complexe. O funcţie definitâ pe o mulţime deschisă.
D în mulţimea cn a tuturor n-uplurilor (z1 , .•. , Zn) de numere complexe se numeşte olomorf~ dacă
orice funcţie j în care numai un z; este variabil, celelalte fiind fixate, este olomorfă.. Deci ele
satisfac ecuaţiile diferenţiale d~ = O, ... , d! =0. Mulţimea de puncte {(z1 , ... , Zn): lz1 -z? 1 ~ R 1,
dz 1 dzn
j = 1, 2, ... , n} se numeşte policilindru închis, unde (zf, ... , zg) este un punct fix ales în cn. Dacă.
aceasta se află. în D, atunci în toate punctele interioare {(z1, ... , Zn} : 1z1 - ~1 < R 1,
j = 1, ... , n} funcţia f poate fi reprezentată prin formula integrală {{eneralizată a lui Cauchy.
Suprafaţa determinată S: {(z1 , •.. , Zn) : 1z1 - zJI = R1, j = 1, ... , n} este o submulţime a
frontierei policilindrului.

Formula integral~ generalizată. a lui Cauchy

Dacă D este un domeniu, deci o mulţime deschis~ conexă de puncte, atunci două. funcţii
olomorfe în D sînt egale în orice punct al lui D dacă valorile coincid pe suprafaţa determinată
a policilindrului situat în D.
6.56 M ate?natici supe#,oare

Funcţiile blomorfe pot fi reprezentate local ca funcţii limită. a unei serii de puteri

E
v1 • ••• , v11
cvu····v,.(zl- 4)v1 ... (zn - z:)v".

Alte generalizări ale funcţiilor olomorfe obţinem folosind, în locul funcţiilor olomorfe de una
sau mai multe variabile complexe, funcţii de variabile complexe care sînt soluţii ale unor ecuaţii
cu derivate parţiale, ca de exemplu ecuaţia diferenţială a lui Vekua -
aw = A(z)w + B(z) m.
8J
Aici derivatele pot fi interpretate în sensul teoriei distribuţiilor.

23.2. Aplicaţii ale analizei complexe

Calculul integratelor reale. Anumite integrale definite Jc+co .

_ f(x) dx pot fi evaluate prin inte-
00
grare pe contur. În primul rînd valoarea principală a lui Cauchy a unei astfel de integrale
este definită ca Iim ( +Rj(x) dx. Ne imagin~m că partea axei reale între - R şi + R face parte
R-+co)-R
dintr-o curbă închisă YR în domeniul de definiţie a Y
unei funcţii meromorfe j(z) ale cărei valori,[ cînd z este
real, coincid cu cele ale funcţiei date j(x) şi faptul
că integrala curbilinie de-a lungul părţii rămase din
YR are limita zero ~ind R-+ oo . Dacă.J are poli pe
axa reală, unul fiind x 0 , punctul x 0 poate fi exclus sau
inclus în interiorul lui y R printr-un semicerc de raza
p (mic) şi integrala de-a lungul conturului YR trebuie
să fie calculată . pentru p -+ O (fig. 23.2.1). Pent ru O
astfel de poli cu Im z0 = O, factorul =t= 1ti apare în locul
lui 27ti, care apare pentru polul z0 cu partea imagi- 23 .2. 1. Contur d e integrare
nară pozitivă Im z0 > O.

-- ~ - -~ -~ -
(co [p1 (x)/ p 1 (x)] dx = 27ti
)-co tm.r,>O .r,
E
Rez [p1 (z)/P1 (z)] + 1ti E
Im.r1 =0
Rez-[p1 (z)/p2 (z}],
.r, ~

~=co [p8 (x)/ p,(x)] cos x dx + i ~== [p8 (x)/p,(x)] sin x dx = -: •

•
= 27ti E Rez {[p8 (z)fp,(z)] exp iz}+ 1ti
Im .r,>O .r,
E
Im .r1 = 0 .r,
Rez {[p8 (z)/ Piz)] exp iz} •

demonstrează faptul că funcţiile definite în planul z prin p 1 (z)/p2 (z) şi p 8 (z)fp.(z) au numai
poli de ordinul intii pe axa reală, gradul lui p2 este mai mare decît cel al lui P1 cel
puţin cu 2, . iar gradul lui p, este mai mare decit cel al lui p3 cel puţin cu 1

Exemplul 1. +co - --
~
~ + co
1 dx = -1 - -1 - dx = -1t . Dacă inlocuim în formula de
o 1 + x2 2 - co 1 + x 2 2
z-i
mai sus p 1 (z) = 1, p1 (z) = 1 + z2 = (z + i) (z-i), g~sim Rez lim - - - =
.r, =i 1 + z2 .r-+i 1 + z 1
1 -i
lim--
z +i
.r-+ i 2i 2
Analiză compl e xă 657

~
oo sin x
Exemplt-tl 2 . -- dx = Tţ . Teorem a reziduurilor se aplică la o funcţie meromorfă
-00 X
reprezentată prin ( 1/z) exp iz, care a re numa i în z0 = O u n pol d e ordinul întîi. Reziduu! său
în z0 = O este

R ez [ exp iz] = Iim [z exp iz ] = lim exp iz = 1.

Z0 Z Z-+ 0 Z Z-+ 0

~
+oo COS X
+ i ~ +oo - + oo cos x
~
Sin X
Din - -dx - dx = 1ti · obţinem -- dx = O şi astfel se veri-
-oo X -oo X - oo X
fică afirmaţia de mai sus.

Legătura între analiza complexă şi ecuaţiile cu derivate parţiale . În cazul unei fu ncţ i i ulo-
. . . . oj(z) 1 [ oj(z) . oj(z) ] oj (z) . oj (z)
morfe f = u + iv avem pnn deftmţ 1e -- = - - - + 1- - = O, - - - = - 1 -- ,
cz 2 ox oy ox oy
ou ov . ou 0'11
respectiv - + i- = - 1- +- . Aceste relaţ i i conduc la ecuaţi ile di fe renţiale Cauchy-
ox ox oy y
Riemann.

Ecuaţii diferenţiale ou ov ov ou
Cauchy-Riemann ox oy ox oy
1
Exemplu. Funcţia j(z) = z2 = (x 2 - y 2) + .2ix y este olomorfă; d e aceea u (x , y) = x2 - y2
şi v(x, y) . = 2xy este o soluţie a ecuaţi i lor diferenţiale Cauchy-R iemann .

Teorema inversă. Dacă derivatele parţiale de ordinul intii ale funcţiilor de variabile reale u
şi v există şi satisfac ecuaţiile diferenţiale Cauchy-Riemann, atunci f = u + iv este olomorfă.

Dacă derivăm ecuaţie

dife renţială Cauchy-R iemann in raport cu x şi pe cea
p rima
()2u o2u
d e-a doua în raport cu y
' ,
obţinem
ecuatia diferentială a lui Laplace -
, ox 2
+ -oy 2 = O. Deoarece
o func ţi e olomorfă f a re derivate d e orice ordin , exi s t ă. d e asemenea deri·.,atele parţial e d e
orice ordin a le lui u şi v.

reală u şi partea imaginară v ale funcţiei olomorfe f = u+ iv satisfac ecuaţia diferen-

Partea
()2u () 2u ()2v 82v
ţialăa lui Laplace Llu = - + - = O şi respectiv Llv = - + - = O. Invers, într-un
ox2 CJy2 ox2 oy2
domeniu simplu conex D fiecărei funcţii u care este o soluţie in D a ecuaţiei diferenţiale
Laplace îi corespunde o funcţie v, unic determinată, absţracţie făcînd de o constantă, care
împreună cu t t determină in D funcţia olomorfă f ~ u + iv.

Exemplu.. Partea reală u (x . y) = x 2 - y~ a unei funcţii olomorfe f definite prin f(z ) = z2

este o soluţie a ecu aţiei diferenţiale a lui Laplace.

Repreze ntări conforme . O funcţi e ol o m o rfă f d efinit ă pc un dom eniu ]) prin w = j(z)
(fig . 23.2.2) dese mneaz ă fi ecărui punct z al lui D un punct w din planul W. Dacă y se re p re zintă
rtz ~) . .
prin z= z (t), a~ t ~b , ş i dac ă - - = p(t) exp (t ~ ( ! )), atunc1 tange nta la curba ln pu nctul
dt
z(a) face unghiu l ~(a) cu axa reală .pozitivă . Dacă df (-1_1 = p exp (i<X) , atunci, deoa rece
d z z= zo
df(z(t)) 1 = dj( z) 1 . dz(t) 1 = pp(a) exp [i ~(a) + <X)j , tange nta la curba imagine în
dt t=a dz z= z0 dt t=a
pu nctul J(z(a)) face ung hiul ~ (a) + <X cu axa reală po zi t ivă , deci toate unghiuri le sint
658 M atematic.i superioare

y V
23.2.2. Transforma-
y
rea conformă pe baza
unei funcţ.' i olomorfe

23.2.3. Raportul distanţelor în

Il cazul transformărilor conforme

23.2.4. Transformarea unui triunghi pe baza lui

w = ( 1 + i)z + f(z)=z2
+(1-i). ......

23.2.5. Transformarea primului cadran in

semiplanul superior prin w = z2 •

rotite cu cx. În consecinţă unghiul cp rlintre două curbe rămîne neschimbat. Din acest
motiv transformarea f se numeşte conformă sau,· mai precis, direct conformă, deoarece sensul
de rotaţie este de asemenea păstrat. Dacă r(t) este distanţa dintre punctele z(t) şi Zo şi r(t)
este distanţa întref(z(t)) şif(z0), 0
atunci lim r(t) = 1 J'(z 0 ) 1 dacăf'(z ) -::/:. O. Aceasta înseamnă
t~o r(t)
că dacă t-+ O, distanţele sînt multiplicate de factorul lf'(z 0 )1 (fig. 23.2 .3).

Exemplul 1. Funcţia întreagă liniară w = j(z) = az + b cu constantele complexe a -::1:. O

şi b transformă fiecare figură a planului z, de exemplu un triunghi într-o figură similară in
in planul w (fig. 23 .2.4).

Exemplul 2. Pentru z = r exp (icp) avem w =z2 =r2 exp (2 icp) , funcţia/ definită prin w=z2
transformă primul cadran (Re z > O, Im z > O) a planului z în semiplanul superior (lm w > O)
a planului w (fig. 23.2.5).

Exemplul 3. Dacă w = f(z)" = exp(ic) z - Zo , unde c este o constantă şi z 0 este fixat

l - z0 z
cu 1 z0 1 < 1, atunci

1wl 2 = 1exp {ic) 12

(z - z0 ) (z - z0 )
1·
zz + z0 z0 - z 0 z - zz 0
(1 - z0z) ( 1 - z0 z) 1 + z 0 z 0 zz - ZoZ - z0 z

deoarece valoarea absolut{L 1 ~ 12 a unni număr complex ~ satisface 1 ~ 12 = ~~ Deci 1w 1 = 1

dacă şi numai dacă zz+z0 z 0 -z0 z-zz 0 = l + z
z 0 0 zz - z 0 z -z0 z, adică 1 zl 2 ( 1 - lz 0 12) = 1- !z0 12
sau 1z1 = 1. Deoarece lf(z 0 )1 = O, continuitatea argumentului arată că IJ(z) 1< 1 pentru toţi
w + exp (ic) z0
1 z 1 < 1. 1nvers , deoarece z = exp (- ic) fiecare w cu 1 w .1 < 1 este imaginea
1 exp(- ic) 0w + z
unui z unic determinat cu 1 zi < 1. Deci f aplică cercul deschis 1 z 1 < 1 în el însuşi.
Pe baza lui df(z) -:f.O , transformarea este conformă . Dacă z 0 =O, atuncif(z)=exp (ic)z este
dz
o rotaţie în jurul lui z = O cu unghiul c măsurat în radiani (fig. 23.2.6).
Analiză complexă 6.59

23.2.6. Rotaţia în
y jurul lui z = O.
ftzJ=:~:

h
D 1

/
1

\ 1 1 u

23 .2.7. Transformarea
'-t /
semiplanului superior în cercul unitate prin
w = (z- i}/(z + i)

Exemplul 4. Funcţia olomorfă definită prin w = j(.z) = z - i

în semiplanul superior
z+i
Im z > O îl aplică conform în cercul 1 w 1 < 1. Deoarece 1 z - i 1 < 1 z + il pentru toţi z cu
Im z > O, este adevărată afirmaţia 1 w 1 < 1. Imaginile tuturor z reali sînt puncte pe cercul
unitate deoarece 1 z - i 1 = 1 z + i 1· Imaginile punctelor O, 1, oo, - 1 ale planului z sînt
punctele - 1, -i, 1, i ale planului w (fig. 23.2.7).
Teorema de reprezentare conformă a lui Riemann. Fie D o parte proprie simplu conexă
a planului z complex. Fiind dat un punct z0 din D şi o direcţie oarecare din z 0 , există o trans-
formare unică conformă a lui D in cercul unitate 1 w 1< 1 printr-o funcţie olomorfă w = j(z)
a cărei derivată nu se anulează, astfel incit z0 trece in centrul w = O şi direcţia dată in z0 trece
in partea reală pozitivă a axei reale (fig. 23.2.8).

[u(x,y}, ~(x,yJ]

Z=X+iy

23.2.8 . Teorema de reprezen-

tare a lui Riemann
23.2. 10. Flux într-un cot
rectangular
23.2.9. Liniile de curent
U(x, y) = const

Problemele fluxului de curent. n flux staţionar care este independent de timp, într-un
domeniu al planului xOy poate fi caracterizat de vectorul de viteză [u(x, y), v(x, y)] al unei parti-
eule care urmăreşte fluxul.
-
Intr-un flux fără surse si turbioane avem
& = -Bu
-
. By cx si.
- -Bv = -Bu , . .
astfel mc1t componentele u
.
~~ v formează o
.
funcţte olomorfă f =u
.
+ 1v. A

Intr-un
ax &y
domeniu simplu conex există întotdeauna o primitivă F = U + i V, care este olomorfă. Cu
U(x,y) = const ea descrie liniile de curent pe care se mişcă particulele. Vectorii vitezei sînt
tangente la liniile de curent. Deoarece reprezentările conforme transformă funcţiile olomorfe
în funcţii olomorfe. ele constituie un mod convenabil de descriere a cursului liniilor.

Exemplul 1. În semiplanul superior al lui w cu Im w > O, liniile de curent sînt Im w =

= const. Dacă w = z2 = x 2 - y 2 + 2xyi, semiplanul este imaginea biunivocă a primului cadran
în planul z (vezi exemplul de la transformări conforme). Aceasta inseamnă că hiperbole le
Im w = 2xy = const sînt de asemenea linii de curent, anume cele ale fluxului intr-un cot
rectangular (fig. 23.2.10).

Exemplul 2. Funcţia w = ( 1/2) (z + lfz) transformă cercul 1 zi = 1 în segmentul de la + 1

la - 1 în planul w, parcurs de două ori, astfel încît punctele + 1, i, - 1, -i au imaginile
+ 1, O, - 1, O. Cu excepţia acestui segment, planul w este imaginea exteriorului cercului
unitate 1 zi > 1. Paralelele Im w=const sînt linii de curent. Originalele descriu curentul în jurul
cercului unitate. Deoarece z = r (cos cp + i sin cp), lfz = ( lfr) (cos cp - i sin cp) şi w = ( l/2) (r +
+ 1/r) cos cp +
(i/2) (r - lfr) sin cp, reiese că (r - 1/r) sin cp = c = const sînt ecuaţiile liniilor
de curent (fig. 23.2.11).
660 Matematici superioare

Fluxul de-a lungul contururilor se obţi­

ne prin reprezentarea conformă a exterioru- Im w=c;/2
lui unui cerc. 1.5

Exemplul 3. Dacă h > O (în figură h = ,_ .__,rz;=ftz+f:J ~

~~~'0-~ ~
=2,7.5), atunci w =(1/2)(z+h2fz) transformă
cercul J( h al planului z cu raza r = h şi cen- ...
trul z = O în segmentul cuprins între - h şi -0.5
+ h pe axa reală al planului w (fig 23.2. 12) ;
din z = h(cos q~ + i sin q~) urmează că w =
= h cos q~. Dacă ~ = h2fz, atunci w(~) =
+
= ( 1f2)(h2 /z h2 • zfh2) = w(z), adică z şi ~ 23.2. 11. Transformarea conformă a liniilor de
curent (r - 1/r) sin q> = const ale planului z în
au aceleaşi imagini în planul w. Cercul Kp cu
centrul M (- 1, l), trecînd prin z = h, trece liniile de curent ale unui flux de curent paralel
.de asemenea prin z = - hi şi are raza p = Im w = const ale planului w
+
= V(h + 1) . L Dacă ~ = h fz, cercul Kp
2 2

treceînaltcercKll cu centrul H(h/(h + +

2), h/(h 2)) cu raza11 = hp/(h + 2). Cercurile Kp şi
K'TI sînt transformate în aşa-zisul profil jttkovski.
Mulţimea de p_uncte aflate între Kp şi K'TI trece în mulţimea de puncte mărginită de pro-
filul lui ] ukovski. ln general perechi de puncte aflate între K p şi K 'TI trec într-unul şi acelaşi
punct. Mulţimea de puncte în formă de seceră aflată în primul cadran între Kh şi K'TI şi
cea aflată in cadranul patru între K 11 şi Kp trec în mulţimea de puncte dintre axa reală
a planului ·w şi partea G-1-A a profilului lui Jukovski. Imaginile cercurilor din jurul lui (- 1, + 1)
cu raza crescătoare Pi = 5, 6, ... devin din ce în ce mai circulare pentru 1 z 1 suficient de mari
deoarece 1 h 2 /zl < e.

În general astfel de reprezentări sînt definite prin a0 fz + a1z + a2 z2 + ...

w-pfane
1 h2
W=]JZ+z) V

Transformări
conforme ale cercurilor
Kp şi ]('TI ale profilului
Jukovski prin
w = ( l/2)(z + h 2 /z)

23.3. Curs complet de funcţii de o variabilă complexă

Sfera numerelor a lui Riemann. Funcţia olomorfă definită pentru z =1= O prin ~ = !fz repre-
zintă conform exteriorul cercului ! zi > R pe cercul punctat O < 1 ~ 1 < 1/ R , care nu conţine
punctul~ = O (fig. 23.3.1). Dar imaginile~ = lf(r exp( - iq>)} ale punctelor z = r exp (iq>) se apro-
pie oricît de mult de punctul ~ = O cînd r tinde la infinit. O idee intuitivă asupra punctului
de la infinit în planul z se poate obţine pe baza sferei numerelor a lui Riemann (fig. 23.3.2).
Sfera este tangentă la planul z în z = O, punctul de tangenţă de pe sferă fiind S. Dreapta
care uneşte punctul N , diametral opus lui S , cu un punct z din plan, intersectează suprafaţa
Analiză complexă 661

sferei în punctul imagine P al lui z. Cores-

pondenţa z-+ P este biunivocă iar punctul
N este considerat ca fiind imaginea punctu-
lui de la infinit al planului z.
23.3.1. Transforma-
; rea exteriorului unui
cerc de rază R în in-
teriorul unui cerc de
rază 1/ R prin ~= 1/z

23.3.2. Sfera numerelor a lui Riemann;

r = 2/[R sin 8( 1 - cos 8) ] .

Razele pe care se află punctul z = r exp(icp) Şttmaginea ~ = If(r exp ( -icp)) trec una în
alta prin simetria Z = z. Aceasta este o aplicaţie conformă indirectă prin care sensul rotaţiei
de argument cp este inversat. Transformarea prin raze reciproce ~ = lfZ = 1/z = lf(r exp (icp))
este din această cauză indirect conformă. Punctul original şi cel imagine se află pe aceeaşi
rază. Cantitatea lfr poate fi construită uşor (fig. 23.3.3).

23.3.3. Transformarea lui

~ = lfz pe baza razelor
reciproce; lzl = r implică
1~1 = 1fr şi !zi · 1~1 = 1 1
1
1
\
X \
\
\
1

23.3.4. Prelungirea analitică X

<X>

Suprafeţe riemanniene. Dacă seriile de puteri P zo = ~ a 1(z - z0 )l converg pe cercul

j=O
Kzo: 1 z- z0 1 < R 0 , atunci ele definesc o funcţie olomorfăf. Dacă z1 se află in l<zo• atunci in con-
cordanţă cu z- z 0 = (z- z1 ) + (z 1 - z0 ) seria de puteri Pzo poate fi rearanjată într-o altă
seriedeputeriPZI' caredeasemeneaconvergeşireprezintăaceeaşi funcţie în intersecţia Kzo n KZl
(fig. 23.3.4). Dacă Pz 1 converge nu numai în Kzo• ci şi în puncteţe z din cercul Kz" aflat parţial
în exteriorul lui Kzo• atunci spunem că fa fost prelungită analitic prin P z1 • Prin prelungirea
analitică in toate modurie posibile obţinem funcţia analitică completă generată de seria
de puteri Pzo- Se poate întîmpla ca ea să desemneze fiecărui punct al planului z exact o
valoare a funcţiei f(z) , dar pot Ii de asemenea puncte z pentru care obţinem elemente
diferite ale funcţiei depinzînd de drumul pe care ne apropiem. Pentru a evita această
ambiguitate ne imaginăm că fiecare element al funcţiei este definit într-o copie individuală
a planului, o faţă , astfel încît în astfel de puncte z funcţia analitică completă este definită
unic într-un număr corespunzător de feţe. Această înfăşurătoare a planului sau a sferei este
denumită suprafaţa lui Riemann R.
De exemplu, funcţia definită de w = Vz = r exp (icp/2) poate fi prelungită anali!ic de la
axa reală pozitivă în sensul creşterii lui cp sau în sensul negativ al descreşterii lui cp. In cazul
axei reale negative obţinem, ţinînd seama de sensul de rotaţie, valorile w+(1r) = r exp(i7t/2) şi
w- ( -1r) = r exp(- i7t/2) (fig. 23.3.5). După o rqtaţie completă aceste valori se schimbă între
ele deoarece w+(31t) = exp (.3i1r(:!.) =r exp( -i7t/2) şi w-(- 37t) =r exp(- 3i7t/2) =r exp (i7t/2).
662 Matematici superioare

Suprafaţa riemanniană a acestei funcţii are prin urmare două feţe (fig. 23.3.6), care .
sint tăiate de-a lungul axei reale negative şi apoi incrucişate astfel încît frontiera superioară
din fiecare faţă este legată de frontierea inferioară a celeilalte feţe. Atunci valorile funcţiei
pe suprafaţa iiemanniană trec continuu una in alta. În punctele de ramificaţie cele două feţe
se unesc; din sfera z se vede că pentru w = Vz atit z = O cît şi z = oo sînt puncte de rami-
ficaţie.

y 23.3.5. Yalorile w+(n-) şi

X
.....
((Z}=Yz

u
w- (n-) ale funcţiilor w =
= Vz pe axa reală ne-
gativă

23.3.6. Suprafaţa rie-

manniană a funcţiei w=
= (z.
Uniformizare. O suprafaţă riemanniană R este o infăşnrătoare a planului z sau a sferei z .
Pentru R poate fi construită o înfăşurătoare universală. Dacă pornim de la un punct definit
P 0 din R , toate punctele P ale înfăşurătoarei uni.,ersale sînt puncte finale ale tuturor curbelor
posibile careaudreptpunctiniţialP0 ; dardouăcurbeydiy 2 trebuie să ducă la acelaşi punct P
riu mai dacă pot să tre.-1.că una în alta în R; altfel spus, dacă există o curbă de la P 0 la P
care nu poate fi transformată continuu nici în y 1 nici în y 2 , atunci ea de-
fineşte un alt punct al înfăşurătoarei uni·rersale. Exemplul unei coroane
circulare ne arată că astfel de curbe y pot apărea (fig. 2.3.3. 7) .

23.3. 7. curbe y 1 şi y 2 efinesc acelaşi punct al înfăşurătoarei universale

Două
dacă şi numai dacă pot fi transformate continuu una în alta pe suprafaţa
rietnanniană R

Se poate arăta că înfăşurătoarea universală este simplu conexă şi că teorema de repre-

zentare a lui Riemann se poate generaliza în felul următor:

Generalizarea teoremei de rep.rţzentare a lui Riemann. lnfăşurătoarea universală a ori-

cărei suprafeţe riemanniene poate Ci reprezentată biunivoc şi conform în interiorul
cercului unitate, respectiv întregul plan complex ·sau sfera riemanniană.

Deoarece o suprafaţă riemanniană este o parte a înfăşurătoarei universale, fiecare suprafaţă

riemanniană poate fi pusă într-o corespondenţă biunivocă cu o submulţime a sferei numerelor
a lui Riemann. Aceasta se numeşte posibilitatea de uniformizare a suprafeţelor riemanniene; un
exemplu este uniformizarea suprafeţei riemanniene a integrandului unei integrale eliptice (vezi
integrale eliptice).

Distribuţia valorilor. Pentru o funcţie olomorfă j pot fi făcute afirmaţii despre frecvenţa
cu care sînt. atinse anumite valori. Un punct z0 se numeşte multiplu de ordinul k asociat lui
w 0 dacă j(z0) = w 0 şi j'(z0) = O, ... .j<k- t>(z 0) =O dar j<k>(z0) ~0. Următoarea teoremă este
valabilă:

Ţinînd seama de multiplicitate, un polinom p(z) = a0 + a1 z + ... + a,.zn cu a,.~ O ia

orice valoare complexă w 0 de exact n ori.

De exemplu polinomul p(z) = z2 ia valoarea w 0 = +

1 în z = 1 şi z = - 1; valoarea
w 0 = O se atinge numai în z = O, dar cu multiplicitate 2 deoarece P'(z) = 2z şi p"(z) = 2.
Analiză complexă 663

aşa că p' (0) = 0 şi p"(O):f:O. O afirmaţie mai puternică decît teoremaluiCasorati-Weierstrass

este teorema lui Picard.

Teorema lui Picard. O funcţie de o variabilă comple:ră avînd o singularitate esenţială în. z 0
ia în orice vecinătate a lui z 0 orice valoare complexă ct' cel mult o excepţie.

23.4. Integrale eliptice

Funcţia p a lui Weierstrass. O funcţie f definită pentru toţi z este periodică avînd
perioada a..vem j(z + <a>) = f(z)pentru orice z. O funcţie f este d·u blu periodică dacă
<a> dacă
există două numere complexe <a> 1 , <a> 2 pentru care raportul <a> 2/<a>1 nu este real, astfel incit
toate numerele <a> = k 1t.> 1 + k 2<a> 2, cu k 1 şi k 2 numere întregi arbitrare, determină mulţimea
perioadelor, reţeaua perioadelor cu f( z +
<a>) = f( z) pentru orice z.
Fie a un număr complex oarecare. Atunci a, a + <a> 1, a+ <a> 1 <a> 2 , a + <a> 2 sînt vîrfu- +
rile puralelogramului p erioadelur. O funcţie j dublu periodică ia toate valorile în interiorul
oricărui paralelogram al perioadelor. O juncfie eliptică este o funcţie meromorfă dublu-perio-
dică . O funcţie eliptică care nu este constantă trebuie să aibă poli. Dar suma reziduurilor
in interiorul oricărui paralelogram al perioadelor este totdeauna zero. Deoarece integrala se
ia de-a lungul frontierei unui astfel de paralelogram,

~ ~
a + cu,
+ ~a + cu + cu j(z) dz +.~a + cu,
1 1
j(z) dz = j(z) dz j(z) dz + ~a j(z) d z = O.
a a+cu, a+cu, +cus a+cu 1
Prin substituirea lui z cu z + <a> în a treia integrală vedem
că valoarea .ei este egală cu valoarea prime\ cu semnul
schimbat şi similar pentru cealaltă pereche. În acest caz se
presupune că nu există poli pe frontieră, fapt care se poate
obţine printr-o alegere co nvenabilă a lui a. De aceea nu
există integrale eliptice cu numai un pol de ordinul întîi în
paralelogramul p erioadelor (fig 2.3.~.1). Cea mai simplă
Iunc ţ ie eliptică este funcţia lui 'Veierstrass

p(z) = _2_ + E' [ (z - 1 - 1 ] ; X

z2 k 1 ,k 2 k1<a> 1 - k2<a> 2) 2 {k1w1 + k2w2) 2
23.4. 1. Reţ ua perioadelor şi paralelogramul perioadelor cu
vîrful a

aici apostroful de la :E indi că faptul că termenul cu k 1 = O, k2 = O trebuie omis la însumare.

Ea are un pol de ordinul doi cu reziduu} O în fiecare nod al reţelei. Derivata sa_ p ' (z) este de
asemenea eliptică şi are zerourile de ordinul întîi în w1/2 , w 2 f2 şi (w 1 + <a> 2)/2. Intr-o vecină­
tate a lui .z = O, de zvoltările in serie Laurent a funcţiei p şi ale d erivatelor sale pot fi date în
funcţie de partea principală şi o funcţie olomorfă h:

p(z) = l fz 2 + h(z) , p'(z) = - 2fz3 + h'(z), p"(z) = 6fz4 + h"(z).

Dezvoltarea în serie conduce la ecuaţile diferenţiale p' 2 = 4p3 - ~g2 p - g3 in care folosim
următoarele re laţii:

şi

Problema i1tversă pentru o funcţie p cere în cazul unor valori date g2 şi g3 cu gi - 27g~:F O,
găsirea unei reţele a perioadelor astfel încît cantităţile g 2 şi g3 asociate cu funcţia p să aibă
valorile stabilite.
664 M atematiei superioare

Dacă in N puncte z1, j = 1, ... , N, în interiorul unui paralelogram al perioadelor părţile

N
principale ale dezvoltării Laurent sint alese astfel încît reziduurile satisfac B a{j} 1 = O, a-
j= l
tunci există numai o singură funcţie elipti că f avînd ac~ste părţi principale, abstracţie făcînd
de o constantă. Ea este o comuinaţie liniară a funcţiei p , derivatele sale şi primitiva ~ a
lui - p. Dar această funcţie ~ nu este eliptică, deoarece are poli de ordinul întîi în nodurile
re ţelei şi în rest este olomorfă.

Forma normală a lui Weierstrass în cazul unei integrale eliptice. Într-o integrală eliptică
integrandul rat(z, w) este o funcţie raţională de z şi w; în acest caz w este rădăcina pătrată
din polinomul p 4 (z) de gradul patru sau Pa(z) de gradul trei în z, iar cele 4 sau 3 zerouri ale
polinoamelor sînt simple, deci distincte. În planul z integrandul este determinat pînă la un
factor ± l şi este unic dete~minat numai pe suprafaţa riemanniană cu două feţe a lui w =
= Vp(z). Cele patru puncte de ramificare sînt cele patru zerouri e 1 , e2 , ea, e4 ale lui p 4 (z),
sau cele trei zerouri ale lui Pa(z) împreună cu punctul z = oo. Curba de integrare y este
situată pe suprafaţa lui Riemann. Prin substituţia z' = lj(z _:_e 4 ), p 4 (z) se reduce la Pa(z) . Prin
translaţie, putem face ca centrul de greutate al triu.nghiului (fig. 23.4.2) , format din cele trei
zerouri e1 , e2 , ea să se a fl e în z = O. Atunci e1 -1- e2 + ea = O şi pe baza formulelor lui Vieta
abstracţie de o constantă, avem p(z) = 4z3 + c1z +e 2 . Astfel ajungem la forma normală a lui
Weiers/rass a integralei eliptice. Prin rezolvarea problemei inverse a funcţiei p in cazul valo-
z
rilor -e1 şi -e2 pot fi găsite două perioade w 1 şi w 2 într-un plan astfel încît reţeaua perioa-
delor să determine o funcţie p(Z) pentru care g2 = - e1 Şi ga = -c2 • Pentru z = p(z)
fiecare paralelogram al perioadelor al planului z
este aplicat biunivoc pe o faţă iar întregul
plan z este aplicat pe infăşurătoarea universală a lui w = V p(z) .
Pe baza ecuaţiei diferenţiale pentru funcţia p şi datorită. faptului că z = p(z) avem
p' 2 = 4p3 - g 2 p - ga = w 2 • Deci p '(z) = w. Dacă y
este imaginea inversă în planul a z
curbei y din planul z, atunci integrala eliptică în planul z este

~Y rat (z, w) d z = ~'Y rat (p, p') p' C:n dz.

lntegrandul se numeşte de tipul I , II şi li{ după, cum integrandul este {n planul o funcţie z
eliptică. fără poli, cu poli în care reziduurilesint egale cu zero sau oarecare. În primul caz
interrrandul este o constantă în planul z,
astfel incit rat(p, p') = constjp' şi rat (z, • ) =. constjw.
Întrucît w 2 = 4z3- g2 z- ga• obţinem in cazul integratelor eliptice:

Integrale eliptice
dz
const const (
Jy
(tip II);

Forma Lecre ndre a unei integrale eliptice apare în cazul in care a.,em w 2 = ( 1-z2)( 1-
- k 2 z2 ) in loc de w2 = 4z:l - g 2 z - g 3 ; k se numeşte eoeficieut.
Geometrie analitică în spaţiu 665

24. Geometrie analitică în spaţiu

7.4. 1. Sisteme de coordonate ....... . 665 24.2 Elemente liniare în spaţiu ..... . 672
Coordonate carteziene ortogonale .. 665 Segment ................... . 672
Coordonate oblice ............. . 666 Drea.ptă ..................... . 674
Coordonate omogene ........... . 666 Plan ..................... . 678
Coordonate sferice ........... . 667 24.3 Suprafeţe de gradul doi ....... . 682
Coordonate cilindrice ......... . 668 Transformarea axelor principale 682
Transformări de coordonate . .... . 669 Cvadrice nesingulare de gradul doi 684

Obiectul geometriei analitice în spaţiu este de a asocia punctelor din spaţiu numere reale
şi invers. Curbele şi suprafeţele sînt reprezentate de ecuaţii iar construcţiile geometrice pot fi
exprimate prin metode algebrice şi analitice. De~arece algebra şi analiza au pus bazele geome-
triei analitice, aceasta s-a dezvoltat mai tîrziu. Intemeietorul geometriei analitice este socotit
filozoful Rene DESCARTES (1596-1650) şi juristul francez Pierre de FERMAT (1601-1665).
Filozoful german Gottfried Wilhelm LEIBNiz ( 1646- 1716) şi matematicianul şi fizicianul englez
Isaac NEWTON ( 1642- 1727) au trăit cam în aceeaşi perioadă şi sînt întemeietorii calculului
diferenţiat şi integral.

24.1. Sisteme de coordonate

Coordonate carteziene ortogonale

Determinarea unui sistem. Cu ajutorul sistemelor de coordonate se poate arăta legătura

dintre puncte şi numere. Pentru determinarea sistemului cartezian, întîi alegem un punct în
spaţiu drept origine. Prin acesta se construiesc trei axe perpendiculare două cîte două între ele.
Ele se numesc axe de coordonate şi în general se notează cu Ox, Oy, Oz, denumirile lor cele mai
des întîlnite fiind de axa absciselor, axa ordonntelor ş~ axa cotelor. Ele formează un triedru.
Feţele triedrului sînt planele de coordonate xOy, yOz şi xOz. Cele trei plane de coordonate
împart spaţiul în opt regiuni, octante.

Orientarea. Versorii axelor de coordonate sint: i pe axa Ox, j pe axa Oy şi k pe axa Oz.
Aceşti versori orientează fiecare axă de coordouate şi deci în general orientează sistemul de
coordonate (fig. 24.1. 1).
Partea axei de coordonate care începe în origine şi care are direcţia versorului se numeşte
axa pozitivă; cealaltă negativă. Două axe pozitive determină un cadran principal, iar cele trei
cadrane principale determină octantul principal.

24. 1. l. Sistem de coordonate carte-

ziene, orientat drept .

24. 1.2. În oglindă orientarea se in-

versează
666 Matematici superioare

Pe direcţiile
i , j , k se aranjază degetul mar~. respectiv ară­
tător şi
mijlociu. Dacă reuşim acest lucru cu mîna dreaptă,
atunci spunem că sistemul este orientat drept, altfel este orientat
stîng. Prin inversarea unei axe sau prin imagine reflectată
intr-o oglindă , un sistem drept se transformă într-unul stîng şi
invers (fig. 24.1.2).
Puncte in spaţiu. Fiind dat un sistem de coordonate carte-
ziene , oricărui punct în spaţiu îi putem asocia un triplet de
numere ~i invers , oricărui triplet de numere un punct. Cele trei
numere pe care le asociem punctului se numesc coordonatele carte-
ziene ale punctului (24.1.3). Pentru a stahili coordonatele unui
punct P, ducem perpendiculare din punct pe cele trei axe ~i
măsurăm lungimile orientate ale proiecţiilor în unităţi egale cu
lungimea versorului. Valorile obţinu.te sînt coordonatele 24. 1.3. Coordonatele carte-
x, y, z ale lui P , pe care le folosim şi în notaţia vectorială. Por- ziene rectangulare ale unui
nind din origine, vectorul r = xi + yj + zk are vîrful în P. punct din spaţiu. \"ectorul
Lungimea lui este distanţa de la origine la punct, 1 r 1 = r = x i + yj + zk desem-
= V.t' 2 + J'2 + z2, conform teoremei lui Pitagora. nează punctul P

E.t'emplu. Fie coordonatele punctului P , x = 3, y = 4, z = 12. Distanţa de la origine la

punctul P este

1r 1 = V32 + 42 + 122 = V9 + 16 + tH = V169 = t3.

Coordonate oblice

Sistemul de coordonate oblice este generalizarea celui rectangular. Pentru determinarea

sa sint suficiente: originea, trei drepte care nu sint coplanare ~i versorii . Coordonatele
punctului P se numesc în acest caz coordonate oblice. Ele se determină trasînd din punctul P
paralele la axele de coordonate care vor forma cu axele un paralelipiped. Mărimea laturilor
orientate ale paralelipipedului aflate pe axe sînt coordonatele oblice ale punctului P . Vecto_
rul OP va avea tot expresia r = xi + yj + z.k . dar distanţa de la origine la punct nu va mai
fi 1 r 1 = Vx 2 + y 2 + z2 deoarece teorema lui Pitagora nu mai este valabilă pentru un triunghi
oarecare.

Coordonate omogene

În geometria proiectivă se cere ca două drepte din plan să aibă totdeauna un punct de
intersecţie. Astfel punctul de intersecţie a două drepte paralele este socotit punctul de la infinit
sau punctul impropriu. Pînă acum am constatat că geometria analitică nu con~epe această
noţiune. O vom introduce cu ajutorul coordonatelor omogene. Fie x', y', z' coordonatele car-
teziene ale punctului P. Valorile x, y, z, t care apar in egalităţile de mai jos e numesc coordonatele
omogene:

x' = y' =-= z,t z' =

z

Aceste numere sînt prin definiţ· ie finite şi nu toate zero in acelaşi timp. Ele nu sint unic
determinate. Dacă x, y, z . t sint coordonatele omogene ale punctului P, atunci pentru orice
p i= O ·.,alorile px; py; pz; pt sint tot coordonate omogene ale aceluiaşi punct. Reciproc, in
cazul coordonatelor omogene x, y, z, t, pentru t i= O, există un sinour triplet de t:oordonate,
paralele. Transformarea inversă se face trecînd la xft , yft. z/1.

Exemplu.. Punctul P(2, 3, - · 1) are coordonatele omogene x = 2s, )' = Js, z = . -s,
t = s , pentru orice s i= O.
Geometrie analitică în_ spaţiu 667

Transformînd coordonatele carteziene în coordonate omogene, putem rezolva anumite proble-

me care altfel nu au soluţie. Fie y' =ax' +b1 şi y' =ax' +b2, cu Ab1 ::j:b2 , două drepte paralele care
nu au nici un punct de intersecţie în coordonate carteziene. In coordonate omogene ecuaţiile
dreptelor vor fi următoarele: y = ax + b1 t şi y = ax + b2t. '
Acest sistem are o infinitate de soluţii: x = p, y = ap şi t = O. Tripletul p, ap, O (p ::/= O)
reprezintă coordonatele omogene ale unui punct al planului x'O'y', punctul de la infinit, care
este comun ambelor drepte.

Coordonate sferice
Un punct oarecare P poate fi determinat, in loc de coordonate carteziene, prin:
1. distanţa r ~ O a punctului P faţă de originea O,

2. unghiul cp format de OP cu planul xOy ( - %~ cp ~ + ~) •

3. unghiul A format de proiecţia lui OP pe planul xOy cu axa pozitivă Ox (O~ A < 27t).
Valorile r, cp, A reprezintă coordonatele sjerice ale punctului P sau coordonatele polare în
spaţiu (fig. 24.1.4). ·
Fiecărui triplet de coordonate sferice îi corespunde un punct, dar nu oricărui punct îi
corespunde un trip1et, ca de exemplu · în cazul cînd P se află pe Oz sau în origine. În primul
caz, unic determinaţi sînt r şi cp ( = ± %} iar în al doilea caz r = O, A şi respectiv cp
sint nedefiniţi.

Relaţiile intre coordonatele carteziene

şi cele sferice. Din figură reies următoarele
relaţii:

x = OP' cos A, y = OP' sin A, OP' = r cos cp.

Deci coordonatele
carteziene se pot cal- x =rcos cp cos A,
cula din cele sferice
y =
r cos cp sin A,
z = r sin cp.
astfel :
De aici rezultă

.x2 + y2 + z2 = r2,

=
vx3 x+ y2 cos A,
vx2 y+ _,,2 = sin A,
z = sin cp
= tgcp,
Vx2 + y2 cos cp
y sin A 24. 1.4. Coordonatele sferice ale unui punct
-=--=tgA. din spaţiu
X COSA

Formulele care fac trecerea de la coordonarele carteziene rectangulare la cele sferice sînt urmă­
toarele:
r = Vx2 + y2 + z2,
z
cp = arctg (pentru x 2 + y2 ::1= O),
Vx2 + y2
A= arctg.!. (pentru x > O, y > 0),
X

A= n + arctg .!. (pentru x < O),

X
y
A = 27t + arctg - (pentru x > O, y < 0).
X
668 Matematici superioare

A·tem
7t
cp = 7t pentru x 2 + y2 = O, z > O; re pectiv A = pentru x = O, y >O,
2 2

Jrr
cp =- ~ pe11tru x 2 + y2 = O, :: < O, A= pentru .x = O; )' < O.
2 2
cp nedefinit pentru x::! + y 2 = O, z = O; A nedefinit pentru x = O, y = O.
P ste tot arctg are '!aloare principală.

Exemplu. Care sint coordonatele sferice ale punctului P(3, - 4, - 12)?

.-\vem r = V3 +2
4 2
+ 12 2
= 13,
- 12 - 12
cp = arctg = arctg - - - 67,38",
V32 + 42 5
- 4
A = arctg- = - 53, 13° sau A= 360° - 53, 13° = 306,87°.
3
Deci coordonatele sferice ale punctului P sînt r = 13, cp = - 67,38° şi A= 306,87°.

Coordonate cili ndrice

Pentru probleme cu suprafeţe cilindrice se introduc ccordonate cili11drice (fig. 24.1 .5).
t:n punct oarecare P din paţiu poate fi definit prin :
1) distanţa r ~ O a punctului P ' faţă de originea O, unde OP' este proiecţia lui .Qp pe pla-
nul xOy,
2) unghiul cp , pe care-I face OP' cu axa poziti·1ă Ox (O ~ cp < 2rr),
J) distanţa orientată z a punctului P faţă de planul xOy l- 00 < z< + oo).
Fiecărui triplet
de coordonate cilindrice ii corespunde un punct 1'. Reciproca nu este ade-
vărată., de exemplu in cazul in care P s află pe axa Oz· Pentru punctele de pe Oz
avem r = O şi z unic determinat , pe cînd cp poate să ia orice valoare. Coordonatele
cilindrice se folosesc de exe mplu in fizică la studierea corpurilor cilindrice, la calcu-
larea momentului de inerţie al unui cilindru sau la propagarea căldurii în corpuri
cilindrice.
Coordonatele cilindrice r,
cp, z se compun din coordonatele po-
lare ale lui P' în planul xOy şi coordonata carteziană z a lui P:
Alăturat sînt date şi formulele inverse; cp este definit numai în ca-
zul în care x 2 + y 2 :j< O.

.X = 1' cos cp 1'= Vx 2 + y2 -

X y
y = r sin cp cos cp = sin cp =
Vx2 + y2 Vx 2 + _,..2
Z=Z Z=Z
ll

Exemplu. Fie r = .3, 'P = - 30°, z = coordonatele cilindrice

ale punctului P . Coordonatele carteziene vor fi:
x = 3 ·cos( - 30°) = 3 · cos 30~ = 2 · j/3 ~ 2,598,
2
3 24. 1.5. Coordonatele ci-
y = 3 · sin (- 30°) = - 3 · sin 30° = =- 1,5,
2 lindrice ale unui punct
z = 1. din spaţiu
Geometrie analitică în ·spaţiu 669

Transformări . de coordonate

Fie două sisteme de coordonate (se prezintă două sisteme de coordonate carteziene rectan-
gulare orientate spre dreapta care au aceeaşi unitate de măsură) care nu se suprapun. Problema
este de a găsi o relaţie intre coordonatele .x, y, zale punctului P în primul sistem de coordonate
şi coordonatele .x*, y*, z* in celălalt sistem. O astfel de relaţie se numeşte transformare de coor-
donate. Yom deosebi trei cazuri : translaţia, rotaţia şi o compunere între ele.

Translaţia. Cele două sisten1e de coordonate se găsesc

astft>l aşezate în plan încît prin deplasarea unui sistem în
aşa fel incit axele paralele să rămînă paralele cu ele însele
şi de ace laşi sens, cele două sisteme să se suprapună
(fi"'. 24. l.6)
Dacă originea O* a celui de-al doilea sistem are faţă de
primul sistem, care are originea O, coordonatele a 1 , a 2 , a 3 ,
atuuci între coordonatele .x, y, zale punctuluiP faţă de primu l
sistem şi coordonatele .x*. y*, z* ale aceluiaşi punct faţă de
cel de-al doilea sistem au loc relaţiile alr1turate:

.x =*·* +al .x• = .x- al t 24 . 1.6. Translaţia sistemului

de coordonate
y = y* a2 + y* = y - a2
z = z* a3 + z* = z- a3

Exemplu. Punctele ale căror coordonate carteziene satisfac ecuaţia 3.x + 2y - z = 5,

se află
pe un plan . Care este ecuaţ ia acestui plan faţă de un nou sistem de coordonate
a origine are faţă de primul sistem, coordonatele a 1 = - 5, a 2 = 2, a 3 = 7? Avem
cărui
.x = .x* - 5; y = y* + 2, z = z* + 7 deci .3.x +
2y - z = 5 se va t ransforma după înlocuire în
3.x* + 2y* - z* = 5 15 - 4 +
7. +
Deci in
funcţie de noul sistem de coordonate ecuaţia planului va fi

3x* + 2y* - z* = 23.

Rotaţia. Cele don~i sisteme de coordonate au acelaşi punct drept ongme (O* = 0), dar
directiile axelor sint diferite. În ace t caz fiecare axrt a unui sistem, face cu fiecare axă a celui
de-al .doilea sistem un ung hi. Yalorile cosinusurilor acestor unghiuri le vom nota cu aik• unde i
şi k iau valorile 1, 2 şi 3. Primul indice se referă. la sistemul O.xyz iar cel de-al doilea la
sistemu l O.x*y* z*. Indicei 1 ne indică axa x sau x*, indicele 2 pe y sau y * iar 3 pe ~
sau z*. Deci vom avea următoare l e relaţii:

a 11 = cos (.1:, .x*), a,2 = cos (x , .:V*). a 13 = cos (x, z*),

a 21 = cos (y, x *), a22 = cos (y, y *), a 23 = cos (y, z*),
a 31 = cos (z, x*), aa 2 == co (z, y*), aa3 = r:os (z , z"') .

Co9rdouatele unui punct oarecare se vor transforma după una din următoarele relaţii:

.x = a11 .~• + a 12Ji* + a13z* .x* = al x + a2tY + aatz

y = a2t.x* + a22Y* + a23z~ y* = a 2x + a22Y + aazZ
z = a 31 .x* + a3 2Ji* + a 33 z* z* = a,a.x + a2aY + aaaz
aik se numesc cos inusuri directoare . .-'\ceste ecuaţii de transformare le vom deduce ş i discuta
mai tîrziu.
Privind aceste re laţii vedem că atit în relaţiile elin s tîncra cît şi in relaţiile din dreapta
coeficienţii sînt aceiaşi, numai într-o altă ordine. In matricea coef i cienţ ilo r se in ·1ersează liniile
cu coloanele.

Compunerea dintre o rotaţie şi o tran slaţie. Sistemele de coordonate in ace t caz nu au o

origine comună, ş i in acest caz ele nu coincid p ri ntr-o translaţie in care m enţinem axele
670 Matematici superioare

paralele cu ele însele. În acest caz între coordonate sint următoarele relaţii de transfor-
mare:

x = ~ + ~ 1 x• + a1vr* + ~3 z* x• = a 11 (x- aJ + a 11 (y- a 1) + a31 (z- as)

y = a2 + a 21 x• + aJV'* + a23z* y* = a 12 (x - a 1) + a 11 (y - a 2) + a 31 (z - as)
z = aa + aat x• + aazY* + asaz* z* = a 13 (x - a 1) + a 23 (y - a 2) + a 32 (z - a 3 )

Toate transformările care se bazează pe relaţii liniare care formează sisteme cu soluţii
unice se numesc transformări afine.
Toate aceste relaţii de transformare se interpretează ca formule de schimbare a coordo-
natelor unui punct într-un spaţiu fixat printr-o mişcare (translaţie, rotaţie sau compunerea lor)
a sistemului de coordonate. Ele mai pot fi interpretate ca reprezentări analitice ale mişcării
spaţiului menţinînd sistemul de coordonate fixat.

Derivarea ecuaţiilor de rotaţie. Sistemele de ecuaţii pentru rotaţie se pot deduce în felul
următor. Vectorul de poziţie r al punctului P în primul sistem este r = xi + yj + zk iar
în cel de-al doilea r = x*i* + y*j* + z*k*.

Vom scrie pe r în primul sistem sub forma r = 1 r 1 (~ i + ___!____ j + _z_ k) şi analizăm

1r 1 1r 1 1r 1
cazuri particulare, adică el să fie egal în al doilea sistem pe rînd cu i*, j*, k*. Dacă r
este egal cu i*, atunci x* = 1, y* = z* = O şi vom avea conform definiţiei ___.:___ = aw ~ =
1r 1 1r 1
z
1r 1

Procedăm în mod analog pentru j* şi k* . Deci vom obţine

i* = a 11 i + a 2d + a 31k
următoarele relaţii:
j • = a12i + a22j + a.32k
z* = . aui + a 23 j + a 33k
Înlocuind aceste relaţii în r = x* i* + y *j* + z*k* şi comparînd rezultatul cu r = :d + yj +
+ zk, obţinem pentru rotaţie sistemul din partea de mai sus din stînga. La fel îl putem deduce
şi pe cel din partea dreaptă .

Relaţii între cosinusHrile directoare. Aceste relaţii se deduc din expresiile lui i* , j*, k* care
sînt versorii axelor, li* l = U*l = lk* l = 1, şi deoarece sînt perpendiculari unul pe altul, se obţine

i*j* = j*k* = k*i* = o.

R elaţii între cosinusu- aft + a~t + a~l = 1 aua12 + azta22 + a31a32 = O

riie directoare ai2 + a.~ + a~2 = 1 au a13 + azt a!!3 + aat a33 = O
afa + a.~ + aL = 1 at2ata + a22al3 + a·aza:Ja = O
Ţinînd seama de faptul că vectorii i, j , k sint versorii axelor , perpendiculari între ei,
putem obţine noi relaţii între aceştia; se poate arăta că exis tă numai şase relaţii distincte
între cosinnsurile dircctom·e. Deoaret.:e între cele nouă cosinus uri directoare există şase relaţii
distincte, urmează că numai trei mărimi sînt suficiente pentru a determina o rotaţie. Acest
·fapt a fost demonstrat d e Arthur CAYLEY ( 1821 - 1895). Pe baza acestui fapt putem carac.
teriza o rotaţie priu trei unghiuri sau printr-un unghi !:'i o axă.

Rotatia sistemului de coordonate. Un sistem cartezian de coordonate cu axele x, y, z se

suprapune peste alt sistem de coordonate cu axele x *, y *, z* care are aceeaşi oricrine, printr-o
rotaţie în jurul axei Ox cu unghiul cp , în jurul axei Oy cu unghiul ~ . iar în jurul axei Oz
cu uncrhiul X (fig. 24. 1.7).
Geometrie analitică în spaţiu 671

x2
24. 1. 7. Rotaţia sistemului de coordonate

Relaţia dintre cosinusurile · directoare au, şi unghiurile tp, ~.X

a,~ k=l k=2 k=3

i= 1 cos ljl cos X -cos ljl sin X sin 1j1
i = 2 cos tp sin X + sin tp sin ljl cos X. cos tp cos X - sin tp sin ljl sin X - sintp cos 1j1
i = 3 sintp sin X - costp sin ljl cos X sin tp cos X + cos <p sin ljlsin X costp cos 1j1

Exemple de rotafie. Pe suprafaţa unei sfere al cărei centru este originea unui sistem de
coordonate se află punctul P(- 4; 8, - 16). Sfera se roteşte în jurul axei Ox cu 30°, în jurul
lui Oy cu 45° iar · în jurul lui Oz cu 60°. Sensul de rotaţie este cel al acelor de ceasornic. Ce
coordonate va avea punctul P? Pentru a re1olva problema, presupunem că sfera rămîne fixă,
dar se rotesc axele · de coordonate în sens invers sensului de rotaţie al acelor de ceasornic.
Deci unghiurile de rotaţie vor fi cp = 30°, ljl = 4.'5°, X = 60°. Cosinusurile directoare vor fi:

V2 (7.12 =
V6 V2
au - Ţ· a'13
4' 2'
3 V2 V3 V6· V2
(721
4 +8' a22
4
-8, a23 =
T'
V3 V6 t 3V2 V6
a31 =
4 -s-· a.32 = -4 + -8-, asa 4

Noile coordonate ale:: punctului P vor fi :

x• V2 (-
= -4 4) + (43 + 8V2)· 8 + (T
V3 - B
V6) · (- 16) = 6 - 4 V-3 + 2 lrfr6; x* ~ 3,97.;

y* = - V6 . (- 4) + ( V3 - V6) . s + (_!_ + 3 . V2 ) . (- 16) = - 4- 6 V2 + 2 V3,

4 4 8 4 8
y* ~ -9,02 ;

z• = TV2 · (- 4) - vz V6
4 · 8 + 4 · (- 16) =
v- 4 v-6,
-4 2 ~ z* ~ - 15, 5.

Vom da mai jos o teoremă pe care nu o vom demonstra dar care are o mare importanţă
în mecanică , teorema lui Euler.
672 Matematici superioare

Fie .doui sisteme de coordonate care au aceeaşi origine, axele avind alte direcţii. Intot-
deauna se poate determina o dreaptă care trece prin origine astfel incit prin rotaţie in jurul
acestei drepte sistemul de coordonate si se suprapună peste celălalt.

Aplicată în cazul corpu rilo r rigide, această teoremă se poate formula in felul u rmător :

Pentru un· corp rigid, avind un punct O ce trebuie si rimini fix faţă de un sistem de refe-
rinţă, se poate totdeauna gisi o axi care trece prin punctul O astfel incit trecerea de . la o
poziţie iniţialioarecare intr-o poziţie finali oarecare, in condiţiil~ date, si se faci printr-o
rotaţie in jurul acestei axe.

Este imposibilă mişcarea unei sfere cu centrul fix in spaţiu, astfel încît la sfîrşitul mişcări i
poziţia tuturor punctelor de pe suprafaţă să fie diferită de poz i ţia lor iniţială .
Orice sistem de coordonate Oxyz poate fi fă~ut să coincidă cu un alt sistem de coordonate
Ox*y*z*, cu aceeaşi origine, printr-o rotaţie de unghiuri~. cp şi 8 (fig. 24.1.8). unde k este dreapta
d e intersecţie a planelor Oxy şi o• x•y•. Aceste unghiuri se numesc unghiurile lui Euler.

24. 1.8. Unghiurile

lui Eu ler ~. cp, .&

24.2. 1. Compo-
nentele unui seg-
ment în spaţiu

24.2. Elemente liniare

Segmen t

Generali tăţ i. Mulţimea tuturor punctelor între P 1 şi P 2 de pe dreapta care uneşte două
puncte P 1 şi P 2 în spaţiu se numeşte segment şi s notează cu P 1 P 2 . Planele paralele duse
prin P1 şi P 2 la planele de coordonate ale sistemului cartezian vor intersecta în punctele
Q 11 ~i Q12 pe Ox, în Q21 şi Q22 pe Oy şi Q31 şi Q32 pe Oz (fig. 24.2. 1) . Segmentele Q11Q12 ,
Q21 Q22 , Q31 Q32 sînt componentele segmentului P 1 P 2 . Dacă punctele P 1 şi P 2 au coordonatele
(x 1 , y 1 , z1 ) şi respectiv (x 2 , y 2 , z2 ), componentele vor avea lungimi le x 2 - x 1 , y 2 - y 1 , z 2 - Z 1
Acestea se numesc coordonatele segmentului P 1 P 2 •

Lun gime. În sistemul de coordonate carteziene , lungimea segmentului P 1 P 2 se determină

cu ajutorul teoremei lui Pita~ora în triunghiul dreptunghic:
P 1 (xl' y 1 , z1). P 2 (x 2 , y 2 , z 2), P 3 {x3 , y 3 , z3 ).

Lungimea segmentului P1 P~ o notăm cu 1 P 1 P 2 1. Lungimea· segmentului P 1 P 2 este totodată

distanţa dintre punctele P 1 şi P 2 .
Geometrie analitică în spaţiu 673

Exemph,. Fie punctele P 1 (.5, 2, -1) şi P 2 (-3, -2, 0) . Care este lungimea segmentului
PtP2?
V6i + 16 + 1 = V81 = 9
P 1P 2 are lungimea egală cu 9.
Dacă P 1 , P 2 , P 3 sînt trei puncte
oarecare , atunci segmentele care le Inegalităţi privind
unesc verifică inegalitatea care se laturile unui triunghi
referă la laturile unui triunghi.

Orientarea. În anumite cazuri este necesară orientarea segmentelor.

__...Punctul P 1 se va
numi origine iar punctul P 2 extremitate sau vîrful segmentului orientat P 1 P 2 • Dacă segmentul
__...
orientat P 1 P 2 se află pe o dreaptă, atunci spunem că şi dreapta este orientată.
---+
Dacă Q1 şi Q2 sînt două
__... puncte oarecare pe o dreaptă orientată prin segmentul P 1 P 2
vom stabili şi o distanţă Q1Q2 orientată.
---+ __... --+
1Q1Q2 1 = + 1Q1Q2 1 dacă orientarea lui Q1Q2 este aceeaşi cu a lui P 1 P 2 ,
---+ __... __...
1Q1Q2 1 = - 1Q1Q2 1 dacă orientarea lui Q1Q2 este aceeaşi cu a lui P 2 Pr

---+
Raportul simplu. Fie o cu segmentul orientat P 1 P 2 • Un punct oarecare P al
dreaptă
---+ __... __...
dreptei împarte segmentul orientat P 1 P 2 în raportul A = 1 P 1 P 1: 1 PP2 1.
Dacă P se află între P 1 şi P 2 , atunci A este pozitiv, iar dacă P este exterior segmentului
__... ~

orientat P 1 P 2 , atunci A este negativ. In cazul în care P este mijlocul segmentului orientat
..........
P 1 P 2 , atunci A = 1. Cunoscînd A, se pot determina coordonatele punctului P. Fie x 1 , y 1 , z1
şix 2 , y 2 , z2 coordonatele punctelor P 1 , respectiv P 2 • Punctul P va avea următoarele coor-
donate:
x 1 + Ax 2
X = -- - ,
A+ 1

__...
Exemplu. Segmentul orientat P 1 P 2 cu P 1 (.5, 2, -1) şi P 2 (-3, -2 , O) este împărţit de
punctul P în raportul A = - 5. Coordonatele punctului P vor fi următoarele:
X = .5 + (- 5) • (- 3) = 20 = _ .5 1
-

-.5 + 1 - i
2 + (-5). (-2) 12
y = = - = - 3,
-5 + 1 -4
-1+( - 5)·0 -1
Z= =-=-·
-5+ 1 -4 i
--+
Deoarece A= - 5 < O, punctul p este exterior segmentului PtP2.

Printr-o proiecţie paralelă a punctelor de pe o rază,

pe oricare altă rază rapoartele se păstrează (fig. 24.2.2)

24 .2.2. În cazul proiecţiei paralele ra- zt

poartele distanţelor rămîn constante a \"'\ -""

1
~~--!
el'
21.2 .3. Unghiurile directoare 1
ale unei drepte
674 Matematici superioare

Dreaptă

Cosinusuri directoare. Cosinusurile directoare ale unei drepte orientate sînt valorile cosi-
nusurilor unghiurilor pe care le face o dreaptă paralelă cu dreapta orientată, care trece prin
origine, cu semiaxele pozitive ale sistemului de coordonate (fig. 24.2.3).
Aceste trei unghiuri au în funcţie de sensul în care facem mă- cos a = cos(27t -a).
surarea lor dou ă valori, dar cosinusurile lor sînt egale deoarece

Relaţii . Fie o dreaptă orientată care face cu axele de coordonate unghiurile a , ~ şi y

şi trece printr-u n punct P 1 de coordonate x1 , y 1 , z1 şi prin punct ul P de coordonate x, y , z,
~ ~
un punct oarecare al dreptei. Vom avea relaţiile x = x 1 + 1 P1P 1 cos a, y = y 1 + 1 P 1 P 1 cos~
~
şi z = z1 + 1 P 1 P 1 cos
y. Demonstraţia este simplă. Prin P 1 ca origine construim un sistem
de coordonat e carteziene şi facem apoi o translaţie. Vom avea: (x- x1)2 + (y - y 1) 2 + (z- z1)2=
= 1 P 1 P 2 12 (cos2o: + cos 2 ~ + cos 2 y). Ţinînd seama de ex-
p~esia pentru 1 P 1 P 2 1, vom obţin e relaţia dintre cosinusurile ( cos2 a + cos2 ~ + cos2 y = 1 1
dtrectoare. . .
Invers, t rei numere oarecare a , b, c care se bucură de propriet atea a2 + b2 + c2 = 1,
pot fi considerate cosinusuri directoare ale unghiurilor unei drepte orientate în spaţiu .

Calcularea cosin usurilor directoare cunoscînd poziţia a două p uncte . Fie P 1 şi P 2 două puncte
în spaţiu de coordonate x 1 , y 1 , z1 şi respectiv x2, y 2, z2. At unci valorile cosinusurilor unghiu-
rilor <X , ~ şi y p e care le face dreapta orientată care trece prin punctele P 1 şi P 2 cu axele
d e coordonate sînt următoarele :

cos (X

Yt- Yt
cos~
Y(xz - xt) 2 + (y2 - Yt) 2 + (z2 - zt) 2
Zz- zl
cos y

Exemplu . Ca re sînt cosinusurile directoare a le dreptei orientate care t rece prin punctele
P 1 (5, 2, - 1)şi P 2 (-3, - 2, O)? Avem

V(.~2 - Xt)
2
+ (Y2- Yt) 2+(z2- Zt) 2 = V82 + 42 + 12 = 9.
Deci
-.3- 5 -8 -2-2 -:-4 0-(-1) 1
cos <X= - - - =
9 9
cos~=---
9
cosy = =- ·
9 9 9

Ca probă , se verifică dacă suma pătratelor consinusurilor este egală cu 1.

Ecuaţiile unei drepte. Prin introducer~a vectorilor x = xi + yj + zk, x 1 = x 1i + Yd +

__.. __..
+ z- 1k , e =cos o:i + cos ~j + cos yk în ecuaţiile x = x 1 + JP1 P 2 1 cos <X , y = y 1 + JP 1 P 2 i cos~.
~
;r = z1 + jP1 P:aJ cos y. obţi n em o expresie mai simplă x = x 1 +te. Vectorul e este numit
vector director şi este un vector unitate. Multiplul lui e îl vom nota cu a . Astfel , în loc de e
vom scrie a.
D in relaţia x = x1 +ta re zultă că , în cazul lui x 1 ,i a c u noscuţi , pe nt r u o valoare reală
a lui t obţi nem un vector x care porneste din origine pînă la un punct al d reptei. Dacă t par-
Geometrie analitică în spaţiu 675

curge toate valorile de la - oo pînă la + oo, atunci obţi­

nem toate punctele dreptei. Invers, oricărui punct de pe
dreaptă îi corespunde un număr t astfel încît x = x1 +
+ ta are extremitatea în acel punct. Astfel, x = x1 +
+ ta se numeşte ecuaţia vectorială parametrică a dreptei

24.2.4. Ecuaţia dreptei determinată de un punct şi o direcţie

dată
o
date printr-un punct P 1 şi vectorul director a, iar t se numeşte parametrul dreptei
(fig. 24.2.4).

Ecuaţia vectorială parametrică a dreptei x = x1 + ta

Exemplu. Să se scrie ecuaţia parametrică vectorială a dreptei din exemplul anterior.

Sînt date coordonatele punctului P 1 şi cosinusurile directoare: x1 .5i =
2j - + k şi e =
- _.!. (8i + 4j - k). Deci ecuaţia va fi
9
t
X= (5i + 2j- k) - - (8i + 4j - k).
9
t
Dacă introducem un nou parametru u = vom obţine ecuaţia
9
x = (5i + 2j - k) + u(8i + 4j - k),
Vectorul ei de direcţie nu mai este în acest caz versor de direcţie şi nu mai are orientarea
iniţială.

Două puncte sînt dat e iniţial. Fiind cunoscute două puncte P 1 şi P 2 ale unei drepte care
au coordonatele x1 , y 1 , z1 şi x 2 , y 2 , z2 , respectiv, atunci x1 = x 1i + y 1j + z1k şi x 2 = .x2 i +
+ y 2 j + z2k . Ca vector director putem considera pe a = x2 - x1 • Inlocuind această ex-
presie în reprezentarea vectorială parametrică de mai sus , obţinem ecuaţia . ve ctorială a
dreptei determinate de două puncte.

Ecuaţia vectorială a dreptei determinate de două puncte x = x1 + t(x2 - x 1)

Exemplu. Să
se· scrie ecuaţia vectorială ·a dreptei care trece prin punctele P 1 (5 , 2, - l)
Din x 1 = 5i + 2j - k şi x 2 = - 3i- 2j, obţinem x 2 - x1 = - 8i- 4j + k.
şi P 2 ( - 3, -2, 0).
Ecuaţia vectorială a dreptei va fi x = (5i + 2j- k ) + t( - 8i- 4j + k) sau introducînd u n
parametru nou , u = -t, x = (5i + 2j - k ) + u(8i + 4j - k ).

Probleme de bază ale geometriei dreptei. Vom d edu ce an umite formul e cu care re zolv ăm
problemele principale ale geometriei.

Unghi ul dintre două drepte. Spunem că două drepte orientate fo rm ează un unghi q:>
dacă paralelele lor orientate la fel duse prin origine se in ters ecteaz ă su b acest unghi . F ie a
şi a• vectori i directori ai celor dou ă drepte. Conform d efini ţ ie i produsului scalar, a· a* =
= J a Il a* 1 cos cp. Două drepte sînt perpendiculare dacă a· a* = O. Deoarece e = afl a 1
şi e• = a* fl a• j, ob ţ inem cos q:> = e · e* .
1 cos q:> = e · e•
676 Matematici superioat'e

Exemplu. Fie x şi x• două. drepte scrise sub forma vectorială. parametrică. x = (2i -
- 3j + 4k) + t(3i- 4j + 12k) şi x• = (i + 5j - 3k) + t*(ii + 3k). Orientarea dreptelor
este dată de vectorii directori. Care este unghiul cp (cp < 7t) dintre ele?
Deoarece în acest exemplu vectorii directori nu sînt versori, primul lucru pe care trebuie
să.-1 facem este :

k = _!_ (3i- 4j + 12k) şi e* = 4i + k = _!_ (4i + 3k).

31 12 3
e = - ij +
V9 + t6 + 144 13 V16 + 9 j
Acum putem folosi formula:
1 • . 1 48
cos cp = - - (31- 4t + 12k) · (41 + 3k) = - - ( 3 · 4 - 4 ·O+ 12· 3) = -~0.738 ...
5. 13 5 . 13 65
Deci unghiul pe care-I formează cele două. drepte este cp ~ 42,4°. Dar acest fapt
nu înseamnă. că. dreptele se intersectează!

Distanţa unui punct faţd de o dreaptd . Fie x = x1 + te ecuaţia unei drepte (e este versor)
___.
şi x 2. y 2 • z2 coordonatele unui punct dat P 2 • Notăm OP2 cu x 2. Distanţa de la punctul P 2
la dreapta dată va fi egală cu d = 1 (x 2 - xi) x e 1. adică. distanţa perpendicularei din P 2 pe
dreapta dată (fig. 24.2.5).

1Distanţa punct-dreaptă.
Demonstraţie. Fie cp ~ 7t, unghiul pe care-I
--+
formează. e şi PIP2 • Deci d = 1 PIP21 sin cp.
Pe de altă. parte, conform definiţiei produsului
--+
vectorial. 1PIP2 X e 1= 1PIP2 11 e 1sin cp. Cînd
--+
1e 1 = 1, avem 1PIP2 xe 1= 1P 1 P 2 1sincp = d.
--+
Vom obţine relaţia de mai sus înlocuind P 1 P 2 =
24 .2.5. Distanţa unui punct faţă. de o dreaptă. = x2- xi.

E xemplu. Care este distanţa dintre punctul P 2 (3, 1, 5) şi dreapta x = (2i - 3j + ik) +
+ _!_ (3i - 4j 12k)? +
13
Avem xi = 2i- 3j + 4k şi :x:z = 3i + j + 5k, deci :x:z - xi = i + 4j + k. Calculăm produsul
vectorial
(x2 - xi) X e = (i + ij + k) X_!_ (3i- 4j + 12k) = _!_ (52i- 9j - 16k).
13 13
Distanţa căutată va fi

d=_!_V5z2 + 92 + t6 2 = _!_ V2704+8t+256= _!_ V3041 ~i.24.

13 13 13
Punctul P 2 se află la o distanţă de aproximativ 4,24 unităţi de dreapta dată..

Distanţa dintre doud dt-epte în spaţiu. Fie l şi l* două drepte care nu au nici un punct
comun şi nu sînt nici paralele. Perpendiculara comună a celor două. drepte este simultan
pe rpendiculară pe aceste două drepte, Q şi Q* fiind punctele de intersecţie a ei cu dreptele
l şi l*. Lungimea perpendicularei comune este cea mai mică. distanţă. dintre oricare două.
puncte situat e pe dreptele l şi l*. Ea reprezintă. distanţa între cele două drepte.
Din ecuaţ iile dreptelor l şi l*
X = XI + fa Şi X* = X~ + Ta*
obţinem formula distanţei dintre ele.

Distanţa dintre două drepte în spaţiu d = 1(xt- x~) (a X a*) 1/laxa*l

Geometrie analitică în spaţu." Uf 1

Deducerea formulei o vom schiţa în felul următor: există un parametru t1 astfel că

..-.-+- ..-.-+- ..-.-+o
xl + t 1a = OQ şi alt parametru -r1 , astfel încît ~;, +
T 1 a* =
OQ*. Deoarece QQ* este perpen-
..-.-+- - ..-.-+- ..-.-+- ___.
diculara pe a şi a•, QQ* = d{a X a•) 1/1 a X a• 1· Inlocuind aceasta în relaţia OQ• = OQ + QQ*
şi apoi calculînd produsul scalar al ambelor părţi cu a X a•, îl obţinem pe d.

Exemplu. Care este distanţa între dreptele x = (2i- 3j + ik) + _!_ (3i - ij + 12k) şi
13
x• = (i + .5j - 3k) + ~ (ii + 3k) ?
5
Produsul vectorial a x a• este

1 1
ax a• =- - (3i- ij + 12k) X (4i + 3k) = - - (-12i + 39j + 16k) .
.5. 13 5 • 13

Calculăm produsul scalar dintre acest vector şi vectorul x1 - xt = i - 8j + 7k. Rezultă

1
(x1 - xi) (a X a*) = - - (i- 8j + 7k) (-12i + 39j + 16k) = -3,26.
5. 13

Deoarece 1 a X a• 1 ~ 0,67, obţinem d ~ 4,8.

Intersecţia a două drepte în spaţiu. În general în spaţiu două drepte nu au nici un punct
comun. Dacă l şi z• sînt două drepte cu ecuaţiile x = x(t) = x1 + ta şi x• = x*(T) = x;, +
+Ta*, care au (cel puţin) un punct comun, atunci trebuie să existe (cel puţin) o pereche
de valori t, 't' astfel încît x(t) = x•('t'). Acestei ecuaţii vectoriale îi corespunde un sistem de
ecuaţii liniare format din trei ecuaţii cu două necunoscute t şi 't' care în general nu are o
soluţie determinată. Condiţia necesară şi suficientă ca să existe o soluţie unic determinată,
deci ca cele două drepte din spaţiu să se inter-
secteze într-un punct este dată de relaţiile ală- 1 a x a• =FO şi (x1 - xt) . (a x a•) = O 1
turate. · ·
Prima relaţie ne arată că dreptele nu sînt paralele şi nu coincid, iar cea de-a doua rezultă
din formula distanţei dintre două puncte în spaţiu care în acest caz trebuie să fie egală cu O.
Dacă sistemul are o soluţie unică pentru t şi 't', atunci acestea introduse în ecuaţiile drep-
telor l şi l• ne indică punctul lor de intersecţie. Dacă sistemul nu are soluţie , atunci dreptele
nu au nici un punct comun, iar dacă are o infinitate de soluţii, dreptele coincid.

Exemplu. Calculăm ca şi în exemplul de mai sus distanţa dintre dreptele

x = (2i- 3j + 4k) + t(3i- ij + 12k) şi x• = (i + .5j- 3k) + t• (36i + 212j +27k).
Rezultă că distanţa este egală cu O. Deoarece a x a• =F O, dreptele au un punct de inter-
secţiefinit. Trebuie să determinăm pe t şi t• astfel încît (2i - 3j + ik) + t(3i - 4j + 12k) =
= (i + .5j- 3k) + t•(36i + 212j + 27k), de unde rezultă (1+3t-36t*) i-(8+4t+ 212t*)J+
+ (7 + 12t - 27t*) k = O. Deoarece un vector este nul numai
în cazul în care componentele sale sînt egale cu O, rezultă siste- 3t- 36t• = - 1.
. 25 1
mu 1 a 1ăturat care are o şi t• = - - .
soluţte unică t = - - it+ 212t• = -8,
39 39 12t - 27t• = -7.
Înlocuind aceste valori în ecuaţiile dreptelor, trebuie ca x = x•.

Acest vector ne indică punctul de intersecţie

(3i - 17j -
al dreptelor. Avem x = x• = _.!_
39
- liik). Coordonatele punctului de intersecţie sînt: x = 0,077; y = -0,436; z = 3,692.
O mulţime de drepte care tre~ printr-un punct fix se numeşte stea de drepte. Dacă ele
se află în acelaşi plan, dreptele formează un fascicul de drepte sau în cazul semidreptelor
orientate, mulţimea se numeşte fascicul de raze.
 M ate_matici superioare

Plan

Ecuaţiile planului. Un
plan este determinat în spaţiu prin trei puncte necoliniare sau prin
două puncte şi un vector director care nu este paralel cu dreapta care uneşte aceste două
puncte sau printr-un punct şi doi vectori directori neparaleli.

Reprezentarea parwmet-rică. Fie un punct P 1 cu coordonatele (x1 , y 1 , z1) şi doi vectori

directori ne paraleli a şi a*.
__.......
Dacă notăm vectorul OP1 cu x1 , atunci x* = xi + ta
are extremitatea în punctul P* de pe dreapta care este
determinată de xi şi a.
Vectorul x = x* + Ta* ne indică un punct P care este
în planul determinat de x 1 , a şi a*. Pentru orice pereche
de parametri t şi T ecuaţia x = x 1 +ta + Ta* ne indică un
punct al planului. Invers, pentru orice punct al planului
există două numere t şi T, astfel încît să. avem o astfel de
reprezentare. Aceasta este o reprezentare parametrică a
planului (fig. 21.2.6).
24.2.6. Reprezentarea para-
metrică a unui plan
Reprezentarea parametrică a planului

Dacă sînt date două puncte P 1 şi P 2 şi un vector director a, putem determina pe a•

ca vector director al dreptei duse prin punctele P 1 şi P 2 • Dacă sînt date trei yuncte, atunci
ducem prin ele două drepte şi calculăm pentru ele vectorii directori a şi a•. In oricare caz
putem ajunge la o reprezentare parametrică de forma obţinută.

Exemplu. Punctele P 1 {0, 1, 1), P 2 ( 1, O, 1) şi P 3 ( 1, 1, O) determină un plan în spaţiu. Care

este reprezentarea parametrică? Întîi calculăm vectorii directori care nu trebuie să fie normaliza ţi,
__....... __....... ~ __....... __....... __.......
de exemplu PIP2 = OP2 - OPI = i - j şi PIPa = OP3 - OPI = i - k. Dacă notăm x1 =
-+
= OP1 (O este originea sistemului de coordonate), obţinem reprezentarea parametrică a pla-
nului
x = (j + k) + (i - j)u + (i - k) v.
Parametrii sînt notaţi cu u şi v. Dacă dorim să avem reprezentarea parametrică cu versori
directori, atunci introducem parametrii t = u 1 i - j 1 = u V2, T = vi i - k 1 = v V2. Obţinem

X = (j + k) + (i - j) _!__ + (i - k) T_ •
V2 V2
Ecuafia generală a planului. Ecuaţia vectorială parametrică reprezintă un sistem de trei
ecuaţiiliniare care este scris în felul următor:
X = x 1 + COS (X • t + COS !X* • T,
Înmulţind prima ecuaţie cu A =cos f3 cosy•- cos (3* cosy, y = YI + cos f3 • t + cos (3*: -r,
a doua cuB = cos y cos !X* - cos y* cos !X, a treia cu C = z =zi+ cosy · t + cosy* · -r.
= eos !X cos (3* -cos (X• cos f3 şi adunînd cele trei ecuaţii,
obţinem
Ax+ By + Cz = Axi + By1 + Czi, respectiv A(x- xi) + B(y- y 1) + C(z- Z1) =O,
care este ecuaţia unui plan ce trece prin Pr Dacă înlocuim în prima ecuaţie obţinută partea
ăin dreapta cu constanta -D, obţinem ecuaţia generală a planului.

\ Ecuaţia generală a planului 1 Ax+ By + Cz + D =O 1

Toate punctele ale căror coordonate x, y şi z verifică ecuaţia sub această formă, în care
A, B şi C nu sînt toate simultan nule, se află pe un plan şi fiecărui plan îi putem ataşa o
astfel de ecuaţie. Mai precis, fiecărui plan îi putem ataşa o infinitate de astfel de ecuaţii
deoarece o astfel de ecuaţie se poate înmulţi cu o infinitate de numere diferite de zero , fără
să. reprezinte alt plan. De aici rezultă că. valorile pentru A, B, C şi D nu au o semnificaţie
geometrică izolat ci numai rapoartele lor.
Geometrie analitică in spaţi ·u 679

Ecuaţia planulzti prin tăieturi. Dacă pe D din ecuaţia generală a planului îl trecem în partea
dreaptă şi împărţim prin -D, obţinem ecuaţia plamthti prin tăieturi (fig. 2'4.2.7). Facem ipoteza
că planul nu trece prin O (D =F O) şi nici nu este paralel cu vreo axă de coordonate (A, B, C =F O) •

Ecuaţia planului prin ..:_+!_+..::_ =1

tăieturi a b c

D D
În această ecuaţie s-au făcut următoarele substituţii: şi D = c. Din
- = a ; - - =b
B c A
ecuaţia dreptei prin tăieturi rezultă că planul determină pe axa Ox segmentul a, pe
axa Oy segmentul b şi pe axa Oz segmentul c (fig 24.2 .7). Planul car·e trece prin origine nu
are ecuaţie prl.n tăieturi .

Exemplu. x = (3i + j - 2k) + (i- j + k) ;J + (i + j - k) J3

este o reprezentare parametrică a unui plan. Unde intersectează pla-
nul axele de coordonate? Din ecuaţia parametrică a planului reiese că:
cos IX = 1: V3. cos IX. = 1: V3.
cos ~ = - 1: V3. cos f3• = 1: V3.
cos y = 1: V3. cos y• = - 1 : Vi
Astfel găsim

A = (- V~) .( - ~) - ~ . ~ = o.
B _!_ . ~ _ ( __ 1_) . _1__ ~ •
V3 V3 V3 V3 - 3 24.2.7. Ecuâţia pla-

V~.~- ~ (- :3) = ~. nului prin tăieturi

c =
Ecuaţia generală a planului va fi
2 2 2 2 2
O(x ·- 3) + - (y - 1) + - (z + 2) = O, O·x+-y+-z=
3 3 3 3 3

De aici rezultă ecuaţia planului prin tăieturi

y z
O·x-y-z= 1 sau --+-- = 1,
(- 1) (- 1)
Axa Ox va fi intersectată la infinit, deci este paralelă cu planul. Axa Oy este intersec-
tată în punctul y = - 1 şi axa Oz în punctul z = - 1.

Ecuaţia normală a lui Hesse. Împărţim ecuaţia generală a planului prin VA 2 + B 2 + 0.1
A/VA 2 + B 2 + C2 = n 1 , B/VA 2+ B2+ C2 = n 2 , CJVA 2+ B 2 + C2 = n3
şi ·înlocuind şi
DJVA2 + B2 + C2 = p, obţinem ecuaţia normală a planului.
Lungimea perpendicularei
Ecuaţia normală a planului n 1x + ns)' + n 3z + P =O.
de la origine la plan, p, este
distanţa de la origine la plan;
n1 , n2, n3 sînt cosinusurUe directoare ale perpendicularei. Deci vom avea ni+ n~ +
+ n~ = 1.
Prin introducerea vectorilor x = xi + yj + zk şi n = n 1i + nJ + n 3k, ecuaţia normală

lui Hesse se scrie sub formă

afoarte (L. Ecuaţia j n . x = -p 1
simplă: __ _ _ _normală
____ sub _ _ _vectorială
_ _forma _ _ _ _ ____._ _ _ _ ___.

Vectorul n este perpendicular pe plan şi se numeşte vector normal al planului. Acesta -este un
vector unitate. Orientarea lui n se determină prin semnul dat radicalului VA 2 +B2 +C2 • De obicei
680 Matematici superioare

alegem semnul plus pentru VA 2 + B 2 + C2 • Atunci partea planului care se află în direcţia
lui n este definită ca semiplan pozitiv, cealaltă parte este definită ca semiplan negativ. Vom
deosebi deci semispaţiul negativ şi cel pozitiv. O ilustrare a ecuaţiei normale este dată de figura
24.2.8. Suprafaţa galbenă reprezintă o suprafaţă oarecare E in spaţiu, cea roşie o suprafaţă
paralelă cu ea dusă. prin originea sistemului de coordonate, O; P un punct oarecare pe E,
p distanţa de la planul E la O şi n vectorul normalei lui E (vector unitate). Dacă notăm
~
cu cp unghiul pe care-I formează. OP = x cu n, atunci conform definiţiei produsului scalar şi
ţinînd seama că 1 n 1 = 1,
D • X = 1 X 1 COS cp = - 1 X 1 COS ( 180 - cp).
Din triunghiul dreptunghic OPP' rezultă
1 x 1 cos ( 180° - cp) = p, deci n · x = - p.

=
B
Exemplu. Planul de la exemplul anterior
2
3
şi C = 2
3
rezultă
v
.A 2 +B +
2 C2 = ys =
să-I scriem sub

9 3
2 v-2. ~
formă normală. Din A

Impărţind ecuaţia generală

O,

planului la J2 V2. se obţine ecuaţia normală a planului O· x + ~

2
2
)'
~
+Ţ z + T=
~

= o, · ă su b rorma vectona
sau sens · 1~a TV2' ('J + k) · x = - 2V2 ·

24.2.8. Ilustrarea ecuaţiei normale a pla- Distanţa unui punct

nului faţă de un plan

Probleme de bază ale geometriei planului. Prin folosirea vectorilor putem rezolva anumite
probleme de bază ale geometriei planului.

Distanţa de la un punct la un plan. Fie n· x = -p ecuaţia normală a unui plan Eşi P 0 (x 0 , y 0 , z0 )

un punct oarecare în spaţiu; atunci d = n · x 0 + peste distanţa de la punctul P 0 la planul E.
Cu ajutorul figurii 24.2.9 verificăm imediat relaţia. Suprafaţa galbenă reprezintă din nou planul
dat E, cea roşie planul paralel dus prin originea O la E iar suprafaţa gri planul dus prin
P 0 paralel la E. La fel cum din triunghiul OP P' pentru un punct oarecare P din plan obţinem
n· X= -p, din triunghiul0P0 P~. unde P 0 este un punct oarecare din spaţiu, avem n · x 0 = - (p- d),
decid= n · x 0 + p. Distanţa d este o mărime orientată . Ea este pozitivă sau negativă în funcţie
de poziţia pe care o are punctul P 0 faţă de planul E, se află în semispaţiul pozitiv, respectiv
negativ.

1 Distanţa unui punct la un plan 1 d = n · x0 + p l

Exemplu. Să se calculeze distanţa de la punctul P 0 (3, - 1, 2) la planul din exemplul

anterior. Din formula distanţei obţinem

d = 2
-.t i (J. + k) · (3i - J. + 2k) + V2
=
V2
l (O · 3 - 1 · 1 + 1 · 2)
~
+T =
2
= V2 ~ 1,414.
Deci d istanţa este egală cu 1,414 unităţi.
Geometrie analitică în spaţiu 681

Unghiul di·ntre două plane. Fie n·x = - p şi n• · x = - p• ecuaţiile normale a două plane.
Unghiul q> pe care-I forme.?-ză cele două plane este egal cu unghiul dintre vectorii normali n şi
n•. Deci cos q> = n · n•. In caz particular, două plane sînt perpendiculare
dacă nn• = O. COS<p = n • n•

Exemplu. Planele 5x + 3y - z = 10 şi 2x- y + 7z = 5 sînt perpendiculare? Vectorii

1 1
normali ai planelor sint: n = ---=- (5i + 3j - k) şi n• = -= (2i - j +
7k). Deci
V3s Vs4
1
cos <p = V35 . V54 (5 · 2 - 3· 1- 1 · 7) = O; <p = 90°. Planete sînt perpendiculare.

Intersecţia a două plane. Două plane, in cazul în care nu sînt paralele, se intersectează după
o dreaptă. Deci In· n* l < 1 sau n X n• =1: O este condiţia necesară şi suficientă pentru inter-
secţia a două plane. Două plane neparalele au o dreaptă comună numită dreapta de intersecţie.
Ea este perpcndiculară pe n şi n•. Vectorul ei director este a = n x n•. Dacă determinăm
un punct care verifică ecuaţia dreptei n·x = -p cît şi a dreptei n•·x = -p•, atunci cu aju-
torul acestui punct şi al lui a obţinem o reprezentare para-
metrică a dreptei de intersecţie. Scris amănunţit, coordonatele
unui punct trebuie să verifice sistemul de ecuaţii, unde nlx + nz_y + naz = -p,
• • • n 1• x + n~v + n•3z = - p•.
n 1 , n 2 , n 3 sînt componentele lui n iar n 1 , n 2 , n 3 sînt .w
componentele lui n•:
Acest punct şi vectorul director a = n X n• determină ecuaţia dreptei de intersecţie.
Dacă de exemplu 1 nn; -
nin2 =1: O, atunci

X= y Z= O

reprezintă o soluţie a sistemului (fig. 24.2.10).

24.2. 10. Două plane se intersectează după 24.2 . Il. Fascicul de plane
o dreaptă

Mulţimea planelor care trec prin aceeaşi dreaptă se numeşte fascicul de plane (fig. 24.2. 11).
Va trebui să avem n x n• =f. O.

Ecuaţia fasciculului de plane

Pentru a arăta că ecuaţia de mai sus reprez intă un fascicul de plane, se aduce aceasta la
forma (n + A.n*)x + (p + A.p*) = O. De aici se vede că ecuaţia defineşte pentru orice A. un
plan, deci ea repre zintă ecuaţia unei infinităţi de plane. Trebuie arătat că aceste plane au o
dreaptă comună. Fie d ouă plane care corespund lui A. 1 şi A. 2 (A.1 =1: A. 2). Deoarece n X n• =1: O,
planele nu sînt paralele şi
(n + A.1 n*) X (n +
A. 2 n*) = (n x n*) · (A.2 - A.1 ) =f. O. Planele au deci o dreaptă de inter-
secţie care are vectorul director a = n x n •.
682 Matematici superioa'Ye

Pentru a scrie ecuaţia dreptei de intersecţie trebuie determinat un n·x + p O

punct care verifică atît ecuaţia (n + J..1 n*) · x + (p + J..1p*) = O cît şi n*x + p• 0
ecuaţia (n + J..2 n*) ·x + (p + 1..2P*) = O. Deoarece )..1 =F 1..2 , acest caz se re-
duce la cazul în care sistemul alăturat are soluţie. Observăm că atît a cît
şi x sînt independenţi de )..1 şi )..2 • Aceasta înseamnă că dreapta de intersecţie a planelor
determinate de )..1 şi )..2 este comună tuturor planelor reprezentate prin ecuaţia de la început.
Trebuie amintit că ecuaţia fasciculului de plane de tipul amintit, deci care trec printr-o
dreaptă dată nu poate defini un plan şi anume n* · x + p• "= O. Acest inconvenient se rezolvă
x•
prin omogenizarea coordonatelor. Dacă ).. = -, obţinem x(n · x+p) + x*(n* · x + p*) =O
X
unde înlocuind pe x = O şi x• = 1, obţinem planul n*· x + p• = O.

Exemplu. Să se scrie ecuaţţa dreptei de intersecţie a fasciculului

[ ~ (3i - 2j + k) . X + 1 + ).. J [V :4 (2i + j - 3k) . X - 1] = o.

Vectorul normal al dreptei de intersecţie
{3i - 2j + k) X {2i + j - 3k) 5i + llj + 7k = 1 ( 5i + llj + 7k).
e = ~----~------~--------~
1 ( Ji - 2j + k) X (2i + j - 3k) 1 1 5i + llj + 7k 1 V195
Un punct de pe dreaptă se determină prin rezolvarea sistemului
3x- 2y + z =
. 1 5 .
alăturat. O astfel de soluţte este x = -, y = - şt z = O. 2x + y - 3z = +
7 7
Ecuaţia vectorială a dreptei de intersecţie este
t
X= _!. (i + 5j) + Vt (5i + 11j + 7k) şi înlocuind - - = T, se obţine
7 195 V t95
X=_!. (i + .5j) + 't' (5i + llj + 7k).
7

Intersecţia a trei plane. Ecuaţiile a trei plane n · x+ p = O, n*·x +

+ p• = O şi .n**. x+p** = O formează un sistem de ecuaţii liniare
pentru componentele x, y şi z ale lui x. Dacă sistemul este unic j ~o
determinat, atunci cele trei plane au un punct comun. Condiţia
necesară şi suficientă pentru aceasta este
Altfel planele nu au nici un punct comun sau au o dreaptă comună sau coincid . În primul
caz două dintre plane sînt paralele, sau planele se intersectează du pă drepte paralele între ele.
Cazul doi este cazul în care planele aparţin unui fascicul de plane. P lanele care trec printr-un
punct formează o stea de plane.

Ecuaţia planelor care trec printr-un

punct (stea de plane)

x•
Prin omogenizare ( 1..1 ).. 2 = x:*) obţinem
X

x(n· x + p) + x*(n*· x + p*) + x**(nu. x + P**) =O.

24.3. Suprafeţe de gradul doi

Transformarea axelor principale de coordonate

Totalitatea punctelor ale căror coordonate carteziene satisfac o ecuaţie de forma

F(x, y, z) = O, verificînd anumite condiţii iniţiale , formează o suprafaţă. O condiţie_ esenţială
poate fi de exemplu faptul că funcţia F(x , y, z) este continuă în toate variabilele. In funcţie
de condiţiile impuse, suprafeţele au diferite forme.
Geometrie analitică în spaţiu 683

Dacâ F(x, y, z) este o funcţie liniarâ în x, y, z de forma Ax + By + Cz + D în care

A, B, C nu se anuleazâ simultan, atunci ecuaţia F(x, y, z) = O reprezintâ un plan.
coeficienţii
Fie F(x, y, z) o funcţie de gradul doi. Atunci F(x, y, z) = O reprezintă o ecuaţie algebrică
de gradul doi, adică are forma

a 11 x 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + a 22Y2 + 2a23YZ + a 33 z2 + 2a14 x + 2a24 y + 2a34z + a44 =O.

O astfel de ecuaţie, în care primii şase coeficienţi nu sînt simultan egali cu zero, reprezintă o
stlprajaţă de grad·u l doi sau cvadrică.
Printr-o transformare liniară a coordonatelor (translaţie-rotaţie sau compunere dintre ele)
o ecuaţie algebricâ de gradul doi în x, y, z cu coeficienţii a11 pînâ la a 44 va trece tot într-o
ecuaţie algebricâ de gradul doi în x•, y* , z• cu coeficienţii ait pînâ la 4 • Foarte important a:
este faptul că totdeauna putem găsi o rotaţie astfel încît ai 2 = ai 3 =.a;3 = O. Această transformare
se numeşte transformarea axelor principale de coordonate.
Exemplu. Ecuaţia x 2 + y 2 + z2 + xy- 1 =O se va transforma prin rotaţia

}12 }12 }12 }12 •. z = z*

x = 2 x* +2 y*; y = - 2 x• +2 y '
în

b=V23' C= 1.
Datorită transformării axelor principale de coordonate, discuţia ecuaţiilor algebrice de
gradul doi se va reduce la discuţia ecuaţiilor de gradul doi de forma

Dar şi o astfel de ecuaţie la care primii trei coeficienţi nu pot fi egali simultan cu zero se mai poate
simplifica prin transfor~ări de coordonate (translaţie). Ce fel de translaţie trebuie să facem
şi la ce formă de ecuaţie simplificată ajungem, depinde de structura coeficienţilor. Conform
unor studii, s-a ajuns la concluzia că orice ecuaţie de gradul doi se poate reduce la una din
cele 17 ecuaţii speciale formate din cel mult patru termeni.
x2 y2 z2 x2 y2 x2
Trei din aceste ecuaţii au forma - + - + - + 1 = O, - + - + 1 = O, - + 1 = O
a2 b2 a2 a2 b2 a2
cu a, b şi c nenuli. Aceste ecuaţii nu au o soluţie reală şi nu reprezintă figuri geometrice.
Celelalte 14 ecuaţii reprezintă 14 figuri geometrice diferite. Vom da nouă cuadrice singulare
sa·u suprafeţe singulare de gradul doi:
x2 y2 z2
l. - +- +- =O, punctul (O, O, O).
a2 b2 c2
x2 y2
2. - +- = O, o dreaptă, axa Oz.
a2 b2
x2
3. - = O, un plan, planul yOz.
a2
x2
4. - = 1, două p1ane paralele cu yOz la distanţa x = ± a.
a2
x2 y2
5.-- - = O, cele două plane care intersectează perpendicular planul xOy după drep-
a2 b2
b
tele y = ±- x.
a
2 2
6. :.__ - ~ = 1, suprafaţa cilindrică hiperbolică a cărei inţersecţie cu plane perpendiculare pe
az b2
x2 y2
axa Oz reprezintă hiperbole paralele şi congruente cu hiperbola - - - = 1, din
a2 b2
planul xOy.
684 Matematici superioare

.x2
7. -
a2
+ y2
-
b2
= 1, suprafaţa cilindrică eliptică a cărei intersecţie cu plane perpendiculare pe
2
axa Oz reprezintă elipse, paralele şi congruente cu elipsa .x +~ = 1 din planul xOy.
a2 b2
Dacă a= b, atunci ele devin cercuri.
8. .x2 - 2py = O, suprafaţa cilindrică parabolică a cărei intersecţie cu plane perpendiculare pe
axa Oz reprezintă parabole paralele şi congruente cu parabola .x2 - 2py = O, din planul xOy.
2 2 2
9. :.._ + !..- - ~ = O, suprafaţa conică de gradul doi a cărei intersecţie cu plane perpendicu-
a2 b2 c2
Iare pe axa Oz reprezintă elipse sau cercuri dacă a2 = b2 •

Aceste figuri nu reprezintă suprafeţe în sensul obişnuit ( 1 şi 2) sau reprezintă un plan (sau
două plane) (3 pînă la 5) sau suprafeţe cilindrice conice care se desfăşoară în plan (6 pînă la 9).
Deci rămîn numai cinci figuri geometrice care reprezintă suprafeţe nesingulare de gradul
doi ( cvadrice nesingulare).

Cvadrice nesingulare de gradul doi

Clasificare. Prin efectuarea transformării axelelor principale, axele de coordonate vor

avea aceeaşi direcţie ca şi axele principale ale suprafeţei reprezentate. Denumirea unei supra-
feţe depinde de o intersecţie paralelă cu o axă principală desemnată şi de o intersecţie per-
pendiculară pe această axă.
După cum prima intersecţie este o elipsă, parabolă sau hiperbolă, suprafaţa se numeşte
elipsoid, paraboloid sau hiperboloid.
Forma celei de-a doua intersecţii ne indică, în cazul în care este nevoie de o nouă pre-
cizare, adjectivele eliptic sau hiperbolic. Parabolic nu se foloseşte deoarece nu există o suprafaţă
nesingulară de gradul doi care să aibă o astfel de secţiune transversală.
Nu se face nici o deosebire între secţiunile eliptice şi circulare. Un elipsoid poate fi deci
şi o sferă iar un paraboloid eliptic poate avea o secţiune transversală circulară. În cazul
hiperboloizilor deosebim hiperboloizi cu o pînză şi cu două pînze.
Cele cinci suprafeţe nesingulare de gradul doi au următoarele denumiri: elipsoid, para-
boloid eliptic, paraboloid hiperbolic, hiperboloid cu o pînză, hiperboloid cu două pînze.

Elipsoid. În sistemul de coordonate

carteziene ortogonale, ecuaţia de mai jos re-
prezintă un elipsoid (fig. 24.3.1).

Elipsoid

Semiaxele elipsoidului sînt notate cu a, b, c.

Dacă a= b = c, elipsoidul este o sferă.
Dacă două semiaxe sînt egale, atunci ecuaţia
reprezintă un elipsoid de rotaţie sau un elip-
soid biaxial. Dacă a treia axă este mai
mică decît celelalte două axe egale, elipso-
idul este alungit iar dacă a treia axă este 24 ..3. l. Elipsoid triaxial
mai mare decît celelalte două axe egale ,
atunci elipsoidul se numeşte turtit. Dacă cele trei semiaxe sint diferite, elipsoidul este denu-
mit triaxial.
Suprafaţa geometrică definită de ecuaţia de mai sus este o suprafaţă reală. Ea este sime-
trică faţă de cele trei plane de coordonate. Fiecare secţiune a suprafeţei este o elipsă. O coardă.
care uneşte două puncte ale suprafeţei şi trece prin origine (diametru) este împărţită de acea ta
in două părţi egale. Din cauza acestei proprietăţi, originea este centrul elipsoidului iar suprafaţa
este simetrică faţă de centru. Elipsoidul este o cvadrică cu centru.
Geometrie analitică în spaţiu 68.5

Fiecare elipsoid poate fi transformat prin omotetia coordonatelor {dilatare sau contracţie),
care reprezintă o transformare afind, într-un elipsoid de rotaţie sau invers, orice elipsoid poate
fi generat de un elipsoid de rotaţie. Dacă considerăm omotetia după două axe, putem să obţinem
dintr-un elipsoid chiar şi o sferă.

Paraboloid eliptic. Din cele trei axe principale ale paraboloidului eliptic desemnăm una
anumită. Folosind un sistem de coordonate
carteziene a cărui axă Oz are aceeaşi direcţie
cu axa desemnată de noi, ecuaţia paraboloidului
1 Paraboloid eliptic
ls' + ys
~ t;; - 2z = O
1
eliptic va fi următoarea:
În această ecuaţie a şi b reprezint~ semiaxele elipsei obţinute prin intersecţia paraboloidului
eliptic cu un plan paralel cu planul xOy la înălţimea z = 1/2 (fig. 24.3.2); a 2 şi b2 reprezintă
semiparametrii parabolelor obţinute ca secţiuni ale paraboloidului eliptic cu planete xOz
şi yOz. Dacă a = b, paraboloidul eliptic este un paraboloid de rotaţie.
Figura geometrică care are ecuaţia de mai sus reprezintă o suprafaţă care se intinde de la
planul xOy pînă la infinit şi este simetrică faţă de planete xOy şi yOz. Orice secţiune plană
paralelă cu axa Oz este o parabolă, iar orice secţiune perpendiculară pe axa Oz este o elipsă .
Axa Oz o numim axa paraboloidulu1 eliptic iar originea se numeşte vîrful paraboloidului eliptic.
Paraboloidul eliptic nu are centru.
Printr-o transformare afină în direcţia Ox sau Oy, un paraboloid se poate transforma într-un
paraboloid de rotaţie şi invers, un paraboloid eliptic de rotaţie poate genera un paraboloid
eliptic oarecare.

24.3.2. Paraboloid eliptic 24.3.3. Paraboloid hiperbolic

Paraboloid hiperbolic. Din cele trei axe principale ale paraboloidului hiperbolic desemnăm
una anumită. Folosind un sistem de coor-

donate cartezian a cărui axă Oz are aceeaşi ' Paraboloid hiperbolic 1 ~ - ~ - 2z - O 1

direcţie cu axa desemnată de noi, ecuaţia . . a- cr .
paraboloidului hiperbolic va fi următoarea:
În această ecuaţie a şi b reprezintă semiaxele hiperbolei obţinute prin intersecţia para-
boloidului hiperbolic cu un plan paralel la planul xOy la înălţimea z = 1/2 (fig. 24.3.3). De
asemenea a1 şi bl sînt semiparametrii parabolelor obţinute ca secţiuni ale paraboloidului hiper-
bolic cu planete xOz şi yOz.
Figura geometrică care are ecuaţia de mai sus reprezintă o suprafaţă care se întinde în
fiecare octant pînă la infinit. Ea este simetrică faţă de planele xOz şi yOz. Secţiunile paralele cu
axa Oz sînt parabole iar cele perpendiculare pe axa Oz dar care nu trec prin origine sînt
686 Matematici superioare

hiperbole; vîrfurile hiperbolei se află pe o paralelă la Ox dacă secţiunea se află deasupra

planului xOy şi pe o paralelă la Oy în caz contrar. Planul xOy intersectează suprafaţa după
două drepte _::. + !.. = O şi _::. - !.. = O. Aceste drepte se numesc linii de vîrf. Planele
a b a b
care conţin o linie de vîrf şi axa Oz se numesc plane directoare. Ele intersectează planele de
secţiune perpendiculare pe axa Oz după asimptotele hiperbolelor obţinute. Axa Oz se numeşte
axa paraboloidului hiperbolic iar originea vîrful lui. El este un punct şa. Nu avem centru în
cazul paraboloidului hiperbolic.
Paraboloidul hiperbolic este singura suprafaţă de gradul doi care nu este o suprafaţă de
rotaţie şi nici nu se poate transforma printr-o transformare afină într-o suprafaţă pe rotaţie
sau nu poate fi generată de o astfel de suprafaţă. Aceasta se datoreşte faptului că nici o
secţiune printr-un paraboloid hiperbolic nu este o elipsă. Există însă alte posibilităţi interesante
de obţinere a paraboloidului hiperbolic, de exemplu mişcînd o parabolă care are deschiderea
în jos pe o parabolă cu deschiderea în sus. Din această cauză putem afirma că paraboloidul
hiperbolic este o suprafaţă de translaţie.
Un paraboloid hiperbolic se poate genera cu ajutorul unor familii de drepte. Dacă ecuaţia

de mai sus o scriem sub forma ( ~ + ~). ( ~ - ~) = 2z şi notăm z / (-; + ~) = u şi

2/ ( ~ - ~) = v, atunci din ecuaţia paraboloidului hiperbolic pot fi obţinute următoarele două
perechi de ecuaţii:

y z X y 2
I. _::. + Z.. = 2u, vz; 2.
X

a b a b u a b V

Fiecare din aceste ecuaţii reprezintă o familie de plane iar fiecare pereche de ecuaţii defineşte
o familie de drepte. Aceste familii de drepte se află pe paraboloidul hiperbolic. Ele sînt gene-
ratoarele paraboloidului hiperbolic (fig. 24.3.4). Orice suprafaţă generată de o familie de drepte
se numeşte suprafaţă riglg.tă.
Suprafeţe de gradul doi care sînt suprafeţe riglate sînt: cilindrul eliptic, hiperbolic,
parabolic, conul dublu, paraboloidul hiperbolic şi hiperboloidul cu o pînză.
Deoarece cilindrul şi conul dublu se pot desfăşura într-un plan, ele se numesc suprafeţe
desfă~urabile sau torse. Nu orice suprafaţă riglată este desfăşurabilă. Hiperboloidul cu o pînză
şi paraboloidul hiperbolic nu sînt desfăşurabile.

2"1 .3.4. P araboloid hiperbolic cu cele două fa- 24.3 ..5. H iperboloid cu o pînză
mili · de generatoar
Geometrie analitică în spaţiu 687

Hiperboloid cu o pînză. Din cele trei axe principale ale hiperboloidului cu o pînză desemnăm
una anumită. Folosind un sistem de coordonate cartezian a cărui axă Oz are aceeasi direcţie
cu axa desemnată, ecuaţia hiperboloidului cu o pînză va fi următoarea: '

Hiperboloid cu o pînză

În această ecuaţie a, b reprezintă semiaxele elipsei obţinute prin intersecţia planului xOy cu
hiperboloidul cu o pînză (fig. 24.3 ..5). Totodată b şi c reprezintă semiaxele hiperbolei obţinute
prin intersecţia planului yOz cu hiperboloidul cu o pînză. Dacă a= b, hiperboloidul cu o pînză
este un hiperboloid de rotaţie cu o pînză.
Figura geometrică reprezentată prin ecuaţia de mai sus este o suprafaţă care se află în
fiecare octant şi se întinde pînă la infinit. Orice secţiune plană paralelă cu axa Oz este o
hiperbolă şi orice secţiune plană perpendiculară pe axa Oz reprezintă o elipsă. Axa Oz se numeşte
axa hiperboloidului cu o pînză. Originea este centrul hiperboloidului cu o pînză, deci hiper-
boloidul cu o pînză este o suprafaţă cu centru.
Prin transformări afine în direcţia O.x sau Oy putem transforma hiperboloidul cu o pînză
într-un hiperboloid de rotaţie cu o pînză şi invers, îl putem genera dintr-un astfel de hiper-
boloid.
În afară de aceasta, un hiperboloid cu o pînză poate fi generat de o familie de drepte. Dacă
scriem ecuaţia de mai sus sub forma

notînd

din ecuaţia hiperboloidului cu o pînză putem obţine

două perechi de ecuaţi i:

~ + _:_
a c
= V ( 1- _!);
b

2. ~
a
- _:_
c
= ~ (1
u
- .!)
b
J

Fiecare din aceste ecuaţii reprezintă o familie de plane

iar fiecare pereche de ecuaţii o familie de drepte. Acestea
sînt generatoarele hiperboloidului cu o pînză. Hiperboloidul

24.3.7. Mudd
pentru trans-
misia rotatii-
lor cu ajuto'rul
24.3.6. Hiperboloid cu o pînză cu a doi hiper-
cele două familii de generatoare boloizi cu o
ş· conul asimptotic pîn ză
688 Matematici superioare

cu o pînză este deci o suprafaţă riglată (fig. 24.3.6). Datorită acestei proprietăţi, în tehnică
pot fi folosiţi doi hiperboloizi cu o pînză ca şi două conuri pentru transmiterea mişcării
de rotaţie intre doi arbori (axe) necoliniari (roţi dinţate ltiperbolice, roţi dinţate conice,
fig. 24.3.7).
Dacă generatoarele sînt translate paralel în origine, ele formează conul asimptotic al hiper-
boloidului cu o pînză. Ecuaţia sa va fi

z2
-=o.
c2

Hiperboloid cu două pinze. Din cele trei axe principale ale hiperboloidului cu două pînze
desemnăm una anumită. Folosind un sistem de coordonate cartezian a cărui axă Oz are aceeaşi
direcţie cu axa desemnată, ecuaţia hiperboloidului cu două pînze va fi următoarea:

~2 y2 z2
Hiperboloid cu două pinze ----+-=
a1 b2 c1

În această ecuaţie a şi b sînt semiaxele elipselor obţinute

prin intersecţia hiperboloidului cu două pînze cu plane para-
lele cu planul xOy duse la înălţimea z = ± c V2. În afară de
aceasta, c şi a reprezintă semiaxele hiperbolei obţinute prin
intersecţia hiperboloidului cu două pînze cu planul xOz iar
c şi b semiaxele hiperbolei obţinute prin intersecţia hiperbo-
loidului cu două pînze cu planul yOz (fig. 24.3.8). Dacă a= b,
hiperboloidul cu două pînze reprezintă un hiperboloid de
rotaţie cu două pînze. Figura geometrică reprezentată prin
ecuaţia de mai sus este o suprafaţă formată din două părţi
care se întinde în toate octantele pînă la infinit. Supra-
feţele parţiale sînt simetrice faţă de planele de coordonate.
Orice secţiune paralelă cu axa Oz este o hiperbolă, iar orice
secţiune perpendiculară pe axa Oz cu 1 zi > c este o elipsă.
Axa Oz se numeşte axa hiperboloidului cu două pînze, ori-
ginea este centrul hiperboloidului cu două pînze, deci hiper-
boloidul cu două pînze este o suprafaţă cu centru. Prin trans- 24.3.8. Hiperboloid cu două
formări afine in direcţia Ox sau Oy hiperboloidul cu două pinze
pînze devine un hiperboloid de rotaţie cu două pînze sau
invers, poate fi generat de un astfel de hiperboloid. Ca şi în cazul hiperboloidului cu o
pînză, putem forma şi în cazul hiperboloidului cu două pînze un con asimptotic.

25. Geometrie proiectivă

2.5. 1. Forme fundamentale ale geome- 2.5.3. Aplicaţii proiective ( proiectivi-

triei proiective .. .. ... ....... . 689 tate ) ........ .... ..... . .. . . 69.5
2.5.2. Biraportul in coordonate pro-
iective ..................... . 690

Generalităţi. Geometria proiectivă se ocupă cu studierea proprietăţilor figurilor geometrice

care sînt invariante faţă de proiecţii. Studiul perspectivei în pictură şi arhitectură a dat un
impuls cercetărilor în domeniul geometriei proiective (Leonardo da V INCI ( 14.52- 1.519),
Geometrie proiectivă 689

Albrecht DDRER ( 1471- 1528)). Geometria proiectivă s-a dezvoltat în strînsă legătură cu
geometria analitică. mai ales ca urmare a rezultatelor obţinute de Gaspard MoNGE ( 17<16-
- 1818). Principiile de bază ale geometriei analitice au fost puse de Victor PoNCELET ( 1788-
- 1867) în "Disertaţie asupra proprietăţilor proiective ale figurilor" (" Traite des proprietes
proiectives des jigures"). Partea analitică auxiliară a geometriei proiective a fost creată de
August Ferdinand MoaiUs (1790-1868) şi de Julius PLUCKER (1801-1868), în timp
ce Jakob STEINER ( 1796 - 1863) şi Christian von STAUDT ( 1798- 1867) au reuşit să
construiască o geometrie proiectivă fără aceste elemente auxiliare (sintetică). Legăturile dintre
geometria proiectivă şi cea euclidiană au fost explicate de Felix KLEIN ( 1849- 1925). El a
definit geometria ca teoria invarianţilor unor anumite grupuri de transformări.

25.1. Forme fundamentale ale geometriei proiective

În figurile desenate în perspectivă, două drepte ale căror originale sînt paralele
se pot intersecta. Centrul acestei proiecţii este ochiul. Deosebirea atît de mare socotită.
în planimetrie între drepte paralele şi secante nu mai există; noţiunea de paralelism nu mai
are importanţă. Acest lucru a dus în cadrul studierii sistematice a principiilor geometriei
proiective la introducerea elementelor improprii, de exemplu punctele, dreptele sau planete
de la infinit.

Elemente improprii. În plan se pot proiecta punctele unei drepte p în punctele altei
drepte q astfel. Fie S un punct oarecare care nu se află pe nici una dintre drepte.
Punctul imagine Q împreună cu punctul
· original P trebuie să se afle pe o dreaptă s
care trece prin S. Dreptele s formează un
fascicul de raze, iar punctul S se numeşte
suportul sau centrul fasciculului (fig. 25.1.1).
Această. corespondenţă dintre punctele
P şi Q este bijectivă: fiecărui punct P îi
corespund unul şi numai un punct Q şi
invers. În figură avem P 1 ~ Q1 , P 2 ~ Q2,
Pa~ Qa· În cazul a două puncte Pq şi Qp
această afirmaţie nu este adevărată. Drep-
tele sq şi sp corespunzătoare punctelor res-
pective sînt paralele cu una din cele două.
drepte date. Pentru a păstra univocitatea
acestei corespondenţe şi în cazul acestor
puncte, se stabilesc următoarele: şi punctul
P q are un punct imagine şi numai unul U q
25. l. 1. Introducerea punctelor improprii (şi Qoo) şi originalul punctului Qp este unic
U p(Şi P 00 ). Aceste puncte se numesc puncte-
le improprii sau punctele de la infinit ale dreptelor p şi q. Aceasta înseamnă că fiecare
dreaptă are numai un singur punct impropriu U de care un punct oarecare P se poate
apropia oricît de mult sau parcurgînd dreapta în sensul P 1 -+ P 2 -+ Pa sau în sens invers
Pa-+ P 2 -+ P 1 • Ne putem închipui dreapta ca o dreaptă închisă în acest punct. Deci nu
mai are importanţă deosebirea dintre punctele P 2 şi Pq ca punct interior sau respectiv exterior
faţă de segmentul P 1 Pa, deoarece fiecare dintre ele poate fi acum socotit punct exterior
sau interior faţă de acest segment. În geometria proiectivă despre aceste puncte se afirmă
numai următoarele:
Perechile de puncte P 1 , Pa şi P 2 , Pq se separă iar perechile de puncte P 1 , P 2 şi Pq, P 3
nu se separă.
690 Matematici superioare

Deoarece în cazul unei proiecţii centrale a unui plan pe alt plan imaginea a două drepte
paralele este în general formată din două drepte care se intersectează într-un punct care cores-
punde punctului la infinit al celor două drepte originale, putem afirma că cele două drepte
paralele au un punct impropriu comun. Deci prin punct înţelegem: 1) orice punct în sensul
obişnuit; 2) orice punct impropriu. Teorema "Două drepte oarecare au sau aceeaşi direc-
ţie sau un punct comun" se poate formula acum astfel:

Două drepte oarecare aflate intr-un plan proiecti v se intersectează fără excepţie într-un
punct. Pe de altă parte, două puncte definesc intotdeauna o dreaptă.

Şi punctele improprii U P şi U q definesc o dreaptă - dreapta improprie sau dreapta de la

infinit a planului proiectiv. Ea este formată din totalitatea punctelor improprii ale dreptelor din
plan pe care se vor intersecta toate dreptele paralele în sensul de mai înainte. Acest rezultat
se poate dezvolta. Şi două plane paralele E 1 şi E 2 se intersectează in spaţiul proiectiv. Ele au
comună aceeaşi dreaptă improprie 'U 1 = u 2 • Deci în spaţiu intersecţia a două plane va fi fără
excepţie o dreaptă. Dacă mai avem încă un plan Ea în afară de cele două plane paralele E 1
şi E 2 , care nu este paralel cu ele, vom avea trei drepte de intersecţie: dreapta improprie u 1 =u 2
dintre planele E 1 şi E 2 şi două drepte paralele s 1 şi s2 care reprezintă intersecţia planelor E 1
şi E şi respectiv E 2 şi Ea· Aceste trei drepte pot avea comun numai un singur punct impro-
3
priu U prin care va trece, în afară de dreapta improprie u 1 =u 2 , şi dreapta improprie u 3 a planu-
lui Ea· Planul definit de u 1 = u 2 şi u 3 este planul impropriu al spaţiului proiectiv; el conţine
dreptele improprii ale fiecărui plan din spaţiu, deci este totalitatea punctelor improprii ale spaţiului
proiectiv. În acest plan se inters~ctează toate planele paralele în sens euclidian ale spaţiului.

Forme fundamentale ale geometriei proiective. Toate figurile geometrice fundamentale

pentru care proiectarea şi secţionarea sînt aplicaţii bijective au aceeaşi dimensiune (sînt
de aceeaşi speţă).

Forme funda mentale unidimensionale (de speţa I}

Dreapta punctată (punctuală):
Fascicul de drepte:
Fascicul de plane:
toate punctele P ale unei drepte p, suportul punctual~i. inclusiv
punctul impropriu U p·
toate dreptele s care se află într-un plan şi trec printr-un
punct S, suportul fasciculelor de drepte.
toate planele E, care trec prin dreapta e, suportul fascicul ului
de plaJ?-e (fig. în cap. 24).

Forme fundamentale bidimensionale (de speţa a 1 I-a}

Planul punctat : toate punctele unui plan E, inclusiv punctele improprii ale
planului.
Stea de drepte: toate dreptele care trec printr-un punct Z ; orice plan care nu
trece prin Z este intersectat după un plan punctat.
Planul riglat: toate dreptele unui plan, inclusiv şi dreapta improprie a acestui
plan.
Stea de plane: toate planele care trec printr-un punct Z.

25.2. Biraportul în coordonate proiective

Pe o dreaptă în sens euclidian , un punct este determinat de un număr, coordonata sa .~;

aceasta înseamnă că poziţia sa este raportată la originea O şi punctul E al versorului e = OE.
În cazul unei transformări (aplicaţii) a unei astfel de drepte în altă dreaptă , de exemplu în
Geometrie proiectivă 691

cazul unei translaţii sau rotaţii, punctelor depărtate unele faţă de altele le corespund tot astfel
de puncte. in geometria proiectivă punctul impropriu al unei punctuale este un punct
la fel ca celelalte şi deci nu vom mai putea stabili poziţia punctului în acest fel.

Coordonate proiective pe o dreaptă. Pentru determinarea coordonatelor proiective vom

stabili poziţia unui pun~t S într-o formă de dimensiune (speţă) mai mare, deci în cazul acesta
un plan proiectiv E care conţine dreapta punctată.
Punctul S nu aparţine dreptei punctate şi va fi originea unui sistem de bază de vectori, de
exemplu, doi vectori liniar independenţi sa şi sb. În planul ales, facem să corespundă fiecărui
punct P al dreptei p date dreapta fasciculului cu suportul S care trece prin punctul P. Acea-
stă corespondenţă este biunivocă. Deci putem caracteriza fiecare punct P al lui p prin
coordonatele (a , b) ale unui vector director s = asa +
bsb al dreptei din fasciculul care trece
prin punctul P (fig. 25.2. 1). Perechea de numere (a , b) se numesc coordonate proicctive omogene
ale punctului P. Se numesc omogene deoa-
rece vectorul s şi astfel coordonatele lui P
sînt determinate pînă la un factor scalar
diferit de zero. Punctele A şi Bale lui p de
coordonate ( 1, 0), respectiv (0, 1) care aparţin
dreptelor fasciculului cu vectorii directori sa
şi sb se numesc puncte fundamentale ale
sistemului de coordonate. Punctul E de
coordonate ( 1, 1) se numeşte punct unitar
al sistemului de coordonate.

Biraport. Vom nota cu F(si, s 1) aria ori-

entată a paralelogramului format de vectorii
s i şi Sj. Semnul ei depinde de sensul un-
ghiului cu care trebuie să rotim pe si ca
să coincidă cu si. Pentru patru puncte P 1 ,
P 2 , Pa, P 4 ale dreptei punctate p definim
biraportul {P1 P 2 PaP4 ) astfel:
F(s 1 , sa) · F(s4 , s 2)
F(s 1 , s4 ) • F(sa, s2 )

Biraportul nu depinde de alegerea planului E şi a punctului S din E.

Dacă pentru determinarea biraportului alegem un alt plan E' şi un alt punct S' al acestui
plan , există o transformare afină a lui E' pe E care face să corespundă lui S' punctul S, iar
dreapta p rămîne fixă. Dacă proiectăm central dreapta p pe o altă dreaptă astfel încît P~. P~.
P;, P~ sînt imaginile punctelor P 1 , P 2 , P3 , P 4 , atunci prin definiţie {P1 P 2 PaP4) = (s 1s 2s 3s4 )
şi ( p;_.?; P;P~) = (s 1s 2sas4).

Biraportul este proiectiv invariant.

Legătura. dintre biraport ~i raportul simplu în cazul a

patru pwncte ale unei drepte. În geometria analitică în
plan s-a arătat că poziţia unui punct P 3 pe o dreaptă,
indiferent de orientarea sar este exprimată prin raportul
Aa în care împarte punctul Pa , un segment P 1 P 2 • Un punct
s diferit de Pa , de exemplu P 4 împarte acelaşi segment P 1 P 2
25.2.2. Biraport şi raport simplu în raportul A. 4 • Dacă socotim dreapta drept o punctuală,
biraportul celor patru puncte se află într-o strînsă relaţie
cu raporturile Aa şi A. 4 .
Printr-o alegere convenabilă a unor factori scalari rip se pot determina vectorii si ai fascicu-
lului de drepte S care se termină în punctele de intersecţie Pi (fig. 25.2.2). Ariile F(s1 , sa).
F(s 4 , s2), F{s1 , s4) şi F(5a . ~) care apar in definiţia biraportului au diferite semne după cum
reiese din figură. Dacă F(s4 , ~) este pozitivă, celelalte trei sînt negative. Dacă conturul
692 Matematici superioare

suprafeţei de arie pozitivă este parcurs astfel încît ea se aflămereu la stînga, notînd
distanţa punctului S faţă de dreapta cu p h, ariile suprafeţelor vor fi următoarele :

F(s1 , sa) = 2tl.P1 P 3 S = P 1 P 3 • h, F(s4, s 2 ) = 2tl.P4P 2 S = P 4 P 2 · h,

F(s1 , s4 ) = 2tl.P1 P 4S = P 1 fi;· h, F(~3 • s2) = 2tl.PaP2S = P 3 P 2 · h.

plp3 plp4 •
Biraportul este deci cîtul celor două rapoarte As = -=- şi A4 = =- m care punc-
PaP2 P4P2
tele Pa, respectiv P 4 împart segmentul P 1 P 2 al dreptei euclidiene g. Deoarece

putem inversa în biraport perechile de puncte între ele.

Dacă perechile de puncte P 1 , P 2 şi Pa, P 4 se separă şi rapoartele A3 şi A4 sînt egale, hira-
portul are valoarea - 1 şi se numeşte biraport armonie. Punctele se numesc puncte armonice.
În cap. 7 a fost prezentată o construcţie geometrică foarte simplă pentru împărţirea unui
segment în raportul A = +~ sau respectiv A = - !!'!. . O metodă proiectivă de construire a
n n
punctelor armonice va fi arătată cu ocazia prezentării proprietăţilor patrulaterului complet.

Poziţii particulare ale celor patru puncte. Dacă punctul P 4 <;:oincide cu unul din celelalte
puncte P 1 , P 2 sau P 3 , obţinem următoarele rezultate:

În cazul în care P 4 --+ P 1 , trecem la limită deoarece numitorul este egal cu O. Dacă unul
din cele patru puncte este punctul impropriu U al dreptei punctate, atunci datorită faptului
că (P 1 P 2 P 3 P 4) = (P 3 P 4 P 1 P 2) putem afirma că punctul impropriu este unul din cele două
puncte care împart segmentul finit. Fie P 4 = U. După cum s-a arătat în geometria analitică ,
plp4
raportul )t4 = -=- are valoarea A4 = - 1 iar biraportul punctelor P 1 , P 2, Pa , P 4 va
p4p2
fi egal cu negativul raportului A3 în care punctul P 3 împarte segmentul P 1 P 2, (P1 P 2P 3 U) =
pp
= - A3 = - 1
a . Dacă punctele P 3 şi U împart armonie segmentul P 1 P 2 , deci -. 1 =
PaP2
plp3 ----
= (P1 P 2 P 3 U) = - -=-· rezultă că P 1P3 = P 3 P 2, deci punctul Pa împarte segmentul
PaP2
P 1 P 2 în două părţi egale.

Biraport în coordonate proiective. Dacă raportăm vectorii sa, sb. si şi s 1 la un sistem de coor-
donate carteziene, obţinem în cazul în care cx este unghiul orientat format de vectorii Sa şi St>
Geometrie proiectivă 693

unde (ai, bi), respectiv (aj. bj) sînt coordonatele vec-

torilor s i şi Sj, respectiv. Biraportul va putea fi expri-
mat prin determinanţi ai coordonatelor proiective.
Dacă schimbăm lungimea unui vector si, de exemplu
risi, valoarea biraportului rămîne aceeaşi prin intro-
ducerea coordonatelor proiective (riai, ribi) pentru
fiecare din cele patru puncte (i = 1, 2, 3, 1) . Dacă
înlocuim punctul P 1 cu punctul B(O, 1) şi punctul P 2 cu A {1, O) , valoarea bira:portului
va fi egală cu

De aici rezultă că raportul este negativ dacă perechile de puncte B, A şi P 3 , P 4 se separă

deoarece a 3 şi b3 au acelaşi semn pe cînd a4 şi b4 sînt de semne contrare.

Determinarea unei aplicaţii proiective prin biraport. Dacă punctelor unei drepte punctate
le asociem prin biraport coordonate proiective prin direcţiile a doi vectori de bază sa şi sb•
atunci poziţia punctului unitar determinat de vectorul Se= l·sa + 1·sb depinde de mărimea vec-
torilor Sa şi sb· Cît timp se menţine raportul Isa i : lsbl al modulelor vectorilor constant, obţinem
acelaşi punctE ; pentru diferite valori ale raportului, Eia şi el poziţii diferite pentru care raportul
BE :EA este pozitiv şi finit. Invers, prin alegerea poziţiei lui E lungimea vectorilor de bază sa
şi sb este unic determinată pînă la un factor constant.
Fie pe o dreaptă punctată trei puncte B, A şi E; atunci putem determina un sistem de bază
sa. sb cu centrul S, pentru care A şi B sînt puncte fundamentale iar punctul E un punct uni-
tar. Centrul S poate fi orice punct de pe un plan care trece prin dreapta punctată p. Poziţia
fiecărui al patrulea punct Pal dreptei punctate este determinată de biraportul (PEBA).
Dacă punctele B', A', E' ale unei drepte punctate p' sînt imaginile punctelor B, A, E ale
dreptei punctate p, atunci pentru cel de-al patrulea punct P oarecare biraportul (PEBA) are o
valoare stabilită ~· Însă prin biraportul ~ = (P'E' B'A ') orice punct P' este definit univoc.
Aplicaţia proiectivă a două drepte punctate este tmivoc definită prin două pu.ncte jundamen-
ţale ţi u n punct unitaY.
Relaţii între coordonatele proiective ţi coordonatele euclidiene pe drepte (abscise). Aplicaţia
proiectivă este astfel aleasă încît punctul A este punctul impropriu U !ar punctul B originea
sistemului de coordonate de pe dreaptă.
PO UE
În expresia (PEOU) = raportul
OE PU
UE
are valoarea - 1 (vezi cap. 13) , deoarece
PU
PO = -OP şi obţinem pe dreapta euclidiană pentru

25.2.3. Relaţiile dintre coordonatele proiective 25.2.1 . Caracterizarea raporturilor de

şi cele euclidiene coordonate într-un plan proiectiv

determinarea poziţiei punctului P raportul OP: OE sau x: e, unde e este lungimea vecto-
rului unitate OE.
694 Matematici superioare

Extinderea la do."tă sau mai multe dimensiuni. Constatările făcute pînă acum se pot ge-
neraliza pe figuri proiective n-dimensionale. Imaginea lor proiectivă este unic determinată
de n + 1 puncte fundamentale liniar independente E 0 , E 1 , ... , En şi de punctul unitar E.
În cazul în care n=2, centrul S se află în afara planului proiectiv II în spaţiul tridimen-
sional (fig. 25.2.4). Într-un sistem de bază există în punctul S trei vectori liniar independenţi
s0 , s 1 , s 2 care intersectează planul 1t în punctele fundamentale E 0 , E 1 , E 2 • Lungimea acestor
vectori este perfect determinată de punctul
unitar E. Se arată că un punct oarecare P al
planului 1t este unic determinat numai prin
bira.porturi. Dreapta E 0 E 1 va fi inter.sectată de
dreptele E 2 E şi E 2 P în punctele E 01 , respectiv
P 01 • Poziţia lui P 01 este unic determinată de
biraportul (P01 E 01 EoE1). Analog poziţia punc-
tului P 12 de pe dreapta E 1E 2 este determinată
de (P12E 12 E 1E 2). Deci vom afla poziţia punc-
tului P ~ca punct de intersecţie a lui E 2 P 01 şi
E 0 P 12 • Intr-un spaţiu (n = 3) sistemul de re-
ferinţă este format din patru puncte funda-
mentale liniar independente E 0 , E 1 , E 2 , Ea şi
punctul unitar E. Dreptele duse prin cîte două
25.2.5. Patrulater complet
puncte fundamentale vorfi intersectate de plane,
de exemplu dreapta EoE1 va fi intersectată de
planele duse prin punctele E 2 , Ea, E şi respectiv E 2 , Ea, P în punctele E 01 şi P 01 respectiv.
Punctul P este punctul de intersecţie a trei plane: cel <.:are trece prin punctele E 2 , Ea , P 01 ,
cel c~re trece prin Ea, E 4 , P 12 şi cel care trece prin E 4 , E 0 , P 23 .
In spaţii de dimensiuni mai mari (n > 3) dreptele EoE 1 , E 1E 2 vor fi intersectate de
hiperplane în n puncte.

Patrulater complet. Un patrulater se numeşte complet deoarece spre deosebire de geometrie

plană se va ţine s~ama de toate punctele de intersecţie ale celor patru laţuri şi diago-
nalelor sale. El este determinat de patru drepte punctate p1 , p2 , Pa· p4 care se intersectează într-un
punct al planului cel mult cîte două deodată . Deci vol!l avea c: = 6 puncte de intersecţie
care vor fi vîrfurile P 1 , P 2, P 3 , P 4 , P 5 , P 6 (fig. 25.2 .5). Intre cele şase vîrfuri există. q = 15
drepte de legătură. Pe fiecare latură se găsesc trei vîrfuri, deci fiecărei laturi îi corespund
trei drepte de legătură, deci celor patru laturi le vor corespunde 12 drepte. Celelalte trei sînt
diagonalele d 1 , d 2 , da· Pe diagonale se află numai cîte două vîrfuri. Diagonalele se inter-
sectează două cîte două în punctele D 1 , D 2 , D 3 •

Fiecare latură a triunghiului D 1Dz!Ja format de diagonale, numit triunghi diagonal, este
impărţită armonie de virfurile patrulaterului complet care s~ află pe ea.

Pentru demonstrare analizăm triunghiul P 1 P 2 P 3 . Pe laturile sale se găsesc punctele

D 2, D 3 , P 4 , P 5 . Fiecare împarte latura respectivă intr-un raport dat: A3 = P 1 D 2: D 2P 2•
A; = P 1 D 3 : D 3 P 2, A1 = P 2P 4 : P 4 P 3 şi A2 = PaP5 : P 5 P 1 . Conform teoremei lui Ceva avem
A3 A1 A2 = + l deoarece secantele prin virfurile triunghiului se intersectează în punctul P 6 •
Conform teoremei lui Menelaos A~A1 A 2 = - 1 deoarece dreapta d 2 intersectează laturile tri-
unghiului P 1 P 2 Pa în punctele Da, P 4 , P 5 . Prin împărţirea lui A3 la ).; obţinem A3 : A; =
= (PtP2D2Ds) = - l.
Dacă privim punctul P 3 ca suportul unui fascicul de raze care este intersectat de drep-
tele d1 îşi d 2 , obţinem (P1 P 2D 2D 3 ) = (P5 P 4 D 1 D 3 ) = - 1; acelaşi lucru este valabil pentru
punctul P! şi dreptele d2 şi d 3 care dau (P5 P 4 D 1 D 3 } = {P3 P 6 D 1 D 2) = - l.

Cu ajutorul unui patrulater complet putem construi un punct conjugat armonie numai cu
ajutorul unei rigle fără ajutorul compasului sau al paralelelor.

Într-adevăr , fie P 1 P 2 segmentul dat şi Da un punct care-I împarte într-un raport dat. Două
drepte p1 şi p2 duse prin punctele P 2 şi P 1 se intersectează în punctul P 3 • O dreaptă d 2 dusă prin
D 3 intersectează dreptele p1 şi p2 în punctele P 4 , respectiv P 5 . Dreptele duse prin P 1 , P 4 (p 4 )
şi P 2 , P 5 (p 5) se intersectează in P 6 . Dreapta care uneşte P 3 cu P 8 intersectează segmentul
dat în punctul căutat D 2 •
Geometrie proiectivă 69.5

Biraportul dreptelor şi planelor. Invarianţa biraportului a patru puncte ale unei punctuale
faţă de proiecţia dintr-un centru S ne indică faptul că biraportul este unic determinat de
dreptele SP1 , SP2 , SP3 , SP, ale fasciculului de raze ce trece prin S.
În mod asemănător se poate arăta că patru plane ale unui fascicul de plane intersectează
o dreaptă, care nu trece prin dreapta suport, în patru puncte al căror raport armonie (hira-
port) este independent de poziţia dreptei. Cu ajutorul unui sistem de coordonate bine ales
se poate obţine ca şi în cazul unei punctuale o expresie analitică pentru biraportul a patru
plane ale ttnui fascicul de plane.

25.3. Aplicaţii proiective (proiectivitate)

În geometria descriptivă a fost prezentată proiecţia centrală. Punctele un~i plan original
sînt proiectate pe un plan imagine astfel încît raportul anarmonic se menţine. In cazul proiec-
ţiei centrale corespondenţa . bijectivă nu se poate realiza întotdeauna, în special în
cazul în care corpurile sînt reprezentate pe planşe de desen. Este bine cunoscută încercarea
nereuşită de a construi corpul reprezentat în tabloul "Melancolie" a lui Durer în mărime natu-
rală. Toate punctele situate pe aceeaşi rază de proiecţie au aceeaşi imagine. Cu ajutorul po-
ziţiei unui punct de pe planşa de desen şi al centrului de proiecţie din spaţiu nu poate fi
stabilită poziţia punctului original din spaţiu. Şi în cazul proiecţiei unei drepte punctate care
se află în poziţie oblică avem în cazul proiecţiei centrale greutăţi pe care reuşim să le înde-
părtăm în geometria proiecţivă care interpretează aplicaţiile proiective (proiectivitate) ca un lanţ
de perspectivităţi cu diferite centre de proiecţie. De exemplu, fie g 1 şi g2 două drepte, iar s dreapta
de intersecţie a două plane E 1 şi E 2 care conţin unul pe g 1 , celălalt pe g2 , astfel încît proiecţia
lui g1 pe s şi a lui s pe g2 sînt proiectivităţi care menţin constant biraportul iar corespon-
denţa de la originalul g1 la proiecţia g2 este biunivocă. Dacă printr-o proiectivitate U o
formă fundamentală g trece într-o formă fundamentală g1 şi aceasta printr-o altă proiectivi-
tate B trece în g2 , atunci există o aplicaţie bijectivă dintre formele fundamentale g şi g2
iar valoarea biraportului (raportului anarmonic) pentru elementele care se suprapun
prin proiectivităţile Uşi B este acelaşi. Această proiectivitate se notează prin produsul BU.
Din aceleaşi motive şi aplicaţiile reciproce U- 1 şi respectiv B- 1 care transformă pe
g 1 în g şi respectiv pe g 2 în g1 sînt proiective. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru aplicaţia identică a unei forme fundamentale pe ea însăşi. Pentru a nu îngreuna cer-
cetările în geometria proiectivă prin astfel de lanţuri, vom analiza de multe ori aplicaţiile
identice.

Obiectul geometriei proiective este studiul figurilor şi proprietiţilor care rămîn invariante
faţă de o aplicaţie proiectivă.

Coliniaţii. Aplicaţiile
proiective ale unui plan punctat sau ale unui spaţiu proiectiv pe el
însuşi se numesc coliniaţii deoarece punctele coliniare, adică punctele care se află pe o dreaptă
trec tot în puncte coliniare. Cea mai importantă teoremă despre aplicaţiile proiective este:

O coliniaţie intr-un plan este unic determinată dacă la patru puncte, dintre care trei nu sînt
coliniare deodată, corespund patru puncte imagine care se bucură de aceeaşi proprietate.

Coliniaţiile
planului proiectiv formează un grup deoarece produsul a două coliniaţii, apli-
caţia identică şi cea inversă sînt tot coliniaţii. Subgrupuri ale coliniaţiilor (omografiilor) sînt
omologiile, corespondentele afine sau afinităţile , similitudinile şi congruenţele. Coliniaţiile
(omografiile) determină o proiectivitate între formele de primă speţă corespondente. De aceea,
grupul omografiilor se numeşte şi grupul proiectiv al spaţiului.
Omologiile sînt omografiile avînd proprietatea de a avea o dreaptă de puncte unite, numită
axa omologiei a şi un fascicul de drepte unite cu centrul numit centrul omologiei F . Punc-
tele unite sînt punctele care corespund propriilor lor omoloage. Omologia este separată dacă
centrul aparţine axei (fig. 2.5.3.1). Dacă axa de omologie coincide cu dreapta de la infinit
şi omologia nu este specială, corespondenţa se numeşte omotetie (fig. 2.5.3.2). Omografia în
696 Matematici superioare

care dreptele de la infinit se corespund se nu-

meşte corespondenţă afină sau afinitate. Dacă
introducem şi noţiunea de ortogonalitate, atunci

25.3.1. Proiecţia unui paralelogram prin coli- 25.3.2. Coliniatia centrală cu axa reală a si
niaţie centrală centru impropriu Z este o transformare afin.ă
(afinitate)

subgrupul afinităţilor care conservă unghiurile (transformă două drepte perpendiculare tot
in drepte perpendiculare) sînt similitudinile (fig. 25.3.3).
Din grupul similitudinilor putem extrage un subgrup pentru care lungimile se conservă.
Acestea si_nt congruenfele (fig. 25.3.4).

Teoreme referitoare Ia proiectivitate.

Multe teoreme ale planimetriei pot fi privite
drept cazuri particulare ale teoremelor din

25.3.3. Coliniaţia centrală cu axa improprie 25.3.4. Imaginea în oglindă- coliniaţie cu axa
şi centru real este o similitudine reală şi centru Z impropriu

geometria proiectivă . Două perechi de drepte paralele q1 , q2 şi q3 , q4 (fig. 25.3.5) formează

un paralelogram Q3Q4Q6Q5 iar diagonalele sale e3 şi e2 se taie în părţi egale. Punctul E 1
împarte segmentele Q3Q6 şi Q4Q5 în raporturile egale cu A. = + l. Punctele improprii ale
diagonalelor le împart în raportul A.' = - 1. Deci

Dacă considerăm toate dreptele ca drepte punctate (punctuale) , atunci E 2 şi E 3 se află pe

dreapta improprie a planului şi laturile q1 şi q3 ca şi q2 şi q4 se intersectează pe această
dreaptă in punctele Q2 şi respectiv Q1 . Printr-o proiectivitate (Qi-+ Pi, qi-+ Pi· Ei-+ Di.
ei-+ di} dreptei improprii Q1 E 2Q2 E 3 îi corespunde dreapta P 1D 2 P 2D 3 şi paralelogramului un
patrulater complet. Teorema din planimetrie că diagonalele ~tnui paralelogram se taie în părţi
egale este astfel un caz particular al teoremei geometriei proiective, că !ntr-un patrulater complet
Geometrie proiectivă 697

pe fiecare diagonală două vîrfuri ~i punctele de inter-

secţie ale celorlalte diagonale cu ea formează un bira.port
armonie.

Teorema lui Desargues. Dacă într-un plan avem

două triunghiuri astfel încît dreptele care unesc
vîrfurile omoaloge se întîlnesc în acelaşi punct, atunci
laturile corespunzătoare se întîlnesc in puncte situate
pe o dreaptă.

Această teoremă e numeşte teorema triunghiu-

rilor omoloage. În figura 25.3.6 dreptele A 1 A 2 ,
B 1 B 2 şi C1 C 2 se întîlnesc in ac laşi punct S iar
punctele de intersecţie A (a lui C 1 B 1 cu C 2 B 2 ), B
(a lui A 1 C1 cu A 2 C2 ) şi C(a lui B 1 A 1 cu B 2 A 2 ) e
află pe dreapta s. Deoarece ne ocupăm numai de
25.3.5. Paraleloaramul cu diagonalele
puncte de intersecţie şi de poziţia unor puncte pe o
sale - caz special de patru later complet
dreaptă , deci numai de incidenţe, putem spune că este
vorba de o teoremă a geometriei proiective.
1. Demonstraţia în cazul unei poziţii particulare. Prin cele două puncte de inter ecţie A şi B
se poate duce întotdeauna o dreaptă A B . Dacă alegem o proiectivitate a tfel încît această
dreaptă are ca imagine dreapta improprie, a t unci proiecţiile laturilor C~B~ şi C~B~ ale

2 5.3.6. Teorema lui Desargues

triunghiurilor sint paralele. La fel arem şi C~A~JJC;A~. Deci şi A~B~ şi A~R~ t rebuie
să fie paralele şi se vor intersecta pe dreapta improprie A' B' in punctul C'. Din apl icaţia
proiectivă inversă U - 1 reiese că şi punctul de intersecţie C al dreptelor A 1 B 1 şi A 2 B 2 se
află pe dreapta A B .

2. Proiecţia unei figuri dtin spaţiu. Presupunem că S este virful unui triedru ale cărui muchii
sint SA 1 A 2 , SB 1 B 2 şi SC1 C 2 • Intersecţiile acestui triedru cu două plane care trec prin AB sint
triunghiurile A 1 B 1 C1 şi A 2 R 2 C2 . Este clar că şi A 1 B 1 şi A 2 B 2 se intersectează pe AB. Dacă
proiectăm această figură în plan, relaţiile de incidenţă nu se modifică . Pe de al tă par te
recunoaştem că orice figură plană din teorema lui Desargues apare ca o proiecţie a unei figu ri
din spaţiu descrisă mai sus (fig. 25.3.6) .

Con strucţ ii proiective ale conicelor. Două puncte SI şi s2 de pe un cerc înt suporturi
ale cîte unui fascicul de raze ale cărui raze au fost puse în corespondenţă astfel incit raza
originală şi raza imagine se intersectează in acelaşi punct al cercului, de exemplu S 1 A 1 ~ S 2 A 1 ,
S 1 A 2 ~ S 2 A 2 • Conform proprietăţilor unghiurilor de pe cerc, unghiurile care corespund la
arce egale sint egale; de ex. (S 1A 1 , S 1 A 2 ) = (S2 A 1 , S 2 A 2 ) =a:, deoarece le corespunde acelaşi
arc de cerc A";A2 • Datorită faptului că unghiul format de tangenta intr-un
punct şi o coardă
(fig. 25.3. 7) care trece prin acel punct este egal cu jumătatea arcului su bîntins de coardă,
rămîne valabilă egalitatea unghiurilor şi în cazul cind razei sl -+ s2 ii corespunde ca imagine
tangenta in s2 la cerc şi cînd razei s2- 1 ii corespunde ca imagine tangenta in sl la
698 Matematici superioare

cerc. Razele 5 1 -+ 5 2 şi 2 -+ 5 1 nu sînt în core pondenţă, fasciculele de raze 1w sînt in per-

s pec tivă.
Datorită egalităţii unghiurilor, aplicaţia celor două fasciculc nu este numai o proiectivi-
tate i chiar o congruenfd , J:>rintr-o transformare proiccti ·1 ă a intregii figuri, congruenţele fasci-

25.3.7. Constru ctia unui cerc cu ajut o rul

unui fascicul de' raze congru e nt

25.3 . . Construcţia unei elipse cu ajutorul

cicul de drepte proiectiv

cuielor nu mai rămîn valabil ci numai legătura lor proiectivă. Dacă proiec tăm cercul şi cele
două fascicule de raze dintr-un pun t exterior planului cercului Z pe un alt plan, cercul se va
transforma într-o elipsă pe ale cărei frontiere se vor intersecta razele corespondente. Fiecare
conică se poate construi punctiform ca totalitatea punctelor de intersecţie a razelor corespon-
dente din cele două. fascicule de raze care sînt legate printr-o proiectivitatc, nu printr-o per-
pectivitate.
in figura 2).3.R are loc coresp ond enţa proiectivă dintre fasciculele 5 1 şi 5 2 peste punc-
tualele g 1 şi g2 şi anume fasciculul din 1 este perspectiv pe punctuala g1 iar fasciculul din 5 2
este per pectiv pe punctuala g2 • Punctuala g 1 este reprezentată pe g2 printr-un fascicul pa-
ralel. Compunerea acestor aplicaţii ne dă o
aplicaţie proiectivă. a fasciculului 5 1 pe 5 2 •
Punctele de intersecţie ale dreptelor core-
spondente sînt punctele elipsei .
Dacă vrem să construim o conică din
cinci puncte date 5 , T , U, V, W procedăm
in felul următor: alegem două puncte 5 şi T
drept suporturi ale celor două fascicule de
raze că rora aparţin razele 5U, 5V, 5W, re-
spectiv TU, TV, TW. Cîte două puncte din
cele trei puncte U, V, W determină una din
punctualele g1 şi g2 care sînt proiectate una
pe alta cu ajutorul centrului de perspectivi-
tate z. Fie punctualele (UV) = g 1 şi (VW) =
= g2 • Atunci 5U şi TW se intersectează în
punctul Z. Razei 5X2 îi corespunde raza
TX1 deoarece dreapta care trece prin x2 şi
Z intersectează punctuala g 1 în X 1 • Ambele
drepte se intersectează în punctul X al
conicei; în cazul reprezentării grafice a hi -
25.3.9. Conică determinată de cinci puncte perbolei vezi fig. 25.3.9.
Geometrie proiectivă 699

Şi cu ajutorul dreptelor punctate

proiective se pot construi conice.
Fiind dată o omografie între două
punctuale, dreptele comune perechilor
de puncte corespunzătoare în omografie
formează o conică, dacă p~mctualele
nu sînt perspective.
Dreapta punctată g 1 se proiec-
tează perspectiv cu ajutorul unui
fascicul paralel de raze pe punctuala
p iar p prin alt fascicul paralel de
raze va trece în g2 • Cele două per-
spectivităţi formează o proiectivitate
din g 1 pe g 2 • Dreptele comune pere-
chilor de puncte corespunzătoare în
omografie formează înfăşurătoarele
(tangentele) unei parabole (fig.25 . .1.10).

In spaţiu,
punctuale dreptele legătură două ~~:;==~==~~~~~~~~~=;;~~~-
de în poziţieaoblică
care se află
şi sînt în corespondenţă printr-o --..~.....--
omografie şi nu printr-o perspecti-
vitate formează generatoarele supra-
feţei riglate. Punctele care se află pe
ele formează o suprafaţă riglată (vezi
cap. 24).

25.3.10. Construcţia unei parabole cu ajutorul punc-

Dualitate. P.rin adăugarea ele-
tualelor proiecti ve
mentelor improprii elementelor geo-
metriei euclidiene ia naştere o
simetrie între teoremele ·de bază asupra punctelor, dreptelor şi planelor. De exemplu in
planul proiectiv:

Două puncte diferite se află pe o Do z.tă drepte diferite trec printr-tm punct,
dreaptă.

În spaţiul proiectiv:
Două puncte diferite se află pe o Două plaHe difeYite t rec printr-o dreaptd.
dreaptă.

Un pu-nct şi o dreaptă care nu trece pri11 Un plan şi o dreapttl care nu se află conţi­
el dete,·mină 1m plan . nută în el determină un ptmct.

Formarea simetrică a acestor teoreme ne arată că ele derivă nna din alta în cazul pla-
nului proiectiv, schimbînd noţiunea de punct cu noţiunea de dreaptă şi noţiunea de "se află
pe" cu "trece prin".

Figuri duale

În plan in spaţiu

pune- fascicul pune- fascicul plan stea de

tuală de drepte tuală de plane punctat plane

suport dreaptă punct dreaptă dreaptă plan punct

În spaţiul proiectiv noţiunea de ptmci se înlocuieşte cu cea de plan , .. se află în" cu "a trece
prin" iar noţiunea de dreaptă se menţine. Pentru ,.a se afla fn" şi ,.trece prin" se poate folosi
şi termenul de incidenţă. Multe teoreme ale geometriei şi mai ales cele ale geometriei proiec-
tive sînt teoreme referitoare la relaţiile de incidenţă. Figurile geometrice care corespund
prin aceastc.\ simetrie se numesc duale.
700 Matematici su perioare

Conform principiului dualităţii in plan şi în spaţiu teoremele referitoare la incidenţă rlmln

valabile cind înlocuim noţiunile care intervin in ele prin dualele lor.
Un exemplu de două teoreme du ale sînt teorema
lui Pascal şi teorema lui Brianchon (fig. 25.3.11).
Teorema lui PascaL Intr-un hexagon simplu,
1: inscris intr-o conică, punctele diagonale sint co-
7 liniare. Punctele diagonale ale unui hexagon simplu
sint intersecţiile celor trei perechi de laturi opuse.

Teorema lui Brianchon. Intr-un hexagon sim-

plu, circumscris unei conice, diagonalele sint con-
curente. Printr-o proiectivitate putem obţine dintr-o
conică un cerc.

25.3. 11. Teorema lui Pascal şi teorema lu i Cu ajutorul teoremelor referitoare la cerc şi al
Brianchon teoremelor de la sfîrşitul acestui paragraf despre
polară putem demonstra aceste teoreme.
in triunghiul D 1 D 2 D 3 dreptele S 1 S 2 , S 3 S 4 şi S~ S 11 sînt secante. Există astfel următoarele
rapoarte (fig. 25.3. 12):

Conform teoremei lui Menelaos:

A.~A.;A.; = A.iA.;A.3 = A.~"A.;"A.;'' = - 1,
deci şi

A.~A.;A.;A.~A.;A.;A.~ '' )..~''A.';' = - '·

Conform expresiei puterii punctului
faţă de un cerc

D1S 1 • D 1S 6 = D 1 S 2 • D 1S 3 ,
D 2S 6 • D 2S 1 = D 2S 4 • D 2S 5 ,
T eorema lui Pascal D 3S 5 • D 3S4 = D 3S 3 • D 3S 2 ,

produsul acesta se simplifică şi av em

A.~A.iA.3" = - 1. Folosind reciproca teore-
mei lui Menelaos, dreapta care trece prin
punctele P 1 , P 2 şi P 3 este o transver-
sală a triunghiului D 1 D 2 D 3 • Dacă hexa-
gonul T 1 T 2 T 3 T 4 T 5 T 6 circumscris cer-
cului este tangent la cerc în punctele
S 1 , S 2 , S 3 , S 4 • S,;. 5 6 care sînt vîrfurile
unui hexagon în scris în cerc, atunci virfu-
rile T i sînt polii laturilor t i, de exe mplu

25.3 . 13. T eo rema lui Brianchon aplicat ă

unui ce rc
Geometrie proiectivă 701

t 1 este polara core punzătoare lui T 1 şi t4 este polara corespunzătoare lui T 4 (fig. 25.3 . 13) .
Punctu l de inter ecţie P 1 al polarelor t 1 şi t4 este polul dreptei T 1 T 4 = p 1 . La fel P 2 este
polu l lui P2 = T2 T~ şi P 3 polul lui p3 = T 3 T 6 . Deoarece conform teoremei lui Pascal polii
P 1 , P 2 şi P 3 se află pe o dreaptă, polarele p1 , p2 şi p3 se intersectează într-un punct B . Acest
punct B este polul dreptei b.
În teorema lui Pascal conica e te privită ca o mulţime de puncte. Ea reprezintă tota-
litatea punctelor de intersecţie a razelor coresp~nzătoare a două fascicule de drepte între care
există o proiectivitate dar nu o perspectivitate. In teorema duală a lui Brianchon conica repre-
zintă totalitatea dreptelor comune perechilor de puncte corespunzătoare în omografia între două
punctuale, deci nu în perspectivitate. Celor şase vîrfuri ale he:xagonului lui Pascal le corespund
şa e laturi tangente in he ;ragon~tllui Bricvnchon, celor trei puncte de interse cţie P 1 , P 2 , P 3 , care înt
tltiagonale, le corespund diagonalele p 1 , p 2 , p 3 care unesc vîrjwrile opuse iar dreptei lui Pascal
(P1 P 2 P 3) = b ii corespunde punctul lui Brianchon (Pxp 2p3 ) = B.

Corelaţ ii. Prin coliniaţii în plan proiecţiile unor puncte, respectiv drepte înt puncte ŞI
respectiv drepte. Cu ajutorul dualităţii domeniul proiectivităţilor se extinde astfel: în planul
proiectiv punctele trec în drepte şi invers, iar în spaţiul proiectiv punctele trec în plane şi
invers . În cazul unei aplicaţii bijective şi în cazul cînd biraportul rămîne constant, ele-
mentele originale armonice se transformă în elemente imagine duale armonice. Această
transformare este o corelatie .

25.3.14. Polaritate
în unghi drept

Corelaţia polară. n caz p3.rticular de corelaţie este corelaţ1· a polară (fig. 25 .3. 14)
prin care într-un plan E fiecărui punct Pi socotit drept pol îi corespunde în mod univoc
o dreaptă pi, polară şi numai una. l. nim de exemplu punctul Pi cu un punct Z exterior planului
E şi construim în Z un plan ~i perpendicular pe dreapta PiZ care intersectează pe E în Pi·
Dacă. mai multe puncte Pi (i = 1, 2, 3) se află pe o dreaptă q, atunci toate dreptele PiZ
aparţin planului !l care este perpendicular pe planele ~i· Dreapta perpendiculară s ridicată în
punctul Z pe planul {l aparţine tuturor planelor ~i• iar punctul Q În Care S intersecteaz~L pe
E aparţine tuturor polarelor Pi· Punctuala Pi care are suportul q se proiectează în fasci-
culul de drepte Pi cn suportul Q. După cum reiese, corespondenţa este o proiectivitate , deci
(P1 P 2 P 3 P 4 ) = (p 1 p 2 p 3 p 4 ). Conform acestei construcţii este posibil ca polul să se afle pe polară.
Corela(ia polară cu elemente autoconjugate. Unele corelaţii polare plane sînt caracterizate
prin faptul că există poli care se află pe polarele lor . Aceste elemente se numesc autoconjugate.
Şi aceste corelaţii polare se pot explica intuitiv cu ajutorul unui suport Z al unei stele de
 702 Matematici superioare

plane care este exterior plan__ului. Suportul Z este vîrful unui con circular a cărui intersecţie
cu planul E este o conică. In figura 25.3. 15, această conică este o elipsă. Dacă P este un
punct al planului E, atunci dreapta m = PZ şi axa a a conului determină un plan H care
z intersectează conul după genera-
toarele s 1 şi s2 şi planul E după
dreapta g. Generatoarele s1 şi s 2
au punctele s, şi s2 comune cu
conica. Un plan B, perpendicular
pe H şi care trece prin suportul
Z, intersectează pe H după dreapta
n şi pe E după polara p a punc-
tului P în cazul cînd razele m,
11, s1 şi s2 sînt armonice, deci cînd
avem (mns 1 s2 ) = - 1 = (PQS 1 S 2 ).
unde Q este punctul de intersec-
ţie a polarei p cu dreapta g.
Conform construcţiei core punză­
toare, putem determina polara q
a polului Q. Dacă p trece prin
25.3.15. Corelaţie cu elemente autoconjugate centrul M al elipsei, atunci M
este polul dreptei improprii. Deci
planul B perpendicular pe planul 11 e te paralel cu planul E. Odată cu P se apropie
de conică şi punctul Q, iar planul B devine plan tangent la con, deci punctele 5 1 şi S 2 au
drept polare tangentele care trec prin ele.
Locul punctelor di.n plan sau din spaţiu, autoconjugate în raport cu o corelaţie polară plană
sau din spaţiu, este o conică sau o suprafaţă de ordinul doi. Totalitatea acestor puncte se nu-
meşte curbă fundamentală sau respectiv suprafaţă fundamentală.

Corelaţia polară care are drept curbă fundamentală o conică . Deoarece fiecare conică poate
fi socotită
o aplicaţie proiecti·vă a unui cerc, este suficient să analizăm polaritatea pe cerc
şi apoi să dăm exemple pe conice, referindu-ne la rezultate obţinute anterior.
Fie pe un plan o conică şi un punct P. Desemnăm punctul P drept pol şi-1 socotim mai
întîi exterior conicei; atunci secanta dusă prin pol det er mină pe conică un punct Q. care
împreună cu polul imparte coarda într-un raport armonie.

Polara p a polului P este locul geometric al tuturor puHctelor Q conjugate armonie cu P îu

raport ott conica.
In cazul unui cerc cu centrul NI, polara pa unui punct P poate fi construită cu ajutorul
unui patru/ater complet. Fie d1 şi d 2 două secante care intersectează cercul după diametru!
P 1 P 2 şi coarda P4 P~. Punctul de intersecţie Pa al dreptelor ce trec prin P 1 şi P 4 şi respec-
tiv prin P 2 şi P;, şi punctul de intersecţie P 6 al dreptelor ce trec prin P 1 şi P 4 , respectiv
prin, P 2 şi P., determină polara p = da. care este diagonala patrulaterului complet. Ea inter-
sectează celelalte două diagonale d 1 şi d 2 în punctele Q2 şi Q1 conjugate armonie (fig. 25.3.16)
· cu P. Notaţiile punctelor în figura 25.3. 16 sînt aceleaşi şi in cazul in care P este exterior
cercului; dacă notăm Q1 = D 1 , Q2 = D 2 şi R. = Da. atunci se obţine această figură pentru
patrulaterul complet.
Construcţia se poate folosi şi în cazu l în care alegem două secante oarecare d 1 şi d 2 • Sub
această formă ea poate fi făcută in cazu l unei conice oarecare.
În figura 25.3. 17 este reprezentată, folosind aceleaşi notaţii, construcţia polarei p a unui
punct P exte rior elipsei.
În cen polara p este perpendiculară pe diametru[ P 1 P 2 al cerculu1:.
Conform teoremei lui Thales într-un triunghi P 1 P 2 P 3 dreptele P 1 P 2 şi P 2 P 5 sînt înălţimi
şi, deoarece dreapta P: 1Q2 se intersectează cu aceste drepte in punctul P 6 • ea trebuie să fie
tot înălţime.
Dacă polul Peste exterio r cercului (fig. 25.3.16). atunci fiecărui punct Q; al coardei B 1 8 2
determinate în ct>rc de polara p îi putem construi patara co respunzătoare q;. ~fiecare din
aceste puncte Qi se intersectează două coarde , de exemplu în Q1 coardele P 4 P 5 şi B 1 B 2 .
Armonicul punctului Qi în raport cu punctele extreme ale coardelor este in primul caz
polul P iar in cel de-al doilea punctul Qj pentru care este valabilă relaţia (B 1 B 2QiQi) = - l.
Geometrie proiectivă 703

25.3. 16. Polul P şi polara p ale unui cerc

Polarcle qi ale punctelor Qi sînt drepte care trec prin polul P şi prin Qi. Dacă punctul Qi
se apropie de B 1 , atunci şi Qi se apropie d e B 1 . D eoarece punctele d e intersecţie ale secantei
duse din pol prin Qi se apropie de asemenea d e B 1 ; în cazul limită polara punctului B 1 es t e
tangenta t i la cerc.
Pentru toate pu.nctele Qi interioare unui cerc
care se află pe polară, polarele qi formează un
fascicul de raze care are drept suport polul P
al polarei p, iar razele se află în spaţiullimit~t
de tangentele t 1 ş·i t 2 care nu conţine cercul. In
spaţi·ul limitat de aceste tangente care cmcţine
cercul, se află polarele qi care corespund, polilor
Qi exteriori coardei B 1 B 2 •
Aceste corespondenţ e sînt proiective şi deci
sînt valabi le pent ru orice coni că şi ne dau posi-
bilitatea să construim tangentele la u n cerc duse
dintr-un punct exterior ; punctele de contact B 1 şi
B 2 sînt punctele d e inte rsecţie a polarelor p cu
conica. Vîrful S al unei parabole împarte axa
dintre focarul F şi directoarea (L 0 ) în două părţi
egale. Aceste trei puncte împreună cu punctul
impropriu U al axei parabolei form ează un ra-
port armonie (L 0 FSU) = - · 1.
Directoarea unei parabole este polara foca-
rului F al parabolei.
În cazul elipsei (vezi cap. 13 .5, ,.Excentricita- 25.3. 17. Polul P şi polara p al e unei elipse
te numerică"), avem L 2 5 2 : S 2 F 2 = L 2 5 1 : 1 F 2 d e-
oarece (a - e): (a - e) = !: : l şi (~ + a) :(a + e) = ~ (a+ e) : (a + e) = !: : 1. T>eci ţi-
!:
e
- - e -- e e e
nind seama d e semn (S 1 F 2 _ = - F 2 S 1 ). o b ţin e m (T.2 F 2 S 25 1) = - 1, adi că directoarea l 2 a elipsei
este polara focarului F 2 . 1n ace laşi mod se d e mon s trea z ă şi pentru hipe rbo lă .
Fiecare directoare a u-nei conice este polara foca.rului . învecinat.
Polul fiecărei drepte care trece prin fo carul unei conice se afl ă pe directoarea în vec inată ,
deci putem enunţa următoarea teoremft :
Tcmgentele d-use prin ext-remităţile fiecărei coarde care trece printr-un focar al conicei se
intersectează pe directoarea vecină foca.rului.
704 Matematici superioare

26. Geometrie diferenţială. Corpuri convexe.

Geometrie integrală

26. l. Geometrie diferenţial ă .. . . . . 704 Programul Erlangen a lui Felix

Teoria curbelor în spaţiul eucli- Klein ... . . . ... . . . ... . ..... . 716
diatn .. ...... .. ... . . . . .. .. . 704 Geometrie riemanniană 716
Teoria suprafeţelor în spaţiul 26.2. Corpuri convexe ... .. . . . ... . 718
euclidian . . .. . .. .. . ....... . 708 26.3. Geometrie integrală . .. . .. . .. . 719

26.1. Geometrie diferenţială

În geometria diferenţială, în studiul figurilor geometrice, folosim noţiunile şi metodele

analizei matematice, în special ale calculului diferenţia! şi ale teoriei ecuaţiilor diferenţial e .
Ca şi în geometria anal itică, spaţiille sat! V a?' ietăţile geometrice care stau la baza geometriei dife-
renţiale trebuie raportate la coordonate. In aceste spaţii sînt înglobate şi alte entităţi geometrice,
ca de exemplu curbe sau suprafeţe curbe care sînt caracterizate de ecuaţii diferenţiale sau
funcţii derivabile de un număr suficient de ori. Pentru a putea înţelege unele părţi mai
grele ale geometriei diferenţiale, trebuie să avem cunoştinţe temeinice de calcul tensorial,
topologie etc.

Teoria curbelor in spaţiul euclidian

Defini ţ ia unei curbe . Fie ei (i = 1, 2, J) trei versori normali ai unui spaţiu euclidian E 3 şi
fie Xi (i = 1, 2, J) coordonatele carteziene relative la acest triedru. Prin reprezentare parametrică
a u,nei curbe înţelegem indicarea coordonatelor xi ale pu nctelor curbei ca funcţii xi =
=li (t) (i = 1, 2, 3) de un parametru t real care variază într-u n interval [a, b]. Aceste tre i
ecuaţii se pot scrie ca o ecuaţie vectorială

3
x = x (t) = ~ li (t) ei.
i= 1

Funcţiile fi(t) sînt derivabile de un număr suficient de ori şi continue; în general, este
suficientă existenţa şi continuitatea
derivatelor pînă la ordinul trei. Cwrba reprezintă o mu l ţime
dependentă de puncte C, astfel încît fiecare punct P din C să aibă o yecinătate U astfel ca
punctele lui C care se află în U să reprezinte un arc de curbă . Parametrul unui arc de curbă
poate Ii ales cum vrem: dacă t este un parametru, obţinem printr-o transform2-re parametrică
t' = cp(t) un alt parametru t', Funcţia cp(t) este o funcţie derivabilă care are~ nenulă.
dt
Ne vom referi numai la proprietăţile geometrice care sînt independente de alegerea parametru -
lui t. Se poate a leae sistemul de coordonate în spaţiul euclidian tridimensional E 3 şi parametrul t
pe curba C, astfel încît funcţiile pe care le vom reprezenta să fie cit mai simple şi calculele la fel.
O curbă poate fi reprezentată şi implicit prin două ecuaţii independente de forma

deci geometric ea reprezintă intersecţia a două suprafeţe g = O şi h = O. Una din cele mai
simple cu rbe din spaţiu, elicea circulară, se reprezintă sub forma x (t) = a(e1 cos t + e 2 sint) +
+ bte3 . Mişcarea unui şurub reprezintă o elice circulară, unde 2a este diametru! şi 27tb pasul
şuru bului (fig. 26. 1. 1).

Tangente . Dacă prin două puncte P L şi P 2 a le unei curbe C ducem o secantă şi punctele P L
şi P 2 le facem să tindă către un punct P 0 al lui C care are vectoru l de poziţie x0 = x (t 0), atunci
Geometrie diferenţială. Corpuri convexe. Geometrie integrală 705

limita către
care tinde secanta va fi tangenta în P 0 la C.
Existenţa tangentei în ipotezele făcute este asigurată de
faptul că P 0 este un punct regulat, adică cel putin una din
df (t '
derivatele~ este diferită de zero. Scris vectorial, acest
dt
fapt arată în felul următor:
. dx(to) ~ dfi{to)
Xo = - - = LJ ei - - =F O.
dt i=1 dt

26.1. 1. Elice circulară 26.1.2. Planul normal N în punctul P 0

Punctele care nn sînt regulate se numesc sinxulare, iar proprietăţile lor trebuie discutate separat.
x
In punctul regulat P 0 , 0 este vectorul director al tangentei în punctul P 0 • Pentru ·.rectorul
de poziţie y al punctelor tangentei obţinem
prin introducerea parametrului "t' ( - oo < "t' < rx) Ecuaţia tangentei y = Xo Xo"t' +
următoarea ecuaţie:
Planul perpendicular în P 0 pe tangente se nume~te plan normal al lui C în P 0 (fig. 26.1.2).
Dacă z este vectorul de poziţie al unui punct al său, notind produsul scalar al vectorilor a
şi b prin a· b, obţinem pentru planul
normal următoarea ecuaţie: Ecuaţia planului normal :i0 • (z - x 0 ) =O

Planuri osculatoare la curbă. Presupunem că curba C nu este o dreaptă. Deci în general

trei puncte Pp P 2 , P 3 oarecare ale curbei nu se află pe o dreaptă. Ele vor defini un plan.
Dacă facem ca punctele să tindă spre acelaşi punct P 0 de pe C, atunci planul va tinde către o
poziţie limită numită plan osculator T , la curba C, în punctul P 0 (fig. 26.1. ")).
Planul osculator există dacă primele două derivate ale vectorului de poziţie x(t) pentru
· · . · d . . .. d .. d 2x(to) ~ d 2 (t0) . b
t = t 0 smt hmar mdependente, ec1 x 0 • x0 =F 0 un e x 0 = - - - = LJ ei - - - ; pnn a x
dt2 i=1 dt2
am notat produsul vecto1'ial dintre a şi b. Dacă notăm cu z vectorul de poziţie al unui pun'ct
al planului osculator 1' iar cu (a, b, c) produsul mixt al vectorilor a, b şi c, adic;l (a, b, c) =
(a· b) · c, ecuaţia planului osculator T va fi:

Ecuaţia planului osculator (x0 X xo) · (z - Xo) = O sau pi:0 , io, z - Xo) = O
Curba are un punct de contact de ordinul întîi cu tangentele, dacă la o alegere convenabilă a para-
metrului derivatele de ordinul întîi ale curbei şi ale tangentei coincid în punctul de contact. Planul
osculator poate fi definit ca un plan care are cu curba în punctul P 0 un punct de contact de
o1'dinul doi, adică primele dcuă derivate :ic0 , x0 trebuie să rămînă în acest plan. În cazul
in care io X x0 '# O planul osculator este unic determinat. Planul perpendicular pe planul
normal şi pe planul osculator se numeşte plan n ctificant, R în P 0 • Dacă notăm cu z vectorul
de po z iţie al unui punct al să.u, obţinem:

Ecuaţia planului rectificant (Xo, Xo X ~. Z - x0 } = 0

706 Matematici superioare

26. 1.3. Plan osculator T în punctul P 0 26.1.4. Triedru osculator al curbei

Normale. Fiecare dreaptă care se află în planul normal şi trece prin P 0 se numeşte normala
lui C în P 0 • Normala care se află în planul osculator se numeşte normala principală a lui C în
punctul P 0 iar cea care se află în planul rectificant se numeşte bi1wrmală. Vectorul director al
normalei principale este (x0 X Xo) X x0 iar vectorul director al binormalei este x0 x x0 (cînd
x
:X:o >c. 0 #: O). Dacă prin fiecare punct al curbei C .ducem trei vectori t , n , b de lungime 1
in direcţia tangentei, normalei principale şi binormalei, aceştia formeaza un triedru ortonormat
care se numeşte triedrul mobil oscula.tor al curbei (fig. 26.1.4).

Lungimea arcului de curbă. Lungimea unei linii poligonale în E 3 va fi egală cn s.u ma

lungimilor segmentelor ilx. Suma acestor segmente poate fi privită ca o aproximare a
curbelor studiate în geometria diferenţială. Limita expresiei kilx este denumită lungimea
curbei. Pentru un element a cur hei C care are reprezentarea parametrică x = x(t), O:s:; t :s:; a,
avem ilx = x(t + ilt) ~ x(t). În condiţiile de diferenţiabilitate imp11se, lungimea elementului
de curbă va Ii dată de integrala (fig. 26. 1.5)

~ lxl
z= a· dt = ~av3.
.~ (f (t))2 dt,
0 0 S=l

unde 1 1 = x .Jx. ·
ic. este lungimea vectomlui x. Dacă privim numai arcul de curbă Ct cuprins
între punctul care are parametrul O şi punctul cu parametrul t, atunci lungimea s a arcului
va fi o funcţie de t numită şi coordonata curbilinie:

S = s(t) == ~: 1 X(T) 1 dT

. ds
Dacă C este regulată,
atunc1 - = lx(t) i > O şi îl puţem
. dt
introduce pe s ca m1 parametru nou. Acest parametru s se
numeste lungirl'lea arcului curbei C sau abscisa curbilmie sau
coordonata naturală . Perivata vectorului in raport cu coordo·
nata curbilinie este versorul tangentei

t = x' = dx ' 1 x'l = l.

ds
d 2x
De aici rezultă x' · x"
O, deci x" =-= - - este perpendicular
=
ds 2
pe x'. El va fi un vector director al normalei principale 26. 1.5. Determinarea lungi-
cînd x" =F O. mii arcului de curbă
Geometrie diferenţială . Co'l'puri convexe. Geometrie integrală 707

Fie x = x(s). O ~ s ~ l, o curbă C

Curbură.
reprezentată ca funcţie de parametru s. Vectorii
tangenţi t{s) ~i t(s +
Lls) în punctele P(s), P(s Lls) +
respectiv, care au parametrii s ~i s + .!ls, formează
un unghi Ârx numit unghiul de contingenţă al
tangentei. Dacă Âs tinde către ·zero, există o
valoare limită

Iim
.::.\s~o
1 ~
Âs
1 = x(s),

pe care o numim curburacurbei C în punctul P(s).

În cazul unei drepte avem D.rx. = O, deci x(s) este
egală cu :.-ero.
Curbura este o măsură a devierii formei curbei
faţă de o dreaptă. Dacă s este abscisa curbilinie
a lui C, atunci x(s) = 1 x"(s) 1· Dacă notăm cu n
versorul orientat în direcţia normalei principale,
atunci x" = x(s) n se va numi vectorul de
26.1.6. Determinarea curburii •
curbură (Iig: 26. 1.6).

Torsiune. Planul osculator al unei curbe plane coincide cu planul în care se află curba.
x' X x"
Versorul binormalei b = a unei curbe plane este constant (şi invers). Variaţia vectoru-
lx' x x"l
lui binormalei b ca re este perpendicular pe planul osculator este o măsură a variaţiei planului
osculator sau o măsnră a devierii curbei C de la proiectia sa pe planul osculator într-un pu net
al cnrbei C. Dacă notăm cu Â~ unghiul dintre vectorii binormalelor b(s) şi b(s Â.s) în +
punctele P(s) şi P(s +
Âs), atunci există în gen.eral ? valoarea. limită

Iim 1 Â~ 1 = T(s)
.::.\s~o Âs

denumită torsiunea în punctul P(s) al cu.rbei C. Unghiul ~ se numeşte ung/riul de continţţenţă

al binormalei.
Ecuaţiile naturale. Curbura, torsiunea şi abscisa curbilinie sînt invariante la orice mişcare
în spaţiul euclidian şi la alegerea parametrilor. Cele trei mărimi s, x,-. sînt legate prin urmă­
toarele două ecuaţii :
x = x(s) ~ O, -. = T(s)
numite si ecuatii natura.le a!e curbei.
Re;ultatui principal al teoriei curbelor este următoarea teoremă :

· Fiind date funcţiile continue x = x(s) > O şi T =T(s), există ·o curbă unic determinată C
astfel incit x(s) şi -r(s) să reprezinte torsiunea şi curbura acestei curbe.
Formulele lui Frenet. Demonstrarea acestei teoreme se face cu ajutorul triedrului osculator.
Pentru derivatele vectorilor t(s), n(s), b(s) sî.nt valabile formulele lui Frenet (fig. 26. 1. 7).

Formulele
lui Frenet - x(s) t(s)
ds
db
ds

26 . 1. 7. Descompunerea lui dn în triedru osculator t,n,b.

ds
708 Matematici superioare

Prima dintre aceste ecuaţii a fost deja demonstrată, deoarece ~ = x" este vectorul de
ds
curbură.. Deoarece n , t , b sînt versori perpendicttlari, avem următoarele relaţii : n · n = b · b =
= t · t = 1 şi n · b = n · t = b · t = O. Derivînd aceste relaţii, obţinem b' · b = : O, n' · n = O,
t ' ·b = - t·b', n ' ·t = - t'·n ; n ' ·b = - b '· n. Prin înmulţirea scalară a vectorilor b' =
= IX 3 t + ~ 3 n + y 3 b şi n' = IX 2t + ~ 2 n + y 2 b cu vectorii n, t şi b putem determina componen-
tele!Xt. ~t. l'i(i = 3,2) . Obţinem: b'·b = y 3 =0; b'·t = IX3 = - t'·b = - x.n·b=O; b' =(33 n .
Conform definiţiei torsiunii avem jb' l = lp3 1 = 1 TI. Deoarece Iim ~~ = -r (s), luăm b' =
As-+0 ~s
= --r(s) n. În cazul celei de-a doua ecuaţii ~ 2 = n · n ' = O, !X2 = n ' · t = - t ' · n = -x.(s) şi
y 2 = n ' · b = - b' ·n = -r(s), deci n ' = x.t + -rb.
Dacă sînt date funcţiile continuP. x.(s) > O, -r(s) , atunci formulele lui Frenet formează un .
sistem de ecuaţii liniare diferenţiale pentru determinarea lui t , n , b. Dacă t(s) este astfel
determinat, curba va fi obţinută prin integrarea ecuaţiei
dx = t(s); de exempln elicea cir-
ds ·
culară. este o curbă pentru care curbura şi torsiunea sînt constante.

Teoria suprafeţelor in spaţiul euclidian

Definiţia unei suprafeţe. Dacă coordonatele Xt (i = 1, 2, 3) ale unui punct din E 3 sînt date
3
ca funcţii de doi parametri tt şi v, Xt=fi(u, v) (i= 1, 2, 3) sau vectorial x = x(u, v) = ~ ft (u,v) ei,
i= t
unde u şi v variază într-un anumit domeniu D , atunci ele reprezintă ecuatiile parame-
trice ale unei suprafeţe.
O mulţime conexă de puncte S din E 3 se numeşte suprafaţă, dacă pentru fiecare
punct P din S există o vecinătate U astfel încît punctele din U ale lui S să aibă o reprezen-
tare parametrică. Prin stabilirea parametrilor u şi v (numite şi coordonate curbilinii ale su.pra-
fe{ ei) este unic determinată poziţia Pllnctului pe s uprafaţ.ă , de exemplu pe suprafaţa Pămîntului
un pund este unic determinat prin coordonatele sale geografice, latitudine şi longitudine. Şi u'
şi v' din domeniul D' pot fi parametri dacă există o transformare injectiYă de forma

âu' âu'
u' = u'(u, v)
ou âv
care are determinantul =F o.
v' = v'(u, v) âv ' ov'
ou âv
Aceste relaţii se numesc tra~1sjormare a parametrilor. Noţiunile geometrice folosite în
teoria suprafeţelor trebuie să fie invariante faţă de mişcările în spaţiul euclidian şi faţă. de
transformarea parametrilor. O suprafaţă poate fi dată şi printr-o ecuaţie sub forma implicită
g(x1 , x 2 , x3 ) = O.

Plane tangente. Pentru determinarea proprietăţilor unor suprafeţe î n vecinătatea unui

punct a.l ei P 0 cu parametrii u 0 şi v0 considerăm curbele care se află pe suprafaţă şi trec
prin P 0 • O astfel de curbă are următoarea ecuaţie parametrică :

x(t) = x(-u 0 + u(t), v0 + v(t)),

unde u(O) = v(O) = O. În cazul in care u = u 0 + t, v = v0 , deci v(t) = 0 pentru orice t, obţinem
curba (sau linia) de co01•dona!ă 1.t care trece prin P 0 , de-a lungul căreia v = v0 = const.
La fel pentru u = u 0 , v=v 0 + f obţinem cealaltă curbă de coordonată v, pe care avem u=u 0 =
=const. Punctul P 0 estepunctul de intersecţie al c:urbelor de coordonate. În cazul coordonatelor
geografice pe :;uprafaţa Pămîntului curbei~ de c:oordonate sint meridianele şi paralelele. Vec-
torul ta ngent la o curbă care trece prin P 0 în t = O se obţine prin derivare~ ecuaţiei parametrice

dx 1 = âx 0 • du(O) + âx 0 • dv(O) ,
dt t = O ou dt OV dt
(;t>ometrie diferenţială. Corpuri convexe. Geometrie integrală 709

ax
unde____.!! = -
ax . axo
(u 0 , v0 ) Şl -
ax . .
= - (u 0 , v0). Dw această formulă retese că vectoru - ~i -
.. axo axo
ate ou av av ou âv
sînt vectori tangenţi la curbele de coordonate. Dacă aceşti vectori sînt liniar independenţi,
atunci toţi vectorii tangenţi la curbele care se află pe suprafaţă şi trec prin P 0 se aflft într-un
plan. Acest plan se numeşte plan tangent la suprafa(ă în punctul P 0 • Dacă a şi b sînt parametrii
punctelor planului tangent şi z vectorul lor de poziţie, atunci ecuaţia parametrică a planului
tangent este

a"o o"o) 0 ax ax0

Ecuaţia planului tangent
( -au x -av · (z - Xo) = O z = x 0 +a-+b -.
au âv

Aceste formule au sens numai în cazul cînd axo şi axo sînt vectori liniar independenţi
ou av
(fig. 26. 1.8); punctele care îndeplin~sc această condiţie se numesc regulate; celelalte singulare.
Deci un punct P 0 din S se numeşte regulat dacft
ax ax
- 0x -0 =F 0 .
au av
În ca ..ml coordonatelor geografice polii sînt puncte singu-
lare. Vîrful unui con circular este în cazul oricărei repre-
zentări parametrice singular, deoarece prin el nu se poate
duce JJn plan tangent. În geometria diferenţială vom
considera numai punctele regulate.
Dreapta perpendiculad pe planul tangent in P 0 se
numeşte normală.

-u-u 0
Versorul
26. 1.8. Plan tangent şi normala la
normalei suprafaţă

Geometrie intrinsecă. La începuturile geometriei diferenţiale suprafeţele au fost privite ca

suprafeţele unor corpuri rigide sau drept corpuri rigide, infinit subţiri construite într-un spaţiu
tridimensional. Intemeietorul acestei direcţii in geometrie poate fi socotit geometru! Gaspard
MONGE (17~6-1818), autorul primei cărţi de geometrie integrală (Application de l'Analyse
a la Geometrie, Paris, 1809).
În legătură cu aplicaţiile practice ale geodeziei Karl Friedrich GAUSS (1777- 1855)
şi-a pus întrebarea dacă din măsurătorile făcute asupra unei suprafeţe se pot trage concluzii
asupra volumului corpului. Această pmblemă a a·.,ut mare importanţă pentru stabilirea form e i
Pămîntului· care a fost întîi privit ca o sferă, apoi ca un elipsoid de rotaţie şi azi este socotit.
o suprafaţă elementară numită geoid. Răspunsurile la această întrebare au dus la formarea
geometriei intrinsece. Principiile de bază se găsesc în cartea lui GAuss Disquisitiones generales
circa superficies curva.s ( 182 7). in această parte a teoriei suprafeţelor, suprafeţele nu mai sînt
privite drept corpuri rigide ci ca nişte învelişuri flexibile însă ine.\ tensibile. Prin înco 1oierea
unei suprafeţe se înţelege o deformare continuă a suprafeţei astfel încît lun~imile curbelor de
pe suprafeţe rămîn constante. Mai general , denumim două suprafeţe S şi S ' izomet1·ice dacă
există o corespondenţă univocă P' = cp(P) a punctelor P din S in punctele P' din S' astfel
încît curbele care corespund să aibă aceeaşi lungime. Corespondenţa 9 se numeşte proiectie
izo m.etrică. O încovoiere a unei suprafeţe S într-o suprafaţă S' poate fi privită ca o proiecţie
izometrică a lui S in S '. Proprietăţile suprafeţelor care printr-o proiecţie izometrică nu se schimbă,
pot fi stabilite prin măsurători ale suprafeţelor ; ele formează conţinutul geometriei intrinseci a
suprafeţelor. in acest. sens planimetria este geometria intrinsecă a planului şi trigonometria sfe1·ică
geometria intrinsecă a suprafeţei sferice.

Metrica suprafeţei. Geometria intrinsecă este dominată de metrica suprafeţei. Fie x(t) =
=x(u(t) ), v(t)) , t 0 ~ t ~ t 1 , o curbă C care se afUi pe suprafaţa S. Prin deri1are obţinem vectorul
tangent
. dx ax du cx dv
X = -
dt ate dt
+-·-·
cv dt
710 U atematici superioare

Conform definiţiei lungimii s(t) a arcului de curbă C avem

(
ddst )2 1 x 12 = x · x. Prin in-

locuirea expresiei de mai sus obţinem

dv + ox . ox (~)2.
dt ov ov dt
Folosind notaţiile lui GAuss
ox ox âx ox G"(u, v) = ox . ox
E(u, v) = - ·- , F(u, v) = - .- ,
ou ou ou ov ov ov
şi inlocuind derivatele cu diferenţiale, obţinem metrica suprafeţei sau prima formă fundam e ntală.

Prima formă fundamentală a suprafeţei \ d.s2 = E(u, v) du 2 + 2F(u, v) du dv + G(u, v) dv1 1

Lungimea l a curbei C se obţine din metrica suprafeţei astfel:

2 2
E -du )
( dt
+ 2F
du -dv
- +G ( -dv ) d t ·
dt dt dt
unde la integrare vom înlocui argumentele 1-e şi vale lui E , F, G prin ecuaţiile u =u(t) şi v = v(t) .
Cu ajutorul primei forme fundamentale putem calcula nu numai lungimea arcului ci toate
mărimile care se definesc prin măsurători făcute pe suprafeţe ; de exemplu unghiul format de
două curbe de pe suprafaţa S, care se intersectează in fu+.du,v+~vJ
punctul P 0 din S sau aria unui domeniu de pe suprafaţă..
Aria A (U) a unui domeniu U de pe suprafaţa S este
n
egală cu A(U) = ~~.JEG=F 2 du dv.
Expresia dA = .JEG - F2 du dv se numeşte elementul de
arie al .l ui S şi este aria unei suprafeţe infinit mici formate
de curbele de coordonate (fig. 26.1.9) ;.JEF - F~ ~u~v este
ox ox
aria paralelogramului format de vectorii - ~u şi- L\v. fu,v) cs--oc::::;;.__.....,__,
ou cv ox~u
ou
La calculul lui A (V) integrarea se extinde la toţi para-
metrii u şi v pentru care x(u, v) se găseşte îu U. 26 . 1.9. Definirea elementului d e arie

Metrica suprafeţei defineşte complet geometria intrinsecă a suprafeţei. Două suprafeţe S

şi S' sint izometrice dacă putem găsi pentru ele reprezentări parametrice astfel încît metricele
lor să coincidă.

Linii geodezice. Dacă intre curbele de pe suprafaţa S care trec prin dou·ă puncte P 1• şi P 2
ale ei există una care are cea mai mică lungime, atunci ea se numeşte drumul cel mai scurt.
Desemnarea drumurilor celor mai scurte ale unei suprafeţe reprezintă una din cele mai vechi
probleme ale geometriei diferenţiale şi a calculului variaţional. intr-un plan drumul cel mai
scurt dintre două puncte este unic determinat şi este dreapta care une~te Cf'le două puncte.
Pe o suprafaţă pot exista puncte care nu pot fi unite printr-un drum cel mai scurt sau pot
exista puncte care" sînt unite printr-o infinitate de drumuri cele mai scurte, de exemplu pentru
două puncte diametral opuse de pe suprafaţa sferică toate cercurile mari (meridiane) sint dru-
murile cele mai scurte. Deci :

Dacă U este o vecinătate suficient de mică a punctului P 1 al unei suprafeţe şi P 2 un alt

punct din U, atunci există un drum cel mai scurt între P 1 şi P 2 •

O curbă C care se află pe o suprafaţă se numeşte curbă geodezică, dacă pentru oricare două
puncte care se află pe ea suficient de apropiate ea reprezintă drumul cel mai scurt. Pe o
suprafaţă sferică cercurile mari sînt curbe geodezice, dar evident nu repre z intă drumurile cele
Geometrie diferenţială. Corpuri convexe. Geometrie integrală 711

mai scurte; două puncte împart un cerc mare în două arce în general cu lungimi diferite astfel
încît numai unul reprezintă drumul cel mai scurt. Un arc al unui cerc mare a cărui lungime
este mai mare decît rtR (R reprezintă raza cercului) nu este drumul cel mai scurt dar este o
geodezidL Ecuaţia diferenţială a unei geodezice a unei suprafeţe oarecare este o ecuaţie de
ordinul doi care depinde numai de prima formă principală.

Prin fiecare punct al unei suprafeţe regulate trece in oricare direcţie dată o curbă geodezicl.
Două puncte ale unei suprafeţe complete (nemărginite) pot fi unite printr-un drum cel mai
scurt, deci printr-o curbă geodezică.

Translaţie (deplasare paralelă). Noţiunea de deplasare paralelă se asociază foarte bine cu o

suprafaţă curbă oarecare. Dacă într-un punct P 0 al unei curbe geodezice g un vector tangent
a0 = =
a(P0 ) la suprafaţa S formează cu vectorul tangent t 0 t(P0 ) al acestei geodezice unghiul tl,
putem construi într-un punct Pal curbei geodezice un vector a(P) paralel la a(P0 ) astfel: ducem
la planul tangent în P vectorul a de lungime 1 a 0 1 care formează cu vectorul tangent
t = t( P) al lui g acelaşi unghi tl. Din această definiţie rezultă că vectorii tangenţi de lungime
constantă ai unei curbe geodezice sau ai unei drepte se obţin printr-o translaţie paralelă, deci
(1. = O. Dacă această definiţie este aplicată Ia poligoane curbate compuse din geodezice şi a.pro-
ximăm o curbă arbitrară din S prin astfel de poligoane geodezice, obţinem o privire intuitivă
asupra deplasării paralele a unui vector tangent de-a lungul unei curbe arbitrare a suprafeţei.
Cea mai importantă deosebire dintre o translaţie pe o suprafaţă curbi\ şi cea în spaţiile
afine (euclidiene) este faptul că 'În primul caz ea depinde de curbă. Deplasînd paralel un vector
de-a lungul unui drum închis pe suprafaţă, el nu va mai ajunge în general în poziţia sa ini-
ţială. În figura 26. 1.10 unghiul dintre vectorul iniţial a 0 şi vectorul deplasat as obţinut
printr-o deplasare paralelă în jurul triunghiului sferic cu trei unghiuri drepte este de 90°.
Translaţia paralelă de-a lungul unui triunghi sferic

26. 1. 11. Curbura normală

şi curbura geodezică

Curbura unei suprafeţe. Pentru a analiza curbura unei suprafeţe în jurul punctului P 0
ne vom referi la curbura curbelor care se află pe suprafaţa S şi trec prin P 0 (fig. 26.1.11).
Fie x0 vectorul curburii unei curbe C în punctul P 0 • Proiectîndu-1 pe normala la supra-
faţă, obţinem x0 = xnno + k 0 , unde k 0 • n 0 = O; deci k 0 este vector tangent. Vectorul curburii
curbei x0 se va descompune în două componente: tangenta k 0 şi normala xnn 0 • Lungimea Xn
a proiecţiei pe normala prevăzută cu semnul respectiv se numeşte curbura normală a curbei C
in P 0 • Lungimea Xg = lk 0 1 a lui k 0 se numeşte curbură geodezică (tangenţială). Din descompu-
nerea vectorului de curbură x0în componenta normală XnDo şi componenta tangenţială k 0 rezultă
următoarea relaţie: x 2 = x~ + x8 între curbura x(s) = lx"(s)l. curbura normală Xn= x"(s)·k 0
şi curbura geodezică xg = lkol· Cnrbura geodezică este invariantă faţă de încovoiere, deci o
noţiune a geometriei intrinsece, pe cînd curbura normală depinde de poziţia suprafeţei în spaţiu;
de exemplu curbura normală în plan este egală cu zero. Dacă încovoiem o suprafaţă şi formăm
un cilindru de ra:tă r , atunci curbura normală a fiecăruia dintre cercurile cilindrului este egală
cu 1/r.
Curbura normală este dată de a doua formă fundamentală. Fie u = u(s) şi v = v(s) ecuaţia
unei curbe C şi s lungimea arcului . Atunci a doua · formă fundament~};\ va fi:

A doua formă
a suprafeţei
fundamentală
x11 = D(u, v) ( : : r
+ 2D'(u, v) : : : + Dw(u, s) · ( : : r
712 Matematici superioare

unde
82 x 2
D'=n·--· D " =n·--·
8x
ou ov 8v2

Deci rezultă că curbura normală depinde numai de direcţia curbei în punctul P 0 •

Toate curbele din S, care a u in P 0 aceeaşi tange ntă, au in acest punct aceeaşi curbură
normală.

Analizarea curburii normale duce la o clasificare a punctelor de pe suprafaţă. Dacă

pentru un punct P 0 mărimile D , D', D" sînt egale cu zero, ca în cazul unui punct din plan,
P 0 se numeşte punct din plan. Dacă nu este acest caz, vom deosebi trei tipuri de puncte.

DD"- (D') 2
Curbura lui Gauss K(P)
EG- F2

Dacă într-un punct P al suprafeţei de coordonate (u, v) valoarea curburii totale K(P) este mai
mare decît zero K(P) > O, punctul P se numeşte eliptic, dacă K(P) < O, punctul P se nu-
meşte hiperbolic şi dacă K(P) = O, punctul P se numeşte parabolic (fig. 26.1.12). Această

26.1.12 . Clasificarea punctelor unei suprafeţe de rotaţie

K> O, eliptic

K"" O, parobolic

26.1. 13. Punct eliptic (Pe), parabolic (Pp) şi hiperbolic (Ph)

împărţire formală este într-o relaţie strînsă cu forma suprafeţei. În cazul camerei unei biciclete
(tor) punctele de pe jantă sînt hiperbolice, cele din exterior sînt eliptice. Aceste două mul-
ţimi de puncte sînt despărţite de două cercuri formate din puncte parabolice. Un elipsoid
are numai puncte eliptice, un paraboloid hiperbolic numai puncte hiperbolice iar un cilin-
dru numai puncte parabolice (fig. 26.1.13).

Theorema egregium. Prima formă fundamentală şi a doua formă sînt invariante la mişcare ,
adică dacă mişcăm suprafaţa în spaţiu ca pe un corp rigid (fără a-i schimba forma), cele
două forme fundamentale nu se schimbă. Dacă înco·roiem suprafaţa, adică o deformăm izo-
metric, prima formă fundamentală nu se schimbă , pe cînd cea de-a. doua, care precizează
curbura normală , se schimbă. Prima formă este invariantă faţă de 'Încovoiere.
GAuss a arătat că curbura totală a lui Gauss este invariantă nu numai la mişcare şi
transformare de parametru ci şi la încovoieri. El a numit acest rezultat Theorema egregium~

Theorema egregium. Curbura totală K rămîne invariantă în cazul proiecţiilor izom etrice.

Pentru demonstrarea acestei teoreme găsim pentru ]( o formulă în care apar numai coe-
ficienţii primei forme fundamentale şi derivatele lor. Deoarece acestea sînt invariante la înco-
voiere, K trebuie să fie la fel. Printr-o alegere favorabilă a parametrilor u, v se poate ajunge
8x ·ax
la situaţia ca liniile de coordonate de pe suprafaţă să fie perpendiculare, deci- - = F = O.
ou ov
*' Teoremă importantă
Geometrie diferenţială. Corpuri convexe. Geometrie integrală 713

Facem această. ipoteză., şi atunci Theorema egregium are următoarea formă.:

2
1 [ â ( â..}G)
K = DD"- D'
EG = - ..jEG âu
1
..}E ----;;;;- + avâ ( 1
..jG
oJE )]
~ .
De a1c1 rezultă. că
o sferă de rază. r are curbura totală. a lui Gauss egală. pe toată. suprafaţa
cu lfr 2 nu poate fi proiectată izometric pe un plan care are K = O. De aceea hărţile care
şi
cuprind părţi mari ale suprafeţei Pămîntului nu redau bine distanţele; hărţile care redau
suprafeţe mici ale Pămîntului sînt mai exacte.

Stabilirea suprafeţei din formele principale. Theorema egregium se asociază. cu următoarea

întrebare: fie date două forme pătratice

ai sînt funcţii de variabile u şi v şi fie cp 1 pozitiv definită. ; există atunci o

căror coeficienţi
suprafaţă. S pentru care cp 1 să fie prima formă fundamentală şi cp 2 a doua formă fundamentală?
Această problemă. este analoagă cu cea a determinării unei curbe în cazul unor curburi
şi torsiuni date. Spre deosebire de această. problemă simplă. , la care curbura şi torsiunea pot
fi independente una faţă de cealaltă , în cazul suprafeţelor ambele forme fundamentale nu pot
fi alese independente. Coeficienţii lor sînt legaţi prin trei relaţii numite condiţii de compa-
tibilitate valabile pe orice suprafaţă. Pna din aceste relaţii a fost dată în paragraful trecut,
expresia Theoremei egregium în condiţia F = O, iar celelalte două. se numesc formulele lui
M ainardi-Codazzi. Dacă aceste trei condiţii sînt îndeplinite de cp 1 şi cp 2 , atunci există pentru
domenii suficient de mici V ale variabilelor u şi v o porţiune de suprafaţă care are pe cp 1
şi cp 2 drept forme fundamentale ; două. suprafeţe definite astfel pe U sint congruente.

Teorema lui Gauss-Bonnet. Dacă. integrăm produsul dintre curbura totală. K şi elementul
de suprafaţă dA pe un domeniu V al suprafeţei S, obţinem curbura integrală K(V) a acestui
domeniu

K(U) = ~~ K dA = ~~K · ..}EG ~F2 du dv

u

care este evident şi ea invariantă. la încovoiere.

O interpretare intuitivă. a curburii integrale şi astfel şi a curburii totale este dată. de
imaginea (proiecţia) sferică a unui domeniu U al suprafeţei S . Această imagine sferică se obţine
prin translaţia versorilor normalei n din punctul P al domeniului U al suprafeţei într-un
punct fix , originea coordonatelor O. Vîrfurile acestor •rectori descriu un domeniu V pe sfera
unitate care reprezint ă imaginea sferică a domeniului U al suprafeţei S. Aria imaginii sfe-
rice este egală cu curbura integrală a domeniului U din S. Este clar că. această arie este
mai mare, dacă suprafaţa S este curbată. mai tare. Dacă. domeniul U este mărgin~t de o
curbă. închisă. C, atunci se poate calcula curbura integrală. K(U) ca o integrală curbilinie pe
curba C. Deci este adevărată teorema lui Gauss-Bonnet în care xg este curbura geodezică şi
s este elementul de arc al lui C.
un rezultat foarte interesant
se obţine prin folosirea acestei
Teorema lui Gauss-Bonnet ~~
K dA+ Xg ds = 27t ~ teoreme pe suprafeţe închise.
Printr-o suprafaţă in,cl:isă intu-
u c itiv se înţelege suprafaţa unui
corp finit neted care este
găurită în g locuri. F:xemple de suprafeţe închise sînt: sfera (g = 0), torul tg = 1),
"covrigul cu două. găuri" (g = 2) (fig. 26.1.14).

Curbura integrală a unei suprafeţe inchise S cu numărul de găuri g nu depinde de forma

suprafeţei şi este egală cu

K(S) = ~~ K dA = 47t(1 - g) .
s
714 Matematici superioa'fe

Acest rezultat este de o importanţă. deosebită., deoarece proprietă.ţile topologice ale supra-
feţei cu un număr g de găuri, care ră.mtne invariant la deformări continue, se pot
exprima prin mă.rimi ale geometriei diferenţiale (curbura integrală.). Generalizarea sa şi între-
bări asemă-nătoare au dus în ultimele decenii la dezv·oltarea unuia din domeniile cele mai grele
şi interesante ale geometriei moderne, în care legăturile dintre proprietăţile geometrice şi
cele topologice se cercetează şi în cazul dimensiunilor mai mari.

cerc de
lafiludine

g-1 (for)
g=O (sfera)

g-2 {COYrig)

26.1.14 Suprafaţă închisă. găurită în g locuri

26.1.1.5 Definirea unei suprafeţe de rotaţie

Suprafeţe de rotaţie. Sup'fajaţă de 'rotaţie se numeşte suprafaţa obţinută prin rotirea unei
curbe plane în jurul unei axe care se află în acelaşi plan cu curba. Astfel de suprafeţe de
rotaţie simetrice se întîlnesc foarte des în practică. Pentru a obţine o reprezentare para-
metrică a unei suprafeţe de rotaţie se imaginează că. axa de rotaţie se află pe axa e 3 a unui
sistem de coordonate caterziene în spaţiu (fig. 26. l. 1.5). În planul e1e 2 perpendicular pe
e 3 versorul e{v) este definit astfel: e(v) = e1 cos v + e2 sin v iar pentru derivata sa obţinem
e• (v) =de
- = .
- e smv+e1 cosv = e ( v + - .
2
1t) .
~ 2
Observăm că e(v) , e*(v), e3 formează pentru orice valoare a lui v un triedru ortonormat, orien-
tat drept. Un plan H(v) care trece prin originea coordonatelor şi este determinat de e(v) şi
ea se roteşte în jurul axei ea cînd v variază. Orice curbă din H(v) care are ecuaţia x(u) =
. . dx dx
= ~(u) e+11(u) ea, unde tt este lungimea arcului ŞI pentru care - . - = 1, generează o su-
du du
prafaţă de rotaţie în cazul în care H(v) se roteşte in jurul axei e3 • Astfel, obţinem o ecuaţie
parametrică a suprafeţei de rotaţie generată de x(u):

x(u, v) = ;(u) e(v) + 'Y)(u) ea·

Parametrii suprafeţei sînt u, v. Curbele de coordonate sînt me'fidianele care au ecuaţiile

x(u , v0 ) cu v0 = const şi paralelele x(u 0:' v) cu u 0 = const care sînt cercuri şi au rezultat
din intersecţia suprafeţei cu plane perpendiculare pe axa de rotaţie. Pentru a determina
punctele singulare ale suprafeţei, presupunînd curba care generează. suprafaţa regulată, cal-
culăm

unde semnul ' reprezintă derivata în funcţie de lungimea arcului u al curbei. Vectorul
n = -11'e + ;'e3 este versorul normalei acestei curbe şi totodată 'rectorul normal al supra-
Geometrie diferenţială. Corpuri convexe. Geometrie integrală 715

feţei.Un punct este singular dacă şi numai dacă~ = O, deci punctul se află pe axa de rotaţie.
Calculăm coeficienţii primei forme fundamentale:
ox ox
E = - .- = lx'l = 1, deoarece u este lungimea arcului de pe mendian, F= -ox . -ox = O
2 o o o •

ou ou ou ov
ox ox
(meridianele şi paralele sînt perpendiculare) şi G = - · - = 1;2 (u). Deci ea va avea ur-
ov ov
mă toarea formă:

ds 2 = du 2 +1;2(u) dv 2.
Pentru . a calcula cea de-a doua formă fundamentală, trebuie derivate de două ori ecuaţiile
parametri ce
o2x o2x
= x" = x,n, - - = l;'e*,
ou ov
Mărimea x, se numeşte curbura relativă a meridianelor. Valoarea lui x, este egală cu cuxbura
curbei, lxrl = V"X'"'~ deoarece n · n = 1; x, este pozitivă cînd curba este curbată în direcţia
vectorului normalei n iar cînd se curbează în sens contrar ca şi în Iig. 26 . 1.16, atunci x, < O.
Prin multiplicare scalară cu vectorul normalei obţinem D = x,(u), D' = O, D" = l;ll' astfel
că a doua formă fundamentală are următoarea formă:

Xn = x,(u) (du)2
ds + l;(u) ll'(u) (ds
dv )2
.
x 'ax
•-
iJu
Calculul curburii normale a meridianelor şi a pa-
ralelelor se face foarte uşor. Pentru un meridian avem
TJ'• sinqJ
v = v0 , dv = O şi du = ds conform primei forme funda-
mentale. De aici rezultă Xn(mer) = x,; cur bura normală
a unui meridian este egală cu curbura relativ!. Pentru o
paralelă avem u = u 0 , du = O, deci ds 2 = 1;2 dv 2 conform
l)' l'J
primei forme fundamentale. Deci Xn(par) = - . AceasU.
1;
formulă se poate explica uşor geometric. Deoarece x' = HfvJ

= ox este un versor, avem x' = l;'e + l)'e3 = e cos c:p + e fvJ

ou
+ e3 sin tp, unde c:p este unghiul pe care îl face x' cu 26.1.16 Curbura unei suprafeţe

vectorul e. Din figura 26. 1.16 rezultă că l = sin"c:p =

de rotaţie
a
= ll ' , astfel că l
' ·deci curbura paralelei este egală cu inversul valorii lungimii
a ~
segmentului PD al normalei de la punctul P pînă la axa de rotaţie. Putem vorbi că valorile
calculate sînt maximul şi minimul curburilor normale ale unor curbe oarecare ale suprafeţei
duse prin punctul P. Valorile extreme ale curburii normale se numesc curburile principale
ale suprafeţei în punctul P . Liniile care au în fiecare punct curbura principală egală cu
curbura normală se 'numesc linii de curbură. În general prin fiecare punct regulat al unei
suprafeţe trec două linii de curbură perpendiculare una pe alta ; în cazul suprafeţelor de
rotaţie acestea sînt meridianele şi paralelele. Pentru curbura totală obţinem:

DD" - D ' 2 Xr~l)' l

K= = - -=Y.,-·
EG- p2 ~2 a

Curbura totală (curbura lui Gauss) este egală cu produsul curburilor principale.

De aici rezultă că pentru o suprafaţă de rotaţie avem K < O în cazul în care curba se arcuieşte
înspre axa (x, <:: O) şi K > O dacă se arcuieşte în exterior (x, > O). Teorema de mai
sus care a fost demonstrată numai pentru suprafeţe de rotaţie este valabilă pentru orice fel de
suprafeţe.
716 Matematici superioare

Programul Erlangen al lui Felix Klein

Conform lui Felix KLElN ( 1849- 1925) diferitele geometrii sînt teorii ale invarianţilor grupurilor
de transformări. Astfel, geometria diferenţială euclidiană , ca o parte a geometriei euclidiene, este
teoria invarianţilor suprafeţelor curbe şi curbelor faţă de grupul de mişcări euclidiene (sau trans-
formări) care se pot interpreta ca mişcări de corpuri rigide. În mod asemănător geometria
afină este teoria invarianţilor faţă de transformările afine (proiecţii paralele) iar geometria
proiectivă studiază proprietăţile care rămîn invariante în cazul unei proiecţii centrale. Atri-
buirea planelor osculatoare punctelor unei curbe este invariantă, nu numai din punct de vedere
euclidian ci şi proiectiv, pe cînd atribuirea lungimii cercului, curburii şi torsiunii este
invariantă numai din punct de vedere euclidian şi nu şi din punct de vedere afin.
Cercul avînd curbura constantă poate fi transformat printr-o transformare afină într-o
elipsă arbitrară care nu mai are curbura constantă.

Pentru fiecare spaţiu geometric care posedă un grup Lie de 'transformări , există ca o parte
a geometriei respectivului spaţiu o geometrie diferenţială corespunzătoare. Azi, există în afara
geometriei diferenţiale euclidiene şi geometrii diferenţiale afine, proiective, eliptice, hiperbo-
lice. Proprietăţile care rămîn invariante faţă de un grup G de transformări sînt în mod
natural invariante şi faţă de un subgrup conţinut în G; astfel împărţirea punctelor unei
suprafeţe în puncte eliptice, hiperbolice şi parabolice este invariantă nu numai din punct de
vedere euclidian ci ~i afin sau proiectiv.
În cazul geometriei diferenţiale se mai adaugă faptul că proprietăţile care ne interesează
rămîn invariante şi faţă de transformări parametrice diferenţiabile. Proprietatea de a fi o
dreaptă sau un plan este invanantă faţă de aplicaţia proiectivă, dar printr-o transformare
diferenţiabilă planul poate trece într-o suprafaţă curbă. Invariante faţă de o aplicaţie dife-
renţiabilă de un număr suficient de ori sînt ordinele de contact între curbe şi suprafeţe. Şi
geometria reţelelor este invariantă faţă de astfel de transformări. Problematica proprietăţilor
invariante faţă de aplicaţiile diferenţiabile s-a dovedit a fi deosebit de rodnică , deşi mulţimea
acestor aplicaţii nu mai formează în general un grup.
Aceste consideraţii au condus la clasificarea proprietăţilor geometriei diferenţiale ana-
loage principiilor programului Erlangen al lui F. Klein. Putem de exemplu considera
toate aplicaţiile biunivoce inversabile (injecţii), diferenţiabile de două ori ale unei suprafeţe
d in Ea pe suprafeţe din E a· Geometria intrinsecă a fost mai sus definită ca teoria proprie-
tăţilor suprafeţelor care rămîn invariante faţă de transformări izometrice. Mulţimea aplica-
ţiilor izometrice este în acest caz o submulţime a mulţimii aplicaţiilor diferenţiabile ale su-
prafeţelor pe suprafeţe .

O aplicaţie se numeşte conformă , dacă unghiul dintre curbele corespunzătoare răm îne
constant, de exemplu proiecţia stereografică a suprafeţei unei sfere pe un plan este o aplicaţie
conformă. Orîce aplicaţie izometrică este conformă, dar nu şi invers. Proprietăţile care ră­
mîn invariante faţă de reprezentările conforme formează obiectul JJeometriei confonne a supr~­
feţelor. În mod asemănător aplicaţiile care păstrează aria sau volumul constante formează
obiectul unor alte tipuri de geometrii.

Geometrie riemanniană

Varietăţi. Toate figurile geometrice studiate în geometria diferenţială pot fi interpretate

ca mulţimi de puncte la care ne referim pe baza parametrilor sau coordonatelor. Numim
dimensiunea unei figuri numărul de coordonate necesare pentru detenninarea unui punct al ei.
Astfel o curbă este unidimensională deoarece punctele sale sînt caracterizate cu ajutorul unui
parametru t. O suprafaţă plană este bidimensională iar un spaţiu conform concepţiei noastre este
Geometrie diferenţială. Corpuri convexe. Geometrie integrală 717

tridimensional. În aplicaţiile din fizică şi tehnică. întîlnim şi spaţii · cu mai multe dimen-
siuni. Dacă. de ex. vrem să descriem traseul parcurs de un avion, adică nu numai ruta acestuia
ci mişcarea în funcţie de timp a avionului, trebuie să precizăm la fiecare moment t longitu-
dinea geografică u, latitudinea v şi înălţimea h a avionului. Obţinem atunci o curbă într-un
spaţiu cu patru dimensiuni al variabilelor t, u, v, h. Dacă vrem să urmărim mai precis zborul
· · . . . . . du . dv · dh
avwnu 1ut, vom ana1tza şt componente1e vttezet momentane u = - , v = - , h = - .
dt dt dt .
Deci, vom obţine o curbă într-un spaţiu cu şapte dimensiuni al variabilelor t, u, v, h,
u, v, h.
În cazul a N avioane pe lîngă timpul t vor trebui indicate cele şase coordonate care se
referă la locul şi viteza fiecă-rui avion ui, vi, hi, u,,
Vi, hi (i = 1, ... , N) pentru a descrie "siste-
mul", totalitatea celor N avioane. Vom obţine în acest caz un spaţiu (6N+ !)-dimensional.
În mecanica statistică un gaz ideal este reprezentat printr-un sistem de N molecule care se
mişcă independent unele faţă de altele (asemănător cu avioanele) ; pentru descrierea gazelor
sînt necesare deci tot 6N + 1 coordonate; N are o valoare foarte mare şi se numeşte număru 1
lui Avogadro N = 6,02 · 1023 • Toate aceste exemple au ceva comun: oricare din aceste spa-
ţii reprezintă o mulţime ale cărei puncte sînt reprezentate în mod injectiv de sisteme cu n
componente de numere reale (x1 , x 2 , ••• , xn) numite coordonatele punctului. O astfel de mul-
ţime de puncte se numeşte varietate n-dimensională dijerenjiabilă.

Coordonatele pot fi ca şi parametrii unei curbe sau suprafeţe supuse unor transformări
de coordonate bijective şi diferenţiabile de un număr suficient de ori. Numai proprietăţile
care nu depind de alegerea sistemului de coordonate au importanţă geometrică . .Deoarece
numerele reale sînt o imagine matematică a reprezentării geometrice intuitive a continuumului
(axa numerelor), nu este de mirare că se pot face consideraţii care au sens geometric în varie-
tăţi diferenţiabile, de exemplu putem introduce noţiunea de vectori tangenţi şi de spaţii tan-
gente şi astfel dezvoltăm o teorie a contactelor subvar~etăţilor (curbe, suprafeţe, subvarietate
m-dimensjonală a unei varietăţi n-dimensionale). Pe baza acestor princtpu se poate
construi o teorie geometrică a ecuaţiizor cu derivate parţiale. A fost creată de asemenea şi o teorie
geometrică a calcului variaţional , geometria lui Finsler.

Geometria riemanniană. Deşi se poate dezvolta o geometrie a varietăţilor diferenţia­

bile, ea este sărăcăcioasă în comparaţie cu geometria euclidiană, deoarece noţiunile de lungime,
unghi, arie, translaţie, curbură lipsesc total. În anul 1854, Bernhard RIEMANN (1826-
1866) îşi susţine primul său curs ca docent la Universitatea din Gottingen cu subiectul "Despre
ipotezele care stau la baza geometriei", expunînd ideile de l>ază ale unei geometrii care îşi
va găsi mult mai tîrziu o aplicaţie foarte importantă în fizică, ca bază matematică a teoriei
relativităţii a lui Einstein. Numim spaţiu riemannian o varietate n-dimensională în care
o formă pătratică diferenţială poate fi interpretată ca element de arc .

ds 2 = B" gi~(x 1 , ••• , Xn) dxi dxt ·

i ,N = l

Cel mai simplu caz nebanal de geometrie riemanniană este geometria intrinsecă a unei
suprafeţe care este determinată numai de elementul ei de arc (prima formă fundamentală) şi nu
de poziţia sa în spaţiul euclidian. Prima formă fundamentală se poate transforma în expresia
de mai sus a elementului de arc al unui spaţiu riemannian bidimensional, înlocuind u = Xp
v = x 2 , E = g11 , F = g12 = g21 , G = g 22 • Nu este voie să confundăm pe x 1 , x 2 cu coordonatele
x 1 , x 2 , x 3 din spaţiul EJ.
Geometria riemanniană este generalizarea geometriei intrinseci a suprafeţelor intr-un spa-
ţiu n-dimensional. Toate noţiunile care lipsesc în cazul teoriei varietăţilor diferenţiabile se
pot defini cu ajutorul elementului de arc prin analogie cu geometria intrinsecă. Dacă de
718 Matematici superioare

exemplu x, = x,(t), O < t < 1, este reprezentarea unei curbe în spaţiul riemannian, atunci
avem de-a lungul ei dx, = it dt şi obţinem iarăşi ca parametru invariant lungimea arcului

s(t) = ~: E" gf~c(x1 (t), ... , xn(t)) .it(t) i~(t) dt.

i,~=l

ln timp ce în geometria intrinsecă forma .E" git X,~ t este totdeauna pozitiv definită, geome-
1,_"=1
tria riemanniană admite şi forme nedefinite astfel încît lungimea aiCului poate fi şi zero sau
imaginară. În teoria relativităţii se folosesc chiar astfel de spaţii riemanniene.
Şi spaţiul euclidian este un caz particular de spaţiu riemannian; pentru elementul său de arc
avem în cazul unor coordonate carteziene ortonormate gH = l.şi gu, = O pentru i ~ k. Putem
afirma că o parte a unui spaţiu riemannian poate lua naştere prin distorsiunea unei părţi a
unui spaţiu euclidian de aceeaşi dimensiune. Acest fapt se poate compara cu obţinerea unei
părţi oarecare a unei caroserii de maşină dintr-o bucată de tablă pe care o tăiem şi o presăm.
In mod asemănător obţinem prin "distorsiunea" unor spaţii afine varietăţi cu conexiuni afine
în care lungimile, unghiurile şi ariile nu mai sînt definite şi numai o translaţie care
depinde de drum mai defineşte această geometrie a varietăţilor. Cur bura unui spaţiu riemannian
ne indică devierea geometriei acestui spaţiu faţă de cea a unui spaţiu euclidian de aceeaşi
dimensiune; aceasta se măsoară cu ajutorul tensorului de curbură a lui Riemann-Christojfel.

26.2. Corpuri convexe

Un corp B dintr-un spaţiu euclidian se numeşte convex dacă odată cu două puncte oare-
care ale sale aparţine lui B şi dreapta ce 1e uneşte. Corpurile convexe au fost studiate
foarte mult. O teorie propriu-:tisă a corpurilor convexe a apărut la sfîrşitul secolului al 19-lea
prin lucrările lui BRUNN şi Hermann MINKOWSKI ( 1864- 190'J) ; ea a fost generalizată pe spaţii
euclidiene n-dimensionale ca şi pe spaţii neeuclidiene. Exemple de corpuri convexe sînt sfera,
elipsoidul, cilindrul, conul, eubul, tetraedrul şi paralelipipedul drept. Ultimele trei corpuri
sînt ţoliedre convexe, adică corpuri al căror contur este format din poligoane convexe. În teoria
poliedrelor convexe se întîlnesc probleme de acest gen: prin cîte elemente (unghi, muchii, arie
etc.) este unic determinat un poliedru convex? fn ce caz există un poliedru convex pentru care
sînt date anumite elemente?
in teoria corpurilor convexe se întîlnesc des probleme de extrem. Cea mai veche este
cea izoperinzetrică
(vezi cap. 38).
Printr-o suprafaţă co11·1'exă înţelegem învelişul unui corp convex. O suprafaţă convexă poate
avea muchii şi unghiuri după cum am văzut în cazul poliedrelor convexe. Cu toate acestea
cele mai importante rezultate ale geometriei diferenţiale a suprafeţelor regulate din spaţiul
euclidian se pot generaliza pe suprafeţe convexe oarecare. Astfţl se obţin rezultate mai cuprin-
zătoare decit în geometria diferenţială clasică. O proprietate importantă a teoriei corpurilor
convexe este că putem opera direct cu obiectele geometrice, puncte, drepte etc. şi putem renun-
ţa la elementele analitice ajutătoare, ca de exemplu coordonate sau reprezentări parametrice.
Pe baza acestor metode s-a dezvoltat în ultimul timp o ramură modernă a geometriei - geo-
metria mulţimilor.
Teoria corpurilor convexe găseşte aplicaţii şi în alte domenii ale matematicii. Astfel, s-a
dezvoltat împreună cu această teorie geometria '~umerelor a!e cărei baze au fost puse de ase-
menea de Minkowski; ea foloseşte diferite rezultate ale teoriei corpurilor convexe la probleme
teoretice numerice. Tot aici se poate aminti şi teoria stocurilor. O problemă tipică a acestţi
Geometrie diferenţială. Corpuri convexe. Geometrie integrală 719

teorii esteurmătoarea: cum trebuie aranjate monede pe o masă foarte mare astfel ca
să încapă cît mai multe. Monedele nu trebuie să se suprapună. Rezultatul este următorul:
fiecare monedă trebuie să atingă alte şase monede. Problema analoagă cu aceasta, aranjarea
unor bile cît mai dens în spaţiu nu este încă rezolvată. Şi geometria integrală are legături
variate cu teoria corpurilor convexe.

26.3. Geometrie integrală

Geometria integrală s-a dezvoltat pe baza unor probleme legate de probabilităţi geometrice.
Prima problemă de acest fel a fost pusă în anul 1777 de George de BuFFON ( 1707- 1788).
Într-un plan se află drepte paralele la o distanţă a una d~ alta. În acest plan se aruncă nn
ac d~ lungime l < a. Care este probabilitatea p ca acul să nimerească o dreaptă paralelă?
21
Soluţia problemei este p = - . Deoarece l şi a sînt cunoscute iar p poate fi determinat
rra
prin metode statistice, există posibilitatea pentru determinarea numărului rr experimental (apro-
ximativ).
Cu timpul au mai fost rezolvate astfel de probleme şi s-au obţinut anumite rezultate par-
ţiale importante, însă geometria integrală a devenit de fapt o disciplină aparte numai prin
lucrările lui Wilhelm BLASCHKE ( 18S5- 1962) şi ale elevilor săi. Bazele geometriei integrale a
unui spaţiu geometric îl formează întotdeauna anumite măsuri, care sînt atribuite invariant
anumitor mulţimi de obiecte geometrice; într-un plan euclidian se atribuie fiecărei figuri plane
elementare drept măsură aria suprafeţei. Această măsură este invariantă, figurile congruente
avînd aceeaşi arie. Orice figură se poate concepe ca o mulţime de obiecte l!eo;nelrice, respectiv
mulţimea de puncte care ii aparţin. 1'\e punem întrebarea
dacă putem să asociem şi mulţimii de drepte o măsură. Fie
(, mulţimea dreptelor g, care intersectează un cerc ]{ de
rază r. Poziţia unei astfel de drepte este dată de unghiul
directorcp făcut de exemplu cu axa Ox şi de distanţa p de la
dreaptă pînă la centrul cercului. Unghiul ? poate să ia toate
valorile în intervalul [0, 27t), iar p parcurge intervalul [0, rJ.
Măsura mulţimii dreptelor G va fi produsul lungimilor
celor două intervale. Se poate demonstra că această măsură. este 26.3.1. Teorema lui Crofton
invariantă şi se poate defini măsura într-un mod asemănător
şi pentru alte mulţimi de drepte mai generale. În exemplul
de mai sus 2rrr este măsura ataşată mulţimii G; ea este egală cu lungimea cercului. ~tai
general putem afirma că măsura dreptelor care intersectează o figur~, con•texă dintr-un plan
este egală cu perimetrul figurii respective (fig. 26.3.1). În cazul a două figuri convexe care
nu se suprapun, măsura dreptelor care întîlnesc ambele figurj este egală cu diferenţa dintre
frontierele încrucişate şi frontierele care înconjoară cele două mulţimi (teorema lui Crofton).
În afară de măsuri pentru mulţimi de drepte se poate calcula şi o măsură cinematică în
cazul figurilor congruente, de exemplu măsura tuturor triunghiurilor echilaterale cu latura egală
cu 1, care intersectează o figură dată. Măsura cinematică a fost introdusă de Henri
POINCARE ( 1854- 1912).
Asemănător ca în plan, se pot dezvolta în cadrul diferitelor geometrii , definite
printr-un grup I.ie de transformări (în sensul programului Erlangen al lui Felix Klein),
geometrii integrale, mai. mult sau mai puţin substanţiale. În special geometria integrală a
spaţiilor euclidiene n-dimensionale s-a dezvoltat foarte mult. S-a încercat dezvoltarea unei
geometrii integrale şi pentru suprafeţe curbe şi chiar şi pentru geometria finsleriană a calcu-
lui variaţional.
Geometria integrală găseşte aplicaţii şi în alte ramuri ale geometriei, în special în teoria
corpurilor convexe. :Metodele geometriei integrale comhinate cu statistica matematică are
multe aplicaţii practice, ca de exemplu la determinarea statistică a su~rafeţei plămînilor.
720 Matematici superioare

27. Teoria probabilităţilor şi statistică matematică

27.1. Analiza combinatorie . . . . . . . . 720 Teoreme limită pentru sume de

Permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . 720 variabile aleatoare independente 741
Aranjamente ~i combinări.... 721 Procese stochastice . . . . . . . . . . 7 42
27.2. Teoria probabilităţilor 723 27.3. Statistică matematiCă. . . . . . . . 7 43
Probabilitatea evenimentelor Planificarea experimentelor . . 7 43
aleatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 723 Culegerea şi prelucrarea datelor 74-4
Variabile aleatoare ~i repartiţii 728 Re~resie ~i eorelaţ~e . . . . . . . . . . 7 48
Valoarea medie ~i dispersia . . 730 Metode de estimare statistică. . 7 49
Inegalitatea lui Cebîşev . . . . . . 732 Procedee de testare statistică . . 7 51
Legea numerelor mari 733 Domenii de aplicabilitate ale sta-
Repartitii importante . . . . . . . . 733 tisticii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 55

27 .1. Analiza combinatorie

Analiza combinatorie studiază diferite posibilităţi de ordonare ale obiectelor, de exemplu

"Cite posibilităţi există în cazul ordonării a patru litere?" sau" În cîte moduri se pot extrage
5 numere .diferite din 90 de numere?" Obiectele analizei pot fi numere, persoane, experimente
etc.; ele se numesc elemente şi se notează cu cifre sau numere. Dacă sistemele ordonate nu
conţin aceleaşi elemente, de exemplu ab, cd sau dacă conţin aceleaşi elemente dar in număr
inegal, de exemplu aab, abb, atunci aceste ansambluri sînt socotite diferite. Sistemele aabb, abab
sînt numai atunci socotite diferite, dacă se ţine seama de ordonarea lor.

Permutări

Orice sistem format dintr-un număr finit de elemente într-o ordine oarecare se numeste
permutarea elementelor date; de exemplu ansamblurile acdbe, dbcae sint permutări ale elem~n­
telor a, b, c, d, e.

Numărul permutărilor. Numărul de permutări ale unor elemente diferite intre ele se obţine
prin inducţie astfel: din două elemente a şi b se pot obţine două permutări ab şi ba: Din
trei elemente a, b, c fiecare element poate sta în prima poziţie iar celelalte două se pot
aranJa in două moduri:
abe acb bac bea cab eba
Deci există 3 · 2 = 6 permutări. fn cazul a patru elemente vor fi 4. 3 · 2 = 2-1 permutări.
Mai general n elemente se pot permuta în 1 · 2 · 3 ... (n- 1) · n = n! (se citeşte n factorial)
;11oduri.

Un număr de n elemente diferite pot fi permutate in n! moduri.

n! = 1 · 2· 3 ... n

Exemplu. Din cele nouă cifre 1, 2, 3, ... , 9 se pot forma 91-= 362 880 numere formate din
nouă. cifre astfel încît nici o cifră nu apare decît o singură dată în numţtr.

Tabel1>d fa elorialelor de la 1 ! la 20!

n nl n nl n nl n nl

1 1 6 720 11 39 916 800 16 20 922 789 888 000

2 2 7 5 040 12 479 001 600 17 355 687 428 096 000
J 6 8 40 320 13 6 227 020 800 18 6 402 373 705 728 000
4 24 9 362 880 14 87 178 291 200 19 121 645 100 40~ 832 000
5 120 10 3 628 800 15 1 307 674 368 000 20 2 432 902 008 176 640 000
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 721

Dacă avem între cele n elemente grupe de elemente egale, atunci numărul de permutări
este mai mic decît in cazul în care toate elementele sînt diferite: în cazul permutării a 5
elemente e1 = a, e2 = a, ea = b, e4 = b, e5 = b ordonările diferite ale elementelor e1 şi e2 ca
şi ale elementelor ea, e4 şi e5 sînt socotite egale. Deoarece acestea reprezintă 2! şi respectiv 3!
5!
permutări, numărul total al permutărilor diferite este egal numai cu - - = 10. Dacă cele n
2!3!
elemente se împart în m grupe formate din p1 ,
p2, ••• , Pn elemente egale, atunci cele Pil per- ni
mutări ale elementelor Pi (i = 1, 2, ... , m) sînt +
Pt Pz + ··· Pm = n +
socotite egale şi numărul total de permutări
este egal cu
E xemplu. Ar putea juca un jucător de bridge pasionat în decursul vieţii sale toate tipurile
52!
de jocuri posibile? Numărul de jocuri diferite posibile este deoarece permu-
13! 13! 13! 131
tările celor 13 cărţi ale fiecărui jucător nu conduc la alt tip de joc. Din cele 5,36 · 1028
jocuri, un jucător poate să joace numai o parte infimă în decursul a 100 ani · şi anume
7 300 000 jocuri in cazul în care el joacă zilnic 200 jocuri.

Ordonare lexicografică. Cele n! permutări an elemente se pun în evidenţă foarte uşor prin
ordonarea lexicografică. Vom ordona de exemplu numerele după mărimea lor sau literele după
alfabet. Permutările sînt socotite lexicografic ordonate dacă din două permutări diferite, prima
se află cea al cărei prim element este înainte conform ordonării naturale. În cazul egalităţii
primelor elemente vom face diferenţe după cel de-al doilea element, în cazul egalităţii elemen-
telor din poziţia a doua diferenţa se face după cel de-al treilea element etc. Primele două
perechi de permutări sînt ordonate lexicografic ca şi cele şase permutări al{; celor trei elemente
de mai sus, pe cînd cea de a treia pereche nu este.

l.ab c f g
a b c g f
2. a
a
b
c b
+ 3.: : d f
d
e
f
Inversiune. Două elemente ale unei permutări formează o inversiune dacă ordonarea lor este
inversă ordonării naturale. În permutarea cdbea a elementelor a, b, c, d, e elementul c este
înaintea lui b, c înaintea lui a, d înaintea lui a, b înaintea lui a ca şi e inaintea lui a. Acestea
sînt inversiuni. Dacă numărul inversiunilor dintr-o permutare este par, atunci permutarea se
numeşte pară, altfel ea este impară.

Aranjamente şi combinări

Sistemele ordonate de k elemente distincte care pot fi formate cu elementele unei mulţimi
de n elemente ţinînd seama de ordinea elementelor în sistem sînt aranjamente de n elemente
luate cîte k. În cazul in care nu interesează ordinea în care se scriu elementele, sistemele ordo-
nate sint combinări de n elemente luate cîte k.
Dacă în sisteme acelaşi element poate apărea de mai multe ori , numim aranjamentele sau
combinările cu repetiţie.

Numărul de aranjamente. Numărul de aranjamente a n elemente luate cîte k fără repetiţie

se notează cu A~· Primul element din A ~ poate fi ales în n moduri, al doilea în n - l, al
treilea în n - 2, al k-lea în n - k +
1 moduri. Deci

n!
A~ = n(n - 1) ... (n - k + 1) = - - - -
(n - k) !

Numărul de aranjamente de n elemente k-

n!
An -
luate cîte k (n- k) 1
722 Matematici superioare

Numărul de aranjamente de patru elemente a, b, c, d luate cîte trei este egal cu A:= 4 · 3 · 2= 24.
Acestea sînt
~ ~ ~~ d ~ ~ ~d ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~
bda _ . bdc - + cab ..... cad - +eba - +cbd ____.cda _ .cdb ~ dab - .dac
dba _ . dbc - + dea ,__. dcb
Dacă sînt permise repetiţiile, atunci cel de-al doilea element poate fi ales în n moduri,
la fel şi
al treilea etc. Deci în cazul aranjamentelor cu repetiţie a trei elemente luate cîte
două A ~(r) = 32 = 9 Ele sînt

+aa _ . ab --+ ac - - . ba __. bb --+ bc --+ ca _ .cb - - . cc.

Deci în general A~(r) = nk.

Numărul de aranjamente de tt elemente luate cîte k cu repetiţie

Exemplul 1. Din cifrele 1, 2, ... , 9, O se poate forma 0 (r) = Ar

103 = 1000 aranjamente
de trei elemente cu repetiţie. Acestea sînt 000, 00 1, 002, .... 999.
Exemplul 2. Cu ajutorul scrierii Braille orbii pot
percepe literele, cifrele şi semnele de punctuaţie. Ea se
bazează pe aranjamentele cu repetiţie a două elemente
• • • 0 • o • o • o • o
• 0 • • o • • o •o o • o o
••
(proeminenţe şi adîncituri) luate cîte şase. Ele sînt în • 0 • 0 • o o o •o o o • o
număr de 2 6 = 64 şi sînt suficiente pentru reprezentarea p r o b e m
alfabetului, cifrelor şi semnelor de punctuaţie (fig. 27.1.1).
27. 1. 1. Cuvîntul "problem" redat
Numărul de combinări. În cazul combinărilor nu mai prin metoda Braille
ţinem seama de ordinea în care apar elementele. Numărul
de combinări a n elemente luate cîte k se notează cu C~. Putem forma următoarele combi-
nări de patru elemente luate cîte două: ab .....ac ...... ad -+ bc __.bd -+ cd. Dacă per-
mutăm elementele fiecărei combinaţii, obţinem A f al cărei număr este de 2 l mai mare. În
mod similar numărul de aranjamente de n elemente luate cîte k, A~ este de k ! ori mai

mac:nd~~:) :~::"~.:: ;;:i1:i)d~ ·:~;~:1~u~~e ~:· (:) c;;in:s::::ic:e~~ic:i:~:l7.

n(n

Numărul de combinări de n elemente luate cîte k fără n!

c~ =
repetiţie (n- k)! k!

Exemplu. În cazul jocului Bingo k = 5 numere diferite pot fi alese în C&o = 43 949 268
moduri. Numai avînd bilete cu toate aceste posibilităţi putem avea sigur un bilet cîştigător
cu cinci numere. Acum vrem să calculăm posibilitatea de a avea patru sau trei numere
cîştigătoare. Din cele cinci numere cîştigătoare se pot forma C~ = 5 combinări de cinci
numere luate cîte patru şi Cl = 10 combinări de cinci numere luate cîte trei. Fiecare din
aceste cinci combinaţii de cinci numere luate cîte patru apare de C~o-s = 85 de ori în toate
grupările de cinci numere formate, adăugînd la patru numere cîştigătoare unul necîştigător.
Deci numărul de grupări care conţin patru numere cîştigătoare este egal cu C~ · q 5 = 5 X
X 85 = 425. Fiecare combinaţie de trei numere poate fi completată cu două din cele necîş-
tigătoare în c:
5 = 85 . 42 moduri astfel încît să nu apară o grupare care conţine patru
sau cinci numere din cele cîştigătoare. Deci numărul de grupări cu trei numere cîştigătoare
este c~. C:s = 35 700.

Dacă este permisă repetiţia , atunci combinări de n elemente luate cite k vor fi notate
cu C~(r). În cazul a trei elemente a , b, c şi în cazul an elemente a 1 , a 2 , .. . , an combinările ele-
mentelor cu re petiţie luate cîte două sînt următoarele:
aa ab ac a1 a1 a1a 2 a1a 3 ... a1 an
bb bc a2a2 a2aa . . . a2an
ce a 3 a 3 ... a3.an
T earia probabilităţilor ~i statistică matematică 723

Deci q(r) = 3 +2 +1 = 6 şi C~(r) =

n + (n - 1) + ... + 1 = c~+l· Mai general, CMr)
= C~+k- 1 ; această afirmaţie se demonstrează cu ajutorul inducţiei matematice.

Numărul de combinări de n elemente luate cîte k cu repetiţie C~(r) = C~H..- 1

27.2. Teoria probabilităţilor

Istoric. Începuturile teoriei probabilităţilor sînt legate de numele matematicienilor

Blaise PASCAL ( 1623- 1662) şi Pierre FERMAT ( 1601- 1665). Ei au ajuns la probleme
legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc. Un jucător entuziast, cavalerul DE
MERE s-a adresat lui PASCAL pentru rezolvarea unei probleme care avea o mare impor-
tanţă practică pentru el dar pe care singur nu o putea rezolva. Problema era următoarea:
doi jucători vor să joace un număr de partide pînă ce cîştigătorul cîştigă m partide. Jocul
însă, din anumite motive obiective, se întrerupe după ce un jucător cîştigă n < m partide
şi celălalt p < m partide. Cum se poate stabili corect cîştigul în acest caz? PASCAL s-a
ocupat de această problemă şi i-a comunicat soluţia sa şi lui FERMAT , care a găsit şi el o
soluţie. Mai tîrziu a dat şi Christian HuYGENS ( 1629 - 1695) o soluţie. Aceşti învăţaţi
au prevăzut rolul pe care-I va avea ştiinţa care se ocupă de stabilirea regulilor privitor
la evenimentele aleatoare. Datorită dezvoltării reduse a ştiinţelor naturii , jocurile de noroc
au fost multă vreme cauza şi stimulentul dezvoltării teoriei probabilităţilor. Numai în
secolul al 19-lea dezvoltarea ştiinţei va cere impetuos dezvoltarea teoriei probabilităţilor şi
cercetarea unor probleme nelegate de jocurile de noroc. Această dezvoltare este legată de numele
lui Abmham de MoiVRE (1667- 1754), Pierre Simon de LAPLACE (1749- 1827), Cari
Friedrich GAUSS ( 1777- 185.5), Simon-Denis POISSON ( 1781- 1840), Pafnuti Lvovici
CEBÎŞEV ( 1821 - 1894), Andrei Andreevici MARKOV ( 1856 - 1922) şi în ultimul timp
de numele lui Andrei Nikolaevici KoLMOGOROV (născut în 1903) şi al lui Alexandr Iakov-
levici . HINCIN ( 1894- 19.59).
În timpul dezvoltării sale, calculul probabilităţilor a apărut ca o parte a matematicii
care se ocupă cu analizarea şi studierea regulilor apariţiei evenimentelor aleatoare.

Probabilitatea evenimentelor aleatoare

Evenimente aleatoare. Deosebim tre i feluri de evenimente: sigur, imposibil şi aleator. Dacă
în anumite condiţii un eveniment E se realizează cu certitudine, spunem că evenimentul este
sigur; însă dacă evenimentul nu se produce la nici o efectuarea experimentului, îl numim eveniment
imposibil. În cazul în care evenimentul poate sau nu să apară, acesta se numeşte eveniment
aleator. În cazul aruncării unui zar, evenimentul apariţiei uneia din feţele 1; 2, 3, 4, 5 sau 6
este un eveniment sigur ; evenimentul apariţiei lui 7 este imposibil. Apariţia feţei cu un
număr dinainte stabilit din cele şase numere, de exemplu trei, este un eveniment aleator.

Frecvenţa unui eveniment. Aruncăm un zar de 100 de ori şi numărăm

de cîte ori apare
18
evenimentul E, respectiv numărul 3. Presupunem că a apărut de 18 ori . Fracţia = 0,18
100
care este denumită frecvenţa relativă ne dă posibilitatea de a compara frecvenţa apariţiei
lui 3 în această serie de aruncări cu altă serie de experimente în care numărul de aruncări
este mai mare sau mai mic.

Frecvenţa m m numărul de apariţii ale lui E în cazul

h(E)
relativă n a n încercări

Probabilitatea unor evenimente aleatoare. În acest capitol vom renunţa la o definiţie

riguros matematică a probabilităţii şi vom încerca intuitiv să explicăm noţiunea de probabi-
litate. Vom arunca cu zarul ; evenimentul aleator E este apariţia unui număr stabilit
precis din numerele 1, 2, 3, 4, .5, 6. La o serie mare de aruncări vom urmări frecvenţa numărului
724 Matematici superioare

fixat şi vom calcula frecvenţa relativă. Apare o anumită regulă: frecvenţele relative vor oscila
în jurul unei valori constante fixe iar devierile în jurul acestei valori vor fi în cazul măririi
numărului de · aruncări tot mai mici. Acest număr fix se defineşte ca probabilitatea apariţiei
evenimentului E care în cazul zarului a fost numărul dinainte stabilit. Deci putem vorbi de
probabilitate numai în cazul unor experimente repetate pentru acelaşi eveniment şi în
condiţii identice.

În cazul unui număr '"' suficient de mare de experimente in care evenimentul E apare de m
ori, frecvenţa relativă
mfn poate fi socotită ca valoarea probabilităţii. Această valoare se
numeşte probabilitatea (statistică) a evenimentului E şi se notează cu P(E)·; P(E) = mfn.

De multe ori probabilitatea evenimentului E se exprimă şi în procente P(E) = (mfn) · 100%.

Deoarece pentru frecvenţa m a evenimentului E în cazul a n observaţii avem întotdeauna
O ~ m ~n . pentru probabilitatea P(E) a evenimentului E va fi valabilă următoarea relaţie:
O ~ P(E) ~ l. Deci P(E) va fi un număr cuprins între zero şi unu.

Exemplu. În cazul producţiei a 1000 de bucăţi de roţi dinţate apar 16 rebuturi. Proba-
bilitatea statistică de apariţie a unui rebut (evenimentul E) va fi egală cu P(E) = 16/1000 =
= 0,016 sau P(E) = (16/1000) · 100% = 1,6%.

Regula adunării probabilităţilor evenimentelor incompatibile. Evenimente incompatibile.

Dacă într-o urnă există numai bile roşii şi negre, putem extrage sau o bilă roşie sau una neagră.
Ambele evenimente: E 1 , extragerea unei bile roşii, respectiv E 2 , extragerea unei bile negre nu se
pot produce simultan. Nu există rezultate care favorizează atît pe E 1 cît şi pe E 2 . Acelaşi
lucru se întîmplă şi la aruncarea zarului . La aruncarea unui zar nu poate apărea decît unul
din numerele l, 2, 3, 4, 5, 6, deci se poate realiza numai unul din evenimentele E 1 , E 2 , Ea,
E 4 , E 5 , E 6 • Spunem că evenimentele sînt incompatibile dacă nu se pot produce simultan;
in cazul unei observaţii poate să apară numai un singur eveniment.
Regula de adunare . În cazul aruncării zarului poate apărea unul din numerele l, 2, 3, 4, 5, 6,
deci unul din evenimentele incompatibile E 1 , E 2 , Ea, E 4 , E 5 , E 6 • Dacă zarul este ideal, adică
omogen şi are aceeaşi lungime a laturilor, probabilităţile de apariţie a evenimentelor E 1 , E 2 ,
E 3 , E 4 , E 5 sau E 6 sînt egale: P(E 1) = P(E2 ) = P(E3 ) =P(E4 }= P(E 5) = P(E 6 ) = 1/6. Probabilitatea
de apariţie a cel puţin unuia din evenimentele E 4 sau E 5 este egală cu 2/6, deci în medie 1/3
din numărul de aruncări va avea
ca rezultat pe 4 sau 5. Probabili- Regula de adunare P(E 1 U E 2 ) = P(E 1 ) +
P(E.J
tătile se vor aduna, deci:
' În figura 27.2. 1 probabilitatea fiecărui eveniment incompatibil E i este reprezentată
printr-o suprafaţă , probabilitatea 1 prin suma tuturor suprafeţelor. Probabilitatea evenimentului
E 4 u E 5 corespunde sumei suprafeţelor care reprezintă
evenimentele E 4 şi respectiv E 5 • Această regulă poate
fj extinsă la k evenim~.n:e incon:patibil~ E 1 • E 2 , ... , Ek.
•
e
1• 1•• 1• •1• •1• •1
• e e • •• : ~
In cazul a n observaţu 10 med1e evemmentul E 1 s-a
produs d e m 1 on,. evemmen . t1E
u d
2 s-a pro us
de m
2 (j1 -1 -1 -1 -1 -1
ori etc. şi evenimentul Ek de mk ori. Probabilităţile 6 6 ~ 6
de producere a acestor evenimente sînt următoarele: 1 1 2
6+6=6
mr. m2; .... ; P(Ek) mk, 27.2 . l. Regula de adunare pentru un
n n n zar ideal

Probabilitatea reuniunii tmui număr de evenimente incompatibile este egaiă cu suma

probabilităţilor acestor evenimente:
P(E1 U E 2 U ... U Ek) = P(Et) + P(E2) + ... + P(Ek)·
Pentru a calcula probabilitatea evenimentului Ee U Ect ~are constă în pro~ucerea a c~l puţin
unuia din evenimentele Ee sau Ed (c , d ~ k , c =1= d), aphcăm următorul raţronament: 10 caz~l
an observaţii apariţia unuia din evenimentele Ee sau Ed va fi egală în medie cu mc. md. dect: +
+ mă = P(Ec) + P(Ea).
n n n
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 725

În cazul a patru evenimente Ea. Eb• Ee şi Eă

P(Ea UEb U Ee U Eă) = P(Ea) + P(Eb) + P(Ee) + P(E~t)

Evenimente contrare. În cazul a n naşteri se presupune că sînt m1 băieţi (evenimentul
E 1) şi m 2 fete (evenimentul E 2). Probabilităţile vor fi P(E1 ) = m 1 fn şi P(E2) = m 2 fn. Avem
P(E1 U E 2) = m 1 /n + m 2 fn = (m1 + m 2)/n = 1, deoarece m1 + m 2 = n. De aici deducem
P(E2 ) = 1 - P(E1). Astfel de evenimente la care producerea unuia înseamnă nerealizarea
celuilalt se numesc evenimente contrare.

Probabilitatea întregului spaţiu de selecţie. La aruncarea unui zar apar evenimentele E 1 ,

E 2 , E 3 , E,, E~, E 6 , unde E 1 apare de m1 ori, E 2 de m 2 ori, ... , E 6 de m 6 ori. Vom avea

Astfel de reuniune de evenimente a cărei probabilitate este egală cu suma probabilităţilor

evenimentelor elementare şi este egală cu unu este întreg spaţiu de selecţie.

Regula de inmulţire a probabilităţilor evenimentelor. Probabilităţi necondiţionate şi con-

diţionate. Afirmaţia că la aruncarea unui zar probabilitatea de a ieşi unul din numerele 1, 2,
3, 4, 5, 6 este egală cu 1/6 se bazează pe ipoteza că zarul este ideal şi că în toate încercările
s-a folosit acelaşi zar. Dacă afirmăm că apariţia unui rebut are o probabilitate egală cu 0,0 16,
ne bazăm pe faptul că procesul de producţie rămîne neschimbat. Numim astfel de probabi-
lităţi condiţionate de ipoteze ferme probabilităţi necondiţionate. Deseori calculul probabilităţii
apariţiei unui eveniment E este condiţionat de realizarea anterioară a evenimentului F cu o
anumită probabilitate. O astfel de probabilitate se numeşte probabilitate condiţionată şi se

notează ~u P ( : ) .

Exemplul 1. Într-o urnă se găsesc m bile negre (N) şi n-m bile albe (A). Dacă extragem
o bilă şi apoi o reintroducem în urnă, probabilităţile de extragere a unei bile albe sau negre
sînt probabilităţi necondiţionate. Dacă extragem două bile una după alta şi ne interesează
probabilitatea ca a doua bilă să aibă o culoare anumită_ în condiţia ca prima bilă are şi ea o
culoare ·bine stabilită, probabilitatea este condiţionată. In tabelul alăturat sînt date diferitele
probabilităţi necondiţionate P(F) şi condiţionate P ( ~). Evenimentul F care condiţionează
evenimentul E constă în extragerea unei bile negre (N) sau a uneia albe (A).

Evenimentul F N N A
A

m m n-m n- m
P(F)
n n n n
N A N A
Evenimentul E
m - n- m m n- m - 1
P(E /F)
n - 1 n-1 n-1 n - 1

Exemplul 2. Aruncăm cu două zaruri ideale. Atunci putem să ne găsim într-unul din
cele 36 de cazuri cărora le asociem o pereche de numere (a , b) cu a = l, 2, ... , 6 şi b= 1, 2 , ... , 6,
a fiind numărul care apare pe primul zar şi b pe al doilea. Probabilitatea de apariţie a unuia
1
din cele 36 de evenimente este egală cu - . Probabilitatea ca la o aruncare să obţinem
36
5
a +b= 8 este - , deoarece din cele 36 de evenimente numai 5 au a + b = 8. Ele sînt:
36
(2, 6), (3, 5), ('i , 'i), (5 , 3), (6, 2). Această probabilitate se modifică dacă mai adăugăm o condiţie
726 Matematici superioare

suplimentarli. ca suma a + b sli. fie un

numli.r par. Vor fi numai 18 evenimente
şi în acest caz probabilitatea ca suma
5
a+ b sli. fie egalli.cu 8 va f i - · Pro-
- 2 ~1--+--+--+--+---1 18
babilitatea ca numărul care apare pe al
~ 3r-~-;--+--+--r-~ doilea zar să fie egal cu 4 este egalli. cu
.§ •
~ ~~-;--+--+--~~
5 27.2.2. Probabilitatea la aruncarea a
r-~-;--+--+--r-~ două zaruri
6 a) 5/36 de a obţine in total 8
L-~~--~_.--~~

2 3 + 5 6 b) 6736 de a obţine 4 cu al doilea zar

6 1
= - (fig. 27.2.2) deoarece acest eveniment nu poate apărea decît în următoarele cazuri:
36 6
(1, 4), (2, 4), (3, 4), (4, 4), (5, 4) şi (6, 4). Probabilităţile evenimentului apariţiei unui 4 pe al
doilea zar condiţionat de faptul că numărul de pe primul zar este de 4 este de asemenea
1{6, deoarece din evenimentele (4, 1), (1, 2), (4, 3), (4, 4), (4, 5), (4, 6) numai evenimentul
(4, 4) satisface condiţiile impuse. Probabilităţile condiţionată şi necondiţionată sînt în acest
caz egale.

Regula de înmulţire. La producerea unei piese 95% din produse sînt utilizabile (eveni-
mentul F). Din 1000 de produse utilizabile în medie 800 ~înt de calitate I. Care este proba-
bilitatea ca o piesă finită să fie de calitatea I (evenimentul E intersectat cu F), adică pro-
ducerea simultană a evenimentelor E şi F? Notăm cu n numărul total al pieselor, cu k
numărul pieselor bune şi cu m numărul pieselor care sînt de calitatea I. Atunci

k m m k m
P(F) = - = 0,95; P(E/F) = - = 0,80 iar P(E n F) = - = - .- = P(F) · P(E{F)
n k n n k
= 0,95 · 0,80 = 0,76. Deci probabilitatea este egală cu 0,76.
Rezultatul obţinut în acest exemplu poate fi formulat mai general.

Probabilitatea de producere simultană a dottă evenimente E ~i F este egală cu produsul dintre

probabilitatea evenimentului F ~i probabilitatea lui E condiţionată de F.

Regula de înmulţire 1 P(E nF) = P(F) · P(E{F) 1

Deoarece evenimentul E nF este acelaşi cu evenimentul F nE, avem P(E nF)

= P(FnE) = P(E) · P(F/E).

Evenimente independente. Repetăm experienţa cu cele două zaruri ideale. Probabilitatea.

evenimentului E de a arunca cu primul zar un 4 este egală cu 1/6; probabilitatea evenimen-
tului F de a arunca cu cel de-al doilea zar un 4 este egal tot cu 1{6. Probabilitatea P(E/F)
de a arunca un 4 cu al doilea zar în cazul în care cu primul zar am obţinut tot un 4 este
calculată în exemplul anterior şi este egală tot cu 1{6. S-a constatat că rezultatul pe care-I obţi­
nem la al doilea zar nu depinde de rezultatul primului zar. Deci două evenimente sînt inde-
pendente dacă apariţia sau neapariţia unui eveniment nu are nici o influenţă asupra apariţiei
sau neapariţiei celuilalt eveniment. Dacă probabilitatea condiţionată P(E{F) a apariţiei eveni-
mentului E condiţionat de apariţia anterioară a evenimentului F este egală cu probabilitatea
necondiţionată P(E), atunci evenimentele E şi F sînt independente. Probabilitatea P(E n F)
în cazul exemplului cu zarurile (să obţinem 4 pe fiecare zar) se poate calcula astfel:
1 1 1
P(E nF) = P(F) · P(E{F) = P(F) · P(E) = - . - = - .
6 6 36

Regula de înmulţire a probabilităţilor evenimentelor independente: probabilitatea apari-

ţiei simultane a evenimentelor independente E ~i F, P(E nF), este egală c~ produsul probabili-
tăţilor P(E) ·care este ptobabilitatea apariţiei evenimentului E ~i P(F) care este probabilitatea
evenimentului F. Deci P(E () F) = P(E) · P(F).
Teoria probabilităţilor ţi statistică matematică 727

În cazul a trei evenimente independente E 1 , E 2 , Ea:

Definiţia axiomatică a probabilităţii. Dezvoltarea ştiinţelor naturii şi a tehnologiei a condus

la probleme, la care definiţia clasică a probabilităţii nu a mai putut fi aplicată. Nu putem
afirma întotdeauna că numărul cazurilor posibile este finit şi că diferitele cazuri individuale
sînt egale. De exemplu, este dificil pe baza simetriei să determinăm probabilitatea ca într-un
anumit interval de timp, m din cele n conversaţii vor avea loc prin telefon. Definiţia statistică
a probabilităţii are un caracter mai mult descriptiv decît matematic. Astfel a devenit necesar
a studia sistematic bazele conceptelor teoriei probabilităţilor şi a stabili condiţiile de
aplicabilitate într-o structură axiomatică. Dintre toate formulele propuse, cea folosită astăzi
este teoria dezvoltată de KoLMOGOROV la începutul deceniului al patrulea al secolului
nostru. El a apropiat conceptul de probabilitate de teoria măsurii şi analiza funcţională.
KOLMOGOROV a creat un fundament axiomatic pentru conceptul de probabilitate, care se
bazează pe o mulţime S de evenimente elementare şi un sistem B de submulţimi ale lui S.
Elementele sistemului B, adică submulţimile lui S sînt numite evenimente aleatoare. Dacă siste-
mul B al evenimentelor aleatoare satisface următoarele condiţii, atunci el este numit un cîmp
Borel de evenimente.

Cimp Borel
1. Mulţimea S este un element al lui B.
2. Dacă d.ouă mUlţimi E 1 şi E 1 sint elemente ale l~i B atunci reuniunea lor E 1 U E 1 , inter-
secţia ·lor E 1 n E 1 şi complementele lor E1 şi E 2 sint de asemenea elemente ale lui B.
3. Dacă mulţimile E 1 , E 1 , ••• , En , ... sint elemente ale lui B, atunci reuniunea lor E 1 U E 1 U ... U E" U...
şi intersecţia lor E 1 n E 2 n ... n En n ... sint de asemenea elemente ale lui B.

Dac~ sînt îndeplinite numai conditiile 1 şi 2, atunci vorbim despre un cîmp de evenimente.

27.2.3. Evemmentul E 1 şi 27.2.4 . Evenimentul E 1 U E 2 27.2.5. Evenimentul 1::: 1 nE 2

evenimentul E 1 şi evenimentul E 1 U E 2 şi evenimentul E 1 n E 2

Pe baza condiţiei a doua S care este mulţimea vidă 0 este şi el un element al lui B
şi se numeşte evenimenţul imposibil. Evenimente aleatoare E 1 , E 1 , E 1 UE 2 , E 1 UE 2 , E 1 n E 2
şi E 1 n E 2 sînt ilustrate în figură unde evenimentele aleatoare sînt reprezentate prin puncte
într-un pătrat. Fiecare mulţime de puncte reprezintă un eveniment aleator.
Explicaţia va fi ajutată de un exemplu. Dacă aruncăm un zar, atunci mulţimea eveni-
mentelor elementare este compusă din şase elemente et (i = 1, 2, ... , 6}, unde et indică faptul
că numărul obţinut la aruncare este i. Sistemul de elemente aleatoare B este compus din
26 = 64 elemente; (e 1 ), (e 2 ), ... , (e6 }, (e 1 , e2), ... , (e 5 , e6 ), .. . , (e1 , e2 , ea), ... , (e4 , e5 , ee), ... , (e 1 , e2 , ea, e4 ,
e5 , ee) şi mulţimea vidă 0. În fiecare paranteză se află elemente din S din care sînt formate
submulţimile corespunzătoare ale lui S.
Pe baza sistemului B de evenimente · aleatoare, în care S reprezintă elementul sigur, S
evenimentul imposibil iarE şi E evenimente complementare, probabilitatea de apariţie a unui
eveniment este definită pe baza sistemului de axiome al lui Kolmogorov.

Sistemul de axiome al lui Kolmogorov

Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din cimpul de evenimente ii este ataşat un număr
real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E.
728 Matematici superioare

Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S este 1, P(S) = 1.

Axioma 3. Dacă evenimentele E 1 , E 2 , ... , En sînt incompatibile două cite două, atunci
P(E1 U E 2 U ... U En) = P(E1 ) + P(E2) + ... + P(En)·
Sistemul este extins pe baza următoarei axiome de adunare care face posibilă luarea în
considerare a acelor evenimente (cu apariţie frecventă în teoria probabilităţilor) care sînt
compuse dintr-un număr infinit de mare de evenimente.

Axioma de adunare extinsă. Dacă apariţia unui eveniment E este echivalentă cu apariţia
unui oarecare eveniment E 1 , E 2 , ... , En • ... incompatibile două cite două, atunci P(E) = P(E1 ) +
+ P(E2) + ... + P(En) + ...
Din aceste axiome rezultă ca o primă consecinţă P(E) ~ 1 pentru orice eveniment E
din B. Sistemul de axiome nu este contradictoriu. Structura teoriei probabilităţilor se bazează
pe el. Acest concept teoretic al probabilităţii în combinaţie cu o interpretare suficient de largă
a frecvenţei este baza statisticii matematice.

Variabile aleatoare şi repartiţii

O variabilă se numeşte variabilă aleatoare dacă în cazul mai multor experiment efectuate în
aceleaşi condiţii, aceasta ia valori diferite, fiecare valoare fiind un eveniment aleator; se notează
cu X, Y sau alte litere mari iar valorile pe care le ia se notează cu litere mici x, y etc. Într-
un interval o variabilă aleatoare poate să ia sau un număr finit sau infinit nenumărabil de valori.
În primul caz variabila aleatoare se numeşte discretă iar în al deilea caz se numeşte con-
tinuă. Numărul pe care-I obţinem în cazul aruncării unui zar X poate lua numai valori
discrete Xi ,i = 1, 2 , 3, 4, .5, 6, deci el reprezintă o variabilă aleatoare discretă. Dimpotrivă,
viteza unei molecule dintr-un gaz poate să ia orice valoare într-un interval stabilit, deci
este o variabilă aleatoare continuă.

Repartiţie. În cazul producţiei de şuruburi apariţia rebuturilor pe schimb este

o variabilă aleatoare, deoarece intervin factori a căror influenţă nu o putem aprecia (varia-
ţiile materialului) . Prin cunoaşterea numărului minim şi maxim de rebuturi pe schimb nu
putem să ne pronunţăm asupra calităţii producţiei într-un interval de timp mai lung. Acest
lucru este posibil în cazul în care în afară de numărul de rebuturi indicăm şi probabilitatea
de apariţie a acestui număr. O variabilă aleatoare este caracterizată de valorile pe care le ia
ca şi de valori.
probabilităţile corespunzătoare fiecărei
Mulţimeaale cărei elemente sînt perechile ordonate formate din valorile pe care poate să
le ia variabila aleatoare şi probabilitatea corespunzătoare defineşte repartiţia variabilei alea-
toare.

Repartiţia unei variabile discrete. La aruncarea cu un zar ideal numărul pe care-I obţinem
este o variabilă aleatoare X care poate lua numai valorile discrete x i ,i = 1, 2, 3, 4, .5, 6.
Fiecare din aceste numere poate apărea cu probabilitatea
P(X = xi) = 1{6. Repartiţia va fi:
1 2 3 .5 6

1 1 1 1 1 1
6 6 6 6 6 6
Reprezentarea grafică a repartiţiei de: probabi-
litate se face în felul următor : pe abscisă notăm
valorile posibile iar pe ordonată probabilităţile co-
respunzătoare (fig. 27.2.6). În cazul exemplului de
mai sus ele au toate aceeaşi valoare, deci aceeaşi
înălţime . Suma tuturor P(X = x i) este egală cu
1. În cazul reprezentării grafice , dacă luăm 27.2.6. Hcpreze nta r<.'a " rafi că a proba-
lăţimea dreptunghiurilor formate egală cu uni- bilităţii de apariţi e a unei variabile
tatea, atunci suma ariilor dreptunghiurilor formate aleatoare discrete
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 729

este egală. cu 1. În baza acestui exemplu putem deduce foarte uşor funcţia de repartitie care
ne indică. probabilitatea ca numărul pe care-1 obţinem la aruncarea zarului să. fie ~ai mic
decît un numă.r dat, de exemplu F( 1) = P(X < 1) = O, deci probabilitatea apariţiei unui
numă.r mai mic decît 1 este egală. cu zero (fig. 27.2.7). Continuînd , obţinem:

1
F(2) = P(X < 2) = P(X = 1) = - ,
6 f(XJ

F(J) = P(X < 3) = P(X = 1) + P(X = 2) = _!. ,

3
---------------------------------------r
'% -----------------------------------
F(~) = P(X < 4) = B P(X = i) = -1 ,
3
% ---------------------------
i=l 2
2
\ --------------------
F(5) = P(X < 5) = E4 P(X = i) = - ' ~ --------------
i=l 3
5' j
%
F(6) = P(X < 6) = B P(X = i) = - ,
o 2 3 5 6
i= l 6
6
F(x > 6) = P(X < x) = B P(X = i) = 1 27.2. 7. Reprezentarea grafică a funcţiei
de repartiţie F(x) a unei variabile alea-
i=l
toare discrete
Reprezentînd pe abscisă. valorile Xi şi pe ordonată. valorile lui F(x) , obţinem reprezentarea
grafică.
a funcţiei de repartiţie ca o funcţie în trepte care conţine puncte de salt. Avem
F(- oo) = O şi F( + oo) = 1 (fig. 27.2.7).

Repartiţia unei variabile continue. O variabilă. aleatoare continuă. poate lua un număr
oricît de mare de valori într-un interval; probabilitatea de apariţie a fiecărei valori izolate
x este egală. cu O. Vom analiza în acest caz densitatea de repartiţie f(x) care are următoarele

proprietăţi: f(x) >O şi ~: : f(t) dt = 1 (fig. 27.2.8). Pe graficul densităţii de repartiţie aria supra-
feţei dintre curba f(x) · şi axa absciselor este egală. cu 1.

Funcţia de repartiţie a unei variabile aleatoare continue X va fi următoarea: F(X) =

< x) = (~ /(t) dt, undeF(-oo) = OşiF(+oo) = 1 (fig. 27.2.9).

=
f(x)
P(X
J 00

x1 x2 X

27.2.8. Reprezentarea grafică. a densităţii de repartiţie

27.2.9. Funcţia de repartiţie a unei variabile aleatoare

continue x, X

Probabilitatea ca X să. se afle între două. puncte x 1 şi x 2 (x 1 < x 2) este P(x 1 ~X< x 2) =
= P(X < x 2) - P(X < x 1 ) = F(x 2 ) - F(x 1 ) = ( x• f(t) dt.
)xt
Pe figura 27.2.8 ea este redată. cu aria colorată. cu albastru. Repartiţia cea mai impor-
tantă in cazul variabilelor aleatoare continue este repartiţia normală pe care o vom analiza
mai tirzin.
730 Matematici superioare

Valoarea medie şi dispersia

Repartiţia în cazul unei variabile aleatoare discrete şi densitatea de repartiţie în cazul
unei variabile aleatoare continue o descriu complet dînd informaţii precise asupra valorilor
variabilei alearoare şi probabilităţile corespunzătoare. În teoria probabilităţilor şi în special
în aplicaţiile sale s-au introdus pentru caracterizarea variabilelor aleatoare anumiţi parametri
care se calculează din repartiţia, respectiv din densitatea de repartiţie. Cei mai importanţi
sînt valoarea medie şi dispersia.
Valoarea medie. Valoarea medie M(X) sau !.1. a unei variabile aleatoare discrete X este
egală cu suma produselor dintre fiecare valoare care poate să o ia variabila aleatoare şi pro-
babilitatea corespunzătoare. Dacă avem pentru X următoarea repartiţie:
n
cu Li=l
Pt = 1,

valoarea medie va fi M(X) = xJJ 1 + xJJ2 + ... + xnPn·

'1~ n "'
Valoarea medie a unei variabile 1'"" • ~
aleatoare discrete 1 M(X) = L....J XtPt
r'l ljil i=l

Exemplu. În cazul aruncării zarului avem Pi = 1/6, i = 1, 2, 3, 4, .5, 6; valoarea medie

va fi
1 1 1 1 1 1
M(X) = 1· - + 2 · - + 3 · - + 4 · - + .5 · - + 6 · - = 3 ,.5.
6 6 6 6 6 6
Valoarea medie a unei variabile aleatoare continue M(X) se obţine prin integrarea de la
- oo la + oo a produsului xj(x).
Valoarea medi~ a u.nei variabile 1 M(X) = ( +ro xj(x) dx
aleatoare continue ) _ 00
..__.. '
Exemplu. Care este valoarea medie a variabilei aleatoare X care are densitatea de re-
partiţie normală (fig. 27.2.10)
(x- b)2

p(x) --- e 2a2

a~
Valoarea medie va fi egală cu
(x-b)2
1 p(x)
M(X) = c+oo X - e- 2aZ dx. atlii
) -oo a V21t
x- b dx
Prin substituţia - - - = z, - - - = dz şi prin fala-
a V2 a V2 X

sirea formulelor de integrare ~ :: e-xz d x = v; şi 27.2.10. Valoarea medie a unei

repartiţii normale
obţinem .c + p(x) dx
00
( +oo X e-x 2dx = 0 v~(+oo e-zt dz=
=
J- oo J -oo 7t)- oo
a - ~ +oo ( z
1 şi M(X) = - .J2 + --= e -z2 d z = ---=-
b ) b ~ +oo e -z• dz = b.
.../r. -oo a,J2 ,J1t -oo

Valorile medii ale sumelor şi produselor de variabile aleatoare. Suma a două variabile
aleatoare X şi Y cu valorile medii M(X) şi M(Y) este de asemenea o variabilă aleatoare Z =
= X + Y. De exemplu suma numerelor pe care le obţinem la aruncarea a două zaruri este
Teoria probabilităţilor ~i statistică matematică 731

o variabilă aleatoare. Valoarea medie M(Z) a variabilei aleatoare Z se determină cu ajutorul

valorilor medii M(X) şi M(Y) ale variabilelor aleatoare X şi Y.
Valoarea medie a sumei a două variabile aleatoare este
egală cu suma valorilor medii a celor două VCfriabile aleatoare. 1 M(Z) = M(X) + M(Y) 1
Această regulă se aplică şi în cazul a trei sau mai multe variabile aleatoare. Valoarea
medie M(Z) a variabilei aleatoare Z = X+ Y + U este egală cu suma valorilor medii ale
lui X, Y şi U: M(Z) = M(X) + M(Y) + M(U).

Exemplul 1. Aruncăm cu două zaruri. Numărul care îl obţinem la · primul zar cores-
punde variabilei aleatoare X iar numărul pe care-I obţinem la al doilea zar variabilei alea-
toare Y. Cunoaştem valorile medii ale amîndorura: M(X) = 3,5 şi M(Y) = 3,5. Suma celor
două numere este o nouă variabilă aleatoare Z cu valoarea medie

M(Z) = 3,5 + 3,5 = 7.

Exemplul 2. Producţia unei uzine într-un interval mic de timp, de exemplu o zi, poate
fi socotită o variabilă aleatoare. Presupunem cazul a două uzine A şi B a căror producţie
reprezintă variabile aleatoare (X pentru A şi Y pentru B) cu M(X) = 260 şi M(Y) = 90.
Producţia ambelor uzine este tot o variabilă aleatoare Z cu

M(Z) = 260 + 90 = 350.

Pentru produsul a două variabile aleatoare X şi Y există de asemenea o regulă foarte

simplă în cazul în care X şi Y sînt independente, deci pentru x şi y oarecare este valabilă
egalitatea
P(X < x; Y < y) = P(X < x) · P(Y < y),
unde P(X < x; Y < y) este probabilitatea ca variabila X să fie mai mică decît x şi Y
să fie mai mic decît y . Dacă M(X) şi M (Y) sînt valorile medii ale variabilelor aleatoare
independente X şi Y, atunci valoarea medie a variabilei aleatoare Z = X· Y este egală cu
M(Z) = M(X) · M(Y).
Valoarea medie a produsului a două variabile aleatoare indepen-
dente este egală cu produsul valorilor medii ale variabilelor aleatoare M(Z) = M(X) · M(Y)

Analog ca la însumarea mai multor variabile aleatoare, şi aici regula se extinde la mai
multe variabile aleatoare independente.

Exemplu. În cazul fabricării unei plăci dreptunghiulare lungimea (în mm) şi lăţimea
(în mm) sînt variabile aleatoare. Deci şi aria este de asemenea o variabilă aleatoare
(Z = XY). Valorile medii sînt M(X) = 120 mm şi M(Y) = 80 mm. Valoarea medie a ariei
va fi egală cu M(Z) = 120 · 80 = 9600 mm2 •
Dispersia. În multe cazuri nu este suficientă caracterizarea unei variabile aleatoare numai
prin valoarea medie. În cazul producţiei de şuruburi o caracteristică importantă este diame-
tru} său care poate fi interpretat în sens probabilistic ca o variabilă aleatoare X . La regla-
rea bună a maşinilor valoarea medie este egală cu valoarea nominală. În timpul producţiei
se constatăcădiametrelemultorsuruburisînt mai mici sau mai maridecît valoarea nominală:
în cazul unei medii egale, abat~rea de la valoarea nominală poate să fie în cazul unei maşini
pozitivă, la altele negativă. Ele însă trebuie să se afle în interiorul limitelor de toleranţă.
Pentru descrierea acestor neajunsuri se foloseşte dispersia a 2 a cărei rădăcină pătrată a
se numeşte abatere medie pătratică sau abatere standard. Ea este o măsură pentru devierea
de la medie.
Dispersia a 2 sau D(X) a unei variabile aleatoare discrete X o obţinem prin însumarea
produselor dintre pătratul devierii de la medie (xi - IL) şi probabilitatea corespunzătoare.
Mărimile (xi - !J-) 2 urmează aceeaşi repartiţie ca X şi anume

n
Dispersia unei variabile
aleatoare discrete a2 = ~ (xi. - !J-) 2 Pi
i= l
732 Matematici superioare

Exemplu. La aruncarea cu un zar numărul obţi- Xi 2 3 4 5 6

nut constituie o variabilă aleatoare X cu valoarea ---+------- - - - -- - -
.medie !J. = 3,5 şi urmează repartiţia Pi 1/6 1/6 1/6 1/6 1/6 1/6
Dispersia cr2 va fi egală cu
cr2 = (1 - 3,5) 2 · 1/6 + (2 - 3,5)2 · 1/6 + (3 - 3,5)2 · 1/6 + (4 - 3,,2)2 · 1/6 +
+ (5 - 3,5) 2 • 1/6 + (6 - 3,5) 2 • 1/6 = 2,92 şi cr = V2,92 = 1,71.
Dispersia cr2 a unei variabile aleatoare continue X se obţine prin integrarea de la- - oo la
+ oo a produsul-ui dintre pătratul" abaterii · de la medie (x- !J.) ~i densitatea de repartiţie f(x).

( +oo
Dispersia u nei variabile aleatoare continue cr2 = ) -oo (x- !.1.)2 f{x) dx

Exemplu. Care este dispersia variabilei aleatoare X care are valoarea medie b şi densi-
tatea de repartiţie

(x - b)t
1
p(x) = --e - 2Ţ (repartiţia normală)?
a V21t
(x- b)2
l --
~ -oo
00
Dispersia este egală cu cr2 = (x - b) 2 --= e 2at dx = a2.
a V21r

Dispersia sumei a două variabile aleatoare independente. Fie X şi Y două variabile alea-
toare cu dispersia cri şi respectiv cr~ ; atunci şi Z = X + Y este o variabilă aleatoare iar
dispersia sa cri este determinată de dispersiile cri şi cr~ a celor două variabile aleatoare inde-
pendente.

Dispersia unei sume de două variabile aleatoare independente este egală

cu suma dispersiilor celor două variabile.

Exemplu. La aruncarea cu două zaruri suma numerelor pe care le obţinem este o va-
riabilă aleatoare Z. Ea estesuma celor două variabile aleatoare independente X şi Y care
reprezintă numărul obţinut la primul şi respectiv al doilea zar. Dispersiile variabilelor X
şi Y sînt cri = cr~ = 2,92. Atunci dispersia variabilei aleatoare Z este egală. cu cri = cri +
+ cr~ = 2,92 + 2,92 = 5,84.

Inegalitatea lui Cebişev

În paragraful anterior am văzut că putem avea o pnvtre de ansamblu asupra repar-

tiţieiprin cunoaşterea mediei şi dispersiei. Dar nu vom putea răspunde la întrebarea cît de
mari sînt probabilităţile corespunzătoare abaterilor de la media !J.· O evaluare simplă este
dată de inegalitatea lui Cebîşev.
Fie X o variabilă aleatoare discretă
sau continuă cu valorile x , valoarea
medie !J. şi dispersia cr2 • Inegalitatea lui Inegalitatea lui Cebîşev
Cebîşev pe care nu o vom demonstra
este urn1ătoarea:
Probabilitatea ca modulul diferenţei (x- !J.) să fie mai mare sau egal cu un număr oare-
care e > O este mai mică sau egală cu citul dintre dispersia cr2 şi pătratul lui e.

Cu ajutorul acestei inegalităţi pot fi calculate probabilităţile pentru diferite abateri de

la valoarea medie. În cazul unor măsurători de lungimi avem valoarea medie egală cu 300 m
Teoria probabi.litdţilor şi statisticd matematicd 733

şi dispersia egală cu 36. Probabilitatea ca abaterea de la medie să fie mai mare decît 30 m
este următoarea:
36
P(lx- 3001 ~ 30) ~ - = 0,04; deci este cel mult 0,04.
900

Legea numerelor mari

În practică şi în cazul cercetărilor teoretice o importanţă foarte mare o au evenimentele a
căror probabilitate este aproximativ egală cu unu sau cu zero; de exemplu, probabilitatea cores-
punzătoare siguranţei transportului pasagerilor trebuie să fie aproximativ egală cu unu,
iar probabilitatea prăbuşirii unui pod să fie aproximativ egală cu zero . Calculul probabi-
lităţilor stabileşte anumite reguli privitoare la ele.
Una din cele mai importante legi este legea numerelor mari pe care o vom enunţa în
două feluri.
Prima formă este a lui Jakob BERNOULLI ( 1654- 1705).
Să presupunem că se fac n experimente independente, în fiecare experiment probabilita-
tea evenimentului E este p şi fie n 1 numărul de realizări ale evenimentului E în cele n
experimente. Dacă E este un număr pozitiv arbitrar, atunci

Legea numerelor mari a lui Bernoulli. Probabilitatea ca modulul diferenţei dintre

frecvenţa relativă
a evenimentului E in cazul an experimente (n suficient de mare) şi probabili-
tatea p a evenimentului E să fie mai mic ca un E pozitiv, arbitrar de mic este aproximativ egală
cu unu.
Acum o să redăm legea numerelor mari conform lui Pafnuti Lvovici CEBÎŞEV ( 1821-
1894) .
Fie X 1 , X 2 , ... , Xn. n variabile aleatoare independente care au valorile medii !it• f.t 2 , .. . , fln
1
şi dispersiile mai mici decît o constantă b2 • Notăm A = - (f.t 1 + fl2 + ... + fln) media arit-
n

metică a valorilor medii. Oricare ar fi numărul pozitiv<. avem P ([~ ţ, x,- A 1 < <) > 1-

b2

Legea numerelor mari a lui Cebîşev. Probabilitatea ca modulul diferenţei dintre

media aritmetică A a valorilor medii a n variabile aleatoare independente (n suficient de mare)
şi media aritmetică a variabilelor aleatoare să fie mai mică decît E este aproximativ egală cu unu.

Exemplu. La aruncarea unei monede poate apărea sau stema sau banul. Vom da alături
rezultatele obţinute pe baza legii numerelor mari pentru serii foarte mari de aruncări
în cazul lui.-& = O, 1. Vedem că
Banul sus
la creşterea numărului de expe-
n
1- rimente probabilitatea ca frec-

venţa relativă 22._ să devieze de la

n
Buffon ':1 0':10 2 048 0,507 0,9938
probabilitatea p = 0 ,5 mai puţin
K. Pearson 12 000 6 o 19 0,5016 0,9979
K. Pearson 24 000 12 o12 0,5005 0,9990 de O, 1 tinde către 1.

Repartiţii importante
O variabilă
aleatoare X este caracterizată complet prin repartiţia sa, adică prin
repartiţia
de probabilitate sau densitatea de repartiţie. Unele tipuri de repartiţie au o
mare importanţă practică. Cele mai importante le vom reda mai jos.
734 Matematici superioare

Repartiţia binomială. Această repartiţie mai este denumiţă şi repartiţia hti Bernoulli sau
newtoniană . Ea se foloseşte la problemele de tipul următor. Intr-o urnă se află bile albe şi
negre, în total N bile. Probabilitatea să extragem o bilă neagră (evenimentul E) este p. Orice
bilă pe care o extragem o punem înapoi. Care este probabilitatea ca în cazul a n extrageri
e venimentul E să apară de k ori şi de n-k ori să nu apară (variabila aleatoare X)?

Repartiţia lui X este repartiţia binomială. Ea se deduce în felul următor. Într-un

şir de n extrageri extragerile sînt evenimente aleatoare, independente deoarece orice bilă ex-
trasă este reintrodusă în urnă . Dacă extragerea unei bile negre se face cu probabilitatea p,
atunci probabilitatea extragerii unei bile albe este 1-p. Probabilitatea ca să extragem k
bile negre şi n- k bile albe din n extrageri este pk(l- p) n-k. Extragerile celor k bile negre
n!
se poate face în C~ = moduri. Deci probabilitatea căutată Pn(k) va avea forma
k!(n- k)!
Pn(k) = C~pk( l - p )n- k. Probabilităţile care corespund diferitelor valori ale lui k ne dau
repartiţia iar prin însumare funcţia d e repartiţie

k- l
Fn(k) = E
m= O
Pn(m).

Exemplu. "Extragem o bilă din urnă şi apoi o introducem la loc. Probabilitatea de a

extrage o bilă neagră este p = l f 4. Zece extrageri formează o grupă; numărul bilelor negre
din diferite grupe variază , deci el este o variabilă aleatoare. Se va calcula repartiţia şi
funcţia de repartiţie a variabilei " numărul bilelor negre din 10 bile". Pe baza formulei P 10 (k) =

= Cfo ( 1 4 )k (4 )10-l: ,
3
unde k = O, l , ... , 10, obţinem repartiţia (fig. 27.2.11): .

k 10

Pto(k) 0,0

l),(k} Fffllc
M ~o
Q9

Q2 Q?
as
Q1

;.
o 2 .3 s 6 8 9 10 o 3 5 9 10

27.2. ll. Funcţia de probabili tate P 10 (k) a 27.2. 12. Reprezentarea funcţie i d e repar-
repar ti ţi ei ti ţ i e F 10 (k )

k- 1
iar cu ajutorul lui F 10 (k) = E P 10 (m) funcţia de repartiţie (fig. 27.2.12).
m= O

În prezent area grafică, pe axa absciselor sînt valorile lui k, iar pe axa ordonatelor 10
P (k),
Fto(k) respe ctiv.
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 735

Cu ajutorul repartiţiei binomiale se poate calcula probabilitatea naşterii a 1, 2, 3, 4, 5,

sau 6 băieţi din 6 copii. Probabilitatea naşterii unui băiat este 0,5 15.

Băieţi o
Probabilitate 0,013

Pentru un calcul mai uşor al probabilităţii

Pn(k) vom deduce din raportul Formula de recurenţă: s-~
n-k p
Pn(k+ 1): Pn(k) = n- k ' . _P_ • Pn(k +
1) = - - · - - Pn(k)
k+ 1 1-p
k+ 1 1-p
formula alăturată de recurenţă.

Valoarea medie şi dispersia repartiţiei binomiale. Prin introducerea lui Pn(m) în formula
valorii medii a unei variabile aleatoare discrete obţinem

n n n-1
lL = E mPn(m) = E mc:;pm( 1 - p)•-m = np E c~1pm( 1 - p)n-1-m.
m =O m=O m= O

Ţinînd seama de formula binomului lui Newton, vom avea lL = np [p + (1- p)]n-1 = np.
Cu ajutorul valorii medii np calculăm dispersia
n
cr2 = E (m- np) 2 Pn(m)
m =O
n n
E m2C:pm( l - p)n-m - 2np E mC:pm( 1 - p)n-m +
m=O m=O
n n
+ n2p2 E c:pm(l _ P>n-m = B m2c:pm(1- P>n-m _ n2p2.
m= O m=O

Aplicăm la calculul primei sume aceeaşi metodă ca la valoarea medie şi deci disper-
sia va fi
cr2 = pn[l- p) + pn] - n 2p2 = np( 1- p).
În exemplul anterior valoarea medie şi dispersia vor avea următoarele valori:
1 1 3
lJ.= 10·-=2,5; cr2 = 10 · - . - = 1,875.
4 4 4
Repartiţia binomială se foloseşte pentru valori mici ale lui n şi k. Pentru valori mari ea
este anevoioasă şi în funcţie de problemă se foloseşte repartiţia Poisson sau repartiţia normală.

Repartiţia binomială

Legea de repartiţie

Media lL = np
Dispersia cr = np(l-
2 p) ..
Experienţa lui Galion. R e partiţia binomial ă a fost pusă în evidenţă, pe baza unei expe-
rienţe, d e Galton. Pe o scîndură s-au bătut nişte cuie. uiele e bat astfel încît distanţa dintre
două cuie a lăturate este împărţită de unul de dea upra în raportul 1- p) (fig. 27.2.13). p: (
Printr-o pîlnie lăsăm să cadă bile care vor trece printre cuie. Bilele lovesc cuiele şi au
736 Matematici superioare

probabilitatea să se abată la stînga sau la dreapta lor. Rindul de cu/e

După parcurgerea a n rînduri de cuie, ele ajung în
n + 1 recipiente. Numărul de bile din recipiente ne
o o 9

ifl:---o
11
1 o o 11
indică repartiţia lor. Dacă sînt N bile şi n rînduri de
cuie, atunci în recipientul m sînt N · Pn(m) bile. Astfel o o
pot fi puse în evidenţă diferite repartiţii binomiale. 3 o o o o p 1 1-p
o o o o o
Repartiţia Poi~on. Această repartiţie este o re-
partiţie asemănătoare cu cea binomială. Se deose- o o o o o o
beşte prin faptul că numărul n de extrageri din urnă, o o o o o o o
de exemplu, este foarte mare iar probabilitatea p de o o o o o o o o
extragere a unei bile negre este foarte mică. Cu alte
cuvinte: repartiţia Poisson este un caz limită al re- o o o o o o o o o
partiţiei binomiale pentru n--+ oo şi p--+ O, unde pro- g 0000000000
dusul np = a este constant. Această repartiţie se
foloseşte deci în cazul apariţiei foarte rare a unui 1--
1--
eveniment. Pe baz~ acestor ipoteze după trecerea la
limită probabilitatea de a obţine k bile negre din n 1--
extrageri este ~

ak e- a
~n(k} = Iim Pn(k) = -- , ~ f--
~
n-HO k!
Nr O 1 2 J lf 5 6 7 8 g 10
unde np = a. Repartiţia Poisson este definită numai
de constanta a. Probabilităţile pentru diferite valori 27.2.13. Reprezentarea schematică a
ale lui k r1e indică repartiţia iar prin însumarea experienţei lui Galton
probabilităţilor obţinem funcţia de repartiţie

k- 1
Fn(k) = E ~n(m) ·
111=0

Exemplu. Dintr-o urnă extragem cîte o singură bilă pe care o reintroducem. Probabi-
litatea să extragem o bilă neagră este p = 0,0 1. Formăm grupe de 60 de extrageri. Numărul
de bile negre din diferite grupe oscilează, deci este o variabilă aleatoare. Se va calcula
legea de repartiţie şi funcţia de repartiţie aleatoare .,numărul de bile negre din 60
0 •6 k e-0, 6
. " . D tn
d e b lle 'i'&o (k) =
" .r. , uu de a = 60 · o,o1 = o,6 tar
. k = 1, 2 , ... , 60 , o b ţtnem
.
k!
repartiţia de probabilitate

k 60

q;(k) 0,000
k- 1
iar F 60 (k) = B ~80 (m) ne indică funcţia de repartiţie
m=O

>60

1,000

Acelaşi mod de reprezentare ca în cazul repartiţiei binomiale se foloseşte şi pentru repar-

tiţia Poisson. În figura 27.2.14 sînt reprezentate repartiţii Poisson cu diferite valori pentru a.
Se observă că prin creşterea lui n vîrful curbei se deplasează spre dreapta şi asimetria curbei
scade. Pentru calcularea diferitelor probabilităţi vom folosi o formu\ă de recurenţă
obţinută din raportul

~n(k + 1): ~n(k} = [k !ak- t e-a] : [(k + 1)! ak e-a] = a: (k + 1).

Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 737

a
Formula de recurenţă. ~,.(k + 1) = - - ~,.(k)
k + 1

V alo ar ea medie şi dispersia repartiţiei Poisson. Acestea se calculea-

ză.din valorile corespunzătoare ale repartiţiei binomiale înlocuind
np = a şi făcînd p să. tindă. către O. Deci IL = np = a şi cr2 =
0123 k = nP = a, adică. valoarea medie şi dispersia sînt egale.
lf'n(k)m a=1
Repartiţia Poisson

wL:__
0123~5 x
Legea de repartiţie ~,.(k) = - -
ak

k!
e- a

~nlklt~2,5
A = Media
Dispersia
!J. =a
cr 2 = a
012JY56789 k
Domeniul de aplicabilitate a repartiţiei Poisson a fost foar_ţe
'Pnlkllnuntt.:5 ' restrîns, de exemplu era folosit în cazul sinuciderilor la copii. In
ultimele decenii ea şi-a găsit mai multă. aplicabilitate, de exemplu:
0123~56789Vn~ k în cazul convorbirilor interurbane, în controlul statistic, în indu-
27.2.14. Repartiţia Pois- stria textilă, biologie şi meteorologie. De asemenea repartiţia Poisson
son pentru diferite va- se foloseşte şi în multe cazuri de aproximare a repartiţiei bino-
lori ale lui a miale. Pentru n suficient de mare şi p foarte mic, ele aproape se
suprapun.
Repartiţia normală sau a lui Gauss. Repartiţia normală este una din cele mai impor-
tante repartiţii ale teoriei probabilităţilor şi a fost descoperită de Carl Friedrich GAUSS
( 1777- 1855).
Psfk) P15 fk) /jo{k) pfx)
n•5
Q3 Q3 0.2 0.4
n•75 n•JO 0.3
Q2 Q2
0.7 0.2
Q7 r ~ k
0.7
0.1
X
072345
27.2. 15. Reprezentarea grafică a funcţiei de probabilitate pentru un număr crescător de
încercări n

În cazul repartiţiei binomiale funcţia de repartiţie este Pn(k) = C~pk(l - p)n- k, unde p
este probabilitatea de a extrage o bilă neagră. Ea are o valoare fixă cuprinsă între O şi 1.
J?acă numărul n creşte, funcţia de repartiţie pierde proprietatea de asimetric (fig. 27.2.15).
In cazul lui p = 0,2 pentru n = 5, 15 şi 30 obţinem:
k o 1 2 3 4 5

18

0,03
Dacă în cazul unei repartiţii binomiale numărul n - oo iar probabilitatea de apariţie
a evenimentului considerat rămîne constantă, se ajunge la repartiţie normală. Repartiţia
normală este spre deosebire de repartiţia binomială o repartiţie continuă . Prin trecere la
738 . Matematici superioare

1 (x-b}l
limită obţinem din repartiţia binomială, repartiţia normală p(x) = Iim Pn(x) 1r~
2 2
= e- a ,
n-+oo a 21t
unde a şi b sînt constante iar p(x) este densitatea de repartiţie (fig. 27.2.15) . Valoarea medie
fL şi dispersia cr2 au următoarele expresii:

(x-b)t (%-b)l
(x- b) 2
~ -ooa~
<X> X -
= - - - e- 2 2 =
fL a dx b; e 2a2 dx = a2 •
a~

Valoarea medie şi dispersia descriu complet această repartiţie . Figura 27.2.16 ne arată
reprezentarea grafică a densităţii de repartiţie pentru diferite valori ale lui a 2 = cr2. Curbele
au o formă de clopot şi sînt simetrice faţă de axa Oy. Vîrful acestor curbe are ordonata
egală cu media fl.· Punctele de inflexiune ale curbei se află la distanţa ± cr de medie. Influenţa
pe care o are dispersia asupra formei curbei reiese foarte clar din figură . Cu cît cr este
mai mare, curbele devin mai plate şi mai întinse.
p(xj \

Repartiţia normală

Densitatea de repartiţie
(x-b) 1
1 - 2a2
p(x) = ~e
a V21t

Media 5 6 X
fL = b

Dispersia p+a
cr2 = a2 27.2. 16. Repartiţia gaussiană (normală) pentru diferite
valori ale lui cr

Repartiţia normală redusă . Calculul diferitelor valori ale densităţii de repartiţie p(x ) în
cazul unei repartiţii normale cu media fL şi dispersia cr2 este greu şi necesită mult timp.
De aceea de obicei se face o transformare a unei astfel de repartiţii normale într-o repartiţie
normală cu media fL = O şi dispersia cr2 = 1. Această repartiţie se numeşte repar iţie normală
1 - /..2
redusă iar d ensitatea sa de repartiţie este cp(A) = l~ e 2
• Această funcţie este tabelată; în
tabel din cauza simetriei nu se găsesc d e cît valorile care corespund lui x ~ O. Trecerea de la o
repartiţie normală cu valoarea medie fL şi dispersia cr2 la o repartiţie normală redusă se face
cu ajutorul substituţiei A = (x - (.L)/cr. Pentru un A determinat căutăm în tabel valoarea
corespunzătoare a densităţii de repartiţie cp(A) iar prin relaţia p(x) = cp(A) /cr valoarea densităţii
de repartiţie p(x) corespunzătoare lui x.

Exemplu. În cazul unei repartiţii normale cunoaştem media fL = 20 şi dispersiacr2 = 25.

Calculăm A = X - 20 b ( ) f
şi căutăm apoi m ta elcp A şi ast el 11 determinăm pe p x = - - .
A cp(A) A ( )

5 5

20 21 22 25 30

). o 0,2 0,4 1 2
cp(A) 0,3989 0,3910 0,3683 0,2420 0,054
p(x) 0,0798 0,0782 0,0737 0,0584 0,0108
Teoria Probabilităţilor şi statistică matemati că 739

A,2
1 -2
Valorile funcţiei cp(J..) = V21t e-

J.. o 1 2 3 4 j 6 7 8 9

0,0 0,3989 3989 3989 3988 3986 3984 3982 3980 3977 3973
0,1 0,3970 396.5 3961 3956 3951 3945 3939 3932 3925 3918
0,2 0,3910 3902 3894 3885 3876 3867 3857 3847 3836 3825
0,3 0,3814 3802 3790 3778 3765 3752 3739 3726 3712 3697
0,4 0,3683 3668 3653 3637 3621 3605 3589 3573 3555 3538

0,.5 0,3521 3503 3485 3467 3448 3429 3411 3391 3372 3352
0,6 0,3332 3312 3292 3271 325 .1 3230 3209 3187 3166 3144
0,7 0,3123 3101 3079 3056 3034 3011 2989 2966 2943 2920
0,8 0,2897 2874 2850 2827 2803 2780 2756 2732 2709 2685
0,9 0,2661 2637 2613 2589 2565 2541 2516 2492 2468 2444

1,0 0,2420 2396 2371 2347 2323 2299 2275 2251 . 2227 2203
1,1 0,2179 2155 2131 2107 2083 2059 2036 2012 1989 1965
1,2 O, 1942 1919 1895 1872 1849 1827 1804 1781 1759 1736
1,3 O, 1714 1692 1669 1647 1626 1604 1582 1561 1540 1518
1,4 O, 1497 1476 1456 1435 1415 1394 1374 1354 1334 1315

1,5 O, 1295 1276 1257 1238 1219 1200 1182 1163 1145 1127
1,6 O, 1109 1092 1074 1057 1040 1023 1006 0989 0973 0957
1,7 0,0941 925 909 893 878 863 848 833 818 804
1,8 0,0790 775 761 748 734 721 707 694 681 669
1,9 0,0656 644 632 620 608 596 584 573 562 551

2,0 0,0540 529 519 508 498 488 478 468 459 449
2,1 0,0440 431 422 413 404 396 387 379 371 363
2,2 0,0355 347 339 332 325 317 310 303 297 290
2,.3 0,0283 277 271 264 258 252 246 241 235 229
2,4 0,0224 219 213 208 203 198 194 189 184 180

2,5 0,0175 17 1 167 163 159 155 151 147 143 139
2,6 0,0136 132 129 126 122 119 116 113 110 107
2,7 0,0104 101 99 96 94 91 89 86 84 81
2,8 0,00 79 77 75 73 71 69 67 65 63 61
2,9 0,0060 58 56 55 53 51 50 49 47 46

3,0 0,0044 43 42 41 39 38 37 36 35 34
3,1 0,00 33 32 31 30 29 28 27 26 25 25
3,2 0,0024 23 22 22 21 20 20 19 18 18
3,3 0,001 7 17 16 16 15 15 14 14 13 13
3,4 0,0012 12 12 11 11 10 10 10 9 9

3,5 0,0009
4,0 0,000 l

Funcţia de repartiţie. Funcţia de repartiţie a unei variabile aleatoare repartizate normal este
(t - b)!
F( x) = (x
J-oo
p (t) dt =;=
a 1 ~ (x
r 27t J_oo
e- 2a2 dt.

Ea se mai numeşte şi integrala l ui Gauss sau int egrala erorilor şi reprezintă aria suprafeţei de sub
curba normală p(x) d e la - co pînă lax (fig. 27.2. 17) . Funcţia F(x) are axa Ox şi dreaptaF(x) = 1
740 Matematici superioare

Valorile pentru ca asimptote iar pentru x = (..t are un punct de inf1exiune. Datorită
simetriei curbei sub formă de clopot (clopotul lui Gauss), funcţia de
<!>(A) = ~: <p(t) dt repartiţie F(x) cu (..t = O şi cr2 = 1 este tabelată în felul următor:

p{x)

A <l>(A) <l>(A) =
Â
~o <p(t) dt = v-27t1 ~Âo e- 2ez dt.
0,0 0,0000 Legătura dintre repartiţia lui
0,1 0,0398 Gauss cu media (..t şi dispersia cr2 şi
0,2 0,0793
0,3 0,1179 X
0,4 0,1.5.54

0,.5 0,191.5
0,6 0,22.57
0,7 0,2.580
0,8 0,2881
0,9 0,31.59

1,0 0,3413
1, 1 0,3643
1,2 0,3849
1,3 0,4032 p.-(J X
1,4 0,4192 27.2.17. Reprezentarea grafică a 27.2. 18. Interpretarea geometrică
densităţii de probabilitate şi a a funcţiei <i>(A)
funcţiei de repartiţie a unei re-
1,.5 0,4332
partiţii normale.
1,6 0,44.52
1,7 0,4.5.54
1,8 0,4641
1,9 0,4713

2,0 0,4772
2,1 0,4821
2,2 0,4861
2,3 0,4893
2,4 0,4918
-3 -2 -1
2,.5 0,4938
2,6 0,49.53 27.2.19. Suprafaţa dată de 27.2.20. Suprafaţa dată de
2,7 0,496.5 <1> (A2) - <1> (At) <l>(A2) + <l>(At)
2,8 0,4974
2,9 0,4981
<i>(A) (fig. 27.2.18) tabelată se face prin A = x - (..t.Cu ajutorul aces-
3,0 0,4987 cr
3 1 tei relaţii pot fi calculate suprafeţele corespunzătoare lui x 1 şi x 2 •
0,4990
3',2 Există mai multe cazuri :
0,4993
3,3 0,499.5 a) Dacă A1 şi A: se află la dreapta originii, A2 > A1 , aria de sub
3,4 curbă este egală cu <i>(A2) - <l>(A1). La fel cînd ambele valori se află la
0,4997
stînga originii (fig. 27.2.19).
b) Dacă A1 se află la stînga iar A: la dreapta originii, aria este
_ egală cu <l>{A1) + <l>(A:) (fig. 27.2.20).
In ambele cazuri aria reprezintă probabilitatea ca variabila să ia valori în intervalul mărginit
de x1 şi x 2 •

Exemplu. Fie o repartiţie normală cu (..t = 20 şi cr2 = 2.5. Care este probabilitatea ca
variabila aleatoare X să ia valori între a) x 1 = 2.5 şi x 2 = 3.5, b) x 1 = .5 şi x 2 = 3.5? Calculăm:
2.5 - 20 .5-20
a) ),1 = = 1, A2 = 3.5 - 20 = 3; b) A1 = -- = -3; A2 = 3.5 - 20 = 3•
.5 .5 .5 .5
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 741

Din tabel obţinem:

= 0,3413, <I>(A2) = 0,4987; b) <I>{I-1 )
a) <I>(t-1) = 0,4987, <I>(~) = 0,4987.
Prin scădere şi adunare obţinem probabilităţile căutate a) O, 1.574, b) 0,9974.
Cu ajutorul integralei lui
Gauss putem deci calcula pentru Limitele pe axa Ox Partea din
Aria supra-
x 1 şi x 2 oricare parte din aria aria supra-
feţei rămase
suprafeţei totale care se află sub feţei totale
curbă (clopotul lui Gauss). Prin
lL- 1-cr !L + 1-o-
scădere din unu obHnem aria xt x2 (%) (%)
restului de suprafaţă. In tabelul
alăturat sînt date anumite su- !L- 10" !L + 10' 68,26 31,74
prafeţe care au mare impar- lL- 20' !L + 2o- 9.5,44 4,.56
tanţă în statistică. !L- 30' !L + 30' 99,73 0,27
!L- 1,960' !L + 1,960' 9.5 j
lL - 2,.580' !L + 2,.58o- 99 1
lL - 3,290' !L + 3,290" 99,9 0,1

Teoreme limită pentru sume de variabile aleatoare independente

Multe procese din ştiinţele naturii, tehnologie şi economie sînt descrise în ipoteza că sînt
influenţate de un număr mare de factori aleatori independenţi care fiecare în parte modifică
foarte puţin procesul. În general, numai suma efectelor lor este observată în investigarea pro-
cesului; d e exemplu, eroarea la o măsurare formează o variabilă aleatoare care este suma
mai multor variabile aleatoare independente. Teoria probabilităţilor a stabilit teoreme
limită ce conţin reguli care descriu comportarea acestor sume.

Teorema Moivre-Laplace. Efectuăm n experimente. Dacă p este probabilitatea de apa-

riţie a evenimentului E şi q = 1 - p probabilitatea ca evenimentul E să nu apară, atunci
variabila aleatoare Xk = 1 dacă evenimentul E apare în cazul k şi Xk = O dacă E nu apare.
n
Variabila aleatoare E Xk determină numărul de apariţii ale lui E în n încercări consecutive.
k= l
Această sumă este o variabilă aleatoare care urmează o repartiţie binominală cu va-
loarea medie !L = np şi dispersia cr 2 = np( 1 - p) = npq. Pe baza teoremei Moivre-Laplace
se constată că funcţia de repartiţie a sumei ~ Xk nu tinde către o funcţie de repartiţie limită
k

cînd n-+ oo, dar funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare t

k= l
~np
npq
tinde la limită către
funcţia de repartiţie Gauss normalizată. Aceasta înseamnă că pentru oricare două numere
arbitrare a, b cînd n-+ oo avem următoarea relaţie:

Teorema Moivre-Laplace P{a ~ t

k= 1
mb- !L <
Vnpq
b}-.. _1_
V )a 21t
(b e-x'/2 dx

Teorema Moivre-Laplace ridică problema dacă relaţia obţinută este dependentă de

alegerea metodei de insumare şi dacă această relaţie mai este valabilă cînd condiţiile care se
impun funcţiei de repartiţie ale termenilor sumei se împuţinează. Teorema limită centrală dă
un răspuns parţial într-o formă simplă, care poate fi generalizat.
Teorema limită centrală. Dacă variabilele aleatoare independente două cite două X 1 , X 2 , ••• ,Xn
au aceeaşi repartiţie şi dacă !L =M(Xn) şi cr 2 =D 2 (Xn) > O există, atunci variabila aleatoare
_!_
n k=1
i xk - M (~n i k= l
x~c)
urmează o repartiţie normală redusă.

D (_!_ i x")
2 k= t
n
742 Matematici superioare

Pentru mult timp problema care se ridica era să se găsească condiţiile cele mai generale ca
repartiţia unei sume de variabile aleatoare independente să tindă către o repartiţie normală
mărind numărul termenilor. Paralel cu concluziile acestei părţi clasice a teoriei a fost dezvoltată
o altă direcţie în teoria teoremelor limită pentru sume de variabile aleatoare independente,
foarte strîns legată de procesele stochastice. Problemele ridicate au fost de genul următor: ce
repartiţii în afara celei normale pot fi repartiţii limită ale unor sume de variabile aleatoare
independente? S-a ajuns la concluzia că nu numai repartiţia normală este o repartiţie limită.
Această teorie a fost dezvoltată mult în ultimii treizeci de ani de către KoLMOGOROV,
HINCIN, GNEDENKO şi alţii. Teoremele limită au importanţă practică, de exemplu în
statistica matematică şi în teoria erorilor.

Procese stochastice

n alt capitol al teoriei probabilităţilor cu o importanţă deosebită pentru ştiinţele

naturii şi tehnică se ocupă de studiul proceselor stochastice sau aleatoare. Se cercetează vari-
abile aleatoare care depind de cel puţin una sau mai multe caracteristici. Noţiunea de
proces aleator sau stochastic se poate explica în felul următor:
Dacă se studiază o variabilă aleatoare X fără să se ţină seama de timp, atunci această
analiză se numeşte statică. Dacă se ţine seama de timp, spunem că variabila aleatoare se
analizează dinamic şi se numeşte funcţie aleatoare sau proces stochastic. Se notează cu
X(t, w); mărimea w e Q , unde Q este mulţimea tuturor evenimentelor posibile, exprimă
caracterul aleator iar mărimea t dependenţa de timp. Această mărime t nu trebuie
neapărat să reprezinte timpul ci poate să reprezinte şi alte modificări sistematice
ale variabilei aleatoare, de exemplu , ordinea în cazul unei numărări sau distanţe. Atît
X(t , w) cît şi t parcurg mulţimea numerelor naturale sau întregi. Deci procesul sto-
chastic X(t , w) reprezintă o familie de variabile aleatoare dependente de paranw t rul real t.
Pentru t fixat , X(t, w) este o variabilă aleatoare, iar pentru w fixat, X(t, w) ~"'"' o funcţie
de t numită realizarea (traiectoria) procesului stochastic. De exemplu X(t, w ) poate să
reprezinte numărul de indivizi, de părţi , vectori de temperatură sau de viteză, dependenţi
de timp.
Tipuri importante de procese stochastice sînt procesele staţionare şi procesele Markov.

Procese Markov şi lanţuri Markov. n proces Markov este un proces stochastic în care
cunoaşterea dezvoltării ulterioare este determinată de stadiul prezent. Dacă cunoaştem funcţiile
de repartiţie ale variabilelor aleatoare X(t 0 , w), X(t 1 , w), ... , X(tn . w) la diferite stadii de timp
t 0 <t 1 < .. . < tm. atunci funcţiade repartiţie a variabilei aleatoare X(t , w) la timpul t >tm poate
fi calculată numai pe baza celei de la timpul tm . Pentru exemplificare, fie un lac de acumulare
care conţine cantitatea de apă X(tm. w) la începutul tm al intervalului de timp (tm . tm + tit); în
acest interval lacul primeşte o cantitate Z(tm. w) de apă şi din el se scurge o cantitate fixă M.
Atunc i cantitatea de apă din lacul de acumulare la timpul t = tm + tit este X(tm + tit , w) =
= X(tm . w) + Z(tm. w) - M şi se poate stabili probabilitatea ca apa din lacul de acumulare
să nu depăşească o anumită valoare limită y. Cantităţile de apă Z(t , w) care se varsă în lac
sînt aleatoare dar independente una faţă de celelalte la diferite valori ale timpului t.
În cazul unui lanţ Markov parametrul t parcurge numai o mulţime discretă de valori ti
cu i = . .. , - 1, O, + 1, ...
T eoremele ergodice se ocupă cu studierea proprietăţilor proceselor Markov în care para-
metrul tind e la infinit.

Procesele Poisson sînt o clasă specială a proceselor Markov, care joacă un rol important
în descrierea d escompunerii radioactive şi în teoria aşteptării.
Procese staţionare. Procesele stochastice în care cauzele variaţiilor sînt independente de
timp se numesc staţionare. Temperatura atmosferică locală măsurată într-un anumit punct
şi într-un interval foarte scurt de timp , astfel încît variaţia care ar depinde de ora locală
poate fi neglijată, variază neregulat în jurul une i valori medii . Variaţia diametrului unui fir
Teoria probabilităţilor ~i statistică matematică 743

tors de o maşină are de asemenea o valoare medie independentă de timp. Dacă aceste procese
sînt descrise de mediile funcţiilor X(t, (1)) în care variabila t reprezintă timpul (fig. 27.2.21),
atunci pentru orice t există o valoare medie m şţ o dispersie a 2 •
Importante în practică sînt acele procese stochastice care sînt staţionare în sensul lui HINCIN.
Valoarea medie m=M(X(t, (1))) şi dispersia cr2 = D 2 (X(t, (1))) sînt independente de timp şi funcţia

27.2.21. Graficul variaţiei tem-

peraturii atmosferice locale

de corelaţie R(t - s) = M([X(t, (1)) - m] [X(s, (1)) - m]) depinde numai de diferenţa t - s, unde
t şi s sînt două puncte arbitrare şi t > s. Aceste procese staţionare sînt folosite de exemplu în
electrotehnică, în tehnica transmisiunilor, în tratarea problemelor economice, în medicină etc.

27 .3. Statistică matematică

Primele noţiuni de statistică le găsim la începutul erei noastre cu ocazia numărării diferitelor
obiecte. Dar numai în secolul XVIII a început statistica să se dezvolte ca o ştiinţă de sine stă­
tătoare, folosind la descrierea diferitelor t~ăsături care caracterizează statul. Mult timp sta tis-
tica s-a ocupat numai de acest domeniu. In ultimii 30 de ani însă, pe baza teoriei probabili-
tăţilor s-au dezvoltat metode de analiza datelor şi metode de testare a ipotezelor statistice.
Aceste metode ale statisticii matematice, denumite pe scurt statistică, au devenit un mijloc
ajutător pentru descoperirea legilor ce guvernează ştiinţele naturii şi tehnica.

Populaţie şi selecţie dintr-o populaţie. În statistică, observaţiile sau experimentele desfă­

şurate în aceleaşi condiţii formează o populaţie iar fiecare observaţie sau experiment constituie
un element al populaţiei. Acesta poate fi studiat în funcţie de diferite caracteristici, care vor
fi notate prin variabilele aleatoare X, Y etc. Dacă caracteristica X are în populaţie o funcţie
de repartiţie F(.x), afirmăm că populaţia are o repartiţie F(.x) în funcţie de caracteristica X.
În cercetările statistice se analizează întotdeauna o submulţime finită de elemente. Ea poartă
denumirea de selecţie iar numărul n de elemente reprezintă volumul selecţiei.

Exemplu. Dacăgreutatea unui băiat de 10 ani constituie variabila aleatoare X, atunci

populaţiaeste formatădin totalitatea băieţilor de aceeaşi vîrstă. Măsurările de greutate a
unor băieţi aflaţi în diferite locuri formează o selecţie, iar fiecare băiat constituie un element
al populaţiei . Greutatea este o caracteristică a elementului. Alte caracteristici sînt de exemplu,
înălţimea, lăţimea umerilor etc.

Planificarea experimentelor

Pentru rezolvarea unei probleme cu metode statistice trebuie întîi făcut un plan al expe-
rimentului, care să conţină metoda de culegere a datelor, volumul selecţiei şi drumul pe care
trebuie să-1 parcurgem pentru aflarea soluţiei. Cu cît planificarea este făcută mai bine, cu
atît rezultatele pe care le obţinem cu ajutorul metodelor statistice sînt mai concludente.
Planificarea trebuie să ne asigure că nu s-a omis nici o dată importantă pentru
rezultate şi de asemenea trebuie evitat ca folosind o cantitate mare de experimente să obţinem
acelaşi lucru ca în cazul folosirii unui lot de experimente mai mic şi deci cu un cost mai
redus. Următoarele puncte de vedere trebuie respectate.
744 Matematici superioare

I. Materialul investigat trebuie să fie omogen; în timpul investigaţiilor metoda de testare

trebuie să fie aceeaşi. Nu trebuie făcute schimbări la aparate sau la condiţiile de producţie
şi nici folosite instrumente cu precizie diferită.

2. Erorile sistematice sau diferite influenţe trebuie excluse pe cît posibil. Dacă vrem, de
exemplu, să comparăm două materiale, acestea trebuie produse pe aceeaşi maşină, căci altfel
diferenţele dintre maşini intervin la rezultatul investigaţiilor. În agricultură, la testarea
diferitelor îngrăşăminte, pămîntul se împarte în loturi paralele, astfel încît să se neutralizeze
influenţa tipului de sol şi a poziţiei.

3. Un control este necesar. Dacă există valori standard pentru caracteristicile pe care le
analizăm, astfel încît să poată fi comparate cu rezultatele testului, atunci acestea trebuie
introduse; de exemplu, influenţa îngrăşămîntului se constată analizînd diferenţa dintre plantele
care cresc în aceleaşi condiţii, unele cu îngrăşăminte, altele fără.

4. Alegerea selecţiei trebuie făcută aleator sau reprezentativ. O alegere aleatoare este aceea
în care fiecare element are aceeaşi probabilitate de a face sau nu parte din selecţie. Dintr-un
lot de şuruburi, de exemplu , selecţia trebuie aleasă astfel încît şuruburile să fie produse de
diferite maşini. La măsurarea grosimii firelor, punctele în care se fac măsurările sînt
repartizate aleator pe toată lungimea firului. Alegerea aleatoare a elementelor se face
cu ajutorul tabelului cu numere aleatoare. O alegere reprezentativă în cazul unei selecţii se
face dacă materialul cercetat poate fi în mod unic împărţit în părţi. Este posibil
să împărţim lotul de şuruburi, de exemplu, într-un astfel de mod ca fiecare parte să
conţină şuruburi produse numai de o maşină. Atunci din fiecare parte un număr de piese pro-
porţional cu mărimea părţii poate fi ales aleator. Totalitatea acestor piese formează selecţia.
Astfel avem o privire de ansamblu asupra lotului la o scară redusă.

5. Referitor la volumul e~antionului se constată că deducţiile făcute pe baza unei populaţii

mai mari sînt mai exacte. Dar ţinînd se:tma de timpul şi efortul afectat preferăm un eşantion
mai mic, cu toate că rezultatele obţinute vor fi mai puţin exacte.

Culegerea şi prelucrarea datelor

Mulţimea de valori obţinute din experiment se numeşte populaţia originală. Datele pot
fi culese în funcţie de mărimea selecţiei şi de numă~ul de caracteristici pentru fiecare element
pe liste, diagrame, fişe perforate şi cartele de date. In cazul unei singure caracteristici ale unui
eşantion mic sîntem mulţumiţi cu o lis tare; în cazul mai multor caracteristici şi o măsurare a
eşantionului mai mare sînt indicate diagrame sau fişe perforate pentru a reduce munca depusă
la sortare în evaluarea datelor. În cazul mai multor caracteristici şi al unui număr mare de
elemente, cartelele de date sînt perforate pentru investigarea rezultatelor obţinute.

Prelucrarea datelor. Pentru a obţine o privire preliminară asupra materialului dat se ordo-
nează valorile caracteristicii după mărime şi se determină frecvenţa cu care apare fiecare valoare.
Astfel se ajunge la o repartiţie a jrecvenţelor. Atît variabilele aleatoare continue cît şi cele
discrete apar ca valori discrete rotunjind valorile pe baza unei precizii date sau cerute.

Împărţirea pe clase. În cazul unui: eşantion mare, valorile caracteristicii se împart în clase
de mărim ea egală; în acest mod diferite valori grupate împreună formează o clasă . Alegerea
mărimii claselor depinde de mărimea eşantionului şi de amplitudinea R care este diferenţa
dintre cea mai mare şi cea mai mică valoare a selecţiei. Numărul de clase nu trebuie să fie
prea mic, căci astfel caracterul repartiţiei poate fi voalat. Pe de altă parte, dacă numărul de clase
este prea mare, valorile anormale sînt puse prea în evidenţă şi repartiţia nu mai poate fi
rec unoscută. O clasă este caracterizată fie prin limitele sale, fie prin media sa . Amplitudinea d a
clasei este diferenţa dintre limita superioară şi cea inferioară. Media clasei X Mt• în cazul unor
aracteristici descrise prin variabile aleatoare discrete, este media aritmetică a valorilor carac-
teristicii din clasă, iar în cazul caracteristicilor descrise de variabile aleatoare continue este media
aritmeti că dintre limita superioară şi cea inferioară a clasei.
T eoria probabilităţilor ~i stat ist ică matemat ică 745

Exemplul 1. Repartiţia frecvenţelor dintr-un eşantion de mărime n = 80 pentru o carac-

teristicăcare este o variabilă continuă; Xt este valoarea caracteristicii, hi este frecvenţa;.

Fără împărţire pe clase

Xt ht Xt ht Xi hi

31, 1 1 40 ,9 III 3 43,8 11 2

35,2 1 41, 1 11 2 43,9 11 3
36,6 1 41,3 11 2 44,2 2
37,2 1 41 ,4 1 1 44,3 2
37,6 2 41,7 III 3 44,7 1
37,9 1 41 ,9 III 3 44,9 1
38,2 2 42 , 1 1111 4 45,2 2
38,8 2 42,2 2 45,3 1
39,0 1 42 ,5 2 45,5 2
39,2 1 42,6 2 45,6 2
39,3 2 42,8 2 45,7 11 3
39,4 1 42 ,9 2 45,8 11 2
39,7 1 "13,0 1 45,9 1 1
40, 1 2 43,2 1 47,4 1 1
40,3 1 43 ,5 2 47,8 1 1
40,7 1 43 ,6 1

Pe baza împărţirii pe clase; x M t este media clasei

Clasă

De la 33 la 35 exclusiv 34 1 1
De la 35 la 37 exclusiv 36 11 2
De la 37 la 39 exclusiv 38 ittt III 8
De la 39 la 41 exclusiv 40 ittt ittt III 13
De la 41 la 43 exclusiv 42 -mt ffif- -H* .00.. 25
De la 43 la 45 exclusiv 44 ittt -tttf- -tttf- 1 16
De la 45 la 47 exclusiv 46 ittt- titt III 13
De la 47 la 49 exclusiv 48 11 2

Reprezentarea grafică a repartiţiei frec-

venţelor (fig. 27.3. 1). După pregătirea. ·da-
t elor este indicată o reprezentare grafică
a repartiţiei empirice a frecvenţelor. Acest
lucru se poate face în diferite moduri în
funcţie de scopul investigaţie i şi de felul
caracteristicii considerate, după cum re-
iese din exemple (fig. 27.3.2).

27.3 . 1. Reprezentarea unei repartiţii prin-

t r-o diagramă liniară

Valoarea medie şi dispersia unei selecţii. O selecţie de volum n poate fi caracterizată de

valoarea medie x şi dispersia s2 care sînt socot ite estimaţiile valorilor IL şi cr2 ale populaţiei.
7-i6

Valoarea medie. Valoarea medie,

media aritmetică x, este dată de

x=2
n i=1
t Xt, unde Xi (i = l, 2, ... , n)

sînt valorile individuale ale caracte-

risticii măsurate.
În cazul repartiţiilor de frecven-
ţe, valoarea medie se calculează pe
.
baza formulei x = -
1 k
E
htxi, unde
n i=1
ht sînt frecvenţele, xi valorile ca-
racteristicii (sau x M, mediile claselor)
si k numărul de valori caracteristice 27.3.2. Reprezentarea unei repartiţii printr-o histo-
(sau numărul de clase). În afară gramă
de media aritmetică x, mediana x
este adesea folosită în practică drept o valoare medie. Pentru valori impare ale lui n
mediana este a (n +
l)/2-a valoare în şirul valorilor aranjate în ordinea mărimii. În cazul
a n valori pare, mediana x
este media aritmetică a valorilor caracteristicii aflate, în
ordinea mărimii, pe locurile n/2 şi n/2 1. +
Dispersia. Pentru n valori individuale Xt (i = 1, 2, ... , n) ale unei selecţii, dispersia s 2 este
dată de formula

s = -n - 1 t
2
1
i=l
(xi - x) 2 = - -
n- 1
1
[t x~ 2 (t xi)
i=l
-
n i= 1
2

] ;

s se numeşte abatere medie pătratică sau abatere standard. În cazul unei repartiţii de frecvenţe
date cu k valori caracteristice Xi (sau k clase cu mediile claselor x M,) şi frecvenţele hi, dispersia
s2 se calculează în felul următor:

Valoare medie Dispersie Amplitudine

Selecţiede
volum n R = Xmax- Xmin

În afară de dispersia s2 se mai foloseşte şi o altă cantitate pentru descrierea împrăştierii

caracteristicii, amplitudinea . . Ea este diferenţa dintre cea mai mare valoare Xmax şi cea mai
mică valoare x min ale caracteristicii

R = X max - X min ·

Exemplul 2. În cazul repartiţiei de frecvenţe de dimensiune n = 80, din exemplul

Împărţirea pe clase Valoare medie Dispersie Mediană Amplitudine

fără x= 42,14 s2 = 6,84 x= 42,2 R = 16,7

cu x= 42,23 s2 = 8,30

Discrepanţele observate la valorile medii şi la-dispersii se datorează împărţirii pe clase

a unei selecţii de volum mic. Pentru n crescător ele devin din ce în ce mai apropiate.
Teoria probabilităţilor ~i statistică matematică 747

Repartiţia normală. Măsurările antropologice ale lui Lambert QUETELET (1796- 1874)
au dus la formularea ipotezei că măsurările biologice urmează o repartiţie Gauss. Din
acest motiv, aceasta a fost denumită repartiţie normală, iar metodele statisticii se bazează pe
această ipoteză. Repartiţia normală a fost prezentată în capitolul 27.2. Vom da exemple
care au importanţă în practică, în sta
Deoarece repartiţia normală
este determinată prin valoarea medie
şi prin dispersie, ea poate fi calculată
cu ajutorul valorii medii x şi disper-
siei s2 ale selecţiei. În acest mod pu-
tem decide dacă o caracteristică par-
ticulară are o astfel de re parti ţie.

1. Dacă selecţia este de volum

n iar valorile caracteristicii sînt îm-
părţite în k clase de amplitudine d cu
media clasei xM,• atunci calculăm
pentru fiecare clasă numărul Ai=
27.3.3. Compararea unei repartiţii cu repartiţia normală
= (xM 1 - x)fs pentru a putea folosi
tabelele repartiţiei normale. Cu aju-
torul valorilor cp(Ai) din tabele, obţinem frec'lenţele relative qi = (dfs) cp(Ai) şi frecvenţele abso-
Iute kt = nqi (i = 1, 2, ... , k).
Exemplul 3. Calculul repartiţiei normale
în cazul selecţiei din exemplul 1
f'recvenfa cumu/ată, % hi At cp(Ai) qî ki
99 xM,

97 1 -2,86 0,0067 0,0046 0,4

34
/ 36 2 -2,16 0,0387 0,0267 2,1
90
84.13
80
70
- ---- ---- ---
/
/'
V 38
40
42
44
8
13
25
16
-1,47
-0,77
-0,08
0,61
O, 1354
0,2966
0,3977
0,3312
0,0934
0,2047
0,2744
0,2285
7,5
16,4
22,0
18,3
60 46 13 1,31 0,1692 O, 1167 9,3
50
40
- - --- ,...._
r-e/'
V
/
48 2 2,00 0,0540 0,0373 3,0
1
30 80 0,9863 79,0
20
/ 1
15.87 - - - -~ / 1 1 27.3.4. Curba frecvenţelor cumulate a unei
10
5
/ 1 1
repartiţii

2
/ 1
2. Dacă sîntem mulţumiţi
cu reprezentarea
,/ grafică a normale. folosim următoa­
repartiţiei
1
as 2s rea metodă: cu ajutorul formulei q = (dfs)cp(A),
X; date la punctul 1. calculăm Ymax a reparti-
34 36 38 40 i 42 ţiei normale pentru A = O (fig. 27.3 .3). Alte
ordonate se găsesc în felul următor :
X x ± 0,5 s x ± s x± 2s x± 3s

y
Ymax Ymax/8 Ymax/80
vrem să avem o reprezentare a frecvenţelor absolute, fiecare valoare este multipli-
Dacă
cată cu n. În figură repartiţia frecvenţelor din exemplul de mai sus este prezentată prin
repartiţia normală calculată pe baza metodei prezentate.

3. Se poate testa şi cu ajutorul unei hîrtii probabilistice dacă repartiţia caracteristicii

este normală. Scala ordonatelor se construieşte astfel încît curba frecvenţelor cumulate a
repartiţiei normale să fie o dreaptă (fig. 27.3.4).
748 Matematici superioare

Regresie şi corelaţie

Un important domeniu al statisticii este analiza de regresie şi corelaţie. Ele se ocupă cu

descrierea şi cercetarea dependenţei a două sau mai multe variabile. In timp ce regresia se
ocupă cu tipul de dependenţă dintre variabile, corelaţia cercetează gradul de dependenţă.
Aici se va expune numai dependenţa liniară dintre două variabile X şi Y.

Regresie. Într-o şcoală se măsoară înălţimea (variabila X) şi greutatea (variabila Y)

copiilor. Se cercetează dacă la o greutate mai mare corespunde o înălţime mai mare şi dacă
această corespondenţă dintre greutate şi înălţime este liniară şi care este valoarea medie a
greutăţii ce corespunde la o anumită înălţime . Măsurătorile indică un răspuns afirmativ la
prima. întrebare, dar la celelalte întrebări nu se poate răspunde fără investigaţii ulterioare.
Următoarele calcule servesc pentru a găsi răspunsul.

Perechile de valori (x , y), unde x este înălţimea şi y este greutatea unui copil, sînt repre-
zentate ca puncte într-un sistem rectangular de coordonate. Ele formează o mulţime de puncte
care poate să nu aibă o formă anumită sau pot să satisfacă ecuaţia unei curbe. Dacă mulţimea
de puncte aproximează o dreaptă , atunci relaţia dintre cele două variabile X şi Y este descrisă
prin două drepte, dreptele de regresie. Dependenţa dintre greutatea (y) şi înălţimea (x)
este reda.tă de dreapta. de regresie Y = ax + bxx. unde coeficjenţii de regresie ax şi bx sînt
calcu laţi cu ajutorul metodei celor mai mici pătrat e a lui Gauss. In cazul a n perechi de valori
(xi, Yi) (i = 1, 2, ... , n) se cere ca expresia
n n
E (Yt -
i= l
Yt) 2 = E [yi -
i=l
(ax + bxxi) 2]
să fie minimă. Din aceasta obţinem

n
1; (xi - x) (Yt - Y)
i= l
n
1; (xi - x) 2
i= l

27.3.5. Mulţimea punctelor şi dreptele de re -

gresie pentru exemplul dat (intersecţia axe-
ax=:Y-bxx. unde x şi y sînt mediile lui Xi şi Yi
lor nu coincide cu punctul de origine al
respectiv. Numărul bx se numeşte coeficient de
sistemului de axe de coordonate).
regresie şi se referă la dependenţa dintre greu-
tatea (y) a unui copil şi înălţimea sa (x).
La creşterea înălţimii cu o unitate, greutatea creşte în medie cu bx. Astfel se poate trasa
dreapta de regresie care ne indică dependenţa dintre greutatea unui copil şi înălţimea sa.
Dacă vrem să dăm un răspuns la următoarea întrebare: .,Ce înălţime medie corespunde la o
anumită greutate?", nu mai putem folosi ecuaţia de mai sus, ci trebuie să aflăm cealaltă dreaptă
de rearesie X= ay +
byY · Necunoscutele ay şi by le determinăm pe ·baza metodei celor mai
mici pătrate. Avem ay = x - byy. unde

n
L (Yi- y) 2
n
1; Y~--
1 ( n
L Yi )2
i=l i=l n i=l
by se numeşte de asemenea coeficient de regresie şi se referă la dependenţa înălţimii (x) a copilului
de greutatea sa (y). El exprimă creşterea în medie a înălţimii cu valoarea by cînd greutatea se
măreşte cu o unitate. Cele două drepte se intersectează în centrul de greutate (x, y) al mulţimii
de puncte şi au aspectul unei foarfeci. Cu cît deschiderea este mai mică, cu atît mai depen-
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 749

dente din punct de vedere stochastic sînt cele două variabile aleatoare X şi Y. Cele două
braţe ale foarfecei se închid complet dacă există o dependenţă f~tncţională între ele.

Exemplu. Înălţimea x (în cm) şi greutatea y (în kg) a· zece copii sînt măsurate. În
figura 27.3.5 sînt reprezentate punctele şi cele două drepte de regresie; toate calculele nece-
sare sînt conţinute în următorul tabel:

X y x-x y-y (x-x) 1 {y-y)2 (x-x) (y-y)

135 29,30 -4,4 -3,31 19,36 10,9561 14,5640 x= 139,4

145 35,20 5,6 2,59 31,36 6,7081 14,5040 y = 32,61
139 34,50 -0,4 1,89 O, 16 3,5721 -0,7560 b:z; =
0,746
142 32,10 2,6 -0,51 6,76 0,2601 1,3260 by =
1,019
137 33,60 -2,4 0,99 5,76 0,9801 -2,3760 a:z; =
-71,38
137 32,30 -2,4 -0,31 5,76 0,0961 0,7440 a 11 =
106,2
134 27,20 -5,4 -5,41 29,16 29,2681 29,2140 y = -71,38 +
144 36,70 4,6 4,09 21,16 16,7281 18,8140 + 0,746 X
135 26,90 -4,4 -5,71 19,36 32,6041 25,1240 X = 106,2 +
146 38,20 6,6· 5,69 43,56 32,3761 37,5540 + 1,019 y
1394 326,10 182,40 133,5490 136,0600

Corelaţie. Gradul de dependenţă, despre care ne formăm o impresie pe baza dreptelor de

regresie, este redat cantitativ de coeficientul de corelaţie rxy·

Coeficientul d e corelaţie

n
1: (xt - x) (Yt - y)
i= l
rxy = ~~======================~

Vi~l (xi - x )2 . i~l (yi - y)2

Acest coeficient de corelaţie nu depinde de unităţile de măsură ale caracteristicil~r

şi poate lua valori între - 1 şi + 1. Dacă rxy este egal cu + 1 sau - 1, relaţia dintre varia-
bile este re_spectiv direct sau invers liniară. Dacă rxy = O, nu există nici o .relaţia între
variabile. In exemplul de mai sus, rxy = + 0,87.
Coeficientul de corelaţie rxy şi coeficienţii de regresie bx şi by satisfac următoarea relaţie:
r:y = bx · b11 •

Metode de estimare statistică

De multe ori putem trage concluzii despre una sau mai multe caracteristici ale unei popu-
laţii din valorile pe care le obţinem printr-o selecţie. Dacă cunoaştem forma analitică a repar-
tiţiei, atunci valorile parametrilor trebuie să fie estimate. Sînt mai multe posibilităţi
în cazul unei astfel de estimaţii, de exemplu mediana sau media aritmetică estimează va-
loarea medie a variabilei aleatoare. În 1930 R .A. FISHER a stabilit condiţiile şi criteriile unui
estimator corect: acesta trebuie să fie absolut corect (sau nedeplasat), consistent şi eficient.
Un estimator Oal unui parametru necunoscut 6 este absolut corect sau nedeplasat dacă
media lui "6
coincide cu 6, de exempţu media aritmetică x şi dispersia s ale unei selecţii
2

sînt estimatori absolut corecţi ai mediei IL şi, respectiv, dispersiei o 2 ale variabilei aleatoare care
caracterizează populaţia. Un estimator consistent Oal unui parametru necunoscut 6 îndeplineşte
750 Matematici superioare

următoarea condiţie: pentru un & arbitrar foarte mic, & >0, P(iâ - e1 < e:) --+ l în cazul
unei selecţii de volum suficient de mare. De exemplu, media aritmetică x a unei selecţii este un
estimator consistent al valorii medii (.1. a variabilei aleatoare care caracterizează populaţia.
În cazul unui estimator efi cient â
al parametrului e dispersia variabilei aleatoare trebuie 6
să fie minimă comparativ cu dispersiile altor estimatori posibili: de exemplu, media arit-
metică x este un estimator eficient în comparaţie cu mediana x, deoarece dispersia vari-
abilei aleatoare x este mai mică decît cea a variabilei aleatoare x.
Estimatorul unui parametru poate fi un punct sau un interval de estimare. Într-o estimare
p~mctuală, valoarea adevărată a parametrului variabilei aleatoare este considerată a fi egală cu
estimaţia valorii obţinute printr-o selecţie. Întrucît probabilitatea ca ea să coincidă cu valoarea
reală este mică , de fapt ştim foarte puţin despre precizia estimaţiei. De aceea, încercăm
să determinăm un interval (e -
o; + o) care conţine estimatorul astfel încît să includă
â
parametrul necunoscut cu probabilitatea 1 - a:. Numărul l - <X se numeşte coeficient de
e.
incredere iar <X este un număr (O < <X < 1). cu care se poate calcula mărimea 2o.
Cea mai des folosită metodă de estimare punctuală a unui parametru este metoda verosi-
milităţii maxime. În cazul repartiţiei normale, această metodă a fost folosită pentru prima
dată de GAuss. Denumirea şi dezvoltarea ulterioară a metodei îi sînt atribuite lui FISHER.

Principiul metodei constă în alegerea unui estimator e" al parametrului e astfel încît funcţia
de verosim ilitate pentru selecţia dată să aibă o valoare maximă . Funcţia de verosimilitate va fi
dată pentru o variabilă aleatoare continuă X ca densitate de probabilitate cunoscută f(x ,e),
unde parametrul e trebuie estimat CU ajutorul unei selecţii de n valori independente x 1 , ••• , Xn·
Considerăm funcţia de verosimilitate L(x 1 , x 2 , •.• , Xn; e) = f(x 1 ; ~ f(x 2 , e) .. . f(xn. e) ca

o funcţie de parametrul necunoscut e şi alegem drept estimator e pentru care valoarea

fu~cţiei de verosimilitate L este maximă. Astfel îl determinăm pe ca o soluţie a ecuaţiei â
dL - . . . . . d(lnL) l dL
- =0. In calculele prachce ecuaţ ta aceasta este mlocmtă pnn - - - = - - = O. Dacă
d6 d6 L d6
densitatea f(x; e 1 , 6 2) a variabilei aleatoare continue X depinde de doi parametri e 1 şi
" "
e2. atunci estimatorii el şi 62 sînt daţi de soluţia sistemului de ecuaţii
a (ln L)
= -1 - = aL
ei L a ei
= O pentru i = 1, 2.

Exemplu,. Parametrii e 1 = (.1. şi e 2 = cr2 ai unei variabile aleatoare normale X pot fi

estim:tţi printr-o selecţie de valori x 1 , x 2 , ••• , Xn· Din funcţia de verosimilitate

L( x 1, x 2 , ••• , Xn; (.1., cr2) = [ 1/ V(2ncr2)]n exp [ - l/(2cr2) t

k=l
(xk - (.1.) 2] se obţine In L =
n a
- (n/2) ln 27t - (n/2) In a 2 - l/ (2cr2) L (xk - (.1.) 2 şi din
In L
--
ae
= -2
1
<J
n
E(xk- (.1.)
k=l
=
k= l
aIn L n
=o şi
acr 2
n/(2cr 2) + l/(2cr4) B (xk - (.1.)2 = O
k= l

se obţin estimaţiile

Procedeul de estimare pc bază de intervale va fi dat pentru un caz simplu, în care X este
o variabilă aleatoare repartizată normal cu parametrii (.1. şi cr2 , din care numai dis-
persia cr 2 este cu noscută. \ rem să calculăm un interval de încredere pentru (.1. cu ajutorul

selecţiei x 1 , ••. , Xn· Media aritmetică x = -1 L" xi este aleasă drept estimator. Este cunoscut
n k= l
că ace:tsta are o repartiţie normală cu parametrii f.l. şi cr2 Jn. Pentru fiecare <X, <X e (0, 1), putem
Teoria probabil.ităţilor ţi statistică matematică 7.51

determina din tabelul repartiţiei normale un ).« astfel încît P(ix - !LI < :A11cr/JI;;) = 1 - oc
sau P(!i- :A 11 cr/JI;; < !L < x + :A«cr/JI;") = 1- oc. Intervalul de încredere (x- :A«cr/JI;;: x +
+ ).«cr/ y;;.) este un estimator al lui IL· cu coeficientul de încredere 1 - oc.

Exemplu. Fie X o variabilă aleatoare cu repartiţie normală; din tabele aflăm pentru
oc = 0,0.5 şi coeficientul de încredere 1 - oc = 0,9.5 valoarea ).« = 1,96. Pentru o selecţie de
volum n = 16 şi abaterea standard cr = 1,.5 pentru parametrul !L intervalul de încredere este
P(x - 1,96 · 1,.5/4 < !L < x + 1,96 · 1,.5/4) = 0,9.5; x este estimatorul obţinut pe baza acestei
selecţii. Parametrul !L se află în intervalul (x - O, 74, x + O, 74) cu probabilitatea 0,9.5.

Procedee de testare statistică

În multe probleme statistice nu este suficient să descriem populaţia numai pe baza re-
partiţieifrecvenţelor sau prin valori numerice, de exemplu dacă trebuie să răspundem la
următoarele întrebări:

1. Într-o anumită regiune băieţii de 10 ani au o greutate mai mare decît cea obişnuită.
Este această abatere aleatoare sau această diferenţă poate fi atribuită altor cauze?
2. Pentru testarea unei noi hrane, un număr de şobolani au fost hrăniţi cu noua hrană,
iar altă grupă primeşte în continuare hrană obişnuită. Dacă la sfîrşitul experienţei constatăm
o diferenţă în greutate între cele două grupe, va trebui să stabilim dacă noua hrană contribuie
într-adevăr la c~eşterea în greutate. La aceste probleme, vrem să ştim dacă abaterea care
apare este de natură aleatoare sau este semnificativă . Acest lucru se decide cu ajutorul testelor
care se bazează pe comparaţie: putem compara valorile a două selecţii între ele sau ale unei selec-
ţii cu valorile cunoscute ~orespunzătoare din populaţie. În astfel de teste pornim, în primul caz,
de la presupunerea sau ipoteza că ambele selecţii aparţin aceleiaşi populaţii iar, în al doilea caz,
că selecţia aparţine populaţiei considerate, deci în ambele cazuri că diferenţele sînt numai
aleatoare. Această ipoteză se numeşte ipoteza nulă (H0). Cealaltă posibilitate se numeşte
ipoteza alternativă (H1 ).
Cu ajutorul testului, decidem dacă acceptăm sau respingem ipoteza nulă. Acceptarea
ipotezei nule înseamnă preferarea acesteia şi nu a ipotezei alternative. Nu putem pretinde
că această decizie este corectă în toate cazurile, deoarece ne bazăm numai pe o selecţie de
volum n şi o eroare este posibilă. Deciziile se fac cu o probabilitate de eroare oc numită prag de
semnificaţie, care în general se alege a fi 0,0.5, 0,01 sau 0,00 1. Eroarea care apare în cazul în
care respingem ipoteza nulă dacă ea este adevărată se numeşte eroare de genul I. Altă
decizie greşită posibilă, aceea de a accepta ipoteza falsă se numeşte eroare de genul II. De
exemplu , dacă rezultatul unei comparaţii dintre două medicamente arată că medicamentul
nou este mai bun decît cel vechi cu toate că efectul lor nu diferă, atunci facem o eroare
de genul I. Dacă ajungem la concluzia că acestea sînt la fel de bune cu toate că cel nou este
mai bun, facem o eroare de genul II.

Repartiţii utilizate pentru testări. În cazul testării ipotezei nule se folosesc variabile de
t estare care sînt variabile aleatoare; ele sînt fie repartizate normal, fie au o repartiţie t,
F sau x2 • În exemplele care vor urma se dau tabelele repartiţiilor.

Repartiţia normală. Dacă variabilele de testare au o repartiţie normală, atunci oc are un

sens intuitiv, luînd în considerare tabelele ariilor cumulate si ale ariilor rămase , calculate cu
ajutorul integra.lei erorii. În acestea., aria rămasă oc, care 'corespunde probabilităţii erorii,
este dată ca procent. La o anumită probabilitate de eroare corespunde ). = 1 (x - f.t)/cr) 1;
în general, !L şi cr sînt presupuse cuno cute şi numai pentru selecţii mari sînt estill}aţi prin
x şi s. Probabilitatea de eroare oc = 0,05 sau .5% corespunde la un ).IX = 1,96. In acest
caz, respingem ipoteza nulă dacă valoarea ). calculată din selecţie îndeplineşte condiţia ). >
> ).~ = 1,96 şi o acceptăm în cazul în care ). < ).IX = 1,96.
Repartiţia t. Procedeul descris pentru repartiţia normală nu mai este valabil în
cazul în care !L şi cr sînt necunoscuţi şi trebuie estimaţi prin x şi s pe baza unei selecţii de volum
mic n. În acest caz, s poate să difere considerabil de cr şi nu este un estimator bun. Acesta
752 Matematici superioare

poate fi folosit numai în cazul in care probabilitatea de eroare corespunzătoare lui  este
crescătoare, ca în cazul repartiţiei t a lui STUDENT care ia în considerare volumul selecţiei şi
probabilitatea de eroare a. Pentru valori din ce în ce mai mari ale lui n, ea devine din ce în ce
mai apropiată de repartiţia normală şi coincide cu ea cînd n-+ oo. Repartiţia teste tabelată
pentru diferite praguri de semnificaţie <X şi pentru diferite grade de libertate f, folosite în
loc de volumul selecţiei. Numărul de grade de libertate este egal cu diferenţa dintre volu-
mul selectiei n şi numărul caracteristicilor; f = n - m. În fiecare din testele următoare, nu-
mărul de' grade de libertate este dat. În fig. 27.3.6 se prezintă repartiţia normală şi repar-
tiţia t pentru f = 5 şi <X = 0,05.

1,0

rp(t)

-5 -11 -J -z -1 o 2 3 * 5t
27.3.6. Repartiţia normală, repar-
tiţia t (f = 5) şi regiunile critice pen-
tru <X = 0,05. 27.3.7. Repartiţia F şi pragul de semnificaţie

Repartiţia F. Fie două selecţii de volum n 1 şi n 2 dintr-o populaţie normală şi sf şi s~

cele două dispersii calculate. Formăm raportul F = sVs~. Repartiţia frecvenţelor acestor valori
a fost studiată de FISHER ( 1890- 1962) şi se numeşte repartiţia F . Ea depinde de pragul de
semnificaţie <X şi de gradele de libertate f 1 = n 1 - 1 şi f 2 = n 2 - 1, fiind tabelată pentru dife-
rite praguri de semnific~ţie şi grade de libertate. Fiind raportul a două pătrate el ia
numai valori pozitive. In fig. 27.3.7 este redată o repartiţie F; figura sugerează sensul
intuitiv al noţiunii de prag de semnificaţie.

Repartiiţa x
2• În strînsă legătură cu teoria erorilor a lui GAuss, HELMERT a studiat suma
pătratelor unor variabile repartizate normal. Fie X 1, ... , Xn. n variabile aleatoare independente
care au aceeaşi repartiţie normală cu parametrii !L şi cr 2 • Repartiţia sumei de pătrate
n
x2 = ___!_E (xk - !1.) 2, unde (xl . ... , Xn) sînt valori ale variabilelor aleatoare xl ..... Xn . a fost
cr2 k = l
numită de Karl PEARSON ( 1857- 1936) repartiţia x.2 • Ea depinde de pragul de semnificaţie a şi
de gradul de libertate f şi este tabelată pentru aceste valori. Figura 27.3.8 redă repartiţia
x2 şi sensul pragului de semnificaţie.
Procedee de testare a ipotezelor. Vom prezenta unele procedee de testare, care apar în mod
frecvent. Alegerea pragului de semnificaţie depinde de natura problemei. În industrie şi în
agricultură, în general, folosim pragul de semnificaţie a = 0,05, iar în medicină 0,01 sau 0,00 1.

l. Compararea valorilor medii x şi !L· Valoarea

medie x a selecţiei de volum n va fi comparată cu
valoarea medie a populaţiei normale. Ipoteza nulă că
diferenţa dintre cele două valori medii este doar alea-
toare este acceptată cu probabilitatea de eroare a, dacă
valoarea calculată t-: a variabilei t = 1 x - !L 1 Vn /s

27.3.8. Repartiţia X2 şi a pentru f =3

TeMia probabilităţilor ţi statistică matematică 7.53

este mai mică decît valoarea tT din tabelele pentru repartiţia t cu cx şi f = n- 1

respective.

Exemplu. După examinarea unui număr de -49 de bucăţi dintr-un material s-a calculat
pentru un anumit element chimic x = 2,-4% şi s1 = 0,4. Valoarea lui Il este presupusă a
fi 3%. Vrem să vedem dacă abaterile sînt aleatoare în cazul lui cx = 0,05.
124-3l·v:i9
Valoarea te = ' = 6,7; valoarea din tabele pentru cx = 0,05 şi j = n- 1 =
V<8
= 48 grade de libertate este tT = 2,0 1. Deoarece te > tT respingem ipoteza nulă. Deci afir-
măm că media de selecţie diferă semnificativ de valoarea medie presupusă.

Tabelul repartiţiei t

Grade de Prag de semnificaţie Grade de Prag de semnificaţie Grade de Prag de semnificaţie

libertate libertate libertate
f cx = 0,05 cx=0,01 f cx = 0,05 cx=0,01 f cx = 0,05 cx = 0,01

1 12,71 63,66 17 2,11 2,90 -45 2,01 2,69

2 4,30 9,92 ·18 2,10 2,88 50 2,01 2,68
3 3,18 5,84 19 2,09 2,86 60 2,00 2,66
4 2,78 4,60 20 2,09 2,85 70 1,99 2,65
5 2,57 4,03 21 2,08 2,83 80 1,99 2,64
6 2,45 3,71 22 2,07 2,82 90 1,99 2,63
7 2,36 3,50 23 2,07 2,81 100 1,98 2,63
8 2,31 3,36 24 2,06 2,80 120 1,98 2,62
9 2,26 3,25 25 2,06 2,79 HO 1,98 2,61
10 2,23 3,17 26 2,06 2,78 160 1,97 2,61
11 2,20 3,11 27 2,05 2,77 180 1,97 2,60
12 2,18 3,05 28 2,05 2,76 200 1,97 2,60
13 2,16 3,01 29 2,05 2,76 300 1,97 2,59
H 2, li 2,98 30 2,04 2,75 400 1,97 2,59
15 2,13 2,95 35 2,03 2,72 500 1,97 2,59
16 2,12 2,92 -40 2,02 2,70 1000 1,96 2,58
00 1,96 2,58

2. Compararea a două medii x1 ţi x2 • Două selecţii de volum n 1 şi respectiv n 2 sînt

presupuse independente, iar populaţiile lor sînt repartizate normal. Dispersiile s~ şi s~ sînt
presupuse a fi aleatoare. Ipoteza nulă, că valorile medii x1 şi x2 diferă numai aleatoriu,
pragul de semnificaţie fiind cx, este acceptată dacă valoarea calculată te pentru variabila

t = 1 xi - x 2 1 ~ 1n2 cu sa2 = si(n 1 -_

.:..:..-=.....
+ s~(n2
1) -
__;___--=-~-__;__
1)
Set ni + n 2 n,. + n2 - 2
este mai mică decît valoarea din tabel tT pentru cx dat şi f = n1 + n2 - 2 grade de li-
bertate.

Exemplu. În cazul a două materiale vrem să testăm rezistenţa lor la rupere, pragul de
semnificaţie fiind cx = 0,05. Fie două selecţii de volum ni = 20 şi n 2 = 32 respectiv, care au
x1 = 18. 107 N/m2 şi x2 = 24 · 107 NJm2 şi sf = 4 · 1014 şi s~ = 6-10 14. Diferă cele două mate-
riale sau nu ?
Calculăm:

1 18 · 107 - 24-10 7 1 ~o· 32

tb = . . = 9,20.
v
(5,24) . 101 20 + 32
754 Matematici superioare

unde
4. 1014. 19 + 6· 1014.31
s~ = = 5,24 · 10 1'.
20 + 32-2
Valoarea din tabel în cazul lui IX = 0,05 şi f = n 1 +
n 2 - 2 = 50 grade de libertate este
tp = 2,0 1. Deoarece tb > tp, ipoteza nulă trebuie să fie respinsă şi deci mediile diferă semni-
ficativ.

3. Compararea a două dispersii si şi s~. Fie două selecţii independente de volum n 1 şi

n 2 , dintr-o populaţie normală. Fie IX pragul de semnificaţie. Ipoteza nulă este că cele
două dispersii si şi s~ nu diferă semnificativ. Acceptăm ipoteza, dacă valoarea Fe a
variabilei F = sffs~, sf > s~ este mai mică decît valoarea Fp din tabele pentru IX dat şi j1 =
= n 1 - 1 şi f 2 = n 2 - 1 grade de libertate.

Exempht. Se compară două maşini din punct de vedere al toleranţelor în care se înca-
drează într-un proces de producţie dat, pragul de semnificaţie fiind IX = 0,05. Cercetăm dacă
diferenţa dintre toleranţe este semnificativă. În cazul lui n 1 = 25 şi n 2 = 31 calculăm disper-
siile si= 17,9 şi s~ = 17,5. Obţinem Fe = 17,9/17,5 = 1,023. Din tabel, pentru f 1 = 24 şi
f 2 = 30 grade de libertate obţinem Fe = 1,89. Deoarece Fe < Fp, ipoteza nulă trebuie să
fie acceptată, deci diferenţele dintre cele două maşini sînt nesemnificative.

Repartiţia F pentru IX = 0,05 U1 = grade de libertate ale celei mai mari împrăştieri)

f'l ft = 1 ft = 2 ft = 3 ft = 4 ft = 5 ft = 6 ft = 8 ft= 12 /1 =24 ft=OO !2

1 161,4 199,5 215,7 224,6 230,2 234,0 238,9 243,9 249,0 254,3 1
2 18,51 19,00 19,16 19,25 19,30 19,33 19,37 19,41 19,45 19,50 2
3 10,13 9,55 9,28 9,12 9,01 8,94 8,84 8,74 8,64 8,53 3
4 7,71 6,94 6,59 6,39 6,26 6,16 6,04 5,91 5,77 5,63 4
5 6,61 5,79 5,41 5, 19 5,05 4,95 4,82 4,68 4,53 4,36 5
10 4,96 4,10 3 ,71 3,48 3,33 3,22 3,07 2,91 2,74 2,54 10
20 4,35 3,49 3, lO 2,87 2,71 2,60 2,45 2,28 2,08 1,84 20
30 4,17 3,32 2,92 2,69 2,53 2,42 2,27 2,09 1,89 1,62 30
40 4,08 3,23 2,84. 2,61 2,45 2,34 2,18 2 ,00 1,79 1,51 40
60 4,00 3,15 2,76 2,52 2,37 2,25 2, lO 1,92 1,70 1,39 60'
120 3,92 3,07 2,68 2,45 2,29 2,17 2,02 1,83 1,61 1,25 120
00 3,84 2,99 2,60 2,37 2,21 2,09 1,94 1,75 1,52 1,00 00

4. Compararea frecvenţelor. Dacă un eveniment apare de z ori într-un eşantion de volum

n ale cărui elemente sînt independente iar probabilitatea de apariţie a evenimentului în popu-
laţie este p, atunci frecvenţa relativă zfn nu diferă semnificativ de p dacă valoarea calculată
iz- npi izfn-PI ,;-
te a variabilei testate t = sau t = . r n este mai mică decît t p pen-
Vnp(l - p) Vp( t - p)
tru IX dat şi f = n- k grade de libertate.

Exempht. Pe baza unor observaţii făcute de-a lungul unei perioade mari de timp,
coeficientul mortalităţii pentru o anumită boală este p = 0,4. Testarea unui nou medicament
se face pe n = 71 animale bolnave, din care mor z = 20. Se testează dacă medicamentul
este bun sau nu cu un prag de semnificaţie IX = 0,0 1.
120- 71· 0,41
Calculăm te = = 2,035. Valoarea din tabele pentru IX = 0,01 şi f =
V7l·0,4 · o,6
= n - 1 = 70 grade de libertate este tp = 2,65. Deoarece te< fp, acceptăm ipoteza nulă.
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 755

5. Testarea repartiţiilor. O repartiţie empirică nu diferă semnificativ în cazul unui prag

de semnificaţie et de repartiţia teoretică, dacă valoarea calculată x1 a variabilei 2 = x
k
= E [(ht- ki) /ki] este mai mică decît valoarea din tabele X~ pentru
2
et dat şi f = k-m- 1
i= 1
grade de libertate, unde m este numărul de parametri necunoscuţi estimaţi pe baza selecţiei.
Materialul observat se împarte în k clase, hi este valoarea observată, ki frecvenţa absolută
teoretică din clasa i (i = 1, 2, ... , k). Frecvenţa absolută teoretică în fiecare clasă o dorim mai
mare decît 5. Acest lucru se poate obţine combinînd diferite clase.

Exemplu . Măsurăm anumite caracteristici la 80 articole produse de o maşină. Măsură­

riie obţinute se împart pe clase iar frecvenţele hi sînt date în tabel. Vrem să testăm dacă
valorile măsurate sînt repartizate normal, dacă et = 0,05. Frecvenţele teoretice ki corespun-
zătoare diferitelor clase sînt calculat e .c u ajutorul repartiţiei Gauss. Vrem să testăm ipoteza
nulă, dacă nu există diferenţe semnificative între repartiţia empirică şi repartiţia teoretică.
Variabila folosită la testare se calculează cu ajutorul următorului tabel. '

ht ki ht - ki (ht - ki) 2 (ht - kt)2 /kt Tabel ul repartiţiei x2

Grade Pragul de semnifi-

~}u
de li- ca ţie
nlO 1 1 0,1 berate
f Ct_ = 5% Ct = 1%
14 16 -2 4 0,25
24 21 3 9 0,429
16 18 - 2 4 0,222 1 3,84 6 ,64
13 9 4 ·16 1,778 2 5,99 9,21
2 6 - 4 16 2,667 3 7,82 11,35
4 9,49 13,28
5 11 ,07 15,09
80 80 5,446 6 12, 59 16, 81
7 14,07 18,48
8 15,51 20,09
9 16,92 21 ,67
10 18,31 23,2 1
20 3 1,41 37, 57
Deoarece X~ = 2,09 este mai mică decît X~ = 5,99 din 30 43,77 50,89
tabel, acceptăm ipoteza nu l ă. 40 55 ,76 63,69
60 79,08 88, 38
120 146, 57 158,95

Domenii de aplicabilitate ale statistici i

Din numeroasele domenii de aplicabilitate ale statisticii vom discuta numai despre sta-
tistica aplicată în tehnologie şi biometrie.

Stati stică în tehnologie. Începuturile tratării problemelor de tehnologie prin metode sta-
tistice trebuie căutate pe la începutul secolului. Karl DAEVES (n . 1893) a constatat că pro-
ducţia de masă a industriei moderne poate fi asemuită cu măsurări care urmează legi bine
stabilite. El a cuprins toate cercetările sale într-o teorie a numerelor mari. Dar numai în ultimii
25 -30 de ani statistica a fost aplicată Ia diferite domenii din industrie, de exemplu evaluarea
unor măsurări obţinute din selecţie sau chiar controlul produselor industriale. În cursul dezvol-
tări i acestora s-a introdus termenul d e statistică tehnologică. Prin ea se înţelege o colecţie de
metode statistice care se aplică în tehnologie.
756 Matematici superioare

Aceste metode pot fi împărţite în două grupe:

1. Metode pentru examinări ~i estimări statistice ale observaţiilor. Acestea conţin teoria
estimaţiilor statistice, a regresiei şi corelaţiei. Pentru acest grup următoarele probleme sînt
tipice: durata funcţionării becurilor electrice, influenţa inexactităţii măsurărilor în
cazul instrumentelor de precizie, rezistenţa la rupere a f~relor de lînă, rezistenţa la rupere
a diferitelor piese, determinarea dependenţei tensiunii la rupere a oţelului faţă de diferiţi
factori, compararea proprietăţilor a două materiale.

2. Metode pentru control de recepţie ~i de fabricaţie al procesului de producţie numit control

statistic de calitate. Aceste metode se bazează pe ideea controlului procesului de producţie
prin metode statistice astfel încît defectele se constată imediat ce se produc şi cauzele lor pot
fi eliminate.
În cazul acestui control există două posibilităţi:

1. Producţia se reglează pe baza unor fişe de control astfel încît numărul de rebuturi
printre produsele finite se reduce mult.

2. Produsele finite şi semifinite sînt testate selectiv pentru constatarea stării lor. În acest
caz producţia finală nu este influenţată: putem trage concluzii privind viitoarea pro-
ducţie.

Fi~e de control. Un proces final se controlează pe baza unor fişe de control astfel încît
caracteristicile produsului pot fi analizate pe baza faptului că deviaţiile de la valoarea pe
care vrem S-0 obţinem sint aleatoare sau sistematice. Se disting două feluri de fişe de control:
1. fişe de control pentru caracteristici măsura bile;
2. fişe de control pentru caracteristici nemăsurabile.
Planul şi folosirea fişelor de control sînt prezentate pe baza fişei din)ig. 27.3.9 ; un procedeu
corespunzător se aplică şi în cazul acestor fişe de control. Pentru controlul unei caracteristici
a unui proces particular de producţie, produsele pe care facem măsurările sînt alese aleator.
Această valoare este trecută în fişele de control. De cele mai multe ori şirul de date are o
repartiţie normală. Dacă considerăm pe x ca linie medie (LM) şi valorile x + 3s, x - 3s
ca limita superioară de control (LSC) şi limita inferioară de control (LIC), atunci 99,73%
din toate valorile măsurate se află în regiunea mărginită de limitele de control. Dacă
cele trei linii sînt determinate, prin teste preliminare, atunci procesul de producţie poate fi con-
trolat în acest mod. Dacă o observaţie măsurată se află în această regiune, atunt;:i deviaţiile de
la medie sînt privite ca aleatoare. Deviaţia este sistematică dacă date de măsurare cad
în afara liniilor de control (indicate în figura 27.3.9 printr-o săgeată). În acest caz trebuie
să cercetăm motivul pentru care au apărut perturbaţii, înainte de continuarea producţiei.
Reprezentarea grafică de pe fişele de control redă o mai bună privire de ansamblu asupra
procesului, decît o listă. Comportamentul caracteristicii în timpul procesului arată ce
fel de greşeli trebuie eliminate şi ce ajustări trebuţe făcute maşinii. Datorită acestor pro-
prietăţi fişele de control sînt foarte eficace în operaţii şi în combinaţie cu originea greşelilor
ne indică frecvenţa greşelilor şi modificările necesare în tehnologie.

Planuri de selecţie. Fişele de control sînt folosite în cazul cînd vrem să facem un control
statistic de recepţie. Dar aceste metode nu se folosesc în general dacă materialul este de ·o
calitate necunoscută sau dacă se renunţă la controlul final şi se face o examinare a calităţii
după aceea. În ambele cazuri, în controlul iniţial şi final , putem organiza un control 100 %.
Oricum acest lucru este foarte costisitor. Cu tot controlul făcut 100% nu este sigur că toate
deiecţi unile pot fi găsite. De aceea sîntem mulţumiţi şi de un control pe baza de
selecţie, acceptarea sau respingerea fiind decise pe baza calităţii unei selecţii. Testele sînt folo-
site pe baza unor planuri de selecţie. În cazul unui lot de N obiecte se va testa o selecţie de
volum n. Dacă aceasta conţ ine mai mult de z componente proaste, lotul va fi respins ; va fi
Teoria probabilităţilor şi statistică matematică 751

lfp)

~o

0,8

Rinul
qz /Jendiciorului
~

27.3.9. Fişa de control 27.3. 10. Caracteristica operaţiei. Va-

loarea medie a unei repartiţii normale

acceptat în cazul în care selecţia conţine mai puţin de z elemente defecte. Astfel planul de
selecţie se caracterizează prin alegerea numerelor (z, n). Se bazează pe presupunerea că
procentul de rebuturi dintr-o selecţie este acelaşi cu cel din întregul lot. Această presupunere
se face cu o anumită probab"ilitate astfel încît atît producătorul cît şi consumatorul îşi asumă
un risc în acceptarea planului de selecţie după cum reiese din caracteristica operativă
(fig. 27.3.10). Ea indică dependenţa probabilităţii de acceptare L(p) faţă de coeficientul de
respingere p iar forma sa depinde de planul de selecţie. Ea se calculează în general pe baza
repartiţiei binomiale sau Poisson. Din figură se poate deduce riscul producătorului sau al
consumatorului, adică se poate citi probabilitatea ca un lot cu un coeficient de respingere p
să fie respins sau acceptat. La încheierea unui contract se alege un plan de selecţie astfel
încît pe baza caracteristicii operati ve să se determine coeficientul de respingere posibilă p.
În practică este uzual a alege un plan de selecţie astfel încît lotul cu coeficientul de res-
pingere p1 % va fi admis cu o probabilitate de 95% şi altul cu p2 % (p 1 < p2} va fi respins
cu o probabilitate de 90%.

·B iometrie. K. PEARSON a definit biometria ca ~t iinţa apl icării metodelor matematice (statistice)
la studiul multiplelor aspecte ale vi eţii . În studierea legilor şi fenomenelor care apar în cazul fiinţe­
lor vii ne lovim de incomparabil mai multe greutăţi decît în cazul celor întîlnite în fizică. Condi-
ţiile în cazul testului sînt menţinute constante şi numai variabila care trebuie studiată variază·
În biologie, foarte mulţi factori care intervin nu pot fi influenţaţi de cercetător {de exemplu
efectul vremii asupra cultivării plantelor). În medicină metodele sînt foarte problematice,
deoarece experimentul este ex<;lus de multe ori {din motive etice) şi deseori ne bazăm numai
pe observaţii. La aceasta trebuie adăugată complexitatea măsurărilor şi a valorilor biologice
care este numită variabilitate biologică . Din aceste cauze este absolut necesară elaborarea
unui plan de testare pentru aranjarea, execuţia şi evaluarea testelor. În timpul dezvoltării
biometriei s-au dezvoltat metode speciale pentru planificarea testelor sau observaţiilor. În
evaluarea testelor sau a observaţiilor au fost create metode speciale de observare care ţin seama
de următoarele:

1. volumul mic de selecţie uzual nu satisface în general condiţia de omogenitate cerută;

2. anumite repartiţii ale frecvenţelor nu pot fi reduse la repartiţia normală.

Dificultăţile şi în acelaşi timp atracţia biometriei constă în găsirea metodelor statistice

care sînt cele mai indicate pentru problemele legate de realitate.
758 Mat ematici supe'rtoare

28. Calculul erorilor, metode de compensare

şi teoria aproximării

28. 1. Calculul erorilor . . . . . . . . . . . . 7 58 Compensarea măsurărilor directe 771

Eroare absolută, coreţie şi eroare Compensarea relaţiilor . ...... . 773
relativă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 758 Reprezentarea unei funcţii prin
Precizi"Q, rezultatelor calculelor funcţii simple ............. . 779
cu valori aproximative . . . . . . 761
Erori de măsurare şi de observaţie 765 28.3. Teoria aproximării .........• 780

28.2. Compensarea datelor . . . . . . . . 767 Metode de aproximare pentru

calculul valorilor unor funcţii 780
Metoda celor mai mici pătrate 767 Aproximareafuncţiilor prin po-
Eroare medie, legea propagării linoame . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • 782
erorilor . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . 768 Interpolare în tabele . . • . . . . • 786

28.1. Calculul erorilor

Calculul erorilor are ca obiect prectzta numerelor şi a rezultatelor obţinute prin calcul.
Erorile datorate raţionamentelor matematice false, folosirii greşite a regulilor de calcul şi
neatenţiei nu constituie obiectul calculului erorilor. Calculul erorilor nu îl absolvă pe autor de
răspunderea efectuării corecte a calculelor. Cunoscînd laturile a = 7,49,
b = 5,32 ale unui triunghi şi unghiul y = 30°, un elev calculează cea = .56,1001
de-a treia latură prin formula c = Va 2 + b2 - 2ab cos y (calculul = 28,3024
detaliat este reprezentat alături). Profesorul găseşte rezultatul inexact. = 84,4025
El s-ar fi aşteptat la soluţia c = 3,92. Evident, elevul nu a ţinut seama cos y = 0,87
de suficiente zecimale pentru cos y. Se pun întrebările: ce eroare are 2ab cos y = 69,3334
rezultatul ca urmare a neglijării acestor zecimale, cu cîte zecimale 1.5,0691
trebuia luată valoarea lui cos y pentru a obţine rezultatul dorit? c 3,88

Valori aproximative. În aplicaţiile practice valorile numerice ale mărimilor măsurate sînt
cunoscute numai aproximativ. U n şofer vrea să meargă cu maşina la oraş. Un indicator rutier
îi indică distanţa de 120 km. Maşina consumă în medie 9litri la 100 km. El evaluează consu-
mul pentru acest drum la ( 120 · 0,09 = 10,8) 1. Indicatorul rutier nu indică însă lungimea
adevărată a distanţei ci numai o lungime aproximativă. Pentru calculul consumului, această
valoarea este însă suficientă deoarece şi consumul mediu al maşinii este tot o valoare aproxi-
mativă. Chiar ca valori ale unor numere se folosesc de multe ori valori aproximative deoarece
multe numere se reprezintă în sistemul zecimal ca fracţii zecimale infinite , de exemplu
V2,TC , log 3.
Pentru a exprima că a est e o valoare aproximativă pentru mărimea x , se scrie x ~ a;
x este valoarea adevărată, a este valoarea aproximativă, de exemplu V2 ~ 1,41; 7'C ~ 3, 14;
lg 3 ~ 0,4771.

Eroare absolută, corecţie şi eroare relativă

Eroare absolută. Calitatea unei valori aproximative a se apreciază prin abaterea ei de la

valoarea adevărată x, iar diferenţa a - x se numeşte eroare absolută e = a -x. O valoare apro-
ximativă este cu atît mai preci să cu cît eroarea ei absolută este mai mică, de exemplu
valoarea de aproximare a 1 = 0,66667 pentru x = 2/3 este de o sută de ori mai precisă decît
valoarea aproximativă a 2 = 0,667.

Valoare aproximativă Valoare adevărată Eroare absolută Eroare relativă

a X e =a-x
1~1
Calculul erorilor, metode de compensare şi teoria aproximării 759

Corecţie. Pentru a obţine din valoarea aproximativă a, valoarea adevărată x, se adaugă

la a corecţia c, c = x - a = -e.

Eroare relativă. În locul erorii absolute e, a unei valori aproximative a, se dă în mod

frecvent eroarea relativă 1: 1 care se exprimă de regulă în pr'ocente. Astfel, valorile aproximative
ale diferitelor mărimi pot fi comparate în ce priveşte eroarea lor.

Exemplu. Pentru valoarea adevărată X = 2/3 se ia valoarea aproximativă al = 0,67 iar pentru
valoarea adevărată y = 1/15, valoarea aproximativă a2 = 0,07. Erorile absolute sînt e1 = a1 -
x = 0,67 - ~= ___!_ şi e2 = a2 - y = 0,07 _..!. = _..!.._ iar valorile relative 1 ~ 1=
3 300 15 300 X

= 300
= 0,005 = 0,5% şi ~ 300
= _..!. = 0,05 = 5%. Deşi erorile absolute sînt egale,
2 y 1 20
3 15
a 1 este o valoare- aproximativă pentru x de zece ori mai precisă decît a2 pentru y.

Eroare absolută limită. Orice informaţie privind mărimea erorii absolute, respectiv
relative, a unei valori aproximative reprezintă o informaţie asupra preciziei acestei valori apro-
ximative. De regulă, valoarea adevărată este necunoscută, de exemplu la valori aproximative ce
rezultă prin măsurări. În astfel de cazuri trebuie să ne mulţumim cu cunoaşterea unor
margini pentru erorile absolute, respectiv relative, ale valorilor aproximative.
Prin eroare absolută limită a unei valori aproximative a se înţelege un număr pozitiv !la
ce nu va fi depăşit în valoare absolută de mărimea erorii absolute. Deci are loc inegalitatea

-!la~ s: ~ !la sau a- !la~ x ~ a + !la.

Prin stabilirea erorii absolute limită !la se stabilesc o margine inferioară şi una superioară
pentru valorile lui x. Acest lucru se scrie pe scurt x : : : : a( ± !la) sau x = a ± !la.

a valoare aproximativă a lui x, !la eroare absolută a lui a x : : : : a( ± !la) sau x = a ± !la

!la conţine deci informaţia privind precizia lui a. Cu cît !la este mai mic, cu atît este
mai precisă valoarea aproximativă a. Dacă se cunosc pentru o mărime x două mai'gini x 1
1
şi x 2 astfel încît x 1 ~ x ~ x 2 , atunci a = - {x 1 + x 2) este o valoare aproximativă pentru
2
1
x cu !la = -2 (x., w
- x 1).

Eroare relativă l imită, La unele date tehnice deseori eroarea se dă sub forma x =
a( ± 8 · 100% ) sau x = a ± 8· 100 %; măr.imea 8 = 1 ~a 1 este o eroare relativă limită a lui a.

· a valoare aproximativă a lui x ; !la eroare absolută limită a lui a; 8= 1 Il: 1 eroare relativă
limită a lui a
x : : : : a( ± 8 · 100%) sau x = a ± 8· 100%

Exemplu . Se dă capacitatea unui condensator: 250 pF ± 10%. Eroarea relativă a valorii

aproximative a = 2.50 pF este 8 = O, l. De aici se obţine eroarea absolută limită !la =
= a· 8 = 2.5 pF. Valoarea adevărată a capacităţii se va găsi atunci între 22.5 pF şi 27.5 pF.
760 Matematici superioare

Cînd se dau valori aproximative pentru numerele 1r, V2, lg 3 nu se mai fac de regulă
aceleaşiconsideraţii asupra preciziei. Reprezentarea acestor valori aproximative urmează
anumite reguli din care se pot trage concluzii privind precizia.

Valori aproximative cu un numărfinit de cifre exacte (trunchiere). Numărul 1r se repre-

zintă printr-o fracţie zecimală infinită. Într-un tabel se găseşte 1r = 3, 141592653589 ...
Acest tabel dă deci o valoare aproximativă a lui re cu 12 zecimale exacte. Astfel, se
întrerupe şirul zecimalelor într-un anumit loc. Cifrele care rămîn din acest şir coincid cu cifrele
corespunzătoare ale fracţiei zecimale infinite. Astfel de cifre se numesc cifre exacte.
Numărul 1r trunchiat după patru zecimale va fi 1r = 3, 1415 ... După ultima cifră poate
să urmeze orice cifră de la O la 9. Dacă se foloseşte o valoare aproximativă trunchiată după k
zecimale exacte, atunci eroarea absolută a acestei valori aproximative este negativă şi ca
mărime mai mică decît ordinul ultimei cifre i reţinute. Un număr cu k zecimale exacte va
avea deci o eroare mai mică decît 10-k, de exemplu, pentru 1r ~ 3, 1415 eroare absolută este
mai mică decît 10-4 = 1/ 10.000.

Rotunjire. O metoflă obişnuită de a aproxima valoarea fracţiilor zecimale este rot~mjirea

prin lipsă sau prin' adaos. Astfel ultima cifră care se păstrează rămîne neschimbată atunci cînd
după ea urmează O, 1, 2, 3 sau 4 (rotunjire prin lipsă). Ultima cifră păstrată se va mări cu 1
atunci cînd cifra ue urmează este 5, 6, 7, 8 sau 9 (rotunjire prin adaos). O valoare
rotunjită cu patru ~.-tfre zecimale pentru 1r este 1r ~ 3, 1416; eroarea ei absolută este mai mică
1
decît - · 10-4. Urmînd această regulă, avem siguranţa că eroarea unui număr rotunjit este
2
mai mică decît jumătate din unitatea ce ocupă locul ultimei cifre păstrate. Eroarea poate fi.
pozitivă dar şi negativă. Numai în cazul cînd prima cifră neglijată este 5 urmat de zerouri,
eroarea de rotunjire va fi egală cu jumătatea unităţii ce ocupă locul ultimei cifre considerate.
În aceste cazuri rotunjirea se va face astfel încît ultima cifră să fie un număr par. De
exemplu O, 12500 se rotunjeşte la O, 12 dar O, 17.500 la O, 18.

Cifre sigure. Cifrele unui număr rotunjit nu pot să fie toate cifre exacte. Un număr
rotunjit corect este un număr care are numai cifre sigure. Cifrele unei valori aproximative se
numesc sigure atunci cînd eroarea absolută a acesteia este cel mult egală cu jumătate din
unitatea ce ocupă locul ultimei cifre considerate.

Exemph,. Într-un tabel al valorilor rădăcinilor pătrate cu cinci zecimale exacte se găseşte
pentru V39 valoarea 6,24500. Această v~loare are numai cifre sigure deoarece eroarea ~i absolută
este mai mică decît 5 · 10- 6. Ultimele trei cifre nu sînt însă cifre exacte deoarece V39 =
= 6,249979 ... Dacă o valoare aproximativă conţine numai cifre exacte, atunci nu trebuie să
mai urmeze nici o consideraţie privind precizia ei. Cînd pentru o valoare aproximativă nu se
dă precizia, atunci se presupune că. toate cifrele ei sînt cifre sigure. Acest lucru se întîmplă
în cazul alcătuirii tabelelor matematice.

Cînd a este o valoare aproximativă a lui x, obţinută prin rotunjire, se poate scrie
x =a în loc de x ~ a, dacă nu există confuzii.

Cifre semnificative şi nesemnificative. La rotunjirea numerelor mari apare o dificultate. Dacă

de exe~plu se rotun~eşte num~r~l 177.8la cifra sutelor, se obţine 1800. Acest număr s-a rotunjit
corect msă nu conţme numa1 ctfre stgure, deoarece eroarea absolută este mai mare decît O .5
Cifrele neglijate 7 şi 8 s-au înlocuit cu zerouri care servesc numai la stabilirea ordinului de ~ă~
rime al numărului rotunjit. Aceste cifre se numesc nesemnificative. Introducerea cifrelor nesemni-
ficative (zerouri) poate să producă confuzii în consideraţiile privind precizia. Cu ajutorul pu-
terilor lui zece se introduce un alt mod de scriere. În cazul precedent se scrie 18 . 102 pentru
numărul rotunjit. Dacă însă trebuie rotunjit numărul 1799,7, atunci pentru rezultatul 1800
cele două zerouri sînt cifre semnificative. Ele se vor introduce, de exemplu, sub
forma 1,800 . 103.

Rotunjirea numerelor ce au fost deja în prealabil rotunjite. O altă dificultate apare atunci
cînd numere ce au fost deja rotunjite se mai rotunjesc o dată. De exemplu, rotunjind ultimele două
zecimale ale numărului 0,4747, se obţine 0,47; rotunjind întîi trei cifre şi apoi încă două se
Calculul erorilor, metode de compensare şi teoria aproximării 761

31 8.87594 obţine întîi 0,475 şi

apoi 0,48. Ultima cifră nu mai este în acest
10 caz sigură. Acest lucru se obţine întotdeauna cînd la rotunjirea suc-
32 8.8769.5
IO cesivă ultima cifră se rotunjeşte la 5. Este util ca în acest caz,
33 8.87795 10 în vederea unei rotunjiri ulterioare, să se marcheze dacă aceasta a
34 8.87895 apărut dintr-o rotunjire prin adaos sau prin lipsă de exemplu 5 se
10
marchează în mod frecvent cu o bară sau cu un punct după cum a
35 8.8799.5 rezultat dintr-o rotunjire prin adaos sau prin lipsă (fig. 28.1. 1):
---;;7: o 00 ""'.
'9
2,6146 ~ 2,613 ~ 2,61; 2,6153 ~ 2,6l5 ~ 2,62.

28 .1. 1. Marcarea ultimei cifre 5 într-o tabelă de logaritmi

Precizia rezultatului calculelor cu valori aproximative

Erori ale datelor şi erori de calcul. Atunci cînd se fac calcule cu valori aproximative, rezul-
tatul va fi de asemenea o valoare aproximativă. Eroarea rezultatului se datoreşte :în primul
rînd erorilor valorilor aproximative care intră în calcul. O astfel de eroare se numeşte eroare
iniţială (de intrare). Pe lîngă aceasta mai intervine o eroare ce apare în decursul calculelor, de
exemplu la rotunjirea prin adaos sau prin lipsă. O astfel de eroare se numeşte eroare de calcul.
Eroarea de calcul trebuie să fie mai mică decît eroarea de intrare, altfel precizia datelor de intrare
nu va fi complet folosi tă. Eroarea de calcul se ia de regulă 1/10 din eroarea de intrare. Acest
lucru se poate obţine folosind în decursul efectuării calculelor cîteva zecimale în plus şi rotun-
jind rezultatul numai în conformitate cu precizia datelor de intrare. În general, acest lucru se
realizează cu una sau două zecimale suplimentare.

Metoda marginilor. Prin metoda marginilor se poate face cea mai exactă determinare a
preciziei rezultatului unui calcul. Cu ajutorul ei , din marginile inferioare, respectiv superioare,
ale valorilor de intrare se obţine o margine inferioară, respectiv superioară , a rezultatului. Pentru
operaţiile elementare există reguli în acest sens . Fie L(x) şi U(x) marginea inferioară şi res-
pectiv superioară ale valorii ;ţ' şi L(y) şi U(y) marginea inferioară şi respectiv superioară a unei
valori y. Atunci

L(-x) = -U(x), L(x + y) = L(x) + L(y), L(x - y) = L(x) - U(y),

U(- x) = -L(x), U(x + y) = U(x) + U(y), U(x- y) = U(x) -L(y).

Aceste relaţii se deduc din inegalităţile L(x) ::=;; x ~ U(x), L(y) ::=;;y ~ U(y); de exemplu din
L(x) ::=;; x ~ U(x) se deduce prin înmulţire cu - 1 inegalitatea - U(x) ~ - x ~ - L(x)

l
şi deci- U(x) este o margine inferioară pentru - x şi -L(x) o margine superioară pentru -x

:~:ează x+xy:~~)+y;
şi deci
rezultă
y ::=;; U(y)

x+y~U(x)+U(y)
L(x~::::+y;
L(y) ::=;; y

L(x)+L(y)~x + y
1 L(x)::s;;(x)
L(x)-y::s;;U(y);
y~U(y)

L(x)-U(y)~x-y x-y~
x~U(x)

x-y~U(x)-y;

L(y)~y

U(x)-L(y).

La stabilirea marginilor pentru valorile lui xy şi xfy , semnul marginilor joacă un rol. Dacă x
şi y au numai margini pozitive, atunci

L(xy) = L(x) L(y), U(xy) = U(x) U(y),

L (~) = L(x) ' u(~) = U(x).

y U(y) y L(y)

La rotunjirile ce se fac trebuie să se ţină seama că marginile inferioare nu se pot decît micşora
iar cele superioare numai mări.
762 Matematici superioq,re

Exemplu. Cunoscînd raza mică r 2 ~ 61 (±

Marginea Marginea
± 0,5) mm, raza mare r 1 ~ 74 (± 0,5) mm şi
inferioară superioară
generatoarea s ~ 82 (±O,5) mm ale unui trunchi
de con, să se deducă înălţimea cu ajutorul for-
mulei s 81,5
'Yl 73,5
"z 60,5
'Yl- '1'2 12,0
Calculele sînt efectuate ală.turi. Marginea.. infe- (rl - r2)2 144,0
rioară a rezultatului este 80,28 mm iar cea s2 6642,25
superioară 81,63 mm. Rezultatul se poate scrie h2 6446,25
h ~ 80,955 (± 0,675) ~ sau, mai puţin pre- h 80,28
cis, h = 81,0 (± 0,8) mm

Metoda erorii limită. Metoda marginilor pentru valori consideră atît erorile de intrare
cît şi erorile de calcul'. Aplicarea ei ia însă mult timp, deoarece fiecare calcul se face de două
ori.
Atunci cînd ne interesează numai erorile de intrare, metoda erorii limită este mai rapidă.
Ea nu este tot atît de precisă însă prezintă avantajul că din precizia datelor de intrare, se
poate găsi direct eroarea limită a rezultatului. Metoda erorii limită are la bază următorul
principiu:
Fie de calculat valoarea funcţiei de k variabile f(x 1 , x 2, ... , Xt)· Pentru variabilele x1, ... , x1c
sînt cunoscute valorile aproximative a 1 , a 2 , ••• , ale. Trebuie evaluată eroarea rezultatului, atunci cînd
calculele se fac pornind de la valorile aproximative a 1 , a2 , •• • ,ale· Aceste valori aproximative
admit erorile absolute e1 = a1 - x 1 , e2 = a 2 - x 2 , ••• , e~c = a1e - x1e, care se presupun foarte
mici în raport cu at· Rezultatul exact este: ·

Dezvoltînd membrul al doilea al acestei egalităţi în serie, prin metodele cunoscute din calculul
diferenţiat, şi
neglijînd termenii de grad superior lui unu în et. se obţine

of of of
f(xl , ···• Xt) = f(at, ... , a7c) - e l - - e2 - - ··· - e~c- ·
oxt ox2 OXk

În această formulă derivatele parţiale ale funcţieif{x 1 , •.. , x7c) sînt calculate în punctele x 1 = a 1 ,
x 2 = a 2 , ... , xk = ak· Din această ecuaţie se obţine pentru eroarea absolută a rezultatului, expresiâ
el = f(a 1, •.• , a~c) - f(x 1 , ••• , x7c) =
= etf.~Ja 1 ! ... , a~c) + ezfx.(a1 , ... , ak) + ... + e~cfx~.:(a1 , ••• , a~c).

Valoarea absolută a erorii absolute e1 se poate eyalua atunci astfel:

Dacă se cunosc erorile absolute limită ~a1 , ~a2 , ••• , ~aJc, atunci pentru e1 se obţine inegalita-
tea
letl ~ ~a 1 lfxt(a1 , .•• , a~c)l + ~a 2 lfx.(a 1 , ... , a~c)l + ··· + ~ak lfx~.:(a 1 , ••• , a~c)l = ~f.

Valoarea ~f reprezintă o aproximare a erorii absolute limită a lui f.

Ecuaţia generală pentru evaluarea preciziei rezultatului calculului

Cu ajutorul acestei egalităţi se poate determina eroarea limită a rezultatului cunoscînd erorile
limită ale valorilor aproximative de intrare. N eglijarea termenilor de ordin superior în erorile
absolute e,
(i = 1, ... , k) nu este esenţială.
Calculul erorilor, metode de compensare şi teoria aproximdrii 763

Aplicarea metodei erorii limită la operaţiile elementare. Dacă a şi b sînt valori aproximative
cu erorile limită da şi db, pentru variabilele x şi y, atunci formulele de mai înainte iau
forma:
Adunarea: f(x, y) = x + y; lfx 1 = 1; 1! 11 1 = 1; dj =da+ db,
Scăderea: f(x, y) = x - y; lfx 1 = 1; 1!11 1 = 1; dj =da+ db,

Suma erorilor absolute limittJ a doutJ valori aproximative f'eprezinttJ eroarea absolut4
limittJ a sumei şi a diferenţei celor doutJ valori aproximative.

!nmulţirea:j(x, y) = xy; lf:Jl = IYl; 1!11 1 = lxl; df = 1 a 1 db + 1 b 1 da; Împărţind prin

lf(a, b) 1= lab 1. rezultă dj = da+ db ·
li/ 1a 1 1b 1

!mpilrţirea: f(x,y)
X
= -; lfxl = -1; lfvl
1X 1
= -2 ; dj = da _2_ + db ~;
2
y 1y 1 Y 1b 1 b

Împărţind prin lf (a, b) 1 = \ ~ 1· rezultă df = da + 'db,

b lfl 1 al 1b 1

Suma erorilor relative limitil a doutJ valori aproximative reprezinttJ eroarea relativil limitil
a produsului şi a cttului celor doutJ valori aproximative.
Ridicarea la putere: f(x) = xn; 1 f'(x) 1 = 1 nxn-ll; dj = dai n~n-1 1. Împărţind prin
Jf(a)l = 1 an 1. rezultă df da
lnl·-·
f 1 al

Eroarea relativiJ a unei valori aproximative multiplicatiJ cu n reprezintil eroarea re lativtJ

limitil pentru puterea n a acestei valori aproximative.

Metoda erorii limită se poate ~plica şi unor calcule complicate care au la bază operaţiile
elementare.

Formule pentru calculul erorii~ limitil

x, y - valori adevărate; a, b - valori aproximative; da, db - erori limită 1

Eroarea absolută limită Eroarea relativă limită

Operaţia f (x, y)
dj 1
df/1!1
-
da+ db
Adunarea x+y da+ db
1 a+ bl
da+ db
Scăderea x-y da+ db
a .- b
da db
Înmulţirea xy da 1 b 1 + dbl al - + -1
. 1a 1 lb
da db
Împărţirea
X
- da 1 bl + db 1 al -+-
y bl lai 1b 1
Ridicarea la da
xn lnl-
putere dai nan-1 1 1a 1

În general f(x, y) dalfx(a, b) 1 + dblf11 (a, b) 1

dalfx(a, b)l + db lf 11(a, b)l
1
lf(a, b) 1
11
764 Matematici supet-ioare

Exemplul 1. Să se calculeze va-

ab
loarea expresiei f = - pentru
c .
C' a= 2±0,1; b = = 2,.5 ±
4 ± 0,2; c
2·4
± O, 1. Se obţine f = - - = 3,2 cu
2,.5
. ll.j
eroarea relativă - = -ll.a + -ll.b +
lf 1 1al1bl
ll.c O, 1 0,2 O, 1
+ - = - + - + - = O, H şi
le 1 2 4 2,.5
cu eroarea absolută ll.j = 3,2 ·O, H
= 0,448. Rezultatul va fi f = 3,2 ·±
=
±0,448.

Exemplul 2. Pentru calculul ariei

unui triunghi cunoscînd două laturi
a ~ .5,2 (± 0,0.5) cm, b ~ 3,4 (±
± 0,0.5) cm, şi unghiul cuprins
+Lla -Aa între ele y ~ 3.5° (± 10') se obţine
(fig. 28.1.2).
1 .
A = - ab sm y ~ .5,070 cm2.
28.1.2. Triunghiul care trebuie găsit exact se găseşte 2
cuprins între triunghiurile A "BC" şi A' BC' Estimarea erorii dă:

ll.A = ..!.ll.al b 1 1 sin 1 'Y + ...!_ 1 a lll.bl sinly +...!_laii bl lcosy lll.y,
2 2 2

ll.A = ll.a + ll.b + 1 cos 'Y 1/l.y = 0,0.5 + 0•05 + 1,428 · 0,0029 = 0,0096 + 0,0147 X
lAI lai lbl siny .5,2 3,4

X 0,0042 = 0,028.5 = 2,85%.

Deci ll.A = .5,070 · 0,028.5 cm2 = O, 144 cm2 sau

A = .5,070 (± O, 144) cm2 = 5,070 cm2 (± 2,85%).

Ecuaţia de bază din metoda erorii limită leagă eroarea limită a rezultatului de ero-
rile limită ale IFalorilor de intrare. Dacă calculul implică o singură valoare aproximativă,
atunci din această ecuaţie se poate determina precizia valorii aproximative, necesară pentru a
obţine precizia dorită a rezultatului. Ecuaţia de bază va fi în acest caz ll.j = 1 j'(a) j ll.a,
unde a şi ll.a sînt valoarea aproximativă şi eroarea limită. Dacă rezultatul trebuie să aibă o
eroare mai mică decît ll. 0 , atunci ll.j < ll. 0 , deci ll.a < ~.
lf'(a) 1

Exemplul 3. Cu cîte zecimale trebuie luată valoarea lui cos y pentru ca la calculul laturii c,
cunoscînd pe a= 7,49 cm, b = 5,32 cm şi unghiul cuprins între ele y = 30°, eroarea abasolută
a rezultatului să rămînă mai mică decît 0,00.5?
âc ab ab
c = Va 2 + b2 - 2abc cosy, de unde şi ll.c =
â(cos y) V a2 + b2 - 2ab cos y c
ab
= Il. (cos y) - = ll.(cos y) · 10,2.
c
0,005
Deoarece ll.c < 0,00.5, trebuie ca Il. (cos y) < -- = 4,9 · 10-4. Valoarea lui cos y tre-
10,2
buie luată deci cu cel puţin trei zecimale exacte.
Calculul erorilor, metode de compensare ţi teoria aproximării 765

Atunci cînd rezultatul unui calcul depinde de mai multe valori de intrare, din ecuaţia genera-
lă pentru calculul erorii limită a rezultatului rezultă că problema determinării preciziei datelos
de intrare pentru a avea o precizie a rezultatului este nedeterminată. Avem la dispoziţie o
singură ecuaţie cu mai multe necunoscute. Cu ajutorul ecuaţiei generale se poate însă evalua
mărimea influenţei pe care o au erorile fiecărei variabile de intrare asupra rezultatului, se
poate deci aprecia ce valori de intrare trebuie alese cu o precizie mai mare.

Exemplul4. Trebuie determinat volumul unui con circular drept. Se măsoară diametru!
cercului de bază d ~ 16 cm şi înălţimea h ~ 32 cm. Cît de precise trebuie să fie măsurările
şi cu cîte zecimale trebuie luat în calcul 1t, pentru ca eroarea relativă a rezultatului să nu

depăşească 1%? Volumul conului este dat de V = ~ hd'l .Dacă â1t, âh şi âd sînt erorile absolute
12 .
limită ale lui 7t, h şi d respectiv, atunci eroarea relativă maximă limită a volumului va fi
AV = Â1t + tlh + 2
Âd. Din condiţia Il V < 0,01 se obţine inegalitatea:
V 1t h d V
0,31831 Â7t + 0,0325 Âh + 0,125 Âd < 0,01.
Evaluarea erorilor limită Â7t, âh şi tld nu se poate face în mod unic. Se poate însă observa că
erorile datorate diametrului au asupra erorii rezultatului o influenţă de patru ori mai puternică
decît eroarea înălţimii. Deci, diametru! trebuie măsurat cu mare precizie. O precizie Âd = O, 1
cm pentru diametru nu este suficientă. Numai datorită acestei erori s-ar obţine în rezultat o
eroare de 1,25%. Dacă se măsoară diametru! cu o precizie de 0,05 adică Âd = 0,0.5, celelalte
erori limită pot satisface condiţia:
C'
0,31831 Â7t + 0,0312.5 Âh < 0,0037.5.
Eroarea de măsurare a înălţimii ar putea fi de cel
mult 1,2 mm şi 1t trebuie să fie exact. Dacă se măreşte
precizia înălţimii la Âh = 1 mm, atunci se poate admite
pentru 1t eroarea limită dată de 0,31831 Â1t < 0,00062.5
sau Â7t < 0,002. Condiţia aceasta este . îndeplinită luînd
pe 1t rotunjit prin adaos cu două zecimale exacte adică
3, 14. Astfel, volumul conului se poate calcula cu o pre-
cizie de cel puţin 1% dacă diametrul are precizia Âd =
= 0,0.5 cm, înălţimea precizia Âh = O, 1 şi se ia1t = 3,14
(fig. 28.1.3).

28.1.3. Secţiunea exactă a conului circular drept se

găseşte între figurile A'B 'C' şi A "B "C '

Erori de măsurare şi de observaţie

Erori de măsurare. Dacă valoarea aproximativă a, a unei mărimi x, s-a ~bţinut printr-o
măsurare, atunci eroarea absolută e: = a- x se mai numeşte eroare de măsurare. Lăsînd la o
parte cazul erorilor grosolane, datorate neatenţiei sau folosirii necorespunzătoare a instrumentelor
de măsurare, erorile de măsurare sînt inevitabile. Cauzele lor se datoresc preciziei instrumen-
telor (erori instrumentale) cît şi erorilor involuntare de potrivire a instrumentului şi de citire
făcute de către cel ce măsoară (erori subiective). Erorile instrumentale apar deseori ca erori
regulate care sînt sau sistematice sau constante. De exemplu ora arătată de un ceas precis dar care
a fost potrivit greşit admite o eroare constantă, şi anume eroarea cu care s-a greşit la potri-
vire. Dacă însă se ştie că în decursul unei zile ceasul o ia înainte cu cinci minute, atunci ora
indicată de acest ceas admite o eroare sistematică. Mărimea acestei erori depinde de timpul
trecut de la ultima potrivire. Erorile constante şi sistematice sînt deseori inevitabile. Datorită
regularităţii lor, ele pot fi însă d et ectate şi eliminate.

Erori de observaţie. Altfel stau lucrurile cu erorile neregulate sau întîmplătoare. Ele sînt
de asemenea inevitabile, însă eliminarea lor nu este totdeauna posibilă. În mare parte, ele
766 Matematici s·uperioare

sînt urmarea erorilor subiective ale observatorului. În acest caz ele se numesc erori de obser-
vaţie. Erorile întîmplătoare pot însă să apară şi datorită unor influenţe necontrolabile, întîmplă­
t oare ce apar în timpul procesului de măsurare.
Pent ru a găsi o valoare aproximativă a pentru o mărime x este de fapt suficientă o singură
măsurare. Din această măsurare nu se poate însă trage nici o concluzie asupra erorii
î ntîmplătoare de măsurare e = a- x. Această eroare poate fi mai mică sau mai mare,
pozitivă sau negativă . Desigur, cunoscînd proprietăţile instrumentului de măsură şi indeminarea
observatorutui, se poate determina o valoare limită a erorii ila care va fi cu siguranţă
depăşită dar care este mult prea grosolană. Din acest motiv măsurările se repetă şi pe cît
posibil vor fi efectuate de către observatori diferiţi. Dacă se fac n măsurări, pentru mări­
mea x , atunci cele n rezultate a 1 , ••• , an nu vor coincide în special atunci cînd se cere o precizie
m are a citirilor pe scala inst rumentului de măsură. Aceste citiri conţin un element subiectiv
care depinde de observator. Precizia reglării aparatului variază de la o măsurare la alta.
O altă sursă psihologică de erori rezultă din imposibilitatea de a stabili corect coincidenţele
cu ochiul liber. Din cele n rezultate ale măsurărilor aî rezultă n ecuaţii

pentru n erori d e măsurare e:i şi valoarea adevărată necunoscută x, adică pentru n + 1

necunoscu t e. M etodele de compensare conţin procedee pentru obţinerea unei valori apro-
x imative acceptabile a şi determinarea preciziei acesteia. Posibilitat ea rezolvării acestei
probleme are la bază fapt ul că erorile de obs ervaţie ei, deşi individual sînt incontrolabile,
mai mari sau mai mici, pozit ive sau negative, în tot alitatea lor se supun unor legi
stricte.

Legea erorilor a lui Gauss. În capit olul27 se arată că o variabilă aleatoare x este caracte-
rizată prin funcţia ei de repartiţie. Funcţia de repartiţie, introdusă de Cari Friederich
GAu ss ( 1777- 1855) ca rezultat a l studiului erorilor de observaţie , este caracterizată de funcţia
(x-b)2
1 -- -
de densitate p(x ) = -= e 2 2
a cu valoare medie IL = b şi dispersia cr = a şi poartă de-
aV27t
n um irea de funcţie de repartiţie normală sau gaussiană. Î n calculul compensărilor se notează
x - b = e: , a = cr şi p (x) = cp(e:) şi se obţi ne astfel legea lui Ga uss privind reparti ţia erorilor .

1 1( )2
- - -e
Legea erorilor a lui Gauss cp{e:) =----=- e 2 o
CJ.J27t

Graficul acestei funcţ i i are formă de clopot, se întinde de-a lungul întregii axe a absciselor
(- oo < e: < +oo) , are un maxim pentru e: = O şi puncte de inflexiune pentru e: = - cr şi
e: = + cr. Pentru valori mari ale lui cr, curba cp (e:) este întinsă şi plată iar pentru cr mic abru ptă
şi îngustă . Cu a jutorul acestei funcţii de repartiţie se poate calcula probabilitatea ca o eroare
de observaţi e să fie cu prinsă între limitele -!l. şi + !l.. Această probabilitate este :

Eroarea
Probabili-
maximă
 = "Acr t atea P
De obicei il se exprimă sub forma unui multiplu al lui cr, il =
= A.cr (A. > O, cr > O). Din evaluarea integralei erorilor rezultă că
o eroare de observaţie nu depăşeşte limita !l. = A.cr cu o pro- 0,67cr 0,500
babilitate P, dată în tabele. l ,OOcr 0,683
Dacă dispersia cr a repartiţiei erorilor se cunoaşte pentru 1,96cr 0,950
un anumit procedeu de măsurare, atunci se pot calcula erori 2,00cr 0, 954
limită il = A.cr , ce nu vor fi depăşite cu o probabilitate 2,58cr 0,990
determinată . Din păcate , în p ractică, de regulă cr este necu -
3,00T 0,997
noscu t .
Compensarea cuprinde metode cu ajutorul cărora d in mai multe măsurări ale
mărimii x se estimează valori ale lui cr şi cu a jutorul legii lui Gauss se t rag a numite con-
cluzii privind erorile de observaţie.
Calculul erorilor, metode de compensare ţi teoria aproximării 767

28.2. Compensarea datelor

Dezvoltarea metodelor de compensare se datoreşte în mare parte lui K.F. GAuss. Prima dată
problema compensării rezultatelor a apărut în legătură cu calculul orbitelor planetelor şi al trian-
gulaţiilor pentru care Gauss şi-a făcut singur măsurările. Încă şi astăzi prelucrarea măsură­
rilor astronomice şi geodezice este de neconceput fără aceste procedee a căror aplicare s-a
extins apoi în toate domeniile în care rezultatele observaţiilor şi măsu rărilor trebuie evaluate
exact. Prin compensare se pot deduce din măsurări ce conţin erori valori estimate
(valori aproximative) ale mărimilor ce se măsoară şi se poate aprecia precizia acestora.

Metoda celor mai mici pătrate

Funcţia de verosimilitate. Dacă se fac n măsurări independente a 1 , a 2 , ••• , an pentru deter-

minarea an mărimi Yi· y 2 , ••• , Yn · atunci fiecare eroare de observaţ ie e: 1 = a 1 - y 1 , e: 2 = a 2 -
- y 2 , ••• , e:n = an - Yn satisface legea lui Gauss. Dacă de:i = dai,

(i = 1, .. , n),

reprezintă probabilitatea ca valoarea observată să se găsească în intervalul (ai , ai +dai) sau,

mai pe scurt ca la măsurarea lui Y t să se obţină valoarea ai · Fiecare dispersie Ot (i = 1, .... n)
depinde de precizia măsurării. Probabilitatea ca la măsurarea lui y 1 să se obţină
a 1 , la măsurarea lui y 2 să se obţină a 2 , la măsurarea lui Yn să se obţină an concomitent
va fi:

În general se folosesc , pentru suma pătratelor erorilor S şi funcţia de verosimilitate L ,

notaţiile:

L
( ffrt )n·;;·~···~ e

Metoda celor mai mici pătrate a lui Gauss, principiul verosimilităţii maxime. Prin măsu­
rarea variabilelor y 1 , •.• , Yn se obţin valorile de observaţie a 1 , ••• ,an· Rămîn însă necunoscute
valorile adevărate y 1 , ••• , Yn· După GAuss, se admit ca estimaţii plauzibile pentru y 1 , .. . , Yn
numai acele valori pentru care măsurările a 1, ... , an au probabilitatea maximă. Se vor deter-
mina y 1 , ... , Yn în aşa fel , încît probabilitatea P să fie maximă pentru valorile a 1 , ••. , a.n
obţinute prin măsurări. Valorile y 1 , ••• , Yn obţinute astfel se mai numesc valori de probabili-
tate maximă corespunzătoare valorilor măsurate. Dacă probabilitatea P este maximă, atunci
şi funcţia de verosimilitate L va fi maximă . Din acest motiv, acest principiu de estimare se
mai numeşte priucipiul veros imilităţii maxime iar valorile y 1 , ••• , Yn estimaţii de verosimili-
tate maximă. Funcţia de verosimilitate L este maximă pentru acele valori y 1, ••• , Yn pentru
care suma S a pătratelor erorilor va fi minimă.
Aceasta este metoda celor mai mici pătrate folosită
S = ~
2
de Gauss pentru estimarea valorilor adevărate cu L-1 ((ai - J'i) ) -+ mtmm
• •

ajutorul valorilor observate. Mai exact, această i=l Oi

metodă ar trebui să se numească metoda celor
mai mici sume ale pătratelor erorilor. Această metodă constituie baza metodelor de compen-
sare . Prin aplicarea ei, erorile de observaţie sînt mai mult sau mai puţin compensate.

Aplicarea practică a metodei celor mai mici pătrate. Dacă mărimile măsurat e y 1 , • . . , Yn
sînt toate diferite şi nu există nici o legătură între ele, atunci metoda celor mai m ici pătrate
conduce la soluţia Yi =ai (i = 1, ... , n), adică mărimea respectivă se estimează prin valoarea
768 Matematici superioare

observaţiei şi suma S este nulă. Acest caz apare însă extrem de rar în practică. De regulă mă­
rimile y 1 , Yn sînt valori ale măsurărilor repetate ale aceleiaşi valori sau există între ele anumite
••. ,
dependenţe. În ultimul caz, care îl include pe primul, există un număr mai mic de necunos-
cute t 1 , t 2 , ... , t k (k<n) cu ajutorul cărora se pot reprezenta mărimile y 1 , •.. , Yn sub formă Yi =
= fi(t 1, ... , tk)· De exemplu Yi = cuti ct2t 2 + + .... +
ci~k (i = 1, ... , n). De regulă, este posibilă
reprezentarea sub formă liniară în care coeficienţii CtP (p = 1, ... , k) sînt cunoscuţi; dacă
de exemplu o mărime se măsoară de n ori, atunci reprezentarea are numai o variabilă t şi
ecuaţiile sînt y 1 = t, y 2 = t, .. . , Yn = t.

Ecuaţii
normale. Atunci cînd numărul necunoscutelor este mai mic decît numărul măsu­
rărilor n, rămîn măsurări suplimentare. În suma S a pătratelor erorilor se exprimă
mărimile Yt(i = 1, ... , n) prin necunoscutele t 1 , ••• , t1c şi se calculează derivatele parţiale ale lui
S în raport cu aceste necunoscute. Pentru determinarea minim ului lui S, aceste derivate parţiale
se egalează cu zero. Se obţine astfel un sistem de ecuaţii în t 1 , ••• , tk care poartă denumirea de
ecuaţii normale . Cu ajutorul soluţiilor acestui sistem se pot calcula valorile estimate ale mări­
milor măsurate, y 1 , ... , Yn· De obicei se foloseşte pentru estimaţiile de verosimilitate maximă
notaţiile y1 , y 2, ••• , Yn spre a le deosebi de valorile necunoscute y 1 , y 2 , ••• , Yn· Tot aşa valorile
obţinute pentru t 1 , •.• , tk din ecuaţiile normale se vor nota cu ••• , "t 1 ,
Pentru necunoscutele "t le·
t 1, ... , tk se pot folosi însă şi alte notaţii potrivite problemei studiate. Dacă funcţiile fi(t 1, •• , tk)
sînt liniare, atunci şi ecuaţiile normale formează un sistem liniar. Dacă însă funcţiile fi(t 1, •• , tk)
nu sînt liniare, rezolvarea sistemului de ecuaţii normale poate prezenta greutăţi foarte
mari. În aceste cazuri este avantajos ca problema să fie liniarizată. Se consideră valorile
aproximative N 11 , • •• , N 1 k pentru t1 , •.• , t1c. Se poate astfel scrie t1 = N 11 + 8t1 , t 2 = N 11 +
+ 8t2 , ••• , t1c = N 1k + 8t1c. Se dezvoltă apoi funcţiile fi(t 1 , •.. , t1c) în serie Taylor care se
întrerupe după factorii liniari:

ft(t 1, ... , tk) = J + -oft

f.t.(N 11 , •.. , N 1 8t1 + -ofi 8t 2 + ... + ofi
- 8t1c, pentru i = 1, ... , n.
âtl ât2 âtlc

Mai rămîne de determinat corecţiile 8t1 , • •• , 81k cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate.

Eroare medie, legea propagării erorilor

Cazul unei singure măsurări. Precizia unei măsurări este dată de dispersia cr a
erorilor. De multe ori se foloseşte ca măsură a preciziei în loc de cr mărimea
repartiţiei
1
h = - - . Din repartiţia erorilor a lui Gauss rezultă că mărimea erorii adevărate de măsu-
crV2
rare se găseşte cu o probabilitate de .50% în intervalul
( -0,674cr, 0,674o) şi cu o probabilitate de 68,3% în inter- Eroare medie
valul ( -cr, cr) . În teoria compensărilor, cr se numeşte eroare Eroare probabilă
medie a măsurării şi 0,674cr eroare probabilă a măsurării.
Cazul mai multor măsurări. Fie a 1 , a 2 , •• , an valorile măsurate ale mărimilor y 1 , y 2 , ••• , Yn.
1
şi hi = - - preciziile măsurărilor. Atunci suma pătratelor erorilor este
crtV2

Ponderile măsurărilor. Erorile individuale et nu participă în mod egal la alcătuirea

sumei. Pătratul erorii unei măsurări mai precise, adică cu o precizie mai mare ht. are o
pondere mai mare la formarea lui S decît pătratul erorii unei măsurări mai puţin precise,
adică cu o precizie mai mică. Fiecărei măsurări i se ataşează o pondere Pi care indică în
-ce măsură eroarea ei de observaţie ei contribuie la formarea lui S. Aceste ponderi trebuie
să fie proporţionale cu pătratele preciziilor adică p1 : p 2 : ••• : Pn=hi: h~: ... : h~ şi se pot deter-
mina cu ajutorul valorilor hi, abstracţie făcînd de un factor arbitrar constant. Dacă acest factor
se alege astfel încît măsurării cu pondere p = 1 să-i corespundă precizia h, atunci pentru
Calculul erorilor, metode de compensare şi teoria aproximării 769

i = 1, ... , n avem pi: 1 = h~: h2 sau h~ = Pih 2 • Este convenabil ca la măsurări de aceeaşi pre-
cizie să se atribuie fiecărei măsurări ponderea Pi = 1 (i = 1, ... , n).
Deoarece eroarea medie O'i se obţine cu ajutorul preciziei ht prin formula O'i = ~. rezultă
hiV2
-că a =
1
V _ va fi eroarea medie a unei singure · măsurări cu ponderea p = 1. Dacă se
h 2
înlocuieşte Iti = h V"Pt. se obţine O't = VO' , i = 1, ... , n, şi astfel din eroarea medie a a unei
Pt
singure măsurări cu ponderea p = 1 se obţine eroarea medie a unei măsurări de pondere,
Pi· Suma pătratelor erorilor se exprimă în funcţie de eroarea medie a a unei măsurări in-
dividuale cu pondere p = 1 şi de ponderile Pi sub forma

Eroarea medie 1"' ~ ~1 Suma pătratelor erorilor

Dispersia unei combinaţii liniare de erori absolute. Funcţia de repartiţie a erorilor a lui
Gauss
1 - ..!._ (_.!.)2
q>(t) =--= e 2 a
aV21t
satisface următoarele trei egalităţi:

(+oo +oo
( 1) )-oo q>(t) de= 1; (2)
~ -oo e:q>(e:) de:= O; (3)

În cazul cînd o eroare de observaţie e: este o combinaţie liniară a două erori independente e:1
şi e: 2, e:=c1e:1 +c~2 • c1 şi c2 fiind constante, cu ajutorul integratelor de mai sus se poate arăta
că între dispersia a a lui e: şi dispersiile 0'1 \ 2_ 2 2 2
z 1
şi 0'2 ale lui e:1 şi e:2 respectiv, există relaţia: . O' - C10'1 + C20'z •
Probabilitatea ca prima eroare de observaţie să se găsească în intervalul (e:1 , e:1 de:1) şi +
concomitent cea de-a doua eroare în intervalul (e: 2 , e:2 + de:2) şi ţinîndu-se seama de regula
de înmulţire a probabilităţilor independente q> 1 (e:1) q> 2(e: 2)de:1 de: 2 cît şi de integralele (3) şi (2).
se obţine pentru dispersia O' a lui e:

0' =
2
~=ro 2
e: q>(e:) de: = ~== ~== (c1e:1 + c~2) 2 q>l(e:l) (j')2(e:2) de:1de:2 =

= ci ~= 00 e:iq>l(e:l) de:1 + c~ ~== e:~q>2(e:2) de:2 +

+ 2c1 c2 (~:: e:1q>1(e:t) de:1) (~: 00 e:2q>2(e:2) de:2) = ciai + c~a~.

Acest rezultat se poate generaliza.

Dacă eroarea de observaţie e: se exprimă ca o combinaţie liniară a erorilor individuale

e:1, e: 2, ... , e:n cu dispersiile 0'1 , 0'2, ... , O'n sub forma e: = c1e:1 + c~2 + ... + cne:n (ci fiind con-
stante), atunci dispersia a a lui e: se exprimă sub forma
a 2 = ciai + c~a~ + ... + c~aA.
Legea propagării erorilor. Cînd trebuie calculată funcţia y = f(x 1 , .. . , xn) şi în locul varia-
bilelor x 1 , ... , Xn cunoaştem valorile măsurate a 1, ... , an cu erorile de observaţie e:1 , ... , e:n, atunci
eroarea exactă e: a lui y se determină cu expresia:
770 Matematici superioare

Eroarea adevărată a rezultatului e: se exprimă liniar în funcţie de e:i· De aici rezultă că dis-
persia cr a lui e: se calculează cu ajutorul dispersiilor cr1 , cr2 , •.• , crn ale erorilor e:1 , e: 2 , •.• , e:n prin
legea lui Gauss de propagare a erorilor. Deoarece erorii medii a rezultatului e: îi corespunde
dispersia cr şi erorilor medii ale măsurărilor a 1 , a 2 , ... , an - dispersiile cr1 , cr2 , ... , crn. cu ajutorul
legii lui Gauss de propagare a erorilor se obţine eroarea medie a rezultatului din erorile medii
ale datelor de intrare.

Legea lui Gauss de propagare

a erorilor

Eroarea medie a unei valori medii. Legea propagării erorilor ia o formă particulară

atunci cînd funcţia y este media ·mărimilor x1 , ... , xn , y = x = x1 + x 2 + .. · + Xn • Deoa-

n
rece -8j 1
= -, se o b ţme
. crx2 -- - 1 (cr2 + cr2 + ... + O'n).
1 2
2
axi n n2
Dacă valorile a 1 , a2 , ... , an au pentru mărimile x 1 , ... , Xn aceeaşi precizie, atunci crf = cr~ = ...
... = cr~ = cr~ şi se obţine

O'x
(J'-= -
:z: v; ·

Eroarea medie a mediei aritmetice a n măsurări cu precizii egale este egală cu eroarea
medie a fiecărei măsurări, impărţită prin v;;.
Estimarea erorii medii cu ajutorul observaţiilor. În general , cînd se fac măsurări , nu
se cunosc erorile medii O'f., ci numai ponderile Pt corespunzătoare rezultatelor măsurărilor
a 1 , ... , an pentru mărimile y 1 , ... , Yn· Cu ajutorul acestor valori a 1 , ... , an trebuie estimate ero-
rile medii ale măsurărilor. Deoarece cu ajutorul relaţiei O't. = cr se deduce eroarea medie
VPi
O'i a unei măsurări cu ponderea Pi· din eroarea medie cr a unei măsurări cu ponderea
p = 1, este suficient să se estimeze cr. Această estimaţie se notează cu m.
Dacă mărimi le y 1, ... , Yn· ce se măsoară , se pot reprezenta prin k < n necunoscute t 1, .. , tk,
atunci o estimaţie m a lui cr se poate găsi cu ajutorul metodelor statisticii matematice. Mări-
mile Yt(i = 1, ... , n) sînt estimaţiile de verosimilitate maximă ale mărimilor y 1 , .. ~, Yn care
se măsoară.

Eroarea m edie estimată a Pt -ponderi ale măsură-

unei observaţii cu ponderea
P=1
m = n ~ k [~ P•<••- y,)'] rilor ai. Yi- valori corn-
pensate, n - k numărul mă-
surărilor suplimentare

La compensarea datelor se obişnuieşte a se considera chiar m ca eroare medie a observaţiei cu

ponderea p = 1 şi 0,674 m ca eroare probabilă a acestei observaţii , deşi m nu este decît o
estimaţie a lui cr, supusă unor variaţii aleatoare. Aceste variaţii pot fi considerabile in special
pentru un număr mic de observaţii n. Marginile pentru erorile adevărate de observaţie care
rezultă din legea lui Gauss nu sînt deci decît aproximative, atunci cînd în locul lui cr se
foloseşte estimaţia lui m. Tot în statistica matematică se arată cum se pot obţine margini
exacte cu ajutorul lui m. Precizia măsurării este caracterizată prin eroarea medie m e stimată
a unei observaţii cu pondere p = 1. Cunoscînd pe m , cu ajutorul formulelor alăturate, cores-
punzătoare formulei O't = cr , se pot deduce erorile medii ale măsurli.rilor cu pondere Pi·
VPt
Ca~culul erorilor, metode de compensare ~i teoria aproximării 771

Folosind legea propagării erorilor a lui Gauss, se poate apoi deduce eroarea medie a oricărei
mărimi alcătuite cu valorile de obs~rvaţie a 1 , • .• , an·

Eroarea medie a unei mă.sură.ri cu ponderea p,

Acest lucru se rea1izează. în special ,pentru estimaţiile de verosimilitate maximă. ale mă.­
rimilor măsurate y 1 , ... , Yn· La nevoie cu ajutorul acestor erori medii se pot deduce margini
ale erorilor de observaţie, ce nu pot fi depăşite cu o probabilitate dată..

Compensarea măsurărilor directe

O mărime
y se măsoară. direct de n ori cu aceeaşi precizie. Mă.sură.rile au valorile
a1, Unica necunoscută. în acest proces de măsurare este y (k = 1). Se pot scrie ecuaţiile
... ,an·
y1 = y, y 2 = y, .. . , Yn = y. Precizia fiind aceeaşi, aceste mă.sură.ri au ponderi egale p1 =
= p2 = ... = Pn =· 1. Suma pă.tratelor erorilor şi derivata ei în raport cu necunoscuta y sînt
date de formulele
1 n dS 2 n
S = -;
cr i= l dy
E
(ai - y) 2 ; - - = - -
cr2 i = l
(a,- y). E
n
Egalînd cu zero derivata, se obţine ecuaţia normală. 2:::: (at - y) = O, a cărei soluţie va fi esti-
i=1
maţia y·
Media aritmetică a măsurării este o estimaţie a mărimii măsurate.

Valoarea estimată. prin mă.sură.ri directe de aceeaşi precizie y" ~+a2 +···+an
= . ~--~------
n

Valoarea aproximativă. a mărimii măsurate y eşte dată. sub forma y ~ y( ± m") sau
11
y = y+ m" ; eroarea medie m ... a estimaţiei se obţine din eroarea medie m a mă.sură.rii
11 11
prin formula m ... = mf Vn .
'li

)~<~ -v·
Eroarea medie a unei Eroareame-
mă.sură.ri cînd măsu- - ă)2 die a esti- [;{(ai - ă) 2
ră.rile au aceeaşi pre- maţiei
cizie m = m"=
n- 1 11
n (n- 1)

E xemplu. Cinci elevi trebuie să. măsoare muchia unui cub. Din rezultatele mă.sură.rilor
(vezi tabelul alăturat) se obţine valoarea estimată.
1 Rezultatele măsurărilor
1\
y = - ( 12,2 + 12, 1 + 12,5 + 12,3 + 12,4) cm = a1 = 12,2 cm .
5
a.2 = 12, 1 cm.
= 12,3 cm . a 3 = 12,5 cm.
a4 = 12,3 cm.
Eroarea medie a mă.sură.rilor este dată. de a 5 = 12,-icm.

( 12,2- 12,3)2+ ( 12, 1- 12,3)2+ ( 12, 5 - 12,3) 2+ ( 12,3- 12,3)2 + (12,4- 12,3) 2 - o 158
m = 4
- , cm.
0,158
Se obţine astfel pent ru y
o eroare medie m" = ~ = 0,071 cm şi valoarea aproximativă.
11 V5
lungimii medii y ~ 12,3 cm (± 0,071 cm) sau ( 12,3 ± 0,071)cm .
772 Matematici superioare

Compensarea măsurărilor directe cu precizii inegale. O mărime y se măsoară de n ori. Fie

~· ... ,a,. măsurările obţinute. Ponderile acestor măsurări sînt p1 , p2 , ••• , Pn· Unica necunoscută in
aceste măsurări este y (k= 1). Au loc relaţiile y 1 =y, y 2 = y, ... , Yn = y. Se formează suma
pătratelor erorilor, se scrie derivata acesteia în raport cu y şi se obţine ecuaţia normală:

dS 2 n
-
dy
= - - B Pt(a,- y) =
cr2 i - t
n
O E p,(a, - y) = O,
i=l

de unde se obţine estimaţia y.

Media ponderată a măsurărilor este o estimaţie a mărimii măsurate.

Valoarea estimată pentru măsu-

rări directe cu precizii inegale Y=
(
8
n
p,a, :
) ( n
~ · p,
)

Din eroarea medie m a unei măsurări cu pondere 1 se obţin erorile medii m, ale măsu-

rărilor a, cu ponderea p,, m, m

= --=-· Deoarece
a; =
-
Pt , se obţine
VPt Ba, P1 + P2 + ··· + Pn
pentru y, prin legea propagării erorilor, eroarea

mA=
11

Eroarea medie a valorilor estimate prin

cu pretizii inegale
măsurări m;= V m
n
i~t Pt
.

·"-

Valorile aproximative ale mărimii măsurate se obţin sub forma y ~ ; (±mA) sau ; =y ± m".
11 11

Exemplu. O lungime l se măsoară întîi de cinci ori şi apoi încă de trei

ori cu o precizie mai mare. Datorită condiţiilor mult mai precise în care se ~ = 12,35 cm
a2 = 12,40 cm
fac măsurările a6 , a1 , a8 din a doua grupă (vezi tabel) se atribuie acestora a3 = 12,25 cm
o pondere de cinci ori mai mare. Deci PI = P2 = Pa · = P4 = Ps = 1 şi a4 = 12,30 cm
Pe = P1 =Pa= 5. Se obţine pentru l, estimaţia a5 = 12,35 cm
a6 = 12,37 cm
l = _!. [1· (12,35 + 12,40 + 12,25 + 12,30 + 12,35) + 5. (12,37 + a1 = 12,32 cm
20 a8 = 12,34 cm
+ 12,32 + 12,34) cm = 12,34 cm.
Eroarea medie m a măsurărilor este

m =
1·(0,0 12 + 0,062 + 0,092 + 0,042 + 0,0 12) + 5·(0,03.2 + 0,02 2 + 02 ) cm =
7

-= VO,O~OO cm = 0,0535.
Ca!culul erorilor, metode de compensare ~i teoria aproximării 773

Deoarece p1 = p2 = ... = p5 = 1, eroarea medie a măsurărilor din prima grupă va fi

m1 = 0,.53.5 cm. Eroarea medie a măsurărilor din a doua. grupă va fi m2 = ;; =0,0239 cm.
m
Eroarea medie a valorii estimate va fi m,.. =
r.:v; cm=0,0120 cm.
1
r 20z
Cu ajutorul acestor măsurări se pot calcula valorile aproximative ale lungimii căutate
~ 12,34 cm (±0,0 12 cm).

Dacă pentru măsurările a1 , ••• ,an, în loc de ponderile Pt. se cunosc chiar erorile medii a~,
atunci Pi se determină abstracţie făcînd de un factor constant din proporţionalitatea:

)"2
Notînd factorul constant prin A.2, deci Pi = - , se obţine · eroarea medie a unei observaţii cu
ponderea 1:
a:

Calculînd pe m cu ponderile astfel stabilite trebuie să se obţină o valoare aproximativă

egală cu A.. Deci m estimează pe a. Dacă se obţine o diferenţă mare între m şi A., se poate
conchide că la unele măsurări se fac erori sistematice.

Compensarea observaţiilor

Observaţii condiţionate. Fie de determinat prin măsurare unghiurile cx, ~~ y ale unui
triunghi. Fiecare unghi se măsoară de mai multe ori. Măsurările unghiului cx au valorile
a 1 , a2 , ... , an (n1 măsurări). În urma măsurării unghiului ~ (n 2 măsurări) se obţin valorile
1
b1 , b2 ... , bn, şi în urma măsurării unghiului y (n3 măsurări) valorile c1 , c2 , ... , cn,· În total se
fac n = n 1 + n 2 + n 8 măsurări. Toate măsurările se fac cu aceeaşi precizie. Dacă se no-
tează valorile măsurărilor cu y 1 , y 2 , ... , Yn (măsurările lui cx) y~+t• Yn,+ 2 , ... , Yn +n. (măsură-
1 1

riie lui ~) şi Yn1 +ns+l' Yn 1 +n.+ 2 , ••• , Yn 1 +n,+ns (măsurările lui y), atunci aceste mărimi se
reprezintă cu necunoscutele cx, ~. y prin

Yt = .. . = Ynl = CX,

= ~.

Suma pătratelor erorilor este

Totuşi metoda celor mai mici pătrate nu se poate aplica direct, deoarece necunoscutele cx, ~. y
sînt legate printr-o condiţie. Suma unghiurilor într-un triunghi este 180°. Astfel, cx, ~. y tre-
buie să satisfacă ecuaţia de condiţie cp(cx, ~. y) = cx + ~ + y - 180° = O. Ccmfensarea observa-
ţiilor trebuie să se facă ţinîndu-se seama de această condiţie. Se spune în acest caz că este
vorba de compensarea observaţiilor condiţionate. De fapt aici nu intervin t.rei ci numai două
necunoscute. Dacă s-au determinat cx şi ~ valoarea lui y rezultă din ecuaţia de condiţie. Pentru
rezolvarea problemei în aceste cazuri există două posibilităţi. Cu ajutorul ecuaţiei de condiţie
cp(cx, ~. y) = O se exprimă un unghi, de exemplu y, cu ajutorul celorlalte două, se înlocuieşte în S,
y cu această expresie şi se aplică metoda celor mai mici pătrate, sau se poate calcula direct
774 Matematici superioare

minimul lui S cu condiţia cp(IX, (3, "() : : ;: : O. În al doilea caz se foloseşte metoda multiplicatorilor
lui Lagrange (vezi § 19.4), adică se determină IX, ţ3, y şi ). astfel încît expresia

să fie minimă. Mărimea ). este multiplicatorul lui Lagra,nge corespunzător condiţiei de legă­
tură. Se obţin astfel ecuaţiile normale:

-
oT - -22 E
" 1

(ai- cx) +A.= O; -

oT = ·--2 E"•
(ck- y) + ). =O;
2
OIX 0 i=l By a k= l

ar
-=
2 n,
- --; E (bj - (3) + ). = o; -ar = IX + (3 + "( - 180° = 0.
of' (1 i=l oJ..
Ca soluţie a acestui sistem se obţine

2
"
IX
1
=ă--K;
"(3=b-_K;
- 1 y" = c--1 K; "X -K
n2 na (12

ă + b + c- 180°
cu factorul de corecţie: K = Eroarea medie a fiecărei măsurări se
1 1 1
-+-+-
nl n2 na
obţine din

n-2

" y" se
" (3,
Erorile medii ale valorilor estimate a., obţin din legea propagării erorilor
m m
m, nl - m" n2 - - --~--1 '
-1-
C1
nl 1 1 1 () n2
-+-+- -+-+-
nl n2 na nl n2 na
m
m" = na -
y na 1 1 1
-+-+-
nl n2 na
Exemplu. Se măsoară unghiurile IX, (3, y de patru ori, de trei ori, respe~tiv de patru ori,
n 1 = 4, n 2 = 3, n 3 = 4 (vezi tabel) şi se calculează valorile medii ă, b şi c. Deoarece
1/ (_!_ + _!_ + -.!.) = 1,2 şi ă + b + c- 180° = 3", se obţine factorul de corecţie K =
nl n2 na .
=
4
1 "
3" · 1,2 = 3,6" şi de aici estimaţiile ~ = ă-- K, (3 = b--1
3
K şi y= c- 1
-K.
4

bj- (3"
A
Unghiul IX ai- a." Unghiul (3 Unghiul y ck- y

a1 = 62° 17'14" +0,9" bl = 73°20'25" + 1,2" c1 = 44°22'25" + 1,9"

a2 = 62° 17'11" - 2, 1" . b2 = 73°20'27" + 3,2" c2 = 44°22'26" + 2,9"
a3 = 62° 17'16" + 2,9" b3 = 73°20'23" - 0,8" c3 = 44°22 '22" - 1, 1"
a, = 62° 17'15" + 1,9" c, = 44°22'23" - O, 1"

ă = 62° 17'14" b = 73°20'25" c = 44°22'24"

Calculul erorilor, metode de compensare şi teroria aproximării 775

Eroarea medie a unei măsurări va· fi:

(0,9' + 2, 12 + 2,92 + 1,92) +1( 1,22 + 3,22 + 0,82) + (1,92 + 2,92 + 1, t2 +O, 12)
m 9 = 2,181".

l)e aici se obţin erorile medii ale estimaţiilor

m ,
«
= m · 0,418 = 0,912"; m"
~
= m · 0,447 = 0,975"; mA
y
= m · 0,418 = 0,912".

Valorile aproximative ale .celor trei unghiuri determinate din măsurări vor fi:
a; ~ 62° 17' 13, 1" (± 0,91"); ~ ~ 73°20'23,8" (± 0,97"); y ~ 44°22'23, 1"(± 0,91'1·

Procedeul descris pentru măsurarea unghiurilor unui triunghi se poate aplica în cazul
general al compensării observaţiilor condiţionate. Dacă mărimile măsurate y 1 , y 2 , • •• , Yn se reprezintă
prin k necunoscute t1 , ... , t1c şi între aceste necunoscute există r relaţii independente,

atunci necunoscutele t 1 , ... , t1c şi multiplicatorii lui Lagrange se determină minimizînd expresia

T = S + :A1cp1 (t1, .. . , t~c) + ... + :A,cp,(t1, ... , t~c)·

Celelalte procedee de calcul corespund în întregime metodei celor mai mici pătrate. Datorită
celor r ecuaţii de condiţie rămîn de determinat în realitate nu k necunoscute ci numai k - r.
Acest număr efectiv de necunoscute se ia în consideraţie la determinarea erorii medii m a
fiecărei măsurări cu ponderea p = 1.

Compensarea observaţiilor indirecte. De multe ori nu este posibilă o măsurare directă a

mărimilor ce trebuie determinate. De exemplu pentru determinarea densităţii unui corp se mă­
soară volumul V şi greutatea G a acestuia; G şi V sînt observaţii indirecte pentru determinarea
densităţii. Din punctul de vedere al compensării interesul nu constă atît în determinarea valorilor
adevărate ale mărimilor y 1 , y 2 , ... , Yn. care se măsoară, ci în obţinerea necunoscutelor t 1 , t 2 , • •• , t1c
cu ajutorul cărora y 1 •.• Yn po,t fi reprezentate. Prin metoda celor mai mici pătrate se obţin
1\ A A
valori estimate t 1 , t 2 , ... , t le ale acestor necunoscute. Cu ajutorul erorii medii m a măsurărilor
1\ 1\ 1\
individuale, se determină prin legea propagării erorilor, erorile medii ale ~stimaţiilor t 1 , t 2 , ••• , t k·

Exemplu. Un inel este făcut dintr-un aliaj aur-argint.

Pentru determinarea cantităţii de aur şi de argint, inelul se Cîntăriri
cîntăreşte de mai multe ori cu o balanţă Jolly cu arc; în
aer (se obţine greutatea G) şi în apă (se obţine greutatea W) în aer, G în apă W
(vezi tabel) . Dacă se notează cu g1 cantitatea :de aur şi cu
g 2 cantitatea de argint şi cu y 1 , respectiv y 2 densitatea a1 = 4,01 g bl = 3,72g
aurului, respectiv a argintului, se obţin: G = g1 + g2 ; a2 = 3,98 g b2 = 3,72g

W = ( 1 - ~) g1 + (1 - i) g2 • Suma pătratelor erorilor

a3 =
a4 =
4,03
4,02 g
g b3 = 3,69g

este:

S =~
cr
[E i=t
(at - gt - g2)2 + t
j=t
(bi - Yt - 1 gl -
Yt
'Y2 Y-2 1 g2)2] ,

de unde rezultă ecuaţiile normale

- 1 ) y,- 1]
as
ogl
- 8~
2 [ 4
(at - gl - g2) + f;3 (
b1
Yt- 1
--gl
Yt
- y,r. -n = o.
g2

as 2
[tf<··- ~.- ~ (bi Yt- 1
--gl - y, - 1 )y,-
Y.1] =o.
-----:;- g2
og2 cr2 g,)+
Yt
776 Matematici superioare

Din acestea se determină estimaţiile

gA1 _
= - ay1
• Y2 - 1 + or Y1Y2 ,. a=-
- ~ ai,.
1 L...J GA __ gA
1
+ gA..., __ a-,·
Y1- Y2 Y1- Yt 4 i=t
3
gA 2 = + ăyt -
y 1 - -1 b YtY2 ; b = -1 ) ' bJ; ""
W ( 1) 1
1 - -Yt g+(1 - y-:1 ) g2 = b.
Y1 -y~ YI-Yt 3 f={ ..
Eroarea medie a măsurării individuale va fi

8 4
ai - ă) 2 + [;
3
(bJ - 0)
2

m = 7-2

Deoarece
âg 1
- - -
1 y2 - 1
• y1 - - - şi
âgl =
-- YIY2
se obţine din legea propagării
âai - 4 Y1 -y2 âbJ 3 Y1- Yt
erorilor

1 2 (Y2
-y 1 ---
- 1)
2
+ -1· YÎY~ . m _-m
4 Y1 - Y2 3 (YI - Y2) 2 ' ~
Din calcule rezultă cu y1 = 19,3 gfcm3 şi y 2 = 10,.5 gfcm3 :

ă = 4,01 g, b = 3,71 g; gl = 1,89 g; g2 = 2,12 g;

m = 0,02 g; mg 1 = 16,89 m = 0,34 g; mg 2 = 17,20 m = 0,34 g.

Din măsurări se obţine astfel:

g1 ~ 1,89 g (± 0,34 ~) şi g2 ~ 2,12 g (± 0,34 g).

Compensarea relaţiilor

Deseori relaţia dintre o mărime y şi mărimea care o influenţează x , are forma liniară y =
= + ~x. Pentru diferite valori .x1 , x 2 , ..• , .x11 ale mărimii x se observă v~lorile mărimii y.
cx.
Valorile adevărate ale mărimilor determinate prin măsurări individuale vor fi deci
Yi = (X + ~Xi (i = 1, ... , n),
Fie a 1 , .•. , a 11 valorile măsurate. Lor li se ataşează ponderile p1 , p 2 , •.• , Pn· Cum valorile xl> ... , .x11
sînt dinainte date, cx. şi ~ vor fi în acest proces unicele necunoscute. Estimarea valorilor cx. şi ~
se face prin compensare. Ca şi în cazul observaţiilor indirecte nu interesează atît găsirea valorilor
adevărate Y i· ci determinarea necunoscutelor cx. şi ~- Cum necunoscutele apar ca nişte constante
într-o ecuaţie liniară, problema care se pune este o problemă de estimare de constante. ~ poartă
denumirea de coefi cient de regresie.
Pentru a aplica metoda celor mai mici pătrate se porneşte din nou de la suma pătratelor
erorilor

Prin egalarea cu zero a derivatelor parţiale ale lui S se obţin ecuaţiile normale avînd ca necu-
noscute pe cx. şi ~-
Calculul erorilor, metode de compensare şi teoria aproximării 777

Folosind notaţiile lui Gauss, ecuaţiile

oc[p] + [j[px] = [pa]; oc[px]

normale iau forma

+ [j[px2] = [pax].
Notaţiile lui Gauss 8 z,n
[z]

Estimaţiile parametrilor A [pa] _ ~ [px] ; [pax] [p] -[pa] [px]

oc şi [j în ecuaţiile de (X

regresi.e [p] [p] [px1] [p] - [px] 1

A
Din aceste ecuaţii se determină valorile estimate ~ şi [j pentru necunoscutele cx şi [j. Cu aju-
torul acestor valori se calculează· estimaţiile y, = ~ + [jx, (i = 1, ••• , n) ale valorilor adevărate
ale mărimilor y 1 , y 2 , ••• , Yn· Ca eroare medie a măsurărilor individuale cu pondere p = 1 se
obţine

n
~ (p,a, -
i=1
yt)2
m=
n-2

Atunci eroarea medie a unei măsurări cu pondere P1. va fi m, = ;~. Cu ajutorul legii
propagării erorilor se calculează:

[p][px]2
m [p] + [p][px2] - [px]2
m
[p]

[p]
[p][px]2 - [px]2

Exemplu. Se măsoară diametru! mediu x şi înălţimea· y pentru zece trunchiuri de

pin. Valorile măsurate (vezi tabel) au aceeaşi precizie (p~, = 1, i = 1, 2, ... , 10). O imagine
a relaţiei dintre diametru! x şi înălţimea
y este dată în fig. 28.2.1. Această legătură
este descrisă printr-o ecuaţie liniară y =
=cx + [jx. Cu ajutorul valorilormăsurate se
calculează ·
[p] = 10; [px] = 2.57,0; [pa] = 164,0;

[px2] = 7430,24; [pxa] = 4618,26

Măsurări

i x, [cm] Yt[m]

1 10,6 8,6
2 14,0 11,.5 28.2. 1. Înălţimea
3 18,1 12,4 medie reprezen-
4 23,2 1.5,6 tată în raport cu
.5 2.5,0 1.5,1 diametru! pentru
6 26,4 17,7 zece plantaţii de
7 30,.5 18,9 pîni.
8 32,.5 18,6 Dreapta de regre-
• A
9 36,6 21,3 s1e y =
10 40,1 24,3 =2,837 + 04888x
778 Matematici superioare

De aici rezultă.:

~ = -4618,26. 10 - 164,0. 257,0 = 0,4888;

7430,24 . 10 - 257,02

~ = 164,0 - ~ . 257,0 = 3,837.

10 10
Dreapta de regresie este trasată. pe figură.: y = 3,837 + 0,4888x. Se mai calculează
10
E Pt(at- Yt) 2 = 5,1522 şi eroarea medie a unei mă.sură.ri m = 0,8025. De aici se obţin
•=1
erorile medii pentru ~ şi "(3 care sint m~ = 0,7614, m~ = 0,0279.

Compensarea legăturilor neliniare. Mă-rimea y poate să. depindă. liniar de mă.rimile z0 , z1 ,

z2 , •••zk. Atunci y se poate reprezenta sub forma
Y = (3ozo + (31zl + (32z2 + ··· + (3kzk.
Pentru determinarea coejicienţilor de regresie (30 , (31, (3 2, ... , (3k se mă-soară. y pentru diferite valori
ale variabilelor Zoi• z1 t. z2i, ... , zki (i = 1, ... , n). Valorile lui y pentru aceste mă.sură.ri vor fi
(i = 1, ... , n).
Fie a 1 , a 2 ,an valorile mă-surate cărora le corespund ponderile Pt. p2 , ••• , Pn· Dacă. numă-rul
... ,
măsură.rilor n este mai mare decît numărul necunoscutelor k + 1, atunci rămîn mă.surări
de prisos. Determinarea necunoscutelor (3 0 , (31, (32, ... , (3k se poate face prin metoda celor mai
mici pă.trate. Pornind de la suma pătratelor erorilor
1 n
S =2
O'
E Pt(at -
i=l
(3ozot - (31zli - .. · - (3~cz~ct) 2 ,

se obţin ecuaţiile normale

(3o[pz8] + (31.[PzoZ1J + (32[pzoZJ + ... + (3~c[pzoZk] = [pazo],
(3o[Pz1zo] + (3t[Pzf] + (32[pz1zJ + ... + (3~c[pz1zk] = [paz1],

Rezolvînd aceste ecuaţii în raport cu necunoscutele, se obţin estimaţiile (30 , (31, ... , (3". Cu aju-
. " "
torullor se pot calcula valorileestimate + ... + Yt "
= ~oZoi "
(3~cz~ci
(i= 1, ... , n) ale valorilor ade-
vărate pentru mărimile y 11 y 2 , ... , Yn· Ca eroare medie a măsură.rilor individuale de pondere
p = 1 se obţine:
n
E Pt(at- Yt)
i=1
2

m = n-k-l
Cu ajutorul lui m se pot calcula ca de obicei erorile medii ale mă.sură.rilor cu ponderile p,
şi cu ajutorul legii erorilor, erorile medii ale estimaţiilor (3" 0 , (31\1, ... ,
propagă-rii
"
(3~c·
Dacă. mărimea y se poate reprezenta printr-un polinom în x
y = (3o + (31x + (32x2 + ... + (3~cx",
atunci între y şi x există o legMură. neliniară.. Acest caz este un caz special allegă.turii liniare
cu mai multe variabile tratată mai sus. Se consideră:

1' A
şi se obţin (30, .. ., (3~c prin formulele date mai sus. La fel şi pentru erorile medii.
Calculul erorilor, metode de compensare şi teoria aproximării 779

Exemplu. Se observ~ masa lemnoas~ V pentru trunchiuri de pin cu diametru! d m~surat

la distanţa de 1,30 m de p~mint {vezi tabel). Determinarea maselor v, se face cu aceeaşi
precizie. Se cere compensarea leg~turii dintre V şi d printr-o ecuaţie de gradul trE-i. Pentru
uşurarea calculelor se introduce o nou~ variabil~ x = d- 30 . M~rimea V se reprezint~ prin
5
ecuaţia se gradul trei V = ~o + ~ 1 x + ~ 2 x2 + ~3 x3 ai c~rei coeficienţi ~0 , ~1 , ~ 2 • ~8
se determin~ din datele observate cu ajutorul metodei celor mai mici p~trate. Suma
p~tratelor erorilor este

1 9
S = 2
(J
E
i=l
(V,- ~o- ~1x,- ~2xf - ~ax~2.

E~uaţiile .normale au forma:

9· ~o+ [x] ~1 + [X 2] ~2 + [x3J~a = [V),
Observaţii Calcule
[x] ~o+ [x2] ~1 + [x3] ~2 + [x4]~3 = [xV], i
dt(cm) Vi(m 3) Xi y,ma
[x2] ~o+ [x3] ~1 + [x4] ~s + [xSJ ~3 = [x2VJ,
1 10 0,030 -4 0,031
[x3] ~o + [x4] ~ 1 + [x!i] ~2 + [xG] ~3 = [x 3 V].
2 15 0,094 -3 0,093
Cu ajutorul datelor de observaţie se calculeaz~ 3 20 0,213 -2 0,210
4 25 0,388 -1 Q,390
[x] = O, [x2] = 60, [x3] = O, [x-1] = 708, 5 30 0,643 o 0,645
6 35 0,987 +I 0,986
[x5] = O, [x"[ = 9780, 7 40 1,426 +2 1,424
8 45 1,969 +3 1,969
[V) = 8,382, [xV] = 19,058,
9 50 2,632 +4 2,632
[x2VJ = 69,090, [x3V] = 227,456.
Soluţiile ecuaţiilor normale sînt

~= 0,64540, ~1 = 0,296348, ~2
" = 0,00 18039.
" = 0,042890, ~3
Parabola de regresie este

"=
V 0,64540 + 0,296348 . - d-- 30 + 0,042890 - (d -- 30} 2
+ 0,00 18039 (d- -5- 30)
3
·
5 5
Valorile "Vi determinate cu ajutorul acestei parabole sînt date în tabel.

Reprezentarea unei funcţii prin funcţii simple

Metoda celor mai .nici p~trate îşi g~seşte aplicaţii în matematică nu numai la compensarea
qatelor de observaţie. Dac~ . de exemplu, se cere aproximarea unei funcţii complicate y = f(x)
prin funcţii mai simple cp 0 (x), cp 1 (x), ... , cp,t(x) atunci coeficienţii (3 0 , ~ 1 .... , ~k din expresia liniar~
y = f(x) = ~0cp0 (x) + ~ 1cp 1 (x) + ... + ~,tcp,t(x) pot fi determinaţi, prin metoda celor mai mici
p~trate.
Dac~ funcţia y = f(x) este cunoscut~ numai în punctele Xi (i = 1, 2, ... , n; n > k), Yi = f(xi),
atunci se porneşte de la suma
n
S = E [yi - ~ocpo(xi) - ~lcpt(xt) - ... - ~t<Pk(xt>J 2 ·
i =l

Dac~ îns~ se cunosc'toate valorile funcţiei y = f(x) într-un interval a ~ x ~ b, atunci se con-

s:
sider~ integrala

S = [f(x) - ~ocpo(x)- ~1cp 1 (x) - ... - ~kcpk(x)] 2 dx.

780 Matematici superioare

În ambele cazuri coeficienţii ~ 0 , ... , ~k se determină astfel încît S să fie minimă. Notînd cu

[cpjcpk] suma ~ cpj{.~i) cpk(xt), respectiv integrala ~: cp 1(x) cpk{x) dx şi cu [ycpk] suma

~ y(xt) cpt{Xt), respectiv integrala ~: y(x) cpk(x) dx, ecuaţiile normale se scriu

~o[cpg] + ~1[cpocp1J + ~2[cpocp2J + ··· + ~k[cpocp.tJ = [ycpoJ,

~o[cplcpo] + ~~[cpf] + ~2[cplcp;J + ··· + ~k[cplcpk] = [ycpl],

Din acest sistem liniar se calculează ~ 0 , ••• , ~.t· Rezolvatea ecuaţiilor normale este foarte simplă
dacă [cptcptJ = O pentru i =/: k şi [cpicp,t] = 1 pentru i = k. Soluţia este atunci ~( = [ycpiJ·
Acest caz apare cînd funcţiile cp,t(x) formează un sistem ortogonal normat. Cele mai cunoscute
sisteme ortogonale sînt funcţiile trigonometrice sin ncp, cos ncp (n=O, 1, 2, .3, ... ) şi polinoamele
Legendre.

28.3. Teoria aproximării

Orice calcul cu valori aproximative face obiectul teoriei aproximării. Într-un sens
mai strict însă se consideră ca aparţinînd teoriei aproximării orice metodă matematică
care face posibilă înlocuirea unor operaţii complicate prin altele mai simple, obţinîndu-se ca
rezultat nu soluţia exactă ci o soluţie aproximativă . Aceste procedee au în general ca scop
economia de calcule. Există probleme pentru care se pot găsi soluţii numerice numai cu metode
de aproximare, de exemplu valoarea numerică a unor integrale definite se poate obţine numai
prin metode aproximative de integrare. Au fost elaborate metode de aproximare pentru diverse
probleme matematice. Orice metodă de aproximare trebuie să fie însoţită de o evaluare a erorii.

Metode de aproximare pentru calculul valorilor unor funcţii

Toate metodele calculului numeric se reduc în ultimă instanţă la cele patru operaţii fun-
damentale, adunare, scădere, înmulţire şi împărţire. Atunci cînd se cer valori ale unei funcţii
mai complicate f(x) , trebuie să se facă astfel de transformări încît acestea să se poată găsi cu
ajutorul celor patru operaţii. Acest lucru se realizează de regulă cu ajutorul dezvoltării în
serie de puteri. Astfel de reprezentări şi formule aproximative se deduc din teorema lui Taylor
în cap. 21.

Reprezentări asimptotice pentru valori mari ale argumentului. Fie de calculat valorile func-
ţiei F(x) pentru valori foarte mari ale argumentului. Se poate găsi o formulă aproximativă

făcînd substituţia z= ~ şi dezvoltînd î~ serie Taylorfuncţiaf(x) = F ( ~ )- Deoarece z devine

foarte mic, se poate lua în consideraţie numai un număr mic de termeni ai dezvoltării. O
altă posibilitate este
cea de a găsi pentru F(x) o aproximare asimptotică sau o reprezentare
asimptotică. O funcţie
cp(x) este o astfel de reprezentare a lui F(x) dacă Iim [F(x) - cp(x)] = O.
x ~oo

Se scrie în acest caz F(x) ,...._, cp(x). Scriind pe F(x) sub forma F(x) = cp(x) + R(x), restul R(x)
trebuie să satisfacă condiţia Iim R(x) = O. Deseori se consideră cp(x) o reprezentare asimptotică
x~oo

a lui F(x), F(x) ,...._, cp(x), dacă F(x) = cp(x) [ 1 + r(x)] cu Iim r(x) = O, adică atunci cînd cîtul
F(x)/cp(x) tinde la 1 pentru valori mari ale lui x.
Calculul erorilor, metode de compensare §i teoria aj>1'oximării 781

Reprezentarea asimptotică a integralei erorilor. Prin integrare prin părţi repetată se

obţine pentru integrala erorilor reprezentarea
1
r~ e -t / 2 dt = 1- -~
00
e - l / 2 dt
2 2
<J>(x) = ( =
V21t J- oo V27t )x

1 (e-x2/2 ~ oo e-t2J2 ) _
= 1- - - - - - - _ _ dt -
V21t X X t2

(e -x2J2 e- x2/2 ~oo e- 1212 )

=1- -1- - - - - - - - - + 3 __ dt.
~7t X ~ X ~

Primii trei termeni dau o reprezentare asimptotică destul de bună

e-x2/2 e-x2/2
<J>(x) ~ 1-
x 27t
v- + x v-27t . 3

3 ~ -t2j2
Restul R 3 (x) = - -=- _e_ _ dt se evaluează prin
V21t t4

~ 1
2( 2
00
1 Ra(x)l te- 1212 dt = i e-x 2/ 2 .
V21t x5 J~ V27t x5
Restul tinde la zero pentru x - oo ; chiar pentru x = 2 eroarea formulei asimptotice este mai
mică decît 5 · 10-3.

Formula lui Euler pentru sume. Dacă funcţia F(x) pentru care se caută o reprezentare
asimptotică se reprezintă ca o sumă F(x) = f(l) + f(2) + ... + f(x- 1) + f(x), unde f(x) este
o funcţie cunoscută şi x un număr natural, atunci o reprezentare asimptotică se obţine din
formula lui Euler.

Formula lui B
+-1 [f(x) + f(l)]
~
x n
Euler pen· F(x) = j(t) dt + E~ [j(2k-l)(x)-j<2k-ll(1)]+R11 (x)
tru sume 1 2 k = 1 t2k)l

1 1 1
În această formu1ă B 2k sînt numerele Bernuulli, B 2 = -, B 4 = --, B 6 Ba=-- •
6 30 42. 30

5 691
B 10 = -, B 12 = - - - (vezi cap. 21). Restul Rn(x) se evaluează prin 1 Rn(x) 1 ~
66 2730
~ 4
- -- ( x IJ< 2n>(t) 1dt. Dacă restul R 11 (x) tinde la zero cînd x-+ oo, atunci prin neglijarea
(27t)2n )1
restului s-a obţinut o reprezentare asimptotică pentru F(x). Dacă însă Rn(x) tinde pentru
x-+ oo către o limită Cn. atunci o reprezentare asimptotică se obţine înlocuind în formula
lui Euler restul prin Cn·

Reprezentarea asimptotică a funcţiei factorial x! Luînd logaritmul lui x!, se obţine F(x) =
= ln x! = ln 1 + 1n 2 + ... + 1nx. Se înlocuieşte f(z) = In z. Considerînd în formula lui Euler
numai termenii pînă la prima derivată (n = 1), se obţine

X ln t dt
~
F(x) = +- }
(ln x +In 1) 1 1(1
+-.- -- 1) + R 1 (x) =
1 2 6 2 X

1 1 1
= ~ln X - X+ -ln X+-+ 1-- + R 1 (x).
2 12x 12
782 Matematici superioare

Restul R 1 (x) se evaluează prin 1 R 1 (x) 1 ~ _..!.

,.2
(1-
12
_..!.),Mai precis, Iim R 1 (x)
X2 X-HO
= C1 = _!_-
- 1 + In V2rc. Înlocuind pe R 1 (x) cu această limită în formula lui Euler, se obţine reprezentarea

altimptotică F(x) ~ (x + _..!.) ln x - x + _!_ +In V2rc. De aici rezultă:

2 12x

Pentru valori mari ale lui x se poate neglija

la exponent termenul -
1
şi se obţine for-
Formula lui Stirling x! = V2rcx xz e -x
12x
mula lui Stirling.

Aproximarea funcţiilor prin polinoame

Dacă pentru o funcţie y = f(x) se cunosc valorile corespunzătoare argumentelor x = x 0 ,

x= x1 , ... ,= Xn, aceste puncte se vor numi puncte de sprijin (noduri) iar valorile y 0 = f(x 0 ), y 1 =
x
=f(x1). ... , Yn=f(xn) valori de sprijin (nodale). Problema constă în a găsi valoriie funcţiei y= f(x}
pentru o valoare oarecare a lui x. Dacă calculul exact pentru y = f(x) este lung şi dificil,
se obişnuieşte a se găsi valorile funcţiei y cunoscînd valorile y 0 , y 1 , •.• , Yn aproximativ
prin interpolare.

Interpolare liniară . Cea mai simplă metodă de interpolare

se aplică la găsirea valorilor unghiului sau a logaritmului
pentru valori intermediare valorilor trecute în tabele. Valorilţ
date în tabele sînt valori de sprijin şi valoarea căutată se
determină în general prin interpolare liniară. Pentru aceasta
sînt necesare două puncte de sprijin x 0 şi x1 cu valorile
de sprijin Yo = f(x 0 ), y 1 = f(x 1). Se caută valoarea y =
= f(x) pentru x 0 < x < x1 . Prin interpolare liniară valoarea
Y = Yo + (x - x 0} Yt - Yo se găseşte din ecuaţia y - Yo =
x1 - x0 x - x0
= Yt---.
- Yo F unc ţ·ta y = f( x ) se aproxtmeaz
· ă d ec1· 1n
• tnter-
·
Xt- Xo
valul (x0 , xt) printr-o dreaptă ce trece prin punctele (x0 , y 0 )
şi (xt. y 1) (fig. 28.3.1).
Interpolare in sens larg. În general toate metodele de
interpolare se reduc la înlocuirea funcţieiy = f(x) in vecină- 28.3.1. Interpolare liniară între
tatea punctelor de sprijin x 0 , x1 , ... , xn. prin funcţii mai simple două puncte de sprijin
care aproximează cel mai bine funcţia în această vecinătate.
O metodă prin care se obţin astfel de funcţii este metoda celor mai mici pătrate. Pe această
metodă se bazează netezirea datelor şi analiza Fourier. Această metodă se poate aplica atunci
cînd numărul parametrilor din expresia funcţiei aproximate este mai mic decît numărul punc-
telor de sprijin. Funcţiile de aproximare găsite astfel nu trec în general exact prin punctele
de sprijin cunoscute (x 0 , y 0 ). (xt. y 1). • .. , (xn, Yn)·

Interpolare în sens restrins. În cele ce urmează se vor consinderâ procedee de interpolare

pentru care funcţia de aproximare pentru y = f(x) ia în punctele x 0 , x 1 , ... , Xn exact valorile
y 0 , y 1 , ... , Yn· Deoarece polinoamele sînt cele mai simple funcţii ce le avem la dispoziţie,
funcţia y = f(x) se va aproxima în vecinătatea punctelor x 0 , ~1 , •.• , Xn printr-un polinom. Se
ştie din algebră că prin n+ 1 puncte (x0 , y 0). (x1 , y 1 ), ... , (xn.Yn). trece exact un polinom Pn(x)
de grad n. Acest polinom se va alege ca funcţie de aproximare pentru y = f(x). Pentru
determinarea lui exactă există mai multe metode. Toate aceste metode conduc la acelaşi
polinom Pn(x).
Calculul eYorilor, metode de compensare ţi teoria aproximării 783

FoYma polinomului Acest polinom se caută sub Yo = a0 + a1x 0 . + a2 xg + ... + anx:

forma Pn(x) = a0 + a1x + a 2 x 2 + ... + anx 11 cu coefi- y 1 = a 0 + ~~x1 + a 2xf + ... + anx~
cienţii nedeterminaţi a 0 , ~ .... , an şi se pune condiţia ca ............................. .
graficul acestui polinom să treacă prin punctele (x 0 , y 0 ). ( x1 ,
y 1). ... , (xn. y 11). Aceste puncte vor satisface egalităţile ală- Yn = ao + a1xn + a2x; + ... + anx::
turate:
Se obţin astfel n + 1 ecuaţii pentru determinarea necunoscutelor a0 , a 1 , ... , an· Sistemul
are o soluţie unică atunci cînd punctele de sprijin x 0 , x 1 , ... , x 11 sînt toate diferite.

Exemplu. Funcţia y = Vx se aproximează printr-un polinom de gradul doi care trece

prin punctele x 0 = 1, Yo = 1; x 1 = 1,21; y 1 = 1,1 şi x 2 = 1,44 ; y2 = 1,2. Fie P 2 (x) =
= a 0 + ~x + a2 x~. Din ecuaţiile alăturate se găsesc
a 0 = 0,4099, a 1 = 0,6842, a 2 = - 0,0941. Înlocuind în
polinomul de interpolare y = vx-~0.4099 + 0,6842 .x- 1,0 = a0 + a1 + a2
- 0,0941 x 2 pe x = 1,3, se obţine VD ~ 1,1403. Va- 1,1 = a 0 + 1,21 a 1 + 1,4641a2
loarea exactă pentru VD este 1, HO 175. 1,2 = a 0 + 1,44 a 1 + 2,0736 a 2

Acesta este un exemplu simplu de interpolare inversă într-un tabel de pătrate. Deşi forma
funcţiei este foarte simplă în cazul acestei metode, determinarea polinomului de interpolare
necesită calcule foarte complicate, mai ales atunci cînd numărul punctelor de sprijin este mare.
Joseph-Louis LAGRANGE (1736- 1813) şi Isaac NEWTON ( 1643- 1727) au ales astfel forma
polinoamelor P 11 (x) încît calculele să fie mai simple.
Polinomul de interpolare al lui Lagrange. LAGRANGE porneşte de la polinomul de aproxi-
mare de forma
P 11 (x) = L 0 (x )y 0 + L 1 (x)y1 + ... + L 11 (x) y 11 ,
unde coeficienţii L t(x) sînt polinoame de gradul n în x. Polinomul de aproximare Pn(x)
trece în mod sigur prin nodurile (x 0 , y 0 ), {x1 , y 1). ... , (x 11 , y 11) dacă polinoamele L t(x) sînt astfel
determinare încît L t(x1) să ia pentru i = j valoarea 1 şi pentru i :F j valoarea O. Polinoamele
lui Lagrange satisfac această condiţie.

Polinoamele lui Lagrange

(x- x0) (x- x 1) ••• (x - Xt-tl (x- xl+I) ... (x- Xn)
Li(x) = ; i =o. 1, ... , n
(xi- x 0) (Xt - x 1) .. . (xt - Xi-tl (xi- Xi+tl .. . (xt - x 11)
Polinomul de interpolare al lui Lagrange
y = f(x) ~ P 11 (x) = L 0 (x)y0 + L 1 (x)y1 + ... + L 11 (x)y 11 •

Dacă se înlocuieşte x cu una din valorile x 0 , x 1 , •.• , Xt-l• x4 1 , ... , x 11 , atunci se anulează
cîte un factor al numărătorului ; pent ru x = Xt însă numărătorul este egal cu numitorul.
Înlocuind aceste polinoame în P 11 (x), se obţine polinomul de interpolare al lui Lagrange.

Exemplu. Se va determina (x - 1,21) (x- 1,44)

(x - x1 ) ( x - x 2)
parabola de aproximare pentru
funcţia y = Vx care trece prin (x 0 - x 1) (x0 - x2) 0,0924
punctele x 0 = 1, y 0 = 1, x1 = 1,21, (x - x 0}(x - x 2) (x- 1,0) (x- 1,44)
y 1 = 1, 1, x 2 = 1,44: j •2 = 1,2, (xl - Xo) (xl - x2) -0,0483
cu ajutorul metodei de inter- (x - x 0) (x - x 1 ) (x - 1,0) (x - 1,21)
polare a lui Lagrange. Se obţine
(x2 - x 0) (x2 - x 1) 0,1012
polinomul de interpolare
(x - 1,21) (x -
1,44) • _ (x - 1,0) (x- 1,44) . 1• 1 +
P 2 (x) = 10
0,0924 0,0483
(x- 1,0) (x- 1,21)
+ 0,1012
.12••
.
P 2 (x) = (x- 1,21) (x- 1,44) · 10,8225- (x- 1,0)(x-1,44) · 22,7743 +
+ (x - 1,0)(x - 1,21) · 11,8577.
784 Matematici superioare

Chiar sub această. form~ polinomul poate fi folosit în calcule numerice. Dac~ se desfac
parantezele, se obţine polinomul

. P 2 (x) = 0,4099 + 0,6842 x - 0,094 b 2 g~sit anterior.

Polinomul de interpolare al lui Newton. În cazul procedeului lui Lagrange, dup~ ce s-a g~sit
polinomul de aproximare cu punctele de sprijin (x0 , y 0 ), (x1 , y 1), ••• , (xn, Yn). dac~ se mai adaugă.
un punct de sprijin (xn+l• Yn+t), pentru a obţine poli.qomul de aproximare în .vecin~tatea tuturor
punctelor de sprijin, procedeul trebuie reluat în întregime de la început; polinoameleL0 (x), L 1 (x), •.•
..• ,'Ln(x) trebuie recalculate. Prin metoda de interpotare a lui Newton îns~ în acest caz se
mai adaug~ un termen suplimentar. Această metodă porneşte de la un polinom de apro-
ximare de forma

Coeficienţii b0 , b1 , ••• , bn se determin~ astfel încît polinomul să treac~ prin punctele (x0 , yo).
{x1, y 1), ... , (x+a, Yn); Înlocuind pe x succesiv cu valorile x 0, x1, •.. , Xn, se obţine sistemul

Yo = bo
Yt = bo + bl{xl - Xo)
Y2 = bo + b1{x2- Xo) + b2{x2 - Xo){x2-xt)

Yn = b0 + b1 (xn- x 0) + b2 (xn- x 0) (xn- x1) + ... + bn(Xn- x 0} (xn-x1) ... (xn- Xn-t).
Sistemul se rezolv~ în raport cu b0 , b1 , ••• , bn, pas cu pas. Folosind diferenţele finite (vezi
§ 29.2), se poate obţine, începînd cu b0 = y 0 , pentru fiecare coeficient bi, cîte o formulă..
Se obţin astfel

sau

şi apoi

b2 = [x2xtxoJ, ··· • b~c = [,ţ"kXk-1 ... xtxoJ·

Înlocuind aceşt.i coeficienţi, se obţine polinomul de interpolare al lui Newton.

Polinomul de Y = f(x) ~ Yo + [xtxo] (x - Xo) + [x2xtxoJ (x - xo) (x- xl) + ...

interpolare al lui
Newton ... + .[xnXn-1 ... x2xtxoJ( x-xo) (x- Xt) ... (x-Xn-t}

Dac~ se mai consider~ un punct de sprijin (xn+l• )'n+t)• atunci se mai adaug~ la polinomul
calculat înainte termenul [xn+l Xn Xn-l ... x2 ~1 x0] (x - x 0) (x - x1) ... (x - xn) şi se obţine un
polinom de gradul n + 1 care trece prin· punctele (x 0 , y 0 ), ••• , (xn, Yn) (xn+l• Yn+l)·
_ Calculul diferenţelor finite se face cel mai uşor folosind schemele date în § 29.2.
In formulele lui Newton se folosesc diferenţele f inite înapoi (subliniate în 29.2 cu o linie).
La deducerea formulelor lui Newton nu este necesar s~ se scrie punctele de sprijin în
ordinea x 0 , x1 , x 2 , ••• , Xn, Ordonînd aceste puncte arbitrar X( 0 , xit, ... , Xin şi .folosind procedeul
indicat, se obţine polinomul de interpolare al lui Newton sub forma general~

y = f(x) ~ Pn(x) = Yio + (x- Xi

0
) [x. 1 xi.J.+ (x - ·x i
0
) (x- xi) [xi,xi 1 Xi 0] + ...
... + {x - xfo) (x- xh) ... (x- xin) [xinxin- 1 ... xhx)
Calculul erorilor, metode de compensare ~i teoria aproximării 785

Dacă ordinea punctelor de sprijin este x 11 , x11_ 1 , ••• , x 0 , atunci se obţine

Y = f(x) ~ Pn(x) = Yn(X - x 11) [Xn-1Xn] + {x - X11) {x - Xn-V [xn-2Xta-1Xn) + ...

... + (x - x 11) {x - X11 - 1 ) ... (x - x 1 ) [x0 x 1 .... x 11].
Această formulă foloseşte diferenţele finite înainte {subliniate în schemă cu două linii). For-
mulele se mai pot transforma astfel încît să se folosească diferenţele finite centrate (aşezate
în mijlocul schemei). Indiferent de reprezentarea aleasă, se obţine acelaşi polinom de gradul n,
care trece prin punctele (x 0 , y 0 ), (x., y 1 ), ... , (xn, Yn).

Exemplu. Pentru a găsi parabola de aproximare a fun.cţiei y = Vx care trece prin punc-
tele x 0 = 1, y 0 = 1; x 1 = 1,21, y 1 = 1, 1; x 2 = 1,44, y 2 = 1,2 cu ajutorul metodei de inter-
polare a lui Newton, se calculează mai întîi diferenţele finite.

Xi+2- X( xc+1 -x, x, y, A (X(+1X() A [x1 x1xcJ

1 1
0,21
- 0,1 0,-476190
O,H 1,21 1, 1 -0,04H08 -0,0941
0,23 0,1 0,434782
.. 1,4-4 1,2
-

Folosind diferenţele finite înapoi, se obţine polinomul de interpolare

P 2 (x) = 1 + (x- 1) · O, -476190· - (x- 1) (x- 1,21). 0,09-41;

cu diferenţele finite înainte

P 2(x) = 1,2 + (x- 1,-4-4) · 0,-43-4782 - (x- 1,-44) (x- 1,21) · 0,09-41

şi cu diferenţele finite centrate

P 2(x) = 1,1 + (x - 1,21) · 0,-434782 - (x- 1,21) (x- 1,44) · 0,0941.

Ordonînd polinoamele obţinute după puterile lui x, se obţine polinomul, determinat înainte
P 2 (x) = 0,4099 + 0,6842x - 0,09-41 x 2.

Puncte de sprijin echidistante. Dacă x 0 , x1 , ... , x 11 sînt echidistante (cu distanţa h), dife-
renţele finite din expresia polinomului de interpolare
P 11 (x) = y0 + (x- x 0) [x1 x 0] + ... + (x - x 0) (x- Xt) ... (x - Xn-t) [x11 xn-1 .. , x 1 ,x0]
se înlocuiesc cu diferenţe simple punînd x = x 0 + th (vezi § 29.2). În schema cu diferenţe
cu noduri echidistante acestea se află pe diagonala principală.

Formula de interpolare a lui Newton cu diferenţe inapoi

t(t- 1) A t(t - 1) (t - 2) .. . (t - n + 1) A
P (xo + th) = Yo + t!l 1Y112 + 2!
u
2
Yt + .. · + n!
u
11
Yn12

Considerînd ca puncte de sprijin şi x_ 1 = x 0 - h, x_ 2 = x 0 - 2h, ... , x_11 = x0 - nh şi ducind

prin aceste puncte un polinom de interpolare al lui Newton, se obţine
P 11 (x) = y0 + (x - x 0) [x0 x- 1J + (x- x 0) (x- x_1) [x0 x-1x-2J + .. ,
,.. + (x - x 0) (x - X-1) ... (x - X-n+1) [x0 X-t ... X- 11].
786 Matematici superioare

Şi în acest polinom diferenţele finite se înlocuiesc prin diferenţe simple.

Formula de interpolare a lui Newton cu diferenţe înainte

p ( +th)- +tAl +t(t+1) A:& + + t(t+ 1)(t+2) ... (t+n- 1) A"
,. Xo - Yo a Y-112 - - - a Y-1 ••• Y-nt•
21 ni · •

În sfîrşit, punctele de sprijin se pot ordona şi sub forma alternantă x 0 , x 1, x_1, x 2, x_2,
x3 , ••• Polinomul corespunzător va fi
P 11 (x) = y 0 + (x- x 0) [x1x 0] + (x- xo) (x- x 1) [x1x 0x_tf +
+ (x - x 0) (x - x 1) (x - x_1) [x2x1x 0x_1] + ...
Polinomul se termină cu unul din termenii
(x -'- x 0) (x - x 1) {x - x_1) ... (x - Xt~t) [xtXk-1 ... .t0 ..• Xk-tJ,

(x - x 0) (x - X1) (x - X-t) ••• (x - Xt) [XkXk-l ··· Xo ··· X-k+lX-k],

după cum numărul punctelor de sprijin este par (n = 2k) sau impar (n = 2k + 1). Înlocuind
diferenţele finite cu diferenţe simple, se obţin formulele de interpolare ale lui Gauss.

Formulele de interpolare ale lui Gauss

Pn(Xo + th) = Yo+t.â 1Ytl2 +

t (t - 1)
· .â2Yo +
t (t - 1) (t + 1) Aa
· a Ytt:& +
21 31

+ t(t - 1) (t + 1) (t - 2) .â•yo + ...

<41

există o a doua formulă a lui Gauss pentru care punctele de spnJm se ordonează
Mai
în şirul
x 0 , x_ 1 , x 1 , x_2 , ... Au mai găsit formule de interpolare STIRLING, LAPLACE, BESSEL
şi EvERETT, alegînd diferite puncte de sprijin şi diferite combinaţii ale formulelor lui Newton
şi ale lui Gauss.

Interpolare în tabele

Dacă punctele de sprijin x 0 , x 1 , ... , Xn sînt ordonate în ordine crescătoare x 0 < x1 < ... < Xn
şise înlocuieşte funcţia y=f(x )în intervalul (x 0 , x11) prin polinomul de interpolare P 11{x) care trecf!
prin punctele (x 0 , y 0 ), (x1 , y 1), ... , (x,., ''n), atunci eroarea de aproximare este dată de restul Rn+l·

y<n+l> (~)
R,.+ 1 (x) = f(x) - P 11 {x) = (x - x0 ) (x - x 1 ) ••• (x - x,.) ....:...___ __:_:..:__
(n + 1)!

Mărimea~ este în general necunoscută din intervalul (x 0 , xn)· Dacă se determină de exem-
plu valoarea funcţiei y = f(x) pentru un argument x cuprins între x 0 şi x 0 + h, trecute
în tabel, prin interpolare liniară, atunci eroarea de interpolare va fi R 2 {x) = (x - x 0) (x -
_ x 0 - h) y"(~)/2. Produsul (x- x 0) (x- x 0 + h) va avea cea mai mare valoare absolută
. ~

pentru x = + h/2.
Eroarea de interpolare se va evalua deci prin 1R 2 (x) ~ 1- ~ ly"(x) 1.
x0
8
unde y"(x) se va înlocui cu valoarea maximă în (x 0 , x 1). În interpolarea în tabele cu k
zecimale, eroarea de interpolare nu trebuie să depăşească jumătate din ultima zecimală.
Astfel:
fnţr-un tabe! cu k zecim:l.le şi cu distanţa dintre punctele de sprijin h, interpolat·ea liniară este
h2
permisă atunci cînd - IY"(x) 1 < 0,5 · 10-t.
8
Analiză numerică 787

Exemplu. Într-un tabel al valorilor lui lg sin x (0° ~ x -~ 45°) cu cinci zecimale exacte
distanţa h este h = 0,~ 1°. Deoarece y"(x) = -M- , unde M = lg e, x trebuie să. satis-
sin2 x
h2 M
facă. inegalitatea- < - - < 0,5 · 10-5 • unde h este măsurat în radiani. De aici rezultă.
8 sin2 x
condiţia sin x > 0,01819. Ea este îndeplinită. pentru x > 1,04°. Deci în acest tabel se
poate folosi interpolarea liniară. pentru x > 1°.
Atunci cînd într;-un tabel nu este permis! interpolarea liniară., trebuie folosite formule
de interpolare de ordin superior. Cu aceste formule se poate realiza o eroare de interpolare
mică., alegînd punctele de sprijin astfel încît interpolarea să. aibli. loc la mijlocul domeniului
definit de acestea. Acest lucru se obţine cu formule de interpolare ce folosesc diferenţe cen-
trate ca, de exemplu, formulele de interpolare ale lui Gauss. Numai atunci cînd se interpo-
leazli. la începutul sau la sfîrşitul tabelului se vor folosi formulele lui Newton de interpolare
cu diferenţe inainte sau înapoi.

29. Analiză numerică

29.1. Introducere ............... . 787 29.5. Metode numerice pentru rezol-

29.2. lnterpolare şi calculul cu dife-
renţe...................... . 790
29.3. Metode numerice de integrare
şi
de derivare ............. . 793
Şoluţii numerice pentru ecu.aţii
diferenţiale ordinare ....... . 795
Determinarea rădăcinilor ... . 796
29.4. Cli.utarea valorilor extreme .. 799
Procese unidimensionale .... . . 799
Procese de căutare multidimen-
sionale si sisteme de ecuatii
neliniar~ ..... ... .. ..... . '.. 802
varea ecuaţiilor liniare şi ine-
galitli.ţilor . .... ............ . 804
Ecuaţii liniare ............. . 804
Procese iterative de rezolvare
a sistemelor de ecuatii liniare 806
Inegalităţi lin iare .. .' ........ . 808
29.6. Procedee nomografice ....... . 810
N omograme pentru dmtă varia-
bile ....................... . 810
N omograme pentru trei variabile 811
N omograme pentru mai mult
de trei variabile ........... •. . 812
29.7. Metode Monte Carlo ....... . 813

Matematica în sens strict foloseşte în propoziţiile sale cantitative mulţimile numerelor

reale sau complexe iar relaţiile între numere sau obiecte ca vectori sau matrice sînt bazate tot pe
aceste sisteme de numere. În matematica numerică toate concluziile trebuie obţinute numai
cu ajutorul numerelor raţionale şi de regulli. numai cu un numă.r finit de astfel de numere,
de exemplu atunci cînd se foloseşte un calculator. În analiza numeric! formularea unui
procedeu de rezolvare a unei probleme matematice necesită stabilirea unui model şi apar
astfel erori de rotunjire şi erori ale procedeului.

29.1. Introducere

Erorile de rotunjire apar în aplicaţia mulţimii numerelor reale în domeniul permis al nume-
relor raţionale, printr-un procedeu numeric dat. Cînd se procedeazli. astfel, sînt falsificate
nu numai datele iniţiale ale problemei dar şi rezultatele intermediare după. fiecare pas.
Erorile procedeului apar din cauza eli. fiecare operaţie transcendentli. trebuie înlocuit! printr-un
număr finit de operaţii realizabile ca adunare, scădere, înmulţire şi împărţire. Modelul proce-
 788 Matematici superioare

deului este numeric stabil dacă rezultatul lui cantitativ diferă de rezultatul procedeului
exact numai printr-o cantitate mică, specificată.
Estimarea preciziei unui procedeu numeric. Estimarea preciziei unui procedeu numeric este o
problemă practică foarte importantă, a cărei rezolvare nu este uşoară. Rezolvarea ei depinde
foarte mult de tipul problemei în chestiune. În aplicaţii se deosebesc două clase de probleme:
aproximarea unui obiect matematic care poate fi descris cu ajutorul unei formule şi aproxi-
marea unui obiect matematic despre care se ştie că există dar poate fi determinat numai
aproximativ cu ajutorul măsurărilor.
Problema preciziei pentru obiecte matematice date prin formule. Numerele, vectorii, func-
ţiile, funcţionalele şioperatorii sînt obiecte matematice date prin formule. Numerele, vectorii
sau funcţiile sînt privite ca puncte ale unui spaţiu şi aproximate prin şiruri sau, ceea ce revine
CX)

la acelaşi lucru, prin serii x = E ciei cu coordonatele ei şi componentele ci .

i= O
În analiza numerică orice dezvoltare de acest tip trebuie întreruptă după un număr
finit de paşi de aproximare, adică în loc de x se consideră satisfăcătoare aproximaţia x• =
n
=E ciei· Aceasta se însoţeşte de două criterii calitative Q1 şi Q2 : Q1 = n este măsura întin-
i =l
derii dezvoltării şi Q2 măsura apropierii aproximaţiei de valoarea reală, de exemplu 1 x - x• 1
. pentru numere sau sup 1 x(t) - x•(t) 1 pentru funcţii. Q1 şi Q2 trebuie păstraţi cît mai mici dar
\ Q 1 mic contrazice Q2 mic şi invers. Dacă coeficienţii ci sînt calculaţi printr-o regulă definită,
de exemplu prin dezvoltarea în serie Taylor, atunci pentru Q1 = n criteriul Q2 va fi fixat prin
,elementul x ce trebuie aproximat. Q2 însă nu se cunoaşte şi în practică se consideră satisfă­
cătoare o estima ţie mai mult sau mai puţin precisă a acestuia, de exemplu estima ţii ale restului
în dezvoltarea în serie. Mai favorabilă este situaţia în care ci nu se obţine printr-o regulă
definită, dar se determină pentru Q1 = n dat, astfel încît Q2 să pevină minimă. O regulă pentru
această determinare reprezintă un proces optimal de dezvolta·re. In acest caz se obţine , de obicei,
regula prin care Q2 min (n) este o funcţie monoton descrescătoare.
Dacă se consideră de ext mplu dezvoltări în serii ortogonale ale căror coordonate ei cu o ope-
raţie moment M , aleasă corespunzător , satisfac condiţia de ortogonalitate M( ~ie j) = O, i -=F j ,
dacă se alege ca măsură a aproximării Q2 = ·M[(x - x•) (x- x*)J, atunci se cere găsirea unor
valori ci care garantează minimul lui Q2 pentru n dat. Se obţine pentru acestea ci =
n
= M(xei)/M(eiei) . şi valoarea minimă este dată de Q2 min = M(x x ) - E M(xei)2 /M(eiei ).
i= l
Evident Q2 min este o funcţie monoton descrescătoare de n. Pentru serii numerice se ia
operaţiamoment M(xy) = (x · y), pentru serii vectoriale produsul scalar M(xy) = (x,y ),
pentru variabile aleatoare, valoarea medie şi pentru funcţii produsul scalar M(x y ) =
= ~: x(t) y(t) p(t) dt în spaţiul funcţiilor. În cazul funcţionalelor sau al operaţiilor date
prin formule, estimarea preciziei este îngreunată de faptul că o aproximare a unei operaţii
date trebuie să producă aproape acelaşi efect ca operaţia respectivă pentru o mulţim e
suficient de cuprinzătoare de elemente iniţiale y.
Dacă pentru operaţia dată (funcţională sau operator) are loc relaţia x = F y , atunci se obţine
pentru ope raţia de aproximare F* relaţia corespunzătoare x• = F*y. Procedeul obişnuit este
n
aproximarea lui F printr-o combinaţie liniară F• = E cifi, unde fi sînt ope raţii liniarc d e
i= O
bază. Se poate proceda aici întocmai ca în cazul folosit pentru dezvoltarea elem entelor x; difi-
cultatea constă numai în faptul că trebuie e~iminată în mod convenabil dependenţa de y .
Acest lucru se poate realiza făcînd din nou media în raport cu y sau prin metoda moment elor
unde se minimizeaz ă sup M((x - x•) 2). Totuşi , se ajunge la aceleaşi dificultăţi ca în aproxi-
yeY
marea Cebişev, adică aproximarea funcţiilor prin serii uniform convergente.
Problema preciziei pentru obiecte matematice date, care se aproximează prin măsurări.
Măsurările furnizea7.ă întotdeauna informaţ ii incomplete asupra obiectelor ce trebuie
determinate. Scopul urmărit este deducerea din măsurări a celei mai bune aproximări
posibile a obiectului matematic. De multe ori acesta este cazul problemelor referitoare
Analiză numerică 789

la căutarea valorilor extreme sau al problemei aproximării unei operaţii F prin măsurările
Xi obţinute pentru o anumită mulţime de elemente jniţiale y,. În aceste probleme trebuie
distinse două faze: faza de învăţare şi faza de execuţie. In faza de învăţare se fac măsurările
pentru care se introduce o măsură a efortului de măsurare. Din rezultatele acestor măsurări
se va decide în cel mai bun mod posibil o aproximaţie a obiectului matematic, de
regulă, printr-o estimare a parametrilor. Prin operaţia medie (de formare a valorii
medii) se convertesc valorile măsurărilor în estimaţii c;
ale parametrilor c,.
Pe lîngă mă­
sura ·efortului Q1 şi măsura aproximaţiei Q2 în legătură cu operaţia M mai intervine o măsură
Q3 care estimează caracteru~ aleator al parametrilor c;
obţinuţi prin alegerea testelor care au
condu& la valorile măsurate. In această ordine de idei se vorbeşte despre planificarea experimen-
telor atunci cînd se urmăreşte efectuarea testelor în aşa fel încît erorile aleatoare introduse
prin estimarea lui c; să fie cît de mici posibile. Fa7.a de execuţie are caracterul unei extra-
polări. Aici modelul obiectului matematic cu valorile estimate c;
este aplicat in condiţii arbi-
trare admisibile. Dacă apar abateri mari faţă de Q1 min obţinut in faza de învăţare, atunci se
poate incerca îmbunătăţirea modelului astfel găsit pas cu pas prin faze de învăţare intermediare.
Acest procedeu prezintă o importanţă deosebită pentru metodele statistice ale analize nume-
rice, de exemplu pentru analiza de regresie. În cazuri particulare procedeele secvenţiale pot fi
optimizate. Totuşi în acest caz problema preciziei apare de regulă inversată. Se începe cu
valoarea Q2 min privită ca prag de rezistenţă şi se organizează un proces secvenţial cu mai multe
faze de învăţare în aşa fel încît numărul total N de teste să fie cît de mic posibil. Astfel în
procedeul experimental numărul N intră ca un alt criteriu Q, care se adaugă la cele dinainte.
Criteriile Q1, Q2 , Q3 şi Q4 sînt dependente, ceea ce este semnificativ, în general, pentru procesul
de rezolvare a problemei; de exemplu o creştere a lui Q1 reduce Q2 dar implică o creştere a
ui QJ şi a lui Q4 •

Reprezentarea numerelor. Într-un sistem poziţional cu baza q > O un număr z este repre-
zentat sub forma

unde fiecare dintre numerele a,

poate lua valorile întregi nenegative O, 1, ... , q - si în care
partea întreagă cu exponenţi l ~ O ai lui q este deosebită de partea fracţionară ~u l < O.
Pe calculatoare pot fi reprezentate numai numere cu lungimea cuvîntului L cu exponenţi
negativi pînă la ordinul maxim L. Pentru reprezentarea cu virgulă mobilă se foloseşte forma
normală

De exemplu , pentru q = 10 numărul -36, 12 se reprezintă prin

-102 (3. 10- 1 + 6. I0- 2 + 1. to-3 + 2. I0- 4) = - 10- 2 .0,3612.

În această reprezentare, exponentul e variază de regulă între -L şi +L şi este de ase-
menea reprezentat în sistemul poziţiona} cu baza q. Cu maşinile de calcul exponenţii negativi
se pot evita, folosindu -se în loc de numerele externe sub formă normată, numerele interne
,.z' = ± qe+L(b_1q- 1 + ... + b_Lq- L) al căror exponent este prea mare pentru un anumit L.
Pentru un e dat se poate folosi o reţea echidistant! cu 2 · (qL - 1) numere; pasul reţelei
este dat de qe-L. Totalitatea numerelor realizabile este dată de -L ~ e ~ +L. Opera-
ţiile aritmetice de bază pot duce la o îndepărtare de mulţimea numerelor admise. Odată ce
s-a stabilit baza q, este suficient să se stabilească şirul z = ± akak- l ... a0 a_1a_ 2 ... a_L sau
şirul de numere compus din exponentul e şi părţile fracţionare normate.
Pe lîngă sistemul zecimal cu q = lO se folosesc şi alte sistem~ poziţionale. Sistemul binar
cu q = 2 prezintă avantajul că necesită pentru reprezentarea pe calculator a numai două
stări fizice, notate cu O şi 1. Este posibilă transformarea unui număr din reprezentarea în
baza q, z[q] = a~" + at_1q"- 1 + ... + a0q0 în reprezentarea în baza p, z[p] + = b1p 1 +
+ b1_ 1 p 1- 1 + ... + b0 p0 împărţind pe z[q] la p [q]. Se poate vedea din expresia lui z[p] că se
obţine astfel un număr întreg g1 şi o parte fracţionară r1 /p[q], ceea ce îi corespunde lui
b0 p-1 în reprezentarea z[p] astfel încît r1 = b0 • Similar din g1 fp[q] se obţin coeficienţii b1
şi apoi b2 , b3 , ... , bz.
 790 Matematici superioar.e

Exemplu. Numărul zecimal 132 [10] se transformă prin împărţire cu 2[10]: 132/2 = 66 +
+ 0/2 cu b0 = O; 66/2 = 33 + 0/2 cu b1 = O; 33/2 = 16 + 1/2 cu b2 = 1; 16/2 = 8 + 0/2 cu
b3 = O; 8/2 = -4 + 0/2 cu b, = O; 4/2 = 2 + 0/2 cu _b5 = O; 2/2 = 1 + 0/2 cu b8 = O şi 1/2 =
= O + 1/2 cu b7 = 1, astfel încît pentru 132 se obţine numărul scris în baza 2, 10000 100. Pentru
a obţine din nou numărul scris în baza 10 se împarte cu 10[2] = 1010. Se obţine

10000100/1010 = 1101 + 10/1010 cu b0 = 10[2] = 2[ 10];

-1010
1101 1101/1010 = 1+ 11/1010 cu bl = 11[2] = 3(10];
-1010 - 1010
1100 11 1/1010 = o+ 1/1010 cu bJ = 1[2] = 1[10],
-1010
10 adică b2 • 101 + b1 • 10 + b0 • 10° = 132.
-z 12
Calcul cu intervale. Pentru a determina -d
-c c d a b
eroarea rezultatelor operaţiilor aritmetice de
bază, atunci cînd datele iniţiale sînt rotunjite, z -z a b z1 +z2
MOORE a introdus calculul cu intervale. Fiecare -----+-_'"""d~.._____.._b~-~- -_::..:......::.~b~
număr z se înlocuieşte prin cel mai mic interval 0 -c a+c
+d

închis [a, b] unde a şi b sînt numere raţionale . în

care acesta trebuie să se găsească. Ca o generali- 29.1.1. Intervale pentru z1 + z2 , pentru -z1
zare a operaţiilor cu numere, car~ pot fi in- şi pentru Z1 - Z2
totdeauna vizualizate pe axa numerelor, s~
obţin operaţiile aritmetice cu itJtervale. Dacă z1 = [a, b] şi z2 = [c, d], atunci z1 + z2 = [a+c,
b + d] deoarece -[c, d] = [-d, -c], z1 - z2 = [a- d, b - c] (fig. 29. 1). Pentru operaţiile
de ordinul al doilea se obţine z1 • z2 = [a, b] · [c, d] = [min (ac, ad, bc, bAd), max (ac , ad, bc, bd)]
şi z1 /z2 = [a, b]f[c, d] = [min (afc,afd, bfc, bfd), max (afc, afd, bfc, b/d)]. In acest mod se pot
defini funcţii de interval, în particular, funcţii raţionale de interval care trebuie să înlocu-
iască alte funcţii în modelele numerice.

Exemplu. Funcţia putere f(x) = xt cu exponent număr natural k este definită ca de k

ori produsul lui x cu el însuşi; astfel pentru x = [x1 , x.J se obţine xt = [x1 x.Jk = [min (xl,
xr 1 x2, xt-2xf, .... x~). max (x}. xr1x2, .... xt)].

29.2. Interpolare şi calculul cu diferenţe

Ideea de bază în interpolări este înlocuirea funcţieif(x) pentru care se dau valorile Y t =
= f(x t) într-un număr finit de puncte x 1 , x 2 , ... , Xn sau derivatele pînă la ordinul m(~ j în aceste
puncte, y~H= J<i>(x." ), printr-o aproximare care constă dintr-o combinaţie liniară Aj<pj(x) = Bj
= f• (x) ~ f(x) de funcţii standard <pj(x). Forma funcţiilor<pj(x) pentru o clasă dată de funcţii
şi coeficienţii combinaţiei liniare A 1 trebuie să fie unic determinaţi din valorile date în aşa
fel încît funcţia f*(x} să ia valorile Yi sau y~i>, i = 1, ... , n, în punctele date {xt}· Pentru
puncte diferite de punctele mulţimii { xt} calitatea formulei de interpolare este dată printr·o
estimaţie a restului R = f(x)- f*(x). Dacă x se găseşte în interiorul celui mai mic interval care
conţine mulţimea {xt}, i = 1, ... , n, atunci este vorba despre o interpolare în sens propriu,
dacă x se găseşte în afara acestui interval, se vorbeşte despre extrapolare. Multe procedee
numerice pot fi duse la capăt mult mai direct prin combinaţii liniare de funcţii standard, de
exemplu determinarea rădăcinilor, integrarea, derivarea sau integrarea ecuaţiilor diferen-
ţiale . Ca funcţii standard se folosesc în mod frecvent polinoame. Interpolările Taylor şi
Lagrange sînt două cazuri limită de mare importanţă practică.

Interpolare Taylor. Se dau valoarea funcţiei f(x 1 ) şi valorile derivatelor f W (x1) cu

m1 ~ j într-un singur punct x 1• Polin oamele standard sînt <pj(x) = l(x- x 1)1fj! pentru
j = O, 1, ... , m1 şi coeficienţii combinaţiei liniare sînt A 1 = J<i>(x1 ). Restul este R =
=f (m. + t)(~) · (x-x 1)"'•+ 1/(m 1 + 1) !, unde~ este un punct cuprins între x 1 şi x (vezi cap. 21).
Analizd numericd 791

Exemplu. Interpolarea Taylor a funţţiei sin x în punctul x = O se compune dintr-un

x3 !\
număr finit de termeni ai dezvoltării în serie Taylor sin x = x- - + ::_ + ., . .
31 .51
lnterpolarea Lagrange. Se dau numai valorile funcţiei în punctele x 1, x 2 , ... , x,., Yi = f(xi)·
Polinoamele standard sînt <p1(x) = <P,.(x)
(x- x1) • <P~(x 1 )
cu <P,.(x) = IT (~ -
i=l
xi) şi coeficienţii corn·
J<"'(~)
binaţiei A1 = -"1 = f(x1)· Restul este R = - -- <P,.(x), unde ţ este un punct în cel mai
nl
mic interval care conţine mulţimea { xt}, i = 1, ... , n.
Polinoamele de interpolare ale lui Newton. Interpolarea Newton poate fi dedusă din inter-
polarea Lagrange dacă datele se dau în acelaşi mod (vezi cap. 28). Totuşi pe cînd introducerea
unui punct de interpolare suplimentar x,.+l, necesită în cazul interpolării Lagrange noi calcule,
cu formula lui Newton se pot extinde direct valorile obţinute. Polinoamele standard sînt
cp 1(x) = (x - x 1) (x - x 2) ... (x - x1) şi coeficienţii A 1 sînt diferenţele finite care se cal-
culează din tabelele de diferenţă.

Diferenţe finite. Dacă sînt cunoscute valorile funcţiei y = f(x) in n + l puncte de sprijin
x 0 , x1 , ••. , x,., y 0 = f(x 0 ), ... , y,. = .f(x,.), atunci se pot forma următoarele diferenţe finite de
ordinul O pînă la n:
O. [xoJ = Yo· [xt] = Y1• ... , [x,.] = Yn;

1. [xix1] = Yi - Y1, de exemplu [x1xoJ = Yt - Yo [x,.xn-1] = Yn - Yn-l

Xi - X1 X1 - Xo Xn- Xn-l
[xi.xj]- [XjXt] [ ] [x 2x1] - [x1 x 0 ]
2. de exemplu x 2x 1 x 0 = ;
x2- Xo
[XtX1Xk 1 ... Xk,_) - [X1Xk 1 ... Xk,J
(r + 1).

n.

Toate aceste diferenţe finite sînt simetrice în argumentele lor; de exemplu:

Yi - Y1 Yi - )'i [XkXj] - [x1Xi]
(XiXj] = = - - - - = [x1Xi], [XiX1Xk] = = LXk.X1Xt]
Xi - X1 X1 - Xi Xk- Xi
şi în mod analog
[XiX1Xt] = [XtXtX1] = [X1XiXk] = [X1XJ;Xi] = [XkXtXj]·
Deci, într-o diferenţă finită se poate schimba ordinea argumentelor.
Pentru calculul diferenţelor finite se foloseşte următoarea schemă:
Schema de calcul al diferenţelor finite

Xo Yo
[xtxoJ
[x1x1] - [x1x 0] [x2xtxo]
[x2xt]
[x3xaJ - [x1x 1] [xax2xt]
[x!$x2]

x,. - Xn- z
x,.- Xn-1
Xn Yn
792 Matematici superioare

Valorile subliniate cu o linie sînt diferenţele finite înapoi, cele cu două linii d·iferenţele
finite înainte iar cele din mijlocul schemei, diferenţele finite centrate.

Exemplu. y = x3; x 0 = 1, x 1 = 3, .x1 = 4. Schema diferenţelor:

.X(+2- x, Xt+l- X( x, Yi 6. [x41 xJ 6. [xaxtxo]

1
2 26 ll
3 3 27 24 8
37 37
4 64

Proprietăţi ale diferenţelor finite. Dacă f(x) = f 1 (x) + f 1 (x}, atunci

unde [ Jt înseamnă diferenţa corespunzătoare funcţiei fi. Dacă f(.x) = cf1(x), unde c este o
constantă, atunci

[XnXn-1 ••• xoJ = c[XnXn- 1 ••• xoJ1·

Pentru o diferenţă finită se poate obţine o expresie independentă de diferenţele de ordin
inferior:
" f(xt)
~ (Xi - x 0) ··· (Xi - Xi-1) (Xt- X41) •·• (Xi - Xn)

Dacă funcţia f(x) este de n ori continuu derivabilă in intervalul în care se găsesc punctele
.x0 ,
x 1 , •• • , Xn, atunci

[""n"'n-1 ... ] = _!_ f<n>(~::.)'

... ... ... "'O c:.
n!

unde ~ este un punct din intervalul respectiv. De aici rezultă că toate diferenţele finite
de ordinul n ale unui polinom de gradul n sînt egale.

Schema diferen,ţelor cu puncte de sprijin echidistante. Schema pentru calculul diferenţelor

finite devine mult mai simplă dacă punctele x 0 , x 1 , ... , Xn sint ordonate după mărime şi sînt
echidistante. Dacă distanţa dintre ele este h, atunci x 1 = x 0 + h, x 2 = x 0 + 2h, ... , Xn =
= x 0 + nh. Diferenţa argumentelor din partea stîngă a schemei va fi Xi+t - Xi = kh. Atunci:
diferenţa de ordinul întîi Yt+1 - Yt = Â 1Yi+t/ 2 ,

diferenţa de ordinul doi 1

6. y,+l- Â 1yi = 6. 2yi+l/ 2,

diferenţa de ordinul

Rezultă astfel o relaţie simplă între diferenţe

simple şi diferenţele finite. Au loc formulele
De aici rezultă nu numai că toate diferen-
ţele fin tie de ordinul'~ ale unui polinom de grad
n sînt egale ci şi diferenţele obişnuite de ordinul 11 sînt egale.
Dacă se introduce o variabilă auxiliară t prin ecuaţia x = x 0 + th şi se consideră şi puncte
de forma x_1 = x 0 - h, x_2 = x 0 - 2h, ... , atunci se obţine ' următoarea schemă pentru dife-
renţe finite.
Analiză numerică 793

Schema diferenţelor

t X= x 0 + th y ~1 ~~ ~ ~4 ~5 ~8

2 x_z Y-z ~ 2Y-z

~ Y-3tt
1
~~Y-3/t
~ Y-1
2
1 x_1 Y-1 ~'Y-1
~ Y-1tz
1
~3Y-112 ~5Y-1tz
o .fo Yo ~1Yo ~4Yo ~8Yo
~ Y1ts
1
~3Y112 ~ 5Y112
1 x1 Y1 ~~Yt ~4Y1
~ 1Y3/2 ~~Y3ts
2 Xz Yz ~2 Yz

Interpolarea lui Aitken. Procesul recursiv de interpolare datorat lui Aitken poate fi aplicat
cu succes atunci cînd se dă. punctul x în care funcţia trebuie interpolată.. Prin interpolare
liniară. (fig. 29.2.1) se determină. mai întîi ht. i+l astfel incit

h,, f+1(x41 - xf) = Yt(X4t - x) + Yi+t(X - x.),

adică.

Adăugînd încă. un punct XHz, se ajunge la un polinom de inter-

polare h,, f+t. 4z de gradul doi şi deci se obţine o precizie mai bună.:
h (, (+1, 4Z - 1 1 ht,
(+1 X( - X 1
X4z - Xt h4t, 42 X4z - X
Se procedează. în acelaşi mod pînă. cînd valorile aproxima-
ţiilor succesive diferă. numai printr-o mărime care se găseşte între i+7
limitele de precizie acceptate.
29.2.1. Interpolarea lui Aitken; ht, 41(x41 - Xt) = y,(x41 - x) + Y41(x - x,)

29.3. Metode numerice d~integrare şi de derivare

Integrarea numerică. Prin-
Formula de cvadratură. 1 (b f(x) dx ~ "[:; Ae1j<J> (Xf.f)
tr-o formulă. de cvadratură. se
inţelege un model cu valori
ale funcţiei date f(x) sau ale
). ..,
x,
derivatelor ei în nodurile 1, pentru care trebuie determinaţi coeficienţii combinaţiei AiJ
x,
sau nodurile 1 cu condiţia ca modelul să. fie . cît mai bun. Într-o formulă. de cvadratură.
de tip amplitudine, se dau nodurile şi se cere determinarea coeficienţilor At1 ; într-o
formulă. de tip argument, A iJ sînt daţi şi se cere determinarea unor noduri corespunză-toare.
Nodurile nu trebuie neapărat să aparţină intervalului de integrare.

- Exemplu. O formuUl de cvadratură. de ordinul trei care furnizează. valori exacte ale poli-
noamelor pînă la gradul trei este

(b
). f(x) dx ~ -
b-a {
- f(a) + f(b) -
b- a
- - U'(b) - f'(a)] } •
2 6
794 Matematici superioare

Formule de cvadraturd prin interpolare se obţin înlocuind funcţia de integrat în intervalul

de integrare [a, b] printr-un polinom de interpolare Lagrange de gradul n cu punctele de sprijin
x, = a+ ih, i = O, 1, 2, ... , n . Punînd condiţia ca formula de cvadratură să fie exactă pentru
orice polinom de gradul n, se obţine modelul

~
b n b-a (-1) 11 -~ ~n [n+l]
f(x}dx~ }'Aif(a+ih) cu A t = - - ·· _t_ _ dt,
a f={ n i l(n - i) 1 o t - i

unde t[n+t] = t(t- 1) (t- 2) ... (t-n). Dacă n = 2m - 1- d cu d = O pentru valori impare
ale lui n şi d = 1 pentru valori pare ale lui n, atunci eroarea modelului se evaluează la

Rn = -MiJ(b- a) 2 m+lJ< 2 m>(~), unde a< ~ < b,

şi

M1 ~ 8,333 · 10-2, M 2 ~ 3,472 · 104 , Ma ~ 1,543 · 104 ,

M, ~ 5, 167. 10-7, M3 ~ 2,910. 10-7, M6 ~ 6,379. 10-10,

M7 ~ 3,912. 10-1o, M8 ~ 5,133. 10-1a,

Frecvent se utilizează regula trapezului şi regula lui Simpson.

Regula trapezului

~
b b - a [j(O) j(nh) ]
j(x) dx = - - - - + f(h) + j{2h) + ... + f((n - 1) h) +- - -
a n 2 2

_ (b - a)~ j"(~)
12n2
sau pentru n = 1 în cazul interpolării liniare între extremităţile intervalului

~ j"(~).
3
(b f(x) dx b-a U(a) + f(b)] - (b -a)
1 2 u
Regula lui Simpson pentru n par

(b j(x) dx = b- a {j~O) + j(nh) + 2U(2h) + f(4h) + ... + j((n - 2) h)] +

)a 3n
(b- a) 5
+4U(h) + J(3h) + ... + f((n. - 1)h)]} - j< 4 >(~).
180n4
sau pentru n = 2 şi interpolarea printr-un polinom de gradul doi între extremităţile a şi
b ale intervalului

~:j(x) dx ~ (hf3)[j(a) + 4j(a + h) + f(b}] - h5. j4 (~)f90,

unde h = (b-a)f2.

Derivarea numerică. Ca şi pentru integrarea numerică, funcţia j(x) se interpolează în~r-o

vecinătate a punctului x 0 în care se caută j'(x0) printr-un polinom P 11 (x) de gradul n ŞI se
foloseşte modelul f'(x 0) ~ P~ (x 0). Pentru interpolarea liniară între punctele x 0 - h şi x 0 + h,
de exemplu, se obţine
j'(x0) ~ [j(x 0 + h) - f(x 0 - h)]/(2h).
Analiză numerică 795

Prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f(x) în vecinătatea punctului x 0

f(x 0 + h) = f(x 0) + f'(x 0) h + f"(x 0) (h2/2 1) + ... + pn>(xo) {hnfn !) + ... = e<hd Jdx>j(x 0)
se obţine următorul model universal aplicabil al operatorului diferenţia/:

~ ~ ~ ln ( 1+hL\) = ]_ [hL\ - (hL\)2 + (hL\)3 - (hL\)4 + ···].

dx h h 2 3 4

unde L\ este operatorul diferenţă L\f(x) = [f(x + h) - f(x) ]/ h. Trunchiind din seria după puterea n
a operatorului L\h , re zultă un model care pentru polinoame pînă la un anumit grad n inclusiv
dau valori exacte pentru derivată şi care se dovedeşte astfel identic cu modelul obţinut prin
substituţia f'(x 0) ~ P~(x0).

Exemplu. Pentru P(x) = a 0 + a1 x + a2 x 2 , (hL\)P(x) = P(x + h) - P(x) = a1 h + a2 (2xh +

+ h2) şi (hL\) 2 = a1 h + a 2 [2(x + h) h + h2] - a1h- a2 (2xh + h2) = 2a.2 h2. Astfel operato-
rul de derivare devine

Soluţii numerice pentru ecuaţii diferenţiale ordinare

Multe probleme practice necesită integrarea unei ecuaţii diferenţiale y' = f(x, y), f(x, y)
fiind continuă cu condiţiile iniţiale y(x0) = y 0 în direcţia crescătoare a valorilor lui x (sau a unui
sistem de astfel de ecuaţii). Notînd cu Xi = x 0 + ih, se determină aproximativ valorile Yi =
= y( xi)· În multe metode numerice se folosesc soluţiile ecuaţiei integrale y(~·) = y 0 +
+ (x j(t, y(t)) dt echivalente cu ecuaţia diferenţială.
Jxo
Metoda lui Adams. Pentru şirul de soluţii {yi} din ecuaţia integrală rezultă creşterile
Xt+l
Yi+l - Yi =
Newton de gradul n
~ XI
j(t, y (t)) dt; aici
şi integrarea
funcţia

cerută
j(t, y(t)) este
se face exact.
înlocuită cu un polinom de interpolare

Formula de interpolare a lui Adams foloseşte FMmula de extrapolare a lui Adams foloseşte
punctele de sprijin Xi, Xi-1> ... , Xi-n punctele de sprijin x41,xc, ... , Xi-A+l

" B,L\'ft-r, unde B 0

Yi+l - Yt = h ~ = 1, Yi+t- Yi
"
= h~ B;L\'J.,.+t-r•
r=O r=l

B, = ~ (l u(u + 1) (u + 2) ... (u + r- 1) d u
unde B~ = B, - Br-l
rl ) 0

de exemplu B 1 = 0,5; B 2 = 0,41; B 3 =

= 0,375; B 4 = 0,3486; B 5 = 0,32986

Acest proces se începe mai întîi cu polinoame de interpolare de ordin inferior, sau

valorile iniţiale y 0 , y 1 , ... , Yn trebuie să fie valorile iniţiale y 0 , y 1 , ••• , Ya-1- trebuie să fie
cunoscute cu o precizie satisfăcătoare. cunoscute. Valoarea căutată este dată de o
ecuaţie transcendentă care se rezolvă prin
iterare.
796 Matematici superioare

Metoda Runge-Kutta. Pentru integrarea ecuaţiei diferenţiale y' = f(x, y) teoria interpo-
lăriisau calculul cu diferenţe necesită păstrarea în memorie a unei mulţimi {yî} de valori
posterioare. Pe de altă parte metoda Runge-Kutta foloseşte numai proprietăţile funcţiei con-
tinue f(x, y); deci necesită o memorie mai mică şi furnizînd soluţii independente poate fi
de asemenea folosită la calculul valorilor de pornire pentru alte metode. Mai mult chiar, pasul h
poate fi schimbat în timpul calculelor şi stabilitatea numerică se asigură mai direct decît în
cazul metodelor bazate pe calculul cu diferenţe. Prin metoda Runge-Kutta se calculează o
valoare aproximativă y4 1 pentru

şi creşterea k este obţinută prin pasul intermediar:

j-t
k0 = O, k1 = hj(xt + a1h; Yt + E bjrkr) pentru j = 1, 2, ... , r
r=O
,.
şi k = E g1k1. Paramemtrii a1, bjr şi gi conţinuţi in aceşti paşi sînt determinaţi în funcţie
r=O
x 1 +h
de precizia
,.
cerută pentru această metodă. De regulă se cere ca cp(h) =
~ x, j(t, y (t)) dt -

-E g1k1 să admită. pentru h = O derivate nule cp(O) = cp'(O) = ··· = cp<l>(O), ordinull
i=l
numit ordinul metodei Ru·n ge-Kutta fiind cel mai mare posibil,
Metoda Runge-Kutta este o variantă îmbunătăţită a metodei lt'i Ettler Y'+l = y 1 +
+ hf(xt. Yt) care are o propagare a erorilor nefavorabilă.

Exemple de verificare a metodelor Runge Kutta de ordinul patru.

1. Y.i+l = Yt + ( 1/6) Cki + 2k2 + 2k3 + k,), unde

k1 = hf(xt. Yt). k2 = hj(x1 + h/2, Yt + k 1/2)

k3 = hf(xt + h/2, Yi + k2 /2), k, = hf(x, + h, Yt + k3 )

2. Yi+l = Yi +(1/3) (k1 /2 + 3k2/2 + k3 /2 + k,/2), unde

k1 = hf(x,, Yt). k2 = hf(xt + h/2, y, + k1/2)

k3 = hf(x, + h/2, Yi- k1/2 + k2), k, = hf(x, + h, Yi + k2 /2 + k3 /2).

Determinarea rădăcinilor

Din domeniul valorilor unei funcţii y = f(x) se obţin indicaţii privind argumentele x pentru
care f(x) = O. Dacă se determină un polinom de interpolare, aceste rădăcini sînt valori apro-
ximative ale rădăcinilor cerute. Se încearcă folosirea acestor valori ca un pas în estimarea
printr-un proces iterativ.

Metoda poziţiei false. Două. puncte diferite y 1 = f(xJ.) şi y 2 = f(x 2) se unesc printr-un
segment care serveşte ca polinom de interpolate de gradul întîi (fig. 29.3.1). Din (x2 - x)j
/(x2 -x1) = (y2 - y)j(y 2 - y1 )seobţineP1 (x) = y = y 1 (x- x 2)/(x1 , - x 2) + y 2 (x- x1)/(x2 -x1)
cu rădăcina x' pentru P 1 (x) = O
Analiztl nume1'ictl 797

YtXI - YtXl
Metoda poziţiei false x' =
Yt- Yt

29.3.1. Metoda
poziţiei false

29.3.2. Metoda poziţiei false: metoda

punctului fix

Dacă se determină y' = j(x') prin substituţie,

atunci se pot găsi procese iterative. În confor-
mitate cu metoda punctului fix (fig. 29.3.2) se
fixează o pereche de valori x 2 = x/ şi y 2 = Yt•
ca un punct fix. Scriind x 1 = x,, y 1 = Yt şi x' =
= X'-f-t• y' = Yi+l• atuncixt+l = (XJYt - XtYt)J(y,-
- Yt)· Prin metoda secantei se scrie x 2 - x,_1 ,
F 2 33 M d fal d Y2 - Yi-t• xt - x,, Y1 - Yi şi x' - x41 şi se
ig. 9. . . eto· a poziţiei se: meto a obţinex~·t= (y,x,- Yt-tXt)J(y,- Yt-t)=[x,_-~(x,)-
secantei --r lJ
-x,j(x,_t)]/j(xi) - f(xi-t)]. Acest proces converge
foarte rapid (fig. 29.3.3) către x• undej(x•) = O,
dacă j(x) satisface următoarele proprietăţi: din marginea inferioară m 1 a lui j'(x) şi mar-
ginile superioare J.!I1 a lui 1f'(x) 1 şi M 2 a lui lf"(x} 1 se calculează K = M2 Mf/(2m~) şi au
loc inegalităţile Klx• - x 0 1 < 1 şi I<lx• - x1 1 < 1.

Exemplu. Pentru rădăcina .ţ'• = 2,094.5.51481.5423 ... a funcţiei f(x) = .x3 - 2x - .5 se ob-
ţine prin metoda punctului fix cu x 1 = 2 şi x1 = 3 următoarele._ aproxima ţii:

x2 = 2,0.588235294; x3 = 2,096.5586362; X<! = 2,094440.5193;

x3 = 2,094.5.576218; x1 = 2,094.5511399; x7 = 2,0945515006.

Metoda lui Newton. Pentru a obţine un polinom de interpolare Newton de gradul întîi se
fixează o dreaptă printr-un punct y 0 = f(x 0)pe graficul funcţiei j(x) şi o tangentă cu panta
y~ în acest punct. Din ecuaţia tangentei y = P 1 (x) = y 0 +
y~(x - x 0) se poate da o esti-
maţie x' a rădăcinii. De aici se pot deriva
procese iterative. În cazul metodei lui Newton cu 1Metoda lui Newton } x' = x 0 - y0Jy~ ~
panta jixtl y~ = j'(x1) se lasă neschimbat punc-
tul x'- Xi+l cu Y4t = j'(x41) care se obţine din punctul x0~- Xi cu y 0 - j(xt) ; acest pas
Xi+l = x, - f(xi)/J'(xt) este iterativ repetat (fig. 29.3.'1). In cazul metodei lui Newton cu
panttl variabiltl, derivata f'(xt) se calculează din nou la fiecare punct (x,j(xt)) astfel încît
x41 = Xi - f(xt)/f'(xi) (fig. 29.3 ..5).

Exemplu. Rădăcina de ordinul k dintr-un număr a se obţine ca zeroul funcţiei f(x) =

= xk - a cu ajutorul ecuaţiei de iterare

Xi+l = x,- (xf - a)J(kxf"'1) = + aj(kxf"'l)

x,(1- 1/k)

Pentru t'ildtlcina ptltrattl aceasta devine x41 = {x, + af.ţ't)/2.

798 Matematici supet-ioare

29.3.4. Metoda lui Newton cu pantă fixlt 29.3 ..5. Metoda lui Newton cu pantlt variabilă

Metoda lui Newton converge rapid daclt K 1 x• - x 1 1 < 1, K fiind valoarea definită în
metoda poziţiei false.

Metoda iteraţiei. În general, pentru determinarea unei rltdltcini ecuaţia f(x) = O se scrie
sub forma x 41 = F(xt) care se preteazlt la iterare (fig. 29.3.6). Dacă se alege funcţia F(x) =
= x - cf(x), unde c > O, atunci se poate alege pentru
Y c o valoare optimlt în raport cu marginea inferioară
m 1 şi marginea superioară M 1 pentru derivata f'(x),
adiclt m 1 < f'(x) < M 1 • Pentru derivata F'{x) = 1-
- cf'(x) rezultlt atunci eli. 1 - cm1 > 1 - cf'(x) >
> 1- cM1 , adică F'(x) se găseşte între margini mai
strînse, cea mai miclt fiind max (1 1- cm1 1, 1 1-
- cM1 1). Pentru c = 2/(M1 + m1 ) se obţine 1 1-
X
-cmtl = Il- cMtl = (Ml- mvflMt +
ml) = a< 1.
Din teorema lui Lagrange din calculul diferenţia!
rezultlt că
29.3.6. Începutul procesului de ite- 1 F(xt+ 1) - F(xt) 1 ~ 1F'( ţ) 1 1 Xt+t - Xt 1 <
rare x41 = F(xt)
< a' 1 X41 - Xt j.
Cu cît ·valoarea lui a este mai miclt, cu atît convergenta procesului iterativ este mai bunlt.
Pentru metoda poziţiei false cu punct fix este clar eli. F(x) = [xtf(x) - xf(xJ)]/U(x) - f(xj)] şi
pentru metoda lui Newt~n F(x) = x - f(x)fj'(x). Convergenta poate fi îmbunătăţită prii)
~2-proces al lui Aitken. In acest caz, cei doi paşi normali ai iteraţiei x 3 4 1 = F(x3 t) şi x3 42 =
= F(x3,+1) sînt urmaţi de un pas Aitken x 3t+s = x 3t - (x3 41 - Xat) 2/(x3t+2 - 2x3 t+t + x 3t)·
Reprezentarea grafică ilustreazlt diferenţa dintre divergenţa şi convergenta procedeului de
iterare (fig. 29.3.7).

29.3. 7. Ilustrarea graficlt a

unei iteraţii divergente

29.3.8. Ilustrarea grafică a

unei iteraţii convergente
Analiză numerieă 799

Exemplu. Râdâcina pâtratâ din numârul a > 1 se obţine printr-un proces de iterare pentru
gâsirea soluţiei ecuaţiei f(x) =
x 1 - a= O În general în vecinâtatea râdâcinii 1< ~~=x<a
şi deci pentru f'(x) = 2x, 2 < j'(x) < 2a. Deoarece m = 2, M = 2a, se obţine c = (2a -
-2)/(2a+2) =(a - 1)/(a + 1). În consecinţă pentru li,
Xt+t = Xt - (-"~ - 2)/3 este o funcţie
de iterare convergentâ (fig. 29.3.8). De aici rezultă x 1 = 4/3 = 1,333 x 2 = 38/27 ~ 1, 407;
x 3 = 3092/2187 ~ 1,412.

29.4. Căutarea valorilor extreme

Procese unidimensionale

Dacii. modul de operare al unui sistem depinde de parametrii x 1 , x 2 , •• • , Xn, atunci este
de dorit ca aprecierea calităţii modului de operare să se facă pe baza unui criteriu
F(x1, x 2, ... , xn) care mai poartă denumirea de funcţie obiectiv sau funcţie cost . Totuşi
această funcţie de mai multe variabile nu este întotdeauna cunoscută prin intermediul
unei formule. Atunci valorile ci se determină prin încercări asupra sistemului.
Un caz simplu de astfel de mod de operare este determinarea valorilor extreme ale unei
funcţiif(x) de o variabilă. Parametrii x 1 , .•• , Xn deterinină acum punctele ·"i pentru care valorile
funcţiei furnizează informaţii asupra poziţiei unei valori extreme a funcţiei f(x). Pentru câu-
tarea acestor puncte s-au dovedit practicabile cîteva strategii.
Criteriul analizei ecuaţiei f'(x) = O este aplicabil numai funcţiilor derivabile. Totuşi, în
practică, se poate deseori presupune că funcţia este continuă sau că valorile ei extreme nu
se găsesc pe frontiera domeniului de definiţie. Dimpotrivă, deseori este mai convenabilă gă.sirea
rădăcinilor ecuaţiei prin determinarea minimului absolut al funcţieij2(x) prin mijloacele folosite
pentru căutafea valorilor extreme.

Strategii universale. Dacă funcţia f(x) are un mmtm în intervalul [a, b] , atunci funcţia
- f(x) va avea cu precizie un maxim; dacă ea are mai multe maxime relative, atunci oricare
dintre strategiile descrise duc la o aproximaţie pentru una dintre aceste valori. Totuşi se poate
presupune căf(x) are exact un maxim şi că după transformarea u = (x- a)j(b - a) intervalul
considerat este [0, 1]. O strategie universală Zn = (x1 , x 2 , ••• , xn) constă deci în alegerea
an puncte diferite Xt ale intervalului [0, 1] cu Xt < x 1 pentru i < j. Dacă f(xk) pentru Xt = Xt
este cea mai mare dintre valorile calculate ale funcţiei, atunci argumentul maxim ului se găseşte
în intervalul [xt_1, xk+l] (fig. 29.4.1). Nedeterminarea intervalului Ln = Xk+t - Xk-l
induce măsura nedetermindrii strategiei Ln = max (xt+t - Xt-1), unde x 0 = O şi Xn+l = 1. Cu
1~i~n
cît intervalul maxim este mai mic, cu atît strategia este mai bună. De aceea măsura optimă
a nedeterminării Lnopt = min { max (xt+I - Xt-1)} este caracteristica strategiei minimax.
Zn 1~i~n

J(
1
29.4.1. Măsura nedeterminării unei stra- 29 .4.2. Intervalul de nedeterminare
tegii; f(xk) este cea mai mare valoare calculată pentru n = 2 cu poziţiile posibile ale
maximului cerut

Pentru n = 1, [0,; 1] este intervalul maxim de nedeterminarc. Pentru n = 2 (fig. 29.4.2).

[0, x 2 ] şi [x1 , 1] sînt intervale de nedeterminare mai înguste. Dacă în conformitate cu strategia
minimax se încearcă micşora rea maximum posibilă a lungimilor intervalelor x 2 şi 1 - x1 , dar se
800 Matematici superioare

evită valorile nerealizabile x 1 = X 2 = 0,5 (x1 :/:: x2), atunci strategia universală e:-optima}ă
pentru n = 2 dă valorile x 1 = 0,5- t/2 şi x 2 = 0,5 + t/2 cu un e: > O suficient de mic. Aici
alegerea lui t depinde şi ea de eroarea de variaţie a valorilor funcţiei f(x), întrucît nu este
posibilă determinarea a două valori f(x) şi f(x + t) care să difere cu mai puţin decît cea mai
mare v-ariaţie a uneia dintre ele.
Pentru n = 3 un nou al treilea punct poate cel mult să facă să crească nedeterminarea.
O îngustare a intervalului de nedeterminare se poate realiza numai printr-o pereche de puncte
noi. Optim este un aranjament de perechi echidistante care pentru n par este dat de punctele
Xk = (1 + e:) [(k + 1)/2]/{(n/2) + 1}- {[(k + 1)/2]- [k/2]}e:, unde prin [x] s-a notat cel mai
mare Jntreg mai mic sau egal cu x. Lungimea intervalului optim de nedeterminare este atunci
Lnopt = (1 + t}/{(n/2) + 1}.

Exemplu. Pentru n = 4 se obţin punctele de diviziune x1 = 1/3 - 2 e:/3 ; x 2 = 1/3 + t/3;

x 3 = 2/3- r.f3; x,
= 2/3 + 2r./3 şi intervalul optim de incertitudine L 4 opt= 1/3 + t/3 .

Strategii secvenţiale. După cum rezultă din denumire, fiecare pas al unei astfel de strategii
porneşte de la pasul precedent astfel încît intervalul de incertitudine obţinut la un pas devine
noul interval ce trebuie examinat. Pe această cale se evită prea multe puncte de diviziune.
În cazul căutării secvenţiale dihotome, strategia universală e:-optimală pentru n = 2
se repetă succesiv. Se generalizează L 2 opt = (1 + e:)/2 la relaţia de recurenţă
L2k.opt = (Lw~-1> opt + t)/2
şise obţine pentru n = 2k puncte, LnoPt= 2-n12 + e:(1- 2--n/ 2). Se poate vedea că pentru acelaşi
n lungimea intervalului este mai mică decît aceea obţinută cu strategia universală minimax
optimală.

Exemplu. Calculul primelor 12 puncte de diviziune în căutarea minimului funcţiei f(x) =

= 1 x 2 - 2 1 cu e: = J0-4 arată efortul cerut: x 1 = 1- e:/2 ; x 2 = 1 + e:/2; Xa = 1, 5 - 3r./i;
x, = 1,5 + e:/i; x 5 = 1,25 - 5c.f8; x 6 = 1,25 + 3e:/8; x 7 = 1,375 - llc./16; x 8 =
= 1,375 + 5e:f 16; x9 = 1,4375 - 23e:f32; x10 = 1,4375 + 9e:/32; x 11 = 1,406-25 - 45e:f64;
x 12 = 1,40625 + 19c.f64.

Procedeul de căutare Fibonacci. Numărul încc!'cărilor ce trebuie făcute în decursul căutării

este fixat. Pornind de la intervalul de căutare iniţial [a1 , b1 ], intervalele de căutare următoare
sînt fixate cu ajutorul unui şir de numere di care sînt determinate de numerele lui Fibonacci.
Numerele lui Fibon.acci F 0 = 1, F 1 = l, F 2 = 2, Fa = 3, F 4 = 5, F 5 = 8, F 6 = 13, F 1 = 21,
F 8 = 34, F 9 = 55, F 10 = 89, F 11 = 141, F 12 = 233, F 13 = 377, F 14 = 610 satisfac relaţia de
recurenţă Fi = Fi- t + Fi-2· Se obţine 1 = F i-1 /Fi + Fi- 2 /Fi şi deoarece Fi- l > Fi_2 , rezultă
că F i- 2 /Fi < 1/2. Se notează L 1 = b1 - a 1 , d1 = L 2 =-= ~ 1Fn- 1 /Fn ; d 2 = La = L 1Fn-2 /Fn. da =
:= L 2Fn-a/Fn- 1 ~ L2 1Fn- 3 /Fn. d4 =L3 Fn-4 /Fn- 2 = L 1 Fn-4 /l n• ... , dn-1 = Ln=Ln-2F 1 /Fa = ... = L 1 /Fn.
Intrucit Fn > 2n1 pentru n ~ 3, lungimea intervalului Ln este mai mică decît aceea obţinută
prin căutare dihotomă pentru acelaşi n. Cu ajutorul acestora se fixează valorile Xi · Din x 1 =
= a 1 + d 2 , x2 = b1 - d 2 rezultă că x2 - x1 = L 1 - 2d2 > O sau x 2 > x1 , întrucît d2 < L 1 f2.
Pentru intervalul de căutare se obţine [a1 , b1 - dJ sau [a1 + d 2 , b1 ] de aceeaşi lungime L 1 -
-d2 =L 1 [(Fn-Fn- 2 )/Fn] = L 1 Fn-tfFn = L 2 = cl1 Punctul Xa şi noulinterval decăutaredepind
de valorile funcţiei f(x 1 ) şi f(x 2 ) :
pentru f(x 1) ~ f(x 2) se notează a 2 = . a 1 , pentru f(x 1 ) < f(x 2) se ia a 2 = x 1 , b2 = b1
b2 = x2 şi xa = a 2 + da, unde a 2 = a.1 < şi x 3 = b2 - d 3 , unde a 2 ~ x 1 < x 2 < xa <
< x3 <. x1 < x 2 = b2 • Din compararea valo- < b1 = b2 • Din compararea valorilor func-
rilor funcţiei în punctele x 3 şi x 1 rezultă ţiei în punctele x 2 şi xa rezultă două no .
1
două noi intervale de incertitudine [a1 , x 1], intervale de incertitudine posibile [x1 , x3 ]
[x3 , x 2] de lungime La = d 2 • [x;. b1] de lungime La = d 2 • · '

Pentru determinarea lui x4 se aplică intervalului [a 2 , bJ aceleaşi argumente care au condus

la punctul Xa· Atunci d4 ia locul lui da şi lungimea intervalului este L 4 = d 3. Punctele urmă­
toare pînă la Xn se găsesc în mod similar.

Exemplt.c. Dacă minimul funcţiei 1 ;~ 2 - 21 ~ f(x) este determinat prin procedeul de că­
utare al lui Fibonacci, se obţine pentru lungimile intervalelor de incertitudine (cu trei zeci-
male):
Analiză numerică 801

L 1 = 2,000, L 2 = 1,236, L 3 = 0,764, L, = 0,472, L 5 = y

= 0,292, L, = O, 180, L 7 = O, 113, L 8 = 0,068, L 9 = 0,045,
L 10 = 0,023
şi punctele de subdiviziune x 1 = 0,764, x2 = 1,236,
x 3 = 1,.528, x, = 1, 708, x 5 = 1,416, x 6 = 1,348, x 7 =
1,461, x 8 = 1,393, x 9 = 1,438, x 10 = 1,415 (fig. 29.4.3).

Procedeul secţiunii de aur. Acest procedeu de că­

utare este cu ceva mai puţin eficient decît procedeul
Fibonacci, însă nu necesită dinainte fixarea pa~ilor.

X
29.4.3. Intervalele unui procedeu al lui Fibonacci pentru
y = 1x 2 - 21

În intervalul de căutare [a, b] se fixează două punctt: x şi x' cu ajutorul unui parametru
care rămîne de determinat. Din -r = (b - a)/(b - x) se obţine x = af-r + b( 1 - 1/-r) şi din
"': = (b - x)/(b - x') valoarea x' = af-r 2 + b( 1 - Jf-r 2); pentru a= O şi b = 1 de exemplu
se obţin x = 2/3, x' = 8/9. O configuraţie de puncte echivalentă cu (a, x, x', b) într-un
interval de căutare redus depinde de valorile funcţiei în punctele x şi x'; pentru f(x') ~ j(x)
se alege a: = x, x: = x' şi x': = b( l - 1/-r) + af-r 2 şi pentru f(x') < f(x) pe de altă parte
b: = x', x': = x, x: = 6{1- 1/-r) +
af-r. Lungimea La intervalului de incertitudine se schimbă
atunci pentru f(x') ~f(x) prin L: = L( 1- 1/-r2 ) şi pentru f(x') < f(x) pentru L: = Lf"':. Orice
punct într-un interval poate fi privit în aceeaşi măsură ca un extrem. Astfel, probabilitatea
ca un interval să conţină un extrem este proporţionp.lă cu lungimea intervalului: pentru cele
două intervale aceste probabilităţi se găsesc în raportul ( 1- l/-r 2): 1/T.Dar cel mai favorabillaJlţ
de decizii este acela în care trebuie să se facă deosebire între două cazuri egal probabile. Pentru
aceasta 1 - 1/-r2 = 1/-r sau valoarea -r-optimă este T = 1/2 + (1/2) = 1,61803.1989... ../5
(ve1i cap. 7). Pentru intervalele de incertitudine are loc relaţia de recurenţă L: = Lf-r, astfel
incit după n paşi de căutare Ln = L 1 f-rn. Eficienţa acestui procedeu faţă de eficienţa procedeului
dihotomic se găseşte în raportul -rJ../2, deci este aproximativ cu 14 % mai mare. Legătura cu
procedeul Fibonacci rezultă din relaţia Fi= (I/../5) [Ti+ 1 - 1/(- T)i+ 1] . Pentru i = l şi i = 2
se obţine prin substiţie F 1 = l şi F 2 = 2. Totuşi in general formula de recurenţă Fi+t =
= Ft + F 1_ 1 este valabilă şi pentru membrul al doilea al relaţiei; într-adevăr dacă se înmulţesc
ambii membri ai relaţiei -ri+l - 1{ - T)i+1 = -r' - 1/( --:)t + -:t-1 - 1/( - --:)i- 1 cu ( -T)i+l, atunci
indiferent dacă i este par sau impar se obţine relaţia -r 2 i(-r 2 - "': - 1) = -r 2 - T - 1 care este
identic sat isfăcută, T fiind determinat din -r 2 - -: - 1 = O.
Ace laşi rezultat se obţine cu metoda z-transformării pentru reiJtţii de rec ure nţă liniare.

E Ftzi
CI)

Se introduc'.: funcţia auxiliară F(z) = şi se consideră că din relaţia Fi = Fi-t +

.i= O
::0 J.) ::1)

+ F i- 2 , rezultăFt = Ft-t+Ft- 3• B Fizi =z E Ft- z +z E Ft_ zi- Se obţine F(z) = F

1
1 1
-
2
2
2
• 0 +.
i= 2 i= 2 i= 2
CI) J.)

E Fizi = F + F z - zF + zF + z E Ftzi + z E Ftzl sau -F + z(F F

::1)

+ F 1z + 0 1 0 0
2
0 0 - 1) =
i= 2 i= O i= O
- 1
= z2 F(z) + zF(z) - F(z), ceea ce dă F(z) = [{F0 - F 1 )z- F 0 ] /(z 2 +z- 1) = - - -. Pen-
z2+z- 1
tru z1 , 2 = - ( 1/2) ±. ( 1/2) ../5 dezvoltarea în fracţii simple este F(z) = ~ ( - -- -
1
1
-v5 z, - z
-
1
- -- ); fiecare termen al sumei poate fi dezvoltat în serie geometrică de puteri ale lui
z2 - z
E Fizi
CI)

z şi compararea coeficienţilor cu seriile .P(z) = dă relaţia stabilită.

i= O
802 JV!atematici sttperioare

Exempl"''· Determinarea minimului funcţiei f(x) = lx2 - 21 prin procedeul secţiunii de aur
dă pentru intervalul iniţial a 1 = O, b1 = 2 punctele x 1 = O, 764, x 2 = 1,236, x 3 = 1,528,
x4 = 1,708, x 5 = 1,415, x 6 = 1,348, x 1 = 1,1 59, x 8 = 1,391, x 9 = 1,373, x 10 = 1,399, x 11 = 1,405
(fig. 29 .4.3).
Comparativ cu metoda iteraţiei Xi+t = Xi - (xi - 2)/3, procedeul secţiunii de aur tinde
către soluţia cerută vizibil mai încet . Totuşi el este aplicabil unor funcţii mai generale, pe cind
procesul iterării este aplicabil numai unor funcţii particulare.

Procese de căutare multidimensionale şi sisteme de ecuaţii neliniare

Printr-o generalizare a procedeului de căutare unidimensional se încearcă determinarea

valorilor extreme ale funcţiilor de mai multe variabile sau a soluţiilor sistemelor de ecuaţii
neliniare. În acest scop este necesar să se folosească calculatoare moderne suficient de mari,
dar eficienţa metodei este mai mică. Dacă în cazul '~ = 1 el iminînd 90% din variahile astfel încît
intervalul de nedeterminare este numai 10% din cel iniţial, pentru n = 2 rămîne o nedetermi-
nare de 19% deoarece 0,9 · 0,9 = 0,81, în cazul n = 3 nedeterminarea este de 27% deoarece
(0,9)3 ~ O, 73, şi creşte la 34% pentru n = 1, la 41% pentru n = 5, la 47% pentru n = 6
şi la 52% pentru n = 7.
În cazul n = 1 pentru ecuaţia neliniară f(x) = O se ajunge cu ajutorul relaţiei echivalente
x = x - cf(x) la procesul iterativ xk = xk- l = cj(xk- t), undek şi k - 1 sînt indici. Constanta c
se determină în mod optim printr-un criteriu de concordanţă. Generalizînd pentru n = 2, se
caută soluţia sistem ului de ecuaţii

ft(x1, x2) = O, unde x1 = x1 - c11 j 1 (x 1 , x 2) - c 12/ 2{x1 , x 2),

f2(x1, x2) = O, unde x2 = x2 - c 21 j 1 (x 1 , x 2 ) - c2J 2 (x 1 , x 2 ),

cu matricea nesingulară C = (ciJ) = (cu

C21
12
c )
c22
, aleasă în conformitate cu criteriu l de con-

cordantă.
Într-un proces iterativ nu numai x~ şi x~ depind de valorile xf- 1 şi xf-1 ale procesului de
iterare precedent, dar şi constantele ci 1(xr, x~) depind de Cij(x~ 1 , x~- 1 ). Valorile lor determină
comportarea la limită, care poate fi îmbunătăţită prin algoritmi de iterare în mai mulţi pa~i
in care aproximaţia in al k-lea pas al iterării depinde de un număr finit de aproximări pre-
cedente.
Pentru căutarea multidimensională a valorilor exterme, de exemplu pentru maximizarea
funcţiei ftx 1, x 2) o condiţie nece ară este fx (x 1 , x2 ) = ~ f(x 1 , x 2 ) = O şi f..r,(x 1 , x2 ) =
1
x.
= ~ f(x 1, ;~~) = O în interiorul domeniului de definiţie. Prin rezolvarea acestui sistem ne-
ax.,
liniar -de ecuaţii se obţin nu numai puncte de maxim ci şi puncte de minim sau puncte şa.
La stabilirea şirului de iteraţii pentru determinarea rădăcinilor alegerea matricei C va
asigura nu numai o convergenţă rapidă, dar şi apropierea de poziţia extremului căutat .
Nu se pot face recomandări sati s făcătoare în general pentru alege rea matricei de căutare C.
În procedeele de căutcvre stochastice matricea C d e pinde de hazard ; se fac paşi aleatori de îmbu-
nătăţire dar şirul acestor paşi •ta converge către punctul cerut cu probabilitatea 1, adică sigur.

Metoda lui Newton. Generalizînd m e toda lui N e wton unidimensională în cazul n = 2, se

înlocuiesc suprafeţele j 1 (x 1 , x 2 ) = O şi j 2 (:r 1 , :r 2 ) = O prin planete lor tangente în vecinătatea
punctului determinat şi se ia ca aproximare următoare punc tul în care dreapta de intersecţie
a celor două plane taie planul z = O.
Utilizînd din nou pe k drept indice, planele tange nte sînt

z = ft(x}-1, xt-1) + Ojl( x rl ' ;r~-1) (:r, - x[-1) + ofx(xf-1 , x~-1)(x2- X~-1),
âxl ox2

z = J2(x~-1 , x~-1} + o:f2(;rk.~1

1 , 2
xk- 1)
(xt - x~-1) + o:f2( x k1-l , xk--1) (
'l x2- xt-1).
a~ a~

Făcînd z = O si rezolvind siste mul de ec uaţii liniare rezultat în raport cu x 1 - xf-1 şi

:r 2 - x~- 1 , se obţine matri cea C ca inve rsa matricei jacobiene a si temului de ecuaţii.
A nal1'ză numerică 803

Exemplu. Dacă se cere soluţia sistemului de ecuaţii

l 1(xl' x2) = x 1 + 31g x 1 - x~ = O.

l 2 (x1 , x2) = 2xf- x 1 x 2 - 5x 1 + 1= O,
atunci se determină intersecţia curbe lor 11 = const şil2 = const şi se obţin aproximativ punctele
(1,4 ;- 1,5) şi {3,4; 2,2) . Ca aproximare iniţială se alege punctul {3,4; 2,2). Din matricea
jacobiană

Xt
se obţinmatricea C şi inversa ei şi deci schema de
recurenţă. Din aceasta se obţin succesiv aproximaţiile k = l 3,4899 2 ,2633
alăturate k =2 3,4891 2,2621
k = 3 3,4875 2 ,2626
Pentru aceste valori 11 {x~, x~) = 0,0002 şi 12 (x~, x~) = 0,0000.
Metoda gradientului sau metoda celei mai rapide descreşteri. Direcţia creşterii celei mai
mari a fun cţiei l(x 1 , x 2) este dată de direcţ ia gradientului Ux,(x 1 , x 2), lx (x 1 , x 2)).
2
Dacă se cere găsirea minimului funcţie i l(x 1 , x 2 ), atunci trebuie să rezulte o îmbunătăţire
la o deplasare a punctului (x~-1, x~-1) obţinut în direc ţia opusă gradientului . Aceasta înseamnă
folosirea următorului proces de iterare:
X~ = xt-1- llx,(xf- 1, x[-1) Şi X~ = xr1 - lfx 2 (xf-1, x~-l) CU l > 0.

Astfel in acest caz matricea C va fi o matrice diagonală avînd pe diagonală elementele!. Dacă
pentru un l fixat se face un pas de prohă in care se examinează dacă a avut loc o îmbunătăţire
sau nu şi ţinindu-s e seama d e succes, se alege un nou l, atun ci metoda se num eşte
metoda gradientului. Se poate totuşi incerca alegerea optimă a lui l la fiecare pas . O cerinţă
naturală pentru l este minimizarea fun cţ iei

F(l) = l[xf-1 - llx , (x~-1, x~-1), x~-1 - llx2(xf-l, .r~-1)].

Valoarea ce rută pentru l e poate determina de exemplu

printr-un proces de căutare unidimensional (fig. 29.4.4).
Dacă se alege valoarea optimă a lui l la fiecare pas, atunci
m etoda poartă numele de metoda cel6i mai rapide descreşteri.

X1 29.4 .4. Metoda gradientului ; liniile d e co ntur 11 > j2 > /3 >

L...-_ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ . > j4 > 1 pentru f(x , x )
5 1 2

Exemplu. Metoda va fi ilustrată pentru d e terminarea minimului funcţiei

j(x 1 , x 2) = 2xf - 2x 1 + x~- x2= 2(x 1 - 1/2) + (x 2 - 1/2) 2 - 3/4.

2

La acest caz simplu minimul x 1 = x 2 = 0,5 e te cuno cut. Prin m etoda gradientuLui se obţine
formula de recurenţă
xt
= xf-1 - 2l(2xf-l - 1) Şi X~ = xrl - l(2x~-1 - 1).
Prin metoda celei mai rapide descreşteri optimull . e obţ in e din
l = (4(2xt-l - 1) 2 + (2xrl - 1) 2] /[ 16(2xf- 1 - 1) 2 + 2(2xţ-t - 1)2 ].
Dacă se începe cu aproximarea iniţială xY = lo = 0,278 x} = 0 ,556 X~ = 0 ,278
= xg e obtin succesiv valorile ală-
= O, atunci tt = 0 ,414 xf = 0,4.57 xi=0,461
turate pentru l şi pent,ru aproximaţiile îmbună- [2 = 0,283 xy = 0 ,504 X~ = 0 ,482
tăţite: t3 = 0,-429 xf = 0,497 X~ = 0 ,497
804 Mat ematici superioare

29.5. Metode numerice pentru rezolvarea ecuaţiilor Iiniare

şi a inegalităţilor

Ecuaţii liniare
n
O solu ţie a unui sistem de m ecuaţii liniare Yi = E aijXj cu i = 1, 2, .... n, este
• f= l
formatâ din n nume re Xj, j = 1, 2 , .... n. ln spaţiul n-dimensional oricare dintre aceste
ecuaţii cu Yi fixat poate fi interpretată ca un hiperplan cu vectorul normal ai = (ait•
at 2 •. •. • a i n ) · ._ Dacă m = n, aceşti vec tori normali sint liniar independenţi, adică dacă ecuaţia
m
E li ai = O este satisfrtcută numai pentru toţi li nuli, atunci cele n = m hiperplane au
i= l
un punct de intersecţie comun cu coordonatele Xj, j = 1, 2, ... , n, unic determinate. Dacă
m < n şi cei m vectori normali sint liniar independenţi , atunci rezultatul corespunzător
are loc pentru subspaţiul m-dime nsional determinat de acestea. Pentru m > n cei m
v ectori ai vor fi cu siguranţă liniar dep e ndenţi. Dacă vectorul ai o este o combinaţie
liniară de unii dintre ceilalţi vectori ai şi dacă în plus Y iu este aceeaşi combinaţie de Yi şi
hiperplanul corespunzător lui aio conţine intersecţia hiperplanelor corespunzătoare acestor aj.
atunci hiperplanul corespunzător lui aio nu prezintă condiţii în plus şi ecuaţia lui nu trebuie
luată în consi_deraţie . Apare o contradicţie dacă Y i o nu este aceeaşi combinaţie liniară d e Y1
ca a;. 0 de aJ· In a cest caz sistemul liniar de ecuaţii dat este nerezolvabil.
P entru n = 2 hiperplanele sînt drepte care se intersec tează, sînt paralele sau coincid
fig . 29 .5. l).
Eliminarea jordaniană. Sistemul de ecuaţii este aranjat
sub forma unui tablou astfel încît linia r conţine coeficienţii
(ari ai lui Xj cu j = 1. 2, .. .. n) şi coloana s conţine coefic ienţii
at 6 ai lui x 8 cu i = l, 2, ... , m .

XI x2 Xs Xn

Yt au llt2 ats atn 1

Y2 a2l a22 a2s a2n 2 X

Yr ~. ~2 ~B arn r 29.5. 1. Drepte ca hipc r-

plane în planul euclidi-
an ; două drepte se inter-
Ym amt am2 llms amn m·
sectează, coincid sau sint
2 s n paralele

Dacă unul din coeficienti este diferit de zero , fie ars :1= O, atunci X 6 poate fi
eliminat folosind Yr· Din y.,.' = anx 1 + a, 2x 2 + ... + ar 8 Xş + ... + arnXn rezultă că X8 =
= ( l fars) (- artxt - a,..2x2 - :.. - Y2 - ··· - arnXn)·
Substituirea a cestor valori pentru x 8 duce la schimbarea tuturor coeficienţilor din tabl ou.
Aceia din coloana s, adică coeficienţii variabilei Yr· devin atunci a 1 s/ars• a 28 /ar 6 • •••• amsfa,, .
Pentru bii care _rămin cu i :f=r şi j:f=s , bij = a-.1 - (aîs · OrJ)fars· Tabloul ia forma:

xt x2 Yr .Xn

Yt bu bl2 + aufa,..s btn l.

Y2 b2l b22 + a2sfars b2n 2

x2 -a.rtlars - ar2fars + lfars -arnfars r

Ym bmt bm2 +amsfars bmn m

2 n
Analiză numerică 805

În acest mod se încearcă în măsura în care este posibil înlocuirea fiecărui x 8 printr-un Yr·
Acest proces se termină atunci cînd fiecare coeficient aflat la intersecţia liniei unui · Y1 încă
neschimbat cu coloana unui xi rămas este nul. Variabilele x 8 schimbate sînt atunci combinaţii
liniare de variabilele Yr schimbate şi de variabilele Xi încă neschimbate. Aceste variabile nu x,
mai satisfac alte condiţii şi pot fi alese în mod arbitrar ca parametri liberi. Variabilele Y1 care
nu au fost schimbate sînt atunci combinaţii liniare num~i de variabilele Yr schimbate. Dacă
valorile date . pentru Yi nu satisfac aceste condiţii , atunci sistemul de ecuaţii nu are soluţii.
Dacă procesul nu se termină astfel ca toate x 8 să poată fi înlocuite prin variabilele Yr• atunci
în tabloul final x 8 sînt funcţii unic determinate de variabilele Yr schimbate. Orice y 1
neschimbată care este încă prezentă este atunci o combinaţie liniară de variabilele Yr· Dacă valorile
date pentru Yi nu satisfac aceste condiţii , pot să apară contradicţii şi sistemul de ecuaţii nu are
soluţii .

Dacă pentru m = n variabilele x 8 pot fi schimbate cu Yr· atunci tabloul final re-
prezintă inversa A- 1 a matricei A a tabloului iniţial.

E~Kemplul 1: Eliminarea jordaniană aplicată sistemului de

ecuaţii alăturat este reprezentată în tablourile de mai jos, unde xl + Xz - Xa = Yt = 2
coeficienţii ar 8 :F0 care indică linia unde începe pasul următor IXt - Xz + xa = Yz = 1
sînt trecuţi în paranteză. Ecuaţia de eliminare se găseşte în IXt - Xz - Xa = .Ya = 8
chenarul roşu de sub tablou .

xl Xz xa Yt Xz xa Yt %1 Yz Yt Ya Yz
1

Yt ( 1) 1 -1 ~1 1 -1 1 xl 1/2 o 1/2 xl 1/2 o 1/2

1 - 1 1 1 -2 (2) xa -1/2 1 1/2 o -1/2 1/2
liJ
.Yz Yz Xa

Ya -1 -1 Ys 1 -2 o Ya 1 (-2) o Xz 1/2 -1/2 o

Acest sistem de ecuaţii are o soluţie unică. Din substituţii se obţin x1 = 3, x 2 = -3, x3 = -2

Exemplul 2. Pentru sistemul de ecuaţii xl + Xz + Xa = Yt = 2

xl - Xz + Xa = Y2 = i
3x 1 - x 2 + x 3 = y 3 = 8
se obţine in mod similar

XI x2 Xa x, Xz Ya Yt XJ Ys

.Yt 1 -1 Yt l4f) o -1 xl 1/1 o 1/i

Yz 1 -1 Yz -2 o Yz -1/2 (O) 1/2
Ya 3 -1 ( 1) Xs -3 xa -3/4. 1/i

1 Xa = - 3xl + x2 + Ya l 1x t = Ytf-l + Ysfi

Înlocuirea variabilei x 2 nu este posibilă, deoarece coeficientul în paranteză --;ste nul.
Din linia acestui coeficient rezultă condiţia y 2 = {y3 - y 1)/2 pentru existenţa unei soluţii.
Această condiţie nu este îndeplinită ·pentru valorile numerice date şi sistemul de ecuaţii nu
are soluţie. Dacă valorile date ar fi y 1 = 2, y 2 = 3, y 3 = 8, atunci y 2 = (y3 - y 1 )/2 ar fi sa-
tisfăcută, ceea ce ar conduce la soluţia x 1 = 2,5, x 3 = 0,5 + x 2 , unde valoarea lui x 2 se poate
alege in mod arbitrar.
806 Mat ematici superioare

Sistemul de ecuaţii liniare modificat Yi = O= xt x2 ... Xn -bi

" aiJXj
=~ - bi duce la o altă formă a problemei de Yt au al2 · · · a1n -bl 1
j = l 2
Y2 a21 a22 ·• · a2n -b2
schimbare jordaniană.
Tabloul iniţial are o coloană su- r
plimentară pentru bi. Deoarece după fiecare eliminare a
Ym amt Om2 ••• amn -bm m
lui x 8 prin Yr coeficienţii coloanei s admit pe J'r = O
ca factor , această coloană poate fi omisă 2 s n n+l

Exemplu. Pentru sistemul

xt + x2 - xa - 2 = Yt = O Xt x2 xa
xt - X2 + xa - "1 = Y2 = O se obţine

xt - x2 - Xa - 8 = Ya = O Yt ( 1) -1 -2
-1 1 -4
-1 -1 -8

x2 x3 x2

%1 -1 2 %1 o 3 XI 3
Y2 -2 (2) -2 Xa 1 1 xa -2
J'a -2 o -6 Y3 (-2) -6 x2 -3

1 X3 = X2 + Ytf2 + q
_Deci soluţia este x 1 = 3, Xz = -3, x3 = -2.

Metoda lui Gauss. Acea tă metodă se obţine din procedeul de eliminare al lui Jordan.
Liniile corespunzătoare oricărei variabile schimbate Xi nu se mai trec în tablou ci se notează
separat. În acest mod dimensiunea tabloului scade continuu şi la sfîrşit se obţine un si tem
de ecuaţii liniare cu o matrice triunghiulară foarte uşor de rezolvat.

Exemplu. Pentru exemplul de mai sus se obţin succesiv următoatele tablouri şi ecuaţii,
de unde soluţia se obţine recursiv:

~
~. x2 xa Xz x3

Yt ( 1) 1 -1 - 2 Y2 -2 (2) -2 6
Y2 -1 - 4 )'3 -2 o -6
Y3 -1 -1 - 8

1 XI = -x2 + x3 + 21 xa = :r2 + 1 1 x2 = -3 1
sau x 2 = -3, x 3 = -2, x 1 = 3.
Procese iterative de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare

n
Prin s ubs tituţia ai; = hij + ci; sistemul de ecuaţii dat ~ ai;x; = bi se descompune în
j = l
K Il

~ hi;x; + ~ CijXj = bi. C oefi c ienţii h i j sint aleşi a . tfel incit matricea H = (hi;) să
j = l j= l
aibă inversa H - 1 = (lt;-l) care se formează uşor, de exemplu ca o matrice diagonală. Rezultă
Analiză numerică 807

că. x, = E h,îbî - E hr.~ci1X1· Acest sistem de ecuaţii se poate scrie sub formă. iterativă..
• i, j
Dacă. se ia valoarea iniţială. .xj = E hrlbi, atunci se obţine .x~ = .xj- ~ hrlcii.x'Jl· Acest
• ~. J
proces converge că.tre soluţia sistemului liniar de ecuaţii dacă. şi numai dacă. valoarea
absolută. a orică.rei valori proprii ale matricei E (hrlct1) = (ktj) este mai mică. decît 1.
•
O valoare proprie a matricei (kij) este prin definiţie numă.rul l pentru care sistemul de
ecuaţii Ektj.Xj = l.xt are o s-oluţie nebanală., adică. o soluţie pentru care nu toţi .x1 sînt nuli.
j
Aceasta înseamnă. E 1E hr.1ct1 1 < 1 sau E 1E hfi ct1 1 < 1
1. Aceste condiţii sînt sa-
i $ 1' i
tisfă.cute de exemplu dacă. matricea K = (ktj) satisface condiţia lkttl ~ E
i-,;.j
lkt11· Creşterea
aproximaţiei succeive este dată. de

.x"k· .xk-l
f'
- ""' h-.lCij(.xlţ-1
-L...t ,.. J _ .xlr2)
J •
i,j

Exemplu. Pentru rezolvarea prin iterare ecuaţiile sistemului dat se exprimă. intr-o formă.
convenabilă. iteră.rii:

lO.xt - .X2 + .Xa = 10 xk = +

O, t.xrt- O, t.x~-t 1
.xl + .5.x2 + .xa = .5 ~ i ~ = -0 , 2.xl.-l-
1 o•2.xk-l
3 + 1
.xt - .x2 + lO.xa = 10 .x~ = -o.t.xrl + o, t.xrl + 1

Pentru aproximarea iniţială. .x~ = 1, .xg = l, .xg = 1 se obţin creşterile

o ) (-0,04)
o (0,004)
0,016 ( -0,0016
0,0012)
( -0,4
o -0,04 0,004 0,0012
Acestea adunate aproximă.rii iniţiale dau soluţia aproximativă. după. patru paşi de iterare
.x1 = 0,96.52, .X~ = 0,6144, .X~ = 0,96.52.

n
Probleme de valori proprii. Dacă. privim sistemul de ecuaţii liniare pentru Eauy1 = .xi
i=l
i = 1, 2, ... , n ca o descriere a unui sistem liniar cu Y1 ca variabile de intrare şi .Xi ca varia-
bile de ieşire a că.ror relaţie cauză.-efect este dată prin matricea A = (atj). atunci existenţa
n
valorilor proprii l, ţinînd seama de ecuaţia E atj.Xj = l.xi, înseamnă că vectorul propriu (.x1, .x2, •••
j= l
•.. , .xn) folosit ca variabilă de intrare rămîne neschimbat, abstracţie făcînd de factorul de pro-
n
porţionalitate l. Ecuaţia valorilor proprii E
at j.Xj = l.xî este un sistem liniar omogen
i =t
care are solutii diferite de zero dacă. determinantul matricei A - li, în care 1 este matricea
unitate, se a~ulează, adică
... axn

det (A- ZI) = =o .

... ann- l

Această. ecuaţie caracteristică

prin care se determină valorile proprii este algebrică de gradul n.
Pentru orice valoare proprie l se obţine din ecuaţia valorilor proprii vectorul propriu cores-
 808 Matematici superioare

punzător. Cu vectorii proprii este posibilă o decuplare a sistemului, adică se poate realiza
ca fiecare variabilă de ieşire să depindă numai de o variabilă de intrare. În acest mod se
pot introduce oscilaţii "ormale în sisteme mecanice oscilatorii. În teoria giroscopului se folo-
sesc trei axe plasate pe direcţiile a trei vectori proprii independenţi ai matricei momentelor
de inerţie în scopul obţinerii unei forme simple a ecuaţiilor dinamice. Teoria n-portului electric
-sau 2-portului folosind parametrii de undă se bazează pe reprezentarea transformării liniare care
corespunde lui A = (ati) numai prin intermediul valorilor proprii şi al vectorilor proprii.
Valoarea proprie cea mai mare în valoare absolută şi vectorul propriu asociat se pot ob-
ţine cu o regulă ce s-a dovedit practică în teoria transmisiei electrice. După această regulă
se obţine o aproximare a vectorului propriu şi o estimare a valorii proprii cu valoarea absolută
cea mai mare din vectorul de intrare al cărui lanţ începe cu un vector de intrare arbitrar
şi foloseşte vectorul de ieşire al fiecărui pas ca vector de intrare al pasului următor, în con-

formitate cu ~cuaţia E" aijXj = lxi pentru ~ = 1, 2, ... , n (fig. 29.5.2). Ultimul vector de ieşire
j=l
reprezintă aproximativ vectorul propriu şi raportul componentelor corespunzătoare ale aproxi-

maţiilor succesive reprezintă valoarea proprie. Procesul iterativ

"
x[ = E aiixf"1 este valabil
j=l
cu vectorul iniţial arbitrar iniţial x~ = bt· Rapoartele xtfxf-1 care tind să fie egale servesc
ca estimaţii ale valorii proprii cu valoare absolută cea mai mare.

xO
1 x'1
xT2
~ ~i (a;i) (a;j) (a;j)
xon xT
n x3
n

29.5.2. Schema unui lanţ pentru determinarea valorilor proprii de valoare absolută maximă

Exemplu. Pentru sistemul de ecuaţii x1 - x2 = lx 1

2x2 .+ x 3 = lx2
x2 +x 3 = lx3

prin iterare cu valorile iniţiale xî = 1, xg = 1, xg = 1 se obţine succesiv

o -3 -11 -32 -87 -231 -608
3 8 21 5.5 H4 377 987
2 5 13 34 89 233 610

Pentru xVxt se obţin succesiv aproximările valorii proprii cu valoare absolută cea
mai mare 2,633, 2,62, 2,62. Valorile proprii se obţin din matricea A şi din ecuaţia carac-
teristică

~
-1
2-l 1 = ( 1-1)2 (2-l) -(1-l) = o
1 1-l

cu 1-l= O sau 11 = 1 şi 12 - 31 +2= 1 sau 12 = (3 + .../5)/2 ~2,6173 şi 13 = (3- .../3)/2~

~0,3825.

Inegalităţi liniare
În aplicaţiile metodelor matematice in economie şi planificare n-uplurile (x1 , x 2 , ... , x,.)

se determină din sisteme de inegalităţi Yi

"
= - E atixi+bt~O pentru i= 1, 2, ... , m. Dacă
j=l
Analiză numerică 809

n-uplul este privit ca punct în spaţiul n-dimensional, atunci oricare din cele m inegalităţi
n
determină un semispaţiu mărginit de hiperplanul- .L:;atjXj + bt=O. Pentru m~n hiperpla-
i=l
nele se intersectează în subspaţii de dimensiune de cel puţin n-ni. Pentru cazul m > n,
important în practică, configuraţia intersecţiei conţine puncte care sînt vîrfuri ale intersecţiei
semispaţiilor. Această intersecţie este regiunea căutată a soluţiilor inegalităţilor date. Aceasta
este un poliedru convex n-dimensional; odată cu două puncte interioare sau de pe frontieră,
acesta conţine şi toate punctele aflate pe dreapta care le uneşte. Un poliedru finit, care nu
conţine puncte la distanţa infinită, este complet determinat prin vîrfurile sale. În ipoteza
m > n atunci cînd matricea coeficienţilor (au) are rangul n se poate decide cu ajutorul unui
algoritm dacă există n-upluri care sînt soluţii ale inegalită.ţilor şi în caz afirmativ, cum se
pot obţine vîrfurile regiunii soluţiilor.

Informaţia iniţială

-x1 -x2 ••• -Xn -yl -y2 -Yn

Y1 au al2 a1n b1 Yn+1 bn+l. 1 bn+t. 2 .. . bn+l, n b~+l

Y2 ci21 a22 a2n b2 Yn+2 bn+2, 1 bn+2, 2 ... bn+2. n b~+2

Ym amt am2 amn bm

X1 = -buY1 - b12Y2 - ... - b1nYn + P~ Yr bn br2 brn b'

Xz = -b21Y1 - b22Y2 - ··· - b2nYn + b~

'

Xn = - bntYt - bn2Y2 - · · · - bnnYn + b~ Ym bm1 bmz bmn b'm

informaţia iniţială prezentată în tabel se poate conchide că primele n linii de coefi-

Din
cienţi at:l sînt liniar independente. Prin eliminare jordaniană fiecare variabilă Xi poate fi schim-
bată cu o variabilă Y:l· Se obţine o formă standard a sistemului de inegalităţi compus din n
ecuaţii şi un tabel din care variabilele Yi· i = 1, 2, ... , n, cu Yt~O trebuie determinate astfel
încît pentru i = n +
1, ... , m şi Yi să fie nenegative, Yt ~O. Atunci n-uplul vîrfului este dat
prin n ecuaţii.
Dacă în acest tabel bi ~ O, atunci punctul Yt = O, i = 1, ... , n, conduce la soluţie. Dacă
unul din numerele bi este negativ, de exemplu b~ < O, atunci punctul Yi = O, i = 1, 2, ... , n,
nu satisface inegalitatea a r-a, deoarece Yr = b; < O. Dacă în plus pentru fiecare coeficient
al acestei linii br; ~ O, j = 1, 2, ... , n, atunci nu există puncte Yt = O, i = 1, 2, ... , n, care
satisfac această inegalitate. Sistemul dat nu are soluţie.
Dacă totuşi pentru b~ < O există un coeficient bra < O în linia a r-a, atunci se formează
rapoartele bi/bt 8 , i = n + 1, .. . , m, cu coeficienţii coloană s. Dacă printre b~/bTB mai sînt şi
alte rapoarte nenegative, atunci este ales cel mai mic. Dacă acest lucru se întîmplă pentru
linia i 0 , atunci se alege ca element de schimb pentru un pas jordanian. bi, 8 care duce la înlo-
cuirea variabilei y,, prin y 8 • Din ecuaţia Yio = - .L:;
bio:IY1 - b10 BJ8 + bio se obţine y 8 =
j=s
= (- E bio1Y1 - Yio)/bioB + bi /bios·
0 Termenul bi 0 /bioB este nenegativ. Dacă i 0 = r, atunci
j=S
printr-un pas jordanian se ajunge ca toate elementele noii coloane 1 să fie nenegative şi
s-a obfinut astfel un vîrf. Dacă totuşi i 0 ::fi r, atunci termenii celorlalte linii i =F i 0 trebuie
estimaţi. După pasul jordanian aceştia satisfac -bts • bio/b108 + bi = bt 8 [(bifbt 8 ) - (bi,Jbi 08 )].
PeJ:t.tru liniile i cu bi/bt 8 > bi 8 /bios ~O se realizează o îmbunătă.ţire în cazul bt8 < O, de-
oareae acest termen negativ are o valoare absolută. mai mică după acest pas jordanian. Un
termen poti.tiv bt 8 > O rămîne pozitiv. ·Pentru liniile i cu bifbt8 < O în cazul bis < O terme-
nul bi este pozniv şi rămîne pozitiv; în cazul bt 8 > O, bi a fost negativ, rămîne negativ
şi v..aloar.ea hti absolută chiar creşte.
Se poate a:răta că pentru cazurile bifbt 8 ~ O dar bt 8 < O, pentru bifbts < O dar bt 1 > O
şi pentru alte eaz,uri particulare ca bi 0 /b 108 =0 rezultă un tablou avînd numai elemente pozi-
tive după un număr finit de paşi, obţinînd astfel un vîrf (x1 , x 2, ... , x 11) al regiunii soluţiilor.
810 Matematici superioare

Exemplu . Se cere determinarea unui vîrf al regiunii soluţiilor pentru inegalităţile

- x1 + 2x2 - 3x3 - 2 ~O, 4x1 - x2 + 4x3 - 5 ~O,

- 3x1 + x2 - 4x3 + 3 ~ O, x1 ~ O, x 2 ~ O, x 3 ~ O.
Acest sistem este scris direct sub forma standard. Cu algoritmul de mai sus se obţin
tablourile

-xl -x2 -x3 -xl -x2 -y3 -x3 -x~ -y3

Yt -2 3 -2 Yt -5/4 -5/4 -3/4 -17/4. Yt 20/12 -20/12 -4/12 -3

Y2 -4. 1 -"f -5 Y2 -1 o 1 -2 Y2 4./3 1/3 4/3 -1
Y3 3 - 1 -4 3 x3 3/-4 - 1/4. 1/4. 3/4. xl 4./3 1/3 1/3 1
-x3 -yl -y3 1
-xs -Y2 -y3 1
x2 -1 -12/20 4./20 36/20 x2 -4. -3 -4 3
Y2 1 -4/20 84./60 .- 8/20 Yt -5 -5 -7 2
xl 4/20 24./60 32/20 xl o -1 -1 2

29.6. Procedee nomografice

Nomogramele reprezintă grafic dependenţa funcţională dintre mai multe variabile astfel
încît valoarea uneia dintre ele să poată fi obţinută din valorile date celorlalte, prin construcţii
geometrice simple.

Nomograme pentru două variabile

Pentru relaţia funcţională y = j(x), reprezentarea ei grafică într-un sistem de coordonate

carteziene formează o nomogramă care se compune în general din cele două axe de coordo-
nate şi dintr-o curbă. Graficul se poate modifica dacă pe axele Ox şi Oy se vor reprezenta nu
multipli ai unei distanţe unitare ci respectiv lungimile !; = tp(x) şi l) = ~{y}, date de func-
ţiile monotone inversabile tp şi ~· Pentru o alegere convenabilă a acestor funcţii se obţin
hîrtii grafice in care suportul scalei l) = g(!;) reprezintă relaţia dată y = ~-1g(tp(x)) = j(x),
astfel încît j = ~-lgtp, unde ~- 1 este inversa funcţiei ~· Suportul scalei este o dreaptă
dacă ·l) = a; +
(31;, sau ~(y) = a; (3tp(x). +
Exemple. 1. Pentru hîrtia semilogaritmică !; = x şi ·q = toga x. Funcţiile y = KaLz au
ca suport de scală o dreaptă cu a; = loga K şi (3 = L.
2. Pentru hîrtia dublu logaritmică !;=log11 x şi l)=m loga y. Funcţiile y = KaLz au ca
suport de scală o dreaptă cu a; = m logaK şi (3 = mi..
3. Pentru hîrtiile probabilistice, !; = x şi l) = F - 1 (y), unde F - 1 este inversa funcţiei
lui Gauss:

F(w) = ~ (w exp [ -x 2 /2] dx.

-v 27t ) -oo
Suportul scalei este atunci o dreaptă pentru funcţiile y = F(k + Lx), adică pentru toate
funcţiile
de repartiţie normală.

Scale duble sînt suporturile de scală pe care pentru un număr suficient de puncte repre-
zentînd valorile lui x sînt aranjate alăturat şi valorile corespunzătoare lui y . Ne putem
imagina scalele acestor valori transformate prin proiecţie paralelă de pe axele Ox şi Oy
astfel încît aceste axe nu mai trebuie date (fig. 29.6. 1). Se obţine o scală funcţională sau o
scală curbă a unei variabile u, dacă orice punct al unei cllrbe marcat prin parametrul u este
determinat într-un sistem fixat x, y prin x = tp(tt} şi y = ~(u). Curba acestei scale funcţio­
nale reprezintă atunci relaţia dintre funcţiile tp(u) şi ~(u).
Analiză numerică 811

29.6.1. Scală dublă pentru relaţia între aria unui cerc A =

d = 7td2f4. şi diametru! d

4~-+--~--+---~-+--~--~~L--+--~

.....~.....-gă8Jiă y
t3~~~~~~~~~~
c•309

10
x-

29.6.2. Suport de scală cu ecuaţia (x - y)f2 = In [(x + y)f2]

Exemplu. Pentru funcţiile x = tp(u) = e" + uşi y = ~(u) = e"- u din u = In [(x + y)/2]
se obţine ecuaţia
suportului de scală (x - y)/2 = In [(x + y)/2] (fig. 29.6.2).

Nomograme pentru trei variabile

Pentru ca din relaţia funcţională F(u, v, w) = O să se poată citi uşor valorile uneia
dintre variabile cunoscînd valorile celorlalte două, se folosesc nomograme cu puncte aliniate
sau nomogramele de coliniaritate.
Nomograme cu puncte aliniate. Dacă se consideră fiecare dmtre celei trei variabile ca un
parametru, atunci cu ajutorul celor şase funcţii <pt. ~i· i = 1, 2, 3, se pot găsi trei scale func·
ţionale într-un sistem de coordonate x, y unic, dat de ecuaţiile x 1 = <p 1 (u), y 1 = ~ 1 (u),
x 2 =<p 2 (v), y2 ~.tp 2 (v), x 3 = tp 3 (w), y 3 =t:p 3 (w). Pentru a uşura citirea se va mai pune pentru t:pi, ~i
condiţia suplimentară ca tripletele (u 0 , v0 , w 0) legate prin
F(u 0 , v0 , w 0) = O să .se găsească pe o dreaptă (fig. 29.6.2),
adică ca triunghiul cu vîrfurile (x1 , y 1), (x 2 , y 2), (x3 , y 3 )
să fie de arie nulă. Ecuaţia lui Soreau reprezintă o con-
diţie necesară şi suficientă pentru aceasta.

Ecuaţia lui Soreau

Dacă există funcţii" ct>t• ~i care satisfac această

ecuaţie, atunci scalele funcţionale sînt determinate prin
Xi=tpi şi Yt=~i· desigur nu în mod unic deoarece orice
transformare a planului care transformă drepte în drepte
29.6.3. Tripletul valorilor asociate (u 0 , v 0 , w 0 ) ale unei nomograme cu puncte aliniate
pe o dreaptă

duce la o nouă diagramă de coliniaritate. O astfel de transformare poate fi folosită pentru

îmbunătăţirea mărimii intervalului de variaţie a variabilelor şi de asemenea a preciziei citirii.

Formule şi scale de bază pentru nomogramele cu puncte aliniate

(1) Cele treipuncte(x 1 , y 1), (x 2 ,y2), (x 3 ,y 3 )segăsescpe o dreaptă dacă (y1 -y 2 )/(x1 -x2)=
(y1 - y 3)/(x 1 - x 3)'. Dacă se notează x 1 = g1 (u); y1 =f
1 (u); x2 = -
g 2 (v),
812 Matematici supe1'ioare

y 2 = - /2 (v) şi .x3 = -g3 (w), y 3 = - f3 (w), atunci nu există o relaţie liniară între fi şi gt; rezultă
trei scale curbilinii şi relaţia de bază.
[f1 (u) +
f 2 (v)]/[g1 (u) +
g 2 (v)] = [f1 (u) +
f 3 (w)]/[g1 (u) g3 (w)]. +
(2) Pentru .x1 = O ecuaţia de condiţie ( 1) devine
(Yt - Ys}/( -.x2} = (Yt - Ya}/( -.xa} sau Y1 = {ya.x,. - YzXa)/(.xz - Xa)·
Atunci dacă scalele sl, SI, Sa sînt determinate prin xl = O, Yt = gl(u), x,. = - 1fgs(v), Yz =
= f 2 (v)fg2 (v) şi .x3 = lfg3 (w), y 3 = f 3 (w)fga(w), atunci S 1 este o dreaptă şi nu există. relaţii
liniare între f 2 , g2 şi f 3 ,ga. Relaţia de bază este
f 1 (u) = [f2 (v) +fJ(w)]f[g2 (v) +
g3 (w)].
(3) Dacă se substituie y 2 = p.x2 + q
în ecuaţia de condiţie (2) astfel încît .x1 = O, y 1 =
= ft(u), Xz = - lfgz(v), Yz = pxz + q; Xa = 1/ga(w) şi Ya = fa(w)fga(w), atunci sl şi Sz sînt
drepte, p se poate alege arbitrar şi numai între fa şi ga nu există relaţia liniară.
Relaţia de bază este f 1 (u) = [ -p + qg2 (v) + fa(w)]f[gJ(v) + g3 (w)]
(4) Dacă . prin Ya = m.xa +
c scala Sa devine şi ea liniară, unde m poate fi ales arbitrar,
atunci prin condiţii identice cu cele din (3) relaţia de bază devine
f 1 (u) = [ -p + qg2 (v) + m + cga(w)]/[g2 (v) + g 3 (w)].
(.5) Dacăsesubstituie.x1 = 1 in ecuaţia de condiţie {2), aceastadeviney1 ={ya-y2 .xa)/(1-.xa)
sau y 1 ll - .xa) + y 2 xa - y 3 = O. Dacă se înlocuieşte .x1 = O, y 1 = f 1 (u); .x2 = 1, y 1 =
= j 2 (v) şi .x3 = ga(w)/[f3 (w) + g 3 (w)], y 3 = -h3 (w)/[f3 (w} + g3 (w)], atunci scalele 5 1 şi 5 2 sînt
liniare şi .paralele, pe cînd scala Sa este liniară numai dacă există o relaţie liniară între fa
şi ga· Prin substituţie se obţine relaţia de bază
ft(u)fa(w) + fz{v)ga{w) + h3 (u) = O. y
(6) Se substituie x 1 = a, .x2 = b, .x3 =c în ecuaţia _ . p q - L.O
15
de condiţie (2) şi se obţine -2.0
y 1 = (by3 - cy 2 )/(b- c) sau y 1 {b - c) = y 3 (b- a) + - 1.5
+ y 2 (a- c), adică y 3 (a- b) = y 1 (c - b) + y 2(a- c). - J.O
Cu y 1 = ft(u)f(c-b), y 2 =f2 (v)f(a- c) şi Ya=fa(w)f(a- _ - 7.0
05
- b) rezultă ecuaţia de bază fa(w) = f 1 {u) + f 2 (v), - 0.5
unde scalele 5 1 , 5 2 , S 3 sînt drepte paralele. X
(7) Mai general, s-a arătat că pe lîngă relaţiile -- 0
de bază găsite, mai sînt posibile şi următoarele:
+0.5
+7.0
fa(w) = ft(u)fz(v) ,
ft(u)fz(v)fa(w) = ft(u) + fz(v) + fa{w} +1.0 +7.5
şi +2.0
+1.5
f 1 (u}f2 (v}fa(w) + f 1 (u) + f 2 (v) g3 (w) + ha(w) = O. +2.5

Exemplu. Soluţiile reale ale ecuaţiei cubice +2.0 +3.0

reduse w3 - 3pw - 2q = O se pot obţine cu · +3.5
ajutorul unei nomograme de coliniaritate cu două + 2.5 +4.0
3.25
scale rectilinii: .x1 = O, y 1 = - 3p; .x2 = 1, y 2 = -2q
şi .x3 = 1/{ 1 + w), y 3 = -W.J/( 1 + w), după cum se +3.0 3.4 +4.5
3.5
poate vedea din relaţia de bază f 1 (p)fa(w) +fz(q)g3 {w) + 3.6 +5.0
+ h3 (w) = O. De aici se poate citi f 1 (p) =- 3p, f 2 (q) = +3·5 3.7 +5.5
= -2q, f 3 (w) = w, g 3 (w) = 1, ha(w) = w3 • 3.8
+ 4.0 3.9 +6.0 -
Y-.0 +6.5
29.6.4. Nomograma pentru soluţiilereale ale ecuaţiei +4.5
w 3 - 3pw - 2q = O. +7. 0
+5.0 +7.5
Nomograme pentru mai mult de trei variabile
În loc să se asocieze trei puncte, unul pe fiecare scală funcţională, cu ajutorul unei
drepte, se pot căuta şi alte construcţii cu ajutorul cărora să se asocieze un număr mai mare
de puncte. De exemplu , se poate asocia unui triplet de puncte în planul .x, y centrul cercului
determinat de acesta.
Pentru depe ndenţa funcţională F(u 1 , u 2 , v1 , v 2 , w 1 , w2} = O între cel mult şase variabile,
s-au construit nomograme compuse care leagă trei nomog1'ame reticulare prin drepte. O
nomogramă reticulară este constituită din două familii de curbe, de exemplu, curbele ,. =
Analiză nume1'ică 813

= const = .../x2 + y 2 şi curbele ~ = const = arctg yfx ale unui sistem de coordonate polare.
Două. valori ale variabilelor asociate cu această. reţea determină. un punct cu coordonatele
x 1 = tp 1 (u1 , u 2), y 1 = ~1 (u1 , us). Pentru celelalte două. nomograme reticulare se obţine în plus
X2 = fPI(vt, vi}, Y1 = <j>l!(vl, v2) şi Xa = fPa(wt, W2}, Ya = ~a(wl, W2).
Este esenţial ca pentru o nomogramă. reticulară. să. existe o corespondenţă. inversabilă unică.
între punctele (u1 , u 1) şi (x1 , y 1). Ca şi în cazul nomogramelor cu puncte aliniate se cere ca trei
puncte (uî, uiD, (vî. viD şi (u1, wiD ale celor tr_e i nomograme reticulare (u1 , u 2}, (v1 , v2) şi (w1 , w2)

29.6 ..5. Punctele core-

. spondente pe trei reţele
reticulare se găsesc pe
o dr.eaptă.

care satisfac condiţia dată., F(u~, Jt~. vî, v~. w~, wiD =O, să. se ~1~ tp 1(11, tt2) ~~(ul, uJ 1
găsească. pe o dreaptă. lfig. 29.6 . .5) In sistemul de coordonate tp 2(v1, v2) ~2 (v1 , v1) = O
carteziene comun tuturor nomogramelor reticulare trebuie tp 3(w1, w2) ~3 (w1 , Wt)
să. fie satisfăcută. relaţia alăturată..
Dacă. ecuaţia care se nomografiază conţine .5 variabile, atunci 4 variabile se pot repre-
zenta prin două . nomograme reticulare şi este nevoie de un singur suport de scală. pentru a
cincea variabilă; pentru 4 variabile, o nomogramă reticulară. şi 2 suporturi de scală. sînt
suficiente.
Desigur nu orice relaţie în 6 variabile poate fi nomografiată. printr-o nomogramă.
compusă. Pe de altă. parte dacă. s-a obţinut o astfel de nomogramă., atunci prin aplicarea unei
transformări arbitrare a planului care aplică. dreptele tot pe drepte, se pot obţine şi alte
soluţii sub formă. de nomograme compuse.

Exemplu. Relaţia (a - b) ~3 (x,) = [a - tp 3 (w1)] ~2 (v) +

+ [tp3 (w1)
- b] ~ 1 (u) este echivalentă. cu ecuaţia alăturată.
De aici se pot găsi direct ecuaţiile scalelor şi ecuaţiile reţelelor de funcţii cerute care sînt x1 =a
y 1 = ~ 1 (u); x 2 = b, y 2 = ~ 2 (v); x3 = ~8 (w1 ), Ya = ~3 (w2). Pentru realizarea acestui
lucru este suficientă hirtia milimetrică. obişnuită. pe care două. drepte la distanţa b - a trebuie
gradate în conformitate cu scalele funcţionale ~ 1 (u) şi ~ 2 (u). Aceeaşi reţea pe hîrtie milimetrică.
serveşte pentru nomogramă. reticulară.. Axa perpendiculară. pe scală. trebuie gradată în confor-
mitate cu funcţia tp 3 (w1) şi cea paralelă. cu scală. după. ~3 (w2 ).
Deseori se încearcă. nomograHerea relaţiilor care comportă. mai mult decît trei variabilele
operînd cu un şir de nomograme cu puncte aliniate. În astfel de nomograme, pentru valorile
date primelor două. variabile se determină. întîi dintr-o nomogramă. - cu puncte aliniate o va-
loare pentru o variabilă auxiliară, de exemplu~ (fig. 29.6.6). Pentru valoarea astfel determi-
nată. şi o valoare dată. celei de-a treia variabile se determină. prin altă. nomogramă. cu puncte
aliniate valoarea unei alte variabile auxiliare sau, după. caz, a variabilei căutate. Se continuă
Îll acest mod calculind de fiecare dată valorile variabilelor auxiliare pînă. ce valoarea varia-
bilelor cerute se obţine din ultima nomogramă cu puncte aliniate.

29.7. Metode Monte Carlo

Denumirea de metode Monte Ca1'lo se atribuie tuturor procedeelor care fac uz de elemente
aleatoare pentru rezolvarea problemelor deterministe, de exemplu evaluarea integralelor, deter-
minarea valorilor extreme, rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale ordinare sau cu derivate parţiale.
Exemplul integralei ~: f(x) dx folosit pentru ilustrarea metodei poate fi generalizat pentru in-
tegrale multiple; desigur importanţa metodelor Monte Carlo devine evidentă numai pentru
814

29.6.6. Variabilă auxiliară ~

;U2 u'4:UJ,. 1t3 în nomograma cu puncte ali-
niate pentru u 4 = u 1 + u 2 +u3
5 10

4 8 4

3 12 6
/
2 8 4
29.7.1. Calculul integralei
4 2 ~~ f(x) dx prin metoda Monte
-----0 Carlo
probleme multidimensionale. Un interval finit de integrare [a, b] poate Ii redus prin trans-
formarea liniară u = (x - a)f(b - a) la forma [0, 1].
Procedee probabilistice. Funcţia f(x) este presupusă mărginită superior şi inferior astfel
încît ea poate fi transformată în aşa fel încît să satisfacă condiţia O ~ f(x) ~ 1.
Integrala care se calculează reprezintă aria unui domeniu mărginit de curba f(x), de axa
absciselor şi eventual de segmentele de dreaptă paralele la axa ordonatelor (fig. 29. 7.1). Dacă
această suprafaţă şi un pătrat unitate ar fi uniform acoperite cu masa, de exemplu cu cartoane
decupate de grosime uniformă, atunci raportul celor două mase poate fi privit ca o estimaţie
a integralei. Dacă ne imaginăm cele două suprafeţe uniform acoperite cti'n puncte de masă egală
şi dacă mf dintre acestea se găsesc în interiorul suprafeţei căutate, atunci m 1 {n va fi estimaţia
ariei căutate. Aici numărul punctelor n trebuie să fie cel puţin de 104. Repartiţia uniformă
trebuie să fie pur aleatoare în ambele direcţii x şi y astfel încît să reprezinte n experimente
independente. Numerele aleatoare uniform repartizate fac posibilă intreruperea procedeului
la o valoare n pentru care estimaţiile succesive să difere, .cu mai puţin decît un ordin de
precizie dinainte stabilit. Dacă k - 1 este numărul paşilor executaţi şi h - 1 rezultatul
obţinut, atunci se . foloseşte următoarea schemă recursivă:

[k = h-t + (~k - h-1)/k = [(k - 1) h-1 + f.k ]fk,

unde f.k = 1 dacă punctul k se găseşte în regiunea lui f(x) şi ~k = O în caz contrar.
Procedee avind la bază valoarea medie. Dacă se aleg ca argumente numai numere alea-
toare Xt uniform repartizate în intervalul [0, 1] şi j(x) se calculează pentru fiecare dintre
acestea, atunci valoarea medie M[f(x)] înmulţită cu lungimea intervalului 1 este o estimaţie
a integralei căutate. Deoarece media aritmetică este o estimaţie a lui M[f(x)] se obţine
( 1/n) ,L f(x t) = ~: f(x) dx. Aici s-a dovedit potrivită formula de recurenţă
h = h-1 + U(xk) -;- h-1J/k = [h -1(k - 1) + j(xk)]fk.
Generarea numerelor aleatoare repartizate uniform. Atunci cînd se foloseşte un calcu-
lator, de regulă nu se construieşte un generator de numere aleatoare în calculator. Un astfel
de generator are o flexibilitate relativ mică atunci cînd trebuie înlăturate dificultăţi mari.
În plus, staţionaritatea şirurilor de numere aleatoare generate nu este garantată de-a lungul
unor perioade de timp lungi, adică proprietăţile lor statistice se schimbă în decursul testului.
Din acest motiv numerele aleatoare se generează din formule de recurenţă deterministe.
Pentru ca aceste numere pseudoaleatoare să difere cît se poate de puţin de un şir de numere
aleatoare veritabile, se cere o cvasiindependenţă între numerele pseudoaleatoare şi neapati-
ţia şiruri lor de numere periodice. Deosebit de convenabile sînt formulele de recurenţă bazate
pe teoria elementară a numerelor:
1. Numerele Fibonacci reduse [Fk = Fk- t + Fk- 2] mod m;
2. Yk+ 1 = [(2' + l) Yk + c] mod 21n cur> 2 şi c par;
3. Yk = s · Yk- 1 mod m, de exemplu, s = 23 şi m = 108 + 1;
r
4. Yk = E CJYk- i mod m, unde
j=l
y 0, y 1, ... , Yr-l sînt numere convenabil alese între O şi

m- 1 ş i c1 sînt constante convenabile.

Deoarece t oate numerele pseudoaleatoare sînt determinate modulo m sau modulo 2m,
ele se reduc p rin Xk = Ykfm sau xk = Yk{2m la numere din intervalul [0, 1).
Optimizare matematică 815

30. Optimizare matematică

30.1. Optimizare liniară .....••..• 815 30.3. Optimizare dinamică ....•... 827
30.2. Optimizare neliniară ....... . 823

Problemele de optimizare au fost formulate încă de Eucuo, dar numai după dezvoltarea
calculului diferenţia! şi a calculului variaţiilor în secolele 17 şi 18 s-a creat un aparat mate-
matic pentru rezolvarea unor astfel de probleme. Problemele de optimizare în economie sînt pro-
bleme de valori extreme cu condiţii suplimentare caracterizate prin aceea că de regulă numă­
rul variabilelor este foarte mare şi soluţiiile negative nu sînt admise.
În general, o anumită situaţie economică este privită ca un proces compus din acti-
vităţi diferite şi scopul propus este obţinerea prin abstractizare a unui model matematic
corespunzător. Pentru fiecare activitate există mai multe variante şi realizarea lor depinde
de restricţiile g1(xi) = O impuse de capacităţile existep.te, în aşa fel încît nu se poate alege
pentru fiecare activitate varianta cea mai favorabilă. In locul acesteia se consideră o combi-
naţie de variante posibile pentru care o fatncţie obiectiv dată f(x i,) definită pentru totalitatea
variabilelor procesului considerat ia o valoare maximă sau minimă; g 1(xi) =O şi Xi~ O poartă
denumirea de rest ricţii.

Problema de
i= l, ... "n;j= l, ... ,m, n>1n
optimizare

Pentru optimizarea neliniară generală funcţiile f şi gj pot fi oarecare; în cazul optimizării

pdtratice f(xi) este o funcţie de gradul doi în Xî şi gj(Xi) sînt funcţii liniare iar în cazul pro-
gramării liniare atît f cît şi gi sînt funcţii liniare.

30.1. Optimizare liniară

În probleme de optimizare se introduce o relaţie de ordine <, "mai mic decît" şi pentru
matrice de acelaşi ordin A = (aij) şi B = (bij) (vezi c~p. 17): A<B sau A~B dacă şi numai dacă
at 1 < bij sau respectiv ati ~ biJ pentru orice i şi j . In mod corespunzător A > B sau A ;> B
dacă şi numai dacă aiJ > bii sau ati ~ bti respectiv. Trebuie remarcat că se poate întîmpla
să existe două matrice de acelaşi ordin pentru care să nu aibă loc nici una din relaţiile <, >,
= , spre deosebire de două numere raţionale sau reale pentru care are loc întotdeauna una
din aceste relaţii.
Dacă c şi x sînt matrice de ordinul n X 1 cu n linii şi o coloană, A = (ai 1) o matrice
de ordinul m x n, buna de ordinul m X 1, O matricea nulă şi cT transpusa matricei c, obţinută
din c prin schimbarea liniilor în coloane şi invers, atunci pentru funcţii obiectiv şi restricţii
liniare, f(xi) poate fi reprezentată prin cTx şi gj(Xi) = O prin Ax == b. Dacă se pune
c = -d, A = - B şi b = - h , problema de maximizare se transformă într-o problemă de
minimizare. Pentru o interpretare geometrică, x poate fi privit ca un vector în spaţiul
euclidian n-dimensional Rn.

Optimizare liniară

fn raport cu elementele matricelor c, A, b sau d , B, h se pot deosebi următoarele tipuri

de probleme: probleme deterministe atunci cînd aceşti coeficienţi sînt constant e cunoscute,
probleme parametrice atunci cînd coeficienţii (sau numai unii dintre ei) pot varia în anumite
intervale şi probleme stochastice cînd coeficienţii (sau numai unii dintre ei) sint variabile
aleatoare.
Exemple. 1. Benefici·u l maxim. Dacă componentele Xi ale lui x reprezintă numărul de
unităţi dintr-un produs într-un proces de fabricaţ ie şi ci cîştigul corespunzător unei unităţi
816 Matematici superioare

din produsul i, atunci x reprezintă. planul de producţie şi cTx cîştigul total. Dacll. k este
una din cele m activiUţi, de ex. un grup de maşini, b~: capacitatea disponibilă şi dacl coefi-
cienţii at, ai matricei A reprezintă contribuţiile fieclrei activităţi la. producerea fiecărei uni-
Uţi de produs, atunci problema ma.ximizării planului de producţie constă în determinarea
beneficiului maxim ţinindu-se seama de capacităţile date. Ipotezele pe care se bazează modelul
implică faptul că atît beneficiul cît şi activităţile sînt proporţionale cu numărul de unitll.ţi de
produse şi eli. vectorul x al numărului de unitll.ţi poate avea numai componente întregi,
Xt ~O. Se mai presupune că cererea pentru produsul respectiv este. nelimitată.. Cînd nu se
întîmplă acest lucru, se pot introduce limitlri ale vînzărilor prin restricţii suplimentare
x,~d,.

2. Problema dietei. Fie i un element nutritiv, din care o .cantitate x, intrll. într-o combi-
naţie de alimente ce trebuie determinată, şi fie d, costul cantitll.ţii unitate de elemente. Fie k
o vitaminll. sau o substanţă nutritivă din care trebuie să apară în combinaţia respeetivă cel
puţin cantitatea ht Şi din care elementul nutritiv i conţine cantitatea bt(· Se ajunge astfel
la o problemă de minimizare care sub această formă simpiă este aplicabilă la determinarea
combinaţiei celei mai ieftine de nutreţuri. Un model diferit de minimizare a costului unei
succesiuni de meniuri ale unui hotel se obţine prin adăugarea unor ipoteze suplimentare deta-
liate, privind distribuţia zilnictl a meselor, mic dejun, prînz, cină, structura unei mese, de exemplu
felul întîi, felul doi şi desert, sortimentul minimal, de exemplu trei feluri şi perioada minimtl
de repetare a felurilor.

Problema maximizării în optimizarea liniară a fost formulată în 1939 de către KANTOROVICl

care a rezolvat-o prin metoda factorilor rezolvanţi. Problema dietei a fost rezolvată aproxi-
mativ în 1941 de către CoRNFIELD şi în 1945 de către STIGLER. Problema optimi:~tlrii liniare
fonnulată într-un mod destul de general de Wooo şi DANTZIG a fost rezolvată de către DANTZIG
prin metoda simplex care a fost apoi dezvoltată .în multe direcţii.

Metoda simplex. În cazul optimizării liniare restricţiile se compun din Ax ~ b şi x ~O

sau a1 1 xj + ... + aHXi + ... + ajnXn ~ b1 şi x,~O pentru j = 1, 2, ... , m şi i = l, 2, ... , n
(vezi cap. 29). După cum condiţia 2x1 + 3x2 ~ 4 defineşte un semiplan închis, tot aşa restric- ·
ţiile de mai sus determină n + m semispaţii închise, punctul x fiind interpretat ca un
punct sau vector într-un spaţiu n-dimensional Rn. Dacă cele n + m restricţii sînt consistente,
atunci intersecţia R a celor n + m semispaţii conţine cel puţin un punct. Orice punct al
lui R este o solutie admisibild sau un vector admisibil.
Regitmea (~ulţimea) admisibild R a problemei ca inter-
secţie de n + m semispaţii este un poliedru convex (fig. 30.1.1).
Să presupunem că R nu este vidă şi că este mărginită.
Funcţia obiectiv f(x) = cTx poate fi interpretată geometric
considerînd suprafaţa j(x) = const, care reprezintă o familie
de hiperplane paralele cTx = k în Rn. Se cere găsirea hiper-
planului cu cel mai mare k avînd o intersecţie nevidă cu po-
liedru! convex R. Se furnizează astfel un plan de sprijin al
lui R pentru această familie, adică un hiperplan care are un
punct comun cu R. În mod corespunzător maximul lui f în
R poate fi atins numai în punctele de pe frontieră. x,
Cu ipotezele de mai sus, R este înfăşurătoarea .convexă
a vîrfurilor sale. Fie xZ (1 = 1, ... , s) vîrfurile lui R care pot fi 30.1. 1. Reprezentarea geo-
metrică a problemei de ma-
cei mult C:tHIJ. Atunci orice x e R se poate reprezenta prin xim în spaţiul bidimensional
s s R 2 ; R este regiunea posi-
x = B AlXz cu Al~ O şi E Al = 1. Atunci f(x) = cTx = bilă, cTx = kmax - planul
1= 1 1= 1 de sprijin , x0 - soluţia posi-

= cT (t
1= 1
t
Alxl) =
1= 1
AlcTxZ = t1= 1
>..,j(xl). Printre s valori ale
bilă de bază

s s
lui f(xl) există cea mai mare f{x 1o). Deci f (x) = ~Azf(xl) ~ {; Alf(x1o) = f(x 1o). Dacă R
este mărginită şi nevidă, problema de optimizare se reduce la determinarea vîrfurilor xZ ale
lui R. În orice caz soluţia se găseşte printre acestea.
Optimizare matematică 817

n n
Cele m inegalităţi E aijXi~ bj pot fi scrise sub forma unor ecuaţii E ailxi+ Xn+i =bj,
i= l i=l

introducînd m variabile auxiliare x= (~n+l J· Dacă 1 este matricea unitate, se obţine o altă
Xn+m
formă a problemei de optimizare liniară.

Optimizare liniară cu variabile auxiliare max{ (cT, O)(;) Ax + Ix = b, x ~ O, x~o}

1 1
Pentru simplificare se va considera din nou max { cTxl Ax = b, x ~ O} (cu matricele
extinse în mod corespunzător) unde A este de ordinul m X lm + n) şi x este de ordinul
(n +m) X l. Se poate presupune că rangul lui A este m pentru că altfel ecuaţiile Ax = b
ar fi incompatibile şi nu ar exista o soluţie admisibilă sau unele ecuaţii ar fi de prisos fiind
combinaţii liniare ale celorlalte.
Un vector x care are exact m componente pozitive care fac parte din m coloane liniar
independente ale matricei A poartă denumirea de soluţie admisibilă de bază.

Soluţiile admisibile de bază sînt exact vufurile regiunii admisibile R.

Pentru demonstrarea acestei teoreme se folos eşte combinaţia liniară convexă x = A.x' +
+ (1 -A.) x 2 = J..(x' - x 2 ) + x 2 cu O < A. < 1, care determină punctul intermediar x pe seg-
mentul de dreaptă care leagă x 1 cu x 2 • Virfurile lui R nu se pot repre1enta în s ă printr-o combi-
naţie liniară convexă a două puncte diferite ale lui R. Dacă A are m coloane liniar indepen-
dente a 1 , . • . ,am şi dacă o soluţie admisibilă de bază e~te x 1 cu xf > O, ... , x;~ > O, x~~H =
= x~+ 2 = .. . = x~+n = O, atunci o combinaţie liniară convexă x 1 = A.x 2 + ( l - A.) x3 cu
două puncte admisibile diferite x 2 şi x 3 este imposibilă: Deoarece x:
11 +r= 0 pentru t = 1, 2, 3,
şi r = 1, ... , n , rezultă din Ax 2 = b şi Ax 3 = b că A(x2 - xJ) = O cu soluţia banală x 2 - x3 = O,
dar aceasta înseamnă că x 1 trebuie să fie un vîrf.
Pe de altă parte, dacă se presupune că x 1 este un vîrf cu componente pozitive xf, ... , xl
atunci coloanele corespanzătoare a 1, . .. , ak din A trebuie să fie liniar independente. Cum A
are m linii, rezultă k ~ m şi deci x' este o soluţie admisibilă de bază . Dacă a 1 , •.• ,a" sînt
k
liniar dependente, atunci se pot găsi numere y 1 , •• • , Yk. nu toate nule, astfel incitE y 1ai = O
i =l
k k k
şi pentru y>O , y E yjai = O. În consecinţă, cum E xJaj ± Y E y 1a 1 = b alegînd pe y sufi-
i = l i=l i= l
cient de mic, se pot construi doi vectori x 2 = (xl + yy 1 , •• • , x~ + YJ'k· O, ... , O) şi x3 = (xl ~
-yy 1 , • •• , xt-YYk· O, ... , O) care au primele k componente pozitive . Dar datorită reprezentării
x 1 = x 2/2 + xa/2 cu A. = 1/2, x 1 nu poate fi un virf, ceea ce contrazice ipoteza iniţială.
Calul degenerat k < m este posibil dar va fi exclus din consideraţiile ce se vor face aici.
Acest caz se poate trata prin metoda simplex fără dific uităţi deosebite. ·
Astfel, R are cel mult C~+n = C~~+ n Yîrfuri . Printre aceste soluţii admisibile de
bază, care sînt în număr finit , trebuie determinată aceea pentru care funcţia obiectiv ia valoarea
maximă kmax· Acest punct nu este neapărat unic d e terminat, ca de exemplu în cazul cînd fron-
tiera lui R are o intersecţie de dimensiune d~ l cu hiperplanul cerut cTx = kmax· Dacă se pre-
supune că primele m coloane ale lui A sînt liniar independente şi matricea formată de aceste
coloane se notează cu A 1 şi ceea ce rămîne din matricea A cu A2 , atunci A = (A1 , A2) ,
unde A1 este nesingulară şi de ordinul m X m iar A2 este de ordinul m x n . Similar se

separă c = (::). x = (::). unde c 1 şi x 1 se compun din primele m componente. Ec.uaţia

Ax = A1x 1 + A 2x 2 = b se poate rezolva atunci în raport cu x 1 , obţinîndu-se x 1 = A}1 b +
+A} 1 A2 (-x2) . Presupunînd că A}1 b > 0 şi x2 = O, se obţine soluţia admisibilă de bază x1 •
Substituind în funcţia obiectiv , se obţine
818 Matematici superioare

Pentru x 2 = O valoarea funcţiei obiectiv nevine j(x') = c[A11b. Aceste soluţii sînt prezen-
tate în aşa-numitul tabel simplpx.
Soluţiile admisibile de bază se gă­
Tabel simplex A11A2 sesc în prima coloană , iar ultima linie dă
cfA11A2 -cr valorile funcţiei obiectiv corespunză­
toare.
În tabelul simplex se pot deosebi următoarele cazuri distincte.
1. Cele n elemente ale lui cfA11A!! - cr sînt nenegative. În acest caz există o soluţie
optimd deoarece dacă orice element al lui x 2 d evine pozitiv, atunci valoarea funcţiei obiectiv
devine din ce în ce mai mică.
2. cfA11A2 - cr conţine un element negativ, fie acesta al li-lea ; să presupunem că toate
elementele coloanei k a lui A!1 A2 sînt nepozitive. Componenta a k-a a lui x 2 poate fi mărită
în mod arbitrar. Dacă x 1 = A11b + A11A2 (- x2). schimbînd componentele lui x 1 în acelaşi
timp, se obţine întotdeauna o soluţie admisibilă pentru care funcţia obiectiv creşte nemărginit;
f(x) nu este mărginită în regiunea admisibilă şi problema nu are soluţii.
3. Elementul al k-lea din cfA11A2 - cf este din nou negativ, dar pentru orice k,
coloana k din Ai1A2 conţine cel puţin un element pozitiv. Şi în acest caz se poate majora
funcţia obiectiv prin creşte rea component ei a k-a din x 2. Totuşi acest . lucru se poate
face numai pînă cînd prima din componentele descrescătoare din x 1 = Ai1b + Ai1A2 ( - x 2)
ia valoarea zero. Componentele care rămîn (schimbate) în x 1 şi a k-a componentă din x2 d eter-
mină în acest mod o nouă soluţie admisibilă de bază cu o valoare mai mare a funcţiei obiectiv.
Se poate deduce inde pendenţa liniară a coloanelor corespunzătoare ale lui A. Deoarece există
numai un număr finit de solu t ii -admisibile şi deoarece funcţia obiectiv creşte , la fiecare pas
al m etode i simplex se obţin noi soluţii de bază ; se ajunge după un număr finit de paşi la
cazul l (soluţia optimă) sau la cazul 2.

Obţinerea unei soluţii admisibile de bază. Dac ă b> O, atunci introducînd variabile

ajutătoare şi avînd ca obiectiv max (cT , O) (;) cu i = b, se obţine o soluţie admisibilă de

bază. Dacă nu se po t introduce variabile ajutătoare , atunci b ;;l!: O (şi în unele probleme prac-
tice chiar b > 0). Cu ajutorul aşa-numitelor variabile artificiale y = (y 1 , ••. , Ym) se rezolvă
întîi problema

f;
111

min y 1 1 Ax + ly = b, x ;;l!: O,
{

m
pentru care y = b est e o solu ţ ie admisi bilă de bază . Dacă minE Yi este pozitiv, atunci
j=" l
problema iniţială n u are sol uţii admisibile. Dacă minimul este egal cu zero, atunci soluţia optimă
(x0 , yO) = (x 0 , O) a ultimei probleme este o soluţie admisibilă de bază a problemei iniţiale.
Pentru programul d e calculator se alege de regulă ultimul procedeu descris care nu depin-
de de funcţia obiectiv .

Dualitate. Problema min {bTyiATy;;l!: c , y ;;l!: O} poartă numele de problema duală a proble-
mei max { cTx lAx ~ b, x ;;l!: O} care este denumită problema primală. Aici y este o matrice
d e ordinul m x 1 sau un v ecto r în Rm· Un vector y cu ATv;;l!:c şi v;;l!:_O se numeşte admisibil.

Dacă x şi y (primat ~i dual respectiv) sint admisibile, atunci cT x ~ bT y.

D e monstraţi e . x admisibil îns eamnă c ă Ax~b şi x;;l!:O ; y admisibil înseamnă că

ATy ;;l!: c şi y ;;l!: O. As tfel cTx ~ (ATy) T x = (yT A) x = yT(Ax) ~ yTb = bTy. De aici
rezultă. imediat :
Optimizare matematică 819

Dacă xO şi yO sînt admisibile şi dacă cTxo = bTyO, atunci x0 şi yO sint optime- pentru pro-
blema primală, respectiv duală.

D e m o n s t r a ţ i e. Din teorema de mai sus pentru orice x admisibil cT x ~ bT y0 =

= cTxo şi pentru orice y admisibil, bTy~cTxo = bTyo. Din prima inegalitate se vede că x0 .este
o soluţie a problemei primale şi din a doua că y 0 este o soluţie a problemei duale. GALE,
J(UHN şi TucKER au demonstrat următoarea teoremă de dualitate.

Teorema de dualitate . x0 este o soluţie a problemei pri~ale dacă şi numai dacă există
un yo admisibil astfel incit c Txo = bTy0 ; y0 este o soluţie a problemei duale dacă şi numai
dacă există un x 0 admisibil astfel incit bTyo = cTx0 • Problema primală şi problema duală au
soluţii dacă şi numai dacă ambele admit simultan vectori admisibili.

Acest~ propoziţii sînt deosebit de utile dacă o problemă poate fi rezolvată numai aproxi-
mativ şi dacă vrem să apreciem cît de mult se abate soluţia aproximativă de la cea optimă.
Acest lucru este important şi atunci cînd se foloseşte un calculator şi pentru păstrarea costului
în anumite limite se întrerup calculele la un anumit moment.

Exemplul 3. Fie de minimizat x 1 + "~ -• 2 cu restricţiile alăturate. 2x 1 + 3x2 ~ 4,

Folosind variabilele ajutătoare x3 şi x 4 , se obţin ecuaţi ile şi funcţia 3x1 +x2 ~ 3
obiectiv de mai jos. De aici se obţine x1 ~O, x 2 ~O

A -
- (o
1o1323)1' A - A-i-
1 - 1 -
(o1o)1 ' A - (2133) •
2 -
1 · x3 + O · x,+ 2x1 + 3x2 = 4
O · x 3 + 1 · x4 + 3x1 + lx2 = 3
l
O· x3 + ·O· x4 + x 1 + ·4x3 =f(x)

Noile ecuaţii şi tablelul sirnplex S 1 vor x 3 = 4 - 3x1 - 3;r2

avea forma următoare: x 4 = 3 - 3x1 - x 2
Incluzînd pe x 2 în bază, rezultă creşterea cea f(x 1 ) = O + (O- 1) (-x1) +(O- <J)(-x 2 )
mai mare a funcţiei obiectiv, deci se va
folosi x 2 • Prin ecuaţia x 3 = 4- 2x1 -3x2 se determină x 2 =4/3
ceea ce implică x 3 = O care astfel părăseşte baza. Din ecuaţia
modificată pentru .x2 , x,, din valorile A} 1 ~, ci= (4, O) şi cf =
4
3
2
3 ~ 3
1
= ( 1, O) se poate determina o nouă formă a funcţiei obiectiv
f(x) = 4x2 + O· x4 +x1 +O· x 3 : o - 1- 4
f(xi) = 16/3 + (8/.3 - 1)( -x1 ) + ("1/3-0) (-x3 )

Xz x 2 = "1/3 - 2x1 /J - x 3 f3
x4 = 5/3 - 7x1 /3 + x 3 f3
f(xJ~const(x7 +4xz = ~~ 2/3 1/3)
A 1- 1 A 2 -
- ( 7/3 - 1/3

30. 1.2. Soluţia proble- ~ 4/3

5/3
2/3 l/3
7J3 - 1/3
mei primale cu funcţia
obiectiv f(x) = x1 + 4x 2 • 16/3 5J3 4/3

Se obţine tabelul ~implex S 2 • Soluţia optimă a problemei se obţine pentru x2 = 4f3,

x, = 5/3, x 1 = x 3 = O. In fig. 30.1.2 se arată regiunea admisibi1ă R pentru problema iniţială
fără variabile ajutătoare. Tot pe această figură s-a repre~entat dreapta x 1 + 4x 2 = 16/3.

Preţuri fictive (umbră). În forma funcţiei obiectiv care corespunde soluţiei optimale coe-
ficienţii cf A} 1A2 - cf corespunţători variabilelor ajutătoare formează vectorul soluţiilor yO
820 lvl atematici su p erioare

al problemei duale. În exemplul dat yoT = (4/3, O) şi deci bTyO = 16/3 = f(x 0 ). Componentele
acestui vector al soluţiei duale poartă numele de preţuri ficti ve , preţuri 1tmbră. Ele reprezintă
creşterea funcţiei obiectiv la o creştere egală cu unitate a componentei din b. De exemplu o
creştere a lui b2 = 3 nu va rezolva nimic, deoarece în soluţia optimă .xt > O şi deci nu afec-
tează cu nimic pe 3.x1 + .x2 < 3. Rezultă însă o creştere egală cu 4./3 dacă b1 = 4. se înlo-
cuieşte prin b1 = 5, după cum se poate verifica uşor.

Aplicaţii ale metodei simplex. Metoda simplex a fost îmbunătăţită în mai multe direcţii
cu scopul reducerii erorilor de rotunjire , a capacităţii calculatorului folosit şi a timpului de
calcul necesar.
LEMKE in 1954 a dezvoltat metoda simplex duală , rezolvînd problema primală cu aju-
torul soluţiei problemei duale. Pentru a scurta timpul de calcul s-au combinat metodele
simplex duală şi primală. Metoda si mple.x modificată se foloseşte în mod frecvent în legătură
cu reprezentarea sub formă de produs a matricei inverse. Pentru probleme de volum mare se
revine prin reinversare după un anumit număr de paşi la datele matricei iniţiale , reducîndu-se
astfel eroarea de rotunjire.
Pentru problema primală cu o margine superioară pentru variabile (x ~ d) , DANTZIG a
elaborat un algoritm special pentru care volumul de calcule este comparabil cu cel din cazul
problemei cu variabile pentru care nu s-au impus astfel de margini. În sfîrşit, pentru probleme
cu o matrice avînd o structură specială în care numai partea haşurată conţine elemente nenule
(fig. 30. 1.3), DANTZIG şi WoLFE au găsit în 1960 o metodă de descompun ere prin care !ntreaga
problemă se descompune într-o problemă principală şi o serie de probleme auxiliare. In acest
fel probleme cu 32 000 restricţii şi 2. milioane de variabile ar fi putut fi rezolvate în timp rezo-
nabil încă inainte de 1963.

M etoda jocurilor f i ctive, sugerată de BROWN şi RoBINSON , care necesită calculatoare de capa-
citate mai mică, converge prea încet pentru a fi practicabilă.
Problema tran sportttrilor, care este un caz particular important al problemei primale, a
fost formulată în moa independent de HITCHCOCK În 194 1 şi KANTOROVICI În 1942.

Problema
transporturilor

30.1.3. Metoda de descom-

punere; . s.chema unei ma-
trice în care numai elemen- ; v,
tele indicate sînt diferite
de zero
lliii
.lE
VJ

30.1.4. Optimizarea
tran.sportului
L2
Acestei probleme i se poate atribui următorul sens: există produ cători L i pentru un anu-
mit produs cu o capacitate de producţie ai ;:3: O şi consu matori V 1 ~u cerere de coJtSum bj ;:3: O.
Transportul unei unităţi d e produs d e la producător la consumator costă Ci j unităţi băneşti.
Trebuie d'eterminate cantităţile Xij ce trebuie transportate d e la L t la Vj (Iig. 30.1.4) în
aşa fel încît costul total de transport să fie minimum posibil. Matricea A are o as tfel de
structură încît din valori întregi ale lui b şi ale lui ai rezultă soluţii întregi Xij· Mai mult, această
1
problemă specială are întotdeauna soluţie şi a fost folosită în practică în m a i multe rînduri
şi foarte eficient. În afară d e forma obişnuită a algoritmului simplex, t rebuie menţionate
procedeul de rezolvare prin metoda magh iară datorată lui KuHN, metoda rocadelor a lui
CHARNES şi CooPER şi m etoda FoRD-FULKERSON care se bazează pe determinarea fluxului maxim
Optimizare matematică 821

dintr-un graf orientat. În acest fel se poate rezolva problema transporturilor ţinînd seama de
limitările impuse de capcităţile căilor de transport. Pentru alte generalizări se consideră că
transportul se efectuează în etape sau că se transportă mai multe produse.

Exemplul 4. Fie b1 = 4, b2 = 8, ba = 2, b4 = 8 necesarul pentru 4 consumatori şi a 1 = 10,

a2 = 7, a 3 = 5 capacităţile a 3 furnizori astfel încît l::ai = l::b1 = 22. Atunci cînd l::at=
= a ~ b = l::b 1, se introduce un furnizor fictiv
pentru cantitatea b - a sau un consumator c11 = 20 c13 = 4
fictiv cu un consum a - b. Coeficienţii cii ai czl = 10 cza =-'
matricei reprezintă costurile de transport de cal= 9 Caş = 8
la i la j pe unitatea de produs.
Prin procedeul unghiurilor nord-vest se ajunge pornind din colţul nord-vest, aflat în partea
stîngă sus, la satisfacerea condiţiei pentru sumele de bj şi at respectiv, maximizînd de la
cimp la cîmp. Şirul cîmpurilor cu decizie este indicat prin numere scrise cu roşu şi acele
cîmpuri pentru care s-a decis în acelaşi timp numărul pieselor sînt marcate prin săgeţi roşii.
Regula nord-vest r---
Metoda ·matricei minime r----
at ai

4 ~ 62 o o- 10 .1 1 2 3 3 10

o 2 ;
1
2 4-
1
3 s
l
7 .2. 7 1 o o 7

o o. ot 5~ o o
" .Q.
"2 "
1 bj 4 8 2 8 1 bj 4 8 2 8

Folosind metoda matricei mlmme se atinge de asemenea maximul în raport cu ai şi

bJ dar cîmpurile cu decizie sînt fixe în fiecare caz ţinîndu-se seama de valoarea cea mai mică
a lui Cij, în scopul economisirii cheltuielilor de transport. După cum şi este de aşteptat, va-
loarea funcţiei obiectiv este acum mai mică; procedeul unghiurilor nord-vest dă f 1 = 162 şi
metoda matricei minime f 2 = 120. Pentru soluţia optimă x13 = 2, x14 = 8, x 22 = 7, x 31 = 4
şi x32 = 1 se obţine fopt = 78. Soluţia este degenerată deoarece pot să apară numai
5 = n + m - 2 componente pozitive, p cînd datorită condiţiei suplimentare a = b, vor
ti n + m- 1 = 6 componente pozitive. ·

Optimizare in numere intregi. În legătură cu determinarea unui plan de producţie care

pentru restricţii privind capacitatea trebuie să asigure venitul maxim apare problema găsirii
soluţiilor întregi pentru max { cTxJAx ~ b, x ~ O}. Se caută maximul funcţiei obiectiv
nu printre toate punctele regiunii admisibile R, ci numai printre toate nodurile reţelei întregi
conţinute în R. Pentru orice problemă corectă trebuie să se stabilească întîi dacă tratarea
problemei în numere întregi este într-adevăr necesară . De exemplu dacă coeficienţii problemei
sînt numai estimaţi, atunci munca suplimentară nu este justificată. Erorile introduse prin
datele iniţiale nu sînt considerabil mărite prin metodele normale şi prin rotunjirea soluţiilor
neîntregi, astfel încît să devină întregi.
Pentru optimizarea în numere întregi GoMORY a elaborat în 1958 metoda planului de
secţiune. Problema se tratează mai întîi prin metode obişnuite obţinîndu - se o soluţie optimă.
Dacă soluţia astfel obţinută nu este formată din numere întregi, atunci se introduce o re-
stricţie suplimentară astfel încît această soluţie să nu mai fie admisibilă în sens primal, dar com-
plementara în R a regiunii admisibile R 1 s R să conţină toate nodurile reţelei întregi ale lui
R. Hiperplanul care înlătură o porţiune din R a dat numele metodei. În acest fel soluţia
nu este admisi bilă ca o soluţie primală dar rămîne admisi bilă ca o soluţie duală. În acest mod
prin metoda simplex duală se ajunge repede la o soluţie optimă relativ la R 1 • Dacă
aceasta nu este în numere întregi , se introduce un al doilea plan de secţiune din care rezultă.
R 2 s R 1 • Acest procedeu duce la soluţia în numere întregi într-un număr finit de paşi.
În practică apar unele probleme datorate erorilor de rotunjjre din calcule. Deoarece pla-
nete de secţiune care trec prin punctele reţelei întregi se pot determina numai aproximativ,
trebuie admise anumite limite de variaţie cînd se verifică dacă soluţiile sînt numere întregi.
Cu toate acestea se poate întîmpla ca punctele intregi să fie înlăturate din R. Acest lucru
 822 Matematici superioare

a condus la numeroase lucră.ri tratînd această. problemă. şi aplicarea metodei rămîne proble-
matică. în ceea ce priveşte tehnica de calcul.

Optimizare parametrică. Toţi coeficienţii dintr-o problemă. de optimizare liniară pot să

d~pindă. de parametri. Cele mai simple cazuri sînt

Optimizare parametrică. max { (c + Ad) T x lAx ~ b, x ~ O max { cT x lAx ~ b + ).J, x ~O}

Această. problemă. apare atunci cînd trebuie determinat un plan de producţie care maxi-
mizează. beneficiul cînd se cunosc capacită.ţile şi cînd se dau limite pentru beneficiul
corespunză.tor fiecă.rui produs, sau cînd se pune problema determină.rii modificărilor surve-
nite în soluţia optimă. ca urmare a modifică.rilor survenite în datele problemei. După cum
s-a ară.tat mai sus, unele informaţii în acest sens se pot obţine din componentele problemei
duale.
Cele două. formulă.ri sînt reciproc duale: problema duală. primei formulă.ri are structura
celei de-a doua. Aşadar vom considera mai detaliat prima formulare. Se presupune regiu-
nea admisi bilă. R mă.rginită. şi nevidă. iar c şi d liniar independente. (Pentru c şi d dependente
rezultă. o problemă. generală. primală..) Hiperplanele (c + Ad) T x = k formează. pentru orice A.
fixat o familie de plane paralele cu parametrul k . Pentru un k fixat şi A variabil se obţine
un fascicul de hiperplane. Figura 30.1.5 ilustrează. pentru cazul bidimensional situaţia care
poate fi descrisă. la modul general astfel: dacă. se duce vectorul normal la hiperplanul (c +
+Ad)Tx=kpe parteaundekeste crescă.tor, atunci pentru -oo<A<+oo acest vector întinde
un unghi de mă.rime 1t. Pentru exemplul din figură. intervalul de variaţie a lui A, ( - oo,
+oo) poate fi descompus în patru pă.rţi: - oo < :ţ. ~ A1 <O, A1 ~A~ A2 <O, A2 ~A~
~ A3 (A3 > 0). 1..3 ~ A< + oo, pentru care soluţii optime sînt E 4 , E 3 , E 2 , E 1 respectiv.
În general se poate găsi o descompunere a lui (- oo, + oo) î_ntr-un numă.r finit de inter-
vale parţiale astfel încît pentru A în aceste intervale, o soluţie admisi bilă. de bază. este optimă..
~entru R nemă.rginit nu trebuie să existe soluţii în intervalele - oo < A~ A1 sau Ar ~ A < -+, oo.
In practică. se rezolvă. problema pentru un A oarecare prin metoda simplex şi apoi se deter-
mină. pentru A intervalul în care soluţia optimă. obţinută. ră.mîne optimă.. La marginile acestui
interval se pot determina acele componente ale lui x care pentru A crescă.tor sau descres-
că.tor intră. în bază. şi de asemenea cele care pă.ră.sesc baza. Pentru această. nouă. bază. se obţine
din nou un interval pentru A ş.a.m.d. Există. mai multe metode pentru rezolvarea acestei
probleme ca de exemplu cea propusă. de SPURKLAND ( 1964).

30. 1.5. Optimizarea

parametrică. în plan

30. 1.6. Interpretarea geo-

A. ==--. --...,~!:::::---'-J--c~'-----1~ ·metrică. a problemei para-
x1 metrice duale

Pentru problema duală o variaţie a lui A înseamnă: o deplasare paralelă a hiperplanului.

care include regiunea admisibilă R (fig. 30.1.6). Se poate arăta că pentru unele intervale pentru
A, aceleaşi componente ale lui x sînt în bază, adică sînt pozitive. Soluţia însă se modifică
odată cu A. Problema maximizării beneficiului unui plan de producţie cu capacităţi date mai
sugerează şi următoarea problemă parametrică. În exemplul 1, elementele aki ale matricei A
repre zintă necesarul de muncă privind activitatea .k pentru o .unitate de produs i. Aceşti
coeficienţi pot să se modifice, de ex. prin creşterea productivităţii sau prin introducerea unor
noi tehnologii . Deci, prezintă interes studiu l problemelor cu mai mulţi parametri şi un număr
de cercetări recente cuprind unele generalizări ale rezultatelor cunoscute pentru problemele
de optimizare cu un parametru.
De igur cu fiecare problemă practică e pune întrebarea în ce mod o schimbare în coefi-
cienţi influenţează soluţia . În cazul capacităţi lor imaginate, preţurile umbră dau informaţii
Opt·i mizare matematică 823

asupra acestui lucru, dar problema se rezolvă. în toată. generalitatea ei numai prin metodele
optimizării parametrice.

Alte aplicaţii ale optimizării liniare. Optimizarea liniară. sepoate aplica în multe domenii
ale ştiinţei, tehnolqgiei şi economiei. Ea este una dintre cele mai eficiente metode ale cer-
cetării operaţionale. Se vor indica aici cîteva exemple speciale de aplicaţii.

Probleme de coordonare. n persoane trebuie asociate cu n activităţi în aşa fel

încît fiecărei persoane i se asociază exact o activitate şi costul total să. fie minim .
De exemplu un proces mecanic de producţie se compune din n operaţii şi sînt n muncitori
care sînt în stare să. efectueze fiecare operaţie dar în timp variabil. Timpul necesar pentru
efectuarea operaţiilor formează. o matrice pătrată. cu elementele Cij· Fiecare muncitor trebuie
să. efectueze exact o operaţie. Problema se formulează. matematic astfel:

min {r; t C,jXjjl r; ~ t Xjj X<j ~ !, Xjj ~ 0}'

Acesta este un caz particular al problemei de transport. Exact n valori Xij sînt egale cu 1 şi
.celelalte sînt egale cu O. Soluţia de bază. conţine în loc de 2n - 1, numai n componente
pozitive , adică. problema este puternic degenerată. De ·aceea metoda lui Kuhn este mai potrivită.
pentru, rezolvarea ei decît metoda simplex.

Probleme de amestec. Despre o problemă. tipică. de amestec s-a menţionat cînd s-a tratat
problema dietei. Încărcarea furnalelor care produc oţel este un al doilea exemplu . Se pune
problema celui mai ieftin amestec pentru producerea unui oţel cu proprietăţi definite. Produ-
cerea unui gaz cu valoare calorică. dată. prin amestecarea unor gaze cu diferite costuri
şi cu valori calorice cunoscute conduce de asemenea la o problemă. de optimizare liniară..

Probleme de croire. Dacă. din bucăţi de mărimi date se decupează. bucăţi mai mici
de diferite f<?rme, atunci punîndu-se problema reducerii la minim a pierderilor se ajunge la
o problemă. de minimizare. Astfel de probleme apar în industria metalelor, a lemnului, textilă.
şi a produselor din piele.

Optimizare liniară stochastică. O problemă. de optimizare liniară., max { cTx j Ax~b. x ~ 0},
ai cărei coeficienţi sînt cantităţi aleatoare trebuie înţeleasă. în sensul maximiză.rii valorii medii
a funcţiei obiectiv. Dacă. caracterul aleator al problemei se ia în întregime în consideraţie,
problema devine în cele mai multe cazuri neliniară sau ea trebuie reprezentată ori aproxi-
mată. prin funcţii obiectiv liniare pe porţiuni şi restricţii linia"re. Există. un singur caz special
în care problema rezultată. rămîne liniară. şi anume aceea cînd componentele lui c sînt can-
tităţi aleatoare ale căror funcţii de repartiţie sînt independente de valorile lui x~. În acest caz
este permisă. înlocuirea componentelor aleatoare ci ale lui c prin valorile lor medii Ct=M(ct)
şi să. se trateze problema primală. în mod determinist cu vectorul c format din componentele Ct·
Acest lucru este posibil, de exemplu, în tratarea problemei costului minim al furajării (problema
dietei) dacă. se presupune pentru anul considerat că. preţurile diferitelor nutreţuri sînt
variabile aleatoare cu funcţii de repartiţie cunoscute. Problema devine mai complicată. dacă.
componentele lui b sint cantităţi aleatoare, de exemplu în cazul stabilirii costului optim al unui
stoc de piese de rezervă. cu cererea aleatoare, sau dacă. elementele matricei A sînt aleatoare.

30.2. Optimizare neliniară

Dintre problemele neliniare, numai tem-ia optimizării convexe s-a dezvoltat ca o teorie
completă., c·el puţin în ceea. ce priveşte teoria.

Optimizare convexă. O regiune B a unui spaţiu euclidian n-di mensional Rn se numeşte

convexă. dacă. pentru orice pereche de puncte din B toate combinaţiile liniare convexe ale
acestor puncte aparţine de asemenea lui B {fig. 30.2.1). O funcţie f(x) definită. pe o regiune
c onvexă B se numeşte convexă dacă pentru x1 şi x 2 din B şi O < ). < 1 intotdeauna are
loc {fig. 30.2.2)
j().xl + (1 - ).) x2) ~ 'Af(xl) + (1 - ).) f(x 2) .
824 Matematici superioare

02'~
Mulţimi con.e xe
30.2. 1.
M 1, M 2 şi
mulţimi ne- frx';
convexe M 3 şi M 4 Afrx)+(l-A.}f(x~
- f(x~
-- - i
1
1
1
1
'J

. 30.2.2.
funcţii
Graficul unei
conexe de o va-
1
1
X
riabilă

Dacă pentru x 1 =1= x 2 nu poate avea loc semnul egalităţii, atunci f(x) este strict convexă.
Cu bul, paralelipipedul, tetraedrul, sfera şi elipsoidul sînt exemple de regiuni convexe ale lui R 3 •
Intersecţia unor regiuni convexe este o regiune convexă, proprietate care a fost deja
folosită cînd s-a considerat regiunea admisibilă R a problemei de maximizare. Dacă funcţiile
f şi gi în min {f(x) 1 gj(x) ~ O, Xi ~ O} (i = 1, ... , n, j = 1, ... , m < n) sînt funcţii convexe,
atunci problema respectivă este o problemă de optimizare convexă. Regiunea admisibild R a
problemei este o regiune convexă în Rn. Pentru existenţa soluţiei KuHN, TuCKER şi SLATER au
demonstrat o teoremă fundamentală, teorema punctului şa. Ea se referă la punctul şa (x0 , uo)
al unei funcţii F(x, u) de două variabile care după u atinge un maxim în acest punct,
avînd astfel valori mai mici în vecinătatea lui u 0 dar după x atinge un minim şi deci are
valori mai mari în vecinătetea lui x0 . Această funcţie F(x, u) este obţinută prin metoda
multiplicatorilor lui Lagrange pentru probleme de extrem legat. Folosind multiplicatorii lui
Lagrange u 1 cu j = 1, .. . , m se defineşte funcţia lui Lagrange, F(x, u) = f(x) +
m
+E Uj • gJ(x) în care u este matricea m X 1 formată cu valorile UJ·
j=l

Teorema punctului şa. Daci existA un x'~O cu g1(x') <O pentru j = 1, ... , m, atunci
x0 ~ O este soluţie pentru min {j(x) lg1(x) ~ O, x, ~ O} daci şi numai daci pentru toţi x ~ O,
u ~ O existA un uo ~ O astfel incit F(xO, u) ~ F(xo, uO) ~ F(x, uo).

Funcţia F(x, u) are deci în (x0 , u 0 ) un punct şa nenegativ. Se va arăta acum că acest •
lucru este suficient pentru ca x0 ~ O să fie o soluţie a problemei convexe. Se obţine f(xO) +
m m m
+E uigJ(x0 ) ~ f(x 0) + E uj gJ(x0) ~ f(x) + E uJ g1(x) pentru orice x ~ O şi orice u ~O.
j= l j= 1 j=1
Din inegalitatea din stînga rezultă că gJ(x0) ~O pentru j = 1, ... , m; deoarece dacă g 10 (x0) ar fi
pozitiv, luînd uj > O, Uj = O pentru j =1= j 0 , membrul întîi poate fi făcuţ oricît de mare.
0
m
Aşadar x ~ O este admisi bilă. M~i mult,
0 E ~tJ g1(x 0) = O, căci astfel inegalitatea din stînga
j = 1
n-ar fi valabilă pentru u = O, deoacece toţi gi = (x0 ) = o· şi u0 ~ O. Rezultă astfel că
m
f(x 0) ~f(x) +E uJ gj(x) pentru orice x ~ O şi în consecinţă f(x 0) ~ f(x) pentru orice x ~ O cu
j= l
g 1(x) ~ O (j = 1, .. . , m), întrucît u0 ~ O. Dar aceasta înseamnă că x0 ~ O este o soluţie.
demonstraţie completă pentru teorema punctelor şa, aşa cum a fost dată aici, este
O
datorată lui SLATER. KUHN şi TuCKER a.u demonstrat-o pentru funcţii diferenţiabile şi pentru
aceste funcţii se stabilesc mai jos condiţiile Kuhn- Tucker locale, care sînt echivalente cu condi-
ţiile teoremei. Aceste condiţii necesard. şi suficientă pentru existenţa soluţiei problemei de
optimizare convexă se folosesc în multe aplicaţii şi mai cu seamă în metoda optimizării
pătratice.

Condiţii K uhn- Tucker locale. Pentru funcţii f(x), gJ(x) convexe, diferenţiabile existenţa unui
xO ~ O şi a umti uo ~ O astfel încît
oF(xO, u) ~o. xOT âF(x 0 , u 0) = O, uOT oF(xO, uO) = 0
âx âx ou
este necesară şi suficientd pentru ca x 0 ~ O să fie o soluţie a problemei convexe.
Optimizare matematicd 825

Optimizarea p;ltratic;l. Exemplul dat mai sus privind determinarea planului de producţie
care aduce beneficiul maxim pentru capacităţi date a reprezentat o problemă de optimizare
liniară. Componentele c,
ale lui c reprezintă beneficiul pe unitatea de produs i. Beneficiul
reprezintă diferenţa dintre preţul de vînzare Pi şi costurile k,. Componenta lui kt cît şi cea
a factorilor care influenţează pe Pi nu se va considera aici în detaliu. Ipoteza că atît p,
cît şi k i sînt independente de numărul unităţilor din produsul i reprezintă o mare simplifi-
care. Dacă se mai presupune că se dă o reducere dacă se vinde un număr mare de produse
şi că costul unui produs descreşte cînd numărul lor creşte , atunci situaţia se poate exprima
aproximativ prin Pi = pt - t'iXt, kt = kt - St Xi · Se obţine astfel funcţia obiectiv pătratică
m m
cTx = E (pi - kt) Xt +E (si - '~'t) xf.
i= l i =l

Problema de programare pătratică poate fi scrisă sub formă completă min { cTx +
+ xTCxiAx ~ b, x ~ O} , unde C est e o matrice pătrată simetrică de ordinul n x n. Dacă C este
pozitiv definită sau serhidefinită , atunci problema este convexă şi sînt aplicabile condiţiile
Kuhn-Tucker. Şi în acest .caz o problemă de maxim poate fi transformată într-o problemă
de minim schimbînd semnul coeficienţilor funcţiei obiectiv. În acest caz pentru a obţine o
problemă convexă , matricea pătrată din funcţia obiectiv pentru problema de maxim trebuie
să fie negativ semidefinită. P entru determinarea planului de producţie se ajunge la cazul
special în care C este o matrice diagonală care pentru St - '~'i ~ O este negativ s emidefinită.
Şi aceasta este o reprezentare aproximativă a procesului real şi este util să se repete aici
obse rvaţia că pentru fiecare caz special trebuie întîi analizat întotdeauna dacă avantajul unui
model " mai bun" justifică munca suplimentară comparativ cu cea din cazul modelului liniar.
Funcţia Lagrange pentru optimizarea pătratică are forma

oF= Ax - b .
au

Cu
..
notaţule
aF =
- v şi
oF = y se obţin condiţiile :
ax ou
(1) Ax + y = b; (2) 2Cx- v + ATu = - ·c;
(3) X ~ O, V ~ O, y ~ O, u ~ o; (i) xTv = O, yTu = O.

Un vect or xeRn este o soluţie dacă şi numai dacă satisface condiţiile (1) - (4) pentru
un ve Rn. ue Rm şi un yeRm. ( 1) - (3) formează un sistem liniar. Condi ţ iile (4) se mai
pot scrie sub forma (4a) xTv + yTu = O deoarece din (3) anularea fiecărui termen în produsul
scalar este implicată atît de (4) cît şi de (4a). Aşadar, ac eas tă condiţie stabileşte că sistemul·
( 1) - (3) trebuie să admită o soluţie admisibilă pentru care cel mult una din componentele cores-
punzătoare ale lui x şi v şi în mod corespunzător cel mult una din componentele corespun-
zătoare ale lui y şi u pot fi pozitive. Recapitulînd , cel mult m + n componente ale celor
patru vectori pot fi pozitive, adică exact acelaşi număr cîte ecuaţii sînt în ( 1) şi (2) . Solu-
ţiile sistemului ( 1) - (4) se găsesc astfel printre soltqule admisibile de bază ale primelor trei con-
diţii. Aceste soluţii admisibile de baz ă pot fi determinate prin metoda simplex.
Pentru considerarea ultimei condiţii există două posibilităţi:
Metoda lu i Wolfe. Se introduc variabile suplimentare în ( 1) - (4) astfel încît o soluţie
admisi bilă de bază pentru ( l)- ( 3) satisfăcînd pe (4) poate fi uşor găsită . Se procedează apoi
prin metoda simplex astfel încît condiţia aceasta rămîne satisfăcută şi variabilele s uplimentare
se înlătură din ba1.ă.
În metodele BARANKIN-DORFMAN Ş i FRANK-\VOLFE se porn eşte de la O soluţie admisi bilă de
bază care nu satisface ultima condiţie şi se foloseşte metoda simplex în scopul minimizării
expresiei xTv + yTu.
Metoda lui Frank-Wolfe. Cu zT =
(xT yT vT uT) si zT = (vT uT xT yT) se pot scrie
' '- ' ' - ' ( 'A 'Im O O )
condiţiile Kuhn-Tucker sub forma min { zTz jAz = b, z~O}. Aici A - şi
2C O - In Ar

b = ( _ :) . unde Im şi In s înt matrice unitate de ordinul m şi n res pectiv.

826 Matematici superioare

Deoarece zT = 2(xTv + yTu), o soluţie a problemei iniţiale se poate obţine ca partea cores-
punzătoare lui X dintr-O SOluţie z 0 a problemei transformate CU zTzo = 0.
O soluţie admisibilă de bază z 1 poate fi determinată prin metodele cunoscute din optimi-
zarea liniară. FRANK ş} WOLFE au considerat atunci z[z cu z1 fixat, ca funcţie obiectiv a pro-
blemei transformate. In acest mod problema este liniarizată şi metoda simplex poate fi apli-
cată . Dacă se obţine o soluţie optimă z2 a acestei probleme cu zfz 2 = O, problema este rezolvată.
În caz contrar se sugerează următorul procedeu. Se continuă cu aceeaşi metodă pînă cînd
se obţine pentru baza z" fie relaţia zfz~c = O în care caz procedeul s-a terminat, fie zfz~c~ 1/2zfz1 ,
În at· doilea caz FRANK şi WOLFE au dat o metodă de construcţie a unui nou z1 . Ei au arătat
că unul dintre cazuri are întotdeauna loc şi prin folosirea metodei propuse de ei, dacă C
este pozitiv semidefinită, primul caz apare întotdeauna după un număr finit de paşi , obţi­
nîndu-se astfel soluţia.
oF oF
Metoda gradienţilor. Din definiţia lui v = ox, y = ou rezultă că G(z) = zTz este
o funcţie wnvexă. Liniarizarea în punctul z 1 se face astfel încît G(z) şi funcţia liniară de
înlocuire H(z) = zfz au acela:~i gradient în punctul z..
În acest mod se ajunge la un nou grup
de metode, metoda gradienţilor care poate fi aplicată atît în optimizare.a pătratică cît şi în
optimizarea neliniară. Pentru o funcţie derivabilă f(x) cu xeRn. vectorul gradient, grad f =
of
= ox · 1ar pe supraf aţa J( x)
este perpendtcu = const Şl· este m • d.1rec ţ·ta creşteru
• d reptat m · · maxtme
·
a funcţiei f(x). Pentru a minimiza o funcţie dată fără condiţii suplimentare se porneşte dintr-un
punct dat x 0 în direcţia determinată de grad f(x). Dacă funcţia are un minim unic, ca de
exemplu pentru funcţii strict convexe cu minim finit , atunci aplicarea iterativă a acestei
metode va conduce cu certitudine la rezultatul dorit. Pentru o problemă de optimizare
convexă, trebuie desigur avut grijă, ca să se rămînă în regiunea admisibilă.

Metoda gradienţilor poate fi descrisă la modul general astfel. Pornind de la un punct

adiT_lisibil x 0 , se determină o direcţie astfel încît cel puţin la început să se rămînă în regiunea
admisibilă şi valoarea funcţiei obiectiv să descrească cît de rapid posibil. Se continuă în această
direcţie pină cînd funcţia obiecti·" încetează să descrească sau pînă cînd se atinge frontiera
regiunii admisibile. Punctul x 1 atins astfel este folosit ca punct de pornire al unui nou pas.
Diferitele metode diferă numai prin modul în care se aleg direcţiile pentru fiecare pas.

Metoda direcţiilor admisibile a lui Zoutendijk. Fie problema min {j(x) l Ax~ b}. Presupunem
că restricţiile date conţin şi limitări de semn pentru x. Dacă af sînt liniile matricei A şi bf
componentele lui b, atunci restricţiile se pot exprima prin afx~b 1 pentru j = 1, ... , m.
Fie funcţia obiectiv f(x) convexă cu derivate parţiale continue.în regiunea admisibilă R. Metoda
descrisă mai sus prin care se trece de la un punct x" din regiunea admisi bilă la .punctul urmă­
tor xk+ 1 se particulariz ează aici astfel. Direcţia aleasă este determinată de vectorul r" de-a
lungul razei x" + Ar" . unde direcţia lui r" se determină astfel încît pentru A > O raza să
rămînă în regiunea admisibilă . Dacă x" este un punct interior al lui R , atunci nu există nici un
fel de limitări . Dacă x"· se găseşte pe frontiera lui R şi dacă J este o mulţime de indici
pentru care are loc afx" = bj, atunci necesară şi suficientă pentru alegerea lui r" este con-
diţia afr" ~ O pentru j e J. O astfel de direcţie se numeşte admisibilă. Scopul este
des c reşte rea maximum posibilă a funcţiei f(x) de-a lungul razei ; f(x) se va reduce pentru
toţi r" cu gradTj(x") · r" < O. Se scrie grad f(x") = c şi se determină r" ca soluţie a pro-
blemei de optimizare liniară min { cT r !afr •< O pentru j e J}. Deoarece în general cT r nu
este mărginită inferior , se mai adaugă o condiţie admi sibilă. Dacă se alege - l~ri ~ 1 (i =
= 1, ... , n) pentru componentele ri ale lui ţ_ atunci se determină prin metoda simplex un
rk con-.renabil pentru x". Se continuă cu această rază x" + A.r" pînă ce f(x) devine minim,
adică pînă se găseşte un A1 cu gradTj(x" + A1r") · r" = O san pînă se atinge un punct în
care raza părăseşte regiunea admisibilă. Valoarea lui A2 corespunzătoare se determină din
A2 = max {'A / aŢ( xk + Ar k) = b;} pentruj = 1, ... , m. Repetînd procedeul descris , se obţine punctul
următor de aproximare x"+l= xk + Akrk cu Ak = min (A1 , 'A 2 ). Dacă Ak nu este finit, atunci
f(x) nu are minim finit. ZouTENDIJK a stabilit co nvergenta metodei. În cazu l spe<?ial al unei
funcţii pătratice f( x) se poate conchide că procedeul se sfîrşeşte după un număr finit de pa~i-
Pe lîngă optimizarea pătratică mai există o formă specială de optimizare neliniară pentru
care s-au găsit in ultimii ani metod e sati fă că toare de rezolvare şi pentr.u care există chiar un
Optimizare matematică 827

princtptu de dualitate. Acestea sînt probleme în care funcţia obiectiv este un raport de
două funcţii liniare şi restricţiile sînt .inegalităţi liniare.

30.3. Optimizare dinamică

Ideea de bază a optimizării dinamice va fi mai întîi Ilustrată printr-un exemplu simplu.
Un vehicul (camion, vagon) trebuie încărcat cu obiecte de tipuri diferite; n este numărul tipu-
rilor St (i = 1, .•. , n) de obiecte, Vt > O preţul obiectelor, Wt > O greutatea lor, ui > O numărul
obiectelor încărcate de tipul i, şi z capacitatea totală a vechiculului; z satisface condiţia
.z~ min {Wi}· Problema constă în determinarea numerelor
c~rea cu preţ total maxim.
u,
astfel încît să se realizeze încăr­

Problema conduce la următorul exerciţiu de optimizare: să se determine valoarea maximă

a funcţiei obiectiv

f(u 1 , ••• , u,.) = E"

i=l
VtUi cu restricţiile

n
(i = 1, ... , n) sînt întregi care satisfac E w,u, ~ z.
i=l

Problema poate fi privită ca un proces în n paşi, la fiecare pas determinîndu-se un Ut, astfel
încît valoarea maximă căutată să fie atinsă la ultimul pas. Întreaga problemă de optimizare
se transformă astfel într-un eveniment care se desfăşoară în timp, adică într-un proces.

Procese deterministe discrete. Fie S un sistem, de ex. de natură economică, mecanică

sau chimică a cărui stare în intervalul de timp [t', t"] poate fi descrisă prin n funcţii
.x,= .x,(t) (i = 1, ... , n), unde mulţimea stărilor posibile xT=(.x1 , •• • , .xn) (in intervalul de timp
respectiv) este inclusă într-o mulţime X de puncte ale spaţiului euclidian n-dimensional.
Componentele lui xT se numesc variabile de stare.
Pentru definiţia unui proces discret determinist sînt necesare următoarele ipoteze:
Fie t' = t1 < t, < lt+t < ... < tn+l = t" o partiţie dată a intervalului [t', t" ]; atunci
starea xHt = (.x1 (tt) •... , .x,.(tt)) a sistemului rămîne neschimbată în intervalul de timp (ti. ti+t )
(i = 1, •.. , n). Starea xH1 depinde numai de x' şi de o anumită decizie e'. adică xHt~ T'(x'. ei)
(i = 1, •.. , n), unde T' (transformarea stării la pasul i) este independentă de stările anterioare.
Decizia e'
este unic determinată printr-un anumit vector n-dimensional u'(u1 , • .. ,Un). unde
punctele u' trebuie să se găsească într-o anumită regiune U'. Fiecare punct u' eU' este un
vector de decizie permis la pasul i. Orice şir P=(u1 , .•. , un) cu u'eU'(i = 1, .. . , n) şi xH1 =
= T'(x', u') eX pentru i = 1, .. :, n, se numeşte strategie permisă a procesului de decizie în 11
paşi. Deoarece schimbările de stare ale sistemuhii S survin numai la momente discrete şi
deoarece cantităţile implicate nu sînt aleatoare, toate procesele de acest tip se numesc procese
deterministe discrete.

Strategii optime. Pentru un proces determinist discret se dă o anumită funcţie j(x1 , ••• , xn,
xn+l, ul, ... ,un), definită pe un . domeniu x'eX (i = 1, ... , n). u 1 e U 1 (i = 1, ... , n). şi care ~e
numeşte funcţie obiectiv. Dacă se dă starea iniţială x1 , atunci funcţia obiectiv f se poate
exprima ca o funcţie de xl, u•, ... ,un. Acest lucru rezultă din ipotezele făcute asupra procesului
astfel încît
f(x•, Tl{x•, u•) , T2(T•(x•, u•). u2), ... , u•, ... ,un) = f(x 1 , u 1, . . . ,un).

Problema de optimizare constă în găsirea strategiei posibile P 0 = (uă, ... , u~) pentru o
stare iniţială dată xl, cu proprietăţilej(x•, uA .... , u~)= max j(x 1, u 1, ... ,un), unde {u1 , ... ,un}
{u•, .. . , un}
aparţine mulţimii tuturor strategiilor permise. Dacă o astfel de stragtegie P 0 există, ea se
numeşte strategie optimă. Metoda optimizării dinamice presupune o anumită proprietate a
funcţiei obiectiv, aşa-numita proprietate Markov.
828 Mat ematici su perioare

Funcţia/ este definită pentru orice n, adiel funcţiile f(x'), j(x1, x 2 , u 1),
Proprietatea f(xl, x', x3, ul, u'), .. . pot fi calculate recursiv.
Markov Funcţia f(x 1, .•. , xn, xn+I, u 1 , ..• , u") se poate defini cu ajutorul funcţiei
f(x 1, •• • , xn, u 1 , •.• ,un- I) şi al valorilor x 1Hl şi un.
:.J

Pentru majoritatea problemelor de decizie din aplicaţiile practice funcţiile respective apar-
ţin clasei funcţiilor separabile care mai poartă IJumele de clasa funcţiilor aditive (cu caracter
adittv) . Acestea sint funcţii care se pot scrie sub forma

n
f(xl, ... , xn+t, ul, ... , u") = ~ 8t(x', u' ).
i= l

Acestea au proprietatea lui Markov.

În ipoteza că pentru procesul în n paşi (determinist şi discret) descris mai sus cu func-
ţia obiectiv separabilă f există o strategie optimă care reprezintă soluţia optimă. a problemei
de optimizare, se introduce notaţia
n
fn(x 1) = max ~ g((x', u') .

.
{ul, ... ,un} i= 1

Principiul de optimalitate al bJi.Bellman. Metoda optimiză.rii dinamice se bazează pe faptul

că în loc de problema iniţială cu starea iniţială x 1 şi numă.rul fixat de paşi se consideră mai
multe probleme. Valoarea fn(x 1) este astfel privită. ca o funcţie de x1 şi n. Dacă presupunem
valoarea f 11 (x1 ) calculată printr-o metodă oarecare, atunci pe baza definiţiei lui fn(x 1 ) şi a pro-
prietăţii de separabilitate a funcţiei obiectiv se deduce următoarea formulă de recurenţă:

fn(x 1) = max max ... max

u 1 eU• u 1 eU1 uneUn
{ti=l
g,(x', u')} = max {g1 (x1 , u 1)
uleUl
+ fn- 1 (x2) },
Dar deoarece x 2 = T 1 (x 1, u 1) , formula de recurenţă devine
.f11 (xl) = max {g1 (xl, ul) + fn- t(Tf(xl, ul)) }.
u•eu•
Această relaţie se poate deduce şi din principiul de optimalitate al lui Bellman care conţine
ideea de bază a optimizării dinamice.

Principiul de opti• Daci uă, :.., u: reprezinti o strategie optimi a unui proces cu n paşi
malitate al lui cu starea iniţiali x 1, atunci şirul de decizie ~ . ... , U:: reprezinti stra·
Bellman tegia optimă a procesului cu n- l paşi cu starea iniţiali x 2 •
Aici x 2 este starea in care s-a transformat sistemul S pornind din starea
iniţială x1 in urma deciziei u 1 •
1 1 n n

În literatura asupra optimizării dinamice a apărut astfel o numerotare inversată notîndu-se

cu xn+l starea iniţială şi cu u" prima decizie într-un proces cu n paşi. Cu această notaţie
transformarea dată prin xi = Tf(xf+luf), i = J, ... , n, CU xn = Tn(x , un~, X = xn+l Şi formula
de recurenţă. care corespunde principiului de optimalitate se transform~ în relaţia
fn(x) = max {gn(x, u") + fn- t(xn) = max {g11 (x, u") + fn - 1( rn(x , u")) }.
~E~ ~E~

Exemplul. 5. Problema. menţionată la începutul acestui capitol poate .fi privită. ca un

proces determinist discret în n paşi , unde folosind notaţia naturală se notează cu u ' =
= (ut) decizia la pasul i , cn (ul, ... , u") = (u1 , ••• , u 11) o strategie permisă cu proprietăţile
Optimizare matematică 829

i
date şi xf+l = X1 - UiWf = z- E Wjtlj (i = 1, ... , n}, unde x1 = z este starea procesului la
f-l
pasul i. Din principiul de optimalitate rezultâ
/ 1 (z} = max u 1 v1
tt 1 E{0, 1, ... }
tll•Uil~J

sau , schimbînd numerotarea cu cea inversatâ,

fn(z) = max { UnVn + fn-t(Z - UnWn) }, ... , / 1 (z} max t'"Vn

w11 e{O, l , ... } w11 e{O, 1, ... }
w 11 ·w 11 ~: v 11 ·w 11 ~:

Evident gc(ui) = u,v,.

Fie date valorile numerice t~ = .3, z = 100, w 1 = 40, Wz = 4.5, w3 = 60 v1 = 20.
Vz = 7.5, v3 = 102.
În acest caz

sînt reprezentate de 40u1 + 45uz + 60u3 ~ 100, unde u 1 , uz, u 3 sînt numere
şi restricţiile
intregi nenegative.
Se tabelează întîi funcţiile g, (uc) (i = 1, 2, 3), unde condiţiile O~u, ~ zfw1 (i = 1, 2, 3)
trebuie să fie îndeplinite pentru ot:ice u i întreg.

z ul gl(ut) z Uz gz(uz} z ua gs("a)

0 - 39 o o 0 - -H o o 0 - 59 o o
40-79 o o 45-89 o o 60 - 100 o o
1 20 1 75 1 102
80 - 100 o o 90-100 o o
1 20 1 75
2 40 2 150

(1) (2) (3)

Folosind formula j 1 (z) = max 20u1 , cu ajutorul pasului ut z ft(z} a l (z)

ul
( 1) se calculeazâ tabelul alăturat, în . care cu u1 (z) se
notează valoarea lui u 1 pentru care se obţine f 1 (z). o 0-39 o o
Pentru n = 2 se obţine j 2 (z) = max {gz(ttz) + f 1 (z- 1 40-79 20 1
ul . 2 80- 100 40 2
- u 2 w:J} şi cu ajutorul tabelelor (2) şi (4) se ajunge
la tabelul (5). unde u2 (z) este valoarea lui u 2 pentru (4)
care se obţine f 2 (z). Pentru 11 = 3, / 3 = max {g3 (u3 ) +
+ f 2(z - t t 3 w 3 )} şi pe baza acestei relaţii
"•
se ajunge în sfîrşit la tabelul (6).

a. Uz z fz(z) u2 (z) ttl Uz ils z fa(z) U;ţ(.l)

o o 0 - 39 o o o o o 0 - 39 o o
1 o 40 - 44 20 o 1 o o 40-H 20 o
o 1 45 - 84 75 l o 1 o 45-59 75 o
1 1 85 - 89 95 1 o o 1 60-89 102 1
o 2 90 -- 100 150 2 o 2 o 90 - 100 150 o

(5) (6)
830 Matematici superioare

Pentru z = 100 din tabelul (6) se obţine a3 = O. Atunci a2 (z- ll3w 3 ) = ll2 ( 100) = 2 din
tabelul (.5). Din tabelul (4) se obţine il1 = ilt(z -ilawz- il1w3) = il1(100- 2 · -45) = a1(10) =
=0. Soluţia optimă (u 1 , u2 , u3 ) = (0, 2, O) este unică. Valoarea optimă este 2v2 = ·150.

Metoda ecuaţiilor funcţionale. Şi pentru această metodă se va prezenta mai. întîi un exem-
plu. Pentru o anumită sumă de bani x există o posibilitate de investire. Suma u 1 (0~ ui ~ x)
se investeşte in primul mod şi suma x-uz în al doilea mod. Într-un anumit interval de timp,
de exemplu un· an, se obţine benefici'Ul g1 (u1 ) din investiţia u 1 şi beneficiul gz(x-ui) din investiţia
x-u1 • La sfîrşitul intervalului de timp, mijloacele folosite pentru obţinerea beneficiilor g 1
~i gz şi-au mai pierdut din eficienţă prin amortizare, astfel încît după un an situaţia va fi

x1 = au1 + b(x - u 1), O < a < 1, O < b < 1.

Continuînd cu suma xi la sfîrşitul celui de-al doilea an, se in-.•estesc din nou suma u 2 , O ~
~ uz ~ xi în primul mod şi suma x 1 - u 2 în al doilea, astfel încît beneficiul în doi ani
este egal cu

În acelaşi mod se vor investi bani la începutul celui de-al treilea an, cînd suma aflată la dispo-
ziţie va fi x2 =auz+ b(.x1 - uz)· După n ani beneficiul realizât va fi

n n
E {gl(ui) + gz(;ţ'i-1 - t-tt)} = E g(.xi-1· t-ti)
i=l i=l

c;u x 0 = x, unde la sHrşitul anului n suma aflată la dispoziţie este Xn = aun + b(xn_1 - u 11 ).
Tn acest mod s-a descris un proces de n paşi cu funcţia obiectiv

n n n
E gi(Xt- t . Ut) = E g(xi-1· ui) = E {g (u,) + g (xi-1·
i= l i=l i=l
1 2 Ut)}

cu x 0 = x şi cu restricţiile O ~ Ut < Xt- 1 (i = 1, ... , n), unde

transformarea de stare Xt =
Tt(Xt- 1• Ut) = T(.xi- t• ui) = aui + b(.xi- t - u i ), i = 1, ... , n,
nu depinde de pasul respec-
tiv. Dacă se trece la numerotarea inversă a cantităţilor de decizie şi de stare, adică, dacă
.x = Xn +l se consideră stare iniţială, atunci se ajunge la următoarea problemă de optimizare:
să se determine maximul funcţiei obiectiv:

n n
E g(xi+t• Ut) = E {g (ut) + g (xi+l- ~tt)} cu restricţiile O~ui~ Xt+1(i =
1 2 1, .. , n),
.i = l i=l

Xt = T 1(xi+t • ttt) = T(xi+l• Ut) = aui + b(xt+1 - Ut), i = 1, ... , n.

În conformitate cu principiul de optimalitate se obţine

fn(x) = fn(Xn+l) = max {g1 (un) + gz(Xn+1 - Un) + fn - t(.xn)} =

O~un~Xn + 1

= max {g1 (un) + gz(x - Un) + fn-t(T(xn+I • u,.))} =

O~u 11 ~x

= max {g1(u) + g2(x - u) + fn - 1(au + b(.x - tt)) }, n~ 1,

O~u~x

unde f c este definit prin fo = O.

Pentru n = 1,2, ... , acest sistem reprezintă un sistem de ecuaţii funcţionale pentru func-
ţiile necunoscute / 1(x), ... .fn(.x). Pentru rezolvarea problemei într-un caz special, adică atunci
 Optimizare matematică 831

cînd gt şi g2 şinumerele a, b sînt date, se determină recursiv soluţia ultimului sistem de

ecuaţii, adică pentru fiecare n = 1, 2 ... , valoarea Un = un(x) pentru care

în raport cu ue[O, xl şi Xt = Xi(x) = au, + b(x,+1 - Ut),i = 1, ... , n. Această metodă poar-
tă numele de metoda ecuaţiilor funcţionale.

Exemplul 6. Fie funcţiile beneficiului din exemplul introductiv g1 {u) =ce JIU, g2 (x-
- u) = ~ Vx - u, unde cx > O, ~ > O sînt numere arbitrare şi O < a = b < 1. Atunci
în acest caz x, =au,+ b{xi+l- 1-'i) = axi+l• i = 1, ... , n, şi deoarece xfl+1 =x, rezultă. c~ Xt=
= a"+l-tx (i = 1, ... , n). Ecuaţiile pentru fn duc în acest caz la relaţiile
fn(x) = max { «
O~u~x
v;- + ~V X - ",, + fn-I(ax), " ~ 1, fo = 0}.

Dac~ pentru un X> o fixat se defineşte funcţia <pn, z(u) = cxv; + ~V X - ",, + fn-l(ax),
atunci~ <pn,z= cx/(2 Vu)- ~/(2 Vx - tt) pentru ~te (0, x) şi ~ <pn,z = O numai pentru
du du
punctul O < un(x) = [cx /(cx
2 2 +
~ )] • x < x, în care este atinsă valoarea
2
maximă a lui
cpn,z(u) relativ la ue[O, x]. De aceea fn(x) = cxVa + ~V x - tt + fn-1 (ax) = V~2 + ~~ ..../"i+
+ fn-l (ax) pentru n > 1 cu j 0 (x) = O. ·
De aici rezultă uşor că:

f. (x) = ..J (cx2 + ~2) x,

f.Ax) = ..../(cx2 + ~2) x + ...j{cx2 + ~2 ) ax = ..../(cx2 + ~2) x ( 1 + alll),

fn(x)=..J(cx2 + -~2) x (1 + a112 + ... + a<n-1)12),

unde f"(x) reprezint~ beneficiul la pasul n.

Deoarece O ~ u, ~ Xi+l (i = 1, ... , n),

(i = 1, ... , n).

Cum s-a folosit numerotarea inversă, şirul [cx2/(cx2 + ~ 2 )] x, [cx2/(cx2 + ~2 )] ax, ... , [cx2/(cx2 +
+ ~2)]a"-•x este strategia optimă a procesului cu n paşi considerat, cu beneficiul fn(x) =
n-1
= ..../(oc2 + ~~) x E a• lt, unde se ajunge la suma Xn = a"x dup~ pasul n.
s=O

Dezvoltări ulterioare. Spre deosebire de problema încărcărilor, maximizarea beneficiului

reprezintă un proces discret în n paşi pentru care regiunea permisă pentru cantităţile de
decizie formează un spaţiu compact conex , în cazul concret un interval. Acesta este deci un
caz particular de proces discret în n paşi pentru care spaţiul cantităţilor de decizie este repre-
zentat printr-o regiune închis~ şi mărginită a spaţiului de dimensiune corespunzătoare. În
acest caz simplu, metoda ecuaţiilor funcţionale se aplică deseori cu succes. În cazuri mult mai
complicate, în special cînd decizia la fiecare pas este caracterizată printr-un vector de decizie
u=(u 1, ••• ,um), m~2. alte metode ca de exemplu metoda multiplicatorilor sau metodaaproximăYilor
succesive sînt folosite în scopul reducerii problemei iniţiale la un număr finit de probleme
mai simple pentru care memoria calculatorului este adecvată. Problemele deterministe dis-
crete reprezintă numai o parte din problemele care apar în optimizarea dinamică. Uneori
este a·.,antajos să se considere procese cu un număr infinit de paşi, deşi astfel de procese nu
•
832 Matematici superioare

apar niciodată în practică. Dacă se dă un proces discret cu foarte mulţi paşi şi dacă este posi-
bilă trecerea la limită pentru n-+ oo în fn. atunci din aceste relaţii se poate obţine o sin-
gură ecuaţie funcţională

f(x) = Iim fn(x) max {g(x, u) + fn- 1(T(x, u)) }.

n-+oo O~u~x

În general, această ecuaţie funcţională este mai uşor de rezolvat decît problema iniţială şi pentru
n mare dă o aproximare bună a soluţiei căutate. Teoria proceselor staţionare studiază condiţiile
în care această metodă este aplicabilă.
O altă clasă de probleme de optimizare dinamică tratează procese de decizie în care la
fiecare moment este posibilă şi chiar cerută o decizie. Este vorba de procese de decizie continue.
Teoria corespunzătoare este strîns legată de calculul variaţiilor şi de teoria proceselor optimale
a lui Pontreaghin. Aparatul matematic folosit aici este dintre cele mai dificile. În contrast
cu procesele deterministe discrete sint procesele stochastice discrete pentru care se cunoaşte
numai repartiţia de probabilitate a stării la sfîrşitul unui pas. Aceste procese sînt deseori mai
adecvate pentru tratarea problemelor din economie condiţionate de o multitudine de factori.
decît modelele deterministe, şi metodele optimizării dinamice s-au dezvoltat şi în această
direcţie.
 III. Matematici speciale {sinteză)

31. Teoria numerelor

31.1. Numere întregi 834 31.3. Numere transcendente 840

31.2. Numere algebrice 838

Obiectul iniţial al teoriei numerelor a fost studiul proprietăţilor numerelor întregi. Ca

ramură a matematicii, teoria numerelor s-a constituit sistematic abia mai tîrziu . Rezultate sepa-
rate se cunosc încă din antichitate şi aparţin lui EuCLID (300 î.e.n.) şi lui DIOFANTE (250 î.e.n.) .
În secolul al XVII-lea, în cerct=:tările sale Pierre FERMAT ( 1601- 1666) face descoperiri remar-
cabile, de o reală valoare ştiinţifică. Progrese mari a realizat prin 'numeroasele sale lucrări
Leonhard EuLER ( 1707- 1783) a le cărui idei au fost deosebit de fructuoase. Abia Carl Frie-
drich GAuss { 1777- 1855) a dat teoriei numerelor o construcţie unitară . În 180 1 apare lucrarea
"Disquisitiones arithmeticae", operă monumentală despre care se poate spune pe drept cuvînt
că pune bazele aritmeticii superioare.
Teoria numerelor este azi o ramură cu multe ramificaţii. înrudită cu algebra abstractă
(in special în ceea ce priveşte teoria alf(ebrică a numerelor) şi care foloseşte cele mai rafinate
metode ale analizei (în teoria analitică a numerelot'). Apar astfel probleme şi subdomenii care
au numai ~ndirect legătură cu numerele întregi.
Spre deosebire de alte domenii ale matematicii, multe rezultate ale teoriei numerelor sînt
accesibile şi unor nespecialişti fără cunoştinţe temeinice aprofundate. Demonstraţiile acestor
rezultate necesită însă un instrument matematic foarte complicat.
Teoria. numerelor este denumită regina matematicii. Vorbind despre ea, Gauss a afirmat
"Este remarcabil că oricine se ocupă serios de această ştiinţă, este cuprins de o adevărată
pasiune "(GAuss - 1808 - către prietenul lui din tinereţe BOLYAI) .

Inel şi corp. Bazele teoriei elementare a numerelor au fost tratate în cap. 1. Din teoria
divizibilităţii se ştie că raportul a două numere întregi poate fi uneori tot un număr întreg, de
exemplu 15: 5= 3. Nu_însă întotdeauna se întîmplă acestlucru, de exemplu 15:7 nu este un nu măr
intreg. Se spune că inversa operaţiei de înmulţire, împărţirea nu poate fi efectuată fără
restricţii în domeniul numerelor întregi. Astfel de domenii de numere în care operaţiile de
a d unare, scădere şi înmulţire se pot efectua fără restricţii se numesc inele. Dacă şi împărţirea
poate fi efectuată fără restricţii (cu excepţia împărţirii la zero), domeniul de numere va fi
carp, de exemplu numerele raţionale formează un corp. Vom nota în cele ce ~nrmează cu Z inelul
numerelor întregi O, ± 1, ±2, ... şi cu 2 corpul numerelor raţionale. In se pot efectua 2
fără restricţii toate cele pat_:u operaţii algebrice (exceptînd împărţirea la 0). Acest lucru nu
mai este valabil pentru Z. Impărţirea a două numere din Z nu conduce întotdeauna tot la
un număr din Z. Dacă cîtul b: a a două numere din Z este tot un număr din Z {pentru
a #= O) , atunci b se zice divi2.ibil cu a sau se mai spune că b este un multiplu al lui a sau că
a divide pe b.
I deal. Pe lîngă Z se mai cunosc şi alte inele R ale căror elemente pot fi de exemplu numere
reale sau complexe. Deosebit de importante sînt submulţimile I ale unui inel R care au
următoarele proprietăţi.
1. Dacă a si b sînt
este un număr ·din I.
numere din I, atunci a-b 1
-7
-~ ,
-5
1
-~
-ţ;, 1
-2 -7
• e 1
2
p 1
4
1
5
~ 1

2. Pentru orice număr r din R si orice număr

a din I produsul ra este un număr din I. 31.1. Idealul (3) pe dreapta numerelor
834 Matematici speciale

Astfel de submulţimi 1 ale lui R se numesc ideale ale lui R.

Dacă de exemplu m este un număr natural, atunci mulţimea numerelor O, ±m, ±2m, ±3m, ..•
este un ideal al lui Z, în particular O, ± 3, ±6, ± 9 ... (fig. 31.1) este un ideal al lui Z.
Diferenţa a doi multipli ai lui m este tot un număr intreg, multiplu al lui m (prima
proprietate a idealului) şi fiecare multiplu întreg al unui multiplu al lui m este tot un multiplu al
lui m (a doua proprietate a idealului). Se scrie în acest caz: M = (m) , adică toţi multi-
plii lui m. Astfel de ideale, generate de un element al inelului se numesc ideale principale.
Este uşor de stabilit că orice ideal în Z trebuie să fie principal. Totalitatea idealelor în Z
se vor obţine atunci înlocuind 1-n = O, 1, 2, ... îrt (m).
Şi pentru ideale s-a introdus noţiunea de divizibilitate. Un ideal A este divizibil prin
idealul B dacă orice element al lui A este element al lui B, deci dacă A S B. Sensul cuvîn-
tului "divizibil" este aici aparent inversat. Legătura cu teoria divizibilităţii clarifică această
exprimare. Aplicînd această definiţie pentru două ideale A = (a) , B = (b) din Z , rezultă că A este
divizibil prin B atunci cînd a este divizibil cub; de exemplu idealul (2) se compune din numerele
O, ± 2 , ±4. ±6, ± 8 . ... iar idealul (4) din numerele O, ±4, ±8, ± 12, . .. Dar (4) S (2), ceeace
inseamnă că idealul (4) este divizibil prin idealul (2) deoarece şi 4 este divizibil cu 2. Mai
rămîne de clarificat noţiunea de produs AB a două idea.le A şi B . Acest produs se defineşte
ca mulţ!mea sumelor finite de produse ab, unde a este un element din A şi b un element
din B. In Z rezultă căAB=(ab), de exemplu (2) · (4) = (8). Noţiunea de ideal a rezultat din
construcţia teoriei algebrice a numerelor. Teoria ideale lor are ca obiect studiul inelelor şi a
idealclor lor. Pentru a exprima rezultatele sub o formă mai simplă s-a adoptat următoarea
terminologie: dacă a şi b sînt num e re din inelul R şi 1 este un ideal al lui R , atunci se spune
că a = b (mod 1) (se citeşte a este congruent cu b modulo 1), dacă a- b este un număr
din 1. Relaţia de congruenţă este o relaţie de echivalenţă . Ea satisface cunoscutele condiţii
de reflexivitate, simetrie şi tranzitivitate. Cu ajutorul acestei relaţii este posibilă împărţirea
tuturor numerelor din R în clase de resturi modulo 1, adică se pun în aceleaşi clase toate
numerele congruente modulo I. Acest mod de scriere a fost inspirat de faptul că principa-
lele reguli de calcul pentru ecuaţii rămîn valabile pentru congruenţe în raport cu acelaşi
modul. Din punct de vedere istoric, noţiunea de congruenţă aparţine lui GAuss care a definit-o
pentru inelul Z. Dacă a::b (mod m), aceasta înseamnă că diferenţa numerelor întregi a şi b se
găseşte în idealul M = (m), adică a-b este divizibil cu m sau a şi b dau la împărţirea
cu m acelaşi rest.

Exemplu. 88=- JO(mod 14) deoarece 88- (- 10) =98este divizibil cu 14; 37 :: l (mod 1093);
2a2 = - l(mod 641).

31.1. Numere întregi

În inelul numerelor întregi Z clasele de resturi au proprietăţi speciale. În studiul lor

un rol important îl are divizibilitatea numerelor. Se notează cu (a , b) cel mai mare divizor
comun (c.m.m.d.c.) a două numere a şi b şi cu p un număr prim.

Inelul claselor de resturi modulo m. Clasele de resturi mod m formează un inel. Pentru
a arăta acest lucru trehuie definite adunarea şi înmulţirea a două clase de resturi mod m.
Se va folosi în acest scop un exemplu. Fie r 1 clasa 2 mod 6 care conţine numerele ... , - 10,
-4, 2, 8, 14, ... şi r 2 , clasa de resturi 5 mod 6 care conţine numerele ... , -7, - 1, 5, 11, . .. Fie
r1 + r 2 clasa de resturi care conţine pe 2 + 5 = 7, adică clasa care conţine toate numerele care
la împărţirea prin 6 dau ca rest 1. Atunci se scrie 2+5= l; la fel şi 5 +O= 5, 3 + 3 =O
mod 6. Produsul se defineşte prin 2 · 5 = W = 4; alte exemple mod 6 sînt 5 ·O = O, 3 · 3 =
= 3; 2. 3 =o.
Cu operaţiile de adunare şi înmulţire definite mai sus, clasele de resturi mod m formează
un inel, inelul claselor ăe resturi mod m. Structura acestui inel este precis determinată. Inelul
claselor de resturi mod m este un corp dacă şi numai dacă m este un număr prim.
Teoria numerelor 835

Grupul claselor de resturi prime. Alegînd dintre cele m clase de resturi distincte
O, ,1, 2, ...m - 1 mod m pe acelea ale căror număr este prim cu m, se obţin clase de
resturi prime mod m. Pentru m = 6 există două clase de resturi prime l şi 3, pentru
m = p există întotdeauna p - 1 clase de resturi prime l, Z; ... , p - 1.
Numărul claselor de resturi prime mod m se notează cu cp(m) (funcţia lui Euler). De
exemplu cp(6) = 2, cp(p) = p - 1; cp(m) este o funcţie definită pentru argumente întregi.
Această. funcţie este multiplicativă., adică cp(ab) = cp(a) cp(b) dacă (a, b) = 1. Se poate vedea
uşor că cp(pk) = pk- 1 (p - 1). Cu aceste reguli cp(m) poate fi calculată pentru orice m; de
exemplu cp(3 240) = cp(2 3) cp(3') cp(5) = 4 · 54 • 4 = 864.
Clasele de resturi prime mod m formează grupul Gm avînd ca lege de compoziţie înmulţirea.
Ordinul acestui grup este cp(m). Este importantă cunoaşterea structurii lui Gm pentru orice m.
Se va considera aici numai cazul m=P· Grupul Gp este ciclic, adică orice clasă de resturi prime
mod p se poate scrie ca putere a unei clase de resturi prime g; g se numeşte rădăcină primitivă
mod p. Pentru p = ll, de exemplu, grupul claselor de resturi G11 este generat de către
clasa de resturi g = 2- (sau 6, 7, S) deoarece puterile 20=: 1, 2 1 ::2, 22::4, 23::8, 24::.5,
25 = 10, 26 =9, 27 = =
7, 2s =
3, 2 9 6 (mod 11) epuizează toate cele p - 1 = 10 clase de
resturi prime 1, i , ... , W. Deoarece orice element a al unui grup finit G de ordinul n satis-
face ecuaţia am = e (e este elementul unitate), se obţine pentru G = Gm teorema lui .Euler.

Teorema lui Eulel'. a<P<m>:: 1 (mod m) dacă (a, m) = 1. In cazul special m = p ea devine
Teorema lui Fermat: aP- 1 :: 1 (mod p) dacă a nu se divide cu p.

Congruenţe. În inelul claselor de resturi şi în grupul claselor de resturi se pot rezolva

probleme algebrice. Astfel, se poate pune problema determinării claselor de resturi x mod m
care să satisfacă ecuaţia ax = b. Se ajunge astfel la rezolvarea unor congruenţe mod m.
Congruenţa liniară ax = b(mod m) nu admite întotdeauna o soluţie, de exemplu 3x=:2 (mod 12)
nu are soluţie deoarece nu există nici un multiplu al lui 3 care prin împărţire cu 12 să dea
restul 2. Ecuaţia ax =
b(mod b) se poate rezolva numai atunci cînd b se divide cu cel
mai mare divizor comun (a , m). O congruenţă de gradul n, adică xn + a 1 xn- l + ... + an = O
(mod m) poate să aibă mai multe soluţii necongruente decît n. De exemplu , x 2 =: 1(mod 8)
are soluţiile x=: l, 3, 5, 7. Dacă modulul m este un număr prim· p, congruenţa poate să
nu aibă soluţii şi poate avea ca soluţii mai mult decît n clase de resturi .
Resturi de puteri. Un deosebit interes prezintă congruenţele binomiale xn =
a(mod p),
unde a nu este divizibil cu p. Clasele de resturi a(mod p) printre care aceste congruenţe
admit soluţii se numesc resturi de putere n mod p. In legătură cu aceasta se pun
două probleme:
1. Ce numere sînt resturi de putere n modulo un număr prim dat?
2. Pentru care numere prime p un număr dat a este rest de putere n?
Răspunsul la prima întrebare este dat de criteriul lui Euler a<P-l>trl:: l(mod p), unde
d = (p - 1, n). Numai acele clase de resturi care satisfac această condiţie sînt resturi de
putere n. Răspunsul la întrebarea a doua conduce la legile de reciprocitaJe care
fac parte din categoria celor mai adînci şi frumoase rezultate ale teoriei numerelor. ln cazul
n = 2, clasele de resturi a(mod p) , pentru care congruenţa x 2 : : a(mod p) cu (a, p) = 1
are soluţii , se numesc resturi pătratice mod p (pe scurt resturi). Dacă congruenţa x2 a =
(mod p) nu admite soluţie , atunci a este un nerest pătratic (pe scurt nerest). Pentru p impar
p-l p-l
există - - - resturi şi - - neresturi mod p. De exemplu sînt verificate următoarele
2 2
congruenţe mod 17: 1 :: 1, 2
2 =
2 =
4, 32 =
9, 42 16, 5 2= 8, 62 :: 2, 72= 15, 82= 13. Deci
1, 2, 4, 8, 9, 13, 15, 16 vor fi cele opt resturi mod 17 şi 3, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 14 cele opt neresturi
mod 17. Congruenţa x 2
= 5 (mod 17) nu admite soluţii.

Legea de reciprocitate. Problema găsirii modulelor p pentru care un număr dat a este rest
pătratica dus la găsirea renumitelor teoreme de reciprocitate ale resturilor pătratice. Leonhard
EuLER a descoperit legea pe baza observării unui număr foarte mare de exemple. Fie p şi
q două numere prime impare. Dacă cel puţin unul dintre ele este de forma 4~+ l, atunci ambele
congruenţc x 2 =
p(mod q) şi x 2 =q(mod p) au ' sau nu au soluţii (cu alte cuvinte, p
este rest mod q dacă şi numai dacă q este rest mod p). Dacă însă p şi q sînt de forma
4k + 3, atunci numai una dintre cele două congruenţe admite soluţie, pe cînd cealaltă nu
836 Matematici speciale

admite soluţie. Prima demonstraţie completă a legii a fost dată de Gauss la vîrsta de
18 ani. Mai tîrziu acesta a mai găsit şase demonstraţii a ceea ce numea Theorema funda-
mentale. De atunci s-au găsit pentru acest rezultat mai mult de cincizeci de demonstraţii
diferite.
Diversele principii de demonstrare cît şi încercarea de a demonstra !egi de reciprocitate
pentru resturi de ordin superior au dat impulsuri puternice teoriei numerelor. Cu zece ani
înainte de Gauss, LEGENDRE a demonstrat legea de reciprocitate a resturilor pătratice, dar
demonstr~ţia lui conţinea o greşeală . Pentru a putea scrie mai simplu aceast.ă lege, Legendre

a introdus un simbol (-;) (simbolul lui Legendre) care poate fi + 1, - 1 sau O după cum

a este rest, nerest sau O mod p. Se obţine atunci pentru legea de reciprocitate formula

(~p) • (P)
.~ = (- 1) ~.~
2 2
pentru numere prime impare p şi q. Ca o completare a legii

obţine ( ~ 1) ~ (- 1)p~ şi ~ (-1)P'; congruenţa •' = - 1

1 1
de reci pmcitate se (-;) Astfel
p- 1
(mod p) nu are soluţie pentru p = 3 (mod 4) deoarece - - - este un număr impar. Ea
2
admite soluţii dacă p este de forma 4k + l deoarece în acest caz ~ este par.
2

Ecuaţii diofantice. Orice congruenţă a.x1 + c = O( mod b) se poate scrie ca o ecuaţie

a x 1 + bx2 + c = O (în care a -:f: 0), b ~ 1 ş i c, .x1 , .x2 sînt numere întregi. Dacă a, b, c sînt
numere întregi date şi x 1 , x 2 sînt considerate necunoscute, problema se reduce la găsirea solu-
ţ i i lor întregi ale unei ecuaţii liniare cu coeficienţi intregi. Dacă f(x 1 , ••. , .xn) este un polinom
în x 1 , ... , Xn cu coeficienţi întregi, atunci ecuaţia f(x 1, x 2, ... , Xn) = A se numeşte diofantică
dacă soluţiile e i s înt numere întregi. Denumirea acestor ecuaţii derivă de la numele matema-
t icianului g rec DIOFANTOS din Alexandria.
U n sistem de ecuaţii diofantice / 1 = b2 , .f2= b2 , ... Jk = bk este echivalent cu ecuaţia (/1 -
- b1) 2 + u2 - b2) 2 + ... + U~c -bk) 2 = O, adică mulţimea soluţiilor din z ale sistemului este
aceeaşi cu mulţimea oluţiilor ecuaţiei . O ecuaţie diofantică liniară

(a 1, a 2 , ... , an, b sînt numere intregi)

admite soluţii dacă şi numai dacă b este divizibil ~u cel mai mare divizor comun a
numerelor întregi a 1 , a 2 , ... , an· Dacă o astfel de ecuaţie admite soluţii, atunci ea admite o
infinitate de n-upluri care o satis fac. Cazul n = 2 poate fi urmărit cu uşurinţă. Dacă a 1
şi a 2 sînt n ume re prime între ele şi .x~ , .x~ constituie o soluţie pentru a 1 .x 1 + a 2 .x2 = b,
atunci t otalitatea s oluţiilor se poate reprezenta sub forma .x1 = .x~ + a 2t, x 2 = .x;- a 1t,
unde t est e un număr întreg oarecare . O soluţie a ecuaţiei se poate obţine cu ajutorul pen-
ultimei fracţii d e aproximare pentru reprezentarea sub formă de fracţie continuă a lui a 1 fa 2 •

E xemplu. 43x 1 + l9.x2 = b. Fracţiile de aproximare (vezi cap. 3.6) ale lui 43/19 sînt
7/3. 9/4, 43/ 19. Din fracţia 9/4. se obţine x~ = 4b, .x~ = -9b astfel încît soluţia generală se
poate scrie sub forma .x1 = 4.b + 19t, .x2 = - 9b - 43t.

Pentru n ~ 3 s-au ela borat metode mai generale bazate pe fracţiile continue. Fiind dat
n .
un sist em d e m ecuaţii indepe nde nte, E aif Xf = bi. i= 1, 2, ... , m , dacă m > u , sistemul nu
i= l
a re in general soluţii . D a r dac ă m < n , sistemul este nedeterminat şi are, în general, o
infinita t e d e so luţii . Mai precis, în ultimul caz sistemul admite soluţiile întregi .x1 , .x2 , ... , Xn.
dac ă ş i numa i dac ă cel mai mare divizor comun al determinanţilor cu m linii formaţi cu
coefi ci nţii ma tricei (a ij) es te egal cu cel mai mare divizor comun al determinanţilor cu m linii
fo rm a ţi d in ma tricea o bţinută din (a.i i) prin adău garea coloanei coeficienţilor bi·
Problema rezo bării celei mai generale ecuaţii diofantice de gradul doi cu două necunos-
cute x 1, x 2 :
c,xî + cl2 x l ,"\'2 + c22x~ + c t3 x t + c23x2 + c33 = O,
Teoria numerelor 837

unde CiJ sînt numere întregi, poate fi redusă printr-o transformare de vari~bile la problema rezol-
vării ecuaţiei de formă specială yf- Dyi = b, unde D şi b sînt întregi. Trebuie deosebite două
cazuri. Dacă D < O, atunci nu există soluţii sau un număr finit de soluţii y 1 , y 2 • Dacă D > O
(D::I=k 2 keN) şi b = 1, atunci aşa-numita ecuaţie a lui Pell yf- Dyi = 1 admite în afara
soluţiei hanale y 1 = ± 1, y 2 = O o infinitate de soluţii, care pot fi obţinute dintr-o soluţie
minimală. Este uşor de văzut că ecuaţia mai generală yf - Dy~ = b nu poate avea
soluţii dacă b este nerest pătratic (mod D).

Exemple. 1. xf + x 1 x 2 + x~ = 19 are exact 12 perechi de soluţii 2, 3; -2, -3; 3-, 2;

-3, -2; 2, -.5; -2, .5; .5, -2; -.5, 2; 3, -.5, -3, .5; .5, -3; -.5, 3.
2. yf- .5yl = 1. Din soluţia minimală Yi = 9, y~ = 4 se obţine pentru n = O, 1, 2, ... ,
totalitatea soluţiilor y 1 = ±(9 + i,J5)"+(9-i,J5)n/2, y 2 =±[(9+4-J5)n- (9-4-Jj)n]/(2,J5).

Problema găsirii tuturor triunghiurilor dreptunghice pentru care catetele x, y şi ipotenuza z

sînt multipli întregi ai unităţii de lungime, a condus la ecuaţia diofantică x2 + y 2 = z 2 •
Soluţiile acestei ecuaţii, numerele pitagoreice, pot fi reprezentate prin formulele x = u 2 - v2 ,
y = 2uv, z = u 2 +
v2 , unde u şi v sînt întregi arbitrari. Cele mai mici soluţii sînt 32 + 42 =
= .5 2 si .52 + 122 = 132 •
S~ remarcă o surprinzătoare diferenţă între cazul n = 2 şi n ~ 3. Teorema lui Thue
afirma: ecuaţia a1 xn + a 2 xn- ly + ... + anyn = b (H ~ 3, a 1 ::1= 0), cu a1 , a 2 , ... , an întregi,
are numai un număr finit de soluţii, atunci cînd membrul întîi nu poate fi descompus în
factori omogeni de grad inferior cu coeficienţi întregi. Ecuaţiile diofantice de grad superior
ridică probleme foarte adînci a căror rezolvare necesită cunoştinţ-e din teoria algebrică a
corpurilor numerice. Dintre acestea prezumţia lui Fermat (intitulată şi marea teoremă a lu i
Fermat) s-a bucurat de un mare interes: oricare ar fi n întreg, n > 2, nu există. numere
întregi diferite de zero x, y , z care să satisfacă ecuaţia xn + yn=zn. Fermat a scris pe mar-
ginea unui exemplar al Aritmeticii lui Diofant că a găsit o demonstraţie minunată pentru
acest rezultat dar marginea este prea îngustă pentru a o cuprinde. Demonstraţia nu a putut
fi reconstituită. Cu toate strădaniile unor matematicieni de frunte prezumţia lui Fermat nu
a putut fi nici demonstrată, nici contrazisă. S-au obţinut însă rezultate parţiale interesante.
Astfel, s-a verificat valabilitatea prezumţiei pentru toţi exponenţii n pînă la 4 002 .

d(n )1' Teoria analitică a numerelor. În afară de funcţia

6 lui Euler <p(n) , în teoria numerelor mai există şi
5 multe alte funcţii j(n) , cu ajutorul cărora se studiază
4 proprietăţi ale numerelor întregi. De exemplu 1t(x)
3 reprezintă numărul intregilor primi ~ x; d(n) numă­
2 rul divizorilor şi cr(n) suma divizorilor pozitivi ai
1 lui n (fig. 31. 1. 1) ; r(n) numărul perechilor de nu-
mere întregi x, y care sînt soluţii ale ecuaţiei x 2 +
7 2 3 .4 5 6 7 8 9 70 77 72 73 n + y 2 = n. Unele din aceste funcţii au o comportare
foarte neregulată , de exemplu d( 1) = 1, d(2) = 2,
31.1.1. Funcţia d(n): numărul total
al divizorilor pozitivi ai lui n
d{3) = 2, d(4) = 3, d(.5) = 2, d(6) = 4, d(7) = 2,
d(8) =
4 etc. Totuşi, de multe ori media primelor
n valori ale funcţiei j are o comportare regulată.
Funcţia (f( 1) + j(2) + ... + j(n)]/n se comportă de multe ori asimptotic , pentru n care creşte,
ca o funcţie analitică de n. Astfel _..!_ ~ d(k) se comportă ca logaritmul natural de n. Pu-
n k~"
1
nînd - [d( 1) + ... + d(n)] = In n + R(n) , ordinul de mărime al lui R(n) este foarte mic în
n.
comparaţie cu cel al lui In n. Studiul valorilor medii ale funcţiilor cu valori intregi şi în
special al resturilor R(n) necesită cele mai rafinate metode ale analizei. Acest domeniu
de cercetare nu este încă închis. Matematicieni de seamă ai secolelor XIX şi XX s-au ocupat
cu această ramură a matematicii numită teoria analitică a numerelor. De un deosebit interes
s-a bucurat funcţia 1t(x), număml întregilor primi mai mici sau egali cu x.
Carl Friedrich GAuss a presupus că această funcţie este determinată într-o primă aproxi-

~
x dt #
maţie de integrala li(x) = - . Evaluarea restului 1t(x) - li (x), care pentru valori ale
0 lnt
lui x mari este cînd pozitivă cînd negativă, prezintă mari dificultăţi. Ea este strîns legată
838 Matematici speciale

de ipoteza făcută de Bernhard RIEMANN ( 1826- 1866) care leagă poziţia zerourilor complexe
ale unei funcţii analitice de funcţia zeta, ce îi poartă numele, ~(s) =
n
1
E ---;.
unde s=a+
+ it si u > 1.
Dintre alte multe probleme de repartiţie trebuie amintită cunoscuta teoremă demonstrată
pentru prima dată de Peter Gustav Lejeune DIRICHLET ( 180.5- 18.59): în orice serie aritmetică,
în care primul termen şi raţia sînt numere prime între ele, există o infinitate de numere prime.

Teoria aditivă a numerelor. Problema teoriei aditive a numerelor va fi caracterizată aici

prin unele rezultate şi probleme speciale.

Teorema lui Fermat. Orice număr prim p cte p = 1 (mod 4) este suma pătratelor a dou4
numere naturale. Reprezentarea este unică făcînd abstracţie de ordinea termenilor.

Exemplu. 233 = 82 + 132.

Teorema lui Lagrange. Orice număr natural n se descompune într-o sumă de cel mult patru
pătrate de numere naturale.

Exemplu. Numărul 11 se poate scrie ca sumă de trei pătrate: 32 + 12 + 12; 7 ca sumă

de patru pătrate: 22 + 12 + 12 + 12.

Problema lui Waring (expusă de Eduard WARING în 1770 şi rezolvată de David HILBERT
în 1909). Orice număr natural n este o sumă de cel mult g(k) numere naturale ridicate
la puterea k, unde g(k) nu depinde de n. Din teoria lui Lagrange rezultă g(2) = 4, de ase-
menea g(3) = 9. Este interesant că pentru n suficient de mare şi k ~ 3 sînt necesari mai pu-
ţin de g(k) termeni. De exemplu 239 = •P + 43 + J3 + J3 + J3 + J3 + I3 + 13 + ]3
este cel mai mare număr ce se formează din 9 cuburi. Pentru orice număr natural mai mare
descompunerea în cuburi este posibilă cu un număr mai mic de termeni. S-a demonstrat
că se poate da un număr natural n astfel încît toate numerele naturale mai mari decît
acesta admit o descompunere în cel mult 7 cuburi.
Ipoteza lui Goldbach. Ch. GoLDBACH (1690-1764) într-o scrisoare din 1742 adresată lui
Leonhard EuLER a enunţat următoarele: orice număr par n > 6 este suma a două numere
prime impare. Această ipoteză nu a putut fi nici demonstrată, nici infirmată. Prin metode
foarte ingenioase, I.M . VINOGRADOV (n. 1891) a reuşit să demonstreze teorema celor trei numere
prime: orice număr impar n suficient de mare este o sumă de trei numere impare prime.

Partiţia unui număr natural. Prin partiţie a unui număr natural n se înţelege reprezen-
tarea lui n ca sumă de numere naturale. Dacă nu se limitează numărul termenilor, se acceptă
termeni egali şi se face abstracţie de ordinea termenilor, numărul partiţiilor lui n se notează
~PM-~~- 1+1+1+1+1=1+1+1+2=1+1+3=1+2+2=1+4=
= 2 + 3 = 5 sînt cele şapte partiţii ale lui .5; în acest caz p(.5) = 7. Funcţia p(n) are multe
proprietăţi interesante, de exemplu p(5n + 4)=:0(mod 5). Pentru .n mare avem p(n)

V
.-..J

~ in ~J
exp ( 7t
2
;) · O problemă fundamentală, foarte generală,
a teoriei aditive a

numerelor este următoarea: dacă A este o mulţime de numere naturale şi s > 2 este un
număr natural,· poate fi reprezentat orice număr natural ca o sumă de s elemente din A ?
Prin metode şi noţiuni noi (densitatea şi ordinul lui A) astfel de probleme au fost abordate
cu succes începînd din 1930.

31.2. Numere algebrice

Corpul numerelor algebrice. Un număr algebric ~ este un. număr care satisface o ecuaţie
algebrică j(x) = O, unde f(x) = a0 xm + ... + am este un polinom în corpul 2 al numerelor
Teoria numerelor 839

raţionale cu a 0 =F O, m ~ 1. Coeficienţii a0 , a 1 , .. . , am :sînt numere raţionale. Numărul <X

Satisface o infinitate de ecuaţii algebrice de diferite grade, de exemplu <X = .j3 satisface
ecuaţiile x2 - 3 = O, x3 - x 2 - 3x + 3 = O, x 4 - 9 = O etc. Polinoamele din ultimele
două ecuaţii se descompun în polinoame de grad mai mic şi anume

x3 - x2 - 3x +3= (x3 - 3) (x - 1) şi x" - 9 = (x 2 + 3) (x2 - 3).

Astfel de polinoame se numesc reductibile. Dacă un polinom nu poate fi descompus în 2
în polinoame de grad inferior, acest polinom este ireductibil în Q, de exemplu P(x) = x2 - 3 este
ireductibil în Q. Există în Q un singur polinom ireductibil A (x) cu primul coeficient 1, astfel
încît A (oc) = O. Gradul numărului algebric oc este prin definiţie gradul n al polinomului
A(x)=xn+a1 xn-l+ ... +an· De exemplu orice ~umăr raţional este un număr algebric de gradul
întîi deoarece orice număr raţional satisface ecuaţia
x - r = O;
1
2
+
i.jJ este de gradul 2

Ca soluţie a ecuaţiei x 2 - X + 1 = 0 Şi y2 este de gradul n Ca SOluţie a ecuaţiei Xn-2=0.

Rădăcinile ocn>, oc< 2 >, ... , oc<n> ale lui A(x) =O (una dintre acestea fiind oc) se numesc
conjugatele lui oc. Ele toate sînt distincte. Dacă coeficienţii lui A (x) sint numere întregi, atunci
oc se zice întreg algebric.
Fie a un număr algebric. Cel mai mic corp k = Q(a) care conţine pe Q şi pe a se
numeşte corp algebric. De exemplu, 2( .j3) conţine toate numerele de forma a b.j3, +
unde a şi b sînt numere raţionale. Se poate verifica uşor că aceste numere constituie un corp,
de exemplu, lf(a + b.jJ) = (a- b.jJ)f(a2 - 3b2) = A + B.j3. Gradul lui k este definit prin
gradul n unic determinat al oricărui număr pentru care k = Q(a).

Corpuri de numere pătratice. De un tip special sînt corpurile de numere pdtratice în

care a
= .j"d. Se presupune că d nu are ca factor un pătrat perfect. În acest caz trebu_ie
examinate două cazuri; cazul 1: ds l(mod -4); cazul 2: ds2(mod -4) sau d= 3(mod -4). In
1 ,- ,-
cazul 1, (1)1 = 1, (1) 2 = - ( - 1 + -v d); în cazul 2, (1) 1 = 1, (J) 2 = -vd, formează o bază întreagă
2
a corpului, adică orice număr întreg algebric din corpul Q ( /d) se poate exprima în mod
unic sub forma g 1(J)1 + g2(J) 2, unde g 1 şi g 2 sînt întregi.

Corpul rădăcinilor unităţii. Dacă n este un număr natural, ecuaţia zn - 1 = O va fi

ecuaţia de divizittne a cercului. Cele n soluţii ale ei, numite rdddcini ale unitdţii, reprezentate
în planul complex, împart cercul unitate cu centrul în origine în n părţi egale. Cele
n - 1 soluţii diferite de 1 statistfac pentru n ~ 2 ecuaţia j(z) = O, unde
zn- 1
j(z) = -- = zn - 1 + zn- 2 + ... + z + 1.
z- 1
Dacă n este un număr prim p, se poate demonstra că l(z) este un polinom ireductibil în Q.
Se vede uşor că în acest caz toate soluţiile ecuaţiei j( z) = O se pot reprezenta sub forma
(.o), (1) 2, ... , (J)P- 1, unde (J) este oricare dintre soluţii. Corpul Q((J)) se numeşte corp al răddcini­
lor unitdţii. Corpurile conjugate Q((J)), Q((J)2), ... , Q((J)P- 1) au toate gradul p - 1 şi coincid.
Corpul rădăcinilor unităţii a fost descoperit de Ernst Eduard KUMMER ( 1810- 1893) în legătură
cu problema lui Fermat. Rezultatele obţinute au fost deschizătoare de drumuri în teoria
algebrică a numerelor. Cu ajutorul teoriei lui, s-au putut determina toate poligoanele regulate
ce se pot construi cu rigla şi compasul. Astfel, la teoria rădăcinilor unităţii colaborează trei
domenii ale matem:tticii şi anume geometria, algebra şi teoria numerelor.

Unitdţi. Cazuri particulare de numere întregi algebrice în corpul k sînt unităţile e, adică
divizorii elementului unitate. Pentru acestea şi valoarea reciprocă e- 1 este un număr întreg
algebric. În Q, ± 1 sînt singurele unităţi. În corpurile algebrice există însă de regulă o
infinitate de unităţi. Acestea toate se obţin dintr-un număr finit dintre ele (unităţi de
bază) prin înmulţire şi ridicare la putere (teorema lui Dirichlet asupra unitdţilor). In afară de
2 mai are un număr finit de unităţi corpul imaginar pătratic (pentru care numărul generator
6 este complex). Studiul corpurilor algebrice a dus la rezultaţe foarte interesante.
Teoria ideaJelor. Pe baza proprietăţilor corpului numerelor raţionale s-ar putea presupune
că orice număr întreg algebric se poate descompune în factori primi, în mod unic, făcînd
840 Matematici speciale

abstracţie de ordinea factorilor şi de unităţi, în aşa fel încît factorii să fie tot numere întregi alge-
brice. Se poate vedea uşor că această ipoteză este falsă. Astfel, există în corpul pătratic
Q(,J-5) pentru numărul 6 două descompuneri diferite: 6 = 2. 3 = (1 + ,J-5) (1- 5). -J-
Mai rămîne de verificat că factorii 2, 3, 1 ~. 1- + .J=-5
nu se mai descompun în Q(,J -5)
Se pare că o construcţie simplă a teoriei nu este posibilă. Totuşi Ernst Eduard. KuMMER
( 1810-1893) a găsit o cale în mod independent de Richard DEDEKIND ( 1831- 1916) şi Leopold
KRONECKER ( 1823- 1891). DEDEKIND a pus bazele teoriei idealelor. El a înlocuit numerele
întregi algebrice prin ideale în inelul R al numerelor întregi algebrice ale corpului k şi a de-
monstrat teorema fundamentală.

Orice ideal din R diferit de R ~i de (O) se poate descompune în mod unic, (abstracţie făcînd
de ordinea factorilor) într-un produs de ideale prime.

Pentru inelul Z al numerelor întregi teorema fundamentală se enunţă astfel: orice ideal
principal (m) se exprimă în mod unic, abstracţie făcînd de ordinea factorilor prin produsul
de ideale prime (p 1) (p 2) ... (Pn). Aceasta reprezintă o altă exprimare a teoremei fundamentale
a teoriei elementare a · numerelor m = ± P1P2 ... Pn·
Clase de ideale. Două ideale A si B ale inelului R în k se numesc echivalente, dacă există
două ideale principale (a.) şi ((3) astfei încît (a.) A = ((3) B. Împărţind cu ajutorul acestei echiva-
lenţe mulţimea idealelor în R în clase, numărul h al claselor este finit. ldealele principale
constituie o clasă. În inelul Z al numerelor întregi aceasta este unica clasă, deci h = 1. De-
terminarea lui h prezintă greutăţi, obţinîndu-se formula transcendentă a lui Dirichlet pentru
numărul claselor. Pentru tipuri speciale de corpuri se cunoaşte şi o reprezentare aritmetică
a lui lr. ·

31.3. Numere transcendente

Un număr
y care nu este algebric se numeşte transcendent. Acesta nu va fi deci soluţie a
unei ecpaţii
algebrice cu coeficienţi întregi. Existenţa numerelor transcendente nu este chiar
1
evidentă. Joseph LxouviLLE (1809- 1882) a construit citeva, de exemplu
CX>
~·folosind teo- E
n=l 2n.
rema care afirmă că
numerele algebrice nu pot fi aproximate "oricît de bine" prin numere
raţionale. El a demonstrat printre altele că: pentru orice număr algebric a. de grad n există
un singur număr a > O, diferit 'de IX, astfel încît pentru orice numere întregi r, s (s > O)
are loc in egali tatca 1 cx - ~ 1 > as-n . Un rezultat mai profund îl constituie teorema lui THUE-

SIEGEL-ROTH: inegalitatea 1cx- ~ 1< s - 1-t are pentru (J.> 2 şi un număr algebric cx un numli.r
r
finit de soluţii - • r, s fiind jntregi (s > O).
s
De un deosebit interes a fost problema dacă o valoare a unei funcţii .a nalitice date est~
transcendentă sau nu. Charles HERMITE a arătat în 1873 că baza e a logaritmilor naturali
este un număr transcendent. La scurt timp după aceea Ferdinand LINDEMANN ( 1852- 1939)
a reuşit să demonstreze în 1882 că aria 1t a cercului unitate este de asemenea un număr
transcendent; de aici derivă imposibilitatea cvadraturii cercului, adică a construcţiei cu
rigla şi compasul a unui pătrat de arie egală cu un cerc dat. Mai general: dacă a. =F O,
atunci IX şi ea. nu pot fi ambele algebrice. Funcţiile ex (x=FO) şi In x (x=FO, x=F 1) au pentru
x algebric valori transcendente. Pentru demonstraţie se foloseşte teoria funcţiilor de variabilă
~omplexă. Cu ajutorul ei se mai obţin şi alte rezult a t e ca de exemplu transcendenţa lui eTt.
Incă nu se ştie dacă ee au e + rr sau constanta lui Euler y sînt transcendente.
De asemenea a putut fi rezolvată a şapt ea din cele 23 de probleme puse la inceputul
secolului de David HILBERT ( 1862- 1953): IX(3 este transcendent dacă IX este algehric şi di-
Geometrie algebrică 841

ferit de O şi 1, iar (3 este algebric iraţional. De aici rezultă despre cîturile logaritmilor nume-
relor raţionale că. sînt sau numere raţionale sau transcendente. Se cunosc foarte multe teo-
reme ce afirmă. transcendenţa unor numere bazate pe integrale eliptice şi funcţii eliptice.
De exemplu, lungimea unei elipse, ale că.rei axe au ca lungimi numere algebrice, se exprimă
printr-un numă.r transcendent.
În teoria numerelor transcendente un rol important îl joacă. problema independenţei
algebrice a numerelor transcendente. În acest sens cită.m teorema lui Lindemann:

Dacă tX1 , tX2 , ••• , tXn sînt numere algebrice, liniar independente, peste corpul Q al numerelor
raţionale, atunci Yelaţia f3 1 eOt 1 + + ... +
f3 2eOt1 (3 11 eOt71 = O poate avea loc dacă coejicienţii algeb1'ici
f3t• (3 2 • •• • , f3n sînt toţi nuli.

32. Geometrie algebrică

Geometria algebrică. s-a dezvoltat din teoria cuYbelo1' şi suprafeţel01' algebrice cît şi din
geometria spaţiilor multidimensionale a şcolii italiene. Primele contribuţii la teoria curbelor
algebrice plane le-au adus Isaac NEWTON ( 1643- 1727), Calin MACLAURIN (1698- 1746}, Leon-
hard EuLER ( 1707- 1783) şi Gabriel CRAMER ( 1704- 17.52). Fondatorul geometriei algebrice în
sens restrîns a fost Max NOETHER ( 1844- 192 1) . Geometrii italieni şi în primul rînd Corrado
SEGRE ( 1863- 1924), Francesco SEVERI( 1879- 1941) şi~ Federigo ENRIQUES ( 1871- 1946) au adus
această. disciplină. matematică. la deplină. înflorire. In secolul nostru, şcoala germană şi în
primul rînd Emmy NoETHER ( 1882- 193.5), fiica lui Max NoETHER. Bartel L. Van Der WAERDEN
(n. 1903) şi Wolfgang GROBNER(n. 1899) s-au ocupat în special de cercetarea aspectelor algebrice
ale bazelor geometriei algebrice.

Curbe şi suprafeţe algebrice. Noţiunea centrală. a geometriei algebrice este varietatea

algebrică (V A) în spaţiu n-dimensional proiectiv 5 11 , în care orice pu net este dat de rapoar-
tele x 0 , x 1 , ••• , x 11 ale celor n + .1 coordonate.
Pentru clarificarea acestei noţiuni se va considera mai întîi cazul n = 2; atunci S 2 este
planul proiectiv. O ecuaţie algebrică omogenă F(x 0 , x 1 , x 2) = O defineşte numai o curbă alge-
brică. (plană) in 5 2 şi anum~ curba care reprezintă totalitatea punctelor (~0 , ~ 1 , ~~~) care satisfac
2
ecuaţia. Pentru parabola y 2 = 2p(x- a), de exemplu, se obţine prin omogenizare .2 =
. ~

·= 2p( :: -a) sau 2apx~- 2px0 x 1 + x~ = O; în membrul întîi se află un polinom

omogen F(x0 , x 1 , x 2) (o formă omogenă). Prin două ecuaţii algebriceomogeneF1 (x 0 , x1 , x 2) =
= O şi F 2 (x0 , x 1 , x 2 ) = O se definesc punctele comune curbelor F 1 = O şi F 2 = O şi anume
punctele {~ 0 • ~ 1 • ~2 ) care satisfac ambele ecuaţii. Dacă F 1 (x 0 , x 1 , x 2) şi F 2 (x 0 , x 1 , x 2 ) nu au
factori comuni, atunci există numai un număr finit de astfel de puncte. Ambele cazuri
(curbe algebrice, un număr finit de puncte) reprezintă exemple de varietă.ţi algebrice în
planul proiectiv. · •
În cazul n= 3, adică în spaţiul proiectiv Sa, forma F(x 0 , x1 , x 2 ) corespunde unei suprafeţe alge-
brice; două forme fără factori comuni determină. o curbă algebrică plană sau strîmbă. şi trei
sau mai multe forme F 1 , F 2 , Fa fără factori comuni pot să. determine o curbă. Punctele
(~ 0 .~ 1 . ~ 2 .~a)ale uneicurbeînSa mai satisfacpelîngăecuaţiileFi=O (i= 1, 2saui = 1,2,3, ... )
şi alte ecuaţii, de exemplu GFi = O, unde G este o constantă. sau chiar o altă formă, sau
Fi± F~c = O (dacă Fi şi Fk au acelaşi grad).

Ideale de polinoame, mulţimea zerourilor şi varietăţi algebrice. Pentru a studia toate

ace te ecuaţii, se introduce no ţ iunea de ideal înt r-un inel comutativ R.

Definiţie. O mulţime d e elemente ale unui inel R se numeşte ideal a dacă odată cu orice
perec he a şi b conţine şi pe a-b, şi odată cu orice element a conţine şi multiplul ra, unde
842 Matematici speciale

r este un element din R. Un exemplu simplu de ideal este mulţimea tuturor ra, unde a
este un element fix din R. Un astfei de ideal se numeşte ideal principal şi se notează cu (a).
Din punct de vedere istoric, noţiunea de ideal a apărut pentru prima dată în teoria nume-
relor în legătură cu problema lui Fermat. Dacă în particular R este un inel de polinoame
j, g, ... , atunci idealele sale sînt ideale polinomiale. Dacă se consideră numai forme în R şi
deci şi în idealele sale, atunci se obţin ideale omogene (H-ideale). Un punct (;) = (;0 ; 1 , ••• , ţ 11 )
al lui Sn este un zero al H-idealului a dacă orice formă F(.x) = F(.x 0 , .x1 , •.. , .xn) din a se anu-
lează pentru .x0 = ; 0 , .x 1 = ; 1 , •.. , Xn = ;n. Mulţimea tuturor zerourilor lui a se numeşte m~tl­
ţimea_ zerourilor (NG) al H-idealului (vezi exemplul dat).
In cele ce urmează se vor da alte propoziţii de importanţă pentru geometria algebrică,
privind idealele în inele comutatbe R.
Prin intersecţia a n b a două ideale a şi b în R se înţelege totalitatea acelor elemente a
din R care se găsesc atît în a cît şi în b. Intersecţia a două ideale este tot un ideal. Prin
s~tma (a, b) se înţelege totalitatea elementelor de forma a + b cu a ea şi b e b. Suma a
două ideale este tot un ideal. Intersecţia m~tlfimilor zerourilor a două ideale NG(a) n NG{b)
este mulţimea acelor puncte (ţ) care aparţin atît lui NG(a) cît şi lui NG(b). Prin reuniunea
sau suma a două m~tlţimi de zerouri
NG(a) U NG(b) = NG(a) + NG(b)
se înţelege mulţimea tuturor punctelor care aparţin cel puţin unui NG. Au loc relaţiile:

( l) NG(a n b} = NG(a} + NG(b};

(2} NG(a, b) = NG(a) n NG(b).
Aceste definiţii şi proprietăţi se pot generaliza pentru un număr finit de ideale.
Un ideal a se numeşte reductibil dacă se poate reprez~nta ca intersecţie a două ideale
diferite de a ; în caz contrar idealul se numeşte ireductibil. In mod corespunzător NG(a) este
reductibil sau ireductibil după cum a este reductibil sau ireductibil.

Exemplu. a = (.xf - .x~) = (.x1 + .x2) n (.x1 - .x2}; NG(a) în S 2 este perechea. de drepte
xt + x2 =O, .xt - .x2 = O.

Un ideal de polinoame nu este însă unic determinat de mulţimea zerourilor sale. Aşa
de exemplu H-idealele a = (.x 1 + .x2) şi b = ((.x1 + .x2) 2} au acelaşi N G în S 2 şi anume punctele
dreptei x 1 + .x2 = O. De aici rezultă necesitatea determinării unei varietăţi algebrice VA(a)
nu numai prin N G(a) dar şi prin alte caracteristici. Astfel, V A(a) ar putea fi caracterizată
prin însăşi idealul a. 1n acest sens, în exemplul de mai sus V A(a) =1- V A(b). Orice ideal de
polinoame se poate reprezenta ca o intersecţ ie finită de ideale ireductibile (teorema Lasker-
Noether).
(3) a = ql n q2 n ... n q~.
Prin defin iţie, acestei repre zentări îi corespunde descompunerea:
(4) VA(a) = VA(q 1)+ VA(q2) + ... + VA(q,).
Se poate o bserva că rep rez entarea (3) şi deci şi d e compunerea (4) nu sînt unice pen-
tru orice ideal a.
Pentru o cercetare mai aprofundată a idealelor ireductibile se defineşte: un ideal p al
inelului R se numeşte prim dacă din abep şi a f/:. p rezultăbep. Un ideal q din R se numeşte
primar dacă din ab e q şi a f/:. q , b f/:. q rezultă aPe q şi b0 e q (p şi cr fiind două numere
naturale). Pentru idealele de polinoame au loc propoziţiile:

(5) Orice ideal prim este ireductibil.

(6) Orice ideal ireductibil este primar dar nu orice ideal primar este ireductibil.
(7) Oricărui ideal primar q ii corespunde exact un ideal prim p cu NG(q) = NG(p) .
. (8) Idealele prime p1 , p2 , ••• , Ps corespunzătoare idealelor q1 , q2 , ••• , q8 din descompunerea (3)
sînt unic determinate prin a; ele poartă denumirea de ideale prime ale lui a .

De aici (comparînd pe (6) cu (7)) rezultă că pentru orice mulţime de zerouri a unui ideal
ireductibil q îi corespunde exact un ideal prim p, astfel încît NG(q) = NG(p). l. n ideal prim
este unic determinat prin mulţimea zerourilor sale. Se defineşte VA(p) = NG(p).
Geometrie algebrică 843

Zerouri generice. După Van der WAERDEN orice NG(p) poate fi caracterizat în modul
următor. În afară de aşa-numitele puncte speciale (~) ale căror coordonate sînt elemente
ale unei extensii algebrice a corpului K al coeficienţilor se mai consideră şi puncte

ale căror coordonate sînt elemente ale unei extensii algebrice a lui K(t 0, •.. , tk); K(t 0, •.• , tk)-
fiind corpul funcţiilor raţionale cu necunoscutele t 0, ••• , tk şi coeficienţi din K.

Definiţie. (~(t)) este un zero generic al idealului a sau punct generic al lui NG(a), dacă
F(x) ea este o condiţie necesară şi suficientă pentru ca F(~(t)) = O. De exemplu cercul ( 10) .xi +
+ .x~ = .x~ (în coordonate neomogene ( 11) .x 2 + y 2 = 1) are punctul generic ( 12) .x0 = t 0 ( 1 +
+ tf), .x1 = t 0(1 - tf), Xz = 2t0tr Are loc propoziţia:

Un ideal are exact un zero generic numai atunci cind este un ideal prim p.

Din ( 12) se obţine un punct generic pentru ( 11) trecînd la ( 13) .x = i - - ti y =

.x0 - 1 + tf'
=.X! ~ Analog din (9) se poate obţine un punct generic în coordonate neomo-
.xo l + tf
gene impărţind toate coordonatele prin prima dintre ele care este diferită de zero. Numărul
maxim de coordonate neomogene algebric independente obţinute astfel se numeşte d·i mensiunea
lui p sau a lui NG(p), s numere u 1 , ••• ,~'a se numesc algebric independente peste corpul K, dacă
din f(u 1 , •.• , u 8 ) = O, f fiind un polinom cu coeficienţi din K, rezultă că toţi coeficienţii lui f
sînt nuli. Deci, din (9) se obţin toate punctele lui NG(p) (eventual cu excepţia componentelor de
dimensiune mai mică) prin înlocuirea în (~(t)) cu toate valorile speciale posibile t 0 , t 1 , •.• , t 8 • Astfel
din zerourile generice ( 12) ale cercului ( 10) ~e obţin toate punctele sale cu excepţia pune-,
tului S pentru care .x0 : .x1 : .x2 = 1: (-1): O. In mod corespunzător se obţin din (13) toate
punctele lui ( 11) cu excepţia lui S(.x, y) = (- l. 0).
Considerînd familia de drepte de pe figura 32. L, y
fiecare dintre dreptele (14) y = m(.x + 1) intersectează cercul
( 11) în S şi încă într-un punct P ale cărui coordonate
(.x, y) sînt unic determinate prin panta m. Înlocuind pe y
din (14), în (ll),se obţine (1 + m2) .x2 + 2m2.x- (1- m2)=0.
1- m 2
Această ecuaţie de gradul doi are rădăcinile - l şi
1 + m2
se obţin astfel din ( 14) ambele puncte S(- 1, O) şi

m ) . Toate punctele P astfel obţinute

1 2
p ( - mZ,
1 + m2 1 + m2
sînt diferite de S, deoarece nici un m nu verifică ecuaţia
1- m 2
- - - = - l. Acest lucru este datorat faptului că dreapta
1 + m2
.x = - 1 nu este cuprinsă în reprezentarea ( 14). Invers, orice
punct P(.x, y) diferit de S se poate exprima prin m = 32.1. Reprezentarea parame-
trică raţională a cercului
= __ Y_ . Alegînd panta m ca parametru t 1 , coordo- unitate
.x+l
natele lui P iau forma ( 13). Spre deosebire de .x = cos t,
y = sin t s-a obţinut astfel o reprezentare parametrică raţională a cercului.

Multi plici tate. Independent de caracterizarea lui V A(a) prin idealul a, dată mai sus, VA
se mai poate defini unic cînd se dau idealele prime p0 (vezi (8)) ale lui a şi pentru fiecare
dintre acestea se ataşează un număr întreg nenegativ f.Lo numit multiplicitate. Folosind scrie-
rea simbolică,

De exempluidealului consideratmaiînainteb=((x1 +.x 2) 2) i se poate ataşa dreapta .x1 +

+ x 2 = O cu multiplicitatea 2. Necesitatea introducerii noţiunii de multiplicitate a rezultat
 Matematici speciale

printre altele din cercetările privind intersecţiile varietăţilor algebrice. În acest sens s-au dat
două definiţii ale multiplicităţii care coincid pentru 5 2 şi 5 3 , dar conduc la rezultate diferite
pentru spaţii cu mai multe dimensiuni . La baza primei definiţii stă principiul conservării numă­
rului , postulat de către geometrii din antichitate, după care numărul punctelor de intersecţie
în cazul particular trebuie să fie egal cu numărul acestora în cazul general. O formulare exactă
a acestui principiu cît şi limitarea aplicabilităţii lui este datorită lui Van der WAERDEN prin
introducerea noţiunii de specializare care conservă relaţiile. Dimpotrivă a doua definiţie
a multiplicităţii are ca fundament teoria idealelor, multiplicitatea fiind privită ca lungimea
unui ideal. Folosind această definiţie spre deosebire de primul caz, teorema lui Bezout
generalizată nu mai este valabilă fără restricţii (Etienne BEZOUT, 1730- 1783); în alte probleme
însă folosirea multiplicităţii ca lungimea idealelor este convenabilă (vezi Otto Heinrich KELLER
(n. 1906) Geometrie algebri că) .

Metode mai noi. Pentru o cercetare mai aprofundată a noţiunii de varietate legat de
NG şi multiplicitate, Oscar ZARISKI (n. 1899) a folosit în 1938 metoda evaluării care este
strîns legată de teoria lui Krull a inelelor locale (Wolfgang KRULL, 1899-1971), de teoria
funcţiilor, mulţimilor şi topologie. Pentru aceasta, pentru noua fundamentare a geometriei
algebrice ·dată de Andre WEIL ( n. 1906) , cît şi pentru metodele topologice (teoria fasciculelor
teoria coomologiei) se pot găsi indicaţii bibliografice în cartea citată a lui O.H. KELLER.

33. Alte structuri algebrice

33. 1. Latice ..................... . 844 33.3. Teoria reprezentărilor ....... . 847

33.2. Inele şi algebre ............. . 846 33.4. Concluzii ................. . 847

Trăsăturile caracteristice ale unei structuri algebrice au fost prezentate pe larg în capito-
lele 16 şi 17 în legătură cu spaţiile vectoriale. Cum acest concept este de primă importanţă
pentru algebra contemporană, va urma acum o scurtă trecere în revistă a unor dezvoltări
care conduc de la grupuri şi corpuri la latice, inele şi algebre şi la teoria reprezentărilor.

33.1. Latice

Conceptul de latice s-a format în scopul generalizării şi unificării unor relaţii care există .
între submulţimile anumitor structuri ca d e ex. grupuri, corpuri , spaţii topologice şi altele.
Teoria laticelor a apărut şi s-a dezvoltat în jurul anului 1930 şi a fost influenţată de lucrăril e
lui Garrett Birkhoff.

O mulţime L cu două operaţii numite intersecţie ( n ) şi reuniune l U ) se numeşte latice

dacă pentru elemente arbitrare a, b, ... ale lui L au loc următoarele axiome:
( 1) comutativitatea an b = b n a, au b = b U a;
(2) asociativitatea (an b) n c = a n (b n c) ; (au b) u c = au (b u c) ;
(3) proprietatea de absorbţie au (an b) = a şi an (au b) = a.

Exemplul 1. Dacă H 1 şi H 2 sînt subgr upuri arbitrare ale unui grup G, atunci H 1 n H 2
şiJ-11 OH 2 =(H1 U H 2 ) sînt subgrupuri ale lui G. Cu aceste operaţii mulţimea tuturor subgru-
purîlor lui G devine o latice.
Alte structuri algebrice

Exemplul 2. Mulţimea numerelor întregi nenegative formează o latice, intersecţia a două

numere fiind definită prin cel mai mare divizor comun al acestora şi reuniunea lor prin cel
mai mic multiplu comun.

Exemplul 3. Anumite clase de propoziţii logice formează o latice cu operaţiile ~i (in-

tersecţia) şi .sau (reuniunea).

Exemplul 4. Submulţimile unei mulţimi formează o latice cu intersecţia şi reuniunea

definite în mod obişnuţt.

Exemplul 5. Mulţimea corpurilor intermediare cuprinse între două corpuri date formează
o latice, cu intersecţia dată la intersecţia obişnuită şi reuniunea a două corpuri fiind definită
prin cel mai mic corp care le conţine pe amîndouă (vezi cap. 16).

O ap1icaţie bijectivă
cp a unei matrice L 1 pe o matrice L 2 se numeşte izomorfism dacă
pentru două elemente arbitrare a şi b ale lui L 1

cp{a n b) = cp(a) ncp(b) şi cp(a u b) = cp(a) ucp(b).

Schimbînd între ele operaţiile n şi U într-o latice L 2 , se obţine o nouă latice D(L 2) ,
matricea duald laticei L 2 • O aplicaţie bijectivă cp a unei latice L 1 pe o latice L 2 este un
izomorfism dual dacă este un izomorfism al lui L 1 pe D(L 2).
Conceptele teoriei laticelor permit următoarea reformulare a teoriei fundamentale a teoriei
lui Galois (vezi cap. 16).

Teorema fundamentali a teoriei lui Galois. Aplicaţia care asociază fiecărui corp intermediar
grupul Galois corespunzător este un izomorfism dual al laticei corpurilor intermediare pe laticea
subgrupurilor grupului lui Galois.

Mulţimi parţial ordonate. O mulţime S cu elementele a,

b, c, ... , pe care s-a definit o
relaţie as; b se numeşte parţial ordonatd (în raport cu această relaţie) dacă relaţia este reflexivd,
tranzitivd şi antisimetricd (vezi cap. li), antisimetric înseamnă că din as;b şi bs;a rezultă
a= b.
Trebuie specificat că una din relaţiile as; b sau b s; a nu trebuie neapărat să aibă loc
pentru orice pereche de elemente ale lui S.

Exemplul 6. Mulţimea numerelor naturale 1, 2, 3, ... este parţial ordonată prin relaţia
"a divide pe b".

Exemplul 7 . Mulţimea tuturor submulţimilor unei mulţimi date este parţial ordonată
prin relaţia de incluziune din teoria mulţimilor " A este o submulţime a lui B".

Exemplul 8. Mulţimea tuturor funcţiilor reale continue pe intervalul [0, 1] este parţial
ordonată de relaţia fs;g, în sensul să f(x) ~ g(x) pentru orice xe[O, 1].

De regulă, relaţia s; se interpretează ca "este conţinut în" şi mulţimile parţial ordonate

se reprezintă prin diagrame. Astfel de diagrame se obţin asociind fiecărui element a un mic
cerc Ka în plan şi unind cercurile Ka şi Kb printr-o linie dacă a şi b sînt comparabile.
Dacă acb , atunci cercul Ka se găseşte dedesubtul cercului Kb.

Exemplul 9. S se compune din submulţimile mulţimii M = {a , b, c}: M 0 = M, M 1 =

={a, b}, M 2 = {a, c}, M 3 = {b, c}, M 4 ={a}, M 5 = {b}, M 6 = {c}, M 1 = 0 şi este
reprezentată prin diagrama din fig. 33.1.1.

Exemplul 10. Toate mulţimile parţial ordonate posibile sînt reprezentate prin diagramele
din fig. 33.1.2.
846 Matematici speciale

mulţimii parţial
~.
33.1.1. Diagrama S ordonate
(vezi exemplul 9) a O ; bO O
o'
+
c o -o o 6o '
33.1.2. Toate diagramele posibile ale mulţimilor J"". ' ?
parţial ordonate: a) -un element; b) -două O o1
elemente; c) - trei elemente

Orice latice L defineşte o mulţime parţial ordonată S(L) cu aceleaşi elemente ca L. Se

defineşte aSb dacă a() b = a. Pentru unele mulţimi parţial ordonate această afirmaţie se
poate inversa.

Aplicaţii. Domeniul aplicaţiilor teoriei laticelor este foarte întins ţinînd seama de gene-
ralitat ea acestei teorii. Cele mai importante aplicaţii sînt în logică, fundamentele matematicii,
algebră, topologice şi teoria integrării. Numai cu ajutorul conceptelor teoriei laticelor a fost
posibilă dezvoltarea unui concept de integrală sufieient de general pentru nevoile matematicii
moderne.

33.2. Inele şi algebre

Inele. O mulţime R se numeşte inel dacă sînt definite pe ea două operaţii : adunarea şi
înmulţirea. În raport cu adunarea, R trebuie să fie grup abelian, grupul aditiv al lui R, ial'
adunarea şi înmulţirea trebuie să fie legate prin două reguli de distributivitate: a(b c) = +
= ab + ac şi (a + b)c = ac + bc. Dacă înmulţirea este asociativă, inelul se numeşte inel asociativ
şi se spune că este un semigrup multipicativ. Dacă înmulţirea este şi comutativă, atunci
inelul este comutativ. Domeniile de integritate şi corpurile sînt tipuri speciale de inele comu-
tative.

Alte exemple de inele sînt:

1. Inelul neasociativ al vectorilor în spaţiul euclidian cu trei dimensiuni cu operaţiile
adunare scalară şi înmulţirea scalară. .
2. Inelul asociativ dar necomutativ al matricelor (n X n) avînd ca operaţii adunarea şi
înmulţirea matricelor.

Studiul inelelor, care constituie o parte integrantă a cercetărilor în algebră , a fost decisiv
pentru dezvoltarea algebrei abstracte în secolul nostru. Analiza structurilor algebrice, care azi
reprezintă o practică standard în cercetarea algebrică, a fost sugerată de Emmy NoETHER
( 1882- 193.5) şi aplicată pentru prima dată de către aceasta şi elevii ei în unele exemple impor-
tante. Cercetările lor au dat algebrei l.ln nou impuls şi a condus la noi domeuii de aplicaţi~.

Algebre. Conceptul de algebră s-a dezvoltat în legătură cu inelele care sînt în acelaşi
timp şi spaţii vectoriale. O algebră este un inel asociativ A al cărui grup aditiv A + este un spaţiu
vectorial peste un corp K, pentru care înmulţirea cu scalari ai corpului se poate comuta cu
inmulţirea definită în inel; (cxu) v = u(cxv) , cxeK şi u , veA. Dimensiunea unei algebre A
privită ca spaţiu vectorial poartă denumirea de rang al algebrei.

Exemple. 1. Mulţimea funcţiilor reale sau complexe continue şi derivabile pe un interval

formează o algebră.
2. Matricele reale sau complexe (n X n) formează o algebră de rang n 2 •

Constante de structură. Deoarece orice element al unei algebre de rang finit n poate fi
reprezentat ca o combinaţie liniară a elementelor bazei u 1 , ••• ,Un, produsul a două elemente
n n n
u = E cxiui
i=l
şi v = E
1=1
~iuf se poate scrie uv = E CXi~ 1 (utu1), De aici
t,j
rezultă că toate
Alte structuri algebrice 847

produsele uv pot fi calculate dacă se cunosc produsele UtUj ale elementelor din bază. Aceste
produse trebuie să fie la rîndul lor combinaţii liniare ale elementelor din baza UtUj =
n
= Er/iuk·
k= l
Cele n3 constante r'iiuk se numesc constante de structură ale algebrei. Ele determină complet
înmulţirea în algebră cu ajutorul ecuaţiilor pentru uv şi u.iu 1.

Exemplu. Algebra H de rangul 4 cu baza formată din elementele 1, i , j, k şi produsele

12 = 1, li = i , lj = j , Ik = k, i 2 = J'2 = k 2 = -1, ij = k, jk = i , ki = j şi ji = -k, kj = - i ,
ik = - j poartă numele de algebra lui Hamilton sau, a cvaternionilor. Ea conţine ca
subcorp numerele complexe a+ bi.

Aplicaţii. Pe lîngă aplicaţiile menţionate in teoria corpurilor în care teoria inelelor joacă
un rol decisiv, în ultimul timp au apărut importante aplicaţii în analiza funcţională. Introdu-
cînd o generalizare a valorii absolute (vezi cap. 40), se ajunge la conceptul de algebră Hilbert
sau normată. Teoria algebrelor normate este un instrument de analiză important în algebra
topologi că.

33.3. Teoria reprezentărilor

T eoria reprezentărilor este strîns legată de teoria algebrelor. Această teoria are ca obiect
aplicaţiile într-un grup satt inel de matrice sau transformări liniare ale unui spaţiu vectorial .
Acest spaţiu vectorial se numeşte spaţiul reprezentărilor. Determinarea reprezentărilor
unui grup sau ale unei algebre prezintă importanţă nu numai pentru studiul structurii respec-
tive dar şi pentru numeroasele aplicaţii în fizică şi chimie, de ex. în mecanică cuantică. Mai
mult chiar, teoria reprezentărilor poate fi privită ca un principiu de ordonare în geometrie şi
generalizează teoria invarianţilor care îşi atinsese stadiul de înflorire la începutul secolului
nostru.
Reprezentările unui grup. Se consideră ca spaţiu al reprezentărilor spaţiul vectorial com-
plex V. O reprezentare a unui grup G peste V este un omomorfism al lui G in grupul general
liniar GL(V} al transformărilor nesingulare liniare ale lui V. Dacă dimensiunea lui V este n ,
s e spune că reprezentarea este n-dimensională. În acest caz orice transformare liniară se
poate reprezenta după alegerea unei baze în V printr-o matrice (1t x n) şi se obţine un omo-
smorfism al lui G în GL(n). Un astfel de omomorfism poartă denumirea de reprezentare matri-
l ceală a grupului G.
Descrierea concretă a reprezentărilor poate fi deosebit de dificilă. Pentru unele grupuri
importante s-au elaborat metode de găsire a reprezentărilor posibile, de exemplu, pentru grupul
tuturor permutărilor unui număr fix de elemente. Pentru grupuri infinite, ca de exemplu
grupurile topologice, problema devine foarte dificilă. Totuşi multe probleme au fost rezolvate
pentru grupuri Lie particulare, ca de exemplu grupurile de rotaţii şi grupurile Lorentz.
Aplicaţii. Pe lîngă aplicaţiile menţionate mai sus, teoria reprezentărilor se foloseşte in
mod frecvent in analiză. Asţfel , reprezentarea grupului de rotaţie, adică grupul de rotaţii ale
sferei în spaţiul cu tre dimensiuni au condus la o teorie mai aprofundată a funcţiilor sferice,
pe cînd reprezentările altor grupuri sînt folosite pentru găsirea unor proprietăţi importante
ale funcţiilor Bessel şi ale altora. Desigur, reprezentările grupului Lorentz sint importante în
fizică.

33.4. Concluzii

Rezumînd, se poate afirma că algebra contemporană este teoria structurilor algebrice. O

structură algebrică este o mulţime pe care s-au definit anumite operaţii (adunarea, înmulţirea,
intersecţia etc.), pentru care natura exactă a obiectelor mulţimii nu este esenţială pentru
 848 Matematici speciale

cercetarea respectivă. Acest concept de structură, care s-a dezvoltat la începutul acestui secol,
a avut o importanţă majoră pentru algebră şi a caracterizat gîndirea algebrică în ultimii 50
de ani. În decursul timpului a mai suferit modificări şi s-a extins şi la alte domenii ale
matematicii, ca de exemplu la structurile topologice sau diferenţiale.
În ultimii ani s-au dezvoltat noi concepte legate de alte discipline matematice. Studiul
lor este în curs şi importanţa lor nu este încă, în multe cazuri, pe deplin clarificată.

34. Topologie

34.1. Topologia mulţimilor de puncte 848 34.3. Structuri topologice 8.54

34.2. Spaţii n-dimensionale 8.52

34.1. Topologia mulţimilor de puncte

În unele teoreme din analiză şi geometrie conexiunea unei figuri joacă un rol esenţial;
de exemplu teorema care afirmă că o funcţie este bijectivă dacă derivata ei este peste tot dife-
rită de zero este valabilă numai dacă domeniul de definiţie al funcţiei este conex. Este uşor
de găsit o funcţie care definită pe intervalele deschise (0, 1) şi (2, 3), nu este bijectivă
dar are derivata 1 în fiecare punct al acestor intervale (fig. 34.1.1). Situaţia este şi mai com-
plicată atunci cînd se consideră proprietatea de conexiune în plan. Teorema prin care un
cîmp vectorial cu rotorul egal cu zero are un potenţial este în general valabilă numai dacă
domeniul unde este definit cîmpul nu conţine găuri; un astfel de domeniu se numeşte
si mple conex. De exemplu, lungimile vectorilor unui cimp vectorial pot fi alese astfel încît
rotorul să devină zero (fig. 34.1.2), cu toate că nu are potenţial; se poate vedea acest
lucru prin integrarea de-a lungul curbei marcate pe figură. Studiul proprietăţii de conexi-
une a figurilor, sugerat de aceste exemple şi de altele asemănătoare, formează o parte
mică dar caracteristică a topologiei.

2
/ 3 X

34.1.1. Funcţia reprezentată nu este bijectivă

34. 1.2. Cîmp vectorial cu rotor nul şi fără potenţial

Conceptul de figură. Pentru început se presupune că figurile în studiu se găsesc pe o

dreaptă, în plan sau în spaţiul euclidian cu trei dimensiuni E 3 • Situaţia se complică dacă
dimensiunea creşte. Pe dreaptă singurul lucru care contează este numărul de părţi din care
se compune figura pe cînd în plan trebuie considerat şi numărul găurilor pe care le are fie-
care parte. În spaţiul cu trei dimensiuni există de fapt două tipuri de găuri, cavitdţi asemănă­
toare~ celor din brînza Schweitzer şi canale asemănătoare găurilor dintr-o sită.
In general o figură se defineşte ca o mulţime de puncte din spaţiul considerat. De aceea
figurile se mai numesc uneori şi mulţimi de puncte. Definiţia conduce la exemple foarte
complicate, greu de vizualizat, ca de exemplu mulţimea tuturor punctelor din plan pentru care o
coordonată este raţională şi cealaltă iraţională. Deşi următoarele observaţii sînt valabile şi
pentru astfel de mulţimi de puncte complicate , este suficient să ne mărginim la figurile ce
Topologie 849

pot fi "percepute", de exemplu intervale pe o dreaptă. sau suprafeţe în plan, sau suprafeţe şi
corpuri în spaţiul cu trei dimensiuni.

Mulţimi de puncte omeomorfe. Înainte de a se face unele afirmaţii privind conexiunea

figurilor, trebuie dată o definiţie precisă a figurilor cu aceeaşi conexiune; astfel de figuri sînt
omeomorfe . Intuitiv, două figuri X şi Y sînt omeomorfe dacă X poate fi transformată în
Y prin întindere, îndoire sau deformare fără rupere sau lipire a unor părţi ale lui X (fig.
3-4.1.3). Dacă X se transformă în Y în acest mod, atunci fiecărui punct p al lui X i se aso-
ciază un. punct unic j(p) în Y şi invers, adică aplicaţia care asociază fiecărui punct p al lui
X transformatul j(p) este o aplicaţie bijectivă a lui X pe Y. Condiţia că rupturile nu se
permit implică faptul că dacă două
puncte p şi q ale lui X sînt suficient de

@_©_©_~
apropiate, atunci şi imaginile lor j(p) şi
f(q) sînt de asemenea apropiate. Această
condiţie poate fi precizată folosind no-
ţiu nea de distanţă dintre două puncte
d(p, q) şi devine astfel analoagă cu con-
diţia de continuitate a funcţiilor de va-
riabilă reală.
.,...._
--
pe o
O f a unei figuri X
aplicaţie
figură Y
se numeşte continuă
dacă pentru orice punct p din X şi
orice număr pozitiv e: există un nu-
măr pozitiv 8 astfel încît pentru
orice punct q din X, din d(p, q) < 8
rezultă d(f(p), j(q)) < e;
0_0_8_@ ~

34.1.3. Ruperea şi
~

alipirea
~

suprafeţelor

Continuitatea exprimă faptul că prin deformarea f nu se introduc rupturi, dar mai rămine
de precizat ideea că punctele nu pot fi alipite şi cavităţile nu pot fi umplute. Acest lucru
se poate realiza considerînd aplicaţia inversă j-1 , care asociază fiecărui punct p' al lui Y un
singur punct p al lui X (care există, f fiind bijectivă), astfel încît j(p) = p'. A spune că f
nu produce alipiri de puncte este echivalent cu a spune că j-1 nu introduce rupturi sau că
j-1 este continuă. Astfel este acum posibilă definirea precisă a omeomorfismului.

Două figuri X şi Y se numesc omeomorfe dacă există o aplicaţie continuă bijectivă

a lui X pe Y astfel încît aplicaţia inversă j-1 să fie de asemenea continuă. Aplicaţia f
poartă atunci denumirea de omeomorfism sau aplicaţie• topologică.

QPo
~cp
P

2JC
o
34. 1.4. Proi ecţia unui 34.1.5. Proiecţia unui 34.1.6. Aplicaţia unm cero
cerc pe un diametru pătrat pe un cerc pe un interval semidescrus

Exemple. 1 Proiecţia ortogonală a unui cerc pe un diametru este o aplicaţie conti-

nuă dar nu un omeomorfism, deoarece nu este injectivă (fig. 34.1.4).
2. Proiecţia centrală a frontierei unui pătrat pe un cerc este un omeomorfism (fig. 34.1.5),
3. Aplicaţia unui cerc C pe intervalul semideschis [0, 27t), prin care fiecărui punct p al
lui C îi corespunde unghiul cp(p), nu este continuă în punctul Po cu unghiul O deoarece imaginile
punctelor apropiate de Po se găsesc la celălalt capăt al intervalului (fig. 34.1.6).
8.50 Matematici speciale

Definiţia omeormorfismulni nu corespunde

exact ideii intuitive de deformare a unei
p figuri în alta fă.ră. ruperi şi îndoiri. Se mai per-
mite şi tă.ierea figurii (fig. 34.1.7), cu condiţia
ca după. deformare tă.ietura să. se lipească.
punct cu punct aşa cum a fost iniţial. Din cele
patru benzi B 1 , B 2 , Ba, B, de pe figură., Ba şi
B, sînt omeomorfe cu B 1 dar nu şi banda lui
Mobius B 2 • Figura B 2 se obţine din B 1 prin tă.iere,
ră.sucire o dată. şi alipire, Ba este ră.sucită. de două.
ori şi în B, banda se întinde şi apoi se ră.su­
ceşte. Figurile B 1 şi B 2 nu sint omeomorfe, de-
oarece B 1 are frontiera formată. din două. curbe
pe cînd frontiera lui B 2 este formată. numai
dintr-o curbă.. Figurile B 1 şi Ba sînt omeomorfe
deoarece partea din frontiera lui B 1 reprezen-
34.1.7. Benzi neră.sucite, ră.sucite şi înnodate tată. cu negru poate fi aplicată. pe partea lui
B 8 reprezentată. cu negru şi partea din frontiera
lui B 1 reprezentată. cu roşu se aplică. pe partea lui B 3 reprezentată. cu roşu în aşa fel
încît punctele opuse p şi p' se aplică. în punctele opuse f(p) şi f(p'). Dacă. fiecare segment
de dreaptă. care leagă. punctele opuse p şi p' se aplică pe segmentul corespunz~tor dintre
f(p) şi f(p'), atunci aplicaţia este un omeomorfism al lui B 1 pe B 3 • B 1 nu poate fi însă.
deformată. în B :'l; trebuie întîi tă.iată. de-a lungul segmentului pp', ră.sucită. şi apoi din nou
lipită.. Dacă. B 1 se transform1 în B 2 într-un mod similar, atunci se lipesc puncte care
iniţial nu erau apropiate.

Aplicaţii omeomorfe apar frecvent în viaţa curentă., de ex. in hă.rţile schematice ale liniilor
de metrou sau ale reţelelor de linii de tramvai în care se indică. punctele de transfer.

Proprietă-ţi topologice. Proprietă-ţile mulţimilor care depind numai de conexiunea lor se

numesc topologice. Orice astfel de proprietate a unei mulţimi se pă.strează. pentru toate ima-
ginile omeomorfe. Astfel enunţul teoremelor topologice se referă. la proprietă-ţile topologice
ale mulţimilor de puncte.
Un ex. de astfel de teoremă. este teorema lui ]ordan referitoare la curbe.

Teorema lui Jordan. Orice curbl simpli inchisi Imparte planul In doui pirţi.

Proprietă-ţile la care se referă. această. teoremă. sînt proprietatea curbei de a fi simplă

şi închisă şi fără puncte duble (puncte în care curba se intersectează. cu ea însăşi) şi împărţirea
planului în două părţi. Aceste proprietă-ţi sînt topologice deoarece în primul rînd orice ima-
gine omeomorfă. a unei curbe simple închise este tot o curbă. simplă. închisă., toate curbele
simple închise fiind imagini omeomorfe ale unui cerc. În al doilea rînd, împărţirea planului
în două. părţi înseamnă. că. complementara curbei se compune din două pă.rţi disjuncte,
ceea ce este tot o proprietate
topologică.. Teorema, deşi pare eviden-
tă., se demonstrează. destul de greu.
Acest lucru se poate aprecia obser-
vînd că. o curbă. plană. simplă. închisă.
C poate fi destul de complicată. şi că.
este greu de apreciat dacă. un punct
P este interior sau exterior unei
astfel de curbe (fig. 34.1.8).
Pe lîngă. teoremele referitoare la
proprietăţile topologice mai pot fi
privite· ca aparţinînd topologiei şi
teoreme referitoare la concepte topo-
logice ca de ex. teorema de punct f ix
a lui Brouwer care se referă la apli-
caţii continue. 34. 1.8. Curbă. simplă. în c hi să. cu punct exterior P
Topologie

Teorema de punct fix a lui Brouwer. Daci C este un disc circular incluzind perimetrul,.
atunci orice aplicaţie continui a lui K in K are un punct fix, adiel un punct care se aplicl
in el lnsuşi.

Aşadar, dacă. discul se deformează. astfel încît figura rezultată. se gă.seşte în întregime în
interiorul discului, atunci cel puţin un punct al noii figuri va ocupa poziţia sa iniţială..
Unul dintre principalele obiective ale topologiei constă. în a decide dacă. două. figuri X
şi Y sînt omeomorfe. Dacă.' acest lucru este adevă.rat, el poate fi demonstrat în mod frec-
vent prin gă.sirea unui anumit omeomorfism de la X la Y. Dacă. X şi Y nu sînt omeomorfe,
demonstrarea acestui lucru este de regulă. mult mai complicată.. Metoda de bază. în acest
gen de demonstraţii constă. în gă.sirea unei proprietă.ţi topologice satisfă.cute de una diq figuri
dar nu şi de că.tre cealaltă.. În acest caz X şi Y nu pot fi omeomorfe deoarece dacă. o mul-
ţime are o anumită. proprietate topologică., orice imagine omeomorfă. a ei trebuie să. posede
aceeaşi proprietate. Această. metodă. necesită. o foarte bună. cunoaştere a principalelor proprie-
tă.ţi topologice; se va da aici o listă. a celor mai simple şi mai importante dintre acestea.
O mulţime de puncte Z se numeşte conexă dacă. orice două. puncte ale ei p şi q pot fi
unite printr-un drum în întregime conţinut în Z, adică. dacă există. o aplicaţie continuă. a unui
interval în Z care aplică. extremită.ţile intervalului în punctele p şi q respectiv. Astfel, figu-
rile sînt conexe dacă. nu se compun din mai multe pă.rţi disjuncte. Figurile conexe în plan
şi în spaţiu pot avea însă. găuri. ~entru a exclude posibilitatea existenţei anumitor tipuri de
găuri se cere ca mulţimea să. fie simplu conexă. O mulţime Z este simplu conexă dacă. orice
curbă. simplă. închisă. conţinut~ în Z se poate contracta într-un punct conţinut în Z.
Intuitiv este clar că. o figură. plană. simplu conexă. nu poate avea gă.uri. altfel o curbă
care înconjoară. o gaură. nu poate fi contractată. într-un punct interior lui Z. Pe de altă.
parte, pentru figurile tridimensionale condiţia exclude canalele dar nu şi cavită.ţile; de
ex. o sferă. goală. este simplu conexă., deşi are o cavitate. O sită. însă. nu este simplu conexă.
Acest tip de proprietă.ţi topologice care se referă. la gă.urile figurilor şi la conexiunea lor
au constituit punctul de pornire al topologiei algebrice în care conexiunea figurilor de dimen-
siune arbitrar de mare este descrisă. prin anumite structuri algebrice asociate cu figura ca
de ex. grupurile de omologie şi de omotopie.
Orică.rei mulţimi de puncte X i se poate asocia un numă.r natural din X, numit dimen-
siunea mulţimii de pu-ncte. Pentru figurile familiare nouă. ca de ex. o curbă. C, o suprafaţă. S
sau un corp geometric B , pentru care avem o noţiune intuitivă. asupra ceea ce trebuie să. fie
dimensiunea, dim X are valorile la care ne aşteptă.m şi anume dim C = 1, dim S = 2 şi dim
B = 3. În teoria dimensiunii se dă o definiţie precisă. a dimensiunii şi se poate astfel demonstra
că. două. mulţimi de puncte omeomorfe X şi Y au aceeaşi dimensiune: dim X = dim Y.
Astfel, dimensiunea unei mulţimi de puncte este o proprietate topologică., de ex. o curbă nu
poate fi niciodată. omeomorfă. cu o suprafaţă.

Vecinătatea unui punct. Pe lîngă conexiune şi dimensiune, topologia mai include studiul
altor proprietă.ţi ale mulţimilor de puncte care sînt importante şi pentru alte ramuri ale
matematicii ca de ex. calculul diferenţia!. Cînd s-a explicat conceptul de derivată într-un
punct x al unei funcţii definite pe un interval închis /, contează. foarte mult dacă. x este
sau nu o extremitate a intervalului. În primul caz se poate vorbi numai despre o derivată
la dreapta sau la stînga. O situaţie similară. are loc pentru o funcţie de două. variabile
f(x, y) definită. într-un domeniu D din plan. Cînd se definesc derivatele parţiale sau derivata
totală. a lui f într-un punct, este necesar să. se distingă. dacă. punctul respectiv se gă.seşt_e
în interiorul sau pe front iera domeniului D. Într-adevă.r, deseori este necesar să. se facă
distincţie între punctele interioare şi cele aflate pe frontiera unei figuri. Primul pas pentru
precizarea acestor concepte este introducerea ideii de vecină.tate a unui punct. Se defineşte
e:-vecină.tatea U,(p) a unui punct p ca mulţimea tuturor punctelor a că.ror distanţă. la p
este mai mică. decît e:, e: fiind un numă.r pozitiv arbitrar. În acest context este important de
stabilit dacă. p ~este privit ca un element al unei drepte, al unui plan sau al unui spaţiu
bidimensional. In primul caz e:-vecină.tatea este un interval deschis (adică. fă.ră. extremită.ţi)
de lungime 2e:, în al doilea caz un disc deschis de rază. e: şi în al treilea caz o sferă. solidă
de aceeaşi rază.. Trebuie observat că. frontiera discului şi suprafaţa sferei nu se consideră.
aparţinînd vecinătă.ţilor respective.
La orice figură. F se deosebesc pu.."cte interioare p care au o e:-vecină.tate în întregime
conţinută. în F şi puncte frontieră q, pentru care orice e:-vecină.tate conţine şi puncte care nu
aparţin lui F (fig. 34.1.9) Se vede că dimensiunea spaţiului în care se gă.seşte F joacă. un rol
decisiv· în aceste definiţii. De ex. în plan, centrul M al discului K este un punct interior,
852 Matematici speciale

dar în trei dimensiuni discul K este format numai din

puncte frontieră deoarece nici o sferă de rază pozitivă un
poate fi conţinută în K,
Mulţimile deschise sînt mulţimi fără puncte frontieră,
formate numai din puncte interioare, de e;x. o bilă în spaţiu
considerată fără suprafaţa sferică care o mărgineşte. În
teoria funcţiilor de variabilă complexă , mulţimile deschise
şi conexe joacă un rol special, ele se numesc domenii.
34.1.9. Punct frontieră q şi
Un punct p este aderent mulţimii X dacă orice e:-veci-
punct interior p
nătate a lui p conţine cel puţin un punct din X. Intuitiv,
mulţimea punctelor aderente lui X se compune din acele
puncte care dacă nu sînt conţinute în X sînt "oricît de apropiate" de X; de ex. extremităţile unui
interval deschis nu aparţin intervalului dar sînt oricît de apropiate de acesta. Mulţimea punc-
telor aderente unui disc deschis K, de rază r şi centru z, conţine pe lîngă mulţimea discului
însăşi, punctele q de pe perimetrul discului pentru care d(q, z) = r. Dacă singurele P.Uncte
aderente ale lui F sînt însăşi punctele lui F, atunci F se numeşte închis. Discul deschis K poate
fi transfor mat într-o mulţime închisă prin adăugarea tuturor punctelor q de pe frontieră,
d(q, z) = r. Relaţia esenţială dintre mulţimi închţse şi deschise se exprimă prin aceea că o
mulţime G pe dreaptă , în plan sau în spaţiul cu trei dimensiuni este deschisă dacă şi numai
dacă complementara ei este î nchisă, adică numai dacă mulţimea tuturor punctelor din spa-
ţ iul rA
espectiv care nu sînt în G este închisă.
In scopul unor generalizări ulterioare, se definesc e:-vecinătăţile relative U e(p) ale unui
punct p şi mulţimile deschise în raport cu o submulţime X. e:-vecinătatea relativă a lui p în
X se compune din punctele q din X pentru care d(p, q) < e:, adică această vecinătate va fi
X n Ue(p). În mod similar, o submulţime G a lui X se numeşte deschisă în X dacă orice
punct p în G are o e:-vecinătate relativă în X în întregime conţinută în G. Mulţimea vidă
care este o submulţime a oricărei mulţimi şi deci şi a lui X, este considerată deschisă în X

Următoarele propoziţii sînt adevărate pentru sistemul de subm·z-1lţimi ale lui X care sînt des-
chise în X: 1. X şi mulţimea vidă fac parte din sistem, adică sînt deschise în X. 2. Reuniunea
1-1nui număr arbitrar de mulţimi deschise în X este o mulţime deschisă în X. 3. Intersecţia unui
ttumăr fini t de mulţimi deschise în X este o mulţime deschisă în X.

Cu aceste concepte de e:-vecinătate relativă şi mulţimi deschise se poate da o nouă defi-

niţie a co nt inui tăţii pentru aplicaţii f ale unei mulţimi X într-o mulţime Y.

O aplicaţie fa unei mulţimi de puncte X pe o altă mulţime de puncte Y este cont-i-nuă dacă
§i numai dacă pentru orice punct p din X şi orice e:-vecinătate relativă V a lui f(p) din Y se poate
găsi o 8-vecinătate U a lui p din X care este aplicată prin f într-o submulţime a lui V
Uig. 34.1.10).
O aplicaţie f a lui X în Y este continuă dacă şi numai dacă imaginea inversă a oriy;ărei
multimi deschise în Y este deschisă în X.

34.1.10. Aplicaţii continue

Imaginea inve rsă A a unei submulţimi B a lui Y prin aplicaţia f este mulţimea tuturor
punct elor din X care sînt aplicate prin f în puncte d in B .

34.2. Spaţii n-dimensionale

Pînă a cum expunrr ea s-a li mitat la figuri de dreaptă, în plan san în s paţiul cu trei dimen-
siuni, adică la spaţ iul euclidian E 1 , E 2 şi E 3 • Punctul de pornire pentru gene ralizarea în cazul
spaţ iului euclidian n.dimensional E n este o bservaţia că or ice punct p din E 3 poate fi descris
printr-un triplet de coordonate (.x1, .x2. .x3).
 l ·opologie

Aplicaţia lui E 3 în mulţimea tuturor tripletelor de numere reale este biunivocă şi odată
cu fixarea unui sistem cartezian de coordonate, punctele lui E 3 pot fi identificate prin triple-
tele de coordonate. Spaţiul En se defineşte în mod similar.

En este mulţimea n-uplurilor de numere reale (.~1 • x2 , ••• , x 11);

element al acestei mulţimi este de regulă numit punct.

Funcţia distanţă în ~ 3 • d(p, q) =

[{y 1 -x1 ) 2 +(y2 -x2) 2 +{y3 - x3 ) 2J1 ' 2 pentru P=(x1 , x 2 , x 3
şi q = {y1 • y 2 , y 3 ) poate fi generalizată
la En; această funcţie are cele trei proprietăţi
esenţiale ale distanţei în E3, unde inegalitatea triunghiului afirmă că într-un triunghi cu vîr-
furile p, q şi r o latură este cel mult egală ca lungime cu suma celorlalte două.

Distanţa dintre punctele 1. d(p, q) =d(q,p)

p şi q în En 2. d(p, q) ~O, d(p, q) = O

... •

Folosind distanţa
dacă şi numai dacă p = q
3. Inegalitatea triunghiului
d(p, r) ~ d(p, q) + d(q, t')

d(p, q) , este acum posibilă definirea proprietăţilor topologice pentru

submulţimi X şi Y din En în acelaşi mod cum s-a făcut pentru En cu n = 1, 2, 3. O aplicaţie
f de la o mulţime X la o mulţime Y este continuă dacă pentru orice punct p în X şi orice
număr pozitiv e: există un număr pozitiv o
astfel încît d(p. q) < o
implică d(j(p).j(q)) < e;.
O astfel de aplicaţie este un omeomorfism dacă este bijectivă iar f şi J- 1 sînt continue.
Două mulţimi X şi Y sînt omeomorfe dacă există un omeomorfism de la X la Y. În sfîrşit,
e;-vecinătatea unui punct din X poate fi definită exact în acelaşi mod ca mai _sus, astfel încît
toate conceptele de bază au fost extinse pentru mulţimile mult mai generale ce se vor con-
sidera în continuare.
Spaţii cu dimensiuni mai mari se folosesc în studiul obiectelor sau condiţiilor ce nu pot
fi descrise cu cel mult trei coordonate îri spaţiu, dar pot fi descrise cu un număr finit de coor-
donate care îi determină poziţia în spaţiu dar şi printr-o coordonată timp. Astfel orice eveni-
ment corespunde unui punct în E 4 . Dacă se urmăreşte nu numai .descrierea unui singur eve-
niment ci a mai multor evenimente, atunci se obţine o submulţime a lui E 4 • O situaţie
similară se întîlneşte în fizica sistemelor cu mai multe grade de libertate. Desigur că acest mod
de a privi lucrurile poate fi fructificat numai dacă se reuşeşte stabilirea şi demonstrarea pentru
spaţiile cu dimensiune mai mare a unor teoreme cu conţinut geometric şi topologic, interesante
şi aplicabile în practică. În continuare se vor enunţa două astfel de teoreme.

Teorema Jordan-Brouwer. Pentru generalizarea în E 3 a teoremei lui Jordan care a fost

stabilită pentru E 2 , curba închisă a fost înlocuită cu sfera topologică 2-dimension.ală. Aceasta
se defineşte ca orice submulţime a lui E 3 care este omeomorfă cu suprafaţa unei
sfere sau, în termeni intuitivi, o sferă deformată. Orice sferă topologică bidimensională divide
pe E3 în două părţi. Prin analogie cu E3 în En se mai defineşte sfera plină n-dimensională
ca mulţimea punctelor p a căror distanţă la un punct fix z este cel mult egală cu un număr
fixat r, d(p, z) < r. Suprafaţa sferei plane este mulţimea acelor p pentru care d(p, z) = r. O
sferă (n- !)-dimensională este o submulţime a lui En omeomorfă acestei suprafeţe; din
nou aceasta se poate descrie intuitiv ca o suprafaţă deformată a sferei pline n-dimensionale.
Teorema Jordan-Brouwer şi teorema de punct fix a lui Brouwer pot fi acum enunţate la modul
cel mai general.

Teorema Jordan-Brouwer. Orice sferă topologică (n -1)-dimensională imparte pe E 11 in două

părţi.
Teorema de punct fix a lui Brouwer. Dacă f este o aplicaţie continuă a unei sfere pline n-di-
mensionale in ea insăşi, atunci f are un punct fix.
854 Matematici speciale

34.3. Structuri topologice

Incomparabil mai multe generalizări cu largi perspective ale conceptelor topologice intui-
tive pot fi făcute introducînd în topologie ideea de structură a unei mulţimi, idee ce a apărut
iniţial în algebră. În algebră, structuri ca acelea de inel sau corp se obţin din sistemele de
numere printr-un proces de abstractizare în care proprietăţile numerelor neesenţiale pentru
algebră sînt ignorate şi se reţin numai acelea necesare pentru bazele cercetărilor algebrice.
Dacă se urmează o cale similară în topologie, atunci mai întîi trebuie determinate acele proprie-
tăţi ale mulţimilor de puncte care stau la baza argumentelor topologice şi apoi să se defi-
nească o structură generală pentru care unica cerinţă este realizarea condiţiilor esenţiale cer-
cetării topologice. Una dintre aceste proprietăţi esenţiale ale mulţimilor de puncte ce duce
la concepte topologice este posibilitatea definirii continuităţii aplicaţiilor; multe alte concepte
topologice ca de ex. cele de omeomorfism şi conexiune sînt definite pe baza ideii fundamen-
tale de continuitate.
O structură topologică va fi deci definită ca o mulţime T cu anumite proprietăţi care ne
dau posibilitatea să recunoaştem dacă o aplicaţie f a lui T pe altă structură T' este continuă
sau nu. Este plauzibilă considerarea spaţiilor metrice din analiza funcţimzală ca structuri conve-
nabile pentru acest scop, continuitatea rezultînd imediat din conceptul de distanţă (vezi
spaţii n-dimensionale) iar spaţiile metrice sînt prin definiţie mulţimi în care s-a definit o dis-
tanţă d(p, q) pentru orice pereche de elemente p, q. Deşi aceasta ar fi o cale posibilă, pentru
unele studii topologice spaţiile metrice sînt prea restrictive. S-a ajuns la definiţia finală
observînd că se poate defini continuitatea unei aplicaţii f a unei mulţimi de puncte X pe o
mulţime de puncte Y dacă se cunosc mulţimile deschise in X şi Y (vezi Proprietăţi topo-
logice). Aplicaţia f este continuă dacă şi numai dacă imaginea inversă a oricărei mulţimi
deschise în Y este deschisă în X.
De aceea următoarea definiţie a spaţiului topologic prezintă cea mai convenabilă struc-
tură pentru studiul topologiei.

Un spaţiu topologic T este o mulţime cu un sistem O de submulţimi ale lui T cu

următoarele proprietăţi:
1. T ~i mulţimea vidă aparţin lui O.
2. Ret,niunea t'nui număr arbitrar de mulţimi din O este de asemenea o mulţime din O.
3. Intersecţia unui număr finit de mttlţimi ce aparţin lui O aparţine lui O.
Mulţimile din O se numesc mulţimi deschise ale lui T. ..... .;t mj

Aceste trei axiome corespund întocmai proprietăţilor sistemului de submulţimi deschise

ale mulţimilor de puncte enumerate mai sus, astfel încît orice mulţime de puncte )mpreună
cu submulţimile ei (relativ) deschise formează un spaţiu topologic, definiţia continuităţii de
la sfîrşitul paragrafului precedent avind sens pentru aplicaţiile de la un spaţiu topologic T
la un spaţiu topologic T'. O aplicaţie f de la T la T' se numeşte omeomorfism dacă este
bijectivă şi atît f cît şi j - l sînt continue. Două spaţii topologice T şi T' se numesc omeomorfe
dacă există un omeomorfism de la T la T'. Un spaţiu topologic T este conex dacă pentru
orice pereche (p , q) de elemente din T există o aplicaţie continuă a unui interval în T, astfel
încît extremităţile intervalului să se aplice pe p şi q respectiv.
Aceste exemple ilustrează modul în care conceptele definite pentru mulţimile de puncte
pot fi extinse la spaţii topologice arbitrare. Totuşi , rezultatele generale tind să fie mult mai
puţin intuitive în termeni geometriei decît cel pentru mulţimi de puncte. Mai mult, există
concepte referitoare la mulţimi de puncte care nu P<?t fi generalizate la spaţii topologice
arbitrare, de ex. nu se poate da o definiţie satisfăcătoare a dimensiunii pentru toate spaţiile
topologice. Topologia generală care se ocupă cu studiul spaţiilor topologice arbitrare cu greu
poate fi privită ca făcînd parte din geometrie. Mai degrabă prezintă un caracter de teorie
T a structurii comparabilă cu teoria grupurilor din algebră . La
fel cum în teoria grupurilor se examinează clase speciale de
grupuri, ca de ex. grupurile abeliene, tot aşa în topologia gene-
rală se deosebesc spaţii topologice care satisfac pe lîngă axio-
me.Ie 1, 2 şi 3 de mai sus şi alte axiome, de ex. axioma de
separare a lui H ausdorff. Aceasta se enunţă astfel: pentru
34.3.1. Axioma de sepa- orice două elemente p şi q din T există mulţimi disjuncte des-
rare a lui Hausdorff chise X şi Y astfel încît peX şi qe Y (fig. 34.3.1).
Teoria măsurii 855

Spaţiile topologice s!nt mai generale decît spaţiile metrice, in particular orice spaţiu metric
fiind spaţiu topologic. In orice spaţiu metric se poate distinge sistemul de mulţimi deschise.
Aceste mulţimi deschise se definesc e:cact ca în spaţiile euclidiene. Fie M un spaţiu metric,
p un element al lui M şi e: un număr pozitiv; e:-vecinătatea lui p în M este mulţimea
tuturor elementelor din M a căror distanţă la p este mai mică decît e:. O submulţime X
a lui M este deschisă dacă pentru orice element p din X există o e:-vecinătate a lui p în
întregime conţinută în X. Nu este greu de arătat că sistemul de mulţimi deschise astfel de-
finit are proprietăţile 1, 2 şi 3 şi că astfel M devine un spaţiu topologic.
Această observaţie are ca importantă consecinţă posibilitatea aplicării conceptelor şi rezul-
tatelor topologiei generale la spaţiile metrice şi in particular în analiza funcţională.
Ca un exemplu important de problemă a topologiei generale poate fi dată problema
metrizării. Aceasta se enunţă astfel: în ce condiţii impuse sistemului de mulţimi deschise O
ale unui spaţiu topologic T, Teste metrizabil, adică în ce condiţii se poate defini o distanţă
d pe T care transformă pe T într-un spaţiu metric ale cărui mulţimi deschise sînt exact
mulţimile din O? Este uşor de văzut că o condiţie necesară dar nu şi suficientă este condiţia
de separare a lui Hausdorff. Teorema de metrizare a lui NAGATA şi SMIRNOV dă condiţii nece-
sare şi suficiente pentru existenţa unei astfel de metrici pe un spaţiu topologic. Formularea
precisă a acestor condiţii depăşeşte cadrul acestui capitol.

35. Teoria măsurii

Teoria măsurii are ca obiect determinarea conţinutului configuraţiilor geometrice sau

mai general, a mulţimilor de puncte. Ea este direct legată de calculul integral şi de teoria
mulţimilor şi îşi găseşte importante aplicaţii în multe cazuri ale analizei şi în bazele teoriei
probabilităţilor. În contrast cu calculul ariilor triunghiurilor, dreptunghiurilor şi a altor figuri
mărginite de drepte, figurile mărginite de curbe şi linii chiar mai complicate prezintă
dificultăţi. Chiar definirea conceptului de conţinut al ttnei mulţimi de puncte constituie o pro-
blemă. O primă rezolvare a acesteia, prin introducerea conceplului de măsură Riemann se
sprijină pe noţiunea de integrală Riemann şi a fost dată în 1890 de Giuseppe PEANO ( 1858-
1932) şi de Marie Ennemond Camille joRDAN ( 1838- 1922). Pentru a ajunge la măsura unei
mulţimi de puncte (de exemplu, în plan), se construieşte o reţea pătratică în plan şi figura
dată se aproximează printr-o regiune interioară ei, formată numai din pătrate ale reţelei
(galben în fig. 3.5. 1). O regiune de aproximare exterioară va conţine figura dată (galben şi
albastru). Luînd apoi o reţea cu latura egală cu jumătate din latura reţelei iniţiale, se obţine
o reţea mai fină astfel încît noua apro-
ximare interioară o conţine pe cea veche
pe cînd noua aproximare exterioară este
conţinută în aproximarea exterioară an-
terioară. Astfel, diferenţa dintre ariile ,.- ~ r--...
__ ,
.."...
D' 1 C'

acestor regiuni de aproximare este des- ........ V

crescătoare. Construind în continuare re-
\ ~
J
ţele din ce în ce mai fine, măsurile in- \ r
terioare, respectiv exterioare devin oricît \ \.. ~
de apropiate şi limita lor comună se
numeşte măsura Peano-]ordan sau aria
\ t\ D
figurii date.
Această noţiune de măsură conduce ~
la formulele bine cunoscute pentru ariile
figurilor mărginite de linii drepte ca şi
\ J
pentru alte figuri printre care cercul şi
\.r ........ ?
A ...__ _ _ _____,8
elipsa. Totuşi există mulţimi de puncte
cărora nu li se poate ata~a o arie sau o
măsură Peano-]ordan. Figura 3.5.2 repre-
zintă un pătrat A BCD pe a cărui latură 3.5.2. Aproximarea unei 3.5.1. Figură care
CD sînt trasate perpendiculare egale cu arii Peano- J ordan nu are arie Peano-
latura în fiecare punct a cărui distanţă Jordan
856 Matematici speciale

de la vîrful C este un număr rational. În acest caz, toate măsurile exterioare sînt cel
puţin de două ori mai mari decît ~ele interioare şi nu pot tinde către o limită comună
atunci cînd reţelele devin din ce în ce mai fine, deoarece întregul pătrat CC'D'D aparţine
întotdeauna aproximării exterioare şi numai acesteia. Orice pătrat al unei reţele, oricît de
mic ar fi, conţine atît puncte care aparţin figurii cît şi puncte ce nu aparţin acesteia.

Măsura Lebesgue. În matematicile moderne prezintă importanţă tocmai astfel de mulţimi

de puncte care la prima vedere par excepţionale. În multe cazuri s-a putut defini un concept
mai larg de măsură, măsura Lebesgue, introdusă în 1902 de către Henri Leon LEBESGUE
( 1875- 1941). Spre deosebire de măsura Peano- Jordan figurile de aproximare pot să conţină
o infinitate de arii elementare de diferite mărimi.
Mulţimile de puncte care au arii sînt măsurabile şi măsura lor Lebesgue este numeric egală
cu aria. Există însă mulţimi de puncte care nu admit o măsură Peano- Jordan dar care au
o măsură, de exemplu măsura figurii 35.2 este egală cu aria pătratului A BCD,
submulţimea formată din perpendiculare are măsura zero. Mulţimile de măs~tră nulă joacă un
rol deosebit de important atît în matematica pură cît şi în descrierea matematică a proce-
selor~ naturale; ea caracterizează, ca să spunem aşa, neesenţialul.
In spaţii cu altă dimensiune consideraţiile sînt complet analoage, de ex. pentru spaţiul
cu tr:_ei dimensiuni se obţine volumul sau măsura în spaţi'u.
In calculul integral folosirea măsurii în locul ariei a condus la integrala Lebesg~te . Ea repre·
zintă ·o generalizare a conceptului de integrală Riemann tot aşa cum măsura Lebesgue este
o generalizare a conceptului de măsură Peano- J ordan sau a ariei.
Prin abstractizare, în teoria generală a măsurii se înţelege prin măsura pe o mulţime
!l, o funcţie cu valori reale m(A), al cărei argument parcurge anumite submul-
ţimi A din !} şi care are proprietăţi corespunzătoare celor mai simple interpretări geome-
trice. În primul rînd m(A) ;;=:: O şi m(A U B) = m(A) + m(B) pentru mulţimi de puncte
disjuncte A şi B. Mulţimile A care aparţin domeniului de definiţie al lui m se numesc măsura­
"bile în raport cu m. Această definiţie face posibilă aplicarea directă a teoremelor din teoria
măsurii în teoria probabilităţilor; aici un eveniment aleator este privit ca o submulţime A
a mulţimii n de evenimente elementare şi măsura m(A) este probabilitatea evenimentului A

36. Teoria grafurilor

6.1. Fundamente ............... . 856 36.3. Tehnica reţelelor ........... . 859

6.2. Problema celor patru culori .. 858

36.1. Fundamente

Grafuri orientate şi neorientate. Un graf G=[X, U,j] este o combinaţie a două mulţimi
de figuri elementare, mulţimea X a nodurilor x şi mulţimea U a arcelor ~t, şi a unei funcţii
definite pe U, mulţimea de incidenţă. Aceasta pune în corespondenţă fiecărui arc orientat
ue U exact o pereche ordonată de noduri Xi, x~ceX şi unui arc neorientat o pereche neor-
donată (fig. 36.1.1).
Nodurile corespunzătoare unui arc nu trebuie să fie distincte. Dacă Xi = XJc, atunci
f(u) = (x~c, x~c) se numeşte buclă . Funcţia j nu trebuie să fie inversabilă, adică o pereche
(xi, x~c) poate să corespundă mai multor arce care se numesc atunci arce paralele sau muchie.
Fiecare din mulţimile X şi U pot fi finite sau infinite. Dacă X şi U sînt finite, atunci graful
se numeşte finit. Toate consideraţiile care urmează se referă la grafuri finite.
Pentru reprezentarea grafului, nodurile se reprezintă prin puncte şi arcele prin arce
de curbă care unesc punctele corespunzătoare lor. Graful este orientat sau neorientat după
cum ordinea nodurilor într-o pereche contează sau nu (fig. 36.1.2, 36.1.3).
Exemplu. Planul străzilor unui oraş este de regulă reprezentat pe o hartă printr-un graf
neorientat. Acest lucru este absolut suficient pentru pietoni. Totuşi atunci cînd există multe
străzi cu sens unic pentru automobilişti este necesară reprezentarea străzilor printr-un graf
orientat.
 Teoria grafurilor lSJI

b
~k ~k
x,
pereche ordonată pereche neordonalri
J., , xk x;. xk

36. 1. 1. a) Arc orientat; b) arc ne- 36. 1.2. Graf orientat 36. 1. 3. Graf conex neorien·
orientat; c) buclă tat; cel din dreapta este
complet

Aplicaţii. Cele cinci corpuri ale l-ui Platon (tetraedru, cub, octaedru, dodecaedru, icosaedru)
ca dealtfel toate celelalte poliedre reprezintă grafuri pentru care muchiile sînt arce şi vîrfu-
rile sint noduri. Frontierele dintre ţări pe o hartă geografică formează un graf; la fel şi
reţelele căilor ferate, maritime şi aeriene.
Toate reţelele de comunicaţie ca de exemplu reţelele telefonice şi cele telegrafice pot
fi reprezentate prin grafuri, la fel şi reţelele electrice, de apă şi de încălzire centraU't.
j n teoria sistemelor şi în cibernetică se consideră sisteme
(FGI WC) (OIFWGC) complexe a căror structură se poate reprezenta cu ajutorul
grafurilor, de exemplu diagramele tabelului de distribuţie,
diagramele de transmitere a semnalelor şi structura produ c-
ţiei în economie. O ramură practică a teoriei grafurilor ·
o constituie tehnica reţelelor. Timpii de pornire şi legăturile
(FGCI w) (CI FWG) părţilor unui proces complet sînt transferate într-o reţea
şi pot fi apoi calculate şi dirijate.
În general, se poate spune că grafurile sînt un instru-
ment de rezolvare a problemelor combinatoriale.

(FWCI G) • (G!FWC) Exempllt.. Un barcagiu F doreşte să treacă un lup W,

o capră G şi o varză C de pe pe malul stîng al unui rîu
pe malul drept cu ajutorul unei bărci care poate trans-
porta o dată numai doi dintre F, W, G, C. Lupul şi capra
nu pot rămîne împreună nesupravegheaţi, la fel capra şi
varza. Cum se poate realiza acest lucru?

36. 1.4. Combinaţiile posibile pentru traversarea cu o barcă

a· barcagiului F, a lupului W, a caprei G şi a ver zei C; unul
din şirurile posibile de muchii legate este colorat

Întîi se clasifică toate combinaţiile admise. De exemplu, una este (FWGfC), care înseamnă
că şi G sînt pe malul stîng şi C pe malul drept. Un zero înseamnă că nici unul din cele
F, W
patru obiecte nu se gi'tseşte pe malul corespunzător. O combinaţie în care barca este pe
malul drept este pusă în legătură cu o combinaţie în care barca este pe malul stîng dacă
barcagiu! poate ajunge de pe un mal pe celălalt într-o zi.
Combinaţiile şi legăturile sint nodurile şi muchiile unui graf (fig. 36.1.4). Pro-
blema se poate rezolva acum căutînd un şir legat de muchii ce încep în (FWGCfO) şi se ter•
mină la (OfFWGC). Există cîteva astfel de şiruri.

două noduri sînt legate exact printr-o muchie

Grafuri speciale. Un graf în care oricare
se complet.
numeşte
Dacă graful se compune numai din puncte izolate, adică mulţimea muchiilor este nulă,
graful se numeşte graf nul. Dacă se poate ajunge din orice nod în oricare alt nod, de-a
lungul muchiilor, graful se numeşte conex. Un graf complet este conex. -
Trecînd succesiv de la o muchie la alta printr-un nod comun celor două muchii ,
se obţine un ~ir de muchii. Dacă într-un şir de muchii fiecare muchie apare o singură dată,
atunci şirul de muchii este un drum. Drumul se numeşte închis atunci cînd punctul iniţial coin-
cide cu punctul final. Un drum închis în care nici un nod cu excepţia nodului final nu apare
de două ori se numeşte cerc (topologic). ·n graf conex nevid se numeşte arbore dacă nu
858 Matematici special ~

conţine drumuri închise (fig. 36.1..5). Arborii se folosesc, de

exemplu, în formulele de structură din chimie pentru lan-
ţurile de hidrocarburi. În sfîrşit, un graf se numeşte
planar dacă poate fi reprezentat într-un plan, sau ceea ce
este topologic echivalent, dacă se poate aplica pe suprafaţa
unei sfere, fără ca muchiile să se intersecteze. De exemplu
arborii sînt grafuri planare.

Structuri combinatoriale. Teoria grafurilor se ocupă cu

probleme combinatoriale. Obiectul teoriei grafurilor este nu 36.1.5. Arbori
numai determinarea de numere, ca în teoria combinatorială
elementară, ci determinarea structurii combinatoriale.
Problema studiului structurii combinatoriale a fost ridicată pentru prima dată de
Leonhard EuLER în 1736. El a început cu problema celor şapte poduri din Konigsbe1·g. Enun-
ţul acestei probleme este următorul: există un itinerariu prin care fiecare din cele şapte
poduri este traversat o singură dată (fig. 36.1.6)? Se poate observa imediat că itinerariul nu
poate să înceapă şi nici să se termine în cel puţin două dintre cele patru regiuni I pînă la
IV. În aceste regiuni se intră şi se iese. Totuşi, deoarece in fiecare regiune se poate ajunge
printr-un număr impar de poduri. un astfel de itinerariu nu este posibil. Euler şi-a pus o
problemă mai generală: în ce condiţii un graf conex dat poate fi
parcurs pe un drum închis astfel încît fiecare muchie să se aco- • •
pere exact o dată. U n drum eulerian de acest tip există dacă ~i •
numai dacă în fiecare nod se întîlnesc un număr par de muchii.
Grafurile întîlnite în practică au adesea o structură foarte
generală şi problema principală este aceea a unui algoritm pentru distributia nodurilor
soluţia efectivă a unei probleme de optimizare legată de graf. Un (grdfnul)
exemplu d'e astfel de probleme este problema celei mai ieftine reţele
telefonice.
36.1.6. Cele şapte poduri
din Konigsberg ---·
) ./"'--
primul pas

36.1.7. Arbori minimali al doilea pas

Exemplu. Trebuie legate n posturi printr-o reţea telefonică cu cost minim , astfel
încît punctele de racord să fie chiar posturile. Costurile legăturilor dintre două posturi sînt
cunoscute.
Reţeaua cerută este evident un arbore. Pentru a o construi se foloseşte un algoritm
simplu . Primul pas: se uneşte fiecare nod cu nodul pentru care costul legăturii este minim .
Se obţine astfel un sistem de arbori.
A t rtni lea pas: se asimilează fiecare arbore cu un punct şi se repetă procedeul. Dacă se
continuă în acest mod , se Î_!ltrerupe procesul atunci cînd rămîne un singur arbore. Acesta
este arborele minimal cerut. In fig. 36. 1.7 se ilustrează acest proces pentru 10 posturi , consi-
derîndu-se că distanţa dintre două puncte este proporţională cu costurile.
Dacă se rezolvă problema încercînd toate posibilităţile , atunci se încearcă n"- 2 posibili-
tăţi pentru n posturi, adică 108 posibilităţi pentru n = 10 posturi.

36.2. Problema celor patru culori

Cartografii ş.tiu că orice hartă politică poate fi desenată cu patru culori astfel încît două
ţări cu frontieră comună (care nu se reduce la un punct) să fie colorate diferit.
Problema dacă patru culori sînt întotdeauna suficiente este de mare importanţă pentru
Teoria grafurilor 859

dezvoltarea ulterioară a teoriei grafurilor şi este încă nerezolvată. Este însă destul de uşor de
demonstrat că cinci culori sînt întotdeauna suficiente pentru a colora o hartă.
Pe o hartă ( 1) (fig. 36.2.1) ţările şi frontierele lor pot fi întotdeauna reprezentate printr-un
graf, în două moduri diferite: sau punctele de întîlnire a trei sau mai multe frontiere sînt
noduri şi frontierele sînt muchii (2a), sau ţările sint noduri şi muchiile indică ţări vecine (2b).
În primul caz se colorează ariile, în cazul al doilea nodurile. O hartă desenată pe suprafaţa unei
sfere se numeşte normală dacă exact trei frontiere se întîlnesc în fiecare nod şi fiecare ţară
este mărginită printr-un cerc (topologic). Problema celor patru culori poate fi redusă la pro-
blema hărţilor normale. Dacă există un cerc topologic sau circuit hamiltonian (fig. 36.2.2)
conţinînd toate nodurile grafului ale unei hărţi normale, atunci ţările hărţii pot fi colorate
cu patru culori, deoarece sînt necesare două culori pentru exteriorul circuitului hamiltonian.
Mult timp s-a crezut că un cerc hamiltonian e~istă întotdeauna. Un contraexemplu a fost
găsit abia în 1965, astfel încît acum se ştie că această metodă nu poate conduce la o soluţie
a problemei celor patru culori.
36.2.1. Hartă ( 1) cu graful respectiv (2a, 2b)

K1IJ
Zb~ 36.2.2. Graful unei hărţi normale cu
circuit hamiltonian (vezi fig. 36.2. 1, 2a)

Graful unei hărţi normale este un graf cubic, adică, în fiecare nod se întîlnesc exact
trei arce neorientate. Mai mult, acest graf nu conţine muchii prin a căror înlăturare graful
să se împartă în două părţi separate, adică graful nu are poduri. Pentru a demonstra problema
celor patru culori ar fi suficient de arătat că orice graf cubic poate fi descris prin mai multe
cercuri care au toate un număr par de muchii. Fără a presupune planaritatea PETERSEN a
putut demonstra că orice graf cubic fără poduri poate fi descris prin mai multe cercuri astfel
încît fiecare nod să aparţină exact unui cerc. Desigur, unele dintre aceste cercuri pot avea
un număr impar de muchii.
Cercetări ulterioare 1-au condus pe TuTTE în 1956 la teorema care afirmă că un graf pla-
nar, care nu poate fi divizat în părţi separate prin înlăturarea a trei noduri oarecare, admite
un circuit hamiltonian. Alte lucrări privind problema celor patru culori folosesc metode
topologice sau combinatoriale. Argumentele topologice se referă la proprietăţi speciale ale gra-
furilor planare folosind proprietăţi ale suprafeţei unei sfere; argumentele combinatoriale încearcă
să enunţe ipotezele topologice şi să caracterizeze grafurile planare prin mijloace pur combina-
toriale.

36.3. Tehnica reţelelor

Tehnica reţelelor se foloseşte pentru reprezentarea, analiza şi optimizarea desfăşurării

proceselor complicate, de exemplu ridicarea clădirilor mari, care se compun din mai multe
procese parţiale. Scopurile tehnicii reţelelor sînt: planificarea timpului final şi a timpilor inter-
mediari, căutarea timpilor de desfăşurare a proceselor intermediare, determinarea succesiunii
celei mai avantajoase a proceselor parţiale cu scopul scurtării timpului total, a scăderii costu-
rilor şi pentru îmbunătăţirea utilizării capacităţilor, dezvoltarea unui sistem de control şi limi-
tarea responsabilităţilor.
Activităţi şi evenimente. O reţea este un graf orientat ale cărui elemente sînt exprimate
ca activităţi şi evenimente. Activităţile sînt procese parţiale sau părţi ale unei lucrări; lor le
corespund durate. Un eveniment constă în efectuarea unui singur pas al procesului sau apariţia
860 Matematici speciale

unui singur ciclu; acestora le corespund puncte sau momente de timpi. Activităţile fictive sînt cele
de durată nulă care exprimă numai dependenţa dintre activităţile reale. Dacă activităţile
şi evenimentele sînt reprezentate prin muchiile şi nodurile unei reţele , atunci reţeaua este
o reţea de evenimente. Invers, dacă activităţile sînt reprezentate prin noduri şi interdependenţa
dintre acestea prin muchii, atunci reţeaua este o reţea de activităţi . Aici muchiile corespund
evenimentelor, pe cînd dependenţa dintre activităţi constă de regulă în aceea că o activitate
trebuie terminată înainte de a începe alta. Următorul exemplu se referă la o reţea de
evenimente.
Exemplu. Pentru construirea unui magazin (atelier de maşini) cu căi de acces şi curte
trebuie efectuate următoarele lucrări, u fiind unitatea de timp:
1. 1. Turnarea fundaţiei 5u 2.2. Turnarea planşeelor 10 u
1.2. Lucrări de zidărie ll u 3. 1. Timpul de livrare a maşinilor 24 u
1.3. Construcţia acoperişului 4u 3.2. Montarea maşinilor 3u
L4. Lucrări interioare 10 u 3.3. Alte echipări 8u
2. 1 Construcţia căilor de acces 9u
Activităţile din primul grup ( 1.1 -
1.4) trebuie efectuate succesiv. Construcţia
căilor de acces (2.1) trebuie începută numai
după ce s-a turnat fundaţia ( 1. 1) şi trebuie
terminată înainte de montarea maşinilor
(3.2) (activităţi fictive (2) - (4)) pe cînd
lucrările interioare ( 1.4) urmează montări i
maşinilor (activităţi fictive (5)- (6)) (fig.
36.3.1). Activitatea fictivă (3) - (4) este
necesară deoarece montarea maşinilor (3.2)
nu poate începe înainte de lucrările de zi- 36.3.1. Reţeaua exemplului; drumul critic
dărie ( 1.2). este însemnat cu roşu
Drumul critic. Înt r-o reţea prezintă interes durata întregului ·proces, adică timpul de la
primul eveniment şi pîn ă la ult imul eveniment. Aceasta se poate determina deoarece există
cel puţin un drum de-a lungul muchiilor pentru care suma duratelor activităţilor este maximă.
Un astf~l d e drum se numeşte drum critic şi activităţile aflate pe acesta se numesc activităţi
critice . I n fig. 36.3. 1 drumul critic are 37 unităţi de timp. Orice prelungire a unei activi-
tăţi cri t ice duce la o prelungire a duratei totale, ceea ce nu este cazul dacă o activitate necri-
tică este prelungită între anumite limite.

Timpi de activitate. Pentru orice activitate în reţea există un prim timp (maxim) şi ·un
ultim timp de începere şi un prim timp (maxim) şi un ultim timp (minim) de terminare.
Diferenţa dintre timpul de începere şi de terminare reprezintă durata activităţii . Pentru
activităţile critice primul timp şi ultimul timp coincid.
Matricea reţelei. Pentru determinarea drumului
f critic al unei reţele şi obţinerea timpilor activităţilor se
fn O 1 2 3 4 5 6 7 ere.
nimente foloseşte matricea reţelei (fig. 36.3.2). Liniile şi coloanele
ei corespund evenimentelor reţelei şi elementele ei dau
o "" 5 24 o numărul de unităţi de timp pentru durata activităţilor
s 1 ~ 9 11 1 care unesc evenimentele (vezi tabloul din exemplu).
14 o 10 2 Pentru a ajunge la un algoritm de calcul trebuie găsite
evenimentele succesive şi numerele succesive. Dacă tn
16
""" ~o 4 3 este primul timp şi T n ultimul timp pentru eveni-
24 Î"\ 3 4 mentul n, atunci:
27 o 8 5 t 0 = T 0 , unde O este primul eveniment ;
te= T e. unde e este ultimul eveniment ;
~ 10 6
27
37 """ Î"\ 7 tn = ma~ (tv + avn). v <
T n = mm ( T v _ anv) , v > n
n} pentru toate celelalte e-
venimente, unde avn este
T"= o 12 24 23 24 27 27 37 durata activităţii care
- fn= O 7 10 7 o o o o uneşte evenimentele v
şi n .
Pentru a calcula primul eveniment tn se lucrează cu
36.3.2. Matricea reţelei coloanele matricei reţelei, începînd cu primul eveniment.
Tecria grafurilcr 861

De ex. pentru a calcula t4 se formează sumele t 0 + a 04 = O + 24, t 2 + a 24 = 14 + O, t 3 +

+ a 34 = 16 + O şi se ia cel mai mare t4 = 24. Pentru a calcula ultimul timp T n• se începe
cu ultimul eveniment şi se lucrează cu liniile matricei. De ex. T 5 = 27 este minimul dife-
renţelor T 7 - a 57 = 37- 8 şi T 6 - a 56 = 27- O. Pentru
a obţine drumul critic se marchează pe reţea acele eve-
nimente pentru care tn = T n în matricea reţelei, adică
n = 0,4, 5, 6 şi 7.

Timpi tampon. Într-o reţea este posibilă, datorită tim-

pilor tampon, extinderea sau mutarea între anumite limite
a activităţilor necritice fără ca timpul total al procesului
să se modifice (fig. 36.3.3). Durata activităţii (n) ~ (m) se
notează cu anm· Folosind timpul tampon total Se = T m-
36.3 .3. Timpi tampon
- tn - anm• timpii tampon ai activităţilor precedente şi ur-
mătoare se reduc. Dacă activitatea este critică , atunci
tn = T u. tm = T m şi T m- tn = anm. a stfel Se = O. Folosirea timpului tampon independen t
Su = max {0, tm- Tn- anm} nu are nici un efect asupra timpilor tampon ai activităţilor
precedente şi următoare.
Folosirea timpului tampon liber SF = tm -tn- anm are efect numai asupra timpilor tampon
ai activităţilor precedente, pe cînd folosirea timpului tampon condiţionat SB = T m- tm
are efect numai asupra timpilor tampon ai activităţilor următoare. Din S"J ~ SF ~ S u ~ O
ş i Se = SF + S 8 rezultă că toţi timpii tampon ai activităţilor critice sînt nuli .
De exemplu, activitatea 2.2 care duce de la (2) la {7) are timpul tampon Se = 13, S u=
= 3, SF = 13, SB = O. Întrucît Su = 3, activitatea 2.2 se poate prelungi cu t rei unităţi
de timp fără amînarea executării construcţiei. Totuşi prelungirea cu 13 unităţi de timp ar
însemna că drumul (O) ~ ( 1) ~ (2) ~ (7) ar fi critic şi la fel activităţile 1.1 şi 2.1 ar trebui
să înceapă la primul timp şi nu ar putea fi prelungite, ceea ce ar fi altfel posibil deoarece
1.1 şi 2.1 au timpii tampon condiţionaţi 7, respectiv 10.
Un calcul manual al matricei reţelei este posibil numai pentru o reţea cu un număr mic
de evenimente şi activităţi. Pentru reţelele proceselor ce apar în practică de regulă trebuie
utilzate calculatoare electronice.

Metode speciale în reţele. Tehnica reţelelor se ocupă în special de găsirea drumurilor critice
şi a timpilor tampon pentru reţele de evenimente. S-au dezvoltat următoarele metode:

Metoda drumulul critic (MDC) foloseşte atît reţele de evenimente cît şi reţele de activi-
tăţi şi evaluează numai activităţile cu ajutorul unei durate (obţinute determinist). Scopul ei
este obţinerea drumurilor critice şi calcularea timpilor tampon cu ajutorul unui program de
calcul derivat din matricea reţelei.
Prin metoda metro-potenţială (MPM) atît activităţile (noduri) cît şi dependenţele {muc;hii)
sînt evaluate într-o reţea de activităţi. Pentru activităţi se evaluează o durată pe cînd eva-
luarea dependenţei constă în stabilirea unei distanţe de cuplare, de ex. intervalul de timp între
timpii~ de începere a activităţilor unite prin muchie. Distanţele de cuplare pot lua valori nega-
tive. In raport cu relaţia dintre distanţa de cuplare şi durata activităţii se poate face d istincţie
între execuţia amînată (distanţa de cuplare mai mare decît durata activităţii) , execuţia normală
(distanţa de cuplare egală cu durata activităţii) şi execu ţ ia devansată (distanţa de cuplare
mai scurtă decît durata activităţii).
Dacă în întreaga reţea are loc execuţia normală , reţeaua este o reţea MDC.

Metoda PERT foloseşte de cele mai multe ori o reţea de evenimente, dar fixează dura-
t ele activ ităţilor nu în mod determinist ci pe bază aleatoare. Pentru durata d a unei acti-
vităţi există o estima ţie optimistă dn , o estima ţ ie pesimistă dp şi estimaţia cea mai probabilă dm.
D urata act ivităţii este dată de d = (d 0 + d p + 4dm)f6. Separat de drumul crit ic se calcu-
lea ză valorile medii şi dispersiile t impilor.
Metodele date pînă în prezent presupun conexiunea şi dependenţa re ţelei care s-a ob ţi­
nut prin a bstractizarea p rocesului studiat, adică aceste metode sînt valabile p entr u o struc-
tu ră topologică a reţelei , dinaint e stabilită. Într-o reţea de combinaţie (RC) stru ctura topo-
logică nu se mai dă şi determinarea unei structuri optime est e î~ săşi scop ul met odei. Se pre-
supune acum că în mulţ imea ac tivităţilor exis tă o relaţi e astfel încît A ~ B î nseamnă că
B trebuie efectuat după A ; C ~ D înseamnă că C şi D trebuie efectuat e simultan. Aceste
862 Matematici speciale

condiţii trebuie formulate pentru toate activităţie care apar în reţea şi trebuie găsită o
structură a reţelei pentru care drumul critic să fie minim.
Metodele de mai sus sînt legate de calcularea resurselor. Aceasta implică o înţelegere şi
<;onsiderare a resurselor în legătură cu care decurg activităţile. Ca resurse se consideră maşini,
muncă , materiale şi de asemenea preţuri şi costuri ale activităţilor. Se deosebesc două grupuri
de probleme: 1. În distribuirea optimă a resurselor limitate, dîndu-se timpul pentru întregul
proces, se î ncearcă realizarea celei mai regulate utilizări a resurselor prin folosirea timpilor
tampon şi împărţirea activităţilor în secţiuni. 2. În repartizarea optimă a resurselor se dau
limitele superioare pentru resursele disponibile şi se încearcă minimizarea duratei proce-
sului ţinîndu-se seama de resursele limitate. Încă nu se cunosc soluţii complete pentru
problema resurselor dar s-au aplicat metode aproximative destul de eficiente.
În· sfîrşit se fac încercări pentru elaborarea unor algoritmi de optimizare cu criterii
complicate de eficienţă.

37. Teoria' potenţialului şi ecuaţii cu derivate parţiale

37.1. Ecuaţii cu deriva te parţiale .. . ... 862 37.2. Teoria potenţialului .... . .. . 863

37.1. Ecuaţii cu derivate parţiale

Ordin, liniaritate, om<_!genitate. Ecuaţiile diferenţiale ordinare conţin numai funcţii de

o variabilă independentă. In contrast cu ele, ecuaţiile cu derivate parţiale au funcţia necunos-
cută u=u(x1 , x 2 , ... , xn) care depinde de mai multe variabile independente x 1 , x2 , ... , Xn şi
a·u a2 u .
conţine derivate parţiale - • - - - etc., pentru i, j = 1, 2, ... , n.. Derivata de ordinul
ax t axiaXj
cel mai mare determină ordinul ecuaţiei. Ecuaţia diferenţială se numeşte liniară dacă funcţia
necunoscută şi derivatele sale apar in mod liniar şi nu sînt înmulţite între ele.
O ecuaţie cu derivate parţiale liniară se numeşte omogenă dacă nu conţine termen liber,
şi neomogenă în caz contrar. Atît pentru ecuaţiile cu derivate parţiale liniare cît şi pentru
cele ordinare este valabil principiul superpoziţiei: dacă u 1 şi u 2 sînt soluţii, atunci orice com-
binaţie liniară u = C1 t t 1 + C2u 2 , unde C1 şi C2 sînt constante, este o soluţie a ecuaţiei.

Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întîi. Integrarea ecuaţiei cu derivate parţiale de

ordinul întîi poate fi întotdeaunaA redusă la integrarea unui sistem de ecuaţii diferenţiale ordi-
nare, numit sistem caracteristic. In cazul ecuaţiei diferenţiale F(x 0 , ... , Xn, u , p 0 , ••• , Pn) = O,
au
unde Pt = - , sistemul are forma
axt

cF aF
Pi = - - Pi - .
axi au
( 1)

unde Xt şi Pt sint funcţii de noul parametru t iar prin u' este reprezentată derivata în ra-
port cu t.
ou
ae +
Dacă ecuaJia diferenţială nu depinde explicit de u, ea poate fi pusă sub forma

+ H(t, x 1 , .. •, Xn, p,, .. ., Pn) = 0, unde x 0 = t,

ou
Po = - , iar variabilele pot fi renumerotate. O
ae
ecuaţie de această formă se numeşte ecuaţie di ferenţială Hamilton-j acobi, funcţia H este
d xt aH dPt aH
numită hamiltonian. Sistemul caracteristic are forma canonică
dt axî
Teoria potenţialului 863

~işcările punctelor materiale din diferite sisteme mecanice sînt descrise de astfel de ecuaţii.
1n acest caz Xi şi Pi sint coordonate generalizate de poziţie şi impuls, iar hamiltonianul H
este egal cu energia totală (vezi cap. 38).

Ecuaţii cu derivate parţiale de ordin superior. Nu există o teorie pentru integrarea ecua-
ţiilor cu derivate parţiale de ordin superior. Cu toate că nu se poate afla integrala, putem de
foarte multe ori afla soluţii particulare de formă a unui produs sau a unei sume de funcţii.
fiecare din ele fiind dependentă numai de o parte din variabile. Această metodă este numită
separarea variabilelor. Ecuaţia diferenţială dată se poate despărţi într-un număr de ecuaţii
diferenţiale mai simple.
Proprietăţile unei ecuaţii liniare cu derivate parţiale de ordinul doi sînt tratate de teoria
potenţialului.

37.2. Teoria potenţialului

La origine teoria potenţialului a apărut ca urmare a unor probleme de mecanică, dar cu

timpul a devenit o ramură independentă a matematicii. Rezultatele sale sînt aplicate în nu-
meroase discipline ale Jizicii, în particular în probleme de mecanică, electrostatică, magnetism,
electrodinamică, hidrodinamică şi termodinamică. Teoria potenţialului a contribuit la dezvol-
tarea teoriei ecuaţiilor diferenţiale ordinare şi a ecuaţilior cu derivate parţiale, analizei com-
plexe ~i geometriei diferenţiale.

Potenţialul
newtonian. Conceptul de
potenţial în cel mai simplu mod a fost in- Legea lui Newton a gra- 1 F = k. (m~J.)/rS
trodus de Newton pentru explicarea atracţiei vitaţi ei
corpurilor materiale.

Potenţialul unui punct. Legea gravitaţiei a lui Newto1~ arată că două corpuri într-un spaţiu
tridimensional exercită o atracţie unul asupra celuilalt direct proporţională cu masele lor şi
invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele. Dacă corpurile sînt idealizate astfel încît
toată masa lor este concentrată într-un punct, punct-masă şi notăm cu m masa unui corp
:în punctul P şi cu lL masa corpului din punctul Q, atunci obţinem formula de mai sus.
Această formulă se transformă în legea lui Coulomb, dacă în loc de mase folosim sarcini elec-
trice. iri acest caz r este distanţa dintre puncte, iar k este un factor de proporţionalitate,
de exemplu constanta gravitaţională . Pentru a simplifica calculele vom presupune km = 1. Dacă
presupunem că masa din P este atrasă de cea din Q, atunci forţa F este dirijată din P in Q.
Dacă această direcţie face cu axele sistemului de coordonate carteziene unghiurile IX, [), y res-
pectiv, iar punctele P şi Q au coordonate (x, y, z) şi (ţ , ll· ~), atunci datorită teoremelor
geometriei analitice (fig. 37.2.1) r = ...j(x- ţ) 2 + (:v- lJ) 2 + (z - ~) 2 , cos IX = (ţ- x)fr,
cos[) = (lJ - y)fr, cos y = (~- z)fr şi componentele X, Y, Z ale forţei F sînt date de
X = FcOSIX = IJ.(ţ-x)fr3, Y=Fcos [) = IJ.(lJ- y)/r 3 ,
Z = F cos y = IJ.(~ -· z)fr3.
LAGRANGE a demonstrat în 1773 că aceste trei com-
ponente sînt derivate parţiale ale funcţiei U( :~, y, z)
pe care GAuss a numit-o în 1840 potenţialul masei lL
în Q pentru punctul P(x, y, z).
Dacă U = (L/r = (L[ (x- ~)2 + (y-l))2+(z-.Q2J-112
şi dacă Q este luat drept fix iar P variahil, atunci
derivata parţială a lui U în raport cu x este
ou = -((J./2) [(x- ţ)2 + ('V_ r,)2 +
- 37.2.1. Descompunerea unei forţe în
ox componente
+ (z- ~)2r3/2. 2(x- ţ) = !.L. (ţ- x)fr3 =X.
În mod similar derivatele parţiale ale lui U în raport cu y şi z sînt oU = Y, oU = Z.
oy oz
864 Matematici speciale

Potenţial

Potenţialul U este definit pe spaţiul tridimensional cu excepţia lui Q; dacă P = Q, numi-

t orul se anulează, iar expresia ~fr nu este definită pentru r = O.
Valoarea - U(x, y , z) este egală cu energia potenţială a sistemului compus din două puncte
de masă.

Potenţialul unui număr finit de puncte. Dacă masa lui P este atrasă de un număr finit
de puncte Q8 (s = 1, 2, ... , n) cu masa ~ 8 , atunci componentele X, Y, Z ale forţei totale acţio­
nînd în P sînt sumele componentelor X 8 , Y 8 , Z 8 ale forţelor individuale.
X8 = ~8 • (~- :'ţ)/r3 , Y8 = ~8 • (1) - y)fr3, Z8 = ~a • (~ - z) fr3

Potenţial

În mod similar potenţialul U este suma potenţialelor individuale, atîta timp cît P nu
coincide cu nici unul din punctele Q8 •

Potenţialul ~mei mase distribuite continuu. Pentru generalizare este normal să abandonăm
abstractizarea punctului cu ma.să şi să investigăm atracţia pe care masa distribttită continuu o
exercită asupra unui punct P exterior ei. Fie o masă care acoperă regiunea T, împărţită
într-un număr infimt de elemente de volum d't' = d~ d·l) d~ cu masa d!J. şi densitatea
p = d!J.. Elementul de volum din Q(;, 1). ~) exercită asupra celui din P(x, y, z) o forţă de
d't'
at racţie de componente dX, dY, dZ. Componentele forţei de atracţie a întregii mase se obţin
prin însumarea după toate elementele infinite de volum, adică prin integrarea pe T(fig. 37.2.2).

dY = [ (~ - y)Jr3] d!J.,
dZ = [ (~ - z)fr3] d!J.,

X= ~~~ [(~ -x)/1'3] d!J., y = ~~~ [(1) - . ) )/r3] d!J.,

1

T T

y Z = ~~~ [(~ - z)fr

3
] dH-·
T
Aceste componente sînt derivate parţiale ale lui U;
acest fapt se poate arăta derivîild parţi al sub semnul
integralei .

~~~ ~ d't'
potenţial ului
Potenţialul ne~~onian ~~~ ~~
37.2.2. Deducerea new-
tonian U = =
~!- , T T

Suprafeţe echipotenţiale. Interpretarea geometrică a potenţialului se face pe baza supra-

feţelor echipoten{iale . Pote nţialul se poate defini pentru fiecare punct P din spaţiul tridimensio-
nal care nu coincide cu punctul Q sau nu se aClă în interiorul masei continue care atrage.
Dad't toate punctele P au acelaşi potenţial, obţinem o su prafaţă echipotenţială U(x, _y,z) =
= a. Variind valoarea a, ecuaţia dată reprezintă o familie de suprafeţe care depinde de un
pari\mctru.
În cazul potenţialu lui U = !J./1' familia este dată de ~fr = a. Ace~tea sînt ~fere
concentrice cu centrul în Q, ale căror raze descresc cînd a creşte. Figurile 37.2.3 şi 37.2.4 reprezi ntă
familia !Lfr = a şi ne indică cum potenţialul U depinde de distanţa r.
Teoria potenţialului 86.5

37.2.3. Suprafeţe echipotenţiale definite prin

a= tJ./"

3p.
2p.

IL 37.2.-f. Variaţia po-

0 '-----'---+--:::-_-._;-_-_-.-~ tenţialului U în ra-
2 r port cu distanţa r
Ecuaţii diferenţiale pentru potenţiale. Dacă derivăm de două ori pe
lfr = [(x - ~)2 + (y - 1))2 + (z _ t)2]-11Z
în raport cu x, obţinem

Similar procedăm în cazul derivatelor parţiale în raport cu y şi z:

()2
oz2 ( 1/r) = 3(z - 'Q 2J,.S - 1/r?.
Adunînd aceste derivate parţiale, obţinem

a2 02 02
-
ox 2
(1/r) + -oy2 (lfr) +-
oz2
(1/r) =O.

Funcţia u = lfr satisface ecuaţia diferenţială -

o2u + -atu + -atu = O care a fost dedusi de
ox?- or ozt.
Laplace in 1782 şi care îi poartă numele.

Această ecuaţie cu derivate parţiale omogene de ordinul doi se scrie pe scurt Âu = O.

Deoarece ecuaţia diferenţială este omogenă şi liniară, ea rămîne valabilă şi dacă o înmul-
ţim cu o constantă tJ.· Din Â( 1/r) = O obţinem ~(tJ./r) = O. Potenţialul U = tJ.fr este astfel o
soluţie a ecuaţiei Laplace. Deoarece ecuaţia
Â(tJ. 8 fr 3 ) = O este satisfăcută pentru orice
n Operatorul lui
termen al sumei E
tJ. 1 fr1 , ecuaţia diferen-
La place
s=t
ţială este satisfăcută de sumă. În final, prjn derivare sub semnul integralei obţinem

Toate cele trei potenţiale sînt de aceea soluţiile ecuaţiei lui Laplace. Acest lucru este un alt
~od interesant de abordare a teoriei potenţialului; luăm ca punct de plecare ecuaţia lui
Laplace iar soluţiile reprezintă potenţialele.
866 Matematici speciale

Dacă P se află în interiorul masei de atracţie, obţinem o ecuaţie diferenţială neomo·

genă de forma ~ ~' = - 47tp, unde p este densitatea masei; această ecuaţie a fost dedusă. de
PoxssoN în 1813. Mai mult, operatorul lui Laplace apare în multe ecuaţii cu derivate parţiale
ale fizicii teoretice. Vom da în continuare cîteva exemple.
1. Ecuaţia oscilaţiilor lui Helmholtz
~u + k2 u =O.

2. Ecuaţia de transmitere a. căldurii

ou , care
~u = - -
1
se aplică şi la probleme de difuzie.
c ot 2
02
3. Ecuatia ttndei ~~' = ~2 şi
, c ot u 2
pentru unde electromagnetice, propagarea sunetelor osci-

laţiilor coardei.
3. Ecuaţia telegrajului ~u --· a o2u + b ou + c~t pentru transmiterea undelor electromag-
'8t2 ot
netice în cabluri.

Funcţia generală a potenţialului. Orice funcţie U(:r, y, z) care este derivabilă de două
ori în raport cu toate cele trei variabile şi care satisface ecuaţia ~U = O într-o regiune T a
spaţiului este numită funcţie potenţial sau funcţie armonică în a ceastă regiune.

Teoria potenţialului este teoria soluţiilor ecuaţiei potenţiale ~U = O.

Decît a afla toate soluţiile ecuaţiei, este mai interesant de multe ori să cercetăm proprie-
tăţile comune ale funcţiilor potenţial sau condiţiile pe care le satisfac.

Proprietăţile funcţiilor potenţial.

Fie T o regiune deschisă a unui spaţiu tridimensional
mărginit de o suprafaţă S şi fie d"t' şi dcr elementul de volum şi elementul de suprafaţă
(fig. 37.2.5). În fiecare punct din S vom duce o direcţie perpendiculară pe S după normala
V
exterioară n. Dacă V este o funcţie derivabilă de două ori, definită pe T si S, si -
. . on
este derivata parţială după direcţia normală pentru toate punctele din S, atunci, prin
teorema integral ă a lui Gauss obţinem

~~ ~: dcr = ~~~~V d•.

S T
Dacă V este o funcţie potenţial U, atunci ~U = O în
T şi:

Pentru orice funcţie potenţial U, (( oUd cr = o

J)s on
,.:;

37.2.5. Element de suprafaţă şi normală

Această lege caracterizează funcţiile potenţial; dacă este verificată pe suprafaţa S' a
oricărei regiuni T' din T, atunci U este o funcţie potenţial. Bazîndu-ne pe altă teoremă. inte-
grală, teorema lui Green, pentru orice funcţii V şi W definite pe T şi S derivabile de două.
ori avem

~~ ( W ~~~ (W~V- V~W) dT.

0
: - V : : ) dcr =
S T
Dacă alegem W = lfr, unde r este distanţa din P la un punct fix P 0 , atunci ~W = ~( 1/r) =
= O, exceptînd P = P 0 • Acest punct este exclus din regiunea de integrare T, deoarece W
TeMia potenţialului 867

are aici o singularitate. Dacă vrem să-1 admitem şi pe P 0 în T, trebuie să găsim un proces
limită care să ne conducă la

~~~(1/r)~VdT= -4~V(P0) pentru P 0 eT.

T
Dacă considerăm o funcţie potenţial U pentru V, obţinem:

4~ ~~s {~ :~- u ~~r)) dcr

0
Formula de reprezentare a lui Green U(P) =
pentru funcţia potenţial generală
)- - r'M'

U este definită complet în fiecare punct P 0 al lui T în cazul în care cunoaştem valorile tune-
oU
ţiei U şi ale derivatei normale ân pe frontiera S.
o( lfr) â( lfr)
Dacă luăm o sferă C cu centrul P 0 şi raza R drept S, atunci - - - = - - - =
ân or
Acum avem r =R = const pe C, şi ţinînd seama de~~ ~~ dcr =O, obţinem
c

Teorema de medie a lui Gauss pentru U(P0) = 1/(47tR2) (( U dcr

funcţii potenţial )J
.r----L., '1""-1 1 ......,ni "1 .r-1 "1..1 l"r"fl ..JI 1 C f. -~ .n.

Valoarea funcţiei în centrul sferei este egală cu media valorilor pe care le ia fuqcţia în punc-
tele de pe suprafaţa sferei. Din această cauză funcţia potenţial nu poate avea maxim sau
minim relativ într-un punct interior al lui T.

Probleme la limită. Formula lui Green conduce la următoarea întrebare: în ce condiţii

putem determina potenţialul U, în interiorul unei regiuni T, avînd date valorile lui U şi
au
- pe frontiera S a lui T? Probleme de acest gen se numesc probleme la limită. Ele
ân
apar în multe ramuri ale fizicii, de exemplu în electrostatic?., hidrodinamică şi în teoria trans-
miterii căldurii.
U şi
au
- nu pot fi alese arbitrar pe S. Dacă sînt date valorile limită ale lui· U,
on
atunci funcţia este determinată în mod unic. Diferenţa U - lJ a două funcţii cu aceleaşi
valori limită este egală cu zero pe întreaga frontieră şi în interior, pe baza proprietăţii
valorii medii a lui Gauss.
Problema determinării potenţialului în interiorul domeniului în cazul unor valori limită
date ale lui U se numeşte prima problemă la limită a teoriei potenţialului sau problema lui
D irichlet, după numele matematicianului care a dedus-o.
A doua problemă la limită sau problema lui Neumann constă în găsirea potenţialului care
au
are derivata - dată în toate punctele de pe frontieră. Valorile la limită trebuie să satisfacă
ân

condiţia ~~ aa~ dcr = o.

s
A treia problemă la limită constă în găsirea solu.ţiilor ecuaţiei potenţialului pentru care
combinaţia liniară
au + hU,
- unde h este o cc:mstantă pozitivă, ia în punctele de pe frontieră
ân
valori date.
Soluţiile simple ale ecuaţiei potenţialului. Funcţiile potenţial U în spaţiul tridimensional
sînt funcţii de trei variabile independente şi au forma U = U(x, y, z) în coordonate carte-
868 Matematici speciale

ziene, U = U(p, tp, z) în coordonate cilindrice şi U = U(r, 6, <p) în coordonate sferice. De multe.
ori ne interesează soluţiile pentru care U poate fi scrisă ca un produs de trei funcţii de o
variabilă, U(x, y, z) =X(x) Y(y)Z(z) sau U(p, <p. z) = P(p), ~( tp), Z(z) sau U(r, 6, <p) = R(r) 6(6) ~(<p).
În acest caz obţinem din ecuaţia diferenţială U = O trei ecuaţii diferenţiale ordinare;
care pot fi rezolvate direct. Acest procedeu se numeşte separarea variabilelor. De exemplu
o2u 2 2
dacă U(x , y, z) = X(x) Y(y) Z(z). atunci din ecuaţia !:1U = - + -o u + -o u2 = O, rezultă ur-
ox2 oy2 oz
mătoarele trei ecuaţii diferenţiale:

1 d 2X 1 d2 Y
-· - - = k2, -.-- = 12,
X 2 dx y dy2

şi astfel 'soluţia va fi U~czm(x, y, z) = e:CxelYemz; m2 = -(k 2 + 12); k, l, m sînt numere

complexe.

Transformări. Anumite proiecţii ale spaţiului tridimensional mentin neschimbată funcţia

potenţial. Acestea se numesc transformări Thomson şi sînt inversiuni faţă de sfere. De exem-
plu U(r, 6, <p) inversată în raport cu sfera unitate Iri = 1 devine ( lfr) V[( 1/r), 6, <p]. care este
de asemenea o funcţie potenţial. Din potenţialul newtonian U = lfr rezultă potenţialul con-
stant U = 1 şi in·.rers.

Potenţiale in plan. Potenţialele bidimensionaie sînt soluţiile ecuaţiei diferenţiale !:1U =

·o2U +-
o2U =0. Ele apar deseori în problemele de fizică cînd soluţiile nu depind
8x 2 oy2
de a treia coordonată; de exemplu forţa de atracţie a unei vergele uniforme foarte
lungi în direcţia axei Oz este aceeaşi în două puncte P 1 (x, y, z1) şi P 2 (x, y, z2 ) atîta timp cît
coordonatele z1 şi z2 sînt mici în comparaţie cu lungimea 21.. Pentru o soluţie aproximativă
presupunem că Unu depinde de z, V = U(x, y) (fig. 37.2.6).
Soluţiile unei ecuaţii de potenţial bidimensional z
sînt strîns legate de analiza complexă; o funcţie
w = u + iv de o Yariabilă complexă z = x + iy este
analitică dacă şi numai dacă partea re_ală u(.-r, y) şi
partea imaginară v(x, y) satisfac ecuaţiile di.ferenţiale
Ca~tehy-Riemantl

au
-=-,
ov ou ov
ox oy _oy ox
Atunci avem
â 2 t4 o2v o2v o2u . o2u
- = -- = -- = Şl - + -o2tt2 =o.
âx2 oyâx oxoy oy2 ox 2 oy
Acelaşi lucru este adeYărat şi pentru v.

Părţile reali şi imaginari ale .oriclrei funcţii

analitice sint funcţii potenţial. Ele se numesc conju- 37.2.6. Potenţialul unei bare de lun-
gate. gime 2L

Exemplu. Din w = In z = ln (r ei~p) = In r + itp obţinem două potenţiale conjugate în

plan. Acestea sînt u = (7', <p) = ln r şi v(r, tp) = <p sau în coordonate carteziene U(x, y) =
=In .../x2 + y2, V(x, y) = arctg {y/x).

Potenţialul U = ln r, potenţialul logaritmic joacă acelaşi rol în plan ca şi potenţialul

newtonian U = 1/r în spaţiu. Este potenţialul unui cîmp de forţă al unui punct de atracţie,
însă forţa de atracţie este proporţională cu lfr în loc de lfr2 •
Calculul variaţional 869

38. Calculul variaţional

38. l. Probleme variaţionale fără 38.3. Probleme variaţionale cu con-

condiţii suplimentare. Ecuaţia diţii suplimentare . . . . . . . . . . 872
diferenţială a lui Euler ..... . 870 38.4. Principiile minimale ale fizicii
38.2 . Condiţii necesare şi suficiente teoretice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 3
în cazul unui extrem ....... . 872 38.5. Metode directe.............. 874

Metodele calculului variaţional sînt folosite la rezolvarea multor probleme ale geometriei,
fizicii teoretice şi ale tehnicii. Întrebări care în cursul dezvoltării au condus la probleme ale
calculului variaţional au apărut în antichitate, de exemplu care din suprafeţele cu acelaşi
perimetru are cea mai mare arie. ZENODOROS ( 180 î.e.n) cunoştea problema izoperimetrică. În
faţa aceleiaşi probleme s-a aflat ţăranul Pahom din povestirea lui Tolstoi_ , care trebuia să gă­
sească răspunsul optim la oferta pe care i-a făcut-o căpitanul başchir d e a -1 împroprietări~
atîta pămînt cît poate să înconjoare el într-o zi cu piciorul.

Problema izoperimetrică. Dintre toate figurile plane cu acela5i perimetru cercul are cea mai
mare arie (fig. 38.1.1) iar dintre toate corpurile cu aceeaşi arie a suprafeţei sfera are cel mai
mare volum.

Vo o
38.1.1. Dintre toate figurile cu
cercul are aria maximă
acelaşi perimetru

38.1.2. Problema lui Newton : corpuri de rotaţie cu

aceeaşi secţiune ,
generate de curbe de lungimi egale

Newton s-a lovit de o problemă dificilă. Odată cu dezvoltarea cuno~tiinţelor naturii şi a celor
matemattice în sec 17 matematicienii şi fizicienii au întîlnit probleme asemănătoare dar mai
profunde şi mai grele. Isaac NEWTON ( 1643-1727) a calculat în lucrarea sa "Principiile mate-
matice ale filosofiei naturale" ( 1687) rezistenţa pe care o întîmpină corpuri ca cilindrul sau
sfera la căderea într-un mediu fluid. El a căutat a cele corpuri d e rotaţie care în cădere (la
o aceeaşi viteză în direcţia d e mişcare) întîmpină cea mai mică rezistenţă., deci în aceleaşi
condiţii în cazul corpurilor cu aceeaşi lungime şi aceeaşi secţiune axială este căutată curba care
mărgineşte secţiunea longitudinală a corpului. Se poate afirma cu siguranţă că hiperboloidul
de rotaţie (a) este mai necorespunzător decît emisfera care se termină. cu un con (b) (fig.
35.1.2) Dar Newton şi cei din generaţia sa nu puteau da ca soluţie corpul aerodinamic (c).

Problema brahistocronei. Mult mai celebră şi cu c~nsecinţe mai bogate a fost problema
pusă de BERNOULLI în 1696- problema brahistocronei. In greceşte brâclz istos înseamnă cel
mai scurt, cronos - timp. Fiind date două puncte P 1 şi P 2 care se află la înălţimi diferite
(dar nu unul sub altul), să se affe dintre toate curbele de legătură între cele două puncte, curba
pe care o parcurge un punct material sub acţiunea gravitaţiei , neţinînd seama de frecare,
în timpul cel mai scurt. Această problemă a preocupat în acel timp pe cei mai buni matema-
ticieni din Europa : I. NEWTON, Gotfried Wilhelm LEIBNIZ ( 1646- 1716), Jakob BERNOULLI
( 1654 - 1705), Guillaume-Francois Antoine L 'HOSPITAL ( 1661 - 1704), HUDDE, FATIO etc.
Începînd de atunci, calculul variaţional s-a dezvoltat ca o disciplină matematică specială.
Într-un sistem de coordonate ales convenabil între punctele P 1 şi P 2 sint desenate dife-
A

rite curbe y = y{.x) (fig. 38.1.3). In fiecare punct al acestor curbe drumul s, timpul t şi viteza
 870 Matematici speciale

.
mstantanee •
v smt legate prin relaţ1a
. v ds.
= - V iteza de cădere are in funcţie de accelera-
de
ţia gravitaţională valoarea v = ,J2gy iar elementul de arc ds este o funcţie de y' şi x, ds =
= ,J 1+ y' 2 dx. Deci timpul T de parcurgere a drumului de la P 1 la P 2 este integrala intre
limitele x 1 şi .x2 , pentru
ds ,J~
dt = ,J2iY = ..f2iY dz
se obţine
1 (% ,.ff+Y'2 1

T = J2g )xz .JY d.x.

Această integrală să aibă.
pentru funcţia
trebuie
căutată y0 = y 0 {.x) cea mai mică
valoare. deci valoarea
sa este mai mare pentru toate funcţiile g(.x) diferite
de y 0 • Conform _metodelor de care le vom indica mai
departe (rezolvarea ecuaţiei diferenţiale a lui· Euler)
38. 1.3. Problema brahistocronei
obţinem ca soluţie o cicloidă care are pe et drept
parametru şi constantele el şi e2:

Yo = -el (1 - cos et).

2

38.1. Probleme variaţionale fără condiţii suplimentare. Ecuaţia

diferenţială a lui Euler

Studiul problemei brahistocronei a dus la problema următoare : gasuea unei funcţii

y(.x) pentru care integrala unei alte funcţii f(.x, y, y') să aibă o valoare maximă sau minimă;
funcţia J( .x, y, y') este determinată. prin date geometrice, tehnice sau fizice şi se numeşte

juncţi• argument. În p<oblema bmhistocronei funcţia argument este f(x, y , y') ~ ~.

Dacă marcăm condiţia de extrem printr-un semn de exclamare, atunci

~
X 2
] = f(.x, y, y')d.x = valoare extremă!
xl

Integrala se numeşte funcţională. Funcţia argument depinde de variabila independentă x,

de funcţia pe care o căutăm y (.x) şi de deriva ta y'(.x) Funcţia căutată y 0 (.x) se numeşte extremală.

Problema de bază a calculului variaţional este o pr9blemă de maxim sa/U minim de dificultate
ma.i mare decît cele din calculul diferenţia!. Trebuie aflată o funcţie pentru care o integrală anumiJd
ia valo:"rea cea mai mare (marimd) sau cea mai mică (minimă).

În timp ce fraţii BERNOULLI, NEWTON şi alţii au rezolvat problema brahistocronei

nnmai cu ajutorul unor artificii de calcul speciale, Leonhard EuLER ( 1707 - 1783), Joseph Louis
LAGRANGE ( 17 36- 18 13), Karl WEIERSTRASS ( 18 15- 1897), M. V. 0STROGRADSKI ( 180 1- 1861),
Constantin CARATHEODORY ( 1873- 1950) şi alţii au de7voltat o teorie care conduce intotdeauna
la o soluţie.
EuLER a reuşit să transforme problema variaţională intr-o problemă de ecuaţi i diferenţiale.
El a pornit de la faptul că toate celelalte funcţii y(.x) nu trebuie să difere în punctele P 1
şi P 2 de extremala căutată y 0 (.x). El şi -a închipuit funcţia y (.x). compusă din extremala y 0 (.x)
şi funcţia El)(.x). Deci funcţia y(.x) = y 0 (x) + E7j(.x); pentru valoarea E = O a parametrului
y(.x) va fi extremala. Totodată trebuie ca 71(x) să aibă in punctele P 1 şi P 2 , deci pentru
Calculul variaţional 871

valorile x1 şi x 2 , valoarea zero. Aceste condiţii '1)(x1) = '1)(x2) = O se numesc condiţii la limită.
Pentru y = y(x) integrala J devine o funcţie de e::

~
X2

](e) = f(x, Yo + E't), y~ + t't)') dx.

x.

Această. funcţie are pentru e:=O un extrem, deci, conform 'regulilor din calculul diferenţial,
derivata sa pentru e: = O este egală cu zero. Deoarece limitele intervalului sint fixe, vom deriva
expresia sub semnul de integrală:

~
X2

]'(e:) = Uv(x, Yo + E:'tj. Y~ + E1JJ1J + fv'(x, Yo + E:'t), Y~ + E:1J') 1)'] dx.

x.
Pentru orice funcţie 't)(x) care este continuă şi derivabilă în intervalul cuprins între x 1 şi
x 2 şi care este zero în punctele x 1 şi x 2 avem

Ultimul termen îl integrăm prin părţi şi obţinem

~
XI ( /y - - d jy' ) '1)\X) dx + (fy''t)(X)) = X2
0.
x1 dx xl

Termenul al doilea al sumei dispare datorită condiţiilor la limită. Relaţia

(xz
)x 1
(!v - _i_ fv') 7J(x) dx =
dx
O

este îndeplinită pentru toate funcţiile l)(X) numai în cazul în care paranteza este egală cu zero;
d
fv - - fv' =
O sau altfel sens -=-- - - -
. or d
= O. Dacă denvăm după x, atunci of .
obţinem
dx oy dx oy'
cunoscuta ecuaţie diferenţială a lui Euler a calculului variaţional.

Ecuaţia diferenţială a lui Euler fv'v'Y" + /yy'Y' + fxv' - /y = O

Ea este o ecuaţie diferenţială. de ordinul doi.

Ceri1~ţa ca o integrală oarecare să ia o valoare extremă pentru o anumită jttncfie se reduce

la o ecuaţie diferenţială.

Variaţia întîi. LAGRANGE ( 1755) a introdus noţiunea de variaţie 8y a 1mei funcţii y(x)
8y = E:.7j(:t'); y = Yo + 8y.
Deoarece funcţionala ] ia pe o extremală o valoare extremă, diferenţa Il.] = j(y) - ](y0 ) nu
poate fi pentru un maxim niciodată pozitivă iar pentru un minim al integralei niciodată
negativă. Pentru valori foarte mici ale lui e: schimbarea valorii integralei poate Ii privită
ca o diferenţială a funcţiei ](e:) pentru e: = O. Numim produsul ]'(O) e: variaţia întîi şi o
notăm cu 8]:

Condiţia necesară pentru existenţa unui extrem al funcţionalelor găsite in cazul derivării
ecuaţiei diferenţiale a lui Euler se reduce la 8] = O, deci variaţia întîi este nulă.

Generalizare. Furwţia argument f(x, y, y') şi astfel integrala ] poate depinde nu numai
de o funcţie y(x) ci şi de o mulţime finită de funcţii y 1 (x), y 2 (x), ... , Yn(x) şi de derivatele
872 Matematici speciale

lor. În loc de ecuaţia lui Euler se obţine un sistem de n ecuaţii diferenţiale. În cazul unei
funcţii y(x) pot interveni în funcţia argument şi derivate de ordin superior ale lui y(x) ca de
exemplu y"(x), ... , y<n.>(x). Atunci ecuaţia lui Euler este de ordinul 21~. Cu definiţia aceasta
se pot cerceta şi proprietăţile extremale ale suprafeţelor în spaţiu. Un balon de săp'm mărginit
de un inel de sîrmă care nu este plan are datorită tensiunii la suprafaţă cea mai mică
arie posibilă. Astfel de suprafeţe cu arie minimă se numesc suprafeţe minimale. În acest caz
funcţionala ] este o integrală dublă, variabilele x şi y din funcţia argument sînt indepen-
dente şi se caută funcţia z = z(x, .Y) care defineşte suprafaţa şi îndeplineşte condiţia

~~f( x, y, z, Zz, z11) dx dJ• = valoare extremă 1

B

Condiţia ca funcţia z(.,x-, y) să realizeze un extrem relativ este ca ea să verifice ecuaţia cu deri-
vate parţiale de ordinul doi a lui Ostrogradski.

Ecuaţia diferenţială a lui

Ostrogradski

38.2. Condiţii necesare şi suficiente în cazul unui extrem

În ipoteza că se realizează un extrem, prima derivată ]'(O) trebuie să fie egală cu zero
iar ecuaţia lui Euler trebuie să fie verificată. O astfel de condiţie care trebuie îndeplinită
de ori~e soluţie se numeşte condiţie necesară. Condiţiile suficiente pentru existenţa unui eJ~.'item
au fost stabilite de l{arl WEIERSTRASS ( 1815- 1897). Acestea ca şi teorema de existenţă care ne
indică faptul că există. o soluţie nu pot fi demonstrate în această carte. În cele mai multe
cazuri se verifică dacă soluţia ecuatiei lui Euler are proprietăţi cxtremale în condiţiile geome-
trice, tehnice sau fizice date aprioric, de exemplu figura 38.2. 1 prezintă faptul că între două
puncte nu există nici o curbă care să reprezinte cea mai scurtă distanţă dintre ele; prin
ipoteză excluzînd linia dreaptă., întotdeauna vom putea găsi o curbă mai scurtă.

38.2. l. Între două puncte P 1 şi

y
~ ; 2 nu există cel mai scurt drum
~e leg~tur~ rectiliniu

r, ·-- ------ ---- · ~

X

~(x1 ,0)
38.3.1. Aria mărginită de segmentul P 1 P 2 şi de o
curbă de lungime dată l este maximă cînd curba
este un arc de cerc

38.3. Probleme variaţionale cu condiţii suplimentare.

De multe ori întîlnim probleme în care se cere determinarea extremalelor funcţionalei

~x
2
j(x, y, y') dx cu condiţii suplimentare, numite condiţii la limite sau de jrontierd.

,, Problema zoperimetrică. Dorimi s~ determinăm maximul ariei r y dx, x 2 > x,. a supra-
feţei mărginite de curba y(x) în cazul în care lungimea de arc (x:~ l + y'
)x.
2 dy=l este mai
mare sau egală cu x 2 - x" l ~ x 2 - .x1 • Soluţia acestei probleme de a inchide cea mai mare
arie posibilă cu un perimetru dat format din segmentul P 1 P 2 şi l este un segment de cerc
(fig. 38.3.1).
Calculul variaţional 873

În general, în cazul problemei izoperimetrice în afară de condiţia r~~ f(x, y, y') dx=
J~1
= valoare extremă!, mai apare şi o condiţie suplimentară sub forma integraltJ care cere ca inte-
grala unei funcţii de y şi y', g(x, y, y') să fie egală cu o constantă dată a:

~
~.
g(x, y, y') dx = a.
~1

Această problem"ă izoperimetrică generală se transformă cu metoda m2tltiplicatoril07 lui

LAGRANGE ( 1736- 1813) într-o problemă variaţională fără condiţii suplimentare. Din cele
două funcţii date j(x, y, y') şi g(x, y, y') formăm cuj ajutorul unui multiplicator Â. o
funcţie nouă: h(x, y, y') = f(x, y, y') +
1-g(x, y, y') şi rezolvăm în cazul ei ecuaţia lui Euler

d
''11 - - hy' :::;:: o.
dx

fn exemplul cu arcul de curbă l se pune h(x, y, y') = y + '-"' +

1 y'2. Prin integrarea ecu-
aţieilui Euler obţinem (x- 1;) 2 +
(:l-'- 'rJ) 2 = /.'-, deci extremalele sînt arcuri de cerc de
rază 11.1.
Condiţii suplimentare sub formă de ecuaţie. În cazul problemei izoperimetrice, cu toată
forma exterioară aparent complicată, condiţiile suplimentare reprezintă în fond numai un
număr, de exemplu lungimea. O condiţie suplimentară sub formă de ecuaţie, cu toate că
arată mai simplu, lasă deschise mai multe posibilităţi pentru determinarea extremalei, de exem-
plu de a parcurge drumul dintre două puncte pe o sferă 1
Liniile geodezice pe o suprafaţă. sînt cele mai scurte· curbe care unesc două
puncte de pe
o suprafaţă. Să considerăm problema determinării geodezicelor unei suprafeţe
date printr-o
ecuaţie g(x, y, z) = g(x(t), y(t), z(t)) = O. Coordonatele x(t), y(t), z(t) ale unui punct de pe

supraf aţă d epm. d de parametrul t ( -dx = x, • -dy = y, . -dz = z. ) . V om avea de deternunat

.
dt dt dt
sistemul de funcţii x(t), y(t), z(t) care minimizează integrala (ta .J ,i-2 + y2 + z2 dt şi totodată
),1
verifică ecuaţia suprafeţei (condiţ_ie suplimentară) g(x, y, z) = g[x(t), y(t), z(t)] = O.

38.4. Principiile minimale ale fizicii teoretice

Matematicienii şi fizicienii au demonstrat relativ timpuriu că o rază de lumină ce trece

prin două puncte determină un drum a cărui parcurgere necesită mai puţin timp decit orice
alt drum vecin (vezi cap. 19.4). Dacă considerăm acest principiu al lui Fermat drept principi\l
de bază al opticii geometrice, atunci se pot deduce relativ uşor din el legile reflecţiei şi refracţiei.
Astfel de principii minimale au fost interpretate în secolul XVIII pe baze teologice. Francezul
Pierre-Louis Moreau de MAUPERTUIS ( 1698- 1759), pe atunci preşedinte al Academiei din Berlin,
a încercat să dovedească. pe baza principiulu.i acţiunii minime e~stenţa lui dumnezeu. VoLTAIRE
in ironica sa povestire "Dr. Akakia" ( 1752) l-a ridiculizat pe Maupertuis demonstrînd întregii
Europe contrariul. Mai tîrziu s-a ajuns la cohcluzia că drumul străbătut de lumină poate
conduce la un maxim de timp, dar cea mai importantă concluzie a fost faptul că principiile
variaţionale ale mecanicii pot fi reduse la ecuaţii diferenţiale. La de7.voltarea acestei teorii au
contribuit lucrările lui LAGRANGE, GAUSS, HAMILTON Şi jACOBI.
· Mi~carea unu,i punct material în cîmpul gravitaţional al pămîntului sau a unei particule
încărcate cu electricitate într-un cîmp electric sau magnetic depinde nu numai de viteza sa
instantanee cauzată de o forţă. exterioară ci şi de potenţiale, deci depinde de energia cinetică T
şi de ene1·gia potenţială U. Conform lui Lagrange funcţia denumită funcţia lui Lagrange L =
= T - - U este o funcţie dependentă de timpul t, de coordonatele din spaţiu x, y şi z şi de
deri<~a tele lor x. z.
y. Dacă considerăm un sistem de N puncte mater7ale, atunci L este o funcţie
de timpul t, de 3 N coordonate şi 3 N componente ale vitezei. În cazul diferitelor probleme
de fiz i că s-au introdus coordonatele generalizate qJ.;, k = 1, ... , 3N, astfel încît L = L(t, q~c, q,.),
874 Matematici speciale

k = 1, 2, ... , 3N, este o funcţie de aceste coordonate. Mişcarea punctelor materiale se obţine
din ecuaţiile de mişcare ale ltei Lagran.ge

aL - ~ !!::___ = O, k = 1, 2, ... , 3N.

aq" dt aq"
Aceste ecuaţii se pot deduce din principiul lui Hamilto11. Sistemul trece din starea 1 pe
care o are la. timpul t 1 într-o perioadă de timp t 2 - t 1 într-o stare 2 bine stabilită. Integrala
'!
] =
~ L(t, q~c. q~c) dt este minimă în condiţiile impuse de trecerea de la o'stare la alta. Acest
tl
principiu integral al mecanicii clasice devine astfel o problem~ variaţională iar ecuaţiile lui
Euler ataşate sînt ecuaţiile de mişcare ale lui Lagrauge de tipul doi.

38.5. Metode directe

Cu toate că metodele calculului variaţional pe care le-am schiţat par foarte elegante,
rezolvarea practică a acestora este destul de greoaie. În cazul multor probleme soluţia exactă
a ecuaţiei lui Eulet· este dificil sau imposibil de obţinut. De aceea s-au dezvoltat metode de
aproximare care, datorită faptului că evită ecuaţia lui Euler, se numesc metode directe ale
calculului variaţional.

Metoda lui Ritz. Walter Rnz ( 1878- 1909). In cazul lui ] A

= ~ %2 J( x, y, y') dx = valoarea
%1
extremă! pentru funcţia y(x) introducem următoarea funcţie de aproximare:

Y = c1cp 1(x) + ... + Cnt:pn(x),

unde cpi(x) îndeplineşte condiţiile la limită. Trţbuie determinaţi coeficienţii constanţi ci· Înlo-
cuim pe y în ] şi obţinem ](c1, ... , cn) = valoare extremă! Constantele ci se calculează din
condiţiile necesare a] = O, i = 1, ... , n.
aci

Exemplu. Fie ~: {y' 2

- y" - 2xy) dx = valoare exetremă! Condiţiile la limită sînt
y(O) = y( 1) = O. Funcţiile cp 1 = x( 1 - .x) şi cp 2 = x2 ( 1 - x) verifică condiţiile la lill)ită.
7 !) 71
Obţinem următoarea soluţie aproximativă:
y = - x3 - - x2 x. +-
41 369 369
. d1'I erenţ1ală
Ca pro h ă se găseşte pentru ecua.ţ1a . . 1 = sin
a lut. E.u 1er so1uţta - -x - x. Dife-
sin 1
renţa dintre soluţia exactă şi cea aproximativă este de ordinul de mărime 10-'.

39. Ecuaţii integrale

O ecuaţie folosi tă pentru determinarea unei funcţii se numeşte ecuaţie i ntegrală dacă
funcţia pe care o căutăm se află sub semnul de integrală. U n exemplu foarte simplu este
ecuaţia

(1) ~: y(t) dt = f(s) - f(a), a~ s ~ b.

Ecuaţii integrale 87.5

Funcţia f(s) este dată şi funcţia y(t) este necunoscută. Soluţia va fi y(t) = df(t).
dt
h-h(s}

a c

b d~ ~
F---:__:;?' --.1
y-0.9

39.1. Coardă încărcată

Ecuaţiile integrale se întîlnesc deseori la tratart>..a matematică a problemelorde fizică sau

tehnică, de exemplu probleme de încovoieri sau torsiuni elastice (construcţia podurilor) şi
probleme de propagare a căldurii. Vom da un exemplu cu ·o coardă întinsă
A de lungime l
descrisă pe intervalul O ~ s ~ l. In punctul de coordonate t se acţionează cu o forţă egală
cu 1. Coarda deformată va fi reprezentată de funcţia E(s, t); în figura 39. 1, a (linia întreruptă)
este reprezentată curba h(s) = E ( s, ~) pentru t = ~ cînd acţionăm cu o forţă ~gală cu 1.

Dacă forţa este de mărime y , deformarea este h(s) = E(s, t) y (linie continuă). Dacă acţio­
nează două forţe y 1 şi y 2 în punctele t 1 şi ! 2 , atunci h(s) = E(s, t 1) y 1 + E(s, t 2 ) y 2 este re7.ul-
tanta curbelor deformate E ( s, ~) · 0,9 (linie punctată) şi E ( s, ~) · 0,6 (linie întreruptă)
(fig. 39. 1. b). În mod analog acţiunea a n forţe y 1 , . .. , Y n în punctele t 1, t 2 , ... , tn duce la
h(s) = E(s, t 1) y 1 + E(s, t 2) y2 + ... + E(s, tn) Yn
(fig. 39.1 , c). În particular, deforma rea are în punctul s = t 1c valoarea

{2) h~c = h(t~c) = E(t~c, t 1) y1 + ... + E(t~c, tn) Yn

sau
n
ltlc = B E(tJc, ti) Yi
i= l
(k = 1, 2, ... ,n).

Pentru o forţă distribuită continuu care acţionează de-a lungul întregii coarde se obţine

(3) h(s) = ~: E(s, t) y(t) dt.

Funcţia y(t) este densitatea de fqyjă sau forţa pe unitatea de lungime iar y dt este deci forţa care
acţionează pe elementul de arc dt; semnul de însu mare din (2) se transformă în ( 3) în inte-
grală. Coarda deformată formează o curhă "netedă" h =
h(s) (fig. 39,l,d). Invers, dacă cunoaş­
tem forma coardei deformate, adică funcţia h(s) şi vrem să determinăm forţa y(t) care acţio­
nează pe coardă, atunci relaţia (3) este o ec·uaţie integrală liniară de speţa tntfi pentru funcţia
căutată y(t). Funcţia E(s, t) de două variabile se numeşte nucleul ecuaţiei infel{rale.
Pentru rezolvarea ecuaţiei integrale putem opta pentru drumul in'Ters. Ecuaţia (3) se
aproximează prin ecuaţia (2) , deci printr-o sumă finită, cu precizia dorită, înlocuind pe y(t)
cu diferite valori Y i· Determinarea lui Y i din (2) nu este altceva decît rezolvarea unui sistem
de ecuatii linia-re de n ecuaţii cu n necunoscute Yi·
În · fond teoria ecuaţiilor integrale liniare prezintă multe analogii cu teoria sistemelor
de ecuaţii liniare; s-ar putea interpreta ecuaţiile integrale drept ecuaţii liniare cu un nurmfr
876 Matematici speciale

infinit de necunoscute. Aceste legături le· a folosit Erik John FREDHOLM ( 1866- 1927) cind a
creat teoria generală a ecuaţiilor integrale. El a studiat ecuaţii integrale de alt tip, ecuaţii
integrale liniare de speţa a doua sau ecuaţii integrale de tip Fredholm. Aceste ecuaţii le intilnim
des şi ca rezultat al rearanjării ecuaţiilor diferenţiale, de exemplu oscilaţia artl1onică a coardei
este descrisă cu ajutorul unei ecuaţii diferenţiale de ordinul al doilea cu condiţii la limite
(4) y" + AY = f(s), y(O) = y(l) = O.
y =
y(O) este deformarea coardei în punctul s într·o anumită fază a oscilaţiei, constanta A este
determinată de frecvenţa oscilaţiei iar funcţia f(s) este dată de forţa externă acţionînd cu aceeaşi
frecvenfă ca şi în aceeaşi fază. Introducem în dezvoltarea lui Taylor y(s) = y(O) sy'(O) + +
+ ~: (s - t) y"(t) dt pe y" = f(t) - Ay(t) după cum rezultă din (i). Scriem dez·1oltarea în
serie Taylor pentru cazul special s = 1 şi folosind condiţiile y(O) = y(l) = O, îl _eliminăm pe
y'. Obţinem astfel ecuaţia

(5) y(s) - A~: K(s, t) y(t) dt = h(s),

care este o ecuaţie integrală liniară de speţa a doua pentru y(s). jNucleul K este asemănător
cu funGţia de infhtenţă E(s, t) de mai sus; h(s) este calculat cu ajutorul lui f(s) şi, în particular,
este egal cu zero dacă nu acţionează forţe din afară (J = O, oscilaţie liberă). Condiţii la limite
nu mai sînt necesare.
Ecuaţiile integrale de speţa a doua au fost studiate mult de ScHMIDT ( 1876- 19.59).
Vom aminti anumite proprietăţi ale ecuaţiilor de acest tip.

AJtunativa lui Fredbolm. O ecuaţia integrală liniară de speţa a doua sau admite o soluţie
unică y(s) pentru orice funcţie dată h(s), sau admite o infinitate de soluţii numai pentru anumite
funcţii h( s).

Cele două cazuri se deosebesc după cum ecuaţia omogenă

(6) y(s) - A ~: K(s, t) y(t) dt = O

are numai soluţia banală y = O (primul caz) sau soluţii nebanale f}(s), numite soluţii nule
(cazul al doilea}. Semnificatia fizică în cazul y =
O este următoarea: nu existr~ oscilaţii
libere, numite oscilatii caracteristice, în cazul frecvenţei determinate de A· Va exista întotdeauna
o formă de oscilaţie' bine definită., indiferent de distribuţia forţelor exterioare. În cazul al
doilea, cînd avem soluţii nule, există oscilaţii caracteristice. În cazul unei distribuţii de
forţă h(s) este posibilă existenţa unei oscilaţii y(s) a coardei peste care se poate suprapune o
oscilaţie caracteristică oarecare f}(s); y(s) +
y(s) este de asemenea o soluţie a problemei. Se
poate însă la fel de bine să nu avem nici un fel de soluţie; acest caz este din punct de
vedere fizic privit în următorul mod: se alege o forţă astfel incit să. dea naştere la o osci-
laţie caracteristică (rezonanţi) şi teoretic conduce la un număr infinit de mare de deformări
ale coardei.

Valori proprii. În general, valorile parametrului ). pentru care (6) are soluţie nebanală
sînt excepţii. Ele se numesc valori proprii iar soluţiile nule corespunzătoare funcţii proprii;
de ex. în cazul oscilaţiei unei coarde valorile proprii sînt numerele An = (rt 2 /l 2) • n 2 (n = 1, 2, ... )
iar funcţiile proprii corespunzătoare sînt Yn = sin(s..JAn). Valorile proprii şi funcţiile proprii au
un rol important în teoria şi practica ecuaţiilor integrale, de ex. dezvoltarea în serie a unor
funcţii date în funcţie de valorile proprii sînt importante şi pentru aflarea soluţiei ecuaţiiJor
diferenţiale şi integrale: binecunoscutele serii Fourier aparţin acestei categorii.

Rezolvant. Dacă (5) are o soluţie unică, atunci soluţia y(s) poate fi reprezentată cu aju-
torul nucleului sau rezolvantttlui r(E, t):

(7) h(s) + A ~: r(s, t) h(t) dt = y(s).

Analiză funcJională 877·

Pentru  suficient de mic rezolvantul se calculează cu ajutorul iţeraJiilor. În acest scop

tnlocuim în (5) pe y(t) care se află sub integrală, cu valoarea

h(t) + Â ~: K(t, r) y(r) dr

obţinută tot din (5); vom obţine o ecuaţie de forma

y(s) - )..2 ~: K 2 (s, r) y(r) dr = h(s) + Â ~: K(s, t) h(t} dt.

În această ecuaţie vom înlocui pe y ca~e se află sub semnul integralei din nou cu expresia
de mai sus şi aşa mai departe. Comparînd cu (7), obţinem dezvoltarea
(8) r(s, t) = K(s, t) + i..K2 (s, t) + 'A2 K 3 (s, t) + ···.•
numită serie Neu.mann. Ntecleele de iteraţie K 2 , K 9, ••• , se calculează prin integrări repetate ale
lui K.

Alte tipuri de ecuaţii. fu afara ecuaţiilor (3} şi (5) există şi ec·uaţii integrale, liniare de
speţa a ·treia

(9) g(s) y(s) - Â ~: K(s, t) y(t) dt = h(s),

unde g(s) şi h(s) sînt funcţii date. Ecuaţiile integrale de speţa întîi şi a doua sînt cazuri speciale
ale acestui ţip; aceasta se obţin din (9) în cazul lui g(s) constant.
· Mai departe putem aminti de ecuaţiile integrale neliniare care nu au încă o teorie generală.
În cazul acestor ecuaţii funcţia căutată y nu apare sub semnul integralei ca un simplu
factor ci într-un mod mult mai complicat. De exemplu.

( 10) y(s) - t g(s, t) [y(t)J2 Cit = h(s)

este o ecuaţie integrală neliniară.

40. Analiză funcţională

40.1. Spaţii abstracte ........... . 878 40.3. Folosirea metodelor analizei

-40.2. Operatori .................. . 881 funcţionale în teoria aproxi-
mărilor ................... . 884

Analiza funcţională s-a dezvoltat în ultimii 30 de ani. Începuturile ei se datorează

faptului că diferite operaţii matematice de la operaţiile de bază pînă la diferenţiere şi inte-
grare au multe trăsături comune şi că obiectele matematice au faţă de aceste ope-
raţii multe caracteristici identice sau asemănătoare; deşi aparţin diferitelor domenii ale
matematicii, aceleaşi reguli de calcul guvernează adunarea unghiurilor, numerelor, vectorilor,
etc. în acest sens analiza funcţională a constituit la început o secţiune prin diferite domenii
ale analizei, de exemplu teoria ecuaţiilor integrale, a calculului •rariaţional şi a algebrei
liniare.
Căutarea şi recunoaşterea unor proprietăţi comune, stabilirea unor principii generale inde-
pendente de obiectele matematice speciale, determinate numai pe baza unor relaţii abstmcte au
condus la noi concepte care au devenit baza analizei funcţionale şi sînt frecvent folosite în
matematicile moderne.
878 Matematici speciale

40.1. Spaţii abstracte

Deviind de la înţelesul cuvîntului în viaţa de toate zilele, noţiunea de spaţiu în analiza

funcţională nu are o legătură directă cu geometria sau cu noţiunea de spaţiu pe care o înţe­
legem noi. Datorită. unor asemănări cu geometria, în special cu geometria analitică şi algebra
liniară, cuvîntul spaţiu a fost extins şi la obiectele analizei funcţionale. În mod similar şi alte
noţiuni, ca de exemplu distanţa sau lungimea, au fost preluate din geometria analitică dar şi-au
pierdut . semnificaţia geometrică iniţială.

Noţiunea de spaţiu abstract. În analiza funcţională denumim spaţiu abstract o mulţime de

elemente în care este definită limita. Următoarea afirmaţie trebuie să aibă un sens foarte
bine definit: un şir x 1, x 2, ... , xn, ... de elememte ale spaţiului tinde către o valoare limită x= Iim x,..
n~oo

Exemplul 1. Elementele unui spaţiu euclidian k-dimensio.nal pe care-I notăm cu Rk sînt

sisteme ordonate de k numere reale x = (~ 1 , ~2 , ... , ~k)• Un şir de elemente x,. = (;in>,
;~n>, ... , ~~n>), n = 1, 2, ... , tinde către un element x = (~ 1 , ; 2 , ... , ~n) dacă fiecare şir de numere
{~~n>} pentru n-+ oo tinde către ~i. i = .1, 2, ... , k. Dacă spaţiul euclidian are dimensiunea
k = 3, atunci R 3 este compus din totalitatea tripletelor x = (~ 1 , ~2 , ~a) de numere reale,
; " ~ 2 , ~;s reprezintă coordonatele iar x un punct în sensul geometriei analitice a spaţiului.

Exemplul 2. Spaţiul polinoamelor de grad cel mult m de variabilă t are elementele x =

= x(t) = tXo + ct 1t + ... + tXmtm, unde tX0 , tX1 , ... , e<m sînt numere complexe. Mulţimea acestor
polinoame defineşte un spaţiu dacă introducem şi noţiunea de limită. Polinomul x(t) este unic
determinat într-un punct t = t 0 conform formulei lui Taylor, cunoscînd valorile funcţiei şi ale
derivatelor pînă la ordinul m în punctul t = t 0 :

x(t) = x(to) + .-~'(to) (t - to) + x"(to) (t- to)2 + ... + xlm>(to) (t - to)m.
2! m!
Deci vom da următoarea definiţie: un şir de polinoame Xn = Xn(t) esta. convergent către
politlomul x = x(t) dacă valorile funcţiei Xn şi a derivatelor sale în punctul t = t 0 converg
către valoarea funcţiei x(t 0) şi valorile derivatelor x'(t0 ), ... , .x<m>(t0) în t=t0 , deci avem Iim x,.(t0 )=
n~oo

n~oo

Spaţii liniare. În spaţiile liniare sint definite înmulţirea elementelor x, y , z, ... cu numere
reale sau complexe A, IL· ... şi adunarea ale două elemente ale spaţiului. Fiecărui număr Â
şi fiecărui element x al spaţiului îi corespunde în mod unic un element notat cu AX. Tot
astfel fiecărei perechi
de elemente (.x, y) îi va corespunde în mod unic un element notat cu
.x + y. Înmulţirea şi adunarea trebuie să indeplincască următoarele condiţii:

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească adunarea şi înmulţirea in spaţii liniare

( l) A(!J..X} = (A!J.} X, (2) l • X = X, (J) (A+ p.} X = Â.~ + !J.X, (4) X + y = y + X,
(5) (x + y) + z = x + (y + z), (6) A(x + y) =AX+ AY·
(7) Există un element zere O astfel încît O· x = y ·O =O.
Adunarea şi înmulţirea trebuie să fie optraţii cuntinue, deci trebuie să mai îndeplinească
următoarele condiţii:

(8) Din Iim .x,. = x şi Iim Yn = y aJrem Iim (xn + Yn) = x + y.

n~oo "~oo n ~oo

(9) ?in Iim An= A şi Iim Xn = x avem Iim AnXn =AX.

n ~oo n~oo n~oo

Exemple în care toate axiomele sînt îndeplinite:

1. Spaţiul euclidian k-dimensional Rk devine spaţiu liniar dacă definim înmulţirea prin
Analiză funcţion,ală 879

şiadunarea a două elemente x = (~ 1 • ~2 •••• , ~k) şi y = (1) 1, 1)2 , ••• , l)k) pentru x +
y = (~1 +
+ 1)1,; 2 +
1) 2 •••• , ;" +
l)k)· Elementul zero este O = (0, O, ... , 0).
2. Spaţiul polinoamelor devine spaţiu liniar aşa prin definirea înmulţirii, adunării şi ele-
mentului zero astfel:
).x = A.xo + ).a1 t
+ ... + Arxmtm,
x + y = x(t) + y(t) = (rx0 + ~0) + (rx 1 + ~ 1 )t + ... + (a.m + [)m) em.
O= O(t) =O.
Noţiunea de metrică şi de spaţiu metric. Două puncte P şi Q dintr-un spaţiu euclidian
tridimensional se află la o distanţă nenulă unul de altul în cazul în care nu sînt confundate;

b
această distanţă se măsoară prin lungimea segmentului !PQI care uneşte punctele P şi Q.
Distanţa dintre P şi Q este egală cu distanţa dintre Q şi P, deci !PQI = IQP!, unde, IPQI > O
dacă P=/=Q. Fie un ai treilea punct R care nu se află. pe dreapta PQ; ele formează un triunghi
PQR. Conform unei teoreme din geometria elementară o latură oarecare · R
a triunghiului de ex. PQ, este mai mică decît suma celorlate două, PR
şi QR, deci avem 1 PQ 1 < 1PR 1 + iQRI. Această relaţie se numeşte
inegalitatea triunghiului. Forma !PQI~ !PRI + IQRI este valabilă nu
numai cînd punctele formează un triunghi ci şi cînd sînt coliniare Q
(fig. -40. 1. 1). p
Şi în analiză sîntem de multe ori nevoiţi să măsurăm distanţele, în iO.l. 1. Inegalita-
sens figurativ, dintre elementele considerate x, y, z, •.. , să decidem dacă tea triunghiului
două elemente x, y se află la o distanţă mai mare sau mai mică. Pentru
a măsura distanţa trebuie introdusă o j1mcţie de distanţă, care asociază fiecărei perechi de
elemente x, y pe d(x, y);;?; O. Ee>. se numeşte metrică.

O metrică trebuie să verifice trei axiome: ( l) d(x, y) = d(y, x). (2) d(x, y) = O, dacă
şi numai dacă x = y, (3) d(x, y) ~ d(x, z) + d(z, y) (inegalitatea triun-ghiului).

Un spaţiu se numeşte spaţiu metric dacă definim o funcţie de distanţă pentru perechile
de elemente ale sale. Procesul limită Iim Xn = x, care se presupune într un spaţiu abstract,
este definit prin Iim d(x, xn) = O.
n -+ co

Exemple de metrice într-un spaţiu euclidian k-dimensional:

1. d(x. y) = V~ o;._~·'· _generalizarea formulei pentru lungime in geometria analitică;

k
2. d(x, y) = max
i=t, ••. , k
l~t -l)tl· 3. d(x, y) = E 1;, -
i=l
1Jil·

În cazul celor trei metrice trebuie arătat că ele verifică cele trei axiome. Este foarte
uşor, numai în ca7.ul primei c<;te mai dificil, de arătat valabilitatea inegalităţii triunghiului.

Noţiunea
de normă şi de spaţiu normat. Este cunoscut că fiecărui număr complex ~ =
= ~ + il) +
îi co~espunde un număr real nenegativ 1~1 = ,J;2 1)2 , numit modulul sau valoarea
absolută a luil:. In cazul funcţiilor, vectorilor, matricelorde multe ori datorită formulării problemei
sîntem nevoiţi să le ataşăm de asemenea numere reale nenegative care să reprezinte o măsură
a ,.mărimii" lor. Numim această măsură numerică corespunzătoare elementelor x, y, ... ale
unui spaţiu, normă şi o notăm cu llxll, IIYII····

Proprietăţile normelor llx ll : (l) llxll >O pentru x=I=O 11011 =O; (2) lli..xll =1).1· 11~11.
pentru orice A reCll sau complex; (3) llx + y 11 ~ ll.x 11 + IIY Il (inegalitatea triunghiului)
880 Matematici speciale

Aceste proprietăţi sint îndeplinite de modulul numerelor complexe.

Un spaţiu se numeşte spaţiu normat dacă elementelor sale le corespunde o normă.

Norma poate fi transformată într-o metrică astfel: norma diferenţei a două elemente o defi-
nim ca o funcţie de distanţa d(x, y) = llx- Yll·

Într-un spaţiu euclidian k-dimehsional Rk următoarele norme au toate proprietăţile ce-

rute:

1. JJxiJ =V t ~J; 2. l!xll = max

i=l, ...• :k
p;il; 3. llxll = El~i!·
k

i =l

Din ele rezultă metricile din Rk care au fost redate in exemplul anterior. Alegerea unei anu-
mite definiţii într-un spaţiu dat depinde de scopul pe care-1 urmărim.

Spaţii metrice complete. Dacă un şir x 1 , x 2 , ... de elemente ale unui spaţiu metric X
comrerge către un element x , atunci distanţele d(x 1 , x), d(x 2 , x) , ... formează. şirul nul. Pe baza
inegalităţii triunghiului distanţa d(xi, ;~J:) dintre două elemente oarecare Xj, x~; ale şirului
tinde de asemenea. către zero odată cu creşterea indicilor i şi k; ei formează un şi'r Cauchy.

Un şir {xn} se n~eşte şir Cauchy dacă oricare ar fi e > O existi un indice n(~) astfel
Incit pentru oricare i, k ~ n(e) si avem d(lrt, XJ:) 3 ~.

Orice şir convergent este un şir Cauchy, dar nu orice şir Cauchy este convergent. Spaţiile
în care orice şir Cauchy { xn} are o limită ,'ţ' se numesc complete. Spaţiile liniare normate
complete se numesc spaţii Banach, după numele lui Stephan BANACH ( 1892- 194.5) care este
fondatorul analizei funcţionale . Tcate spaţiile de dimensiune finită, de exemplu spaţiul poli-
~oamelor de grad cel mult m, sint complete. Spaţiul L 2 (a, b) (vezi spaţii Hilbert) este complet.
In general se cere spaţiului produsului scalar să. fie complet, inainte de a-1 desemna ca spaţiu
Hilbert.

Spaţii Hilbert. Aceste spaţii denumite astfel după matematicianul german David
HILBERT ( 1862- 1943) sînt cazun speciale importante ale spaţiilor liniare !;'i normate. Fiecărei
perechi de numere x , y îi facem să corespundă o funcţie cu valori complexe (x, y), denumită
produs scalar, care are următoarele proprietăţi (trasarea unei linii deasupra înseamnă tre-
cerea la un număr complex conjugat):

( 1) (.l', y) = (y, x) ;
(2) (/.x, y) = A.(x, y), ). fiind un număr complex oarecare;
(3) (x, x) ~ O este egal cu O cînd x = O;
(4) (x + y, z) = (x, z) +
(y, z).
Spaţiul se normează astfel: llxll = ..J(x, x).

Exemple pentru spatii Hiibcrt. 1. Spaţiul ct al unor sisteme k-dimensionale complexe cu

produsul scalar (x, y) = ~ ~.~, şi norma llxiJ = V~ 1~•1'. unde ~•• ~· sint complexe.
2. Spaţiul L 2 (a, b). Elementele sale se for~ează din funcţiile cu valori complexe x = x(t),

unde a~ t ~ b, pentru care există integrala ~a 2

lx(t) 1 dt. Toate proprietăţile produsului scalar

sînt indeplinite d e (~. y) = ~: x(t) ,.,lt) dt.

Justificarea metodelor analizei funcţionale. Este clar că introducerea noţiunilor analizei
funcţionale a avut un ţel precis. Avantajele metodelor analizei funcţionale vor fi ilustrate
.prin citeva consecinţe ale inegalităţii lui Schwarz.
A1laliză funcţională 881

lneg~litatea lui Schwarz. Intr-un spaţiu Hilbert are loc inegalitatea l(x, y} 1 ~ llxlliiYII·

Demonstraţia foloseşte întîi proprietatea a treia a produsului scalar din care reiese
crL (x + )..y, x + )..y} ~ O pentru orice număr complex )... Conform celorlalte proprietăţi ob-
ţinem

x + )..y, x + )..y) = (x, x + )..y) + Ă(y, x + )..y) = (x + )..y, x) + )..{x + )..y, y) =

= (x, x) + J..(y, x) + )..(x, y) + )..~y, y) = (x, x) + ~x, y) +

+ J..(y, x) + )..)..(y, y) ~ o.
Este valabilă şi pentru ). = - (x, y) , aşadar
(y, y)

(x, x) - (x. y) (x. :Y)f(y, y) - (x, y) (y, x )f(y, y) + (x, y) (x, y)f(y, y) ~ O.
Deci
(x, y) (y_ ,x) = (x, y) ~x . y ) = l(x, y) 12 ~ llxll 2 • IIYII 2 •
Acest rezultat general poare fi folosit astfel: dacă recunoaştem că o operaţie numerică
aplicată la o pereche oarecare de elemente x şi y ale unui spaţiu satisface condiţiile cerute
unui produs scalar într-un spaţiu Hilbert, atunci datorită valabilităţii inegalităţii lui Schwarz
în cazul acestui spaţiu special obţinem imediat relaţii importante, ca de exemplu inegalităţile:

1"/;: 1;(1]•1 .;; V"/;:!;!· Vt.~l pentru spaţiul R • şi 1 r!l.~-~~

~: ~.,. ..

1 ~: x(t) · y(t) dt 1 ~ (~: ly(t) j2 dt ) pentru spaţiul L 2 (a, b).

.
Acestea sînt relaţii care au fost stabilite în cazul unor spaţii găsite mai devreme şi inde-
pendent de CAUCHY, BUNEAKOVSKI şi ScHWARZ. Prin introducerea conceptelor analize} func-
ţionale s-au pus în evidenţă proprietăţile comune ale diferitelor ramuri ale analizei. Jn mod
similar multe relaţii d eja cunoscute se obţin în mod simplu ca interpretări ale unei teoreme
a analizei funcţionale , de ex. inegalitatea triunghiului pentru norme din inegalitatea lui Schwarz.
Deoarece ll xll = ../(x. x),avem llx +yll 2 = (x + y. x + y) = (x, x) + (x, y ) + (y , x ) (y . y)~ .f-
~ ll xll 2 + IIYII 2 + ll(x, y ) + (y, x)ll~ !lx ll 2 + IIYII 2 + 211xii iiYII = (llxl l + IIYID 2 • Deci am
demonstrat afirmatia făcută.
În cazul s paţi.ilor Rk şi L 2 (a, b) o b ţinem inegalităţile cunoscute ale lui Cauchy şi
Minkovski

Vr; (!;,+~<)·"' V r:~ +Vt.T·1

r"n

Inegalitatea lui Cauchy

r· 1
-
11

1
- ... \ .. _: r

Inegalitatea lui Minkowski ~: 1 :~(t) + y(t) 1 dt ~ 2

~: l:r(t) 1 dt + ~: ly(t) !
2 2
dt
•

40.2. Operatori

În timp ce prin noţiun ea d e spaţiu ·-a obţ inu t în fond o t ipizare a obiectelor mate-
matice , un operator caracte rizează o anumi tă o pe raţ i e 1natem at i că care se efect n ea?. ă cu ele-
m entele s paţiului. Aproape fi ecare ope raţie matema ti că poate fi pri v ită ca o co re spondenţă
882 Matematici speciale

definită printr-o anumită regulă de calcul care face să corespundă jiecăt·ui element x al unui
spaţiu abstract X în mod univoc un element y al unui spaţiu Y. Această corespondenţă se
mai nume:;;te şi aplicaţia lui X în Y, iar legea de corespondenţă se numeşte operator
A, B, ... sau F ; corespondenţa este reprezentată de ecuaţii de forma y = Ax sau y = A (x)
(fig. 40 .2.1) .
Funcţiile reale F de variabilă reală x sînt operatori speciali;
ele aplică spafiul numerelor. reale R 1 sau un subspaţiu X al
acestuia în Y c Rl.

Dacă fiecărui polinom x(t) al spaţiului X al polinoamelor

de grad cel mult m îi facem să corespundă polinomul
40.2 . 1. Ilustrarea unui ope-
y = Ax = x"(t) - 3x'(t) - ax 2 (t),
rator care transformă pe X în
atunci y = Ax este o aplicaţie a lui X în Y, spaţiul poli- Y prin A şi pe Y în Z prin C
noamelor de grad cel mult 2m.
Operatori liniari. Din punct de vedere al aplicaţiilor lor, operatorii liniari formează cea
mai importantă clasă de operatori. Ei se bucură de următoarele proprietăţi:
{1) A ()..x) = )..Ax pentru orice număr ).. ;
(2) A(x + y) =A.~+ Ay. Operatorul din exemplul de mai sus este operator liniar în cazul
in care a = O.

Compunerea operatorilor. Fie A .şi B doi operatori care sînt aplicaţii ale lui X în Y şi
:A un număr oarecare. Produsul IA este un operator care duce pe x în )..(Ax), astfel încît
(M)x = )..(Ax) . Suma A +
B duce p e x în Ax+ Bx astfel; (A B)x =Ax+ Bx. +
Fie un al treilea operator C care aplică spaţiul Y în spaţiul Z; atunci operatorul CA face
să-i corespundă fiecărui element x al spaţiului X un element C(Ax) din Z. Operaţiile se fac
în ordinea următoare: întîi A, apoi C. Aceasta se exprimă prin urm~'ttoarea formulă (CA)x =
= C(Ax).
Operatori liniari mărginiţi. n operator liniar A care transformă un spaţiu liniar normat
X în alt spaţiu liniar normat Y se numeşte mărginit, dacă este valabilă următoarea inega-
litate:
ll.f'll = IIAxll ~ Kllxll. unde K > O, pentru orice x aparţinînd lui X .
Cel mai mic număr K cu această proprietate se numeşte norma operatorului A şi se no-
tează cu IIA 11· Este normal ca norma IIYII în paţiul Y să fie eventual diferită de norma llxll
din X.

Exemplu . Fie X din R 3 cu norma llxll = max l ~il şi Y din R 2 cu norma IIYII = max IYJil
pentru i = 1, 2. Prin Yj 1 = a 11 ~ 1 + a 12 ~2 +a 13 ~ 3 şi Yj 2 =a 21 ~ 1 + a 22 ~ 2 + a 23 ~3 facem să corespundă
fiecărui x = (~ 1 , ~ 2 , ~ 3 ) un anumit y = (Yj 1 , Yj 2) . Operatorul definit astfel este mărginit deoa-
rece
3
IYJil ~ laitl · l ~t l + !ai2l · lţ2l + laial l ~a l ~ E latkl 11-t"ll,
k= l

deci IIYII = !llax

~= 1, 2
IYJil~ ( ~:nax t
~=1,2k=1
lai1,d ) llxll ·· La o analiză mai amănunţită observăm că
3
_max
~=1,
E laikl este chiar cel mai mic număr
2 k=l
K, deci norma operatorului A.

Prin adunarea operatorilor, înmulţirea lor cu un număr şi norma operatorilor, totalitatea.

operatorilor liniari şi mărginiţi A, B, ... care aplică un spaţiu X în alt spaţiu Y formează un
spaţiu liniar no rmat . Acest fa pt este de o importanţă considerabilă pentru analiza funcţio­
nală şi aplicarea metodelor analizei funcţionale . Clasele de operatori care sînt elemente de
legătură. dintre două s'paţii ar părea să fie în afara teoriei spaţiilor dar, dup ă cum am văzut,
ele însele fac parte din categoria spaţiilor abstracte.
Analiză funcţională 883

Funcţionale. Printre aplicaţiile unui spaţiu juncfiile nttmerice ocupă un loc special. Ele
sînt aplicaţii în mulţimea numerelor reale sau complexe, se numesc funcţionale şi de aici
prov~ne denumirea de analiza funcţională.
I n . spaţiile liniare norma te norma, de exempl u , este o funcţională. Pentru simplificare
vom analiza în cele ce urmează n umai spaţiile liniare normate.
Un caz excepţional îl constituie juncţionalele liniare j, care fac să corespundă fiecărui
element x, y , ... al spaţiului X un număr real sau complex j(x),f(y), ... , astfel încît condiţiile
de liniaritate j(x +
y) = j(x) +
j(y), f(rxx) ==ţ rxf(x) sînt verificate pentru toare elementele x,
y d in X şi oricare rx real sau complex. O fu ncţională liniară este mărginită şi de asemenea
continuă dacă norma 11111a lui f satisface condiţia 11111 = sup (lf(x) lfllx ll ) < oo (unde x ::1= 0) .
x eX
Totalitatea funcţionalelor liniare continue definite pe X formează spaţ i·ul dual X* . Dacă
X este un spaţiu normat liniar, atunci şi X* este la fel.
O problemă importantă a analizei funcţionale constă în determinarea proprietăţilor func-
ţionalelor liniare continue sau a reprezentării lor şi a valorilor lor f( x ), xeX, ca o sumă
sau ca o integrală şi în caracterizarea şirurilor şi marginilor spaţiului original X prin elemente
şi imagini de elemente ale spaţiului dual X* . Din punctul de vedere al acestei probl eme, ana-
liza funcţională poate fi privită ca o dezvoltare a unei discipline geometrice, geometria
liniară .
T eoria funcţionalelor liniare continue joacă un rol important de ex. în teoria ec~taţiilor
operatoriale liniare sau a ecuaţiilor integrale, în teoria integrării apro x imative, în teoria distri-
buţiilor sau a funcţiilor generalizate şi în teoria metodei multiplicatorilor nedeterminaţi ai l u i
Lagrange. Vom arăta anumite rezultate pentru diferite spaţii.

1. În R", x = (x 1 , •• • , x~~:} cu Xt reali (i = 1, 2, ... , k) jiecăre.i funcţionale liniare j îi corespttnd

k numere reale fJ> ... ,fk astjelîncîtvaloareaj(x) a juncţionalei poate fi reprezentată sub forma
f(x) = f1x1 + f2x2 + ··· + fkx~c.

Aceasta se numeşte reprezentarea lui f. Invers , p entru orice k-uplu de numere reale j 1 , ••• , fk
poate fi definită o funcţională liniară . Pe baza normei (vezi Spaţii normate), cu ajutorul c ăruia
normăm elementele ;~e R ", obţinem :

]. 11111 ~ Vt;ff. 2. 11111 =

k

E lfd.
i= l
.3. 11111 = max
i= l, .. . ,k
lftl·

2. În spaţiul L 2 (a, b) al funcţiilor de pătrat integrabil Lebesgue în intervalul [a, b] este

valabilă.
teorema reprezentării l ·u i Riesz: fiecărei funcţionale liniare continue j îi corespundeîn

x e L 2 {a, b) poate fi reprezentată sub forma f(x) = t

mod unic o jlmcţie determinată g în L 2 (a, b) astfel tncît valoarea J(x) a funcţionalei pentr·u
x(t) g(t) dt = (x, g).

Mai general, in orice spaţiu Hilbert (complet) valorile funcţionalei j(x ) pot fi reprezen-
tate ca un produs scalar (x, g). Invers pe baza unui elemen t arhitrar geX putem defini o
funcţională l iniară continuă f(x) = (x, ~). Se poat e demonstra că norma 11111 a func ţional e i j
este egală cu norma ligi i a elementului generator.

3. Spaţiul X al polinoamelor de o variabilă de gra d cel mult ·m poate fi privit ca un

m
spaţiu liniar normal cu norma llx ll = E lx<O(t 0 ) 1·
i= O
O funcţională liniară j din X asociază polinoamelor 1, t, t 2 , • •• , tm anumit e valori nume-
rice complexe j 0 ,j1 ,j2 , ···.fm şi polinomului x cu
x< nll (t)
x (t) = x (t 0 ) +x'(t 0 ) t + ... + - -
0
tm
m!
valorile numerice
884 Matematici speciale

Invers, pe baza acestei relaţii cu ajutorul unor numere arbitrare f 0 , ••• ,fm putem defini o
funcţională liniară. Aceasta este de asemenea continuă, deoarece llfll = ma.x (lfil/i !).
i= O, ... ,m

4. Hiperplane. O ecuaţie liniară in variabilele .x1 , .x2 , .x3 determină un plan în spaţiul
tridimensional R:J. O extindere a acestei situaţii este următoarea: totalitatea elementelor x ale
spaţiului liniar X care satisfac ecuaţia f(x) = ~ se numeşte hiperplan, H; j(x) este o func-
ţională liniară continuă iar~ un număr. Distanta d(y, H) a unui element yeX faţă de hiper-
planul H este definită a fi limita il}ferioară cea mai mare a distanţelor IIY- .xll. xeH,
astfel încît d(y, H) = inf lly-.xll· In geometria tridimensională în care este folosită valoa-
xeH
~ea absolută a distanţei, o expresie a distanţei este dată de forma normală a lui Hesse.
In mod similar într-un spaţiu liniar normat general X avem d(y, H) = lf(y)- ~ 1/11111 · Dacă
X este un spaţiu complet, atunci ca şi în spaţiul tridimensional, există un element ,"( 0 eH
a cărui distanţă IIY- .x0 11 este egală cu distanţa elementului y faţă de hiperplanul H.
Problemele de optimi1.are din teoria controlului necesită in mod frecvent determinarea
distanţei de la un element dat y la un hiperplan.

j, Unui elemmt u .a l umei spaţiu liniar normat îi corespunde o funcţională liniară continuă
f de normă 1 astfel îndt llull = f(u).
Norma unui element u, cu care este cîteodată dificil de lucrat, poate fi reprezentată ca
valoarea unei funcţionale liniare. De exemplu, dacă .x(l) = [~ 1 (t), .. . , ~n(t)l este o funcţie re-
prezentată printr-un vector k-dimensional cu componente reale dcrivabile ~i(t), unde l este
o variabilă reală şi dacă s este o altă valoare a variabilei independente, atunci poate fi aflată
k
o estimare pentru norma ll.x(t) - x(s) 11; E l~i(t) -
i= l
~i(s) 1în funcţie de diferenţa s- t. Pe
baza teoremei menţionJ.te ne imaginăm o funcţională f pe spaţ iul Rk, aleasă astfel indt
f(x(t) - .x(s)) = ll.x(t) - x(s) 11 şi 11/11= 1; astfel ne imagin ăm k numere reale / 1, ... ,fk
k
care satisfac condiţiile ll .x(t) - x(s) 11 =.L,
i=1
fi [~i(t) - ~i(s)J şi . max
ţ=l , ... , k
1/i! = 1. Fie cp(t) =
k
-= E /i~i(t) şi folosind prima teoremă a valorii medii din calculul diferenţia! , găsim
i=l
ll.x(t) -
k
- x(s) 11 = cp(t) - cp(s) = cp'(T) (t - s) ~ E l~i(T) 1· It- sl pentru un punct T oarecare cuprins
i=l
între s şi t.

6. Exten~ia funcţionalelm·. În mod ocazional o funcţională liniară continuă este definită

numai pe un subspaţiu liniar. În acest caz se iveşte problem·n definirii funcţionalei şi pe
restul spaţiului astfel încît ea să rămînă liniară şi continuă şi dacă este posibil să-şi păstreze
norma. Teoreme privind o astfel de extensie au fost demonstrate de exemplu de HAHN,
BANACH, KREIN şi RUTMAN.

40.3. Folosirea metodelor analizei funcţionale în teoria aproximaţiilor

Noţiuni şi teoreme ale analizei funcţionale se folosesc azt m aproape toate domeniile
analizei. În special , în cazul teoriei aproximaţiilor, în teoria ecuaţiilor diferenţiale şi integrale
superioritatea metodelor analizei funcţionale este de necontestat. Teoria metodelor de apro·
ximare se ocupă cu diferite metode pentru găsirea unei soluţii aproximative a ccuaţii lor de
diferite tipuri. Schema abstractă a acestor ecuaţii este următoarea: fie un operator A care
fac e să corespundă elementelor x ale unui spaţiu X complet, normat elementele :v ale unui
spaţiu Y normat. Dorim să găsim elementul x• din X care c~ ajutorul operatorului A trece
în elementul O al spaţiu lui Y, pentru care deci avem A (x*) = O. O metodă care duce de
Fttndamentele geometriei 88.5

multe ori la rezultat este metoda iteraţiilor. Reformuiăm ecuaţia A (x*) = O astfel încît se
ajunge la forma echi•1alentă x = B(x). Alegem apoi o aproximare iniţială x 0 şi apoi se obţin
alte aproximări x 1 = B(x0), x 2 = B(x1). x3 = B{x2) • ... , Xn = B{xn-1), ... Şirul { Xn} de obicei
tinde către soluţia x•, conform teoremei punctului fix.

Teorema punctului fix a lui Banach. Dacd B este o imagine a unei submulţimi M a unui
spaţiu Banach în el însuşi şi dacd B satisface pentru oricare elemente x, yeM condiţia
hti Lipschitz IJB(x)- B(y)ll ~ L Jlx- Yll cu constanta lui Lipschitz L < 1, atunci pentru
oricare aproximare iniţiald arbitrard x 0 din M şir-ul aproximaiiilor x 1 = B(x0). x 2 =
=B(x1 ), ... , Xn= B(xn_1 ). , ... converge cdtre soheţia unicd x• din M a ecuaţiei x = B(x) iar o
estimare a erorii este dată de llx*- xnll ~ [L/(1- L)JII Xn- Xn-lii~[L"/(1-L)]Jix1 -x0 ll·

Exemplul 1. Fie X= Y o mulţime de numere reale, A(x) =x-sin x - 1, B(x) =

:=sin x + 1. Submulţimea M, intervalul~ ~x~2. va fi aplicat prin B(x) în intervalul(~<)
1+ sin2~x~2. Deoarece pentru orice x,yeM, IB(x)-B(y)l = Jsinx- sinyi~L ·lx-yj,
condiţiile de convergenţă cu x 0 = ~ şi L = jcos 21 sînt îndeplinite. Obţinem aproximările
2
succesiveurmătoare: x 1 = 2, x 2 =sin 2+ 1 = 1,909, .... Estimînd eroarea, obţinem jx*-x2 J ~
~0.066. Soluţia exactă corectă pînă la a treia zecimală este x• = 1,93.5 ...

Exemplul . X= Y = L (0, 1), [A (x)] (s) = x(s) - - 1 ~1

2. Fte x(t) dt- 2( = O pentru
2
2 o1 +s+t
O~ s~ 1) , [B(x)] ,s) = _.!. (1 x(t) dt + 2, M = L 2(0, 1). Imaginea unei funcţii integra-
2 )0 1+ s + t
bile de două ori obţinută prin B este de asemenea o funcţie integrabilă de două ori. Pentru
orice x, teL 2 (0, 1) avem

~o -·
IIB(x} - B(y) 11 2 = 211 x(t) - y(t) dt 12 ~ - 1 ~1 Jx(t) - y(t)i 2 dt = -1 Jlx ~ yjj2.
2 1+s+t 4 0 4
Condiţiile teoremei lui Banach sînt îndeplinite cu 1. = 1/2 şi o funcţie integrabilă iniţială arbi-
trară, de ex. x 0 (s) = 0. Obţinem şirul aproximaţiilor x1 (s) =2, x 2 (s) =ln[(2+s) 1(l+s)] +2, ... Esti-
mareaeroriineindicăpentrufuncţiax2eroareamediepătraticăllx*-x211=(~: Jln [2 + s)/(1 +
1/2
+ s)] 12 ds
)
= 0,48. Valoarea exactă a soluţiei x*(s) nu este cunoscută.

41. Fundamentele geometriei. Geometrie euclidiană

şi geometrie neeuclidiană

-41.1. Fundamentele- geometriei .. . . 886 41.2. Geometrie neeuclidiană ..... . 890

Geometria euclidiană este cel mai vechi şi din punct de vedere istoric cel mai important
exemplu de disciplină ştiinţifică bazată pe deducţie. Pînă în vremurile noastre ea a
fost un model de ştiinţă. exactă şi a constituit punctul de plecare pentru dezvoltarea sistematică
a fundamentelor geometriei. Această dezvoltare a început în secolul al XIX-lea odată cu
descoperirea geometriei neeuclidiene, a atins zenitul în st.u diile lui HILBERT şi acum aco-
peră un cîmp larg de investigaţii.
886 Matematici speciale

41.1. Fundamentele geometriei

Elementele lui Euclid. Elementele (Stoicheia) lui EuCLID din Alexandria (365- 300 î.e.n.)
conţin o sistematizare a cunoştinţelor de matematică din timpul său. Întîlnim teoreme din
teoria numerelor, de exemplu algoritmul lui Euclid şi o demonstraţie referitoare la existenţa unei
infinită.ţi de numere prime, din geometria în spaţiu ca de exemplu teoria poliedrelor regulate;
de asemenea întîlnim teoria proporţiilor şi ascmănă.rii împreună cu o discuţie asupra cantită­
ţilor incomensurabile cît şi probleme din geometria plană. Importanţa lucrării constă în faptul
că teo'remele de geometrie- cu unele rezerve- sînt demonstrate fără a recurge la lumea
reală ci numai prin dedu cţii logice pe baza unui şir de axiome.
ARISTOTEL (cea 384-322 î.e.n.) a privit axiomele ca afirmaţii care sînt de la sine înţelese
provenind direct ctin experienţe şi conţinînd numai concepte al căror înţeles era clar. Din
această cauză EuCLID a folosit şi definiţii ale conceptelor de bază, de ex. u1z punct este ceva
ca·re n.u are părţi. Dar în deducţii reale el nu foloseşte aceste definiţii. S-a arătat numai în
sec. al 19-lea că EuCLID a folosit anumite proprietăţi de ordine fără să le definească ca axiome.
Aceste deficienţe ale sistemului de axiome al lui Euclid au fost îndepărtate de HILBERT in
anul 1899 în cartea sa "Grundlagen der Geometrie" (Fundamentele geometriei) care de aseme-
nea răspunde la anumite întrebări cu un cat:_acter nou şi fundamental. După Hilbert, proble-
mele referitoare la natura conceptelor de bază sau la legătura lor cu obiectele reale nu aparţin
teoriei matematice considerate ci metateoriei sale. Axiomele stabilesc numai relaţii sigure
între conceptele fundamentale. Multe dintre teoremele lui Euclid sînt în principiu la fel de
uşor de verificat ca însăşi axiomele; astfel pentru modul de gîndire modern faptul că se
foloseşt e o anumită dezvoltare axiomatică este o chestiune de convenţie.

Axioma paralelelor a lui Euclid. Formularea acestei axiome sau a postulatului de către
Euclid este d e aşa natură încît pare mai puţin evidentă decît celelalte.

Versiunea lui Euclid a axiomei paralelelor. Dacă o dreaptă intersectează două alte
drepte astfel incit suma unghiurilor interioare de pe aceeaşi parte a dreptei este mai mică decit
două unghiuri drepte, atunci cele două drepte se intersectează pe această parte (fig. 41.1.1).

O serie întreagă de afirma"ţii aparent

evidente conduc la o serie de verificări
false ale axiomei. Majoritatea acestor
afirmaţii sînt echivalente cu axioma
însăşi .

41.1.2. Propoziţia
41.1.1. Postulatul paralelelor al lui Euclid lui Legendre

Propoziţii echivalente cu postulatul paralelelor

1. Poseidonius (cea 135- 51 i.e.n): Două drepte paralele sint echidistante. 2. Produs
(cea 500 e.n.) : Dacă o dreaptă intersectează una din două drepte paralele atunci o intersectează
şi pe cealaltă. 3. Saccheri ( 1700 e.n.) : Suma unghiurilor interioare ale unui triunghi este
egală cu două unghiuri drepte. 1. Legendre (1752-1833). O dreaptă care trece printr-un punct
interior al unui unghi care nu este drept intersectează cel puţin .una din laturile unghiului (fig.
11.1.2). 5. Farkas B6lyai (1775 - 1856): Prin oricare trei puncte necoliniare ~e poate construi
un cerc.

Importanţa acestei axiome a fost pusă în evidenţă cînd GAuss (1777 - 1855) , LOBACEVSKI
( 1792- 1856) şi J anos B6LYAI ( 1802- 1850) au construit independent unul de altul o geometrie
care nu respectă postulatu1 paralelelor. Această geometrie neeuclidiană are aceeaşi consis-
tenţă ca şi geometria e uclidiană. Zece ani după moartea lui Lobacevski, ·BELTRAMI a găsit
prima realizare a acestei geometrii pe o suprafaţă curbă, iar mai tîrziu J(LEIN a inclus şi geo-
m etria eucl idiană şi cea neeuclidiană în cadrul geometriei proiective.

Caracterizarea axiomatică a geometriei euclidiene. Geometria euclidiană este o teorie cate-

gorică în care orice afirmaţie este fie adevărată , fie demonstrabilă <.:a fal să în sensul că pre-
Fundamentele geometriei 887

supunerea adev·ărului ei duce la contradicţii. Pe de altă parte, ea este intuitiv legată de expe-
rienţa directă şi multe teoreme îşi au originea în experimente cu rigla, compasul şi instrumen-
tele similare. Acest aspect empiric a devenit din ce în ce mai puţin pregnant odată cu creş­
terea importanţei geometriei analitice, care identifică planul euclidian cu mulţimea perechilor
de numere reale. HILBERT a clarificat complet această legătură şi a demonstrat că sistemul lui
de axiome este categoric, arătînd că orice două modele ale lui sînt izomorfe, tipul de izomorfism
este al aceluia dintre planul euclidian şi corpul numerelor reale. Extinzînd interpretarea sa
axiomatică asupra altor sisteme de numere, HILBERT a putut utiliza o caracterizare axiomatică
a numerelor reale, bazată în esenţă pe rezultatele lui DEDEKIND, pentru a demonstra că siste-
mul său de axiome, care caracterizează geometria euclidiană este complet.
Conceptele de bază ale sistemului de axiome al lui Hilbert pentru geometria euclidiană sînt
ptmctul, dreapta, incidenţa ca relaţie între puncte şi drepte, ordonarea ca relaţie între trei
puncte şi convergenţa segmentelor de dreaptă şi a ·u nghiurilor. Axiomele sînt. clasificate în patru
grupe: A - axiome de incidenţă; B- axiome de ordine; C- axiome de congruenţă; D- axio-
me de continuitate; în fiecare grttpă sînt utilizate concepte din grupa precedentă. Pentru geometria
în spaţiu trebuie introdus un nou concept, cel de plan iar axiomele trebuie modificate. Noţiunea
de sistem categoric de axiome a fost considerabil adîncită de rezultatele lui TARSKI asupra
completitudinii şi decidabilităţii geometriei euclidiene cu condiţia ca aceasta' să fie privită ca
o teorie elementară în care nu intervin sau pot fi evitate în principiu variabile de mulţimi.
Exceptînd anumite consideraţii legate de continuitate, acest lucru este realizabil. Axioma
completă de continuitate a lui DEDEKIND trebuie înlocuită printr-o schemă de continuitate care
cere existenţa intersecţiilor numai pentru acele tăieturi Dedekind ale dreptelor care pot fi
definite cu ajutorul conceptelor geometrice fundamentale (v. cap. 15). Rezultatul lui TARSKI
constă în aceea că orice afirmaţie a geometriei elementare poate fi demonstrată ca fiind
adevărată sau falsă, pornind de la axiome, cu ajutorul logicii formale, şi că există un algoritm
pentru a decide dacă o anumită afirmaţie poate fi dedusă din axiome. Un asemenea algoritm,
care ar putea fi realizat pe un calculator, ar putea avea chiar utilitate practică, întrucît există
multe probleme nebanale ale geometriei elementare cum ar fi partiţionarea poligoanelor în
altele mai simple, care ar putea fi rezolvate, în acest caz, mecanic.
Aşa cum decidabilitatea geometriei euclidiene se reduce la cea a aritmeticii numerelor
reale, prin intermediul geometriei analitice, decidabilitatea a fost demonstrată şi pentru
alte teorii geometrice, de exemplu geometria neeuclidiană (hiperbolică).
Întrucît alegerea conceptelor de bază şi a axiomelor geometriei euclidiene este în mare
măsură arbitrară, s-a pus problema dacă sistemul lui HILBERT ar putea fi simplificat.
Dacă conceptele de dreaptă şi incidenţă se exprimă cu ajutorul unei relaţii cu trei varia-
bile, coliniaritatea punctelor, col (A , B, C), a cărei semnificaţie intuitivă este că A, B şi C
sînt pe aceeaşi dreaptă, atunci axioma paralelelor poate fi reformulată astfel:

Axioma paralelelor în termenii coliniarităţii: Dacă A, B şi P sînt puncte distincte necoliniare,

atunci există un punct Q astfel încît col (A, B, R) şi col (P, Q, R) nu pot avea loc simultan.
pentru n.ici un R; dacă Q' este orice alt punct cu aceleaşi proprietăţi, atunci are loc col (P, Q, Q').

Coliniaritatea poate fi redusă uşor la relaţia de ordonare, întrucît trei puncte sint coli·
niare dacă şi numai dacă unul dintre ele se află între celelalte două. Este ceva mai greu de
arătat că relaţia de ordonare se poate exprima în termenii coliniarităţii. Relaţiile metrice pot
fi şi ele reduse; într-adevăr, toate conceptele de bază ale lui HILBERT pot fi formulate în
termenii unei singure relaţii de trei argumente, de ex. cir (A, B , C) care înseamnă că A şi B
sint echidistante faţă de C. Pe de altă parte, se poate demonstra că este imposibilă funda-
mentarea geometriei euclidiene pe o singură relaţie binară.

Sistemul de axiome al geometriei plane, bazat pe deplasări. Fundamentarea geometriei

pe baza teoriei grupurilor, pornind de la conceptul de deplasare, diferă de alte sisteme axio-
matice ale geometriei plane, mai mult sau mai puţin înrudite cu sistemul lui Hilbert, prin
aceea că axiomele de congrue nţă sînt înlocuite cu afirmaţii despre proprietăţile grupului depla-
sărilor. Unele afirmaţii metateoretice sînt folosite pentru demonstrarea propoziţiilor de con-
gruenţă. Conceptele de bază sînt punctul, linia (ca mulţime distinctă de puncte), ordonarea şi
deplasarea. Axiomele de incidenţă şi de ordonare se păstrează, dar axiomele de congruenţă sînt
înlocuite prin afirmaţii asupra proprietăţilor grupului depla.sărilor. Următorul sistem de axi-
ome duce la geometria absolută dacă se omite axioma paralelelor, respectiv la geometria
neeuclidiană, dacă axioma paralelelor este înlocuită prin negaţia ei. Simbolul Pfl înseamnă
888 Matematici speciale

că punctul P şi dreapta l sînt incidente, cu alte cuvinte "l

trece prin P", "P se află pe l" sau "l conţine pe P".
41.1.3. Axiome de ordonare
B 2 şi Ba
Axiome de incidenţă. - I 1 • Oricare ar fi două puncte, există
exact o dreaptă care trece prin aceste puncte; orice dreaptă
conţine cel puţin două puncte. - I 2 • Nu toate punctele se află
pe o singură dreaptă. -Ia· Postulatul paralelelor : pentr~ orice
dreaptă l şi orice punct P care nu se află pe l există o singură
dreaptă care trece prin P şi nu are nici un punct comun cu l.

Axiome de ordonare. - B 1 • Dacă R se află între P şi Q,

atunci R se află între Q şi P şi P, Q, R sînt puncte distincte
de pe aceeaşi dreaptă. - B 2 • Din trei puncte distincte pe o 4 1. 1.4. Axioma de ordona-
dreaptă exact unul se află între celelalte două. - Ba· Dacă R
se află între P şi Q şi Q se află între P şi S, atunci R se află re Ba
între P şi S (fig. 41.1.3). - B 4 • Dacă P, Q şiR nu sint coliniare
şi dacă dreapta l intersectează PQ într-un punct Z 1 intre P şi Q, atunci l conţine pe R sau
un punct S aflat intre R şi P sau între R şi Q (fig. 41.1 A).

1'1
Definiţii: D 1 : Se spune că P şi Q
se află pe aceeaşi parte a dreptei l în raport
cu punctul O, dacă P, Q, 011 şi O nu este p
intre P şi Q. • a
Cele două clase de echivalenţă determi- •
41. 1.5.Semiplanele
nate de această relaţie, pentru l şi 011 date,
mărginite de dreap-
se numesc semidreptele lui l cu vîrful în O.
ta l
- D 2 • P, Q-rl se află de aceeaşi parte a
dreptei l dacd nici zm punct al lui l nu se
află intre P şi Q. Cele două clase de echi-
valenţă generate de această relaţie pentru o
dreaptl\ dată l se numesc semiplane măr­
ginite de l (fig. 41.1..5). - Da· Un triplet
(P, h, H) format dintr-un semiplan H. o
semidreaptă h pe frontiera lui şi vîrful O
al lui h se numeşte steag (fig. 4 l. 1..5) . - D 4 •
Un automorjism al unui plan este o aplicaţie
bijectivă a planului pe el însuşi, astfel încît
un punct R se află între punctele P şi Q
dacă şi numai dacă Ra. se află între pa. şi Qa.. 41.1.6. Steagul definit
de tripletul (P, h, H)

Se arată uşor că automorfismele de ordine duc dreptele, semidreptele şi semiplanele în

drepte, respectiv scmidrepte şi semiplane. În particular, steagurile sînt duse in steaguri.
D eplasdrile sînt automorfisme care satisfac următoarele axiome:

Axiomele deplasărilor: -1\.f1 : Dacă a şi ~ sînt deplasări, atunci compunerea lor (întîi a, apoi
~) este tot o deplasare. - M 2 : aplicaţia identică 1 este o deplasare. -Ma· Dacă F şi F' sint două
steaguri, atunci există o deplasare şi numai una care duce pe Fîn F'. -1\-14 • Pentru orice două
puncte P şi Q există o deplasare care duce pe P în Q şi pe Q în P; pentru orice două
semidrepte h, h' avînd un vîrf comun există o mişcare care duce pe h în h' şi pe h' în h.

O consecinţă a acestor axiome este faptul că deplasările formează un grup; în parti-

cu lar dacă oc este o deplasare, atunci şi a - 1 este o deplasare, deoarece dacă a duce un
steag F arbitrar în F', atunci, conform lui JVf2 , există o deplasare ~ care duce pe F' în F.
Aplicaţia y = !X • ~ duce pe F în el însuşi deci y trebuie să fie identitatea, altminteri
ar fi o altă deplasare care duce pe F în el însuşi .
O altă consecinţă este faptul că o deplasare este unic determinată prin trei puncte neco-
liniare şi imaginile lor.
Fundamentele geometriei 889

Definiţiile congruenţei şi simetriei. Dr,· O pe-reche de puncte P, Q se nume~te cong-rueHJă

cu altă pe-reche P', Q', dacă există o t-ransfo-rmare care dztce pe P în P' ~i pe Q în Q'.
D 8 • O t-ransforma-re care păst-rează o d-reaptă fixă şi n umai u na se nume~te simetrie în
raport cu o dreaptă. S imet-riile p sînt involuţi i, adică p =F 1, p2 = 1.
== ~ = =-
Teorema fundamentală referitoare la simetrii afirmă că produsul a trei simetrii în raport cu
drepte care au un punct comun sau admit o perpendiculară comună este tot o simetrie
(fig. 41.1. 7). Această afirmaţie, precum şi celelalte, pot fi demonstrate fără a face apel la pos-
tulatul paralelelor şi, prin urmare, sînt valabile şi în geometria neeuclidiană. Pentru demonstraţii
care evită utilizarea postulatului paralelelor este convenabilă introducerea unui calcul al
simetriilor. În loc de sistemul de concepte din teoria grupurilor introdus mai sus, se porneşte
numai de la sistemul r al simetriilor care este privit ca un sistem generator format din in-
voluţiile unui grup (grupul deplasărilor). Dreptele sînt identificate cu elemente din r astfel
ncît elementele din T vor fi şi ele numite drepte . Punctele sînt acele produse lm de două
drepte l şi m care sînt şi involuţii,
/ adică pentru care (l · m) (l • m) = 1,
1 ceea ce !este echivalent cu 1· m =
= m · l. Deci, intuitiv, punctele sînt
identificate cu simetriile prin ele. Un
1
/ \. 1 1 punct P este incident cu o dreaptă
\. \ 1 l dacă P • l = l · P . . Definind în ace-
'f. \ laşi mod toate celelalte concepte de

41.1. 7. Trei reflexii succesive ale căror

axe trec printr-un punct comun sau
au o perpendiculară comună for-
mează o reflexie

bază, teoremele geometrice devin reguli de calcul pentru grupul generat de T. Acest calcul
al simetriilor reprezintă un nou procedeu, diferit de geometria analitică clasică, de trans-
formare a geometriei în algebră.

Introducerea coordonatelor. În afară de caracterizarea axiomatică completă a unui singur

model specific unei geometrii, prezintă interes şi relaţiile dintre clase de modele pentru
aserţiuni geometrice şi caracterizările lor algebrice. Acest tip de probleme duce la studii
referitoare la numărul minim de axiome necesare pentru asigurarea existenţei unor pro-
ceduri standard din teoria modelelor sau teoria reprezentărilor , de exemplu, pentru introdu-
cerea coordonatelor. Teoriile care au fost create pentru a trata asemenea· probleme au o
terminologie geometrică, dar metodologia lor se aseamănă cu cea a teoriei grupurilor sau cu
cea a teoriei laticelor; exemple de astfel de teorii sînt teoria spaţiilor vectoriale sau teoria
planelor afine sau proiective.
Modeiele axiomelor / 1 , l 2 şi l 3 formează clasa planelvr afine, care încă nu au fost complet
clasificate pînă în prezent. Printre ele, planeZe de translaţie se disting prin faptul că pentru
orice două puncte există cel puţin o translaţie care duce unul din puncte în celălalt. De ase-
menea ele trebuie să satisfacă mica teoremă a lui Desargues.

Mica teoremă d a lui Desarg'ttes . Dacă două perechi de vîrfuri din două triunghiu-ri se află
pe drepte paralele şi dacă două perechi de laturi corespunzătoare sînt paralele, atunci şi dreptele
care constituie a treia pereche de laturi sînt paralele (fig. 41.1.8) .

Se poate arăta că translaţiile unui plari de translaţie T formează un spaţiu vectorial

peste un corp K (spaţiul scalarilor lui T). a cărui dimensiune peste K este fie pară, fie
infinită .
Cel mai elegant mod de a defini scalarii se realizează cu ajutorul unei aplicaţii liniare
speciale a grupului translaţiilor.
890 Matematici speciale

Dimensiunea spaţiului vectorial a1 t ranslaţiilor este egală cu 2 dacă planul T este un

plan al lui Desargues, adică dacă este valabilă marea teoremă D a lui Desargues:
Teorema D a lui Desargues. Dacă dreptele d~tse prin
vîrfurile corespunzătoare a două triunghi uri sînt concurente
într-un singur · punct şi dacă două perechi de latttri cores-
punzdtoare sînt paralele, atunci şi dreptele care formează
a treia pereche tie laturi sînt paralele (fig. 41.1.8) .
c
41.1.8. Teorema lui Desargues D şi mica teoremă a lui
Desargues d

41.1.9. Teorema lui Pappus P

Afirmaţia D este necesară numai pentru a demonstra că dacă a , b e T cu a # O şi

a 11 b, atunci există cel pu ţin o aplicaţie liniară a a grupului de vectori , care d uce pe a în b.
Deci , dacă se alege o origine O şi două axe de coordonate l şi m prin O, atunci orice punct
P poate fi reprezentat în mod un ic prin vectorul · său de poziţie , iar acest vector poate fi des-
compus în componentele sale relative la l şi m. Coordonatele se obţin asoc iind ţlementele
corpului de scalari cu vectorii de pe o dreaptă şi deci cu punctele de pe ea. Dacă se alege
un vector arbitrar e # o. pe dreaptă, atunci oricărui vector a paralel cu e i se asociază
scalarul care duce pe e în a.
Propoziţiile d şi D sînt exemple de aşa-numite teoreme de închidere. U n alt cuplu de
teoreme de închidere îl constituie teoremele p şi P ale lui Pappus . Valabilitatea lui P este
o condiţie n ecesară şi suficientă pentru ca corpul de scalari K s ă fie comutativ.

Marea teoremă Pa lui Pappus. Dacă vîrfttrile ·wwtti hexagon se află, alternativ, pe dottă drepte
11 şi 12 şi nici ttnttl din vîrfuri nu coincide cu intersecţia lui 11 şi 12 şi dacă două perechi de
latu.ri opuse sînt paralele, atunci şi laturile aparţinîtzd celei de-a treia perechi sînt paralele Uig.
41.1.9). Mica teoremă p a ltti Pappus afirmă acelaşi lttcrtt, C'tt ipoteza suplimentară cd 11 şi 12
sînt paralele.

Dacă axiomele de i ncidenţă sînt acceptate, atunci aceste teoreme d e închidere sînt logic
dependente una de alta în urmă toarea ordine: P ~ D ~ d ~ p. Este o problemă deschisă
dacă ultima s ăgeată poate fi inversată; primele trei nu pot fi inversa te. Totuşi, pentru plane
afine f inite, avem P ~ D deoarece, conform teoremei lui Wedderburn, orice corp finit este
comutativ. Deocamdată nu s-a găsit o demonstraţie geometrică a acestui fapt.

41.2. Geometria neeuclidiană

Legătunle dintre geometria euclidiană, neeuclidiană şi cea proiectivă au fost prima dată
stabilite în jurul anului 1860 de Arthur · CA YLEY ( 1821- 1895) şi dezvoltate de Felix KLEI N
( 1849- 1925} un deceniu mai tîrziu . Acest lucru justifică afirmaţia lui Cayley : "Geometria
proiectivă reprezi n tă întreaga geometrie".
Geometria proi ectivă poate fi descrisă printr-un sistem de axiome de incidenţă, ordonare
şi continuitate care diferă de axiomele geometriei euclidiene în principal în următoarele punc-
t e : orice două drep t e se intersectează; axiomele de ordonare sînt înlocuite prin axiome refe-
ritoare la o relaţi e de separa re a p erechilor de puncte, deoarece dreapta proiectivă trebuie
conside rată întotdeauna ca fiind ciclic înc hisă.
Trecerea de la geometria proiectivă la geometria euclidian ă sau la cea neeuciidiană se
face prin introducerea noţiunii de paralelism şi de ortogonalitate.
Fundamentele geometriei 891

Două drepte sau plane sînt paralele dacă se intersectează în planul impropriu al spaţiului.
În geometria euclidiană există o singură dreaptă paralelă la o altă dreaptă dusă printr-un
punct exterior dreptei, deoarece există o singură dreaptă care trece prin punctul dat şi
punctul impropriu de pe dreapta dată. Dacă în planul impropriu se introduce o polaritate
absolută, adică o polaritate fără o curbă fundamentală, atunci se poate defini ortogonalitatea
pentru spaţiul euclidian.
Dacă, în loc să avem un plan impropriu, declarăm ca fiind improprie q mulţime oarecare,
de ex. o cvadrică în spaţiul proiectiv, aceasta împarte spaţiul în două regiuni: interioară,
respectiv exterioară ei. O polarizare a întregului spaţiu prin considerarea suprafeţei improprii
ca fiind cvadrică fundamentală defineşte "ortogonalitatea" pentru drepte şi plane în interiorul
suprafeţei , în felul următor: se spune că o dreaptă este ortogonală la un plan, dacă ea trece
prin polul planului. Se va vedea mai d eparte că într-un plan , care acum constă numai din
partea interioară suprafeţei fundamentale, există mai multe paralele Ia o dreaptă dată, duse
printr-un punct exterior dreptei . În acest mod se obţine geometria hiperbolică descoperită
de GAUSS, BoLYAI Şi LOBACEVSKI.
Dacă în planul proiectiv nu se delimitează nici o suprafaţă, iar ortogonalitatea se defi-
neşte printr-o polaritate arbitrară pe tot spaţiul, fără suprafaţă fundamentală, atunci geome-
tria neeuclidiană care rezultă este geometria eliptică care a fost studiată pentru prima dată de
Bernhard RIEMANN ( 1826- 1866).

Geometria hiperbolică. Geometria hiperbolică plană se obţine cel mai uşor dacă în siste-
mul de axiome al geometriei euclidiene înlocuim axioma paralelelor cu următoarea axiomă:
pentru orice dreaptă dată şi orice ·punct exterior dreptei, există cel puţin două drepte care
trec prin acel punct şi nu intersectează dreapta dată.
Pentru a obţine un model pentru această geometrie, se încearcă de~inirea ortogonalităţii
cu ajutorul unei polarităţi , cu o curbă fundamentală (vezi cap. 2.5). In cazul planului se
aleg·e drept curbă fundamentală un cerc (fig. 41.2.1). Punctele de pe cerc sînt considerate ca
fiind punctele improprii ale modelului. Punctele şi coardele din interiorul cercului sînt punc-
tele proprii şi dreptcle geometriei hiperbolice (în cele ce urmează , ele vor fi numite It-puncte
şi h-drepte). Se verifică uşor că h-p u nctele şi h-dreptele satisfac axiomele de incidenţă , cu
excepţia postulatului paralelelor. De ex. fiind date h-dreapta PQ şi h-punctul R , atît RU
cit şi RV sînt " paralele" la PQ; U şi V nu sint h-puncte, dar am fi putut lua h-dreptele
a, b şi c. Pentru a defini h-ortogonalitatea, recurgem la polaritatea în planul euclidian avînd
drept curbă fundamentală cercul. h-dreapta ST este h-ortogonală la h-dreapta P'Q' dacă
polul A al dreptei euclidiene P'Q' se află pe dreapta euclidiană ST, iar polul B al dreptei
euclidiene ST se află pe dreapta euclidiană P'Q' . Întrucît polara oricărui punct al dreptei
euclidiene P'Q' trece prin A, este suficient să ducem o dreaptă prin S şi A sau prin T şi A
pentru a duce o h-perpendic ulară la P'Q'. h-congruenţa se defineşte în felul următor : două h
segmente PQ şi P 'Q' se numesc h-congruente dacă valorile absolute ale logaritmilor rapoartelor
anarmonice formate prin int ersecţia dreptelor lor cu arcul fundamental sînt egale: PQ este
h-congruent cu P'Q' dacă jln D(P, Q; U, V) 1 = !In D(P', Q'; U', V') !· Definind pe aceeaşi
bază h-congruenţa h-unghiurilor, se poate arăta că suma unghiurilor unni h-triung hi es te mai
mică decît unghiuri drepte şi că două h-triunghiuri sînt h-congruente dacă au cele trei Iz-un-
ghiuri egale.
Cele expuse mai sus oferă un ele informaţii referitoare la grupul de transformări care stă
la baza geometriei hiperbolice. După KLEIN, problema este următoarea: ce grup de transfor-
mări lasă invariante conceptele definite mai sus? Pentru a răspunde la această întrebare,
modelul se interpretează din nou ca un obiect în planul euclidian. În primul rînd este clar
că aplicaţiile relevante trebl.}ie să fie colineaţii care duc atît cercul cît şi interiorul său pe ele
însele. Exemple de asemenea aplicaţii sînt rotaţiile cercului în jurul centrului său sau simetrii
în raport cu un diametru; în schimb translaţiile , dilatările şi contracţiile trebuie excluse. Coli-
neaţiile caracterizate mai sus formează un grup. Aplicaţiile din acest grup păstrează congruenţa
segmentelor şi a unghiurilor. Invarianţa congruenţei segmentelor se datoreşte definiţiei cu
ajutorul raportului anarmonic D. Aceste colineaţii automorfe ale cercului constituie grupul de
congruenţă al modelului.

Geometria eliptică. Această geometrie nu se poate obţine din cea euclidiană într-un mod
atît de simplu ca cea hiperbolică , adică omiţînd sau modificînd o singură axiomă, deoarece
din axiomele de incidenţă , ordine şi convergenţă ale geometriei plane euclidiene rezultă că
pentru orice dreaptă există o alta care nu o intersectează. Deci aceste grupuri de axiome
trebuie modificate, în particular orice două drepte trebuie să se intersecteze totdeauna. Geome-
892 Matematici speciale

41.2. 1. Modelul geometriei hiper-

bolice
..... N
.....
.....
.....
......
.....
u V ......
.....
.....

\
\ - .....
\ -- -- -------~·
\ 1
\ 1
\ 1
\ 1
\ 1 1
\ 1 1
\ 1 1
1
\ 11
41.2.2. Modelul geometriei eliptice
'JA

tria eliptică este în esenţă identică cu geometria sjerică. Se consideră suprafaţa sferei ca fiind
planul eliptic, el-dreptele sînt cercurile mari ale sferei, iar un el-punct este o pereche de
puncte diametral opuse ale sferei (fig. 4 1. 2.2) .
D ouă el-drepte au totdeauna un punct comun, deoarece orice două cercuri mari a le
sferei se intersectează . în două puncte diametral opuse. El-punctele (N, S) şi (M, T)
determină o el-dreaptă unică, anume (NMST); în schimb, din punctul (N, S) se pot duce o
infinitate de el-perpendiculare la el-dreapta (MOTP). Dacă alegem ca di stanţă el iptică
între două puncte lungimea arcului cel mai scurt de pe cercul mare care le uneşte, atunci rt/2
va Ii cea mai mare distanţă în geometria eliptică . Suma unghiurilor unui el-triunghi este
totdeauna mai mare decît două unghiuri drepte.
În cap. 17 s-a arătat că rotaţii le sferei în jurul centrului ei formează un grup. În cazu l
de faţă, acest grup de transformăr i ale sferei este grupul de transformări de congruenţă ale ·
geometriei plane eliptice.

42. Fundamentele matematicii

42.1. Direcţii tradiţionale ale gîndirii 42.2 . Anumite rezultate generale în

în filozofia matematicii .. . . . . 893 fundamentarea matematicii .. 895

Dezvoltarea modernă a fundamentelor matematicii a început odată cu cea a logicii mate-

matice pe la sfîrşitul secolul u i trecut. Şi astă~i aceste două domenii sînt în strînsă legătură.
Fundamentele matematicii (sau metamatematica) conţin un spectru larg de probleme, de
la in-testigaţiile ştiinţifice ale diferitelor discipline matematice pînă la problemele filozofice
legate rle natura unor afirmaţii matematice şi cunoaşterea matematică . Atîta timp cît natura
problemelor permite, analiza şi clarificarea problemelor interesante se face cu aceeaşi precizie
şi rigurozitate cît este necesar pentru o tratare cu succes a problemelor matematice. Desigur,
instrumentele matematice nu pot fi folosite întotdeauna fără restricţii, întmcît obiectul discu-
ţiei constă adesea în însăţi clarificarea fundamentării acestor instrumente. Următoarea pre-
zentare poate constitui o introducere în acest tip d e probleme şi poate lua în considerare
numai anumite puncte de vedere . Cititorul interesat în probleme mai vaste ale fundamen-
telor matematice poate să le aprofundeze studiind lucrarea lui Andrei MosTOVSKI ,.Treizeci de
ani de studii asupra fundamentelor" (în: Acta Philosophica Fennica , Fasc. XVII, 1965.)
Fundament ele matematicii 893

Se constată că metamatematica reprezintă cea mai avansată teorie ştiinţifică a unei

discipline ştiinţifice specifice. Aceasta ne indică că matematica în mai mare măsură decît
alte ştiinţe a fost pusă mai devreme în faţa problemei unei analize critice a fundamentelor
sale, avîp.d un grad mai înalt de abstractizare şi rezultatele sale cerînd o precizie a definiţiilor
şi a deducerii sale logice. Sistemul conceptelor unei teorii matematice prin care sînt reflectate
anumite proprietăţi ale realităţii obiective este aproape întotdeauna o idealizare sau o abstrac-
tizare pe baza teoriei mulţimilor cu toate că denumirile acestor concepte abstracte sînt în general
împrumutate din sfera mai îngustă a aplicaţiilor concrete, de exemplu conceptele abstracte
de mulţime, măsură, algoritm şi automate.
Matematica secolului XX şi-a schimbat considerabil caracterul în comparaţie cu mate-
matica celorlalte secole. Aproape toate disciplinele matematice sînt tratate într-un sens axio-
matic-deductiv, astfel încît regulile actmi ~e în inferenţa matematică sînt precis stabilite (vezi
capitolul 15). Oricum, în prezentarea esenţei lor majoritatea teoriilor nu folosesc numai logica
pură , ci şi anumite _părţi ale teoriei mulţimilor sau aritmetica elementară atîta timp cît nu
sînt contraindicate. Intre altele, din raţiuni de economie de gîndire în procesul de cercetare
şi folosire a tehnicilor de demonstrare, se obişnuieşte în tratarea practică a unei discipline
matematice speciale depăşirea cadrului restrîns al acestei discipline şi al limbajului său carac-
teristic ajungîndu-se astfel la dez·.rolfarea metateoriei acestei discipline.
Una din cele mai arzătoare probleme ale metamatematicii este problema adevărului pentru
afirmaţiile matematice. Se poate afirma oare că orice propoziţie matematică decretată adevă­
rată este de fapt descrierea unei trăsături obiective, sau, cel puţin, că unele dintre aceste
propoziţii, de exemplu teoria privind posibilitatea bunei ordonări. sînt doar construcţii de
limbaj care pot fi justificate numai printr-un număr de aplicaţii folositoare? Această problemă
va fi tratată jn detaliu mai jos.

42.1. Direcţii tradiţionale ale gîndirii în filozofia matematicii

Investigaţiile
matematice au fost întotdeauna legate de o analiză critică a fundamentelor
lor, corespunzătoare nivelului cunoaşterii în acel timp; aceasta se aplică nu numai la perioada
greacă, ci şi la matematica din evul mediu şi din perioada capitalismului timpuriu. Deoarece
ne referim cîteodată la rezultatele secolul'ţ,t. i X 1X în f t.tndamentele matematice, acestea vor fi schi-
ţate pe scurt.

După o perioadă de rapidă clez·tOltare a analizei, pe la mijlocul ultimului secol s-a făcut
o cercetare atentă a fundamentelor ei. În afarădeCAUCHY (1789-1857). K.F. GAuss (1777-
1855) , K. WEIERSTRASS ( 1815 - 1897) şi B. BOLZANO ( 1781 - 1848) trebuie amintite şi numele lui
R. DEDEKIND ( 1831- 1916) şi G. CANTOR ( 1845 - 1918). O problemă importantă a fost stabilirea
definiţiei. exacte a conceptului de număr real. Clarificarea conceptului de num~tr dată de
D..EDEKIND, WEIERSTRASS Şi CANTOR este O parte a ideilor În circulaţie .

1. Logicism. Independent unul de altul, G. FREGE ( 1848 - 1925) şi DEDEKIND au dezvol-

tat teoria numerelor naturale "logic" sau cum se spune azi, p e baza teoriei mulţimilor. Înain-
tea tuturor FREGE a încercat să pună la baza teoriei nume relo r naturale şi apoi a întregii mate-
matici , legile gîndirii pure şi deci legile logicii. În terminologia lui KANT acea ta inseam nă
demonstrarea caracterului analitic al propoziţiilor matematice. FREGE a stabilit legătura dintre
logică şi matematică. A stabilit fundamentul unui program care este cunoscut sub denumir~a
de logicism . B. RussELL ( 1872 - 1970) a observat că structura lni Frege este incon istentă şi a
dezvoltat un sistem îmbunătăţit în binecunoscuta lucrare .Principia Malhematica. (împreună
cu A.N. Whitehe'ad). " Esenţa acestei lucrări este demonstrarea faptului că întreaga matema-
tică s-a dezvoltat pe baza teoriei mulţimilor.
O variantă a logicismului, o interpretare radicală care are ca scop să privească matema-
ticile aşa cum erau, ca un rezultat al gîndirii raţionale este platonismul "!.'a!emat.1'c; el apare,
de exemplu, în ideile lui CANTOR privind fundamentele teoriei mnlţi~il(Jr. In această int erpre-
tare mulţimile sînt obiecte ideale care e xi stă independent de activitatea intelectuală. · Sarcina
investigaţiilor matematice este de a găsi legi le care guvernează lumea generală a obiectelor,
universul lui Cantor.
Într-un anumit sens logicismul este absorbit d e fundam entarea matematicii pe teoria
mulţimilor care va fi desc risă detaliat mai departe.
894 Matematici specia.le

2. Formalism. Interpretarea formală a apărut ca un răspuns la greutăţile teoriei cunoaşterii

exprimate în logicism. n pas important în această direcţie este cartea apărută în 1899
Grundlagen der Geometrie (Fundamentele geometriei) a lui HILBERT (1862-1943). Aici a fost
arătat pentru prima dată. în cazul geometriei ce înseamnă o axiomatică formală şi o analiză
metalogică. Programul unei fundamentări formaliste a matematicii a fost formulat în final
de HILBERT în 1920. Pe baza acestui program, şi alte domenii matematice ca teoria numerelor,
analiza şi teoria mulţimiior, care prin natura lor păreau la prima vedere a fi specificate
prin conţinutul lor, trebuie să fie înţelese ca teorii formale. Prima problemă a fundamentelor
pentru un cercetător este stabilirea formală că sistemul este necontradictoriu, adică a arăta în
concluzie că afirmaţia şi rigoarea sa nu sînt ambele derivate din axiomele obţinute prin inter-
mediul leailor logice. Sarcina e te de a le asocia cu metode absolut sigure. Printre aceste
metode pe care HILBERT le numeşte finit e găsim metoda analizei combinatorice elementare, în
particular principiul demonstraţiei prin inducţie matematică, dar nu şi pe acelea ale teoriei
mulţimilor tran finite , numite metode infinite. Rezultatele acestea se găsesc în cele două volume
Grundlagen der M athematik (Fundamentele matemat-icii) ale lui HILBERT şi BERNA YS care alături
de Prin.cipia Mathematica se află printre cele mai semnificative lucrări din rlomeniul fundamen-
telor matematicii ale acestui secoL
Încercarea originală a lui HILBERT a trebuit să fie revizuită ţmînd cont de rezultatele
lui I. G6DEL ( 1906). Unul din aceste rezultare afirmă că orice demonstraţie a faptului că un
sistem formal este necontradictoriu necesită metode exterioare acelora furnizate de sistemul
însuşi, prin urmare, nu se poate demonstra că teoria numerelor este necontradictorie pe
baza unor metode finite în sensul strict.
AsU~zi nu s-a căzut încă de acord asupra tipului şi rangului extensiilor admisibile ale me-
todelor finite; una dintre aceste posibilităţi este încorporarea funcţionalelor recursive. Nu
este posibil a merge mai departe cu aceste probleme în cadrul lucrării de faţă; ne vom limita
la a spune că investigaţiile finite nu sînt limitate la problema libertăţii de contradicţie ci
se referă , de exemplu, la probleme de decizie şi, mai general, la analiza miezului problemelor
in fundamentele matematicii şi în rezultatele metamatematice de natură infinită.

3. lntuiţionism. Acest punct de vedere, care e te complet opus interpretării logice ş i

formale, a fost susţinut rle L.E. Brouwer ( 1881- 1966). Idei similare au fost dezvoltate mai
devreme de L. l{Ro ECKER ( 1823- 1891) şi H. POINCARE ( 1854- 1912). Următoarele puncte de
vedere sînt caracteri tice pentru intuiţionism. 1. Respingerea i11finitului actual. 2. Postulatul
constructivităfii efective ca u nicu! mijloc de definire a obiectelor matematicii. 3. Materialul
original de construcţie constă din numerele naturale ~i ele sînt privite numai ca un agregat
potenţial dat. 4. Limităril e principiilor logice clasice în aplicarea agregatelor infinite.
Pentru a explica cel puţin unul din aceste puncte de vedere definim

On = {O, dacă 2(n + 1) este uma a două numere prime;

1 în caz contrar.

Numărul real g = O, a. 1a:.! ... se numeşte numărul Goldbach şi poate fi calculat la orice ni·.,er
de precizie, deşi nu se ştie încă da că g este sau nu ega.l cu zero. Deoarece nu putem fi
siguri dacă problema Goldbach (cap. 3 1) are soluţie, este oarecum justificat argumentul că
nu are sens să spunem g = O sau g =F O. Totuşi aceasta implică în mod evident o anumită
limitare a legii tertium non datur, legea terţului exclus .

4. Situaţia actuală. . rici una din şcolile de gîndire menţionate pînă acum nu a fost în
stare să-şi îndeplinească scopul iniţial. În ciuda acestui fapt tratarea problemelor metama-
tematice din diverse puncte de vedere a pus în lumină rezultate valoroase, care iniţial nici
nu fuseseră vizate. Problemele de decidabilitate puse de metamatematică au dus într-un
prim stadiu la formularea precisă a calculabilităţii formale şi a conceptu lui de algoritm.
Limbajele matematice formale, care au fost precizate de Hilbert şi şcoala In~ sînt fundamentale
pentru construcţia limbajelor algoritmice (de exemplu ALGOL şi FoRTRAN). In acest sens pot fi
date oricît de multe exemple. Astăzi, rareori se poate spune despre un anumit om de ştiinţă
că. aparţine unei direcţii definite; mai degrabă el urmează o evoluţie dialectică studiind ches-
tiuni şi rezultate d_in puncte de vedere diferite, în parte contradictorii. Menţinerea unor pos-
tulate de constructivitate diferenţiate in decursul unei cercetări nu este atît o expresie a unei
anumite poziţii filozofice, cît un principiu metodologie de a nu încălca în mod inutil limitele
unei cunoaşteri sigure.
F~mdamentele matematicii 895

42.2. Anumite rezultate în fundamentarea matematicii

1. Fundamentarea matematicii bazată pe teoria mulţimilor . Ceea ce a rămas din pro-

gramul original de logicism este ideea că întreaga matematică poate fi construită pe baza
teoriei axiomatice a mulţimilor. Aceasta înseamnă că azi orice teorie matematică existentă, fie
că are un caracter axiomatic, fie că conţine un domeniu parţial al teoriei axiomatice a mul-
ţimilor limitat în mod convenabil prin scopurile teoriei relevante.
Contribuţii esenţiale la fundamentarea axiomatică a teoriei mulţimilor au adus B. RussEL
(1872-1970), E. ZERMELO (1871-1953). J. von NEUMANN (1903-1957), .A. FRAENKEL (1891-
1965), P. BERNAYS (născut în 1888) şi K. G6DEL (n. 1906). Şcoala lui Bourbaki a întreprins o
sistematizare metodologică bine gîndită a matematicii din punctul de vedere al teoriei mulţi­
milor şi prin aceasta a contribuit în mod esenţial la popularizarea ei.
Limbajul teoriei axiomatice a mulţimilor, de exemplu, în sistemul Zermelo-Fraencl<el
este un limbaj cu predicate foarte simplu, cu un singur predicat e. Axiomele corespund
aşa-ziselor principii ale conţinutului teoriei mulţimilor, care sînt enumerate în capitolul "Teoria
mulţimilor". Hegulile de deducţie sînt regulile naturale de inferenţă date în capitolul "Ele-
mente de logică matematică" sau reguli reductibile Ia acestea. Definirea concept ului se rea-
lizează exclusiv cu ajutorul regulilor cu definiţii explicite; alte definiţii r cursive sau im-
plicite sînt reductibile la definiţii explicite în cadrul teoriei axiomatice a mulţimilor.
Matematicianul, în principiu, nu este obligat să treacă dincolo de cadrul teoriei formale
a mulţimilor, dar natural ac~asta se aplică numai la cercetările matematice ca atare şi nu
Ia aplicaţiile lor, la procese fizice sau la alte procese extramatematice. Problema unui model
matematic convenţional pentru acest fel nu este, riguros vorbind, o problemă matematică.
Trebuie remarcat că multe teorii matematice se bazează pe un aparat formal complicat;
nu este întotdeauna clar cum pot fi ele reduse la teoria mulţimilor şi cum poate fi "codificat"
în mod adecvat limbajul lor în limbajul simplu al teoriei mulţimilor . .Această obsenaţie se
aplică chiar şi Ia prezentarea conţinutului teoriei mulţimilor însăşi. Să considerăm exemplele
de formare a mulţimilor din capitolul "Teoria mulţimilor", majoritatea cărora trebuie să Iie
prezentată în cadrul teoriei axiomatice a mulţimilor. Pentru a forma mulţimea tuturor sub-
mulţimilor mulţimii numerelor reale, trebuie să avem o definiţie a conceptului de număr
real în interiorul teoriei axiomatice a multimilor. Aceasta Ia rîndul ei necesită o definitie a
conceptului mulţimii numerelor naturale ' şi conduce la o analiză axiomatică a conceptului
de finitudine în cadrul teoriei generale a mulţimilor.
În plus, toate conceptele utilizate in semantica limbajelor formale pot fi clefillite în
termenii teoriei mulţimilor. Acest lucru este valabil în particular pentru în. eşi obiect 1 lingvis-
tice. Acestea au fost definite ca şiruri finite de simboluri. Aşa cum în terminologia teoriei
mulţimilor elementele unei mulţimi structurate într-un anumit mod sînt numite pwncte, tot
aşa elementele unei mulţimi arbitrare (de obicei măsurabilă) pot fi denumite simboluri.

2. Critica fu n damentării bazate pe teoria mulţ i milor utilizînd rezultate din fun damentele
m a temat icii. Se pune problema dacă posibilitatea unei fundamentări pe teoria mulţimilor a
întregii matematici poate arunca suficientă lumină asupra problemei fundamentării metama-
tematice a matematicii. Deşi prin reducerea întregii matematici la teoria mulţimilor, problemele
metamatematice apar reduse într-o mare măsură la cele ale teoriei axiomatice a mulţimilor
cu limbajul simplu şi axiomele uşor inteligibile, aceasta ar fi un eşec din mai multe motive
dintre care unele vor fi discutate pe scurt în cele ce urmează .

i. O obiecţie imediată este problema necontradicţiei sistemulu·i formal al teoriei mulţim ilor.
În lumina experienţei actuale sistemul de axiome a teoriei mulţimilor este la un nivel de
ab tractizare prea înalt pentru a putea fi vorba de o verificare directă. Există, în cel mai bun
caz, un fel de control empiric pentru unele consecinţe ale acestor axiome, de exemplu pentru
afirmaţii asupra existenţei soluţiilor ecuaţiilor diferenţiale cu anumite condiţii la frontieră .
D eci nu este foarte surprinzător faptul că teoria mulţimilor exact ca la începuturile ei a
trebuit să elimine un număr de paradoxuri grave din sistemul ei de concepte, care în ciuda
faptului că au fost eliminate au du la o neîncredere permanentă din partea multor matema-
ticieni în utilizarea liberă a metodelor infinitistice.

ii. O altă obiecţie se referă la in completitudinea în principiu a sistemului de axiome în

teoria mulţimilor (care va fi discutată în paragraful următor) in sensul că în orice sistem
896 Matematici speciale

recursiv de axiome există afirmaţii care sint independente de acest sistem de axiome. Prin
urmare, nu există speranţa de a înţelege complet universul teoriei intuitive a mulţimilor prin
alegerea unui sistem fix de axiome.

iii. În ciuda faptelor menţionate mai sus s-ar putea totuşi presupune că un anumit do-
meniu U de obiecte (universul teoriei intuitive a mulţimilor) cores'p unde unui sistem de axiome
acceptat A al teoriei mulţimilor şi că orice afirmaţie referitoare la teoria mulţimilor este
fie adevărată (adică valabilă în U), fie falsă.
Este deci posibil să vorbim despre structura (A, U) în cadrul unui metalimbaj conve-
nabil L*. Dar în L* se poate formula un binecunoscut rezultat al lui T. SKOLEM (1887-
1963), cunoscut ca paradoxul lui Skolem, -care afirmă că există diferite modele neizomorfe nu
numai ale sistemului de axiome A, dar chiar ale sistemului sintactic complet al tuturor afir-
maţiilor valide în U (vezi capitolul 15). Dar prin aceasta ideea unui model standard, adică a
unui model al teoriei axiomatice a mulţimilor care se poate distinge într-un anumit fel, devine
cu totul îndoielnică.
Aceste obiecţii arată că scopul unei fundamentări logica-empirice a matematicii, în par-
ticular în forma clasică a platonismului lui Cantor, nu poate fi atins într-un viitor previzibil.
Prin urmare, este justificată întrebarea dacă o fundamentare universală a matematicii bazată
pe teoria mulţimilor este o cerinţă reală sau dacă anumite principii avînd un caracter mai
constructiv sînt suficiente în acest scop; în ceea ce priveşte aplicarea reală a metodelor mate-
matice în domeniul extramatematic se observă că numai m etodel e constructive sînt utilizabile.
În starea de lucruri actuală putem pune cu certitudine că metodele infinitistice ale teoriei mul-
ţimilor nu pot fi abandonate. Metaforic vorbind, tunurile teoriei mulţimilor infinitistice au
o rază de bătaie care pînă acum nu a fost depăşită. Aceasta se aplică în particular la posi-
bilitatea utilizării metodelor constructive ale matematicii aplicate. Se poate spune că în
ciuda faptului că la o analiză mai aprofundată universul lui Cantor se dovedeşte a fi o fic-
ţiune, matematicianul , în special cel care studiază fundamentele, îşi obţine de regulă rezul-
tatele numai pe baza unei anumite idei intuitive ale unei realităţi matematice abstracte.

3. Incompletitudinea teoriilor matematice şi nedefinisabilitatea conceptului de adevăr. În

aprecierea unei teorii matematice create cu scopul de a furniza un model într-un anumit
domeniu de obiecte, de exemplu spaţiul fizic sau anumite procese fizice sau economice, singurul
lucru semnificativ este succesul. întrucît T reprezintă doar o idealizare conştient aleasă a unui
proces real, problema adevărului afirmaţiilor din T are o importanţă secundară. Totuşi pro-
blema adevărului devine rele mntă pentru matematică ca un tot care este o ştiinţă închisă.
Acelaşi lucru este valabil pentru orice ramură a ei, de exemplu teoria numerelor naturale sau
teoria mulţimilor care iniţial nu sînt teorii axiomatice ci descrieri ale unor domenii abstracte
de obiecte.
t n mare număr de afirmaţii matematice, în ciuda caracterului lor abstract, au o relaţie
imediată cu realitatea. Să considerăm de exemplu următoarea teoremă al cărei adevăr este
evident: dacă e ;·âstă o partiţie a unei mulţimi fin ite Sîn n clase disjuncte C1 , C,., ... , Cn. l"ttunci există
de asemenea o partiţie a lui Sîn m clase disjuncte, fiecare conţinî11.d n elemente. Situaţia este
cu totul diferită în ceea ce priveşte afirmaţia acceptată astăzi pe scară largă, "mulţimea
mmw·elor reale este bine o rdonată" şi în general pentru afirmaţii de exi tenţă în care nu se
spune nimic despre metoda de construcţie a obiectului în chestiune.
Dacă U este un anumit domeniu de obiecte (universul discursului) şi L un limbaj for-
malizat peste U, atunci se ştie că e te posibilă precizarea (vezi cap. 15) conceptului de
validitate sau adevăr al unei afirmaţii din L în U, în cadrul unei m etateorii peste U şi L. Prima
întrebare care se pune este dacă ex istă un sistem codificat de axiome A astfel încît mulţimea
afirmaţiilor deductibile din A prin regulile rationamentului formalizat să coincidă cu mulţimea
afirmaţiilor adevărate peste U. În anumite cazuri acest lucru este posibil, de exemplu atunci
cind U este un univers finit sa u atunci cînd limbajul L este atît de sărac în expresii încît
nici nu permite formularea unor proprietăţi complicate ale lui U.
Cele ce urm ează se referă la un domeniu U care conţine numerele naturale şi un limbaj
L în care aritmetica numerelor naturale este expr imabilă. În aceste condiţii este valabilă
prima teoremă de incompletitHdi1te a lui Godel, care afi rmă că orice sistem axiomatic formulat
în L care constă dintr-un număr finit sau, mai general, dintr-o mulţime recursivă de axiome
este incomplet, în sensul că nu toate afirmaţiile adevărate în U pot fi deduse din A.
Un rezultat fundamental ulterior este teorema lui A. TARSKI (n. 190 1), care afirmă că,
în ipotezele date, nu se poate defini în L nici un predicat W(x) astfel încît pentru llll obiect a
Fundamentele matematicii 897

din U, afirmaţia W(a) sli fie adevărată în U dacă şi numai dacă a este numărul de cod
al unei afirmaţii adevărate în U.
Pentru demonstraţiile ambelor teoreme se efectuează o codificare numită şi aritmetizare
sau godeliza'Ye a limbajului L prin numere naturale. Aceasta se realizează atribuind mai
întîi simbolurilor fundamentale anumite numere paturale, în aşa fel încît şiruri de simboluri
corespund unor şin1ri finite de numere naturale. Intr-o a doua etapă, şiruri le finite de numere
naturale sînt puse în corespondenţă biunivocă cu numerele naturale. Numărul natural care
corespunde în acest mod unei expresii H se numeşte nu-
măYul de cod sau numărul Godel al lui H şi se notează H•.
Să presupunem că L, U şi corelaţia lor semantică
1\ 1\
sînt incluse într-un nou univers al discursului U şi fie L
1\
un limbaj adecvat pentru U. Atunci L se numeşte limbajul
1\
obiect al lui U, iar L metalimbaj1tl sistemului (L, U) (fig.
42.2.1).
Codificarea lui L face posibilă proiectarea unor pre-
dicate ale lui V, care într-o primă instanţă erau expri-
mabile doar metalingvistic, în limbajul obiect L.
Un exemplu de predicat în domeniul metaobiectelor
42.2.1. Corelaţie semantică
este predicatul de o variabilă: "afirmaţia H este demon-
strabilă (pornind de la A)". Acestuia îi corespunde un anumit
predicat aritmetic B(n) care este adevărat pentru un nuJ!lăr natural 1t dacă şi numai dacă
n este numărul de cod al unei afirmaţii demonstrabile. In ipotezele făcute asupra lui U, se
poate construi o expresie Nb(v} astfel încît, înlocuind variabila v cu un număr natural n, expresia
Nb(n) afirmă: "afirmaţia cu numărul de cod n este nedcmonstrabilă (pornind de la A)" .
Printr-o nouă metodă, aşa-numitul argument diagonal, se poate găsi un număr natural m
astfel încît m = Nb(m). Afirmaţia Nb(m) poate fi considerată ca o afirmaţie care se referă la
sine, cu semnificaţia "Eu sînt nedemonstrabilă".
Nb(m} este adevărată în U, altminteri negaţia ei "Sînt demonstrabilă" ar fi adevărată
în U; întrucît orice afirmaţie demonstrabilă pornind de la A este de asemenea adevărată
în U , afirmaţia Nb(m) cu numărul de cod m în U ar fi în acelaşi timp adevărată şi falsă,
ceea ce ar constitui o contradicţie. Totuşi , coniorm semnificaţiei lui Nb(m), adevărul lui Nb(m)
indică în acelaşi timp nedemonstrabilitatea sa. Deci sistemul de axiome A se dovedeşte a
fi incomplet.
Rezultatul lui TARSKI se obţin e în mod asemănător. Se presupune că există o expresie
W(v) cu s emnificaţia "veste adevărată" negaţia N w(v) a acestei expresii reprezintă predicatul
"v nu este adevărat".
O afirmaţie referitoare la sine Nw(m) (Nw(m)• = m) , ca cea construită mai sus, va în-
semna atunci: "Eu sînt o afirmaţie neadevărată". Această afirmaţie va fi adevărată dacă
este falsă şi va fi falsă dacă. este adevărată., Putem elimina această. contradicţie numai dacă.
renunţăm la ipoteza că. predicatul "v este adevărat în V" este exprimabil în L.
Acest tip de argumentaţ ie constituie o analiză profundă. a unui paradox cunoscut deja
in antichitate care poate fi formulat astfel: "Teorema tipărită. cu roşu pe pagina n a acestei
cărţi e falsă. . " Această. afirmaţie este şi ea falsă. dacă este adevărată şi adevărată dacă este
falsă. şi deci încalcă. legea necontradicţiei.

'i. Necontradicţia relativă şi independenţa ipotezei continuumului. O teorie T se numeşte

relativ necontradictorie în raport cu o teorie T' dacă. conceptele fundamentale din T pot fi
definite în limbajul lui T' în a~a fel încît axiomele lui T să. corespundă unor afirmaţii valide
în T'; se spune atunci că teoria T este interpretată. în teoria T'.
Definiţiile date mai sus sînt de natură. metodologică. Adesea demonstraţia acestei inter-
pretabilităţi poate fi realizată în interiorul limbajului lui T ', deşi argumentările de teoria
modelelor, referit oare la T şi T', conduc mai repede la rezultat .
Un inţeres special îl prezintă cazul cind T ' este o extensie a lui T în cadrul aceluiaşi
limbaj L. In particular, o afirmaţie A, în L se numeşte necontradictorie relativ la T, dacă
teoria TU {A} este relativ necontradictorie în raport cu T ; de exemplu, se poate arăta
că geometr-ia euclidiană şi cea neeuclidiană sînt relativ necontradictorii in raport cu geometria
absolută , adică axioma paralelelor, precum şi negaţia ei, sînt necontradictorii în raport cu
celelalte axiome ale geometriei , sau , pe scurt, că axioma paralelelor este independentă de
celelalte a xiome. Faptul că această demonstraţie poate fi făcută în întregime în cadrul geo-
metriei n.bsolute nu este nicidecum banal; totuşi, conform standardelor moderne, demonstraţia
 Matematici speciale (sinteză)

independenţei este aproape o banalitate, dacă se realizează prin metodele teoriei modelelor,
adică in cazul nostru, prin metodele geometriei analitice.
GoDEL a arătat în 1938 că ipoteza continuutnului şi axioma alegerii sînt relativ necontra-
dictorii în raport cu celelalte axiome ale teoriei mulţimilor. Douăzeci şi cinci de ani mai tîrziu,
P . CoHEN a arătat că şi negaţia ipotezei continunmului este necontradictorie în raport cu
celelalte axiome.
Deşi aceste rezultate prezintă o analogie formală cu situaţia din geometrie, de fapt situa-
ţia este cu totul alta, întrucît este posibilă construirea diverselor tipuri de geometr~i, pornind
de la un punct de vedere unitar, şi anume acela. al teoriei generale a mulţimilor. In schimb,
nu există un principiu unitar pentru construirea unor sisteme diferite ale teoriei mulţimilor
care să se excludă reciproc. Conform stării de lucruri prezente, se pare că nici nu există ase-
menea pri ncipii de natură matemat ică, în tru cît est e a bsolut d e neconceput o abstracţie mate-
matică mai înaltă decît cea a teoriei multimilor.
GoDEL însuşi a exprimat părerea că d.ezvoltarea teoriei mulţimilor va duce la noi axiome,
care vor permite infirmarea ipotezei continuumului. Se pare î nsă că axiomele luate în consi-
derare pînă acum pentru extinderea cadrului obişnuit al teoriei mulţimilor, de exemplu axioma
lui TARSKI referitoare la existenţa unor numere cardinale inaccesibile nu sînt suficiente în
acest scop.
Axioma lui Tarski este un exemplu d e axiomă care asigură existenţa unor noi mulţimi,
in afara domeniului mulţimilor obţinute prin regulile de formare şi de alegere ale mulţimilor.
Acceptarea unor asemenea axiome poate fi interpretată ca o extindere nelimitată a matema-
ticii. Trebuie să remarcăm totuşi că apariţia unor noi axiome cu caracter nelimitat nu este o
cerinţă rezonabilă şi ar cauza noi probleme grave de necontrad icţie. Există anumite metode
limitate de realizare a posibilităţii de extindere sus-m e nţionate , printre altele toate afirmaţiile
constructivist orientate.
Un tip de limitare semiconstructivistă asupra formării nelimitate d e mul ţ imi ar fi accep-
tarea axiomei de constructibilitate a lui GOdel, care ar implica validitat ea ipotezei con-
tinuumului.
Se poate afirma, în concluzie, că rezultatele cercetării fundamentelor matematicii au adus
contribuţii esenţiale la clarificarea domeniului şi limitelor afirmaţiilor clasice , privind fundamen-
tele matematicii şi , în plus, a u furnizat numeroase aplicaţii p ractice, de exemplu în t eoria
algoritmilor şi teoria sistemelor formale.
 Tabele •
1. Simboluri matematice

Simbol Explicaţia Simbol Explicaţia

Geometrie lg logaritm în baza 10

similar
ln logaritm natural în baza e
congruent
e 2,718 ...
triunghi; 6.A BC
i unitate imaginară , i 2 = - l
a·b, (a, b) produs scalar a doi vectori
paralel
a x b, [a,b] produs vectorial a doi vectori
neparalel
perpendicular (atk)=A matrice cu elemente atk
unghi, -1: ABC [atA:] = determinant al matricei pă-
= detA trate A
grade sexagesimale
minut, 60' = 1° =:(modm) congruent mod m, de ex. 12 =
::2(mod 5)
secundă, 60" = 1'.
g grade centezimale Analiză

A.B arc AB (a , b) interval deschis a < x < b

iX arc <X [a, bl interval închis a ~ x ~ b
AB segment AB 00 infinit
--+ 7t pi = 3, 14 159 ...
AB segment orientat, de la A la B
-+ tinde la, converge la
sin sinus
Iim li mită
cos cosinus
aproximativ egal
tg tangentă
d simbol al diferenţialelor
cotg cotangentă
dy dy pe dx; raport diferenţia!;
arcsin etc. inversa funcţie sinus etc. -,y'
sh etc. sinus hiperbolic dx derivată
dny
Aritmetică , algebră - - ' y<n > derivata de ordinul n
dxn
= egal () simbolul derivării parţiale
_ identic
V' operatorul nabla
/'.. corespunde la; de ex. 100' ~ 90°
1:1 operatorul lui Laplace
=/: nu este egal
delta f, variaţia lui f
8j
< mai mic decît; a< b
>
~
mai mare decît; b > a
mai mic sau egal cu ; de ex.
~f(x) dx integrala nedefinită

~~(x) dx
a ~ O, nepozitiv
integrala definită
~ mai mare sau egal cu ; de ex.
a ~ O, nenegativ
+ plus Teoria mulţimilor
- minus e element al , aparţine; de ex.
; X ori; de ex. 3 · 4, 3 x 4 ae{a, b}
3
:; f; - împărţitla; de ex. 3 : 4; 2/3; fţ nu este element al; nu aparţine;
5 de ex. c fţ {a, b}
ajb di vide pe; de ex. 3jl2 S inclus în
n 3 c submulţime proprie, de ex.

Eai suma, deex. Bai = a 1 +a 2 + a3 {a} c {a,b}

i=l i=l U re unit cu, de ex. {a} U { b} =
3 = {a, b}
TI a, produs, de ex. TI ai = a 1 • a 2 • a3 n intersectat cu, de ex.{ a, b} n { b, c }=
1=1 i=l = {b}
an a la puterea n, de ex. a3 =a· a· a 0 mulţime vidă
~r~ rădăcina pătrată din a Logică
ra n!
rădăcina de ordinul n din a
n factorial, de ex. 31 = 1 · 2 · 3
1 negaţie
şi (conjuncţie)
1\
c~ ={;)
combinări de n luate cîte k ·
de ex.
. (6) = 6. 5. 4 V
-+
sau (disjun cţie)
dacă ... , atunci (implicaţie)
3 1. 2. 3 B dacă şi numai dacă (echivalenţă)
1a 1 modul sau valoarea absolută a 3 există (cuantificator existenţial}
lui a : de ex. 1 - 7 1 = 7 V pentru orice (cuantificator uni-
logaritm în baza b versal)

• În tahl:'le ~i in unelE' Ii g mi , !n fr a c ţii zt·cilllak. in loc de virgulă

apare punct .
900 Tabele

Il. Pătratul numerelor

o 1 2 3 4 s 6 7 8 9
1
1.0 1.000 1.020 1.040 1.061 1.082 1.102 1.124 1.145 1.166 1.188
1.1 1.210 1.232 1.254 1.277 1.300 1.322 1.346 1.369 1.392 1.416
1.2 1.440 1.464 1.488 1.513 1.538 1.562 1.588 1.613 1.638 1.664
1.3 1.690 1.716 1.742 1.769 1.796 1.822 1.850 1.877 1.904 1.932
1.4 1.960 1.988 2.016 2.045 2.074 2.102 2.132 2.161 2.190 2.220
1.5 2.250 2.280 2.310 2.341 2.372 2.402 2.434 2.465 2.496 2.528
1.6 2.560 2.592 2.624 2.657 2.690 2.722 2.756 2.789 2.822 2.856
1.7 2.890 2.924 2.958 2.993 3.028 3.062 3.098 3.133 3.168 3.204
1.8 . 3.240 3.276 3.312 3.349 3.386 3.422 3.460 3.497 3.534 3.572
1.9 3.610 3.648 3.686 3.725 3.764 3.802 3.842 3.881 3.920 3.960
2.0 4.000 4.040 4.080 4.121 4.162 4.202 4.244 4.285 4.326 4.368
2.1 4.410 4.452 4.494 4.537 4.580 4.622 4.666 4.709 4.752 4.796
2.2 4.840 4.884 4.928 4.973 5.018 5.062 5.108 5.153 5.198 5.244
2.3 5.290 5.336· 5.382 5.429 5.476 5.522 5.570 5.617 5.664 5.712
2.4 5.760 5.808 5.856 5.905 5.954 6.002 6.052 6.101 6.1SO 6.200
2.5 6.250 6.300 6.3SO 6.401 6.452 6.502 6.554 6.605 6.656 6.708
2.6 6.760 6.812 6.864 6.917 6.970 7.022 7.076 7.129 7.182 7.236
2.7 7.290 7.344 7.398 7.453 7.508 7.562 7.618 7.673 7.728 7.784
2.8 7.840 7.896 7.952 8.009 8.066 8.122 8.180 8.237 8.294 8.352
2.9 8.410 8.468 8.526 8.585 8.644 8.702 8.762 8.821 8.880 8.940
3.0 9.000 9.060 9.120 9.181 9.242 9.302 9.364 9.425 9.486 9.548
3.1 9.610 9.672 9.734 9.797 9.860 9.922 9.986 10.05 10.11 10.18
3.2 10.24 10.30 10.37 10.43 10.30 10.56 10.63 10.69 10.76 10.82
. 3.3 10.89 10.96 11.02 11.09 11.16 11.22 11.29 11.36 11.42 11.49
3.4 11 .56 11.63 11.70 11.76 11.83 11.90 11.97 12.04 12.11 12.18 .
3.5 12.25 12.32 12.39 12.46 12.53 12.60 12.67 12.74 12.82 12.89
3.6 12.96 13.03 13.10 13.18 13.25 13.32 13.40 13.47 13.54 13.62
3.7 13.69 13.76 13.84 13.91 13.99 14.06 14.14 14.21 14.29 14.36
3.8 14.44 14.52 14.59 14.67 14.73 14.82 14.90 14.98 15.0S 15.13
3.9 15.21 15.29 15.37 15.44 15.52 15.60 15.68 15.76 15.84 15.92
4.0 16.00 16.08 16.16 16.24 16.32 16.40 16.48 16.56 16.65 16.73
4.1 16.81 16.89 16.97 17.06 . 17.14 17.22 17.31 17.39 17.47 17.56
4.2 17.64 17.72 17.81 17.89 17.98 18.06 18.13 18.23 18.32 18.40
4.3 18.49 18.58 18.66 18.73 18.84 18.92 19.01 19.10 19.18 19.27
4.4 19.36 19.43 19.54 19.62 19.71 19.80 19.89 19.98 20.07 20.16
4.5 20.25 20.34 20.43 20.52 20.61 20.70 20.79 20.88 20.98 21.07
4·.6 21.16 21.2S 21.34 21.44 21.53 21.62 21.72 21.81 21.90 22.00
4.7 22.09 22.18 22.28 22.37 22.47 22.56 22.66 22.7S 22.83 22.94
4.8 23.04 23.14 23.23 23.33 23.43 23.52 23.62 23.72 23.81 23.91
4.9 24.01 24.11 24.21 24.30 24.40 24.SO 24.60 24.70 24.80 24.90
5,0' 25.00 25.10 25.20 25.30 25.40 25.SO 25.60 25.70 25.81 25.9i
5.1 26.01 26.11 26.21 26.32 26.42 26.52 26.63 26.73 26.83 26.94
5.2 27.04 27.14 27.25 27.3S 27.46 27.56 27.67 27.77 27.88 27.98
5.3 28.09 28.20 28.30 28.41 28.52 28.62 28.73 28.84 28.94 29.0S
5.4 29.16 29.27 29.38 29.48 29.59 29.70 29.81 29.92 30.03 30.14
5.5 30.25 30.36 30.47 30.58 30.69 30.80 30.91 31.02 31.14 31.25
Pătratul nnmerelor YUl

II. Pătratul numerelor

o 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1
5.5 ., 30.25 30.36 30.47 30.58 30.69 30.80 30.91 31.02 31.14 31.25
5.6 31.36 31.47 31.58 31.70 31.81 31.92 32.04 32.15 32.26 32.38
5.7 32.49 32.60 32.72 32.83 32.95 33.06 33.18 33.29 33.41 33.52
5.8 33.64 33.76 33.87 33.99 34.11 34.22 34.34 34.46 34.57 34.69
5.9 34.81 34.93 35.05 35.16 35.28 35.40 35.52 35.64 35.76 35.88
6.0 36.00 36.12 36.24 36.36 36.48 36.60 36.72 36.84 36.97 37.09
6.1 37.21 37.33 37.45 37.58 37.70 37.82 31.95 38.07 38.19 38.32
6.2 38.44 38.56 38.69 38.81 38.94 39.06 39.19 39.31 39.44 39.56
6.3 39.69 39.82 39.94 40.07 40.20 40.32 40.45 40.58 40.70 40.83
6.4 40.96 41.09 41.22 41.34 41.47 41.60 41.73 41.86 41.99 42.12
6.5 42.25 42.38 42.51 42.64 42.77 42.90 43.03 43.16 43.30 43.43
6.6 43.56 43.69 43.82 43.96 44.09 4-\.22 44.36 44.49 44.62 44.76
6.7 44.89 45.02 45.16 45.29 45.43 45.56 45 .70 45.83 45.97 46.10
6.8 46.24 46.38 46.51 46.65 46.79 46.92 47.06 47.20 47.33 47.47
6.9 47.61 47.75 47.89 48.02 48.16 48.30 48.44 48.58 48.72 48.86
7.0 49.00 49.14 49.28 49.42 49.56 49.70 49.84 49.98 50.13 50.27
7.1 50.41 50.55 50.69 50.84 50.98 51.12 51 .27 51.41 51.5S 51.70
7.2 51.84 51.98 52.13 52.27 52.42 52.56 52.71 52.8S 53.00 53.14
7.3 53.29 53.44 53.58 53.73 53.88 54.02 54.17 54.32 54.46 54.61
7.4 54.76 54.91 55.06 55.20 55.3S 55.SO 55.6S 55.80 55.95 56.10
7.5 56.25 56.40 56.5S 56.70 56.8S 57.00 57.1) 57.30 57.46 57.61
7.6 57.76 57.91 58.06 58.22 58.37 58.52 58.68 58.83 58.98 59~1 4
7.7 59.29 59.44 59.60 59.7) 59.91 60.06 60.22 60.37 60.53 60.68
. 7.8 60.84 61.00 61.1) 61.31 61.47 61.62 61.78 61.94 62.09 62.2)
7.9 62.41 62.57 62.73 62.88 63.04 63.20 63.36 63.52 63.68 63.84
8.0 64.00 64.16 64.32 64.48 64.64 64.80 64.96 65.12 65.29 65.45
8.1 65.61 65.77 65.93 66.10 66.26 66.42 66.59 66.15 66.91 67.08
8.2 67.24 67.40 67.57 67.73 67.90 68.08 68.23 68.39 68.56 68.72
8.3 68.89 69.06 69.22 69.39 69.56 69.72 69.89 70.06 70.22 70.39
8.4 70.56 70.73 70.90 71.06 71.23 71.40 71.57 71.74 71.91 72.08
8.5 72.25 72.42 72.59 72.76 72.93 73.10 73.27 73.44 73.62 73.79
8.6 73.96 74.13 74.30 74.48 14.65 74.82 75.00 75.17 75.34 75.52
8.7 75.69 75.86 76.04 76.21 76.39 76.56 76.74 76.91 77.09 77.26
8.8 77.44 77.62 77.79 77.97 78.15 78.32 18.50 78.68 78.8S 79.03
8.9 79.21 79.39 79.57 79.74 79.92 80.10 80.28 80.46 80.64 80.82
9.0 81.00 81.18 81.36 81.54 81.72 81.90 82.08 82.26 82.45 82.63
9.1 . 82.81 82.99 83.17 83.36 83.54 83:12 83.91 84.09 84.27 84.46
9.2 84.64 84.82 85.01 85.19 85.38 85.56 85.15 85.93 86.12 86.30
9.3 86.49 86.68 86.86 81.05 87.24 87.42 87.61 87.80 87.98 88.17
9.4 88.36 88.55 88.74 88.92 89.11 89.30 89.49 89.68 89.87 90.06
9.S 90.25 90.44 90.63 90.82 91.01 91.20 91.39 91.58 91.78 91.97
9.6 92.16 92.3) 92.54 92.74 92.93 93.12 93.32 93.51 93.70 93.90
9.7 94.09 94.28 94.48 94.67 94.87 95.06 95.26 95.4S 95.65 95.84
9.8 96.04 96.24 96.43 96.63 96.83 97.02 97.22 9j.42 97.61 97.81
9.9 98.01 98.21 98.41 98.60 98.80 99.00 99.20 90.40 99.60 99.80
10.0 100.0 100.2 100.4 100.6 100.8 101.0 101.2 101.4 101.6 101.8
902 Tabele

III. Cubul numerelor

o 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1
1.0 1.000 1.030 1.061 1.093 1.123 1.158 1.191 1.22S 1.260 1.29S
1.1 1.331 1.368 1.405 1.443 1.482 1.521 1.561 1.602 1.643 1.68S
1.2 1.728 1.772 1.816 1.861 1.907 1.953 2.000 2.048 2.097 2.147
1.3 2.197 2.248 2.300 2.353 2.406 2.460 2.51S 2.571 2.628 2.686
1.4 2.744 2.803 2.863 2.924 2.986 3.049 3.112 3.177 3.242 3.308
J.S 3.375 3.443 3.512 3.582 3.652 3.724 3.796 3.870 3.944 4.020
1.6 4.096 4.173 4.252 4.331 4.411 4.492 4.574 4.657 4.742 4.827
1.7 4.913 5.ooo 5.088 5.178 5.268 5.359 5.452 5.545 5.640 5.73S
1.8 5.832 5.930 6J)29 6.128 6.230 6.332 6.433 6.539 6.643 6.751
1.9 6.859 6.968 7.078 7.189 7.301 7..413 7.530 7.645 7.762 7.881
2.0 8.000 8.121 8.242 8.36S 8.490 8.615 8.742 8.870 8.999 9.129
2.1 9.261 9.394 9.528 9.664 9.800 9.938 10.08 10.22 10.36 10.So
2.2 10.63 10.79 10.94 11.09 11.24 11.39 11.54 11.70 11.8S 12.01
2.3 12.17 12.33 12.49 12.63 12.81 12.98 13.14 13.31 13.48 13.6S
2.4 13.82 14.00 14.17 14.33 14.53 14.71 14.89 15.07 15.2S 15.44
2.5 15.62 15.81 16.00 16.19 16.39 16.58 16.78 16.97 17.17 17.37
2.6 17.58 17.78 17.98 18.19 18.40 18.61 18.82 19.03 19.25 19.47
2.7 19.68 19.90 20.12 20.33 20.57 . 20.80 21.02 21.2S 21.48 21.72
2.8 21.9S 22.19 22.43 22.67 22.91 23.13 23.39 23.64 23.89 24.14
2.9 24.39 24.64 24.90 25.15 25.41 25.67 25.93 26.20 26.46 26.73
3.0 27.00 27.27 27.54 27.82 28.09 28.37 28.65 28.93 29.22 29.50
3.1 29.79 30.08 30.37 30.66 30.96 31.26 31.5S 31.86 32.16 32.46
3.2 32.77 33.08 33.39 33.70 34.01 34.33 34.63 34.97 35.29 35.61
3.3 35.94 36.26 36.59 36.93 37.26 37.60 37.93 38.27 38.61 38.96
3.4 39.30 39.65 40.00 40.35 40.71 41.06 41.42 41.78 42.14 42.51
3.5 42.88 43.24 43.61 43.99 44.36 44.74 45.12 45.30 45.88 46.27
3.6 46.66 47.03 47.44 47.83 48.23 48.63 49.03 49.43 49.84 50.24
3.7 50.65 51.06 51.48 51.90 52.31 52.73 53.16 53.58 54.01 54.44
3.8 54.87 55.31 55.74 56.18 56.62 57.07 57.51 57.96 58.41 58.86
3.9 59.32 59.78 60.24 60.70 61.16 61.63 62.10 62.57 63.04 63.52
4.0 64.00 64.48 64.96 65.4S 65.94 66.43 66.92 67.42 67.92 68.42
4.1 68.92 69.43 69.93 70.44 70.96 71.47 71.99 72.51 73.03 73.56
4.2 74.09 74.62 75.15 75.69 76.23 76.77 77.31 77.8S 78.40 78.95
4.3 79.51 80.06 80.62 81.18 81.73 82.31 82.88 83.4S 84.03 84.60
4.4 85.18 85.77 86.35 86.94 87.53 88.12 88.72 89.31 89.92 90.52
4.5 91.12 91.73 92.33 92.96 93.58 94.20 94.82 95.44 96.07 96.70
4.6 97.34 97.97 98.61 99.25 99.90 100.5 101.2 101.8 102.S 103.2
4.7 103.8 104.3 105.2 105.8 106.5 107.2 107.9 108.S 109.2 109.9
4.8 110.6 111.3 112.0 112.7 113.4 114.1 114.8 115.S 116.2 116.9
4.9 117.6 118.4 119.1 119.8 120.6 121.3 122.0 122.8 t23.S 124.3
5.0 125.0 125.8 126.5 127.3 128.0 128.8 129.6 130.3 131.1 131.9
5.1 132.7 133.4 134.2 13S.o 135.8 136.6 137.4 138.2 139.0 139.8
5.2 140.6 141.4 142.2 143.1 143.9 144.7 145.S 146.4 147.2 148.0
5.3 148.9 149.7 150.6 151.4 152.3 153.1 154.0 154.9 155.7 156.6
5.4 157.3 158.3 159.2 160.1 161.0 161.9 162.8 163.7 164.6 165.3
s.s 166.4 167.3 168.2 169.1 170.0 171.0 171.9 172.8 173.7 174.7
Cubul n umerelor 903

III. Cubul numerelor

o 1 2 3 4 5 6 7 8 9
J
5.S ., 166.4 167.3 168.2 169.1 170.0 171.0 171.9 172.8 173.7 174.7
S.6 175.6 176.6 177.S 178.3 179.4 180.4 181.3 182.3 183.3 184.2
5.1 185.2 186.2 187.1 188.1 189.1 190.1 191.1 192.1 193.1 194.1
5.8 195.1 196.1 197.1 198.2 199.2 200.2 201.2 202.3 203.3 204.3
5.9 205.4 206.4 207.3 208.S 209.6 210.6 211.7 212.8 213.8 214.9
6.0 216.0 217.1 218.2 219.3 220.3 221.4 222.S 223.6 224.8 225.9
6.1 227.0 228.1 229.2 230.3 231.3 232.6 233.7 234.9 236.0 237.2
6.2 238.3 239.5 240.6 241.8 243.0 244.1 245.3 246.3 247.7 248.9
6.3 2SO.O 251.2 252.4 253.6 254.8 256.0 257.3 258.3 259.7 260.9
6.4 262.1 263.4 264.6 265.8 267.1 268.3 269.6 270.8 272.1 273.4
6.5 274.6 275 .9 277.2 278.4 279.7 281.0 282.3 283.6 284.9 286.2
6.6 287.3 288.8 290.1 291.4 292.8 294.1 295.4 296.7 298.1 299.4
6.7 300.8 302.1 303.3 304.8 306.2 307j 308.9 310.3 311.7 313.0
6.8 314.4 315 .8 317.2 318.6 320.0 321.4 322.8 324.2 325.7 327.1
6.9 328.S 329.9 331.4 332.8 334.3 335 .7 337.2 338.6 340.1 34t.S
7.0 343.0 344.3 345 .9 347.4 348.9 350.4 351.9 353.4 354.9 356.4
7.1 357.9 359.4 360.9 362.5 364.0 365 .S 367.1 368.6 370.1 371.7
7.2 373.2 374.8 376.4 377.9 379.S 381.1 382.7 384.2 385.8 387.4
7.3 389.0 390.6 392.2 393.8 395.4 397.1 398.7 400.3 401 .9 403.6
7.4 405.2 406.9 408.S 410.2 411.8 413.3 415.2 416.8 418.S 420.2
7.5 421.9 423.6 425 .3 427.0 428.7 430.4 432.1 433.8 435.S 437.2
7.6 439.0 440.7 442.5 444.2 445 .9 447.7 449.3 451.2 453.0 454.8
7.7 456.S 458.3 460.1 461.9 463.7 465.5 467.3 469.1 470.9 472.7
7.8 474.6 476.4 478.2 480.0 481.9 483.7 485.6 487.4 489.3 491.2
7.9 493.0 494.9 496.8 498.7 500.6 502.5 504.4 506.3 508.2 510.1
8.0 512.0 513.9 515.8 517.8 519.7 521.7 523.6 525.6 527.S 529.3
8.1 531.4 533.4 535.4 537.4 539.4 541.3 543.3 545.3 547.3 549.4
8.2 551.4 553.4 555.4 557.4 559.5 56t.S 563.6 565.6 567.7 569.7
8.3 571.8 573.9 575.9 578.0 580.1 582.2 584.3 586.4 588.3 590.6
8.4 592.7 594.8 596.9 599.1 601.2 603.4 605.5 607.6 609.8 612.0
8.5 614.1 616.3 618.5 620.7 622.8 62S.o 627.2 629.4 631.6 633.8
8.6 636.1 638.3 640.S 642.7 643.0 647.2 649.3 651.7 654.0 656.2
8.7 658.S 660.8 663.1 665.3 667.6 669.9 672.2 674.S 676.8 679.2
8.8 681.5 683.8 686.1 688.5 690.8 693.2 695.S 697.9 700.2 702.6
8.9 703.0 707.3 709.7 712.1 714.S 716.9 719.3 721.7 724.2 726.6
9.0 729.0 73 1.4 733.9 736.3 738.8 741.2 743.7 746.1 748.6 751.1
9.1 753.6 756.1 758.6 761.0 763.6 766.1 768.6 771 .1 773.6 776.2
9.2 778.7 781 .2 783.8 786.3 788.9 791.5 794.0 796.6 799.2 801.8
9.3 804.4 807.0 809.6 812.2 814.8 817.4 820.0 822.7 825.3 827.9
9.4 830.6 833.2 835.9 838.6 841.2 843.9 846.6 849.3 852.0 854.7
9.5 857.4 860.1 862.8 865.S 868.3 871.0 873.7 876.5 879.2 882.0
9.6 884.7 887.S 890.3 893.1 895.8 898.6 901.4 904.2 907.0 909.9
9.7 912.7 915 .5 918.3 921.2 924.0 926.9 929.7 932.6 935.4 938.3
9.8 941.2 944.1 947.0 949.9 952.8 955.7 958.6 961 .S 964.4 967.4
9.9 970.3 973.2 976.2 979.1 982.1 985.1 988.0 991.0 994.0 997.0
10.0 1000 1003 1006 1009 1012 lOIS 1018 1021 1024 1027
904 Tabele

IV. Logaritmi zecimali ai numerelor naturale

o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 J
100 00000 00043 00087 00130 00173 00217 00260 00303 00346 00389
101 00432 0047) 00518 00561 00604 00647 00689 00732 00775 00817
102 00860 00903 0094) 00988 01030 01072 01115 01157 01199 01242
103 01284 01326 01368 01410 01452 01494 01536 01578 01620 01662
104 01703 0174) 01787 01828 01870 01912 01953 01995 02036 02078
105 02119 02160 02202 02243 02284 0232) 02366 02407 02449 02490
106 02531 02572 02612 02653 02694 02735 02776 02816 02857 02898
107 02938 02979 03019 03060 03100 03141 03181 03222 03262 03302
108 03342 03383 03423 03463 03503 03543 03583 03623 03663 03703
109 03743 03782 03822 03862 03902 03941 03981 04021 04060 04100
10 0000 0043 0086 0128 0170 0212 0253 0294 0334 0374
11 0414 0453 0492 0531 0569 0607 0645 0682 0719 075S
12 0792 0828 0864 0899 0934 0969 1004 1038 1072' 1106
13 1139 1173 1206 1239 1271 1303 133) 1367 1399 1430
14 1461 1492 1523 1553 1584 1614 1644 1673 1703 1732
15 1761 1790 1818 1847 187) 1903 1931 1959 1987 2014
16 2041 2068 209) 2122 2148 2175 2201 2227 2253 2279
17 2304 2330 235) 2380 240) 2430 245) 2480 2504 2529
18 2553 2577 2601 2625 2648 2672 269) 2718 2742 2765
19 2788 2810 2833 2856 2878 2900 2923 2945 2967 2989
20 3010 3032 3054 3075 3096 3118 3139 3160 3181 3201
21 3222 3243 3263 3284 3304 3324 3345 3365 3385 3404
22. 3424 3444 3464 3483 3502 3522 3541 3560 3579 3598
23 3617 3636 3653 3674 3692 3711 3729 3747 3766.. 3784
24 3802 3820 3838 3856 3874 3892 3909 3927 3945 3962
25 3979 3997 4014 4031 4048 406) 4082 4099 4116 4133
26 4150 4166 4183 4200 4216 4232 4249 426) 4281 4298
27 4314 4330 4346 4362 4378 4393 4409 442S 4440 4456
28 4472 4487 4502 4518 4533 4548 4564 4579 4594 4609
29 4624 4639 4654 4669 4683 4698 4713 4728 4742 4757
30 4771 4786 4800 4814 4829 4843 4857 4871 4886 4900
31 4914 4928 4942 495$ 4969 4983 4997 5011 5024 5038
32 5051 506S 5079 5092 510S 5119 5132 514) 5159 5172
33 518) 5198 5211 5224 5237 52)0 5263 5276 5289 5302
34 5313 5328 5340 5353 5366 5378 5391 5403 5416 5428
35 5441 5453 546S 5478 5490 5502 5514 5527 5539 5551
36 5563 557) 5587 5599 5611 5623 5633 5647 5658 5670
37 5682 5694 570S 5717 5729 5740 5752 5763 5775 5786
38 5798 5809 5821 5832 5843 5855 5866 5877 5888 5899
39 5911 5922 5933 5944 5955 5966 5977 5988 5999 6010
40 6021 •6031 6042 6053 6064 607S 608) 6096 6107 6117
41 6128 6138 6149 6160 6170 6180 6191 6201 6212 6222
42 6232 6243 6253 6263 6274 6284 6294 6304 6314 6325
43 6335 6345 6355 6365 6373 6383 6395 6405 641) 642)
44 6435 6444 6454 6464 6474 6484 6493 6503 6513 6522
45 6532 6542 6551 6561 6571 6580 6590 6599 6609 6618
46 6628 6637 6646 6656 666) 6675 6684 6693 6702 6712
47 6721 6730 6739 6749 6758 6767 6776 678) 6794 6803
48 6812 6821 6830 6839 6848 6857 6866 687) 6884 6893
49 6902 6911 6920 6928 6937 6946 6955 6964 6972 6981
50 6990 6998 7007 7016 7024 7033 7042 7050 7059 7067
Logaritmi zecimali ai numerelot' naturale 905

I V. Logaritmi zecimali ai numerelor naturale

o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 J
50 6990 6998 . 7007 7016 7024 7033 7042 70SO 7059 7067
SI 7076 7084 7093 7101 7110 7118 7126 7135 7143 7152
52 7160 7168 7177 718S 7193 7202 7210 7218 7226 7235
53 7243 7251 7259 7267 727S 7284 7292 7300 7308 7316
54 7324 7332 7340 7348 7356 7364 7372 7380 7388 7396
55 7404 7412 7419 7427 743S 7443 7451 7459 7466 7474
56 7482 7490 7497 750S 7513 7520 7528 7536 7543 7551
57 7559 7566 7574 7582 7589 7597 7604 7612 7619 7627
58 7634 7642 7649 7657 7664 7672 7679 7686 7694 7701
59 7709 7716 7723 7731 7738 774S 7752 7760 7767 7774
60 7782 7789 7796 7803 7810 7818 7825 7832 7839 7846
61 7853 7860 7868 7875 7882 7889 7896 7903 7910 7917
62 7924 7931 7938 7945 7952 7959 7966 7973 7980 7987
63 7993 8000 8007 8014 8021 8028 8035 8041 8048 805S
64 8062 8069 807S 8082 8089 8096 8102 8109 8116 8122
65 8129 8136 8142 8149 8156 8162 8169 8176 8182 8189
66 819S 8202 8209 821S 8222 8228 8235 8241 8248 8254
67 8261 8267 8274 8280 8287 8293 8299 8306 8312 8319
68 832S 8331 8338 8344 8351 8357 8363 8370 8376 8382
69 8388 8395 8401 8407 8414 8420 8426 8432 8439 8445
70 8451 8457 8463 8470 8476 8482 8488 8494 8SOO 8506
71 8513 8519 8525 8531 8537 8543 8549 855S 8561 8567
72 8573 8579 858S 8591 8597 8603 8609 861S 8621 8627
73 8633 8639 864S 8651 8657 8663 8669 8675 8681 8686
74 8692 8698 8704 8710 8716 8722 8727 8733 8739 8745
15 8751 8756 8762 8768 8774 8779 878S 8791 8797 8802
76 8808 8814 8820 882S 8831 8837 8842 8848 8854 8859
77 8865 8871 8876 8882 8887 8893 8899 8904 8910 891S
78 8921 8927 8932 8938 8943 8949 8954 8960 896S 8971
79 8976 8982 8987 8993 8998 9004 9009 9015 9020 902S
80 9031 9036 9042 9047 9053 9058 9063 9069 9074 9079
81 9085 9090 9096 9101 9106 9112 9117 9122 9128 9133
82 9138 9143 9149 9154 9159 9165 9170 917S 9180 9186
83 9191 9196 9201 9206 9212 9217 9222 9227 9232 9238
84 9243 9248 9253 9258 9263 9269 9274 9279 9284 9289
85 9294 9299 9304 9309 9313 9320 9325 9330 9335 9340
86 9345 93SO 935S 9360 936S 9370 937S 9380 938S 9390
87 939S 9400 940S 9410 941S 9420 942S 9430 9435 9440
88 9443 9450 9453 9460 9465 9469 9474 9479 9484 9489
89 9494 9499 9504 . 9509 9513 9518 9523 9528 9533 9538
90 9542 9547 9552 9551 9562 9566 9571 9576 9581 9586
91 9590 959S 9600 9605 9609 9614 9619 9624 9628 9633
92 9638 9643 9647 9652 9657 9661 9666 9671 967S 9680
93 9685 9689 9694 9699 9703 9708 9713 9717 9722 9727
94 9731 9736 9741 974S 9730 9754 9759 9763 9768 9773
95 9777 9782 9786 9791 979) 9800 9805 9809 9814 9818
96 9823 9827 9832 9836 9841 984S 9850 9854 9859 9863
97 9868 9872 9877 9881 9886· 9890 9894 9899 9903 9908
98 9912 9917 9921 9926 9930 9934 9939 9943 9948 9952
99 9956 9961 996S 9969 9974 9978 9983 9987 9991 9996
100 ()()()() 0004 0009 0013 0017 0022 0026 0030 0035 0039
906 Tabele

Va. Logaritmi naturali ai numerelor prime pînă la 1000 Vb. Descompunerea in factori
primi mai mari decît 5
z In z 1 z lnz J z In z 1 49 = 7 2
77 = 7. 11
581 = 7. 83
583 = 11 . 53
(1) 0.0000 271 5.6021 641 6.4630 91 = 7·13 589 = 19·31
2 6931 277 6240 643 4661 119 = 7. 17 611 = 13 . 47
3 1.0986 281 6384 647 4723 121 = 11 2
623 = 7 . 89
5 6094 283 6454 653 4816 133 = 7. 19 629 = 17.37
7 9459 293 6802 659 4907 143 = 11·13 637 = 72 · 13
11 2.3979 307 7268 661 4938 161 = 7 . 23 649 = 11 . 59
13 5649 311 7398 673 5117 169 = 13 2 667 = 23 . 29
17 8332 313 7462 677 5177 187 = 11·17 671 = 11·61
19 9444 317 7589 683 5265 203 = 7 . 29 679 = 7 . 97
23 3.1355 331 8021 691 5381 209 = 11 . 19 689 = 13 . 53
29 3673 337 8201 701 5525 217 = 7 . 31 697 = 17 . 41
31 4340 347 8493 709 5639 221 = 13 . 17 703 = 19. 37
37 6109 349 8551 719 5779 247 = 13 . 19 707 = 7. 101
41 7136 353 866.5 727 5889 25 3 = 11 . 23 713 = 23 . 31
43 7612 359 8833 733 5971 259 = 7 . 37 721 = 7 . 103
47 8501 367 9054 739 6053 287 = 7 . 41 73 1 = 17 . 43
53 9703 373 9216 743 6107 289 = 17 2 737 = 11 . 67
59 4.0775 379 9375 151 6214 299 = 13. 23 749 = 7. 107
61 1109 383 9480 151 6294 301 = 7. 43 763 = 7. 109
67 2047 389 9636 761 6346 319 = 11 . 29 767 = 13 . 59
71 2627 397 9839 769 6451 323 = 17·19 779 = 19·41
73 2905 401 9940 773 6503 329 = 7 . 47 781 = 1 1 . 71
79 3694 409 6.0137 787 6682 341 = 11 . 31 791 = 7 . 113
3 793 = 13 . 61
83 4188 419 0379 797 6809 343 = 7
89 4886 421 0426 809 6958 361 = 19 2 799 = 17·47
97 5747 431 0661 811 6983 371 = 7 · 53 803 = Il · 73
101 6151 433 0707 821 7105 377 = 13·29 817 = 19·43
103 6347 439 0845 823 7130 391 = 17 · 23 833 = 72 ·17
107 6728 443 0936 827 7178 403 = 13 . 31 841 = 29 2
109 6913 449 1070 829 7202 407 = 11 . 37 847 = 7. 11 2
113 7274 457 1247 839 7322 413 = 7. 59 851 = 23. 37
127 8442 461 1334 853 7488 427 = 7. 61 869 = 11 . 79
131 8752 463 1377 857 7534 437 = 19·23 871 = 13·67
137 9200 467 1463 859 7558 451 = Il · 41 889 = 7 · 127
139 9345 479 1717 863 7604 469 = 7 . 67 893 = 19. 47
149 5.0039 487 1883 877 7765 473 = 11 . 43 899 = 29. 31
151 0173 491 1964 881 7811 481 = 13. 37 901 = 17. 53
157 0562 499 2126 883 7833 493 = 17 . 29 913 = Il . 83
163 0938 503 2206 887 7878 497 = 7. 71 917 = 7. 131
167 1180 509 2324 907 8101 5 11 = 7 . 73 923 = 13 . 71
517 = 11 . 47 931 = 72 • 19
173 1533 521 2558 911 814S 527 = 17 . 31 943 = 23 . 41
179 1874 523 2596 919 8233 529 = 23 2 949 = 13 . 73
181 1985 541 2934 929 8341 533 = 13. 41 959 = 7. 137
191 2523 547 3044 937 8427 2
539 = 7 • 11 961 = 31 2
193 2627 551 3226 941 8469 551 = 19. 29 973 = 7. 139
197 2832 563 3333 947 8533 553 = 7 · 79 979 = Il · 89
199 2933 569 3439 953 8596 559 = 13 . 43 989 = 23 . 43
211 3519 571 3474 967 8742
223 4072 571 3578 971 8783 Exemple
227 4250 587 3750 977 8845 In 326 = In (2 · 163)
= In 2 + In 163
229 4337 593 3852 983 8906 = 0,6931 + 5,0938 = 5,7869
233 4510 599 3953 991 8987
239 4765 601 3986 997 9048 In 0,319 = In (Il · 29: 1000)
241 4848 607 4085 = In Il + In 29 - In 1000
251 5255 613 4184 (10) 2.3026 = 2,3979 + 3,3673 - 6,9078
257 5491 617 4249 (102) 4.6052 = - 1,1426
263 5722 619 4281 (103 ) 6.9078 In 230000 = In (23 · 10000)
269 5941 631 4473 (104) 9.2103 = 3,1355 + 9,2103 = 12,3458
Valori ale fun c ţiilor trigonometrice 907

VI a. Valorile pentru sin a., cos a., tg a., cotg a. VI b . Transformarea gradelor

·
sexagesimale în radiani

.,b.
~... sin tQ
~..
b.
sin tg
,..._
be
~..ff rad 1 be
" '..ff
rad 1
o 0.0000 0.0000 '9'0' 45 0.7071 1.000 45 o 0.0000 50 0.8727
46 7193 036 44 1 0175 51 8901
1 0175 0175 89 47 7314 072 43
2 0349 0349 88 2 0349 52 9076
48 7431 111 42 3 0524 53 92SO
3 0523 0524 87 49 7547 1SO 41
4 0698 0699 86 4 0698 54 9423
5 0872 0873 85 50 0.7660 1.192 40 5 0.0873 55 0.9599
6 104S 1051 84 6 1047 56 9774
7 1219 1228 83 51 7771 235 39 7 1222 57 9948
8 1392 J40S 82 52 7880 280 38 8 1396 58 1.0123
9 1564 1584 81 53 7986 327 37 9 1571 59 0297
54 8090 376 36
10 0.1736 0.1763 80 55 8192 428 35 10 O.I74S 60 1.0472
56 8290 483 34 11 1920 61 0647
11 1908 1944 79 57 8387 540 33 12 2094 62 0821
12 2079 2126 78 58 8480 600 32 13 2269 63 0996
13 2250 2309 77 59 8572 664 31 14 2443 64 1170
14 2419 2493 76 15 0.2618 65 1.1343
15 2588 2679 75 60 0.8660 1.732 30 16 2793 66 1519
16 2756 2867 74 17 2967 67 1694
17 2924 3057 73 61 8746 804 29 3142 68 1868
62 881 28 18
18 3090 3249 72 8829 19 3316 69 2043
19 3256 3443 71 63 8910 963 27
64 8988 2.0SO .26 20 0.3491 70 1.2217
10 0.3420 0.3640 70 65 9063 145 25
66 9t3S 246 24 21 366S 71 2392
21 3584 3839 69 67 920S 356 23 22 3840 72 2566
22 3746 4040 68 68 9272 47S 22 23 4014 73 2741
23 3907 4245 67 69 9336 60S 21 24 4189 74 i91S
24 4067 4452 66 25 0.4363 75 1.3090
25 4226 4663 65 70 0.9397 2.747 20 26 4538 76 3265
26 4384 4877 64 71 19 27 4712 77 3439
27 4540 509S 63 945S 904 28 4887 78 3614
72 9511 3.078 18 3788
28 4693 5317 62 73 17 29 5061 79
29 4848 5543 61 9563 271
74 9613 487 16 30 0.5236 80 1.3963
30 0.5000 0.5774 60 75 9659 732 15
76 9703 4.011 14 31 5411 81 4137
31 5JSO 6009 59 77 9744 331 13 32 558S 82 4312
32 5299 6249 58 78 9781 703 12 33 5760 83 4486
33 5446 6494 57 79 9816 5.145 11 34 5934 84 4661
34 5592 674S 56 35 0.6109 85 1.483S
35 5736 7002 55 80 0.9848 5.671 10 36 6283 86 5010
36 5878 726S 54 37 6458 87 5184
37 6018 7536 53 81 9877 6.314 9 38 6632 88 5359
38 6157 7813 52 82 9903 7.t1S 8 39 6807 89 5533
39 6293 8098 51 83 992S 8.144 7
84 994S 9.514 6 40 0.6981 90 1.5708
40 0.6428 0.8391 50 85 9962 11.43 5
86 9976 14.30 4 41 7156 91 5882
41 6561 8693 49 87 9986 19.08 3 42 7330 92 6057
42 6691 9004 48 88 9994 28.64 2 43 7503 93 6232
43 6820 932S 47 89 9998 57.29 1 44 7679 94 6406
44 6947 9657 46 45 0.7854 100 1.7453

---
45 7071

cos
1.0000

cotg
45

.,
~...
b. ---
90 1.0000

cos
00

cotg
o
b.
a.."
46
47
48
49
8029
8203
8378
855~
180
200
270
300
3.1416
3.4907
4.7124
5.2360
50 0.8727 360
.._ 6.2832
908 Tabele

VII. Logaritmii sinusului şi cosinusului

.o .1 .2 .3 .4 .s .6 .7 .8 .9 (l.O)J
O (-oo) 7.2419 7.5429 7.7190 7.8439 7.9408 •o2oo •o870 •1450 •1961 •2419 rs9
1 8.2419 2832 3210 3558 3880 4179 4459 4723 4971 5206 5406 88
2 5428 5640 5842 6035 6220 6397 6567 6731 6889 7041 7188 87
3 7188 7330 7468 7602 7731 7857 7979 8098 8213 8326 8436 86
4 8436 8543 8647 8749 8949 8964 9042 9135 9226 9315 9403 85

s 9403 9489 9573 9655 9736 9816 9894 9970 •0046 •0120 •o192 84
6 ~.0192 0264 0334 0403 0472 0539 0605 0670 0734 0797 0859 83
7 0859 0920 0981 1040 1099 1157 1214 1271 1326 1381 1436 82
8 1436 1489 1542 1594 1646 1697 1747 1797 1847 1895 1943 81
9 1943 1991 2038 2085 2131 2176 2221 2266 2310 2353 2397 80

10 ~.2397 2439 2482 2524 2565 2606 2647 2687 2727 2767 2806 79
11 2806 2845 2883 2921 2959 2997 3034 3070 3107 3143 3179 78
12 3179 3214 3250 3284 3319 3353 3387 3421 3455 3488 3521 77
13 3521 3554 3586 3618 3650 3682 3713 3745 377) 3806 3837 76
14 3837 3867 3897 3927 3957 3986 4015 4044 4073 4102 4130 75

1S 4130 4158 4186 4214 4242 4269 4296 4323 4350 4377 4403 74
16 4403 4430 4456 4482 4508 4533 4559 4584 4609 4634 4659 73
17 4659 4684 4709 4733 4757 4781 4805 4829 4853 4876 4900 72
18 4900 4923 4946 4969 4992 501.) 5037 5060 5082 5104 5126 71
19 5126 5148 5170 5192 5213 5233 5256 5278 5299 5320 5341 70

20 ~. 5341 5361 5382 5402 5423 5443 5463 5484 5504 5523 5543 69
21 5543 5563 5583 5602 5621 5641 5660 5679 5698 5717 5736 68
22 5736 5754 5773 5792 5810 5828 5847 5865 5883 5901 5919 67
23 5919 5937 5954 5972 5990 6007 6024 6042 6059 6076 6093 66
24 6093 6110 6127 6144 6161 6177 6194 6210 6227 6243 6259 65

2S . 6259 6276 6292 6308 6324 6340 6356 6371 6387 6403 6418 64
26 6418 6434 6449 6465 6480 6495 6510 6526 6541 6556 6570 63
27 6570 6585 6600 6615 6629 6644 6659 6673 6687 6702 6716 62
28 6716 6730 6744 6759 6773 6787 6801 6814 6828 6842 6856 61
29 6856 6869 6883 6896 6910 6923 6937 6950 6963 6977 6990 60

30 ~.6990 7003 7016 7029 7042 7055 7068 7080 7093 7106 7118 S9
31 7118 7131 7144 7156 7168 7181 7193 720) 7218 7230 7242 S8
32 7242 7254 7266 7278 7290 7302 7314 7326 7338 7349 7361 57
33 7361 7373 7384 7396 7407 7419 7430 7442 7453 7464 7476 56
34 7476 7487 7498 7509 7520 7531 7542 7553 7564 757) 7586 S5

35 7586 7597 7607 7618 7629 7640 76)0 7661 7671 7682 7692 S4
36 7692 7703 7713 7723 7734 7744 7754 7764 7774 7185 7795 53
37 7795 7805 7815 7825 7835 7844 7854 7864 7874 7884 7893 52
38 7893 7903 7913 7922 7932 7941 7951 7960 7970 7979 7989 51
39 7989 7998 8007 8017 8026 803) 8044 8053 8063 8072 8081 50
40 ~.8081 8090 8099 8108 8117 812) 8134 8143 8152 8161 8169 49
41 8169 8178 8187 8195 8204 8213 8221 8230 8238 8247 825) 48
42 825) 8264 8272 8280 8289 8297 830) 8313 8322 8330 8338 47
43 8338 8346 8354 8362 8370 8378 8386 8394 8402 8410 8418 46

--
44 8418

(1.0)
8426

.9
8433

.8
8441

.7
8449

.6
8457

.5
8464

.4
8472

.3
8480

.2
8487

.1
8493

.o
45
 Logaritmii sinusulu.i şi cosinusului 909

VII. Logaritmii sinusului şi cosinusului

.o .1 .2 .3 .4 .5 .6 .7 .8 .9 (1.0)1
r--
45 19.8495 8502 8510 8517 8525 8532 8540 8547 8555 8562 8569 44
46 8569 8577 8584 8591 8598 8606 8613 8620 8627 8634 8641 43
47 8641 8648 865S 8662 8669 8676 8683 8690 8697 8704 8711 42
48 8711 8718 8724 8731 8738 8745 8751 8758 8765 8771 8778 41
49 8778 8784 8791 8797 8804 8810 8817 8823 8830 8836 8843 40

50 19.8843 8849 885S 8862 8868 8874 8880 8887 8893 8899 890S 39
51 890S '8911 8917 8923 8929 893S 8941 8947 8953 8959 896S 38
S2 896S 8971 8977 8983 8989 8995 9000 9006 9012 9018 9023 37
53 9023 9029 9035 9041 9046 9052 9057 9063 9069 9074 9080 36
S4 9080 908S 9091 9096 9101 9107 9112 9118 9123 9128 9134 35
ss 9134 9139 9144 9149 9155 9160 916S 9170 917S 9181 9186 34
56 9186 9191 9196 9201 9206 9211 9216 9221 9226 9231 9236 33
57 9236 9241 9246 9251 925S 9260 926S 9270 9275 9279 9284 32
58 9284 9289 9294 9298 9303 9308 9312 9317 9322 9326 9331 31
59 9331 933S 9340 9344 9349 9353 9358 9362 9367 9371 937S 30

60 9.937S 9380 9384 9388 9393 9397 9401 9406 9410 9414 9418 29
61 9418 9422 9427 9431 9435 9439 9443 9447 9451 945S 9459 28
62 9459 9463 9467 9471 9475 9479 9483 9487 9491 9495 9499 27
63 9499 9503 9506 9510 9514 9518 9522 952S 9529 9533 9537 26
64 9537 9540 9544 . 9548 9551 9555 9558 9562 9566 9569 9573 25
6S 9573 9576 9580 9583 9587 9590 9594 9597 9601 9604 9607 24
66 9607 9611 9614 9617 9621 9624 9627 9631 9634 9637 9640 23
67 9640 9643 9647 9650 9653 9656 9659 9662 9666 9669 9672 22
68 1 9672 9675 9678 9681 9684 9687 9690 9693 9696 9699 9702 21
69 9702 9704 9707 9710 9713 9716 9719 9722 9724 9727 9730 20

70 ~.9730 9733 973S 9738 9741 9743 9746 9749 9751 9754 9757 19
71 9757 9759 9762 9764 9767 9770 9772 9775 9777 9780 9782 18
72 9782
1 9785 9787 9789 9792 9794 9797 9799 9801 9804 9806 17
73 9806 9808 9811 9813 981S 9817 9820 9822 9824 9826 9828 16
74 9828 9831 9833 9835 9837 9839 9841 9843 984S 9847 9849 15

7S 9849 9851 9853 985S 9857 9859 9861 9863 986S 9867 9869 14
76 9869 9871 9873 9875 9876 9878 9880 9882 9884 988S 9887 13
77 9887 9889 9891 9892 9894 9896 9897 9899 9901 9902 9904 12
78 9904 9906 9907 9909 9910 9912 9913 9915 9916 9918 9919 11
79 9919 9921 9922 9924 992S 9927 9928 9929 9931 9932 9934 10

80 19.9934 9935 9936 9937 9939 9940 9941 9943 9944 .9945 9946 9
81 9946 9947 9949 9930 9951 9952 9953 9954 995S 9956 9958 8
82 9958 9959 9960 9961 9962 9963 9964 9963 9966 9967 9968 7
83 9968 9968 9969 9970 9971 9972 9973 9974 9973 997S 9976 6
84 9976 9977 9978 9978 9979 9980 9981 9981 9982 9983 9983 s
85 9983 9984 9985 998S 9986 9987 9987 9988 9988 9989 9989 4
86 9989 9990 9990 9991 9991 9992 9992 9993 9993 9994 9994 3
87 9994 9994 9995 999S 9996 9996 9996 9996 9997 9997 9997 2
88 9997 9998 9998 9998 9998 9999 9999 9999 9999 9999 9999 1
89
.._ 9999 9999 •oooo •oooo •oooo •oooo •oooo •oooo •oooo •oooo •oooo o
(1.0) .9 1 .8 .7 .6 .s .4 .3 .2 .1 .o
lg cos 0° .. . 45°
910 Tabele

VIII. Logaritmii tangentei şi cotangentei

.o .1 .2 .3 .4 .5 .6 .7 .8 .9 (l.O)l
~
O (-oo) 7.2419 7.5429 7.7190 7.8439 7.9409 •0200 •o870 •t450 •t962 *2419 89
1 18.2419 2833 3211 3559 3881 4181 4461 4725 4973 5208 5431 88
2 5431 5643 584S 6038 6223 6401 6571 6736 6894 7046 7194 87
3 7194 7337 7475 7609 7739 7865 7988 8107 8223 8336 8446 86
4 8446 8554 8659 8762 8862 8960 9056 9150 9241 9331 9420 85

5 9420 9506 9591 9674 9756 9836 9915 9992 •0068 •o143 •o216 84
6 19.0216 0289 0360 0430 0499 0567 0633 0699 0764 0828 0891 83
7 0891 0954 lOIS 1076 t13S 1194 1252 1310 1367 1423 1478 82
8 1478 1533 1587 1640 1693 1745 1797 1848 1898 1948 1997 81
9 1997 2046 2094 2142 2189 2236 2282 2328 2374 2419 2463 80

10 19.2463 2507 2551 2594 2637 2680 2722 2764 2805 2846 2887 79
11 2887 2927 2967 3006 3046 3085 3123 3162 3200 3237 3275 78
12 3275 3312 3349 338S 3422 3458 3493 3529 3564 3599 3634 77
13 3634 3668 3702 3736 3770 3804 3837 3870 3903 393S 3968 76
14 3968 4000 4032 4064 409S 4127 4158 4189 4220 42SO 4281 15

15 4281 4311 4341 4371 4400 4430 4459 4488 4517 4546 4515 74
16 4575 4603 4632 4660 4688 4716 4744 4771 4799 4826 4853 13
17 4853 4880 4907 4934 4961 4987 5014 5040 5066 5092 5118 72
18 5118 5143 5169 5195 5220 524S 5270 529S 5320 534S 5370 71
19 5370 5394 5419 5443 5467 5491 5516 5539 5563 5587 5611 70

20 ~.5611 5634 5658 5681 5704 5727 57SO 5773 5796 5819 5842 69
21 5842 5864 5887 5909 5932 5954 5976 5998 6020 6042 6064 68
22 6064 6086 6108 6129 6151 6172 6194 6215 6236 6257 6279 67
23 6279 6300 6321 6341 6362 6383 6404 6424 6445 646S 6486 66
24 6486 6506 6527 6547 6567 6587 6607 6627 6647 6667 6687 65

25 6687 6706 6726 6746 676S 6785 6804 6824 6843 6863 6882 64
26 6882 6901 6920 6939 6958 6977 6996 101S 7034 7053 7072 63
27 7072 7090 7109 7128 7146 7165 7183 7202 7220 7238 7257 62
28 7257 127S 7293 7311 7330 7348 7366 7384 7402 7420 7438 61
29 7438 745S 7473 7491 7509 7526 7544 7562 7579 7597 7614 60

30 19.7614 7632 7649 7667 7684 7701 7719 7736 7753 7771 7788 59
31 7788 1805 7822 7839 7856 7873 7890 7907 7924 7941 7958 58
32 7958 7975 7992 8008 802S 8042 8059 807S 8092 8109 812S 51
33 812S 8142 8158 8175 8191 8208 8224 8241 8257 8274 8290 56
34 8290 8306 8323 8339 835S 8371 8388 8404 8420 8436 s4n 55

35 8452 8468 8484 8501 8517 8533 8549 8565 8581 8597 8613 54
36 8613 8629 8644 8660 8676 8692 8708 8724 8740 815S 8771 53
37 8771 8787 8803 8818 8834 8850 886S 8881 8897 8912 8928 52
38 8928 8944 8959 8975 8990 9006 9022 9037 9053 9068 9084 51
39 9084 9099 9115 9130 9146 9161 9176 9192 9207 9223 9238 50
40 ~.9238 9254 9269 9284 9300 9315 9330 9346 9361 9376 9392 49
41 9392 9407 9422 9438 9453 9468 9483 9499 9514 9529 9544 48
42 9544 9560 9575 9590 960S 9621 9636 9651 9666 9681 9697 47
43 9697 9712 9727 9742 9757 9772 9788 9803 9818 9833 9848 46
....
44 9848 9864 9879 9894 9909 9924 9939 9955 9970 9983 0.0000 45

(1.0) .9 .8 .7 .6 .5 .4 .3 .2 .1 .o
lg cotg 45° ... 90°
Logaritmii tangent ei şi cotangentei 911

VIII. Logaritm ii tangentei şi cotangentei

.o .1 .2 .3 .4 .5 .6 .1 .8 .9 (1.0) J
45 p.oooo 001S 0030 004S 0061 0076 0091 0106 0121 0136 0152 44
46 0152 0167 0182 0197 0212 0228 0243 0258 0273 0288 0303 43
47 0303 0319 0334 0349 0364 0379 039S 0410 042S 0440 0456 42
48 0456 0471 0486 0501 0517 0532 0547 0562 0578 0593 0608 41
49 0608 0624 0639 0654 0670 068S 0700 0716 0731 0746 0762 40

50 p.0762 0777 0793 0808 0824 0839 0854 0870 088S 0901 0916 39
51 0916 0932 0947 0963 0978 0994 1010 102S 1041 . 1056 1072 38
52 1072 1088 1103 1119 113S llSO 1166 1182 1197 1213 1229 37
53 1229 124S 1260 1276 1292 1308 1324 1340 1356 1371 1387 36
54 1387 1403 1419 143S 1451 1467 1483 1499 1516 1532 1548 35

55 1548 1564 1580 1596 1612 1629 164S 1661 1677 1694 1710 34
56 1710 1726 1743 1759 1776 1792 1809 182S 1842 1858 187S 33
57 187S 1891 1908 192S 1941 1958 197S 1992 2008 202S 2042 32
58 2042 2059 2076 2093 2110 2127 2144 2161 2178 219S 2212 31
59 2212 2229 2247 2264 2281 2299 2316 2333 2351 2368 2386 30

60 p.2386 2403 2421 2438 2456 2474 2491 2509 2527 254S 2562 29
61 2562 2580 2598 2616 2634 2652 2670 2689 2707 272S 2743 28
62 2743 2762 2780 2798 2817 283S 2854 2872 2891 2910 2928 27
63 2928 2947 2966 298S 3004 3023 3042 3061 3080 3099 3118 26
64 3118 3137 3157 3176 3196 321S 323S 3254 3274 3294 3313 25

65 3313 3333 3353 3373 3393 3413 3433 3453 3473 3494 3514 24
66 3514 353S 355S 3576 3596 3617 3638 3659 3679 3700 3721 23
67 3721 3743 3764 378S 3806 3828 3849 3871 3892 3914 3936 22
68 3936 3958 3980 4002 4024 4046 4068 4091 4113 4136 4158 21
69 4158 4181 4204 4227 42SO 4273 4296 4319 4342 4366 4389 20

70 P.4389 4413 4437 4461 4484 4509 4533 4557 4581 4606 4630 19
71 4630 465S 4680 4705 4730 4755 4780 480S 4831 4857 4882 18
72 4882 4908 4934 4960 4986 5013 5039 5066 5093 5120 5147 17
73 5147 5174 5201 5229 5256 5284 5312 5340 5368 5397 542S 16
74 542S 5454 5483 5512 5541 5570 5600 5629 5659 5689 5719 15

75 5719 5750 5780 5811 5842 5873 5905 5936 5968 6000 6032 14
76 6032 6065 6097 6130 6163 6196 6230 6264 6298 6332 6366 13
77 6366 6401 6436 6471 6507 6542 6578 6615 6651 6688 612S 12
78 672S 6763 6800 6838 6877 691S 6954 6994 7033 7073 7113 11
79 7113 7154 719S 7236 7278 7320 7363 7406 7449 7493 7537 10

80 p.7537 7581 7626 7672 7718 7764 7811 7858 7906 7954 8003 9
81 8003 . 8052 8102 8152 8203 825S 8307 8360 8413 8467 8522 8
82 8522 8577 8633 8690 8748 8806 8865 8924 8985 9046 9109 1
83 9109 9172 9236 9301 9367 9433 9501 9570 9640 9711 9784 6
84 9784 9857 9932 •ooo8 •oo8S .•0164 •0244 •o326 •0409 •0494 •o58o s
85 1.0580 0669 0759 08SO 0944 1040 1138 1238 1341 1446 1554 4
86 1554 1664 1777 1893 2012 213S 2261 2391 252S 2663 2806 3
87 2806 2954 3106 3264 3429 3599 3777 3962 4155 4357 4569 2
88 4569 4792 5027 527S 5539 5819 6119 6441 6789 7167 7581 1
o
.....
89 7581 8038 85SO 9130 9800 2.0591 2.1561 2.2810 2.4571 2.7581 (+oo)

1(1.0) .9 .8 .7 .6 .5 .4 1 .3 .2 .1 .o
lg cotg 0° ... 45°
IX . Funcţiile exp on enţ i a l e ex ş i e - .r \0
t:3
ex e-.x ex e-.x ex e-.x ex e-.x
X
1
X
1
X
1 X
1
0.00 1.0000 1.0000 o.so 1.6487 0.6065 1.0 2.7183 0.3679 6.0 403.43 0.0025

0.01 1.0101 0.9900 0.51 1.6653 0.6003 1.1 3.0042 0.3329 6.1 445.86 0.0022
0.02 1.0202 0.9802 0.52 1.6820 0.5945 1.2 3.3201 0.3012 6.2 492.75 0.0020
0.03 1.0305 0.9704 0.53 1.6989 0.5886 1.3 3.6693 0.2725 6.3 544.57 0.0018
0.04 1.0408 0.9608 0.54 1.7160 0.5827 1.4 4.0552 0.2466 6.4 601.85 0.0017

0.05 1.0513 0.951 2 0.55 1.7333 0.5769 1.5 4.4817 0.2231 6.5 665.14 0.0015

0.06 1.0618 0.9418 0.56 1.7507 0.5712 1.6 4.95 30 0.2019 6.6 735.10 0.0014
0.07 1.0725 0.9324 0.57 1.7683 0.5655 1.7 5.4739 0.1827 6.7 812.41 0.0012
0.08 1.0833 0.9231 0.58 1.7860 0.5599 1.8 6.0496 0.1653 6.8 897.85 0.0011
0.09 1.0942 0.9139 0.59 1.8040 0.5543 1.9 6.6859 0.1496 6.9 992.27 0.0010

0.10 1.1052 0.9048 0.60 1.8221 0 ..5488 2.0 7.3891 0.1353 7.0 1096.6 0.0009

0.11 1.1163 0.8958 0.61 1.8404 0 ..5434 2.1 8.1662 0.1225 7.1 1212.0 0.0008
0.12 1.1 273 0.8869 0.62 1.8589 0.5379 2.2 9.0250 0.1108 7.2 1339.4 0.0007
0.13 1.1388 0.8781 0.63 1.8776 0.5326 2.3 9.9742 0.1003 7.3 1480.3 0.0007
0.14 1. 1503 0.8694 0.64 1.8963 0.5273 2.4 11.023 0.0907 7.4 1636.0 0.0006

0.15 1.1618 0.8607 0.65 1.9155 0.5220 2.5 12.182 0.0821 1.5 1808.0 0.0006

0.16 1. 1735 0.8521 0.66 1.9348 0 ..5169 2.6 13.464 0.0743 7.6 1998.2 0.0005
0.17 1.1853 0.8437 0.67 1.9542 0 ..5117 2.7 14.880 0.0672 7.7 2208.3 0.0005
0.18 1.1972 0.8353 0.68 1.9739 0.5066 2.8 16.443 0.0608 7.8 2440.6 0.0004
0.19 1.2092 0.8270 0.69 1.9937 0 ..5016 2.9 18.1~4 0.05SO 7.9 2697.3 0.0004

0.20 1.2214 0.8187 0.70 2.0138 0.4966 3.0 20.086 0.0498 8.0 2981.0 0.0003

0.21 1.2337 0.8106 0.71 2.0340 0.4916 3.1 22.198 0.0450 8.1 3294.5 0.0003
0.22 1.2461 0.8025 0.72 2.0544 0.4868 3.2 24.533 0.0408 8.2 3641.0 0.0003
0.23 1.2586 0.7945 0.73 2.07.51 0.4819 3.3 27.113 0.0369 8.3 4023.9 0.0002 ~
;:a
0.24 1.271 2 0.7866 0.74 2.0959 0.4771 3.4 29.964 0.0334 8.4 4447.1 0.0002 O'
- -L...-..
~
('>
 0.2S 1.2840 0.7788 0.15 2.1170 0.4724 3.5 33.1lS 0.0302 8.5 4914.8 0.0002 ~
~

0.26 1.2969 0.7711 0.76 2.1383 0.4677 3.6 36.598 0.0273 8.6 5431.7 0.0002
i
('>
0.27 1.3100 0.7634 0.77 2.1598 0.4630 3.7 40.447 0.0247 8.7 6002.9 0.0002 ~
~
0.28 1.3231 0.7.558 0.78 2.1815 0.4584 3.8 44.701 0.0224 8.8 6634.2 0.0002 o
~
0.29 1.3364 0.7483 0.79 2.2034 0.4538 3.9 49.402 0.0202 8.9 7332.0 0.0001 ('>

-~
0.30 1.3499 0.7408 0.80 2.225S 0.4493. 4.0 54.598 0.0183 9.0 8103.1 0.0001 ~
('>

0.31 1.3634 0.7334 0.81 2.2479 0.4449 4.1 60.340 0.0166 9.1 8955.3 0.0001
0.32 1.3771 0.7261 0.82 2.2705 0.4404 4.2 66.686 0.01SO 9.2 9897.1 0.0001
0.33 1.3910 0.7189 0.83 2.2933 0.4360 4.3 73.700 0.0136 9.3 10938 0.0001
0.34 1.4049 0.7118 0.84 2.3164 0.4317 4.4 81.451 0.0123 9.4 12088 0.0001

0.35 1.4191 0.7047 0.85 2.3396 0.4274 4.S 90.017 0.0111 9.5 13360 0.0001

0.36 1.4333 0.6977 0.86 2.3632 0.4232 4.6 99.484 0.0101 9.6 14765 0.0001
0.37 1.4477 0.6907 0.87 2.3869 0.4190 4.7 109.95 0.0091 9.7 16318 0.0001
0.38 1.4623 0.6839 0.88 2.4109 0.4148 4.8 121.51 0.0082 9.8 18034 0.0001
0.39 1.4770 0.6771 . 0.89 2.4351 0.4107 4.9 134.29 0.0074 9.9 19930 0.0001

0.40 1.4918 0.6703 0.90 2.4596 0.4066 s.o 148.41 0.0067 10.0
.....___
22026 o.oooos
'
0.41 1.5068 0.6637 0.91 2.4843 0.4025 S.1 164.02 0.0061
0.42 1.5220 0.6570 0.92 2.5093 0.3985 S.2 181.27 0.005S =
e 2.71828183 ...
0.43 1.5373 0.650S 0.93 2.534S 0.3946 S.3 200.34 0.0050
0.44 1.5527 0.6440 0.94 2.5600 0.3906 S.4 221.41 o.004S lg e= 0.43429448 .. .
1/e = 0.367 87944 .. .
0.45 1.5683 0.6376 0.95 2.5857 0.3867 s.s 244.69 0.0041 lg 1/e = 0.56570552 ... -1

0.46 1.5841 0.6313 0.96 2.6117 0.3829 5.6 270.43 0.0037

0.47 1.6000 0.62SO 0.97 2.6379 0.3791 5.1 298.87 0.0033
0.48 1.6161 0.6188 0.98 2.6645 0.3753 S.8 330.30 0.0030
0.49 1.6323 0.6126 0.99 2.6912 0.3716 5.9 365.04 0.0027

0.50 1.6487 0.606S 1.00 2.7183 0.3679 6.0 403.43 0.0025 \0

....____ <..J
914 Tabele

X. Constante folosite în mod ,curent

z lgz 1 z lgz 1 z lgz 1

n 3.1416 0.4971 •;ln 0.1592 0.2018 - 1 1/e 0.3679 0.5657-1
.m 6.2832 0.7982 1[4n 0.0796 0.9008 - 2 M 0.4343 0.6378 - 1
3n 9.4248 0.9743 n2 9.8696 0.9943 1/M 2.3026 0.3622
4n 12.566 1.0992 4n 2 39.478 1.5964 el 7.3891 0.8686
211/3 2.0944 0.3211 n 2/4 2.4674 0.3922 1/e 2 0.13534 0.1314 - 1
4n/3 4.1888 0.6221 1/n2 0.1013 0.0057 - 1 ye 1.6487 0.2171
n/2 1.5708 0.1961 1/(4n2 ) 0.0253 0.4036 - 2 en 23.141 1.3644
n/3 1.0472 0.0200 yn 1.7723 0.2486 g 9.81 0.9917
n/4 0.7854 0.8951-1 Vm 2.5066 0.3991 g2 96.236 1.9833
n/6 0.5236 0.7190 - 1 y(n/2) 1.2533 0.0981 1/g 0.1019 0.0083 - 1
ny2 4.4429 0.6477 1/yn 0.5642 0.7514-1 1/(2g) 0.0510 0.7073-2
ny3 5.4414 0.7357 1/y(2n) 0.3989 0.6009 - 1 1/g 2 0.0104 0.0167-2
n/y2 2.2214 0.3466 y(2/n) 0.7979 0.9019 - 1 yg 3.1321 0.4958
nfV3 1.8138 0.2586 e 2.7183 0.4343 y(2g) 4.4294 {).6463
1/n 0.3183 0.5029 - 1 1/yg 0.3193 0.5042-1

XI. Alfabetul grec

Transli- Transli- Transli-

Litera Se citeşte Litera Se citeşte Litera Se citeşte
terarea terarea tera rea

A (X alfa a I L iota i p p ro r
B ~ beta b K )( kapa c, k :E G sigma s
r y gama g, n A A lambda 1 T 't' tau t
6. a d elta d M fL miu m y u ipsilon y, u
E € epsilon e N 'V niu n <P cp fi ph
z ~ zeta z 8 ~ csi X X X hi ch
H "t) eta e o o omicron o 'f" ~ psi ps
0 8 te ta th II 7t pi p .n (J) omega o

XII. Alfabetul gotic

Aa Bb Ce Dd Ee Ff Gg Hh li Jj Kk LI Mm
~a 58'6 OCc Sl>b @;e ~f Q}g ~1) 3t 3i ~f Bl 9.nm
aa $.6 L~ rB'J' ţ .. J'l fJ? '41 Ji li di-1' ~~ 1/lw

Nn Oo Pp Qq Rr Ss Tt Uu Vv Ww Xx Yy Zz
mn ()o ~~ Qq alt 6 f~ stt Uu fab fmro ~~ WtJ .8G
'RH (Jq
1'1 q, 1l11" 1'16' 'ţţ ?Jllt Vm 31)111 z, P'l t1
XIII. Cifre romane

1 1 1 V 5 1 X 10 1 L 50 1 c 100 1 D 500 1 M 1000

11 11 2 III 3 IV 4 V 5 VI 6 VII 7 VIII 8 IX 9 X 10

XX 20 XXX 30 XL 40 L 50 LX 60 LXX 70 LXXX80 XC 90 IC 99 c 100
CC200 cec 300 CD400 D 500 DC600 DCC 700 DCCC800 CM900 XM990 M 1000
MCDXCVI 1496 MDCCCLXXXIII 1883 MCMIL 1949 MCMLXXIV 1974
 Index alfabetic

A aria deltoidului 199

dreptunghiului 197
biraport armonie 692
Birkhoff Garett 844
paralelipipedului dreptun- bisectoare 190
abatere medie pă.tratică (stan- ghic 227 Bolyai F. 886
dard) 731 paralelogramului 197 Bolyai J. 886
Abel 600 pătratului 197 Bolzano 893
abscisă. prismei 231
- curbilinie 706 trapezului 198
acoperire a variabilelor pro-
poziţionale 413
triunghiului 197
arie orientată. 691 c
a doua formă. fundamentală. 711 aritate 414
adunare 16, 24, 27, 32, 37, 38, ascensiunea dreaptă. 341 calculul ariilor 197
42, 73 asemănare 202 - cu intervale 790
afeliu 392 asimptote 380 - erorilor 758
afinitate 696 asociativitate 16, 18, 24, 73 calotă. sferică. 240
algebra cuartenionilor 847 astroidă. 542 Cantor 893
- lui Hilbert 847 axa absciselor 665 caracteristică. 58
- - Hamilton 847 analogiei 695 Caratheodory 870
algebră. 846 cotelor 665 cardioidă. .'H 1
- topologică 84 7 elipsei 218 catenoid 245
algoritm 421 mare a elipsei 215 Cayley 890
- de iterare în mai mulţi paşi mică a elipsei 215 Cebîşev 372
802 negativă. 665 cel mai mare divizor comun 21
algoritmul lui Euclid 21 ordonatelor 665 - - mic multiplu comun 21
- -Gauss 442 pozitivă. 665 centru de curbură. 536
alfabet 414 parabolei 220 - - greutate 229, 587
alternativa lui Fredholm 876 paraboloidului 686 - - proiecţie 695
amortizarea împrumuturilor axioma alegerii 398 centrul cercului 205
169 axioma de separare a lui - omologiei 695
amplificare 26, 42 Hausdorff 854 cerc 205
amplitudine 641, 744, 746 - lui Arhimede 74 de curbură. 523, 535
analizatori armonici 635 axiomele lui Peano 72, 415 - distanţă. 248
analiză. armonică 626 axioma paralelelor 886 director 217
- combinatorie 720 axiome de incidenţă. 888 mare 321, 710
analogii neperiene 327 axiome de ordonare 888 mic 321
anomalie 392 axiomele deplasă.rilot 888 orar 341
- excentrică 392 axionometrie 261 cerc paralel 245
an tropic 344 - ortogonala 262 - sferic 322
aplicaţie 403 autoconjugate 701 cercul alidadă. 310
aplicaţie conformă. 716 automor1ism 430, 888 - lui Thales 359
liniară. 456 azimut 340 cicloidă. 540, 561
- proiectivă. 693, 695 cifre semnificative 760
- surjectivă. 403 - sigure 760
a proximare cilindru 230
- asimptotică 780 B cisoidă. 542
aranjamente 721 circuit hamiltonian 859
argument al funcţiei 123 baza cilindrului 230 circumferinţă. 205
- diagonal 897 bază. 45 ciurul lui Eratostene 20
arbelos 210 - a spaţiului vectorial 452, cîmp 432
arbore 857 453 conservativ 586
arc de cerc 206 Bernoulli J. 869, 870 Borel 727
aria cercului 209 Bezout 844 irotaţional 596
cilindru1ui 231 binormală. 706 lamelar 596
- cubului 227 biraport 690, 695 scalar 591
916 Index alfabetic

cîrn p so1enoida1 .594 coordonate curbilinii 706, 708 declina ţie 34 1

- vectoria1 .591 ecuatoriale 340 Dedekind 404, 840, 893
cîmpul direcţiilor 630 generalizate 873 densitat~ de repartiţie 719
Clavius 66 oblice 666 derivată. 501
coardă. 206 omogene 666 - parţială. .517
codificare 423, 897 orizontale 340 derivare grafică. 504
codomeniu al unei relaţii 400 polare 348, 667 - numerică. 794
coeficient binominal 40 proiective omogene 691 Descartes Rene H
de corelaţie 749 rectangulare 348 descă.zut 17
- încredere 7.50 sferice 578, 667 descompunerea în fracţii simple
- regresie 748 , 776 corecţie 759 149
unghiular 3.53 corelaţie 701, 743, 749 descompunerea, numerelor în
cofuncţie 27.5 - polară. 70 1 factori primi 20
coliniaţie 69.5 corespondenţă. 123 determinant 444
coliniaţii automorfe 891 - afină. 696 - funcţional .521
combinaţie liniară. 442 coroană. circulară. 209 - wronskian 640
combinări 722 corp 432, 833 diagramă. 124
compararea a două. dispersii 7.53 al rădăcinilor 43.5 diagonale 190
- - - medii 7.53 de descompunere 435 diagonalele cubului 229
- frecvenţelor 7.54 - numere pă.tratice 839 diametru 206
compensarea datelor 767 al numerelor algebrice 838 diametrele conjugate 217
complanare .581 corpul rădăcinilor unităţii 839 diedru 22.5
complement algebrie 44.5 corpuri de rotaţie 248 diferenţă. finită. 7Ş4
complementară. 348 cosecantă. a unui unghi 268 centrată. 78.5
compunerea aplicaţiilor 404 cosinus al unui unghi 268 - - crescătoare 78.5
- seriilor de puteri 608 cosinusuri directoare 670 - - descrescătoare 785
comutativitate 16 , 18, 24, 73 cotangentă. a unui unghi 268 diferenţială. .506
con 233 Cramer 841 - de ordin superior .507, 519
- asimptotic 688 cristal mediu 240 - parţială. complexă. 651
concoide ale dreptelor 544 criterii de asemănare 203 - totală .518
condiţia lui Dirichlet 624 criteriul de convergenţă. al lui diferenţiograf 504
- - Lipschitz 647 Leibniz 485 dimensiune a spaţiului vec-
condiţii iniţiale 64.5 - lui Weierstrass 598 torial 4.52
la limită. 64.5 cuantificatori 414 - - unei mulţimi de puncte
- regulate 709 cub 227 8.51
- singulare 709 curbă. de coordonate 708 Diofante 833
condiţiile Kuhn-Tucker locale fundamentală. 702 directoare 703
824 geodezică. 710 discriminant 104
conexiune 848 rectificabilă. 582 dispersia selecţiei 746
congruenţă. 696, 83.5 simplă. închisă. 850 dispersie 731
congruenţa (egalitatea) triun- sinusoidală. 287 distanţă. dintre două. drepte 223
ghiurilor 187 tautocronă. 64 1 focală. 21.5
binomială. 835 curbele lui Cassini .538 - punct dreaptă. 676
de gradul n 83.5 curbura lui Gauss 711 - - plan 680
liniară. 835 curbură. 534, 707 distorsiune 718
conjunctura lui Fermat 41.5 geodezică 71 distributivitate 19, 73
- - Goldbach 41.5 integrală. 710 divergenţă. .594
conoid 246 normală. 7 11 divizibilitate 20
consecinţă. 4 14 principală. 715 divizor comun 21
constante de structu ră. 84.5 relativă. 7 1.5 dobîndă. compusă. 165
continuitate cvad ratură. .554 - simplă. 164
- uniformă. 497 cvadrică. 683 dodecaedru 240
control de fabricaţie 7.56 nesingulară. 684 domeniu de definiţie 125
- - recepţie 7.56 - - influenţă. a unui cuan-
contur de integrare 656 - singulară 683 tificator 415
convergenţă. absolută. 603 - - integritate 433
uniformă. .597, 600 dreapta lui Pascal 701
coordonată. naturală. 706 D dreaptă. 172
coordonate carteziene 348, 666 improprie 690
- ortogonaele 66.5 decagon regulat 194 orientată. 673
- cilindrice 578, 668 decimetru cub 226 punctuală. 690
J,~dex alfabetic 917

drepte ortogonale 175 ecuaţie vectorială parame- extensie a unui corp 433
- paralele 174 trică 674 extensie algebrică simplă 435
drum critic 860 ecuaţii echivalente 91 - de corp 435
- eulerian 858 ecuaţiile naturale ale curbei 707 extragerea rădăcinii 49, 73
drumuiri 320 - - - suprafeţei 708 extrapolare 790
dualitate 699, 818 element de arc 582 extreme ale funcţiilor 521
- linie 630 - absolute (globale) 522
- volum 578 extremele funcţiilor de mai
impropriu 689 multe variabile 527
E neutru 426
nul 426
ecliptică 34 3 opus 426 F
ecuator 341 unitate 426
ecuaţia de transmitere a căl­ elice circulară 704
familie 397
durii 866 eliminare jordaniană 804
de curbe cu un parametru
diferenţială a lui Laplace elipsă 215,373
657 . 630
elipsograf 216
- indexată de mulţimi 399
- - - Ostogradski 872 elipsoid 684
fascicul de drepte 203, 223,
- Bessel 644 biaxial 684
677, 690
- Cauchy - Riemann 657, - de rotaţie 684
de plane 224, 321, 690
868 - triaxial 684 --raze 677
generală a planului 678 epicicloidă 540
fază de execuţie 789
Gregory - Leibniz 617 eroare absolută 758 - - învăţare 789
integrală de tip Fredholm de calcul 761
Fermat '833
876 - genul I 751
feţe ale poliedrului 225
lui Soreau 811 - - II 750
figuri omeomorfe 849
normală a dreptei 358 iniţială 761
fişe de control 756
- - lui Hesse 679 medie 768
focare 378, 380
oscilaţiilor lu i Helmholtz probabilă 768
focarul elipsei 215
866 relativă 759
foliul lui Descartes 521, 533,
planului prin tăieturi 679 de măsurare 765
538
telegrafistului 866 - observaţie 765 formalism 894
timpului 344 - rotunjire 787 formă explicită a funcţiei 126
undei 866 limită 759
implicită a funcţiei 126
valorilor proprii 807 sistematică 765
generală a ecuaţiei de gra-
ecuaţie 87 regulată 765
dul doi 101
algebrică 90 estimare 776 normală a ecuaţiei de gra-
bipătrată 115 - punctuală 750
dul doi 100
cubică 109 - statistică 756 biliniară 468
cu derivate parţiale 862 estimator absolut corect 749 multiliniară 468
- diferenţiale totale 638 consistent 749
pătratică 468
- parametri 90 - eficient 749 polinomială 783
de gradul doi 101 - nedeplasat 749 formula lui Euler 781
- - trei 109 Euclid 45, 833
- - Moivre 287
- - patru 115 Euler L. 833, 841, 858
- - Stirling 782
diferenţială 628 eveniment aleator 723 formule binomiale 39
- cu variabile separabile - imposibil 723
- de aproximare 618
634 - sigur 723 - cardanice (ale lui Cardan)
de tip Bernoulli 638 evenimente contrare 725
110, 138
gaussiană 644 - incompatibile 724
- independente 726 . formula integrală generalizată
implicită 629
a lui Cauchy 655
liniară 639 evolută 537
formulele Cauchy-Hadamard
- omogenă 637 evolventă 538
602
neomogenă 637 excentricitate 215
Euler-Fourier 623
omogenă 636 - liniară 376
lui De Morgan 399
diofantică 836 - numerică 378, 381
- Fernet 707
integrală 874 exces 327
- Guldin 588
- liniară 875 exponent 45
Mainardi-Codarzi 713
liniară 94 , 97 expresie 413
fotogrametrie 263
transcendentă 91 atomică 415 fracţii etajate 30
trigonometrică 290 radical 438 - inverse 26
918 Index alfabetic

fracţii ordinare 2 7 funcţie reală de un număr grupul lui Galois 436

periodice 31 oarecare de variabile 161 - Klein Kn 428
simple 568 recursivă 421 - simetric Sn 427
subunitare 26 simetrică 161
supraunitare 26 trigonometrică 155, 267, 610
zecimale 30 - inversă 278
Fraenkel 895 funcţii Bessel 432
H
frecvenţă 641 - sferice 432
- relativă 723 funcţională 403, 883 hamiltonian 862
functor 403 fus sferic 322 hectolitru 226
funcţia gama 554 Hermite 840
de densitate normală 766 he:xagonul lui Brianchon 70 1
- - repartiţie normală 766 - - Pascal 701
- lui Euler 835 G hexagon regulat 194
- - Lagrange 824 Hilbert 840, 880
funcţie 122 Gauss 833, 863, 886, 893 hiperbolă 218, 373
analitică completă 661 generatoare 686 hiperboloid cu două pînze 684
aritmetică 403 generatoarea cilindrului 230 - - o pînză 684
bijectivă 404 geodezice 873 hiperplan 884
calculabilă 422 geografie matematică 335 hipocicloidă 541
cilindrică 644 geometria absolută 887 - alungită 541
compusă 127 finsleriană 719 - comună 541
de cost 799 mulţimilor 718 - scurtată 541
gradul doi 135 numerelor 718 Hippasos din Metapont 45 .
- trei 136 reţelelor 716 hîrtii probabilistice 747
repartiţie 719 riemanniană 716
variabilă complexă 649 geometrie diferenţială 704
- reală 649 eliptică 891
verosimilitate maximă hiperbolică 891
1
750 integrală 719
derivabilă 502 intrinsecă 709 ideal 833
dublu periodică 663 proiectivă 688 - de polinoame 841
elementar integrabilă 568 sferică 892 - principal 833
eliptică 663 Goldbach. 838 imagine sferică 713
exponenţială 153, 609 Godel 898 imaginea aplicaţiei binare 456
generatoare 638 grad al corpului 43.3 incidenţă 699
hiperbolică 156, 609 grade de libertate 752 incompletitudinea în principiu
- inversă 156 gradient 593 a sistemului de axiome 895
impară 129 graf 124, 856 inducţie transfinită 410
iniţială 422 - complet 857 inegalitate algebrică 119
injectivă 404 - cubic 859 liniară 808
inversabilă 130 - neorientat 856 lui Bernoulli 122, 475
inversă 130 graf orientat 856 Cauchy-Schwartz 122, 454,
iraţională 152 Grobner 841 881
liniară 132 grup 425 lui Cebîşev 732
logaritmică 154 abelian 426 - Minkovski 881
mărginită 128 ciclic 431 triunghiului 122, 454, 819
meromorfă 654 comutativ 426 inel 833, 846
monotonă 128 de omologie 851 inelul claselor de resturi modulo
obiectiv 815 factor 429 m 834
olomorfă 652 finit 430 integrala lui Gauss 739
omogenă 162 Lie 431, 716 - unei funcţii diferenţiale 629
pară 129 Lorentz 847 integrală binomă 572
periodică 129, 663 topologic 4 31, 84 7 complexă curbilinie 650
potenţial 866 grupul alternant A 4 427 curbilinie 573, 583
proprie 876 claselor de resturi prime 835 definită 548
putere 137 deplasărilor 887 de suprafaţă 573, 585
radical 152 liniar general al unui spaţiu dublă 574
raţion ală 132 vectorial GL(V) 458, 847 eliptică 573, 641, 663

reală de două variabile in- - GL(n) 426 generală 629

dependente 159 - - special SL(n) 426 improprie 552
Index alfabetic 919

integrală multiplâ 577 Klein 689, 886, 890 matrice duală 845
nedefinitâ 551, 559 Kronecker 840, 894 - nesingularâ 460
particularâ 629 Kummer 840 - singulară 460
primă 649 matricea reţelei 860
singularâ 629 Maupertuis Pierre Louis ,873
triplâ 577 maxim local 522
integrare cu ajutorul seriilor L - şi minim legate 529
de puteri 643 mâsură. cinematicâ 719
- graficâ 558 La.grange 863, 870 - Lebesgue 856
- numericâ 793 lanţ Markov 742 - Peano - Jordan 855
- prin pârţi 561 La.place 59 - Riemann 855
interpolare 61, 786, 790 latice 844 medianâ 189
- liniarâ 782 latitudine 314, 708 mediatoare 188
- La.grange 791 - geograficâ 340 medie ponderat! 772
interpolarea lui Aitken 793 lânţişor 537, 538, 542 meridian 245, 714
intersecţie a douâ drepte 677 legea de reciprocitate 835 metalimbaj 897
- - - plane 681 - repartiţie a erorilor 766 metoda anaglifelor 267
- - trei plane 682 - erorilor a lui Gauss 766 aproximărilor succesive 831
- înapoi 318 invarianţei unghiurilor 240 comparaţiei 98
interval de convergenţâ 597 lui Snell 526 celei mai rapide descreşteri
intuiţionism 894 numerelor mari 733 803
inversiune 721 propagării erorilor 769 celor două. plane 250
ipoteza continuumului 408, 897legile lui Kepler 391, 393 - mai mici pătrate 748,
- lui Church 422 Leibniz 44, 869 767
- - Goldbach 838 lema Kuratowski - Zorn 402 coeficienţilor nedetermi-
ipoteză alternativâ 751 Leonardo din Pisa 44 naţi 643
icosaedru 240 limbaj obiect 897 direcţiilor admisibile a lui
izoclin! 633 limbaje algoritmice 416 Zoutendijk 826
izomorfism 428 limita seriei 597 drumului critic 861
- dual 845 Lindemann 840 ecuaţiilor funcţion.a.le 830
linie de curburâ 715 erorii limitâ 762
fracţie 26 factorului integrant 635
- înâlţime 251 Franck - Wolf 825
1 - pantli. 259 gradienţilor 826
- vîrf 686 intersecţiei 263
împârţire 18, 25, 29, 32, 41, frontală 251 iteraţiei 798
43, 73 geodezicâ 710 jocurilor fictive 820
- a unui segment într-un ra- mijlocie 192 liniei poiigonale 645
port dat 204 principalâ 251 lui Adams 795
- cu rest 434 Liouville 840 Euler 796
înălţime 189 Lo bacevski 886 Gauss 806
înâlţimea cilindrului 230 l'Hospital 869 Newton 797
- polului ceresc 340 loc geometric 213 Ritz 874
înfâşurătoare 632 logaritm 5.5 Wolf 825
înmulţire 18, 25, 29, 32, 37 - natural 58 marginilor 761
38, 41, 43, 73 - zecimal 58 matricei minime 821
întregii lui Gauss 433 logica predicatelor 414 metro-potenţial 861
- propoziţiilor 412 Monte-Carlo 813
logicism 893 multiplicatorilor lui La.gran#
longitudine 314, 708 ge 774, 826
J loxodromă 338 PERT 861
lungimea cercului 208 planului de secţiune 821
Jacobian 521 poziţiei false 796
Jordan 855 punctului de măsurâ 265
M - fix 797
reducerii 98
Runge - Kutta 796
K MacLa.urin 611, 841
secantei 797
mantisâ .58
marea teoremă a lui Pappus - simplex 816
Keller 844 890 varianţei constantelor 637,
Keppler 66 matrice 459 642
920 Index alfabetic

metoda verosimilită.ţii ma- numerele lui · Gauss 433 parametrul conicelor 388
xime 750 numitor 26 - dreptei 674
- z-transformă.rii 80 1 - hiperbolei 218
metoda de aproximare 780 patrulater 190
metrica suprafeţei 709
metrică. 879
o circumscris 212
- complet 694
mica teoremă. a lui Desargues - înscris 212
889 observaţii condiţionate 773 pătrat 194
minim local 522 octaedru 240 Peano 855
model al unui vector 454 octant 665 pendul matematic 641
Monge 689 omeomorfism 849 pereche ordonată. 402
monotonia 16, 18, 24, 74 omografie 695 periheliu 392
morfism 403 omologii 695 perioada oscilaţiei 641
multiplicată. 843 omomorfism 428 permutări 720
multiplu de ordinul k 140 - canonic 430 perspectivă. afină. 254
mulţime bine ordonată. 408, 409 operator 403 - - ortogonală. 254
decidabilă. 423 diferenţiat 795 - - tangenţială. 254
deschisă. 852 hamiltonian 596 - - oblică. 254
inchis! 852 Laplace 865 perspectivitate 695
valorilor relaţiei 400 liniar 882 piramidă. 233
mărginit 882 Pitagora 199
nabla 596 plan 222, 678
N operaţie 403, 425 normal 705
operaţii cu rest 22 osculator 705
optimizare convexă. 823 punctat 690
n-uplu 402 dinamică. 82 7 rectificat 705
Nadir Na 340 liniară. 815, 823 riglat 690
necontradicţie 897
matematică. 815 tangent 708
negativ 25 parametrică. 822 plane afine finite 890
Neumann J. 895 pătratică 825 - directoare 686
Newton Isaac 841 ordinea operaţiilor 19 - de selecţie 756
nivelment tahimetric 311 ordinul unui grup 426 planificarea experienţelor 743
Noether E. 841 ordonare lexicografică. 38 planimetru 558
Noether M. 840 ordonata la origine 354 platonismul matematic 893
nomograme 51, 810 orientat drept 666 plăţi. eşalonate 167
- reticulare 812 - stîng 666 - - anticipate 168
normală. 536, 709
origine 665 - - posticipate 168
- principală. 706 Orseme 45 Plticke 689 ·
normă. 879 ortogonalitate 696 piramidă. 233
- a unui vector 454 oscilaţii normale 808 Poincare 894
nucleul aplicaţiei liniare 456 - proprii 646
Poisson 866
- ecuaţiei integrale 87 5 Ostrogradski 870 pol 146, 654, 701
număr algebric 838
Oughtred 44 - al unei funcţii raţionale 49.5
cardinal 13, 72, 405
polara focarului 703
complex 72, 84
polară. 701
de cod 897
policilindru închis 655
iraţional 56 p poliedru 225
întreg 23, 78
convex 238, 718
limită 410
pană. 247
- eulerian 238
natural 13, 72
- regulat 238
negativ 77 para bol! 220, 37 3
ordinal 13, 72, 409 paraboloid 684 poligon 194
pozitiv 23, 77 - de rotaţie 685 convex 194
prim 20 - eliptic 685 - regulat 194
iraţional 26, 27, 77 - hiperbolic 685
real 79 paradoxul lui Russel. 397 - regulat cu 17 laturi 19.5
transcendent 840 - - Skolem 896 polinom 138, 434
transfinit 405 paralelă. 714 - caracteristic 466
numă.ră.tor 26 paralelipiped 227 - standard 790
numere opuse 23 - dreptunghic 227
numerele lui Bernoulli 605, 781 paralelogram 19 1 polinomul de interpolare al
- - Fibonacci 422 paralelogramul perioadelor 663 lui Lagrange 783
1 ndex alfa betie 921

- - - - - Newton 784, problema necontradicţiei siste- punct principal de fugă 248

791 mului formal al teoriei mulţi­ regulat 705
polul nord ceresc 340 milor 895 singular 532, 647, 705
- sud ceresc 340 - transporturilor 8?0 şa 528, 686
Poncelet 689 problemă duală 818 tacnodal (autotangenţial)
ponton 247 - primală 818 533
postulatul lui Euclid 886 probleme de amestec 823 triplu 533
- permanenţei al lui Hănkel - coordonare 823 unitar 691
76 - la limită în teoria poten- vernal 341
potenţial 586, 59 3 ţialului 867 puncte armonice 692
al unui punct 863 procedee probabilistice 814 de la infinit 689
- logaritmic 868 procedeul de căutare Fibonacci - sprijin 791
- newtonian 863 800 - - echidistante 785
potenţialul unei mase distri- - secţiunii de aur 801 improprii 689
buite continuu 864 - unghiurilor nord-sud 821 punctul lui Brianchon 70 l
potenţialul unui număr finit procente 162 putere 45
de puncte 864 proces de decizie continuu 831 puterea continuului 407
pozitiv 25 determinist discret 82 7
prag de rezistenţă 789 Markov 742
- - semnificaţie 751 optimal de dezvoltare 788
predicat 402 Poisson 742 R
premisă 413 recursiv de interpolare 793
prima formă fundamentală a staţionar 742
radian 177
suprafeţei 710 stochastic 742
radical 85
- teoremă de incompletitu- stochastic discret 831
rădăcină 49, 139
dine a lui Gădel 896 unidimensional 799
cubică 50
primitivă 551, 559 produs 18
- multiplă 140
principiul acţiunii minime 873 cartezian 402
- pătratică 50
construcţiei 398 - scalar 454
- simplă 140
de optimalitate a lui Bel- - vectorial 451
rang al algebrei 845
lman 828 produsul lui Wallis 564
- - unei matrice 464
existenţei mulţimilor programul de la Erlangen 719
in-
raport 35
finite 398 progresie aritmetică 470
- de deformare 249
extensionalităţii 398 - geometrică 471
- simplu 673
identificării profil Jukovski 660
la abstracti-
raportul diferenţelor 50 1
zări 401 proiectivitate 698
raţionalizare 54
lui Cavalieri 232, 579 proiecţie centrală 248, 695
raza cercului 44
Fermat 873 cu cote 259
rază de convergenţă 602
- Hamilton 874 izometrică 709
- - curbură 536
- Padoa 421 laterală 256
- sferică 206
necontradicţiei 412 oblică 249
Recorde 44
recurenţei 4 10 ortogonală de nivel 260
rectificare 58 l
terţului exclus 412 paralelă 249, 673
regula lui Bernoulli şi l'Hospi-
prismă 230 proporţionalitate directă 34
tal 492
- regulată 230 - inversă 34
Cramer 446
prismoizi 246 pseudosferă 245
Kepler 246
probabilitate 723 punct 172
Neper 333
condiţionată 725 - autumnal 343
Sarus 444
- geometrică 719 - de acumulare al unui şir
Simpson 794
- maximă 767 476
semnelor lui Descartes 141
problema brahistocronei 869 - contact de ordinul doi
trapezului 794
celor şapte poduri din Kă­ 705
regulă de divizibilitate 21
nigsberg 859 - - - întîi 705 ·
regulile lui Pappus 245
- trei corpuri 649 fugă 248
regresie 748
hanseatică 319 in1lexiune 522
relaţie 400
izoperimetrică 718, 869 - orizontală 523
antisimetrică 400
- generală. 873 întoarcere 533
asimetrică 400
lui Dirichlet 867 - origine 23
binară 402
Neumann 867 dublu 533
biunivocă 400
Newton 869 fundamental 691 cu n argumente 402
Waring 838 izolat 533 convexă 400
922 Index alfabetic

relaţie de echivalenţă. 401 sector sferic 240 snop de plane 224

- ordine 401 secţiune axială 234 soare mediu 344
nereflexivă 400 secţiunea de aur 205 soluţie admisibilă 816
reflexivă 400 secundă paralactică 174 - de bază 817
simetrică 400 segment 173, 672 soluţii liniar dependente 639
tranzitivă 400 circular 210 - - independente 639
unică la dreapta 400 de cerc 206 spirală 545
unică la stînga 400 orientat 673 arhimedică (a lui Arhimede)
relaţii de bază în triunghi 185 sferic 240 544
între laturi 185 selecţie 743 logaritmică 545, 637
- între laturi şi unghiuri 186 semantica 413 spaţiu abstract 878
- - unghiuri 185 - limbajelor elementare 416 Banach 880
relaţiile lui Viete 116 semidreaptă 173 Hilbert 880
relevment 339 semigru p 425, 4 32 liniar 878
repartiţia frecvenţelor 744 - multiplicativ 846 metric 879
repartiţie 728 Serge 841 - complet 880
binomială 7 34 serie aritmetică 479 n-dimensional proiectiv 84 1
F 752 de compoziţie a unui grup normat 879
X2 752 431 riemannian 717
normală 729, 737 - funcţii 597 topologic 854
- redusă 738 - puteri 601 vectorial 433, 447
Poisson 736 geometrică 480 - euclidian 455
t 751 Fourier 624 spaţii tangente 717
reprezentare asimptotică 780 hipergeometrică 644 spaţiul reprezentărilor 847
- a integralei erorilor 781 Laurent 654 stabilitate numerică 796
matriceală 84 7 majorantă 598 stea de drepte 690
parametrică 126 Taylor 612 - - plane 677, 682, 690
- a planului 678 trigonometrică 623 Steiner 689
- - unei curbe 704 Severi 841 ster 226
reprezentarea numerelor 14 sfera lui Brinell 107 stereoscopie 226
reprezentări conforme 651 numerelor a lui Riemann Stevin 66
rest 597 660 strategie optimă 827
- de puteri 835 topologică 853 - secvenţială 800
restul lui Cauchy 611 sferă 241 - universală 799
- - Lagrange 611 sferele lui Dandelix\ 373 strofoidă 543
- - MacLaurin 6 11 simbolul lui Legendre 836 structură algebrică 847
rezonabilitate prin radicali 117 simetrie 181 - topologică 854
rezolvent 876 - centrală 182 subgrup 427, 433
rezolventa lui Lagrange 439 - faţă de o axă (axială) 181 - invariant 429
reţea de combinaţie Riemann similitudine 696 - normal 429
861 simplificare 26, 42 submulţime proprie 397
rotaţie 669 singularitate aparentă 654 sumă algebrică 24, 37
rotor 595 singularitate esenţială 654 - integrală 547
rotunjire 760 - izolată 654 - parţială 597
ridicare la putere 45, 73 sintaxa limbajelor elementare suport al relaţiei 400
ridicări topografice 313 414
suprafaţa unui corp 225
Ries 37 sinteză armonică 626
rig1a de calcul logaritmică 67 sinusul unui unghi 267 suprafaţă algebrică 841
Russel 898 sistem 327 - de gradul doi 683
bază de vectori 69 1 - nivel 591
binar 55
- rotaţie 24.5, 714
de coordonate 665
s - ecuatii liniare 117 desfăşurabilă 686
- proi~cţie Gauss-Kriiger de translaţie 686
Salinon 210 313 fundamentală 702
salt al unei funcţii 495 - numărare aditiv 15
închisă 713
scădere 17,24, 37, 42, 73
galactic 344
poziţionat 15, 789 Riemann 661
scăzător 17
secanta unui unghi 268 sistemul de axiome al lui riglată 686

secantă 206 Hilbert 887 tubulară 24.5

sector circular 206, 209 snop de drepte 223 suprafeţe echipotenţiale 864
Index alfabetic 923

ş teorema lui Euler 2381 835 timp tampon 861

Fermat 8351 S38 - zonal 344
Gauss 262 1 594 timpul efemeridelor 344
şir 469 Gauss - Bonnet 713 tipuri de ordine 408
- convergent 472 Jordan 850 - - similitudine 408
mărginit 470 Lagrange i301 5041 838 tor 245
monoton 469 Legendre 327 torsă. 686
Lindemann 841 torsiune 707
Menelaus 3671 694 tractrice 5311 542
Pascal 700 traiectorie ortogonală 633
T Picard 663 trapez 192
Pitagora 199 transformare afină 6701 6851
Pohlke 261 716
tabele de mortalitate 170 Rolle 505 - parametrică. 701
tablou de valori 124 Steiner 590 transformarea axelor princi-
tangenta unghiului 268 Stokes 595 pal~ 682
tangentă. la cerc 2061 208
Sturm 141 - de coordonate 682
- - elipsă. 217 Taylor 611 - parametrilor 702
- - hiperbolă. 219 1 221 Thue 837 transformări de coordonate 669
Tarski 896 Schwarz 518 - echivalente 119
tautologie 413 Vieta 1101 116 - prin raze reciproce 661
tehnica adunării 17 Weierstrass 522 transformările lui Lorentz 4 31
- reţelelor 8.57 Moivre - Laplace 741 translaţie 669
- scăderii 17 Ostrogradski - Gauss 6.53 - paralelă. 710
tensor 468 punctului fix a lui Banach transversală. 188
- de curbură. a lui Riemann- 885 triangulaţie 314
Cristofel 718 - şa 824 triedrul mobil osculator 706
teodolit 310 teorema reprezentă.rii a lui trisecţiunea unghiului 184
teorema Bolzano- Weier- Riesz 883 triunghi 184
strass 477 teorema reziduurilor 655 diagonal 634
coardelor 211 secantei 211 eulerian 322
cosinusului 299 sinusurilor 298 nautic 323
lui Desargues 890 tangentei 211 polar 323, 324
de completitudine a rela- Thue - Siegel - Roth 840 sferic 322
ţiei de deductibilitate 419
teoreme de închidere 890 triunghiul lui Pascal 40
dualitate 819 - ergodice 742 tropicul capricornului 342
omomorfism 430 teoria aditivă a numerelor 838 - racului 342
- izomorfism 430 analitică a numerelor 8331 trunchi de con 236
- metrizare a lui Nagata 837 - - piramidă. 236
şi Smirnov 85.5
aproximării 780 trunchiere 760
- punct fix a lui Brouwer aproximaţiilor 884
850 axiomatică a mulţimilor 895
- reprezentare a lui Rie- coomologiei 844
mann 6.59
fundamentală. a algebrei 116
curbelor şi suprafeţelor al- u
gebrice 841
- - teoriei lui Gauss 845 dimensiunii 851
integrală. a lui Cauchy 653 unghi 175
elementară. a numerelor 833
înălţimii 200 de contingenţă 707
idealelor 839
Jordan- Brouwer 853 diedru 225
integralelor prime 648
J ordan - Holder "131 înscris în cerc 206
lui Krull a inelelor locale
Lasker- Noether 8i2 844 la centru 206
limită. centrală. 741 orar 341
numerelor mari 155
lui Appollonius 366 paralactic 311
proceselor staţionare 831
Bolzano i98 polar 225
snopurilor 844
Brianchon 700 poliedru 22.5
elementară. 420
Cantor 406 unghiul dintre două. drepte
Theodoros din Chyrene 45
Cauchy 505 223, 675
testare statistică. 7 51
Cayley i30 - - - plane 681
testarea ipotezelor 752
Ceva 3671 694 t etraedru regulat 234 unghiuri adiacente 178
Desargues 697 - opuse la vîrf 179
Dirichlet 839 timp newtonian 344 unghiurile lui Euler 672
Euclid 200 - stelar 544 · universul lui Cantor 893
924 Index alfabetic

V vecinătate 852
vector 448
w
de curbură 707
valoare absolută 23, 122 director 675 Waring 838
- aproximativă 758 normal 679 Weierstrass 598, 870, 887, 893
- medie 730 propriu 465, 807 Weill 844.
- - a selecţiei 746 vectori liniari independenţi 452
Wronski 640
valoarea funcţiei 123 - tangenţi 717
- principală a lui Cauchy 656 Vidmann 44
valori de adevăr 412 Viete (Vieta) 44
- proprii 465, 876
Van der Waerden 841, 844
Vinei L . 37
Vinogradov 838
z
variabilă aleatoare 728 vîrf al poliedrului 225
- continuă 728 volumul cilindrului 232 Zarinski 844
- discretă 728 corpului 225 zero generic 843
varietate 716 cubului 228
algebrică 841
Zermelo 895
paralelipipedului 228
cu conexiuni afine 718 prismei 232 Zenit Z 340
geometrică 704 - selecţiei 743 zonă sferică 240
 Index de matematicieni
Abel, Niels Henrik, 1802-1829
d 'Alembert, Jean le Rond, 1717-1783
Apollonius din Perga, cea 262-190? î.e.n.
Arhim ede, 287?-212 î.e.n .
Argand, Jean Robert 1768-1832
Aristotel, 384-322 î.e.n.
Banach, Stefan, 1892-194.5
Beltrami, Eugenio, 183.5-1900
Bernoulli, Daniel, 1700 - 1782
Bernoulli , Jakob, 16.54-170.5
Bernoulli, Johann, 1667-1748
Bessel, Friedrich Wilhelm, 1784-1846
Bezout, Etienne, 1730- 1783
Birkhoff, George David, 1884-1944
Blaschke, Wilhelm 188.5-1962
B6lyai, Farkas, 177.5-18.56
B6lyai, Janos , 1802-1860
Bolzano, Bernard, 1781-1848
Bombelli, Rafael, secolul 16
Brouwer, Luitzen Egbertus Jan, 1881-1966
Buffon, Georges Louis de, 1707-1788
· cantor, Georg, 184.5-1918
Caratheodory, Constantin, 1873-19.50
Cardano, Geronimo, 1.501-1.576
Cartan, Elie Joseph, 1869-19.51
Cartesius t Descartes
Cauchy, Augustin Louis, 1789 - 18.57
Cavalieri, Bonaventura, cea 1.598-1647
Cayley, Arthur, 1821-189.5
Cebîşev Pafnuti Lvovici, 1821-1894
Ceva, Giovanni , 1647-1734
Clavius, Christoph, 1.537- 1612
Cramer, Gabriel, 1704-17.52
Dandelin, Pierre , 1794-1847
Dedekind, Richard, 1831-1916
Descartes, Rene, 1.596- 16.50
Diofante din Alexandria, cea 2.50 e .n.
Dirichlet, Peter Gustav Lejeune , 180.5- 1859
Eratostene din Cyrene, cea. 276- 19'l î.e.n.
Euclid din Alexandria, cea. 4.50-380 î.e.n.
Eudoxus, cea 408-3.5.5 î.e.n .
Euler, Leonhard, 1707-1783
Fermat, Pierre de, 1601-166.5
Ferrari, Ludovico, 1.522-1.56.5
Ferro, Scipione del, cea 146.5- 1.526
Fibonacci t Leonardo din Pisa
Fisher, Ronald Aylmer, 1890-1962
Fourier, Jean Baptiste Joseph de, 1768- 1830
Fraenkel, Ahra.ham, 1891-196.5
Fredholm, Erik Iva.r, 1866-1927
Frege, Gottlieb, 1848-192.5
Frobenius, Ferdinand Georg, 1849-1917
Galilei, Galileo, 1564- 1642
Galois, Evariste, 1811-1832
Gauss, Cari Friedrich, 1777- 18.55
Goldbach, Christian, 1690-1764
Green, George, 1793-1841
Gregory, James, 1638-167.5
Guldin, Paul, 1.577- 1643
Hadamard, Jaques Salomon, 186.5-1963
Hamilton, Sir William Rowan, 180.5-186.5
Hankel, Hermann, 1839-1874
Hermite, Charles, 1822-1901
Heron din Alexandria, cea 7.5 e.n.
Hesse, Ludwig Otto, 1811-1874
Hilbert, David, 1862- 1943
Hippasos din Metapont, cea 4.50 î.e.n.
Hipocrate din Chios , cea 440 î.e.n.
l'Hospital, Guillaume Fran~ois Antoine Mar-
quis de , 1661-1704
l'Huilier , Simon, 17.50-1840
Huygens , Christiaan, 1629-169.5
Jacobi, Carl Gustav Jacob, 1804-18.51
Jordan, Marie Ennemond Camille, 1838-
1922
Kepler, Johannes, 1.571-1630
Klein, Felix, 1849-192.5
Kovalevskaia, Sofia, 18.50-1891
Kronecker, Leopold, 1823-1891
Krull , Wolfgang Adolf Ludwig Helmuth,
1899-1971
Kummer, Ernst Eduard , 1810- 1893
Lagrange, Joseph Louis, 1736-1813
Lambert, Johann Heinrich, 1728-1777
Laplace, Pierre Simon de, 1749-1827
Lasker, Emmanuel , 1868-1941
Lebesgue, Henri Leon, 187.5-1941
Legendre, Adrien Marie , 17.52- 1833
Leibniz, Gottfried Wilhelm, 1646- 1716
Leonardo da Vi nei, 14.52-1.519
Leonardo din Pisa, numit Fibonacci, 117.5?-
12.50?
Lie , Sophus , 1842- 1899
Lindemann , Ferdinand von, 18.52-1939
Liouville, Joseph , 1809- 1882
Lipschitz, Rudolf, 1832-1903
Lobacevski, Nikolai Iwanowici, 1792-
18.56
Lullus, Raimundus, Lull , Ramon, cea
123.5-131.5
Machin ,. John , 168.5-17.51
MacLaurin, Colin, 1698-1746
Maupertuis, Pierre Louis Moreau de, 1698-
17.59
Menelau din Alexandria, cea 98 e.n.
Minkovski , . Hermann, 1864-1909
Mobius, August Ferdin.a nd, 1790-1868
Moivre , Abraham de, 1667- 1754
926
Monge, Gaspard, 1746-1818
Morgan , Augustus de, 1806-1871
Napier, Neper, John, 1.5.50-1617
Neumann, John von , 1903-19.57
Newton, Isaac, 1643-1727
Noether, Emmy, 1882-193.5
Noether, Max, 1844-1921
Oresme, Nicole, 1323? -1382
Ostrogradski, Mihail Vasilievici, 1801-
1862
Oughtred, William, 1.574-1660
Pacioli, Luca·, 144.5?-1.514
Partridge, Seth, 1603- 1686
Pappus din Alexandria, secolul 4
Pascal, Blaise, 1623- 1662
Peano, Gi useppe, 18.58- 19 32
Pearson , Karl, 18.57-1936
Plato, 427-347? î.e.n.
Plucker, Julius, 1801-1868
Poincare, Henri, 18.54-1912
Poisson, Simeon Denis, 1781-1840
Poncelet, Jean Victor, 1788-1867
Poseidonius, cea 13.5-.51 î.e.n.
Produs, cea 410-48.5
Pitagora din Samos, cea .580-496 î.e.n.
Quetelet, Lambert Adolphe Jacques, 1796-
1874
Recorde, Robert, 1.510? -1.5.58
Riemann, Bernhard , 1826-1866
Ries, Adam, 1492-1.5.59
Rolle, Michel, 16.52-1719
R udolff, Christoph, cea 1.500- 1.545
btdex de matematicieni
Ruffini, Paolo, 1765-1822
Russell, Bertrand, 1872-1970
Rytz, David, 1801-1868
Schwarz, Hermann Amandus, 1843-1921
Segre, Corrado, 1863-1924
Severi, Francesco, 1879- 1961
Simpson, Thomas, 1710-1761
Steiner, Jakob, 1796- 1863
Stevin, Simon, 1548-1620
Stirling, James, 1696-1770
Stokes, George Gabriel, 1819-1903
Tales din Milet, cea 624-547 î .e.n.
Tartaglia, Nicco1o (Fontana Niccolo)
1500-1.557
Taylor, Brook, 1685-1731
Theaitetus, 410?-368 î.e.n.
Theodoros din Cyrene, cea 390 î.e.n.
Vieta t Viete
Viete, Fran~ois, 1540- 1603
Vlacq, Adrien, cea 1600- 1667
Wallis, John, 1616-1703
Waring, Edward, 1734-1798
Weierstrass, Karl, 181.5-1897
Wessel, Caspar, 1745-1818
Weyl, Hermann, 1885- 1955
Whitehead, Alfred North, 1861-1947
Wittich, Paul, 1555-1587
Wronski, Josef Maria, 1775-1853
Zenodoros, cea 180 î.e.n.
Zenon din Elea, 490-430 î.e.n.
Zermelo, Ernst, 1871-1953
MICĂ ENCICLOPEDIE MATEMATICĂ
Redactor: ing . Vasile Buzatu
Tehnorcdactare-machetare artistică: Elena Geru
Coperta şi supracoperta: Eugen Keri
Corector : A urei Boncescu
Paginaţi e : Niculina Popescu şi Matilda Marcovici
Mo ntaj ~ ~ tipar o!fset :
Colectivul secţiei condus de ing . Ioan Şiandru, maiş­
trii Kasemir Oleksik, Erwin Schuster, Ioan Stroie ş i
Ioan Creţoiu
Legătorie :
Colectivul sectiei condus d e maiştrii : Vasile Dragotă
şi Simion Bătăcui

Culegere şi paginaţie- I.P. 13 Decembrie Bucureşti

Montaj offset, tipar şi legătorie- I.P. Sibiu
 Bun de tl.par: 14.04.1980.
Coli de tipar: 58. c.z. 51(03) .
 A ce astă carte es t e vers i unea românească a unei en ciclopedii care s-a bucurat de
un mare succes, f iin d v î ndută în ed i ţ ii le germ ană şi engleză în peste 1100 000 exem-
pl are.
Scopu l că r ţ i i este de a da cit itorulu i o imag ine de ansamblu, uşor de înţeles, asupra
re a li z ă ~ i lo r ma t emat icii .
Part ea întîi a enc iclop ed iei se ocupă de ram urile tradiţionale ale matematicii elemen-
ta re, pa rtea a do ua î l in t rod uce pe cit itor în diversele as pecte ale matematicii supe-
r ioa re , iar partea a t rei a conţine scurte prezen tări al e cîtorva capitole ale matemat icii
contem po rane.
Se pu ne un acce nt deoseb it pe aplicaţi i le d in d i fer itele ramuri ale ştiinţei ş i teh-
ni cii . O trăsă t ură sp ecia l ă a prezent ă ri i conţinu tu l u i lucrări i o constitu ie folos i rea inten-
sivă a fo ndur i lo r colorate pentru formule şi definiţii (ga l ben), exemple (albastru) şi
t eo r eme (ro şu) . Expu ne rea este abundent presărată cu il u straţii, diag r ame şi tabele
(în cu lor i) care dau v i aţ ă textulu i.