ANTAL LUKACS

Biblioteca
Enciclopedica
deistorie
a Romaniei

Jara
Figara^ului
tn Evul Medlu
secolele XIII-XVI

Editura Enciclopedica
Bibl, Universitara Sibiu
B162111150

llllillllillllillillllliiii
Biblioteca Centrala a ULB Sibiu
COLECTIA ..BIBLIOTECA ENCICLOPEDICA DE ISTORIE A ROMANIEI

ANTAL LUKACS

TARA FAGARASULUI
IN EVUL MEDIU
' ' . (SECOLELE XIII-XVI) *

EDITURA ENCICLOPEDICA
^ Bucure?ti — 1999
Coperta colectiei: MIRCEA DUMITRESCU

ISBN: 973-45-0298-0
 C U V ANT INAINTE -

Jara Fagarasului este una din strdvechile alcdtuiri social-politice roma-

nesti care au premers fi au pregdtit inchegarea statald din secolul al XlV-lea.
In desfdfurarea acestui proces decisiv in istoria romdneascd, fara dintre Oltul
transilvan fi Carpafii Meridionali a avut in cazul Jdrii Romdnefti un rol si-
milar celui al Maramurefului in cazul Moldovei. Cunoafterea aprofundatd a
acestei realitdfi rdspunde uneia din cele mai de seamd imperative ale medie-
visticii romdnefti.
Tara FagSrasului in evul mediu (secolele X I I I - X V I ) de Antal Lukdcs este
rodul unei cercetdri laborioase fi temeinice, desfdfuratd in conformitate cu
cele mai avansate metode de investigare monograficd. tncepdnd cu cadrul
natural fi sfdrfind cu spiritualitatea, cercetarea autorului a cuprins toate rea-
litdfile majore ale regiunii: evolufia habitatului, structura sociald, institufiile
juridice fi politice, monumentele laice fi bisericefti.
Deosebit de importantd este definirea specificului Jdrii Fdgdrafului in
raporturile cu Regatul maghiar pe de o parte, fi cu Jara Romdneascd pe de
alta parte, specific care a fixat originalitatea evolufiei istorice a acestei for-
mafiuni intracarpatice.
tn elaborarea lucrdrii, autorul a utilizat toate sursele cunoscute, arhivis-
tice, lingvistice, arheologice, la care a addugat fi numeroase descoperiri
personate, indeosebi izvoare diplomatice fi cartografice.
Lucrarea se inscrie in seria monografiilor consacrate (drilor medievale
anterioare constituirii statelor romdnefti. fn aceasta serie, inauguratd strd-
lucit de regretatul Radu Popa, monografia Jdrii Fdgdrafului de Antal Lukdcs
va ocupa neindoielnic un loc de cinste.

V • ' , . SERBAN PAPACOSTEA

5
 c o 1, NOTA INTRODUCTIVA

1,

... -.D
!i ' ' ' '

Cercetarea istoriei ,43rilor" medievale romanesti, entitati socio-politice pSstratoare a

unor structuri arhaice a c5ror cunoa?tere este indispensabiia pentru reconstituirea
procesului de genezS a statelor medievale romanesti, s-a impus de cateva decenii ca un
domeniu de referintS al istoriografiei noastre. Stradaniile unor remarcabiii precursori,
care au abordat subiectul din perspective istorice, lingvistice, sociologice ori de geografie
istoric3, au fost reluate j i dezvoltate, mcepand cu deceniul al japtelea al veacului nostru,
prin eforturile unei generatii de istoriei ^i arheologi care au produs nu numai volume
substantiate ^i incheieri jtiintifice perene, dar ^i metode de cercetare adecvate unei inves-
tigajii cu caracter monografic.
J a r a FSgSra^ului, cu toate cS tradijia istoricS ^i istoriografia romaneasca i-au recu-
noscut de multS vreme rolul jucat in formarea statului muntean ^i in mijlocirea relajiilor
dintre romanii afla^i de o parte $i alta a Carpafilor, nu a constituit panS acum obiectul unei
cercetSri complexe ?i integratoare care sS devinS apoi ?i sistemul de referintS pentru
investigarea epocilor anterioare aparijiei informajiilor scrise. Aceasta situajie se explicS,
partial, prin precaritatea descurajantS a surselor istorice panS in secolul al X V I - l e a , la
prima vedere, intreaga istorie prestatalS a Jiiii FSgirajului fiind luminata doar de aura
legendelor. Pe baza acestor premise, ne-am propus, la sugestia regretatului nostru ma-
gistru Radu Popa, s3 suplinim caren^a amintita.
Cercetarea trebuia decurgS pe douS planuri concomitente: strangerea ^i valorifi-
carea tuturor informatiilor scrise publicate, completate prin identificarea unor izvoare
inedite, ?i depistarea, urmata de cercetarea arheologica, a unor situri din perioada pre-
mergatoare surselor arhivistice. S-a dovedit destul de repede insS ca ritmul cercetSrii era
sensibil diferit in cele douS planuri. Daca parcurgerea izvoarelor diplomatice ?i chiar
descoperirea de noi documente au putut urma un ritm acceptabil, cercetarile de teren ?i
mai ales sapaturile arheologice, nu numai prin natura lor, dar j i din cauza unor obstacole
dinafara cercetarii, au progresat mult mai meet. Acesta este motivul pentru care infor-
matia arheologica nu poate ocupa in reconstituirile noastre ponderea pe care am fi dorit-o
$i care ar fi fost necesara. Continuarea cercetarilor arheologice, singurele care pot con-
tribui la recompunerea realitajilor epocii prestatale, ramane un obiectiv prioritar j i pentru

7
viitor. Din acest punct de vedere, lucrarea de fafS reprezint3 doar o faza intermediarS a
investigatiei.
Atenjia noastra s-a concentrat asupra habitatului din secolele X I I I - X V I , componenta
esentiaia a restituirii imaginii societatii medievale fagara?ene, o societate rurala cu
structuri socio-politice si un drept consuetudinar propriu de o deosebita rezistenta. Cate-
goriile sociale si institutiile „tarii" au fost abordate prin atragerea tn discutie a tuturor
categoriilor de izvoare istorice (documentare, narative, sigilografice, lingvistice etc.),
concluziile conturand trasSturile specifice care individualizeaza f a r a Fagarasului in ca-
drul tuturor celorlalte structuri de acest gen de pe teritoriul romanesc.
Avatarurile ^arii Fagarasului, ca autonomic care a evoluat de la J a r a Romanilor
(terra Blacorum), prin ducatul fagarSsean, la eel mai important domeniu al principilor
Transilvaniei, a constituit un aspect cu o greutate decisiva in cadrul cercetarii si, in ciuda
unor dificultati ale documentarii, descoperirea unor surse noi si reinterpretarea altora deja
cunoscute, a permis desprinderea unor concluzii importante.
Pe tot parcursul cercetarilor noastre am beneficiat de sprijinul competent si indru-
marea atenta a profesorilor, de ajutorul generos al colegilor no§tri. Dupa disparitia mult
prea timpurie a lui Radu Popa, investigajiile noastre au fost coordonate de eel care si-a
asumat pregatirea atator genera^ii de lineri medievi^ti : $erban Papacostea. Lor le in-
chinam aceasta lucrare ca un modest semn de recunostiinta. Gratitudinea noastra se
indreapta si spre referentii luerarii in faza ei de teza de doctoral: Radu Manoleseu, Petre
Diaconu, Adrian Andrei Rusu. Observatiile lor deosebit de pertinente au fost utilizate la
redaetarea in forma actuaia a monografiei.
Nu putem incheia inainte de a muljumi Editurii Eneielopedice, directorului ei,
domnul Marcel Popa, care a imbra^i^at cu energie ?i competen^a publicarea acestei carji
intr-una din colectiile cele mai prestigioase.

8
T

CAPITOLUL I

I Z V O A R E L E SI I S T O R I O G R A F I A
TARII FAGARASULUI

1. I Z V O A R E L E I S T O R I E I f A R H F A G A R A S U L U I
Spre deosebire de celelalte „t5ri" medievale romanesti (Tara Hategului,
Tara Maramuresului, districtele b3natene), care se bucur3 de o documentatie
relativ bogat5 pentru veacurile X I I I - X V L istoria T3rii Fagarasului beneficiaza
doar de strafulgerarea catorva acte in prima jumatate a acestui interval, fara ca
nivelul cunostintelor noastre sa devina comparabil celui atins in regiunile
amintite nici macar in ultimul secol al decupajului cronologic mentionat. Ex-
plicatia rezida in mare masura in mentinerea si functionarea aproape nestin-
gherita a societatii fagarasene in cadrele ei traditionale care nu produceau
documente. Chiar si in perioada ducatului, cea a stapanirii efective a Tarii
Romanesti, certificata pentru eel putin un veac, numarul hrisoavelor este foarte
mic m conditiile utilizarii pe o scara inca redusa a scrisului.
Insuficienta izvoarelor „clasice", documentare si narative, i l obliga pe
cercetatorul istoriei Fagarasului sa recurga si la informatiile oferite de cer-
cetarile arheologice, cartografice, sigilografice etc., iar o investigatie mono-
grafica ca cea pe care o incercam, urmarind reconstituirea structurilor so-
cio-politice la nivelul intregii tari, nu poate evita o abordare cu caracter
interdisciplinar care presupune valorificarea rezultatelor unor domenii conexe
(toponimia, onomastica, sociologia, etnografia etc.). Imposibilitatea stapanirii
tuturor acestor domenii de catre un singur cercetator ridica o serie de limite si
impune rezerve pe care, in absenta unui colectiv cu caracter multidisciplinar,
am fost nevoid sa ni le asumam.
Izvoarele narative, contemporane cu perioada din istoria Tarii Faga-
rasului pe care o urmarim, pot f i identificate cu certitudine doar pentru secolul
al XVI-lea. Pentru celelalte trei veacuri anterioare se pot cita eventual doua
pasaje ale unor cronici din secolul al XlV-lea, dar chiar si in cazul lor plasarea
in spatiul fagarasean a episoadelor respective constituie obiectul unor contro-

9
verse care sunt departe de a se fi incheiat. Este vorba mai intai de Oster-
reichische Reimchronik, scrisS de Ottokar de Stiria, care mentioneaza in le-
gaturS cu capturarea lui Otto de Bavaria, in competitie pentru tronul vacant al
Arpadienilor, de catre voievodul transilvan Ladislau Kan, predarea prizonieru-
lui in custodia unui voievod al romanilor. Identificarea si mai ales localizarea
personajului au adus in discutie aproape toate regiunile adiacente Transilva-
niei, iar relativ recent a fost exprimata si pSrerea conform cSreia Tara Faga-
rasului ar avea cele mai bune sanse de a corespunde datelor cronicii.' Ceiaialt
pasaj, apartinand cronicii arhidiaconului de Tamave, loan Totsolymosi, se re-
fera la controversatul moment al normalizarii raporturilor dintre regele Unga-
riei si domnul muntean dupa moartea lui Basarab I prin omagiul de vasalitate
depus de fiul sau, Nicolae Alexandru, lui Ludovic I de Anjou. Pana nu de mult
disputele priveau doar datarea momentului, dar mai nou el a fost interpretat ca
o dovada a stapanirii jarii Fagarasului de catre domnii munteni inca din prima
jumatate a secolului al XlV-lea.^
fn secolul al XVI-lea situatia izvoarelor narative privind istoria Tarii Faga-
rasului inregistreaza o substan^iaia ameliorare. Transformarea tarii intr-unul
din cele mai importante domenii ale regatului, stapanit de voievozii si apoi de
principii Transilvaniei, va aduce tara ?i cetatea Fagarasului in prim-planul
vietii politice. Contemporani si uneori chiar participanti la evenimente, croni-
carii si caiatorii straini din secolele X V I - X V I I ne procura informatii mult mai
bogate. Totu$i, nu putem sa nu observam ca ei se cantoneaza de reguia in re-
gistrul politico-militar, succintele referiri la realitatile sociale, etnice ori la sta-
tutul juric special al acestei regiuni depasind rareori nivelul cunostintelor
noastre datorate actelor diplomatice.^
Singura cronica interna a jarii Fagarasului a fost scrisa de caiugarii
franciscani de la manastirea Sf. Francisc din Fagaras la sfarsitul secolului
al XVII-lea. fn fapt este vorba de un scurt tabel cronologic care acopera cu 17
date intreaga perioada cuprinsa intre anii 15-1690. Informatiile sunt fanteziste
(ca de exemplu intemeierea Fagarasului de catre imparatul roman Augustus!),
gresite sau neconfirmate de alte surse. Singura data care merita atentie, re-
prezentand probabil o traditie locaia, este consemnarea inceputurilor cetatii in

' Armbruster, Romanii, p. 463-483.

^ losipescu, Controverse, p. 1959-1978.
^ Cele mai importante surse sunt; Simigianus, Historia rerum Ungaricarum et Transsil-
vanicarum 1490-1606, ed. J.K. Eder, Scriptores Rerum Transsilvanicarum, I I , Sibiu, 1800,
p. 124, 177, 181, 266-268; Francisci Forgach de Ghymes, De statu reipublicae Hungaricae...,
MHH, SS, X V I , p. 217; Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, ed. J. Trausch, Brajov, 1847,
I, p. 52-53,64-67 etc. Olahus, Hungaria, in C&l&tori strdini, I , p. 493; Giovan Andrea Gromo,
Ibidem, II, p. 355; Giorgio Tomasi, Ibidem, III, p. 671-672 etc.

10
anul 1300.'* Analele sarbe?ti au introdus in legStura cu aceste inceputuri
numele lui Stefan Mailat, pretins domn al Valahiei, confuzie ce a rezultat pro-
babil din combinarea legendei descSlecatului lui Negru-voda din FSgiras cu
titlul de duce de^inut de domnii munteni incepand cu Vladislav-Vlaicu si cu
stapanirea reaia a j a r i i Fagarasului de catre voievodul transilvan cu acest
nume, boier fagara?ean din prima jumatate a secolului al XVI-lea.^ Cu toate ca
informatia a fost privita cu rezerve, confuzia ?i numele lui $tefan Mailat de pe
lista domnilor f a r i i RomSne?ti au fost eliminate abia la sfarsitul veacului
trecut.
O traducere germana a cronicii franciscane a fost fScuta la inceputul se-
colului al XVIII-lea, completata fiind $i cu o descriere a asediului cetatii de
catre curuti in 1707. Ea se pastra la arhiva castelului ?i a fost transcrisa de mai
multe ori. O copie va ajunge §i la contele losif Kemeny in 1833, dSndu-i ideea
piasmuirii unui document care sa ateste stapanirea bulgara asupra jarii Faga-
rasului inca inainte de a deveni o terra Blacoruml^
Prin simpla inregistrare a legendei descaiecatului lui Negru Voda, croni-
carii munteni i§i asigurS prezenta in aceasta evocare a izvoarelor istoriei j a r i i
Fagarasului. Aceasta informatie, de o decisiva importanta in problema inte-
meierii statelor medievale romSne^ti, aiaturi de cele cateva documente din
veacul al XHI-lea, va aduce istoria ^arii in atentia istoricilor, deschizand practic
calea pentru constituirea unei istoriografii modeme a acestei regiuni.^
Izvoarele diplomatice suplinesc intr-o oarecare masura penuria constatata
in cazul surselor narative. Departe de a fi in numSr suficient, documentele din
veacurile X I I I - X V I ofera totuji date importante privind raporturile jarii Faga-
rasului cu regatul maghiar si cu fara RomSneasca, despre satele §i evolu^ia
patrimoniaia a acestora, despre structurile sociale si institutiile ^arii. Pentru
secolul al XV-lea, dar mai ales pentru veacul urmator, se inregistreaza o cres-
tere semnificativa a numarului actelor de cancelarie in raport cu perioada
anterioara, atat datorita progreselor organizarii institu^ionale, cSt si datorita
transformarilor sociale care au marcat revenirea j a r i i Fagarasului sub autori-
tatea regatului.
Insuficienta documentelor din secolele X I I I - X V I ne-a obligat adeseori sa
recurgem si la informatiile cuprinse in actele mai recente, desigur cu prudenta

* Cronica a fost publicata de N. Densusianu in „Columna lui Traian", III (1882),

p. 433-436.
' Gheorghe Brancovici, Cronica romarieasci, ed. D. Mice j i M. Adam-Chiper, Bucure^ti,
1987, p. 52.
' In KuTZ, Magazin fur Geschichte, I, Bra?ov, 1844, p. 175-177.
' Pasajele au fost stranse relativ recent de N. Stoicescu, „Descdlecat" sau intemeiere? O
veche preocupare a istoriografiei romdnefti. Legendd fi adevdr istorie, in Constituirea statelor
feudale romdnefti, Bucure?ti, 1980, p. 97-106.

11
necesarS pentru a evita anacronismele, in mSsura in care in secolul al XVII-lea
izvoarele sunt mult mai numeroase si mai generoase ca informatie.
De mare ajutor, in special in reconstituirea cadrului natural si a modificS-
rilor antropice ale habitatului, sunt urbariile din secolul al XVII-lea. Transfor-
marea Tiirii Fagarasului in eel mai important domeniu princiar, cu intentia
insistenta a transformarii „tarii" intr-un domeniu feudal, a generat o bogatie
rara a acestui tip de surse care au si avantajul major, in cazul dat, de a f i pu-
blicate aproape in intregime." Izvoarele din veacurile anterioare inregistreaza
foarte rar elementele cadrului natural sau interventiile omului asupra naturii, in
schimb urbariile ofera in mod sistematic descrierea hotarelor satelor, consem-
neaza existenta padurilor, fanetelor, apelor etc., intr-un cuvant, un cadru na-
tural pe care nu-1 putem proiecta ca atare in trecut, dar poate constitui o situatie
de referinta pe baza caruia sa coboram in trecut.
Cercetatorului istoriei medievale a Tarii Fagarasului ii stau la dispozitie
importante colectii de documente, atat cele speciale, referitoare doar la aceasta
regiune, cat si cele generale. Din prima categoric se cuvin a f i mentionate
volumele publicate inca in secolul trecut de N . Densusianu si de loan Cavaler
de Puscariu. Dobandind o importanta experienta prin cercetarea arhivelor pen-
tru volumele colectiei Hurmuzaki, Densusianu va elabora prima culegere de
izvoare dedicate istoriei Tarii Fagarasului, o adevarata revelatie istoriografica
a momentului.^ Peste alte doua decenii, dupa o lunga asteptare, Puscariu va
putea sa-si publice cea mai importanta colectie de documente medievale fa-
garasene de pana acum, instrument de lucru indispensabil si astazi.'°
Din cea de-a doua categorie, a colectiilor generale, Tara Fagarasului be-
neficiaza de o serie de documente care au fost publicate in marile colectii:
Hurmuzaki, volumele 1/1-2; II/2, 3, 4 si 5; X V / 1 ; Urkundenbuch, volumele
I - V I I ; Veress, Documente, volumele I - V I I ; Doc. Vai, ca si in colectiile mai
recente ale Academiei Romane: Documente privind istoria Romdniei si Do-
cumenta Romaniae Historica.
fn privinta raporturilor Tarii Fagarasului cu Sibiul si cu Brasovul, in spe-
cial pentru perioada sfarsitului secolului al XV-lea si inceputul veacului ur-
mator, de mare utilitate sunt si socotelile publicate in Quellen zur Geschichte
Siebenbiirgens si in Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso (Kronstadt).
fn afara documentelor publicate in colectiile pomenite mai sus, arhivele
din tara si din strainatate mai pastreaza numeroase acte inedite, cu deosebire
din veacurile X V I - X V I I , unele dintre ele semnalate deja in mentiuni si reges-
te, alte'e necunoscute. Bogatele fonduri ale arhivelor sibiene, in primul rand

' Prodan, Urbariile, I - I I , passim.

' Monumente pentru istoria Jierei Fdgdrafului, Bucurejti, 1885.
Fragmente istorice. Despre boierii din Tara Fdgdrafului, [IV], Sibiu, 1907.

12
fondul de documente medievale si uriasul fond Brukenthal, contin documente
importante, originale si copii, de la cumpSna secolelor X V - X V I , cu informatii
pretioase privind competitia angajata de cei mai inalti demnitari ai regatului,
inclusiv Provincia Sibiului, pentru dobandirea TSrii FSgSrasului. Un manuscris
anonim de la inceputul secolului al XlX-lea, intitulat Beitrdge zur neueren
Geschichte de wallachisch-griechischen Kirche in SiebenbUrgen, pastreazS co-
piile unor documente care privesc in mod direct Tara FSgSrasului, necunoscute
panS acum sau doar semnalate." Cu toate cS au fost pe larg utilizate inainte,
colectiile manuscrise ale contelui losif Kemeny si ale lui Mike Sandor, pSs-
trate la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, constituie in continuare fonduri
generoase pentru istoria JSrii FSgSrasului in secolele X V - X V I ' ^ .
Raporturile Brasovului cu FSgSra?ul in secolele X V - X V I in general, stS-
panirea marelui centru urban din Tara Barsei asupra satelor fSgSrSsene Sercaia
si PSrSu in special, au produs o cantitate importantS de izvoare, multe dintre
ele incS inedite. Fondul PrimSriei Brasov, in primul rand colectia Privi-
legii, este eel mai bogat in acest sens, dar documente care prezintS interes
pentru Tara FSgSrasului exists si in colectiile manuscrise mai tarzii: Schnell,
Fronius etc.
Documente inedite au fost identificate ?i in Arhivele Statului din Buda-
pesta, mai numeroase pentru secolele X V I I - X V I I I , dar §i din cele douS vea-
curi anterioare, cu referire specials asupra evolutiei patrimoniale a unor sate si
cu privire la castelanii FSgSrasului de la cumpSna secolelor X V - X V I . Arhivele
vieneze nu ne-au fost accesibile, dar exists indicii despre documente care
privesc istoria TSrii FSgSrasului in fondurile de aici. Arhivele Nationale din
Bucuresti posedS microfilmul unei liste de documente fSgSrSsene de la
Hofkammerarchiv, intitulat Pars liber secundi Elenchum literalium Instrumen-
torum Districtum Terrae Fogarass concernentium. Fasc. 18-19. Din rezuma-
tele protocolului de la inceputul secolului al XlX-lea rezultS o serie de date
privind documente, urbarii si conscriptii din veacurile X V I - X V I I I , unele cu-
noscute si publicate, dar altele necunoscute si inedite.'^
Majoritatea documentelor fSgSrSsene, dar cu precSdere cele anterioare
Principatului, se pSstreazS doar sub forma unor copii tarzii, autentificate uneori
de institutiile indreptStite, dar nu o datS chiar sub forma unor copii simple din
secolele X V I I I - X I X . AceastS situatie invitS la prudentS si impune verificarea

" Arhivele Nationale, Direcjia judeteanS Sibiu, Fond Brukenthal, L l - 8 , nr. 286. Manu-
scrisul a fost semnalat ?i de A. Armbruster, Dacoromania-Saxonica, Bucurejti, 1980, p. 81, f5r5
a aminti totusi documentele copiate de autor. Muljumim j i pe aceastS cale domnului Costin
Fenejan pentru sprijinul acordat in cercetarea manuscrisului.
Pentru acestea vezi Lukdcs, Jara Fagarasului, p. 207-230.
" Microfilme, Austria, rola nr. 271. • -

13
autenticitStii documentelor respective. Identificarea falsurilor documentare,
dincolo de coordonatele obisnuite ale investigatiei diplomatice, are dimensiuni
particulare in cazul JSrii FSgSrasului. Comiterea unor fraude de cStre boierii
fSgSrSseni se poate documenta incepand cu secolele X V I - X V I I . Litigiile patri-
moniale, dar §i actiunile repetate de revizuire a statutului de boier initiate de
autoritatea princiarS, au favorizat recurgerea la fals si mai ales la interpolare.
Introducerea unor detalii privind hotSmicirea satelor, a altora atestand calitatea
de boier era mult mai u?or de realizat cu ocazia unor traduced, transumpturi
sau copii simple. Chiar dacS nu toate aceste interventii sunt conforme cu
vechile realitS^i, documentele respective nu trebuie eliminate in intregul lor
din aria investigatiei istorice cSci am priva astfel istoria TSrii FSgSrasului de
o serie de informatii reale $i prefioase oferite de nucleul autentic al docu-
mentelor'''.
Izvoarele arheologice sunt extrem de importante pentru reconstituirile pe
care le urmSrim, pentru perioada de dinainte de secolul al Xlll-lea fiind aproa-
pe singura categorie de izvoare istorice de care dispunem. Din nefericire,
stadiul atins de cercetSrile arheologice nu poate satisface decat in micS mSsurS
nevoile acestor reconstituiri.
Pentru epoca medie, cercetSrile arheologice din Jara FSgSrasului sunt pu-
tine si de micS anvergurS, ele nereusind sS ISmureascS in intregime datarea,
evolutia si functiile obiectivelor abordate. SSpSturi foarte importante, ca cele
de la castelul FSgSrasului, cetatea de la Ungra sau de la mSnSstirea din Carta
sunt publicate doar partial sau chiar de loc, in ciuda importantei covarsitoare a
acestor obiective. Situatia este ceva mai bunS pentru perioadele anterioare, dar
si aici se remarcS predominarea cercetSrilor de micS amploare, a celor de su-
prafatS, iar distributia teritorialS a acestora prezintS inegalitSti care se datorea-
zS probabil interesului §i eficienfei diferite a muzeelor. Altfel spus, harta
arheologicS a JSrii FSgSrasului reflects nu atat evolutia locuirii din diferitele
perioade istorice, cat stadiul cercetSrii regiunii.
Nivelul precar al cercetSrii arheologice este eel mai evident in cazul sa-
telor medievale, atat a vetrelor de sat, cat si a altor elemente ale hotarului. PanS
in prezent n-au fost cercetate nici locuinte, nici necropole, chiar si bisericile si
mSnSstirile ortodoxe, atat de numeroase in Jara FSgSrasului, ocolind, cu foarte
rare exceptii, atentia specialistilor. Cand au existat astfel de tentative, ele au
fost intreprinse de amatori care n-au fScut decat sS distrugS obiectivul, ca in
cazul regretabil al mSnSstirii de la Scorei.'^

'* Vezi mai pe larg in Lukdcs, Documente false, p. 97-106.

" „Cercetarile" au fost fScute in 1980 de Al. Marin ?i G . Popa, fSrS ca autorii sd le publice,
unicul „rezultat" fund deranjarea completd a stratigrafiei.

14
 CercetSrile arheologice de la castelul din FSgSra? sunt in curs de desfS-
§urare, cu rezultate care par sS fie de maximS importanta si pentru perioada din
istoria jarii pagSrasului care ne intereseaza aici. Ele nefiind incheiate, infor-
matiile se pot folosi numai cu titlu provizoriu, sub rezerva unor modificari
determinate de cercetarile viitoare.'"^
Izvoarele lingvistice, in absenta unor monumente de limba romana din
secolele X I I - X V , sunt constituite din toponimele, hidronimele, oronimele ?i
antroponimele care se pot culege din izvoarele scrise. Folosirea izvoarelor
lingvistice in cercetarea istoriei „tarilor" nu este de datS recenta in istoriografia
noastra, mai mulji istoriei frecventSnd chiar cu o anumita predilectie acest
domeniu. Valentele pozitive ale metodei au fost dovedite deja de concluziile
deosebit de importante la care s-a putut ajunge pe aceasta cale in reconstituirea
cadrului natural, al modificSrilor antropice ale habitatului, al realitStilor etnice
?i sociale ale regiunilor respective.'' Metoda implicS insS ?i o serie de difi-
cultati care indeamnS la prudenta, validarea incheierilor la care s-a ajuns, prin
confruntarea lor cu alte izvoare, impunSndu-se datoritS impreciziei datarii, a
fenomenului de imprumut onomastic sau eel al traducerii numelor.
Jara Fagarasului nu se afia nici ea la inceputul unor astfel de cercetari.
Izvoarele lingvistice, in special toponimia ?i antroponimia, au fost abordate
deja atat in cadrul unor lucrari generale, cat ?i m cele dedicate in intregime
acestei regiuni.'*
Pentru secolele X I I - X V I izvoarele inregistreaza foarte rar in mod direct
interventiile omului asupra naturii, iar ritmurile j i principalele secvente crono-
logice ale acestora ne scapS incS in mare masura. Joponimia majora sugereaza
modalitatea in care au fost intemeiate multe din satele fagara?ene (Pojorta,
Breaza, Copacel etc.), legaturile cu regiunile sud-carpatice (Berivoi, Hurez,
Ia?i, savastreni) ?i uneori poate chiar etnia locuitorilor (Comana, Hoghiz,
$ercaia, Sascior?). fn schimb, toponimia minora, mult mai bogata, este aproa-
pe imposibil de datat. Nume ca Dumbrava, Zavoi, FSget, Bunget, Arini? etc.
apar destul de frecvent pentru terenuri arabile, mai cu seama in urbariile din
secolul al XVII-lea, ca dovezi sigure ale modificarilor cadrului natural ?i

" ^antierul a fost deschis in mai 1998 de un colectiv format din Daniela Marcu, Antal
Lukdcs j i Bogdan Andriescu.
" Vezi in acest sens lucrSrile din lista bibliograficS ale lui L lordan, L Conea, R. Popa,
§t. Pa^ca, I. Ciupea etc.
" N. DrSganu, Romanii in veacurile IX-XIVpe baza toponimiei fi a onomasticei, Bucu-
rejti, 1933; L lordan, Toponimia romdneascd, Bucurejti, 1963; E . Petrovici, Studii de dialec-
tologie fi toponimie, Bucuresti, 1970; $t. Pa^ca, Nume de persoane fi nume de animale din Tara
Oltului, Bucurejti, 1936; I. Ciupea, Observafii asupra toponimiei fi antroponimiei Tdrii Fdgd-
rafului, „ActaMN", X X I V - X X V , 1987-1988. p. 278-283. ..^

15

i
ne-am strSduit sS le integrum si noi in reconstituirea habitatului medieval
fagSrasean.
Izvoarele cartograflce sunt putin numeroase si tarzii, dar importante to-
tusi data fiind pomenita stare precara a documentatiei. Hartile militate din
secolele X V I I I - X I X , in special prima ridicare austriaca din a doua jumatate a
veacului al XVIII-lea, ne-au fumizat date privind configuratia morfologica a
satelor, pozitia lor fata de cursurile de apa si fata de drumurile tarii, existenta si
amplasamentul unor manSstiri ortodoxe din zonele de munte si chiar toponime
si hidronime necunoscute din alte izvoare. Harta militara austriaca are si avan-
tajul de a f i inregistrat cadrul natural de dinaintea marilor transformari deter-
minate de defrisarile masive si de alte interventii din perioada modema. Chiar
daca nu se pot proiecta ca atare in epoca cercetata de noi, aceste realitati sunt
mult mai apropiate de cele din perioada respectiva decat cele de astazi.'^
Izvoarele sigilografice sunt extrem de sarace pentru perioada anterioara
veacului al XVI-lea. Din perspectiva obiectivelor cercetarii noastre, sunt im-
portante totusi sigiliul lui Vladislav-Vlaicu de pe documentul din 20 ianuarie
1368 si unicul sigiliu cunoscut al Tarii Fagarasului din anul 1413.
Folosirea datelor si a izvoarelor puse la dispozitie de cercetarile socio-
logice si etnologice ridica probleme si mai dificile decat celelalte categorii de
izvoare. Este cunoscut faptul ca, in perioada interbelica, scoala de sociologie
intemeiata de D. Gusti a acordat o particulara atentie investigarii complexe a
cadrelor de viata traditionaia care se pastrau Tn starea lor cea mai putin alterata
tocmai Tn aceste „tari". Fagarasul a beneficiat din plin de aceste cercetari, vo-
lumele publicate cuprinzand o sfera foarte larga, de la procesele economice si
structurile sociale, pana la manifestarile spirituale, de arta populara, folclor,
onomastica etc.^"
Informatiile provin Tnsa din epoci recente, eel mai devreme din veacul
al XVIII-lea, proiectarea lor asupra perioadei noastre, aflate la o distanta de
trei-patru secole, cerand multa prudenta. Daca mai adaugam si faptul ca Tn
intervalul care desparte cele doua epoci au avut loc transformari Tn toate
aceste domenii, transformari care au avut un ritm si mai accelerat din veacul
al XlX-lea, devine evident ca preluarea datelor specifice nu este de conceput Tn
afara unor datSri mai stranse.

''' HSrtile austriece le-am obtinut prin bun5voin5a domnului Alexandru Niculescu (InstitutuI
de Arheologie din Bucuresti) cSruia li muljumim pe aceastS cale. Ele se pistreaz2 la Oster-
reichisches Kriegsarchiv Wien, B I X , a 715. Harta Austro-Ungariei am copiat-o la InstitutuI de
Istorie MilitarS din Budapesta.
CercetSrile au privit in mod special satul Dr3gu?, fiind publicate mai multe volume de
catre Tr. Herseni, $t. Mete?, $t. Pa?ca, Al. Birbat, Fr. Reiner, Al. Dima etc.

16
 2. I S T O R I O G R A F I A J A R I I F A G A R A S U L U I
Interesul fata de istoria TSrii FSgSrasului, cu toate cS este de datS relativ
timpurie, a fost multS vreme tangential datoritS contextului in care a apSrut.
DupS cum am vSzut deja, cronicarii munteni atrSseserS atentia asupra JSrii
FSgSrasului prin consemnarea legendei descSlecatului lui Negru VodS, dar
starea de atunci a documentatiei nu permitea abordarea istoriei propriu-zise a
acestei tSri. Documentele din secolul al Xlll-lea, ca de exemplu eel din 1222
amintind de terra Blacorum, sau marele privilegiu al sasilor din 1224 Tn care
era atestatS Silva Blacorum et Bissenorum, ori eel din 1291 Tn care romanii
fSgSrSseni erau pomeniti Tn mod explicit, au fost publicate abia Tn a doua j u -
mState a secolului al XVIII-lea, iar hrisoavele dSruite boierilor olteni de cStre
domnii TSrii Romanesti vor trebui sS mai astepte TncS un secol pentru a vedea
lumina tiparului.
fn conditiile declaiisSrii luptei de emancipate nationals a romanilor din
Transilvania, istoria JSrii FSgSrasului va fi prezentS Tn lucrSrile reprezentan-
tilor miscSrii Supplexului ca ?i Tn cele ale adversarilor acestora, tocmai prin
documentele mentionace, pentru cS ele atestau cea mai timpurie prezen^S a
rojnanilor Tn Transilvania. fn disputele angajate cu multS pasiune, s-a urmSrit
precizarea statutului juridic al romanilor de pe pSmantul crSiesc, cu exagerSri
de ambele pSrti care mergeau uneori panS la negarea prezentei romanilor, prin
schimbarea arbitrarS a lecturii sintagmei Silva Blacorum et Bissenorum Tn
pratis et piscinis, cum va proceda Eder^' sau la respingerea de piano a pre-
tentiilor sSse?ti prin negarea autenticitStii diplomei din 1224, cum va Tn-
cerca s-o dovedeascS, printr-o analizS diplomatics altfel remarcabilS, loan
Budai-Deleanu.^2
De o atentie specials se va bucura ideea participSrii romanilor la viata
politics a Transilvaniei ca natiune politics, prezentS Tn adunSrile teritoriale din
voievodat. Argumentul decisiv era diploma din 1291, prin care erau restituite
magistrului Ugrinus satele FSgSras §i SambSta, Tn cadrul unei adunSri tinute la
Alba lulia, la care au participat si reprezentantii romanilor. Analizand docu-
mentul, S. Micu ajunge la concluzia cS: „Pe vremilea aceastea, precum si mai
Tnainte, romanii Tn Ardeal era parte a statului si Tn dieta tSrii TmpreunS cu
ungurii loc si scaon avea, cum luminat se veade din scrisoarea craiului Andreiu
din anul 1291".^^ Adoptand anul 1215 ca datS a descSlecatului lui Negru VodS,
acelasi autor aduce pentru prima oarS drept dovadS inscriptia lui lonas Mone,
vSzutS de el la casa acestuia din Venetia de Jos.^'* Inscriptia Tn sine este un fals,

^' De initiis iuribusque primaevis Saxonum Transilvanorum commentatio, Viena, 1792,

p. 188-191.
De originis populorum Transylvaniae, ed. L . Gydmant, I , Bucuresti, 1991, p. 290-304.
" Istoria romanilor, I, Bucurejti, 1995, p. 65.
^* Ibidem, p. 288-289.

17
fScut de invStatul vicar al clerului unit din Transilvania in 1728, dar asa cum
remarca §i S. Micu, genealogia familiei Mone a fost fScutS „din scrisorile mai
marilor sSi, ale mosilor si ale strSmo^ilor familiei sale" din care se poate ur-
mSri ascendenta lor panS in secolul al XV-lea, motiv pentru care protopopul
fSgSrSsean se sim^ea indreptS{it sS se considere coborator din cei mai vechi
boieri ai tSrii, iar Negru VodS, perceput ca o persoanS realS ?i nu ca un per-
sonaj legendar, devenea cea mai adecvatS sursS de legitimate a acestui statut.
Nivelul atins de generatia $colii Ardelene Tn cunoa§terea si interpretarea
izvoarelor istoriei JSrii FSgSrasului nu va fi depSsit Tn istoriografia roma-
neascS decat Tn a doua jumState a secolului al XlX-lea. PanS atunci TnsS, isto-
riografia JSrii FSgSrasului va cunoa?te primele douS abordSri monografice, din
nefericire rSmase nepublicate, si Tn acest fel impactul lor nu s-a ridicat la
nivelul pe care valoarea lor stiin^ificS ar fi justificat-o.
Este vorba mai Tntai de partea a doua a marii monografii a principatului
Transilvaniei, scrisS de losif Benko. Prima parte fusese publicatS la Viena Tn
1778,2^ dar editarea pSrtii a doua a fost amanatS, dupS cum s-a dovedit, pentru
totdeauna. Singurul capitol care a vSzut lumina tiparului este traducerea In lim-
ba maghiarS a monografiei comitatului Hunedoarei^^.
Intentionand sS realizeze o prezentare completS, dupS moda vremii, a Ma-
relui Principat al Transilvaniei, nu era de asteptat ca Benko sS insiste si asupra
epocilor anterioare. Totusi, el TncearcS sS se informeze despre perioada de
dinaintea revenirii JSrii FSgSrasului sub stSpanirea regilor Ungariei.^^ In v i -
ziunea lui Benko, districtul FSgSrasului a fost desprins din comitatul Albei si a
fost dat domnilor JSrii Romanesti „velut suis judiciariis" de cStre regele
Ungariei la o datS necunoscutS. Astfel se explicS si faptul cS boierii fSgSrSseni
detin actele lor de nobilitate nu de la regii amintiti ori de la principii Transil-
vaniei, ci de la domnii munteni.^^ De la numele acestor boieri si scaunul de
judecatS al tarii se numeste sedria boeronali si functioneazS probabil TncS di-
nainte de secolul al XVI-lea.

^' Transilvania sive Magnus Transilvaniae Principatus, I - I I , Viena, 1778.

2* ApSruta in „Hunyadmegyei Tortdnelmi 6s R6g6szeti Tarsulat fivkonyve", X I I , 1901, in
traducerea lui Koncz Gabor.
O copie a manuscrisului, de la inceputul secolului al XlX-lea, se afia la Biblioteca
Academiei Romane din Cluj, la cota Mss. K.J., 412/I-II, provenind din colectia de manuscrise a
contelui Kemeny de la fostul Muzeu Ardelean. O alta copie, intr-un singur volum, am gasit-o la
Arhivele Nationale din Sibiu, fond Brukenthal, B B l - 5 , nr. 57.
^* „ eorum litterae nobilitares Boeronales dictae videlicet nonulli valachi nobiles Boerones
seu Bojerones (hung. Boer) nuncupati litteras armales atque donationales non ab ipsi reg-
nantibus, hoc est Hungaricae Regibus, atque Transilvanicae Principibus, sed a Valachicae
Transalpinae Vajvodis, qui jure clientelari terram Fogaras possidebant, obtinuerunt." mss. de
la Cluj, p. 786.

18
 BogStia documentary pe care se bazeazS monografia lui Benko pentru is-
toria secolelor X V I - X V I I I nu va f i depa?ita decat de colectiile de documente
care vor apSrea la sfar?itul veacului trecut, incat nu putem decat sS regretSm
faptul ca aceasta lucrare nu a fost publicata nici pana astazi. Ea a ramas ne-
cunoscuta istoricilor care s-au ocupat de Jara Fagarasului, singurul care o ci-
teaza fiind, dupa $tiinta noastra, loan Pu?cariu.^'
Cea de-a doua monografie a jarii Fagarasului se leaga de numele unuia
dintre cei mai buni cunoscatori ai izvoarelor istoriei Transilvaniei din timpul
sau. Este vorba de contele losif Kem6ny, neobositul cercetator ?i editor. Tran-
scrierea a mii de documente medievale, dand na?tere uria?ei colectii manu-
scrise care nu a fost epuizata de cercetarea istorica nici pSna astazi, a generat
ideea realizarii unei ample monografii care sa cuprinda to\\ proprietarii din
Transilvania, aranja^i pe unitatile administrative, $i in cadrul acestora, pe fie-
care localitate. Rezultatul a fost un manuscris de 13 volume, neterminat ?i
nepublicat vreodata.^"
Volumul, care cuprinde documentele referitoare la proprietarii din satele
fagarasene, insumSnd peste o suta de pagini, urmare?te cu precadere situafia
patrimoniaia din veacurile X V I I - X V I I I , dar nu de purine ori sunt mentionate si
informatii mai vechi, din secolele X V - X V I . Este cazul satelor ^ercaia, Sarata
sau Scorei.
Pana in a doua jumatate a secolului al XlX-lea istoria Tarii Fagarasului nu
va mai beneficia de o lucrare speciaia, istoriografia romantica a generatiei
pasoptiste mentinandu-se in limitele trasate de $coala Ardeleana. Totusi, pre-
luand o alta initiativa a miscarii culturale amintite, aceasta scoaia are merite
incontestabile in culegerea si editarea izvoarelor istoriei nationale, oferind ast-
fel baze mult mai solide pentru cercetarea istorica propriu-zisa. Disputele pur-
tate in problema originii si a statutului juridic al elitelor politice romanesti din
Transilvania medievaia vor abate din ce in ce mai des atentia istoricilor asupra
Tarii Fagarasului, in aceste preocupari gasindu-si practic sorgintea atat aparitia
primelor colectii de documente fagarasene, cat si abordarea mai in detaliu a
istoriei tarii
Publicarea primului volum de izvoare ale istoriei Tarii Fagarasului o da-
toram unuia dintre cei mai prolifici editori de documente: Nicolae Densusianu.
In tinerete el a fost legat direct de Tara Fagarasului prin implicarea, aiaturi de

^"^ Fragmente, \\, •p. 22.

^ Manuscrisul se p5streaz2 la Biblioteca Academiei din Cluj, Arhiva istoricS losif Ke-
meny, Transsilvania possessionaria. fara FSgSrasului formeazS vol. 13 al lucrSrii.
O bunS trecere in revistS a problemei la loan DrSgan, Nobilimea romaneasca din Tran-
silvania-o problema controversatd in istoriografia romdnd, in Nobilimea romdneascd din Tran-
silvania, Satu Mare, 1997, p. 5-33.

19
fratele sau, Aron Densusianu, m lupta nationals a romanilor fagSraseni din anii
1872-1877. Venind in contact cu realitStile „tSrii", atat de asemanatoare in
unele privinte cu cele din Hategul natal, Densusianu va decide sS punS la
dispozitia istoricilor documentele fSgarasene, stranse de el si de fratele sau de
la familiile care descindeau din boierii de altS datS. Publicate mai intai in re-
vista „Columna lui Traian",documentele vor fi reluate sub forma unui volum
editat de Arhivele Statului.^^ Colectia a constituit o adevaratS reveiatie si a
rSmas pana astSzi o lucrare indispensabilS pentru istoria Tarii FSgSrasului.
Ecourile lucrSrii au depSsit repede si hotarele tSrii: in 1886 istoricul maghiar
Paul Hunfalvy, polemizand cu istoricii romani in problema continuitStii, recu-
nostea cS si-a extras intreaga informatie pentru Tara FSgSrasului din colectia
lui Densusianu.-''*
La un deceniu de la prima publicare a documentelor fSgSrasene de cStre
Densusianu, apSrea la Sibiu volumul intai al operei celuilalt mare editor al iz-
voarelor TSrii FSgSrasului, loan Cavaler de Puscariu. Preocuparile lui in do-
meniu, chiar mai vechi decat cele ale lui Densusianu, au din nou o puternica
motivatie biograficS. loan Puscariu isi legase soarta de Tara FSgSrasului inca
din timpul revolutiei de la 1848, cand a fost ales membru al conducerii distric-
tului. Va rSmane apoi sS TndeplineascS diferite functii administrativ-juridice in
perioada 1850-1861, iar intre anii 1865-1867 va deveni chiar cSpitan suprem
al districtului FSgSras.In tot acest rSstimp el a transcris zeci si zeci de docu-
mente pe care le-a gSsit la familiile de boieri olteni, ideea unui corpus al aces-
tora incoltindu-i in minte probabil incS in aceastS perioadS.
Initiativa conscrierii tuturor familiilor nobile romane din Imperiu, lansatS
de Puscariu Tn prima adunare a ASTREI, va oferi si prima imagine de ansam-
blu asupra ponderii numerice a acestei clase, iar disertatia pe care o va pre-
zenta pe baza acestui material va restitui istoriei nationale o components care
fusese consideratS de unii un corp strSin si chiar inamic.^^ Publicarea conscrip-

" Nr. Ill (1882), p. 1-18; 94-102; 161-167; 217-226; 344-353; 430^52; 553-569.
•'^ Monumente pentru istoria Jierei Fdgdrafului, Bucuresti, 1885.
^* Neuere Erscheinungen der rumdnischen Geschichtsschreibung, Wien und Teschen,
1886, p. 166.
Pentru aceste date vezi loan Popoiu, fara Fdgdrafului in perioada 1848-1892, in vol.
„Fag5ras 7(X)", f.l, fa., p. 73-89 ji Nicolae Edroiu, Cercetdri genealogice privind boierimea
fdgdrdfeand: loan Cavaler de Pufcariu fi Andrei Veress, in vol. Nobilimea romdneascd din
Transilvania, Satu Mare, 1997, p. 277-280.
^ Puscariu, Date, I , p. V - V I ; idem, Fragmente, IV, p. I V - V . Disertatia, intitulatS Despre
importanta documentelor nobilitare ale familiilor romane, a apSrut mai intai in Actele Asocia-
(iunii; A Il-a Adunare a „Asocia{iunii Transilvane", Sibiu, 1862, p. 133-153 si va fi publicatS si
de Al. Papiu Ilarian in Tezaur de monumente istorice pentru Romania, Tom. I, fasc. 3, Bucu-
resti, 1862, p. 77-85.

20
tiei va trebui sS mai astepte totu?i incS trei decenii din cauza msarcinSrilor
publice primite de Puscariu la Ministerul ungar pentru culte ?i invatSmant, pro-
iectul fiind reluat abia dupS pensionarea sa in 1890.
Intre timp, publicarea izvoarelor istoriei Transilvaniei a fScut pasi semni-
ficativi, in ultimele douS decenii ale secolului fiind lansate marile colectii de
documente, ca de ex. Hurmuzaki, Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso
(Kronstadt), Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt, Urkunden-
buch, ca si o serie de documente publicate in revistele de specialitate, dintre
care de eel mai mare interes pentru subiectul nostru sunt cele extrase din
colectia manuscrisa a contelui Kemeny de Stefan Moldovan pentru revista
„Transilvania" din anii 1871-1874 §i cele publicate de B . Maildd in revista
„Tortenelmi Tdr" din anul 1891.
Perioada a fost decisiva in intreaga evolu^ie a istoriografiei, ea prelun-
gindu-se de fapt pana la primul razboi mondial, prin impunerea orientarii po-
zitiviste si a spiritului critic. Nu poate f i mtampiator faptul ca istoriografia
Tarii Fagarasului va produce acum si primele sinteze, monografii de o calitate
superioara care nu au fost depasite in unele privinte nici pana astazi.
Inca in acelasi an in care Puscariu va reusi sa publice primul volum al
luerarii sale, Lajos Szddeczky realiza prima sinteza a istoriei Fagarasului."
Ajungand in posesia a circa sase-sapte sute de documente, care proveneau din
arhiva Fagarasului si din arhiva familiei Boer de Recea si Berivoi, autorul face
o trecere m revista, tipic pozitivista, a istoriei politice ?i a stapanilor Fagara-
sului in secolele X V I - X V I I , m evidenta dependenta de informatiile pe care
documentele dobandite le ofereau.
fn 1892 aparea primul volum al repertoriului genealogico-heraldic, pu-
blicat de Puscariu sub auspiciile ASTREI, unic in domeniu pana astazi, care
continea conscriptiile din 1862 ?i informatiile stranse de autor despre familiile
nobile romane din documente ?i alte surse, cele mai multe provenind din co-
lectia proprie, iar peste trei ani eel de-al doilea, care ordona familiile respecti-
ve dupa criteriul alfabetic.^^ fn intentia lui Puscariu, un al treilea volum trebuia
sa cuprinda publicarea tuturor documentelor referitoare la familiile nobile
romane din Ungaria, ceea ce depa§ea insa posibilitatile unui singur cercetator
?i n-a putut sa fie realizat.^' fn comentariile, uneori destul de ample, care inso-
tesc prezentarea alfabetica a familiilor, Pu?cariu ajunge la concluzia ca nobili-
mea romana isi trage originea din functii mai vechi sau din titluri mai recente
(voievozi, bani, cnezi, conti, baroni etc.), eviden^iind descendenta boierilor

" Fogaras vara is uradalma tortdneti emlikei, Cluj, 1892.

^' Date, I - I I . Conscriptia boierilor fagarSjeni se afia la p. 103-113, iar extrasele do-
cumentare, cele mai bogate din intreaga lucrare, la p. 152-184.
3»/AWe/n,I,p. VIII. i

21
fagSraseni din cnezii perioadei prestatale. Abordand controversata problems a
descaiecatului lui Negru Voda, el reu§ea sa surprinda intr-o formulare echili-
brata esenta fenomenului: trecerile de o parte si alta a Carpa^ilor erau un fe-
nomen curent si „aceste miscari personificandu-se in un duce mai celebru al
lor din timpurile acelea — s-au numit Negru-Voda"
Preocuparile stiintifice ulterioare ale lui Puscariu au ramas cantonate in
domeniul istoriei jarii Fagarasului si, dupa ce va mai publica cateva studii mai
mici,'" va reusi sa realizeze §i ultimul punct al vechiului sau proiect: publi-
carea in extenso a documentelor fagarasene pe care le adunase de-a lungul
vietii.
Lucrarea a fost prefatata prin trei studii publicate in „Telegraful Roman"
din 1904, semnate cu pseudonimul Non quis, sed quid, care vor deveni primele
trei parti ale luerarii intitulate Fragmente istorice. Despre boerii din Jara Fd-
gdrafului. In prima dintre aceste contributii Puscariu respinge ideea colonizarii
Tarii Fagarasului de catre Vladislav-Vlaicu, considerand ca sintagma dux no-
vae plantationis din titulatura acestuia se refera doar la teritoriul dintre Olt si
Persani."*^ El observa apoi in mod corect ca termenul de boier dateaza din
timpul stapanirii domnilor munteni si ca inainte de aceasta: „mosierii privile-
giati, inainte de a fi numiti boeri, au existat ca knezi". Similitudinea boierilor
cu cnezii din celelalte regiuni ale Transilvaniei este demonstrata de natura
proprietatii lor funciare, de taranii dependenti pe care-i aveau, de scutirea de
obligatii, cu exceptia celei militate ca ?i de institutia scaunului de judecata care
functiona dupa legea jarii Fagarasului, mtocmai ca si in cazul cnezilor din
Hateg, Caransebes etc.''^
Partea a doua este de fapt o scurta istorie a jarii Fagarasului, in genul celei
scrise de Szddeczky, dar cu accente mult mai importante asupra rolului boie-
rilor. Pomind de la lista lui Benko, completand-o cu date noi, extrase din do-
cumentele descoperite de el, Puscariu a mtocmit si o lista a castelanilor si a
capitanilor cetatii Fagarasului.
In partea a Ill-a, in locul ordonarii alfabetice a familiilor boieresti pe care
a aplicat-o in Date istorice, va fi preferat acum criteriul geografie, Jara Faga-
rasului fund impar^ita in 12 zone, m func{ie de vaile afluentilor dinspre sud ai
Oltului. In general, sunt reluate informatiile din conscripfia din 1862 si datele
culese de Puscariu din documentele copiate de el.

Dare, II, p. 257.

Este vorba mai intai de Negru-Vodd, Sibiu, 1898, serfs ca rSspuns la observatiile lui
Hajdeu asupra interpretSrii date de Pujcariu in Date, ?! de discursul s5u de recep^ie la Academia
Romana Ugrinus~1291 ,B\icuie^ti, 1901.
*^ Fragmente, I, p. 4-12.
*^ Ibidem, p. 12-15.

22
 Partea a IV-a a Fragmentelor istorice, care va apSrea abia tn 1907, cuprin-
dea textele izvoarelor istorice referitoare la familiile nobile romane din Tara
Fagarasului. Intentia lui Puscariu fusese sa publice diplomele tuturor tinutu-
rilor locuite de romani, dar acest lucru nu era nici posibil si nici necesar in
conditiile aparitiei marilor colectii nationale si a unora regionale.'** Cele 172 de
documente, in realitate mult mai numeroase pentru ca multe dintre ele cuprin-
deau la randul lor transumpturile altora, reprezinta pana astazi cea mai im-
portanta colectie de izvoare dedicate Tarii Fagarasului. Dovada temeiniciei
investigatiilor lui Puscariu este numarul relativ mic de documente fagarasene
care au fost publicate dupa tiparirea volumului sau.
Principalul merit al contributiilor lui Densusianu si Puscariu a fost acela ca
ele au relevat existenta unei „tari" a Fagarasului, cu structurile sale interne, cu
traditiile ei, cu individualitatea sa istorica ce nu a disparut nici in perioada
principatului cand ea a devenit domeniu feudal. Aceasta realitate a devenit atat
de evidenta prin lucrarile lor incSt istoriografia maghiara nici nu va aborda
acest subiect in mod direct, absenta unei populatii si a unei nobilimi maghiare
in veacurile X I I - X V I I facand-o neinteresanta pentru ea.
Istoria Tarii Fagarasului a intrat in atentia marilor no?tri istoriei din aceas-
ta perioada, incepand cu B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol si D . Onciul, nu msa ca
scop in sine, ci in legatura cu problema descaiecatului si a raporturilor dom-
nilor jarii Romanesti cu regatul maghiar in secolele X I V - X V . A.D. Xenopol,
sesizand particularitafile statutului boierilor fagara$eni fa^a de ceilal^i nobili
romani din Transilvania, sublinia necesitatea realizarii unor studii speciale
despre problemele cnezilor $i voievozilor, a unor monografii istorice despre
diferitele aspecte ale istoriei nationale, sociale $i militate a romanilor de peste
mun^i.'*^
In incercarea de reconstituire a inceputurilor statului romSnesc sud-carpa-
tic si a cronologiei primilor sai domnitori, B.P. Hasdeu acorda istoriei j a r i i Fa-
garasului un loc privilegiat. Publicand monumentalul sau studiu Negru-Vodd.
Un secol fi jumatate din inceputurile statului Jdrii Romdnefti (1230-1380), ca
introducere la volumul al IV-lea din Etymologicum Magnum Romaniae, ma-
rele istorie relua $i dezvolta incheierile la care ajunsese in sinteza sa de istorie
na^ionaia. Spiritul avantat ?i imaginafia prodigioasa, dar j i vicierea unora
dintre premisele de la care pleca, din cauza unor documente false (din 1231,
1233,1374), 1-au condus la multe erori in detaliile reconstituirilor sale. Totu$i,
ramSn incontestabile meritele sale in indicarea unor izvoare noi ?i multe din

** Fragmente. I V , p. V I - V I I .
Istoria romanilor din Dacia Traiand, ed. V . MihSilescu-BSrliba, I, Bucurejti, 1985,
p.331-351.

23
intuitiile sale privind „sovairea" FSgSrasului intre munteni si maghiari sau
relatiile TSrii Romanesti cu Transilvania si Ungaria Tn a doua jumState a se-
colului al XlV-lea.^^
Dimitrie Onciul, reprezentatntul clasic al scolii critice Tn istoriografia
noastrS, va aborda si el istoria TSrii FSgSrasului din perspectiva originilor Prin-
cipatului TSrii Romanesti. Spre deosebire de B.P. Hasdeu, negand orice bazS
istoricS realS a existentei lui Negru-VodS ca personaj istorie, el ajungea la con-
cluzia cS ducatele de peste munte au ajuns Tn stSpanirea domnilor munteni nu-
mai Tn timpul lui Vladislav-Vlaicu ca feude unguresti, fondul istorie al legen-
dei Tntemeierii constituindu-1 tocmai pierderea acestora Tn vremea lui Radu I.'*'
Adanciindu-si investigatiile, D. Onciul Tsi va nuanta pozitia, observand mai
Tntai cS Vlaicu se intitula duce de FSgSras TncS din 20 ianuarie 1368,'"* iar apoi,
la capStul unei analize minutioase, va ajunge la concluzia cS Tara FSgSrasului,
TmpreunS cu celelalte pSrti de peste munte, fuseserS dobandite de Tara Roma-
neascS putin dupS 1291 si s-au aflat sub autoritatea domnilor ei panS la mij-
locul veacului al XV-lea.''^
FarS sS se f i ocupat Tn mod special de istoria mai veche a TSrii FSgS-
rasului, marele nostru istorie, Nicolae lorga, are totusi contributii demne de
luat Tn seamS si Tn acest domeniu. In cadrul preocupSrii sale permanente pentru
descoperirea si publicarea de noi izvoare istorice, el s-a impus Tn istoriografia
TSrii FSgSrasului si prin crearea unor domenii noi de cercetare. Inainte de
toate, trebuie amintite cele douS volume ale colectiei Hurmuzaki (XV/1-2), cu
documente provenind din arhivele transilvSnene, dintre care primul este indis-
pensabil pentru Tntelegerea contextului Tn care Tara FSgSrasului a devenit un
domeniu al regatului maghiar si apoi al principilor Transilvaniei. Alte docu-
mente au fost gSsite de lorga Tn cSlStoriile sale din Tara Oltului,^" cSlStorii Tn
timpul cSrora va consemna vechile pisanii si inscriptii de pe bisericile roma-
nesti, va Tnregistra cSrtile vechi religioase detinute de preotii de aici, punand Tn
fata oamenilor de stiintS un material de o extraordinarS bogStie care atesta, pe
de o parte legSturile permanente ale bisericii oltene cu Tara RomaneascS, iar
pe de altS parte vechimea acestor institutii care-si aveau Tnceputurile Tn pe-

^ Etymologicum Magnum Romaniae, ed. Gr. Brancus, 3, Bucuresti, 1976, p. 756-812.

Radu Negru fi originile Principatului Jdrii Romdnefti, in D. Onciul, Scrieri istorice, ed.
A. Sacerdojeanu, I, Bucuresti, 1968, p. 328^28.
Originile Principatelor Romdnefti, in Scrieri istorice, I, p. 650.
Titlul lui Mircea eel Bdtrdn fi posesiunile lui, in Scrieri istorice, II, p. 19-142, in special
p. 97-104.
'° Studii fi documente, X I I , p. 276-278; Indreptdri fi intregiri la istoria romdnilor dupa
acte descoperite in arhivele sdsefti, I. Brafovul, „AARMSI", torn. X X V I I ; Lucruri noua despre
Vlad Jepef, in Studii asupra evului mediu romanesc, ed. Papacostea, Bucuresti, 1984,
p. 211-213.

24
rioada cercetata de noi.^' Studiile lui Nicolae lorga completeazS contributiile
in domeniu ale lui Augustin Bunea, care insS erau orientate cu precSdere spre
istoria bisericii greco-catolice din Transilvania,^^ §i vor impulsiona cercetSrile
viitoare ale lui St. Metes, Z. Paclisanu si V . Literat din perioada interbelicS.
IncS inainte de primul rSzboi mondial, istoriografia TSrii FSgSrasului se va
imbogSti cu douS lucrSri de sintezS de mare valoare.
Ales membru titular al Academiei Romane in chiar ultimul an al vietii,
Augustin Bunea si-a ales ca subiect al discursului sSu de receptie istoria tinu-
tului sSu natal. Publicat postum, dupS un manuscris neterminat, Stdpdnii Jdrii
Oltului, impreunS cu cealaltS sintezS, postumS ?i ea,^^ recomanda vietii stiinti-
fice romanesti un cercetStor de mare eruditie, bun cunoscStor al izvoarelor si al
literaturii de specialitate, calitSti care explicS pertinenta judecStilor sale si
pozitia echilibratS in abordarea unor probleme controversate.
Lucrarea este in substanta ei o istorie politics a TSrii FSgSrasului, dar firul
naratiei pozitiviste este subordonat demonstrSrii unor idei programatice, foarte
clar formulate de autor. In primul rand caracterul romanesc al TSrii Oltului,
din timpurile cele mai vechi si panS astSzi. Ideea este argumentatS, pentru
intaia oarS in istoriografia romanS, cu dovezi toponimice si chiar dacS unele
sunt eronate, poate si din dorinta autorului de a gSsi analogii din tot spatiul lo-
cuit de romani (inclusiv in Balcani!), imaginea obtinutS este deosebit de su-
gestivS.^'' Adept al descSlecatului, A . Bunea considers cS traditia istoricS este
in deplinS consonants cu contextul istorie si trebuie doar curStatS de elemen-
tele strSine prin care a fost intunecatS mai tarziu. Jara FSgSrasului, sau Jara
Oltului cum prefers s-o numeascS, a fost o „tarS" autonomS, chiar dacS supusS
coroanei maghiare, si asa va rSmane si dupS descSlecatul lui Negru VodS.
Perioada de 150 de ani de la descSlecat (plasat de autor mtre 1186-1200) si
panS la organizarea ducatului, este interpretatS ca perioadS a amputSrilor teri-
toriale fSrS ca acestea sS poatS altera structurile interne ale tSrii.^^
Prin ob^inerea titlului de duce al FSgSrasului de cStre Vladislav-Vlaicu in
1368, Bunea considers in mod indreptStit cS incepe o epocS nouS in istoria
JSrii Oltului. Capitals pentru intelegerea acestei perioade este observatia dupS
care stSpanirea ducatului de cStre domnii munteni a functionat ca un baro-
metru al raporturilor acestora cu coroana maghiarS. Acordarea ducatului era
functie a atitudinii lor fatS de regat in general si fatS de problema luptei

" Inscriptii, \o\. II.

Din istoria romdnilor. Episcopul loan Inocentiu Klein (1728-1751), Blaj, 1900; Epis-
copii Petru Pavel Aaron fi Dionisie Novacovici, Blaj, 1902 etc.
'•^ Incercare de istoria romdnilor pdnd in 1382, Bucurejti, 1912.
'^p.S.
^5 p. 6-17. ,, .. ,

25
antiotomane in special. Intreaga istorie a TSrii F3gSra§ului este urmSritS in
lumina acestei idei.^*
CalitStile lucrSrii sunt sporite de sugestiile interesante in rezolvarea unor
aspecte controversate (interpretarea sintagmei terram exemptam de Blaccis din
documentul pentru intemeierea Cartel, localizarea pSdurii romanilor si pecene-
gilor din 1224, data infiintSrii episcopatului catolic al Severinului etc.) si de
acuratetea folosirii izvoarelor, spiritul critic al autorului permitandu-i sS desco-
pere si sS elimine unele documente false care generaserS atatea dispute.^'
La putinS vreme dupS aparitia lucrSrii lui A . Bunea, un alt istorie de ori-
gine brasoveanS consacra un studiu intins istoriei TSrii FSgSrasului.^** Pentru cS
istoricii de panS atunci isi concentraserS atentia asupra originilor ducatelor de
peste munti. Hie Minea isi propune sS ISmureascS contextul in care aceste teri-
torii au fost definitiv pierdute de domnii TSrii Romanesti si semnificatiile aces-
tui proces in evolutia raporturilor cu Ungaria si cu Imperiul otoman. Cunoscut
pentru ascutimea spiritului sSu critic, autorul exceleaza in minutia analizei iz-
voarelor, dar si in cuprinderea cercetSrii sale intr-un cadru mai larg, integrator,
in mSsurS sS permits surprinderea sensurilor mai profunde ale unor detalii.
In acord cu D. Onciul, Minea considers cS Amlasul si FSgSrasul au aparti-
nut din vechime TSrii Romanesti si au fost stSpanite de domnii acesteia practic
fSrS intrerupere chiar dacS prima atestare documentara explicita a titlului de
duce apare abia in 1366.^^ Parcurgerea atentS a izvoarelor, prilej de ample
incursiuni in istoria relatiilor cu regii maghiari, sustine ideea apartenentei la
statul muntean a celor douS ducate panS la Vladislav al Il-lea. FSgSrasul a fost
pierdut pentru prima oarS in 1456, an memorabil in opinia lui Hie Minea, pen-
tru cS lancu de Hunedoara, pregStind depunerea acestui domn, repeta de fapt
greseala pe care o fScuse si prin indepSrtarea lui Vlad Dracul. Lupta pentru
Amlas si FSgSras era de fapt lupta pentru neatamarea fatS de Ungaria, iar din
partea romanilor fSgSrSseni era protestul impotriva incorporSrii tSrii in Tran-
silvania.^
Pierderea definitivS a Amlasului si FSgSrasului sunt in legSturS cu cSderea
lui Vlad Tepes. Conflictele cu sasii, dar si interesul acestora de a dobandi po-
sesiunile muntenesti, atitudinea pasivS a lui Matia Corvinul din timpul cam-
paniei otomane din 1462 constituie motivele confiscSrii feudelor.^'

^ p. 22 ?! urm.
" Este primul care contests autenticitatea documentului din 1374 privind satul Hoghiz care
a complicat atat de mult intelegerea relajiilor de rudenie dintre Vlaicu si familia de DSbaca. V .
studiul nostru Documente false, p. 98-99.
I. Minea, Din trecutul.
' ' p . 7-8.
^ p. 34-47.
*' p. 47-69.

26
 tn finalul studiului sSu, autorul analizeazS natura §i con^inutul posesiunilor
de peste munte ale domnilor JMi Romane?ti, semnificatia acestei posesiuni
pentru raporturile cu regele maghiar. DupS pSrerea sa, titlul de duce nu era
inteles de domni in sens feudal clasic, presupunand o relatie de vasalitate, iar
recunoa?terea ca dominus naturalis a regilor Ungariei nu insemna decat
alian^a, relatii bune. Domnitorii J&ni Romane?ti au considerat Amlasul si FS-
gSrasul ocinS dreaptS, parte integrants a mo§tenirii fiecSruia dintre ei.^^
SprijinitS pe achizitiile valoroase ale epocii anterioare, istoriografia JSrii
FSgSrasului din perioada interbelicS, fSrS sS ajungS la realizarea unei lucrSri de
sintezS, cu caracter de monografie istoricS a intregii tSri, va cunoaste totusi
contributii importante prin abordarea unor domenii mai putin frecventate panS
atunci si prin diversificarea metodelor de cercetare. fn conditiile politice ale
vremii, mai ales in al doilea deceniu interbelic, recrudescenta Tn istoriografia
maghiarS a interesului fatS de istoria romanilor din Transilvania, subsumatS Tn
esenta ei demonstrSrii caracterului de populatie imigratS, a determinat reactia
istoricilor romani, exprimatS prin studii ale unor cazuri particulare si prin
sinteze referitoare la vechimea ?i la statutul romanilor din Transilvania me-
dievaia.
In linia domeniilor traditionale investigate de istoricii maghiari, ca de
exemplu prima atestare documentarS a romanilor Tn Transilvania, statutul lor
juridic Tn primele veacuri ale stSpanirii regilor maghiari ori pretinsa explozie a
colonizSrii romanilor Tn secolul al XlV-lea, Jaxa FSgSrasului va figura Tn mod
constant atat Tn studiile publicate Tn revistele de specialitate,*^ cat si Tn marile
sinteze si colectii de documente de istoria Transilvaniei.'*'' Observatia este va-
labilS si pentru lucrSrile istoricilor romani care au combStut aceste teorii.*^
In contextul schitat mai sus, istoriografia X^rii FSgSrasului va beneficia
TnsS ?i de abordSri mai ample, materializate atit Tn sinteze de istorie econo-
mics, domeniu mai putin cercetat pSnS acum, de istorie socialS si religioasS,
cat si Tn editarea unor noi izvoare istorice. Cele mai multe din aceste lucrSri
sunt axate pe secolele X V I - X V I I I , pentru care documentatia, inclusiv cea nou
publicatS, era muh mai bogatS, dar informatiile ?i concluziile la care au ajuns
sunt utile si pentru reconstituirile realitStilor din perioada anterioarS. AceastS
constatare se impune mai cu seamS Tn cazul urbariilor ?i conscriptiilor ca $i a
istoriei bisericilor si mSnSstirilor fSgSrSsene.

« p. 73-78.
tn randul acestora, cea mai productivS j i cea mai virulentS a fost „Archivum Europae
Centro-Orientalis".
Vezi in special Homan-Szekfu, Magyar tdrte'net; L . Makkai, L . Gdldi, Geschichte der
Rumdnen, Budapesta, 1942 ^i Doc. Val.
Decei, Contribution, p. 206-232; Lupa?, Realitati istorice, p. 25^1; Moga, Les
/{oMmai/w, p. 3 8 ^ 9 5i 132-144.

27
 Cel mai productiv cercetator al jarii Fagarasului din perioada interbelica a
fost Stefan Metes. Inca din primii ani de dupS razboi el a inceput sa editeze
izvoarele istoriei economice a Tarii Oltului din secolele X V I - X V I I I , adaugand
noi si noi surse statistice inedite.** Studiile de istorie sociaia au imbratisat in
special problema boierilor fagaraseni si a legaturilor acestora cu Tara Roma-
neasca.*' Continuand directia de cercetare deschisa de Nicolae lorga in dome-
niul istoriei bisericii ortodoxe din Tara Fagarasului, St. Metes va sintetiza re-
zultatele propriilor investigatii in mai multe studii si volume care sunt si astazi
lucrari de referinta in domeniu.*** Istoria bisericilor si a manastirilor fagarasene
va atrage si alti specialisti ai perioadei, dintre acestia remarcandu-se Z. Pacli-
sanu*^ si mai cu seama Valeriu Literat.™
Lista contributiilor lui St. Metes trebuie completata cu monografia istorica
a satului Dragus pe care a realizat-o in cadrul marelui proiect de cercetare
sociologica despre care a fost vorba mai sus. Conform planului monografiei
sociologice, cadrul istorie trebuia sa cuprinda nu numai trecutul istorie al sa-
tului, ci si trecutul istorie al intregii tari. Cu toate ca centrul de greutate al vo-
lumului realizat de Metes se plaseaza in veacurile X V I I - X V I I I , el a cules din
izvoare toate datele referitoare la istoria „tarii" §i a satului Dragus din vea-
curile X I I I - X V , ce-i drept fara a adauga ceva nou fata de informatiile cu-
noscute."
Perioada interbelica cunoaste si cateva contributii mai modeste, fara pre-
tentii de originalitate, care reflecta ecourile polemicilor amintite cu istorio-
grafia maghiara in mediul istoricilor din „e§alonul doi". Cel mai activ dintre

** Vieafa agrara, economica a romanilor din Ardeal fi Ungaria. Documente contempora-

ne, I. (1508-1820), Bucuresti, 1921; 5/r«af(a economicd a romdnilor din fara Fdgdrafului, I ,
Cluj, 1935; Contributii noud la istoria romdnilor din Jara Fdgdrafului in veacul al XVll-lea. A.
Situatia romdnilor de pe domeniul Porumbacului de Jos (1680), Bucuresti, 1942.
Mofiile domnilor fi boierilor din Jdrile romdne in Ardeal fi Ungaria, Arad, 1925;
Contributii la studiul populatiei din Transilvania in trecut, II., Boierii ostafi din Jara Oltului in
veacul al XVII-lea, in „AA«M5/", torn X X I V , nr. 10, 1942.
Viata bisericeascd a romdnilor din Jara Oltului, Sibiu, 1930; Note despre zugravii
bisericilor romane, Sibiu, 1932; Mdndstiri romdnefti din Transilvania fi Ungaria, Sibiu, 1936.
Vechi vizitatiuni canonice in Ardealul veacului al XVIII-lea, „Cultura Cre^tina", 1936,
nr. 1-2.
Doua biserici din Tara Oltului. „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Secfia
pentru Transilvania", 1926-1928, Cluj, 1929; Biserici din T^ra Oltului fi „de pe Ardeal" zu-
grdvite de o familie de pictori, in acelaji anuar nr. I V , 1932-1938. fn cea mai mare parte insS,
cercetarile lui V. Literat au ramas inedite in timpul viefii, repertoriul sau, ce cuprinde toate
bisericile din Jara Fagarasului, fiind tiparit abia in urma cu trei ani prin stradaniile lui N. Sabau:
Valeriu Literat, Biserici vechi romdnefti din Tara O/rM/Mi,Cluj-Napoca, 1996, 280 p.
" Drdguf. Un sat din Tara Oltului (Fdgdraf). I. Trecutul Tdrii Oltului. II. Trecutul satului
Drdguf, [Bucuresti], 1945.

28
acestia a fost cu sigurantS Octavian Popa 7^ fn aceeasi categorie valoricS se in-
scrie si monografia lui Coriolan Buracu dedicate cetatii si castelului FSgS-
rasului.'^
FSra a face parte din istoriografia propriu-zis3, lucrSrile consacrate topo-
nimiei si onomasticii XSrii FagSrasului sau intregului spatiu romanesc, nu pot
lipsi din bibliografia unor cercetSri care vizeazS prelucrarea si interpretarea
monograficS a mtregii informatii privitoare la regiunea respectiva. De altfel,
lucrari ca cele ale lui N . Draganu, I . Conea, St. Pasca sau E. Petrovici, prin
rezultatele si sugestiile lor au influentat si au sprijinit la randul lor cercetarile
istoricilor.'''
Desi nu s-a ocupat in mod special de istoria Tarii Fagarasului, nu putem sa
incheiem perioada interbelica a istoriografiei acesteia fara sa amintim numele
lui Gh. I . Bratianu. Justificarea este fumizata de metodele de cercetare istorica
pe care le-a utilizat si de perspectivele extrem de fertile pe care contributiile
sale le-au deschis in domenii variate, dintre care, in legatura cu subiectul
nostru, se impun recuperarea traditiei istorice ca izvor istorie m cercetarea
problemei descaiecatului fagarasean si definirea esentei structurilor de tipul
„tarilor" medievale.'^ La curent cu cele mai noi orientari ale istoriografiei
europene, Gh. L Bratianu va ataca problema traditiei istorice, dupa propria-i
expresie „integrata in evolutia generalS a metodei istorice cu privire la legen-
ded si traditiile medievale", rupand astfel cu scepticismul aproape aprioric al
scolii critice. Metoda li va permite sa faca nueuitari de o rara fmete care nu erau
de asteptat de la metoda traditionaia. Aceeasi conceptie integratoare i l va
conduce, in cadrul mai larg al cercetarii istoriei adunarilor de stari, la incheieri
de o mare profunzime privind raportul dintre „tari", privite ca teritorii pe care
se aplica un anumit drept cutumiar, principe si curte. Sunt directii de cercetare
pe care istoriografia romana s-a angajat relativ recent ?i este departe de a le fi
epuizat.
fn primele decenii postbelice, nolle imprejurari politice au impus orien-
tarea cercetarilor cu predilectie spre domeniile istoriei economice si sociale, in
sine importante pentru istoria oricarei societa^i, dar constrangerile ideologice
viciau decisiv demersul stiintific. Chiar daca istoria Tarii Fagarasului n-a fost
ferita complet de astfel de exagerari,'* ea a fost crutata datorita contributiilor

•'^ Stefan Mailat. Domnul Fagarasului (1502-1550), in „Jaia Barsei", 1932; Ugrinus 1291,
„Tara Barsei", 1935; Fdgdraful sub domnii munteni, „Blajul", II, 1935; Fdgdraful sub regii
unguri, „Tara Barsei", 1937.
Cetatea fi castelul Fdgdrafului. Cronicd istoricd, FagSra?, 1937.
DrSganu, Romanii; Conea, Jara Loviftei; Pa$ca, Nume de persoane, Petrovici, Problema
continuitdtii romdnilor in Dacia, Sibiu, 1943.
Tradifia istoricd; Sfatul domnesc; Adundrile de stdri.
$t. Pascu, Rdscoale (drdnefti in Transilvania, Cluj, 1947.

29
unuia dintre cei mai mari specialisti in domeniu: David Prodan. In pregStirea
marii sinteze asupra istoriei iobSgiei in Transilvania, parcurgerea izvoarelor fS-
gSrSsene i-a prilejuit elaborarea celui mai valoros studiu de istorie economics
si socials a TSrii FSgSrasului.'' Model de analizS a documentelor istorice,
liberS in esentS de presiunile ideologice ale timpului, lucrarea depSseste de
fapt limitele unui simplu studiu de caz, ea fiind de neocolit pentru oricine s-ar
apleca asupra investigSrii structurilor socio-economice ale societStii medievale
romanesti.
Aportul impresionantei activitSti stiintifice a lui D. Prodan este decisiv §i
in publicarea izvoarelor istoriei TSrii FSgSrasului. Cele douS volume de urbarii
fSgSrSsene constituie cea mai importantS contribute in domeniu de la colec-
tiile de documente editate la sfarsitul veacului trecut.'"
Istoria ducatului fSgSrS?ean si a rolului sSu in relatiile dintre Tara Roma-
neascS si Ungaria, domeniu traditional care pSrea epuizat prin cercetSrile gene-
ratiilor anterioare, a gSsit in persoana Mariei Holban un continuator demn de
antecesorii ei. Inegelabila sa competentS in domeniile paleografiei si diploma-
ticii si o remarcabilS capacitate de pStrundere a contextului istorie i-au permis
reliefarea unor sensuri panS atunci nebSnuite ale documentelor si cronicilor
medievale." Importanta studiilor Mariei Holban rezidS nu numai in incheierile
solide, care au devenit repede castiguri definitive ale stiintei istorice, ci si in
perspectivele noi si in dezbaterile deosebit de fertile pe care le-au declansat."°
fn cercetarea trecutului „tSrilor" medievale romanesti, deceniul al saptelea
reprezintS un moment de cotiturS, marcat de initierea unei metode noi de
investigatie, complexS si integratoare, care imbina rezultatele unor cercetSri
arheologice sistematice cu informatia izvoarelor scrise. Metoda reconstituirilor
regresive, cum a fost denumitS, a fost aplicatS pentru prima oarS de Radu Popa
in Tara Maramurefului, cu rezultate exceptionale,"' si dezvoltatS ulterior pen-
tru alte „tSri" sau unitSti geografico-politice.*^ Tara FSgSrasului n-a beneficiat
de avantajele unui program de cercetare sistematic, chiar dacS o asemena idee
a fost formulatS, totu§i arheologia i$i va spune cuvantul ?i in aceastS regiune,
incepand chiar cu deceniul amintit.
CercetSrile de teren si sSpSturile arheologice au fost mai ample si mai
fructuoase pentru epocile premedievale, fSrS a fi suficiente totusi, informatiile

Boieri fi vecini.
Urbariile, 1-11.
Din cronica; Pe marginea.
^ Holban, Ipoteze; losipescu, Controverse; Papacostea, Relapile.
" Jara Maramurefului.
Popa, Jara Hafegului; M.D. Matei, E.I. Emandi, Habitatul medieval rural din Valea
Moldovei fi din Bazinul ^omuzului Mare (secolele XI-XVII), Bucuresti, 1982.

30
obtinute stand la baza incercarilor de reconstituire a evolutiei locuirii umane
din regiune."^
Pentru perioada medieval^ cele mai importante cercetSri au fost intre-
prinse in asezarea de la Comana de Jos, in cetS^ile de la Breaza, FSgSras, Co-
mana de Sus si la mSnSstirea din Carta.""* DupS cum s-a arStat deja, aceste
cercetari nu sunt intotdeauna exhaustive si publicate metodic, ceea ce le reduce
mult din valoare, demonstrand de asemenea cS in Jara Fagarasului acest
domeniu este inca la inceput de drum.
In afara de ceta^ile amintite mai inainte $i de manastirea cisterciana de la
Carta, Jara Fagarasului pastreaza purine monumente mai vechi de secolul
al XV-lea (bisericile din Voivodenii Mari, Vi?tea de Jos si poate manastirea
rupestra de la $inca Veche), totu$i atentia istoricilor de arta §i a arhitectilor n-a
ocolit nici aceastS zona.*^ Se cuvine sS amintim in acest loc ?i contributiile
muzeografilor de la Muzeul jarii Fagarasului, atSt in publicarea unor desco-
periri arheologice,"* cat si in realizare unor monografii ale cetatii ?i castelului
din Fagara?."' Pentru fazele istorice ale evolutiei acestui din urma monument
dispunem acum de lucrarea fundamentaia a lui Gh. Sebestyen.""
Realitatile etnice, politice, sociale, institutionale si demografice din Tara
Fagarasului au stat ?i in atentia sintezei de istorie a voievodatului Transilvaniei
realizate de St. Pascu. Efortul depus pentru cuprinderea intregii istorii a voie-
vodatului este remarcabil, dar concluziile de larga respira^ie nu intotdeauna
sunt susfinute de o analiza atenta si consecventa a izvoarelor. De pilda, cer-
cetarea cresterii demografice pe doua intervale cronologice (pana la 1350 $1
intre 1350-1541), poate f i utiia pentru comitatele voievodatului, dar pentru
Jara FSgSrasului ele nu au nici o relevantS."** Generatoare de confuzii este si
folosirea termenului de boeronat cu sensul de voievodat (ca structurS terito-
rialS), iar caracterizarea familiei din Vi§tea drept „boieri cu dregStorie (voie-
vozi) si nu categorie socialS" o infirmS chiar textul diplomei.

" I. Glodariu, Aspecte ale politicii demografice romane in zona de sud a Transilvaniei, in
„ActaMN",XIV, 1977.
" Costea, Repertoriul, I - I I , sub voci. Pentru Carta vezi ^i Th. Nagler, M. Rill, Monumentul
Cistercian de la Carta, jud. Sibiu, „MCA", XVII/2, p. 389-393.
" E . Greceanu, T^ra Fdgdrafului zond de radiatie a arhitecturii de la sud de Carpati,
„BMI", 1970,2, p. 33-45; D.N. Busuioc, Considerafii privind datarea mdndstirii cisterciene de
la Carta, „SCIA", 23,1976, p. 3-20; Hervay, Repertorium.
Glodariu, Costea, Ciupea, Comana de Jos; Gh. DragotS, I. FrStean, Tezaurul monetar de
la Pdrdu, FSgSra?, 1998.
Ha^faiean et alii, Cetatea Fdgdrafului; I. Ciupea, Fdgdraf. Mic indreptar turistic, Bucu-
resti, 1983; Fdgdraf. 700. Volum editat cu prilejul a fapte sute de ani de atestare [f.l., f.a.].
Cetatea Fdgdrafului.
Voievodatul,\\,'p.2,l. ' -
'o/Wdew, III, p. 559-564.

31
 Cea mai recentS sintez3 a istoriografiei maghiare nu este nici ea lipsitS de
judecSti eronate, ce-i drept ele se datoreaz3 altor cauze. L . Makkai, autorul
capitolului care ne intereseazS pentru istoria TSrii FSgSrasului, mentinandu-si
practic neschimbate ideile sustinute cu jumState de secol in urmS, refuzS sS
admits autohtonia romanilor in Transilvania si deci si in FSgSras, in baza
argumentului toponimie si a absentei atestSrii documentare a romanilor panS la
inceputul secolului al Xlll-lea.'" DupS pSrerea sa, terra Blacorum nu este
altceva decat o structurS teritorial-administrativS (se intelege, creatS de regali-
tate) a romanilor si a pecenegilor, asezati aici nu cu mult timp inainte de 1200,
cu rosturi de apSrStori ai granitelor regatului maghiar.
in deplin acord cu Makkai, in ce priveste concluziile sale generale, este si
istoricul Gyorffy Gyogy in capitolul dedicat TSrii FSgSrasului din monu-
mentala sa geografie istoricS a regatului arpadian.*^^ Prezenta unor toponime
maghiare in documentul din 1223 referitor la intemeierea mSnSstirii Carta, este
dovadS suficientS pentru autor a anterioritStii maghiare pe linia Oltului. De-
numirea de terra Blacorum, singura de acest gen la inceputul veacului
al Xlll-lea, ar insemna cS era si singurul teritoriu din regat pe care s-au asezat
romanii. Concluziile lui Gyorffy decurg in mod evident din restrictiile impuse
de ideea centralS care stS la baza intregii lucrSri: intemeiarea si cresterea nu-
mSrului asezSrilor romanesti reflects procesul de infiltrare a acestei populatii
in Transilvania.
Institutiile structurilor socio-politice romanesti din Transilvania medievalS
au captat destul de frecvent atentia istoricilor din ultimile decenii. Cnezatele si
voievodatele, adunSrile cneziale din „tSrile" romanesti au beneficiat de cer-
cetSri particulare si de sintezS, cu rezultate dintre cele mai insemnate. Adolf
Armbruster s-a remarcat in acest sens prin reinterpretarea informatiilor unor
izvoare istorice cunoscute, aducandu-le in legSturS cu institutia voievodatului
din Tara FSgSrasului in secolele XII-XIV,^^ iar loan Aurel Pop are meritul de
a fi tratat intr-o monografie remarcabilS istoria adunSrilor cneziale si nobiliare
romanesti in care a dedicat capitole substantiale si TSrii FSgSrasului.'^'*
Institutia „tSrilor" a fost supusS recent unei analize deosebit de nuantate de
cStre Stelian Brezeanu intr-un studiu care relanseazS si dezvoltS sugestiile lui
Gh. I . BrStianu."*^ Plecand, ca si marele nostru istorie, de la rezultatele cerce-
tSrii lui O. Brunner, urmSrind semnificatiile termenului de terra in mediul
politic rezultat in urma celei de-a patra cruciate, iar apoi si la nord de DunSre,

" Erdely Tortenete. I, p. 250 301-305.

Ceographia, II, p. 447-453.
" Romanii; Nochmals.
Institutii.
" Model european.

32
autorul citat a reusit s3 identifice straturile cronologice ale evolutiei acestei
institutii si transformarile intervenite In continutul ei de-a lungul acestor etape.
Desi nu se referS direct la Tara FagSrasului, prin perspectivele pe care le
deschide, studiul reprezinta un reper bibliografic necesar si pentru aceasta
regiune.
Istoria farii Fagarasului a gasit un spatiu semnificativ in economia unei
sinteze recente despre romanii In secolul al Xlll-lea^*. Impus prin cercetari de
o deosebita profunzime si prin descoperirea unor izvoare istorice noi pentru
perioada Intemeierii statelor medievale romanesti,'^' $erban Papacostea a re-
dimensionat si problematica autonomiilor romanesti din Transilvania prin in-
tegrarea istoriei evolutiei institutiei „tarilor" In cadrul politic larg, creat de
confruntarea dintre cruciata si mongoli, pe care s-au grefat si actiunile politice
ale regatului ungar In Transilvania. In decursul secolului al Xlll-lea, soarta
„libertatii" pe care o reprezenta Tara Fagarasului a depins In mare masura de
acest cadru. Suprimarea autonomiei fagarasene In 1291, coincide In opinia
autorului cu disparitia ultimului temei al reprezentarii populatiei romanesti
In congregatia tarii ?i marcheaza de fapt excluderea lor din viata politics a
Transilvaniei.
Ultima sinteza dedicata Tarii Fagarasului, datorata Saroltei Solcan, Isi pro-
pune exploatarea bogatelor surse istorice ale veacului al XVII-lea din perspec-
tiva evolutiei demografice. Analiza patrunzatoare a structurilor familiale, a
factorilor naturali §i socio-politici care au directionat aceasta evolutie, au con-
dus-o pe autoare la desprinderea unor concluzii pertinente referitoare la tra-
saturile particulare ale demografiei regiunii In secolul amintit si i-au permis
comparatii interesante cu zonele Inconjuratoare din Transilvania ?i Europa
Centrala.'^*
Parcurgerea bibliografiei istoriei jarii Fagarasului poate convinge pe ori-
cine ca. In ciuda achizitiilor importante, stadiul cunoasterii noastre este totusi
nesatisfacator. Unui dintre cei mai buni cunoscatori ai istoriei acestor „tari"
remarca la Inceputul monografiei sale: „Oricat de importante ar f i rezultatele
acestor cercetari pentru cunoafterea unuia sau altuia dintre aspectele particu-
lare ale trecutului Tarii Hategului, ele nu pot tine locul unei monografii care sa
prelucreze si sa interpreteze unitar Intreaga informatie, permitand precizarea
locului acestei vetre de viata istorica In ansamblul teritoriilor romanesti."^

Papacostea, Romanii.
" Papacostea, Geneza statului.
«» Patterns of Central and East European Life, New York, 1997.
^ Popa, fara Hafegului, p. 31. .g., i ,

.33
 CAPITOLUL I I

C A D R U L N A T U R A L §1 E V O L U T I A H A B I T A T U L U I
PANA L A A P A R I T I A I Z V O A R E L O R S C R I S E

1. C A D R U L N A T U R A L - G E O G R A F I C
Relatiile stranse dintre locuirea medievaia din Jara Fagarasului ?i mediul
natural in care s-au format §i dezvoltat satele ei, impun cunoasterea elemen-
telor peisajului geografie §i a resurselor naturale care le-au sustinut existenta.
Avem in vedere subunitatile geografice interne si componentele naturale ale
hotarelor (padurea, pa$unile, apele), dar $i conditiile climatice, solurile ?i
bogatiile naturale care au putut influenta repartizarea teritoriaia, vechimea si
marimea comunitatilor umane, activitatile productive etc. Sarcina noastra este
mai u§oara in cazul acelor elemente care prezinta o mai mare stabilitate si nu
s-au schimbat in decursul secolelor care ne despart de perioada pe care o cer-
cetam. In schimb, pentru cele a caror infatisare este de presupus ca a suferit
modificari substantiale, fie pe cale naturaia, fie pe cale antropicS, reconsti-
tuirea situatiei din evul mediu se love$te de dificultati majore.
Informatiile documentare ofera date mai numeroase si mai precise despre
cadrul natural-geografic abia din secolele X V I I - X V I I I , proiectarea lor asupra
epocii anterioare fiind riscanta si cerand multa circumspectie. Cele mai timpu-
rii hotamiciri de sate ?i de domenii de care dispunem atesta in mod cert cuprin-
derea In hotarele lor a intregii zone dintre Olt ?i culmile muntilor, dar caracte-
rul lacunar al acestor informatii nu permite aprecieri mai exacte privind pro-
portia in care teritoriul era cultivat sau utilizat In alte moduri (pasuni, fanete,
mori etc.).
Din punct de vedere geografie, Jara Fagarasului este o depresiune bine
individualizata, cu o suprafata de circa 2 000 km patrati, incadrata din toate
partile de forme de relief mai inalte."^ Spre sud limita o formeaza Muntii Fa-
garasului si Muntii Persani, acestia din urma constituind si hotarul dinspre

'™ N. Popescu, Gh. Dragu, Geografia Romdniei, III, Bucuresti, 1987, p. 603-605.

34
rSsarit a depresiunii. Spre nord ?i nord-est, zona este inchisS de marginile
inalte ale Podisului Tamavelor (fig. 1).
In afara de Muntii Fagarasului $1 de Muntii Per?ani, care faceau parte, cu
versantii lor sudici, respectiv vestici, din Jara Fagarasului, depresiunea pro-
priu-zisa se prezinta sub forma unui piemont, etajat pe trei trepte. Prima si cea
mai inalta dintre ele o constituie zona colinara a dealurilor de sub munji, cu-
prinsa intre inaitimi de 600-800 m, si brazdata de numerosii afluenti ai Oltu-
lui. Daca muscelele Persanilor sunt impadurite, dealurile subfagarasene sunt
acoperite de palcuri de copaci si de fanete. Aceasta este o prima trasatura care
deosebeste diferitele compartimentari interne ale j a r i i Fagarasului. Din punc-
tul de vedere al locuirii zonei, acest briu de dealuri marcheaza limita supe-
rioara a retelei de sate, nici o asezare stabiia neaventurandu-se pana la aceste
inaitimi (singurele exceptii sunt cele doua Sebesuri dinspre defileul Oltului).
A doua treapta este formata de campia de acumulare piemontana, cuprinsa
intre inaitimi de 600-400 m, care acopera mai mult de doua treimi din supra-
fata tarii. Aceasta campie, care se termina in lunca Oltului printr-un mic povar-
nis, este intersectata de foarte multe vai care genereazS o serie de culmi,
cultivate agricol, numite de localnici „poduri". Zona de campie piemontana se
dezvolta pe directia est-vest, dar cu diferente importante in ce priveste latimea
ei. Mai ingusta spre vest si aproape inexistenta spre est, ea se extinde in zona
centrala a jarii Fagarasului la o deschidere de peste 15 km. Ferita fiind de
inundatiile Oltului, ea constituie zona de maxima concentrate demografica,
forma ei determinand si repartizarea teritoriaia a satelor pe doua, trei sau mai
multe etaje in functie de latime.
A treia si cea mai joasS treapta o formeazS lunca Oltului, deosebit de
extinsa, cu altitudinea de 380-^50 m. Panta redusa a Oltului favorizeaza inun-
datiile si mentinerea unui pronuntat exces de umiditate care a dus la formarea
numeroaselor baiti si smSrcuri. Aceste conditii nefavorabile explica absenta
satelor din aceasta zona, desi nu trebuie pierdut din vedere faptul ca in perioa-
dele care preced secolele X I I I - X I V , cercetarile arheologice au relevat prezenta
si aici a unor asezari omenesti.'°'
Sumara prezentare geo-morfologica a depresiunii FagSrasului releva exis-
tenta a trei compartimente ale campiei piemontane, care nu difera insa prin
structura cadrului natural-geografic, ca m cazul altor „tari","'^ caci acesta se
compune din aceleasi elemente, iar lipsa unor vai adanci nu a favorizat for-
marea unor microzone mai clar delimitate in care sa se f i dezvoltat structuri
socio-politice de tipul cnezatelor de vale. Compartimentele fagarasene difera
doar prin IStimea locuibiia dintre Olt si munti, mai clarS in partea de est, dintre

Glodariu, Costea, Ciupea, Comana de Jos, p. 20 j i urm.

Popa, Tara Wafe^w/u/', p. 35.

35
OS

Fig. I. Harta Tarii Fagarasului (dupa Popescu, Dragu).

A. I, Dealuri submontane (600-800 m), frecvent impadurite; 2, dealuri submontane (550-600 m), pasuni, fanete si terenuri arabile; 3, dealuri
izolate (500-550 m), pasuni si fanete; 4, front de cuesta (amplitudini de 150-2(X) m), fanete, livezi si culturi; 5, glacisuri si conuri piemontane
aluvio-proluviale, terase superioare si medii (pleistocen mediu si superior), terenuri arabile,fanete si pasuni; 6, glacisuri piemontane aluvio-
proluviale si terenuri joase (pleistocen superior), terenuri arabile, fanete si pasuni; 7 lunci largi, terenuri arabile sau p3suni; 8, turbarii;
9, terenuri mlastinoase, cu exces de umiditate; 10, defilee. B. Profil geomortologic transversal (schematic): / , sisturi cristaline; 2, sedimente
miocene si pliocene; 3, depozite aluvio-proluviale din glacisurile si conurile piemontane; 4, depozite aluviale de terasa; 5, depozite aluviale de
lunca. C . Temperaturile medii maxime si medii minime lunare. D. Precipitatiile medii si medii maxime lunare.
Olt si Muntii Persani, ?i poate nu este mtampiator faptul ca subunitatile do-
meniului princiar din secolul al XVII-lea corespund acestor compartimente.
Daca ele au vreo semnificatie ?i pentru eventualele structuri teritoriale din
perioada care precede organizarea ducatului fagarasean de cStre domnii mun-
teni, este imposibil de stiut din cauza tacerii izvoarelor.
Vecinatatea muntilor, in primul rand a Masivului Fagaras, cu inaitimi ce
tree frecvent de 2000 m, caracterizat de o accentuata disimetrie a pantelor, a
imprimat regimului hidrografic, climei si vegetafiei trasaturi specifice care au
putut influenta configuratia habitatutului.
Regimul hidrografic prezinta o structura particulara care merita rele-
vata, chiar dac3 au putut interveni schimbari semnificative fata de secolele
X I I - X V I . De-a lungul cursului sau de cea. 120 km de pe teritoriul Tarii Fa-
garasului, Oltul primeste in sectoral nord-estic doar cativa afluenti mici care
coboara din Muntii Persani (Bogata, Lupsa, Comana, Venetia, Paraul). In
schimb, flancul nordic al Muntilor Fagaras, cu pronuntate diferente de nivel
intre zona de creasta ?i linia de contact cu depresiunea, ca si umiditatea ridi-
cata, fac ca in acest sector Oltul sa primeasca afluenti mult mai numerosi si
mai importanti, care prezinta rapturi de panta, aluvionari frecvente, albiile lor
schimbandu-si configuratia dupa fiecare viitura. Reteaua fluviatiia, datorita
numeroaselor cursuri parazitare, este deosebit de densa in aceasta zona, la care
trebuie adaugate si bogatele izvoare, inclusiv cele sSrate si mineralizate.'"^
Solurile JMi Fagarasului sunt in general putin fertile datorita umiditatii
accentuate si a masivelor depuneri aluvionare. Ceva mai fertile sunt cele din
lunca, desi nisipurile si pietrisurile fac sa scada substantial si calitatile acesto-
ra. Situarea punctului de pomire a stracturarii locuirii in zona de contact dintre
lunca si campia piemontana, unde sunt atestate primele sate fagarasene, ar pu-
tea reflecta, pana la un anumit punct, preferinta pentru solurile mai productive
din lunca.
Dupa parerea geografilor,'^ extinderea solurilor brune arata ca in trecut
Depresiunea Fagarasului era acoperita cu paduri de goran, iar in zona dealu-
rilor submontane cu paduri de amestec gorun-carpen-fag si fagete pure, aces-
tea din urma dand pnaate ?i numele |arii. Intr-adevar, se poate afirma fara pu-
tinta de a gresi ca suprafata acoperita cu paduri a fost sensibil mai mare in evul
mediu, chiar daca sursele noastre nu sunt nici suficiente si, de reguia, nici
adecvate pentru a obtine o imagine mai exacta asupra extinderii acestui ele-
ment fundamental al habitatului. Despre ritmurile ?i cronologia defrisarilor
vom mai avea prilejul sa vorbim, de aceea acum ne vom multumi sa dam doar

1. Ujvari, Geografia apelor Romdniei, Bucuresti, 1972, p. 402-403.

Popescu, Dragu, Geografia, III, p. 605.

37
doua exemple care sugereazS schimbSrile intervenite in peisajul natural din
primele veacuri ale mileniului nostru.
Cea mai veche hotSmicire cunoscutS pentru Jara FSgSrasului este cuprinsS
Tn documentul dat de regele Andrei al Il-lea Tn 1223 pentru TntSrirea stSpani-
rilor mSnSstirii cisterciene de la Carta.'"^ Descrierea hotarelor dinspre rSsSrit
ale pSmantului pe care fusese ridicatS mSnSstirea, luat de la romanii de aici,
Tncepe de la Olt, din capStul unei insule ?i continuS printr-o mlajtinS numitS
Egwerpotac (Tn traducere Paraul Arinului) panS la un fSget numit Nogebik
(Fagul Mare) ?i de aici panS la raul Arpa?. Confruntand aceste repere cu topo-
grafia actuals a regiunii, se poate constata cS a dispSrut ?i insula, ca urmare a
amenajSrilor cursului Oltului care au avut loc dupS marile inundajii din 1975,
dar a dispSrut $i pSdurea de fagi pomenitS Tn document. TransformSrile nu s-au
produs numai Tn epoca noastrS, ci cel putin cu douS veacuri §i jumState Tn
urmS, pentru cS harta militarS austriacS din 1769 mai consemneazS existenta
insulei de pe Olt, dar pSdurea de fagi nu mai figureazS (v. harta nr. 1).
Pentru cel de-al doilea exemplu recurgem la serviciile aceleia?i hSrti din
secolul al XVIII-lea. fn dreptul satelor Toderita, $ercaia ?i Vad, harta plaseazS
o pSdure TntinsS care coboarS spre Olt dincolo de drumul FSgSras—Bra§ov §1
chiar dincolo de drumul care atunci ducea spre HSlmeag ?i Venetia. AstSzi
aceastS pSdure a dispSrut Tn Tntregime, amintirera fiindu-i pSstratS doar de
cateva palcuri rSzlete (v. hSrtile nr. 5 ?i 6).
Evaluarea conditiilor naturale din Jara FSgSra?ului degajS imaginea unei
regiuni cu o serie de deficiente Tn privinta solurilor si a resurselor de subsol
care au fost totu§i suplinite de prezenta campului piemontan Tmbinat cu terase
si lunci, de fanetele si pSsunile alpine, de pSdurile Tntinse si de o retea hidro-
graficS densS si bogatS Tn peste. Aceste elemente s-au armonizat Tntr-un com-
plex natural care a influentat decisiv dezvoltarea asezSrilor umane din Jara
FSgSrasului.
Conditia de depresiune, cu o pronuntatS delimitate fatS de regiunile din jur
prin forme de relief mai Tnalte, putea sS determine o stare de izolare a JSrii
FSgSrasului. Cu toate acestea, prezenta Oltului si pozitia deosebitS a tSrii Tn
Transilvania si Tn Tntregul spatiu romanesc i-au asigurat largi posibilitSti de
comunicare cu regiunile limitrofe si cu cele mai TndepSrtate.
Cu toatS circumscrierea evidentS a depresiunii, mumii lasS suficiente lo-
curi de trecere, relativ joase si lesnicioase, geografii si istoricii fiind de acord
Tn a sublinia caracterul deschis, accesibil al JSrii FSgSrasului ca si importanta
deosebitS a drumurilor care o strSbat.
Spre est, TnSkimile moderate ale Persanilor permit accesul Tn Jara Barsei
prin douS culoare importante. Mai Tntai prin Saua VlSdenilor (620 m), care

Urkundenbuch, I, p. 26-28.

38
adSposteste drumul ce duce la Brafov. Prin bifurcajia de la terminalul fSgSrS-
?ean al acestui drum ($ercaia) se asigura legStura cu Podi^ul Tamavei Mari, in
amonte pe Olt, ?i cu Sibiul, in aval, atSt la nord, pe vechiul drum roman care
traversa rSul la FSgSra?, cSt §i la sud de Olt, prin Jara FSgara^ului. Acest din
urma drum constituia coloana vertebraia a ^arii, urmSnd linia de contact dintre
lunca ?i cSmpia piemontana pe care s-au format cele mai vechi sate fagara?ene.
El este pomenit prima data in 1534'"* sub forma via publica, iar izvoarele ul-
terioare i l amintesc frecvent ca „drumul \Mi", „drumul mare" etc.'°' Impor-
tanta strategica $i economica a drumului care venea de la Brajov la $ercaia a
fost recunoscuta de timpuriu, castrul regal de la Haimeag avfind rolul de a-1
supraveghea inca din secolul al Xll-lea. La utilizarea lui de cStre teutoni se
refera ?i documentul din 1222 care-i scutea de plata vSmii la trecerea prin terra
Blacorum.™
Accesul spre Jara BSrsei era posibil ?i prin Defileul Raco$ului. Nodul de
comunicatie important, creat prin intSlnirea cu drumurile ce veneau de la Ser-
caia $i Sighifoara, a facut necesara prezenfa gamizoanei de la Ungra Inca din
veacul al Xll-lea ca de altfel $i a castrului de la Hoghiz In epoca romana.'"^
Spre vest, Jara Fagarasului flancheaza un culoar de trecere a carui impor-
tanta depa?e§te de asemenea nivelul regional. Este vorba de defileul de la Tur-
nu Ro?u, cu semnificatii majore In istoria relatiilor Transilvaniei cu Jara
Romaneasca. Acest rol explica totodata desprinderea din Jara Fagara?ului a
zonei cuprinse Intre Olt ?i munte pina la Avrig ?i alipirea ei la Provincia
Sibiului."° fnspre nord, de?i marginea sudica a Podi?ului Tamavelor este
inalta fata de lunca Oltului, culoarele taiate de afluentii sai ($omartin, Cincsor
?i Felmer) ofera bune posibilitati de comunicatie cu bazinul Hartibaciului.
Circulatia Inspre sud ?i est nu avea loc numai prin mijlocirea acestor dru-
muri mari, ci $i pe potecile de munte care urcau aproape din fiecare sat $i,
unindu-se In cateva puncte mai importante, coborau In Jara Romaneasca §i In
Jara Barsei.
Peste culmile Perjanilor se putea trece pe astfel de poteci la Crizbav $i
Jamari pomind din Comana si Venetia de Sus.
Spre sud. In ciuda inaUimilor considerabile ale Muntilor FagSrajului,
legaturile Intre regiunile situate de o pjirte $i de alta a Carpatilor erau asigurate
?i prin aceste poteci. Se poate spune chiar ca ele au favorizat mai mult decat

Veress, Documente. I, p. 237-238.

DRH. B, X I , p. 518-519; Prodan, Urbariile. I, p. 391.
C , I , p , 151 ?il88.
Castrul regal de la Ungra apare el in documentul din 1211 dat teutonilor de Andrei
al Il-lea: DIR, C, I, p. 151; pentru cercetSrile arheologice de aici vezi Popa, $tef5nescu, Ungra.
"° Gyorffy, Ceographia, II, p. 117; Nagler, Afezarea, p. 197.

39
drumurile principale miscarile de populatie. Izvoare contemporane care sS
ateste direct si explicit folosirea acestor poteci exista numai incepand din
veacul al XVI-lea, dar cu sigurantS cS ele erau practicate si inainte.
Astfel, in 1583 Stefan Bathory se adresa judelui celor trei scaune ale secui-
lor, prefectului FSgSrasului si magistratilor din Sibiu si Brasov in legaturS cu
folosirea de cStre negustori a unor drumuri ascunse din tara secuilor si din
districtul Fagarasului, ocolindu-se drumurile publice de la Tumu Rosu, Bran,
Teleajen si de pe valea Prahovei. Se dispunea inchiderea lor imediatS sub
amenintarea confiscSrii mSrfurilor si a pierderii capului.'" Cu sigurantS cS
aceste drumuri erau cunoscute si folosite in primul rand de romanii fSgSraseni.
Afirmatia este confirmatS de o hotamicire din 1600, descrisS intr-un document
dat de Mihai Viteazul in procesul dintre satele SSrata si Scorei. In delimitarea
hotarelor celor douS sate apare calea muntelui care duce in PrihodifteEnu-
merarea potecii printre semnele de hotar bStrane de cStre cei 17 oameni bStrani
si buni din partea locului este o dovadS certS a vechimii ei.
Folosirea permanentS a acestor poteci si ineficienta mSsurilor lui Stefan
Bathory, rezultS din inregistrarea lor in urbariile din secolele X V I I - X V I I I , ca
urmare a necesitStii organizSrii unei mai striate supravegheri pentru a se putea
controla mobilitatea supusilor de pe domeniul princiar al FSgSrasului. Urbariul
din 1640 consemneazS la satul CopScel trecStorile peste munti in Tara Roma-
neascS."^ Trei poteci, din SercSita, Bucium si Sebes, se uneau la fantana de pe
Muntele NSmaia (muntele figureazS deja intr-o danie a lui Basarab cel BStran
din 1476, impreunS cu Ludisorul, ca proprietate a boierilor din Sinca si Oha-
ba),"'* coborand de aici la RucSr si Campulung. Alte patru, din Berivoi, Brea-
za, Dejani si Netot, se uneau pe Muntele Bratila si ajungeau in Tara Roma-
neascS la vama Brata. O potecS ce pomea din Recea se unea cu celelalte pe
varful Turcila, iar o alta, pe care se poate trece, dupS cum se precizeaza, cu
oile, venea de la Vistea de Jos si Vistea de Sus, ducand peste Muntele Vistea
Mare la vama de la Nucsoara. Tot aici ajungea o altS cSrare venind de la Ucea
de Sus. Din Arpasul de Sus o potecS cobora in satul SSlStruc, iar o alta, numitS
Cartisoreanul, ajungea la Arefu. In sfarsit, din Porumbacul de Sus exista o
potecS ce ducea la Titesti. Nu este exclus sS f i existat si alte poteci, urbariul
inregistrand doar cSile de acces care erau supravegheate de plSiesi.
Gradul inalt de accesibilitate pe care drumurile si trecStorile de munte 1-au
asigurat, au fScut din Tara FSgSrasului o zonS de contact si de trecere care a

Hurmuzaki,XVn,p. 692-693.
"2 I. Lupa?, Documente istorice transilvane, I, 1599-1699, Cluj, 1940, p. 36-38.
"3 Prodan, Urbariile, I, p. 53-54 735-736.
'''DRH,B,l,p. 253-256.

40
sporit insemnatatea economica si strategica a regiunii si a fost benefica pentru
dezvoltarea comunitatilor omenesti de aici.

2. E V O L U f lA H A B I T A T U L U I
PANA L A A F A R I f l A I Z V O A R E L O R S C R I S E

In absenta izvoarelor scrise, reconstituirea evolutiei habitatului fagarasean

de dinaintea secolului al Xlll-lea se poate sprijini doar pe informatiile cerce-
tarilor arheologice. Volumul acestora este insa limitat, iar valoarea lor dimi-
nuata de caracterul incomplet al cercetarii sau al publicarii materialelor. Pre-
domina inca cercetarile de suprafata si sondajele de mica amploare care nu pot
avea decat semnificatia unor indicii sumare in vederea extinderii cercetarii prin
sapaturi sistematice. Un anumit dezechilibru se constata si in stadiul cercetarii
diferitelor epoci si obiective istorice.
O alta carenta a cercetarii o constituie insuficienta dezvoltare a acelor
directii mai noi de investigatie, ca de ex. palinologia, paleobotanica, paleo-
zoologia, care ar putea contribui in mod esential la reconstituirea cadrului
natural, a configuratiei vegetatiei, dar si a raspandirii plantelor de cultura si a
activitatilor economice. Aceste discipline se afia la inceputurile lor in tara
noastra, iar pentru Tara Fagarasului nu dispunem de nici o contributie in do-
meniu.
In mod inevitabil deci, intrebari esentiale privind ritmul si caracterul
popuiarii regiunii, morfologia asezarilor si structurarea lor in unitati teritoriale
mai mari, migrarea si deplasarile interne ale comunitatilor si alte aspecte care
tin de structura habitatului, raman fSrS rSspuns. Pe baza documentatiei ar-
heologice existente se poate reconstitui doar imaginea foarte schematica a
evolutiei locuirii. In ciuda acestor carente, trebuie sa recunoastem totusi ca, in
comparatie cu situatia de acum trei-patru decenii, cand pentru toata zona exis-
tau doar cateva cercetari, in momentul de fata au fost reperate aproape o suta
de obiective arheologice.
Reconstituirile noastre vor acoperi intrega depresiune a Fagarasului, cu-
prinsa intre munte si limita sudica a Podisului Tamavelor, deci si teritoriul de
la nord de Olt, fiindca ea a constituit un cadru natural-geografic unitar. L i -
mitele geografice ale cercetarilor se vor restrange ia zona dintre Olt si munte
abia pentm perioadele de dupa secolele X I - X I I , cand, dupa cum vom vedea, m
nolle conditii politice si demo-etnice determinate de inaintarea regatului ma-
ghiar, va avea loc desprinderea fasiei de la nord de Olt.
In urma cu aproape doua decenii, autorii singurei monografii a unui sit
arheologic medieval fagarasean incercau sa identifice trasaturile generale ale
evolutiei habitatului de-a lungul principalelor epoci istorice strabatute de

41
comunitatile umane de pe acest teritoriu."^ Pomind de la premiza cS marile
schimbSri climatice au determinat o strictS dependents a asezarilor de mediul
natural, ei considerau cS cele mai bune conditii de locuit le ofereau in aceste
perioade mai indepartate terasa Oltului, vSile raurilor, pSrtile marginale ale pS-
durilor, dealurile submontane si unele promontorii.
Discutarea pozitiei geografice a asezarilor prilejuieste autorilor citati o
observatie foarte importantS cu privire la raportul dintre zona locuitS si extin-
derea pSdurilor. In perioada hallstattianS, dar si in cea urmStoare, La Tene,
pSdurile ocupau podurile lungi dintre munti si lunca Oltului, zonele propice
locuirii limitandu-se la lunca Oltului. Observatia a fost extinsS asupra intregii
depresiuni a FSgSrasului, considerandu-se cS asezSrile fortificate de la Breaza
si Arpasul de Sus sunt exceptii explicabile prin rosturile lor in supravegherea
unor puncte de trecere peste munti.' '*
AceastS afirmatie mult prea transantS a fost contestatS incS de atunci, cu
indreptStire credem,"' si infirmatS de cercetSrile arheologice mai recente care
au relevat existenta unor a$ezSri din epoca bronzului (Hoghiz, Ungra, Mandra,
Rausor etc.) ?i din perioada statului dac (CopScel, Sinca Veche, Racos) in afa-
ra luncii Oltului.
Epoca romanS aduce in evolutia habitatului fSgSrSsean transformSri radi-
cale. fn afara unor descoperiri monetare izolate, putine §i ele (Beclean, FSgS-
ras, $inca NouS, Venecia de Jos), nu existS descoperiri sigure si concludente in
toatS regiunea cuprinsS intre Olt ?i munte. tn schimb, la nord de raul amintit se
insirS salba de castre si a$ezSri civile de pe primele inSltimi de deasupra Ol-
tului (SScSdate, Noul Roman,"" Feldioara, Cincsor) §i, in mod exceptional, in
stanga lui, castrul de la Hoghiz. Situatia ar sugera o incetare a locuirii in Tara
FSgSrasului pentm o perioadS de douS secole, asezSrile reapSrand aici abia
dupS retragerea romanilor. Ea a fost explicatS prin stabilirea granitei provinciei
pe linia Oltului, intreaga regiune de la sud de aceasta fiind golitS de populatie,
care a fost mutatS in nord, cu intentia de a crea o zonS de sigurantS sprijinitS pe
munti, trecStorile lor fiind apSrate prin castrele de la Hoghiz, Cumidava si
Boita."*^
Golirea demograficS artificials, produsS Tn perioada romanS, trebuie sS f i
fost Tnso^itS de o avansare a vegetatiei Tn zonele locuite anterior, revenirea
comunitStilor omene§ti fiind TngreunatS de extinderea pSdurii si de Tntelenirea

Glodariu, Costea, Ciupea, Comana de Jos, p. 17-19 j i 59-68.

^'^ Ibidem, p. 61-64.
Vezi recenzia lucrSrii fScutS de V . Eskenazy in „RIst", 33,1980,12, p. 2407-2410.
"* Informatie Radu Popa.
" ' I . Glodariu, Aspecte ale politicii demografice romane tn zona de sud a Transilvaniei, in
„ActaMN", X I V , 1977, p. 102-106 ji Glodariu, Costea, Ciupea, Comana de Jos, p. 65-66.

42
terenurilor arabile. DacS cercetSrile arheologice viitoare nu vor infirma aceastS
presupunere, pustiirea TSrii FSgSrasului devine o premizS fundamentals in re-
constituirea habitatului din mileniul care precede imediat perioada de care ne
ocupSm si ar putea sS conteze printre elementele care au determinat ritmul lent
al populSrii regiunii din epoca de dinaintea stirilor scrise.
Revenirea populatiei daco-romane in secolele I I I - I V in regiunea de la sud
de Olt pare sS reflecte dificultStile refacerii retelei de asezSri. Cele sapte-opt
puncte de locuire, cunoscute aproape in exclusivitate din cercetSri de supra-
fatS, se plaseazS pe linia Oltului, pe terasele din imediata vecinState a zonei
inundabile. Singura excepfie de panS acum o constituie asezarea de la sud de
Rausor.CercetSri sistematice au fost intreprinse doar in asezarea de la
$ercaia—Dealul BSlus si, cu toate c3 nici ele nu sunt exhaustive, permit totusi
unele concluzii mai consistente. Inventarul celor 12 locuinte sSpate (din
cea. 50 dupS aprecierea autorilor cercetSrii) este relativ modest si se compune
din ceramics si unelte obisnuite. Prezenta ceramicii lucrate la roatS, de facturS
romanS provincials, alSturi de cea fScutS cu mana, de traditie dacicS, constituie
dupS pSrerea autorilor dovezi suficiente pentru incadrarea cronologicS a a$ezS-
rii in secolele I I I - I V . A r fi deci vorba de un caz de revenire a unei comunitSti
daco-romane la sud de Olt, aici chiar pe amplasamentul unei ajezSri dacice
pSrSsite sub presiunea romanilor cu douS veacuri in urmS.'^' Fenomenul tre-
buie verificat prin cercetarea altor a?ezSri, m primul rSnd a celor deja identi-
ficate la Rau?or, Beclean sau Voila, de rezultatele lor depinzSnd dobandirea
unei imagini mai clare asupra caracterului pe care 1-a avut habitatul fSgSrS?ean
in veacul imediat urmStor abandonSrii Daciei de cStre romani.
Dezvoltarea cercetSrilor ar putea ISmuri dacS ?i in ce mSsurS tronsonul
fSgSrSjean al Oltului a fost afectat de migra^iile postaureliene. Fenomene de
acest tip ar putea explica ascunderea tezaurului de bronz de la Hoghiz—Ungra
la sfar?itul veacului al IV-lea ?i, poate, distrugerea locuin^ei descoperite in
curtea §colii generale din Ungra, cu urme putemice de incendiu.'^^ DacS nu
este vorba doar de insuficienta cercetSrilor, distrugerile provocate de migratii
ar putea f i fScute rSspunzStoare ?i pentru pata albS care acoperS Jara FSgS-
ra?ului in urmStoarele douS veacuri.
Descoperirile reapar abia pentru sfar?itul secolului al Vl-lea in extre-
mitatea nord-esticS a JSrii FSgSrasului, in zona Hoghiz-Ungra-Rupea, care au
fost aduse in legSturS cu importantul drum ce lega cotul Oltului cu bazinul
Tamavei Mari. Este vorba de douS monede ale impSratului Mauricius, de la
sfarsitul secolului al Vl-lea, una de bronz ?i alta de aur, §i de douS brSfSri

Costea, Repertoriul, I - I I , sub voci.

Ibidem, hp. lll-m.
'^^ K . Horedt, Contribufii, p. 32-33; Popa, ^tefSnescu, Ungra, p. 497.

43
 Fig. 2. Br5t3rile de argint de la Rupea (dupS Horedt)

masive de argint (fig. 2).'^^ Prin natura lor, aceste obiecte nu sunt relevante
pentru aprecierea configuratiei habitatului, iar plasarea lor in zona acestui
important culoar de trecere poate pleda chiar pentru prezenta lor dintr-o cauzS
strains de istoria TSrii FSgSrasului.
Pentru secolele V I I I - I X dispunem din nou de descoperiri arheologice din
Tara FSgSrasului, unele de o importantS exceptionalS, care au si avantajul de a
fi publicate in conformitate cu cerintele stiintifice. NumSrul lor este totusi
foarte mic in raport cu necesitStile unei aprecieri satisfScStoare a evolutiei
habitatului, carentS care este accentuatS din nou de insuficenta cercetSrii, ma-
rea lor majoritate situandu-se la nivelul unor cercetSri de teren sau mici son-
daje (Dopca, HSlmeag, Mateias, Beclean,'^'' SScSdate'^^). AlSturi de descope-
rirea unei monede bizantine de bronz a impSratilor Constantin al V-lea si Leon
al IV-lea (751-755) la V o i l a , p o s i b i l i t S t i l e noastre de infomiare se restrang
la rezultatele cercetSrilor de la Breaza'^' si Comana de Jos.'^**
Identificarea unei interventii care se plaseazS intre nivelul dacic si faza de
construire a cetStii medievale de la Breaza, in asociere cu un pinten care tipo-
logic a fost datat Tn secolul al IX-lea, 1-au determinat pe Thomas Nagler sS
presupunS existenta unei faze de refacere si de folosire a fortificatiei dacice Tn
secolul mentionat (fig. 23). Din pScate contextul stratigrafic nu este suficient
de clar si nici nu s-a putut stabili amploarea constructiilor, dar prezenta pin-
tenului constituie totusi o dovadS sigurS a utilizSrii promontoriului cetStii fie si
pentru o perioadS scurtS de timp.

Horedt, Contribufii, p. 102 ?! 106.

Costea, Repertoriul, I - I I , sub voci.
Informatie Radu Popa.
Horedt, Contribufii, p. 107.
Nagler, Cercetarile, p. 100-102.
'^^ Glodariu, Costea, Ciupea, Comana de Jos, p. 69-97.

44
 Singura asezare din Tara F3g3rasului din aceastS perioadS care a fost cer-
cetatS prin sSpSturi arheologice sistematice este cea de la Comana de Jos. Cu
cele 33 de locuinte cercetate, asezarea este si printre cele mai importante din
Transilvania. Locuintele, de tipul bordeielor si semibordeielor, au fost sSpate
pe un grui care se ridicS abia cu cativa metri fatS de lunca Oltului, in zona
inundabilS a acestuia. Inventarul, compus aproape in exclusivitate din cera-
mics, lucratS cu roata rapidS, cu roata inceatS si cu mana, mcadreazS asezarea
in orizontul care este cel mai bine reprezentat de necropola 2 de la Bratei, datat
in secolele V I I - V I I I . Autorii cercetSrii s-au pronuntat pentru datarea ei in
secolul al Vlll-lea, dar n-au exclus posibilitatea coborarii inceputurilor in vea-
cul precedent si o eventualS dSinuire in secolul al IX-lea (fig. 3). Sprijinin-
du-se pe trSsSturile principale ale ceramicii si pe realitStile etnice din evul
mediu din Tara FSgSrasului, colectivul de arheologi a atribuit asezarea de la
Comana de Jos populatiei romanesti.

Fig. 3. Ceramics descoperitS la Comana de Jos (dupS Glodariu, Costea, Ciupea)

Datarea si atribuirea etnicS a a?ezSrii de la Comana de Jos n-a intrunit TnsS

acordul tuturor specialistilor. IstvSn B6na, urmSrind sS integreze descoperirea
Tn propria schemS istoricS a Transilvaniei, coboarS datarea Tn secolul V I I si
atribuie asezarea primului val de slavi care au pStruns Tn spatiul intracarpatic.
DupS pSrerea sa, Tntregul orizont apartine Tn exclusivitate slavilor.'^** Intr-o altS
sintezS a istoriei Transilvaniei, Kurt Horedt ajungea la aceeasi concluzie a
slavizSrii complete a Transilvaniei, proces care a dus la asimilarea enclavelor
romanice care eventual mai rezistaserS Tn timpul migratiilor. Fenomenul in-
vers, al asimilSrii slavilor de cStre romanii care vor veni de la sud de Carpati,

Kurze Geschichte Siebenburgens, p. 9S-\00. .

45
va avea loc, dupS pSrerea sa, incepand cu veacul al IX-lea.'^" Problema atri-
buirii etnice a descoperirilor aheologice trebuie tratatS cu multS circumspectie,
asemenea operatii necesitand cercetarea integrals a mai multor complexe, de
preferintS a necropolelor. Atribuirea unor inventare, de regulS modeste si re-
lativ uniforme, cum sunt §i cele din secoulul al Vlll-lea (exceptie ar putea fi
aici doar mormintele de cSlSre^i), unei singure etnii ni se pare mai mult decat
ri scants.
Prezenta slavilor in Tara FSgSra?ului nu trebui totusi respinsS, pentru cS
exists o serie de toponime si antroponime de origine slavS. In cazul acestora
din urmS s-a remarcat chiar o anumitS predilectie in folosirea lor.'^' Dificul-
tatea majorS a utilizSrii onomasticii constS msS in inregistrarea ei foarte tarzie
in documentele scrise, adicS atunci cand societatea fSgSrSseanS era calificatS in
mod explicit ca fiind romaneascS. Este in afara oricSrei indoieli, de exemplu,
cS toponime ca Slatina, Mlaca, Roghina, Prihodiste, Racovita, ZSpodie etc.,
atat de frecvente in Jara FSgSrasului in documentele din secolele X V I - X V I I I
si pe hSrtile din acest ultim veac, sunt formate din apelative de origine slavS,
dar care intraserS demult in limba romanS si au devenit toponime numai dupS
acest proces. Aceea?i situatie explicS §i numele de a?ezSri ca Berivoi, Voila,
Streza-Cartisoara sau Toderita, provenite din antroponime, ?i Pojorta, Netot,
Bucium, Breaza etc. formate pe baza unor apelative de origine slavS.
In absenta izvoarelor scrise, sansele ca ele sS aparS fiind practic nule, un
progres real in cunoasterea procesului de convietuire a romanilor cu slavii se
poate spera de la intensificarea cercetSrilor arheologice sistematice si de la
nuantarea cronologiei imprumuturilor slave in limba romanS.
De altfel, urmSrirea fenomenelor amintite, ca §i a celorlalte aspecte ale
structurii habitatului, este si mai dificilS, dacS nu chiar imposibilS, in urmStoa-
rele trei secole de la incetarea asezSrii de la Comana de Jos. Din tot acest in-
terval cronologic al veacurilor I X - X I nu exists decat o singurS descoperire
arheologicS pentru toatS fara FSgSrasului, un indiciu palid rezultat dintr-un
sondaj ocazional.'^^ Ceramica descoperitS in curtea scolii generale din Ungra
se afia intr-un strat de culturS ce indicS, dupS pSrerea autorilor sSpSturii o lo-
cuire destul de indelungatS in timp (fig. 4). Nivelul este datat in secolele X - X I ,
dar limitele cronologice s-ar putea cobori ?i in secolul al IX-lea, respectiv s-ar
putea urea si in veacul al Xll-lea. Imposibilitatea extinderii cercetSrii a ISsat
nelSmurite aceste aspecte, fapt cu atat mai regretabil cu cat, repetSm, este
singura descoperire din aceastS lungS perioadS. Asezarea de la Ungra ar putea
sugera insS calea pe care trebuie s-o urmeze cercetarea arheologicS. Situarea

Horedt, SiebenbUrgen, p. 115.

'•" Pajca, Nume de persoane, p. 32-36.
Popa, $tefanescu, Ungra, p. 497-498.

46
 Fig. 4. Ungra, curtea jcolii. Ceramics din ajezarea aparfinand secolelor X - X I
(dupS Popa, §tefSnescu)

complexului pe teritoriul actual al satului ar putea sS fie rezultatul restruc-

turSrii treptate a habitatului fSgSrSsean, asezSrile mutandu-si vetrele din lunca
inundabiia a Oltului pe linia de contact dintre aceasta $i cSmpia piemontana,
leagSnul mtregii retele a satelor medievale.
In conformitate cu parerea unor istoriei, nu este exclus ca m ultima parte a
intervalului cronologic discutat, mai precis in secolele X - X I , viata comu-
nitatilor umane din Jara Fagarasului sa fi fost tulburata de patrunderea pe-
cenegilor. Chiar si din acest punct de vedere Jara Fagarasului se afia intr-o
situatie insolita: cu toate ca o serie de toponime, iar de la inceputul secolului
al Xlll-lea ?i documentele, atesta in mod explicit prezenta pecenegilor, nu se
cunoa§te pana acum nici unui din mormintele de razboinici caiSre^i atat de
caracteristice acestor popoare ale stepei.
Prezenta pecenegilor in Transilvania, intr-o regiune invecinata jarii Fa-
garasului, este dovedita mai intai de diploma din 1250 emisa de regele B61a
al IV-lea pentru comitele loachim de Sibiu. Conform acesteia, in oastea tri-
misa in 1210 de cStre regele Andrei al Il-lea in ajutorul tarului bulgar Asan
Boriia, se aflau sasi, vlahi, secui si pecenegi.'^^ La putina distanta de acest
eveniment, pecenegii apar din nou, probabil in acelea?i regiuni din jurul Si-
biului,'^" in marele privilegiu dat de Andrei al Il-lea in 1224 sasilor dintre
Orastie si Baraolt, in acelasi context al convietuirii cu romanii de acolo: silva
Blacorum et Bissenorum.^^^ Chiar daca nu putem ?ti cu certitudine daca pece-
negii din documentele amintite proveneau ?i din acea terra Blacorum a carei
identificate cu Jara Fagarasului este in afara oricarei indoieli, prezenta lor a
lasat urme in toponimia acestei regiuni inca inainte de perioada din care da-
teaza aceste documente.
Hidronimul Arpa?, de la care ?i-a luat probabil numele ?i satul Arpa?, din
deja amintita hotamicire a pamantului pe care a fost intemeiata manastirea

DRH, D, I, p. 28-29.
Despre posibilitatea localizSrii „pSdurii romSnilor j i pecenegilor" in Jara FSgSra?ului
vezi mai Jos p. 157.
Urkundenbuch, I, p. 35; DIR, C, I, p. 209.

47
C a r t a , e s t e socotit de origine pecenegi de unii lingvisti romani, pentru c3 el
apare destul de frecvent si in alte regiuni din Ungaria locuite de pecenegi in
evul mediu.'^^ In sprijinul pStrunderii pecenegilor putem aduce si marturia
hartii austriece din secolul al XVIII-lea, pe care, Tntre satele Carta si Arpasul
de Jos, aiaturi de paraurile Valea Neagra si Roghina, care formau mlastina ci-
tata si Tn document (Egwerpotak), apare si un parau cu numele de Besa, hidro-
nim ce trebuie pus Tn legatura cu etnonimul peceneg uzitat Tn Transilvania
(v. harta nr. 1).
Un alt toponim care dovedeste asezarea pecenegilor Tn Tara Fagarasului
este numele vechi al satului Oltet de azi (rebotezat Tn urma reorganizarii admi-
nistrative din 1964): Besimbac. Forma germana a toponimului, care s-a impus
si Tn limba romana (Bessenbach), nu s-a putut forma decat Tn perioada de
dinaintea asimiiarii pecenegilor de catre romanii fagaraseni.
In ceea ce priveste perioada si contextul Tn care pecenegii au patruns Tn
Tara Fagarasului, parerile istoricilor sunt contradictorii. In istoriografia roma-
na se considera ca ei au sosit Tn secolul al Xl-lea Tn Transilvania, independent
si chiar Tmpotriva regatului maghiar.'^** In schimb, Tn istoriografia maghiara,
Tn cadrul conceptiei mai generale a ocuparii Transilvaniei Tnca din secolul
al X-lea, patrunderea pecenegilor este privita ca rezultat al colonizarii de catre
capeteniile si apoi de primii regi maghiari, Tn scopul apararii granitelor.'^"^
Argumentele sunt de ordin toponimie (Taimaci provine de la numele tribului
peceneg Boru-Tolmaci), si statutul juridic al pazitorilor de granita pecenegi
din Ungaria medievaia, relativ bine cunoscut pentru regiunile de nord-vest ale
tarii Tn secolul al Xlll-lea, dar si Tn Transilvania de sud Tn aceeasi perioada.
Dupa parerea noastra, patrunderea pecenegilor putea sa aiba loc pe ambele cai,
regalitatea cuprinzandu-i Tnsa pe toti, ca si pe romani de altfel, Tn sistemul de-
fensiv al Transilvaniei de sud.
Din punctul de vedere al stracturarii habitatului, ne intereseaza si ponderea
numerica a acestei populatii noi Tn Tara Fagarasului. Este de la sine Tnteles ca
nu dispunem de date directe Tn acest sens, dar faptul ca Tn documentul din
1222 tara este pomenita cu etnonimul romanesc, ar putea fi o dovada ca nu-
marul pecenegilor fagaraseni nu era prea mare. Poate si ordinea Tn care sunt
enumerate grupurile etnice care formau oastea comitelui loachim din 1210
indica acelasi raport numeric.
Dupa o parere consacrata Tn istoriografia romana, habitatul Tarii Fagara-
sului a suferit transformari importante catre mijlocul secolului al Xll-lea ca

Urkundenbuch, I, p. 26-28.
Driganu, Romanii, p. 541-542;
Pascu. Voievodatul, I, p. 81-86.
'^^ Gyorffy, Ceographia, I I , p. 446; de aceeaji pSrere este si Gockenjan, Hilfsvolker,
p. 97-98 5i 106-107.

48
urmare a apropierii st3panirii regatului maghiar de linia Oltului.'*' Impingerea
liniei de prisSci a regatului panS la Olt a transformat Tara F5gjirasului intr-o
zona supravegheata, formatiunea politica anterioara de aici pierzandu-si inde-
pendenta. Tara Fagarasului va prelua functia pe care in faza anterioara o avu-
sese regiunea dintre Hartibaciu si Olt: un desertum plasat in fata liniei de
prisaci. Afirmatia era totusi temperata prin respingerea ideii echivaiarii zonei
cu un pamant pustiu. In continuarea acestei idei, Th. Nagler presupunea chiar
ca printre urmarile imediate ale asigurarii liniei Oltului s-a numarat si retrage-
rea, macar si par^iaia, a obstilor romane?ti din apropierea liniei de granita.'""
Dovezile ar f i fumizate de ingroparea tezaurelor de la Fagaras si Streza-
Cartisoara.
Publicand tezaurele, K . Horedt le-a incadrat, pe baza datelor de care dis-
punea atunci, la mijlocul secolului al Xll-lea, in acord deci cu etapa corespun-
zatoare a avansarii regitului maghiar pe Olt. Cercetarile noastre mai recente
au dovedit insa ca tezaurele nu puteau f i ascunse inainte de marea invazie
mongoia din 1241 si nu pot avea nici o relevanta pentru retragerea populatiei
romanesti spre zonele c e munte ale J&ni Fagarasului la mijlocul veacului pre-
cedent.'''^ Fenomenul in sine nu trebuie respins, dar din nefericire aceeasi
insuficienta a cercetarilor arheologice nu permite sesizarea acestor dislocari
ale satelor romanesti. Nu exista pana in prezent nici o descoperire care sa
poata f i asociata unei interventii straine sau unei colonizari de oaspeti regali,
asa cum au fost identificate recent in Tara Barsei,''*^ intreaga tara fiind goaia
din punct de vedere arheologic, situatie care contrasteaza cu imaginea „Tarii
Romanilor" din primii ani ai secolului al Xlll-lea care nu putea exista in
absenta unui suport demografic corespunzator.

Horedt, Contribufii, p. 123-128.

"" Cercetdri arheologice in fara Fdgdrafului privind feudalismul timpuriu, „Academia
R.S.R., Memoriile Secfiei de $tiinte Istorice", seria IV, torn II, 1977, Bucure?ti, 1979, p. 12.
'"^ Lukdcs, Tezaurul. V . ^i mai jos,p. 151-153.
lonitd. Date noi.

49
 CAPITOLUL I I I

HABITATUL J A R I I FAGARASULUI
iN S E C O L E L E X I I I - X V I

1. G E O G R A F I A I S T O R I C A A J A R I I F A G A R A S U L U I

UrmSrirea procesului de structurare geo-istoricS a spatiului fSgSrSsean Tn

intervalul cronologic care ne intereseazS, constituie unui din aspectele esen-
tiale ale cercetSrii noastre. Societatea din Tara FSgSrasului a trSit aproape Tn
exclusivitate Tntr-un cadru rural, singura a§ezare cu statut de targ fiind FSgSra-
sul. Reconstituirea habitatului medieval rural din secolele X I I I - X V I echiva-
leazS deci practic cu recompunerea imaginii Tntregii societSti fSgSrSsene.
Sarcina pe care ne-o asumSm este grevatS de numeroase si dificile obsta-
cole, ridicate Tn calea ei de starea precarS a informatiei. Despre cauzele acestei
situatii am avut deja prilejul sS vorbim, precizand Tn acest loc doar faptul cS
informatiile documentare au fost completate prin cercetSri de teren, sondaje §i,
Tn mai micS mSsurS, prin sSpSturi arheologice, prin valorificarea izvoarelor to-
ponimice, cartografice si uneori chiar prin consemnarea unor traditii locale.
MentionSm din nou faptul cS Tn reconstituirea dinamicii habitatului Tn se-
colele X I I I - X V I am recurs nu o datS la izvoare de secol X V I I datoritS impor-
tantelor informatii pe care le contin pentru cunoasterea unor stSpaniri boieresti,
pentru descried de hotare, arbore genealogice etc.
In lumina conditionSrilor amintite se cer justificate ?i limitele cronologice
ale cercetSrii noastre. Limita inferioarS semnificS Tn mod evident aparitia
primelor $tiri scrise directe despre satele fSgSrS§ene. Cea superioarS Tsi gSse§te
o dublS determinare: pe de o parte, secolul al XVI-lea constituie etapa finalS a
cristalizSrii rejelei de sate, sporul demografic afectand de aici Tnainte mSdmea
?i nu numSrul a?ezSrilor, iar pe de altS parte, revenirea TSrii FSgSrasului Tn
hotarele Transilvaniei va impdma trSsStud distincte ale evolutiei sale istorice.
Geografiile istorice de panS acum reprezintS puncte de referintS si pentru
incercarea noastrS, cu toate cS nu intotdeauna secventele cronologice ?i pre-
misele de la care au pomit au putut fi aplicate cazului fSgSrS?ean.

50
 Evolutia habitatului medieval mfStisata in Voievodatul Transilvaniei nu
ofera un cadru propice surprinderii trasaturilor specifice microzonei faga-
rasene.''''* Intervalele cronologice alese de autor pentru atestarea satelor
(1075-1350; 1351-1400;1401-1437;1438-1514; 1515-1541)suntdestul de
aleatorii pentru Jara Fagarasului, in masura in care inglobeaza in aceea§i
unitate cronologica perioade in care ea a evoluat Tn granitele unor state diferite,
cu ritmuri si trasaturi diferite ale proceselor social-economice.
Nici geografia istorica elaborata mai recent de Gyorffy nu este lipsita de
greseli metodologice si de concluzii eronate.''•^ Reputatul istorie imagineaza
un proces de colonizare a romanilor Tn Jara Fagarasului Tncepand cu ultima
treime a secolului al Xll-lea, mai Tntai ca elemente militate menite sa apere
granitele regatului, iar mai apoi, dupa invazia tatara, si ca agricultori. Momen-
tul decisiv al acestui proces este situat, dupa parerea sa, Tn a doua jumatate a
secolului al XlV-lea, Tn directa relatie cu actiunile domnilor munteni. Satele
pomenite Tn documente abia la sfSrsitul veacului al XV-lea si Tn cel urmator
sunt considerate ca Tntemeieri recente si au fost lasate Tn afara registrului de
asezari, care cuprinde astfel doar cele zece sate atestate documentar pana la
1322.

REGISTRUL SATELOR DIN SECOLELE XIII-XVI

1. Arpa^u de Jos. Satul este asezat la limita dintre lunca Oltului si zona
campiei piemontane, aproape de varsarea raului Arpasul Mare (v. harta nr. 1).
In documentul din 1223 raul Arpas formeaza hotarul de est al pamantului pe
care Andrei al Il-lea, luandu-1 de la romani, 1-a daruit manastirii cisterciene de
la Carta, dar satul Arpas uu este pomenit (Urkundenbuch, I , p. 26-28). fn
1511, jumatatea boieronatului Arpasului este Tntarita lui Radu Valcan si lui
Vasul, fiii raposatului Comsa, lui Radul, fiul raposatului Stoica, si lui Stanislav
Harabal, fiul raposatului Sandor de Vist, TmpreunS cu boieronatele satelor
Vistea de Jos si Vistea de Sus, Tn temeiul unei danii pe care stramosul lor,
Costea (olim quondam Costa, avus ipsorum) o primise de la Mircea cel BStran
(Puscariu, Fragmente, I V , p. 85). Stapanirea veche a familiei pare sa fie susfi-
nuta si de un document din 1413 (Urkundenbuch, I I I , p. 577-578), care amin-
teste printre jurafii jarii Fagarasului un Cosda, aiaturi de Flade cum filio suo
Bucker de villa Oelendorjf. Satul a fost identificat cu Arpasul de Jos (Wagner,
Ortsnamenbuch, p. 292.). Boierii din Arpa? apar deseori printre jurafii scau-
nului de judecata: Stanciul (1511,1520, 1527), Wazul (Vasul) Tn 1536, Aldea

Pascu, Voievodatul, II, p. 21-24.

Ceographia, II, p. 447^53.

51
Fig. 5. Satele Tarii Fagarasului (dupa Prodan)
Vasul in 1556 (Puscariu, Fragmente, IV, p. 98, 101, 127; Veress, Documente,
I V , p. 237-238). Cealalta jumState a satului o stSpanea, cel putin din a doua ju-
mState a secolului al XV-lea, familia BogdSne?tilor, urmasi ai lui Bute Judele,
dupS cum rezultS dintr-un document al lui Balthasar BSthory din 1591 (Pusca-
riu, Fragmente, I V , p. 138-141) care enumerS cinci generatii de proprietari
condivizionali:
...• -1 . - • •

Bute Judele

Stoica Judele Stoica Voican

Stanciu Judele Stan Judele Oprea Radu Toader

FrStilS Voican Stoica

Oprea Stanciul Stoica Judele Oprea Voican Bogdan Voican

I I

Stanciul Oprea Radul Bogdan Stanciul Nanes Radul

fn secolul al XVII-lea documentele indicS $i stSpanirea satului asupra muntilor

Albota si Buteanu (Prodan, Urbariile, I , p. 812, s-ar putea ca numele muntelui
din urmS sS se datoreze lui Bute Judele?). La circa 5 km spre sud, pe Valea
Gilortelului, in locul numit Podei, a existat o mSnSstire ortodoxS, arsS in 1761
din ordinul generalului Bucow (Metes, Mdndstirile, p. 75). LSca§ul se afia
langS „calea pSdurii" pe care se putea ajunge relativ usor in valea Argesului
(Gh. Grama, Manastirea „Adormirii Precistii" de la Arpasul de Jos, in „Tele-
graful Roman", Sibiu, 1935, nr. 28 din 30 iunie; v. si harta nr. 2.). Numele
asezSrii a fost dedus din magh. drpds de Gyorffy {Ceographia, I I , p. 450) ?i
interpretat ca dovadS a unei timpurii colonizSri maghiare in valea Oltului.
N . DrSganu a observat insS cS toponimul are o rSspandire destul de largS, mai
ales in zonele locuite de pecenegi, astfel meat nu trebuie exclusS provenienja
lui de la cuvantul peceneg arpa, cu acelasi sens ca in maghiarS {Romanii,
p. 541-542).
2. Arpai^u de Sus. Satul, cunoscut in literatura de specialitate datoritS impor-
tantei a?ezSri fortificate dacice, s-a format pe dealurile ce dominS confluenta
Arpasului Mare cu ArpSselul (v. harta nr. 2). Prima atestare documentarS da-
teazS din 1509 cand printre boierii care 1-au sprijinit pe Mihnea voievod apare
?i Grozava de Felsd Arpas (Pu§cariu, Fragmente, I V , p. 75). El reapare abia in

53
1589 printre satele TSrii FSgSrasului cu ocazia inscrierii intregii tSri lui Bal-
thasar Bathory (Veress, Documente, I I I , p. 158-163). In hotarul satului exista
in secolul al XVIII-lea o mSnSstire ortodoxS (Metes, Mdndstirile, p. 76) care ar
putea sS fie chiar mai veche, din prima jumState a secolului al XVII-lea,
deoarece, cu ocazia revizuirii preotilor romani in 1647 se spune despre tatSl
preotului Aldea, preot si acesta, cS s-a retras la mSnSstire (Prodan, Urbariile, I ,
p. 839).
3. Avrig. Satul a fScut parte, incS de la intemeierea sa de cStre coloni^tii
sasi, din provincia Sibiului. Prima atestare documentarS este abia din 1364
{Urkundenbuch, I I , p. 216), dar asezarea este cu sigurantS mult mai veche.
Construirea bisericii romanice din sat a fost inceputS, dupS unele pSreri, ina-
inte de mjlocul secolului al Xlll-lea, in acest caz ?i satul ar fi trebuit sS existe
mScar cu cateva decenii mai devreme (Niedermaier, Dezvoltarea Avrigului,
p. 61). Pe baza analizSrii parcelSrii vetrei, Avrigul a fost apreciat la 100 de
gospodSrii in secolul al Xlll-lea, circa 200 in veacul urmStor, abia 25 de unitSti
in 1488 si din nou 100 de gospodSrii la sfarsitul secolului al XVI-lea. Prezenta
populatiei romane§ti este atestatS incepand cu secolul al XVI-lea, un document
din 1582 reglementand convietuirea celor douS comunitSti etnice. Se preciza
acum cS romanii au fost primiti ca oaspeti si strSini {als Fremdlinge und Gdste
alda zu wohnen eingenommen sind) probabil m urma distrugerilor suferite
de sat din cauza incursiunilor otomane (Veress, Documente, I I , 230-233;
Nussbacher, Din cronici, p. 90-91; P. Binder, Kozos miiltunk, Bucuresti, 1982,
p. 59-62). Spre sud de sat, pe virful „La cetate" se aflS urmele unei fortificatii
de pSmant de circa 30/60 m. Mai sunt vizibile pe teren portiuni din valul de
pSmant si un sant pe laturile de sud si vest. Asupra problemelor ridicate de da-
tarea si de preCizarea functiei cetStii vom reveni intr-un capitolul urmStor, aici
notSm doar faptul cS varful cetStii se aflS pe hotarul dintre satele Avrig si Ra-
covita, ceea ce ar constitui un argument in favoarea unei vechimi mai mari de-
cat a satelor respective (Horedt, SUdsiebenbiirgische Grenzburgen, p. 17-19).

4. Beclean. Sat important, situat aproape de vSrsarea raului SSvSstreni (numit

Recea si respectiv Valea Dejanilor in sectoarele sale dintre satele omonime —
Ujvari, Geografia, p. 403) si pe un curs parazitar al acestuia (pe harta din se-
colul al XVIII-lea ele sunt denumite Recea Mare si Recea MicS; v. harta nr. 3).
Satul apare in 1473 intr-un document al lui Radu cel Frumos in care intSrea lui
Stoica Nane? si rudelor sale mai multe sate fSgSrSsene, sub forma Batlani
{DRH, B, I , p. 238-240). Nu putem ?ti dacS boierul Stoica care apare in multe
din scaunele de judecatS ca asesor este sau nu un urmas al beneficiarului di-
plomei (Puscariu, Fragmente, I V , p. 76; 87; 95; 101). Satul dobandeste statut
de oppidum in secolul al XVII-lea, cu unele scutiri de dSri si slujbe. Urbariul

54
din 1637 cuprinde o informatie interesantS, reluatS §i in cel din anul 1640:
juratii din Beclean sustin c3 cei care se separS de parinti si ridicS casa nouS
sunt scutiti de dSri si slujbe timp de patru ani (Prodan, Urbariile, I, p. 484;
693), In temeiul documentului eliberat de Stefan Bathory de Somlyo In 1552 si
care confirma la randul sSu un act al lui $tefan Mailat. Documentul a fost res-
pins ca fiind fals (adulterina) pentru ca sigiliul era suspect si nu avea sub-
scriptie. Documentul prezinta Intr-adevar o evidenta neconcordanta Intre nu-
mele emitentului si anul 1552, caci atunci voievod al Transilvaniei era Andrei
Bathory (DIR, Introducere, I, p. 505). S-ar putea sa fie vorba doar de o lectura
gresita a anului, pentru ca exista Intr-adevar un document emis de Stefan
Bdthory In 1576 prin care poruncea ca romanii sa paraseasca satul. In locul lor
fiind adusi coloni§ti sasi care urmau sa fie scutiti de taxe si slujbe (Prodan,
lobdgia, I I , p. 21). Scutirile revendicate de cei din Beclean sunt confirmate §i
de statutele jarii Fagara?ului din 1560-1570 (Mete?, Vieafa agrard, p. 251).
Numele satului a fost explicat din magh. Bethlen (lordan, Toponimia, p. 205),
cu toate ca Batlani indica o origine romaneasca.

5. Berivoii Mari. Satul s-a format pe valea cu acelasi nume, pe Inaitimile care
se apropie de dealurile submontane (v. harta nr. 5). In ciuda pozitiei sale
geografice mai retrase, a?ezarea a fost una dintre cele mai importante din Jara
Fagara?ului. De la prima lor aparifie, boierii satului au o pozifie importanta, cu
funcfii In administra^ia ^arii. In 1486 Radul de Berivoi, numit cneaz de can-
celaria regaia, este chemat Impreuna cu al^i trei boieri fagara?eni sa depuna
marturie In procesul dintre episcopul Transilvaniei, stapanul de atunci al tarii,
?i bra?oveni pentru satele Sercaia si Parau (Urkundenbuch, V I I , p. 472). Satele
respective nu aveau hotare comune cu Berivoiul, deci Radu Indeplinea proba-
bil functia de jude al j a r i i Fagara?ului. Intr-un alt document. Cornea din Be-
rivoi vindea, impreuna cu Solomon din $inca, jumatatea de boieronat a satului
Mandra lui Aldea Bica de Voivodeni (documentul este inedit si a fost desco-
perit de noi Intr-un manuscris de la Inceputul secolului trecut; vezi ?i la Voivo-
deni). Aceste relatii patrimoniale complexe, cu boieri care staplnesc deja In
mai multe sate, indica o vechime mult mai mare decat s-ar putea deduce din
prima lor atestare documentara. Boierii din Berivoi reapar In documente la In-
ceputul secolului al XVI-lea. In afara de un Badea Turcul si un Neagoe,
membri In scaunul de judecata de mai multe ori (Pu?cariu, Fragmente, I V ,
p. 87; 95-97; 98), cea mai importanta familie este cea a lui Stoica cel Mic, mai
bine cunoscuta acum, prin publicarea de catre noi a celor sapte documente din
perioada 1507-1526 referitoare la staplnirile ei (Lukdcs, Jara Fdgdrafului).
Acest Stoica a fost mereu aproape de stapanii ^arii, slujbele pe care le-a detinut
permitandu-i sa-?i sporeasca continuu domeniile. Neparticipand la revolta bo-
ierilor fagara?eni din 1508, el a fost unui dintre principalii beneficiari ai depo-

55
sedSrilor care au urmat. Fiul sSu, Balea, va f i unui din apropiatii voievodului
Stefan Mailat, iar nepotii sSi vor continua sS ocupe slujbe in administratia dis-
trictului. Din cauza insuficientei izvoarelor nu putem reconstitui in detaliu
structura patrimonialS a satului, dar este totusi sigur c5 partea cea mai mare era
detinuta de Stoica. Pe baza documentelor de la inceputul secolului al XVI-lea
si a confirmSrilor ulterioare se poate reconstitui urm3toarea genealogie a fami-
liei lui Stoica cel Mic:

Stoica cel Mic

1509-1526

Balea Petru More

Toma Paul loan Petru Stoica Balea Petrascu Solomon

1576 1576 1589 1589 1576 1576 1589' 158

Andrei loan Balea Stoica

1589 1589 1589 1589

Urbariul din 1640 inregistreaza o carare ce pleca din Berivoi si, dupa ce se
unea cu altele venite din Dejani, Netot si Breaza, pe muntele Bratila, trecea in
Tara Romaneasca la vama Brata (Prodan, Urbariile, I , p. 735). In 1748 este
amintita si o manastire ortodoxa in hotarul satului, cu un preot, cinci caiugari
si opt caiugarite. Ea a fost distrusa in 1761, totusi locul ei este marcat de harta
austriaca din 1769 mai la sud de sat (v. harta nr. 4.).
6. Berivoii Mici. Satul se afia pe malul stang al Berivoiului si, dupa califica-
tivul din numele sau, trebuie sa se f i nascut prin dezvoltarea satului de pe ma-
lul opus. Satul este pomenit in mod explicit intr-un document din 1507 din
care afiam ca deja pomenitul Stoica cel Mic cumpdrase o patrime din boiero-
natul satului Berivoi (Mare) de la Man, fiul raposatului luga din Berivoii Mici
(Lukacs, Jara Fdgdrafului). Rezulta deci ca separarea satului se produsese
inainte de aceasta tranzac{ie, intr-un moment pe care nu-1 putem preciza, dar
familiile de boieri stapaneau in ambele sate. Din cauza acestei situatii si a im-
preciziei documentelor, de multe ori nici nu putem sti la care dintre cele doua
sate se refera informatia. Numele satului reapare in mod explicit abia in 1578,
cand un Rades,filius Danes de Kisberivoi este implicat intr-un litigiu pentru o
parte a boieronatului din Sasciori (Petrichevich Horvath Emil, A Petrichevich
csaldd tdrtenetenek regesztdi, 1/2, Pecs, 1942, p. 81). Astazi localitatea s-a
unificat din punct de vedere administrativ cu Berivoii Mari.

56
7. Besimbac. AstSzi satul se numeste Oltet in urma reorganizSrii administra-
tive din 1964. Format pe dealurile de deasupra Oltului la vSrsarea vSii DrS-
gusului (v. harta nr. 3), satul pSstreazS prin numele sSu amintirea populatiei
pecenege care a convietuit cu romanii in secolele X I - X I I I . Forma germanS a
toponimului, Bessenbach, s-a impus si in limba romanS demonstrand cS este
unui din satele vechi ale TSrii FSgSrasului. Documentar el este atestat tarziu, in
1534, cand boierul Comsa este membru al scaunului de judecatS (Puscariu,
Fragmente, I V , p. 106). Este singurul gen de informatie pe care o detinem in
legSturS cu istoria satului. Familiile de boieri erau totusi importante pentru cS
ei sunt prezenti aproape in toate scaunele de judecatS din secolul al XVI-lea.

8. Bogata. Cu toate cS asezarea s-a format intre Olt si Muntii Persani, ea nu

figureazS niciodatS printre satele JSrii FSgSrasului. Satul nu este prezent nici
in documentul din 1235 in care figureazS comunitStile catolice, nici printre
cele dSruite de Vladislav-Vlaicu in 1372 lui Ladislau de DSbaca. Prima ates-
tare documentarS sigurS (ca urmare a unei erori, editorii DIR, C, XIV, 3, p. 406
identifies Bogata OlteanS cu un sat omonim dintr-un document din 1337. Vezi
Urkundenbuch, I I I , p. 418) dateazS abia din 1600 (Veress, Documente, V I I ,
p. 269). Gyorffy, desi nu cuprinde satul in registrul de asezSri, considers cS
originea toponimului trebuie cSutatS in numele cSpeteniei maghiare Bogat care
?i-a avut aici sSlasele de varS in cursul secolului al X-lea. Etimologia cuvan-
tului a fost ISmuritS insS mult mai plauzibil de Kisch, SiebenbUrgen im Lichte
der Sprache, p. 251, ca provenind de la romanescul „bogat", de origine slavS
(vezi intreaga discutie la Spinel, Migrafia ungurilor in spafiul carpato-dund-
rean fi contactele lor cu romanii in secolele IX-X, in „Arheologia Moldovei",
X I I I , 1990, p. 139-140).

9. Branistea Ura^ei. Sat astSzi dispSrut, el este pomenit o singurS datS in

documentul prin care Mircea cel BStran intSrea boierilor Ion, Burcea si Calian
satele Branistea UrSsei, Vadul ^ercaiei si Muntele Lerestilor (DRH, B, I ,
p. 31-32). Documentul amintit s-a pSstrat doar Tn traduceri tarzii la familiile
Borcea si Calian din Vad, care sustineau Tn secolul trecut cS originalul Tl pre-
daserS Auditoriului Regimentului I I de granitS (Puscariu, Dare, I , p. 167). Ase-
zarea a fost adusS Tn legSturS cu numele boierului Udriste care stSpanise Jara
FSgSrasului Tn anii 1476-1483, dupS pSrerea noastrS fSrS temei (Puscariu,
Date, I I , p. 41). Localizarea satului este sugeratS de paraul UrSsa, curs para-
zitar al Sercaiei, care se naste deasupra mSgurii Voinii de langS satul Toderita
(v. harta nr. 5).

10. Breaza. Este printre foarte putinele sate fSgSrSsene situate la o altitudine
de circa 600 de metri. Asezarea se Tntinde de-a lungul malului drept al raului
Breaza, conditiile naturale imprimand o morfologie aparte de sat de tipul

57
rSsfirat (v. harta nr. 4). Prima atestare documentarS dateazS din 1554, cand
Andrei Bathory serie o scrisoare din Breaza (Veress, Documente, I , p. 147).
Intr-un proces intentat de boierii pojoriteni vecinilor din Breaza in 1630,
acestia sustin cS intregul sat Breaza se aflS pe boieronatul lor, iar locuitorii
sunt toti vecinii lor. Reprezentantii Brezei nu neagS aceastS dependents (Pus-
cariu, Fragmente, I V , p. 228-231). Este printre putinele cazuri de acest gen
cunoscute pentru Tara FSgSrasului. Din document nu reiese daca relatia de
dependents isi are originea in actul intemeierii satului de cStre boierii din Po-
jorata, sau dacS este rezultatul unui proces de aservire. Este important de pre-
cizat cS numele ambelor sate indicS actiuni de defrisare a pSdurii sau preexis-
tenta acesteia pe locul vetrei satului (lordan, Nume de locuri, p. 58). SS mai
consemnSm si faptul c3 Breaza se aflS pe aceeasi vale cu satul Voivodeni, iar
mai sus de sat sunt ruinele cetStii pe care traditia o atribuie lui Negru VodS. Pe
baza acestor elemente putem considera cS satul este mult mai vechi decat s-ar
putea deduce dupS cea dintai aparifie in documentele de cancelarie. In secolul
al XVIII-lea fiintau in hotarul satului douS mSnSstiri, dar nu detinem nici o
informatie despre istoria lor mai veche.

11. Bucium. Mica a?ezare s-a format pe Valea ScurtS (v. harta nr. 5), afluent
al Sercaiei. Satul a apartinut unor familii boieresti care mai detineau si pSrti
din Recea, Harseni §i Rausor, fiindu-le intSrite in 1556 de cStre Anna Nddasdi,
vSduva lui $tefan Mailat (Puscariu, Fragmente, I V , p. 123-127). Beneficiarii
invocS documente mai vechi pe care le-ar fi pierdut cu 31 de ani in urmS cand
a ars cetatea FSgSrasului. Cu sigurantS cS satul este deci mai vechi. Numele sa-
tului nu §i-a gSsit TncS o explicable unanim acceptatS, fiind propuse bucium =
instrument muzical, lat. buccina cu sensul de trunchi de copac si un derivat din
hipocoristicul Buc al lui Budimir (DrSganu, Romanii, p. 418-419). In hotarul
satului a existat si o mSnSstire ortodoxS (Metes, Mdndstirile, p. 77-78) care a
fost cercetatS §i arheologic, dar din pScate rezultatele nu sunt publicate.

12. Carfa. MSnSstirea si satul Carta n-au fScut parte din Tara FSgSrasului, dar
modificSrile pe care le-au produs Tn structura habitatului si stransa Tmpletire cu
viata satelor de aici impune cuprinderea lor Tn registrul satelor fSgSrSsene.
Intemeierea mSnSstirii cisterciene, filialS a abatiei de la Igris, se Tnscrie printre
amputSrile cele mai grave si cele mai timpurii suferitS de autonomia roma-
neascS de la sud de Olt (fig. 26). Precizarea momentului si a TmprejurSrilor Tn
care a avut loc fundarea stabilimentului occidental este dificilS datoritS necla-
ritStii izvoarelor. Traditia ordinului a consemnat anul 1202, dar aceleasi surse
sustin Tn 1208 cS abatele mSnSstirii nu se prezentase la adunarea generalS a
ordinului de zece ani. PSmantul pe care a fost asezatS mSnSstirea a fost scos de
regele Andrei al Il-lea de sub stSpanirea romanilor, fiind hotSmicit de voievo-

58
dul Benedict (v. harta nr. 1). Domeniul, de circa 90 de km pStrati, este cuprins,
conform documentului din 1223, intre Olt, mlastina Egwerpotac, o pSdure de
fagi (Nogebik) si Arpasul Mare panS la culmile muntilor (Urkundenbuch, I ,
p. 27-28). Satul Arpasul de Jos nu este mentionat in document, poate pentru c3
romanii de aici s-au retras mai spre sud, dar mai plauzibilS ni se pare explicatia
conform cSreia hotarul mSnSstirii nu mcepea la vSrsarea Arpasului Mare in
Olt, ci mai la vest, in dreptul unei insule, dupS cum se precizeazS in document,
si atingea afluentul amintit mult mai sus, tocmai pentru cS acolo era instalatS
comunitatea romaneascS din Arpa§ul de Jos. fnspre vest, teritoriul luat de la
romani era delimitat de valea Cartisoarei. Ulterior insS, mSnSstirea a depSsit
aceastS limits, impingandu-si hotarele panS la Valea Opatului, extindere care
s-a putut produce probabil in conditiile create de distrugerile marii invazii
mongole (DRH, B, p. 36-39; Veress, Acta, I , p. 237-238). MSnSstirea a avut
mult de suferit in 1241 (Urkundenbuch, I , p. 93-94), refacerea ei fiind spriji-
nitS de regalitate prin acordarea unor importante scutiri ?i privilegii. fn 1264,
Stefan, rex junior, o scute§te de dreptul de gSzduire al voievodului si de dSrile
obisnuite, luand mSnSstirea sub protectia sa specials. Aceste privilegii vor fi
ISrgite de Carol Robert in 1322, acum fiind amintite ?i satele mSnSstirii: Carta,
CisnSdioara, Feldioara, Colun, GlSmboaca, Crif, Cloa?terf, Mesendorf, Apo? si
CSrti?oara (Hervay, Repertorium, p. 117-119). Ultimul dintre sate, numit
Kerch Olachorum, deci un sat romSnesc, s-a format probabil dupS invazia
mongolS. Contactele mSnSstirii cu satele romane?ti din Jara FSgSrasului sunt
stranse ?i permanente. Mai des informati suntem asupra momentelor de con-
flict, cu consecin^e care sunt exagerat acuzate de aba^i. Astfel, in 1343 arhi-
episcopul Chanadinus deplangea starea mSnSstirii ridicate spre pSrtile schis-
maticilor si prSdatS de acestia impreunS insS cu drept-credincio?ii din regiune
(Urkundenbuch, I V , p. 413-414). StSpanirea domnilor JSrii Romanesti asupra
FSgSra?ului a avut consecin^e inevitabile asupra mSnSstirii: in 1439 se sustine
cS „unde nunc novissime Transalpinus vaivoda cui nullum ius... ad hoc
competit... quendam Michaelem secularem, qui se plebanum in Tergavista
asserit... in Kercz... intrusit" (Urkundenbuch, V , p. 28-30). DecSderea trep-
tatS a mSnSstirii in a doua jumState a secolului al XV-lea i l va determina pe
regele Matia Corvinul sS o punS sub autoritatea prepoziturii Sibiului (Reissen-
berger. Die Kerzer Abtei, Sibiu, 1894, p. 31). Toponimul Carta poate sS TntS-
reascS ideea prezentei romanilor in aceste regiuni in momentul sosirii cSlugS-
rilor de la Pontigny. Toti lingvi^tii sunt de acord in a vedea in forma latinS a
numelui Candela o etimologie popularS (Kerc — lumanare). Provenienta din-
tr-un cuvant de origine slavS, dar preluatS de limba romanS, a toponimului are
cei mai multi partizani, fiind propuse hidronimul Korkam (Scheiner, „Balkan
Archiv", I I , p. 76), antroponime precum Carstea, Cristea (DrSganu, Romanii,

59
p. 551-552) sau apelativul de origine slavS, dar prezent Tn limba romanS krc,
cu sensul de ISzuire, curSturS (lordan, Nume de locuri, p. 7 si Binder, Consi-
derafii istorice, p. 319) explicatie care ni se pare cea mai plauzibilS.

13. Car^i^oara. Satul este amintit Tn 1322 printre posesiunile mSnSstirii Carta
si va figura cu regularitate printre stSpanirile ei panS Tn 1418 (Hervay, Reper-
torium, p. 112-114). In conditiile decSderii abatiei, satul scapS de sub stSpa-
nirea acesteia pentru cS nu figureazS printre satele preluate de scaunul Sibiului,
iar Tn 1473 este dSruit de Radu cel Frumos lui Stoica Nanes si rudelor sale
TmpreunS cu alte sate fSgSrSsene {DRH, B, I , p. 238-240). Chiar dacS nu a fost
de lungS duratS, stSpanirea lui Stoica Nanes este confirmatS de o Tnsemnare
de pe un document din a doua jumState a secolului al XV-lea, conform cSreia
un iobag din Sarosul Mic moratur sub Ztoyka Nanusch in terra Fagaras
{Urkundenbuch, V , p. 526). Apartenenta satului la Tara FSgSrasului este certi-
ficatS pentru veacul urmStor de prezenta boierilor de aici Tn scaunul de j u -
decatS al tSrii (Puscariu, Fragmente, I V , p. Unui dintre boieri a par-
ticipat la revolta din 1508, organizatS Tn sprijinul lui Mihnea voievod: Ziin de
Kertsissora (Puscariu, Fragmente, I V , p. 75). Satul s-a dezvoltat initial Tn
dreapta Cartisoarei, asa cum rezultS din hotSmicirea Cartel, dar s-a extins si Tn
stanga raului. In 1391, hotaml Cartel cu Scoreiul era format de Valea Opatului
si de raul Laita, deci abatia se extinsese si la vest de valea Cartisoarei {DRH, B,
I , p. 36-39). In 1534, cu ocazia unui conflict pentru hotare Tntre satele Scorei
si SSrata, printre boierii jurStori apare si Ztroza Kerlissora, iar un oarecare
Oprea Bobayrol si fiul lui Costea recunosc cS vandusera lui Stanciul din Scorei
apa care curge pe teritoriul posesiunii Cartisoara (Veress, Acta, I , p. 238).
Aceste informatii sunt confirmate de urbariul din 1674 (Prodan, Urbariile, I I ,
p. 636). Probabil cS cele douS personaje amintite, Streza si Oprea sunt chiar
proprietarii care au dat numele celor douS sate care vor apSrea Tn 1589:
Streza-Cartisoara si Oprea-Cartisoara (Veress, Documente, I I I , p. 162). AstSzi
satele au fost reunite.

14. Comana de Jos. AflatS pe valea cu acelasi nume, la limita dintre lunca
mlSstinoasS a Oltului si zona mai TnaltS, mai adecvatS vetrelor de sat, este una
din asezSrile importante ale TSrii FSgSrasului (v. harta nr. 7). DacS acceptSm
cS numele satului provine de la forma romaneascS a etnonimului cumanilor si
nu de la un antroponim, satul trebuia sS se fi format cel mai tarziu Tn prima
jumState a secolului al Xlll-lea. Cu toate acestea, el nu apare nici Tn docu-
mentul din 1235 referitor la conflictul dintre episcopul Transilvaniei si arhi-
episcopul de Strigoniu pentm satele cu populatie catolicS dintre Olt si Persani,
si nici Tn binecunoscuta danie a lui Vladislav-Vlaicu din 1372. Situatia a fost
interpretatS Tn sensul existentei aici a unei comunitSti romanesti libere sau a

60
unei StSpaniri boieresti, presupunere sprijinitS mai recent si de cercetarea ce-
tStii de la izvoarele Comanei (Eskenazy, O noud fortificafie, p. 34 si urm.).
Prima informatie documentarS o detinem abia din anul 1469, cand loan Gereb
de Vingart si fiii sSi protesteazS in fata capitlului din Alba lulia impotriva
dSruirii JSrii FSgSrasului celor sapte scaune sSsesti (Urkundenbuch, V I ,
p. 432-433). tntr-un alt document inedit, din 1494, aflSm de existenta unui alt
boier din Comana de Jos: Ponitza (Romcia?) de Alsokomanay, care vinde lui
Aldea Bica din Voivodeni treimea sa de boieronat din acel sat. Din primii ani
ai veacului al XVI-lea apare si familia cea mai importantS din Comana de Jos,
cea a Mailatestilor. fn anul 1509 Mailat de Comana cumpSrS de la familia
Forro satul Tantari (Beke, Erdelyi kdptalan, p. 39). fncS m acelasi an sunt pre-
zenti in scaunul judiciar boierii comSneni Mailat §i Manea (Puscariu, Frag-
mente, I V , p. 76). Documentul hotSrator pentru cunoasterea familiei Mailat
este cel din 1516 in care apcue Stefcui Mailat cubicularius et dispensator noster
(= regis). Acesta cerea regelui sS mtSreascS documentul voievodal care statua
cumpSrarea de cStre tatSl sSu a unei pStrimi a satului Crihalma de peste Olt.
Motivatia datS de rege pentru satisfacerea cererii explicS Tn bunS mSsurS as-
censiunea rapidS a familiei: Mailat trecuse la catolicism (Puscariu, Fragmente,
I V , p. 78-81). Cu ajutorul unor documente ulterioare, genealogia familiei Mai-
lat a fost reconstituitS de Pu§cariu astfel (Date, I , p. 154; I I , p. 226):

Matei Mailat

Marta Comsa loan NegoitS Stefan Demeter

Gabriel

Gabriel $tefan Anna Elena

15. Comana de Sus. Satul s-a format pe cursul superior al vSii, la circa cinci
km Tn amonte de Comana de Jos. Despre vechimea satului informatii deosebit
de importante aflSm din textul documentului din 1469 pe care 1-am amintit mai
sus. Ceea ce nu se putea sti din regestul publicat panS nu de mult (Hurmuzaki,
11/2, p. 190) este cS printre satele specificate de loan Gereb de Vingart se
numSrS amandouS Comanele: possessionibus Swps, Kwthkwlath, Kwmana,
Kwman, utraque Venecia, Porrwm (Urkundenbuch, V I , p. 432-433). Existenta
satului TncS din aceastS perioadS ?i nu numai din a doua jumState a secolului

61
al XVI-lea, cum se bSnuia, este confirmata si de documentul inedit din 1494 Tn
care Ponitza apare In mod explicit ca fiind din Comana de Jos, deci exista deja
si Comana de Sus. Boierii din Comana de Sus vor reapSrea Tn documente
numai dupS o pauzS de un secol. In 1582 (Lukacs, Un document).

16. Copacel. Satul se formeazS Tn zona de mare concentrare demograficS din

centru TSrii FSgSrasului, pe vSile paraurilor Lunca si Valceaua, foarte aproape
de satele Berivoii Mari si Sebes (v. harta nr. 5). Harta numeste unui din para-
iasele de munte din care se constituie paraul Lunca Kalugheritza, hidronim
care foarte probabil provine de la o mSnSstire din valea ei, despre care TnsS nu
avem nici o altS informatie. Despre vechimea satului urbariul din 1632 ne dS o
informatie foarte pretioasS, din pScate imposibil de verificat. Boierii satului
sustineau Tn acest an cS detin un document, care atestS statutul lor de boieri, de
la lancu de Hunedoara (Huniadi Janostol vagion Boersagrol valo levelek,
Prodan, Urbariile, I , p. 214). Faptul Tn sine nu este imposibil pentru cS §tim cS
lancu a stSpanit si FSgSrasului pentru o scurtS perioadS. Existenta satului la
data respectivS este confirmatS si de documentul deja citat al lui Radu cel
Frumos, din 1473, Tn care dSruia lui Stoica Nanes mai multe sate fSgSrSsene,
printre acestea figurand ?i CopScelul (DRH, B, I , p. 238-240). Informatii mai
consistente despre boierii satului si despre relatiile patrimoniale aflSm TnsS
abia la Inceputul secolului al XVI-lea In documentele publicate de noi (Lu-
kacs, Jara Fdgdrafului). tnainte de 1508 satul era detinut de douS familii de
boieri, probabil Tnrudite, cea a lui Balea Ruffus si cea a lui Stanimir. Din mai
multe documente din 1509 aflSm cS Stoica cel Mic din Berivoi reuseste sS
obtinS toate posesiunile acestor familii Tn urma deposedSrii lor din cauza unor
furturi si a implicSrii lor Tn sprijinirea lui Mihnea. Balea, fiul lui Balea cel
Rosu, s-a refugiat Tn Tara RomaneascS per notam infidelitatis, iar fratii l u i ,
Musat si Comsa, si-au vandut pSrtile lor din CopScel lui Stoica cel Mic pentru
a-1 rSscumpSra pe fratele lor Man. Cel de-al cincilea fiu al lui Balea cel Rosu,
Baicu, apare si el Tn 1516, Tn litigiu pentru o parte de boieronat, pe care o
primise de la Maxa, fiica lui Stanimir, cu Medrea de Copacel. Toate pSrtile de
boieronat au fost achizitionate de Stoica cel Mic din Berivoi, totusi nu Intregul
boieronat ajunsese In mainile sale, pentru cS Tn 1534, Tn scaunul de judecatS
sunt prezenti si boierii Man luga si Beka de Kopachel (Puscariu, Fragmente,
IV, p. 106) ori printre urmasii sSi nu cunoastem boieri cu aceste nume. De ase-
menea, din mentiunea cS Baicu din CopScel primise partea de sat de la rSpo-
sata Maxa, fiica rSposatului Stanimir, de?i nu era singura In drept conform
obiceiului tSrii (iuxta consuetudinem terrae), se poate presupune o relatie de
rudenie Tn temeiul cSreia era revendicatS probabil si de Medrea. Pe baza aces-
tor documente, familia boierilor din CopScel se poate reconstitui astfel:

62
 Balea cel Ro?u ' Stanimir
\ . , , , \

Balea Man Mu^at Comsa Baicu Maxa Medre

1509 1509 1509 1509' 1516 1516 1516

La biserica din sat au fost intreprinse $i sSpSturi arheologice, dar nu s-au putut
identifica urme mai vechi de secolul al XVI-lea („Dacia", 1975, p. 282).
17. Corbi. A?ezat pe valea cu acela§i nume, micu^a a?ezare a fScut parte in
secolele X V - X V I din boieronatul Ucei. tncS. de la prima atestare documentarS,
in 1509, satul este pomenit ca fostS stSpanire a lui Barsan de Ucea §1 a AncSi
Ziin din acela?i sat, care le-au pierdut datoritS participSrii la actiunile boierilor
fSgSr3§eni din anul precedent, legate de readucerea ^Srii sub domina^ia dom-
nului muntean Mihnea voievod. Din acest motiv $i pentru 50 de florini dati
pentru intretinerea cetStii, boierii Coman de Ucea §1 fiii sSi, Vladimir, Sta-
nislav, BSrbat, Barbul, Toma, Vlad si Radul au primit posesiunile rSzvrStitilor,
impreunS cu 14 familii de tigani inscrise nominal (Pu$cariu, Fragmente, I V ,
p. 74-77). Satul Corbi va constitui parte integrants a boieronatului format im-
preunS cu satele Ucea de Jos $i Ucea de Sus. Unitatea boieronatului s-a men-
tinut si in secolul urmStor, in sensul cS pSr^ile condivizionarilor erau socotite
nu pentru fiecare din cele trei sate, ci la nivelul intregului boieronat. Astfel, in
1625, Oprea BScilS, Stoica BScilS, Petra?cu Sile, Stanciul Sile, Grigore Streja
?i loan Radu detineau o treime din boieronatul format de satele Ucea de Jos,
Ucea de Sus si Corbi (Puscariu, Fragmente, I V , p. 209-211). Urbariile din
secolul al XVII-lea dovedesc de asemenea cS satul folosea in comun cu ucenii
pSdurile ?i apele din hotarele lor (Prodan, Urbariile, I , p. 229-235). Numele
satului ar putea sS provinS de la ocupatia traditionalS a locuitorilor sSi: arderea
cSrbunelui de lemn care este si obligatia principals a lor fatS de cetate (Prodan,
Urbariile, I , p. 229).
18. Cuciulata. Sat vechi, situat in extremitatea nord-esticS a tSrii, pe dealurile
de deasupra luncii 01tului(v. harta nr. 7). In legSturS cu prima atestare docu-
mentarS mai stSruie unele controverse, unii istoriei considerand cS toponimul
Cormosbach din documentul care aminte?te satele cu parohii catolice in 1235
se poate identifica cu Cuciulata {DIR, C, 1, p. 286-287), ceea ce este mai putin
probabil, avand in vedere faptul cS exists un afluent al Oltului cu acest nume,
Cormos, la nord de Tara FSgSrasului. In nici un caz nu se poate accepta locali-
zarea satului la Crizbav, cum a propus Suciu {Dicfionar istorie, I I , 313). Prima
atestare sigurS o gSsim in des mentionatul document din 1372 al lui Vladis-
lav-Vlaicu {DRH, D, I , p. 103-106). Revenind printre satele JSrii FSgSrasului

63
in imprejurSri pe care nu le cunoastem, pentru cS nu stim daca Ladislau de
DSbaca a stSpanit efectiv aceste sate, Cuciulata va fi amintitS si in documentul
din 1469 prin care loan Gereb protesta impotriva inscrierii TSrii FSgSrasului
celor sapte scaune sSsesti {Urkundenbuch, Vl, p. 432-433). In veacul urmStor
aflSm cS o parte din sat apartinea de boieronatul putemicei familii Comanici
din Venetia de Jos. Despre stSpanirea acestei familii urbariul din 1637 amin-
teste un document al lui Stefan Mailat, din 1535 (Prodan, Urbariile, I , p. 465)
care nu s-a pSstrat insS, realitStile putand fi cunoscute mai pe larg abia din
documentul emis in 1628 de principele Gabriel Bethlen, Tn care Cuciulata este
recunoscutS drept portiones ipsorum possessionarias Boeronales aviticas
(Puscariu, Fragmente, I V , p. 213-216). Originea toponimului este contro-
versatS, solutia derivSrii sale din „c3ciulat", prin modificarea lui S Tn u sub
influents maghiarS fiind cea mai convingStoare (lordan, Toponimia, p. 348).
DupS pSrerea noastrS ar putea f i vorba de un antroponim, cSci Tntr-un do-
cument din 1378 este pomenit un famulus Kucsulad kenezius Tn comitatul
Bereg {Sztdray csaldd okleveltdra, I , p. 441).

19. Dejani. Satul este asezat la poalele dealurilor submontane, la limita supe-
rioarS a campiei piemontane (v. harta nr.4). Desi are o prazitie geograficS re-
trasS, asezarea este veche, bucurandu-se de o atestare destul de timpurie. fn
1453 Vladislav al Il-lea Tl TntSreste pe Stanciul Dijanul, cu copiii si nepotii lui,
Tn pSrti din satele Dejani, Trifesti, lasi, Arpanea, Huhurezi, SSsciori, Sebis si
Muntii Izvorul Baniei {DRH, B, I , p. 193-195). Dania cuprindea deci atat sate
fSgSrSsene, cat si sate muntene. AlSturi de acest document original, pSstrat la
Arhivele Nationale din Bucuresti, exists si un altul, care a fost publicat de
Puscariu sub data 1452 {Fragmente, I V , p. 59-62) dupS copia unei traduceri
romanesti tarzii. Acest document a fost TnsS falsificat Tn secolul al XVIII-lea
pentru a justifica drepturile familiei Mailat de Dejani asupra muntilor Presaca
si Izvor (vezi pe larg Lukacs, Documente false, p. 103). Informatii sigure de-
spre boierii din Dejani nu mai avem decat la Tnceputul secolului al XVI-lea. In
1516, printre boierii jurati ai scaunului de judecatS este citat si Man de Desan
(Lukacs, Jara Fdgdrafului, p. 228-229). Putin mai la sud de sat exista o mS-
nSstire ortodoxS care a fost arsS Tn 1761, dar urmele ei sunt figurate pe harta
din secolul al XVIII-lea (v. harta nr. 4). Numele satului a fost dedus de
N . DrSganu din n. pers. Des, hipocoristicul lui Desimir cu sensul de Friedens-
finder {Romanii, p. 442).

20. Dopca. Satul se aflS pe terasa TnaltS a Oltului, Tn dreptul buclei mari pe
care acesta o face la iesirea din defileul Racosului (v. harta nr. 7). Apare ca sat
de colonizare germanS si este amintit Tn documentul din 1235 {DIR, C, 1,
p. 286-287). Numele satului era TnsS TncS de atunci DSbaca, asa cum o atestS

64
forma Dubucha din documentul amintit. Istoria locului in perioada anterioarS
colonizSrii germane a fost interpretatS diferit, in functie de etimologia topo-
nimului. DupS pSrerea lui I . lordan, numele satului provine din slavul ddlbok,
cu sensul de loc adanc, ca si Glamboaca provenitS din si. globoku (Toponimia,
p. 80). In acest caz se poate presupune instalarea colonistilor germani la
inceputul secolului al Xlll-lea intr-un mediu romanesc. Gyorffy Gyorgy crede
insa c3 numele satului se leagS de Doboka, tatSl lui Csanad, invingStorul lui
Ahtum (Ceographia, I I , p. 196). In acest din urmS caz, ar trebui sS luSm in
considerare o pStrundere maghiarS in regiune incS de la inceputul secolului al
Xl-lea. Nu dispunem de nici un element care sS sprijine aceastS prezentS si
care sS explice transmiterea toponimului panS la inceputul veacului al Xlll-lea.
ComunitStile catolice au fost distruse de invazia tStarS, iar despre satul Dopca
nu mai avem nici o informatie panS in 1372. In acest an el face parte din
domeniul pe care Vladislav-Vlaicu i l dSruise rudei sale de sange, Ladislau de
DSbaca (DRH, B, I , p. 103-106), domeniu care apartinuse anterior fiilor lui
Bamaba. Forma Dogbka in care apare, reflects numele romanesc al satului
Dopca, si nu poate avea nici o legSturS cu numele noului proprietar. La putinS
vreme satul a ajuns in proprietatea familiei Teremi si va fi scos definitiv de sub
jurisdictia JSrii FSgSrasului (Csanky, Magyarorszdg torteneti fdldrajza a
Hunyadiak kordban, V , p. 957).

21. Dragu^. Ultimul sat dinspre dealuri de pe valea cu acelasi nume, desi a
fost temeinic cercetat in perioada interbelicS de un vast colectiv interdiscipli-
nar, se numSrS printre satele fSgSrSsene ale cSror istorii timpurii le cunoastem
cel mai putin. Satul exista cu sigurantS in secolul al XV-lea pentru cS un do-
cument inedit din 1486 consemneazS prezenta unui boier jurat Maine de
Dragus (Mike, Egyveleg, I , p. 45). Chiar dacS documentul este suspect, dupS
cum vom vedea, asupra informatiei referitoare la boierul drSgusan nu credem
c3 exists motive de indoialS. De altfel, boierii satului apar la scurtS vreme
intr-o serie de documente autentice printre juratii scaunului tSrii, in frunte cu
BSrbat (Puscariu, Fragmente, I V , p. 101; 106; Lukacs, Jara Fdgdrafului,
p. 230). Numele satului a fost dedus din diminutivul lui Drag (lordan, Toponi-
mia, p. 83) ?i este atestat ?i la sud de Carpati in epoca respectivS.

22. Dridif. Conditiile si perioada in care s-a format acest sat de langS Olt sunt
total nelSmurite. Pozitia geograficS propice (v. harta nr. 3) ar pleda pentru o
vechime mare, dar cele mai timpurii informatii pe care le detinem provin de la
inceputul secolului al XVI-lea. Nici acestea nu sunt decat consemnSri ale pre-
zentei boierului Balea (sau Badea) in scaunul de judecatS intre anii 1509-1518
(Puscariu, Fragmente, I V , p. 76; 86; 96). Un document din 1557 lumineazS
insS situatia patrimonialS a satului. In faja lui Andrei Bathory, cei ?ase fiii ai

65
raposatului boier Stan Chiorra cer sa le fie confirmate doua parti ale boiero-
natului din sat si un pamant de cumparare, numit in limba romana Theus, din
hotarul Voilei, pentru ca sunt vechi mosii ale lor, despre care au avut si do-
cumente, dar le-au pierdut in timpul interventiei turcilor din 1541, cand a fost
capturat si voievodul §tefan Mailat (Puscariu, Fragmente, I V , p. 524—529).
Acest document va fi confirmat ?i de Maria Cristiema in 1590 la cererea
nepotilor lui Stan Chiorra. Avem astfel trei generafii ale familiei care acopera
practic intregul secol al XVI-lea:

Stan Chiorra
t ante 1557

Barbu Buxan Stan Cornea Nen Dobrin

Gorun Chiorra Chiorra Chiorra Chiorra Chiorra
1557 1557 1557 1557 1557 1557

Lye Fulye Barb Stoia Radul

1590 1590 1590 1590

Dobrin Sandor Aldea Roman Aldea Oprea Aldea Zim Aldea

1590 1590 1590 1590 1590

N.A. Constantinescu explica toponimul din germ. Dietrich, eponim inteme-

ietor ca §i in cazul satului muntean Dridu (DOR, p. 259).
23. Fagara?. A?ezarea eponima a jarii Fagarasului s-a dezvoltat in dreptul
vadului de pe Olt care deschidea comunicarea cu regiunile dinspre nord si
permitea legatura cu vechiul drum roman de-a lungul Oltului (v. harta nr. 6).
Evolutia ei a fost influentata in mod hotarator de prezenta fortificatiei si a
reprezentantilor autoritatilor politice care au rezidat aici. Asupra inceputurilor
Fagarasului documentele nu sunt de mare ajutor, prima atestare datand abia de
la sfarsitul secolului al Xlll-lea. Unele descoperiri si cercetari arheologice,
desi insuficiente si neincheiate, permit avansarea unor supozitii cu caracter de
ipoteze de lucru. Existenta unui sat, undeva in zona orasului actual, este dove-
dita de descoperirea tezaurului de monede bizantine, ascuns cu ocazia marii
invazii mongole din 1241 (LukScs, Tezaurul de la Cdrfifoara (jud. Sibiu),
„SCIVA", 48, 1998, 2, sub tipar.). Cercetarile arheologice din deceniile 7-8
organizate la castelul din Fagaras nu sunt publicate, dar scurtele mentiuni din
cronicile revistelor centrale de arheologie si informatiile razlete din unele

66
publicatii au pus in circula^ie ideea existentei la F3gSra? a unei cetSti de pS-
mant $i de lemn din secolele X I I - X I I I (N. Pu?ca?u, V . Pu?casu in „Dacia",
1975, p. 285). Nolle lucrSri de restaurare au prilejuit reluarea sSpSturilor in
1998, dar nici ele n-au putut stabili cu certitudine, in stadiul actual al investi-
gatiilor, cronologia mai exacts a fazelor mai vechi de veacul al XVI-lea. O se-
rie de obiecte §i ceramica descoperite in umplutura cur^ii interioare a castelu-
lui, atat in sSpSturile mai vechi, cat ?i in cele mai recente, nu se pot data mai
tarziu de mijlocul veacului al Xlll-lea, semn cS pe acest amplasament sau pe
un altul a existat totu$i o fortificatie din aceastS perioadS. Traditia locals, mre-
gistratS de Pu$cariu {Fragmente, I , p. 22), pStreazS amintirea unei cetS^i mai
vechi, situatS la vest de ora?, pe malul Oltului, in apropierea fostei fabrici de
cSrSmidS. Toponimul „Cetatea Veche" este cunoscut si astSzi de localnici, cu
toate cS nici o urmS vizibilS nu mai trSdeazS existenta vreunei fortificatii. Nici
chiar sondajele arheologice fScute aici nu au reu?it sS identifice urmele unei
locuiri in zonS (Cantacuzino, Cercetarile, p. 289), ce-i drept, ele au fost de
micS amploare si nu puteau acoperi o suprafatS de zeci de ha. Exists totu?i o
informatie extrem de importantS in izvoarele scrise care a scSpat atentiei §i
care int3re?te vechimea toponimului §i a existentei unei cetSfi mai vechi decSt
cea din centrul ora§ului. Este vorba de o inregistrare a fSnetelor din FSgSra? in
1636: Regestrum omnium pratorum foenilium territorio Fogarasiensi adiacen-
tium care mentioneazS: „la Cetatea Veche nu este [faneatS] (Az 6 Vdr vegiben
nints", Prodan, Urbariile, I , p. 393). Se pare deci cS la vest de ora? existase
intr-adevSr o cetate mai veche, distrusS poate in timpul marii invazii mongole
(tezaurul de monede bizantine mgropat cu acest prilej ar putea f i o dovadS in
acest sens), resturile ei fiind refolosite la ridicarea noii fortificatii (ceea ce ar
explica prezenta obiectelor $i a fragmentelor ceramice in umplutura curtii
interioare a castelului). Momentul in care s-a produs mutarea amplasamentului
cetStii si a asezSrii este fixat de traditia istoricS localS in jurul anului 1300
(vezi mai sus p. 3-4), dar cercetSrile arheologice de panS acum n-au putut
confirma aceastS datS. Prima atestare documentarS a FSgSrasului o gSsim in
cunoscutul document din 1291, asupra cSruia vom reveni, emis de regele
Andrei al Ill-lea in adunarea de la Alba lulia pentru magistrul Ugrinus
(Urkundenbuch, I , p. 177). fn acest context, nobilul credincios al regelui, re-
vendica posesiunile sale FSgSrasul si SambSta, in virtutea drepturilor avitice
sustinute si de diplomele regale pe care le primiserS antecesorii sSi. Pe baza
acestor informatii, istoricii au presupus cS luarea in stSpanire a acestor mosii a
avut loc mcS inainte de marea invazie tStarS din 1241 (Papacostea, Romanii,
p. 164-165), probabil in deceniul anterior acestui eveniment. „fnstrSinarea pe
nedrept" a celor douS sate s-a produs deci in contextul distrugerilor provocate
de mongoli, rea$ezarea lui Ugrinus in mo?tenirea sa legitimS fiind acceptatS si

67
 Fig. 6. Planul Fagarasului din secolul

68
al XVIII-lea (dupS Sebestydn)

69
de romanii fSgMseni. In lipsa oricaror date, nu se poate preciza durata si natu-
ra stapanirii lui Ugrinus la Fagara?, numele asezarii reaparand abia in titlul lui
Vladislav-Vlaicu, cand denume?te deja intregul ducat detinut de domnul mun-
tean. Evolutia a§ezarii a fost in dependenta de fortificatia din cadrul ei ?i de
prezenta parcaiabilor domne§ti. Informatia data de Szddeczky (Fogaras vara
es uradalma tdrte'neti emlekei, Cluj, 1892, p. 9) conform careia in 1393 Faga-
rasul ar fi fost numit „marele ora? romanesc" se datoreaza unei erori a auto-
rului. Este vorba de fapt de binecunoscutul document din 1383 (DRH, D, I . ,
p. 115) care se refera insa la Saii?te! In 1397 regele Sigismund de Luxemburg
emitea un document la Fagara? (Urkundenbuch, I I I , p. 190-191), fara sa po-
meneasca existenta vreunei cetati ?i calificSnd ajezarea drept Villa Fogaras.
La scurta vreme insa, Fagara§ul apare ca oppidum, statut pe care-1 va pSstra
apoi in veacurile urmatoare. Documentul in cauza, datand din 1413 (Urkun-
denbuch, I I I , p. 577-578), consemneaza prezenta a doi martori din targul
Fagara? intr-o intelegere dintre sa?ii din Merghindeal ?i romSnii din trei sate
fagarasene. Este greu de precizat daca statutul de targ a fost dodandit in in-
tervalul dintre cele doua documente sau daca este vorba doar de o imprecizie a
documentului regal. Importanta Fagarasului pentru administrarea ducatului ar
pleda pentru cea de-a doua explicatie. Castelanii ?i fortificatia (fortalicium) din
Fagara? sunt atestate in 1455-1456 in doua scrisori ale lui lancu de Hunedoara
(Urkundenbuch, V , p. 512-513; 520) in contextul asediului organizat de
romani din cauza confiscarii ducatului. Despre organizarea interna ji despre
raporturile comunitatii targului cu stapanii tarii nu avem informatii decat pen-
tru secolul al XVI-lea, dar cu sigurantS ca multe din reglementarile din aceasta
perioada dateazS inca din secolul precedent. Primul privilegiu cunoscut al tar-
gului este cel din 1539, dat de $tefan Mailat, care intare§te privilegii mai vechi
ale targului (Prodan, lobdgia, I I , p. 5-10). Conform acestora, cetatenii targului
se bucurau de autonomic judecatoreasca, in pricinile dintre ei judecandu-se
fara prezenta provizorului, castelanului sau a omului acestora. Targovetii au o
serie de obligatii: censul, slujbe, care au fost reduse acum in schimbul introdu-
cerii crasmaritului pentru voievod. fn 1567, privilegiile targului sunt reinoite
de loan Sigismund pentru ca, dupa spusele locuitorilor, vechile privilegii arse-
sera intr-un incendiu. Conform vechilor obiceiuri, orasenii au voie sa taie ani-
male si sa vanda camea in maceiarii, sa-si pasca porcii in padurile cetStii fara
a da dijma. Targul este condus de un jude care este scutit de dari. Dupa vechiul
obicei, targovetii sunt datori cu un cens de un florin, sa secere, sa semene, sa
dea vama la podul Oltului, sa care piatra la cetate. fn schimb, ei sunt scutiti de
serviciul militar, de lucml la cetate, de paza de noapte si de intretinerea solilor.
Targul era inconjurat de un gard, intretinut de locuitori, asa cum rezulta din
privilegiul din 1596 al Mariei Cristiema, care obliga si nobilii din oras sa

70
participe la intretinerea acestuia alSturi de orSjenii care o fSceau din vechime
(Prodan, Ibidem, p. 10). Traseul acestei ingrSdituri mai era vizibil in secolul
al XVIII-lea, a?a cum rezultS dintr-un plan austriac (Sebestyen, Cetatea Fdgd-
rafului, fig. 37). NumitS „alte ruinierte Schanz Linie", intSritura cobora de la
Olt si tSia drumul Sibiului aproximativ in zona strSzii actuale Titus Per^ea, iar
spre vest trecea in spatele bisericii brancovene$ti ?i se mchidea in Olt in drep-
tul cotului pe care acesta Tl fScea ISngS satul Gala^i (fig. 6).
24. Gala^i. Satul s-a format la gura podului de peste Olt, Tn fa^a FSgSra?ului.
La data primei atestSri documentare, Tn 1396 {Urkundenbuch, I I I , p. 164-166),
satul nu fScea parte din Jara F3gSra?ului, ci se afia Tn stSpSnirea unor mici
nobili. PSrtile rSposatului Petru zis Tykus (poate din satul Tnvecinat Ticu?!)
erau date acum lui Sandor de Kysdi/Kyzdi TmpreunS cu pSrti din Crihalma. La
cererea voievodului Lorand L6pes, Tn 1432 capitlul din Alba lulia trebuia sS-1
introducS pe Andrei de VurpSr Tn pSrtile redobSndite de el de la Nicolae
Zakadeky Tn Crihalma ?i Galati {Urkundenbuch, I V , p. 465). fn 1464, cSnd
regele Matia Corvinul poruncise ca loan Gereb de Vingart sS fie introdus Tn
StSpanirea JSrii FSgSrajului, s-au ridicat TmpotrivS Mihail din Do?tat pentru
partea sa din Galati, ?i cneazul loan din Galati Tn numele nobilului George
Tobias {Urkundenbuch, V I , p. 195). Nu jtim cSnd ^ i Tn ce TmprejurSri a ajuns
Tn StSpSnirea tSrii, dar urbariile din secolul al XVII-lea TnregistreazS satul ca
parte a domeniului FSgSraj. Etimologia toponimului este controversatS, fiind
propuse origini pecenego-cumane, dar ?i slave (Constantinescu, DOR, p. 61).

25. Grid. Satul s-a format printre prelungirile TmpSdurite ale Per?anilor, pe o
valcea pe care harta austriacS o nume?te Valea Satului (v. harta nr. 8), nu de-
parte totu?i de importantul drum care lega Jara FSgSrajului de Jara Barsei
prin pasul VlSdeni—Persani. Informatiile noastre despre sat apar numai la Tn-
ceputul secolului al XVI-lea, cand boierii satului sunt pomeniti Tn scaunele de
judecatS (Pu?cariu, Fragmente, I V , p. 76). Ladislau de Grid, despre care va fi
vorba TndatS, figureazS deja Tn 1516 printre asesorii jurati (Lukdcs, fara Fdgd-
rafului, p. 229). Despre proprietStile lor ?i despre felul Tn care le-au dobandit,
aflSm detalii semnificative Tn documentul din 1527 dat de castelanii cetStii si
de cei 12 boieri jurati pentru confirmarea stSpanirilor lui Ladislau de Grid
(Puscariu, Fragmente, I V , p. 99-102). O sesime de boieronat Ladislau o mo§-
teneste de la tatSl sSu, Coman, o altS sesime o cumpSrase tatSl sSu de la Lud,
fratele lui. Coman ?i Oprea, fratele sSu, cumpSraserS jumStatea boieronatului
de la boierul Miganta din Venetia de Jos, jumState pe care au TmpSrtit-o apoi
Tntre cei doi fiii ai lor, Ladislau si Ristea. Acela§i Coman mai cumpSrase o
serie de pSrti de boieronat Tn satele PSrSu §i Per§ani. Toate aceste pSrti si
muntii TSma? ?i TSmS^el sunt confirmate lui Ladislau de Grid ?i de voievodul

71
Transilvaniei si stSpanul TSrii FSgSrasului, Stefan Mailat, in 1527 (Puscariu,
Fragmente, I V , p. 107-110). Documentul este destul de deteriorat, dar din
fericire familia din Grid avea si o traducere romaneascS cu ajutorul cSreia
lacunele pot fi intregite (Puscariu, Fragmente, I V , p. 111-114). Din aceastS
traducere rezultS cS fiii lui Oprea din Grid si alti boieri din Persani, de la care
proveneau unele dintre pSrtile cumpSrate de Ladislau de Grid, fugiserS in Tara
RomaneascS. Mai important poate decat aceste detalii este concluzia pe care o
putem trage in privinta vechimii satelor din regiune. RezultS clar din aceste
complicate si evoluate relatii patrimoniale, cu boieri care stSpanesc pSrti din
mai multe sate, de la Venetia si panS la Grid, cS satele respective au in spatele
lor o perioadS lungS de evolutie. Chiar dacS documentele n-au consemnat
aceastS istorie, satul Grid trebuie sS figureze in registrul de asezSri fSgSrSsene
din secolele X I I I - X V I . Genealogia boierilor din Grid ar fi urmStoarea:

Coman GurilS (Csurila) Lud Oprea Zitze

Ladislau Ristea
1527 1527

26. Harseni. Asezat pe valea Sebesului (v. harta nr. 5), satul ne este cunoscut
in secolul al XV-lea doar m mod indirect, datoritS unui lung proces al bra-
sovenilor pentru stSpanirea Sercaiei. In literatura de specialitate prima atestare
documentarS a satului a fost consideratS cea din 1520, cand boierul Dragomir
apSrea printre membrii scaunului de judecatS (Suciu, Dictionar istorie, I ,
p. 290; documentul la Puscariu, Fragmente, I V , p. 98). Lectura mai atentS a
douS documente referitoare la procesul amintit permite coborarea primei ates-
tSri documentare a satului cu o jumState de secol. In discutiile privind existenta
cnezilor in Tara FSgSrasului inainte de boieri, s-a citat de mai multS vreme
documentul din 1486 al regelui Matia Corvinul prin care poruncea cnezilor
Salomoni de Heech, Zlawo de Reech, Hrwmsa de Velenche et Radol de
Berown sS se prezinte ca martori in procesul brasovenilor {Hurmuzaki, X V / 1 ,
p. 124). Cei mai multi istoriei au acceptat lectura Reech si pentru satul din care
pro venea Solomon, neobservandu-se nici in cele mai recente lucrSri cS, pe
baza unui alt document, se poate indrepta aceastS eroare. Este vorba despre
documentul din 7 mai 1471 Tn care capitlul din Alba lulia rSspundea poruncii
regale de introducere a brasovenilor Tn stSpanirea satelor Sercaia si PSrSu

72
{Urkundenbuch, V , p. 494). Introducerea se fScuse in prezenta: Salomone
kenezio de Hercz in sua ac totius communitatis dictae villae Hercz nomine.
Solomon era deci din Harseni si trebuie sS f i fost un personaj important din
moment ce este singurul martor din satele fSgSrSsene. Asupra interpretSrii
calitStii lui Solomon vom reveni mai jos, acum precizSm doar faptul c3 satul
Harseni nu avea hotare comune cu Sercaia, cum nu aveau nici satele Recea si
Berivoi. In ce priveste originea numelui satului, cea mai plauzibild ni se
pare antroponimul Hars, intalnit in documentele de la inceputul secolului
al XVI-lea {DRH, B, I I , p. 107-108; I I I , p. 18).
27. Hoghiz. Satul este cunoscut in literatura de specialitate datoritS castrului
roman care supraveghea drumul de acces dinspre Jara Barsei. El se bucurS
insS si de o atestare documentarS timpurie, figurand printre satele cu parohii
catolice disputate in 1235 {DIR, C, 1, p. 286-287). DatoritS unor confuzii si
falsificSri a fost localizat aici un convent al ioanifilor, cu functii de locus cre-
dibilius. fncS in 1836 contele Kemeny localiza conventul cruciferilor bisericii
Sf. Treimi dintr-un document din 1311 la Hoghiz-Aqua Calida {Notitia Histo-
rico-Diplomatica, I , p. 89). Pentru a proba acest lucru el a fScut si un docu-
ment fals prin care Ladislau de DSbaca cumpSra in 1374 un pSmant de trei
pluguri situat: in contiguitate piscine desolati monasterii conventus olim Ss.
trinitatis de dictis Calidis Aquis existentem (vezi „Transilvania", 1871, p. 68).
PSmantul apartinuse chipurile fratri suo couterino Petrus dictus Chwgh, filius
loannis de Venche. Cu toate cS autenticitatea documentului fusese contestatS
incS de A . Bunea {Stdpdnii, p. 55), iar Fr. Pall a reiterat aceste indoieli cu
argumente solide („SMIM", I I , p. 399), el a fost utilizat in continuare de cStre
multi istoriei, mai cu seamS pentru deslusirea importantei probleme a inrudirii
domnilor munteni cu nobilii de DSbaca (LukScs, Documente false, p. 99).
Hoghizul figureazS printre satele fSgSrS§ene pentru ultima oarS in dania lui
Vladislav-Vlaicu din 1372, pentru ca in 1377 sS se afle deja in proprietatea
familiei Teremi din Racos, ceea ce a insemnat ruperea sa definitivS de Tara
FSgSrasului (Gyorffy, Ceographia, I I , p. 197-198). Numele satului provine cu
mare probabilitate de la izvoarele calde pe care Orban BalSzs le mai stia in se-
colul trecut la marginea rSsSriteanS a satului {Szekelyfold leirdsa, I , p. 197).

28. Holbav. Acest sat se numSrS printre foarte putinele pentru care detinem
date mai precise privind data si imprejurSrile intemeierii. Urbariul din 1637
(Prodan, Urbariile, I , p. 506) consemneazS despre mica a?ezare, compusS doar
din cateva familii, cS ea a fost intemeiatS m timpul lui Gabriel Mailat pentru a
proteja muntii de pagubele pe care le fSceau locuitorii din Jara Barsei. Cu alte
cuvinte, satul isi are inceputurile in perioada 1560-1566 (SzSdeczky, op. cit.,
p. 37-41). Asezat la nord de ZSmesti, in bazinetul VulcSnitei, acest sat de

73
munte va apSrea deja in documentul din 1589 prin care Tara FSgSrasului era
mscrisS lui Balthazar BSthory (Veress, Documente, I I I , p. 162).
29. Hurez. Asezat pe cursul inferior al Berivoiului, satul este foarte putin cu-
noscut m perioada care ne intereseazS, cu toate cS nu este o intemeiere recentS.
IncS in 1453 Vladislav al Il-lea intSrea lui Stanciul Dijanul, alSturi de alte sate,
a treia parte din Huhurezi, partea lui Stoian (DRH, B, I , p. 193-195), pe care sS
le stSpaneascS impreunS cu copiii si nepotii lui si cu care sS se infrSteascS pe
toate ocinele (Stoian, Dragomir, Lai si Codrea). Originile satului coboarS deci
mult inainte de acest document, totusi alte mentiuni nu gSsim decat de la
mijlocul veacului urmStor, sub forma atat de frecventS a prezentei boierilor Tn
scaunul de judecatS (Puscariu, Fragmente, I V , p. 126). Numele satului Tn-
seamnS bufnitS §i are corespondent la sud de Carpati, ca §i alte sate fSgSrSsene
(lordan, Toponimia, p. 370).

30. Ia§i. A$ezarea se aflS pe „podurile" dintre vSile Dejanilor si Netotului

(v. harta nr. 4). Este amintitS prima oarS Tn contextul daniei pomenite mai sus,
din 1453, cand lui Stanciul Dijanul este TntSritS ?i a patra parte din lasi (DRH,
B, I , p. 193-195). Informatia urmStoare apare abia peste un veac, Tn 1534, cand
un Stan Mayres figureazS printre boierii asesori (Veress, Acra, I , p. 237-238).
Familia Mare? va fi prezentS mereu Tn conducerea (Srii, Tn 1588 Barbu Mare$
fiind chiar comite al pertinen^elor superioare (Pujcariu, Fragmente, I V ,
p. 136). Toponimul a fost explicat din etnonimul slav al alanilor (lordan, To-
ponimia, p. 74) Tn acest caz, satul ar fi databil Tn secolul al XlV-lea (V. Ciocal-
tan, Alanii fi inceputurile statelor romdnefti, „RIst", V I , 11-12, 1995,
p. 935-955).

31. Ileni. Satul este situat pe valea Sebe?ului ?i a unor mici pSrSia^e care-i
fragmenteazS teritoriul, Tn zona centralS a (Srii (v. harta nr. 5). Singurele date
pe care le detinem provin de la Tnceputul secolului al XVI-lea $i le dato-
rSm prezentei boierilor Tn scaunul de judecatS (Pujcariu, Fragmente, I V ,
p. 87). Existenta acestor familii de boieri este documentatS Tn Tntreg secolul
al XVI-lea (Pufcariu, Date, p. 106), dar pozitia geograficS sugereazS o ve-
chime mai mare.
32. Lisa. Ultimul sat dinspre munte care se formeazS pe un afluent cu acela§i
nume al VSii Sambetei (v. harta nr. 4). Numele satului ar sugera coamele
plesuve pe care s-au instalat locuitorii sSi (lordan, Toponimia, p. 119 deduce
din sl.-rom. lis cu sensul de ple$uv). In documente apare abia Tn 1527 cand
Radul din Lisa este prezent Tn sedria fSgSrS?eanS (Puscariu, Fragmente, I V ,
p. 101). In 1543 acelasi Radu, TmpreunS cu alti boieri, Coman, Aldea, Radul,
Dobrin ?i Comja, cumpSrS a $aptea parte a boieronatului Voilei (Pu?cariu,

74
Fragmente, I V , p. 122-123). In secolul al XVIII-lea fiin^a aici ?i o manSstire
ortodoxS, dar ea a fost distrusS m 1761 (Mete?, Mdndstirile, p. 81).
33. Ludi^or. Satul este asezat pe valea cu acela?i nume, in zona centralS a tSrii
(v. harta nr. 4). Pentru prima datS el figureazS in dania lui Basarab cel BStran
din 1476, ultima pe care o mai face un domn muntean in Tara FSgSrasului
(DRH, B, I , p. 253-254). Jupanul Serban si fratele sSu Aldea din Tara FS-
gSrasului primeau, alSturi de Sinca si Ohaba, Ludi?orul cu muntele Ludisor §i
sapte familii de tigani. Acest document a fost prezentat intr-un proces din 1640
de sStenii din Sinca, dar dintr-o eroare el a fost atribuit lui Vladislav-Vlaicu
(LukScs, Documente false, p. 100-101). Boierii din satul Ludisor vor f i pre-
zenti destul de des m scaunul de judecatS al (Srii (Pufcariu, Fragmente, I V ,
p. 132; 136; Veress, Acto, I , p. 234).
34. Lup^a. Mica a$ezare de pe valea superioarS a Cuciulatei nu s-a bucurat de
o prezentS notabilS in izvoarele vremii. Neavand familii de boieri, referirile
documentare sunt sporadice, tangen^iale $i tSrzii. Prima men^iune dateazS,
dupS pSrerea nostrS, din anul 1469, cand loan Gereb de Vingart si fiii sSi pro-
testeazS impotriva introducerii celor japte scaune s3se?ti in stSpanirea JSrii
F3gSra?ului {Urkundenbuch, V I , p. 432-433). Documentul deja citat (vezi la
Comana de Jos), aminte?te satele dintre Muntii Per?ani $i Oh, Lup$a figurSnd
sub forma Swps. Lectura Grips a editorilor colectiei citate nu se poate sustine
nici paleografic j i nu este in concordan^S cu ordinea strict geograficS a con-
semnSrii satelor, dinspre nord spre sud. Informatia este pretioasS pentru c3 ea
coboarS originile satului cel putin tn prima jumState a secolului al XV-lea $i
constituie o dovadS a popul3rii zonelor mai fnalte ale JSrii FSgSrasului cel
tfirziu in perioada amintitS.
35. Lu(a. Format pe valea Netotului, numitS FSntSnele pe harta din secolul
al XVIII-lea (v. harta nr. 3), satul face parte din Intemeiprile mai recente. La
prima sa atestare documentarS, in 1556, este numit quodam praedium Lucza
vocatum, fiind IntSrit mai multor familii de boieri din Recea, HSrseni ?i RSujor
(Pujcariu, Fragmente, I V , p. 124-127). Se preciza cu acest prilej cS Luta fScea
parte din hotarele posesiunii Recea {in eiusdem territorio). Primii boieri din
Luta apar abia in 1588 j i 1590 in persoana lui Barbu Mare? (Pu?cariu, Frag-
mente, YV, p. 136).
36. Margineni. Este ultimul sat dinspre munte pe valea Ia?ilor (v. harta nr. 5),
dar se bucur3 de o atestare documentarS timpurie. In 1437 satul este dSruit ca
ocinS vejnicS lui Stan, sin Tatul, Ursul, Radul Stan, sin Godea, de cStre Vlad
Dracul {DRH, B, I , p. 144-145). De$i originalul slav al documentului nu s-a
pSstrat, traducerea romaneascS din 1752 nu ridicS nici o problems privind
autenticitatea. In 1593 avem o altS informatie importantS despre stSpanirea

75
veche a boierilor din Bucium asupra unei jumStSti de pStrime din boieronatul
satului Margineni (Puscariu, Fragmente, I V , p. 152-154). Dobrin de Bucium
sustine cu aceastS ocazie cS drepturile lui asupra pSrtilor amintite sunt vechi si
cS a avut si acte doveditoare, dar le-a pierdut, cerand acum confirmarea lor.
RemarcSm, de asemenea cS urmasii boierilor din 1437, mai ales Ursul, exists
in Margineni si in secolul al XVII-lea (Puscariu, Fragmente, I V , p. 207-208).
Despre biserica veche a satului, episcopul Atanasie Rednic afirma in 1769 ca
este veche de circa 300 de ani si a fost construitS de boierii satului (Z. Pacli-
sanu, Vizitafiuni, p. 94).
37. Mandra. Sat vechi si important de pe terasele inalte care se ridicS dea-
supra luncii Oltului. Apare incS intr-un document al lui Mircea cel BStran din
1400, prin care se intSrea boierilor Micul si Stoian jumState din sat cu toate
folosintele si cu toate scutirile (DRH, B,l,p. 55-56). Documentul s-a pSstrat
doar intr-o traducere maghiarS tarzie, dar nu existS nici un motiv sS ne indoim
de autenticitatea lui. Boierii din Mandra reapar foarte tarziu de la aceastS pri-
mS danie, abia in 1520, dar din nou in imprejurSri importante pentru noi. In
acest an Dragomir de Mandra si fratii sSi, Manea, Oprea si VlSdut obtin de la
castelanii FSgSrasului intSrirea stSpanirii lor asupra unei sesimi de boieronat,
care fusese confiscat unui oarecare Streja pentru infidelitate, incS in timpul
cand Paul Tomori era castelan. Probabil cS este vorba de actiunea boierilor din
1508 care urmSrea readucerea TSrii FSgSrasului sub domnii munteni. Docu-
mentul va fi invocat si de urmasii lui Dragomir in fata lui Mihai Viteazul in
1600 (Puscahu, Fragmente, IV, p. 176-178).

38. Netot (azi Gura VSii). Ultimul sat spre munte, pe valea Netotului, este o
asezare micS dupS cate putem sS ne dSm seama din izvoarele mai tarzii. Ea
este amintitS prima oarS abia in 1556, cand boierul Bucur din Netot este
membru al scaunului boieronal (Puscariu, Fragmente, I V , p. 126). Toponimul
se intalneste si in alte zone din tarS, in unele cazuri putand insemna si tigan
(lordan, Toponimia, p. 214).
39. Ohaba. Format pe langS afluentii din stanga ai SincSi si pSdurea de langS
Toderita (v. harta nr. 5), satul se afia si langS importantul drum care dubla
valea Sercaiei. Singurul sat cu acest nume din Tara FSgSrasului, Ohaba se
bucurS de o atestare documentarS timpurie. In 1476 Basarab cel BStran dSruia
lui Serban ?i Aldea, alSturi de alte pSr|i din sate invecinate, jumState din
Ohaba, munfi §i tigani ca sS le fie de ohabS (DRH, B, I , p. 253-254). Familia,
atestatS in 1476, stSpaneste si in deceniile urmStoare, cSci printre asesorii din a
doua jumState a secolului al XVI-lea gSsim: Aide de Ohaba in 1556, Solomon
Aldea in 1585; 1589; 1592 (Puscarm, Fragmente, W, p. 126; 147).

76
40. Parau. Asezarea se aflS pe paraul RSstoaca, lang5 vechiul drum care venea
de la FSgSras prin Sercaia la Hoghiz. Satul avea o pozitie bunS si in supra-
vegherea drumului care lega Tara FSgSrasului de Tara Barsei, trecand prin
codrii de la poalele MSgurii Codlei (v. harta nr. 7). Acestea sunt de altfel si
motivele pentru care brasovenii s-au strSduit sS obtinS satul, alSturi de Sercaia,
incS din secolul al XV-lea (Nussbacher, Posesiunile, p. 326). Undeva in acest
loc trebuie localizat si satul Debran care este pomenit in 1235 printre satele
foste ale teutonilor, pentru cS in 1533 paraul care curge dinspre VlSdeni spre
PSrSu se numea Debrayum (Binder, Interferenzen, p. 5). G. Nussbacher consi-
ders cS satul Mykefalva-Mykesdorf care apare intr-un document din 1462 ca
fiind distrus In urma atacurilor lui Vlad Tepes, trebuie identificat cu PSrSul, o
serie de documente sprijinind aceastS identitate. ExistS totusi un document
care atestS si o stSpanire boiereascS asupra satului. In 1527 Ladislau de Grid
(vezi la Grid) mostenise de la tatSl sSu pSrtile lui Valcu si Nan din PSrSu pe
care le cumpSrase tatSl sSu (Puscariu, Fragmente, I V , p. 99-102). Totusi, In
1528 sunt mentionati primii greavi din PSrSu, iar socotelile lor din 1555 indicS
48 de contribuabili romani (Nussbacher, Posesiunile, p. 331). Se pare deci
cS brasovenii au reusit sS obtinS pSrti din sat. De asemenea. In 1589 si 1601,
cu ocazia Inscrierii JSrii FSgSrasului lui Balthasar BSthory si respectiv Ste-
fan Csaky, satul PSrSu nu apare (Veress, Documente, I I I , p. 158-163; V I ,
p. 375-379). fn urbariile din secolul urmStor va figura InsS din nou printre
satele fSgSrSsene.

41. Persani. Satul este situat la iesirea vechiului drum Feldioara—Tantari —

VlSdeni spre Sercaia din Tara FSgSrasului (v. harta nr. 8). Prima informatie
documentarS ar fi din 1512, dar documentul este inedit si nu ne-a fost accesibil
(Nussbacher, Posesiunile, p. 335). Astfel, primele date cunoscute de noi pro-
vin din diploma lui Ladislau de Grid. Acesta cumpSrase o treime din boie-
ronatul satului Persani de la Petru Ganga (sau Hanga) si de la Bib, cu 13 f l . si
doi boi. Textul nu este destul de clar In continuare datoritS degradSrii docu-
mentului . Se poate citi .. .possessione Persany sextem partem... boieronatus
Viza, Risztye, boieronis de eadem Persany, qui ad Transalpinam profugit
(Puscariu, Fragmente, I V , p. 99-102). Se poate presupune cS este vorba de
consecintele acelorasi evenimente din 1508. Explicarea numelui satului prin
reminiscentele despre per§i nu ni se pare convingStoare (V. Bogrea, „Daco-
romania", I , p. 327), mai plauzibil este slavul prfa, sau un antroponim (Con-
stantinescu, DOR, p. 346).

42. Poiana Marului. AlSturi de Holbav, constituie cea mai recentS dintre
Intemeierile fSgSrSsene din perioada de care ne ocupSm. Satul a fost asezat de

77
 Stanislav Alexandru (Sandor)
1520-1556

Popa Stan Aldea Radul Comsa

Stanislav Barsan Coman

Stanislav este asesor al scaunului (Puscariu, Fragmente, I V , p. 98; 106). tn

1556, in documentul despre care a fost deja vorba la Harseni, fiii lui Stanislav,
Popa Stan, Aldea, Radul si Comsa detin jumatatea satului Recea si prediul
Luta (Puscariu, Fragmente, I V , p. 124-126). Familia boierilor din Recea arat3
astfel:
50. Sarata. Satul s-a format pe valea cu acelasi nume, printre dealurile de la
mar!»inea de jos a campiei piemontane (v. harta nr. 1). Valea SSrStii este po-
menitS incS in actul de danie al lui Mircea cel BStran pentru satul invecinat,
Scorei, dar satul ca atare nu este amintit (DRH, B, I , p. 36-39). Prima atestare
documentarS o avem abia in tranzactia pe care loan Gereb de Vingart o fScuse
cu comitele Petru in 1466 (vezi la Porumbacul de Jos). In continuare, satul este
mentionat si printre daniile pe care Radu cel Frumos le face lui Stoica Nanes
m 1473 {DRH, B, I , p. 238-240), dupS care insS se instaleazS o tScere de un
secol intreg. Abia in 1582 incep sS aparS boierii satului in scaunul de judecatS
al tSrii (Puscariu, Fragmente, I V , p. 132; 136; Veress, Documente, I I , p. 219).
Dintr-un document al lui Mihai Viteazul aflSm despre un lung conflict pe care
cei din SSrata i l avuseserS cu satul vecin, Scorei, pentru hotarele dintre cele
douS sate {DRH, B, X I , p. 518-519). Acest litigiu va da nastere unui adevSrat
„rSzboi" al procurSrii dovezilor, ajungandu-se chiar la interpolarea unor
documente autentice (vezi la Scorei). Numele satului, ca si al vSii, provine de
la numeroasele izvoare sSrate din regiune.
51. Sasciori. Format in zona de cea mai mare concentrare demograficS a TSrii
FSgSrasului, intre Recea si Berivoi (v. harta nr. 4), satul se bucurS de o con-
tinuS atestare documentarS in tot secolul al XV-lea, fiind cu sigurantS mult mai
vechi. Prima informatie provine din documentul dat de Vlad voievod boierului
Roman in 1437, in care, alSturi de Voivodeni si SambSta de Sus, este pomenit
si SSsciori sub forma Sessori Lovistyen {DRH, B, I , p. 142-144). tn 1453 a
patra parte a satului cu muntele Izvorul Baniei sunt intSrite lui Stanciu Dijanul
{DRH, B, I , p. 193-195), iar in 1473 printre satele primite de Stoica Nanes
figureazS si SSsciorul {DRH, B, I , p. 238-240). Primul boier in scaunul de

80
judecata al tarii apare in documentul din 1486, (care insa este suspect, vezi la
Scorei), pe nume Costea, iar urmatorul semneaza in 1518 cu numele de Han-
gul (Puscariu, Fragmente, I V , p. 95). Documentul din 1453 ar putea oferi une-
le indicii despre relatiile patrimoniale din sat, desi formularea este destul de
confuza. Documentul consemneaza in mod explicit o infratire pe mosie, boie-
rul Stanciu patrunzand in felul acesta in obstea satului Sasciori, unde a patra
parte fusese dobandita de el. Nu avem date pentru a putea sti daca boierii de la
inceputul secolului al XVI-lea sunt urmasii directi ai lui Stanciu, in orice caz,
aceasta eventuaia continuitate nu credem ca a fost intrerupta de dania din 1473
pentru Stoica Nanes.
52. Savastreni. Asezat pe valea Dejanilor, langa satul precedent, in aceeasi
zona cu populatie deasa a Tarii Fagarasului (v. harta nr. 4). El este amintit abia
la sfarsitul secolului al XVI-lea, cu ocazia daruirii tarii lui Balthasar Bathory in
1589 (Veress, Documente, I I I , p. 158-163). Dupa datele lui Puscariu, familia
Hangul din Savastreni avea o diploma de la Balthasar Bathory din 1591 (Date,
I , p. 108). Cum in 1610 Gabriel Bdthory intareste lui Oprea si Stoica Motoc
din sasciori jumatatea boieritului din Savastreni, partea care fusese a lui
Staniia, se poate presupune ca cele doua familii erau inrudite §i s-ar putea ca si
Hangul sa fie un urmas al lui Hangul din Sasciori. fn acest caz, satul Savas-
treni ar putea fi o intemeiere a boierilor din Sdsciori. Numele satului pare sa-si
aiba originea in forma populara a antroponimului Silvestru, Sevastru (lordan,
Toponimia, p. 353).

53. Sambata de Jos. Sat important ca marime si ca vechime in Jara Faga-

rasului, asezat la varsarea in Olt a afluentului cu acelasi nume. Prima atestare
documentara a asezarii se leaga de momentul important al adunarii generale
organizate de regele Andrei al Ill-lea in 1291 la Alba lulia pentru a pune capat
marilor dezordini prin care trecuse Transilvania si intregul regat in timpul
agitatei domnii a predecesorului sau, Ladislau Cumanul. Asupra semnificatii-
lor majore ale momentului pentru istoria Tarii Fagarasului vom reveni in alt
loc, referitor la satul care ne intereseaza aici insa trebuie sa consemnam infor-
matiile despre evolutia sa patrimoniaia (Urkundenbuch, I , p. 177). Magistrul
Ugrinus, profitand de ocazia creata si exploatand pozitia avantajoasa pe care o
crea relatia sa apropiata cu regele, revendica Fagarasul si Sambata in temeiul
dreptului avitic, sustinut cu marturia actelor (instrumenta ac privilegia). Infor-
matia este de natura sa sugereze ca momentul instaiarii familiei lui Ugrinus
trebuie pus inca in prima jumatate a secolului al Xlll-lea. Analizand contextul
politic al epocii, S. Papacostea a propus, in mod indreptatit, imprejurarile favo-
rabile create de ofensiva regatului impotriva statului vlaho-bulgar din anii
1230-1233 (Papacostea, Romanii, p. 164-165). Stapinirea neamului Csdk la

81
Sambata de Jos n-a fost de durata datorita marii invazii mongole care a anulat
progresele realizate de regii maghiari in regiunile extracarpatice si care au
permis totodata romanilor fagaraseni sa scape de intruziunea de la Sambata si
Fagaras. Recuperarea pozitiilor din Tara Fagarasului, marcata si de interventia
regalitatii In favoarea manastirii de la Carta, dupa cum s-a vazut deja, nu a
afectat imediat §i Sambata, In primul rand datorita lipsei resurselor familiei lui
Ugrinus, care nu se putea gandi la aceste achizitii Indepartate, dar si a acelora
ale regatului In general. Despre revenirea lui Ugrinus la Sambata si durata
acestei stapaniri informatiile lipsesc cu desavarsire. Sigur este Insa faptul ca la
momentul reaparitiei In documente, satul se afia in stapanirea unor boieri ro-
mani si, daca avem In vedere faptul ca Sambata de Sus este atestata In aceasta
postura, dupa cum vom vedea imediat, Inca din 1437, credem ca nu se pot
acorda prea mari sanse unei prezente durabile a nobililor maghiari nici la Sam-
bata de Jos. Forma sub care este atestat numele satului In 1291 (Zumbothel) i-a
inspirat lui Gyorffy presupunerea conform careia aici functiona un targ
saptamanal, tinut in ziua respectiva, ceea ce ar putea fi un indiciu important al
pozitiei satului In regiune {Ceographia, I I , p. 453). !n izvoarele de la Inceputul
accolului al XVI-lea, cand satul reapare In documente datorita boierilor sai
prezenti In scaunele de judecata (Puscariu, Fragmente, I V , p. 76, 106), gasim
Insa forma romaneasca Sambata {Sandor de Zombatha), si abia mai tarziu se
impune In actele de cancelarie forma maghiara Szombatfalva.

54. Sambata de Sus. Asezarea, atat de cunoscuta datorita manastirii branco-

venesti din hotarul ei, are o istorie nu mai putin veche si interesanta. Inca In
1437 Vlad voievod daruia lui Roman, nepotul boierului Stanciu, partile lui
Baicu si Vlad din Sambata de Sus {DRH, B, I , p. 142-144). Tot atunci i se
acordau, ca ocina vesnica, aceluia§i Roman si satele Voivodeni si Sasciori.
Despre stapanirea urma$ilor lui Roman In Sambata de Sus afiam in docu-
mentele de la Inceputul veacului urmator. Familia Bika din Voivodeni dejinea
?i jumatate din Sambata de Sus (vezi la Voivodeni). Dintr-un document dat de
Stefan Mailat in 1535, reiese ca Valentin Parcaiabul, zis ?i cel Negru, §i fratele
sau Coman, au schimbat cu urma?ii lui Aldea Bika din Voivodeni boieronatul
Sambetei de Sus ?i a Sambetei Mici (dovada ca la data aceea satul se scindase
patrimonial) pentru o parte a boieronatului satului Voivodeni, dupa cum se
spune ex amicabili fraternitate (Pujcariu, Fragmente, I V , p. 600-601). Se poa-
te deduce deci, ca cei doi fra^i stapaneau acum Intregul boieronat al Sambetei
de Sus, lasand In schimb nepotilor lui Aldea Bika satul Voivodeni. Acest lucru
rezulta mai clar dintr-un document din 1606, prin care nepotii lui Coman cer
urmasilor lui Manea ?i loan Bika sa le cedeze partea de boieronat din Voi-
vodeni la care aveau dreptul In temeiul actului din 1535 (Veress, Documente,
V I I , p. 266-268). Cele doua familii se pot reconstitui astfel:

82
 N

Valentin Porkolab Negrul Coman de SambSta de Sus

Radul Oprea Negrul §erban

I \ I \ I \ I
Alexandru Stanciul Radu Stoica Stanislav Coman Serban

Roman
1437

I
Radul Bika Aldea Bika
1518 1509-1535

Mursa = Teodor Popa

Stanca Mihaim

loan Manea
1518-1535 1518-1535

Coman Radul Bika Radul Bika Aldea Bika Stanciu Solomon

Cunoscuta manSstire a fost construita abia la cumpana veacurilor X V I I - X V I I I

(N. Stoicescu, Manastirea Brdncoveavu, „Mitropolia Ardealului", X X X , 1986,
1, p. 77-94; 2, p. 208-226), dar ea are antecedente de cel pufin un secol. De-
spre existenta unei manastiri sau a unui schit in acest loc ne informeaza urba-
riile din secolul al XVII-lea. (v. ?i harta nr. 4). fn 1632 se noteaza la SSmbata
de Sus: Folio vizekis igen szep vagion, melljet magiarul Szombathfalvi
Clostrum vizenek hinak (Prodan, Urbariile, I , p. 304), iar in 1637 se precizea-
za: popa Albul. Az Nemes Thomas reszen vagion haza es Boersaga kirdl mind
azaltal nil produxit. Ez is kalugyerre lett, hul itt, hul a Clastromban mongiak
hogy lakik. (Prodan, Urbariile, I , p. 549). Aceste date certifica existenta unei
manastiri ortodoxe cel pu^in cu un secol inaintea celei brancovene?ti (Lukdcs,
Antecedentele, v. mai jos p. 133).

83
55. Scorei. Satul se aflS pe dealurile de deasupra Oltului, pe valea Scoreiului,
intre Carta si Cartisoara spre est si Sarata spre vest (v. hartile nr. 1 si 2). Prima
atestare a satului o gasim intr-un document foarte important, dar si contro-
versat, in care Mircea cel Batran daruieste egumenului Stanciu si fratelui sau
Calian pro firmiori et certiori ipsorum futura securitate satul Scorei, scutin-
du-i de toate darile si slujbele (DRH, B, I, p. 36-39). Autenticitatea documen-
tului a fost contestata datorita descrierii detaliate a hotarelor, neobisnuita in
epoca, si din cauza unor nepotriviri dintre data si lista dregatorilor martori
(Panaitescu, Documeme, p. 85; DIR, B, I , p. 277). Chiar daca documentul este
interpolat, autenticitatea nucleului sau nu poate fi negata. Despre o familie de
boieri din Scorei, prin persoana lui Valcul, avem informatii intr-un document
semnalat de Puscariu (Date, I , p. 112) si gSsit de noi in colectia manuscrisa a
lui Mike Sandor). Documentul in cauza ridica probleme serioase in privinta
autenticitatii sale. Este emis in 1486 de Mathias, miseratione divina epis-
copus Transilvanensis, dominus castri ac Terre Fogaras et possessionis de
Wingarth. Este adevarat ca fiii lui loan Gereb de Vingart, adica Ladislau, Petru
si Matia, stapaneau Tara Fagarasului in vremea respectiva (Lukacs, fara Fd-
gdrafului, p. 209), dar episcop al Transilvaniei era Ladislau si nu Matia!
Judele regal citat in document, Laurentius Kakas, este atestat in aceasta functie
doar din 1490. Anacronica este si pomenirea a doua Cartisoare, separarea celor
doua sate producandu-se abia in secolul al XVI-lea. In sfarsit, descrierea ho-
tarelor satului Scorei este de fapt reproducerea identica, cu aceleasi cuvinte, a
hotamicirii din 1534 dintr-un document emis de Stefan Mailat in aceeasi cauza
a boierilor din Scorei. Contele Kemeny mentioneaza (Transsilvania posses-
sionaria, XIII, Districtus Fogaras, p. 84) ca documentul a fost confirmat,
impreuna cu cel al voievodului pomenit, de Mihai Apafi in 1664. Probabil ca
falsul, care se sprijina insa pe o serie de documente autentice, a fost facut in
aceasta perioada, cand avem date despre o serie de litigii intre familiile de
boieri din Scorei, dupa cum rezulta in mod manifest si dintr-un alt document
copiat de acelasi Mike Sandor (Egyveleg, I , p. 45-47) in care Gheorghe Ra-
koczy confirma diploma lui Stefan Mailat din 1534 pentru Andreas Literatus,
Oprea si Comsa din Scorei. Des pomenitul document al lui Stefan Mailat
(Veress, Acta, I , p. 237-238) precizeaza hotarele satului Scorei asa cum le
gasim si in hrisovul lui Mircea cel Batran. Se pare ca toate aceste transumptari
ale documentelor amintite se datoreaza si conflictului cu satul Sarata. Intr-un
proces judecat in fata lui Mihai Viteazul, saratenii i i acuzau pe scoreni ca au
cuprins in mod abuziv o parte din hotarele lor (DRH,B, X I , p. 518-519). Dom-
nul aminteste un document unguresc mai vechi caruia nu i-a dat crezare. nolle
hotare fiind in acord cu pretentiile saratenilor. Un alt aspect important pe care
il ridica aceste documente este cel referitor la manastirea din Scorei. Desi

84
dania lui Mircea este adresatS egumenului Stanciu, nu se face nici o referire la
existenta vreunei mSnastiri pe hotarul satului ?i nici un alt document ulterior
nu-i atesta prezenta. Abia in secolul al XVIII-lea dispunem de date concrete in
acest sens. In 1748 manastirea era locuita de un preot, opt caiugari si o caiu-
garita (Metes, Mdndstirile, p. 96-97). Desi a fost arsa in 1761, harta austriaca
o inregistreaza la sud de sat, la liziera padurii de pe dealurile submontane
(v. harta nr. 2). Pe locul manastirii au fost facute si sapaturi arheologice de
A l . Marin si G. Popa, dar ele au ramas nepublicate si au afectat grav situl si
stratigrafia. Cateva date sumare si neverificabile am gSsit in lucrarea manu-
scrisa a lui G. Popa (Scoreiul, veche vatrd romdneascd din Jara Fdgdrafului,
1980, Biblioteca Muz. Tarii Fagarasului). Conform unei schite din aceasta
lucrare, biserica manastirii ar f i avut dimensiunile de 9,5/5,5 m, cu un plan
simplu, compus dintr-o nava rectangulara §i un altar semicircular. Absenta
oricaror materiale arheologice si a profilelor sectiunilor (daca se vor fi facut!)
nu permite nici o cloncluzie privind inceputurile manastirii.
56. Sebe^. Ultimul sat de sub munte, dezvoltat in dreapta vaii Sebesului
(v. harta nr. 5), micuta asezare retrasa se bucura totusi de o atestare documen-
tara timpurie. fn 1453 Stanciul Dijanul primea, aiaturi de alte sate, jumatate
din Sebis (DRH, B, I , p. 193-195). Informatia este pe cat de sumara, pe atat de
importanta, pentru ca pana la 1589 nu cunoastem nimic despre soarta asezarii
(Veress, Documente, I I I , p. 162). Abia in urbariile din secolul al XVII-lea este
pomenit un boier Comsa, cu cei cinci fii ai sai, lovan Domboie, Roman, Ztana
si Ona. Ei au opt vecini, o patrime din muntele Groapa, alta patrime fiind a
vecinilor, fanat de cinci care ?i aratura de 60 de cable (Prodan, Urbariile, I ,
p. 729). Cu siguranta ca aceste realitati nu erau de data recenta si, cu toate ca
datele depSsesc limitele cronologice ale cercetarii noastre, invocarea lor aici
are scopul de a exemplifica dificuUatile pe care le intampinam Tn acest caz, ca
si Tn altele, cand un sat vechi, care exista deja la cumpana veacurilor X I V - X V ,
ramane Tn umbra de nepatruns a lipsei documentelor.
57. Sebe^ul de Jos. Sat format Tntre munte ?i Olt, la intrarea acestuia Tn de-
fileul Tumu Rosu. A facut parte din provincia Sibiului.
58. Sebe^ul de Sus. Sat asezat tot acolo, trecut la provincia Sibiului.
59. Sercaia. Situandu-se printre cele mai vechi ?i mai importante sate din Tara
Fagarasului, Sercaia se afia Tn punctul Tn care dmmul care venea din Tara
Barsei intersecta principala cale de comunicatie a jarii Fagarasului de-a lungul
Oltului: dmmul Hoghiz—Fagaras—Sibiu (v. harta nr. 6). Satul este amintit
Tnca Tn 1235 printre comunitatile catolice revendicate de episcopul Transil-
vaniei. Apare de asemenea ca cea mai importanta dintre a?ezarile daruite de
Vlaicu Tn 1372 lui Ladislau de Dabaca. fn anii 1454-1455 lancu de Hunedoara

85
intervine de mai multe ori in relatiile patrimoniale din Sercaia, gest cu conse-
cinte politice importante asupra relatiilor sale cu domnul muntean, asupra cS-
rora vom avea prilejul s& revenim (Urkundenbuch, V , p. 475-476; 504-505).
in 1460 Vlad Tepes va distruge Sercaia si Pcir3ul din cauza refuzului boierilor
fagSrSseni de a i se supune (Urkundenbuch, V I , p. 83-84), ca urmare, regele
Matia Corvinul va d3rui satele pustiite lui George Greb din Brasov pentru a le
f)opula: populorum et incolarum multitudine decorari valeat atque possit
(Urkundenbuch, V I , p. 135-136). Actiunile de colonizare se pare c3 au avut
loc intr-adevar, caci in 1464 George Greb protesta impotriva intemeierii unui
sat in teritoriul Sercaiei de catre romanul Mastica. Juzii Tarii Fagarasului
marturisesc ca in acel loc nu a existat vreun sat, proprietarul fiind abilitat sa
distruga casele ridicate (Urkundenbuch, V I , p. 168). Stapanirea brasoveana
deranja proprietarii Tarii Fagarasului, fie ca era vorba de cele sapte scaune
sasesti, fie de nobilii de Vingart (Urkundenbuch, V I , p. 471-472; 490;
494-495; 515). Satul va fi retrocedat Tarii Fagarasului abia la inceputul se-
colului al XVII-lea (Nussbacher, Posesiunile, p. 326-333).

60. Sercai^a. Situat pe valea ^ercaitei, afluentul din stanga al Sercaiei, la poa-
lele dealului Plopisului, in gura defileului care desparte Muntii Fagara? de
Persani (v. harta nr. 5), satul are o pozitie oarecum retrasa. Prima atestare
documentara este tarzie, in 1584, dar contextul documentului indica o vechime
mult mai mare a asezSrii. tn acest an, boierul Drago§ Carstea, vazandu-se lipsit
de baieti $i de speranta de a mai avea din cauza varstei, o desemneaza pe fiica
sa, Vespe, drept mo?tenitoare unica (Pufcariu, Fragmente, I V , p. 130-134).
Documentul precizeaza ca boierul numit era fiul raposatului boier Carstea
Cacareaza din ^ercaifa, deci stapanirea lor in sat era veche de cel putin doua
generatii, dovada totodata a vechimii mult mai mari a satului decat s-ar deduce
dupa anul atestarii scrise.
61. Sinca Veche. Sat important, situat la ie?irea dintre mun^i a celui mai in-
semnat drum dinspre Jara Barsei (v. harta nr. 5). tn 1476 Basarab cel Batran
intareste frajilor Serban ?i Aldea, boieri din Jara Fagarasului, jumatate din
Sinca ?i muntele Nemaia, pe care le cumparasera de la Budea (DRH, B, I ,
p. 253-256). Peste doua decenii, un document inedit din 1494 atesta ca So-
lomon de Sinca a vadut lui Aldea Bika din Voivodeni jumatatea de boieronat
pe care o de^inea in Mandra impreuna cu Com§a din Berivoi. tn secolul ur-
mator descenden^ii acestor boieri sunt mai bine cunoscufi datorita unui docu-
ment din 1534 al voievodului Stefan Mailat, intarit apoi de Maria Cristiema in
1598 (Puscariu, Fragmente, I V , p. 103-107). Boierii Stan Solomon, Aldea
Solomon si Solomon al Vancii i^i pierdusera jumatatea de boieronat din Sinca
si treimea de boieronat din Ohaba, datorita implicarii lor in mi§carea boierilor

86
fSgMseni din 1508 in favoarea lui Mihnea Voievod si a fugii lor Tn Tara
RomaneascS. ProprietStile lor fuseserS vandute de Paul Tomori lui Parvu de
Sinca cu 50 de florini. Fiind apoi iertati de Stefan Mailat, vor reusi sS le re-
cupereze pentru suma de 80 de florini, stSpanind acum si muntii Ghercanul si
Dunaya. In 1598 principesa amintitS confirma aceste proprietSti nepotilor celor
trei frati §i urmasilor lui Coman Boyle, a cSror legSturS cu familia de mai
Tnainte nu este ISmuritS. Genealogia familiei este:

Serban Aldea
1476 1476

Solomon
1494

Stan Solomon Aldea Solomon Solomon al Vancii

1508-1534 1508-1534 1508-1534

Stan Hie Aldea Dumitru

B&rsan Stoica Aldea Aldea Solomon Stoica

Hie Hie Hie Dumitru Dumitru Dumitru
1598 1598 1598 1598 1598 1598

La sud de satul $inca, pe versantul de vest al dealului Plejul, se gSse?te o

mSnSstire sSpatS Tn pe?terS (v. $i harta nr. 5). Ea a fost cercetatS de Valeriu
Literat Tn 1930, care a reu§it sS facS ?i un plan (Biserici vechi, p. 18-19).
Autorul a propus datarea ei Tn secolul al XIV-lea, dar Tn absenta unor cercetSri
arheologice este imposibil de avansat o ipotezS realists.
62. Toderita. Format ISngS mSgura cu acela?i nume, ISngS pSdurea care se
Tntindea panS la $ercaia Tn evul mediu (v. harta nr. 5), informatiile despre sat
apar abia la sfar?itul secolului al XVI-lea (Veress, Documente, I I I , p. 162).
Apropierea de valea UrS?ei, care pSstreazS amintirea satului omonim din
timpul lui Mircea cel BStran, ar sugera reTntemeierea satului sub acest nume
sau doar o schimbare a numelui, de?i acest din urmS fenomen nu este docu-
mentat Tn Jara FSgSrasului. Urbariul din 1632 oferS o informatie surprinzS-

87
toare despre sat: fSrS ca satul s5 fie inscris, intre Ileni si Rausor, se precizeazS
doar ca Toderita are doi boieri Felfoldi Gyorgy si Felfoldi Mihaly, care au
donatie nouS despre boieria lor de la Gabriel Bethlen (Prodan, Urbariile, I ,
p. 525). Satul nu mai apare niciodatS Tn urbariile din secolul al XVII-lea.

63. Ucea de Jos. Satul s-a format Tn dreapta vSii cu acelasi nume, Tnsirandu-se
de-a lungul apei pe o lungime considerabilS (v. harta nr. 1). Editorii colectiei
DIR,C, au identificat satul Nozia, care apare Tntr-un document din 1307, cu
Ucea de Jos (sec. X I V / 1 , p. 66), iar E. Wagner a localizat satul Gassendorf din
documentul din 1413 (Urkundenbuch, I I I , p. 577-578) tot la Ucea (Orts-
namenbuch, p. 294). DacS prima dintre aceste localizSri ni se pare inaccep-
tabilS pentru cS satul amintit se aflS dincolo de Olt, cea de-a doua are toate
sansele sS fie corectS. In mod cert TnsS, prima stire despre sat o avem din 1473,
cand Radu cel Frumos dSdea lui Stoica Nanes, alSturi de multe alte sate fS-
gSrSsene, si Ucea toatS (DRH, B, I , p. 238-240). Informatii mai concludente
despre relatiile patrimoniale ale satului avem numai de la Tnceputul secolului
al XVI-lea. Este vorba de documentul din 1509, prin care Paul Tomori si bo-
ierii scaunului de judecatS confiscau averile „rSzvrStitilor" din anul precedent,
Tn frunte cu Barsan de Ucea si Anca Ziin proditora pessima din acelasi sat
(Puscariu, Fragmente, I V , p. 74—77). Boieronatele lor din amandouS Ucele si
din Corbi au fo-^-t date lui Coman de Ucea pentru slujbele sale credincioase si
pentru 50 de florini dati pentru Tntretinerea cetStii. Boieronatul se va pSstra sub
aceastS formS, la Tnceputul secolului urmStor fiind atestati descendentii boieri-
lor amintiti care stSpaneau Tn continuare Tn toate cele trei sate (Puscariu, Frag-
mente, I V , p. 209-211). Numele satului, dupS pSrerea lui Scheiner („Balkan
Archiv", I I I , p. 150) este de origine tiirc-tStarS, Tn cazul TSrii FSgSrasului
ne-am putea gandi la pecenegi.

64. Ucea de Sus. SituatS pe aceeasi vale a Ucei, dar mai Tnspre sud, asezarea
face parte din stSpanirea lui Barsan, alSturi de Ucea de Jos si de Corbi si a lui
Coman care va prelua si pSrtile celui dintai Tn 1509, formand un boieronat al
celor trei sate. Din aceastS cauzS satul nu apare Tn documente deloc panS la
sfarsitul secolului al X V I .

65. Vad. Asezat pe drumul care vine dinspre Tara Barsei, satul se numSrS
printre cele cu o timpurie prezentS Tn documente. Primii sSi boieri sunt cu-
noscuti dintr-un document dat de Mircea cel BStran, prin care conferea cu
drept de ocinS vesnicS Branistea UrSsei si Vadul Sercaiei, cu stana din muntele
Lerestilor lui loan, Burcea si Calian (DRH, B, I , p. 31-32). Timp de un secol
nu mai avem nici o stire despre sat, abia Tn 1509 boierul Aldea din Vad apare
printre asesorii scSunali (Puscariu, Fragmente, I V , p. 76).

88
66. Venetia de Jos. Se afia in partea de rSsSrit a T5rii FSgSrasului, in zona
mgustS dintre Olt si Persani (v. harta nr. 7). Se numSrS printre satele cele mai
vechi, fiind amintit in documentul din 1235, dar si in dania lui Vlaicu din
1372. Documentul in care apare Petru Cwegh, frate dupS mamS cu Ladislau de
DSbaca, este un fals al contelui Kemeny (vezi la Hoghiz). In 1486 este atestatS
prezenta unui cneaz, de fapt boier, in persoana lui Hrwmsa (poate Comsa!),
chemat la Rupea de regele Matia Corvinul m procesul dintre brasoveni si La-
dislau Gereb, episcopul Transilvaniei si stSpanul TSrii FSgSrasului, pentru
satele Sercaia si PSrSu (Urkundenbuch, V I I , p. 412-413). Despre boierii din
Venetia de Jos nu mai avem informatii panS la inceputul secolului al XVI-lea,
cand ei vor participa la scaunele de judecatS ca asesori (Puscariu, Fragmente,
I V , p. 98; 106). fn a doua jumState a secolului al XVI-lea documentele atestS
StSpanirile familiilor Monea si Penci. fn 1582 fiicele lui Stan Gregor, Boba si
Naxa se judecS in fata scaunului din FSgSras pentru sfertul de boieronat care
le-a revenit dupS moarte fratelui lor, Stefan More in luptele lui Gabriel Mailat
cu secuii in 1562 (Veress, Documente, I I , p. 217-220). CelSlalt fiu al lui Stan
este membru fn scaunul de judecatS Tntre 1582-1593, fiind urmat apoi de fiul
sSu, Matei (Puscariu, Fragmente, IV, p. 132, 153, 158,160). Toponimul a fost
interpretat ca provenind de la vinetiu sau de la „venetia" ca formS slavS pentru
loc mlSstinos (lordan, Toponimia, p. 135).

67. Venetia de Sus. Pe aceeasi vale cu satul precedent, dar mai spre munte.
Satul este amintit Tn mod explicit Tn documentul din 1469, Tn care loan Gereb
protesta Tmpotriva introducerii sasilor Tn stSpanirea TSrii FSgSrasului (Hurmu-
zaki, 11/2, p. 190). Fiind proprietatea boierilor din Venetia de Jos, satul nu
apare Tn documente decat foarte rar, ca Tn cazul celor douS donatii generale din
1589 si 1601.

68. Vistea de Jos. Situat aproape de Olt, putin mai sus de vSrsarea vSii cu
acelasi nume (v. harta nr. 3), satul se numSrS printre asezSrile mari ale tSrii. fn
1511 boierii Radul, Valcan si Vasul, fiii rSposatului Comsa, apoi Radul, fiul
rSposatului Stoica si Stanislav Harabal, fiul rSposatului Sandor de Vist, cer
TntSrirea stSpanirilor lor Tn Vistea de Jos, Vistea de Sus si jumStatea boiero-
natului Arpasului de Jos Tn temeiul unei danii vechi pe care strSmosul lor
Costea a primit-o de la Mircea cel BStran (DRH, B, I , p. 32-33). Cererea era
motivatS de pierderea documentului Tn timpul invaziilor turcesti din vremea
voievodatului lui Petru Gereb de Vingart (1478-1479). fn deceniile urmStoare
boierii din Vistea vor figura printre asesori (Puscariu, Fragmente, I V , p. 106,
127; 136; 142). Genealogia familiei este urmStoarea:

89
 Costea
1386-1418

Cornea Stoica Sandor

Radul Valcan Vasul Radul Stanislav Harabal

1511 1511 1511 1511 1511

fn satul Vistea de Jos se pSstreazS una din bisericile cele mai vechi din Jara
FSgSrasului. Pe baza absidei, ea a fost datatS in jurul anului 1500 (Greceanu,
fara Fdgdrafului, p. 35).

69. Vistea de Sus. Satul se aflS mai la sud de Vistea de Jos, pe aceeasi vale.
Fiind proprietate aceleiasi familii, el apare foarte rar in izvoare. Se pare cS
stSpanii condivizionali au fScut o impSrtire a boieronatului pentru cS Valcan,
fiul lui Comsa, ca membru al scaunului de judecatS in 1518, se numeste „de
Vistea de Sus" (Puscariu, Fragmente, IV, p. 96).

70. Voila. Satul se gSseste pe importanta vale a Brezei, mai jos de Voivodeni.
Primii stSpani ai satului li cunoastem in 1441, cand Vlad Dracul dSruieste lui
Stanciu Moenescu si fiilor sSi Moian, Stoica, Sin si Vlad o jumState si o altS
treime din boieronatul satului, cu loc de moarS si 15 tigani (DRH, B, I ,
p. 160-162). fn 1473 jumState din Voila este datS lui Stoica Nanes {DRH, B, I ,
p. 238-240). La inceputul secolului urmStor, printre boierii voileni li gSsim pe
fratii Stoica, Aldea, Dobrin, Serban si Comsa, fSrS sS putem stabili care este
relatia lor de rudenie, dacS a existat, cu cei de dinainte (Puscariu, Fragmente,
IV, p. 98; 101; 127). Numele satului (pronuntat de localnici ca diftong accen-
tual Vojla) provine din si. Vojilo, Voislav din voj [= ostas], dupS pSrerea lui
DrSganu, Romanii, p. 78 si Constantinescu, DOR, p. 410, dar ne-am putea
gandi si la Boila de pe unui dintre vasele tezaurului de la Sannicolaul Mare
(aceastS posibilitate ne-a fost sugeratS de Petre Diaconu).

71. Voivodenii Mari. Sat important din toate punctele de vedere in istoria
JSrii FSgSrasului. Este pomenit incS in 1437 in proprietatea lui Roman, alSturi
de SSsciori si SambSta de Sus {DRH, B, I , p. 142-144). Documentul s-a pSstrat
doar intr-o traducere maghiarS din 1727, dar nu existS motive sS ne indoim de
autenticitatea lui. Totusi, datS fiind importanta familiilor si a boieronatelor, in
cursul numeroaselor litigii dintre descendenti, s-a ajuns si la interventii in
functie de interesele uneia sau a alteia dintre pSrti. Astfel, in 1793, mai multe
familii de boieri din Voila $i Ludi?or, printre care Daniel Moian, au cerut un

90
transumpt al acestui act. Spre deosebire de traducerea maghiarS amintitS,
aceasta a fost interpolatS $i numele beneficiarilor schimbate din Roman in
Moian ?i Radu, iar numele satului din Voivodeni in Voila. In loc de muntele
Mo?ul si apa FSgSrasului, figureazS Piscul ?i Voila (Pu?cariu, Fragmente, I V ,
p. 726-731). fn mod cert boierii amintiti nu stiau de documentul din 1441 in
care apSrea Stanciu Moenescu ?i n-ar fi fost nevoie de interpolare! (vezi la
Voila). fntr-un document inedit din 1494, apare pentru prima oarS familia Bika
din Voivodeni, una dintre cele mai importante din toatS tara. Ladislau Gereb
de Vingart, episcopul Transilvaniei, in calitate de stSpan al JSrii FSgSrasului,
confirms cumpSrarea de cStre Aldea Bika de Voivodeni a unei treimi din boie-
ronatul satului de la Ponitza (Romcia) de Comana de Jos si a jumStStii din
MSndra de la Solomon de $inca §i Cornea de jBerivoi. fn parantezS fie spus,
documentul a fost prezentat de descendentii sSi m 1640 cu ocazia conscrierii,
pentru atestarea calitStii lor boieresti (Prodan, Urbariile, I , p. 778, aici data
este gresitS: 1694!). Aldea Bika va f i membru al scaunului de judecatS fSrS
intrerupere in anii 1509-1534, caz unic in istoria institutiei Tn acest secol. fn
1518, fiind lipsit de copii, Ti va adopta pe nepotii sSi, loan si Manea. Acestia si
urmasii lor vor stSpani satul Tn secolele X V I - X V I I . (vezi genealogia familiei
la SambSta de Sus). Mai mult ca sigur cS aceeasi familie a construit si biserica
din Voivodenii Mari, cea mai veche bisericS pSstratS Tn Jara FSgSrasului si
care a fost datatS Tn jurul anului 1500 (Greceanu, fara Fdgdrafului, p. 3). Nu
avem date pentru a putea sti dacS numele satului se datoreazS unui voievod
fSgSrSsean (dupS cum vom vedea, institutia nu este atestatS explicit Tn Jara
FSgSrasului), sau dacS trebuie pus Tn legSturS cu voievodul JSrii Romanesti.

72. Voivodenii Mici. Satul s-a format pe malul stang al vSii Brezei, fatS Tn fatS
cu Voivodenii Mari. Separarea este un fapt Tmplinit la Tnceputul secolului
al XVI-lea cSci Tn 1527 Aldea Bika este calificat: de Voivodenii Mari (Pus-
cariu, Fragmente, I V , p. 101), deci exista deja si satul celSlalt. Documentele
nu sunt consecvente ?i chiar acest Aldea Bika este numit cel mai frecvent sim-
plu, de Voivodeni. Singurul boier pe care-1 cunoastem ca fiind din Voivodenii
Mici este Manea Cabuz, dar foarte tarziu, la sfar?itul secolului al XVII-lea
(Puscariu, Fragmente, I V , p. 136). Pe raza satului cercetSri de teren mai vechi
au identificat toponimul „Cetate" (Ciupea, Observafii, p. 298). Punctul a fost
identificat de noi la circa 300 m de capStul de nord al satului, pe o terasS
mai TnaltS de deasupra vSii laterale a Brezei. Un sondaj arheologic realizat Tn
1997 n-a dus la descoperirea nici unei urme de locuire, neexistand depuneri
arheologice. CSrSmizile care fuseserS gSsite Tn arSturS proveneau de la cup-
toarele de ars cSrSmidS care mai functioneazS ?i acum, mai la sud de acest
punct. • • .r-:.- , . >f I,..,»u

91
 2. S T R U C T U R A DINAMICA HABITATULUI

Datele concrete cuprinse in registrul satelor permit si necesitS in acelasi

timp unele consideratii cu caracter mai general privind structura si evolutia
habitatului TSrii FSgSrasului in secolele X I I I - X V L Dintre acestea, vom in-
cerca mai intai sS identificSm mijloacele, modalitStile si consecintele actiunilor
umane asupra conditiilor cadrului natural-geografic, iar mai apoi sS urmarim
dinamica habitatului din perspectiva repartitiei teritoriale, a morfologiei, mSri-
mii si a vechimii satelor fSgSrSsene.

a. Modiflcarile antropice ale cadrului natural

ModificSrile antropice ale cadrului natural, dupS cum am subliniat deja in
repetate randuri, sunt surprinse foarte rar in mod direct de izvoarele contem-
porane. Informatiile noastre reflects de regulS doar consecintele acestor inter-
ventii ale omului prin inregistrarea unor toponime care au rezultat din astfel de
actiuni. IndirectS si foarte redusS este in aceste conditii si oglindirea ritmurilor
si a proportiilor pe care fenomenele respective le-au avut in perioada de care
ne ocupSm. In primele veacuri ale mileniului nostru ofensiva asupra naturii a
fost prezentS ca tendintS generalS, dar cu limitele firesti, impuse de puterea
demograficS a grupurilor umane si de necesitatea armonizSrii cerintelor unei
economii complexe, agro-pastorale, cu elementele cadrului natural. Extinderea
suprafetelor cultivate in detrimentul pSdurilor, fanetelor, bSltilor etc. nu a avut
amploarea actiunilor din epoca modemS si nu a afectat echilibrul natural dintre
diferitele componente ale peisajului.
Se poate afirma cu certitudine faptul cS in aceastS perioadS suprafetele
acoperite cu pSduri erau mult mai intinse, atat in lunca Oltului, cat si pe „po-
durile" formate de numerosii afluenti din stanga ai acestuia. Este suficient sS
invocSm in acest sens consemnarea pSdurilor in hotarele celor mai multe sate
din urbariile de secol X V I I , pSduri care au dispSrut astSzi aproape in intre-
gime. In afarS de cazul fSgetului cel mare, amintit in documentul de hotar-
nicire a mSnSstirii de la Carta din 1223, despre care a mai fost vorba, credem
cS este suficient sS mentionSm marea pSdure de stejar de langa Olt, din hotarul
satului Mandra, care, dupS aprecierea urbariilor din 1632 si 1637, putea hrSni
cu ghindS 1000 de porci,'''* sau pSdurea de stejar traversatS de drumul tSrii in
hotarul satului Dridif.'""
In secolele X I I I - X V defrisSrile au afectat mai cu seamS regiunile mai inal-
te ale campiei piemontane, acolo unde se vor forma sate noi ce pSstreazS chiar
in numele lor amintirea vegetatiei silvestre. DacS pe linia satelor mai apropiate

Prodan, Urbariile. I, p. 221 §i 530.

Ibidem, p. 222: 551 ^inS.

92
de Olt doar numele Cartel si al Scoreiului se pot asocia unei actiuni de ISzuire,
pentru aliniamentele superioare numSrul acestora creste in mod semnificativ:
Branistea UrSsei, CopScel, Breaza, Pojorta, Bucium, Lisa. Cum toate aceste
sate exists cel tarziu din secolul al XV-lea, este indreptStitS presupunerea con-
form cSreia modificSrile antropice ale naturii avuseserS loc in prima parte a
epocii pe care o cercetSm.
In mod explicit, defrisarea unor pSduri si ISzuirea unor fanete sunt atestate
intr-un singur document in toatS perioada secolelor X I I I - X V I . Este vorba de
consemnarea unui schimb pe care boierii Stoica cel Mic si Dobre din Berivoi
1-au fScut in fata castelanului Paul Tomori si a scaunului de judecatS al tSrii in
1509.'''* Obiectul tranzactiei era quandam particulam silvae Dobranycza vo-
catae, quam nunc dictus Dobre convertisset in arabilem terram, pe care Stoica
cel Mic i l primea in schimbul quodam foenetum Kamsor nominatum, ubi nunc
domus ipsius Stoika estfundata. Documentul surprinde extinderea suprafetelor
cultivate in cadrul hotarului satului, din initiativa boierilor proprietari, ca ur-
mare a unor actiuni care vizau rentabilizarea economics a boieronatelor lor.
Desi unic, el este semnificativ pentru cS permite citarea unor exemple similare
din perioada urmStoare. Din numeroasele cazuri inregistrate in urbariile din
secolul al XVII-lea, vom cita doar unui singur, notat pentru satul Vad in 1640.
Principele ocupa cu aceastS ocazie un pSmant de arSturS care fusese al sSteni-
lor, situat intre douS pSduri poienite, numite UrSsa si SSliste.'''^ Toponimul
SSliste ar putea indica locul unei vetre pustiite'^" sau a unei locuiri sezoniere
acoperitS de pSdure dupS pSrSsirea ei. Poienirea pSdurilor, ca mijloc important
al dilatSrii terenurilor arabile, a fost probabil una dintre cele mai rSspandite
forme de actiune asupra naturii si in perioada de structurare a habitatului
medieval din Tara FSgSrasului. Numai asa putem explica prezenta frecventS in
toponimia fSgSrSseanS a unor nume de hotare ca Poiana, Dumbrava, Crang,
Braniste, Bunget, Jariste, Seciu etc.'''
Lunca Oltului oferea cele mai fertile pSmanturi pentru agriculturS, in ciuda
inundatiilor frecvente si a vegetatiei luxuriante. Actiunile de destelenire, de
defrisare chiar a pSdurilor de foioase de aici isi gSsesc ecourile in prezenta
unor terenuri de arSturS si a fanetelor in locuri ca Balta Crapilor la Comana de
Jos, ZSvoi la Scorei, Gura Raului la Porumbacul de Jos sau zecile de ISzuiri
din hotarul FSgSrasului amintite la conscrierea sortilor de arSturS ale targo-
vetilor in 1604.'^^ In asa-numitele „insule" din luncS, urbariile inregistreazS

Lukacs, Tara Fagarasului, p. 225-226.

Prodan, Urbariile, I, p. T H .
lordan Nume de locuri, p. 216. S-ar putea s3 fie vorba chiar de locul satului Branijtea
UrSjei, amintit intr-un document al lui Mircea cel BStran. Vezi j i in registru sub voce.
Ciupea, Observafii, p. 288-289.
Prodan, Urbariile, I, p. 114, 586,636, II, p. 984. e;

93
strSdaniile oamenilor de a exploata sub toate formele posibilitStile oferite de
naturS: arabil, fanete, pSsuni, grSdini, helestee.'^^ Trebuie precizat insS cS pro-
cesul de umanizare a naturii nu este intotdeauna ireversibil. CateodatS ISzuirile
produc pSmanturi de slabS calitate care sunt abandonate curand, cum se intam-
plS la Porumbacul de Sus in locul numit Liscov.'^'* AltSdatS ele sunt zSdSmi-
cite de fortele naturii, ca la FSgSra?, unde un pSmant de pe malul Oltului a fost
distrus de ape.'^'
Spre deosebire de modificSrile antropice reflectate de numele unor sate, pe
care le putem data fSrS rezerve in perioada de dinaintea secolului al XVI-lea,
actiunile care au generat toponimia minorS mfSjisatS mai sus, nu se pot incadra
cu aceeasi siguranfS in intervalul cronologic amintit. Nu de purine ori defri-
sSrile ?i curSturile sunt recente, autorii lor fiind TncS Tn viatS, situatie care
invitS la prudentS Tn aprecierea proportiilor transformSrilor pe care TncercSm sS
le reconstituim.
Relativa unitate geo-morfologicS a JSrii FSgSrasului, mai ales a campiei
piemontane Tn care s-au format a?ezSrile ei, conferS societSfii fSgSrS$ene o
remarcabilS omogenitate din punct de vedere economic. Repartitia pe sate a
culturilor si a animalelor, dupS cum se poate constata mai clar Tn izvoarele pri-
mei jumStSti a veacului al XVII-lea, argumenteazS practicarea unei economii
complexe, agro-pastorale, adaptatS conditiilor naturale, neexistand o speciali-
zare Tn pSstorit sau Tn agriculturS a unor asezSri. Intemeierea de sate noi a avut
loc prin poienirea pSdurilor si prin transformarea unor locuiri sezoniere sau
temporare Tn sate de sine stStStoare, cu vetre stabile, structurate Tn jurul bise-
ricii si a necropolei. Amploarea modificSrilor antropice ale cadrului natural,
produse de aceste roiri, este practic imposibil de cuantificat si de departajat pe
intervale cronologice mai mici Tn cadrul epocii pe care o abordSm, dar ea
trebuie sS f i fost semnificativS dacS avem Tn vedere incontestabila crestere
demograficS ce a avut loc Tntre secolele X I I I - X V .

b. Repartifia teritoriaia a satelor §i trasaturile lor morfologice

Perimetrul Tn care sunt situate cele circa 65 de sate care fiintau Tn perioada
care ne intereseazS, se identifies aproape perfect cu campia de acumulare
piemontanS. Configuratia acestei fasii, a cSrei IStime variazS Tntre 5-6 si
15-20 km, determinS Tn bunS mSsurS si repartitia teritorialS a satelor fSgS-
rSsene .

^"Ibidem, II, p. 1002,

Ibidem.ll.p.990.
^" lbidem.ll,p.242.

94
 S-a observat mai demult m literatura de specialitatecS in regiunile din
marginile de est si de vest ale TSrii F3gSra?ului, spre deosebire de cele cen-
trale, imaginea habitatului prezintS o anumitS regularitate, manifestatS in dis-
punerea satelor pe douS aliniamente paralele, la limita inferioarS si cea supe-
rioarS a campiei piemontane. Perechile de sate poartS nume identice, pozitia
amintitS fiind marcatS prin atributele: de Jos — de Sus: Porumbacul de Jos—
Porumbacul de Sus, Arpasul de Jos—Arpa?ul de Sus, Ucea de Jos—Ucea de
Sus, Vi?tea de Jos—Vistea de Sus, SambSta de Jos—SambSta de Sus, Venetia
de Jos—Venetia de Sus, Comana de Jos—Comana de Sus, sau nume diferite
Cuciulata—Lup?a, PSrSu—Grid, CSr^a-Carti$oara (fig. 5). tn zona centralS,
in afarS de vetrele de pe aliniamentul Oltului, pe fiecare afluent se insirS o
salbS de 3-4 sau chiar 5 a?ezSri, punctele de maximS concentrare demograficS
situSndu-se nu spre zona mai joasS dinspre Olt, ci pe „podurile" de sub dealu-
rile submontane. Aici se inregistreazS ?i fenomenul dedublSrii comunitSfilor de
o parte si alta a vSii: Voivodenii Mari—Voivodenii Mici, Berivoii M a r i - B e -
rivoii Mici, Vaida Recea—Teleki Recea.
Inegalitatea repartitiei teritoriale r§i gSse?te explicatia in conditiile cadrului
natural. Partea centralS a depresiunii este mult mai largS ?i depunerile alu-
vionare suficient de roditoare pentru a adSposti un numSr important de sate,
spre deosebire de pSrtile de est si de vest unde restrangerea suprafetei locuibile
la o fasie de numai 5-10 km determinS o densitate mai redusS.
Din punctul de vedere al structurii morfologice, satele TSrii FSgSrasului se
inscriu in douS tipuri esentiale: satele de tip adunat, caracteristice pentru limita
inferioarS a habitatului, si tipul rSsfirat de-a lungul unei vSi, specific pentru
satele de sus. ExistS insS si exceptii notabile pentru ambele cazuri: sate de jos
ca Ucea de Jos, Corbi prezintS o structurS putemic alungitS, in cazul celui din
urmS cu un singur rand de case de o parte si alta a vSii (v. harta nr. 1), iar sate
de sus, ca de exemplu Arpa?ul de Sus, Ohaba, Vad se incadreazS in tipul adu-
nat (v. hSrtile nr. 2 si 5).
tn general, satele fSgSrSsene s-au dezvoltat in punctele de confluents a
paraurilor, intre cursurile parazitare ale unor afluenti mai importanti, trama
stradalS suprapunandu-se adeseori peste aceste trasee, aproape fiecare stradS
avand un mic curs de apS. Observatia este importantS pentru cS aceste parauri
au avut, si mai au si astSzi, un rol important in viata gospodSrii lor, in am-
plasarea unor mori, pive, fierSstraie actionate hidraulic. Se mai practicS si
astSzi obiceiul abaterii din valea mare a unor astfel de paraiase pentru fiecare
StradS.

Stahl, Contribufii la studiul satelor devdlmafe romdnefti,!, Bucurejti, 1957,p. 189-195;

Ciupea, Observafii, p. 278-280.

95
 Densitatea asezSrilor si structura lor ridicS si problema de capitals impor-
tantS a mSrimii acestor sate. Recompunerea unui tablou veridic al societStii
fSgSrSsene in secolele X I I I - X V I nu se poate lipsi de coordonata demograficS.
Din nefericire, reconstituirea evolutiei potentialului demografic se loveste de
opacitatea descurajantS a izvoarelor. Piesele pe care le putem include in do-
sarul problemei sunt foarte putine si sSrace, obligandu-ne la analogii, conclu-
ziile trebuind sS fie receptate cu rezervele cuvenite.
MSrimea satelor si a populatiei TSrii FSgSrasului pot fi apreciate cu o oare-
care aproximatie abia din secolul al XVII-lea, de cand dateazS primele surse ce
contin informatii cu caractere statistice. David Prodan, pe baza unei minu-
tioase analize a urbariilor, a avansat cifra de 30 000 de locuitori, in conditiile
unei medii de 70-80 de gospodSrii pe sat.'" Abia dacS mai trebuie spus cS
aceste cifre nu se pot transpune in perioada anterioarS secolului al XVI-lea,
totusi ele reprezintS cel mai timpuriu punct de referintS pe care-1 avem pentru
Tara FSgSrasului. Pentru sfarsitul secolului al XV-lea, cifra amintitS ar echi-
vala cu populatia a trei districte romanesti dupS socotelile lui St. Pascu: Amla$,
FSgSras si NSsSud.'^*
Informatii mai concrete avem doar pentru cateva din satele cuprinse tem-
porar sau definitiv in cadrele administrativ-juridice ale scaunelor sSsesti. Ast-
fel, in anul 1468 satul Avrig numSra 23 de familii, pentru ca in 1488 sS fie
inregistrate 22 de gospodSrii, casa invStStorului si douS case pSrSsite. MSrimi
similare sunt calculate si pentru Porcesti si Sercaia, toate situandu-se mult sub
nivelul mediei de 60-70 de unitS;i calculate pe ansamblul scaunelor si distric-
telor sSsesti.'^^
Suntem datori sS precizSm insS cS proportiile reduse ale acestor sate se
datoreazS unor evenimente politico-militate. Atacurile turcesti din secolul
al XV-lea au afectat sate ca Porcesti si Avrig, situate aproape de iesirea din
pasul Tumu Rosu. Sercaia a fost arsS de Vlad Tepes in 1460, determinandu-1
pe regele Matia Corvinul sS o cedeze lui George Greb (Biro) cu ingSduinta de:
populorum et incolarum multitudine decorari valeat atque possit. Cu toate cS
de astfel de distmgeri n-au fost ferite nici satele din Tara FSgSrasului, consi-
derSm indreptStitS luarea in considerare a unei cifre mai optimiste decat cele
prezentate, dar totusi mai mici decat media cu care se ojjereazS la scara dis-
trictelor si scaunelor sSsesti invecinate.'*° La nivelul veacului al XV-lea media
de 25-30 de gospodSrii pe sat ni se pare cea mai plauzibilS si, utilizand un
indice familial de 5-5,5, obtinem pentm cele circa 65 de sate care fSceau parte

Urbariile,hp. 12-16.
Voievodatul,lhp.4\&.
Ibidem, II, p. 403 51 410; Nussbacher, Din cronici fi hrisoave, Bucurejti, 1987, p. 90.
"° Nussbacher, Posesiunile, p. 326 urm.; Urkundenbuch, V , p. 424-425; VI, p. 135-136.

%
efectiv din Tara FSgSrasului o populatie de circa 10 000 de locuitori. In condi-
tiile date, cifra nu poate avea decat un caracter orientativ.
Este limpede cS estimSrile pentru veacurile precedente devin si mai ris-
cante. Au fost fScute unele incercSri pentru aceleasi sate cu populatie de
oaspeti regali, dar numSrul de gospodSrii (100 pentru Avrig de exemplu) nu
credem cS se poate aplica satelor fSgSrSsene.'*' CercetSri atente, intreprinse
pentru alte „tSri" cu date mai bogate, au ajuns la concluzia cS in secolul
al XIV-lea se poate accepta o medie de 20 de gospodSrii, cifrS care ni se pare
plauzibilS ?i pentru Tara FSgSrasului.'*^
Cat priveste infSti§area diagramei populSrii JSrii FSgSrasului, maxima
care a fost postulatS pentru a doua jumState a secolului al XlV-lea'*^ nu este
confirmatS de analiza datei primelor atestSri documentare.
i
c. Vechimea satelor ^i dinamica habitatului
Determinarea vechimii satelor si departajarea etapelor cristalizSrii struc-
turii habitatului constituie elemente indispensabile ale reconstituirilor istorice
pe care le urmSrim. DificultStile intampinate in stabilirea acestei cronologii
sunt generate de aceeasi lipsS a izvoarelor adecvate, multe din criteriile utili-
zate in mod obisnuit m asemenea operatii dovedindu-se inoperante in cazul
JSrii FSgSrasului.
Criteriul cel mai comod ar pSrea, la prima vedere, data primei atestSri
documentare, capabil sS exprime in cifre absolute vechimea comunitStilor. O
analizS mai atentS dovedeste TnsS contrariul, contextul realitStilor sociale,
patrimoniale si chiar politice, prezente de multe ori Tn documentul respectiv,
implicand evolutii care preced data primei lor pomeniri scrise. Prima atestare
documentarS reflects de fapt rSspandirea folosirii scrisului si cuprinderea sate-
lor respective Tn relatiile feudale ale tSrii.
Sate noi pot fi considerate Tn momentul aparitiei lor Tn actele de cancelarie
cele sase asezSri catolice care fac obiectul disputei dintre episcopul Transil-
vaniei si arhiepiscopul de Strigoniu Tn 1235.'*'' Ele au fost Tntemeiate de cava-
lerii teutoni dupS 1211. Nu putem sS nu observSm totusi cS si Tn cazul lor
originea romano-slavS a toponimelor Debren, DSbaca si Venetia sugereazS
existenta unui mediu autohton Tn care aceste sate au fost instalate.'*'

Niedermaier, Dezvoltarea Avrigului, p. 61.

Popa, Tara Hafegului, p. 135.
Gyorffy, Ceographia, II, p. 449.
' " D / / ? , C , l , p . 286-287.
lordan, Toponimia, p. 136; Nagler, Afezarea, p. 188-189; Wagner, Boralt und Terra
Daraus, p. 73-75 este de pSrere cS teritoriul nu fScea parte din donafia fScutS teutonilor, ci apar-
tinea prepoziturii Sibiului.

97
 Situatia este chiar mai clarS in cazul celeilalte colonizari timpurii, cea a
Cartel. Manastirea, intemeiata Tn primii ani ai secolului al Xlll-lea, s-a dezvol-
tat pe un pamant care fusese luat de la romani (terram exemptam de Blacis),
populatia care a dat $i numele locului (vezi ?i Tn registrul satelor sub vocile
respective).
Natura relatiei dintre aparitia asezarilor Tn actele de cancelarie si vechimea
lor reaia este ilustrata de graficul care Tnfatiseaza dinamica primei atestari
documentare a satelor fagara?ene Tntre anii 1200-1600 (fig. nr. 7). Urmarind
graficul, se pot desprinde trei etape cronologice cu trasaturi distincte.

70
65
60

55

50

45

40

35

30H

25

20

IS

10

1200 1250 1300 1350 1400 1450 1500 1550 1600

Fig. 7. Dinamica primei atestSri documentare a satelor JSrii FSgSrasului

Prima dintre ele surprinde nu numai prin numarul foarte mic de sate pentru
o perioada lunga de aproape doua secole, dar si printr-o situatie care pare para-
doxaia la prima vedere: desi documentele care se refera la Tara Fagarasului Tn
veacul al Xlll-lea precizeaza caracterul romanesc al teritoriului, trebuie sa
asteptam anul 1322 pentru a aparea Tn mod explicit primul sat definit ca fiind
romanesc (Cartisoara—/Cere Olachorum), situat Tnsa Tn afara jurisdictiei

98
„tarii", ceea ce explicS de fapt intreaga situatie'**: satele fSgSrSjene sunt
amintite m documente doar in mSsura in care au fost integrate unor structuri ce
produc acte scrise.
Intervalul urmStor acoperS secolul domina^iei domnilor munteni, adSu-
gand un lot important de peste 20 de ajezSri, iar cel de-al treilea, care repre-
zintS primul veac de existen^S in cadrele Voievodatului ?i Principatului, com-
pleteazS cu alte circa 30 de sate registrul comunitStilor existente in evul mediu.
Este evident astfel cS punerea semnului de egalitate intre data atestSrii
documentare ?i inceputul satelor creazS impresia unei explozii demografice in
Jara FSgSra?ului incepand cu ultima treime a secolului al XIV-lea, urmand o
curbs constant ascendents panS la sfSr?itul veacului al XVI-lea. AceastS ima-
gine este insS in contradicfie cu realitatea care se degajS in urma unei analize
mai circumstantiate a izvoarelor.
Aproape fSrS exceptie, satele pomenite in actele domnilor JSrii Romanesti
au in spate o existentS indelungatS in raport cu momentul aparitiei lor. StSpa-
nirile indivize de-a lungul mai multor generatii, pSrtile de sat intSrite, dSruite
sau cumpSrate, statute juridice diferentiate constituie tot atStea dovezi ale fiin-
tSrii in cadre socio-politice stabile a acestor comunitSti cu multe decenii,
cSteodatS chiar secole, inainte de cuprinderea lor in relatii juridice controlate ?i
garantate de autoritatea statalS.
fn 1437, satele Voivodeni, SSsciori j i SSmbSta de Sus sunt intSrite de Vlad
Dracul boierului Roman, toate cele trei sate fiind la prima lor atestare docu-
mentarS.'*' Ele nu puteau f i intemeieri recente din moment ce, in SambSta,
Roman primea pSrtile care fuseserS ale lui Baicul ?i Vlad. Nici Voila nu putea
sS fie un sat nou in 1441, cand este intSrit lui Stanciul Moenescu $i celor cinci
fiii ai sSi.'*" Relatiile patrimoniale complicate, hidronimele ?i toponimele care
apar la descrierea hotarelor (Apa Morii, Raul cel Sec, Matca, Gruiul Fetelor)
nu puteau f i decat rezultatul unei locuiri stabile ?i indelungate. Boierilor §er-
ban ?i Aldea le sunt intSrite in 1476 pSrti din trei sate, cu muntii ?i tiganii de pe
cuprinsul hotarelor lor, a§a cum se obi?nuia in daniile muntene, toate cele trei
sate aflandu-se la prima atestare documentarS.'*^ Din satul $inca boierii amin-
titi detin doar jumStatea boieronatului, impreunS cu muntele Nemaia, cumpSrat
de la Budea, tot jumState le revine si din celelate douS sate, Ohaba si Ludi-
sorul, cu tiganii consemnati nominal si cu muntii de pe hotarele lor. Sunt
realitSti care nu se pot explica decat printr-o evolutie care se intinde de-a lun-
gul mai multor generatii.

"* Urkundenbuch, I, p. 358; Hervay, Repertorium, p. 113. • ; ^v. ''

'*'D/?W,B, I,p. 142-144.
'*«/6irfem, p. 160-162.
'«»/fc«fem,p. 253-256. - i .. •. . . \ vU'i

99
 In sfarsit, pentru a incheia exemplele din aceasta faza cronologica, sa
amintim si cazul satelor Harseni, Recea si Berivoi, mentionate in documentul
regal din I486."" Boierii din aceste sate au fost chemati de rege pentru a
depune marturie in litigiul dintre brasoveni si episcopul Transilvaniei pentru
satele Sercaia si PSrSu. Berivoiul si Recea sunt la prima lor atestare, iar
Harsenii ne este cunoscut doar cu putin timp inainte.'" Calitatea de cnezi a
boierilor, de fapt juzi ai TSrii FSgSrasului, ca si faptul cS aceste sate nu aveau
hotare invecinate cu Sercaia, ingSduie sS presupunem o anumitS importantS a
acestor sate si a boierilor lor care sunt incompatibile cu statutul de asezari noi.
Exemplele citate mai sus permit coborarea inceputurilor satelor amintite
cu cel putin un secol fatS de data pomenirii lor in documente.
Pentru satele care apar in primii ani ai secolului al XVI-lea, prelungirea
existentei lor in veacul anterior ni se pare un lucru subinteles, mai cu seama cS
prima lor aparitie se datoreazS prezentei boierilor satelor in scaunul de jude-
catS al tSrii."2
Este cazul, spre exemplu, al lui Coman GurilS din satul Grid in anul 1509.
Relatiile patrimoniale din aceastS asezare, asa cum se pot reconstitui dintr-un
document din 1527 (vezi si in registrul satelor sub voce), dovedeste stSpinirea
familiei GurilS cu cel putin trei generatii in urmS, alSturi de alti boieri din Ve-
netia de Jos. Faramitarea pSrtilor de sat panS la o jumState dintr-o sesime, este
rezultatul cresterii numSrului consangenilor cu drept de mostenire de-a lungul
generatiilor succesive.
In ce priveste comunitStile atestate doar in a doua jumState a secolului
al XVI-lea, desi sunt recomandabile unele rezerve, nu putine sunt cazurile in
care existenta satelor se poate cobori in veacul anterior. Astfel, satul Pojorta ne
este cunoscut abia in anul 1589 prin intermediul documentului care insirS
pentru prima oarS aproape toate satele TSrii FSgSrasului cu ocazia introducerii
lui Balthasar Bathory in stSpanirea domeniului."^ Un document mai tarziu, din
1630, oferS TnsS date mult mai importante despre inceputurile Pojortei."'' In
procesul care s-a desfSsurat in acest an in fata scaunului din FSgSras, boierii
din Pojorta i-au acuzat pe sStenii din Breaza de ocuparea potentiose a muntilor,
pSdurilor si a morilor lor, cu toate cS satul Breaza se afia pe boieronatul lor si
locuitorii sSi erau vecinii lor. Cei din Breaza au recunoscut aceste relatii,
disculpandu-se prin acuzarea nobilului care luase in arendS satul. Important
insS pentru aspectele care ne intereseazS aici este faptul cS satul Breaza este

Urkundenbuch, VII, p. 472-473,

/iirfem, V I , p. 494.
'"'^ Puscariu, Fragmente, IV, p. 74-123.
Veress, Documente, III, p. 158-163.
Puscariu, Fragmente, IV, p. 228-231.

100
atestat tnca din 1554,"' deci cu un sfert de secol tnaintea Pojortei pe pamantul
caruia fusese tntemeiat. Avem temeiuri solide pentru includerea ambelor sate
tn randul asezarilor vechi, de dinaintea revenirii jarii Fagarasului tn hotarele
Transilvaniei.
sa mai amintim doar satul Voivodenii Mici care este numit in mod explicit
doar tn anul 1582,"* dar consemnarea prezentei tn scaunele de judecata de la
tnceputul secolului al XVI-lea a lui Aldea Bika de Voivodenii Mari certifica
desprinderea primului sat cu cel putin un veac tnaintea aparitiei sale tn do-
cumente."'
La capatul acestei analize, mijlocite de criteriul atestarii scrise a satelor tn
determinarea vechimii lor ?i a dinamicii habitatului, se poate constata rele-
vanta cu totul redusa a acestui criteriu. In afara celor doua cazuri, Holbav si
Poiana Marului, pentru care prima atestare documentara este foarte aproape
tntr-adevar de tnceputurile lor (vezi tn registru), alegerea criteriului amintit
este foarte riscanta tn celelalte cazuri.
Pentru reu§ita departajarii cronologice, fie si aproximative, a asezarilor
Tarii Fagarasului trebuie sa includem si alte criterii. Dintre acestea, aprecierea
vechimii asezarilor tn functie de situate lor geografica, la altitudine mai mare
sau mai mica, ne poate fi de folos.
O raspandita teza istoriografica considera ca directia principala a proce-
sului de colonizare interna, de roire a satelor, este dinspre zonele mai joase, de
ses, cu conditii naturale mai avantajoase, spre regiunile de deal si de munte,
cuprinderea tn arealul de locuit al acestor spatii pana atunci tmpadurite, fiind
consecinta spwrului demografic si a progreselor tehnice."" O alta interpretare a
dinamicii habitatului, sustinuta mai ales tn cazul satelor romanesti intracarpa-
tice, din motive cu totul speciale, concepe roirea ca avand si un sens opus,
dinspre munte spre ses, prin coborarea treptata a populatiei romanesti."** Am-
bele pozitii comporta importante amendamente, mergand de la nuantari care
vizeaza evitarea generalizarilor tn cazul celei dintai, pana la eliminarea unor
exagerari tn cazul celei de a doua. Dincolo de unele interpretari schematice sau
chiar tendentioase, dificultatile utilizarii criteriului geografie sunt reale.
Avand tn vedere configuratia geografica a Tarii Fagarasului, directia
ascendenta a umanizarii naturii pare logica, desi urmarirea etapelor parcurse
de acest proces este dificiia tn conditiile tn care informatiile noastre provin din
faza finaia sau chiar de dupa tncheierea l u i . Existenta satelor omonime,

Veress, Documente, I, p. 147.

Veress, Documente, II, p. 219. Of.
Pujcariu, Fragmente, IV, p. 101.
"* Popa, Tara Hafegului, p. 138-139 cu discufia problemei.
Pascw, Voievodatul,11, p. 62.. i^U. , . ! i-

101
deosebite doar prin apelativul de Jos—de Sus, si dispunerea perimetrelor sS-
testi intr-o forma alungita care urea pana la munte $i cuprinde toate elementele
cadrului natural, ar putea constitui argumente solide ale acestei directii ascen-
dente a popuiarii zonei.
In regiunea centrala a jarii Fagara?ului, a?ezarile de pe cursurile supe-
rioare ale afluentilor Oltului beneficiaza frecvent de aparitii timpurii in raport
cu o serie de sate de jos. fntr-un singur caz aceasta avansare spre munte poate
fl demonstrata documentar pentru epoca de care ne ocupam (in afara de Poiana
Marului si Holbav care constituie exceptii). Este vorba de adesea citatul caz al
satelor Pojorta ?i Breaza. Am vazut mai sus conditiile patrimoniale in care a
fost intemeiat satul Breaza, sa adaugam acum ?i semnificatia numelor celor
doua sate care atesta o actiune de defrijare."*" S-ar putea presupune de aseme-
nea, ca celelalte doua sate de pe aceeasi vale sunt mai vechi, caci gasim in ele
mca din prima jumatate a secolului al XV-lea familii boieresti importante
pentru Tara Fagarasului. Numele satului Voivodeni si existenta in aceasta
asezare a celei mai vechi biserici din toata regiunea, ar putea intSri supozi{ia de
mai sus.
De altfel, importanta satelor, in sensul prezentei unor familii cu un rol
deosebit in viata social-politica a tarii, ca si a unor monumente vechi, este un
criteriu care a fost invocat in cercetarea vechimii satelor si in alte „tari" me-
dievale romanesti."*' Din pacate, Jara Fagarasului n-a pastrat decat doua mo-
numente de cult databile spre sfarsitul secolului al XV-lea (Vistea de Jos si
Voivodenii Mari) si alte trei din veacul urmator (Comana de Jos, Comana de
Sus, sasciori). Asupra eventualelor antecedente ale acestora, ca si ale manas-
tirilor (ca in cazul Sambetei de Sus) doar arheologia ar putea sa aduca ele-
mente noi."*^
Analiza relatiilor patrimoniale permite departajarea unui grup de sate in
care sunt atestate inca din secolul al XV-lea familii boieresti importante, unele
dintre ele putand f i regasite apoi in listele asesorilor scaunali din veacul
urmator.'"^ Din acest grup fac parte satele Sercaia, Voivodeni, Berivoi, Man-
dra, Vistea, Ucea, Arpas, Recea, Harseni, Venetia de Jos, Comana de Jos. Un
al doilea grup il formeaza satele, de obicei mai mici si cu atestari documentare
mai tarzii, lipsite de familii boieresti sau aparand doar in secolul al XVII-lea:
Luta (amintit ca praedium al boierilor din Recea in 1556'**''), Lupsa, Comana
de Sus, Sebes, Toderita, Sercaita etc.

"° lordan, Toponimia, p. 24 80.

Popa, Tara Hafegului, p. 139-140.
Greceanu, Tara Fdgdrafului, p. 35.
Pop, Institutii, p. 76-80.
Pu?cariu, Fragmente, IV, p. 124.

102
 Limitele grupurilor cronologice astfel constituite nu pot avea desigur decat
un caracter relativ, intelegerea corectS a evolutiei habitatului necesitand atra-
gerea in discutie ?i a altor elemente care explicS caracterul dinamic, capaci-
tatea societStii fSgSrS§ene de a se adapta la conditiile naturale ?i istorice. Este
vorba de corelatia dintre intemeierea ?i pustiirea a?ezSrilor, altfel spus, de con-
tinuitatea ?i discontinuitatea locuirii intr-un teritoriu.
DupS unele pSreri, popularea JSrii FSgSrasului ar f i fost rezulatul unei
colonizSri organizate ?i controlate de autoritatea politics. Ne-am a?tepta ca
aceastS realitate specifics sS-?i gSseascS o reflectarea fireascS in izvoarele $i in
toponimia fSgSrS?eanS. Totuji, in afarS de cazul special ?i foarte timpuriu al
satelor catolice intemeiate de teutoni, doar in cazuri cu totul izolate acest pro-
ces este documentat ($ercaia, Holbav etc.).
fn ce prive?te numele satelor, dintre cele circa 65 existente, doar cSteva
provin din antroponime (Beclean, Berivoi, Cuciulata, Dejani, DrSguj, Dridif,
Ileni, Lup?a, Toderita, poate Comana ?i Harseni). Se poate remarca faptul cS
aceste sate se aflS atat pe linia Oltului, cat ?i in regiunile mai inalte ale depre-
siunii. Toponimia majorS provine cu precSdere din apelative ?i hidronime care
atestS caracterul intern, „natural" al cristalizSrii habitatului.
„fntemeiere" nu este deci, in general vorbind, termenul adecvat pentru a
exprima esenta fenomenului de constituite a satelor fSgSrSsene. De cele mai
multe ori, formarea lor a fost rezultatul unui proces complex, nu neapSrat
unidirectional, momentele de dezvoltare putand altema cu cele de regres. fn
secolele X I - X I I I este de presupus cS existenta comunitStilor a fost caracte-
rizatS printr-o mobilitate mai mare, determinatS atat de conditiile naturale si de
mijloacele de reactie mai slabe ale satelor, cat ?i de procesele istorice. Aceste
„pulsatii" ale habitatului, cum au fost ele denumite cu multS IndreptStire,"*'
presupuneau fenomene de roire, de transformare a unor forme de locuire tem-
porare In asezSri stabile, dar ?i pSrSsirea temporarS a unor vetre de sat.
PSrSsirea unor sate romane?ti o datS cu organizarea primelor domenii
feudale pe teritoriul JSrii FSgSra§ului In secolul al Xlll-lea ar f i In logica lu-
crurilor, dar nu avem nici un motiv sS exagerSm acest tip de reactie. fnte-
meierea mSnSstirii cisterciene de la Carta, cedarea regiunii dintre Persani si Olt
cavalerilor teutoni, alipirea pSrtii dintre Olt ?i Racovita domeniului TSlma-
ciului, au avut drept consecintS nu numai scoaterea acestor teritorii de sub
jurisdictia „tSrii", dar ?i unele restructurSri ale habitatului. Nu toate comuni-
tStile romanesti si-au pSrSsit vechile lor vetre cSci, spre exemplu, inexistenta
unei asezSri catolice pe valea Comanei a fost interpretatS ca dovadS a fiintSrii
aici a unor sate romane?ti."**

Popa, Tara Hafegului, p. 143.

Eskenazy, O noMa/or»j?caf;s, p. 42-^4.

103
 fn procesul de inchegare a retelei de sate a Tarii FSgSrasului un moment
decisiv 1-a constituit marea invazie mongoli. Este neindoielnic faptul ca inva-
zia a lovit in primul rand asezSrile importante, situate in regiunea de ses. In
acest fel au dispSrut comunitStile germane din Venetia, Dopca, Hoghiz, De-
bren, asa au fost arse mSnistirea Carta si FSgarasul. UrmSrile n-au fost Tnsa
atat de catastrofale dupS cum se sustine uneori. Populatia s-a putut refugia in
zona dealurilor impidurite care li oferea suficienta protectie si conditii de
supravietuire. Dupa trecerea pericolului, satele si-au reluat viata, de regula in
fostele vetre, si pastrand chiar acelasi nume. In ceea ce priveste o pretinsa
colonizare masiva care ar f i urmat invaziei, trebuie sa ne intrebam cat de mari
erau rezervele demografice ale voievodatelor muntene, care au fost lovite si
ele de invazie, pentru a putea alimenta un proces de o asemenea anvergura.
In comparatie cu aceasta relativa elasticitate a habitatuiui fagarasean in
secolele X I I - X I I I , veacurile urmStoare, fara a f i lipsite si ele de fenomene de
acest gen, inregistreaza totusi realitati calitativ diferite. Actele de cancelarie
din secolele X I V - X V reflecta faza finaia a procesului de structurare a habita-
tuiui in forme mai stabile. Reteaua de sate este acum mai bine inchegata, „rnte-
meierile" si pustiirile fiind sporadice sau imbracand forme noi.
In toata aceasta perioada cunoastem un singur caz de sat parasit, fara sa
putem preciza imprejurarile in care s-a produs pustiirea. Este vorba de Bra-
nistea Urasei care este mentionat intr-un document al lui Mircea eel Batran.'**^
Asezarea nu mai apare in documente, amintirea fiindu-i pastratS de paraul cu
acelasi num^ care se formeaza mai la sud de Magura Voinii si poate de padu-
rea numita Seliste din acelasi loc.'*"*
Reflectarea cresterii demografice in structura habitatuiui imbraca de acum
forma roirilor laterale, prin dezvoltarea pe malul opus al vaii a unor asezari
care-si delimiteazS hotarele. Satele astfel rezultate poarta adesea numele
proprietarilor Oprea Cartisoara — Streza Cartisoara, Cazan Porumbac —
Oprea Porumbac, ori sunt individualizate printr-un atribut care marcheaza
marimea lor: Berivoii M i c i , Voivodenii Mici.

iD/?/y, B,I,p. 31-32.

'«»Vezi nota 149.

104
 CAPITOLUL IV

SOCIETATEA FAGARASEANA
IN S E C O L E L E X I I I - X V I

Cercetarea structurii sociale a TSrii FSgSrasului, atat sub aspectul claselor

si al categoriilor sociale componente, cat si sub aspectul terminologiei utilizate
de izvoarele contemporane, parcimonioase ca de obicei pentru aceastS regiune,
comports douS observatii preliminare de o importantS decisivS. fn primul rand,
amputSrile teritoriale si domeniile feudale, de altfel putin numeroase, care au
afectat teritoriul TSrii FSgSrasului la inceputul secolului al Xlll-lea, n-au deter-
minat modificSri esentiale in structurile socio-politice ale tSrii. fn afara fasiei
dintre Arpas si Cartisoara, domeniul m3n3stirii cisterciene s-a constituit m
nordul Oltului, satele Glamboaca, Colun si Feldioara, in mSsura in care exis-
tau, fiind scoase de sub juridictia acelei terra Blacorum incS in veacul prece-
dent. Nici colonizarea regiunii dintre Olt si Muntii Persani n-a fost durabiia,
fiind practic anihilatS de invazia mongolS, iar domeniul nobiliar din secolul
al XlV-lea al fiilor lui Bamaba s-a dovedit si el un fenomen efemer.
In al doilea rand, trebuie subliniatS de la inceput, chiar dacS anticip3m
unele dintre concluziile viitoare, influenta decisivS pe care stSpanirea domnilor
munteni a avut-o asupra structurilor sociale ale TSrii FSgSrasului. Coincizand
cu perioada configurSrii unor raporturi sociale noi, garantate de stat, ducatul
fSgSrSsean a fost cadrul genezei unei structuri sociale care va rezista in in-
tregul ev mediu, in ciuda suprapunerii unor stSpaniri feudale noi in secolele
XVI-XVIII.
Dincolo de precaritatea documentatiei pentru secolele X I I I - X V I , cerce-
tarea societStii fSgSrSsene se loveste de imprecizia si inconsecventa termino-
logiei uzitate in izvoare. Observatia priveste mai ales documentele emise in
cancelariile regatului care-si adaptau greu formularele si terminologia la rea-
litStile diferite pe care le-au gSsit m Tara FSgSrasului. Nu de putine ori insS,
reflectarea acestor realitSti este in mod intentionat deformatS din cauza

105
tendintelor de a tuma structurile fSgMsene in tipare mai convenabile noilor
autoritati.
Oricat de putine ar f i ^tirile pe care le avem despre societatea TSrii FSgS-
rasului in secolele X I I I - X V I , analiza noastrS nu va putea ocoli abordarea pro-
blemei obstilor sStesti ca si a termenilor fundamental! ai relatiilor de naturS
feudalS: boierii si vecinii.

1. O B ^ T I L E S A T E ^ T I

In acord cu opinia unanim acceptatS in istoriografia romanS, considerSm

c3 obstea sSteascS este realitatea fundamentals a societStii medievale roma-
nesti. Element de legSturS cu epoca anterioarS, comunitatea ruralS este si
cadrul proceselor evolutive pe plan social, organizatorul principalelor activitSti
productive, instantS judecStoreascS si autoritate spiritual-moralS. Izvoarele
noastre provin insS dintr-o perioadS in care procesul de diferentiere socialS m
sanul obstilor sStesti atinsese un grad relativ avansat, astfel meat institutiile si
mecanismele de func|ionare ale ei erau estompate de prezenta feudalului care
se ridicase deasupra celorlati membri, nolle relatii patrimoniale ocupand in
mod prioritar campul informatiilor. Prevalenta cSii endogene a formSrii acestei
categorii suprapuse a determinat si echivalenta dintre sat si boieronat in Tara
FSgSrasului (boeronatuspossessionis), ceea ce ne permite sS punem semnul de
egalitate intre sat si obste. Pe baza acestei constatSri, putem deci considera cS
atestarea fiecSrui sat inseamnS totodatS pomenirea documentarS a unei obsti
sSte?ti.
Cercetarea obstilor fSgSrSsene a beneficiat deja de analize pStrunzStoare,
datorate unor reputati specialisti, istorici si sociologi.'^^ Investigarea perime-
trelor sStesti I-a condus pe H.H. Stahl la surprinderea unei diferente vizibile
intre regiunile de margine din est si vest ale JSrii FSgSrasului si zona centralS.
Asa cum am vSzut deja mai sus, Tn cele dintai se constats o anumitS regula-
ritate a dispunerii vetrelor de sate, a§ezate pe douS linii paralele cu Oltul. Fie-
cSrei vetre li corespunde un trup de mo§ie ce cuprinde toate elementele cadru-
lui natural necesare unei economii agro-pastorale: arabil, pSsune, ape, pSduri si
munti. (vezi fig. nr. 8).
Delimitarea traseelor intersStesti certifies TnsS ?i existenta unor structuri
socio-economice ca ?i a unor institutii destinate sS mentinS hotarele respective
si sS reglementeze exploatarea teritoriului stSpanit de fiecare comunitate.
Stabilirea momentului cronologic Tn care s-a produs aceastS delimitare ar putea
indica totodatS perioada de teritorializare a obstilor respective, Tn mSsura In
care traseele intersSte$ti constituiau §i limite de vecinState.

Stahl, Contribu(ii, I , p. 189-195; Ciupea, Observa(ii, p. 278-283.

106
Fig. 8. Complexul tentorial al JSaii Oltului (dup2 Stahl)
 Imprejurari politico-militare si practicarea sistemului de exploatare in
moina a pSmantului au putut intarzia procesul de stabilizare a habitatuiui, in
sensul unei anumite mobilitati a vetrelor de sat, dar in cadrul unui teritoriu
circumscris, caci deplas3rile nu aveau loc la Tntamplare ci in limitele unor
microregiuni definite. Cele mai vechi mentiuni documentare ale TSrii Fagara-
sului atesta in mod indirect existenta acestor comunitSti stabile.
Terra Blacorum din 1222, inteleasa, dupa cum vom vedea, ca structura
socio-politicS a unei comunitSti etnice, bazate pe un drept consuetudinar pro-
priu, nu este de imaginat in afara unor comunitSti rurale sedentarizate. Chiar si
constituirea primului domeniu feudal sugereazS conturarea unor perimetre
sStesti bine delimitate. Limitele domeniului Cartel, raul Arpasului spre est si
apa Cartisoarei spre vest, genereazS aceeasi formS alungitS caracteristicS
trupurilor de mosie ale satelor fSgarSsene din zonS. Hotamicirea voievodului
Benedict nu aminteste nici o asezare, desi se precizeaza ca pamantul fusese
luat de la romani, nici pe teritoriul si nici in afara daniei.'^" Totusi, faptul c3
traseul hotarului de est atinge raul Arpasului abia mai la sud de o mlastinS si
de o mare pSdure de fagi, pare sS indice existenta unui sat romanesc dincolo de
aceasta limitS. 83 precizSm si faptul c3 hotarul dinspre rSsSrit al Cartel nu se
va schimba nici in secolele urmStoare, probabil datoritS prezentei comunitStii
romanesti, in timp ce spre vest, limita domeniului s-a mutat de pe Carisoara pe
valea Opatului, dupS cum rezultS cu claritate din documentele din secolele
X I V - X V . ' ^ ' Se pare c3 dup3 marea invazie mongolS, probabil dupS inzes-
trarea manSstirii cu noi privilegii de cStre Stefan, rege tan3r, in 1264, a avut
loc o extindere a proprietStilor Cartei, marcatS atat de dobandirea satelor de la
nord de Olt, cat si de impingerea mai spre vest a hotarelor daniei initiale.''^^
in zona centralS a TSrii FSgSrasului, dispunerea traseelor sStesti este ne-
regulatS, trupurile de mosie prezentand un aspect invSlmSsit si foarte inegal."^
In analiza intreprinsS de Stahl, se observS de asemenea cS o serie de sate de
aici nu au munte, dovadS a unei eventuale intemeieri mai tarzii, ulterioarS ope-
ratiunii de impSrtire a teritoriului regional de cStre satele componente origi-
nare, intr-o fazS Tn care roirea nu mai da dreptul la o TmpSrtirea a pSmantului
matcS. Amendamentul care se poate aduce acestei interpretSri este c3 majorita-
tea acestor sate se aflS Tn zona de „jos": Voila, Rausor, Mandra, dar chiar si
Vad si Harseni. Bararea accesului la munte s-a datorat Tn cazul lor Tntemeierii
altor sate mai spre sud, spre munte deci, si nu unei roiri tarzii. Informatia re-
stransS nu ne permite sS formulSm scenarii mai precise, oricum nu general

"0 Urkundenbuch, I , p. 19-20.

Pujcariu, Fragmente, IV, p. 3 8 - ^ ; Veress, Acta, I , p. 237-238.
"2 Urkundenbuch, I , p. 93-94.
Stahl, Contribufii, I , p. 190-191.

108
valabile, caci sate mai noi exista si langS Olt, intemeiate fiind de boieri, ca
Luta (praedium in territorio possessionis Recea in 1556) sau Corbi care este in
proprietatea boierilor din Ucea, dupS cum sate mult mai vechi decat acestea
exista si Tn regiunea de sub munte.
In sensul celor de mai sus trebuie adSugat si faptul cS situatia TufStisata de
ridicarile cadastrale modeme nu corespunde Tntru totul cu cea din perioada de
care ne ocupSm. Complexul teritorial reconstituit de Stahl priveazS de padure
satele Vad, Ohaba si Ludisor. Cu toate acestea, Tn dania lui Mircea eel Batran
pentru boierii Ion, Burcea si Calian, le este TntSritS si stana din Muntele Le-
restilor, iar Tn 1476, Basarab eel BStran TntSreste lui Serban si Aldea, alaturi de
jumState din Sinca, parti din Ohaba cu muntele sSu si Ludisorul cu muntele
Ludisor.''*"'
Documentele din secolele X I V - X V I mentioneazS satele fagSrSsene exclu-
siv Tn ipostaza de stSpaniri boieresti. Unele sate nu au boieri proprii, dar stim
ca si obstile respective se gaseau Tn proprietatea unor boieri din satele Tnveci-
nate (Breaza, Bucium, Corbi, Cuciulata, Luta, probabil si Savastreni), farS sa
putem preciza dacS aceastS relatie patrimonial^ a fost generatS de un proces de
Tntemeiere sau de unul de aservire. In toate cazurile TnsS, aservirea juridicS nu
echivaleazS cu dizolvarea imediatS a structurilor comunitare, mai ales ca orga-
nisme social-economice. ActivitStile productive si tehnica agricolS sustineau
mentinerea vechilor tipare, consolidate de-a lungul secolelor Tn exploatarea
unitatilor naturale care formau teritoriul satului (Flurzwang, folosirea apelor,
pasunilor, pSdurilor).
Autoritatea, functionarea si atributiile institutiilor obstii au putut sa fie
afectate de suprapunerea stSpanului, dar o perioadS destul de TndelungatS, pTnS
Tn prima jumState a secolului al XVI-lea cu sigurantS, tSranii continuau sS nu
fie aserviti prin relatii personale, directe, de tipul iobSgiei, ci prin intermediul
obstii din care fSceau parte. Acestei situatii se datora neTnscrierea si chiar ne-
mentionarea lor Tn documente, Tn timp ce robii tigani erau Tnscrisi nominal.'^^
Astfel, Tn 1441, Vlad Dracul dSruia lui Stanciul Moenescul pSrti din Voila Tm-
preunS cu 15 tigani trecuti nominal.''*^ fn dania mai sus amintitS a lui Basarab
eel BStran, satele Sinca, Ohaba si Ludisor erau Tnsotite si de sapte tigani cu fiii
lor, iar Tn 1511, castelanul Paul Tomori si boierii jurati TntSreau boieronatele
din Vistea de Jos, Vistea de Sus si jumStatea boieronatului din Arpasul de Jos,
pe baza unei danii a lui Mircea eel BStran, cu toate utilitStile si pertinentele,
dar si cu cei 17 tigani corturari Tnscrisi nominal.''*''

i^" DRH, B, I , p. 253-256.Vezi si in registrul satelor sub voci.

Prodan Boieri fi vecini, p. 20.
'^DRH,B,l,p. 160-161. - ;m
''*^Pu5cariu,Fra^me«fe,lV,p. 85-86. , ^ . -

109
 Mentinerea integritStii obstilor sStesti a fost favorizatS si de stapanirea
devSlmasS a boierilor consangeni, realitate doveditS de zecile de documente
din secolele X I V - X V I . In general, se considers cS acest tip de stSpanire repetS
organizarea stSpanirii in obste si constituie o dovadS a originii interne a feuda-
litStii romanesti.'^^ CateodatS, stSpanirea indivizS este rezultatul infrStirii unor
familii boieresti pe ocini si sate mostenite ori primite de la domn pentru cre-
dincioasS slujbS. Documentele care privesc Jara FSgSrasului sunt putine ?i
neclare in aceastS privintS, dar se pare cS institutia infratirii a actionat si in
sensul ei clasic, eel al pStrunderii boierilor in comunitatea obstii.'^^ Astfel, in
1453 Stanciul Dijanul, impreunS cu copiii si nepotii lui, se infrSteau pe pSrti
din Dejani, Trifesti, lasi, Arpas, Hurezi, Sebis si SSscior. Documentul preci-
zeazS insS cS si Codrea si-a dat partea sa din Dejani, Dragomir si Lai pe a treia
parte din acelasi sat si iar cinci fertele: „sS fie frati pe toate ocinele si pe
dealuri si pe muntii numiti Izvorul Baniei si ce se cuvine din dealuri si din
munti".^***^ Pare sS fie vorba deci de o infrStire care masca o cumpSrare de pSrti
de ocini, boierii pStrunzSnd in comunitatea obstii prin institutia infrStirii.
In schimb, in cazul boierului Stoica Nanes este vorba Tn mod cert de o Tn-
frStire Tntre familii de boieri cu scop succesoral.^"' In 1473, boierul amintit Ti
aseza Tn mostenirea satelor si pSrtilor de sat, pe care le dobandise pentru
credincioasS slujbS de la Radu eel Frumos, pe vSrul sSu Tatomir si pe nepotii
sSi, Manea §i Stoica: „ dupS moartea lui, toate sS fie ale lor, iar prSdalica sS nu
fie, ci pe toate ocinele sS fie frati nedespSrtiti Tn veci."
Dezagregarea obstilor sSte§ti s-a accelerat Tn conditiile revenirii JSrti FS-
gSrasului Tn hotarele transilvane, prin transformarea ei Tntr-un domeniu prin-
ciar si prin eforturile stSpanului feudal de a transforma pe toti tSranii, chiar si
pe cei ai boierilor, Tn iobagi.^°^ Statutele JSrii FSgSra?ului din anul 1508 men-
^ioneazS deja sesiile locuite, nelocuite $i pe cele fSrS nici o constructie, dar
valoarea micS care trebuia achitatS pentru acestea Tn cazul sfertului de fiicS
sugereazS faptul cS era vorba TncS de veniturile, adicS de prestatiile legate de
ele, dovedind mentinerea unor forme relativ usoare de supunere.-^"^
Ritmul procesului de aservire al obstilor n-a fost egal, unele sate reusind
sS-si pSstreze libertatea deplinS panS Tn secolul al XV-lea. Probabil cS acesta
este si motivul pentru care ele nu sunt amintite Tn documente, cele 26 de sate
atestate panS la mijlocul acestui veac neputand reprezenta totalitatea asezSrilor

Panaitescu, Obftea fdrdneascd in Jara Romdneascd fi Moldova. Ordnduirea feudald,

Bucurejti, 1964, p. 176.
''^Ibidem,p. 179-183.
^DRH. B,hp. 193-195.
2°' Ibidem, p. 238-240.
Prodan, Boieri fi vecini, p. 105 urm.
2w Ibidem, p. 36.

110
din Jara FagSra^ului la acea vreme. Chiar dacS admitem cS multe stSpaniri
boieresti nu s-au bucurat de confirmare documentarS ?i cS unele dintre aceste
acte s-au pierdut, existenta unor comunitSfi libere care sS nu f i constituit
obiectul unor asemenea reglementSri juridice nu poate f i exclusS.

2. B O I E R I ^ I V E C I N I

Cu foarte purine exceptii, documentele din secolele X I I I - X V I care se re-

fers la Jara FSgSrasului inregistreazS confirmarea sau instituirea unor raporturi
de naturS feudalS, autoritatea politics recunoscand sau acordand dreptul de
StSpanire asupra unor sate si tSrani membrilor clasei suprapuse, boierii. IncS cu
un secol in urmS, loan Puscariu constata in legSturS cu originea acestor rapor-
turi sociale ?i a claselor respective: „toti boierii din Jara FSgSrasului au fost
bSstinasi, pe care voievozii ca duci ai FSgSrasului i-au gSsit aci, si din deose-
bite consideratiuni de adictiune i-au confirmat Tn vechile lor posesiuni".^*^
Chiar dacS afirmatia trebuie nuantatS, cSci existS si boieri munteni care au
primit danii, Tn general TnsS constatarea este corectS. Cei mai multi boieri sunt
urmasii tSranilor ridicati din comunitatea obstilor sSte?ti care au stSpanit mo-
siile lor ?i Tnainte de a fi TntSrite de domnii munteni. Existau desigur ?i boieri
care detineau sate de o parte ?i alta a Carpa^ilor, ca acel Stanciul Moenescul
din 1441, care pe langS mosia sa de la Moene§ti ?i unele pSrti din Ciorus,
Mislea ?i Plopeni din Jara RomSneascS, stSpSnea ?i pSr^i din Voila Tn Jara FS-
gSrasului, dar aceste cazuri, relativ rare din cate putem cunoa§te, nu contrazic
cu nimic caracterul endogen al formSrii clasei feudale Tn Jara FSgSra§ului,
cum de altfel el nu este contrazis nici de ridicarea unor astfel de boieri prin
daniile domnesti pentru credincioasS slujbS.
Se formase si Tn Jara F3gSra?ului o feudalitate prestatalS romaneascS ce a
stSpSnit Tn mod tacit, fSrS sS cearS si fSrS a avea nevoie de o recunoa$tere
oficialS, situatie care explicS §i absenfa TnregistrSrii ei documentare Tnainte de
veacul al XlV-lea. Soarta acestei nobilimi a fost influenfatS Tn mod hotSrator
de formarea JSrii Romane§ti ?i de includerea JSrii FSgSra?ului Tn granitele
statului muntean, avand loc §i aici procesul transformSrii ei Tn boieri, adicS Tn
feudalitate a statului .^"^ Procesul a fost profund ?i ireversibil, dispSrSnd chiar ?i
termenul cu care ea fusese desemnatS pSnS atunci. Acelasi Puscariu presupu-
nea cS acest termen a fost eel de cnez, Tntalnit ?i Tn celelalte teritorii romSnesti
intra si extracarpatice.^*^ Termenul de cnez apare foarte rar §1 Tn TmprejurSri nu

^'^ Fragmente, IV, p. will.

Pop, Institufii, p. 76-77; Dan Gr. Plejia, La noblesse roumaine de Transylvanie.
Structure et evolution, „RRH", XXVI, 3, 1987, p. 204-208.
Vezi mai sus p. 22. - ,

Ill
suficient de clare in documentele fagSrasene, astfel meat, chiar daca pSrerea lui
Puscariu este plauzibila, nu dispunem de dovezi sigure pentru sustinerea ei.
Precizam de asemenea ca toate aceste documente provin din cancelariile re-
gatului si au toate sansele sa reflecte influenta unor realitati din alte regiuni ale
Transilvaniei, cu care aceste institutii erau obisnuite.
Primul din seria acestor documente este, dupa stiinta noastra, eel din 1453
care cuprinde instructiunile unei solii ce urma sa fie trimisa de cele sapte
scaune sasesti in Tara Romaneasca.^"^ In legatura cu numeroasele litigii ale
sasilor cu romanii din Fagaras, se mentioneaza si de descensibus iudicum et
aliorum knesonum terrae Fugaraz in villis sedis Schenk. Asocierea termenului
cu juzii fagaraseni, ai satelor sau ai tarii, ar putea constitui o dovada a utilizarii
termenului de cnez cu sensul de juzi satesti si nu pentru a desemna o categorie
sociala, dar o rezolvare transanta nu este posibiia pentru ca nu putem sa
pierdem din vedere faptul ca in aceasta vreme judele satului este totdeauna un
boier.
Ezitarile cancelariilor regatului in denumirea realitatilor sociale si institu-
tionale din Tara FSgarasului sunt si mai evidente in documentele emise dupa
revenirea tSrii in hotarele Transilvaniei. Astfel, in 1471 la introducerea braso-
venilor in StSpanirea satelor Sercaia si Parau, este prezent si Solomon kenesio
de Hercz in sua ac totius communitatis dictae villae Hercz ... nomineTer-
menul desemneazS, de data aceasta cu sigurantS, calitatea de jude al satului, si
nu pe aceea de boier, asa cum Stanislav din HSlmeag, prezent si el, este numit
villicus, cancelaria capitlului de la Alba lulia folosind termenul obisnuit pentru
satele romanesti din Transilvania. Peste numai cateva luni, dSruind Tara FSgS-
rasului lui loan Gereb de Vingart si fiilor sSi, regele Matia Corvinul li instiinta
pe f^g^T&sen\: fidelibus nostris circumspectis et providis iudicibus et iuratis ac
servitoribus, praedialibus et boliariis in possessione et districtu Fogaras et
eius pertinentiis ubivis existeittibus?^ In afara de juzii si juratii tarii, regele li
numeste deci si pe proprietari, printre acestia, pentru prima oara intr-un docu-
ment provenind din regat, pe boieri. Imprecizia terminologies nu se incheie
insS nici acum, cSci in 1476 voievodul Transilvaniei se adreseazS locuitorilor
TSrii FSgSrasului: universis et singulis officialibus, nobilibus, keneziis cete-
risque inhabitatoribus et populis terre FfagarasP*^ Reaparitia termenului de
cnez, care dupS pozitia ocupatS in enumerare ar putea desemna chiar o cate-
gorie socials, nu se poate explica altfel decat prin rigiditatea formularelor de
cancelarie. Ultima aparitie a termenului in secolul al XV-lea pune din nou

Urkundenbuch, V. p.425-426.
Ibidem, VI, p. 494.
^"•^ Ibidem, VI, p. 509-510.
Ibidem, WU, p. 92-93.

112
semnul de egalitate intre boierii fagar3?eni, juzi ai unor sate, sau probabil chiar
juzi ai TSrii FSgSrasului, si cnezii satelor romanesti de pe domeniile nobiliare.
DupS cum vom vedea, aceastS atitudine i$i va gSsi o continuare mult mai insis-
tentS la inceputul veacului urmStor. In reluarea procesului pentru satele
§ercaia si PSrSu, regele i l cheamS in 1486 pe acela?i Solomon de Harseni,
alSturi de Slav de Recea, Comsa de Venetia si Radul de Berivoi, numiti toti
din nou cnezi.^" Nu mcape indoialS in ce priveste calitatea de boier a tuturor
acestor personaje si precizSm incS de pe acum, cSci vom reveni asupra pro-
blemei, c3 provenind din sate care nu aveau hotare comune cu §ercaia, ei tre-
buie sS fi fost de fapt juzii JSrii FSgSra?ului. Dincolo de interesele ?i intentiile
autoritStilor politice, confuzia era alimentatS si de definerea in mod curent a
functiei de jude al satului de cStre un boier din satul respectiv. Acest obicei
rezultS cu claritate din statutele JSrii FSgSra§ului din 1508 si 1560-1570,
acesta din urmS precizand chiar cS in fiecare an, conform vechiului obicei, se
alegea un boier care se ingrijea de treburile ob§tii si strangea darea. Abia in
secolul al XVII-lea, pe nSsurS ce satele au fost din ce in ce mai mult iobSgite,
responsabilitatea pentru prestatiile servile ale (Sranilor a devenit prea oneroasS
pentru boieri, care vor cSuta sS eludeze slujba.^'^
Ritmul accelerat al transformSrii juridice prin care a trecut feudalitatea
fSgSrSseanS in perioada ducatului este eviden^iat de numSrul considerabil al
intSririlor de sate, cu titlul de ocinS ve?nicS si scutitS de obligafii, pe care
voievozii munteni le-au acordat in aceastS perioadS de circa un secol. Cele
nouS documente pSstrate ?i alte trei-patru pe care le cunoastem doar din men-
tiuni mai tarzii, reprezintS la prima vedere o cifrS micS, dar ne grSbim sS
precizSm faptul cS prin ele domnii JSrii Romanesti reglementau relatiile patri-
moniale a nu mai putin de 26 de sate fSgSrS§ene. DacS adSugSm ?i satele cu-
prinse in hrisoavele pierdute, cifra trece de 30, cu alte cuvinte, aproximativ
jumState din satele existente in secolul al XV-lea au fost confirmate ca stS-
paniri boieresti. Procentual, raportul este ?i mai semnificativ dacS precizSm cS
circa zece sate sunt cunoscute ca neavand boieri proprii, ci fScand parte din
StSpaniri ale unor familii din satele invecinate. RezultS de aici cS douS treimi
din asezSrile fSgSrSsene fuseserS cuprinse in noul sistem patrimonial, recunos-
cut si garantat de stat, nobilimea prestatalS reusind intr-o proportie remarcabilS
sS-si asigure statutul juridic de nobilime oficialS a ^Srii.
Boierii reprezentau elita politics a „{Srii", ei formau institutiile de con-
ducere si pe cele deliberativ-juridice, ei reprezentau o fortS militarS de care
domnul avea nevoie. Daniile primite pentru credincioasS slujbS constituie cea
mai clarS dovadS a implicSrii boierilor din Jara FSgSrasului m guvemarea si in

^"/Wdem, VII, p. 472-473.

^'^ Prodan, Bo/«n'fJ vecmi, p. 20 . •• . . >

113
administrarea tSrii, posibilitStile de ascensiune socialS pe care cuprinderea
TSrii FSgSrasului in hotarele statului de peste munte le-a deschis boierilor ei.
ApSrarea statutului de nobili-proprietari privilegiati va deveni obiectivul
esential al clasei politice fSgSrSsene dupS trecerea tSrii de sub stSpanirea TSrii
Romanesti in cea a regatului. AceastS trecere a avut loc, dupS cum vom vedea,
destul de lent ?i a fost marcatS de o accentuatS instabilitate, cu reveniri tem-
porare in favoarea domnilor munteni, abia in primul deceniu al veacului
al XVI-lea fScandu-se simtite transformSrile pe care boierii le resimt ca pe o
amenintare.
Obturarea perspectivelor avantajoase pe care le avuseserS in cadrul TSrii
Romanesti l i va face pe boierii fSgSrSseni sS se manifeste timp de decenii ca o
forts centrifugS, mereu orientatS cStre statul muntean si domnii sSi. Actiunile
lor vizeazS nu numai prezervarea calitStii lor boieresti, dar chiar si readucerea
tSrii sub dominatia TSrii Romanesti.2'^
Documentele de la inceputul secolului al XVI-lea inregistreazS o stare de
efervescentS socialS si politics in randul boierilor din Tara FSgSrasului,
manifestatS prin acte de nesupunere, furturi care se incheie aproape invariabil
prin fuga fSptasilor in Tara RomaneascS. Actiunile vor culmina cu marea „rSz-
vrStire" din 1508 la care au participat numeroase familii boieresti si care ur-
mSrea retrocedarea tSrii domnului Mihnea VodS la urcarea acestuia pe tron.^'"*
Pe baza documentelor de care dispunem, se poate aprecia cS la aceastS amplS
miscare au participat familiile boieresti din Cartisoara, Ucea, Arpasul de Sus,
Mandra, Ohaba, Persani, Sinca,^'^ CopScel si Berivoi.^'*
Actiunea boierilor a determinat o reactie dublS din partea noilor autoritSti.
Mai intai, un val de deposedSri ai trSdStorilor care este singular in istoria TSrii
FSgSrasului. Foarte putini dintre ei vor fi iertati si vor reusi sS-si redoban-
deascS satele, in marea lor majoritate fiind nevoid sS urmeze calea exilului in
Tara RomaneascS. Boierii reprezentau insS o fortS politics si militarS pe cat de
incomodS pe atat de putemicS, pe care noii stSpani ai tSrii nu puteau s-o elu-
deze. Tezaurarul regal, loan Bomemisza, proprietarul tSrii, si castelanul sSu,
Paul Tomori, au fost deci obligati sS ajungS la o reglementare a raporturilor cu
pretul unor concesii in planul obligatiilor si amenzilor, dar cu mSsuri noi care
sS asigure ordinea si linistea pentru noua putere de stat si feudalS. Toate aceste
mSsuri au fost cuprinse in statutele TSrii FSgSrasului din 1508.^''' Documentul
este de o importantS covarsitoare pentru cunoasterea statutului juridic al boie-

2" Ibidem, p. 27-30.

Puscariu, Doud documente, p. 61-70.
Puscariu, Fragmente, IV, p. 74-77; 97-99; 103-106.
Lukacs, Tara Fdgdrafului, p. 220-221.
Prodan, Boieri fi vecini, p. 34-39; Mete?, Vieata agrard, p. 243-248.

114
rilor din Jara FSgSrasului. Permanentele referiri la legea tSrii, la obiceiul pS-
mantului §i la legea romanilor certifies de asemenea cS statutul codificS de fapt
reglementSri mai vechi, „ab antiquo,"da.ndu-ne dreptul sS le considerSm vala-
bile si pentru epocile anterioare, mai ales cS inova^iile sunt de regulS subliniate
in mod expres.
Cu toate cS statutele nu amintesc in mod explicit rSscoala care se pro-
dusese, criza pricinuitS de schimbarea de regim este evidentS din mentionarea
numeroaselor incSlcSri ale obiceiurilor ^Srii de cStre castelani, cresterea obli-
gatiilor impiedicand refacerea tSrii.^'* Starea de nemultumire l i obligS pe cas-
telani sS accepte reducerea unor gloabe si nu poate fi intamplStor faptul cS incS
de la primul articol aceste reduceri li privesc pe boierii tSrii. Statutele opereazS
o reducere la jumState a homagium-ulm boierilor, de la 66 la 33 de florini
maximum, sau chiar mai putin, dupS cum vor reusi sS convinS cu castelanii
cetStii. Nu este intamplStor de asemenea cS articolul urmStor dispune, intr-o
formulare foarte concisS, pedeapsa cu moartea pentru trSdStori §i necredin-
ciosi. DacS i l adSugSm si pe eel care prevede pierderea capului pentru rSzvrS-
tire impotriva castelanului sau a slujba?ilor sSi, devine clarS intentia domnului
pSmantului de a asigura pacificarea tSrii ?i supunerea locuitorilor ei.
Din punctul de vedere al statutului boierilor, sunt importante ?i articolele
care reglementeazS dreptul succesoral, invocarea expresS a legii romanilor
asigurandu-ne din nou cS este vorba de vechile obiceiuri ale tSrii. Boierul mort
fSrS mo§tenitor este urmat in stSpSnirea pSmSntului de stSpanul ^Srii, sotia
putand mosteni o treime a bunurilor mobiliare, iar fiica obtinea pe langS aceste
bunuri mobiliare ?i sfertul de fiicS din mo?ii. Articolul precizeazS cS este un
vechi obicei al romanilor: Quia in lege valachorum hereditates sexum femi-
neum non concernunt.
Noii StSpani ai ^Srii preluau in acest caz un drept de care se bucuraserS ?i
domnii munteni. Este suficient sS citSm in acest sens documentul din 1372
prin care Vladislav-Vlaicu dSruia satele dintre Olt $i Muntii Persani rudei sale
de sange, Ladislau de DSbaca.^'' Satele respective formaserS un important do-
meniu nobiliar, dar prin stingerea neamului fiilor lui Bamaba, domnul JSrii
Romanesti, care stSpanea FSgSrasul cu titlul de ducat, le mo§tenise conform
legilor tSrii, chiar dacS a cemt si consimtSmantul regelui In acordarea noii
danii.
Boierii care nu aveau f i i , puteau sS-si prefacS fiicele In mostenitori, dar
numai dacS obtineau un document special In acest sens de la stSpanul tSrii ?i

^" „videns gravitates Boyaronum et universorum aliorum walachorum... et item septus

etiam per castellanos preteritos diversis adventionibus birsagiorum inconsuetorum passi
fuissent propter quas districtus et pertinentie eiusdem castri nostri non poterent restaurari."
2"D/f«,B, I,p. 14-17.

115
de la boierii jurati. Si de data aceasta statutele confirma obiceiuri vechi,
binecunoscute si in Tara RomaneascS. DSinuirea obiceiului este confirmata de
un document din 1582, emis de scaunul judiciar al TSrii FSgSrasului sub pre-
zidiul prefectului Cosma Horvath Petrichevich. Boierul Dragos Carstea din
SercSita obtine prin acest act prefacerea fiicei sale, Vespe, sotia preotului
BSrbat, in mostenitoare a tuturor mosiilor si averilor sale din SercSita, fiind
declaratS de forul boieresc al tSrii pro sexu virili et successore, haeredeque
legitimoP'^ Un alt caz este mentionat intr-un document emis in acelasi an de
prefectul amintit, cu ocazia unui proces intre urmasii lui Stan Grigore, strS-
mosul cunoscutei familii Monea din Venetia de Jos.^^i Actul precizeazS ca
cele doua fiice ale boierului fSgSrSsean au fost prefScute de Gabriel Mailat in
mostenitoare ale pSrtii detinute de fratele lor, Stefan More, mort alSturi de el in
luptele cu secuii rSzvrStiti din anul 1562.
Statutele din 1508 consemneazS si o altS obligatie a boierilor fSgSrSseni
care continuS un obicei mai vechi: darea calului. Era in obicei {consuetum erat
prius) ca boierul sS lase castelanului calul sSu inseuat si lancea, iar dacS n-ar fi
avut cal, trebuia s3 dea in loc alt cal. Castelanul este de acord acum ca boierul
care nu are cal sS dea doar trei florini. Obiceiul este cunoscut si in Transil-
vania, calul voievodului sau al cnezului de pe domeniile feudale fiind mostenit
de StSpanul pSmantului .^^2 Q^]^ cnezii care mor este insa o institutie
cunoscutS incS din veacul precedent si in Tara RomaneascS, in perioada in care
Tara FSgarasului fScuse parte din tara cea mare.^^^ Nu este exclus deci ca si in
acest caz noul stSpan al tSrii sS-1 mosteneascS de fapt pe domnul muntean.
Statutele din 1508 exprimS cu claritate pozitia ambiguS a noii puteri fatS
de statutul TSrii FSgSrasului. Pe de o parte ea trebuie sS recunoascS calitatea de
„tarS" cu structuri si legi proprii care cu greu puteau fi schimbate, in orice caz
nu fSrS acordul locuitorilor ei. Preambulul documentului subliniazS chiar fap-
tul cS adoptarea statutului s-a fScut de castelanul cetStii cum boyaronibus
universisque walachis eiusdem districtus nostri Fogaras. Castelanii sunt se-
condati in toate deciziile lor importante de adunarea reprezentativS a boierilor,
cei 12 jurati, care este principala formS de expresie a clasei politice fSgSrSsene.
Boierii sunt nobilii tSrii, proprietari cu o serie de scutiri si privilegii garantate
de hrisoave domnesti care nu puteau sS nu fie recunoscute. Pe de alta parte
insS, noul stSpan cautS sS diminueze autonomia tSrii si pe boierii ei. Acestia nu
sunt echivalati cu nobilii regatului, drepturile lor si statutul lor juridic sunt

" ° Puscariu, Fragmente, IV, p. 130-134.

Veress, Documente, 11, p. 218-220.
Prodan, Boieri fi vecini, p. 36.
^•^^ Stahl, Controverse de istorie sociala romdneascd, Bucuresti, 1969, p. 150 si urm.; Dinu
C. Giurescu, fora Romdneascd in secolele XIV fi XV, Bucuresti, 1973, p. 220 cu bibliografia
problemei.

116
valabile numai pe teritoriul tSrii. Tendinta asimilSrii boierilor olteni cu cnezii
si voievozii de pe domeniile nobiliare, transformarea lor intr-o micS nobilime
regional^, este explicit formulatS intr-un document, pus in circulatie de noi,
care afirma: quia ultra fluvium Olth aliquis nobilis boero aut Valachus boe-
ronatum tenere nequit.^^'^ Boieria nu este deci considerata o noblete general
valabiia, ci una teritoriaia, legata de ^ara. Mai grava chiar este tendinUi noilor
autoritati de a echivala boieria cu o noblete feudaia, un officium, dupa modelul
voievozilor ?i cnezilor romani de pe domeniile nobiliare.^^^ Termenul sublinia
caracterul de functie a boieriei, deci eventual revocabiia, in contradictie cu
calitatea de stapan feudal al boierilor, care nu era la bunul plac al stapanului
t i r i i si care nu se putea pierde decat prin tradare.
Nu este de mirare in aceste conditii ca, imediat dupa ratificarea statutelor,
boierii se vor stradui sa-si salveze calitatea lor nobiliara cerand noilor stapani
confirmarea hrisoavelor care atestau aceasta calitate sau intarirea boieronatelor
lor pe baza marturiei asesorilor jurati, cunoscatori ai vechilor stapaniri si ran-
duieli ale tarii.
Astfel vor face boierii din Vistea in 1511, invocSnd o danie a lui Mircea
eel Batran, primita de stramosul lor Costea, pe care insa au pierdut-o in timpul
incursiunilor otomane din vremea voievodatului lui Petru Gereb de Vingart
(1477-1479).226 Castelanul Paul Tomori, asistat de cei 12 boieri jurati, le inta-
re?te posesiunile satelor Vi?tea de Jos, Vistea de Sus §i jumatatea satului Ar-
pasul de Jos, impreuna cu tiganii inscriji nominal.
fn 1518, boierul Aldea Bika din Voivodeni, unul dintre cei mai importan^i
boieri ai tarii, isi asigura pastrarea mosiilor sale in cadrul familiei prin adop-
tarea ca mostenitori a nepotilor sai, loan ?i Manea. Actul emis in scaunul de
judecata, sub conducerea castelanului, preciza ca era vorba de introducerea
in: omnibus suis juribus possessionariis et portionibus quae in possessione
Nagy-Vajdafalva de jure et ab antiquo ad Bojeronatum lege hujus terrae adti-
nerent concernerent.
Mai multe familii de boieri din Recea, Harseni $i Rau$or se vor prezenta in
1556 in scaunul de judecata al ^arii pentru a objine recunoasterea stapanirilor
lor avitice stravechi in satele Recea, Lu^a, Rausor $i Bucium, dimpreuna cu
muntii si tiganii inscrisi pe nume. Ei susjin ca au avut si car^i vechi despre
toate aceste boieronate, dar le-au pierdut in incendiul care a avut loc in Fagara§
cu 31 de ani inainte. Anna Nadasdi, vaduva voievodului Stefan Mailat, si cei
12 boieri jurati intaresc aceste stapaniri cu titlul de nova donatioP'^

Lukdcs, Tara Fdgdrafului, p. 228;

Prodan, Boieri fi vecini, p. 34.
22* Pujcariu, Fragmente, IV, p. 85.
22'/Wdem, p. 123-127. ,

117
 !n sfarsit, citam si cazul urmasilor lui Butea Judele din Arpasul de Jos,
care obtineau In 1591 Intarirea jumatatii boieronatului satului respectiv cu
titlul de nova donatio. Documentul enumera patru generatii de urmasi ai boie-
rului amintit care pretind ca au stapanit aici pe baza unor danii vechi pe care
Insa le-au pierdut In timpul diferitelor tulburari suferite de tara.^^^
Pozitia ferma a boierilor fagara?eni fata de eforturile depuse In vederea
impunerii lor la slujbe si daturi a fost de natura sa salveze statutul de clasa
privilegiata. fn ciuda unor concesii, ei au ramas si In secolele X V I - X V I I no-
bilii adevarati ai Tarii Fagarasului.
O situatie deosebita fata de celelalte regiuni ale Transilvaniei o prezinta
Tara Fagarasului si In ceea ce priveste ceiaialt termen al relatiilor sociale:
^aranii dependenfi. De la sfarsitul secolului al XVI-lea ^aranii supusi ai boie-
rilor sunt numiti In mod curent vecini, termenul care desemna clasa aservita si
In Tara Romaneasca.^^*^ Aceasta categorie sociala este atestata aici sub numele
de vecini Inca din ultima treime a secolului al XV-lea, ceea ce ar putea con-
stitui un argument important pentru introducerea termenului In Tara Fagara-
sului Inca din perioada cand ea facea parte din Tara Romaneasca.
Dupa cum s-a aratat mai sus, hrisoavele domnesti nu-i Inregistreaza pe
^aranii dependenti ci doar pe robii figani care se aflau In proprietatea boierilor,
erau considerati deci bunuri imobiliare care se mo^teneau. Stapanirea boierilor
se exercita Inca prin mijlocirea comunitatii de obste, fara ca prestatiile si datu-
rile sa fie individualizate, fara sa se fi ajuns la forme de dependenta personaia.
Izvoarele sunt sarace si imprecise, termenii folositi pentru desemnarea
locuitorilor tarii nepermitand departajari sociale. Pana la jumatatea secolului
al XV-lea se Intalneste frecvent doar etnonimul walachi ori eel de homini de
Fogaras. In a doua jumatate a aceluiasi secol apar nuantari de genul pauperes
homines,^^ dar abia statutele din 1508 contin informatii concrete despre taranii
aserviti si loturile lor. Aiaturi de rustici walachi, villani care-i desemneaza pe
toti taranii tarii, liberi sau dependenti, termenul de coloni, care se foloseste In
articolul ce reglementeaza exploatarea padurii In cresterea porcilor, se refera la
taranii din satele boieresti. Statutul mentioneaza de asemenea sesiile acestor
tarani cu ocazia socotelilor obisnuite la acordarea sfertului de fiica.
Termenul romanesc folosit pentru desemnarea loturilor taranesti a lasat urme
chiar si In toponimia Tarii Fagarasului. Urbariile din secolul al XVII-lea
Inregistreaza Intre hotarele satelor Savastreni §i Hurez un pamant de aratura In
locul numit Intre Delnicse?^^

ibidem, p. 138-141.
' Prodan, Boieri fi vecini, p. 22-27.
Urkundenbuch, V I , p. 430-431.
Mete?, Vieata agrard, p. 243-248.
'2 Prodan, Urbariile, I I , p. 462; 472.

118
 O atentie specials meritS utilizarea in actele de cancelarie a termenului de
iobag, atat ca termen ce i-ar putea designa pe taranii dependenti, dar si ca semn
al procesului de transformare a supusilor boierilor in iobagi ai noilor st3pani.
Pentru spatiul fSgSrSsean, prima atestare o gSsim intr-un document regal din
1483 in care Matia Corvinul li anunta pe fag3r5seni cS a d^ruit tara celor sapte
scaune sSsesti. El se adreseazS: Fidelibus nostris universis et singulis populis
et iobagionibus ac alterius cuiusvis status et condicionis hominibus in dis-
trictus Fogaras commorantibusP^ Se poate observa cu u^urintS cS este vorba
de formularul de cancelarie obisnuit care nu are o adaptare specifics regiunii la
care se referS, deci nici termenul de iobag nu trebuie inseles ca avand o aco-
perire realS ?i nici tSranii supu?i de boieri nu se numeau aici iobagi.
Termenul de iobag apare intr-un context si mai derutant mtr-o scrisoare a
castelanului Paul Tomori, adresatS in 1509 bra^ovenilor.^^'' El intervine in
legSturS cu judecata unui oarecare Stroia, calificat drept domini mei magnifici
iobagio. Este vorba TnsS de un om bogat, Tn litigiu cu Radul de Campulung
pentru 80 de florini, cu alte procese similare la Bra§ov. Probabil cS aici, ter-
menul este folosit Tn sens mai general, de supus.^^^
Pentru desemnarea tSranilor aserviti, societatea fSgSrSseanS utiliza, dupS
toate aparentele, cuvintele cunoscute §i Tn Jara RomaneascS Tn secolul
al XV-lea: ^Srani, rumani, vecini. Ele au fost traduse Tn actele de cancelarie ale
regatului prin villani, rustici, coloni, sau au fost pSstrate Tn forma lor roma-
neascS, de pildS vecinii. Este semnificativ Tn acest sens cS statutele JSrii FS-
gSrasului din 1508 folosesc doar acesti termeni si nu pe eel de iobag care
circula Tn restul teritoriului transilvan. Abia din a doua jumState a secolului
al XVI-lea, pe mSsurS ce stSpanii JSrii FSgSrasului vor reusi sS mSreascS obli-
gatiilor tSranilor si starea de dependents se va accentua, izvoarele de limbS
latinS si maghiarS vor folosi mai frecvent §1 termenul de iobag. Asa, spre
exemplu, nolle randuieli privind obligatiile satelor si ale targului FSgSras din
anii 1560-1570, vorbeste Tn mod curent despre iobagi (Jobbagy), iar principele
Transilvaniei, Stefan Bathory, rSspunzand uneia dintre numeroasele plangeri
ale sasilor Tmpotriva romanilor fSgSrS?eni, dispune prefectului Kozma Horvath
sS ia mSsuri Tmpotriva acestor subditi seu iobbagiones nostri Valachi ad arcem
nostram predict am Fogaras pertinentes
Pierderea JSrii FSgSra§ului de cStre voievozii munteni a insemnat, din
punctul de vedere al evolutiilor economico-sociale, Tnceputul unui Tndelungat
proces de transformare a tSrii Tntr-un domeniu feudal. Cum a observat cu mult

2" Urkundenbuch, VII, p. 345-346.

Hurmuzaki,XV, l,p. 196.
' 235 Prodan, Boieri fi vecini, p. 39.
25* Mete?, Vieafa agrard, p. 249-252; Veress, Documente, I I , p. 247-248.

119
timp in urmS David Prodan,^^'' noii stSpani au mostenit veniturile de care au
beneficiat domnii TSrii Romanesti, provenite din prestatii. Statutele din 1508,
chiar dacS sunt rezultatul unui context special care a fScut sS predomine regle-
mentSrile ce tin de aplicarea justitiei si restabilirea ordinii interne, nu consem-
neazS decat foarte putine obligatii ale tSranilor. Dincolo de darea tSrii, de un
florin pe cap, si unele dSri, reduse si ele, de o gSleatS de grau si o gSleatS de
ovSz, ei sunt datori doar cu douS care de lemne si douS zile de coasS pe an.^^**
Chiar sub rezerva omiterii unora dintre sarcinile tSranilor, izvorul dovedeste
absenta unor domenii importante exploatate in regie proprie de stSpanul tarii.
Implicarea noilor proprietari, voievozi si principi, Tn lungi si costisitoare
conflicte politico-militare, pentru sustinerea cSrora eel mai important domeniu
era chemat sS participe Tn mod substantial, va reclama nu numai mSrirea obli-
gatiilor Tn general si pentru toti locuitorii tSrii, dar va determina si dezvoltarea
unei economii proprii cu grave consecinte pentru satele fSgSrSsene si locuitorii
lor. In a doua jumState a secolului al XVI-lea surse din ce Tn ce mai numeroase
si mai bogate sustin aceastS afirmatie. Statutele din 1560-1570, amintite mai
sus, inregistreazS nu numai o considerabilS extindere a daturilor (grau, ovaz,
varzS, pSstrSvi, unt, ghindS rSsinS, vanat etc.), dar si introducerea a trei zile de
secerS, dovadS clarS a existentei unor ogoare lucrate pe seama stSpanului.^^'* In
aceeasi perioadS, mai exact Tn privilegiul din 1567 dat de loan Sigismund
targului FSgSra>, sunt amintite deja Tn mod explicit pSmanturile ocupate
„elfoglalva" pentru nevoile cetStii.^''^ De la mijlocul secolului apare Tn docu-
mente si administratorul domeniului: provizorul. DupS unele pSreri tot din
aceastS perioadS ar data si TmpSrtirea domeniului Tn cele trei pSrti cunoscute
mai bine Tn veacul urmStor: FSgSrasul, Comana si Porumbacul,2'" dar do-
cumentele reflects aceste reforme doar Tncepand cu primii ani ai secolului
al XVII-lea. Intr-un raport asupra domeniilor fiscale din Transilvania, fScut Tn
februarie 1603, este pomenit pentru prima oarS domeniul Comanei .^''^

Boieri fi vecini, p. 27-41.

Kolozsvari S., 6vari K, Corpus statutorum Hungariae municipalium, I , p. 169-175.
2-" Mete?, Vieafa agrard, p. 250: Tartoznak fejenkent 3 nap aratni buzdt, akdr zabot.
2*'Prodan,/ofcdj/a,II,p.9.
2"' Sebesiyen, Cetatea Fdgdrafului, p. 139.
2"2 Mon.Com.Regn.Trans., V, p. 213: noch ist ein edlsietz darzu gehdrig Comoni genannt,
daruf ein aigner espan noch gehalten wirdt.

120
 CAPITOLUL V

C I V I L I Z A T I E SI S P I R I T U A L I T A T E M E D I E V A L A
IN T A R A F A G A R A S U L U I

1. E C O N O M I A §1 C U L T U R A M A T E R I A L A
UrmSrind structurarea habitatuiui medieval fagSrasean am avut deja pri-
lejul sa atragem atentia asupra caracterului complex, agro-pastoral al econo-
miei comunitatilor de aici, adaptat conditiilor naturale care le-au determinat
existenta. Data fiind calitatea relativ slaba a solurilor, oamenii s-au straduit sa
diminueze aceasta deficienta printr-o mai buna exploatare a celorlalte compo-
nente ale hotarelor si, logica ne indeamna s-o afirmam, prin perfectionarea
tehnicilor agricole. Despre acestea din urma, izvoarele scrise contemporane si
cele arheologice nu spun aproape nimic, si chiar daca nu avem motive sa pre-
supunem decalaje importante fata de alte zone mai bine cunoscute din acest
punct de vedere, precaritatea documentatiei ne lipseste de posibilitatea de a
preciza eventualele trasaturi specifice ale economiei Tarii Fagarasului.
Practicarea agriculturii, segment fundamental al economiei fagarasene, dar
si a cresterii animalelor este reflectata de insusi numele unor sate ca Arpas si
Porcesti Tnca pentru veacurile X I I I - X I V , iar o ocupatie specifica ca aceea a
producerii carbunelui de lemn a fost inregistrata eel mai tarziu in secolul
al XV-lea in numele satului Corbi. Hrisoavele domnilor Tarii Romanesti atesta
prezenta principalelor culturi cerealiere sub forma scutirilor de dijmele din
produsele respective. Chiar daca este vorba de formule de cancelarie, nu
credem ca realitatile fagarasene erau mult diferite fata de cele pe baza carora
s-au format aceste formulare.
incepand cu secolul al XV-lea avem si informatii directe despre culturile
mari, in special prin mentionarea morilor de apa, investitie importanta care
lasa urme mai frecvente in documente. Prima atestare o gasim in documentul
dat de Vlad Dracul boierilor din Voila in 1441, domnul mtarindu-le dreptul de
a duce apa la moara lor din Apa Morii, apa de doua roate.^''^ Chiar daca in le-

2 « £ ) m B , I , p . 161.

121
gaturS cu acest pasaj al documentului au fost exprimate unele dubii privind
autenticitatea, dupS cum am vSzut mai sus, informatia nu trebuie respinsS,
pentru c& ea este confirmatS intr-un document autentic din 1543 prin care
boierii voileni vindeau o pitrime din aceastS moarS, alSturi de o septime a
boieronatului lor, pentru 20 de florini.^'*'* La scurtS vreme dupS aceea, mai
precis in 1469, avem o altS referire la existenta unor mori: abatele mSnSsti-
rii din Carta se plangea primarului Sibiului ca un roman i-ar fi spart o piatra
de moara
Ridicarea unei mori reprezenta un efort financiar considerabil si nu este de
mirare ca boierii au fost cei care au reu§it in primul rand s-o realizeze, uneori
investitia depasind msa chiar ^i posibilitaple lor. Astfel, in 1588, boierul Oprea
Dragomir din Mandra a fost nevoit sa ?i-l asocieze, transformandu-1 in flu
adoptiv, pe Toma din Recea, personaj cu dare de mana din moment ce ocupa
importanta functie de comite al partilor superioare ale tarii, in vederea con-
struirii unei mori pe boieronatul sau.^"**
Nivelul tehnic relativ scSzut al agriculturii medievale crea un malt grad de
dependenta a recoltei de conditiile naturale. Anomaliile climatice provocau
compromiterea recoltei si frecvente perioade de foamete. Pentru Tara Fagara-
sului astfel de fenomene sunt documentate abia din secolul al XVI-lea, dar ele
s-au manifestat cu siguranta si in veacurile anterioare. Izvoarele narative
relateaza despre o foamete cumplita in Tara Fagarasului in anul 1534, cand
oamenii au ajuns sa mSnance animale moarte si ierburi.^'*'' Seceta a generat o
scumpete nemaiintalnita si o depopulare a regiunii ca urmare a migrarii
populatiei spre zonele mai putin afectate. fn anul respectiv, boierii Oprea
Bobayrol si fiul lui Costea din Cartisoara au fost nevoiti sa vandS lui Stanciul
din Scorei jumatatea apei de moara pe care o aveau, pentru un cal si 12 cable
de grau (cea. 1 000 de litri), din cauza scumpetei.^"*^
Despre intinderea si valoarea pamanturilor arabile izvoarele pastreaza o
tacere deplina. Abia in secolul al XVI-lea vor aparea date concrete, dar si ele
exprima pretul unor sate sau parti de sate, valoarea terenului arabil fiind
imposibil de calculat. Statutele din 1508 evalueaza o sesie locuita la 12 dinari,
una pustie la 6 dinari, iar o sesie pustie fara ciadiri la 3 dinari. S-a observat
deja ca aceste sume reprezinta de fapt veniturile pentru boierul stapan si nu
valoarea efectiva a lotului.^''^ fn aceeasi perioada, jumatate din boieronatul

2" Puscariu, Fragmente, IV, p. 122-123.

2"' Urkundenbuch, VI, p. 389.
Puscariu, Fragmente, IV, p. 134-136.
2'" Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Cavalerii apocalipsului. Calamitdfi naturale din
trecutul Romdniei (pdnd la 1800), Bucuresti, 1993, p. 48.
2"* Veress, Acfa, I , p. 238 : „tunc instante caristia".
Prodan, Boieri fi vecini, p. 35-36.

122
Gridului costa 70 de florini si un cal, o §esime din PSrSu 18 florini, iar o treime
din Persani a fost achizitionatS cu 13 florini $i doi boi.^^"
O serie de componente ale cadrului natural (pSdurile, fanetele, pSsunile)
au facut ca in economia satelor JSrii FSgSrasului pSstoritul sS ocupe un loc
foarte important. FSrS sS putem vorbi de specializarea unor obsti in activitSjile
pastorale, impactul lor asupra regiunilor invecinate ca ?i reflectarea lor in iz-
voare este permanentS. S-ar putea invoca in acest sens interminabilele con-
flicte dintre romanii fSgSrS?eni ?i scaunele sSse?ti, In primul rand Sibiu si
Cincu. fn mod explicit acestea sunt documentate doar de la mijlocul secolului
al XV-lea,"i dar foarte probabil c3 ?i In 1413, 1428, 1430 ?i In multe alte
cazuri conflictele cu sa?ii au avut ?i o components de acest gen.^^^
Ponderea acestui sector este doveditS ?i de prezenta boilor ?i a cailor In
diferitele tranzac^ii, dupS cum s-a vSzut pu^in mai sus, iar din secolul
al XVI-lea, In cele douS statute din 1508 §i 1560-1570. Cu toate cS primul sta-
tut nu acordS reglementSrilor de naturS economico-fiscale un spa{iu In tins,
vama porcilor este foarte precis stabilitS, remarcSndu-se caracterul permisiv al
hotSrarilor noilor autoritSti In folosirea de cStre toti sStenii In conditii avan-
tajoase a pSdurilor cu ghindS. FSrS IndoialS cS aceste cutume au fost mostenite
din perioada anterioarS, modalitatea respectivS de cre§tere a porcilor fiind
rSspanditS cu multe secole In urmS.
DacS informatiile privind vama porcilor sunt reiterate §i In dispozitiile
unor documente ulterioare, surprinzStoare este absenta vSmii oilor, quinquage-
sima caracteristicS celorlate zone locuite de romani In Transilvania. David
Prodan, subliniind faptul cS nu poate fi vorba aici de absenta turmelor de oi, a
avansat ipoteza conform cSreia, fiind vorba de o dare regalS, nu se percepea de
cStre StSpanul domeniului ?i din acest motiv ea nu era InregistratS.^^^ fn
schimb. In veacul al XVII-lea urbariile ?i diferite alte conscriptii vor Inregistra
mereu turmele de oi numeroase din satele fSgSrSjene.
Pe baza daturilor prevSzute In statutele celei de-a doua jumStSji a secolului
al XVI-lea putem deduce ?i ponderea In cre?tere a altor sectoare productive.
GrSdinSritul, pomii fructiferi, vita-de-vie ?i chiar plante tehnice precum canepa
I§i vor gSsi un loc din ce In ce mai important. Chiar dacS veniturile din
monopolurile senioriale sunt rar pomenite, existenta unor instalatii ca morile
de fSinS, morile de scanduri, pivele de cergS etc. se desprinde cu suficientS
claritate .254

"0 Pujcariu, Fragmente, IV, p. 99-101.

2" Urkundenbuch, V, p. 425: „De pecoribus et infmitis damnis et iniuriis illatis praedictis
sedibus per pastores et homines de Fugaraz".
2" Urkundenbuch. I l l , p. 577-578; IV, p. 357-358; 413-414.
2"/oWgw,II,p.7.
/ifWem, p. 8-9. .. , - ^.

123
 Nu putem incheia aceasta succintS prezentare fSrS s3 amintim o bogatie
importanta a Tarii Fagarasului: pcftele. Remarcabila densitate a retelei hidro-
grafice a asigurat locuitorilor tarii o cantitate si o varietate substantiaia de
peste. Nu poate fi intampiator faptul ca, asa cum vom vedea mai jos, sigiliul
Tarii Fagarasului avea drept simbol doi pesti.-^^^ De altfel, mult citatele ran-
duieli din 1560-1570 fixeaza ca obligatie generaia pentiu toti iobagii o farfurie
de peste cu ocazia posturilor.-^^^
Reconstituirea universului cotidian al satelor fagarasene sub aspectul lui
material, domeniu al cercetarii istorice de o importanta decisiva, nu este
posibiia din pricina absentei cercetarilor arheologice. Cele citeva descoperiri
despre care va fi vorba mai jos sunt prea putine si prea sarace pentru a putea
raspunde unei sarcini atat de complexe. Pana la descoperirea si cercetarea unor
vetre de sat si necropole medievale imaginea pe care putem sa ne-o formam va
ramane deconcertant de incompleta. Pentru ultimele doua veacuri ale perioadei
pe care o investigam, cercetarile de la FSgaras, publicate doar partial, au o
relevanta redusa pentru restul tarii, obiectele fiind produse de un mediu care
s-a distantat, mai cu seamS in secolul al XVI-lea, de zona ruraia.
Pe baza inventarelor descoperite in cadrul sapSturilor de la Fagaras, Brea-
za si Comana, ca si a tezaurelor de la Fagaras si Cartisoara, putem face totusi
macar doua constatari de ordin general, fnainte de toate, putem conchide ca
nivelul culturii materiale din Tara FagSrasului nu prezinta decalaje semnifi-
cative fata de celelalte regiuni din contiguitatea ei. Inelul de tampia cu capatul
rSsucit in forma literei S, expus la muzeul din Fagaras,2^^ si ceramica descope-
rita in sapaturile mai vechi, dar si in cele mai noi din curtea castelului (fig. 9),
au bune analogii in siturile din secolul al Xll-lea si din primele decenii ale
veacului urmator din regiunile de la nord de Olt, in primul rand cu cea de la
Ungra (fig. 10). Trebuie remarcata totusi o absenta notabiia din repertoriul
ceramic fagarasean: caidarile de lut! In timp ce la Ungra aceste recipiente atat
de speciale, cu pereti grosi si buze putemice, strapunse de orificii pentru
atamarea lor deasupra focului, sunt bine reprezentate, in toata Tara Fagarasului
nu este cunoscuta pana in prezent nici o singura piesa. Probabil ca este
prematur sa tragem concluzii mai generale, de natura etnica, cronologica sau
de alta natura, dar situatia trebuie sa stea in atentia cercetarilor viitoare.
Cealalta constatare se bazeaza mai ales pe urmele culturii materiale
provenite din secolele X I I I - X I V . Ceramica cu decor lustruit, descoperita in
cetatea de la Breaza (fig. 11), tezaurul de argint de la Cartisoara (fig. 12), ca si
tezaurul de monede bizantine de la Fagaras, dovedesc toate pozitia pe care

Vezi p. 179, fig. 27.

Mete?, Vieafa agrard, p. 249.
2" H5?faiean, Cetatea Fdgdrafului, p. 20, fig.l4.

124
Fig. 9. Descoperirile arheologice din curtea interioarS a castelului din FSgSra?
(foto A. Lukdcs)

Fig. 10. Descoperirile arheologice de la Ungra (dupS Popa, ^tefSnescu)

125
Fig. 11. Descoperirile arheologice de la cetatea Breaza (dup5 Nagler)
Jara FSgarasului a avut-o in aceastS perioadS: punte de legSturS intre regiunile
de la nord si la sud de Carpati. Tezaure in genul celui de la Cartisoara, de clarS
traditie balcano-bizantinS, se intalnesc doar in sudul Transilvaniei, in Banat si
in sudul Ungariei, in restul teritoriului regatului asemenea obiecte fiind ne-
cunoscute.^^" ImpreunS cu monedele bizantine de la FSgSras, ele indicS legS-
turile stranse ale TSrii FSgSrasului cu regiunile de la sud de munti.

Fig. 13. Tezaurul de argint de la Brasov (Muzeul National Maghiar din Budapesta)

V. mai jos p. 152-153. '

127
 In alta ordine de idei, tezaurele respective, carora trebuie s3-l adSugam si
pe eel de la Brasov (fig. 13), dau totodatS mSsura pozitiei, a posibilitatilor
materiale si nu in ultimul rand a nevoilor estetice ale familiilor de boieri olteni.
Observatia este cu atat mai valoroasS pentru Tara FSgSrasului, cu cat aici nu
cunoastem resedinte sau cetSti cneziale atat de bine reprezentate in alte „tSri"
si care exprimS limpede acest statut social. Probabil cS dominatia TSrii Roma-
nesti si apoi a voievozilor si principilor transilvani a anulat tentativele unor
boieri de a-si dura stSpaniri intinse, formate din mai multe sate. In secolele
X V - X V I nu cunoastem nici o familie de boieri fSgSrSseni care sS f i avut mai
mult de douS sate, boieronatele fiind de regulS fragmentate la nivelul jumStS-
tilor, sferturilor sau a unor pSrti chiar mai mici. AceastS situatie explicS pro-
babil absenta unor curti feudale din piatrS si a unor cetSti, resedintele boieresti
fiind durate din lemn. Surprinderea urmelor unor constructii de acest gen este
foarte dificilS, reconstituirea acestui important cadru de civilizatie medievalS
fSgSrSseanS fiind astfel privatS chiar si de aportul cercetSrilor arheologice.

2. B I S E R I C A ^ I M O N U M E N T E L E R E L I G I O A S E
Istoria Bisericii JSrii FSgSrasului se bucurS de atentia constants a specia-
listilor in domeniu mcS de la inceputurile istoriografiei modeme .^^'^ AbordSrile
s-au concentrat asupra perioadelor mai recente datoritS informatiei mai gene-
roase, dar si din cauza intereselor confesionale, restrictive si chiar exclusiviste,
accentul cSzand pe confmntSrile dintre ele, pe condamnarea defectiunilor reli-
gioase si exaltarea valorilor proprii. DupS cum observa recent autorul uneia
dintre cele mai valoroase monografii asupra istoriei Bisericii din Tara Hate-
gului,2^' aceste viziuni istoriografice au creat o imagine incompletS si chiar
viciatS, desprinzand istoria Bisericii din cadrul general care i-a dat nastere.
Absenta informatiilor scrise si a monumentelor arheologice mai vechi de
secolul al XV-lea il obligS pe cercetStoml istoriei Bisericii Tn Tara FSgSrasului
sS recurgS la argumentele de logicS istoricS, modele si analogii interpretative
Tntotdeauna grevate de riscuri. Chiar dacS similitudinea proceselor istorice din
„tSrile" medievale, relativS si ea, TndreptSteste panS la un anumit punct utili-
zarea unor asemenea analogii, rezervele ne sunt impuse de apartenenta pentm
perioade Tndelungate a acestor formatiuni socio-politice la stmcturi statale
diferite, de ritmurile si de natura diferitS a proceselor sociale, economice ?i
spirituale cauzate de aceste apartenente. In Tara Hategului sau Tn Banat, unde
regalitatea si-a instalat relativ devreme reprezentantii, feudalitatea romaneascS
si-a definit identitatea socialS, politics si religioasS raportandu-se la aceste
autoritSti. fn schimb, Jara FSgSrasului a cunoscut ingerintele de acest nivel

V. mai sus in cap. I .

2*° Rusu, CnW/, p. 33.

128
doar dupS perioada ducatului, adicS dupS ce se consumase procesul transfor-
mSrii feudalitatii prestatale in nobilime de stat.
Calificativul de ..tarS", atestat documentar in 1222, dupS cum vom vedea,
permite presupunerea existentei unei structuri eccleziastice de acelasi nivel.
Analogia cea mai apropiatS este oferitS de scrisoarea papalS din 1234 care
pomene?te structuri de rang episcopal pentru romanii din regiunea curburii
Carpatilor, tSri care nu puteau f i mult mai intinse ca Tara FSgSrasului.
Comparativ cu intinderea eparhiei catolice a Transilvaniei, acest rang pare
exagerat, desi nu trebuie uitat nici faptul cS un alt document al aceleiasi can-
celarii aminteste cu trei decenii in urmS un episcopat de rit rSsSritean din tara
fiilor lui Bela cneazul.^*^ informatiile lipsesc in cazul TSrii FSgSrasului si
pentru veacurile urmStoare, dar, din nou prin analogic cu celelalte „tSri" intra-
carpatice, pentru care documentele vorbesc in a doua jumState a secolului
al XlV-lea de protopopiate, am putea accepta acelasi nivel ierarhic si pentru
FSgSras .2"
In privinta subordonSrilor ierarhice superioare, pentru perioada care pre-
cede intemeierea mitropoliei argesene, nu putem decat sS presupunem iarSsi
dependenta bisericii fSgSrSsene de unul dintre episcopatele sud-dunSrene. Du-
pS organizarea mitropoliei argesene, dacS titlul de exarh al plaiurilor se referS
la regiunile Transilvaniei, cum se sustine in general, Jara FSgSrasului se afla
incS de pe acum sub jurisdictia inaltului prelat. Nu incape indoialS insS cS
aceastS dependents exista din momentul detinerii ducatului de cStre domnii
TSrii Romanesti.
Toate aceste supozitii ilustreazS dificultSple mentionate mai sus, pentru cS
de fapt primul ierarh al bisericii ortodoxe inregistrat Tn Tara FSgSrasului este
acel egumen Stanciul care primea de la Mircea eel BStran satul Scorei, dim-
preunS cu fratele sSu Calian .2^'* Asupra semnificatiei informatiei pentru istoria
monahismului fSgSrSsean vom avea ocazia sS revenim, dar mai Tntai vrem sS
insistSm asupra calitStii de boier pe care i-o atribuie izvorul. AceastS origine
socials a preotilor fSgSrSseni este documentatS si Tn continuare, ce-i drept dupS
o lungS Tntrerupere, Tncepand cu primii ani ai secolului al XVI-lea, cand reapar
informatiile scrise despre ei. Fenomenul TntrepStrunderii elitei sociale si poli-
tice cu sacerdotiul nu are nimic specific FSgSra§ului, fiind atestat si Tn cazul
celorlalte „tSri" intracarpatice. Preotii satelor provin eel mai frecvent din fa-
milia boierilor stSpani, si numai Tn veacurile mai recente Tntalnim si preoti de
conditie servilS. Pentru perioada de care ne ocupSm, ei sunt TnsS fSrS exceptie

D m D.I,p. 20-21.
2«D//?. C l,p.29.
Popa, Tara Hafegului, p. 247-248
DRH. B, I, p. 37. . 4 , ! .1 .rtAvi

129
membri ai unor familii boieresti. Este suficient s5 citSm cazul satului Voivo-
denii Mari in care intre inceputul secolului al XVI-lea si mijlocul secolului
al XlX-lea preotia satului a fost asiguratS, ori monopolizatS, de familia Bica,
boierii care stSpaneau si satul.^^^ Imaginea ar putea s3 fie viciatS de faptul ca in
veacul al XVI-lea persoanele respective apar in documente nu in calitatea lor
de preoti, ci de boieri, parohii iobSgiti avand mai putine motive ori sanse s3
participe la actiuni care necesitau inregistrarea lor in scris.
Datele concrete despre organizarea si subordonarea ierarhic3 a bisericilor
din Tara FagSrasului ne lipsesc si dup3 pierderea ducatului de c3tre domnii
T3rii Romanesti. §tim doar c3 autorit3tile noi s-au str3duit s3 mosteneasc3
veniturile provenite din darea preotilor pentru c3 statutele din 1560-1570 con-
semneazS in mod expres obligatia tuturor preotilor de a plati de Rusalii un
florin pe an.^^ Pan3 la crearea mitropoliei ardelene probabil c3 preotii fSgSrS-
seni erau consacrati in continuare In Tara RomaneascS.
Spre deosebire de alte zone din Transilvania, Jara FSgSrasului a fost mai
putin afectatS de ingerintele si influentele Bisericii catolice sau mai tarziu ale
celei protestante, eel putin in intervalul cronologic pe care-1 abordSm. fn-
temeierea satelor catolice intre Muntii Persani si Olt la inceputul secolului
al Xlll-lea nu s-a dovedit a fi durabilS, marea invazie mongolS compromitand
aceastS tentativS. fn momentul reaparitiei lor, la sfarsitul secolului al XlV-lea,
cu exceptia $ercaiei, vor fi toate sate romanesti ortodoxe. FSrS urmSri notabile
asupra confesiunii populatiei romanesti a rSmas ?i fiintarea mSnSstirii cister-
ciene de la Carta, lucru firesc de altfel, cSci aceastS institutie nu-§i asuma ros-
turi in pSstorirea sufletelor in randul populatiei. Conflictele n-au lipsit totusi, si
dacS afimatia arhiepiscopului de Strigoniu din noiembrie 1343 nu este o
simplS exagerare, in timpul luptelor lui Carol Robert cu fiii lui Ladislau Kan,
mSnSstirea din Carta „ clSditS la hotarul eel mai indepSrtat al regatului Unga-
riei, inspre partea schismaticilor, care a fost nespus lovitS de acei schismatici"
a avut de suferit §i din cauza romanilor.^*'' Apropierea cauzatS de stSpanirea
voievozilor munteni nu putea sS nu genereze frictiuni si chiar interventii din
partea acestora. Conform unui rezumat din colectia contelui Kemeny, publicat
de $tefan Moldovan in revista „Transilvania", in 1439 abatele Mihail al Cartel
se plangea cS domnul JSrii Romanesti (Vlad Dracul) a asezat la mSnSstire pe
un anume Mihail, pleban la Targovi^te.^^^
Spre deosebire de alte „tSri", In care convertirile la catolicism In ran-
dul nobilimii romane constituie un fenomen semnificativ deja In secolul

2" Mete?, Viafa bisericeasca, p. 123-124.

2** Mete?, Vieafa agrard, p. 250.
^'DIR, C X I V , l , p . 160.
DRH. B,l,p. 90.

130
al XV-lea Tara FSgSrasului prezintS un decalaj important, abia la inceputul
veacului al XVI-lea inregistrandu-se primul caz, iar apoi treptat, pe mSsurS ce
elita romaneascS este cooptatS mai frecvent in functii importante din anturajul
principilor si mobilatS pentru credincioasS slujbS, numSrul boierilor care vor
opta pentru o altS confesiune va creste in secolul urmStor.
Cap de serie in aceastS listS este familia Mailate?tilor din Comana de Jos,
cazul eel mai cunoscut din perioada care ne intereseazS. Matei Mailat, tatSl
cunoscutului voievod transilvan Stefan Mailat, apare in documente incepand
cu anul 1509 ca boier roman din Jara FSgSrasului, de mai multe ori membru al
scaunului de judecatS.^™ El este si primul boier fSgSrS?ean cunoscut din docu-
mente care va reusi sS dobandeascS proprietSti in afara ^Srii. Prin cumpSrSri §i
zSlogiri, Matei Mailat va intra in posesia satelor Jantari (azi DumbrSvita) si
Crihalma. Ascensiunea lui se leagS foarte probabil de neparticiparea la mi?-
carea din 1508 a unor boieri fSgSrS?eni in scopul readucerii tSrii sub auto-
ritatea domnului muntean, devenind, alSturi de alfi boieri ca Stoica eel Mic din
Berivoi sau Aldea Bica din Voivodeni, unul din favori^ii noilor stSpani. Un
document din vara lui 1511 consemneazS $i trecerea la catolicism a lui Matei,
pas decisiv din punctul de vedere al promovSrii sociale, dar singular In peisajul
elitei fSgSrS^ene.^''' Tocmai din acest motiv, nu credem cS ea s-a datorat In
primul rand unei presiuni, ci a fost rezultatul unui compromis asumat de Matei
care facilita recunoa?terea statutului nobiliar pentru stSpanirile sale extra-
fSgSrS?ene, fSrS consecinte concrete pe plan confesional In privinta persoanei
lui Matei. Situatia era insolitS ?i destul de confuzS, dupS cum atestS si ezitSrile
cancelariilor regale ?i voievodale In titlurile folosite. DacS Inainte de conver-
tire el este numit nobili Maylad Valacho boyaroni nostra de Komana,^'^^ dupS
aceea regele i se adreseazS mereu nobilis noster Maylath de ZunyogszegP^
Voievodul Transilvaniei II numejte InsS In continuare nobilis Maylad de
Komana boyaronis terre FogarasP* Este totu$i de remarcat disparitia califi-
cativului etnic, nelipsit pSnS atunci. In afarS de $tefan, care va f i trimis la
curtea regalS si va deveni foarte repede cubicularius et dispensator regisP^
urmand o carierS tipicS fiilor de nobili, ceilalfi membri ai familiei trSiesc In
continuare la Comana ?i Jantari, trecerea lor la catolicism fiind pur formalS.
Matei Insusi pSstreazS si calitatea de boier fSgSrS?ean, fiind prezent ca jurat al
scaunului boieresc In 1516.2^*

2*' Rusu, Ctitori, p. 32 ?i urm.

2™ Binder, $tefan Mailat, p. 302-305; v. ?i in registrul satelor.
Pujcariu, Fragmente, IV, p. 79-81.
Majlad, OWeve/efc, p. 624-625.
2"ft,viem,p.629-635.
""/^.iem, p. 627-628.
2" Puscariu, Fragmente, IV, p. 78.
^^^L\±ics,Tara Fagdrafului,p.229.

131
 /

Completarea istoriei Bisericii fagarSsene in secolele X I I I - X V I ar fi de

asteptat in mod obisnuit de la monumentele religioase ale tarii. Ne grabim sS
precizam insS ca si numarul acestora este descurajator de mic. Din toatS
aceasta lunga perioada istorica se pastreazS doar trei sau patru biserici care au
fost construite Tnainte de 1600 si, eventual, o manastire a carei datare nu se
poate verifica Tn lipsa unor cercetari arheologice.^''^ Situatia este surprinzStoare
pentru ca, Tn cazul mSnSstirilor de exemplu, izvoarele din secolul al XVIII-lea
atesta prezenta unui numar impresionant de asezaminte care nu puteau fi toate
de data recenta. Bisericile de mir actuale sunt Tn numar considerabil ctitorii ale
elitei sociale fagSrasene din secolele X V I I I - X I X , dar aceleasi izvoare de acum
douS veacuri si jumState vorbesc de biserici vechi, de ctitorii ale unor familii
boieresti de sute de ani.2^** Preferinta pentru lemn a constructorilor Tn perioa-
dele mai TndepSrtate ar putea constitui o explicatie Tn unele cazuri, alteori nu
este exclus ca monumentele actuale sS suprapunS biserici mai vechi, dar ab-
senta unor cercetSri arheologice ne lipseste de cunoasterea lor. Putinele tenta-
tive de acest gen au fost neconcludente ori rezultatele lor nu sunt publicate.
MSnSstirile din Tara FSgSrasului, atestate Tn secolul al XVIII-lea Tn hota-
rele a 27 de sate, uneori chiar mai multe pentru aceeasi asezare, sunt consi-
derate ca fiind modeste, cu cativa cSlugSri si cSlugSrite si o Tnzestrare mate-
rials care rareori depSsea nivelul unei gospodSrii obisnuite. Fiind lipsite de
domenii mari, caracteristice pentru alte zone, ele au ocolit interesul documen-
telor si nu dispuneau nici de arhive proprii. RSmane o mare problems pentru
istoricul perioadelor mai vechi Tn ce mSsurS suntem TndreptStiti sS proiectam
Tn trecut aceste realitSti.
fnchegarea unui sistem coerent al vietii monastice la sud de Carpati din
initiativa statului din vremea lui Vladislav-Vlaicu, constituie un imbold plau-
zibil pentru postularea existentei unor IScasuri similare si Tn ducatul fSgSrS-
sean. Singura dovadS documentarS a acestei realitSti este hrisovul lui Mircea
eel BStran dat egumenului Stanciul din Scorei .^^^ Din varianta traducerii care
era cunoscutS panS Tn prezent nu rezulta Tn mod explicit originea fSgaraseana.
O alts traducere, gSsitS de noi Tntr-un manuscris anonim,^'*" precizeazS TnsS cS
egumenul Stanciul si fratele sSu CSlin erau boieri din Tara FSgSrasului (boie-
ronibus in districtu terrae fogaras). Informatia este pretioasS pentru cS docu-
mentul nu face referire directs la mSnSstire si nici hotSmicirile din veacurile

Mete?, Mandstirile, p. 75-101; loana Cristache-Panait, Cu privire, p. 30-32; Greceanu,

Tara Fdgdrafului, 33-38; Literal, Biserici vechi, 93-94; 119-136; 145-146; 152.
Paclisanu, Vizitatiuni canonice, p. 94 noteazS c i biserica din MSrgineni a fost ridicati
de boierii satului cu trei sute de ani in urm2.
DRH. B, 1, p. 36-38; v. ?i in registrul satelor.
Arh.Nat. Sibiu, Fond Brukenthal. L 1-8, nr. 286.

132
urmStoare nu-i atestS existenta, cu toate cS harta austriaca din secolul
al XVIII-lea o marcheazS foarte aproape de limita dintre satele Scorei si
Streza-Cartisoara (v. harta nr. 1). SSpSturile arheologice intreprinse aici n-au
putut identifica decat urmele unei constructii tarzii, fSrS materiale mai vechi de
secolul al XVIII-lea.^s'
Cea mai importantS mSnSstire din Tara FSgSrasului, ctitoria brancove-
neascS de la SambSta de Sus, are si ea o vechime mai mare, care a fost bSnuitS
de multS vreme, dar argumentele explicite au lipsit panS nu demult. Cercetand
monumentul incS In perioada interbelicS, Valeriu Literat afirma cS domnul
muntean 1-a zidit pe locul unui IScas de lemn mai vechi care exista IncS Inainte
ca domeniul sS fi ajuns In stSpanirea lui Preda Vomicul dupS mijlocul
secolului al XVII-lea.^'*^ Era o intuitie In sprijinul cSreia neobositul cercetStor
al bisericilor fSgSrSsene putea sS aducS doar o informatie culeasS din pro-
tocoalele scaunului de judecatS din FSgSras, unde In 1643 se consemna cS
In vremea lui Stefan Bathory satul era stSpanit de un boier roman Vomicul
Ivascu. O informatie mai precisS exista totusi, ce-i drept ea a fost publicatS
abia In urbariile TSrii FSgSrasului de cStre David Prodan. In 1632, In legaturS
cu regimul apelor din satul SambSta de Sus, se noteazS cS valea se numeste
Apa MSnSstirii SambSta, iar cinci ani mai tarziu, IncS si mai clar, se spune
despre preotul Albul cS:"si el s-a fScut cSlugSr si se spune cS locuieste cand
aici, cand la mSnSstire". Paul de Alep nota In 1657 cS Preda Vomicul clSdea o
mSnSstire In Ungaria.^'*^ MSnSstirea de la SambSta de Sus fiinta eel putin de la
Inceputul secolului al XVII-lea, dar avand In vedere faptul cS In 1632 se for-
mase si hidronimul Apa MSnSstirii, credem cS nu este imposibil ca ea sS fie
mult mai veche.^*''
O aparitie singulars panS In prezent o reprezintS mSnSstirea rupestrS de la
Sinca Veche. ScobitS In gresia nisipoasS a unei pesteri de pe dealul Plesul, In
dreapta paraia§ului CetStuie, mSnSstirea se compunea din douS biseici si o In-
cSpere care servea drept locuintS (v. fig. \4)?^^ Prima bisericS este formats din
altar (a), naos (b) si pronaos (c), iar cea de-a doua are doar douS comparti-
mente: un naos cu o absidS semicircularS (d). IncSperea aflatS In prelungirea
primei biserici (f) a fost identificatS de Literat cu o salS de locuit, prevSzuta cu
vatrS si homul care strSpunge tavanul. Despre starea mSnSstirii, pastorul
reformat din FSgSras scria lui losif Benko In 1789: „Mai sus de Sinca existS o
monasteria despre care m-am informat de la persoane de Incredere care au fost

2*' V. in registrul satelor.

Biserici vechi, p. 146.
o; Cdlatori strdini, Wl, p. 216.
2«'' Lukacs, Antecedentele, p. 588-589.
^" Biserici vechi, p. \S-19.

133
 Fig. 14. $inca Veche. MSnistirea din Pe^terS. Plan (dup5 Literat)

in ea. Acestia relateazS cS manSstirea este taiata in intregime in piatra de ca-

riera si deci nu are acoperis. Este sapata cu pricepere, cu o munca uriasa,
demna de mirare. Ferestrele sunt taiate lateral, atat de inguste meat caiugarii
cand slujesc se plimba cu cartile dupa razele soarelui pentru a putea citi. Ma-
nastirea a ramas si dupa vremea lui Buccow, dar nu se cunoaste vreun privi-
legiu al ei.''^*** fn 1930, cand a efectuat cercetarea, V . Literat semnala starea
avansata de degradare a monumentului. fntre timp peretii de la intrare s-au
prabusit si mai mult, formand o depunere inalta care bareaza accesul. fn lega-
tura cu datarea manastirii nu dispunem decat de un terminus ante quem foarte
recent reprezentat de pomenirea ei in izvoarele din secolul al XVIII-lea.^"^ fn-
ceputurile ei coboara probabil mult inainte de acest veac, dar numai cercetarile
arheologice ar putea stabili vechimea ei.
Multe din manastirile si schiturile din Tara Fagarasului au fost constructii
modeste din lemn, unele disparute fara urma, altele consemnate doar de topo-
nime sau hidronime. Spre exemplu, in hotarul satului CopScel, documentele nu
au inregistrat existenta vreunei manastiri, in schimb harta militara din secolul
al XVIII-lea consemneaza hidronimul Kalugheritza, la sud de sat, un mic pa-
raias care contribuie la formarea vaii Luncii care coboara in localitatea numita
(v. harta nr. 5). Informatia este importanta pentru cS avem de-a face cu un sat

Kemeny, Transsilvania possessionaria. XIIL Districtus Fogaras, p. 77. Mss. la Biblio-

teca Academiei Romane, Filiala Cluj, Arhiva istoriei losif Kemeny.
Mete?, Mandstirile, p. 97-98.

134
vechi, eel putin de la inceputul secolului al XV-lea, cu o puternica familie
boiereasca ce a avut un rol important in razvratirea din 1508.2**
Bisericile de mir, dupa cum am precizat mai sus, in forma lor actuaia au
fost construite m marea lor majoritate in secolele X V I I I - X I X . Monumente
care sa dateze, macar si partial, inainte de secolul al XVII-lea sunt doar cateva,
cronologia lor fiind determinata in exclusivitate pe baza unor elemente stilis-
tice. Dintre acestea, numele ctitorului a fost pastrat de traditie doar intr-un
singur caz, astfel meat o clasificare pe baza unor criterii sociale care sa lumi-
neze si destinafia inifiaia a bisericilor este practic imposibil de realizat. Avand
in vedere dimensiunile reduse ale naosului bisericii din Voivodenii Mari, nu
este exclus ca initial monumentul sa f i fost o capeia de curte a familiei Bica,
stapanii ?i preoti satului la momentul construc^iei, catre anul 1500. fn con-
formitate cu informatiile din secolul al XVIII-lea, ?i biserica din Vi?tea de Jos
a fost ctitorita de boieroaica Hanoe in secolul al XV-lea sau la inceputul vea-
cului urmator. fn schimb, pentru bisericile din Comana de Jos §1 Comana de
Sus nu dispunem de astfel de date.
Biserica din Voivodenii Mari (fig. 15 a, b) frapeaza nu numai prin dimen-
siunile reduse, cum aminteam mai sus, ci §i printr-o serie de solu^ii structive
care certifica vechimea ei. Absida semicirculara, de reminiscenta romanica,
unica la bisericile fagarasene contemporane, este acoperita cu o bolta semi-
cilindrica orizontaia. Naosul, cu dimensiunile interioare de 5,5/4,4 m, este
acoperit cu o bolta In forma de stea, cu nervurile desprinse direct din zid,
solutie de asemenea unica la bisericile din Tara Oltului. Pe baza profilului
nervurilor, E. Greceanu a datat monumentul In jurul anului 1500.2*' Contrar
unor supozitii mai vechi, bazate pe informatii din 1860, examinarea zidurilor a
dovedit cS nu poate f i vorba de o refacere a altarului, zidurile fiind tesute §i
avand aceeasi grosime. Doar tinda $i tumul au fost adaugate mai tarziu, cand
biserica a devenit nelncapatoare. Observatia este fundamentals pentru ca
restituie o bisericuta cu un plan §i solufii de boltire unice In Jara Fagarasului.
Dimensiunile atat de modeste nu concorda cu nevoile unei biserici parohiale a
unui sat de marimea Voivodenilor, care In urbariul din 1640 este Inregistrat cu
30 de familii de iobagi §i 17 familii de vecini ai boierilor satului.2^ Aceste
date ar putea sustine ipoteza unei capele de curte In faza initiaia a bisericii din
Voivodeni. fn 1947, revenind dupa opt ani de la prima cercetare, V . Literat i$i
punea o serie de Intrebari privind prezenta acestui monument tocmai In satul al
carui nume evoca voievodatul, care este plasat In central ^arii, pe valea la

2" V. In registrul satelor.

2«» fara Fdgdrafului, p. 35; v. j i Literat, Biserici vechi, p. 121-123.
Prodan, f/rfcarH/e, I , p. 776-779.

135
 Fig. 15 a. Biserica din Voivodenii Mari (foto A. Lukacs)
t>. Planul bisericii (dupa Greceanu)

izvoarele c3reia se ridicS cetatea lui Negru-Voda, fSrS sS afirme totusi aceastS
destinatie a bisericii.
Biserica din Vistea de Jos (fig. 16) nu s-a pSstrat nici ea in forma originals.
Pronaosul si tumul clopotnitS au fost adSugate ulterior, absida si naosul fiind
partile cele mai vechi. Nava este acoperitS cu o boltS in leagSn, cu cate douS
contraforturi putemice pe laturile de nord si de sud, elemente de traditie roma-
no-goticS ce indicS datarea bisericii Tn secolul al XV-lea. Cu numai douS usi la
altar, prin analogic cu biserica din Rameti, Stefan Metes propusese datarea in
a doua jumatate a secolului al XV-lea a monumentului de la Vistea.-^^ DQS'I nu
a fost de acord cu acest argument, Eugenia Greceanu a acceptat incadrarea

Biserici vechi. p. 126.

Viata bisericeasca. p. 119.

136
 Fig. 16. Biserica din Vi§tea de Jos. Plan (dupS Greceanu)

Fig. 18. Biserica din Comana de Jos. Plan (dupS Greceanu)

cronologic3 propusS pe baza tehnicii boltilor.^'^ Probabil c& eel mai important
element structural este msS absida de formS semicircular^ in interior si poli-
gonaia cu sapte laturi in exterior, considerata una din primele manifestSri ale
influentelor arhitecturii din Tara RomaneascS.
Biserica din Comana de Sus (fig. 17) se remarcS prin absida cu patru la-
turi, avand o muchie in ax. Acest plan absidal se intalneste la bisericile de
lemn din Transilvania, dar la constructiile de zid apure doar la un grup de mo-
numente din pSrtile hunedorene.^'*'' Naosul este acoperit cu o calotS, iar pro-
naosul cu un cilindru transversal. Pe baza acestor elemente, biserica a fost pla-
satS cStre anul 1600. AsemSnStoare in ce priveste planul absidei, biserica din
Comana de Jos (fig. 18) prezintS diferente notabile la structura naosului. Este

2" Tara Fdgdrafului, p. 35.

"""Ubidem. " •• -

137
vorba de o bisericS salS care are naosul si absida acoperite cu o boltS semi-
cilindricS cu penetrapi. Existenta unui pridvor deschis pe latura de vest a fost
interpretatS ca o influents a arhitecturii muntene din timpul lui Matei Basarab,
motiv pentru care Eugenia Greceanu data monumentul in secolul al XVII-lea,
in timp ce V. Literat o plasase in primul sfert al veacului al XVI-lea .^'^
O absents surprinzStoare din aceastS listS de monumente o reprezintS bise-
rica veche a FSgSra§ului. Nu poate incSpea nici o indoialS cS targul, dar poate
chiar si castelanii cetStii, avusese biserica sa in perioada ducatului. Din pScate
nu stim nimic despre aceste monumente si despre localizarea lor. Conform
unei traditii inregistrate de Coriolan Buracu, in cetatea veche de la apus de
oras s-ar fi aflat §i o bisericS ortodoxS sau un paraclis, printre ruine(!) fiind
gSsite o cSdelni^S de aur, o parte din u?a de altar si o bucatS de patrafir.^'*
Informatia este astSzi imposibil de verificat, iar despre pretinsele descoperiri
nu se stie nimic. Biserica ortodoxS din oras a fost distrusS, in conformitate cu
unele pSreri, dupS 1456, probabil pentru cS cei mai multi romani ar fi fost eva-
cuati din oras, la cumpSna veacurilor X V I - X V I I fiind inregistrate doar cateva
familii cu nume romanesti.2'*'' Un document din 1617 mentioneazS faptul cS
Mihai Viteazul ridicase o bisericS ortodoxS langS santul cetStii, dar la data
respectivS si ea era deja distrusS.^'* In ce priveste biserica populatiei catolice si
apoi protestante, s-ar putea ca ea sS se fi aflat pe locul actualei biserici refor-
mate, asa cum ar putea sugera absida poligonalS a monumentului actual. Si-
tuatia din FSgSras ilustreazS poate eel mai bine stadiul cu totul precar al cu-
nostiintelor noastre despre istoria Bisericii din Tara FSgSrasului. Cercetarea
arheologicS a mSnSstirilor si bisericilor se impune ca un obiectiv prioritar, in
ciuda dificultStilor logistice determinate de plasarea in zone greu accesibile in
cazul celor dintai ?i a func^ionSrii ca biserici parohiale in cazul celor din urmS.

3. C E T A J I L E T A R I I F A G A R A S U L U I

Harta fortificatiilor medievale din Jara FSgSrasului este mult mai goalS in
comparatie cu alte „tSri" din Transilvania sau Banat. Din intervalul cronologic
pe care-1 urmSrim sunt cunoscute panS in prezent doar patru cetSti: FSgSras,
Breaza, Comana si Avrig. Este semnificativ si faptul c3 panS la mijlocul seco-
lului al XV-lea documentele nu atestS existenta nici unei fortificatii pe terito-
riul tSrii. Toponimia minorS si cercetSrile de teren au relevat posibilitatea exis-
tentei altor cetSti medievale, necunoscute din alte surse. In hotarele mai multor

2" Literal, Biserici vechi, p. 132; Greceanu, fara Fdgdrafului, p. 35.

Cetatea fi castelul Fdgdrafului. Cronicd istorica, p. 3.
2" Literat, Biserici vechi, p. 95-96.
2" Veress, Documente, IX, p. 130-131.

138
sate fSgSra^ene a fost inregistrat toponimul „cetate", dar verificarea Tn teren a
informatiilor prin cercetSri de suprafa^S ?i sondaje arheologice n-a dat rezultate
pozitive.2''
fn hotarul satului Voivodenii Mici se consemneazS toponimul Cetate TncS
la Tnceputul secolului nostru. Punctul a fost identificat de noi pe baza infor-
matiilor localnicilor la circa 300 m nord de localitate, Tn stanga vSii care tra-
verseazS localitatea. Un sondaj Tntreprins Tn 1997 n-a putut identifica TnsS exis-
tenta vreunui strat de culturS, cele trei sec^iuni de verificare, cu dimensiunile
de 15/lm, plasate pe o suprafajS de circa lha, neoferind materiale arheologice
concludente. Cu exceptia unor cuie de facturS modemS, care ar putea sS pro-
vinS de la o clSdire dezafectatS, nu am putut colecta decat fragmente de
cSrSmidS care provin cu mare probabilitate de la cuptoarele care functioneazS
si astSzi pufin mai la sud de acest punct.
Documentul deja pomenit al lui Mircea eel BStran, privitor la egumenul
Stanciul din Scorei, mentioneazS Tn hotSmicirea satului toponimul Cetate.^ fn
traducerea publicatS toponimul are calificativul de possessio, deci s-ar putea
intelege cS este vorba despre un sat cu acest nume. Pe Olt, In punctul In care
Incep hotarele Scoreiului, nu a existat InsS, dupS ?tiinta noastrS, un sat cu acest
nume. Rezolvarea problemei ar putea sS fie datS de o altS traducere a docu-
mentului, pe care, dupS cum am amintit pufin mai sus, am gSsit-o Intr-un
manuscris de la Inceputul secolului al XIX-lea.^°' Aici punctul respectiv este
descris astfel: a trajecto Aluto in loco pe Szupt Csetate. Nu este vorba deci de
un sat, ci de un toponim, realitate confirmatS si de documentul voievodului
$tefan Mailat din 1534 care nu mentioneazS deloc t o p o n i m u l . D e a s u p r a
satului Colun, de pe malul opus al Oltului, exists un deal Inalt, cu un platou
Tntins, numit si Dealul CetSteaua. O cercetare de teren IntreprinsS de noi, Im-
preunS cu Zeno Pinter, n-a putut identifica InsS nici o urmS de fortificatie.
Insuccesele noastre nu trebuie sS descurajeze cercetSrile, dimpotrivS, alte
exemple, ca eel de la Comana, cum vom vedea IndatS, certifies posibilitatea
existentei unor fortificatii fSgSrSsene care nu sunt atestate de nici un document
scris.
Cea mai importantS dintre TntSriturile JSrii FSgSrasului, atat sub raport
politico-militar, cat si social-economic, este fSrS IndoialS cetatea din centrul
orasului (fig. 19). CercetSrile arheologice mai vechi nefiind publicate, iar cele
mai recente nefiind Incheiate,^^ asupra Tnceputurilor fortificatiei ?i a fazelor de

Ciupea, Observa(ii, p. 298.

^DRH,B,l,p. 37.
Arh.Nat. Sibiu, Fond Brukenthal, L l - 8 , nr. 286.
"• Veress, Acta, I , p. 237-238.
V. mai sus in registrul satelor. v .-, A\ ..-iiwV .

139
 Fig. 19. Figara?. Planul cetSfii (dupS Curinschi Vorona)

constructie ale cetStii eponime a tSrii stSruie incS serioase neclaritSti. Pe baza
descoperirilor din curtea castelului (fig. 6) a fost lansatS ipoteza functionSrii
inca din veacurile X I I - X I I I a unei fortificatii de pSmant si de lemn, suprapusS
de castelul actual .^"^ SSpSturile incepute in 1998 n-au putut confirma cu certi-
tudine aceastS ipotezS, functia de val de pSmant a umpluturii din curtea inte-
rioarS nefiind asiguratS de relatii stratigrafice clare, posibilitatea ca ea s3 fie
doar o nivelare a constructorilor cetStii de zid neputand fi exclusS in stadiul
actual al cercetSrii. Observatia noastrS nu exclude, dupS cum s-a mai precizat
si in alt loc, existenta unei cetSti de pSmant pe un alt amplasament nu prea
indepSrtat, de unde ar proveni materialele arheologice descoperite in umplu-
tura presupusului val.
Pomind de la o informatie lapidarS a autorilor sSpSturii arheologice
din deceniile 7-8, conform cSreia zidul exterior nordic al castelului se datea-
zS, pe baza materialelor ceramice, in prima jumState a secolului al XV-lea,
Gh. Sebestyen a incercat sS refacS pricipalele faze de constructie ale cetStii.
Incinta de zid, de formS trapezoidalS, cu douS tumuri, eel de nord-vest si eel de
sud-vest, a fost construitS de domnii TSrii Romanesti. In cazul tumului rotund
din coltul sud-vestic, numit si Tumul Rosu, autorul nu excludea chiar o datare

5** N. Puscaju, V. Pujca^u in „BMr', 1973, 1, p. 74; Sebestyen, Cetatea Fagdrafului,

p. 70.
5 ° ' Cetatea F&g&rafului, p. 70-84.

140
in a doua jumState a secolului al Xlll-lea, avand tn vedere si analogia oferita
de tumurile rotunde de la Breaza. Functionarea tumului presupunea si exis-
tenta in jurul sSu a unei palisade. CercetSrile arheologice mai noi in curtea
exterioarS a castelului au dus intr-adevSr la descoprirea unei palisade de lemn,
fomiatS din douS randuri de bame legate cu TmpletiturS de nuiele. Raporturile
stratigrafice ale acestei palisade cu incinta interioarS nu sunt TnsS clarificate
deocamdatS, iar materiale le care s3 dateze acest complex Tn secolul al Xlll-lea
lipsesc Tn totalitate (fig. 20).

Fig. 20. FSgaras. Liiuele palisadei din lemn (foto A. Lukacs)

Cum va f i arStat acel fortalicium, mentionat Tn scrisoarea lui lancu de

Hunedoara Tn 1456, este greu de precizat.^"^ Abia la Tnceputul secolului
al XVI-lea activitatea constructivS este mai bine cunoscutS. Pe baza izvoarelor
scrise si a unor indicii structurale, ca si a denumirilor tumurilor, se poate atri-
bui ridicarea tumului sud-estic (numit Tumul Tomori) castelanilor din primele

^Hurmuzaki,XW,l,p.43.

141
decenii ale veacului amintit. Cei care va construi incinta exterioara intr-o pri-
mi formS si va transforma prima cetate intr-un castel a fost insS Stefan Mailat.
Inca in 1996, Kovacs Andras intuise cS zidurile cetStii vechi au fost r i -
dicate pe piloti de lemn, tehnicS utilizatS in regiunile mlastinoase cum este si
cea de la FSgSras. SSpSturile arheologice au confirmat, eel putin in cazul unor
ziduri, folosirea acestei tehnici.^"^
In a doua jumState a secolului al XVI-lea noii stSpani ai Fagarasului,
Caspar Bekes, Stefan Bathory si Baltasar Bathory, vor completa fortificarea cu
santul cetStii si adSugarea unor nivele noi in aripa sudicS si nordicS, dar si cu
ridicarea bastionului sud-estic al incintei exterioare. LucrSrile vor continua
si in prima jumState a veacului urmStor, sub principii Gabriel Bethlen si
Gheorghe Rakoczi I , cetatea dobandindu-?i infSpsarea actuals.^"*
In privinta evolufiei rosturilor militare si administrativ-economice ale ce-
tStii este important de relevat cS, incS de la prima atestare, in fruntea ei sunt
numiti mai multi castelani. lancu de Hunedoara foloseste pluralul in ambele
scrisori^. fntr-un document inedit, din 1498, cu ocazia mijlocirii unui conflict
dintre sasi ?i FSgSraj, Bartholomeus Pathaki aminteste din nou de castelani
(fig. 21).^'" Se poate presupune pe baza acestor informatii cS cetatea FSgSra-
sului avea incS din aceastS perioadS ?i un vicecastelan, situatie logicS, impusS
de sarcinile numeroase ridicate de administrarea domeniului ce cuprindea
cateva zeci de sate. In mod explicit, primul vicecastelan este pomenit in 1520
(Francisc Porkolab vicecastellanus), de?i incS in anul precedent Philippus este
numit parcSlab.^" In aceeaji perioadS apar in documente prefec^ii, iar putin
Tnainte de mijlocul secolului al XVI-lea Tncep sS fie atesta^i si provizorii.^'^
Specializarea atribu^iilor personalului din fruntea cetSfii indicS atat cresterea
domeniului cat $i preocuparea proprietarilor pentru o mai bunS exploatare a
acestuia. Interesant este, din punctul de vedere al promovSrii politice si sociale
a boierilor fSgSrS?eni, implicarea lor Tn administra^ia JSrii FSgSrasului. Boieri
romani gSsim Tn slujbe importante abia Tn perioada Tn care FSgSrasul este stS-
panit de $tefan Mailat. In 1529 castelan este loan More, boier din Venetia de
Jos, iar Tn 1531 acesta apare Tn functia de prefect.^'^ Un document emis de ace-
lasi $tefan Mailat Tn 1535 TI aminteste pe Valentin Porkolab Negrul, boier din

Afogarasi vdrkastily, „Erd61yi mUemldkek", 13. Cluj, 1996, p. 2.

5°* Sebestydn, loc. cit.
5*" Urkundenbuch, V, p. 512; 520: castellanis ipsius fortalicii nostri
" ° Arh.Nat., Sibiu, U, 129: ex parte Castellanorum de fogaras.... coram nobis ac Castel-
lanorum de fogaras.
5 " Quellen, Brafov, I , p. 224, 271.
Sebestydn, Cetatea Fdgdrafului, p. 139.
Quellen Brafov, I I , p. 127; Hurmuzaki, XV, 1, p. 564.

142
3 0 J ICS : ' ' j^-rifii;'

Fig. 21. Documentul din 1498 (Arh.Nat. Sibiu)

143
Sambata de Sus.^'"* Folosirea unor boieri romani in administrarea T3rii FSgara-
sului, si nu numai, de cStre voievodul de origine romanS, este explicabilS.
Dupa acest moment insS nu vom mai intalni nici un boier in fruntea cetStii,
situatie elocventS chiar dacS documentele pSstrate nu sunt prea numeroase
jjentru a se putea urmSri mai in detaliu acest fenomen. Cand, la sfarsitul seco-
lului al XVI-lea, reapar numele romanesti in listele de slujbasi, avem de-a face
cu familii de nobili de origine romanS.^'^
Cetatea de la Breaza pStrunde in tabloul fortificatiilor medievale din Tara
FSgSrasului cu o aurS legendarS care a impiedicat nu o datS aprecierea echili-
bratS, bazatS pe informatiile certe, a cronologiei si mai cu seamS a imprejurS-
rilor istorice care i-au dat nastere. Traditia locals o calificS drept cetate a lui
Negru VodS, dupS pSrerea noastrS dintr-o sorginte livrescS, farS legSturS di-
rects cu o traditie mai veche. CercetSrile arheologice au oferit puncte de sprijin
mai solide, desi nici ele n-au putut satisface exigentele unei problematici atat
de insemnate si sensibile.^'*
Cetatea se aflS la o distantS de 5 km sud de satul Breaza, in punctul numit
„Cetate", pe un platou ingust si alungit, care oferS conditii naturale de fortifi-
care foarte avantajoase. Fortificatia are o structurS simetricS, cu douS santuri
prevazute cu val, de o parte si alta a laturilor inguste, care protejeazS o incintS
de zid intSritS in cele douS capete inguste cu cate un turn cilindric (fig. 22).
SSpSturile arheologice relativ extinse au precizat cronologia relativS a princi-
palelor faze ale fortificatiior de pe platou. S-a constatat inainte de toate cS
cetatea medievalS refoloseste un sit de epocS dacicS. Pe baza unor situatii
stratigrafice nu suficient de concludente s-a putut presupune o utilizare, fie si
temporarS, a platoului in secolul al IX-lea. Observatia este sustinutS si de
descoperirea unui pinten care a constituit de altfel singurul element de datare a
acestei faze (fig. 23). Cetatea medievalS a avut drept nucleu cele douS tumuri
rotunde cSrora l i s-a adSugat incinta de piatrS intr-o fazS ulterioarS. Coltul de
sud a fost fortificat in mod special prin realizarea unui zid interior care inchi-
dea un spatiu de ultimS rezistentS, cu cistema de apS si o constructie care ar fi
putut avea functie de capelS. In opinia automlui cercetSrii, cetatea a functionat
de la sfarsitul secolului al Xlll-lea panS cStre mijlocul veacului al XV-lea.
Datarea se sprijinS pe ceramica descoperitS, cu analogii in fortificatiile sSsesti
din sudul Transilvaniei, dar si cu anumite categorii intalnite la sud de Carpati.
Din aceastS a doua categorie se remarcS Tn primul rand vasele cu decor lus-
tmit, cu analogii bune la Zimnicea, Arges, Tumu Severin. De asemenea,

5'" Veress. Documente, VII, p. 266-268.

5 " Sigismund Boer, vicecSpitan in 1582 : Quellen Brafov, V, p. 121; Francisc Leszai (de
Lisa), pro vizor in 1596: Sebestyen, Cetatea Fdgdrafului, p. 106.
5'* Nagler. Cercetarile. p. 89-117.

144
Fig. 22. Planul cetStii de la Breaza (dup5 Nagler)

145
 Fig. 23. Breaza. /. Varf de sigeati; 2-3. Fragment de pinten (dupa Nagler)

planul tumurilor ar pleda in favoarea acelorasi legSturi sudice, in Transilvania

necunoscandu-se tumuri cilindrice.
Concluziile prezentate nu sunt lipsite de puncte slabe care diminueaz3
puterea afirmatiilor. fn ce priveste cronologia absolutS, nu putem sS nu obser-
vSm ca ea se bazeaza doar pe ceramics, neadecvata pentru incadrari mai r i -
guroase. Materialele prezentate se dateazS in marea lor majoritate in secolul
al XlV-lea si chiar mai tarziu, si nu se poate exclude posibilitatea ridicarii
tumurilor intr-o faza ulterioara Tnceputurilor fortificatiei. Cercetarile mai noi
au demostrat ca planul circular este foarte slab documentat la sud de Carpati
Tnainte de secolele X I V - X V . Analogiile citate de autor, Poenari si Rucar, sunt
mult mai tarzii.^''' Cetatea de la Severin a fost datata Tn prima jumatate a
secolului al Xlll-lea, iar Tncadrarea cronologica a tumului cetatii de la GrSdet
nu este de loc ferma.^'* De asemenea, Tn Banatul Montan exista un orizont de
ceta^i cu tumuri circulare (Mehadia, Pescari), dar care sunt datate pe baza cer-
cetarilor arheologice mai recente Tn prima jumatate a secolului al XV-lea.^"
Argumentele prezentate impun anumite rezerve, fara a putea totu?i sa elimine
cronologia propusa de Th. Nagler. Consideram cS problema datarii cetStii de la
Breaza rSmane deschisS.
Cetatea Comanei diferS din toate punctele de vedere de fortificatia pre-
zentatS anterior. Spre deosebire de aceastS putemicS cetate, mica TntSriturS de
pe valea Dabi?ului, la 15 km Tn amonte de satul Comana de Sus, se remarcS
prin dimensiunile ei modeste, prin lipsa unei vizibilitSfi care sS permits supra-

5 ' ' Cantacuzino, Cet&fi, p. 104-114.

5"/fc/^e/n, p. 81-85; 98-101.
5 " Jeicu, Banatul Montan, p. 205, 212-213.

146
 Fig. 24. Planul fortificatiei de la Comana (dup5 Eskenazy)

vegherea drumului ?i prin amenajSri rudimentare care o privau practic de un

rol militar activ (fig. 24).^2o CetStuia se compune dintr-un sanf de apSrare de
trei metri 13time, cu un val scund menit sS bareze accesul pe latura mai do-
moalS a pantei monticulului ?i un zid de piatrS legatS cu mortar, cu o grosime
de 1,20-1,40 m. fn interior au fost dezvelite urmele a douS constructii de lemn,
fSrS a se putea depista urmele vreunei cisteme de apS ori alte amenajSri.
Inventarul descoperit se compune $i aici in primul rind din ceramics $i cSteva
obiecte de metal din rSndul cSrora se remarcS fragmentul unui pinten, databil
in a doua jumState a secolului al Xlll-lea $i prima jumState a veacului urmStor.
Fragmentele ceramice sustin aceastS incadrare cronologicS (fig. 25).
Identificarea contextului istoric ?i social care este rSspunzStor de ridicarea
cetS^uii de la Comana prilejuie?te ca primS observajie deosebirea esenfialS fa^S
de cetS^ile de la FSgSra? ?i Breaza. Nu poate fi vorba nici de o cetate regalS de
grani^S ?i nici de o cetate voievodalS. Autorul cercetSrii, pomind de la premiza
cS satele de pe valea Comanei nu sunt amintite nici in 1235, printre inteme-
ierile catolice recente, nici in dania lui Vlaicu pentru Ladislau de DSbSca din
1372, conchide cS nu poate f i vorba decSt de fortificatia de refugiu a comuni-
tStii romSnejti care exista acolo.^^i

" ° Eskenazy, O noudfortifica(ie, p. 34-44.

V. ?i in registrul satelor. qi^^l .q •• A i.^- ii-i^v

147
 Fig. 25. Comana. Ceramica medievalS (dupa Eskenazy)

Unele similitudini in ce priveste amplasarea si nivelul de fortificare cu

cetatea Comanei prezintS fortificatia de la sud de Avrig.^^^ La circa trei ore de
mers de la Avrig, pe varful numit „La cetate", inalt de 846 m, se afla un platou
de numai 60/30 m, care adSposteste o micS fortificatie de pSmant. Inspre nord,
pe o lungime de cea 35 m existS un val de pamant, dar si cu urme de mortar,
iar spre sud valul este insotit si de un sant. IntSritura nu este amintitS de nici un
document si nici nu a fost cercetatS arheologic, meat nu putem sti nimic mai
precis despre natura structurilor si eventualelor amenajari sau despre incadra-
rea ei cronologicS. Pe baza unor supozitii privind inaintarea regatului maghiar
panS la Carpati in jurul anului 1200, Horedt avansa supozitia ca cetatea ar fi
putut sS constituie un punct de sprijin al regalitatii impotriva TSrii Fagarasului
incS nepacificatS. Acest context nu a fost confirmat Tnsa de cercetSrile mai noi,
iar panS la obtinerea unor informatii concrete despre datarea cetStii, orice spe-
culatie ar fi hazardatS. Nu putem sS nu remarcSm totusi ca rolul atribuit de
Horedt cetatii era imposibil de realizat datoritS pozitiei geografice total inadec-
vate. Similitudinea pozitiei sale si dimensiunile modeste o apropie mai de-
grabS de cetatea Comanei, Tn aceastS eventualitate ea putand fi fortificatia unei
comunitSti care a trSit aici panS la sosirea colonistilor sasi Tn secolul
al Xlll-lea.

Horedt, Siidsiebenbitrgische Crenzburgen,p. 17-19.

148
 CAPITOLUL V I

STRUCTURA TERITORIAL-POLITICA
SI S T A T U T U L J U R I D I C A L T A R I I F A G A R A S U L U I
iN S E C O L E L E X I I I - X V I

1. T E R R A B L A C O R U M

Prima atestare documentarS a JSrii FSgSrasului in 1222, sub forma terra

Blacorum, care expliciteazS atat natura structurii sale socio-politice, cat si
caracterul ei etnic, este si printre primele de acest gen din spatiul romanesc
nord-dunSrean.^23 Mentionarea ei la data respectivS nu are insS vreo legSturS
cu vechimea realS a „tSrii", ci reflects doar o etapS importantS a organizSrii
apSrSrii granitelor regatului ungar. fnainte de a analiza contextul care a generat
aceastS aparitie, se impune sS precizSm sensul cu care era investit termenul de
terra de cStre emitStorii documentului.
Campul semantic al termenului are o structurS etajatS care pomeste de la
sensul mai „simplu" de pSmant, pSmant lucrat, deci o parte umanizatS a natu-
rii. Nivelul urmStor este rezervat unor structuri mai evoluate de tipul mosiilor
care cuprindeau de regulS mai multe sate.^24 Contemporane si in imediata ve-
cinState a JSrii FSgSrasului, s-ar putea cita ca exemple acea terra Siculorum
terrae Sebus din 1224^^5 ^^^^^ 2ek din 1252, fostS a sasului Fulkun inainte
de invazia tStarS-^^e Nivelul superior desemneazS structurile socio-politice de
tipul „tarS", acceptie pe care termenul i l are cu sigurantS ?i in documentul din
1222."
Identificarea continutului notiunii de „tar3", a^a cum o mtelegeau mediile
politice care au produs documentele referitoare si la Jara FSgSrasului, se

Urkundenbuch, I , p. 18. Autenticitatea documentului a fost contestata mai demult de

W. Ketrzynski, E. Szentp6tery ?i I . §chiopul (vezi Doc. Vol., p. 5-6), iar mai recent §i de
M . Holban, Din cronica, p. 10-48. Chiar daca documentul ar fi apocrif, datand din 1231, cum
crede autoarea citata, existenta „tarii" nu se poate contesta.
I . Szab6, A falurendszer kialakuldsa Magyarorszdgon, Budapest, 1966, p. 38-47.
Urkundenbuch,!, p. 35.
52«/Wem,p.78-79. •' " "

149
bucura de multS vreme de atentia istoricilor. tn istoriografia romani, decisivS
a fost contribupa lui Gh. I . BrStianu.^^? Sprijinindu-se pe cercetSrile istoricilor
occidental!, in special pe cele ale lui O. Brunner,^28 marele specialist roman
considera cS definitoriu pentru notiunea de „tarS" este comunitatea umanS care
trSieste conform dreptului fSrii: lex terrae, consuetude terrae. Ele nu erau sim-
ple unitSti natural-geografice, chiar dacS acest cadru natural este foarte impor-
tant ?i el, ci teritorii structurate din punct de vedere socio-politic si juridic.
Continuand directia deschisS de Gh. I . BrStianu, mai recent Radu Popa, Serban
Papacostea §i St. Brezeanu au adus nuantSri extrem de importante circum-
scrierii termenului de „tarS" ?i a etapelor istorice pe care acest tip de organi-
zare socio-politicS romaneascS le-a parcurs in mileniul cuprins intre pSrSsirea
Daciei de cStre romani si intemeierea statelor medievale r o m a n e s t i . I n t r - o
fazS arhaicS, de panS in secolul al IX-lea, „tara" (acele „Romanii populare" ale
lui N . lorga) era o colectivitate de drept, care avea reglementSri proprii eco-
nomice, administrative, militare $i religioase. Caracterul agrar si o structurS
socials orizontalS constituie cadrul care genereazS ?i in care functioneazS toate
institutiile acestor formatiuni."'
Etapa urmStoare din evolufia „;Srilor" medievale romanesti, cea care ne
intereseazS in mod special in cazul JSrii FSgSrasului, este marcatS de procesul
de feudalizare a acestor structuri socio-politice. Disolujia structurilor orizon-
tale, fSrS sS fie totals, produce o ierarhie socialS, inregistratS de izvoarele de
expresie latinS de la inceputul veacului al Xlll-lea, atat prin termenii proprii
acestora: maiores terrae, rustici, cat §i prin aceia utilizafi de romanii insi?i:
cnezii si voievozii. Proces intern in esenta lui, diferentierea socialS §i consti-
tuirea unor institutii adecvate acesteia au fost influentate si de asimilarea unor
elemente ale migratorilor, in special in regiunile extracarpatice. Fenomenul n-a
lipsit nici din Transilvania, dar aici evolutia autonomiilor romane?ti a fost in
mod hotSrator determinatS de cucerirea maghiarS care a incercat golirea lor de
continut, fie prin instalarea unor reprezentanti ai coroanei in fruntea acestor
structuri, fie, incS si mai grav, prin dislocarea lor teritorialS obtinutS prin for-
marea unor domenii regale si nobiliare. Aceste presiuni vor atinge la inceputul
secolului al Xlll-lea §i „tSrile" din regiunile extracarpatice, fSrS a se reusi insS
suprimarea lor. Contextul politic ?i insuficienta resurselor regatului, dar si
rezistenta voievozilor romani, au putut implini procesul evolutiv al „(Srilor" de

5 " Sfatul domnesc. p. 19-26; Adundrile de stdri, p. 24-27.

Larui und Herrschaft, Viena, 1939 (ed. revSzuta in 1973 a apSrut la Darmstadt.)
Papacostea, Romdnii, p. 56-65.
Premisele cristalizdrii, p. 27-31; Papacostea, Romdnii, p. 56-65; Brezeanu, Model
european, p. 217-224.
55' Vezi Popa, Premisele cristalizdrii, p. 27-31.

150
la sud ?i de la rSsarit de munti prin transformarea lor in tara politics prin exce-
lentS in veacul al XlV-lea."^
fnainte de a trece la analiza cazului special al „tSrii" FSgSra?ului, se cuvine
sS mai facem o precizare de ordin general in legSturS cu modul in care a fost
abordatS problema autonomiilor romSne^ti, in primul rand a celor transilvane.
MultS vreme, cu precSdere insS in perioada interbelicS, statutul juridic ?i chiar
existenta acestor „tari" a fost tratatS in cadrul controversei purtate de cele douS
istoriografii, romanS §i maghiarS, in jurul problemei autohtoniei romanilor din
Transilvania. fn opozifie cu imaginea schifatS mai sus, intr-o formulare dintre
cele mai tranjante ale istoriografiei maghiare, districted romSne?ti ar f i fost
create de regalitate in urma infiltrSrii treptate a romanilor de peste munfi, fiind
la dispozitia lor §i putand face danii, ceea ce nu era posibil pe teritoriul celor-
lalte autonomii ale sasilor ?i secuilor.^^^ Nici in formele mai atenuate ale va-
riantelor mai recente produse de aceea?i istoriografie, nu se depS?e?te nivelul
acceptSrii lor ca unitSti administrative cu rosturi de apSrStori ai granitelor,
dezvoltate prin treptata pStrundere a romanilor la sfar?itul secolului al Xll-lea
?i inceputul veacului urmStor."'*
Revenind la prima atestare a „tSrii" in 1222, diploma regalS §i confirmarea
ei de cStre papS lasS sS se TntrevadS un stadiu relativ evoluat al raporturilor
autonomiei romanesti dintre Olt $i Carpati cu regatul ungar.^^^ Contextul in
care este pomenitS terra Blacorum, alSturi de terra Siculorum, demonstreazS
similitudinea dintre statutele juridice ale celor douS structuri teritorial-politice.
Scutirea cavalerilor teutoni ?i a supu§ilor lor de plStirea vSmii la trecerea prin
cele douS „tSri" presupunea o relatie de dependents a acestora fajS de regat,
care permitea regelui sS intervinS in administrarea unor venituri ale lor.^^*
Stabilirea vechimii si a naturii acestor relatii la inceputurile lor ne obligS
sS coboram in veacul anterior, in perioada articulSrii de cStre regalitate a unei
structuri politico-administrative care sS asigure o mai bunS exploatare econo-
mics a regiunilor de sud ale Transilvaniei dar ?i o apSrare mai eficientS a fSrii.
fntr-un studiu apSrut cu patru decenii in urmS, reluat mai recent fSrS
schimbSri esentiale, Kurt Horedt incerca sS reconstituie pStrunderea statului
maghiar in Transilvania in etape cronologice distincte, marcate de ridicarea
cate unei linii de prisSci.^^^ Momentul contactului dintre romanii din Jara FS-
gSrasului si regalitate era plasat la mijlocul secolului al Xll-lea, in conditiile

" 2 Brezeanu, Model european, p. 230.

* 533 Val., p. 1-12 cu bibiografia mai veche.
•' " 4 g^^^iy Tortenete, 1, p. 301-304; Gyorffy, Geographia, I I , p. 447-449.
" 5 Urkundenbuch, I , p. 18-20 si 22-23.
Y'a.pacosita., Romdnii, p. 11.
Contribu(ii,p. 109-131; Siebenburgen, p. 158-169.

151
impingerii hotarelor regatului pan2 la linia Oltului. Teritoriul de la sud de
aceasta linie a fost transfonnat acum intr-o zonS supravegheata si dependenta,
In care o eventualS formatiune politics anterioarS Isi va fi pierdut indepen-
denta. Presiunea exercitatS asupra romanilor fSgSrSseni era doveditS, In opinia
lui Horedt, si de ascunderea celor douS tezaure la FSgSras si Streza-Cartisoara.
Datarea lor la mijlocul secolului al Xll-lea pSrea asiguratS de monedele bizan-
tine din compunerea lor.
O reevaluare recentS a monedelor din tezaurul de la FSgSras a schimbat
InsS In mod radical datele problemei. Identificarea lor pe baza unor cataloage
mai noi a dovedit cS ele nu puteau fi ascunse Inainte de prima jumState a se-
colului al Xlll-lea, autorul analizei propunand drept cauzS marea invazie
mongolSdin 1241.""
Nici elementele care sustineau datarea tezaurului de la Streza-Cartisoara
nu rezistS unei analize mai atente. Punctul forte al acestei datSri II reprezenta
moneda de aur bizantinS emisS de ImpSratul loan al Il-lea Comnenul. Prezenta
ei In tezaur, ca si a altor cinci monede de argint, este InsS mai mult decat
nesigurS, cSci inventarul Intocmit la achizitionare nu aminteste de existenta
lor, iar In evidentele Muzeului Brukenthal din Sibiu nu figureazS nici o mo-
nedS de aur bizantinS.^^'* De altfel, chiar si K. Horedt formula foarte prudent In
legatura cu exi-^tenta acestor monede: „se sustine cS s-ar f i gSsit (tezaurul)
ImpreunS cu cinci monede de argint si o monedS bizantinS a lui loan al Il-lea",
fSrS a indica sursa informatiei.^'*"
A l doilea argument al datSrii tezaurului de la Streza-Cartisoara era pre-
zenta unor fragmente de lingouri de argint In greutate totalS de 895 g (fig. 9).
Utilizarea metalului brut ca mijloc de platS, Incepand cu a doua jumState a se-
colului al Xll-lea, concorda cu datarea propusS. Cartarea tuturor tezaurelor
care contin argint tocat, mult mai numeroase acum decat cu patru decenii In
urma, ne-a condus InsS la concluzia cS ele au fost ascunse Incepand cu marea
invazie mongolS din 1241
In sfarsit, fragmentele de diademS de facturS bizantinS au fost Incadrate de
Horedt In aceeasi perioadS, cu toate cS analogiile citate de el Insusi proveneau
din tezaure datate In veacurile X I V - X V . UrmSrirea descoperirilor de acest gen
la sud si la nord de DunSre, impune datarea acestui tip de diademS In secolele

E. Oberlander-Tamoveanu, Din nou despre datarea tezaurului de monede bizantine de

la Fdgdraf (jud. Brafov), „Studii 51 ComunicSri. Arheologie-Istorie", 21, Sibiu, 1981,
p. 287-289.
Mul(uniim colegei Oltea DudSu pentru sprijinul acordat in cercetSrile de la Sibiu.
^ Voievodatul de la Bdlgrad, „SC1V", V, 1954, 3 ^ , p. 508-509.
Lukdcs, Tezaurul de la Cartisoara (jud. Sibiu), „SC1VA", 49, 1998,2, sub tipar.

152
X I I I - X I V . Analogii bune sunt cele de la Emeszthaza (citat si de Horedt),
Timisoara, Macoviste in Banat, Olteni si Gogosu in Oltenia etc.^'*^
Cea mai bunS analogic si cea mai apropiatS din punct de vedere geografic
a fost gSsita de noi intr-un tezaur inedit care se pSstreazS la Muzeul National
din Budapesta. El provine de la Brasov si o parte a lui a fost achizitionatS de
muzeul amintit in ISyS.^"*^ Piesele componente, in primul rand diademele, sunt
aproape identice cu cele de la Cartisoara, ele insS nu permit o datare mai
timpurie de secolul al Xlll-lea (vezi fig. 13). Putem conchide in acest fel cS
tezaurele de la FSgaras si Cartisoara nu au nici o legSturS cu penultima etapS
cronologicS a inaintSrii cuceririi maghiare in Transilvania. AceastS concluzie
nu exclude desigur posibilitatea existentei etapei respective.
IncS la inceputul secolului nostru, Adolf SchuUerus observase alinierea
unor puncte fortificate, sau a unor toponime amintind de astfel de puncte, de-a
lungul Oltului. Purtand nume maghiare (Ungra, Crihalma, HSlmeag, Feldioara,
SScSdate), aceste localitSti au rSmas in afara scaunelor sSsesti, fScand parte din
comitatul Alba de Jos. DupS pSrerea autorului citat, aceste puncte, care contro-
lau drumurile ce legau bazinul Oltului de eel al Tamavei Mari, reprezentau o
linie de fortificatii secuiesti in spatele cSreia au fost adusi colonistii sasi.^'*'* In
mod pmdent, si Horedt prevSzuse posibilitatea instalSrii unor puncte de supra-
veghere a drumurilor care legau cele douS rauri amintite incS de la Tnceputul
secolului al Xll-lea, cand granita regatului era pe cumpSna apelor dintre Tar-
nava Mare si Hartibaciu.-'''^
CercetSrile arheologice intreprinse Tn cateva din aceste puncte de pe linia
Oltului n-au putut aduce precizSrile cronologice necesare. Sondajul de la Noul
Roman nu este publicat, scurta mentiune apSrutS permintand doar consem-
narea existentei fortificatiei de pSmant, Tncadrarea ei Tn perioada presSseascS
fiind imposibil de verificat .^''^ Mai bine cunoscute sunt rezultatele cercetSrilor
de la Ungra, desi nici ele nu sunt publicate i n t e g r a l A s e z a r e a fortificatS de
aici a fost datatS pe baza inventamlui arheologic, Tn primul rand a ceramicii, Tn
a doua jumState a secolului al Xll-lea, apreciindu-se cS ea a avut o duratS
scurtS, de cateva decenii. CStre anul 1200, asezarea fortificatS a fost TnlocuitS
cu o cetate de piatrS, cu dimensiunile de circa 70/40 m care a pSstrat probabil
si cele trei santuri de apSrare de mici dimensiuni ale fazei anterioare. Acesta
este castrul care apare Tn binecunoscutul document regal din 1211 care-i

3 « Ibidem.
Lukacs, Un tezaur medieval inedit de la Brafov, in curs de publicare.
^•^ Die Crenzburgen der Altlinie, „Korrespondenzblatt", XLL 1918, 5-8, p. 17-21.
' ^'^^ Contribufii, p. 122.
Th. Nagler, M. Rill, Monumentul cistercian de la Carta, jud. Sibiu, „MCA", XVII, 2,
p. 389-393.
R. Popa, R. $tefanescu, [/n^ra.

153
instala pe cavalerii teutoni in Tara Barsei. Suprapunerea fortificatiei de cimi-
tirul evanghelic n-a permis extinderea cercetSrilor in vederea obtinerii unor
informatii mai detaliate privind mSrimea asezSrii si eventuale precizSri de
ordin cronologic, iar cea de-a doua campanie de sSpSturi a putut sS urmSreascS
doar traseul cetStii de zid de pe laturile de nord-est si nord-vest, fSrS sS fie in
mSsurS sS adauge date noi cu privire la datarea complexului.^'**' fn lipsa cerce-
tSrilor arheologice din celelalte puncte de pe linia Oltului, aplicarea modelului
de la Ungra este riscantS, doar la HSlmeag aceasta avand sanse mai bune
datoritS similitudinii situatiei sale in 1211. Concluziile cercetSrilor arheologice
de la Ungra, asa cum au fost ele formulate in 1980, intSresc cronologia lui
K. Horedt si situeazS perioada de func^ionare a fortificatiilor amintite paralel
cu derularea colonizSrii sSsesti. DupS pSrerea noastrS, puterea acestor con-
cluzii este sensibil diminuatS de incapacitatea materialelor arheologice pe care
se bazeazS datSrile propuse de a sustine incadrSri cronologice stranse. Cera-
mica descoperitS, inelul de tamplS sau varful de sSgeatS, se pot data la fel de
bine in prima jumState a secolului al Xll-lea ca si in cea de-a doua parte a
acestui veac (fig. 10).
fn cadrul altor cercetSri, s-a constatat cS multe dintre bisericile sSsesti din
sudul Transilvaniei suprapun un orizont cronologic de secol X I I care a fost
atribuit apSrStorilor de granitS secui, asezati aici inainte de sosirea colonistilor
regali. Fenomenul este prezent atat in extremitatea vesticS a PSmantului CrS-
iesc (Calnic, Garbova), cat si in cea esticS (Viscri, DrSuseni).^'*'
CercetSrile arheologice au obligat la reconsiderarea continutului ultimelor
douS etape cronologice care fuseserS stabilite de Horedt. Regiunile de sud ale
Transilvaniei fuseserS colonizate de regalitate incS din prima jumState a seco-
lului al Xll-lea cu grSnicerii secui si numai in a doua parte a secolului amintit
acestia au fost inlocuiti treptat de oaspetii regali adusi din Occident. In confor-
mitate cu aceastS nouS interpretare, Thomas Nagler dSdea un inteles nou si
termenului de desertum din diplomele regale si ale legatului pontifical: loc pS-
rSsit de secui si nu regiuni pustii.^^"
fn ultimele decenii, sSpSturile organizate in mai multe necropole din
pSrtile sud-estice ale Transilvaniei au adus rezultate incS si mai surprinzStoare.
Necropolele de la Peteni, ZSbala si Feldioara, datate pe baza monedelor cu
absolutS sigurantS in a doua jumState a secolului al Xll-lea, dovedesc faptul cS

5"' Colectivul a fost format din R. Popa, jeful santierului, R. $tef5nescu si A. Lukacs. In
ciuda eforturilor noastre, n-am putut regSsi documentajia campaniei in arhiva de la Institutul de
Arheologie din Bucuresti.
R. Heitel, Archdologische Beitrdge zu den romanischen Baudenkmdlern aus Sieben-
burgen, „RRHA", 1972, 2, p. 139-160.
^^Afezarea,p. 148-150.

154
regatul maghiar isi instalase dacS nu granitele, mScar niste puncte de sprijin ?i
de supraveghere pe linia Carpatilor.^5' Ritualul funerar cu totul specific, folo-
sirea niselor cefale, care este documentat in cazul mormintelor de la Feldioara,
sugereazS chiar cS ace§ti apSrStori de granitS erau, eel putin unii dintre ei, co-
lonist! germani din Occident. Prezenta acestui element de ritual ?i in alte
necropole din jurul bisericilor sSse^ti $i nu numai ,^^2 ridicS dupS pSrerea
noastrS unele probleme in legSturS cu atribuirea etnicS mentionatS. fn afarS de
ni$a cefalS, inventarul acestor morminte este perfect similar cu eel obi§nuit
pentru necropolele din intregul regat in perioada respectivS. La Sighisoara,
unde cunoa?tem §i asezarea celor care au folosit necropola de pe Dealul Viilor,
locuinfele adancite in pSmant, cSldSrile de lut atamate deasupra focului des-
chis, celelalte categorii ceramice sunt produse locale care cu greu ar putea f i
aduse in legSturS cu oaspetii regali sosi^i din Occident. Altemativa care ni se
pune in fatS este deci: fie ritualul funerar respectiv s-a rSspandit relativ rapid la
populatia locals, fie coloni§tii au preluat cultura materials localS incS de la
prima generatie. Credem cS numai cercetSrile viitoare vor putea preciza rSs-
punsul corect.
Din punctul de vedere care ne intereseazS acum, eel al situatiei JSrii FSgS-
ra?ului in secolul al Xll-lea, important este de subliniat faptul cS spre mijlocul
acestui secol regalitatea a fScut un considerabil efort de reorganizare a apSrSrii
hotarelor din pSrtile de sud ale Transilvaniei. Cu posibile antecedente in prima
jumState a veacului amintit, sub presiunea crescandS a cumanilor si a Impe-
riului Bizantin, statul maghiar ?i-a construit aici un sistem defensiv organizat
pe mai multe aliniamente, recurgSnd la folosirea capacitSfilor militare ale
tuturor elementelor etnice si ale structurilor acestora.
Logica istoricS ne indeamnS sS presupunem cS, panS la instalarea repre-
zentantilor puterii regale, intreaga depresiune a FSgSrasului era cuprinsS in
structura sau structurile socio-politice ale romanilor de aici. Prima consecintS
a extinderii regatului a fost fSrS indoialS ruperea zonei de la nord de Olt, poate
incS din prima jumState a secolului al Xll-lea, din „tara" romanilor fSgSrSseni.
Supozitia noastrS este intSritS de prezenta pe malul de nord al Oltului a
enclavelor subordonate administrativ comitatului Albei si nu scaunelor sSsesti.
Populatia romaneascS a fost silitS sS se retragS dincolo de rau, pe toatS lungi-
mea tronsonului de aici neexistSnd nici un sat cu nume romanesc.

Sz^kely Z., Necropola medievala de la Peteni (com. Zdbala, jud. Covasna), .,SCIVA",
41, 1990, 1, p. 87-110; idem, A Zabolai (Zdbala-Romdnia) kora-kdiepkori temeto, „A
Veszprem Megyei Muzeumok Kozlem^nyei", 1994, p. 277-305; A. lonitS, Date noi.
Necropola de la Sighijoara-Dealul Viilor confine mai multe asemenea morminte, datate
cu denari anonimi in a doua jumState a secolului al Xll-lea (sSpStura ineditS a autorului).

155
 Mentinerea unui voievodat romanesc in zona cuprinsS intre Olt si munti in
veacul al Xll-lea, in ciuda acestor prime amputSri teritoriale, este sustinutS in
istoriografia noastrS din ultima vreme si pe baza informatiilor din poemele
epice germane care au fost fixate in scris tocmai in perioada in care izvoarele
documentare inregistreazS pentru Tara FSgSrasului o terra BlacorumP^ In
Cdntecul Nibelungilor si in Biterolf, printre oaspetii veniti la curtea lui Attila
este pomenit ?i „Herzoge Ramunc uzer Vlachen Lant. Istoriografia maghiarS
a plasat aceastS „tarS" in sudul DunSrii, iar in istoriografia noastrS mai veche
ea a fost identificatS cu voievodatele romanesti sud-carpatice.^^'' Adolf Arm-
bruster, dupS ce localizase in Jara FSgSrasului si pe voievodul roman care
apare in cronica lui Ottokar de Stiria la inceputul secolului al XlV-lea, dupS
cum vom vedea mai jos,^^^ a ajuns la concluzia cS si ducele Ramunc era un
voievod din aceleasi regiuni sudice al Transilvaniei, din aceeasi „tarS" a roma-
nilor fSgSrSseni. Chiar dacS nu trebuie sS ne gandim la un personaj real cu
acest nume, Ramunc nefiind altceva decat personificarea poporului pe baza
etnonimului cu care acesta se denumea, tara lor constituia o realitate politics
indiscutabilS, iar informatiile despre ea ?i voievodul ei au fost transmise lumii
germane de colonistii sasi din teritoriile invecinate."^
TScerea izvoarelor face imposibilS reconstituirea exacts a raporturilor
acestui voievod cu regatul maghiar, dar din a doua jumState a secolului
al Xll-lea, cand apSrarea acestuia se organizase pe linia Carpatilor, este de
presupus cS si „tara" romanilor a fost adusS intr-o formS de dependents. In
acest stadiu, ea trebuie sS se fi rezumat la obligatia militarS de apSrare a ho-
tarelor impotriva incursiunilor cumane si a atacurilor bizantine, fSrS ingerinfe
efective la sud de Olt.
Statutul schitat de noi mai sus este sustinut si de cunoscutul document din
1250, dat de regele Bela al IV-lea urmasilor comitelui de Sibiu, loachim, fiul
lui Gecse.^5^ Dania este justificatS, printre altele, de campania victorioasS In-
treprinsS in 1210 in sprijinul tarului bulgar Asan BorilS pentru recuperarea
Vidinului. Armata comitelui era formats din sasi, romani, secui si pecenegi:
„associatis sibi Saxonibus, Olacis, Siculis et Bissenis" care, asa cum s-a pre-
supus de cei mai multi istorici, nu puteau sS provinS decat din regiunile sudice
ale Transilvaniei.^^" Numai aici se intalnesc In perioada respectivS populatiile

Armbruster, Nochmats, p. 90-100; Papacostea, Romdnii, p. 164.

Armbruster, Nochmals, p. 83-88 cu intreaga bibliografie.
Armbruster, Romdnii. Vezi mai jos p. 170-171.
Ibidem, p. 97-100.
DRH, D, hp. 28-29.
1. Minea, Romdnii inainte de 1222. Noi contributiuni. „Revista pentru Istorie, Arheo-
logie j i Filologie", XIII, 1912, p. 226-233; Gyodfy, Geographia, I I , p. 448; Pascu, Voievodatul,
I,p. 125.

156
insirate in document. Mai greu este de stabilit dac3 romanii din armata comi-
telui de Sibiu proveneau numai din regiunile subordonate acestuia, sau dac3 ei
au fost recrutati si din zonele adiacente, inclusiv din Tara FagSrasului. Avand
in vedere importanta actiunii si succesele ei In confruntarea cu cumanii si In
recucerirea Vidinului, nici aceasta a doua variant^ nu trebuie exclusS
In opinia mai multor istorici, silva Blacorum et Bisseiiorum din marele
privilegiu prin care Andrei al Il-lea a pus bazele autonomiei sasilor In 1224,
trebuie localizatS de asemenea In Tara FSgSrasului.^^" Dreptul de folosintS a
pSdurilor si a apelor. In comun cu romanii si cu pecenegii, ar reprezenta In
acest caz una dintre primele interventii directe ale regalitStii care afectau auto-
nomia fSgarSseanS de la sud de Olt, In mSsura In care reglementarea respectivS
IntSrea o situatie de fapt care exista IncS din veacul anterior. DacS InsS este
vorba de o reglementare nouS, asa cum ar putea sugera scutirea de slujbe a
sasilor pentru folosirea acestei pSduri si ape, intervenjia regalS s-ar Incadra
In linia politics nouS pe care a aplicat-o Incepand cu primii ani ai veacului
al Xlll-lea si care viza limitarea si chiar desfiintarea autonomiilor romanesti.
Localizarea amintitS nu este InsS de loc sigurS. Asimilarea termenului de terra
cu eel de silva ori evolutia terminologies In cancelaria regalS de la utiliza-
rea acestuia din urmS spre eel dintai,^*2 jupS cum presupun mai multi specia-
listi, ne-ar obliga sS punem semnul de egalitate Intre terra Blacorum si Silva
Blacorum et Bissenorum, diploma regalS instituind, sau doar confirmand, un
drept de folosintS al sasilor care se Intindea asupra Intregii „tSri" romanesti din
FSgSras. Un astfel de drept nu este InsS atestat ori revendicat de sasi. In ciuda
numeroaselor conflicte cu romanii fSgSrSseni din veacurile urmStoare, colo-
nistii invocand mereu IncSlcSri fScute de romani In teritoriul scaunelor lor.
PSdurea s-ar putea cSuta deci si pe teritoriul provinciei Sibiului, Intr-o zonS In
care este documentatS convietuirea sasilor cu romanii si cu pecenegii si nu In
afara limitelor acoperite de privilegiul regal.^"^^ Pe baza acestor criterii, unii
specialisti au propus zona muntilor Cibinului si Sebesului,^*"* iar al^ii s-au oprit
asupra regiunilor situate la sud de asezSrile sSsesti de pe Tamave .^^^

5 " Aiaturarea romanilor numai la sud de Carpati, presupusi de editorii colecfiei Doc. Vol..
p. 23, ni se pare imposibilS si ilogicS.
^ Urkundenbuch, 1, p. 35. Nagler, Cercetdri arheologice in Jara Fdgdrafului privind
feudalismul timpuriu, „Academia RomanS , Memoriile Secjiei de §tiinte Istorice", seria IV, to-
mul I I , Bucuresti, 1977, p. 13.
Onciul,5cnen istorice, I I , p. 79; Moga, Les Roumains, p. 41-42; Pascu, Voievodatul,!,
p. 147.
Popa, Premisele cristalizdrii, p. 38-39.
Papacostea, Romdnii, p. 79.
^ O. Mittelstrass, Beitrdge zur Siedlungsgeschichte Siebenbiirgens im Mittelalter,
Munchen, 1961, p. 59; Gockenjan, Hilfsvdlker, p. 106; Erdely Tortenete, I , p. 303.
5 " Papacostea, Romdnii, p. 79.

157
 Recent, Stelian Brezeanu a relevat faptul cS Tntre „tara" si p3dure nu exists
o relatie de identitate, ci dimpotriv3, una de opozitie.^^* Termenul de „tara"
defineste un teritoriu agricol prin excelentS, „holde" dupS o expresie pertinents
a cronicarului Grigore Ureche, si este Tn opozitie cu muntele, pSdurea si orasul.
Termenii de silva Maramorosi sau silva Blacorum et Bissenorum din actele de
cancelarie nu trebuie identificate numaidecat cu „tSri", chiar dacS nimic nu
exclude posibilitatea ca unele dintre acestea sS se fi nSscut sau mSrit prin
defrisarea acestor pSduri. Este TncS un argument Tmpotriva localizSrii pSdurii
respective Tn Tara FSgSrasului.
DacS ingerinta marcatS prin dreptul de folosire al pSdurii romanilor si
pecenegildl- nu se poate aplica Tn mod sigur voievodatului fSgSrSsean, existS
pentru Tnceputul secolului al Xlll-lea alte dovezi certe ale unor ample amputSri
teritoriale.
Prima dintre ele se leagS de Tntemeierea mSnSstirii cisterciene de la Carta
Tn primul deceniu al secolului amintit. In 1223, regele Andrei al Il-lea confir-
ma dania magistrului Gocelinus fScutS mSnSstirii, avand drept obiect biserica
Sf. Mihail din CisnSdioara, TntSrind cu aceastS ocazie si pSmantul pe care fuse-
se Tnfiintat a§ezSmantul religios.-'^^ Introducerea Tn stSpanire a fost fScutS „prin
mijlocirea credinciosului §i iubitului nostru Benedict, care Tn vremea aceea era
voievod", adicS Tntre anii 1202-1206 sau 1208-1209.^^* Diploma regalS
mentioneazS Tn mod explicit faptul cS fa§ia de pSmant, cuprinsS Tntre raurile
Arpa? si Carti?oara, a fost luatS de la romani: terra exempta de Blaccis. Smul-
gerea suprafe^ei de circa 90 de km pStra^i, extins chiar dupS invazia mongolS
din 1241, reprezenta Tnceputul deposedSrilor masive care vor fragmenta terito-
riul JSrii FSgSrasului. Intemeierea mSnSstirii a insemnat TnsS §i o mai bunS
exploatare a pSmSntului, caracteristicS ordinului cistercian, dezvoltarea unor
noi a§ezSri (Carti?oara, Noul Roman), §i ridicarea impresionantului monument
care va avea o influents decisivS asupra arhitecturii gotice timpurii din Transil-
vania. (fig. 26)3«9
UrmStoarea intruziune pe teritoriul JSrii FSgSra§ului este reflectatS docu-
mentar cu ocazia introducerii cavalerilor teutoni Tn stSpanirea JSrii Barsei Tn
1211 Conform diplomei regelui Andrei al Il-lea, granita de apus a terito-

^ Model european, p. 219-220.

Urkundenbuch, 1, p. 27-28.
Pentru detaliile cronologice ale tnceputurilor manastirii vezi j i p. 58.
Dan-Nicolae Busuioc, Considerafii privind datarea mdndstirii cisterciene de la Cdrfa,
„SCIA seria Arta Plastica", 23, 1976, p. 3-20; Marius Tataru, Kerz und die Mitteleuropdische
Zisterzienserarchitektur, in „Beitrage zur Siebenbiirgischen Kunstgeschichte und Denkmalp-
flege", hg. Crhistoph Machat, Munchen, 1983, p. 23-32; Vasile Draguj, Arta goticd. Bucuresti,
1982, p. 13-17; Gdza Entz, Erdely epitiszete a 11-13. szdzadban, Cluj, 1994,1, p. 42-44.
^'"Urkunde^ibuch, I, p. ll-\2.

158
Fig. 26. Amputari teritoriale suferite de Tara FSgarasului in sec. al Xlll-lea
riului hotjirnicit de pristavul Fekete Jonas Jncipit de indaginibus castri
Almage et procedit usque ad indagines castri Noilgiant et inde progreditur
usque ad indagines Nicolai, ubi aqua defluit que vocatur Alt". Interpretat ad
litteram, documentul atestS cedarea regiunii dintre Olt si Persani (Geisterwald)
cavalerilor teutoni. AceastS interpretare s-a bucurat de numerosi adepti, atat in
trecut,^^' cat si mai recent,"^ dar incS la inceputul secolului nostru A . Bunea a
avansat presupunerea dupS care teutonii ar fi ocupat ulterior si pe nedrept acest
teritoriu.^^^ K.K. Klein si Gyorffy Gyorgy au afirmat apoi in mod explicit cS
hotarul de vest al teritoriului teuton nu-1 constituia Oltul, ci creasta Persanilor
cSci prisScile cetStilor amintite in documentul din 1211 se aflau in trecStorile
inguste din munti, aceastS linie constituind mereu limita dintre districtul Bra-
sovului si Tara FSgSrasului.^^'^ Intr-un studiu mai amplu dedicat problemei,
E. Wagner conchidea cS in 1211 zona Geisterwald apartinea de pertinentele
cetStilor de granitS de la HSlmeag si Ungra.^^^ fn 1235, in douS documente
papale aflSm despre pretentiile ridicate de episcopul Transilvaniei asupra paro-
hiilor din Tara Barsei si a celor din Geisterwald.^^^ Trebuie observat faptul cS,
dacS in cazul preotilor din Tara Barsei pretentiile episcopului se lovesc de pro-
testul procuratorului papei, cu sigurantS in temeiul bulei papale din 1223, prin
care fusese instituitS prepozitura teutonilor subordonatS direct scaunului pon-
tifical in cazul celor sapte preoti germani din satele DSbaca, Hoghiz,
Cormosbach, Venetia, Debran si §ercaia, eel care protesteazS este arhiepis-
copul de Strigoniu, m temeiul dreptului diecezan.
Informatiile nu sunt nici clare §i nici suficiente pentru a se putea trage o
concluzie sigurS, cert este doar cS zona in discutie a fost desprinsS din Tara
FSgSrasului si datS teutonilor in 1211 sau sasilor in 1224. Din acest punct de
vedere important de relevat este insS faptul cS, desi toti preotii din 1235 sunt
germani, numele satelor sunt fie romano-slave (DSbaca, Venetia, Debran), fie
maghiare (Cormos, Hoghiz/Heviz, Sercaia/SSrkany), semn cS populatia de co-
lonist! germani a fost asezatS intr-un teritoriu care fusese locuit anterior de
romani si maghiari. DupS pSrerea noastrS, satele respective au fost pSrSsite din
cauza incursiunilor cumane la cumpSna veacurilor X I I - X I I I , tot a?a cum s-a
intamplat cu Feldioara, Peteni si ZSbala ale cSror necropole inceteazS in

Pentru bibliografia mai veche vezi Wagner, op. cit., p. 73-74.

" 2 R. Popa, Kreuzritterburgen im Sudosten Transilvaniens, „IBI Bulletin", 47,1990-1991,
p. 107-112; lonita. Date noi, p. 273-280.
" 5 Stapanii Jdrii Oltului, p. 47, nota 44.
Transsylvanica. Gesammelte Abhandlungen und Aufsdtze zur Sprach- und Siedlungs-
forschung der Deutschen in Siebenbiirgen, Munchen, 1963, harta nr. 11; Geographia, I, p. 822.
" ' o p . c/f.,p.74-75.
™ Urkundenbuch, I , p. 61-62 si 63.
"' Ibidem, p. 24.

160
aceea§i perioadS, dupS cum am arStat mai sus. Deposedarea este fapt dovedit
pentru inceputul secolului al Xlll-lea, teritoriul, care reprezintS aproape o
treime din Jara FSgSrasului, rSmanand in afara autonomiei romanesti panS in
perioada dobandirii ducatului de cStre Vladislav-Vlaicu (vezi fig. 26).
In extremitatea cealaltS a TSrii FSgSrasului, eforturile regatului maghiar au
fost indreptate spre dobandirea controlului asupra importantei trecStori a vSii
Oltului. Supravegherea defileului Oltului s-a conturat ca obiectiv politic
subsidiar probabil incS in conditiile rSzboaielor purtate cu Bizantul in secolul
al XILlea, mai cu seamS in urma campaniilor lui Leon Vatatzes si loan Ducas
din 1166, care se pare cS au folosit pentru prima oarS drumul Vidinului.^^*
Interesul Ungariei fatS de segmentul dunSrean din zona Severinului a crescut
considerabil datoritS dispute! angajate cu statul vlaho-bulgar pentru preluarea
mo§tenirii bizantine in regiunile sud-dunSrene, iar alianfa acestuia din urmS cu
cumanii nu putea decat sS grSbeascS regatul in luarea unor mSsuri care sS
asigure trecStorile spre Transilvania.
Expeditia comitelui loachim de Sibiu este dovada importantei drumului
Oltului, dar constituie si un bun exemplu al pericolului pe care-1 reprezentau
cumanii care supravegheau indeaproape regiunile extracarpatice.
DepSsirea liniei Carpatilor de cStre expansiunea ungarS, in conditiile favo-
rabile create de cruciada a patra, materializatS prin colonizarea cavalerilor
teutoni, crearea episcopatului Cumaniei si a banatului de Severin, a impus si
instituirea controlului asupra trecStorii de la Tumu Rosu.^™
Contextul politic schitat mai sus a determinat cu sigurantS si desprinderea
din Tara FSgSrasului a regiunii dintre Avrig si culoaml Oltului, la o datS care
nu poate fi stabilitS cu precizie, dar inainte de marea invazie mongolS.^*" (vezi
fig. 26). Un indiciu ar putea f i chiar intemeierea satului Avrig, eveniment
plasat pe baza vechimii bisericii romanice de aici in aceeasi perioadS pre-
mongolS.
Ultima si cea mai gravS amputare teritorialS suferitS de Tara FSgSrasului
in aceastS prima jumState a secolului al Xlll-lea afecteazS chiar zona centralS
a tSrii. Ea nu are o reflectare documentarS directs si contemporanS, dar se
poate deduce din izvoarele mai tarzii.
fn 1291, la congregatia tinutS la Alba lulia in prezenta regelui Andrei
al Ill-lea, magistrul Ugrinus cere ?i obtine cu acordul nobililor, sasilor, secui-

'™ P. Diaconu, Les Coumans au Bas-Danube aux XI-XII siecles, Bucuresti, 1978,
p. 102-103 cu bibliografia problemei.
Pentru contextul politic general vezi Papacostea, Romanii, p. 28-48 j i V. Achim, De-
spre vechimea fi originea Banatului de Severin, „R.Ist.", V, 1994, 3-4, p. 233-239 cu biblio-
grafia problemei.
Nagler,/Vezarea, p. 197.

161
lor ?i romanilor, mosiile sale FSgSra? ?i SambSta, care-i fuseserS luate pe ne-
drept.^*' Temeiul pretentiilor lui Ugrinus i l constituie stSpanirea inainta?ilor
sSi pe baza unor privilegii regale (instrumenta ac privilegia). Asa cum s-a ob-
servat deja,^*'2 invocarea antecesorilor indicS o vechime a dobandirii acestor
domenii care trebuie situatS inainte de invazia mongolS. In acest caz, ele au
fost obtinute de tatSl lui Ugrinus, Posa din neamul Csak, banul de Severin si
comite al Albei Tn anii 1227-1233.^"^ Nu putem sS pierdem din vedere nici
faptul cS Ugrinus Tnsusi a fost ban de Severin Tn 1268 si voievod al Transil-
vaniei Tn 1275-1276, satele fSgSrS§ene putand fi si achizitii proprii.^"'* Totusi,
mentionarea antecesorilor si prezentarea actelor regale, sunt argumente care
TnclinS balanta spre veracitatea celor expuse de Ugrinus.
Introducerea Tnaintasilor lui Ugrinus Tn stSpanirea celor douS sate a fost
situatS Tn contextul ofensivei regatului maghiar Tmpotriva statului vlaho-bul-
gar, Tn anii 1 2 3 2 - 1 2 3 3 , T n sensul restructurSrilor teritoriale pe care le-a
determinat, Tn schimb extinderea autoritStii banilor de Severin asupra „tSrii
romanilor" din FSgSras pentru cS amandouS erau regiuni locuite de romani,
sustinutS de Gyorffy,^'**' este inacceptabilS. Intruziunea familiei Csak se explicS
mult mai logic Tn cazul lui Posa prin demnitatea de comite de Alba, iar Tn cazul
mai putin probabil al datSrii ei Tn timpul lui Ugrinus, prin calitatea de voievod
al Transilvaniei pe care acesta a avut-o Tn timpul minoratului lui Ladislau
Cumanul.
In conditiile tScerii izvoarelor, este imposibil de reconstituit cuprinderea
hotarelor celor douS sate (vezi fig. 26). SambSta, dupS cum aratS si numele, a
devenit o asezare importantS Tn care se organiza un targ Tn ziua respectivS,
dar ne lipsesc informatiile care sS ateste dacS mosia lui Ugrinus cuprindea doar
satul SambSta de Jos de mai tarziu, ori, ca si Tn cazul Cartei, a fost tSiatS o
fasie care mergea panS la munte. FSgSrasul, asa cum s-a arStat deja, era o
asezare importantS TncS Tnainte de invazia mongolS, tezaurul de monede bizan-
tine si obiectele descoperite Tn curtea castelului actual marcand atat TnsemnS-
tatea ei, cat si caracterul devastator al actiunii nomazilor stepei.

Urkundenbuch,\,p. 177-178.
Papacostea, Romdnii, p. 165.
Karacsonyi J., A magyar nemzetsegek a XIVszdzad kozepeig, 1. Budapest, 1901, p. 338.
!n literatura mai veche (Puscariu, Ugrinus; Popa, Ugrinus etc.) a fost susfinutS, fdrd argumente
solide insi, originea romaneascS a lui Ugrinus. Nu existS nici un dubiu cS el facea parte din
puternica familie nobiliarS Csak. Vezi Karacsonyi, loc. cit. si Pascu, Voievodatul, 1. p. 174.
Gyorffy, Geographia. I , p. 449. Pascu, Voievodatul, 1, p. 179. Autorul ezitS in alegerea
unei date, la p. 286 opinand pentru mijlocul secolului al Xlll-lea.
3 " Papacostea, Romdnii. p. 165
5»* Geographia. I, p. 449.
Ibidem, p. 453.

162
 fn legStura cu TnstapSnirea in Jara FSgSrajului a uneia dintre cele mai
importante neamuri nobile ale regatului, care a dominat viaja politics a fSrii,
alSturi de alte trei-patru familii (Aba, Gut-Keled, Koszegi etc.)^**, se ridicS in-
trebarea fireascS dacS evenimentul reprezintS doar un caz obijnuit de depo-
sedare de pSmant a unor ob?ti libere, sau dacS este vorba de un act de fortS,
sprijinit de regalitate, cu consecinfe politice majore ?i anume lichidarea auto-
nomiei romanejti, ISsatS panS acum sub conducerea unui voievod l o c a l . U n
rSspuns afirmativ ar putea f i susfinut de restrangerea la mai pufin de jumState
a teritoriului controlat de acest voievod ca urmare a gravelor amputSri suferite
m prima jumState a veacului al Xlll-lea (vezi fig. 26). FSrami^area accentuatS
a teritoriului „tSrii" a ingreunat in mod sigur functionarea organismelor so-
cio-politice ale romanilor fSgSrSjeni ?i poate cS ele ar fi fost suprimate in
intregime dacS procesul n-ar fi fost stopat de invazia mongolS. Calificativul de
terra, folosit in anii 1222-1223, dovede§te cS la data respectivS structurile
„tSrii" mai functionau ?i, in ciuda stirbirilor datorate imixtiunilor regatului, ea
era consideratS incS o entitate teritorial-politicS articulatS ca ?i ;ara secuilor.
Chiar dacS in deceniul al patrulea familia CsSk reu?ise indepSrtarea voie-
/ vodului roman din FSgSras, actiunea ei a avut un caracter efemer datoritS con-
secintelor marii invazii mongole. ExistS o confirmare documentarS a menti-
nerii sau a revenirii JSrii FSgSrasului la statutul de „tarS" romaneascS dupS
devastatoarea trecere a tStarilor.
Printr-un act al regelui Bela al IV-lea, era dSruitS in 1252 comitelui Vin-
cen^iu, fiul secuiului Akadas, o mo§ie numitS terra Zek care fusese a unui sas,
Fulkun, dar era acum pustie din cauza distrugerilor provocate de mongoli.^^
fnainte de a descrie in detaliu hotarele mosiei, documentul mentioneazS cS ea
era cuprinsS intre terras Blacorum de Kyrch, ale sa?ilor din Barsa si ale se-
cuilor din Sepsi. Identificarea pSmanturilor romanilor cu Jara FSgSrasului a
intrunit, cu o singurS exceptie,^'' acordul tuturor istoricilor, dar in ceea ce
priveste continutul sintagmei, pSrerile sunt diametral opuse.
Istoriografia romanS a interpretat informatia in sensul atestSrii autonomiei
romanesti fSgSrSsene, identicS cu terra Blacorum din deceniile anterioare,
calitatea ei de „libertate" romaneascS justificand prezenta romanilor la congre-
gatiile voievodatului.^'^ schimb, Gyorffy Gyorgy este de pSrere cS atributul

™ H6man B., Szekfu Gy, Magyar Tortenet, I , Budapest, 1935, p. 588-611. Vezi j i A. Lu-
kdcs, Tendenzen zur Selbstdndigkeit des Woiwodats Siebenburgen Ende des 13. Jhs., „Daco-
romania",6,1981-1982, p. 163-174.
Papacostea, Romdnii, p. 165.
Urkundenbuch, I , p. 77-78.
5 " P. Binder, Considera(ii istorice cu privire la primele afezdri romdnefti amintite in do-
cumentele medievale (localizarea lui „Kerch Olachorum", „AIIAC", VII, 1969, p. 317-320.
Papacostea,/fomd«i7, p. 165-166.

163
de Kyrch era necesar in conditiile pStrunderii romanilor in Transilvania dupa
invazia tStarS, care a determinat constituirea mai multor terra ale lor.^**^ Cea
din urma dintre aceste interpretSri nu credem cS merita prea multS atentie
intrucat ea este lipsita de orice temei documentar, iar utilizarea numelui Cartei
se explica mult mai plauzibil prin necesitatea gSsirii unui reper semnificativ
din Tara Oltului, mSnSstirea cistercianS putand indeplini eel mai bine acest rol
in ochii unui cancelar care era cu sigurantS o fatS bisericeascS.
Faptul cS tara romanilor nu este denumitS cu nici unul dintre numele mo-
siilor stapanite de familia Csak, SambSta sau FSgSrasul, denotS cS in deceniul
care trecuse de la invazia mongolS ea nu reusise sS-si refaca pozitiile in Tara
FSgSrasului. In legSturS cu numele tSrii, trebuie precizat in acest loc ca extin-
derea numelui FSgSrasului asupra intregii tSri se va produce numai in secolul
al XlV-lea, dupa ridicarea noii cetSti care va deveni resedinta conducatorilor
ei. Romanii insS au denumtit tara foarte probabil inainte si dupS acest moment
Tara Oltului. Afirmatia noastrS se bucurS de o relativ timpurie sustinere docu-
mentarS, care desi este publicatS de multS vreme, a trecut neobservatS. Este
vorba de o scrisoare a banilor din Tismana, adresatS conducerii orasului Sibiu
in 1454-1456 in legStura cu urmSrirea unui hot de cai.^'*'' Banii jupan Stan si
jupan Craciun li asigura pe sibieni cS omul cautat de ei „in tara noastra, in tara
Oltului in FSgSras el nu-i {on u nafu zemlu nest u dirjavu Oltu u Fagaraf).
Devine evident faptul cS, alSturi de noua denumire impusS prin ridicarea cen-
trului politico-administrativ de la FSgSras, romanii au continuat sS foloseascS
vechea denumire a tSrii: Tara Oltului.
Informatiile pe care le cuprinde documentul regal din 1252 reflects pSs-
trarea conditiei de autonomic romaneascS a TSrii FSgSrasului. In primul rand,
„tara" romanilor nu avea hotare comune cu mosia Szek, asa cum rezulta in
mod evident din descrierea detaliatS a acestora in partea a doua a documen-
tului. In opinia noastrS, citarea pSmanturilor romanilor, alSturi de cele ale sa-
silor din Tara Barsei si ale secuilor Sepsi, are valoarea de a numi acele struc-
turi teritoriale care, in conditiile confuze create in relatiile patrimoniale din
regiune dupS invazia mongolS, ar f i putut ridica pretentii sau s-ar f i putut
impotrivi introducerii secuiului Vicentiu in fosta stSpanire a lui Fulkun, mai
ales cS prin aceastS danie era resuscitatS o stSpanire cu caracter nobiliar in
mijlocul autonomiilor amintite.
Documentul este semnificativ si dintr-un alt unghi de vedere care poate fi
important si in aprecierea situatiei TSrii FSgSrasului in a doua jumatate a se-
colului al Xlll-lea. Domeniul este caracterizat ca fiind pustiu si gol de locuitori

^'^^ Geographia, ll,p. 449.

5''' Silviu Dragomir, Documente noud privitoare la relatiile Jdrii Romdnefti cu Sibiul in
secolii XV fi XVI, Bucuresti, [1927], p. 63.

164
din cauza tStarilor, indiciu elocvent al incetinelii cu care regalitatea isi refScea
pozitiile Tn aceste regiuni de margine. Situatia nu pSrea sS fie mai buna nici Tn
restul depresiunii pentru cS, Tn diploma din 1247 datS cavalerilor ioaniti, ace-
lasi rege promitea s3 le mai dea „un pSmant de 400 de pluguri Tn Feketig sau Tn
alt loc din Transilvania",^'*^ ceea ce ar echivala, (JacS nu este vorba de o exage-
rare ori de o gresealS de copist, cu Tntregul bazin al Raului Negru.
Caracterul modest al resurselor regatului, iar mai apoi si conflictul dintre
Bela al IV-lea si fiul s3u Stefan, rege tanar, care a dus la separarea partilor de
rSsarit ale regatului, au Tmpiedicat si Tn continuare revenirea reprezentantilor
statului Tn regiunile de sud ale Transilvaniei, deci si Tn Tara F3g3rasului.^'^
Singura interventie a ducelui Transilvaniei priveste mSnSstirea de la Carta,
acordarea libertStilor Sibiului Tn 1264 fiind Tn legSturS cu pregStirea con-
fruntSrii decisive cu pSrintele sSu care va avea loc la Deva.^'^
Absenta regiunii fSgSrSsene dintre teritoriile controlate de rege este suge-
ratS si de documentul arhiepiscopului de Strigoniu din 1288.-^'** Adresandu-se
prepozitului, decanilor, parohilor si „tuturor nobililor unguri, sasilor, secuilor
si romanilor din comitatele Sibiu si Barsa din Transilvania", Tnaltul prelat
ameninta cu excomunicarea pe cei care 1-ar f i sprijinit pe regele Ladislau
al IV-lea Cumanul si pe solii acestuia trimisi la tStari. Absenta TSrii FSgSrasu-
lui din circulara arhiepiscopului Lodomer, Tn conditiile Tn care regele se retrS-
sese Tn Tara Barsei, se datoreazS cu mare probabilitate inexistentei dregSto-
rului regal si al parohiilor catolice, datori sS se supunS acestor dispozitii.
Tara FSgSrasului revine Tn informatia documentarS abia Tn ultimul deceniu
al secolului al Xlll-lea, cu ocazia daniei fScute de Andrei al Ill-lea lui Ugrinus.
Cadrul juridic-constitutional Tn care a avut loc restabilirea Tn drepturi a nobi-
lului maghiar este de o importantS capitals pentru istoria romanilor din Tran-
silvania Tn general si a celor din Tara FSgSrasului Tn special, Tncat disputa
TndelungatS purtatS Tn jurul interpretSrii realitS^ilor cuprinse Tn document nu
trebuie sS ne mire.^'^

3" DRH. D, I , p. 26.

Szucs J.,/lz«/o/roArprf^o/t,Budapesta, 1993,p. 112-121.
Urkundenbuch, I , p. 93-94. Documentul precizeazS doar anul in care a fost emis, dar el
nu poate fi plasat decat inainte de bStSlia de la Deva (iulie 1264) pentru cS dupS aceastS luptS
$tefan s-a retras la Codlea j i a fost asediat de armatele lui Bela al IV-lea.
3 " DIR, C, veacul XIII, I I , p. 296-299.
Pentru bibliografia mai veche vezi A. Decei, Contribution, p. 216-227 $i Doc.Val..
p. 32-36. Pentru abordSrile mai recente Papacostea, Romdnii. p. 161-167 sifirszegiC. A roman
nemesek az erdelyi tartomdnyi gyiilesen a 13. szdzad ve'ge'n? (Egyforrdshely e'rtelmeze'se'hez).
vol. Nobilimea romdneascd din Transilvania, Satu Mare, 1997, p. 64-71 cu bibliografia
maghiarS mai nouS. Mai recent j i Gh. Bichigean, Adundri de stdri in Tdrile Romdne. Congre-
gafiile generale in Transilvania voievodald, Sibiu, 1998, p. 227-248. >. ,

165
 Documentul, emis de rege la 11 martie 1291 la Alba lulia, fixeazS con-
textul daniei: „cum nos universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis in
partibus Transiluanis apud Albam lule pro reformacione status eorundem
congragacionem cum eisdem fecissenms" Adunarea la care se face referire
este cea in care reprezentantii stSrilor politice ale Transilvaniei au aprobat
decretul adoptat la Buda in anul precedent cu ocazia incoronSrii lui Andrei
al Ill-lea, completat acum cu unele articole noi (insertis eciam quibusdam
articulis de novo concessis)!^^^ Participarea romanilor, alSturi de nobili, sasi si
secui, este indiciul sigur al statutului lor juridic similar, in privinta manifestSrii
lor ca factor politic cu dreptul de a participa la institutia congregatiilor ge-
nerale.
Prezenta romanilor la adunarea de la Alba lulia nu se poate reduce nici-
decum la o simplS asistentS tntr-un scaun de judecatS, cum s-a tncercat tn tre-
cut,*'- ci constituie o realitate cu semnificatii profunde care se pot deslusi tn
tntregimea lor numai prin tncadrarea episodului tn evolutia generalS a rega-
tului in veacul al Xlll-lea. Intreg acest secol a fost marcat de un proces de
disolutie a structurilor sociale si politico-administrative ale regatului, avand
drept componente principale pierderea de cStre monarhie a preponderentei sale
atat tn ce priveste stSpanirea pSmantului, cat ?i guvemarea tSrii. Daniile perpe-
tue, deseori ale unor comitate tntregi, au favorizat ascensiunea unor familii
nobiliare putemice care, agregate tn adevSrate partide, vor reusi sS-si subordo-
neze monarhia tn a doua jumState a secolului. Procesele sociale au afectat si
sprijinul principal al regelui in teritoriu, comitatul regal, transfomiat treptat tn
comitat nobiliar, controlat de nobilimea localS prin cei patru jurati care supra-
vegheau judecata comitelui. Intr-o evolutie complexS si uneori contradictorie,
magnatii si nobilii de rand se vor impune ca factor de decizie politics. Isto-
riografia maghiarS mai nouS este de acord tn a recunoaste conturarea unui
precoce regim al stSrilor tn ultima treime a secolului al Xlll-lea, a cSrui prin-
cipals manifestare au fost congregatiile generale chiar dacS procesul a fost
intrerupt.*'^
fn Transilvania, existenta unor structuri teritorial-etnice autonome au im-
primat trSsSturi specifice procesului de articulare a sistemului constitutional.
Consolidarea treptatS, dar continuS a stSrilor privilegiate ale sa?ilor ?i secuilor

Urkundenbuch. I. p. \11.
*" DIR. C, veacul XIII. II, p. 367. PSrerea lui $t. Pascu conform cireia nobilii din Transil-
vania ar fi primit privilegii mai mari decSt cei din Ungaria este gre^itS. vezi Voievodatul, I .
p. 190.
Vezi in special Doc. Val.. p. 32-33.
Szucs,op.c/r.,p, 312-327.

166
va impune cooptarea lor la decizia politica alSturi de communitas nobiliorum,
reusind chiar sS se impunS temporar ?i in congregatia generalS a regatului.'"'^
Spre deosebire de sa§i ?i secui, prezenta cSrora i?i va gSsi o bazS din ce in
ce mai solidS in consolidarea autonomiei lor teritoriale, romanii transilvSneni
au cunoscut o evolutie inversS, de fapt o involutie determinatS tocmai de
restrangerea treptatS a structurilor lor teritorial-etnice. fnlocuirea romanilor cu
cumanii in congregatia generalS din 1292 a fost interpretatS ca o consecintS
directs a instalSrii lui Ugrinus la FSgSra?, disparitia autonomiei acestei „tSri"
echivaland cu eliminarea temeiului teritorial care justifica reprezentarea lor.''"^
Suprimarea, fie ?i temporarS, a ultimei autonomii romanesti intracarpatice
se coreleazS cu momentul esential al intemeierii statului romanesc la sud de
Carpati. Problema descSlecatului voievodului fSgSrSsean, Negru VodS al tra-
ditiei populare sau Radu Negru al celei istorice, ne intereseazS atat din per-
spectiva conditiilor interne care ar fi putut genera fenomenul, cat si din cea a
raporturilor JSrii FSgSrasului cu formatiunile politice dinspre sud.***
Conform unei interpretSri frecvent intalnite, inregistratS ?i de traditia cro-
nicSreascS,'*"^ motivul trecerii muntilor 1-a constituit presiunea regatului asupra
JSrii FSgSrasului, presiune care ar fi declansat o rSzvrStire a romanilor, teama
de represalii generand o bejenie de mari proportii in frunte cu voievodul fSgS-
r S § e a n R e v e n i r e a familiei lui Ugrinus la FSgSra§ in 1291, cum s-a vSzut mai
sus, ar fi putut disloca intr-adevSr curtea voievodului roman, dar nu credem cS
a provocat §i o emigrare in masS a populatiei. DescSlecatul fSgSrSsean, ca si
eel maramuresan de mai tarziu, a fost inainte de toate un fenomen politico-mi-
litar, de strSmutare a unei forte numeric reduse ?i nu o mijcare de populatie
care sS angajeze comunitSti numeroase.'**^
O alts interpretare concepe descSlecatul sub forma mutSrii doar a centrului
politic, a scaunului voievodal de la nord la sud de Muntii FSgSras, in cadrul
aceleiasi formatiuni politice care cuprindea ambele laturi ale muntilor.'"" Simi-
litudinea descoperirilor arheologice de la Breaza, CetSteni $i Arge? constituie

In congregajia din 1292 sunt citaji, pe ISnga baroni, clerul inalt ?i nobilii regatului, sajii,
secuii ji cumanii.Vezi Urkundenbuch, I , p. 192.
Papacostea, Romdnii, p. 167.
Intreaga bibliografie ?i izvoarele scrise ale problemei descaiecatului au fost adunate de
N. Stoicescu, „Descdlecat" sau intemeiere. In Constituirea statelor feudale romdnefti, Bucu-
resti, 1980, p. 97-164.
Radu Popescu, Istoriile domnilor Jdrii Romdnefti, ed. C. Grecescu, Bucurejti, 1963,
p. 1-5.
Pascu, Voievodatul, I , p. 179-185.
*^ Popa, Jara Maramuresului, p. 224-230.
'"° L. Chitescu, O formafiune politicd romdneascd la nord fi la sud de Munfii Fdgdraf in
secolul al Xlll-lea, „R.Ist", 28,1975,7, p. 1057-1067.

167
argumentul principal al fiintarii unei formatiuni politice in stanga Oltului tran-
silvan si muntean, identificatS cu voievodatul lui Seneslau din diploma cava-
lerilor ioaniti.'*"
Unitatea culturii materiale a regiunilor respective atestS legaturile stranse
dintre locuitorii din Tara FSgSrasului si cei de la sud de Carpati. Tezaurul de la
Cartisoara, ca si eel de la Brasov, cu diademele de traditie bizantino-balcanicS,
ar putea sugera aceeasi orientare a TSrii Oltului spre zonele sudice, semnifi-
catie pe care ar putea s-o aibS si descoperirea tezaurului de monede bizantine
de la FSgSras."*'2 Folosirea permanentS a potecilor de munte, corespondenta
unor nume de sate pe ambele pSrti ale muntilor (lasi, Hurezi, Berevoiesti,
SSvSstreni, CopScel, Glamboaca), sunt de asemenea mSrturia acestor neintre-
rupte legSturi. Cu toate acestea nu putem sS nu observSm c3 similitudinea
culturii materiale nu inseamnS totusi in mod obligatoriu si unitate politics. Di-
ploma ioanitilor nu consemneazS, ca Tn cazul lui Litovoi pentru Tara Hate-
gului, stapanirea de cStre Seneslau a TSrii FSgSrasului. Argumentul nu este
totusi decisiv pentru cS autoritatea regala in Cumania era mai de graba o
pretentie care urma s3 fie transformatS Tn realitate de cStre cavalerii teutoni,
deci Tnregistrarea realitStilor de aici nu este atat de exactS ca Tn cazul Olteniei.
AceastS presupunere este sustinutS de rezultatele cercetSrilor arheologice mai
recente de la Curtea de Arges si de la CetSteni.""^
Inceputurile resedintelor voievodale amintite se dateazS cu suficientS sigu-
rantS, pe baza unor monede bizantine, la cumpSna veacurilor X I I - X I I I . Dezve-
lirea unor incinte, locuinte de suprafatS de peste 70 m pStrati ca si a unor ca-
pele de curte, nu lasS loc Tndoielii asupra caracterului feudal si asupra propor-
tiilor centrelor politice respective. Sincronia lor perfecta nu se poate interpreta
TnsS, eel putin nu pentru primele faze ale existentei lor, Tn sensul unor resedinte
ale aceleiasi formatiuni politice. Mult mai plauzibilS este, Tn acord si cu reali-
tStile din celelalte regiuni romanesti, existenta initials a doua cnezate, cuprin-
derea lor sub autoritatea lui Seneslau, dacS interpretSm Tn acest mod tacerea
diplomei ioanitilor, fiind de datS recentS.

Nagler, Cercetarile, p. 114-117.

Vezi mai sus p. 124-127.
N. Constantinescu, Curtea de Argef (1200-1400). Asupra tnceputurilor Jdrii Romd-
nefti, Bucuresti, 1984, p. 71-75; 143-154; L. Chitescu. Cercetdri arheologice la Cetdteni, jud.
Argef. ..CercetSri Arheologice", Muzeul National de Istorie a Romdniei, I I . 1976, p. 155-188;
L. Chitescu, A. Paunescu, Cercetarile arheologice efectuate la complexul de monumente feudale
de la Cetdteni, jud. Argef. Lx>cuin(a voievodald, „Cercetari arheologice", Muzeul National de Is-
torie a Romaniei, VIII, 1986, p. 67 si urm.; L. Chitescu, Elemente definitorii ale centrului
voievodal de la Cetdteni puse in lumind de cercetarea arheologicd a anilor din urmd, ..Cercetari
Arheologice", Muzeul National de Istorie a Romaniei, IX. 1992, p. 85-90.

168
 StSpanirea voievodului argesean asupra TSrii FSgSrasului nu este mentio-
natS in doeumentul pomenit mai inainte si, asa cum am vSzut deja. nici con-
textul istoric din Transilvania nu poate adSuga vreun indiciu sigur. Dependenta
de formatiunea sud-carpaticS a fost intreruptS probabil de perioadele in care
regalitatea a reusit s3-si impunS reprezentautul in fruntea tSrii, perioade care
n-au fost nici multe si nici de lungS duratS. In ce mSsurS recastigarea auto-
nomiei a echivalat cu restabilirea raporturilor cu voievodatul de dincoace de
Muntii FSgSras nu se poate stabili cu precizie.
Conform traditiei locale fSgSrSsene, scenariul descSlecatului se structu-
reazS in douS acte: dupS un prim conflict cu regele, Negru VodS se retrage de
la FSgSras la Breaza,'"'* de unde, dupS o noua confruntare, se salveazS trecand
dincolo de munti.""^ CercetSrile arheologice intreprinse in aceste obiective nu
au oferit rezultate atat de concludente ca cele de la Arges sau CetSteni, ele
neputand confirma sau infirma traditia.
SSpSturile arheologice de la FSgSras n-au putut identifica cu certitudine,
panS in prezent, urmele unei fortificatii care sS fie mai veche de secolul
al XlV-lea, nici mScar datarea tumului rotund sud-vestic, considerat ca fiind
eel mai vechi, cStre anul 1300 nefiind sustinutS de rezultatele de panS acum."*'^
CercetSrile de la Breaza, cu toate cS au adus o serie de precizSri privind
cronologia cetatii, importante in conditiile in care ea nu este nici mScar atestatS
de un document din timpul functionSrii sale, au ISsat fSrS rSspuns o serie de
intrebSri.'*'^
Dincolo de incertitudinile cronologice amintite, fundamentals este exis-
tenta unei fortificatii, indiferent cum ar f i arStat, in ultima parte a secolului
al Xlll-lea si functionarea ei In veacul urmStor. Autorul cercetSrii, invocand
analogiile gSsite In descoperirile arheologice de la Arges, Zimnicea, Tumu
Severin, considera cS cetatea de la Breaza nu poate fi o cetate regalS de gra-
nita, ci apartine mediului romanesc local.
CercetSri arheologice mai recente au relevat existenta si a unei alte cetSti
fSgSrSsene, contemporanS In prima fazS cu cea de la Breaza, cu rezultate care
sunt importante in problema investigatS de noi. Este vorba de mica fortificatie
de la Comana."*'* Cetatea, unicS de acest fel dintre cele cunoscute In Tara FS-
gSrasului, este o fortificatie modestS care exploateazS avantajele conditiilor
naturale (vezi fig. 24). Momentul ridicSrii ei a fost plasat In a doua jumState a

Nagler, Populafia romdneascd din sudul Transilvaniei fi caracterul colonizdrii sdsefti

in secolele XII-XIII, „Studii ?i articole de istorie", XVII, 1969, p. 181-186.
I . Turcu, Excursiuni pe Munfii Tdrii Bdrsei fi ai Fdgdrafului, Brajov, 1896, p. 19.
Vezi mai sus p. 140-142.
Nagler, Cercetdrile. Vezi mai sus p. 124-128.
Eskenasy, O noudfortificafie. .c V

169
secolului al Xlll-lea, m contextul favorabil de dupS marea invazie mongolS.
DupS pSrerea autorului cercetSrii, avem de-a face cu o cetate de refugiu a co-
munitStii romanesti din Comana, aflatS sub conducerea cnezilor ei. Inventarul
arheologic, nu prea bogat, dar suficient pentru a sustine datarea propusS, di-
ferentiazS net fortificatia de cetatea de la Breaza: categoriile ceramice de
provenientS sudicS lipsesc cu desSvarsire.
Constatarea absentei consecvente a Comanei dintre satele de colonizare
germanS in prima jumState a secolului al Xlll-lea, ca si din lista satelor dSruite
de Vladislav-Vlaicu in 1372, foste ale fiilor lui Bamaba, pledeazS pentru pre-
zenta unei comunitSti romanesti libere. Aceasta explicS si excluderea unui
caracter militar activ al cetSjii, vizibilitatea cu totul redusS, lipsa sursei de apS
si a cistemei reflectand cu prisosintS incapacitStile militare ale fortificatiei.
Mai importantS decat aceste detalii tehnice este insS diferenta semnalatS in
privinta materialelor arheologice descoperite. Separarea timpurie a teritoriului
dintre Olt ?i Muntii Persani de Jara FSgSrasului este rSspunzStoare de absenta
ceramicii de facturS sau de origine sudicS. In contrast cu aceastS situatie, la
Breaza gSsim dovada mentinerii acestor legSturi, meat ipoteza caractemlui
voievodal al cetStii de aici ar putea dobandi mai multS consistentS.
fn directia acestei interpretSri se poate insera si argumentul tScerii izvoa-
relor din prima jumState a secolului al XlV-lea. Exercitarea unei dominatii
efective, de la revenirea lui Ugrinus in 1291 si panS la dobandirea ducatului
fSgSrSsean de cStre Vlaicu-VodS, in regiunea cuprinsS intre valea Sercaiei si
Avrig trebuie sS fi fost insofitS de intmziuni care ar fi ISsat si urme docu-
mentare. Nici acest argument nu este insS decisiv, pentru primele trei decenii
ale veacului al XlV-lea luptele inteme care au mScinat regatul o datS cu
stingerea dinastiei arpadiene constituind o explicatie demnS de luat m seamS.
Aceeasi situatie intemS a Ungariei poate sugera insS si o altS ipotezS.
DupS unele pSreri, desprinderea fSrii FSgSrasului din legStura ei cu voie-
vodatul muntean in 1291 nu a fost de lungS duratS. fn conditiile favorabile
create de dificultStile din ultimii ani de domnie ai lui Andrei al Ill-lea si de
luptele care au urmat dupS moartea sa, „tara" a fost restauratS. Dovada acestui
statut o gSsim in cronica lui Ottokar de Stiria, in legSturS cu episodul luSrii in
captivitate a lui Otto de Wittelsbach de cStre voievodul Transilvaniei, Ladislau
KSn.^"*
fn anul 1307, incercand sS ob^inS tronul Ungariei, ducele bavarez inten-
(iona sS incheie o alian^S politics cu putemicul voievod al Transilvaniei pentm
a contracara pretentiile lui Carol Robert de Anjou care se bucura §i de sprijinul
papalitStii. CSsStoria cu fiica lui Ladislau KSn, care urma sS consolideze
aceastS alianfS, a fost insS refuzatS de voievodul transilvan, iar Otto luat in

*" Armbruster, Romdnii. p. 474-785.

170
captivitate. Cronicarul gentian relateazS cS ducele bavarez a fost predat ro-
manilor de peste pSdure ?i va fi eliberat doar la intervenfia regilor Serbiei ?i
Bulgariei.
Localizarea tSrii romanilor din cronica germanS a fScut inconjurul tuturor
regiunilor locuite de romani, fSrS ca istoricii sS fi ajuns la un consens.''^"
Argumentele in favoarea TSrii FSgSrasului au fost gSsite in vecinStatea ei cu
voievodatul Transilvaniei, in calitatea de supu§i ai coroanei a romanilor in
custodia cSrora este predat principele bavarez si in pasajul din Chonicon Poso-
niense care sustine cS Ladislau i l predase pe Otto in mainile lui Ugrinus, stS-
panul TSrii FSgSrasului.
Identificarea propusS are fSrS indoialS punctele ei slabe, sesizabile intr-o
serie de trSsSturi ale conducStorului romanilor care au mai putine sanse de a fi
valabile in cazul voievodului fSgSrS?ean (calitatea de „stSpan deasupra celor-
lalji", intretinea relatii diplomatice nu numai cu voievodul Transilvaniei, dar si
cu slavii sud-dunSreni). Indiciile respective ar inclina balanta In favoarea
voievodului JSrii Romanesti.''^i
Problema s-ar rezolva de la sine dacS am accepta restaura^ia munteanS In
FSgSra? la cumpSna veacurilor X I I I - X I V . In acest caz Jara Oltului ar fi fScut
parte din statul muntean IncS de la Inceputurile acesteia din urmS si ar fi rSmas
In hotarele ei de-a lungul Intregului secol al XlV-lea. O asemenea ipotezS, care
nu este nouS In istoriografia romanS, ar modifica In mod radical $i conceptia
asupra originilor ducatului JSrii FSgSra?ului

2. DUCATUL JARII FAGARA^ULUI

tn mod traditional, istoriografia romanS a legat originile ducatului JSrii
F3gSra§ului de reglementarea raporturilor lui Vladislav-Vlaicu cu regatul ma-
ghiar dupS rSzboiul din 1368-1369."^^ Dar IncS la sfar§itul veacului trecut,
Dimitrie Onciul observase cS pe sigiliul documentului emis de domnul mun-
tean la 20 ianuarie 1368 figura deja titlul de Dux de Fugrus*^^ iar In ultimele
sale studii dedicate acestor probleme conchidea cS „AIexandru, fiul §i urmasul
lui Basaraba, recunoa?te suzeranitatea regelui unguresc pentru posesiunile sale
de peste mun^i, fSrS ca sS spunS cS regele i le-ar fi acordat Indeosebi.'"'^*

Ibidem, p. 464~46S.
••2' Papacostea., Romdnii, p. 169-170.
Din bibliografia impresionantS a problemei vezi D. Onciul, Radu Negru fi originile
Principatului Jdrii Romdnefti j i Originile principalelor romdne fn Scrieri istorice, ed. A. Saccr-
doteanu, Bucuresti, 1968,1, p. 365 ^i urm.; 648 $i urm.; Minea, Din trecutul, p. 7-15; Holban,
Din cronica, p. 171-198; losipescu, Controverse, p. 1972-1974.
••23 Scrieri istorice, I , p. 650.

"2" Ibidem, II, 89-90.

171
Afirmatia constituia pe de o parte, acceptarea stSpanirii muntene asupra TSrii
FSgSrasului in tot secolul al XlV-lea, reluindu-se astfel pSrerea mai veche a lui
Hasdeu, iar pe de altS parte, ea constituia primul pas in apropierea titlului du-
cal de reconcilierea dintre Ungaria si Tara RomaneascS in vederea colaborSrii
militare impotriva tStarilor. StSpanirea „pSrtilor de peste munti" din titulatura
clasica a domnilor munteni se integreazS astfel in ansamblul relatiilor Inter-
nationale in cadrul cSrora colaborarea romano-ungarS, cu functie antitStarS,
detine un loc central.
Data instituirii relatiilor de vasalitate fatS de Ludovic I de Anjou a generat
o indelungatS controversS istoriograficS, avand ca obiect interpretarea pasa-
jului cronicii lui loan, arhidiaconul de Tamave, referitor la omagiul lui Nicolae
Alexandm. Pentm unii istorici, reconcilierea era de neconceput in timpul vietii
lui Basarab, singura explicatie posibilS fiind o eroare sau imprecizie a croni-
carului, omagiul avand loc de fapt dupS 1355.''25 in opozitie cu acestia, alti
istorici accepts cronologia cronicii, eventual cu mici corecturi, si prin aceasta,
integrarea TSrii Romanesti in frontul antitStar.''^^ Relativ recent, intreaga dis-
cutie a fost reluatS de Sergiu losipescu, episodul vasalizSrii principelui mun-
tean fiind explicat prin transformarea stSpanirii de fapt a acestuia asupra TSrii
FSgSrasului intr-un feud acordat de regele angevin.''^^
Veracitatea si chiar cronologia cronicii arhidiaconului au fost respinse cu
prea mare usurintS de adversarii omagiului. Exegetii operei lui loan de Tar-
nave au observat de multS vreme cS lucrarea acestuia se compune din douS
parti distincte si diferite, scrise la mare distantS.''^* Primele 25 de capitole rela-
teazS evenimentele domniei lui Ludovic L panS in 1352, intentia initials a
cronicarului fiind sS se opreascS aici, dupS cum ne comunicS in mod explicit
acest lucm.''^' Este perioada in care indeplineste functii importante in cance-
laria regalS (in 1351 este numit notarius). Multe din diplomele solemne ale
personajelor despre care serie (fratii Andrei si Stefan Lackfi) au fost concepute
de el, le si citeazS nu odatS. Ni se pare imposibil de acceptat, in atari conditii,

•'2' Emil LSzSrescu, Despre relapile lui Nicolae —Alexandru Voivod cu ungurii, „Revista
IstoricS", XXXII (1946), p. 115-139; Holban, Din cronica, p. 139-145.
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romdnilor, I , Bucuresti, 1975, p. 271;
Papacostea, O intregire documentard la istoria intemeierii Moldovei, in „Geneza statului",
p. 66-75.
Controverse, p. 1966-1972.
Vezi in special A. Por, Kiikiilleifdesperes, Nagy Lajos kirdly tdrteneti'roja, „Szazadok",
1893, p. 5-13 j i 97-105; Kiikiillei Jdnos es a Nevtelen Minorita Kronikdja, „Monumenta Hun-
garica", IV, Budapesta, 1960, p. 7-28 (introducerea lui I. Trencsenyi-Waldapfel); E. Malyusz,
A Thuroczi-kronika esforrdsai, Budapesta, 1967, p. 66-72.
"^^ Cetera scribenda vel narranda illis relinquo, qui plura sciunt, quam hie scripta sunt, de
gestis eius tarn prosperis quam adversis scribere vel tractare. Johannes de Thurocz, Cronica
Hungarorum, ed. E. Galantai et J. Kristb, Budapest, 1985, p. 175.

172
o confuzie pe care autorul s& o fi f5cut in legSturS cu personajele prezente la
depunerea omagiului, cum presupunea mai recent Maria Holban.''^"
Intregul context al declansSrii luptelor antitStSresti de cStre regele maghiar
si necesitatea asocierii TSrii Romanesti la aceastS actiune, au dobandit o con-
firmare documentarS neasteptatS, dar nu mai putin importantS. S. Papacostea a
adus in atentia istoriografiei romane un pasaj al cronicii lui loan de Viktring
care noteazS sub anul 1343 un grav esec suferit de Ludovic de Anjou in pSrtile
transilvane.''^' CoroboratS si mai corect localizatS cu ajutorul cronicii arhidia-
conului de Tamave, integratS in cadrul mai larg al actiunilor similare purtate
de Polonia, asociatS acum cu Lituania, restaurarea cooperSrii romano-ma-
ghiare nu mai apare ca o presupunere nesustinutS de documente cum credea
E. LSzSrescu cu mai bine de jumState de secol in urmS.''^^
Din punctul de vedere al ducatului fSgSrSsean, fundamentals este intre-
barea dacS omagiul depus de Nicolae Alexandru are vreo legSturS cu originile
StSpanirii de naturS vasalicS asupra FSgSrasului. Ipoteza amintitS putin mai
inainte acordS viitorului domn calitatea de voievod al romanilor din Tara Ol-
tului, delegat aici de tatSl sSu. In imprejurSrile prezentei unei putemice annate
regale, principele ar f i fost obligat sS presteze omagiul pentru a-si salvgarda
apanajul sSu de peste munti .''^^
Scenariul propus, dincolo de absenta unor mentiuni explicite, ridicS insS
douS semne de intrebare. Ce rost ar mai fi avut misiunea episcopului de Ora-
dea, inainte de 1355, pentru negocierea pScii cu Nicolae Alexandru''^'' si cum
se explicS sintagma dux novae plantacionis terre Fugaras din titlul lui Vla-
dislav-Vlaicu in 1372.435
Necesitatea renegocierii raporturilor dupS moartea lui Basarab, urmasul
sSu considerand incompatibilS noua sa calitate cu vasalitatea pentm feudul
oltean, nu credem cS este un argument solid.^^^ Pasajul din documentul regal,
emis in 1365 la declansarea conflictului cu Vlaicu, care amintea de necredinta

_ "3° Pemargmea, p. 1073-1076.

O intregire, p. 6%.
*^^op. cit., p. 132.
losipescu, Controverse, p. 1970-1971.
"5" DRH, D, 1. p. 69-72.
Ibidem, p. 103.
*^ Vezi si Holban, Pe marginea, p. 686-688. Ipoteza lui S. losipescu conform cSreia dua-
litatea de atitudine a lui Nicolae Alexandru, decurgand din pozitia strategics deosebitS a JSrii
Romanesti j i a JSrii FSgSrasului, ar avea j i o dovadS de filologie maghiarS prin numele
Havasalfotd = Tara Munteneasca de Jos. care presupune existenja tennenului corelat Havasfel-
fold = Jara MunteneascS de Sus, adicS Jara FSgSrasului, se bazeazS pe o premisa falsS. Ter-
menul maghiar se traduce corect Jara de sub munte ji nu Jara MunteneascS j i nu implicS exis-
tenta unei JSri de Sus. ' ^ ' . . , . .

173
tataiui sSu, cu precizarea: immemor beneficiorum a nobis receptorum, nu se
refers la ducatul fSgSrSsean, ci la Jara RomaneascS, a?a cum rezultS cu evi-
dentS din invinuirile similare (pravos mores imitatos paternos) aduse lui
Vlaicu mai jos: inconsultis nobis et inrequisitis, in eadem terra nostra Trans-
alpina, que jure et ordine geniture nobis debetur, titulum suum fictum erigens
in contumeliam dominiP'^ Este cat se poate de clar cS regele contesta titlul de
„domn singur stSpanitor" luat de Vlaicu, si de Nicolae Alexandru mai inainte,
probabil cu ocazia intemeierii mitropliei Ungrovlahiei in 1359 ?i nu se gandea
la titlul de duce al FSgSrasului.
Cea de-a doua obiectie priveste sensul lui nova plantatio din titlul folosit
de Vlaicu in 1372. Reluand ipotezele mai vechi, dar care nu merseserS atat de
departe,'*^'* S. losipescu gSsea justificatS mentiunea expresS din documentul
amintit datoritS reintregirii JSrii Oltului, prin realipirea pSrtii rSsSritene, dupS
rSzboiul cu Ludovic de Anjou.^^^ Titlul de dux nove plantationis terre Fugaras
nu indica deci o stSpanire de datS recentS a JSrii Oltului de cStre voievozii de
la Arges, ci reintregirea sub Vlaicu a acestui vechi pSmant romanesc.
Solutia este tentantS pentru cS eliminS neclaritStile in legSturS cu originea
ducatului fSgSrSsean, dar analiza mai circumstantiatS a documentului Tnsusi
duce la concluzia cS ne aflSm Tn fata unui caz special din toate punctele de
vedere, deci impropriu pentru desprinderea unor concluzii de o asemenea
generalitate. Obiectul daniei este un domeniu nobiliar ajuns Tn dreptul de danie
al domnului prin desherentS {quemadmodum possidebant et in possessione
habebant olym fiii Barnabe). Beneficiarul este tot un nobil al regatului, chiar
dacS acesta e rudS de sange a domnului, Ladislau eel Viteaz din familia de DS-'
baca a neamului Kokenyes-Rajnald. Acestea sunt motivele care 1-au deter-
minat pe Vlaicu sS cearS TntSrirea daniei de regele Ludovic I . ' ' * ' DacS se
accepts anterioritatea stSpanirii lui Vlaicu Tn ducatul FSgSrasului, includerea Tn
titulatura ducalS a unei sintagme care era menitS sS sublinieze o stSpanire
recent dobanditS ar fi fost cu totul inadecvatS pentru cS ar fi extins acest statut
asupra ducatului Tn Tntregime.

DRH,D.\,p. 78.
Augustin Bunea n-a fScut legStura intre desprinderea teritoriului dintre Olt si Muntii
Persani de Jara FSgirajului de cStre teutoni ?! nova plantatio din titlul lui Vlaicu in momentul
revenirii acestui pSmant la ducatul oltean, vezi Stapanii Jarii Oltului, p. 47, nota 44. Nici
L. Makkai in Doc.Val., p. 245, nota 2, nu explicS nova plantatio prin faptul revenirii portiunii
respective sub autoritatea lui Vlaicu, ci prin pretinsa colonizare masivS organizatS de voievodul
roman, care de altfel de(ineau acest feud in opinia sa incS de la mijlocul secolului al XlV-lea
dimpreunS cu banatul de Severin.
Controverse. p. 1973-1974.
Vezi analiza diplomatics j i istoricS pertinents a Mariei Holban, Din cronica,
p. 202-203.

174
 DupS pSrerea noastrS, exprimarea titlului ducal al lui Vlaicu sub forma dux
nove plantacionis terre Fugaras constituie o exceptie datoratS contextului par-
ticular care a dat na$tere documentului, dorind sS sublinieze originea institutie!
intr-un act care urma sS fie prezentat regelui. Nu trebuie scSpat din vedere nici
faptul cS formele germane ale unor nume proprii §! titluri (Meyster, Lodwico,
Scherkkengen, Dobka)'*^^ indicS un autor de o asemenea extracpe etnicS sau
mScar o influents germanS, medii familiarizate cu termenul de nova plantatio,
frecvent regSsit in actele cancelariilor regale si pontificale.''^^
Documentul nu contine informatii care sS contrazicS sau sS interzicS f i -
xarea momentului fictiunii juridice, prin care stSpanirea de fapt a voievodului
muntean asupra JSrii FSgSrasului a fost transformatS in suportul material al
relatiei de vasalitate, dupS rSzboiul din 1368-1369.
Dar documentul analizat panS acum este important ?i din alte puncte de
vedere care privesc atat realitStile inteme ale JSrii FSgSrasului, cat si rapor-
turile dinastiei Basarabilor cu nobilii transilvani.
Relatia de rudenie {propter consanguinitatis annexionem, qua ligati
suninius) dintre Vlaicu si Ladislau de DSbaca a fost ISmuritS incS de Hasdeu
care a explicat-o prin cea de-a doua cSsStorie a lui Nicolae Alexandru cu cato-
lica Clara, sora lui loan de DSbaca.^^^ Relatia nu a fost socotitS suficientS pen-
tm cS Vlaicu era doar fiu vitreg al doamnei Clara, deci fSrS legSturS de sange
cu Ladislau de DSbaca. Genealogia a fost completatS printr-o a doua cSsStorie,
eventual simultanS cu prima, dintre loan si o sorS a domnului muntean.^^^ Un
alt membru al familiei ar fi fost acel Dimitrie DSbScescul care stSpanea im-
preunS cu Dan L satul DSbScesti pe Jale?.''^^ Familia DSbScestilor ar fi par-
ticipat la luptele dintre DSnesti si DrSculesti din prima jumState a secolului
al XV-lea, dupS pSrerea lui N . lorga vomicul Bogdan Doboka al pretendentu-
lui Dan din 1460 fiind un membru al acestei f a m i l i i . I n f o m i a t i a a fost ampli-
ficatS de P. Chihaia prin localizarea resedintei DSbScestilor la Sercaia, in Jara
FSgSrasului, si prin implicarea lor in luptele inteme din Jara RomaneascS.^^v
Ipotezele avansate in legSturS cu prezenta urmasilor lui Ladislau de DS-
baca in Jara FSgSrasului nu sunt sus^inute de documente. PrecizSm inainte de
toate cS documentul din 1374, care atesta chipurile o relatie de rudenie intre

•"'D/?W, D, I,p. 103-104,

**- Vezi in acest sens ^i documentele emise pentru teutonii din Jara Barsei.
" 5 Negru-Vodd, p. 791-797.
M. Wertner. Az else havasalfoldi vajddk. „Szdzadok", 1901, p. 681.Vezi mai recent
aceeasi pSrere la P. lambor, Nobilii de Ddbdca fi relaliile cu Jara Romdneascd in veacul
al XlV-lea. ,.Acta MN", XVI, 1979, p. 215-223.
'"'D«//,fl,l.p.21.23-24,35,41.
Lucruri noud despre Vlad fepef. „Convorbiri Literare", XXXV, 1901. p. 149-161.
Inscripfia genealogicd a lui lonaf Monea din Venetia de Jos, „BMr', 1970, 2, p. 66.

175
acest Ladislau si un oarecare Petru zis Chwgh, fiul lui loan din Venetia, este
un fals, demonstrat de multS vreme, chiar dacS demonstratia a trecut neob-
servatS pentru multi istorici .44*
In ce priveste stSpanirea efectivS a satelor dSruite de Vlaicu lui Ladislau de
DSbaca in 1372, izvoarele pStreazS o tScere deplinS, atat contextul istoric cat si
unele indicii ulterioare contrazicand introducerea acestuia. Deteriorarea gravS
si definitivS a relatiilor dintre Ladislau I de Anjou si Vlaicu, incepand cu anul
1373 si culminand cu rSzboiul din 1375, care a dus la pierderea de cStre dom-
nul roman a banatului de Severin,44'* nu era de naturS sS favorizeze realizarea
daniei. La numai cinci ani de la data privilegiului, satele Hoghiz si Dopca erau
stSpanite de familia Teremi Sikesd de Racos, ele fiind rupte definitiv de Tara
FSgSrasului.45" Targul Sercaia, socotit resedintS a DSbScestilor, motiv pentru
care ar fi fost distrus de Vlad T^pes m 1460,4^' reapare m documente abia in
1429 cand este pomenit Petrus Ruffus portionarius parochialis ecclesiae
sanctae Catherinae de Sorkinghen.^^^ Dar faptul cS inainte de 1460 Sercaia nu
apartinea urmasilor lui Ladislau de DSbaca rezultS cu claritate din douS do-
cumente ale lui lancu de Hunedoara. In decembrie 1454, lancu dSruia jumS-
tatea satului in districtu Fogaras in comitatu Albensi existentis lui Conrad din
Brasov, iar in august 1455 acelasi comite de Bistrita relateazS cS, desi dSduse
mai inainte satul Sercaia lui loan Moga si lui Cioban, a aflat acum cS acesta
constituia de fapt mostenirea lui Adam, fiul lui lacob, fiul lui Laurentiu de Ser-
caia.453 Nici urmS deci de prezenta familiei de DSbaca!
Nesiguranta care dominS tentativele de reconstituire a originilor ducatului
fSgSrSsean, datorate Tn primul rand lipsei de izvoare, persists si Tn cazul de-
finirii mai exacte a statutului si a structurilor inteme ale acestuia Tn cadml TSrii
Romanesti. In ciuda acestei situatii, considerSm c3 nu au fost epuizate TncS
informatiile oferite de documentele cunoscute, iar descoperirea altora noi per-
mite luminarea unor aspecte fundamentale ale fiintSrii acestor institutii.

Primele indoieli asupra autenticitatii documentului fuseserS exprimate inc5 de A. Bunea,

Stapanii Tdrii Oltului, p. 47, ele fiind intarite si de I . Minea, Din trecutul. p. 12, nota 18, falsul
fund demonstrat apoi de Fr. Pall, Contributii la problema locurilor de adeverire din Transilva-
nia medievald (sec. XIII-XV), „SM1M", 11, 1957, p. 399. Vezi mai recent ^i Lukacs. Documente
false, p. 9S-99.
Holban, Din cronica. p. 204-207. Pentru precizarea cronologiei si a rezultatelor acestui
conflict vezi si Papacostea, Domni romdni fi regi angevini: infruntarea fmald (1370-1382),
„AI1AI", XXll/2, 1986, p. 571-579 si A. Lukacs, O campanie angevind necunoscutd din 1382,
„AIIX",XXVI11, 1991,p. 170-171.
Csanki D., Magyarorszdg torteneti foldrajza a Hunyadiak kordban. Budapesta, 1913,
v., p. 957.
Vezi lucrSrile citate la notele 446-447.
Urkundenbuch. IV, p. 374-375.
Ibidem. V, p. 474-745; 504-505.

176
 Inglobarea „t3rii" FSgSrasului in Jara RomaneascS nu a determinat, cum
s-ar putea crede la prima vedere, disparitia bruscS a identitS^ii ei autonome.
Autoritatea voievodului argesean, domnul tSrii, s-a impus in locul voievodului
local, dar institutiile si legile „tSrii" au continuat sS functioneze. Afirmatia de
mai sus este valabilS in special pentru adunSrile generale ale tSrii si pentru
institutia juzilor TSrii FSgSrasului. Existenta acestora in timpul lui Mircea eel
BStran, deci in plinS epocS ducalS, cu atribu^ii largi, cu drept de decizie sus-
tinut prin puterea unui sigiliu propriu, demonstreazS surprinzStoarea rezistentS
a acestor structuri prestatale si in Tara FSgSrasului, asemenea altor „tSri"
romanesti intracarpatice, cand ne-am f i asteptat ca ele s3 cadS pradS actiunii
nivelatoare si integratoare a statului muntean.
Manifestarea cea mai bine documentatS a vechilor structuri o reprezintS
adunarea tSrii, cunoscutS in mod direct doar ca adunare a boierilor. Accen-
tuarea procesului de feudalizare a determinat si transformarea adunSrii de mai
largS reprezentare (mai „democraticS") din epoca voievodatului fSgSrSsean,
intr-o adunare nobiliarS, a boierilor, in care reprezentantii celorlalte categorii
sociale inferioare participau rar si ocazional. Ca principals formS de exprimare
politics a elitei romanesti, adunSrile i?i prezervS in bunS mSsurS autoritatea
decizionalS si deliberativS mostenite de la adunSrile cneziale de tip prestatal.''^'*
In 1413 se intruneau,in prezenta judelui regal si a judelui scaunului Cincu,
reprezentantii scaunului si cei ai romanilor fSgSrS?eni in vederea realizSrii im-
pScSrii dintre sasii din Merghindeal, care omoraserS ?ase romance, si rudele
victimelor din trei sate fSgSrSsene (identificate ipotetic cu Arpas, Ucea si Pu-
rumbac).'*55 Din partea romanilor participau iudices terrae Fugrasch scilicet
Flade et Cosda Petrusque dictus Stan, universi quoque iurati consules ac
prefatae terrae seniores. Desi terminologia utilizatS este cea a cancelariei
scSunale si nu redS in mod corect realitStile romanesti, nu poate exista dubiu
cS cei trei romani mentionati sunt juzii TSrii FSgSrasului, delegati s3 apere
interesele celor sase romani implicati: Dobre, Manea, fiul lui Stanislav si Bratu
din Stanendorf, Vlad cu fiul s3u Bucur din Oellendorf ?i ginerele sSu Tatul din
Gassendorf.
Prezenta juzilor nu este ocazionalS, ci reprezintS o institutie a tSrii, cu
atributii recunoscute, dup3 cum au observat deja unii exegeti ai diplomei.^^^
Acest din urmS aspect rezultS cu prisosint3 din protocolul final al documen-
tului, dupS pSrerea noastrS informatia nefiind tratat3 cu atentia cuvenitS. Aici
se precizeazS cS actul a fost intSrit cu: sigillis utriusque tarn sedis Schenk quam
terrae Fugrasch in fills albis impensis.

Pentru adunSrile boieresti vezi Pop, Institutii, p. 76-83; 195-210.

Urkundenbuch, III, p. 577-578.
Pop,/njri/Mfii, p. 197. -1 . . . . . . .

177
 Informatia, de importantS covarsitoare pentru nivelul de organizare si re-
gularitatea functionSrii institutiei si pentru mentinerea individualitStii TSrii
FSgSrasului chiar si dupS transformarea ei in ducat, trebuie sS-si gaseascS locul
cuvenit prin publicarea sigiliului mentionat.
PSstrarea sigiliului, in conditiile precizate de document, a fost semnalatS
incS in secolul trecut de A . Nyari, care i-a fScut si o scurtS descriere (descriere
care nu existS in Urkundenbuch, unde se prezintS doar sigiliul scaunului
Cincu!).'*^'' Pe baza acestei note, S. Jako constata importanta specials a sigi-
liului, fiind surprins de data foarte timpurie a folosirii lui in raport cu toate
comitatele si districtele romanesti din Transilvania.''^** Utilizarea atat de tim-
purie a fost pusS de autorul citat pe seama stSpanirii domnilor TSrii Romanesti
care ar f i dorit astfel sS scoatS in evidentS situatia specials a ducatului fatS de
scaunele sSsesti si fatS de comitate.
O cercetare intreprinsS de noi in Arhivele Statului din Budapesta, a permis
regSsirea acestui important document sigilografic.''^'* Documentul din 1413 se
pSstreazS sub cota D.L. 10.120 avand cele douS sigilii mentionate, fixate cu
snur alb. Sigiliul TSrii FSgSrasului este imprimat in cearS de culoare casta-
niu-deschisS, avand un diametru de numai 2,8 cm (fatS de eel al scaunului
Cincu de 4,4 cm). Din pScate imprimarea este destul de superficialS, in unele
locuri sigiliul fiind lovit si sters. In campul sigilar, mSrginit de un cere liniar,
se distinge un scut Tnscris intr-un cere, avand baza rotunjita. Pe scut sunt
reprezentati doi pesti suprapusi pe orizontal, amandoi in profil spre dreapta.
Intre cele douS cercuri este plasatS legenda sigiliului. Starea precarS de con-
servare nu permite o lecturS sigurS: + 5 +fogoros. Pe baza indicatiei din
textul documentului s-ar putea intregi, cu totul ipotetic insS, Sigillum terrae
fogoros!^ (vezi fig. 27).
Nu putem sti cat timp a fost in uz tiparul sigiliului deoarece este singurul
exemplar cunoscut panS in prezent, in mod surprinzStor insS, simbolul celor
doi pesti revine pe sigiliul orasului FSgSras din secolul al XlX-lea. Astfel,
K . Taganyi publica in 1880 un sigiliu al orasului FSgSras care are in campul
scutului cu baza rotunjitS doi pesti suprapusi orizontal, unul in profil spre
dreapta, iar celSlalt tn profil spre stanga.''*'
Un alt sigiliu al orasului FSgSras este publicat de Maria Dogaru, provenind
din 1877, care insS nu are scut, ci in campul sigilar rotund, marginit de un
chenar liniar si un altul perlat, sunt reprezentati cei doi pesti ca la sigiliul

A heraldika vezerfonala, Budapesta, 1885, p. 86.

DIR. Introdiicere. 11, p. 608.
Multumim ?! pe aceastS cale domnului Gezafirszegipentru sprijinul acordat.
Muljumim domnului Elek Benko pentru ajutorul dat in objinerea t'otocopiei sigiliului.
Magyarorszdg czimertdra, Budapesta, 1880, p. 26.

178
 Fig. 27. Sigiliul TSrii FSgSrajului (Arhivele Nationale Maghiare)

anterior, cu legenda Fogaras Megye. Fogaras Vdros N. Kdzsege (Comitatul

FSgSras. Nobila Comunitate a Orasului FSgSra?).*^^
DupS stiinta noastrS, sigilii asemSnStoare se intalnesc foarte rar. fn spatiul
romanesc am putut gSsi o singurS analogic: sigiliul ora?ului Barlad. Aplicat pe
mai multe documente din secolul al XVII-lea, acest sigiliu are in camp un
soare in jurul cSruia graviteazS trei pesti despSrtiti de cate o stea.'**^ Desci-
frarea semnificatiei pestilor din sigiliul barlSdean n-a ridicat probleme, fiind
cunoscut locul important pe care-1 detinea aici comertul cu peste. BogStia in
peste a Oltului $i a afluentilor sSi de pe teritoriul JSrii FSgSrasului, pSstrS-
vSriile si helesteele mentionate foarte frecvent in urbariile din secolul
al XVII-lea, ne mdreptStesc sS cSutSm explicatia simbolului ales si pentru Jara
FSgSrasului in aceastS bogStie naturalS a tSrii.
Dincolo de aceste detalii tehnice, care-si au importanta lor, faptul esential
care rSmane de explicat este acela al momentului si deci al autoritStii politice
care este rSzpunzStoare de instituirea sigiliului.
In aceastS ordine de idei atragem atentia asupra unui fapt cSruia, dupS
credinta noastrS, nu s-a acordat atentia meritatS. Strict contemporan cu Jara
FSgSrasului, adunSrile cneziale din Jara Hategului aveau si ele sigiliu propriu.
Astfel, in 1411, adunarea cnezilor jurati si ceilaUi romani din districtul Hafeg
emit un document privilegial intSrit cu pecetea adunSrii (sigillo nostre commu-
nitatis). SS precizSm si faptul cS adunarea a avut loc in absenta castelanului,
totusi documentul a fost recunoscut si se pSstreazS prin transumptarea lui

Sigiliile, mdrturii ale trecutului istoric, Bucurejti, 1976, p. 164-165.

DIR, Introducere,11, p. 411. '\

179
intr-un act al lui Sigismund de Luxemburg din anul urmStor.'**'' Intr-o altS
adunare similarS, din nou in absenta castelanului, tinutS in 1418, o tranzactie
intre mai multe familii de cnezi este mtSritS cu sigiliul cnezilor }mat\:presentes
Uteres nostras sigilii nostri munimine roboratas Documentul este de ase-
menea recunoscut de voievodul Transilvaniei in 1424.
Pe baza acestor analogii, solutia propusS de S. Jako pare mai putin plauzi-
bilS. Ca si in cazul adunSrii cneziale din Tara Hategului, utilizarea unui sigiliu
propriu de cStre juzii TSrii FSgSrasului nu poate fi decat rezultatul unei Tnde-
lungate practici, dobanditS de-a lungul unei functionSri neTntrerupte si la fel de
Tndelungate. Instituirea unui sigiliu propriu nu credem cS ar fi fost Tn interesul
domnilor munteni, eSci ar fi dus la TntSrirea individualitStii ducatului. Modelul
urmat de boierii fSgSrSseni ar fi putut s3 fie scaunele sSsesti cu care erau Tn
stranse legSturi si care aveau sigilii proprii TncS din veacul al XlV-lea.
Functionarea adunSrilor boieresti este neTndoielnicS si pentru deceniile
urmStoare chiar dacS ea nu-si mai gSseste reflectarea Tn documentele vremii.
DupS confiscarea TSrii FSgSrasului de cStre Matia Corvinul, tendinta reducerii
atributiilor si competentelor adunSrii, panS la transformarea ei Tntr-un simplu
scaun de judecatS Tndeaproape supravegheat de oficialitate, s-a lovit de rezis-
tenta boierilor care n-au Tncetat sS se implice Tn rezolvarea tuturor problemelor
tarii, cateodatS chiar prin Tnfruntarea autoritStii politice.
Sunt semnificative Tn sensul celor de mai sus o serie de documente din a
doua jumState a secolului al XV-lea. In cioma care cuprinde instructiunile date
soliei ce urma sS fie trimisS Tn Tara RomaneascS de cele sapte scaune sSsesti Tn
1453, printre plangerile de TnfStisat domnului roman figureazS si cea privitoare
la: De iudicibus terrae Fugaraz, qui tertiam partem de omnibus quae coram
eis aguntur a nostratibus recipiunt.^^^ Din text nu rezultS clar dacS este vorba
doar de juzii sStesti, ori si de juzii TSrii FSgSrasului, dar Tn lumina documen-
tului din 1413, credem cS trebuie sS avem Tn vedere juzii tSrii care judecau
numeroasele litigii dintre romanii fSgSrSseni si sasi.
Din aceastS perspectivS, documentul urmStor este TnsS mult mai sigur cu
toate cS provine din perioada de dupS pierderea FSgSrasului. In 1464, comitii
Sibiului relateazS cS avusese loc sub conducerea lor: in terra et oppido Fwgyras
unacum iuratis senioribus eiusdem terrae scaunul de judecatS Tn care a fost
prezentat cazul orSseanului Georgius Greb din Brasov, Tmpotriva unui roman,
Mastica, acuzat cS ar fi Tntemeiat un sat pe hotarul Sercaiei. Comitii au dispus
per debitam inquisitionem iuratorum seniorum terrae Fugaras cura perscruta-

Izvoare privind evul mediu romanesc. Jara Hategului in secolul al XV-lea (1402-1473),
ed. A.A. Rusu, I.A. Pop, I . Dragan, Cluj, 1989, p. 61.
'^'Ibidem, p. 71.
Urkundenbuch. V, p. 425-426.

180
vimus diligenti, quid ipsis eodem de territorio notum esset an constaret. Pe
baza marturiei praefati seniores pro tunc constituti, comitii au dispus in fa-
voarea lui Greb una cum saepiusfatis senioribus terrae Fwgaras in sede
iudiciaria.^^
Documentul mentioneazS deci scaunul de judecatS, format probabil din cei
12 boieri jura|i pe care-i vom gSsi ihscri?i nominal in actele de la inceputul
secolului urmStor. Detaliile procedural dovedesc o practicS curentS si o func-
tionare neintreruptS a institutiei.
La numai cativa ani, in 1468, regele se adresa officialibus et universis
wolahis terrae Fogaras et Omlas in legSturS cu plangerea scaunelor sSsesti
care acuzau autoritS^ile ^Srilor respective cS i i protejeazS pe rSufScStorii ro-
mani.''** Regele porunceste cS dacS sa$ii vor mai aduce astfel de rSufScStori,
adunarea tSrii sS-i judece pe baza probe lor administrate.
Pentru deceniile urmStoare ne aflSm intr-un gol de informatie privind
functionarea adunSrilor scSunale, explicabil in conditiile instabilitStii accen-
tuate datoratS competitiei inver?unate, dupS cum vedea, pentru stSpanirea TSrii
FSgSrasului.
Desprinderea definitivS de Tara RomaneascS dupS 1483, a marcat si o
considerabilS restrangere a atribufiilor adunSrilor boieresti.''*' Cu toate acestea,
scaunul de judecatS pSstreazS si acum atributii ce dep3$esc competentele
obisnuite ale unor asemenea institutii. Documentele din veacul al XVI-lea sunt
mult mai numeroase si permit o analizS mai profundS a institutiei ?i, cu toate
c3 suferise unele transformSri, credem cS multe din concluziile unei astfel de
analize sunt valabile si pentru secolul precedent.
Pe baza documentelor inedite din perioada 1507-1526 si a altora care de^i
erau publicate, au scSpat aten^iei speciali$tilor, suntem in mSsurS sS aducem
unele precizSri privind detaliile tehnice ale criteriilor de alegere, frecventa adu-
nSrilor, intervalul de timp pe care-1 putea petrece un boier in acest organ etc."*™
Analizand listele nominale de la sfarsitul documentelor, se constats o par-
ticipare diferitS a boierilor satelor la ocuparea scaunelor de jurati. Se distinge
un prim grup de sate cu o reprezentare aproape neintreruptS, boierii lor apS-
rand de peste zece ori ca asesori (Vad, Vistea de Jos, Venecia de Jos, Voila,
Voivodenii Mari si Berivoii Mari). Este vorba de a?ezSri importante ca mS-
rime, situate in zonele mai joase ale fSrii FSgSra?ului. UrmeazS un alt grup de
sate cu o reprezentare incS numeroasS (8-10), dar cu intreruperi importante
sau inceputul reprezentSrii doar din deceniul al patrulea al secolului (CopScel,
Grid, Ucea de Jos, Be$imbac, $inca, SSsciori, Scorei). Acest grup nu mai este

Ibidem, V I , p. 168.
Ibidem, p. 358-359.
Pop, Institutii, p. 207-210.
"™ Mete?, Drdguf, p.101-102; Pop, Institufii, p. 76-83.

181
atat de omogen din punct de vedere geografic si nici in ceea ce priveste mS-
rimea satelor. A l treilea grup de sate care s-ar putea individualiza, se compune
din asezari care sunt reprezentate in scaun de 5-7 ori, dar aceasta prezenta se
leaga de numele unui singur boier, pentru o perioada de eel mult doua decenii
(Sarata, Comana de Jos, Ludisor, Beclean, Dridif, Rau§or). Destul de surprin-
zator este grupul satelor care au o reprezentare intre 1 §i 4, atat datorita fap-
tului ca este relativ numeros (14-15 sate), dar si pentru ca printre ele se afia si
sate importante ca Sambetele, Persani. In sfarsit, un numar de circa 15 sate nu
apar de loc cu boieri asesori de-a lungul intregului secol (Breaza, Bucium,
Corbi, Cuciulata, Savastreni, Sebes, $ercaia, Sercaita, Lupsa, Pojorta, Porum-
bacul de Jos, Porumbacul de Sus). In general sunt sate mici si de munte, stapa-
nite de familii boieresti din satele mai mari, deci absenta lor este justificata.
Singura exceptie, greu de explicat, o reprezinta Porumbacul de Jos si de Sus.
Urmarind structura scaunelor de judecata de la inceputul secolului, se poa-
te desprinde un grup de boieri care figureazS aproape in toate adunarile cu-
noscute, sugerand o relativa stabilitate a compunerii institutiei. Astfel, boieri
ca Aldea Bica din Voivodeni, Aldea de Vad, Solomon de Venetia, Badea
Turcul de Berivoi, Mailat de Comana, Coman si Costea de Rausor, Balea din
Dridif , Stoica din Beclean si Stanciul din Arpas sunt prezenti in aproape toate
scaunele din anii 1507-1534.4^'
O concluzie similara se impune si dupa analiza intreprinsa pentru perioada
mai scurta, dar mai bine documentata dintre anii 1578-1584, cand avem listele
asesorilor din sase scaune de judecata. Noua din cei doisprezece boieri figu-
reaza in toate cele ?ase adunari.
Remarcabila stabilitate a structurii scaunului de judecata ar putea sugera
ideea ca membrii adunarii nu erau alesi pe o perioada limitata, ci prezenta lor
depindea de pozitia pe care o aveau in cadrul comunitatii boierilor din Jara
Fagarasului, iar pe masura ce stapanul domeniului FSgaras a reusit sS contro-
leze din ce in ce mai bine institutiile si structurile fostului ducat, alegerea
depindea in mare masura ?i de parerea acestuia.
Un ultim aspect care se cere lamurit pentru istoria ducatului fagarasean
este relatia „tara" — district in secolele XIV-XV.''''^ fn opinia lui St. Pascu,
„tara", in acceptiunea de voievodat de uniuni de ob?ti, se va transforma in
institutie politico-administrativa, adica in district, in secolul al XV-lea prin
feudalizarea societatii romane?ti din Jara Fagara?ului. fn intregul secol
al XlV-lea, in ciuda brejelor create in ob§tile fagarasene, acestea sunt suficient
de putemice, de aceea se mentine denumirea de „tara". De?i nu se exprima in
mod explicit, se poate deduce ca in conceptia autorului respectiv notiunea de

Lukdcs, Tara Fdgdrafului, p. 222-230; Pujcariu, Fragmente, IV, p. 74-107.

"'^ Pascu, Voievodatul, p. 26-30.

182
„tara" trebuie echivalatS in secolul al XlV-lea cu o structurS social-politicS
orizontalS, de uniuni de ob?ti libere. DupS pSrerea noastrS, o asemenea ima-
gine este anacronicS pentru veacul amintit, procesul feudalizSrii, in primul
rand ca proces intern si nu numai sub aspectul pStrunderii elementelor strSine,
era mult mai avansat, existand deja o feudalitate prestatalS putemicS, care n-a
fost creatS de domnii munteni in timpul ducatului, ci doar transformatS in no-
bilime a statului. Este indreptStitS presupunerea conform cSreia mai existau
multe ob?ti libere in Tara FSgSrasului, dar mentinerea unor structuri de tipul
uniunilor de obsti ni se pare greu de acceptat in conditiile amintite. TScerea
izvoarelor nu ne permite sS afirmSm in mod ferm nici mScar existenta unor
structuri socio-politice de tipul cnezatelor de vale, stSpanite de cate o familie
de cnezi/boieri, ca in Maramures si Hateg, am putea risca doar presupunerea,
pomind tocmai de la comparatia cu „tSrile" amintite, cS ele au fost eliminate
de domnie in secolul al XlV-lea, mai probabil in a doua jumState a acestui
veac.
DupS cum am vSzut mai sus, adunarea tSrii s-a transfonnat in adunarea
boierilor, controlatS de castelanul instalat de domnii TSrii Romanesti la FS-
gSras. Nu este exclus ca in perioadele de intermintentS stSpanire a regatului
asupra tSrii sS se fi incercat o astfel de solutie, structurile de tip scSunal din
vecinState putand constitui drept model.
Relativa similitudine a stmcturii fSgSrSsene cu cea a districtelor regale ex-
plicS si folosirea accidentals a termenului de district pentru Tara FSgSrasului in
1428.4^-' Sigismund de Luxemburg intSrea unor nobili din Granari (enclavS a
comitatului Alba de Sus in scaunul Cincu) stSpSnirea asupra satului respectiv
cu titlul de nova donatio, in temeiul declaratiei beneficiarilor conform cSreia
documentele lor referitoare la acea proprietate arseserS datoritS distrugerilor
provocate de quidam malefactores Volahi de partibus districtus Fogaras. CS
nu poate fi vorba de o eventualS confiscare a ducatului si deci de transformarea
acestuia in district regal, rezultS cu claritate din faptul cS documentul este emis
la Cuvin, la numai o lunS dupS bStSlia de la Golubac, la care participase, alS-
turi de Sigismund, $1 domnul JSrii Rom3ne?ti, Dan al Il-lea. De altfel, in
titulatura acestuia Jara FSgSra?ului este nelipsitS panS la sfarsitul domniei.*'*
Termenul de district se explicS deci prin utilizarea unui cuvSnt cu care notaml
regal era obi?nuit.
Termenul de district nu se mai intalne?te nici mScar o singurS datS panS la
pierderea ducatului fSgSrS?ean de cStre domnii munteni. Toate documentele,
atSt cele emise in cancelariile din regat j i Transilvania, cat ?i cele provenind
din Jara RomSneascS, folosesc in exclusivitate termenul traditional de terra.

Urkundenbuch, IV, p. 357-358.

DRH, B, I , p. 115-117, doc. din 10 sept. 1428 j i 7 oct. 1428; 122-123 doc. din 1429 etc.

183
Astfel se exprim3 abatele manSstirii Cartei in HSO,''''^ Sigismund insusi Tn
1433,"^^ Vladislav al Il-lea Tn 1452 si banii de Tismana Tn 1454-1456.4^»
Denumirea de „tar3" era atat de putemic TnradacinatS Tn toate limbile, atat
Tn cele ale cancelariilor, cat si Tn cele vemaculare, Tncat ea va rSmane Tn uz
chiar si dupS integrarea definitivS a TSrii FSgarasului Tn administratia princi-
patului. Ea se va numi Tara Oltului pentru romani, Fogarascher Land pentru
sasi, Fogarasfold pentru unguri (este singura „tarS" transilvanS care pSstreazS
aceastS formS Tn limba maghiarS!).

3. P I E R D E R E A f A R I I F A G A R A S U L U I

fntr-un studiu remarcabil, dedicat problemei pierderii Amlasului si FSgS-

rasului de cStre domnii TSrii Romanesti, reputatul istoric Hie Minea ajungea la
concluzia cS ducatul fSgSrSsean a fost pierdut pentru prima datS Tn anul 1456,
ca urmare a politicii lui lancu de Hunedoara, nefastS dupS pSrerea sa, fatS de
statul muntean.*^'' CSderea lui Vlad Tepes era adusS Tn legSturS tot cu pier-
derea celor douS ducate tiansilvane, de astS datS definitivS, cSci stSpanirile
intermitente si de scurtS duratS ale urmasilor sSi n-au putut schimba directia
evolutiei spre desprinderea ireversibilS de Tara RomaneascS.4*°
CSutand antecedentele atitudinii lui lancu, deceniul al patrulea al secolului
al XV-lea credem cS a fost decisiv pentru situatia ducatelor de peste munti Tn
cadrul mai general al raporturilor dintre Tara RomaneascS si Ungaria. Luptele
pentru tron dintre DSnesti si DrSculesti au implicat nu o datS aceste ducate care
au oferit adSpost diferitilor pretendenti, uneori devenind chiar bazele de pie-
care ale acestora. fn acelasi timp, Tncepand cu anul 1432, presiunea otomanS
crescandS a obligat si pe unii domni munteni sS participe cu contingentele lor
la incursiunile organizate Tn Transilvania, boierii fSgSrSseni nefiind strSini de
astfel de participSri.
fn mai 1433, comitele secuilor, Mihail Jakes, scria deja brasovenilor cS, la
vestea cS tureii au intrat din nou Tn Tara RomaneascS, dSduse circulara cu sase
zile Tnainte pentru strangerea armatei cu care va veni Tn ajutorul lor, rugandu-i
sS fie vigilenti, ca nu cumva sS fie loviti de valahii care urmSreau sS-i aducS pe
turci Tn cetStile de margine.**' fn vara anului urmStor acelasi comite cerea
brasovenilor s3 pomeascS neTntarziat Tmpotriva perfidos Walahos de Ffogaras,

Urkundenbuch, IV, p. 413^14.

"^Ibidem, p. 493-495,
lbidem,\,p. 357-358.
Dragomir, Documente noud, p. 63.
Din trecutul, p. 45-A6.
Ibidem, p. 69-71.
Urkundenbuch, IV, p. 500.

184
care s-au retras in munti, necrutandu-i nici pe copiii si nici femeile.**^ Promitea
de asemenea ca el insusi sS pomeasc3 impotriva lor chiar ziua urmStoare, din
tabara sa militarS de langS Cincu.
Din documentele citate nu rezultS motivul rSzvrStirii romanilor fSgSrSseni.
Este sigur ca solutia propusS de Stefan Pascu, o revoltS-rSscoalS cu caracter
social, impotriva claselor dominante, nu pK»ate f i acceptatS''*^ pentru cS nu tinea
de competenta comitelui secuilor sS intervinS in ducatul detinut de domnul
TSrii Romanesti impotriva unei miscSri sociale care, dacS ar f i existat, trebuia
sa se fi indreptat impotriva boierilor romani, stSpanii acelor tSrani.
Hie Minea luase in discutie douS posibilitSti: fie era vorba de pedepsirea
romanilor datoritS participSrii lor, alSturi de domn, in oastea otomanS care a
devastat Transilvania in 1432, fie, aceasta o considera mai plauzibilS, rSscoala
romanilor a avut un caracter politic, anume ar fi fost reactia fSgSrSsenilor la o
eventualS tentativS a lui Sigismund de a confisca ducatul din mainile lui
Alexandru Aldea.*** A doua explicatie are, credem, mai multe sanse de a f i
adevSrata. Tinand seama de faptul cS in 16 iulie 1436 Vlad Dracul plecase
tocmai din FSgSras pentru a ocupa tronul TSrii Romanesti ,**5 se poate avansa
ipoteza ca Sigismund de Luxemburg i i dSduse protejatului sSu, pe care-1 pro-
clamase domn incS in 1431, Tara FSgSrasului pe care acesta o va stSpani tot
timpul domniei sale. CStre aceeasi concluzie conduc si daniile pe care domnul
le-a facut ulterior unor boieri fSgSrSseni intre anii 1437-1441 .***
Scoaterea FSgSrasului de sub autoritatea domnilor munteni va f i unul
dintre obiectivele pe care lancu de Hunedoara le-a urmSrit cu insistentS in
cadrul politicii sale active fatS de Jara RomaneascS. O primS tentativS se pare
cS a avut loc incS in 1451 pentru cS intr-un document adresat brasovenilor,
inainte de 6 februarie 1452, Vladislav al Il-lea se plangea cS: „sunt nemultumit
fiindcS liniste n-am, cu toate slujbele ce am slujit si cu tot sangele ce ne-am
vSrsat, eu si cu boierii mei si cu tara mea, pentru sfanta coroanS si pentru tara
ungureascS si pentru crestini. Si cat m-am jurat eu cu pSrintele meu lonSs
voievodul, el tot n-a tinut seamS de asta, nici slujba mea nu i-a fost dragS; cSci
nu-i ajunge gubematoria tSrii unguresti, ci trimite sS-mi rSpeascS ocina mea
adevSratS si tSrisoara mea, FSgSrasulu si Amlasul si umblS cu gand rSu asupra
mea."**^ Tensiunea s-a mentinut si dupS incheierea tratatului cu tureii, in care

[bidem, p. 523.
Voievoc/am/, III, p. 293-294. • ,
Din trecutul. p. 22-23.
Urkundenbuch. IV, p. 609-610.
DRH, B, I , p. 142-144; 144-145;157; 159-160.
I. Bogdan, Documente privitoare la rela(iile Jdrii Romdnefti cu Brafovul fi cu Jara
Ungureascd, vol. I, 1413-1508, Bucuresti, 1905, p. 86.Documentul nu este datat, dar titlul de
guvernator al lui lancu il plaseazS inainte de ianuarie 1453. Hie Minea a ridicat j i posibilitatea
datarii in 1456. Vezi $i Urkundenbuch, V, p. 336.

185
era cuprins si domnul roman, desi o serie de documente atesta pastrarea du-
catului fSgarSsean de catre Vladislav al Il-lea.**'*
Ingerintele lui lancu pe teritoriul TSrii FSgSrasului au continuat si ele in
anii urmStori, fiind cunoscute daniile pe care le face in Sercaia la sfarsitul
anului 1454 si in vara anului urmStor.**** Dupa un scurt intermezzo pasnic,
anuntat in mod solemn de lancu in 15 noiembrie 1455,***" relatiile se vor dete-
riora din nou si de data aceasta definitiv.
In 23 decembrie 1455, lancu cerea brasovenilor s3 cerceteze dacS voie-
vodul muntean doreste sS respecte pacea, pentru cS un anume Kakecz Radul,
impreunS cu niste turci, a prSdat civitatem domini nostri regis Saam voca-
tam.'*'^^ Documentele nu sunt foarte clare, dar se pare cS lancu confiscase si
cetatea FSgSrasului incS inainte de 16 decembrie 1455, cSci la aceastS datS
dispunea ca Simon Magnus din Racovita sS fie protejat, in caz de nevoie, im-
potriva celor sapte scaune in privinta drepturilor sale din satul respectiv, prin-
tre altii, si de castelanii din FSgaras.*'^
Cestui lui lancu a determinat reactia violentS a domnului TSrii Romanesti,
care avea de partea sa si pe romanii fSgSrSseni. In data de 6 aprilie 1456,
regele Ladislau al Ungariei scria sasilor din Transilvania sS-1 sprijine pe lancu
in lupta sa impotriva lui Vladislav care, dupS spusele comitelui bistritean, ata-
case ?i arsese proprietS^ile sale si unele sate ale sasilor.*'3 Ziua urmStoare,
lancu insu§i, aflat la Buda, se adresa brasovenilor cu cerere de ajutor militar
impotriva romanilor care asediau cetatea FSgSrasului (infideles Wolachy for-
talitium nostrum Fogaras obsederunt), fSrS sS fi reu?it sS o cucereascS.*'* Re-
zultatul imediat al conflictului nu ne este cunoscut, dar se poate deduce cS
pregStirea luptei cu tureii la Belgrad pe de o parte, iar pe de altS parte asasi-
narea lui Vladislav al Il-lea $i ocuparea tronului de cStre Vlad Jepes, au dus la
stingerea conflictului.
Jara FSgSra?ului va avea o soartS similarS ?i Tn timpul noului domn. Pre-
tenden^ii la tron, Tn special Dan, au gSsit din nou sprijin la boierii fSgSrS§eni.
Numai asa se poate Tntelege de ce, dupS Tnfrangerea acestuia, Vlad Jepe? va
pustii satele $ercaia si PSrSu Tn iulie-august 1460.*'*^ Abandonarea lui Vlad

Vezi documentele din 24 sept. 1452, Hurmuzaki, XV/1, p. 38; conceptul instrucjiunilor
pentru solia celor japte scaune, de dup5 sept. 1453 Urkundenbuch, V, p. 425-426; scrisoarea
banilor de Tismana de dupS iulie 1454 S. Dragomir, Documente noud, p. 68.
Urkundenbuch, V, p. 475-476; 482^83 j i 504-505.
Ibidem, p. 510.
Ibidem, p. 513.
^''^ Ibidem, p. 512-513.
Ibidem, p. 519-520.
Ibidem, p. 520.
"" N. lorga, Lucruri noud despre Vlad fepef, in „Studii asupra evului mediu romanesc",
ed. $. Papacostea, Bucuresti, 1984, p. 210-213.

186
Tepes de cStre Matia Corvinul in 1462 va avea drept consecintS si pierderea
posesiunilor de peste munti ale domnilor TSrii Romanesti. In mod firesc,
principalii beneficiari ai cSderii lui Tepes au fost sasii care au primit ducatul
Amlasului si, se pare administrarea FSgSrasului. Momentul deschide in istoria
TSrii FSgSrasului o lungS perioadS de instabilitate, datoritS atitudinii oscilante
a regelui Matia Corvinul tara schimbandu-si stSpSnii foarte des. Fiind unul
dintre cele mai mari domenii compacte din regat, districtul FSgSrasului, cum
va fi numit de acum inainte din ce in ce mai frecvent, va deveni deosebit de
atractiv pentru marii dregStori regali, pentru sasi, fSrS ca domnii JSrii Roma-
nesti sS renunte cu usurintS la pierderea lui.
IncS in decembrie 1462 regele oferea vechile libertS^i ale $ercaiei pentru
coloni?tii care se vor aseza acolo dupS distrugerile provocate de Vlad Jepes cu
doi ani in urmS.'*'* Administrarea FSgSra§ului fusese ISsatS, probabil in mod
provizoriu, in grija comitilor de Sibiu. A§a pare sS rezulte dintr-un document
emis de cei doi Nicolae de Ocna Sibiului, comiti de Sibiu, in 3 martie 1464.
Cei doi comiti au prezidat scaunul de judecatS al JSrii FSgSrasului: in terra et
oppido Fwgyras una cum iuratis senioribus eiusdem terrae pro tribunali con-
sedissemus,'^'^'' semn cS Jara se afla sub autoritatea scaunelor sSse?ti.
In 30 iulie 1464, regele dSruia districtul, pomenit acum ca fScSnd parte din
comitatul Albei, ceea ce exprima ideea integrSrii fostului ducat in teritoriul
regatului, unchiului sSu matem, loan Gereb de Vingart.*'** CSsStorit cu Sofia,
mStu?a regelui, acesta a fost unul dintre cei mai credincio?i sustinStori ai fiilor
lui lancu, Ladislau si Matia Corvinul. Nu in mod intSmplStor familia Gereb se
numSrS printre foarte putinele familii provenite din mica nobilime care s-a
ridicat in rSndul baronilor regatului.
Dania regalS a fost totuji de scurtS duratS. In 1467 regele isi exprima
intentia de a renun^a la dSruirea provinciilor FSgSra?, Amla§ ?i Rodna, care
trebuie ^inute pregStite pentru a putea f i date voievozilor Moldovei ?i JSrii
RomSnejti: „ut si quando opportunumfuerit, vaivodae alieni Transalpine vel
Moldaviensi ad partium scilicet illarum terrarum seu recuperationem assig-
nari possint pro descensu.^'^ Ideea s-a nSscut in contextul tensiunii crescande
in relatiile cu Moldova lui ^tefan eel Mare, dupS cum o dovedeste $i pomeni-
rea Rodnei, dar ea a rSmas fSrS rezultat deocamdatS pentru cS in 1469 Jara

Urkundenbuch,Vl,p. 135.
Ibidem, p. 168.
Documentul a fost publicat pan5 acum numai sub formS de regest, Urkundenbuch, VI,
p. 195. Originalul la Arhivele Nafionale din Budapesta, Diplomatikai Leveltdr, nr. 16040.
E. Fiigedi, Uram Kirdlyom... AXVszdzadi Magyarorszdghatalmasai,Badapesla, 1974,
p. 186-189.
^Urkundenbuch,V\,p. 314.

187
FSgSrasului era din nou dSruitS sa^ilor^"' In ciuda protestelor lui loan Gereb si
a fiilor acestuia.5°2
Competitia angajatS Tntre cele douS forte va domina soarta TSrii FSgSra-
sului Tn urmStorii cinci-sase ani, ajungandu-se la conflicte deschise, mai ales
dupS ce fratii Gereb, Ladislau, Petru si Matei, vor Incerca sS ridice o nouS for-
tificatie la FSgSra§.5"2 Informatiile despre aceastS din urmS tentativS sunt ne-
clare, neputandu-se stabili dacS este vorba de dezvoltarea vechii fortificatii sau
de ridicarea alteia no'v.quoddam castellum seu fortalicium erigere vellent, ex
quo tandem temporum in successu eisdem Saxonibus dampna et incommoda
possent evenire. S-ar pSrea cS nu era vorba de o simplS amenintare pentru cS
regele era nevoit sS repete interdictia la un an dupS cea din februarie 1473.
Domnii JSrii Romanesti nu renuntS nici ei la gandul recuperSrii TSrii
FSgSrasului. In 1473, chiar In momentul amintitei tensiuni dintre sasi si familia
Gereb, Radu eel Frumos IntSreste o InfrStire pe mosii a unor boieri In mai
multe sate fSgSrSsene, dobandite de acestia de la domn pentru credincioasS
slujbS.^** Peste trei ani, Basarab eel BStran face si el danii In Jara FSgSra-
s u l u i . D e data aceasta putem f i siguri cS autoritatea domnului a fost realS
pentru cS alte douS documente atestS implicarea lui Tn conflictele dintre sasii
din Sibiu si romanii din Tara FSgSrasului.5°* Pentru cativa ani, Tara FSgSrasu-
lui pare sS-si fi reluat rolul din prima jumState a secolului, eel de adSpost si
bazS de plecare pentru pretendentii la tronul TSrii Romanesti.
In august 1477, Basarab eel BStran scria brasovenilor cS dusmanul sSu
(Vlad CSlugSrul sau Basarab eel TanSr) se aflS Tn pSrtile FSgSrasului.5'" Peste
un an, Basarab Jepelus Incerca sS profite de contextul favorabil creat de
medierea pScii dintre Matia Corvinul si Mehmet al Il-lea pentru a cere resti-
tuirea Amlasului si FSgSrasului. Se adresa In acest scop brasovenilor pentru
sustinerea cauzei sale: Quare petimus vestras amicitias et dominationes,
quatenus dum ipsos ambasiatores regie maiestatis venientes, audiretis, ipsis
supplicare dignemini nostri ex parte videlicet Omlas et Fogaras relaxare
dignentur.^'^^
Dintr-un document al regelui Matia Corvinul, din 16 noiembrie 1483,
aflSm cS Tara FSgSrasului fusese stSpanitS panS nu cu muh In urmS de boierul

Ibidem, p. 427^28.
Ibidem, p. 432^33 doar regest. Documentul se pSstreazS la Arhivele Nationale din
Budapesta, Diplomatikai Leveltdr, nr. 16935.
Urkundenbuch, VI, p. 509-510; 532-534; 544; 567; V l l , p. 1.
'o*D/?/y, B,I,p. 238-240.
^'Ibidem, p. 253-256.
Urkundenbuch, V l l , p. 81-82; 90.
Hurmuzaki, XV/1, p. 98.
5™ Urkundenbuch,\\\,p. 181-182.

188
 Udriste, unul dintre cei mai importanti sustinStori ai lui Basarab eel BStran.
Murind acesta, regele dSruia din nou Tara FSgSrasului comunitStii sasilor.^"'
Este ultima informatie despre o prezentS munteanS in Tara FSgSrasului.
StSpanirea sasilor n-a fost de lungS duratS nici de data aceasta. Puternica
familie Gereb, datoritS dregStoriilor superioare pe care le-a detinut, in special
Ladislau care a fost episcop al Transilvaniei si legat papal pentru Ungaria, iar
spre sfarsitul vietii a ajuns chiar arhiepiscop de Kalocsa, dar si fratele sSu,
Petru, care a ocupat cea mai inaltS dregStorie a tSrii, cea de palatin, a dobandit
din nou Tara FSgSrasului si va reusi s-o pSstreze aproape douS decenii .5'"
Starea lacunars a documentatiei nu permite reconstituirea exactS a contex-
tului in care regele Matia Corvinul s-a ISsat convins de verii sSi sS scoatS
pentru a treia oarS Jara FSgSrasului de sub autoritatea celor sapte scaune,
foarte probabil candva in 1485. Cert este insS faptul cS in 23 februarie 1486
episcopul Ladislau Gereb si fratii sSi contestau deja brasovenilor dreptul de
StSpanire asupra satelor Sercaia si PSrSu, cu alte cuvinte, erau stSpanii JSrii
FSgSrasului .5"
Nobilii din familia Gereb si-au asezat proprii castelani in cetatea FSgSra-
sului. StSpanirea lor, marcatS de desele abuzuri ale castelanilor, au generat
numeroase frictiuni si litigii cu romanii fSgSrSseni, cu sasii^'^ si chiar cu dom-
nul JSrii Romanesti. La acest din urmS caz credem cS se referS un document al
lui Radu eel Mare din 12 septembrie 1498: notum est vestris dominationibus
quod presentem guerram seu litem non nos, sed domini Gereb inceperuntP^
Nicolae lorga crezuse cS motivul conflictului era adSpostirea lui Mihnea la
Merghindeal, in vecinStatea feudei domnilor munteni. Dar Jara FSgSrasului nu
mai era sub stSpanirea lui Radu eel Mare, ci a familiei Gereb, deci nu este
exclus ca pretendentul sS se f i oplosit de fapt in cetatea FSgSrasului.
Problema stSpanirii JSrii FSgSrasului va f i redeschisS dupS disparitia, in
1502 si respectiv in 1503, a celor doi magnati din anturajul regelui. IncS din
1502, domnul JSrii Romanesti, Radu eel Mare, incercase sS redobandeascS
ducatele din Transilvania prin mijlocirea regelui polon, frate al lui Vladislav
al Il-lea, regele Ungariei,5'* fSrS succes insS pentru cS in ianuarie 1503 pala-
tinul Petru Gereb de Vingart este pomenit incS drept stSpan al FSgSrasului .^'^

^ Ibidem, p. 344-346.
" ° Lukdcs, Tara Fdgdrafului, p. 208-212.
Urkundenbuch,V\\,pA\().
" 2 Arh.Na{ Sibiu, documentul din 1498 in care sajii au cerut interventia lui Bartolomeu
Pataky, judecStor regal, impotriva castelanilor din Fdgdra?. Folosirea permanentS a numSrului
plural ar putea indica existenfa unor vicecastelani (fig. 21).
Hurmuzaki, XV/1, p. 149.
Hurmuzaki, II/2, p. 509.
'"/tiV/em, p. 161-162. . ,

189
 In lupta s-au angajat foarte curand si cele sapte scaune sSsesti, cu argu-
mente extrase din mai vechiul arsenal al daunelor provocate lor de romanii
fagSraseni. Efortul lor era justificat de puterea adversarilor cu care se con-
fruntau. Documentul din ianuarie 1503 arata ca, dupa moartea palatinului,
Tara FSgarasului revenise pentru scurta vreme episcopului de Pecs.
Cei mai redutabili candidati, in fata carora sa§ii vor esua in cele din urma,
au fost insa loan Corvin, fiul nelegitim al lui Matia Corvinul, si mai ales loan
Bomemisza. Primul isi afirmase pretentiile inca inainte de 15 iulie 1503, cSci
la acea data, conform unui document din arhivele sibiene,^'* Tn fata capitlului
din Alba lulia, Johannes Lulay, camerarius Cibiniensis, protesta Tn numele
Sibiului si al celor sapte scaune Tmpotriva unei eventuale danii regale Tn favoa-
rea lui loan Corvinul. In aceeasi zi, o alta solie sibiana obtinea la Buda tran-
scrierea de catre Vladislav al Il-lea a documentelor lui Matia Corvinul prin
care le fusese daruita Tara Fagarasului Tn 1472 si 1483.^''' Eficienta acestor
actiuni concertate s-a aratat relativ repede: la 18 septembrie regele stergea
Fagarasul din documentul care consfintea preluarea de catre loan Corvin a
domeniilor familiei Gereb, iar peste o saptamana emitea actul de danie men-
tionat deja.5'*
Domeniul Fagarasului a atras si atentia tezaurarului regal, loan Bome-
misza. Influentul personaj de la curtea regala reusise sa-si asigure controlul
asupra manastirii din Cluj-Manastur si a domeniilor acesteia la sfarsitul anului
1501, Tnsarcinand cu administrarea lor pe credinciosul sau familiar, Paul To-
mori,5''* eel care va f i pus si Tn fmntea Fagarasului. Momentul si Tmprejurarile
Tnstapanirii lui loan Bomemisza asupra Tarii FSgarasului nu sunt cunoscute
pentru cS nu s-a pSstrat actul de danie, dar ea trebuie sS se fi produs Tnainte de
18 iulie 1505, cand Paul Tomori apare pentru prima oarS Tn demnitatea de
castelan al FagSrasului.^^"
Sasii din Sibiu, Tn numele tuturor scaunelor, au Tncercat sS-si apere drep-
turile asupra FSgSrasului, demersurile lor putand fi cunoscute dintr-un docu-
ment inedit, aflat Tn arhivele sibiene (fig. 28). In ziua de 16 decembrie 1505,
George, episcop de Oradea si cancelar regal, rSspundea solicitSrii Sibiului de a
interveni la curtea regalS Tn vederea redobandirii JSrii FSgSrasului. Cancelarul

Ibidem, p. 163.
"' Urkundenbuch, VII, p. 345; Hurmuzaki, XV/1, p. 161-162.
"* S. Jako, A kolozsmonostori konvent jegyzdkonyvei (1289-1556), I , Budapesta, 1990,
p.71.
^'"^ Ibidem, p. 68-69.
' 2 ° La data mentionata orSjenii din Mediae i j i alegeau procurator!, printre altii, si pe
magnificos Johannem Bornemyssa.. .Paulum Thomori castellanus castri fograsch. C. Werner,
Ceschichte der zwei StUhle unter Wladislaus II. und Ludwig II., „ Archiv des Vereins fiir Sieben-
biirgische Landeskunde", X l l , 1874, p. 30.

190
 Fig. 28. Documentul din 1505 (Arh.Nat. Sibiu)

li instiinta pe sasi cS majestStile lor au cerut ca ace$tia sS trimitS oamenii lor

pentru a putea trata in mod direct, iar el promitea sS-i sprijine cu toatS puterea
sa.52' Din socotelile orasului Sibiu reiese cS sasii au dat curs cerintei pentru cS
in primSvara anului urmStor s-au prezentat intr-adevSr la curtea din Buda cei
mai importanti conducStori ai orasului: judele regal Laurentius Hahn (Kakas)
si primarul Michael Altemberger.^^^ Din consemnarea cheltuielilor nu rezultS
in mod explicit dacS cei doi au ridicat si problema FSgSrasului, fiind men-
tionate doar in general arduis negotiis precipue vera ex parte nonnullarum
villarum de pertinentiis castri Wyngarth, dar este greu de crezut ca ei sS nu f i
profitat de ocazie pentru a rezolva o problems atat de importantS. Rezultatul a
fost insS negativ, loan Bomemisza pSstrand FSgSrasul, unde este atestat in tot
cursul anului 1506 castelanul sSu, Paul Tomori.^^^
StSpanirea de peste douS decenii a tezauramlui regal s-a dovedit a fi de-
cisivS pentru Tara FSgSrasului. Familia Gereb, prin castelanii sSi, s-a multumit

Arhivele Nationale Sibiu, Colectia de documente, V, nr. 55.

Rechnungen aus dent Archiv der Stadt Hermannstadt und der Sdchsischen Nation, I ,
1380-1516, Sibiu, 1880, p. 442.
'" Ibidem, p. 4 2 9 ^ 2 .

191
sS-§i asigure veniturile de care se bucuraserS panS atunci domnii munteni, fSrS
sS intervinS in raporturile inteme ale tSrii, fSrS sS facS inovatii institutionale.
NumSrul foarte mic al documentelor pSstrate din timpul stSpanirii lor atestS
faptul cS adunSrile boierilor au functionat ca si panS atunci, pe baza dreptului
fSrii, fSrS ca hotSrarile lor sS fie consemnate in scris.
Situatia a inceput sS se schimbe o datS cu instalarea in fmntea adminis-
tratiei domeniului a lui Paul Tomori. Acesta avea o remarcabilS experientS in
domeniu, dobanditS in cancelaria tezaurariatului regal, sub conducerea lui loan
Bomemisza, a cSrui deplinS incredere a reusit s-o castige. In 1501 va fi trimis
in Transilvania ca vicecamerar al salinelor regale, cumuland apoi, prin bunS-
vointo protectomlui sSu, functii din ce in ce mai multe (administratoml dome-
niilor mSnSstirii Cluj-MSnSstur, a salinelor de la Cojocna, strangerea dSrii sasi-
lor) care i-au asigurat venituri importante si o pozitie socialS putemicS familiei
sale. Pe baza acestei pozitii i-a fost incredintatS si administrarea TSrii FSgS-
rasului.
Experienta si rigoarea profesionalS ale castelanului Paul Tomori vor f i
aplicate si in conducerea TSrii FSgSrasului, el fiind initiatoml unor mSsuri
administrative, economice si juridice care stau la originea indelungatului pro-
ces avand ca rezultat transformarea ducatului intr-un domeniu feudal.
Castelanul se va strSdui sS-si subordoneze principala institutie a tSrii: adu-
narea boierilor jurati, prezidand intotdeauna sedintele acesteia, dispunand de
regulS si consemnarea in scris a deciziilor importante. DouS documente ine-
dite, publicate de noi foarte recent, aduc precizSri importante si in privinta
reorganizSrii administrive a TSrii FSgSrasului datoratS aceluiasi castelan. PanS
acum se credea cS impSrtirea tSrii in douS pertinente (cercuri), superioarS si
inferioarS, a avut loc in epoca principatului, fSrS a se putea preciza momentul
acestei reforme. Comitii pertinentelor, de regulS cate doi, apar ca membri ai
scaunelor de judecatS incepand cu provizoratul lui Cosma Horvath Petri-
chevich, mai precis in documentele din anii 1581-1588.52"
Intr-un document din 11 septembrie 1509, boierul Stoica eel Mic din Be-
rivoi apare cu functia de vicecomite al pertinentelor superioare ale districtului
TSrii FSgSrasului. Tot acolo se precizeazS cS fratii Man, Musat si Comsa
cedeazS pSrtile lor de boierit pentru calul care a fost dat comitibus nostris (sc.
castellanis). Intr-un alt document, din 18 decembrie 1526, Nicolae si Lau-
rentiu Tomori relateazS cS Bratul din Berivoiul Mare zSlogise moara sa lui
loan Hahoti alias officialis pertinentiae superioris.^^^ Nu poate exista deci nici
un dubiu cS noua impSrtire administrativS dateazS eel mai tarziu de la ince-

Veress, Documente, I I , p. 217-220; Puscariu, Fragmente, IV, p. 130-138; vezi j i Pop,

Institutii, p. 82.
Lukacs, Tara Fagarasului, p. 227-230.

192
 I.•*! O O l h O K K

nil dt^rtd

( X A " < j " i i t ' « / ^ l nn- p r e fiiftiwf < t^ith cuif«t<itiii.

oKiir tViiy':! If |)ir/"inti yrjijfiittt Irri!

J,

F/j. 2P. Documentul din 1526 (Arhivele Nationale Maghiare)

putul secolului al XVI-lea fiind, foarte probabil, inova^ia aceluiasi Paul To-
mori (fig. 29).
Aceste inovatii ?i abuzuri ale castelanilor au dat nastere actelor de nesupu-
nere care au culminat cu actiunea partizanilor lui Mihnea eel R5u in primSvara
anului 1508. Caracterul sistematic si consecventa cu care noii stSpani ai tSrii
i?! urmau planul de transformare §i sub raportul structurilor sociale, strSduin-
du-se sS diminueze boieria prin asimilarea ei cu o functie (officium), asemenea
voievozilor si cnezilor romani de pe domeniile cetStilor regale, aruncarea unor
sarcini tot mai mari asupra tSranilor, care vizau in final transformarea lor in
iobagi, au generat o stare de nemultumire pe care sunt nevoiti sS o recunoascS
chiar si castelanii. Probabil cS tocmai pregStirile pe care le fSceau boierii fa-
vorabili lui Mihnea, in imprejurSrile create de boala ?i iminenta mortii lui
Radu eel Mare, 1-au determinat pe Paul Tomori sS incerce ameliorare situatiei
romanilor fSgSrSseni prin elaborarea unor noi statute la sfartitul lunii aprilie
sau in primele zile ale lunii mai 1508.
ConfiscSrile operate de castelani in 1508-1509 au dus la disparitia multor
familii de boieri, deposedSrile fiind folosite pentru atragerea unor boieri care
au primit mo§iile „trSdStorilor". AceastS nobilime a ^Srii, incomodS pentru stS-
panii cei noi, dar putemicS si imposibil de eliminat, trebuia diminuatS, inchisS
in granitele tSrii, fSrS posibilitatea extinderii dincolo de hotarele ei. AceastS
conceptie este foarte clar exprimatS intr-un document din 2 septembrie 1509:
quia ultra fluvium Olth aliquis nobilis boero aut Valahus boeronatum tenere
nequitP^

4. E P I L O G - SUB V O I E V O Z I ^1 P R I N C I P I

Bresele create de administratia Tomori in stmcturile „tSrii" FSgSrasului la

inceputul secolului al XVI-lea au fost ISrgite in deceniile urmStoare, chiar dacS
StSpanirea de aproape patm decenii a familiei Mailatestilor a mai incetinit
ritmul acestui proces. Devenind pricipalul punct de sprijin militar si de resurse
materiale, domeniul a trebui sS se adapteze acestor cerinte crescande. A m -
ploarea nemaiintalnitS panS atunci a programului constmctiv la cetatea FSgS-
rasului, cum am avut deja prilejul sS arStSm, exprimS atat materializarea unor
comandamente publice care vizau un rol mai important in apSrarea granitei de
sud a Transilvaniei, dar si sustinerea ambitiilor personale ale stSpanului ei.
Documentele si statutele din a doua jumState a secolului reflects la randul lor
eforturile administratorilor in eficientizarea exploatSrii economice, atat prin
cresterea obligatiilor tuturor categoriilor sociale fatS de proprietarul dome-
niului, cat si prin organizarea unor exploatSri in regie proprie.

"6 Ibidem.

194
 Stefan Mailat a dobandit Jara FSgSrasului in conditiile confuze ale con-
flictului dintre loan Z^polya ?i Ferdinand de Habsburg, trecerile repetate
dintr-o tabSrS in cealaltS punand mereu sub semnul intrebSrii, eel pu^in formal,
pSstrarea importantului domeniu .^^^ Concentrarea evenimentelor din anii
1529-1534 cu precSdere in regiunile de sud ale Transilvaniei 1-au obligat pe
Mailat sS nu renunte sub nici o amenintare la cetatea FSgSrasului. fn anii
1534—1535, dupS desemnarea sa ca voievod al Transilvaniei la dieta de la
Turda, in mai multe documente privind Jara FSgSra?ului el se intituleazS: liber
dominus terre Fogaras, sintagma figurand chiar inaintea titlului voievodal.^^^
DupS pSrerea noastrS, voievodul dorea sS exprime astfel statutul de baronat
liber, scutit de orice obligatii a JSrii FSgSrasului. Nu avem atestarea directs a
acodSrii de cStre una din autoritStile indreptStite ale timpului, Ferdinand sau
loan Zapolya, a acestui statut inainte sau din perioada din care provin docu-
mentele amintite. In schimb, dupS o nouS apropiere a lui Mailat de Ferdinand
in toamna lui 1540,^2' acesta ii va acorda, impreunS cu Toma Nadasdi ?i loan
Szalai, baronatul liber si titlul de comite perpetuu al JSrii FSgSra^ului.^^"
Statutul de baronat liber al JSrii FSgSrasului, atSt de profitabil din toate
punctele de vedere, va trezi invidia celorlati magnati ?i a categoriilor privile-
giate ale Transilvaniei, care vor incerca de mai multe ori sS-1 determine pe
loan Sigismund sS-1 abroge. Dieta de la Alba lulia, din septembrie 1558, cerea
ca districtul JSrii FSgSrasului sS suporte aceleasi obligatii ca si ceilaUi regni-
colari.53' Pretentia stSrilor este reiteratS in 1560 la dieta de la Cluj si in anul
urmStor, in cadrul unor reglementSri care priveau raporturile lui Gabriel Mai-
lat, fiul lui Stefan, cu Universitatea sasilor.^^^ La dieta de la Turda, din 1566,
stSrile au cerut ca fSgSrSsenii s3 participe mScar cu niste care pentru trans-
portarea alimentelor necesare campaniei regale .'^^ StrSdaniile lor s-au dovedit
insS zadamice, baronatul liber fiind mentinut si in deceniile urmStoare.
CercetSrile au relevat de multS vreme cS in anturajul lui Stefan Mailat s-au
gSsit nobili si boieri romSni, folositi atSt in administratie, cSt si in misiunile

Majldth, Majldth Istvdn, p. 7-30; Szddeczky, Fogaras vdra, p. 16-18.

Puscariu, Fragmente, IV, p. 104; 107.
Cristina Fene^an, Constituirea principatului autonom al Transilvaniei, Bucurejti, 1997,
p. 57.
Pars secundi Elenchum literalium Instrumentorum Districtum Terrae Fogarass
concernentium, Hofkammerarchiv, Samlung der Handschriften, 577. Copie la Arhivele Nafio-
nale, Bucuresti, Microfilme Austria, nr. 271: Liberi Domini et Comites perpetui creantur ac
praeficiuntur, tali cum praerogativa ut nulli judicio, justitiario, aut Vajvodae cuipiam subsint,
sed a solo Rege dependeant et in sigillatione Cera rubra uti possint ac valeant.
' 5 ' Mon.Com.Regn.Trans., I I , p. 106: cum eisdem regnicolis aequalia onera sentire,
supportareque debeant.
"^Ibidem, p. 186; 198.
Ibidem, p. 312 .>.:..

195
diplomatice ale voievodului .^^^ In afara de boierii loan More si Valentin Ne-
grul, despre care a fost vorba deja,^" lista lor trebuie completata cu preotul
Grama din Comana, Matei din Densus, Ludovic de Matnic, Mihai de Pestis si
fara indoiala insusi fratele voievodului, Dumitru Mailat. Acesta din urma este
pomenit frecvent in socotelile Brasovului si de la el s-a pastrat si o scrisoare in
limba slavonS adresatS acelorasi brasoveni.^^* Pavel Binder a atribuit scri-
soarea lui Stefan Mailat, dar dupS pSrerea noastrS, loan Bogdan avea dreptate
s3 propunS pe Dumitru si sa dateze documentul in anii 1540-1550 cand acesta
apare in socotelile Brasovului. Calitatea de judet al FSgSrasului pe care Dumi-
tru insusi o declinS este greu de tradus in termenii institutiilor tarii, in orice
caz, mentionarea lui Nicolae Bethlen drept domn al sSu exclude posibilitatea
sS-1 identificSm pe acest Mailat cu voievodul Transilvaniei.
Prizonieratul indelungat al lui Stefan Mailat (1541-1550) a obligat-o pe
sotia acestuia, Anna Nadasdi, s3 preia sarcina dificilS a administrarii dome-
niului. Sperand in salvarea sotului sSu, nu-1 va pSrSsi decat dupS vestea mortii
acestuia.
Perioada linistitS si beneficS pentru tarS a stSpanirii urmasilor lui Stefan
Mailat va fi urmatS de un deceniu al rSzboaielor si asediilor, datorate strSda-
niilor lui Caspar Bekes de a ocupa tronul princiar.^-" Dificultatea cu care
Stefan Bathory a reusit sS-l indepSrteze pe pretendent, retras la FSgSras, i l va
convinge pe viitorul principe de pericolul pe care stSpanirea TSrii FSgSrasului
ri putea reprezenta pentru autoritatea centralS. El nu va mai permite ca dome-
niul sS fie instrSinat, pSstrandu-1 in familie. Sigismund Bathory va fi primul
care va inscrie FSgSrasul sotiei sale, Maria Cristiema, solutie urmatS apoi sub
diferite forme juridice de toti principii Transilvaniei din veacul urmator.

Binder, $iefan Mailat, p. 306-308.

" ' V . mai sus p. 142-144.
Bogdan, Documente. p. 315.
Szadeczky, Fogaras vdra. p. 41-48.

196
 IZVOARE

A. Izvoare inedite

Arhivele Nationale Bucuresti, Microfilme, Austria, rola nr. 271

Arhivele Nafionale Sibiu, Fond S. Brukenthal, L l - 8 , nr. 286; BB.1-5. nr. 57, 59; CC.1-4,
nr. 25-27.
Fond Documente medievale: 11,479, 590, III, 129, IV, 23, V 55, 89,125,207.
Biblioteca Academiei Romane. Filiala Cluj-Napoca. Secjia manuscrise:
Arhiva istorica los. Kemeny: Diploinatarium, Appendix, VIII, 92,120-123; IX, 8.
Transsilvania possessionaria, WW, Districtus Fogaras.
Benko J., Transilvania... pars posterior, mss. K. J., 412/1-II.
Manuscrise Mike Sandor, Egyveleg, 26-32.
Magyar Orszagos Leveltar, Diplomatikai Leveltdr, nr. 10120,16040, 16935,21049,29563.
Osterreichischen Kriegsarchiv, Wien, Josefinische Landesaufnahme. B. IX, a. 715.

B. Izvoare publicate

Beke A., Az erdelyi kdptalan leveltdra Cyualfehervdrt, „T6rtenelmi Tar", 1889-1895.

Bogdan, loan, Documente privitoare la relatiile Tdrii Romdnefti cu Brafovul fi cu Tara
Ungureascd, 1,1413-1508, Bucuresti, 1905.
Brancovici, Gh., Cronica romdneascd, ed. D. Mioc ^i M Adam-Chiper, Bucuresti, 1987.
Cronica Fdgdrafului, Puscariu, Fragmente, IV, p. 3-9.
Densu§ianu, Nic, Monumente pentru istoria Ticrei Fdgdrafului. Bucuresti, 1885.
Documenta Historiam Valachorum in Hungaria Illustrantia usque ad annum 1400 p. Christum,
ed. A. Fekete Nagy et L. Makkai, Budapesta, 1941.
Documenta Romaniae Historica, B, Tara Romdneascd. I (1247-1500), Bucuresti, 1966.
Documenta Romaniae Historica, C, Transilvania, X - X I I I , Bucuresti, 1977-1994.
Documenta Romaniae Historica, D, Relafiile intre Jariie Romdne. I , 1222-1456, Bucurejti,
1977.

f97
Documente privind istoria Romdniei, C, Transilvania, veacurile X I , XII, XIII, I , Bucuresti,
1951; veacul al Xlll-lea, I I , Bucuresti, 1952; veacul al XlV-lea, I - I V , Bucurejti,
1954-1955.
Documente privitoare la istoria romdnilor, ed. Hurmuzaki/Densusianu, 1/1-2, II/2-4, Hurmu-
zaki/Iorga, XV/1, Bucuresti, 1887-1911.
Dragomir, Silviu, Documente noud privitoare la relatiile Jdrii Romdnefti cu Sibiul in secolii XV
fiXVI, Bucuresti, 1927.
Fotino, Dionisie, Istoria generald a Daciei, trad, de G. Sion, I I , Buciu'esti, 1859.
loan, arhidiacon de Tarnave, Cronica, in ..Johannes de Thurocz, Cronica Hungarorum, ed.
E. Galdntai et J. Kristo, Budapesta, 1985.
Istoria Jerei Romdnesci de Frajii Tunusli, trad. G. Sion, Bucuresti, 1863.
Istoriile domnilor Jdrii Romdnefti de Radu Popescu Vomicul, ed. C. Grecescu, Bucuresti, 1963.
Izvoare privind evul mediu romdnesc. Jara Hategului in secolul al XV-lea (1402-1473), ed.
A.A. Rusu, I.A. Pop, I . DrSgan, Cluj, 1989.
Jak6, S., A kolozsmonostori konvent jegyzdkonyvei (1289-1556), I - I I , Budapesta, 1990.
Kemeny J., Archivarische Nebenarbeiten, „Kurz, Magazin fiir Geschichte, Literatur und alle
Denk- und Merkwurdigkeiten Siebenbiirgens", I , Brajov, 1844.
Lupas, I . , Documente istorice transilvane, I , Cluj, 1940.
Moldoveanu $t., Colecfiune de diplome din diplomatariulu comitelui losifu Kemeny care pri-
vescu mai ales pe romdni (valahi), ..Transilvania", 4, 1871.
Petrichevich Horvath, E., A Petrichevich csaldd tdrte'nete'nek regesztdi, I - I I , Pecs, 1942.
Prodan, D., Ursujiu L.. Ursufiu M., Urbariile Jdrii Fdgdrafului, I - I l , Bucuresti, 1970-1976.
Puscariu, loan cav. de, Fragmente istorice. Despre boierii din Jara Fdgdrafului, I-IV, Sibiu,
1904-1907.
Quellen zur Ceschichte Siebenbiirgens aus sdchsischen Archiven. 1. Rechnungen aus dem
Archiv der Stadt Hermannstadt und der sdchsischen Nation (1380-1516), Sibiu, 1880.
Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt in Siebenbiirgen.I. Rechnungen aus dem Stadt-
archiv, I - I I I , Brasov, 1886.
Veress, A., Acta et Epistolae relationum Transylvaniae Hungariaeque cum Moldavia et Vala-
chia, IV (1468-1540), Budapesta, 1914.
Veress, A., Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei fi Tdrii Romdnesti, I - V I I ,
Bucuresti, 1929-1939.
Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen, ed. Fr. Zimmermann,
C. Werner, G. Muller, G. Gundisch, I - I V , Sibiu, 1892-1937, V - V I I , Bucuresti,
1981-1991.

198
 LISTA PRESCURTARILOR BIBLIOGRAFICE

AARMSI = Analele Academiei RomSne, Memoriile sectiunii istorice

Acta MN = Acta Musei Napocensis
AIIAC = Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie din Cluj
AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie j i Arheologie „A.D. Xenopol", laji
AIINC = Anuarul Institutului de Istorie Nationals , Cluj
Armbruster, Nochmals = Adolf Armbruster, Nochmals ..Herzoge Ramunc uzer Vlachen Lant",
„RRH",XII, 1973, l , p . 83-100.
Armbruster, Romdnii = Adolf Armbruster, Romdnii (n cronica lui Ottokar de Stiria: o noud
interpretare, „Studii. RevistS de Istorie", 25,1972, 3, p. 463^83.
BrStianu, Adundrile de stdri = Gheorghe I. BrStianu, Adundrile de stdri in Europa fi in Jariie
Romdne, Bucurejti, 1996
BrStianu, Sfatul domnesc = Gheorghe I . BrStianu, Sfatul domnesc fi adunarea stdrilor in
Principatele Romdne, Bucurejti, 1995
BrStianu, Tradifia istoricd = Gheorghe I. BrStianu, Tradifia istoricd despre intemeierea statelor
romdnesti, ed. V. Rapeanu, Bucuresti, 1980
Brezeanu, Model european = Stelian Brezeanu, Model european fi realitate locald in
intemeierile statale medievale romdnefti. Un caz: „Jerra Bazarai", „RIst", V, 1994, 3-4,
p. 211-232
BMI = Buletinul Monumentelor Istorice
Conea, Jara Loviftei = I. Conea, Jara Loviftei. Geografie istoricd, Bucurejti, 1935.
Costea, Repertoriul = Florea Costea, Repertoriul arheologic al judefului Brafov, I - I I , Brajov,
1995-1996
Decei, Contribution = Aurel Decei, Contribution a I'^tude de la situation politique des
Roumains de Jransylvanie au XIII et au XlVsiecle, „Revue de Transylvanie", VI, 1940,2,
p. 194-232
Densujianu, Monumente = N. Densusianu, Monumente pentru istoria Jierei Fdgdrafului,
Bucure0,1885
Doc.Val. = Documenta Historiam Valachorum in Hungaria Illustrantia usque ad annum 1400
p. Christum, ed. Antonius Fekete Nagy et Ladislaus Makkai, Budapesta, 1941
DRH, B = Documenta Romaniae Historica, B. Jara Romdneascd, I (1247-1500), Bucurejti,
1966

199
DRH, C = Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, X - X I I I , Bucuresti, 1977-1994
DRH, D = Documenta Romaniae Historica, D, Relatiile intre Jariie Romdne, I , Bucuresti, 1977
DIR.C = Documente privind istoria Rominiei, C, Transilvania, I - V l , 1951-1955
Draganu, Romdnii = N. Draganu, Romdnii in veacurile IX-XIII pe baza toponimiei fi ono-
masticei, Bucuresti, 1933
Erdely Tortenete = Erdely Tortenete. ed. B. Kopeczi, I , Budapesta, 1986
Eskenazy, O noud fortificatie = V. Eskenazy, O noud fortificatie romdneascd din Tara Fdgd-
rafului. Cetatea Comanei (secolele XIII-XIV). ..Revista Muzeelor si Monumentelor. Mo-
numente Istorice si de Arta", 1981. -1, p. 34-44
Glodariu, Costea, Ciupea, Comana de Jos = I . Glodariu, FI. Costea, I . Ciupea, Comana de Jos.
Afezdri le de epocd dacicd fi prefeudald. FagSra?, 1980
Gockenjan.//i7/5w67A:cr = H. Gockenjan. Hilfsvdlker und Crenzwdchter in mittelalterlichen
Ungarn. Wiesbaden, 1972
Gyorffy, Geographia = Gy. Gyorffy, Az Arpdd-kori Magyarorszdg torteneti foldrajza. I - I I I ,
Budapesta. 1963-1987
Hervay. Repertorium = F. L. Hervay, Repertorium historicum ordinis Cisterciensis in Hungaria.
Roma, 1984
Holban, Pe marginea = M. Holban, Pe marginea unor probleme controversate fn istoriografia
romdnd... Revista de Istorie", 31, 1978,6, p. 1071-1081
Holban, Din cronica = M. Holban, Din cronica relatiilor romdno-maghiare in secolele
XIII-XIV, Bucuresti, 1981
Holban, Pe marginea unor ipoteze = M. Holban, Pe marginea unor ipoteze fi deductii. „AIIAr',
XXllI/2, 1985. p. 685-692
Homan. Szekfii, Magyar tortenet = B. Homan, Gy. Szekfu, Magyar tortenet. 1, Budapesta, 1935
Horedt, Contribufii = K. Horedt. Contribufii la istoria Transilvaniei in secolele IV-XIII. „Bi-
blioteca istorici", 7, Bucuresti, 1958
Horedt. Siebenbiirgen = K. Horedt, Siebenbiirgen in Friihmittelalter. Bonn, 1986
Hurmuzaki = Documente privitoare la istoria romdnilor. 1/1-2; II/2-4; XV/1, Bucuresti,
1887-1911
loniti. Date noi = A. lonifa. Date noi privind colonizarea germana in Jara Bdrsei fi granifa de
est a regatului maghiar in cea de-a doua jumdtate a secolului al Xll-lea. .,RIst", V, 1994,
3-4.p. 273-281
lordan, Toponimia = 1. lordan, Toponimia romdneascd. Bucuresti, 1963
lorga, Inscripfii = N. lorga, Scrisori fi inscripfii ardelene fi maramurefene, I I . Bucuresti, 1906
losipescu, Controverse = S. losipescu, Despre unele controverse ale istoriei medievale
romdnefti (sec. XIV), .,Revista de Istorie", 32, 1979, 10, p. 1959-1979
Korrespondenzblatt = Korrespondenzblatt des Verreins fiir siebenbUrgische Landeskunde,
I-LIII, Sibiu. 1878-1930
Lukacs, Antecedentele = A. Lukacs, Antecedentele mdndstirii brdncovenefti de la Sdmbdta de
Sus. „RIst", I I , 1991, 9-10, p. 587-589
Lukacs, Documente false = A. Lukacs, Documente false fi interpolate privind Tara Fdgdrafului
in secolele XIII-XV, ,.ln honorem Radu Manolesco emeritae", Bucuresti, 1996, p. 97-106
Lukacs, Tara Fdgdrafului = A. Lukacs, Tara Fdgdrafului la inceputul secolului al XVI-lea.
Documente noi, ..National j i universal in istoria romanilor", Bucuresti, 1998, p. 207-230
MCA = Materiale j i cercetiri arheologice, I , Bucurejti, 1953-
Metes, Mdndstirile — $t. Metes, Mdndstirile romdnefti din Transilvania fi Ungaria. Sibiu, 1936
Mete?. Via(a agrard = $t. Mete?, Vieafa agrard. economicd a romdnilor din Ardeal fi Ungaria.
Bucurejti, 1921

200
Mete§, Viafa bisericeasca = $t. Mete?, Viafa bisericeasca a romdnilor din fara Oltului, Sibiu.
1930.
Minea, Din trecutul = I. Minea, Din trecutul stdpdnirii romdnefti asupra Ardealului. Pierderea
Amlafului fi Fdgdrafului, Bucuresti, 1914
Moga, Les Roumains = 1. Moga, Les Roumains de Transylvanie au Moyen Age, Sibiu, 1944
Nagler, Afezarea = Th. Nagler, Afezarea safilor in Transilvania, Bucuresti, 1981
Nagler, Cercetdrile = Th. Nagler, Cercetdrile din cetatea de la Breaza (Fdgdraf), „Stuciii si
ComunicSri, Sibiu", 14, 1969, p. 89-117
Nagler, Rill, Monumentul = Th. Nagler, M. Rill, Monumentul cistercian de la Cdr(a, jud. Sibiu,
„MCA", XVII/2, p. 389-393
Niedermaier, Dezvoltarea Avrigului = P. Niedermaier, Dezvoltarea Avrigului de la cdtun la
comund, „Transilvania", 11/9.1973
Nussbacher, Posesiunile = G. Nussbacher, Posesiunile orafului Brafov in Jara Fdgdrafului in
secolele XV-XVIII, „AIIAC", XXIV, 1981, p. 325-355
Onciul, Scrieri istorice = D. Onciul, Scrieri istorice, ed. A. Sacerdoteanu, I - I I , Bucure?ti. 1968
Papacostea, Geneza statului = $. Papacostea, Geneza statului tn evul mediu romdnesc. Studii
cWr/ce, Cluj-Napoca, 1988
Papacostea, Relatiile = $. Papacostea, Relatiile Jdrii Romdnefti cu Ungaria in 1344-1345. Pe
marginea unor observatii critice, „AIIAI", XXIII/2, 1986, p. 821-822
Papacostea, Romdnii = Papacostea, Romdnii in secolul al Xlll-lea. Intre cruciatd fi Imperiul
mongol, Bucure?ti, 1993
Pa?ca, Nume de persoane = $t. Pa?ca, Nume de persoane fi nume de animale din Jara Oltului.
Bucure?ti, 1936
Pop, Institutii = I.A. Pop, Institutii medievale romdnefti. Adundrile cneziale fi nobiliare (bo-
ierefti) din Transilvania in sec. XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991
Popa, Premisele = R. Popa, Premisele cristalizdrii viefii statale romdnefti, „Constituirea statelor
feudale romane?ti", Bucuresti, 1980, p. 25-39
Popa, Tara Hafegului = R. Popa, La inceputurile evului mediu romdnesc. Tara Hafegului,
Bucuresti, 1988
Popa, Tara Maramurefului = R. Popa, Jara Maramurefului in veacul al XlV-lea, Bucure?ti,
1970
Popa, §tef3nescu, Ungra = R. Popa, R. §tef5nescu, Santierul arheologic Ungra, jud. Brafov,
„MCA", XIV, 1980, p. 496-503
Prodan, Boieri fi vecini = D. Prodan, Boieri fi vecini in Jara Fdgdrafului in sec. XVI-XVII.
„Din istoria Transilvaniei. Studii ?i evocSri", Bucure?ti, 1991, p. 9-154
Prodan, Urbariile = D. Prodan, L. Ursu^iu, M . Ursutiu, Urbariile Jdrii Fdgdrafului. I - I I ,
Bucuresti, 1970-1976
Pujcariu, Date = loan Cav. de Pu?cariu, Date istorice privitoare lafamiliile nobile romdne, I - I I ,
Sibiu, 1892
Puscariu, Fragmente = loan Cav. de Puscariu, Fragmente is orice. Despre boierii din Jara
Fdgdrafului, 1-IV, Sibiu, 1904-1907
RIst = Revista IstoricS, Serie NouS, 1,1990-
RRH = Revue Roumaine d'Histoire, I , 1962-
RRHA = Revue Roumaine d'Histoire de I'Art (serie Beaux-Arts), I , 1964-
Rusu, Ctitori = A.A. Rusu, Ctitori fi biserici din Jara Hafegului pdnd la 1700, Satu Mare, 1997
SCIA = Studii si CercetSri de Istoria Artei (Seria Arte Plastice), 1,1954-
SCIVA = Studii si CercetSri de Istorie Veche si Arheologie, I , 1954-
Sebestydn, Cetatea Fdgdrafului = Gh. Sebestyen, Cetatea Fdgdrasului, Bucure?ti, 1992

201
SMIM = Studii ?! Materiale de Istorie Medie, 1,1951-
Jeicu, Banatul montan = D. Jeicu, Banatul montan in evul mediu, Timijoara, 1998
Urkundenbuch = Fr. Zimmermann, C. Werner, G. Miiller, G. Gundisch, Urkundenbuch zur
Ceschichte der Deutschen in Siebenburgen, I-IV, Sibiu, 1892-1937; V - V I I , Bucure?ti,
1975-1991
Veress, Acta = A. Veress, Acta et Epistolae relationum Transylvaniae Hungariaeque cum
Moldavia et Valachia, IV (1468-1540), Budapesta, 1914
Veress, Documente = A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei fi Tdrii
Romdnesti, I - V I I , Bucuresti, 1929-1939
Wagner, Ortsnamenbuch = E. Wagner, Historisch-Statistisches Ortsnamenbuch fiir Sieben-
t«r«e«,K6ln-Wien,1977

202
 L E PAYS DU F A G A R A ^ AU M O Y E N A G E
(XIII'=-XVP S I E C L E S )

Premier chapitre. Les sources et I'historiographie concernant le Pays du Fdgdraf. Par

rapport a d'autres regions de la Transylvanie, la documentation sur le Pays du FSgSra? est
beaucoup plus r^duite pour la periode abordde par cet ouvrage. Les sources narratives contem-
poraines sont peu nombreuses et lacunaires et proviennent pour la plupart du XVP siecle; les
recherches s'appuient alors notamment sur les actes diplomatiques. La situation pr6caire des
som-ces dcrites a exig6 un effort supplementaire afin d'identifier de nouveaux documents dans
les archives mddidvales. Les recherches entreprises a ce propos ont abouti d la d6couverte et S la
mise en circulation de quelques documents inddits, notamment du X V ' et du X V I ' sifecles.
L'insuffisance des sources classiques rend obligatoire I'utilisation des informations four-
nies par d'autres categories de sources ou de recherches (archeologiques, toponymiques,
cartographiques, sigillographiques, etc.), le caractfere interdisciplinaire de I'investigation dtant
ainsi une condition inevitable pour les reconstructions historiques, notamment en ce qui
concerne la geographic historique, les structures sociales et politiques et la culture materielle.
C'est pour les memes raisons qu'il est necessaire d'utiliser d'une mani^re retroactive — avec la
circonspection exigee par le desir d'eviter les anachronismes — certaines sources plus tardives,
qu'elles soient documentaires ou cartographiques.
L'historiographie du Pays du FSgSra? met en relief deux traits essentiels des etudes dans ce
domaine. II s'agit d'abord de reconnaltre et de rechercher les traits qui defmissent le „pays" en
tant que structure territoriale et politique medievale a une resistance et viabilite assurees. II est,
d'autre part, question de la solidite de quelques structures sociales devenues definitives S
repoque oil le Pays du FSgSra? se trouvait sous la domination des princes de Jara RomaneascS
(milieu du XIV' - milieu du XV' sifecles) et qui ont resiste egalement aux sifecles suivants.
Malgre quelques acquis remarquables de la recherche consacree S I'histoire de cette region
et la publication de quelques corpus de documents, l'historiographie est encore redevable de
recuperer certaines monographies plus anciennes, restees inedites (comme celles de Benko et de
Kemeny), et surtout d'en realiser une autre.

Deuxieme chapitre. Le milieu naturel et revolution de I'habitat jusqu'd I'apparition des

sources ecrites. On presente d'une manifere succincte les conditions du milieu naturel du Pays
du FSgSra? et on relive notamment les elements du paysage geographique qui ont conditionne
revolution des etablissements humains du territoire soumis S la recherche. Les informations

203
documentaires, les cartes medievales et les recherches de terrain rendent possible 1'identification
des compartimentages internes, des composantes des frontieres villageoises (forets, paturages,
terrains a foin, eaux, etc.) et des transformations anthropiques subies par celles-ci. La reeva-
luation de quelques recherches et trouvailles plus anciennes (FSgaras, Cartisoara) et les resultats
des nouvelles recherches de I'auteur ont apporte quelques precisions concernant I'habitat au
Haut Moyen Age. Toutefois, les proportions reduites de ces investigations ont laisse sans
reponse une bonne serie de questions; il est done necessaire de continuer ces recherches.

Troisieme chapitre. L'habitat du Pays du Fdgdraf aux XIIl'-XVI' siecles. La reconstruc-

tion de I'image de la societe du Pays du F3gSra§, un monde rural pour I'essentiel, suppose la
reunion et le traitement de toutes les informations ayant trait aux villages du Pays du Fagara?
aux XIIP-XVI' sidcles. Pour arriver h ce but, on a rdalise un registre des villages par ordre
alphabetique qui surprend, autant que les sources le permettent, I'apparition, revolution, la
structure patrimoniale et la repartition territoriale des sites. La dynamique de I'habitat, I'ancien-
nete des villages et I'identification des domaines de nature feodale des boyards constituent les
principales coordonnees de cette recherche. Les plus de 70 villages se repartissent en raison des
conditions naturelles en trois compartiments regionaux, a I'ouest, au centre et a Test de la
depression, la densite des sites etant determinee tout d'abord par la largeur de la zone habitable.
L'analyse de I'anciennete des villages et de la dynamique de I'habitat mene a la conclusion que
le reseau de villages s'est constitue des la premiere moitie du XV' siecle et que, apres cette
epoque, la croissance demographique ne s'est pas exprimee par la fondation de nouveaux
etablissements, mais parle developpement des sites deja existants.

Quatrieme chapitre. La societe du Pays du Fdgdraf aux XIII'-XVI' siecles. Dans les
circonstances de la penurie documentaire deja evoquee, il est extremement difficile de s'attaquer
aux structures sociales. Les principales categories sociales se constituent a la suite du processus
normal et endogene de I'asservissement des communautes villageoises par une feodalite issue
de ces memes communautes. Les boyards, a savoir la classe des proprietaires maitres des
domaines, et les villageois (vecini), la classe des paysans asservis, constituent les termes de base
des relations sociales. L'examen des processus sociaux certifie la portee decisive de la periode
de domination exercee par la Jara RomaneascS pour la transformation de la feodalite precedant
rfoat (les cnezi) en une noblesse d'fitat (boyards) a domaines (boieronate) et a statut juridique
reconnus et garantis par I'autorite politique. La force de cette structure sociale est relevee par sa
resistance au fil des siecles meme apres la perte du Pays du F5g5ra? par la Jara RomaneascS.
Les transformations subies au XVP siecle deviennent manifestes, dans le cas des paysans, dans
I'augmentation des obligations envers les maitres du pays a cause de la tendance evidente a
convertir toute la region en un domaine feodal. Pour ce qui est des boyards, les memes transfor-
mations se manifestent dans la diminution de leur position sociale et I'instauration d'un controle
efficace autant que possible sur les institutions qui leur etaient propres (le siege de justice).

Cinquieme chapitre. Civilisation et spiritualite medievale au Pays du Fdgdraf. Nos

connaissances sur les activites productives et la culture materielle aux XIIP-XVP siecles sont
tributaires des possibilites documentaires tres reduites. Le caractere complexe, agraire et
pastoral, de I'economie au Pays du FSgSra? se laisse pour autant deduire du peu de documents
contemporains; les principales occupations (Fagriculture, le paturage, la peche et, dans une
moindre mesure, le commerce) trouvent leur reflet dans les sources a notre disposition. Les
aspects de la culture materielle sont, en revanche, peu accessibles, a cause surtout du niveau
modeste des recherches archeologiques touchant I'epoque medievale. Le peu de trouvailles ne
permet que de constater une evolution similaire aux autres regions, pour autant qu'il n'y ait pas

204
de raisons pour supposer des decalages chronoiogiques importantS. II convient de signaler
comme trait particulier une influence meridionale assez prononcde (c^ramiques, objets vesti-
mentaires).
La reconstruction de I'histoire des institutions de I'feglise et des monuments religieux
s'avere plus difficile. Les documents a ce propos font entierement ddfaut jusqu'au XVI" siecle,
alors que des eglises et des monasteres du Pays du FagSra? il n'y a que de peu nombreux a
pouvoir etre dates d'une Epoque ant6rieure au XVIP siecle (Voivodeni, Vijtea de Jos, $inca?).
Avant que certains princes protestants ne s'installent a FSgSras au XVIP siecle, la Reforme n'a
trouve, elle non plus, un terrain favorable au Pays du FSgSra?, peuple presque en exclusivite par
des Roumains orthodoxes, alors que la conversion de certains boyards au catholicisme a ete un
phenomene plutot isole pendant la periode soumise a notre recherche.
Les fortifications du Pays du FSgSra? sont, d'une fa^on surprenante, peu nombreuses et
plutot incompletement connues. A I'etat actuel de la recherche on ne connait que quatre cites
m6dievales (FSgSraj, Breaza, Comana et Avrig); les fouilles archeologiques n'ont pas encore
r^ussi a resoudre certains problfemes concernant leurs chronologic et fonction sociale et
politique.

Sixieme chapitre. La structure territoriale et politique et le statut juridique du Pays du

Fdgdraf aux XIII'-XVI' siecles. La premiere section traite du probleme fondamentalement
important de la definition du „pays" atteste des le debut du X I I I ' siecle sous la forme terra
Blacorum. Le terme terra est pris au sens de territoire a structure sociale et politique reconnu par
la royaute. Dans les nouvelles circonstances de la croisade au debut du XIIP siecle et de la
politique active de la Hongrie, I'autonomie du pays du FSgSras aura a subir des amputations
territoriales graves et a se heurter meme a I'essai de la faire supprimer. L'installation des moines
cistcrciens a Carta, la separation du territoire compris entre I'Olt et les montagnes Perjani
(peut-etre des la fin du X I I ' siecle), I'enlevement de la partie ouest du pays, qui flanquait le
ddfiie de I'Olt et la mise en place du domaine de la familie nobiliaire des Csak a FSgSra? et a
SambSta ont tt€ les etapcs de ce processus de reduction brutale de la „liberte" roumaine.
L'invasion devastatrice des Mongols en 1241 a toutefois annule en bonne mesure les
progres realises pendant les decennies anterieures. L'attestation des terres des Roumains a Carta
cn 1252 temoigne du maintien. voire du developpement des structures anterieures. La partici-
pation des memes Roumains a I'assemblee representative dc 1291 assigne en meme temps une
nouvelle liquidation de I'autonomie roumaine a la suite du retour de la familie des Csak a
FSgSras. La tradition historique a place justement a cette epoque la fondation, par un voivode
originaire de FSgSras, de I'fitat roumain au sud des Carpates; il s'agit la d'un phenomene
essentiellement possible, qui ne saura pour autant etre interpret^ dans le sens de certains
mouvements demographiques majeurs, mais 6ventuellement. comme facteur politique et mili-
taire agissant comme catalyseur pour les evolutions historiques en cours en Muntenie.
La question controversee du duche du Pays du FSgSras, qui constitue I'objet de la deuxie-
me section de ce chapitre, doit etre abordee dans I'ensemble plus general des rapports politiques
entre le royaume hongrois et les princes de Jara RomaneascS. L'origine de cc duche a ete mise
en liaison avec la collaboration entre les facteurs politiques mentionnes dans la lutte contre les
Tatars. Cependant, I'hommage rendu par Nicolae Alexandru au roi Louis I " d'Anjou en 1344 ou
1345 n'a pas eu comme objet la reconnaissance de la possession du duche en question, mais la
collaboration militaire dirigee contre les Tatars. La possession du Pays du FSgSras a titre de
duche n'est surement attcstee que pendant le regne de Vladislav I " (a partir de 1368).
La domination des princes de Jara RomaneascS n'a pas mene a la dissolution des insti-
tutions autonomes de la region en question, pour autant que les documents et les sources

205
sigillographiques attestent le maintien de I'assemblee des boyards, des juges du pays et de la loi
coutumiere {lex huius terrae) pendant toute la periode mentionnee.
Le contexte politique g^ndral et les evolutions locales qui ont determine la confiscation des
territoires au nord des Carpates par le roi Mathias Corvin se laissent reconstituer sur la foi de
quelques documents, publies ou inedits, des archives de Sibiu, Budapest et Cluj. Apres une
periode d'attitude oscillante, la royaute allait accorder le Pays du FigSra? a de grands dignitaires
(le tresorier royal, le palatin, le voivode) qui auront tendance a le transformer en un domaine
feodal. Le lien personnel qui s'etablira desormais entre les princes de Transylvanie et la
possession du FigSra? a fini par la transformation de cette region en une baronnie libre {liber
baronatus), le plus grand domaine h assurer i ses maitres la base materielle.

206
 INDICE

A Aldea din Ohaba — 76

Aba, familia — 163
Adam-Chiper, Marieta — 11
Adam, fiul lui lacob, fiul lui Lauren{iu din
$ercaia — 176
Ahtum, ducele Banatului — 65
Akadas, secui — 163
Alba, comitat - 18,155,167,187
Alba de Jos, comitat — 153
Alba de Sus, comitat — 183
Alba lulia - 17,67,72, 112, 161, 166, 190,
195
Albota, munte — 53
Albul. preot la SambSta de Sus — 133
Aldea, fiul lui Dobrin Chiorra din Dridif —
66
Aldea Dumitru, fiul lui Aldea Solomon din
§inca Veche — 86,87
Aldea Oprea, fiul lui Comsa Chiorra din
Dridif - 66
Aldea Roman, fiul lui Stan Chiorra din Dridif
- 66
Aldea Solomon, fiul lui Solomon din §inca
Veche - 86,87
Aldea Vasul din Arpa§ — 51, 52
Aldea Zin, fiul lui Nen Chiorra din Dridif —
66
Aldea, preot din Arpasu de Sus — 54
Aldea din Lisa — 74
Aldea din Ludijor — 75
Aldea din Raujor — 79
Aldea din $inca Veche — 86,99
Aldea din Vad - 182
Alexandru Aldea, domnul JMi Romanesti —
185
Almage — v. HSlmeag
Altemberger, Michael, primarul Sibiului —
191
Anca Ziin din Ucea — 88
Amla5,tara - 27,28,96,181, 187, 188
Ana, fiica lui Gabriel Mailat — 60
Andrei II, regele Ungariei — 38,47, 51,158
Andrei III, regele Ungariei -17,67,81,161,
165,166,170
Andrei, fiul lui Stoica din Berivoi — 56
Andrei de VurpSr — 71
Apa MSnSstirii, parau la SambSta de Sus —
133
Apa Morii, parau la Voila — 99,121
Apo?, sat — 59
Ardeal - 17
Arefu. sat — 40
Argej, rau — 53
Armbruster, Adolf — 32. 156
Arpa?,rau - 38,47, 102,105,108,158
Arpaju de Jos, sat - 48, 51, 52, 59, 89, 95,
109,114,121,177
Arpasu de Sus, sat — 40,42,53, 54
ArpSjeLrau — 53
Asan BorilS, {arul de Vidin — 47, 156

207
Attila, regele hunilor — 156 BSrbat, preotul din Sercaita — 116
Augustus, imparat roman — 10 Barlad - 179
Austria — 13 Barsa. tara — 13,38,39. 163
Austro-Ungaria — 16 Barsan din Ucea — 62.88
Avrig, sat - 39,54,96, 148. 161. 170 Barsan, fiul lui Aldea din Rausor — 79
Barsan, fiul lui Comanici din Rausor — 79
B Batlani — v. Beclean
Beca din CopScel — 62
Badea din Sinca — 99 Beclean. sat - 42-44, 54, 55, 103, 1^2
Badea Turcul din Berivoi — 55,182 Bekes Caspar - 142. 195
Baicu. fiul lui Balea din Copacel — 62, 63 Bela IV, regele Ungariei - 47, 150, 163, 165
Baicu din SambSta de Sus — 82,99 Bela.cneaz — 129
Balea din Dridif — 65, 182 Belgrad - 186
Balea eel Rosu din Copacel — 62 Benedict, voievodul Transilvaniei — 108,
Balea, fiul lui Balea din Copacel — 62,63 158
Balea, fiul lui Petru More din Berivoi — 56 Benko losif - 18, 19,22, 137
Balea, fiul lui Stoica din Berivoi — 182 Backer, fiul lui Vlad din Arpasu de Jos — 51
BalcanicS, Peninsula — 25 Berevoesti, sat — 168
Balta Crapilor, toponim la Comana de Jos — Berivoii Mari, sat — 15, 21, 40, 46, 55, 56,
93 100,103,104,114,131,181
Banat - 127, 128, 138, 146, 153 Berivoii Mici, sat — 56, 104
Baraolt — 47 Besa, parau la Arpasul de Jos — 48
Barb, fiul lui Barbu Gorun din Dridif — 66 Bessenbach — v. Oltet
Barbu Gorun. fiul lui Stan Chiorra din Dridif Besimbac — v. Oltet
- 66 Bethlen Gabriel, principele Transilvaniei —
Barbu Mares din lasi — 74, 75 64,88,142
Barbu, fiul lui Barsan din Ucea — 63 Bethlen Nicolae — 195
Barnaba, nobil de Sercaia — 65, 105, 115. Bica, familia - 130, 135
170,174 Bica, Aldea din Voivodenii Mari — 55, 60,
Basarab I , domnul Tarii Romanesti — 10, 82,83,91,101,117,131,182
171-172,173 Bica, loan din Voivodenii Mari — 82, 83,91,
Basarab LaiotS, domnul TSrii Romanesti — 117
40.75.76,86,109, 188, 189 Bica, Manea din Voivodenii Mari — 82, 91,
Basarab eel TanSr, domnul Jarii Romanesti 117
- 188 Binder. Pavel — 195
Bathory Andrei, voievodul Transilvaniei — Bistrita, comitat — 176
55,58,65 Bizant — 161
Bathory Balthasar, stapan al FSgarasului — Boba, fiica lui Stan Gregor din Venecia de Jos
53,54,74,77,81, 100, 142 - 89
Bathory Gabriel, principele Transilvaniei — Boer, familia din Recea si Berivoi — 21
81 Bogat, cSpetenie a ungurilor — 57
Bathory Sigismund, principele Transilvaniei Bogata, rau — 37
- 195 Bogata, sat — 57
Bathory Stefan, voievod si principe al Tran- Bogdan Doboka, vomic — 175
silvaniei - 40,55,119,133,142 Bogdan, loan — 195
BSrbat, Alexandru, istoric — 16 Bogdan Voican, fiul lui Radu Voican din Ar-
BSrbat din DrSgu? — 65 pasu de Jos — 53
BSrbat, fiul lui Barsan din Ucea — 63 Boifa, cetate — 42

208
Bona Istvdn — 45
Bomemisza loan, tezaurar regal — 114,
190-192
Boru-Tolmaci, trib peceneg — 48
Bran — 40
Brancovici, Gheorghe, cronicar — 11
Brani?tea Urd^ei, sat — 57,93,104
Brajov.ora? - 12, 13,38-40, 119,153, 160,
176,180, 195; tezaur - 127,168
Brata, vamd — 40, 56
Bratei, sat — 45
Bratila, munte — 40, 56
Bratu din Ucea de Jos — 177
Bratul din Berivoii Mari — 192
Brdtianu, Gheorghe I . , — 29,150
Breaza, cetate — 141, 144, 146, 167, 169,
170; sat - 15,31,40,42,44,46,57,58,
71,93,100,102, 109,124,182; rau - 91
Brezeanu, Stelian — 32,15C, 158
Brunner,Otto — 32,150
Buccow, Adolf, general austriac — 53,134
Bucium, sat - 40, 46, 58, 76, 93, 109, 117,
182
Bucur din Netot — 76
Bucur, fiul lui Vlad din Arpasu de Jos — 177
Bucuresti — 13
Buda - 166,186,190
Budai-Deleanu, loan — 17
Budapesta - 13,16,153,178
Budimir, nume slav — 58
Bulgaria — 171
Bunea, Augustin — 25,27,73,160
Buracu, Coriolan — 29,138
Burcea din Vad — 57,109
Busuioc, Dan-Nicolae — 31
Bute Judele din Arpajul de Jos — 53,118
Buteanu, munte — 53
Buxan Chiorra, fiul lui Stan de Dridif — 66
C Coman, fiul lui Ivan din Rausor — 79
Calian, fratele lui Stanciul egumenul din Sco-
rei - 84,129,132
Calian din Vad - 57,109
Caransebes — 22
Carol Robert, regele Ungariei — 59,130,170
Carpati, munti - 5,7,65,148,150,155,157,
161
Caterina de Brandenburg, principesa Transil-
vaniei — 78
Calnic, sat — 154
Campulung — 40
Carstea Cdcdreazd din ^ercdija — 86
Carta, mdndstire - 14, 26, 31, 32, 38, 122,
130, 158, 162, 164, 165, 184; sat - 48,
58,60,92,93,98,103,104,108
Cartisoara, sat - 59, 60, 97, 114, 122, 158;
tezaur - 49, 124,127, 152, 153, 168; rau
- 59,105,108,158
Cartijoreanul, potecd — 40
Cetate, toponim la Breaza — 146
Cetate, toponim la Scorei — 139
Cetate, toponim la Voivodenii Mici — 91,
139
Cetatea Veche, toponim la FSgdraj — 67
Cetdteaua, deal la Colun — 139
Cetdteni, resedinta — 167-169
Cetdtuia, parau — 133
Chanadinus, arhiepiscop — 59
Chihaia, Pavel — 175
Cincjor, parau — 39,42
Cincu, scaun - 112,123,177,178,183,185
Cioban din $ercaia — 176
Cioru5,sat — 111
Cisnddioara, mdndstire — 59,158
Ciupea, Ion — 31,45
Clara, doamna — 175
Cluj - 13,195
Cluj-Mdndjtur, mdndstire - 190,192
Codrea din Dejani — 110
Cojocna, salind — 192
Colun, sat - 59,105
Coman din Grid — 71,72,74
Coman din Raujor — 79,182
Coman din Sambdta de Sus — 82
Coman din Ucea — 88
Coman, fiul lui Aldea din Rau§or — 79
Coman Gurild din Grid — 100
Coman JudetuI din Raujor — 79
Comana, cetate — 124, 139, 146-148, 169;
domeniu — 120
Comana de Jos, sat — 15,31, 37, 39, 44-46,
60,61,102,131,135,137,170,182,195
Comana de Sus, sat — 31,61, 62, 135, 137,
146
209
Comanici, fiul lui Coman din Rausor — 79
Comanici din Vene{ia de Jos — 64
Comsa din Arpaju de Jos — 51, 53
Com^a din Berivoii Mari — 91,192
Comsa din Comana de Jos — 60
Comja din Lisa — 74
Comsa din 01te{ — 57
Comsa din Sebej — 85
Comja din Venejia — 72, 89,113
Comja, fiul lui Balea din CopScel — 62, 63
Com§a Chiorra, fiul lui Stan din Dridif — 66
Conea, Ion — 15,29
Conrad din Brasov — 176
Constantin V.ImpSrat bizantin — 44
Constantinescu, N.A. — 66
CopScel, sat - 15, 40, 42, 62, 63, 93, 114,
134,168,181
Corbi, sat - 63, 109,121,182,160
CornStel, sat — 78
Costea, Florea — 45
Costea din Arpajul de Jos — 51, 89,117
Cosda (Costea) din Arpa?u de Jos? — 51,177
Costea din Carjijoara — 122
Costea din Rau?or — 79, 182
Costea din SSsciori — 81
CrSciun, ban de Tismana — 164
Crihalma, sat - 60,71, 131,153
Crit, sat — 59
Crizbav, sat — 39
Csandd, fiul lui Doboka — 65
Csak, familia - 81,162-164
Cuciulata, sat — 63, 64, 103,109, 182; parau
- 75
Cumania, episcopat — 161; regiune — 168
Cumidava, castru — 42
Curtea de Arge? - 144, 167-169, 174
Cuvin - 183
D DunSrea - 152,156
Dabi?, parau — 146
Dan I , domnul JSrii Romanesti — 175
Dan I I , domnul JSrii Romanejti — 183
Dan, pretendent — 186
Daniel Moian din Voila — 90, 91
DSbSce5ti,sat — 175
DSbScejtii, familia — 176
DSbaca, familia de — 27
210
D3ne?ti, familia — 175,184
Dealul BSlu?, langS $ercaia - 43
Debran — v. PSrSu
Decei, Aurel — 27
Dejani, sat — 40,64, 103, 110; rau — 74
Densuj, sat — 195
Densujianu, Aron — 20
Densusianu, Nicolae — 11, 12, 19,32
Deva - 165
Desimir, nume slav — 64
Dietrich, nume german — 66
Dimitrie DSbScescul — 175
Dobre din Berivoi — 93
Doboka, tatSl lui Csanad — 65
Dobranycza, pSdure langS Berivoi — 93
Dobrin din Bucium — 76
Dobrin din Lisa — 74
Dobrin Chiorra, fiul lui Stan din Dridif — 66
Dobrin Sandor, fiul lui Buxan Chiorra din
Dridif - 66
Dogaru, Maria — 178
Domboie, fiul lui Comja din Sebe? — 85
Dopca, sat - 44, 64, 65, 97, 104, 160, 175,
176
Dragomir din Dejani — 110
Dragomir din Harseni — 72
Dragomir din Mandra — 76
Dragoj Carstea din ^ercSi^a — 86,116
Dragu, Gheorghe — 34
DrSculesti,familia - 175,184
DrSganu, Nicolae — 15,29,53
DrSgu?, sat - 16, 28, 65, 103; rau - 57
DrSujeni, sat — 154
Dridif, sat - 65,66,92,103,182
Dubucha — v. Dopca
DumbrSvija, sat — 39,60, 131
Dunaya, munte la $inca — 87
E
Eder, Johann K. - 10,17
Egwerpotac, mlajtinS la Carta — 38,48, 59
Elena, fiica lui Gabriel Mailat — 60
Erneszthaza (Banatsko Despotovac), tezaur
- 153
F GrSnari.sat — 183
FSgara?, castel, cetate - 10, 14, 31, 124,
138-143, 169; sat targ - 17, 66-71,
93, 104, 120, 162, 164; manSstire - 10;
tezaur - 49, 124, 127, 152, 153, 168;
mun^i - 34, 35, 37, 86,167,169; fara -
passim
Fekete Jonas, pristav — 160
Feketig — v. Raul Negru
Feldioara, sat langS Brajov — 42, 59, 77,
153,154,160
Feldioara, sat langd FSgSraj — 105
Felfoldi Gyorgy din Toderita — 88
Felfoldi Mihaly din Toderija — 88
Felmer, parau — 39
Ferdinand de Habsburg, impSrat — 1^5
Flade — v. Vlad din Arpajul de Jos
Fogarascher Land — 184
Fogarasfold — 184
Forro, familia din Janfari — 60
Francisc Porkolab — 142
FrStiia, fiul lui Ivan din Raujor — 79
Fulkun, sas din Zek — 149
G Hateg, {ara - 9, 20, 22, 33, 128, 168, 179,
Gala{i,sat — 71
Galea, fiul lui Ivan din Rau§or — 79
Garbova, sat — 154
Geisterwald, regiune — 160
George Greb din Bra?ov — 86,96, 180,181
George Tobias, nobil — 71
Gereb, familia de Vingart — 190
Gereb, loan - 60, 64, 71, 75, 78, 80, 84, 89,
112,187,188
Gereb, Ladislau - 89, 91,188,189
Gereb, Matia — 84,188
Gereb, Petru - 89,117,188,189
Ghercanul, munte la $inca — 86,87
Gilorfel, parau — 53
Glamboaca, sat — 59,65,105,168
Glodariu, loan — 45
Gocelinus, cleric — 158
Godea din Milrgineni — 75
Gogoju, tezaur — 153
Golubac, cetate — 183
Grama, preot din Comana de Jos — 195
GrSdet, cetate — 140
Greceanu, Eugenia — 31,135,136,138
Grid, sat - 71,72,100,123,181
Grigore, episcop de Oradea — 190
Grigore Streja din Ucea — 63
Groapa, munte la Sebe? — 86
Grozav din Arpaju de Sus — 53, 54
Gruiul Fetelor, toponim la Voila — 99
Gura Raului, toponim la Porumbacul de Jos
-93
Gusti, Dimitrie — 16
Gut-Keled, familia-163
Gyorffy Gyorgy - 32, 51, 53, 57, 65, 82,
160,162,163
H
Hahn (Kakas), Laurentius, jude regal — 84,
191
Hahoti loan, nobil — 192
Hangul din SSsciori — 81
Hangul din S3v5streni — 81
Hanoe, ctitor la Vijtea — 135
Hasdeu, Bogdan Petriceicu — 22-24, 172,
175
183
HSlmeag, sat j i cetate — 38,39,44,153,154,
160
Hars, Jigan — 73
Harseni, sat - 72, 73,100,103, 108,117
Hartibaciul.rau — 39,49,153
Hoghiz, sat - 15,27, 39,42,43,73, 77, 85,
89,104,160,176
Holban, Maria - 30,172
Holbav, sat - 73,74,77,101, 102
Horedt, Kurt - 44,45,49, 148,151-154
Horvath-Petrichevich, Cosma prefectul FSgS-
rasului - 116,119,192
Hrwmsa — v. Comja din Venetia.
Hunedoara. comitat — 18
Hunfalvy Paul - 20
Hurez, sat - 15,74,110,168
I
lancu de Hunedoara — 27, 62, 70, 85, 141,
142,176,184-187
211
lasi, sat - 15,74, 110, 168; rau - 75
Ileni,sat - 74,103
Imperiul Bizantin — 155
loachim, fiul lui Geese, comite de Sibiu —
47,156,161
loan II Comnenul, Impdrat bizantin — 152
loan Corvin, fiul lui Matias Corvinul — 190
loan, cneaz din Galati — 71
loan de Dabaca — 175
loan Ducas, general bizantin — 161
loan, fiul lui Balea din Berivoi — 56
loan, fiul lui Stoica din Berivoi — 56
loan Moga din Sercaia — 176
loan More din Venejia de Jos, castelan de FH-
gdras — 142
loan Radu din Ucea — 63
loan Sigismund, principele Transilvaniei —
70,120,195
loan de Tarnave, arhidiacon. cronicar — 10,
172, 173
loan din Venetia, tatSl lui Petru Chwgh —
176
loan Viktring, cronicar — 173
lordan, lorgu — 15
lorga,Nicolae - 24,25,28, 150, 175, 189
Ion din Vad - 57, 109
losipescu. Sergiu — 10, 30, 172, 174
lovan, fiul lui Comsa din Sebes — 85
Ivan din Rausor — 79
Ivascu Vornicul din SambSta de Sus — 133
Izvorul Baniei, munte — 64, 80, 110
intre Delniese — toponim la SavSstreni —
118
J
Jako Sigismund - 178, 180
Jale?, judet — 175
K Lupsa, sat — 75,102, 182
Kakecz Radul din ^ercdifa — 186
Kalocsa, arhiepiscopat — 189
Kalugheritza, parau la CopScel — 62, 134
Kamsor, faneatS la Berivoi — 93
Kan Ladislau, voievodul Transilvaniei — 10,
130,170,171
Kazan-Porumbac, sat — 78, 104
212
Kemeny losif - 11, 13, 19, 21, 73, 84, 89,
130
Kerc Olachorum — v, Cartisoara
Klein. Karl Kurt - 160
Kovacs Andras — 142
Kokenyes-Rajnald, familia — 174
Koszegi, familia — 163
Kucsulad, cneaz din Bereg — 64
Kyrch v. Carja
L
Lackfi Andrei, nobil — 172
Lackfi Stefan, nobil — 172
Ladislau IV Cumanul, regele Ungariei — 81,
162,165
Ladislau de DSbaca - 57, 64, 65, 73, 85, 89,
147, 174,175
Ladislau din Grid — 71,72,77
Ladislau de Hunedoara — 187
Ladislau V Postumul, regele Ungariei — 186
Lai din Dejani — 110
Leon IV, impSrat bizantin — 44
Leon Vatatzes, general bizantin — 161
Lere^ti, munte — 57,109
Lisa, sat - 74,75,93
Li^cov, toponim la Porumbacul de Sus — 94
Literat, Valeriu - 25,28, 133-135,138
Litovoi, voievod din Oltenia — 168
Lituania — 173
Lodomer, arhiepiscop — 165
Lorand Lepes, episcop — 71
Ludisor, sat - 40, 75, 90, 99, 109, 182;
munte — 75, 109
Ludovic I de Anjou, regele Ungariei — 10,
172-174,176
Ludovic de Matnic — 195
Luna, parau la CopScel — 62
Lupa?, loan — 27
Luta, sat - 75, 109, 117
Lye Fulye, fiul lui Barbu Gorun din Dridif —
66
M
Macovijte, tezaur — 153
Mailat din Dejani — 64
Mailat, familia — 131,194
Mailat, Comja, fiul lui Matei — 60
Mailat, Dumitru din Comana — 60,195
Mailat, Gabriel, fiul lui $tefan — 60, 73, 78,
89,116,195
Mailat, Marta, fiica lui Matei — 60
Mailat, Matei din Comana — 60, 131,182
Mailat, Negoi^a, fiul lui Matei — 60
Mailat, $tefan, fiul lui Matei, voievodul Tran-
silvaniei - 10, 55,58,60,64,66,70,72,
79,82,84,86,117, 130,142,195
Mailat, $tefan, fiul lui Gabriel — 60
Mailath Bela - 21
Maine din Dragu? — 65
Makkai Ldszl6 - 27, 32
Man din Berivoi — 192
Man din Dejani — 64
Man, fiul lui Balea din Copacel — 62,63
Man luga din Copacel — 62
Manea Cabuz din Berivoii Mici — 91
Manea din Comana — 60
Manea din Mandra — 76
Manea, fiul lui Stanislav din Porumbacul de
Jos - 177
Manea, nepotul lui Stoica Nane? — 110
Manolescu, Radu — 8
Maramurej, {ara — 5,9, 30,183
Maria Cristiema, principesa Transilvaniei —
70,86, 195
Marin, Alexandru — 14,85
Mastica din §ercaia — 86,180
Matca, toponim la Voila — 99
Matei din Densu? — 195
Mateia§, sat — 44
Matias Corvinul, regele Ungariei — 27, 59,
71,72,79,86,89,96,107,112,119,180,
188-190
Mauricius, imparat bizantin — 43
Maxa, fiica lui Stanimir din Copacel — 62,
63
Magura Codlei - 77
Magura Voinii — 57,104
Margineni, sat — 75,76
Mandra, sat - 42, 55, 76, 91, 92, 102, 108,
114
Matnic, sat — 195
Medre, fiul lui Stanimir din CopScel — 62,63
Mehadia, cetate — 146
Mehmet I I , sultan otoman — 188
Merghindeal, sat - 70,176,189
Mejendorf, sat — 59
Mete?, $tefan - 16, 25,28,136
Miclojoara, cetate — 160,
Micu, Samuil — 17,18
Micul din Mandra — 76
Mihai de Pejti? — 195
Mihai, fiul lui Ivan din Raujor — 79
Mihai Viteazul - 40,76,80,84,138
Mihail, abate de Carta — 130
Mihail din Dojtat — 71
Mihail Jakes, comitele secuilor — 184
Mihail, pleban din Targovijte — 59,130
Mihnea eel Rau, domnul jarii Romanesti —
53,60,86,87, 114, 189, 194
Mike Sandor - 13,84
Minea, Hie - 17,184,185
Mircea eel Batran, domnul jarii Romanejti
- 47, 51, 76, 80, 84, 87-89, 104, 109,
117,129, 134,139,172
Mislea, sat — 111
Moldova - 5, 187
Moldovan, $tefan — 21,130
Mone lona? din Venetia de Jos — 17
Monea, familia din Venefia de Jos — 89,116
More, loan din Venetia de Jos — 195
More, Matei din Venetia de Jos — 89
More, Petrajcu, fiul lui Petru din Berivoi —
56
More, Petru, fiul lui Stoica eel Mic din Be-
rivoi — 56
More, Solomon, fiul lui Petru din Berivoi —
56
More, $tefan din Venetia de Jos — 89,116
Mo?ul, munte — 91
Mujat din Berivoi — 192
Mujat, fiul lui Balea din CopScel — 62,63
Mykefalva — v. la PSrSu
N
Nadasdi Ana, sotia lui $tefan Mailat — 58,
117,195
Nadasdi Toma, palatin — 195
Nan din PSrSu — 77
Nane? din Porumbacul de Sus — 79
213
Nanej, fiul lui Stoica Judele din Arpajul de
Jos - 53
Naxa, fiica lui Stan Gregor din Venetia de Jos
- 89
NSmaia, munte — 40
NasSud, district — 96
Nagler, Thomas - 44,49, 140,154
Neagoe din Berivoi — 55
Negru Voda - 11, 17, 18, 22, 24, 25, 58,
135,144,167,169
Nen Chiorra, fiul lui Stan din Dridif — 66
Netot, sat — 40,46, 74, 76
Nicolae Alexandru, domnul jarii Romanesti
- 10,16,171-174
Nicolae din Ocna Sibiului — 187
Nicolae Zakadeky din Crihalma — 71
Nogebik, padure langa Carta — 38, 59
Noilgiant — v. Ungra
Noul Roman, sat — 42,158
Nozia — V , la Ucea de Jos
Nucsoara, vama — 40
Nydri Albert - 178
O Parvu din $inca — 86,87
Ocna Sibiului — 187
Oellendorf — v. Arpaju de Jos
Ohaba, sat - 40, 76,95,99, 109,114
Olahus, Nicolaus — 10
Olt, rau — passim
Olteni, tezaur — 153
Oltenia — 153
Oltet, sat - 48,57, 181
Onciul, Dimitre - 23,24,27, 171
Onea, fiul lui Comja din Sebe? — 85
Oprea Baciia din Ucea — 63
Oprea Bobyrol din Cartijoara — 122
Oprea-Cartijoara, sat — 104
Oprea din Cartisoara — 60
Oprea Dragomir din Mandra — 122
Oprea Fratiia, fiul lui Stoica Voican din Ar-
paju de Jos — 53
Oprea din Grid - 71,72
Oprea din Mandra — 76
Oprea Motoc din Sasciori — 81
Oprea-Porumbac, sat — 78,104
Oprea Stanciul, fiul lui Stanciu Judele din Ar-
pasu de Jos — 53
214
Oprea Voican, fiul lui Radu Voican din Arpa-
su de Jos — 53
Oradea — 190; episcop de 173
Orajtie - 47
Orbdn Baldzs — 73
Otto de Wittelsbach, ducele Bavariei — 10,
170,171
Ottokar de Stiria, cronicar — 10,156,170
P
Papacostea, §erban — 8, 24, 30, 33, 81, 150,
173
Pascu, $tefan - 29,31,96,182,185
Pa5ca,$tefan - 15,16,29
Pathaki Bartholomeus, jude regal — 142
Paul de Alep - 133
Paul, fiul lui Balea din Berivoi — 56
pamantul Craiesc — 154
parau, sat - 13, 55, 71, 77, 86, 89. 97, 100,
104, 112,113,123,160,186,189; rau -
37
Paclisanu, Zenovie — 25,28,38
P^cs, episcop de — 190
Penci, familia din Venetia de Jos — 89
Per?ani,sat — 71,77, 114. 182; munti — 22,
34, 35, 37, 38, 60, 71, 75, 89, 105, 115,
130,160,170
Pescari, cetate — 146
Pe5ti5,sat — 195
Peteni, sat — 154,160
Petrajcu Sile din Ucea de Jos — 63
Petrovici,Emil — 29
Petru, fiul lui Balea din Berivoi — 56
Petru Chwgh, fiul lui loan de Venetia — 73,
89,176
Petru Ganga din Perjani — 77
Petru Stan din Porumbacul de Jos — 177
Petru Tykus din Ticu? — 71
Petru eel Roju din $ercaia — 176
Philippus, vicecastelan de FagSra? — 142
Pinter, Zeno — 139
Piscul, munte — 91
Plesul, deal langa $inea Veche - 87,133
Plopeni, sat — 110
Plopi?, deal langa $ercaita — 86
Poenari, cetate — 146
Poiana MSrului, sat — 77,78,101,102 Radul Voican, fiul lui Stoica Voican din Ar-
Pojorta, sat - 15, 46, 58, 78, 93, 100, 102, paju de Jos — 53
182 Rak6czi Gheorghe 1—142
Polonia — 173 Ramunc, ducele romanilor — 156
Pontigny,manastire — 59 RSstoaca, pSrau — 77
Pop, Ion Aurel — 32 RSmeti, bisericS — 136
Popa, Gheoghe — 85 RSul Negru - 165
Popa, Marcel — 8 RSul eel Sec, toponim langS Voila — 99
Popa, Octavian — 29 Rausor, sat - 42,43,79,108,117,182
Popa,Radu - 5,7,8,15,30,47,150 Recea, sat - 21, 40, 75, 79, 80, 100, 102,
Popescu, Nicolae — 34 109,117
Porcesti, sat — 78,96, 121 Recea Mare, parau — 54
Porumbac, domeniu princiar — 120 Recea MicS, parau — 54
Porumbacul de Jos, sat — 78,177,182 Rednic, Atanasie, episcop — 76
Porumbacul de Sus, sat — 40,78, 79,182 Risteadin Grid — 71,72
P6sa din familia Csdk — 162 Rodna, district — 187
Prahova, jude{ — 40 Roghina, parau langS Arpaju de Jos — 48
Preda Vornicul — 133 Roman, fiul lui Comja din Sebe? — 85
Presaca, munte — 64 Roman, nepotul lui Stanciu din SambSta de
Prihodi^te, toponim la Scorei — 40 Sus - 82
Prodan, David - 12, 30,96,120, 123,133 Roman din Voivodeni — 90,91,99
Puscariu, loan Cavaler de — 12, 19, 22, 23, Romcea din Comana — 91
64,81, 111 RucSr - 40,146
Rupea - 43,44,89
Rusu, Adrian Andrei — 8
R
Raco?, defileu — 39,64; sat — 42 S
Racovita, sat — 54, 79,103
Saam, cetate regalS neidentificatS — 186
Rade?, fiul lui Danciu din Berivoii Mici — 56
SabSu, Nicolae — 28
Radu I , domnul Jarii Romanesti — 24
SScSdate, sat — 42,44,153
Radu eel Frumos, domnul JSrii Romanesti —
SSlStruc, sat - 40
54, 60,62,78, 80, 88,110,188,189,194 Saiijte, toponim la Vad — 70,93
Radu Negru, descaieeStorul — 167 SSrata, sat - 19,40,78, 80,182; rau - 80
Radul din Berivoi — 55, 72,113 sasciori, sat - 15,80,81,99, 102, 110, 181
Radul din Campulung — 119 SSvSstreni, sat - 15,54,81, 109,168,182
Radul din Lisa — 74 SambSta de Jos, sat - 17, 67, 68, 81, 162,
Radul, fiul lui Barbu Gorun din Dridif — 66 164,182
Radul, fiul lui Barsan din Ucea — 63 SambSta de Sus, sat - 82, 99, 144, 182; mS-
Radul, fiul lui Com?a din Vijtea — 89 nSstire — 133
Radul, fiul lui Stoica din Arpaju de Jos — 51, Schenk — v. Cincu
53 Scherkkengen — v. ^ercaia
Radul, fiul lui Stoica Judele din Arpasu de Jos Schullerus, Adolf - 153
- 53 Scorei, sat, mSnSstire — 14, 40, 60, 80, 84,
Radul Stan, fiul lui Godea din Margineni — 85,93,132,133,139,181
75 Sebe?,sat - 35,40,85,102,110,182
Radul Valcan, fiul lui Com^a din Arpaju de Sebe5,rau - 72,74,79
Jos - 51,53 Sebejul de Jos, sat — 85

215
Sebe^ul de Sus, sat — 85
Sebestyen Gheorghe - 31, 140
Seneslau, voievod in Argej — 168
Sepsi, secui — 149, 163, 164
Serbia - 171
Severin, banat, episcopat — 26,161, 176
SfantuI Francisc, manistire In FSgira? — 10
Sfantul Mihail, manSstire la Cisnadioara —
15
Sibiu, oraj, comitat, scaun — 12, 20, 40, 47,
85, 122. 123, 152, 156, 157, 164, 165,
187,190
Sighisoara — 39, 155
Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei —
70,180,183-185
Silva Blacorum et Bissenorum — 17, 157,
158
Simon Magnus din Racovi{a — 186
Slav din Recea — 72,79, 119
Sofia, sotia lui loan Gereb de Vingart — 187
Solcan,$arolta — 33
Solomon Aldea din Ohaba — 76
Solomon din Harseni — 72, 73,112, 113
Solomon din Porumbacul de Sus — 79
Solomon din $inca — 55, 86, 91
Solomon al Vancii, fiul lui Solomon din ^inca
Veche - 86, 87
Solomon din Venejia de Jos — 182
Sorkinghen — v. $ercaia
Spinei, Victor — 57
Stahl, Henri H, - 106, 109
Stan, ban de Tismana — 164
Stan Chiorra din Dridif — 66
Stan Chiorra, fiul lui Stan din Dridif — 66
Stan, fiul lui Comsa din Sebej — 85
Stan Gregor din Venetia de Jos — 89,116
Stan llie, fiul lui Aldea Solomon din $inca
Veche - 86, 87
Stan Judele, fiul lui Stoica din Arpasu de Jos
- 53
Stan Mayre? din lasi — 74
Stan Solomon, fiul lui Solomon din $inca
Veche - 86, 87
Stan, fiul lui Tatul din Margineni — 75
Stanciul din Arpasu de Jos — 51, 182
Stanciul Dijanul - 64,74, 85,110
Stanciul, egumen din Scorei — 84, 129. 132,
139
Stanciul Judele, fiul lui Stoica din Arpasu de
Jos - 53
Stanciul, fiul lui Stoica Judele din Arpasu de
Jos - 53
Stanciul Moenescul — 109,111
Stanciul din Scorei — 122
Stanendorf — v. Ucea de Jos
Stanislav, fiul lui Barsan din Ucea de Jos —
63
Stanislav Harabal, fiul lui Sandor din Vistea
de Jos - 51,53
Stanislav din Haimeag — 112
Stoia, fiul lui Barbu Gorun din Dridif — 66
Stoia, iobagul lui Paul Tomori — 119
Stoian, fiul lui Comanici din Raujor — 79
Stoian din Hurez — 74
Stoian din Mandra — 76
Stoica BSciia din Ucea de Jos — 63
Stoica din Beclean — 182
Stoica, fiul lui Ivan din Rausor — 79
Stoica Judele, fiul lui Bute Judele din Arpasu
de Jos - 53
Stoica Judele, fiul lui Stanciu Judele din
Arpasu de Jos — 53
Stoica eel Mic din Berivoii Mari — 55, 56,
93, 131, 192
Stoica Motoc din Sasciori — 81
Stoica Nanej, boier muntean — 54, 60, 62,
78,80,88, 110
Stoica, nepotul lui Stoica Nanej — 110
Stoica, fiul lui Petru More din Berivoii Mari
- 56
Stoica, fiul lui Stoica din Berivoii Mari — 56
Stoica Voican, fiul lui Bute Judele din Arpasu
de Jos - 53
Stoicescu, Nicolae — 11
Streja din Mandra — 76
Streza-Cartijoara, sat — 46, 104, 133
Streza din Car^ijoara — 60
Strigoniu, arhiepiscopat — 97,135, 165
Szddeczky Lajos - 21,22, 70
Szalai loan, castelan — 195
?
§andor Stanislav din Recea — 80
^arojul Mic, sat — 60
§aua Viadenilor, trecatoare — 38
$erban din Ludisor — 75
Serban din Ohaba — 76
Serban din $inca Veche — 86,99,109
$ercaia, sat - 13, 15, 19, 38-40, 43, 55, 72,
77, 85, 86, 89, 100, 112, 113, 130, 160,
175, 176, 180, 182, 186, 189; rau - 57,
76
§ercaita,sat- 86,102,116,182
^inca Noua, sat — 42
$inca Veche, sat - 31,40,42,75, 86, 87,99,
114, 181; manastire - 133; rau - 76
Somartin.rau — 39
$tefan Csaky, stapanul Fagdrajului — 77
§tefan eel Mare, domnul Moldovei — 187
§tefan, rege tanar al Ungariei — 59,108,165
T U
Tagdnyi Karoly — 178
Tatomir, varul lui Stoica Nanes — 110
Tatul din Ucea de Jos — 177
Taimaciu, sat — 48
Tamas, munte — 71
Tamasel, munte — 71
Tdrnava Mare, rau - 43,153,157
Tarnave, arhidiaconat — 10,172
Tarnave. podi? — 35, 39,41
Teleajen,rau — 40
Teremi Sikesd de Raco?, familia — 65, 73,
176
Terra Blacorum (fara Fagarasului) — 8, 11,
17, 32, 39, 47, 105. 108, 149, 151, 153,
156,157
Theu^, toponim la Voila — 66
Timisoara — 153
Tismana, bani de — 184
Titejti, sat — 40
Toader Stoica, fiul lui Stoica Voican din Ar-
pasu de Jos — 53
Toderija, sat - 38, 46, 57, 76, 87, 88, 102,
122
Toma, fiul lui Balea din Berivoii Mari — 56
Toma, fiul lui Barsan din Ucea de Jos — 63
Tomori Laurenjiu, castelan — 192
Tomori Nicolae, castelan — 192
Tomori Paul, castelan — 76, 86, 88, 93, 109,
114, 117,119,190-192,194
Tomori, turn — 141
T6tsolymosi loan de — 10
Trifesti, sat — 110
Turcila, munte — 40
Turda - 195
Turnu Roju, defileu - 39,40, 161
Turnu Severin — 144,146,169
T
Tara Barsei - 49,73,154,158,160,164
Tara Romaneasca - 5,11,17,24,27,28,30,
39, 40, 72, 114-116, 118, 120, 121,
128-130, 140, 172, 174-178, 180, 181,
183-188
Tanjari — v. Dumbravi{a
Ucea de Jos, sat - 88, 95, 102, 109, 114,
172,181
Ucea de Sus, sat — 40, 88
Udrijte, boier din Jara Romaneasca — 57
Ugrinus, fiul lui P6sa de Csaak — 17, 67, 68,
81,161,162,165,167,170,171
Ungaria - 18,21,24,27,30, 127, 161, 170,
172,189
Ungra, sat - 39, 42, 43, 46, 47, 153, 160;
cetate - 14, 153,154
Ungrovlahia, mitropolia — 174
Ura^a, parau — 57
Ureche, Grigore, cronicar — 158
Ursul din Margineni — 75
V
Vad,sat- 38,88,93,95,108,109,181
Valahia - 10
Valea Neagra, parau langa Arpaj — 48
Valea Opatului, rau — 59,60, 108
Valea Satului, parau la Grid — 71
Valea Scurta, parau la $ercaia — 58
Valentin Porkolab Negrul din Sambata de Sus
- 82,142,195
Vasul, fiul lui Aldea din Raujor — 79
Vasul din Arpasu de Jos — 51
Vasul, fiul lui Comja din Arpaju de Jos —
51,53,89
217
Valcan, fiul lui Cornea din Arpaju de Jos —
89,90
Valceaua, parau langS CopScel — 62
Valcu din PSrSu - 77
Valcu din Scorei — 84
Venejia de Jos, sat - 17, 38, 89, 97, 100,
102,104,142,160,181
Venetia de Sus, sat — 39,40, 51. 89, 90
Vespe, fiica lui Drago? Carstea din ^ercSija
- 86,116
Vidin - 156, 157, 161
Viena - 18
Viktring, loan de — 173
Vincen(iu,fiul lui Akadas — 163, 164
Vingart, sat — 191
Viscri, sat — 154
Vistea de Jos, sat - 31, 40, 42, 51, 89, 90,
102, 109, 117, 135; biserica - 135
Vistea de Sus, sat — 90
Vijtea Mare, munte — 40
Vlad din Arpasu de Jos — 51, 177
Vlad, fiul lui Barsan din Ucea de Jos — 63
Vlad CSlugSrul, domnul JSrii Romanesti —
188
Vlad Dracul, domnul JSrii Romanejti — 27,
75,80,82.99,109.121,130,185
Vlad din SambSta de Sus - 82,99
Vlad Jepes, domnul JSrii Romanesti — 27,
77,86, 176, 186
Vladimir, fiul lui Barsan din Ucea de Jos —
63
218
Vladislav 11, domnul JSrii Romanesti — 27,
64,74,184-186
Vladislav 11 Jagello, regele Ungariei — 190
VlSdut din Mandra — 76
Vladislav-Vlaicu, domnul JSrii Romanesti —
11,16, 22, 24, 25, 57, 60, 65, 70, 73, 75,
85,115,132,147,161,170,171,173-176
Voila, sat - 43, 44, 46, 74, 90, 91, 99, 108,
109,111,181
Voivodenii Mari, sat - 31, 82, 90, 91, 99,
102,131,181; biserica - 135
Voivodenii Mici, sat - 91,92,101, 139
VulcSnifa, rau — 73
W
Wagner, Ernst — 88,160
X
Xenopol, A.D. - 23
Zdpolya loan, regele Ungariei — 195
ZSbala, sat - 154,160
ZSme^ti, sat — 73
ZSvoi, toponim la Scorei — 93
Zek,mo5ie - 149, 163,164
Ziin din Carfijoara — 60
Zimnicea — 144, 169
 CUPRINS

Cuvant inainte 5
Noti introductivi 7
I. Izvoarele $i istoriografla Jirii Fdgira^ului 9
1. Izvoarele istoriei Tdrii Fagdrajului 9
2. Istoriografia Jdrii Fdgdrajului 17
n. Cadrul natural $i evolutia liabitatuiui pana la aparifia izvoarelor scrise 34
1. Cadrul natural-geografic 34
2. Evolutia habitatuiui pand la aparijia izvoarelor scrise 41
m. HabitatuI T*ril F&g&ra^ului in secolele XHI-XVI 50
1. Geografia istoricd a Jdrii Fdgdrafului 50
Registrul satelor din secolele XIII-XVI 51
2. Structura fi dinamica habitatuiui 92
a. Modificdrile antropice ale cadrului natural 92
b. Repartitia teritoriald a satelor fi trdsdturile lor morfologice 94
c. Vechimea satelor j i dinamica habitatuiui 97
rv. Societatea fSgSra^eanS in secolele XHI-XVI 105
1. Obftile sdtefti 106
2. Boieri fi vecini Ill
V. Civilizatie $i spiritualitate medievali tn Jara Figira^ului 121
1. Economia fi cultura materials 121
2. Biserica fi monumentele religioase 128
3. Cetd{ile Jdrii Fdgdrafului 138
VI. Structura teritorial-politica f i statutul Juridic al J&rii Figara$ului
in secolele XHI-XVI 149
1. Terra Blacorum 149
2. Ducatul Jdrii Fdgdrafului 171
3. Pierderea Jdrii Fdgdrafului 184
4. Epilog — sub voievozi fi principi 194
Izvoare 197
A. Izvoare inedite 197
B. Izvoare publicate 197
Lista prescurtarilor bibiiograflce 199
Rezumat 203
Indice 207

219
 PAGINARE COMPUTERIZATA
CD EDITURA ENCICLOPEDICA

Aparitie: 1999
Coli de tipar; 13,75

Tiparul executat la
S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucure§ti
Tel./Fax: 210.51.90
if: 1 K

/I

11^

f'' /*

I T *1 i

m.
4. J

1
t

4^
 1} «

» f '

•T'^A^-^ie^O- . — ^""^^ ' ^"-^^'V T?''*'.^^-----?i^^T';r^

 ' At:, i ^

X.

7: TO

^ I'

1
/

''^''-^JSi^''''''''

mm

J. - - n i r -"^r fill
" ' r tjf, af.' ' "f^Z-r^'-f'
J^LHTAL L U K A C S , nascut la Oradea Tn anul 1954, este
absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii Bucuresti
(1978). In perioada 1978-1987 a fost profesor de istorie in
Bucuresti, apoi cercetator la InstitutuI de Istorie „Nicolae
lorga" al Academiei Romane. Din 1991 este lector la Facul-
tatea de Istorie a Universitatii Bucuresti. Doctor in istorie in
1999 cu lucrarea „Tara Fagara^ului in secolele XII-XV".
Specializat in istoria $i arheologia medievala a Europei
Centrale, cu speciala privire asupra Transilvaniei, ^i in edita-
rea izvoarelor de limba latina. A publicat numeroase studii in
revistele de specialitate in domeniile respective.
A beneficial de stagii de specializare (Budapesta,
1992-1993) $i de documentare (Berlin, 1990, Venetia, 1998).

• i

. . . . . . ^ .M