You are on page 1of 90

CULESE DIN GURA POPORULUI

DE

l@âl P&Ftî-BITISAH^Si,

EDITURA
LIBRĂRIEI NICOLAE I. CIURCU, BRAŞOV.
1888."
culese «lin gura poporului

EDITURA
Librăriei NICOLAE I. CIUECU, Braşov.
1888. .
PREFAŢĂ.

Fiinţa şi însemnătatea poveştilor poporale.


x.
Product al geniului poporului, povestea îşi are originea
din timpuri preistorice. î n ea să oglindesce fantasia viua a
poporului şi este un document despre rigorea lui tinerescâ.
Ea stă în legătură cu credinţele poporului, cu tradiţiunl stră­
bune şi cu modul lui de cugetare despre un „ideal pierdut în
a
ndptea unei lumi, ce nu mal este . Ea istorisesce întâmplări mi-
raculose, şi credinţa în acele atârnă dela naivitatea poporului
cu fantasia avută şi înfocată.
Pasiunile şi aspiraţiunile omenesc!, întâmplările indivizi­
lor şi ale poporelor daţi geniului materia abundantă. Dar' do­
rinţele inimii omenesc! n'au hotar ; de aceea poeţii necunos­
cuţi al diverselor generaţiunî creeză şi fiinţe cu puteri supra­
naturale, care s& îndeplinescă aceste dorinţe, trecând prij]
grele probe. Invidia şi reutatea, cu cari aii să sS lupte eroi!
sunt personificate în: Baba-Dochia, Baba-G-aia, şerpi, lauri
balauri, ventose şi moroi; — c}ine şi iele, fiinţe capriţiose, 96
loeuesc în castele tăinuite, să scaldă în lapte dulce, şi-şl bat
joc de viteji. Zine şi iele, amintiri străfigurate din mitolo­
gia antică despre nimfe şi sirene. Aşa să nasc tablourile mi-
raculose din vieţa socială, ce ne'nfâţişază poveştile.
A doua sorgintă a poveştilor sunt fenomenele naturale.
Mult e binefăcătore lumina şi căldura, „racja soreluî!"
Dar' spune geniul poporului, că în veacuri nepomenite nisce
u
„balauri de smel ,— de pre ceea lume, — l'afi răpit. Atunci
un vitez ntfsăravăn după lungi şi grele lupte readuce „ra^a
sorelui." In astă întreprindere cutezată vitezul nostru, —
eroul naraţiunel — legă frăţia cu „Strâmbă-lemne şi Sfarmâ
pietră," doi uriaşi gemeni, cari domnesc prin munţi şi codri;
,;• c'un „Pitic c'un ochiii în frunte"^ care vede în lumea totă, în mări
.şi prin nuorl, şi ca alte fiinţe miraculose, cari braveză şi ele­
mentele naturale şi neputinţele omenescl. Aşa să nasce-o în-
tregă epopeă în prosă, carea reamintesce pre miticul Prometetl
şi „răpirea focului din ceriu".
Altă dată „Sfântul sore" este personificat sub numele de
„Făt-frumos" — un Apollo românesc — cu părul de aur, şi-1
însoră cu cea mal frumosă şi mal simpatică creaţiune ideală,
:"' cu Ilena-Cosînzena, — o Vinere părtinitore Românilor. —
Frumseţea câmpului smălţat cu flori dă geniului ansă de
a crea un „Voinic înflorit", împăratul florilor.
G-roza, ce însuflă pădurile întunecase, dă fantasiei aprinse
ocasiune de a închipui că este o „Mama pădurii", fiinţă rău-
tăciosă, carea tot-deauna răpune pe unul dintre fraţii viteji.
Sunt în fine poveşti, cari aii de fond un mit religios şeii
V

istoric şi în faptă, sunt numai travestii bizare a unor remi­


niscenţe confuse despre cutare mit. Aşa sunt poveştile des­
tt
pre „doi copiii cu pârul de aur (Eomul şi Rem), şi altele,
cari ni aduc aminte de espediţiunea Argonauţilor, de minu­
nile lui Ercule, de Ulise şi Ciclopi ş. a. m.

XX..

„Poveştile" $ic fraţii Grimm, „parte prin popularitatea lor,


parte prin fiinţa lor internă, sunt destinate a cuprinde credinţa cu­
rată a unul concept naiv despre lume; ele nutresc inmediat, ca
laptele, blând şi plăcut şeii ca mierea, dulce şi saţios, fără să în­
greuieze."
Putem dară întări, oă poveştile aii fost factorul cel mal
însemnat — daoă nu unic — în educăţiunea estetică, poetică
şi naţională pentru tote generaţiunile poporului român.
Sciut este, că cel mal abundant isvor pentru poesia epică
naţională este povestea şi tradiţiunea. O Epopeă nu pote fi na­
ţională, fără elementele din cari trăesce şi să nutresce naţiunea.
Aceste elemente şi-aii aflat aplicarea cea mal potrivită
păn'acum în „Negriada" D-luî Ar. Densuşianu, avută în ele­
mente mitologice românescl.
Semn îmbucurător, că epica română începe a sS cultiva
şi desvolta pe base naturale, pe substratul, ce'l dă geniul fe- r
VI

cund al poporului. Ne lipsesce un Ariosto, ca din poveştile


nostre se compună un Orlanăo românesc, căci dice
G o e t h e : „Mârchen, noch so wtmderbar,

„Dichterkunste machen's wahr.*)

Din acesta importanţă a poveştilor resultă datorinţa in­


dispensabilă de a le aduna cu scumpfitate, căci multe, val,
multe, ni s'aii pierdut şi schimosit în decursul veacurilor.
Cronicari streini, poloni şi unguri amintesc, că deja în seclil
X V — X V H regi şi principi (voivod!) 'şl aflau desfătare şi plă­
cere în productele musei române câmpenescl, dar' nimeni nu
le-a însemnat. Cronicariul Ioan Niculce ni-a păstrat „ 0 samă
de cuvinte" adecă 42 tradiţiunî, cari densul le-a înregistrat
din punctul sSu de vedere. Nici nu-I mirare. Consciinţa na­
ţională încă dormia la cele mal multe popore, ca şi la noi.
Germanii înşişi aii început a sS interesa de literatura popo­
rală numai la începutul acestui veac, (la 1812 fraţii Grrimm.
„Kinder und Hausmărchen" şi la 1816 „Deutsche Sagen".
După esemplul acestor scrutători aii adunat fraţii Schott câ-
te-va poveştt din Bănat şi le-aii publicat în limba germană
(Stuttgart 1845). Acesta este prima colecţiune de poveşti ro­
mâne. — Cu colecţiune de poveşti (basme) edate în limba ro-

*) Fie Povestea cât de minunată,


„Arta poetică o face adeverată",
vn
mână, mai întâiu ni-aii înavuţit literatura d. I. C. Fundesou
şi T. Arsene, ambii din România. „O şedătore la ţeră", şeii
povestea lui Moş Albu de Anton Pann, păcat că e- versifi­
cată. Preste tote acestea să ridică „Poveştile Unchiaşulul sfă­
tos" şi „Snovele" mult regretatului şi meritatului scrutător
P. Ispirescu. Cea mal recentă este colecţiunea d-lui Sbiera.
Multe şi interesante poveşti s'aii publicat prin calendare şi
prin foile literarie românesc!, ba chiar şi în cele politice.
11
Aşa d. e. „Tribuna a publicat câteva poveşti alese şi de va-
lore necontestabilă. Asemenea „Gazeta Transilvania" şi „Tele­
graful român"-. Scrierea periodică: „Cărţile Săteanului român"
în anul al X I al esistinţeî sale, sub redacţiunea îngrijită şi
cu deplină cunoscinţă a d-lu! Ion Popii-Beteganul, devenise
pânea de tote dalele, pentru cărturarii săteni. Acolo s'aii pu­
blicat, pre lângă alte lucrări necesarie pentru poporul agricol,
şi câte-va poveşti scrise în stil curat poporal. „Aflatul" şi „Isteţă
şi pace" sunt de o adevărată genialitate. Dar' după un an
am avut să regretăm apunerea foie! atât de bine redactate.
A apus foia, dar' nu şi zelul fostului redactor, care şi-a im­
pus datorinţa de a generalisa literatura poporală cu ori ce
preţ. (Cărţile Săteanului pro 1886, Cartea I. pag. 5). Dascăl
deprins cu răbdarea, d-sa 'şl urmeză pacînic lucrarea obosi-
t6re de a culege de-a dreptul din graiii viu creaţiunile ge­
niului naţiune!, „aceste mărgăritare, care 'şl vor afla apoi
măiestrul, ce le va înşira în scumpe salbe." După un fru­
mos buchet de drăgălaş! Trandafiri şi gingaşe Viorele de pe
câmpul muse! poporale ardelene, presenţat literature! românei
în anul 1885 —6, neobositul scrutător d. Ion Popu-Reteganul,
vin
scote la lumină un nou tesaur risipit şi ascuns prin di­
verse părţi ale Ardealului. Comora desgropată portă numele
modest de Poveşti ardelenesc! (Tom. I, căci Tom. II e în
lucrare, ca şi Tom. II. al Trandafirilor şi viorelelor din care
are adunate la trei mii poesil poporale, din t6te genurile, aşa
ne asigură d-1 Idn Popu-Reteganul).
Fie, că primirea c e o va întâmpina acesta colecţiune,
să-1 îndemne atât pe d-sa, cât şi pe alţi cărturari, a mal
aduce pentru edificiul nostru cultural aşa material preţios,
cum este acesta, pe care am avut onorifica sarcină de a-1
introduce în public.

-A.les:iia. "Viciia.,
profesor.
Trifon hăbăucul
A fost odată, ce a fost, că de n ' a r fi fost, n u
s'ar p o m e n i ; a u fost o d a t ă doi omeni, u n b ă r b a t
şi o muiere, d a r t a r e nepotriviţi, d u p ă c u m p r e a des
se ' n t e m p l ă în lume. Şi m u i e r e a e r a f6rte i s t e ţ ă şi
din n e m b u n , iar b ă r b a t u l e r a u n h ă b ă u c ca vaî
de e l ; n u e r a cu nădejde la nici u n lucru. Orî
u n d e m e r g e a n u m a i singur t o t - d e u n a făcea prostii,
apoi m a l e r a şi beutor, î n c â t b i e t a m u i e r e se luase
de g â n d u r i cu el. N u e r a nici o m i r a r e d a c ă muierea-lu
c a m sfădea, b a gurile rele diceaii că-lu şi dobza
când i d a m â n a . Şi m u i e r e a cerca cu el şi cu b u n a ,
cu frumuşelul, d a r n e r o d u l n e r o d r e m â n e şi-n diua
de P a s c î ! N u e r a chip să o ducă l a o l a l t ă : a l t ă
m u i e r e nici doue dile n ' a r fi m â n c a t cu el dintr'un blid*
d a r e a t o t credea, dor adî, dor m â n e 'şl-a veni hăbă­
ucul în fire, să n u se m a l facă de rîsul lumii.
D r e p t - a c e e a r ă b d a şi-1 m a l probozia, şi-1 m a l
î n v e ţ a : „al de grijă, b a g ă de s e m ă ce faci, că d o r ă
n u eşti copil, să n u se p o t ă omul î n c r e d e în tine,
uită-ţe t u c u m fac şi alţi omeni, n u fi t o t p r o s t i "
I n t r ' o p o s o m o r i t ă (\i de t 6 m n ă , n i n g e a şi b ă t e a
ventul d e g â n d e a i că piere lumea, şi eî n u a v e a u
nici u n l e m n l a tăietor. î n d a t ă a d o u a di m u i e r e a se
sculă des de-dimineţă, şi clătind p e n e r o d u l din p a t ,
îl dice: „ D a r sc6lă somnore, ce zaci ca o vită, vedî
de g a t ă carul şi m e r g i l a p ă d u r e , că d o r ă vedjf, că
n u a v e m nici u n l e m n de foc î"
El însă, de sub ţol, s o m n u r o s c u m era, îl res-
p u n d e : „Me scol de sculat, d a r în p ă d u r e n u m e r g
de n u vi şi t u ! "
— „ 0 ! ierte-te D-4eu, n ă t â n t o c u l e , d a r n u ţi-ar
i. 1
— 2 —

fi chiar ruşine sa n u vreai t u a m e r g e 'n p ă d u r e


fără m i n e ; t u u n ometeu. cât u n urs şi eu o m u i e r e
slabă, printr'o v r e m e ca a s t a ? U n d e aî m a î v e d u t
t u muierile m e r g â n d l a p ă d u r e d u p ă un cărucean
de lemne, cu b ă r b a t cu t o t ? R i d i c a t e şi t e cară, că
acjî rîde dracul de n o î ! "
— „Apoî t e ascult d a r ă " , — cjise Trifoii. Şi se
î m b r ă c ă el încetinel, îşi 'njugă boii şi m e r s e la
p ă d u r e . F r i g u l îl făcu cu m u l t m a î h a r n i c şi m a î
sprinten, d e c u m credea el c ă e s t e ; încarcă decî
carul n u m a î decât. C â n d se plece însă c ă t r ă casă,
îî vine u n vultur m a r e şi punendu-s8 p e car, îî 4i ce :
„ F r a t e , n u m a î p o t de fonie, dă-mî u n boii să-1 m â n e ,
că de m a r e folos ţi-oî fi la v r e m e de lipsă." Şi
h ă b ă u c u l n u se g â n d i l a p a g u b a ce a r ave-o d â n d
boul, ci n u m a î la împrejurarea, c ă : ce-o dj.ee m u i e r e a
d e v â m e r g e n u m a î cu u n bou, şi c u m să-şî d u c ă
c a r u l ? D e c î 'I răspunse v u l t u r u l u i :
„Eî bine, eu. p 6 t e căţi-l'aş da, dar c u m să-mî duc ca­
r u l cu lemnele p a n ă acasă, şi ce să dică m u i e r e a ?"
s e
— N u m a î de a t â t a t e p l â n g î ? — d i vulturul,
— carul ţi-1 duc eu apoî acasă, d6r n u m u i e r e a e
m a î m a r e , ci b ă r b a t u l ! "
— „ A p o î mâncă-1 d a r ! "
Ţ î p ă o d a t ă v u l t u r u l şi se a d u n a r ă m a î m u l t d e
douSdecî de vulturî ş i ' n d a t ă - ' î m â n c a r ă b o i î a m e n d o î .
— „Eî duceţî-mî carul a c a s ă " , — dise prostul,
— „orî de ce mi-aţî m â n c a t b o i î ? " — E î însă n u
voiră, ci s b u r a r ă de-acolo d i c e n d ; ^jţj m u l ţ u m i m ,
frate, lasă că şi noî ţî-om p r i n d e b i n e o d a t ă . "
R e m a s n e r o d u l singur l â n g ă car, începu a se
g â n d i ce să facă? „ T o t s u n t eu. prost, bine cţice
m u i e r e a m e a , să las eii boiî p r a d ă vulturilor şi acasă
n ' a m nimic, nicî u n l e m n de foc; m u i e r e a cu fraţii
eî t o t m e o m 6 r ă ; nu-î de-a m e r g e acasă, fug în l u m e ! "
A ş a dise nerodul, şi să duce p a n ă ce dă într'o po-
— 3 —

iană. Acolo e r a o căpiţă de fen.*) E l aprinse fenul.


î n fen era o m u l ţ i m e de şerpi, se adăpostiseră peste
iernă, şi când simţiră fumul şi fierbinţela, î n c e p u r ă
a eşi unul c â t e u n u l din foc. D a r care cum eşia, îl
lovia n e r o d u l cu securea şi-1 omora. Maî 'n u r m ă 'şî
scose capul din fum u n şerpe m a î m a r e , uriaş şi 'î se r u g ă
n e r o d u l u i : „ F r a t e , cruţă-mî vieţa şi m e lasă slobod,
că-ţî dau avere cât'-aî p u t e a d u c e : îţî dau t u r m e de
oî, ciurde de boî şi b a n î câţî 1 p u t e a d u c e ' n spate."
Şi ajută n e r o d u l la şerpe să esă din foc, şi se
lua t o t d u p ă el, haidi h a î ! prin c r â n g u r i şi prin de­
sişuri, p a n ă ce-1 p e r d u din vedere. A c u m iar începu
a se n e c ă j i : „ V a î prostul de mine, adî-dimineţă 'mî
deduî boii la vulturi, a c u m u m b l u flămând şi os­
tenit după u n şerpe; el să m e facă avut, dacă n u
avuî m i n t e să-1 o m o r ; a c u m cum a m a r u l voiu. şei
eşi de-aci ? N u sciii pe u n d e a m venit, n u m e p o t nici
mişca din loc", — c ă era înfundat î n t r ' u n desiş, l â n g ă
o prăpastie. A t u n c î 'I vine vulturul şi-î d i c e „ F r a t e ,
:

ce necaz te-a ajuns? I a t ă , a m venit să t e scap."


— „Să fi afurisit, mişelule, m e lăsaşî fără boi,
a c u m vino şi m e m ă n â n c ă şi pe mine, că t o t n u m a î
pot eşi de aci l a l u m e ! "
— „Ba n u t e voiu m â n c a , ci haî, suî pe m i n e
călare şi eu t e voiu duce la t a t a şerpeluî celui
uriaş, p e care l'aî m â n t u i t t u a d l ; el e î m p ă r a t u l şer­
pilor, şi d a c ă 'î veî spune ca 'î-aî s c ă p a t copilul de
perire, t e v a îmbia cu t u r m e de oî şi cu ciurde de
boî, şi cu b a n î câţî veî p u t e a d u c e ; d a r t u să n u
iaî n i m i c d e c â t m ă r g e a u a de d u p ă măsea, că aceea
te face m a î b o g a t decât t o ţ î b o g a ţ i i din lume. Tri-
fon h ă b ă u c u l (că aşa-I era numele) se sui călare pe
vultur şi 'ntr'o m i n u t ă fu l â n g ă curţile î m p e r a t u l u î
*) Căpiţă, pe la Beteag dic la o grămăjoră de fen cât o pote lua
un bărbat harnic de vre-o 3 ori cu furca; ear la grămada de un car de
mare, îî dic furcitură; la căpiţa reteganilor pe Ternavă-I dic boghiu
(k°gy)-
_ 4 —

s e
şerpilor. „Dă-te j o s " , d i vulturul, „ d a r a ! d e grijă
ce ţi-am spus, se n u lăcomescl l a nimic, n u m a î l a
m ă r g e a u a d e d u p ă m ă s e a " . Trifon î n t r ă î n l ă u n t r u
l a î m p ă r a t u l şerpilor. Şerpele c e l t î n e r îl c u n o s c u ş i
4ise c ă t r ă b ă t r â n u l : „ T a t ă , i a t ă acest o m de omenie
m ' a s c ă p a t a4î din foc, fi b u n şi-'l miluesce cu ceva,
că e u n o m sărac şi d e omenie." Şi î m p e r a t u l şerpilor
îmbiă p e Trifon n u m a î d e c â t s ă ş&jă şi-î 4ise : „ F i ­
i n d c ă eştî o m de omenie, i a t ă 'ţî d a u o t u r m ă d e
oî şi o ciurdă d e b o î şi b a n i câţi veî p u t e duce cu
t i n e . " D a r Trifon r ă s p u n s e : î n ă l ţ a t e î m p ă r a t e ! „ S u n t
om s e r a c , d a c ă m ' a r v e d e l u m e a cu a t â t e a vite, a r
4ice, c ă le-am furat, d a r nicî n u aş a v e cu ce să l e
ţin, baniî î n c ă sunt grei, şi eii s u n t slab, — d a r
să-mî daî m ă r g e u a c e a d e d u p ă m ă s e a . " î m p e r a t u l
şerpilor să m a n i e foc p e el p e n t r u a c e s t a c u t e z a r e
şi voi c a să-1 m ă n â n c e , d a r t o t u ş i l a r u g a copilului
nu-1 m â n c a , ci 'î dete m ă r g e u a şi-1 slobozi din curţi.
D e loc se întâlni Trifon i a r ă cu vulturul, apoî să
sui călare p e el şi veni î n l u m e a omenilor, i a r a c i
v u l t u r u l se c a m m a l duse.
A c u m i a r î n c e p u Trifon a b l ă s t ă m a p e v u l t u r :
e a e
„Prostul tot prost rămâne", 4 i ° ^ „dracul m ' a
p u s să ascult de vultur, n u p u t e a m eu l u a baniî,
boiî şi oile, să m e r g b o g a t a c a s ă ? B a r e m ! d e n u mî-ar
fi aşa f6me! „Dă-mî a c u m de m â n c a t , t u m ă r g e a ! "
E l o a r u n c ă j o s c a p e u n lucru făr de preţ, i a r
acolo se î n t i n d e o m a s ă cu fel d e fel de m â n c ă r i
şi b e u t u r l , cu m u s i c a n ţ î şi cu veselie, d e să t o t trăescî.
Şi u n d e m i se p u n e Trifon a m â n c a şî-a t r ă i b i n e
şî-a c â n t a d u p ă musică, d e g â n d i a î că-î u n craiii.
s e
„Totuşi e b u n ă m ă r g e a u a a s t a " , 4 i a c u m Trifon,
„ D o m n e ţ i n e p e vulturul, care m ' a ' n v ă ţ a t s-o c e r ! "
Işî strinse*) apoî m e s a şi se duse m a î departe. î n
mijlocul u n u l s a t i veni pofta să să m a î ospăteze,
*) I n munţii apuseni, eu deosebire aşa numiţi Topi, nu ăie sîtă,
strînse, $îse, sîla, ci: sită, strinse, dise, silă, adecă i înainte de s re-
mâne aspru.
- 5 —

c a sa v e d ă şi alţii ce d o m n e s c e scie el t r ă i . Şi-şî


face voe bună, u i t â n d d e t 6 t e supărările de p a n ă
a t u n c i . M u l ţ i m e de omenî se a d u n a r ă p e l â n g ă el
şi se m i n u n a u de t r a i u l lui oel b u n .
B 6 m n e , şi m u l t ă l u m e m a î u m b l a s e d u p ă măr­
g e u a a c e e a , d a r n i m e n î n u p u t u să ajungă la îm­
p ă r a t u l şerpilor, şi dacă a şi ajuns cineva şî-a pus
capul p e n t r u ea, şi t o t n ' a oăpătat'o.
P e c â n d îşî p e t r e c e a Trifon m a î bine, i a t ă că
să ivesce u n om cu o sabie ruginită, şi-î 4ice: „Maî
fărtate, se s c h i m b ă m , uite 'ţî daii sabia şi t u să-mî
daî m ă r g e u a . "
— „ D a r de ce folos este sabia a c e e a " , î n t r e b ă
Trifon.
— „O D o m n e " , răspunse omul acela, „sabia
acesta este de m a r e folos, c ă e a o m d r ă singură pe
cine veî porunci."
— „ A ş a ? A t u n c î s c h i m b ă m ! " Şi s c h i m b a r ă
u
n u m a i decât. D a r î n d a t ă ce-şî v ă d Trifon sabia
în m â n ă , îî p o r u n c i să o m 6 r e p e o m u l care l'a
'nşelat cu m ă r g e u a . Şi sabia îndată-î t ă i a capul,
iar Trifon îşî l u ă m ă r g e u a .
A c u m a v e a şi m ă r g e a şi sabie.
M e r g â n d m a î d e p a r t e se 'ntîlnesce cu a l t om,
care a v e a u n b ă ţ , m a r e de-a u m e r şi o cârjă m i c ă
în m â n ă :
— „ B u n ă diua frate", dise cel cu beţele.
— „Să fi sănătos frate", răspunse Trifon. „ D a r
u n d e m e r g i cu două b e ţ e ? "
— M e d u c să 'ntâlnesc p e cel cu m ă r g e u a ,
;;

d o r ă v o m p u t e face schimb, să-mî d e a m ă r g e u a şi


să-î da,ti luî beţele.*
se
— „Eu s u n t cel cu m ă r g e u a " , c ţ i Trifon,
„ d a r de ce folos s u n t beţele a c e s t e ? "
— „Heî, frate, de m a r e folos sunt aceste, căcî
d a c ă veî p o r u n c i se b a t ă p e cineva, apoî nicî grin-
- 6 -

dina nu-ţî fleceşce m a î t a r e cucuruzele decum 'ţi-î


dobzază aceste b e ţ e şi cu deosebire cea m i c ă e b u n ă de
desmierdat muierea."
— „ D a c ă stă t r e b a aşa", dise Trifon, „ a t u n c i
h a î să schimbăm, că eii sunt o m u l cel cu m ă r g e u a . "
Şi schimbară. D a r d u p ă ce c ă p e t ă beţele, porunci la sa­
bie şi de loc îî t ă i a capul şi-î l u ă m ă r g e u a înapoi.
A c u m a v e a m ă r g e a , sabie şi doue b e ţ e şi p l e c ă
ast-fel m a î departe. D a r n u m e r s e m u l t şi se 'ntâlni
cu alt om, care a v e a o pălărie r e a 'n cap şi n e s c e
desagi t o t ţ i r ă 'n spate.
— „ B u n ă diua, f r a t e ! "
— „ S ă trăescî cu bine f r a t e ! "
— „ D a r u n d e m e r g î cu desagii aceia rei şi cu
pălăria a s t a r e a ? "
— „Merg să m e 'ntîlnesc cu o m u l cel cu măr­
geua, dor voiu p u t e face schimb cu el."
— „Şi de ce folos sunt a c e s t e ? "
— „ H m ! de m a r e folos; d a c ă vel lua p ă l ă r i a
din cap, î n a i n t e a cuiva, acela se face stan de p e t r ă ;
i a r d a c ă vel a r u n c a desagii j o s , din eî es c ă t a n e c â t ă
frundă şi ierbă, t o t î n a r m a ţ i p â n ă 'n d i n ţ i /
— „Dacă-î aşa, h a î să s c h i m b ă m , că eu s u n t
o m u l cel cu m ă r g e u a . "
Ş i s c h i m b a r ă n u m a î decât. D a r după-ce se v e d u
Trifon şi cu aceste scule, p o r u n c i sabieî să-î taie
capul, apoî 'şl luă m ă r g e u a şi se c a m m a î duse.
Nu m e r s e încă m u l t şi s§ întîlni cu alt o m
p u r t â n d u n sbiciu. grozav de m a r e p e u m e r :
— „ B u n ă diua, f r a t e ! "
— „ S ă fi sănătos, frate!*
— „ D a r u n d e m e r g î cu sbiciul acest g r o z a v ? "
— „Merg d6ră, voiu întîlni p e o m u l cel cu
m ă r g e u a , p 6 t e că p u t e m s c h i m b a ? "
— „Eu sunt o m u l cel cu m ă r g e u a , dar de ce
t r e b ă e sbiciul t e u ? "
- 7 -
— „O d o m n e , sbiciul a c e s t a 'nvie orî ce m o r ţ i ,
orî omeni, orî dobit6ce."
— „ D a c ă e aşa, h a î se s c h i m b ă m , i a t ă măr­
geua şi dă'mî sbiciul." E î schimbară. D a r î n d a t ă ce
căpetă Trifon sbiciul, el 'î şi p o r u n c i săbiei să-î t a e
capul şi-'şî l u ă m ă r g e u a .
Cu ţ o t e sculele 'n spate se apropie de casă. Mu­
ierea cât ce-1 zări 'î-eşi 'nainte suduindu-1 şi ocă-
rîndu-1: „O ucigă-te crucea, t u aî chiar n e b u n i t
de tot, de p o r ţ î r u p t u r a a c e e a de p ă l ă r i e pe cap şi
desagii 'n spate ca u n cerşitor ; dar sabia a c e e a de
unde-o aî, p a r c ă te-a f ă c u t dracul şi c ă t a n ă ! Nu-î
alt m o d r u aî căpiat. Unde-î carul, unde-s boii ? Ne­
u
mernicule, văieratule, p r ă p ă d i t u l e , beţivule ? ! E l însă
se făcu a n u o vede şi a nu-o audi, ci î n t r ă în
se
casă, se aşedă d u p ă m e s ă şi < | i c ă t r ă m ă r g e a ;
„Vedî de-mî d ă de m â n c a r e " , şi î n d a t ă se u m p l u
m e s a de m â n c ă r i şi beuturî, iar băndile diceu de
gândiaî c'atuncî e n u n t a dracului. El m â n c a şi se
veselia, d a r m u i e r e a m a l vedend şi u n a ca asta, n u
se p u t u s t ă p â n i a n u începe de n o u la e l :
— „Beţivule, p r ă p ă d i t u l e , b l ă s t ă m a t u l e , 'mî-aî
dat boiî pe m â n c ă r i şi p e b e u t u r î şi î n c ă m a î a d u c i
şi b ă n d î 'n casă", şi-atuncl se repedi se de 'n el. D a r
Trifon d i s e : T u muiere, fi cu m i n t e , că de t e m a n c ă
;5

cojocul, a c u m a m a c de e l ; temu-me, c ă t u - I p l â n g e ,
maî bine vino şi t u şi m a n c ă şi b e a şi t e deşfăteză, mul-
ţ ă m e s c e luî D-deu că aî din ce." Eî, d a r m u i e r e a
ca o m e l i ţ ă nu-1 m a i slăbia d i n : b l ă s t ă m a t u l e , afu-
risitule, n e g h i o b u l e şi câte-î vineau. la gură. A t u n c i
şi Trifon îşi eşi din r e b d a r e — şi era poznaş când
pierdea r e b d a r e a , 'I dise d a r c â r j e i : „Desmerdă-ml
fi bună, pe d r ă g u ţ a m e a de m u i e r e . " I a r b â t a n u
glumi, 'mî-o 'ncinse c u m e data, de t o t m i e u n â n d u -
se, ca o pisică cu c o d a tăiată, fugi la părinţii şi
fraţiî eî şi le spuse că Trifon a bătut-o şi că şî-a
- 8 -

v e n d u t boii şi i-a d a t p e m â n c ă r î şi b e u t u r î şi încă


a venit cu b a n d ă acasă. F r a ţ i î eî n u m a i d e c â t ve­
n i r ă cu b â t e se b a t ă p e Trifon, b a se-1 şi om6re
de l'or p u t e . D a r Trifon vedendu-î că vin a s u p r a
casei lui, porunci b â t e i să le iesă înainte. A c e e a
n u glumi, ci mi-î p u r e c ă c â t se p o t e de bine.
L a l a r m ă şi la tolălăul cel m a r e , se sculă t o t
satul cu furci de fer, cu securi şi cu b â t e să v e 4 ă
ce h o ţ e acela la care strigau fraţiî muierii t o t
h o ţ şi tâlhar. D a r o p ă ţ i r ă cât se p 6 t e de reii, căci
el le eşi 'n cale î n a r m a t cu sabia, cu b â t e l e şi" cu
p ă l ă r i a şi cu desagii de-a u m e r ; apoî le dise săte­
nilor : „ S ă sciţi voi, că n u de voi, d a r nici de îm­
păratul, cu t o t e c ă t a n e l e lui n u 'mî-e frică." A t u n c i
sătenii d a u n ă v a l ă a s u p r a lui; Trifon însă n u le d ă
regaz, ci luă pălăria de pe cap şi t o ţ i se făcură
stan de petră, n u m a i p e p r i m a r u l satului l'a cruţat,
ca să fie de m ă r t u r i e despre p u t e r e a lui. A p o î (\ise
p r i m a r u l u i : „Eî, vedeţi a c u m , ce p u t e r e m a r e aveţî
voî? Primarul plângea vedend atâta morte deodată
şi temându-se că ş i r e n d u l luî vine. P l â n s e d a r pri­
m a r u l , plânse mult, pănă-î veni în minte, c ă cine
a r e p u t e r e a omorî g l 6 t e de 6menî, fără să p u n ă
m â n a p e careva, t r e b u e că a r e p u t e r e şi să-I învie;
deci se r u g ă de Trifon, d i c e n d : b u n , Trifone, şi
n

'nvie pe nemernicii ăştia, ce veniră cu g â n d reii


a s u p r a c a s e î t a l e . " I a r Trifon 1 d i s e : „ P 6 t e c ă o să
te-ascult, n u m a i ca să vedî ce p u t e r e a m . " A p o î
p o r u n c i sbiciuluî să p o c n e s c ă p e fiecare c â t e odată,
şi p e care din ceî î m p e t r i ţ î c u m îl pocnea, î n d a t ă să
trezia ca dintr'un s o m n g r e u ş i : la d r u m copile! n u se
m a î opria p ă n ' a c a s ă d u p ă c u p t o r de frica lui Trifon.
D a r sătenii n u p u t u r ă suferi o ruşine a t â t de
m a r e , să t r e m u r e el t o ţ î î n a i n t e a u n u l om, î n a i n t e a
luî Trifon hăbăucul, decî ţ i n u r ă sfat în ascuns, ve­
deţi d-vostră cum ţin t o ţ î păcătoşii şî ticăloşii 'n
_ 9 -

ascuns, închişi 'n casă şi cu t u n d r e 'n ferestri şi


şoptind n u m a î c a 'n biserică d e " t S f e l " „Ore "ce sa
facem, să n e m â n t u i m de T r i f o n ? " I a r p r i m a r u l
d i c e ; „ D a r n u vă a d u c e ţ i a m i n t e , că sa lăudat, că
nicî de î m p e r a t u l nu se t e m e cu t 6 t e armedile
l u î ? " A p o î m a î sfătuiră şi scriseră c a r t e m a r e la
împeratul, p r e c u m c ă Trifon s'a lăudat, că e m a î t a r e
singur decât î m p e r a t u l cu t o t e armecjile luî.
Şi n u t r e c u m u l t ă v r e m e şi-î veni luî Trifon
p o r u n c ă dela î m p e r a t u l să m e r g ă la u n r a p o r t . Şi
Trifon îşî b ă g ă m ă r g e u a în şerpar, încinse sabia
cea r u g i n i t ă la b r â u , l u ă p ă l ă r i a cea stricată pe
cap şi desagii p e umăr, a s e m e n e a b â t e l e şi sbiciul şi
plecă. C â n d ajunse Trifon, astfel î m b r ă c a t l a cui-tea
împărătescă, î m p e r a t u l era n u m a î singur în casă,
d a r el î n t r ă în l ă u n t r u şi nicî nu-şî luă pălăria de
s e :
p e cap, ci-î d i „ B u n ă diua, î m p ă r a t e ! " î m p e ­
r a t u l se u i t ă l u n g la el, apoî c\ise: „Cine te-a adus
pe tin' aicî 'n c u r t e a m e a ? cerşitor eşti ? n e b u n eştî
orî c u m de u m b l i cu a t â t e a b â t e şi sbiciurî şi
nicî nu-ţî iaî p ă l ă r i a din c a p ? ! " I a r Trifon res-
p u n s e : „ î n ă l ţ a t e î m p e r a t e , n u s u n t cerşitor, că sunt
m a î t a r e şi m a î b o g a t ca tine, cu t 6 t e că eu. n u
asupresc p e n i m e n i cum asupresc! t u ţ e r a ; nu s u n t
nici n e b u n , ci t u eştî n e b u n , fiindcă credî, că veî
î m p ă r a ţ i p a n ă la sfîrşitul vieţeî, cu t 6 t e că eu î n c ă
adî 'ţî voiu a s c u n d e s6rele de voiu voi ; p ă l ă r i a din cap
nu-o a r u n c , căcî n u eştî m a l m a r e d e c â t m i n e şi
va fi val de pielea t a c â n d o voiu a r u n c a .
A u d m d î m p ă r a t u l vorbele lui Trifon, credu, că
s e
'n adevăr e nebun, 'I c h d e c î : „ D u t e la D-4eu
nefericitule, că n u voiu să a m v o r b e şi cu n e b u n i i . "
Eî, d a r Trifon n u a v e a grija aceea, ci-I <\ise împă­
r a t u l u i : „ D a c ă m'aî c h e m a t aci, h a î să n e b a t e m ,
să n e seim o d a t ă răfuiţî, să n u n e t o t t e m e m unul,
de a l t u l . " A u 4 i n d î m p ă r a t u l vorbele acestea, se
— 10 —

m a n i e foc şi-î porunci sa iesă afară la c â m p şi co­


m a n d ă cătanele să iesă şi ele în c â m p şi să-1 îm-
puşce. P a n ă se p u n e a u cătanele împăratului în r e n d
de b ă t a e , Trifon sta de-o p a r t e fălos şi rîdea de e î ;
i a r când le c o m a n d ă î m p ă r a t u l să puşce
atunci 'şî luă Trifon pălăria din cap şi toţî a m o r ţ i r ă
ca morţiî, afară de î m p e r a t u l , că aşa vruse Trifon.
Să fi vedut a c u m p e î m p e r a t u l cum p l â n g e a ,
căcî scia, că fără c ă t a n e şi el e perit, îî (\ise d a r
luî T r i f o n : ,,Să t e lupţî t u l u p t ă d r e p t ă cu c ă t a n e l e
mele, n u să le omorî t u iar' aşa cu vorba." — ,,Bu­
curos", dise Trifon, i a t ă ţi-le scol îndată, apoî se vedî
ce-o m a î fi", şi Trifon pocni o d a t ă cu sbiciul în
cătanele împeratuluî, de t o t e se sculară, dar c u m
învieră, cum o tuliră la fugă de frica luî Trifon.
D a r î m p e r a t u l le poruncesce să stea 'n loc şi stau.
cătanele să ţ i n ă l u p t ă d r e p t ă cu Trifon, iar Trifon
a r u n c ă desagiî j o s şi se făcură c ă t a n e c â t ă frunda
şi ierbă şi vedend î m p e r a t u l şi u n a ca a s t a 'î se
făcu perul m ă c i u c ă 'n vârful capului şi începu a
p l â n g e ş î - a d i c e : „Vino, Trifone, să-ţî daţi avere c ă
văd că eşti m a î t a r e d e c â t mine, n u m a i lasă-mă 'n
p a c e ; d a c ă vrei 'ţî dau. şi j u m ă t a t e împărăţia, n u m a î
p a c e să a m din p a r t e a t a . " D a r Trifon r e s p u n s e :
„Din p a r t e a m e a p a c e p o ţ î avea, că n u rîvnesc la
calicia ta, c a t o t u ş i să n u dicî c ă sunt m ă n i o s , i a t ă
primesce o c ă r u ţ ă cu doî caî ş-un car cu doî boî."
Şi i-a d a t î m p e r a t u l şi s'a dus Trifon de a d a t ca­
rul cu boii la m u i e r e a luî, iar eu c ă r u ţ a u m b l ă î n
l u m e 'n sus şi-n j o s , m a l t i n ă r şi m a î frumos d e c â t
fusese p ă n ' a t u n c î .
Scrisă în comuna Pănade, lângă Târnava mică în Ardeal.
Aflatul.
î n vremurile cele b ă t r â n e , c â n d u m b l a u ursito-
rele 'n l u m e p r i n t r e omeni şi le ursia sortea p r e
vieţa 'n tregă, dela l e g ă n şi p a n ă la m o r m â n t , în
acelea v r e m i a a v u t loc î n t â m p l a r e a ce voiesc a
vî-o p o v e s t i ; fiţi decî cu luare a m i n t e , dragiî meî,
că n u vă spun a c u m nicî poveste cu smeî şi băla-
urî, nicî cu î m p ă r a ţ i şi cu craî, nicî cu alte nălu­
ciri, ca de a l t ă - d a t ă ; ci ve spun o d r ă g u ţ ă de
poveste c u m o auchî la desfăcutu de cucuruz dela
Greorge Grăurenul, dela şchiopul din Sâncel, colo
l â n g ă Blaj, în A r d e a l .
P i c e , că odată, c a m d e m u l t de b u n ă semă, pe
când n u erau pe la n o î căi ferate, m e r g e a u n b o i e r
m a r e acasă p e jos, cine scie de u n d e . D e s t u l că-1
prinde p e boier ploia şi se face t i n ă p a n ă 'n glesne,
de a b i a m a î p u t e a păşi. B a d ă D-deut de vine şi
d r ă g u ţ a de n o p t e şi el t o t n u m a î sosesce acasă,
b a nicî de s a t n u se apropia. Colo p e la cina cea b u n ă
nimeresce însă î n t r ' u n sat. A c u m începuse a răsufla
m a î uşor v e d â n d u s e 'n sat şi 'ncepu a b a t e p e la
uşile omenilor să-1 lase de m a s . D a r g â n d i a î că-î
f ă c ă t u r ă : u n u l n u î răspundea, altul n u voia să-1 lase,
al treile a v e a bolnavî în casă, la al p a t r u l e a p l â n g e a u
copiii, al cincelea avea chiar m o r t şi n i m e n î n u voiesce
a lăsa pe boierul de m a s . T o t b ă t â n d la uşî şi la ferestri
şi l ă t r a t de ceî cânî p ă r e n d ă satul î n t r e g ; n u m a î o că­
suţă să m a î v e d e a în capul satuluî l a care să nu-şî fi
cercat norocul. Merse şi acolo • p a n ă la ferestră de
unde vădu licurind o r a d ă slabă în v a t r a foculuî şi-un
b ă r b a t stând l â n g ă foc, iar l â n g ă p a t o m u i e r e b ă t r â n ă .
D u p ă c e să uită o leacă p e ferestră s t r i g ă :
— Dormî bade ?
- 12 -

— B a nu, d a r d e c e ?
— S ă faci bine să m ă laşi de m a s că plouă de cură
afară şi b a t e v e n t şi e 'ntunerec de nu-ţî vedl m â n ă ,
î n c â t nu-î m o d r u să m a î p o t m e r g e p a n ă se l u m i n ă de
diuă şi câtu-î satul de m a r e m ' a m r u g a t la t o ţ i 6menil să
m e lase d e m a s d a r nicî u n u l n ' a v o i t : fi b u n lasă-
m e D-ta.
Bucuros te-am lăsa i 4ise s t ă p â n u l casei d a r ve4î,
că m u i e r e a mi-se t r u d e s c e cu durerile nascereî, m 6 ş a e
acolo, de-aseră d e p e l a v e c e r n e se t o t trudesce şi n u
p 6 t e să nască, n i 6re-cumva să l ă s ă m o m strein în casă
chiar c â n d a v e m o ast-fel de 'ntemplare.
D a r fie, n u m e a l u n g a dela casă 'n c a p de n o p t e ,
că 4eti m i g r o z ă să es afară şi nicî l a u n o m n u v§4uî
l u m i n ă ; stau î n t r ' u n unghiii o r i u n d e , fie b a t ă r şi în
tindă.
A t u n c i m 6 ş a ţ i p ă de b u c u r i e : M u l ţ a m D 6 m n e ! şi
m u i e r e a din p a t ofteză o d a t ă şi 'nceteză d'a m a î
g e m e . T 6 t e să s c h i m b a r ă spre bucurie. Născuse m u i e r e a
u n fecioraş frumos şi s ă n ă t o s de p a r e c ă se t e t o t uiţi
la el. P e s t e o j u m e t a t e de ces l u m i n a se stinse ; căseniî
obosiţî fiind de priveghiere t o ţ i se aşe4ă care p e
u n d e p o t şi a d o r m c a duşi din l u m e . Boierul fu
culcat p e o laviţă l a fundul casei sub ferestră. Cân-
t a t u l cocoşului de mie4ul n o p ţ i i nu-1 au4ise n i m e
din căsenl, afară de boierul, care singur n u d u r m i a
'n t 6 t ă casa. Când încetă cocoşul cu cântatul, v i n
ursitorile l a ferestră şi 'ncep a ursi. U n a 4ice: „ P r i n
m u l t e necasurî v a t r e c e acest copil, d a r bine v a
e :
ajunge cu v r e m e " ; a l t a 4 i ° Voinic şi frumos se
v a face şi forte cu m i n t e , d a r şi n o r o c u l 'I se a r a t ă ;
a t r e i a ursit6re 4ice: „şi v a m o ş t e n i t 6 t ă a v e r e a boie-
riuluî ce a4î e 'n casa a c e s t a . "
D u p ă vorbele acestea ursit6rele se c a m m a î duse
şi boierul r e m a s e c a m superat, ve4end ce-î cobiră
ele. D e u n d e să m a î închidă o c h i î ? C â t fu n o p t e a
de m a r e n u d u r m i c â t aî coce-un ou, ci se t o t g â n -
- 13 —

dia şi se r e s g â n d e a c u m a r p u t e a p r ă p ă d i copilul
ce a r e să-î m o ş t e n e s c ă averea. D e a b i a a a ş t e p t a t să
se facă o d a t ă diuă. D u p ă ce s a ridicară din aşter­
n u t u r i boierul începu:
D r a g i i m e i t o t ă nopticica n ' a m durmit, t o t m ' a m
g â n d i t ce bine a r fi d a c ă mi-aţî d a voî m i e copi­
laşul a c e s t a ; voî sunteţi seracî şi tineri, p u t e ţ i încă
să m a î aveţicopiîdestul, d a r e u s u m boier a v u t ş i n u a v u î
noroc dela D-4eu să a m u n copil. Eii laş ţine şi laş
creşte ca p e u n cocon, d a c ă m i - l a ţ î d a m i e ; ce 4iceţî?
D 6 m n e feresce-ne boierule, 4iseră b ă r b a t u l şi mu­
ierea cu u n g l a s : d 6 r ă n ' a m ajuns p a n ă ' n t r a t â t a să n e
dăm p r u n c u ţ u l n o s t r u cel dintâî! N u m a î g r ă i de-aces-
t e a sa t e ţ i n ă D-4eii.
E n staţi, o m e n i buni, 4ise boierul, n u t r e b u e să
vorbim aşa, i a t ă aci o sută d e galbenî, daţi-mî co­
pilul şi fie aî voştri, 4i°end boierul acestea puse
pe m a s ă 100 de galbenî frumoşi şi sclipicioşî, d a l a
s6re p a r e că te-aî fi p u t u t uita o ţ i r ă d a r la eî b a .
Ve4end 6meniî noştri banii cel m u l ţ î şi frumoşî,
de cari eî n ' a v u s e r ă în vieţa lor, îşi g â n d i r ă în capul lor,
copiî n e v a m a î d a D-4eu, d a r 100 de galbenî n u sciu
când v o m m a î vede. Şi a d u n a r ă baniî şi d ă d u r ă pruncu­
ţul înfăşiat boierului, care se c a m m a î duse eu el.
s e
Mulţam Domne, 4 i boierul eşind din casă,
m u l ţ a m d o m n e a c u m a m se-1 v e d c u m o să-mî moş­
tenescă el a v e r e a m e a !
D u p ă ce eşi din s a t dete c ă t r ă casă p r i n o p ă d u r e a
sa. I n mijlocul p ă d u r e î p u s e p e bietul copilaş în
scorbura u n u i l e m n bortos şi se duse m a l d e p a r t e gân­
dind în i n i m a sa cea negră, că p r i n fapta a s t a v a p u t e
face de m i n c i u n ă p e ursit6re şi copilul m u r i n d î n scorbură
nu-î v a moşteni averea. DarD-4eu e părintele şi sprijini­
torul celor fără de p u t e r e . Copilul neputincios tredin-
du-se din somn, începu a sbera c â t bietu p u t u de t a r e .
U n cioban al boierului chiar t r e c e a pe-acolo înainte tur­
mei şi au4ind plâns d e copil din scorbură, 4ise c ă t r ă
- 14 -

fiul seu, ce era î n d e r e p t u l t u r m e i : m e băiete, en


ascultă şi tu, p a r e că a u d ceva glas năduşit, ca şi
c u m a r fi plâns d a copil mic, ascultă şi t u c'au4î
m a î bine.
D a r lasă t a t ă , ({ise copilul, o fi „ D o m n e a p e r ă "
să n u n e t r e c e m v r e m e a căutându-1, m a î bine să
c e m :
n e facem cruce şi se 4 i feri-ne D 6 m n e ! „ A ş a
a r fi se fie", d a r m i e n u ' m î stă bună, p a r ' c ă mî-ar
fi pecat, să n u v e d eu cine plânge, de o fi : ,,Uci-
gă-1 t o c a ; " n e facem cruce şi-Iii î n c h i n ă m în stanî
şi 'n b o l o v a n i ; de-î suflet d e om, v e d e m să-1 s c ă p ă m
de perire. Şi 'ncepură amendoî, t a t a şi feciorul aşî
face cruce şi-al c ă u t a (^.icend „ T a t ă l n o s t r u " . D a r
n u c ă u t a r ă mult, căci î n d a t ă ce să a p r o p i a r ă de b o r t a
arborelui, au4iră m a î l ă m u r i t şi scoţindu-1, ve4ură, că
de b u n ă s e m ă e copil mic, care cre4ură, că a t a r e
b l ă s t ă m a t ă l'a aruncat, orî p 6 t e vre-o m u i e r e prăpă­
s e r a
dită, ca să se scape d e el. M u l ţ a m D o m n e , 4 i
a t u n c i amendoî, că ne-aî adus p e acesta cale, de
p u t e m m â n t u i cap de om. Să-1 l u ă m dragul tati,
să-1 l u ă m cu noî, e frumos, sănătos, înfaşiăt b i n e l'am
b o t e z a că D-4eu scie botezatu-î orî b a şi apoî l'om
aplica la oî ca p e mieii şi b u n e D-4eu, o să n e fie
de-ajutorinţă de v a t r ă i ; de u n d e n u fie voia T a t ă l u i !
Şi 'şl făcură pecurariî cruce şi p l e c a r ă l a p ă r e u unde-lu.
b o t e z a r ă şi-î puseră n u m e l e „Aflatul."
Şi crescea Aflatul ca din poveste de iute şi se
'ntăria şi e r a din ce în ce m a î m a r e şi m a î frumos,
h r ă n i t cu laptele de 6iă şi l e g ă n a t într'un legăn de
cetină. Ierna, v e r a e r a cu ciobanii, la eî se descepta,
p e eî 'ncepu a-î cun6sce, î n m u n ţ i se deprinse a
u m b l a 'n pici6re, jucându-se cu mieiî şi cu ie4iî;
dela mierlă î n v e ţ ă a c â n t a cu gura, flueră i făcuse
n e n e a P a h o n , i a r î n frun4ă-l înveţă a 4ice m o ş
Grligor. Aflatul crescea ca din a p ă şi n u se scobora din
m u n ţ î dela t u r m ă nicî când. Când era c a m de două-
4ecî de a n i vine boierul la s t â n ă să-şî ve4ă t u r m a .
- 15 -
El nici n u scia de Aflatul ciobanilor. D a r c â n d îl
vedii î n t r e b ă pe m o ş Gfligor: Moşule, al cuî e fecio-
randrul acesta ? A l nostru boierule, e al nostru şî a luî
e u
D-4 sfîntul — C u m al vostru? E u sciam că t u aî
nurnaî p e P a h o n ; iar P a h o n n u e 'nsurat, c u m (\icî
că e al v o s t r u ?
— D'apoî iac'aşa boier dta, l'am aflat a c u m vre-o
două4ecî de a n î într'o scorbură în p ă d u r e a cutare şi
fiindu-ne milă de el l'am crescut şî-acum de când a
a p u c a t măricel nî-e de m a r e t r e b u i n ţ ă la t u r m ă ; el
cu P a h o n u m b l ă l a oî şi eu r e m â n la s t â n ă de fac caşul
şi de-ale m â n c ă r i î p a n ă vine v r e m e a mulsului.
Când au4i boierul şi u n a ca asta 'î trecu u n
fior rece prin sîn ca u n şerpe. D a r peste p u ţ i n îşi
s e
veni iar în fire şi 4 i c ă t r ă m o ş Grligor: Sci ce
moş Grligor, să-mî daî t u m i e p e Aflatul, să-1 ţ i n la
curtea m e a , că n u capet a r g a t cu c r e d i n ţ ă ; el sciu.
ca-mî va fi cu credinţă, voî '1-aţî crescut î n frica luî
D-4eii şi sciu. că n u m ' a fura.
0 domne, boierule, d a r c u m se facem n o î u n a
ca asta, că doră de aceea ne-am t r u d i t cu el pană
l'am crescut de l'am făcut m a r e ca să n e fie de-aju-
t o r i n ţ ă ; nu-1 p u t e m da, boier dta, nu, nicî decum.
— Me m o ş Grligor, sciţî bine că vi-1 p o t l u a
şi cu p u t e r e a d a r n u voiu, ci uite aci ai 100 de galbenî,
p u n e banii bine şi mi-1 lasă m i e argat, a d e c ă slugă
p r e c u m se 4ice.
Moş Grligor, care n u avuse 'n vieţa luî nici u n
galbin, d a r 100 nici ve4use cândva, lacomi la suta
de galbenî şi primindu-o (\ice: apoî haî, de, fie, ci
mi ca n u v a v r e a să m e r g ă , i a r eu feriască-me D-4eii
să-1 fac cu p u t e r e a să se ducă.
N u a ş a m o ş Grligor: îl v o m t r i m i t e c'o c a r t e pană
la c o c 6 n a m e a , l a b o e r i ţ a şî-apoî d-eî '1 v a l u a cu
b u n a c u m sciu muierile, şi el nicî că se v a m a î g â n d i
la voi şi la t u r m ă .
î n v o i a l a fu făcută. P a h o n şi Aflatul n u sciuseră
- 16 -

n i m i c de u n e l t a boierului cu m o ş u Grligor. Boierul


scrise o c a r t e p e o foe de hârtie, o î m p ă t u r ă ' n
p a t r u şi-o dete luî m o ş Grligor, să o de luî Aflatul,
iar acela s'o ducă la coco" n a boierului acasă. „Me Afla-
tule, strigă m o ş Grligor, m e e n h a î ' n coce." Şi d u p ă c e
se apropie feciorul de eî 'î dedu petecul d e h â r t i e scris
p e de-o p a r t e şi ' m p ă t u r a t 4icend-î: S ă m e r g î cu acesta
la cocona boieresă, l a curte, boierul n u merge-acasă
vre-o s e p t ă m â n ă , i a r t u se staî acolo p a n ă se va reîn-
t o r c e boierul şi d u p ă c e d-luî v a sosi acasă, i a r t e v a slo-
bo4i şi veî veni l a oî ; înţelesum'aî ? . . . î n ţ e l e s , m o ş
Grligor; ci m e r o g de iertare, să m e r g ă n e n e a P a h o n ,
că eu n u a m fost nicî când în sat î n t r e o m e n i nicî n u
sciu u n d e se d u c cartea, nicî c u m s ă vorbesc cu coc6na,
'ţî s p u n d r e p t c ă eu de voie n u m e r g , fără silit doră.
Moş Gfligor s c a p ă o lacrimă, d a r simţind, că-1 a r d e
pe obrazî se ' n t u r n ă î n t r ' o p a r t e de-o şterse şî-apoî 4ise :
D u t e tu, d r a g u l moşului, d u t e n u t r e b u e să n e
a r e t ă m î m p r o t i v n i c î boierului, c ă ecă la t u r m a domniel-
sale t r ă i m şi 'n locurile d-sale, a p o i d 6 r ă o septă­
m â n ă doue, nu-î u n c a p de lume, p a n ă v a veni bo­
ierul, ci t u fi cu m i n t e şi credincios j u p â n e s e î boierite.
Cu aceste v o r b e t r i m i s e r ă p e Aflatul spre sat,
aretându-î de d e p a r t e l a polele m u n t e l u i u n t u m
acoperit c u pleu. (tinichea) şi spunendu-I, c ă acela e
al bisericel, i a r l â n g ă biserică s u n t casele boierului,
singure cu 2 r â n d u r i d e ferestri 'n t o t satul, să ' n t r e b e
n u m a î de curţile boierului, c ă ori cine-i-le v a are ta,
nefiind a l ţ i boieri 'n t o t satul, a p o i c a r t e a să o d e a
j u p â n e s e î . — S'a dus.
Boierul îşi c a u t ă d e cale 4icend u n : „ m u l ţ a m
D o m n e " , şi g â n d i n d î n m i n t e l u î : a c u m t o t n u s c a p ă ;
m o ş Grligor î n c ă 4ice u n „ m u l ţ a m D o m n e " şi a r e t ă luî
P a h o n galbenii, care v e x â n d a t â t a a u r odată, m a î
că înlemni şi nicî c u t e z ă a î n t r e b a p e b ă t r î n u l :
de unde-s galbenii, d a r nicî nu-i plesni p r i n m i n t e
că d 6 r aceia a r fi p r e ţ u l Aflatului. L a plecare Afla-
tulîşî ridică căciula d e p e cap, făcu treî sfinte cruci şi dise
de treî orî: „ D o m n e a j u t ă ! " aşa e r a î n v e ţ a t de m o ş Grligor.
Şi m e r s e Aflatul, şi merse, d a r m e r s e voinicesce
pe colnic în j o s şi colea c â n d a r d e sorele m a î t a r e
dete de o f â n t â n ă sub u n fag m a r e . „ A c i o să popo­
sesc u n a " , dise Aflatul, şi se puse la u m b r a fagului
si b e u o d a t ă a p ă păcurăresce, se t r â n t i a lene p e
spate şi a r u n c â n d căciula cât colo cu c a r t e cu tot,
scose fluerul şi 'ncepu a t r a g e u n cântec, de mirlele
stau. p e clombele faguluî ca m u t e şi-1 ascultau, p a r ' c ă
ar fi v r u t să 'nveţe şi ele a c â n t a ca el. Totc|ise, t o t dise,
din fluer şi deodată-î cădu fluerul din m â n î — a d o r m i .
P e - a t u n c î u m b l a D-deu cu St. P e t r u p e p ă m â n t .
Chiar ajung l a f â n t â n a aceea şi b e u r ă a p ă şi eî, ca
drumariî, c â n d s u n t obosiţî de cale. St. P e t r u v r u
să t r e d e s c ă p e Aflatul, dar D-deii d i s e : „Lasă-1 să se
odihnescă, că e obosit sermanuL vedî ce bine-î cade
somnul". A p o î l u ă c a r t e a de l â n g ă căciulă şi c e t i :
,,D-Ta, j u p â n e s a m e a , să sciî că flăcăul ce duce c a r t e a
acesta, să c h i a m ă Aflatul, şi eu doresc şi poruncesc,
ca ' n d a t ă ce ajunge-acasă, să-1 m â n î în pivniţă d u p ă
ceva, iar ţ i g a n u l n o s t r u să fie ascuns d u p ă u ş a p i v -
niţiî şi c u m ce v a vedea, că î n t r ă acolo Aflatul, să-î
tae capul. D a c ă n u veî face, cum îţî p o r u n c e s c eu, să
nu m e aştepţi acasă, fără să m e r g î cât t e v o r duce
doî ochî. P r e s t e o s e p t e m â n ă şi eti m e r g acasă. Ni-
me, afară de ţ î g a n u l nostru, n u a r e să scie de t o t
lucrul.* — A c i e r a apoî iscălitura boierului.
D a c ă vedu D-deii, ce-î scris în carte, dise luî
St. P e t r u ; vedî prietine, boierii şi'n p o t r i v a ursitorelor
vor să se p u n ă , dar u n a ca a s t a t o t n ' a fi. A p o î scrise
sfinţia sa a l t ă c a r t e chiar de m a r e şi o puse
lângă căciula Aflatului, iar c a r t e a boierului o puse
'n b u z u n a r şi se c a m m a î duseră.
D e l a o v r e m e , colea d u p ă ce se s a t u r ă de
somn, se sculă şi Aflatul, fără să scie ca d o r ă cineva
a m a î fost pe-acolo şi puse fluera d u p ă şerpariu,
- 18 -

căciula pe cefă, c a r t e a 'ntr'o m â n ă şi b â t a 'n t r ' a l t ă


si haî c ă t r ă sat. E r a p e la ojină, când ajunse la c u r t e a
boierescă şi dete j u p â n e s e î cartea. A c e e a cunoscu
scrisorea că-î a boierului, a p o î c h i ă m â n d pe Aflatul în
casă, u n d e era şi Săftica, coconita boierului, şi sin­
g u r a luî fată, ceti cu glas î n a l t :
„Să sci, că flăcăul care duce c a r t e a asta, s e c h i a m ă
Aflatul, e din n e m m a r e şi voiesc şi poruncesc ca
' n d a t ă ce v a sosi c a r t e a la m â n a ta, t u să chiămî
p r e o t u l satului şi să-î spunî să-1 c u n u n e cu coconita
n o s t r ă Săftica. A s t a e dorinţa şi p o r u n c a m e a şi
dacă n u o veî împlini, să m e r g î cât t e vor duce doi
ochi, să n u t e aflu acasă. E u voiii sosi acasă peste
vre-o s ă p t ă m â n ă . " A c i apoî era iscălitura boierului.
A ţ i audit, dragii meî, ce poruncesce soţul meii,
boierul ? Audrt m a m ă , r ă s p u n d e Săftica, şi nu să s ă t u r a
destul uitându-se la frumosul şi voinicul flăcău. Audit,
coconă, răspunse Aflatul, uitându-să cu nesce ochî
m a r i la g i n g a ş a şi frumosa coconită, cât g â n d i a î să-o
m a n c e cu ochii. î n d a t ă fu î m b r ă c a t boieresce, p r e o t u l
veni şi-î cunună, şi satul î n t r e g era la n u n t a coco­
nitei Săftica cu a boieraşuluî Aflatul. Nicî d r a g o s t e
ca de aceî doî mirî n u să p r e a vedea, d e c â t arare­
ori. Eî erau fericiţi; Săftica m u l ţ ă m i a luî D-cJ.eu
că î-a trimis u n b ă r b a t voinic şi frumos şi 'nţelpt;
d a r şi Aflatul m u l ţ ă m i a luî D-deu, că i-a trimis p e
acel boier de cinste 'n cale.
L a s ă p t ă m â n a veni boierul acasă şi află p e ju-
p â n e s a luî în g e n u n c h i m u l ţ ă m i n d lui D-deu de ferici­
r e a ficeî sale, iar p e Aflatul cu Săftica u m b l â n d şi
j u c â n d u - s e ca copiii prin g r ă d i n ă p r i n t r e flori. Ce aî,
n e v a s t ă ? — î n t r e b ă boierul î n t r â n d în casă.
— D a r ce sa am, m u l ţ ă m e s c luî D-deu, că ni-a
d a t u n ginere vrednic de casa n6stră.
Ce g i n e r e ? î n t r e b ă boierul.
— D a r ce ginere, pe acela, p e care m i l'aî tri­
mis t u adî e s ă p t ă m â n a .
- 19 -

„Tu muiere, t u n u aî făcut ce-am poruncit în


scrisore; en a d u scrisorea!"
„ C u m s ă n u ? " 4ise j u p â n e s a dându-î scrisorea, B o ­
ierul c u m ceti scrisorea, crîşni u n a în dintî, d a r de odată
'şîvine'n fire şi 4ise: ,,'mîplace, bine-î c ă s ' a ' n t e m p l a t . "
î n deaeră începu a se înnora. Boierul m e r s e p a n ă
s e
la vie şi 4 i vinţeleruluî: „Me, strugurii şi persicele
sunt b u n e de m â n c a r e , a m înţeles c ă le c a m fură,
tu n u grijescî bine. I a t ă ' ţ î spun, v a î de pelea t a ,
dacă voiu. afla, că t u n u păzesc! c u m se cade. A î să puşcî
pe orî cine a r veni n o p t e a 'n vie, nu-î e r t a t să daî l a n i m e
p a r d o n ; priceputu-m'aî? I a r d a c ă - î p o t e p u ş c a n u m a î u n
mişel de hoţ, aî cinci galbinî dela mine, m'aî p r i c e p u t ? "
— P r i c e p u t boierule.
Colea p e la cină începu a ploa, de n u altmin­
trelea, fără gândiaî, c ă o să p i a r ă lumea, fulgera şi
bubuia de se clătina olele 'n cuie. D u p ă cină <ţise
b o i e r u l : „ D o m n e , c u m aş m a î m â n c a vre-o doî stru­
guri bunî, prospeţî, când s'ar afla u n voinic, să-mî
aducă o corfiţă." „Aci sunt eii, tată",4ise Aflatul, şi
luă o corfiţă şi dute p e u ş ă afară, muierile nicî n u
prinseră de veste p a n ă era şi dus.
s e
— D 6 m n e , D 6 m n e , 4 i Săffcica n ' a î p u t u t tri-
mite-un a r g a t , de chiar p e el l'aî l ă s a t să m e r g ă p e
vreme c a a s t a ? ! d o r aşa. . . î n t r e g i cocona.
— E n tăceţî, dfiae boierul, d o r a ţ î ve4ut, că el
n u m a î de d r a g a mers, sciu că n u l ' a m t r i m e s eii;
apoî doră e voinic n u t â n d a l ă ; — î n g â n d însă 4ise :
„ D o m n e m u l ţ a m , a c u m sciu că n u scapă nepuşcat,
şi t o t r e m â n şi ursitorele o d a t ă de minciună, că n u
va mosceni a v e r e a m e a , ce nicî să nu-î ajute D-4eîi."
D a r atuncî u ş a se deschide şi Aflatul î n t r ă cu cor­
fiţă plină de s t r u g u r i frumoşî şi bunî. „Nu v ' a m spus ?
4ise boierul, n u v ' a m spus, că-î voinic, nu-î t â n d a l ă ?!"
D a r în g â n d n u se p u t e a împăca, c u m de-a-scăpat
nepuşcat. î n t r ' a c e e a m a î stete pl6ia şi boierul eşi
fără veste afară şi h a î l a vie, să pedepsescă p e vin-
2*
ţelerul. Când d ă să î n t r e 'n pola v i e i . . . puff!! o
pocnitură de p u ş c ă şi boierul se r e s t o r n ă r ă g n i n d ca
u n boii. A p o î vine vinţelerul să v a d ă : cine e ? şi se
'ngrozesce v e ^ e n d ca e chiar boierul.
s e
— N u t e spăria nimic, 4 i boierul, b a g s e m ă
asta aşa a fost să se 'ntemple, du-me acasă la aî m e i .
Maî t r ă i boierul p a n ă c ă t r ă mie4ul nopţii, a p o î
s e : n
m u r i ; d a r p a n ă n u închise ochii, 4 i I potriva
ursitorelor să n u se p u n ă o m p ă m e n t e n , fie chiar şi
boier, i a t ă eu m ' a m pus, d a r mi-am p u s c a p u l !
Aflatul cu Săftica m o s c e n i r ă a v e r e a şi boieria,
şi de n ' a u m u r i t şi astă4l niaî trăiesc.

» ; ^K-fy •; J

Dreptatea şi Strîmbătatea.
U n o m m e r g e a l a t â r g , ve4î c u m m e r g omenii,
cu doi bol, ca să-î vîn4ă. C u m m e r g e a 'n u r m a luî
surilă şi bourean, cu b â t a 'n m â n ă , cu t r a i s t a 'n spate
şi cu g â n d u l labănişoriî ce o să-î capete p e n t r u boî'l-ajun-
ge-un a l t om, care însă n u m â n a nimic la terg, d a r
avea o b â t ă chiar m a î m a r e d e c â t a celui cu boiî.
— B u n ajunsul v e r e !
— B u n ă să-ţî fie i n i m a !
— D e m u l t t o t d a u să te-ajung, că, spunendu-
ţî cea dreptă, n u 'mî-e ' n d e m â n ă a m e r g e singur fără
pic de v o r b ă ca u n m u t , apoî tergariî vor fi ' n d e r e p t
tare, că n u ve4uî suflet de o m afară de domnia-ta.
— D'apoî ce m a î s c i î , p 6 t e să fi t r e c u t unii chiar
de a s t ă n 6 p t e ; dacă s u n t e m în lături dela d r u m u l
ţeriî, n u m a î au4im nicî n u m a î vedem t o t e celea.
A p o î începură a vorbi, unul una, altul alta, p a n ă
s e c e
odată 4 i l n u m a î cu b â t a : „Me vere, te-o fi durend
- 21 -
u m ă r u l de t r a i s t a cu m e r i n d e şi de d e s a g a cu fen, m a î
da-mi-le să le duc şi eii că şi aşa n u a m nimic de dus.
— B a că n u te osteni p e n t r u m i n e ; drept, că-s
cam grele, d a r s'or u ş u r a ele, că m a î 'n colo vom
poposi şi noî si boiî.
Maî o vorbă, m a î alta, unul c a să-î ajute, celă­
lalt, ca să n u se osteniască, p a n ă 'n u r m a u r m e l o r
dice omul cel cu boiî şi cu traista: „Apoî d a r ă m a î
du-le şi d-ta, vere, şi u n d e v o m poposi veî m â n c a şi
d-ta cu mine, că şi aşa văd că n'aî t r a i s t ă . "
C â n d stau. să poposiască de prând, dice omul
cel cu boiî c ă t r ă cei cu b â t a , care a c u m a a v e a şi
traista. „Scote vere din t r a i s t a a c e e a ceva, să ve­
dem, ce mî-a p u s boresa de merinde."
Cela însă tace.
— A d u t r a i s t a 'n c6ce să p r â n d i m !
— D a r cela-î r ă s p u n d e : „Scot eu bucuros me-
rindea din traistă, şi-ţî daii şi ţie de m e laşî să-ţî
scot u n ochiii".
— D a r d u t e — d o m n e ertă-mă, c ă acuşî e r a să
dic — dute să n u t e spurc ; n u ţî-e ruşine a vorbi
comediî de a c e l e a ? A d u t r a i s t a !
— A d e c ă p e calea a s t a chiar nu-î m â n c a , pre­
c u m văd eii; de alt-cum ţie p o t e că nicî nu-ţî e forne.
— Sci ce? du-te 'n p ă c a t e cu glumele t a l e şi a d ă
traista să scot merindea, că şi ţie 'ţî dau, n u m ă ţ i n e a
atâta, să m â n c ă m ce-om m â n c a şi să n e v e d e m de cale.
— E u o să m â n e , bine dicî tu, d a r ţie nu-ţî daii să văd
că t e chiar stropşesce,. de n u m ă laşî să-ţî scot u n ochiii.
Şi golanul naibeî sc6te din t r a i s t ă ceva 'nvăluit
într'o m e r i n d a r e albă ca o m e t u l şi p e la c a p e t e cu
vreste roşiî şi vinete de arniciu.
— D a r n u t e t e m î de D-deii a vorbi d'acelea,
aii ţie ţî-a p u s m a m a m e a m e r i n d e a ? Orî adusu-o-aî
dela tine d e - a c a s ă ? D a r chiar a t a să fie, putere-aî
t u lăsa p e cineva flămând fără a-î da o b u c ă t u r ă
pănă-î veî scote u n ochiu. ?
D a r golanul naibeî, care 'ndopa l a m e r i n d e a
se
celuia, dete din u m e r i şi c j i r î d e n d : „ D a c ă vrei —
bine ; dacă n u — r a b d ă ! "
Sciut lucru este c ă fomea-î m a r e domnă, n u o
poţi a l u n g a cu minciuna, nicî cu nădejdea, că a-
tuncî sau atuncî veî m â n c a şi nicî cu aducerea a m i n t e ,
c ă atuncî sau. atuncî aî m â n c a t , fără de vreî a o
a l u n g a t r e b u e să m â n c î î n d a t ă ; apoî vedend p e altul
m â n c â n d p a r ' c ă m a î t a r e flămân4escî şi din ce eraî
flămând. A ş a e r a şi o m u l n o s t r u : „flămând e rău,
d a r fără u n ochiu încă n u e bine ; de nu-mî d a să
m â n e , cine scie ajunge-ne cineva să-mî facă d r e p t a t e ,
orî ba, d a r eu p o t forte bine să slăbesc de fome,
încât să c a d j o s şi 'n u r m ă h o ţ u l m e lasă 'n d r u m
şi m e r g e cu m e r i n d e şi cu b o î cu t o t ; ore să-1 cerc,
d o r ă n u v a fi el chiar al s m e u l u î ? ! " Apoî dice go­
l a n u l u i : „Şi d e u t u n u g l u m e s c î ? "
— D a r glumesce ruşinea, ve4î t u că eu. m ă n â n c ;
r a a
de vreî să m â n c î şi tu, haî, n u t e gândi t o t a 4 >
lasă-me să-ţî scot u n ochiii şi capeţî de prân4-
— A p o î h a î de, m a î vă4ut-am eii omeni n u m a î
cu câte-un ochiţi şi t r ă e s c ca şi alţii cu doî, să v ă d
ce a m a î fi din omenia t a !
Şi golanul i scote frumuşel u n ochiu, apoî 'î d ă
de prân4 şi încă cu subţirele.
T â r g u l e r a forte departe, cale de-o 4* şi j u m ă ­
t a t e . Maî m e r g omenii noştri c â t m e r g p a n ă colea
c ă t r ă amie4î, atuncî m a î lăsară boiî să p a s c ă pe-un
ş a n ţ şi eî să p u n la u m b r a u n u l p o m , că era căl­
d u r ă m a r e şi n ă b u ş a l ă cumplită. Omul cel c'un ochiii
4ice golanului cu traista, să scotă din ea să m a n c e
şi acela şi scote, ce-î drept, d a r n u d ă ăstuia nici
u n mie4 baremî. — „ D a r dă'mî şi m i e , ce 'ndopî
n u m a î sîngur, că par'că a-mea e t r a i s t a şi m e r i n d e a "
—4ice omul cel c'un ochiu. D a r golanul 'î r ă s p u n d e
bătându-şî j o c de e l : „Bucuros, ci m a î aşteptă, că
n u m a î înainte m â n c a ş î apoî p e t i n e t o t ă m â n c a r e a
w
- 23 -
te costa u n ochiii, m a î eftină n u ţî-o p o t vinde şi
ochî n u m a î aî decât u n u l ! "
— B a m a î d u t e şi dracului, t u n ' a î frică de
D-deii, n'aî ruşine de lume, ce o m eştî t u ?
— C u m m e v e d î ; a c u m sciu, că nu-î m â n c a ,
că-ţî p a r e răii după ochiu, ci veni-va vremea, de t u
c e
veî d i să ţi-1 scot, n u m a î să-ţî dau. o cqjă d e p â n e .
A t â t a le-a fost t o t ă vorba. Bietul o m se căia,
că a d a t t r a i s t a din spate, se căia, că a prins vor­
bă cu coldanul acel mişel, b a b l ă s t ă m a î n g â n d u l
seu. şi ceasul, în care plecase din casă, d a r erau
tote p r e a fardau ; apoî gândiaî că-î făcătură, nicî p e
drum n u m a î u m b l a u omeni ca altă-dată, d r e p t că
şi era v r e m e a fenuluî şi ast-fel b u n u l o m trebuia,
vrend, n e v r e n d să m e r g ă 'n ortăcie cu golanul, care
nicî n u voia alt-cum a să lăsa de el, d u p ă ce se
legase ca scaiul de oie. A ş a p a t e omul c â t e o d a t ă î n
lumea asta, dacă-î scote D-4eu 'n cale p e omul d r a c u l u i !
— V a l bată-te D-4eii, h o l ă spurcată şi l a t i n ă
r e a ; p e n t r u m e r i n d e a m e a vrei t u să m ă laşî orb
de t o t , nu-î destul că mi-aî scos astă-dimineţă u n
ochiu, m a î vrei, să mi-1 scoţi şi p e cesta ce bietul m a î
am ?! n u t e t e m i ca t e v a prăbuşiD-4efl 'ntr'o clipită?
— D e vrei — vrei, de n u — n u t e silesc. D a r
fomea-î p o m ă r e a ; n u m a î p u t e a bietul o m de f o m e ;
i corăiaii m a ţ e l e d e gândia-î că n ' a m â n c a t d'o săp­
t ă m â n ă ; săracul fdlele luî, acela de b u n ă s e m ă v a
fi g â n d i t atunci că 'î s'a s p â n z u r a t gura. p i c e deci
sărăntocului:„Tot a t â t a 'mî-e scote-mî şi celălalt ochiii,
n u m a î dă-mî să m a î m ă n â n c o d a t ă c u m să cade, apoi
nu-mî pasă, m e şi o m o r a cu o cale."
Şi sărăntocul dracului n u glumi, îndată-î scose
şi celălalt ochiii, apoî-i dete p u ţ i n ă m e r i n d e şi-1 lăsă
să o m ă n â n c e , după ce-1 duse sub o cruce m a r e ce
era l â n g ă drum.
H o ţ u l de golan merse apoî cu boiî şi cu m e ­
rindea omului încătrătiîl t r a s e firea luî c e a b l ă s t ă m a t ă ;
- 24 -

iar bietul orb s t a r ă d i m a t de cruce şi se g â n d i a 'n ,


capulseii: D 6 m n e , D u m n e 4 e u l meii, prin m u l t e t r e b u e să /
m a î t r e c ă omul t r ă i n d în l u m e a asta b l ă s t e m a t ă ; cu /
m u l t e felurî de 6menî t r e b u e să se întâlniască,
m u l t e t r e b u e să m a î pătimescă. Astă-dimineţă e r a m
sănetos ca mărul, plecaî din casa m e a , dela m a m a
m e a şi dela fraţii meî, e r a m avut, şi m a î că nicî de
tine n u m e g â n d i a m t a r e , fără din obiceiu, 'mî făcui
sfînta c r u c e ; b a g s e m ă p e n t r u pecatele m e l e ' m î sco-
seşî 'n cale de D 6 m n e apără, care-mî m a n c ă merin^
dea, 'mî scose ochii şi m e puse u n d e sunt, d u p ă ce
se d e p ă r t a cu boiî m e î .
Intr'acestea p a r ' c ă au4i ceva vîjeind î n a e r şi-î
se păru ca si c â n d s'ar fi lăsat ceva p e cruce. E r a
n o p t e a târ4iu, cel p u ţ i n luî aşa 'I se părea, de ore
ce n u vedea chiar n i m i c — n e a v e n d ochî — apoî
nicî nu-1 m a î a r d e a sorele de mult, s e m n că de
m u l t sfinţise, simţia decî bine recorela, d a r cerul cel
senin nu-1 vedea. D e o d a t ă a u d e u n glas d e p e c r u c e :
— D a r u n d e a ţ i m a l fost fraţilor de când n u
ne-am m a l v§4ut şi ce-aţî au4it prin cea l u m e m a r e ?
A t u n c î u n a l t glas r g s p u n d e : „ A m umblat, fra­
ţilor c ă t r ă resărit şi-am ascultat pe-un sihastru cetind
într'o c a r t e ; „de-ar sci orbii c u m n u sciu, să se spele
cu r o u a care cade din cer, î n d a t ă a r v e d e a ; d a r
voi p e u n d e - a ţ î u m b l a t şi ce-aţî au4it?"
A t u n c î a l t glas r e s p u n d e a : „ E u a m fost c ă t r ă
ame4ă4î şi o (fină, .din m a r e c â n t a c ă 'n c u t a r e s a t
este u n p o p ă şi p o p a acela a r e o fată a t â t de fru-
m6să, c u m n u m a î este a l t a 'n lume, d a r e b o l n a v ă
de-o g r ă m a d ă de vreme, î n c â t nicî î n t u r n a de pe-o
l ă t u r e p e a l t a n u se p6te, de n u v o r î n t u m a - o alţii
cu lepedeul şi din b o i a a c e e a g r e a cu g r e u s'a vin­
deca, căcî a scăpat la sfintele p a s c ! o sfărimitură de
p a s c ă jos şi aceea a apucat-o o brâscă şi s'a ascuns
cu ea sub pristol. D a r u n o m totuşî o pote vindeca,
acela adecă, care va scote brusca de sub pristol, va
- 25 -

crepa-o 'n doue şi v a scote sfărimitura de p a s c a din


e a şi dându-o fete-î să-o m ă n â n c e , a c e e a v a fi săne-
t o s ă ; d a r t u frate unde-aî fost şi ce-aî v e d u t pe unde-aî
u m b l a t ? " A l treilea glas r e s p u n s e : „ E u a m fost c ă t r ă
apus şi o b a b ă m e ş t e r ă o audiî povestindu-I alte-î
babe, că 'n c u t a r e sat, înainte cu şepte anî, era
n u m a î o fântână, d a r era a t â t a a p ă 'n ea, încât se
s a t u r a satul î n t r e g cu t 6 t e dobitocele şi omenii
şi m a î c u r g e a din fântână de să făcea p ă r ă u m a r e .
Acuşî şepte a n î a fătat iepa popiî u n m â n z , d a r
m â n z u l e ş o l o m ă n a r şi c u m s'a ivit el pe lume, în
satul u n d e s'o ivit şî unde trăesce au secat de t o t
isvorele. De-atuncî 'n z ă d a r m a î cercă bieţii o m e n i
din satul acela şi m a î fac la fântâni, m a î la fie care
casă e fântână, d a r n u m a î a t â t a ţ i n e a p a 'n ele —
cât ţin şi ploile, c u m dă ce-şî cevaşî secetă, î n d a t ă
secă t o t e isv6rele. Bieţii 6menî stau. să pustiescă
satul din lipsa a p e î şi n'or a v e a a p ă 'n fântână, p a n a
nu s'ar afla cineva, care să se sue p e cal şi cât va
sta p o p a într'o d u m i n e c ă 'n biserică, a t â t a să t o t
încungiure, în fuga cea m a î m a r e , satul cu e l ; când
vor t r a g e clopotele de eşit din biserică, calul va fi
t o t plin de s p u m e s i v a cade j o s c a m o r t , d a r n u v a muri,
n u m a î c â ţ i v a eşi p u t e r e a cea n ă z d r ă v a n ă de şolomar
şi de loc v o r începe isvdrele a slobozi a p ă ' n f e n t â n î . "
După-ce se g ă t a r ă şi vorbele acestea, iar 'î sS
p ă r u orbului c'aude ceva vîjeind în aer şi s b r r ! cele
treî paserî n ă s d r a v e n e , carî fură p e cruce, şi carî
vorbiră p r e c u m v ' a m spus îşi l u a r ă sborul în t r e î
părţi, iar bietul orb t r e s ă r i de sub cruce ca şi când
î'ar fi trezit cineva din somn, când visa m a l dulce.
D u p ă a c e e a 'ncepură a-î v e n i 'n m i n t e u n a c â t e
u n a vorbele paserilor m a e s t r e şi-ncepu a vrăji cu
manile p e j o s pe ierbă, ca să 'î se u d e de r o u ă şi
să dee cu e a la ochî. C u m dete cu r o u ă p e la ocnî
întâia oră începu a vede ca printr'o sită dâsă, dacă
se m a î spela a d o u a şi a treia 6ră, vedu t o t m a î
_ 26 -
bine şi m a î bine, p a n ă 'n u r m ă vedu cum se c a d e .
A t u n c î cădu bietul o m cu faţa la p ă m â n t şi n u scia
ce să c r e d ă : m i n u n e a că din orb s'a făcut cu ochî
sănetoşî, orî că doră n u m a î viseză, d u p ă ce se con­
vinse, că n u e vis începu a p l â n g e de bucurie şi-a
cjice m u l ţ ă m i n d luî D-4eu: „Mulţam D 6 m n e , m u l ţ a m
D o m n e , a c u m v e d că m a r e este p u t e r e a t a ! "
D u p ă aceea m e r s e î n c ă t r ă u 'şî chipzuia el, că
e satul cel cu fata popiî cea b o l n a v ă şi fântânile
secî. Ajunse,, când întrau. omeniî 'n biserică. I n t r ă
la popa, î n t r e b ă de servitori că u n d e e calul popiî cel
scump şi d u p ă cel scose din grajd se p u n e p e el şi
h i ! cât făcu preotul sluşbă 'n biserică, el t o t încun-
j u r ă satul în fuga m a r e , călare p e cal şi când clopoţaji
de eşit din biserică, calul e r a t o t alb d e spume,
gândiaî, că-î săpunit cu săpunele a ş a e r a de asudat,
atuncî se lăsă j o s ca m o r t . N u m u r i însă, n u m a î ' ş î
perdu p u t e r e a cea n ă z d r ă v a n ă şi isvorele n u m a î decât
î n c e p u r ă a slobozi a p ă .
A c u m m e r g e omul l a biserică, de u n d e chiar
a t u n c î eşaii omeniî. I n t r ă l a preotul î n a l t a r şi-î
4ice: „Sfinţia T a , să fie cu iertăciune că cutez a t e
opri chiar când voiescî a eşi din biserică, ci au4iî,
c ă aî o fată b o l n a v ă şi decî veniî, ca să-î c ă u t ă m
lecui, chiar aci sub pristol, că e p e c a t de m 6 r t e să
chinue bieta fetiţă a t â t a . "
P r e o t u l firesce că se 'nvoiesce p r e a bucuros şi
n u m a î d e c â t scot de sub pristol o t r ă s n i t ă de broscă,
mare rîiosă,otaieîn doueşiaflă'neasîărimituradePască.
0 iau şi c u m o d u c feteî, nicî să-î iaî durerea cu m â n a ,
n u s'ar fi p u t u t î n s ă n e t o ş a m a î curând. D a r m i n u n e a
era şi m a î m a r e ! C â n d m e r s e r ă omeniî de-a casă l a
sfînta beserică, era m a r e lipsă de apă, în t o t s a t u l
n u e r a a p ă m a î 'n nicî o fântână d e c â t n u m a î m o ­
cirlă r e a şi p u t u r â s ă şi şi de-aceea n u m a î p u ţ i n ă p e
fundul fântânilor; c â t t i m p a u s t ă t u t în biserică n u
a ploat, preotul încă n u a făcut în aceea d u m i n e c ă
- 27 —
rugăciuni de ploie, şi totuşi, când eşaii omenii din
biserică, a p a n u m a î cât n u d a afară din fentânî. M a r e
m i n u n e era a s t a ! Se p u n omeniî a se sfătui ce p o t e fi ?
A t u n c î u n b ă t r â n m a î înţelept cjice: „Dragiî m e î
vecini şi prietini, eu cred că o m u l acel strein, care
a vindecat t o t a c u m p e coconita d-luî p ă r i n t e , acela
a adus ceva lec şi p e n t r u i s v o r e ; şi dacă v a cunosce,
că el ni-a făcut binele, h a i d a ţ î să-î d ă m fiecare câte-o
holdă de a r ă t u r ă l u c r a t ă g a t a şi câte-o vituţă, să-1
facem b o g a t şi să n u m a î m e r g ă dela noi, că forte
m a r e bine ne-a făcut astădî." T o ţ î omeniî se 'nvo-
iesc d u p ă sfatul b ă t r â n u l u i şi şi m e r g câţî-va l a pă­
rintele u n d e omul se ospăta cu t o ţ î căseniî popii
de bucurie că li s'a 'nsănătoşat fata şi ' n t r e b ă p e
omul s t r e i n : „D-ta aî făcut b u n ă t a t e a asta cu n o î ? "
Iar el le răspunse ca la nişte o m e n i c i n s t i ţ i :
„Dragiî meî, n u eu, ci b u n u l D-4eu s'a milostivit şi
m ' a trimis l a voî să a l u n g şolomănarul de p e is-
vorele fântânilor vostre, daţî decî l a u d ă luî D-4eu,
care şi-a adus a m i n t e şi de voî." D a r omeniî bine
v§4ură că el le făcu binele, d u p ă c u m elicea, şi el, cu aju­
torul luîD-4eu, decî se h o t ă r î r ă n u m a decât, d u p ă c u m îî
sfătuise b ă t r â n u l şi-îdeteră fiecare câte-o holdă de ară­
t u r ă l u c r a t ă şi s ă m ă n a t ă , n u m a î s-o secere alţiî-î d e t e r ă
fenaţe destule şi din vite, fiecare ce să 'n4ura:unul
o vacă, altul u n j u n e , altul o iepă, al p a t r u l e a două-
treî oî, ast-fel î n c â t în câteva eesurl să făcu o m u l
cel m a î b o g a t în t o t satul. Popa-î d e t e fata de mu­
iere şi astfel să făcu om a v u t şi fericit şi m u l ţ ă m i a
luî D-4eu p e n t r u binele de care l'a 'nvrednicit. A p o î
şi t r i m i t e omenî 'n satul luî să poftiască p e m u m ă - s a
şi p e fraţiî m a î mititel să vină spre a p e t r e c e cu
el î m p r e u n ă în bogăţie, u n d e el le v a fi sprijinul
şi ajutorul, d u p ă c u m le fusese şi 'n satul lui. D u p ă
ce-şî vă4u şi m a m a şi fraţiî aci, c â t e cu ceva ce
m a î adusese şi eî, să credea omul cel m a î fericit în
m a
sat şi m u l ţ ă m i a luî D-4eu 4 şi n o p t e a p e n t r u
- 28 -

binele eu care l'a 'nvrednicit. P e t r e c u el m a î m u l t ă


vreme 'n fericire, când o d a t ă se 'n fioreză de ce v e d e :
P o t c a ş u l cel de h o ţ , care-1 orbise, îî m â n c a s e
m e r i n d e a şi-î furase boiî, p r ă p ă d i t u l de s ă r ă n t o c vine
la el şi sciţî cu ce v o r b e ? I a t ă ! C u m ce î n t r ă 'n
case d i c e : „Vere, a c u m eştî a v u t şi fericit, n u m a î eu t e
cumpăniîlaastajpoftesccaşitusă-mîfacîmieasemenea."
Un a l t o m c u m ce v e d e a p a hoţul, l'arfi d a t
pe m â n a j u d e c ă t o r i l o r să-1 pedepsască, d a r omul
n o s t r u n u făcu aşa, el îl îmbie să şedă, ba-1 şi omeni.
. cu m â n c a r e şi b e u t u r ă . D u p ă ce-1 ospetă c u m se cade,
s e
apoî c h g o l a n u l u i : „ P e n t r u D-4eti, ce vorbescî?
a u n u sciî tu, că eu. şi pană a n u n e cunosce aveam
ce m â n c a şi ce m â n a la t e r g ; n u sciî, c ă t u m a î în­
şelat de ţi-am d a t t r a i s t a cu m e r i n d e a n u m a î că
voiai să-mî ajuţi, Cel ti Şei 4iceaî tu, şi căci v e d e a m ,
c ă t u n ' a î o î m b u c ă t u r ă de m e r i n d e ; aî u i t a t c u m
mi-aî scos ochiî p e n t r u m e r i n d e a m e a şi 'n u r m ă
m'aî p ă r ă s i t să mS prepădesc, d u p ă ce-mî luaşî şi
boiî; c u m ş i c u t e z î a m a î v e n i l a m i n e ? P i e i - m î d i n n a i n t e ! "
— Nu-mî pasă, — (\ice golanul, — h a î şi t u colo
'n verful deluluî la cruce şi-mî sc6te ochiî apoî
suntem împăcaţi.
s e :
D a r o m u l cel de omenie 4 i »Vere, n u ţî-aş
scote ochii, m a î bine ţî-aş d a j u m e t a t e din averea
mea, c ă eu şciu c â t e de r e u o r b ; nu, eu nici o d a t ă
n u m ' o l î n c u m e t a aţi-î sc6te."
P o t c a ş u l î n s ă n u se'n destulesce, m e r g e la j u d e c ă t o r i e ,
m i t u e ş t e p e j u d e c ă t o r din baniî boilor celor furaţî şi pof-
tesce p e omul cel de omenie la lege. J u d e c ă t o r u l i-ascul-
tă, nevoiaşul s t a să-î sc6tă o c h i î ' n del l a cruce, omul
de omenie n u se 'nvoia şi 'n fine j u d e c ă t o r u l , c a să
fie pace, p o r u n c i unu-î ţ i g a n b l ă s t e m a t să m e r g ă cu
el l a crucea din del şi de v a cere şi-acolo, să-î scotă
ochiî, a t u n c î să-î sc6tă şi să-1 lase l â n g ă cruce. A ş a
se întemplă. P e l a cina c e a b u n ă ţ i g a n u l scose ochiî
b l ă s t e m a t u l u î de golan, la pofta şi d u p ă dorinţa luî,
- 29 -

apoi îl lăsă singur sub cruce, vedeţi d-vdstră, t r ă g â n d


nevoieşul nădejde c a peste n d p t e şî-a r e c ă p e t a ochii
şi cu eî d i m p r e u n ă d a r u r i m i n u n a t e şi averi mari.
Ce e r a însă să se î n t â m p l e ? C a m p e la miecjul "
nopţii auc}i şi el ceva vîjeitură 'n v â n t şi-î se păru,
că ceva s'a l ă s a t şi s'a a ş e z a t p e cruce. T o t vine
câte-o m ă t ă h u e , u n a d u p ă alta, v r e m e de-o j u m ă t a t e
de ces şi se t o t aşeză p e cruce, de se clătina cru­
cea cu ele. E r a u vulturii nezdrăvanl, m a l m o r ţ i de
fdme. Nevoieşul d e orb nu-î vedea, ci-î aucjia bine,
când se slobo4au p e cruce şi c â n d î n c e p u r ă a vorbi
cu glas omenesc. Unulcjicea : „Fraţilor, care p e u n d e -
aţî umblat, de c â n d ne-am despărţit şi ce-aţî vecjxit
şi au4it spuneţi-ve fiecare păţaniile c ă şi eii apoi ve
spun ale mele." A t u n c i a l t glas se a u d i respun4en-
du-î: „Bucuros, frate, d a r m i se p a r e c ă p e aci p e
aprdpe este u n o m p e c ă t o s şi viclen, care n e şpio-
neză, h a i d a ţ î să n e m â n t u i m de el, apoi n e m a î
putem sfătui. L a vorbele acestea, nici din p u ş c ă n u
iese g l o n ţ u l m a i r e p e d e d e c u m se repe4iră vulturii
asupra golanului de j o s şi-1 sfaşiară c â t a î b a t e 'n pălmî
şi 'ntr'o minută-1 şi m â n c a r ă , de n u r ă m a s e n i m i c din el.
A ş a p ă ţ i a p e acelea vremî t o ţ î carî u m b l a u cu
n e d r e p t a t e a , cu h o ţ i a şi cu viclenia, i a r omenii de
omenie — p r e c u m ve4urăm.
Ce s'or m a î fi 'nţeles v u l t u r i ! d u p ă aceea, ni­
meni n u n e m a î p d t e spune, c ă n i m e n î n u m a î
trăiesce de p e acelea vremî.
O m u l n o s t r u însă, care a u m b l a t n u m a î cu drep­
tatea, s'a 'mbogăţit, p r e c u m F a m ve4ut, şi cu soţia
acea frumdsă i-a d a t D-4eîi feciorî şi f e t e ; de n ' a
murit — şi a4î trăiesce fericit.
Audită şi scrisă în Zlatna.
Fet-frumos zâlogit.
A u fost o d a t ă doi î m p e r a ţ î vecini cu ţerile şi
vecini buni, b a încă eraii şi n e m u r i aşa m a i d e p a r t e
a cincea a şesea spiţă. U n u l era Imperatul-G-albin,
iar altul Imperatul-Verde. O d a t ă din ce, din ce nu,
dau l a pricină. A p o i pricina-î p o m a dracului; în
loc să se domolescă t o t m a î m a r e se face, p a n a ce
n u ajunge la bătaie, se 'ncaeră c u m e data. I m p e ­
ratul-Verde avea a r m a d e m a î p u ţ i n ă decât î m p e r a t u l -
G-albin, de-aceea el se şi c a m t e m e a de acela şi 'ncepu
a cere ajutor dela^ alţî craî şi î m p e r a ţ î : dela I m p e -
ratul-Roşu, dela I m p e r a t u l - A l b , dela Craiul-Negru,
dela Prinţul-Albastru şi dela alţî stăpânitorî de-atuncî.
D a r nicî unul n u p u t e a v e n i ; unul dicea că-î tecă,
altul ca-î p u n g ă , al treilea, că p e dincolo, sciţi d-vostră,
cum e omul, când îşî p u n e 'n cap să n u ajute : m i n t e
de stă sorele 'n loc, iar l u n a se b a g ă după n o r de
ruşine ; că aşa-ţî m i n t e de staî a-1 crede, ba-1 şi credî
p a n ă 'ţî-aducî a m i n t e că-î om.
Şi plecă I m p e r a t u l - V e r d e supărat la b ă t a i e ; ce
v a da D-deu, aceea v a fi,—cugeta el, îşî face cruce
şi h a î la drum, d u p ă ce-şî luă r e m a s b u n dela îm-
perătesa, care t o c m a i era însărcinată.
Şi m e r g e şi m e r g e , dute, dute, p a n ă m a î se
apropie de locul bătălieî. Şi-a m e r s m u l t ă v r e m e
păn'acolo, că doră e r a departe, apoî atuncî n u erau.
care de acestea cu foc, care să m e r g ă fără caî. Şi-a
ajuns într'o di c a m de c ă t r ă seră t o c m a î la locul
acela. Acolo se pune^ să odihnescă, fac foc, îşî fac
de cină şi se culcă. î m p ă r a t u l era 'ntr'un cort n u m a î
cu g h i n ă r a r i i şi cu căpitanii luî, iar c ă t a n e l e e r a u
culcate pe jos, care pe unde apucase, pe ierbă verde,
- 31 -

ca era v e r ă şi cald ca 'n casă, iar l u n a l u m i n a de-aî


fi p u t u t n u m e r a galbinî, n u m a î să fi avut. P a n ă n u
se culcă î m p e r a t u l , vine acolo u n o m strein la cor­
tul luî ş i - î d i c e : ^ î n ă l ţ a t e "mperate. N u fi ' n g â n d u r a t ,
că eu t e p o t scăpa din î n c u r c ă t u r a 'n care te-a a-
a r u n c a t Împeraţul-Gfalbin, şi de'mî făgăduescî că-mî
veî d a ce n'at acasă, eu t e m â n t u e s c . "
— Şi cine eştî t u ? î n t r e b ă î m p e r a t u l - V e r d e .
— E u s u m Craiul Smeilor, respunse streinul.
— H m ! Craiul Smeilor! Craiul S m e i l o r ! A p o î
s t ă t u p e g â n d u r î şi'şî 4ise:
E drept, c ă d a c ă acesta este Craiul Smeilor,
m e p o t e ,scote d i n î n c u r c ă t u r ă , d a r a p o î ore ce cere
el ? p i c e c ă să-î daii ce n u a m a c a s ă ; n u m a î p e
m i n e n u m e a m a c a s ă şi cătanele m e l e ; apoî 4ice cătră
Craiul S m e i l o r :
„Prietine, d o r ă p e m i n e vreî să m e iaî, orî că­
tanele mele?*
I a r Craiul Smeilor 4ice, c ă n u .
. Maî gândesce, m a î resgândesce, î n u r m a urme­
lor 4ice: „ F i e ! al teii să fie lucrul acela, care a4î
nu e al meu. şi 'n casa m e a n u se află."
m a
T o c m e l a fu g a t a . D i m i n e ţ a c u m se face 4 >
încep a b u b u i tunurile Împeratuluî-Galbin, iar dela
cortul î m p e r a t u l u î - V e r d e începură a eşi p e rând p e
rend u n a d u p ă alta c ă t a n e de oţel şi de fer şi de
a r a m ă , d a r n u altmintrelea, — f ă r ă e r a greii pă­
m â n t u l de ele, eraii c â t ă frun4ă şi ierbă, t o t voinicî
de-aî Craiului Smeilor. Ce să 4ic ? D a r n u ţ i n u l u p t a
p a n ă la prân4işor, şi cătanele galbine a-le Î m p e r a t u ­
luî-Galbin erau. b ă t u t e , sciî c u m b a t p e Ţiganiî dela
ole, aşa le b ă t u r ă cătanele cele de fer, de oţel şi
de a r a m ă . Nicî n u e r a mirare, d o r ă smeul, n u m a î v a
avea m a î m u l t ă p u t e r e d e c â t unŢbietnemernic de îm-
perat pămenten.
D e l a b ă t a i e se d u c t o ţ î care 'n c ă t r ă u ; î m p e r a ­
tul-Verde încă m e r g e acasă, şi smeul eră 'n ţ e r a luî.
- 32 -

Mare bucurie îl a ş t e p t a p e î m p e r a t u - V e r d e
î n ă l ţ a t a î m p e r ă t e s ă născuse u n d r a g de copil, n u m a i
ca el, apoi e r a cel dintâiu, m a î 'nainte n ' a v u s e nici un
copil. L u m e a e r a veselă l a c u r t e a î m p ă r a t u l u i - V e r d e ,
dar I m p e r a t u l - V e r d e e r a supărat şî m â h n i t de m o r t e !
Şi cum n ' a fi, când iî veni 'n m i n t e , că făgăduise
smeuluî lucrul acela, care-1 a r e l a el a c a s ă şi n u scie
de el ?! I a t ă 4icea î m p ă r a t u l , a c e s t a e lucrul, p e care-1
a v e a m la m i n e acasă, d a r nu-1 vă4usem î n c ă !
Să face însă a fi voios şi 'ncepe a să g â n d i
cum să-1 p o t ă a m ă g i p e smeii ? î n t â m p l a r e a aduse cu
s i n e , că chiar atuncî, ^ d e o d a t ă cu î m p e r ă t e s ă ,
născu r o t ă r i ţ a şi făurită î m p ă r a t u l u i . D e c î c u g e t ă
î m p ă r a t u l : „ L a v r e m e a vremeî schimb copilul, 4i°> c ă
unul din aceia-î al meii şi m ă plătesc de smeu cu el." <'
D a r n u trecu m u l t ă v r e m e şi de-odată, n o p t e a t a r - j
4ifi, p e v r e m e a când u m b l ă smeiî, b a t e cineva l a j
ferestra î m p ă r a t u l u i . ^ J
— Cine-I ? î n t r e b ă î m p ă r a t u l .
— Maî încet, 4*°© smeul, că eii sunt, Crajul
Smeilor, a m venit să-mî d a î făgădaşul. \
— D a r ce f ă g ă d a ş ? Să face a î n t r e b a î m p e -
ratul-Verde.
— N u sciî? ţi-aî u i t a t ? EI, bine, iată-ţl voiu -'•
s p u n e ; copilul nu-1 aveai, când n e întâlnirăm colo p e
c â m p u l de bătaie, el e r a la tine d a r nu-1 ve-
4use-şî nicî-odată, d u p ă el a m venit, ve4î de mi-1 d ă !
î m p ă r a t u l - V e r d e încremeni, d a r iarăşî p r i n s e
p u t e r e şi $ise: „Sciî ce prietine P a r fi bine să laşi '
copilul aci b a r e m î pănă-1 v a 'nţărca împerătesă, d e c ă )
n u t e veî învoi a-1 lăsa pănă-ce v a fi de vre-o 4ece \
ani, să vină băiatul la pricepere.
Craiul Smeilor să g â n d i puţin, apoî 4ise: „De a4î :
'n 4^ce a n î sunt aci, să mi-1 daî." Cu aceste v o r b e
m e r s e dela ferestră.
î m p ă r a t u l - V e r d e era_ t o t voie b u n ă sciindu-să li- ;
e c e
niştit 4 a n î de <^.ile. î n t i m p u l acesta t o t g â n d i a
— 33 —

cum a r p u n e p e copilul r o t a r u l u i orî pe-al faurului,


în c ă r u ţ a smeuluî sub n u m e c ă e copil d e î m p ă r a t .
Copiii să j u c a u t o ţ i l a olaltă, p e o f o r m ă eraii de
mari, şi c a m s e m ă n a u l a olaltă, i a r colo d u p ă ce
cam t r e c u r ă d e n o u ă a n i îî î m b r ă c ă î m p e r a t u l î n t r ' u n
e c e
port şi — c â n d se a p r o p i e al 4 l e a a n , ii l u ă şi
pe cel doi l a el î n c u r t e . D a r cjece a n î i u t e t r e c , şi
odată p e l a m i e d u l nopţiî, a u d e î m p ă r a t u l o cioc-
n i t u r ă î n ferestră:
— Cine-î? — î n t r e b ă el.
—Eii prietine, se 'mplirriră 4©ce anî, dă-ml copilul.
Supărat, şi năcăjit î m p ă r a t u l , d a r t r e b u i a să să
ţină de vorbă. I a decî u n copil din p a t şi-1 d ă smeuluî.
Smeul, smeu, d a r t o t n u le scie t 6 t e nici el.
P u n e decî copilul î n c ă r u ţ ă şi h a î l a d r u m . Şi m e r g
şi m e r g , p a n ă colo c ă t r ă prân4ul cel b u n , a t u n c î
sare u n raf (cerc) d e p e r 6 t ă . S m e u l d ă s ă dregă,
dar nu-î p r e a e r a î n d e m â n ă .
— S ă fie la t a t a ' n făurişte — (\ice copilul — d e
atuncî e r a g a t a !
— C u m , l a t a t ă l teii î n făurişte, d 6 r tatăl-tău e
împărat, n u faur?!
e
— Ţi-ai g ă s t - o ! — 4 i ° copilul rî4end; t a t a e fau­
rul î m p ă r a t u l u i - V e r d e , i a r eii sunt copilul tatii, a ş a
să sciî j u p â n e S c a r a o s c h i !
Şi să s u p ă r ă smeul foc p e î m p ă r a t u l şi m e r s e
cu copilul î n a p o i lua, mie4ul nopţiî e r a l a curţile
împăratului, şi d e t e c â t p u t u cu p u m n u l î n p o r ţ i :
„ î m p ă r a t e , h a l şi n a copilul faurului şi-mi d ă p e al
teu, că p e t i n e te-am scos din năcaz, n u p e faurul,
î m p ă r a t u l să făcu supărat,-luă copilul faurului şi-î d e d u
alt copil. A c u m m e r s e cu a c e s t a i a r ă c â t m e r s e ,
tot într'o fugă, drăcesce, p a n ă colo c ă t r ă a m i e z i
Atuncî 'I să strică o o b e d ă dela r 6 t a . D ă să-o t o c -
mescă, că ve4l, c u m să m e r g ă cu e a s t r i c a t ă ! Şi
mocoşeşce, şi drege, d a r să v e d e a că nu-î este în­
demână.
i. 3
- 34 -
e
Oh, 4 i ° copilul, t a t a de-atuncl p u n e a şi treî
obiede n o u e , d e c â n d t e căsnescî t u cu acesta.
s e
Cum? — d i smeul, tatăl-teu, î m p ă r a t u l scie
lucra şi la r6te.
I a r copilul î n c e p u a rîde cu hohot, c a copiii şi
a d i c e : de ce n u dicî încaî, c ă tata-î ' m p e r ă t o i u ? . . .
el e n u m a î r o t a r l a î m p ă r a t u l - V e r d e , n e n e !
se
A ş a ? — ( J i s m e u l — ei lasă, că-1 voiu î n v ă ţ a
eu a m i n ţ i ! şi, h a î cu t r ă s u r a î n a p o i !
Colo c ă t r ă m i e d u l n o p ţ i i e î n d ă r ă t la î m p ă r a ­
tul-Verde l a f e r e s t r ă : „ D e două o r î m ' a î î n ş ă l a t ; d a r
m a î m u l t n u m ă vel î n ş ă l a ; a d a ţ î copilul t ă u şi
n u u m b l a c u minciuni, v r e n d a m ă 'nşăla cu copii
streini."
Vrend, n e v r e n d , î m p ă r a t u l t r e b u i să-şi d e e co­
pilul la Craiul Smeilor. D d m n e ce m a i p l â n g e a u îm­
p ă r a t u l şi î m p e r ă t e s a şi curtenii, t o t j e l e şi 'ntris-
t a r e e r a 'n t 6 t ă î m p ă r ă ţ i a v e r d e ; d a r ce să faci ? N u
p u t u r ă ajuta n i m i c cu vaetele, t r e b u i r ă s a d i c ă : aşa
a fost să să 'ntemple, feresce-ne D 6 m n e de m a î răii.
Şi m e r s e Craiul Smeilor a c a s ă 'n ţ e r a luî, şi
p u s e p e copilul î m p ă r a t u l u i l a capre, diWCT'.cUi.-î: alt
lucru n'aî, m â n c a r e , b ă u t u r ă , h a i n e capeţi, t u să pă­
zesc! caprele acestea, că eu merg^ d e - a c a s a , m e r g
i a r ă p e cea l u m e . Şi r ă m a s e fiul î m p ă r a t u l u i - V e r d e
a
la caprele Smeuluî, d h i u m b l a cu ele l a c â m p , iar
n o p t e a t r ă g e a l a curţile Smeuluî. Şi să deprinse fiul
î m p ă r a t u l u i cu traiul acela, c ă d 6 r ă copiii să dedau
cu t 6 t e , a p o i acolo t r ă i a bine.
P r e s t e vre-o cinci a n i a d u c e S m e u l o copilă c a
e c e a n
de 4 î de măriş6ră, d a r aşa d r a g a de copilă,
cum n u s'a m a î p o m e n i t . A d e c ă să vă spun, e a e r a
fica împăratuluî-Q-albin, o luase dela a c e l a smeul,
iar t e m i r î p e n t r u ce t r e b ă , ce i-o făcuse. A d u s e 4ic
şi p e fetişâra raceea l a el a c a s ă şî-o p u s e să păziască
gâşcele. Şi u m b l a r ă copiiî amendoî, u n u l l a c a p r e şi
altul la gâşce, u m b l a r ă m u l t i ş o r p a n ă ce n u d e d u r ă
n cunoscinţă. C â n d să cunoscură, e r a el ca de 19—
20, iar ea c a de 14—15 a n i
Se ' n t â l n i r ă î n t r ' o d i m i n e ţ ă c â n d n u era smeul
acasă şi-'şi p o v e s t i r ă t 6 t e tainele i n i m i i ; el iî spuse
câ-i feciorul î m p ă r a t u l u i - V e r d e , iar ea-î spuse că-î
fata Î m p ă r a t u l u î - G a l b i n şi plânseră, şi să d r ă g o s t i r ă
şi să s ă r u t a r ă şi se m â n g ă i a r ă , punendu-şî î n g â n d
să fugă de-acolo. O h ! dise fetiţa, de n u să certau
părinţii noştri, n o î n u a m fi a c u m a c i !
Nu a m fi aci, răspunse feciorul, d a r p 6 t e că nicî
n u ne-am c u n 6 s c e ; eu u n u l m a î b u c u r o s stau aci
t o t ă vieţa, d e c â t să m e r g p e cea lume, l a curţile
t a t ă l u i m e u , f ă r ă tine. Şi eii aşa, (\ise fetiţa, si iară
se d r ă g o s t i r ă ca doi p o r u m b e l .
D e l a o v r e m e se despărţiră, c a să nu-î afle smeul :
feciorul m e r s e la caprele luî, iar fetiţa la gâşcele eî.
O d a t ă c â n d t r e c e a fetiţa p e l â n g ă p a r t e a de
catră miedji-nopte a curţilor Smeuluî, a u d e din piv­
niţă u n glas răguşit şi r u g ă t o r . E a p l a c ă u r e c h i a la
ferestră pivniţeî şi-aude u n glas de m u i e r e , care d i c e a :
„ D r a g a mătuşiî, fi b u n ă şi-mî întinde-o b u c a t ă de
p â n e şi-o g u r ă de apă, c ă b a g s e m ă p e m i n e m e fac
u i t a t ă ; n u m a î ţ i n m i n t e de când nu-mî d e t e r ă n i c î
mâncare, nicî b ă u t u r ă , m e sfirşesc d e f b m e şi de sete."
Şi fetiţa n u m a î î n t r e b ă nimic, ci-î d e t e t o t ă me­
rindea p e ferestră 'n lăuntru, apoî i-aduse a p ă î n t r ' u n
urcior şi m e r s e la m a m a Smeuluî să-î dee eî altă
merinde, cjicend, că i-a mâncat-o u n câne.
I n m a î m u l t e dile făcu fetiţa aşa, a d e c ă d ă d u s e
m â n c a r e a şi b ă u t u r a la r 6 b a din p i v n i ţ a smeuluî,
p a n ă 'n u r m ă să prinseră p r i e t i n e b u n e . O d a t ă dice
r6ba c ă t r ă fată: „ D r a g a mătuşi, eii sum b ă t r â n ă şi slabă,
multe dile n u m a î a m şi nicî n u doresc să am, c ă ' n r o b i e
traiul n u e traiti, iar la v e r s t a care sunt, chiar să capăt
slobodenie, ce-aş sci face ? S u n t slabă, 'n ţ e r a m e a n u
aş pute nicî n u aş sci m e r g e , că p e m i n e m ' a celuit dela
părinţî,când e r a m n u m a î de 3 anî; d a r v a î ! t u cu voini-
3*
- 36 -
cui cela dela caprele smeuluî, voî a r fi păcat, să mibe-
t r â n i ţ î şi sa t r a g e ţ î chinuri în slujba s m e u l u î ; puneţi-vă
la cale şi m e r g e ţ î l a ţ e r a vostră.
O h ! m ă t u ş ă dragă, dise fata, bucuroşî a m m e r g e
şi noî, d a r n e t e m e m să plecăm, că ni-a u r m ă r i Smeul,
apoî de ne-a ajunge, n e şi o m 6 r ă !
„Nu ve t e m e ţ i , dragiî mătuşiî, n u ve t e m e ţ î ;
h a i d e ţ î l a m i n e să vă fermec şi de v e veţî p u r t a
bine, p u t e ţ i ajunge sănătoşi 'n ţ e r a v6stră."
Şi m e r s e r ă a m â n d o i tinerii la ferestra b a b e i din
închisore şi le d e t e n i ş c e unsorî de se unseră, apoî le dise:
„Mâne d i m i n e ţ ă voî plecaţî la d r u m , de v a p o r n i
smeul d u p ă voî, c â n d veţî simţi că s'apropie, vă
daţî n u m a î peste c a p şi 'n d a t ă ve veţî face ce veţî
gândi, a p o î smeul e prost, v a crede orî ce veţî s p u n e ,
n u m a i să n u ve afle în forma, care ve c u n o s c e . "
„Se p 6 t e întâmpla, m a î î n u r m ă să m e r g ă bă-
t r â n a , h ă r a n c a , m a m a Smeuluî, d u p ă voî, a t u n c î pu­
n e ţ i samă, ve daii u n p e p t e n e , o năframă, o perie,
şi-un a m n a r ; când veţî vedea, că e cât p e aci să p u n ă
m â n a pe voî, a r u n c a ţ î u n l u c r u de acestea î n u r m a v 6 s t r ă
şi voî m e r g e ţ î m a î d e p a r t e , pană va fi a p r d p e d e
voî, a t u n c î apoî a r u n c a ţ î altul, şi t o t aşa, pană d6r
v e ţ î ajunge 'n ţ e r a vdstră. F r i c ă însă să n u ve fie
de n i m i c ; în stele este scris c ă : de piere s m e 6 i c a î î
c r e p ă şi fiul, a t u n c î ' m p e r ă ţ i a smeilor a pus-o de
m ă m ă l i g ă , 6meniî n u vor m a î ave să le m a î d u c ă
grijă; de c r e p ă fiul, a t u n c î ea, b ă t r â n a , piere de
j a l e şi t o t bine v a fi de 6 m e n î ; a m m a r e n ă d e j ­
de 'n D-deu, că dilele smeilor sunt n u m ă r a t e . A c u m
porniţî î n soirea D o m n u l u i , c ă să zăresce de druă>
smeul a c u m d o r m e m a î bine, D-deu să vă p 6 r t e ' n p a c e ! . . "
M u l ţ ă m i r ă b a b e i şi-î l ă s a r ă m e r i n d e destulă,
apoî h a î la d r u m .
Şi-au m e r s eî, m e r s , m u l t ă lume, împărăţie, au.
m e r s c a t i n e r i î , m a î povestind, m a î drăgostindu-să, de
p ă r e r e de bine că s c ă p a r ă din m â n a smeuluî, d a r
c â n d fu colo. c ă t r ă p r â n d u l cel m a r e , i a t ă din în­
t â m p l a r e se u i t ă fata 'n d ă r ă p t şi m a l a m e ţ e s c e de
frică, ved&idu-l p e s m e u v e n i n d t o t fuga î n u r m a
lor. „E aci srneul", — dise e a ; „fie" — 4ise
el, „dă-te iute p e s t e c a p ! " Şi să d e t e r a i u t e peste
cap şi se făcură ' n d a t ă : ea o t u r m ă de oî frumdse,
iar el u n p ă c u r a r voinic şi t r ă i t bine, c61ea păcurăresce.
C u m ajunge smeul l â n g ă el, îl î n t r e b ă : „ E ş t i
de m u l t cu t u r m a p e - a i c i ? "
„ D e m u l t , oh D o m n e , t a r e de mult, nici n u ţ i n
m i n t e de c â n d s u n t aci, t o t î n locul a c e s t a mi-am
p r ă s i t oiţele, nici n u m ' a m d e p ă r t a t eu ele din a c e s t l o c . "
„Şi n ' a î v e d u t t r e c â n d p e aici, p e d r u m , doi
tineri, u n fecior şi-o fată m a r e ? "
„ B a vedut, deu eîi; i-am vedut, chiar pe d r u m u l
acesta t r e c u r ă . . . . "
„Şi e d e m u l t d e - a t u n c i ? "
„ D e m u l t . . . n u m a i o m i 6 r ă a v e a m a t u n c i şi din
m i o r a a c e e a m i - a m î n m u l ţ i t t 6 t ă t u r m a p e care o vecjî !*
„Oh, dise smeul, d a r n u m a i în z a d a r m a î m e r g
în u r m a l o r ! "
„Şi m i e a ş a m i se p a r e " , dise p ă c u r a r u l . "
D u p ă v o r b e l e acestea, smeul îşi l u ă r ă m a s b u n
şi să-'nt6rse de u n d e a venit, i a r p ă c u r a r u l cu t u r m ă
cu t o t să dau peste c a p şi se fac fecior şi fată ca
m a l î n a i n t e . A p o î du-te b ă i e t e !
D u p ă ce ajunge smeul a c a s ă s p u n e m a m e î s a l e
t o t ă î n t â m p l a r e a , c u m a u m b l a t , c u m n u i-a ajuns,
cum s'a 'ntâlnit c'un păcurar, ce p ă s c e a o t u r m ă de
oî, c a r e i-a spus c ă vechise tineriî fugend, d a r t a r e
demult, p e c â n d a v e a n u m a î o m i 6 r ă , iar a c u m are-o
t u r m ă m a r e - m a r e , care, de-atuncî s'a p r ă s i t n u m a î
din m i 6 r a aceea. V ă d i n d , c ă n'o să-î ajung, m ă
'ntorseî acasă, că sciu că d e m u l t v o r fi ajuns î n
ţ e r a lor, u n d e n u m a î a m p u t e r e , d u p ă ce 'n m â n ă
avendu-I, n u i-am sciut griji. A ş a $ise smeul. D a r
srneoica de n e c a z începe a-1 î n j u r a :
- 38 -

„O, mişelule, ticălosule şi n ă u o u l e ! m a î p u ţ i n ă


p r i c e p e r e d e c â t tine n ' a r e d o r ă nicî o g â s c ă ; du-te
d u p ă eî, aceia a u fost; p ă c u r a r u l era feciorul, iar
t u r m a e r a ea, m i ş e u a de fată."
Şi să p u n e smeul iar la cale, du-te, du-te p a n ă
de-abia răsufla de obosit, e r a m a î la a m i e d î şi el n u
m â n c a s e încă 'n a c e e a di. Şi frigea s6rele de n u alt­
mintrelea, fără gândiaî, că să se a p r i n d ă l u m e a ! A t u n c î
să u i t ă fata iar î n d ă r ă p t şi c u m zăresce p e smeii
cţice: „dă-te frate p e s t e cap, că ni-e smeul la s p a t e ! "
Şi s'au d a t a m e n d o î p r e s t e cap şi s'au. tăcut, 'el u n
călugăr b ă t r â n , de-abia să mişca, genile şi le r i d i c a
cu cârja de pe ochî, iar b a r b a 1 e r a chiar p ă n ă ' n
p ă m e n t ; ea s'a făcut o m ă n ă s t i r e vechie, slabă de
g â n d i a î că-î de când l u m e a .
C â n d ajunge s m e u l l a călugăr, să opresce 'n
loc şi d i c e N u aî v ă d u t cinstite p ă r i n t e t r e c e n d
: ;)

doî tinerî, u n fecior şi-o fată p e d r u m u l a c e s t a ? "


„ H a ? . . . dî m a î t a r e c ă n ' a u d " , 4ise călugărul.
Apoi îl î n t r e b ă s m e u l m a î t a r e , (^.icencl: „N'aî
ve4ut doî tinerî, u n fecior şi-o fată t r e c e n d p'aicî."
„ B a a m vă4ut, hm!vă4ut-am chiar c â n d zidiam
eti la m ă n ă s t i r e a asta, t r e c e a u n feciorandru cu o
fetişoră ţinendu-să p e d u p ă cap, veniaii d e c ă t r ă mia-
4ă-n6pte şi m e r g e a u c ă t r a mia4ă-4i."
A u 4 î n d smeul vorbele acestea, p e r d u t o ţ ă nă­
dejdea de-aî m a î găsî, şi să 'ntdrse iar acasă, d u p ă
ce-şî ia r ă m a s b u n dela c ă l u g ă r ; c u m plecă el însă,
î n d a t ă să dă călugărul p e s t e cap şi să face fecior,
iar m ă n ă s t i r e a fată ca m a î ' n a i n t e şi — du-te c o p i l e !
D u p ă ce ajunge s m e u l acasă, îl î n t r e b ă m a m ă -
sa : „ D a r unde-s fugariî ?" ,
„Nu i-am adus, n u sciu u n d e sunt." j
„ C u m ? n u sciî u n d e sunt ? D a r pană acuşî u n d e j
bătuşî lela, de nu-î căuta-şî? E u sciam, că t u d u p ă I
eî aî p l e c a t ! "
„Aşa e, m a m ă " , 4ise smeul p l â n g â n d de frică,
ca-1 b ă t e a m a m a - s a dobza, c â n d se m a n i a ; aşa e,
după eî fuseiu, şi-am m e r s de nicî i e p u r e n u s'ar fi
ţinut de m i n e , ci 'n z ă d a r : a m m e r s p ă n ' c e - a m d a t
de-o m ă n ă s t i r e vechie tdtă d ă r î m ă t u r î , şi la e a u n
călugăr m a î b ă t r â n d e c â t t o ţ î omeniî, ce i-am vădut,
era ca tine, m a m ă , d a r şi m a î b ă t r â n , c'audia forte
reu, de v ă d u t n u putea, pană ce nu-şî ridica genele
cu cârjele de p e ochî, iar b a r b a 1 e r a pană 'n pă­
m â n t de l u n g ă şi albă, m a m a , a l b ă ca u n caier de fuior."
„Tu-aî ' n t r e b a t p e călugărul despre eî a ş a e ?"
„Aşa m a m ă ! "
„ S c i u t - a m ; d a r ce ţi-a r ă s p u n s ? "
„Mi-a răspuns, c ă el de b u n ă s e m ă a v ă d u t pe-
acolo t r e c â n d doî t i n e r i cuprinşi d e d u p ă cap, cide
mult, chiar c â n d zidea el l a m ă n ă s t i r e ; d r e p t aceea,
vedând m ă n ă s t i r e a aşa de risipită şi vechie m ' a m î n t o r s
în dârăpt, că decă t r e c u r ă eî pe-acolo, c â n d zidea
el m ă n ă s t i r e a , de a t u n c î e de m u l t , eî vor fi şi m u r i t
pote, orî şi decă nu, a c u m v o r fi de m u l t ajunşi 'n
ţ e r a lor şi v o r fi 6 m e n î b ă t r â n î . "
„Destul, necălitule şi p r ă p ă d i t u l e şi prostule şi
n ă u c u l e ! destul, dicea n i a m ă - s a ; tacî din g u r ă , că
t e p i c u r ; n ' a î p u t u t t u vedea, că m ă n ă s t i r e a n u p o t e
fi d e c â t fata cea fugară, i a r călugărul h o ţ u l de
fecior. . . Mergî, înşelă-mî calul cel cu n o u ă r â n z e ,
să-î a d u c eii!"
Şi 'nşelă feciorul calul cel cu n o u ă r â n z e şi
plecă ea cu-o falcă 'n cer, cu a l t a 'n p ă m â n t , c'una
bruşiî m ă t u r â n d , cu a l t a stele culegând şi m e r g e a
de g â n d i a î c ă piere l u m e a .
C â n d e r a m a î să-î ajungă, se u i t ă fata- 'n dă-
răpt şi c u m o zăresce dice c ă t r ă f e c i o r : „ F r a t e a r u n c ă
peptenele 'n u r m a n6stră, că-î aci b a b a . "
Şi a r u n c ă feciorul p e p t e n e l e j o s şi se făcu u n
zid din cer pană 'n p ă m â n t de 'nalt şi g r o s de pu­
tea u m b l a p e el două-spre-dece care a l ă t u r e a şi
lung D o m n e , l u n g de la u n c a p ă t de p ă m â n t pană
- 40 -

l a celălalt. C e r c ă b a b a să m e r g ă p a n ă la u n capeţ
al zidului, d a r în zadar, că p e d u p ă el n u se putii
vîrî să m e r g ă d u p ă fugarî, cercă p e la celălalt capet/,
— nicî p e acolo n u p u t u ; cerca să sară p e s t e el,
se l o v i î n s ă c u capul de b o l t a ceriului, de că<|ujos. A/-
t u n c î g â n d i a î că plesnesce de n e c a z ; deci se p u n e
cu ceî doî colţî ceî avea, a r 6 d e la zid, şi r 6 d e şi
rode, p a n ă făcu p r i n el cale şi t r e c u c u m se cade,
cu cal cu t o t prin el. A c u m să-o fi v e d u t c u m fugia
d u p ă fugarî ; s6rele şi l u n a s§ feriră din calea eî,
t e m e n d u - s e să nu-î î m b u c e într'o clipă. C â n d era
m a î să ajungă iar p e fugarî, feciorul a r u n c ă nă­
frama j o s şi se făcu din e a o a p ă m a r e , o D u n ă r e !
d a r n u m a î e r a l a t ă ! d a r n u m a î era 'nfoiată! tur­
b u r e şi s p u m e g 6 s ă ! d e . . . D o m n e feresce, să cerce
cineva să-o t r e c ă , fie acela chiar s m e u ! Nicî n u se
î n c u m e t a sme6ica a o trece, ci m e r s e p a n ă l a i s v o -
r u l apeî, î n c a p e t u l l u m e î şi-o t r e c u p e u n d e p u t u
şi h a î d u p ă fugarî. M e r g e , m e r g e , d e m a î s t ă să
plesnescă şi e a şi calul, când îî zăresce cale de 3
4ile. F a t a î n c ă o zăresce, decî (\ice c ă t r ă fecior:
„ F r a t e , frate, i a r e aci b a b a , a r u n c ă p e r i a j o s !"
Şi feciorul a r u n c ă p e r i a j o s î n u r m a lor şi se
f ă c u . . . D o m n e ! se făcu o p ă d u r e m a r e , p a n ă 'n cer
şi desă, de nicî d e g e t u l nu-1 p u t e a î b ă g a prin ea.
Nicî c ă m a î cercă b a b a să ocoliască de colo
pană colo, c ă scia, c ă n u a r e capet, decî să p u n e a
o r6de, şi r 6 d e la p ă d u r e m a î v r ă ş m a ş d e c â t c a p r a
la curechiu şi-'şî face loc şi ese. A c u m iar se p u n e
a fugi d u p ă eî, h a i d e h a î ! r î n d u n i c a să s§ a s c u n d ă
cu sburatul, p r e c u m fugia ea. Şi era c â t pe-aci să-î
s e :
ajungă, d a r b ă g â n d fata de s e m ă 4 i „ F r a t e , arun­
c ă a m n a r u l j o s , că ne-ajunge h ă r a n c a ! "
Şi feciorul a r u n c ă a m n a r u l î n t r e eî şi î n t r e
b a b ă şi s§ făcu din a m n a r u n m u n t e de oţel, din
cer p a n ă 'n p ă m â n t de m a r e şi gros. D 6 m n e , g r o s
c â t aî fi p u t u t face p e el în voia c e a b u n ă o cetate,
apoi l u n g c â t l u m e a . N u cercă b a b a să m e r g ă p ă n ă
la c a p ă t u l luî fiiind-că c a p e t soia e a c ă n ' a r e , nici
n u cercă a-1 sui ca e r a m a î luciii d e c â t oglinda şi
m a î oblu d e c â t p ă r e t e l e ; î n c e p u d a r a r o d e l a el ca
la u n măr, şi r 6 d e şi r 6 d e şi r 6 d e , p a n ă ce ese d i n
m u n t e călare şi du-te m a î m ă n i 6 s ă d e c â t p a n ă atunci,
dar c a m târ4iu, c a fugariî eraii 'n ţ e r a lor. B a b a
însă n u v r u să b a g e de s e m ă că intrase 'n ţ e r ă streină,
ci t o t m e r g e să-î a j u n g ă şi să-î d u c ă î n d ă r ă p t în robie.
C â n d era l a spatele lor, n u m a î cât să p u n ă m â n a
p e eî, se ' n t o r c r e p e d e peste cap şi ce să v e d î ? d i n
fată să face u n l a c m a r e , iar din fecior u n răţoiii
î n n o t â n d p e lac.
N u m a î c ă n u p l e s n e a b a b a de n e c a z ; deci se
p u n e a ocoli lacul, s t r i g â n d : pi, pi, p i ! pi, pi, p i !
dar răţoiul nu-şî sc6te capul din apă, t e m â n d u - s ă s ă
nu-î fure vederile, c ă a ş a îl î n v ă ţ a s e vrăjit6rea. Şi
să 'nt6rce b a b a p e l â n g ă l a c şi să sdrobesce, d a r în
zadar, c ă r ă ţ o i u l nu-şî sc6te c a p u l din a p ă . A t u n c i
de manie să p u n e să b e e a p a din lac, c u g e t â n d , c ă
d e c ă v a seca lacul, r ă ţ o i u l v a fi silit să-şî sc6tă ca­
p u l şi ori îl p r i n d e , orî îî fură ochii, a p o i m e r g ă
orb orî u n d e . Şi s6rbe b a b a la apă, şi sorbe de
g â n d i a î că acuşi, acuşi v a seca lacul. D a r c â n d îl
băuse m a î de j u m ă t a t e , îî plesnesce r î n z a de necaz,
de oboselă si de-atâta a p ă ce beuse. A t u n c i să cu­
t r e m u r ă o d a t ă p ă m â n t u l şi de-atuncî smeî n i m e n i
n'a mal ve4ut pe l u m e !
R ă ţ o i u l să d ă p e s t e cap şi se face fecior c a
m a l înainte, lacul se face fata şi m e r g l a î m p e r a t u l -
Verde Şi-şî cunoscu î m p ă r a t u l feciorul, apoî î l
întrebă, că cine e fata cea frum6să, iar el îî descoperi,
că e fata Împăratuluî-Gralbin, că aii fost robî a m â n ­
doi la smeul, i a r că a c u m s'aii m â n t u i t p e eî şi p e
t 6 t ă l u m e a de p u t e r e a smeilor.
D e aci m e r s e r ă cu voie b u n ă la Î m p e r a t u l - G a l -
bin, care î n c ă se b u c u r ă vă4ându-şî fata scăpată,
— 42 -

apoî l o g o d i r ă şi c u n u n a r ă p e tineri, iar b ă t r â n i i se


r ă t r a s e r a dela domnie, î m p r e u n a r ă împărăţiile la olaltă
şi p u s e r ă p e acest t i n e r î m p ă r a t , care fu n u m i t
Î m p e r a t u l - P e s t r i ţ şi de n ' a u m u r i t — şi a d î t r ă e s c .
Cine v r e a să-î vadă, m e r g ă , că eii nu-î o p r e s c ; eii
unul însă n'oid. m e r g e , c ă n i c e n u s u n t î n v ă ţ a t a
colinda p e la curţî d o m n e s c î şi m ă şi p r i n d e som­
nul. N o p t e b u n ă ! —
Auclită şi scrisă în miliţie, dela un fecior de lângă Lăpuş.

c ; «OK*» i'î J

Certul.
U n biet de om r ă m a s e văduv, vedeţî d-vostră,
c u m r ă m â n m u l ţ î ' n a s t ă s ă c r e t ă de l u m e m a r e , îî mu­
rise a d e c ă n e v a s t a şi r ă m a s e cu doî copii, cu o fe-
t i ţ ă - T i r i a n a şi c'un fecioraş-Tirion. D a r o m u l n o s t r u
n ' a v e a nimic, nicî b a r e m o m â ţ ă . Şi l u c r a bietul o m
p e la ceî b o g a ţ i , ca să agonisescă celea de lipsă
p e n t r u copilaşi, d a r u n d e nu-I m a m ă , n u - î — ş i pace!
C u m r ă m â n e a u copiii singuri acasă, m a î m e r g e a u
p e uliţă de să jucaii cu alţî copil, apoî îî miluia
căte-o vecină b u n ă cu câte-ceva, iar sera să d u c e a u
acasă, u n d e să 'ntâlniau. cu t a t ă l lor. U n a din vecine,
v ă d u v a Sofe, dicea <j multe-orî c ă t r ă copil: „Dragiî
e

meî, v e d e ţ î voî, cât de bine vă ţîn, a m v a c ă cu


lapte, a m bucăci6re b u n e , c u m t r e b u e la prunci,
diceţî c ă t r ă t a t ă l v o s t r u să m ă i a p e m i n e , c'apoî şi
m a î bine vă voiu ţ i n e ! " A ş a 'nvăţase lelea Sofe de
m a i m u l t e orî p e copii.
O d a t ă s p u n copiii t a t ă l u i lor, că i a t ă ce m u i e r e
b u n ă e lelea Sofe, şi că a r fi bine să-o ia el de mu­
iere, de 6re ce e răii fără m u i e r e 'n casă. A p o i m a î
a d a u s e r ă copiii, lelea Sofe e şi m u i e r e bună, n e iu-
— 43 —

besce şi chiar a c'ar veni d u p ă d-ta, t a t ă . A ş a


•diseră copiii 'n m a î m u l t e rendurî, d a r o m u l n o s t r u
se făcu c a şi c â n d n u i-ar audi. O d a t ă însă ascultă
m a î cu b ă g a r e d e s e m ă p o v e s t e a şi sfatul copiilor,
a p o î le r e s p u n s e :
— D r a g i î tatiî, eu b u c u r o s aş lua-o, şi cred că
a r veni d u p ă m i n e , d a r mi-e frică că s'ar p u r t a refl
cu voî, c u m nu-î p r e a ' n v e ţ a t ă cu copiî, c ă ea n ' a
a v u t copiî nicî o d a t ă . D r e p t aceea, de v a fi să m e
m a î însor, c ă n u m a î sîngur n u v e p o t cresce, d e v a
fi să m e m a î însor, cţic, mi-oî c ă u t a u n a , care să fie
d e d a t ă cu copiî şi să n u ve p o r t e refl.
— B a t a t ă , i a p e lelea Sofe, că e a n u n e v a
p u r t a reu, d a r altele orî p e cine-aî lua, sciu c ă b i n e
n u n e - a r p u r t a , i a r e a a d i s , că ne-afica o m a m ă de b u n ă .
Şi se 'nduplecă o m u l n o s t r u , d e m i l a copiilor
şi l u ă p e v e d u v a Sofe d e muiere. Nu-î v o r b ă t o c m a î
r e u n u o nimeri, că lelea Sofe a v e a c â t e ceva şi la
'nceput o d u c e a u c â t de bine. D a r dela o s e p t e m â n ă ,
dela doue, lelea Sofe î n c e p u a urî copiiî.In cele d i n
u r m ă a t â t îî e r a d e urîţî, î n c â t n u se m a î p u t e a
u i t a l a eî, d e urîţî ce-î erau. B i e ţ i î b ă e ţ î b i n e vedeau,
dar n u g r ă m u ş d a i i nicî ţiţ, sciind bine, c ă n u m a î eî
făcură p e tată-sefl s'o a d u c ă 'n c a s ă ; t a t ă l l o r î n c ă
v e d e a ce-î şi cumu-î, d a r n ' a v e a ce face, bine scia
el, că n u p o ţ î face p e n i m e n e a să iubiască, ce n u
vrea. S e luase de g â n d u r î bietul om. D a r lelea Sofe
îl scose d e p e gândurî, c u m nici n ' a r fi g â n d i t :
„Meî b ă r b a t e , 4ice ea odată, alegeţi u n a d i n d o u e :
orî m e r g e u d e u n d e - a m venit, orî alungă-ţî copiii
dela casă.
C â n d au4i b ă r b a t u l u n a ca asta, m a î î n l e m n i :
schimba l a feţe, se u i t a l u n g la lelea Sofe, ca şi
când a r fi voit să 4 i ° ă : g l u m e s c ! t u m u i e r e ? D a r
ea-î r e s p u n s e s c u r t şi ' n d e s a t : „ D i n douS u n a , orî
m e r g eu, ori dudue-î p e e î ! "
Mult se g â n d i bietul om, ce-ar face şi c u m a r
- 44 -

u r m a , ca să n i m e r i a s c ă m a l b i n e ? D e m u i e r e n u
s'ar d e s p ă r ţ i bucuros, i a r copiiî c u m să şi-î d u d u e
c a u n p ă g â n ? I n u r m ă se h o t ă r e s c e să d u d u e co­
piiî, d a r c u m ? Cu m i n c i u n a !
„ H a i d e ţ î dragiî tatiî, dise el într'o dimineţă, hai-
d e ţ î la p ă d u r e să a d u c e m uscatele, să n e facă m a m a
v 6 s t r ă plăcinte. Şi m e r s e r ă copiiî a m e n d o î cu t a t ă l
lor l a p ă d u r e . D a r fetiţa 'şî u m p l u şurţul de c e n u ş ă
şi t o t p r e s ă r ă p e cale, p a n ă 'n p ă d u r e .
D u p ă ce ajunseră 'n p ă d u r e , t o t u m b l a r ă d e
colo pană colo a d u n â n d uscatele, pană se p i e r d u r ă
de tată-so. D a u să-1 s t r i g e : „ T a t ă , t a t ă ! " d a r t a t a
nu-î ca 'n p a l m ă . A c u m n u sciură 'n c ă t r ă u să dee,
p e u n d e să iasă din p ă d u r e ? D a r u m b l â n d eî a ş a
superaţî şi singurel ca vaî de eî, d a u de cenuşă şi
se iau t o t p e u r m a cenuşiî, p a n ă a j u n g de-asupra
satuluî, acolo n u li se m a î v e d e a cenuşa pe jos, d a r
de-acolo sciau. m e r g e a c a s ă şi p e n i m e r i t e , c ă omenii
î n c e p u s e r ă a a p r i n d e luminile şi chipzuiaii eî, u n d e
t r a g e casa lor. Şi-au m e r s p a n ă la ferestră şi se ui­
t a r ă p e ochiul ferestrei, c u m m ă n â n c ă tată-so şi cu
maşteră-sa lor plăcinte, i a r t a t ă l lor dksea: „Seraciî
copiii mei, să fie şi eî aci să ' m b u c e b a r e m o d a t ă
din plăcintele a c e s t e a calde şi b u n e ! " D a r lelea
Sofe d i s e : „ T a c i nu-mî m a î p o m e n i de eî, m a î b i n e - î
l a s ă 'n ci6re, să n u le m a î a u d de n u m e ! " A t u n c i
copiiî s t r i g a r ă dela f e r e s t r ă : „ A c i s u n t e m t a t ă ! " Ş i - î
slobodi o m u l în l ă u n t r u şi le dete de cină, a p o i îî
culcară 'n căldură colo d u p ă cel cuptor. C u m e r a u
bieţiî copil osteniţi de cale a d u r m i r ă , c u m puseră,
capetele p e căpetâiu, iar lelea Sofe î n c e p u a m u s t r a
p e bietul o m : „ D e ce m ' a î sciut t u m i n ţ i p e m i n e ?
c a
T u aî d k ' î p r e p ă d i t p e t ă n d a l e l e acestea de copiî,
şi i a t ă c ă n u fu d r e p t ! Să sciî, că m â n e d i m i n e ţ ă
m e r g eu, d a r aşa m e r g , c â t să n u m e m a î î n t o r c la
copiiî tel şi la calicia t a . A ş a b ă r b a t e , d a c ă n u p o ţ i
fi t u fără eî, veî fi fără m i n e ! "
- 46 -

N u d u r m i t o t ă n 6 p t e a bietul om, i a r d a c ă se
m a
făcu 4 'şi l u ă i a r copilaşii şi m e r s e 'n p ă d u r e .
D e astă-dată Tiriana-'şî u m p l u şurţul d e t ă r î ţ e , n e -
a v â n d cenuşa de-a ' n d e m â n ă şi t o t p r e s ă r ă p e d r u m
m e r g â n d c â t e vre-o doue, c a s ă c u n d s c ă calea, d e
s'ar î n t â m p l a să se p i e r d ă de tată-so. î n p ă d u r e i a r ă
făcu tată-so, ce făcu şi se p i e r d u d e copil. î n c e p u ­
r ă copiii i a r ă a-1 striga, d a r el n u le r e s p u n s e chiar
nimic, ci m e r s e a c a s ă m â h n i t .
— „Nd, prSpăditu-i-aî?" î n t r e b ă lelea Sofe. —
„ P r e p ă d i t , s c i u b i n e că altă-data nu-or m a i veni bie­
ţii copii a c a s ă . "
A ş a a şi fost.
A c u m d u p ă c e n u aflară bieţii copil p e tată-so,
d u p ă ce nici d r u m u l nu-1 m a l cunoscură, că o spur­
c a t ă d e vulpe linsese t 6 t e tărîţele. Astfel î n c e p u r ă
a pribegi p r i n cele p ă d u r i p l â n g â n d . D-deii le ' n t ă r i ,
i n i m a şi ' n c e t â n d de-a m a î p l â n g e 'şî c ă u t a r ă m u r e
şi smeură, a l u n e şi j i r şi se h r ă n i r ă cu de-acestea,
i a r n d p t e a d u r m i a u p r i n crăngile copacilor, ca să
n u d e e d e eî vre-un l u p să-i m a n c e . Şi p e t r e -
c u r ă m u l t ă v r e m e , D-4eu scie câţi ani, a ş a p r i n
p ă d u r e , p d t e vre-o n o u e a n î şi T i r i a n a se făcu o
fată frumosă, i a r Tirion u n voinic n u m a î ca el. D a r
n u a v e a u h a i n e , t 6 t e li se rupsese, d e n u se m a i
ţ i n e a u p e t e c de p e t e c . D-4eu însă ^ le dărui îmbră­
c ă m i n t e ca l a pescî, le dărui solzî. î n t r ' o 4i u m b l â n d
prin p ă d u r e , v§4ură, c ă de-o p a r t e li se răreşce, c a
şi c â n d a r fi a p r d p e de-o m a r g i n e . Şi se b u c u r a r ă
forte, că o să scape l a largul, c ă d 6 r ă de-atâta a m a r
de v r e m e li se m a î uriseră şi lor p r i n ceî codrii se­
s e
creţi. D a r T i r i o n n u m a i p u t e a d e sete. D e c î 4 i
c ă t r ă soru-sa: „ T u soro dragă, eu m e t o p e s c de sete,
h a î să c ă u t a m u n d e v a o lecă de a p ă ! " T i r i a n a însă-i
4ise: „ R a b d ă , frate d r a g ă , că acuşi o să eşim l a
largul, u n d e apoî cred, că d ă m de m a î bine!" î n t r e -
acestea n i m e r e s c peste o u r m ă de boii, p l i n ă cu
- 46 -

a p ă limpede. T i r i o n î n d a t ă se plecă să bea, d a r s o -


n
ru-sa-1 opresce 4 i ° e d u - î : „ F r a t e d r a g ă , n u bea, c ă
' n d a t ă ce bei, t e faci boii şi m e iaî 'n c 6 r n e . " Şi
n u b e u Tirion, cu t 6 t e că-1 cocea setea, de gândiaî,
c ă n u alta, fără să topesce. M e r g â n d m a i d e p a r t e ,
daii p e s t e o u r m ă de lup, iar plină de a p ă limpede;
Tirion i a r se plecă să bea, d a r Tiriana-1 o p r e s c e : „ F r a t e
d r a g ă , n u bea, că ' n d a t ă ce beai, t e faci lup şi m e
m â n c î . " Şi ascultă T i r i o n şi astă-dată. D a r m e r g â n d
m a î d e p a r t e , c â n d era m a î să iasă la largul, d a u
p e s t e o u r m ă de cerb p l i n ă cu apă. A c u m (\ice
Tirion, t r e b u e să beau, c ă de n u — t o t plesnesc d e
sete. „Nu b e a frate dragă, că 'n d a t ă ce beai, t e face
D-4eu cerb şi m a r î n ă c a s u r î vor veni peste noî,
că vor năvăli puşcaşii p r e s t e t i n e site v o r î m p u ş c a ! "
„ F i e ce v a fi, 4ise Tirion, eii t r e b u e să beaii, c ă d e
n u t o t m o r . " Şi nu-1 m a î p u t u opri soru-sa, să n u
bea, d a r — î n d a t ă ce beu, să făcu u n cerb m a r e şi
frumos, cu cdrnele aurite. A c u m T i r i a n a p l â n g e a
l â n g ă el, d a r eliî (\iae: „Nu p l â n g e , soro dragă, c ă
v a fi ce v a v r e a D-4eă!" A p o î şi-a smuls T i r i a n a
c â t e v a fire de p ă r şi-a l e g a t cerbul de c o r n e şi-1
ducea ast-fel d u p ă sine. î n d a t ă şi esiră a c u m din
p ă d u r e şi d ă d u r ă într'o p o e n ă frumdsă, u n d e e r a
c â t e v a căpiţe de fân şi o t a v ă g r o s ă p e l â n g ă ele,
T i r i a n a să vîrî î n t r ' o c ă p i ţ ă de fân să odihnescă, i a r
cerbul p ă s c e a o t a v ă 'n j u r u l căpiţei.
Nu t r e c u însă m u l t ă v r e m e şi n i m e r i r ă pe-acolo
nescaî v â n ă t o r i cu căpăî şi cu ogari, c u m u m b l ă eî.
Căpăiî şi ogarii daii n ă v a l ă a s u p r a cerbului, d a r
el n u fuge din loc, ci să apără, m a î cu picidrele,
m a î cu c6rnele. V â n ă t o r i î ve4ând c ă cerbul n u fuge
din loc, n u m a î să a p ă r ă de câni, n u p u ş c a r ă 'n el,
ci m e r s e r ă m a î apr6pe, că n u vă4useră nicî c â n d
d r a g de cerb ca acela, cu c6rne de aur. A d e c ă decă
ajunseră l â n g ă căpiţă vă4ură c ă cerbul a r e ' n c 6 r n e
o funie de p ă r de a u r şi că funia duce c'un c a p ă t în
căpiţă. Desfâcură fânul a d e c ă acolo d u r m i a ca dusă
o fată frumdsă, cu p e r de aur, cu h a i n e de solzi de
pesce şi ţ i n â n d în m â n ă capătul funii, cu c a r e e r a
l e g a t cerbul. M u l t să m i n u n a r ă şi de cerb, m a î m u l t
însă de fată, credeau, c ă v ă d chiar pe zina codruluî.
D a r e a să d e ş t e p t ă în l ă t r a t u l cânilor şi 'n v o r b a vână­
torilor şi-î e r a c a m frică, u n d e să v e d u ocolită de-atâţa
v â n ă t o r i a r m a ţ i şi de-o dr6ie de câni. — N u t e t e m e ,
d r a g a m e a , s p u n e - n e : cine eşti, de u n d e vil, u n d e
m e r g i şi c u m ai ajuns aci cu cerbul a c e s t a d u p ă tine,
spune-ne, c ă nicî u n răii n u ţ i s'a î n t â m p l a , că e u
sunt m a î m a r e pe-aicî, eii s u n t craiul cel tiner, fe­
s e
ciorul î m p ă r a t u l u i ; aşa-I 4 i u n u l din v â n ă t o r i . I a r
Tiriana-î s p u s e t o t ă î n t â m p l a r e a , v e d e ţ i d-v6stră,
chiar p r e c u m vi-o spusei şi eii; îi spuse c u m a u
r ă m a s orfani de m a m ă , c u m tată-său l u ă de m u i e r e
la î n d e m n u l lor p e lelea Sofe, c u m a p o i la învăţul
maşteri-sa, tată-so-1 dudui, adecă-i făcu p i e r d u ţ i p r i n
p ă d u r e , c u m apoî ei ati t r ă i t a t â t a v r e m e , i a r c â n d
era să iasă m a i la largul, c u m să făcu T i r i o n cerb.
Şi ascultă craiul cu m a r e b ă g a r e de s e m ă vor­
bele eî, a p o i îî (\ise: „ D r a g a m e a , vino cu n o i la
curţile mele, t e voiii î m b r ă c a c a pe-o î m p e r ă t e s ă ,
t e fac m u i e r e a m e a , iar de cerb voiii griji ca de-un
frate, fiindcă el v a fi şi c u m n a t u l meii."
Şi m e r s e r ă t o ţ î la curţile craiului, cine n u crede
— n u asculte, că eii n u fac p e n i m e cu t ă r i a să
asculte, nicî să credă, d a r m i e deie-mî p a c e să o
m i n ţ e s c p a n ă 'n capăt, c u m se d u c u l e s c e ; şi m e r ­
seră adecă l a curţile craiului, acolo o î m b r ă c a r ă ca
pe-o î m p ă r ă t e s a şi să c u n u n ă cu craiul cel tinăr.
Cerbului îî făcură loc într'o livade frumosă şi e r a
vesel şi el de binele, î n c a r e ajunsese soru-sa.
D a r a l ă s a t D-4eti,
D u p ă bine s'aştepţî răii.
A b i a t r e c u r ă c â t e v a s ă p t ă m â n î ş i craiul t r e b u i s ă m e r -
g ă ' n ţeră, să v a d ă de t r e b i l e ţ ă r e î . Crăiasa r ă m a s e n u m a i
- 48 -

singură acasă, a d e c ă n u chiar singură, ci c u o f r o i e


de ţ i g a n , care trăsese n ă d e j d e să se facă ea crăiasă,
b a t ' o inştănţiile holă spurcată, ce g ă r g ă u n i iî um­
blase eî prin cap, să se facă c r ă i a s ă ; destul că ră-
m a s e crăiasa n u m a i cu ţ i g a n c a acasă. Ţ i g a n c a h a m i ş ă
şi celancă, c a t o ţ i ţiganiî, î n c e p u a a r ă t a crăieseî
c â t e t 6 t e şi-aî s p u n e c â t e verdî şi uscate, de gân­
diaî, că-î o meliţă. O d a t ă o c h i ă m ă p e crăiasa 'n
g r ă d i n ă să-î a r a t e lacul. A c o l o se p u n într'o l u n t r e
şi — ce face h ă r a n c a ce n u face, că restrirnă l u n t r e a
şi crăiasa c a d e 'n l a c şi se t o t cufundă, că ţ i g a n c a
p e n e s i m ţ i t e ,îî legase o p e t r ă de m 6 r ă d e g r u m a z î .
D u p ă a c e e a m e r s e 'n p a l a t şi să î m b r ă c ă în hai­
nele crăieseî.
D a r din fundul lacului eşa u n glas b u l b u c i n d
prin u n d e l e lacului şi p r i n t r e bulbucii de n u f e r :
„Frate, frate Tirione
Vino bag'atale corne
Tocma 'n fundul ăst de apă,
Unde soru-ta sS 'necă,
Că petra răii o apasă
Şi-î sdrobesce a el 6să,
Iar apa o înăbuşesce,
Frate, frate te grăbesce,
De morte o mântuesce! . . . "
Şi cerbul bine-audia, d a r nu-î p u t e a ajuta nimic,
că şi el era l e g a t d'un stâlp de p e t r ă , îl legase ţi­
ganca, decî îî r ă s p u n d e a soru-seî 'n c â n t e c :
„Soră, soră draga-mea-re,
Duce-m'aş să am putere,
Dar ţiganca m'a legat,
De un stelp m'a ferecat..."
I h t r ' a c e s t e a sosi şi craiul acasă. Ţ i g a n c a îmbră­
c a t ă în hainele crăieseî z ă c e a p e p a t şi să văieta,
că n u m a î p 6 t e de betegă. Craiul, credând, că e
crăiasa luî, o î n t r e b ă ce-o d â r e să m e r g ă d u p ă dof­
tori, d a r ţ i g ă n e a i s p u n e că ea n u să m a î sc61ă p a n ă n u v a
m â n c a c a m e din cerbul cel cu c6rnele de aur.
- 49 —

„D'apoî c u m ? să o m o r eu pe c u m n a t u l Tirion,
p e frate-to?"
„Omoră-l, b ă r b a t e dragă, p o r u n c e s c e la puşcaşi
să-1 puşce, că de n u m ă n â n c carne din el, t o t m e
prepădesc!"
Şi craiul, ca să se t ă m ă d u i a s c ă muierea, p o r u n c i
puşcaşilor să m e r g ă să împuşce cerbul. Ci c â n d se
a p r o p i a r ă de el, el aşa c â n t a de j a l n i c :
„Soră, soră Tiriana!
Vino şi-ţi fă o pomană
Scote-mS dela puşcaşi,
Oă de nu mor mintenaş! ! . ."
Şi T i r i a n a aucji glasul cerbului şi-î r e s p u n s e 'n
cântec:
„Frate, frate, suflet dulce,
La tine nu me pot duce,
Că-s în apă aruncată
Şi pe mine stă o petră,
Numaî cât nu-s înnecată! ..."
A u d i n d puşcaşii cântecele acelea îî lovi mila şi
n u v r u r ă să 'mpuşce cerbul. D e c î dise ţ i g a n c a c ă t r ă
c r a i u l : „ T r i m i t e măcelarii să-1 belescă, să m ă n â n c
carne din el, că de n u t o t mor." Şi trimise craiul
m ă c e l a r i să belescă cerbul.
Dar cerbul cândmi-î zărea
Se isbia şi se plângea:
„Soră, soră suflet drag,
Eşî afară, eş! din lac,
Eşî afară şi mS scote,
Soră dragă dela morte \"
D a r soru-sa iar îî r e s p u n d e :
„Frate dragă, suflet dulce,
La tine nu mS pot duce,
Că-s în apă aruncată .
Şi pe cap îmi stă o petră,
Numai cât nu-s înnecată!"
Şi măcelariî aucjiră tânguirile cerbuluî şi şi
glasul din a p ă şi li se făcură milă de cerb şi nu-1
beliră, ci spuseră craiului t o t ă î n t â m p l a r e a . Craiul
n u m a î d e c â t m e r s e î n l ă u n t r u şi se u i t ă m a î b i n e
I. 4
- 50 -

l a crăiasa luî cea b e t e g ă , adecă, aceea era ţ i g a n c a ,


deci îî p o r u n c i i u t e să-î s p u n ă unde-î e c r ă i a s a şi
cum cuteză a face u n lucru ca acela, dar ţ i g a n c a
hoţă, respunse n u m a î d e c â t c r a i u l u î :
„ î n ă l ţ a t a crăiasă s'a j u c a t cu l u n t r e a p e l a c şi s'a
înnecat, apoî eu a m g â n d i t să nu-ţî spun nimic, fără
să m e î m b r a c în hainele eî şi să m e fac crăiasă de
voiu putea, că t o t a m t r ă i t noî b i n e o d a t ă — "
Craiul porunci de deslegară cerbul, iar acela 'n
fuga m a r e m e r s e la lac şi scormoni cu c6rnele p a n ă
d ă d u de soru-sa şi o scose de-asupra apeî, apoî îî
deslegară omeniî p e t r a dela g r u m a z î şi 'n s c u r t ă
v r e m e fu i a r ă sănetdsă, ca m a î î n a i n t e şi spuse cra­
iuluî t o t ă î n t â m p l a r e a . Bulbuciî de nufer sunt din
lacramile Tirianeî, că pană a t u n c î nuferul n u a v e a ilorî.
Craiul apoî p o r u n c i de l e g a r ă pe ţ i g a n c a de
codele la doue iepe şirepe şi p e u n a o m â n a r ă în-
tr'o p a r t e , i a r pe a l t a 'n a l t ă p a r t e , de făcură t o t
m i i de b u c ă ţ e l e din ea.
Craiul cu crăiasa a p o î aii t r ă i t de aci în colo
m u l t e dile d'albe, d a r s'or fi stins şi eî a c u m , că
e m u l t de-atuncea; despre cerb însă n ' a m m a î au-
cjit nimic.

Audită şi scrisă în Sâncel, lângă Blaj.

oîs=HB««>
Torceţi fete, c'a murit laba Clanţa.
I l e n a leleî Nastasie era o fată, c â t să-î cercî
părechia, de frumdsă ce e r a ; — n u e decî nicî o
m i r a r e , c ă e r a c a m somnurosă, — la o m u l frumos îî
stă bine şi c a m somnuros. Cele b a b e slabe de gu-
ră-î scoseră vestea, c'ar fi chiar leneosă, ca t o ţ î
lenioşiî, că d m l i ţ a î n d e l u n g a t ă şede n u m a î şi ma-
m â n c ă şi cască g u r a d u p ă ceî drumarî, că n u m a î a
se g ă t i scie. . . . şi m a î sciu eu c â t e v o r b e n u m a î
scoseră b l ă s t e m a t e l e de b a b e despre I l e n a leleî
Nastasie ? O lecă de adever p o t e că e r a şi'n vorbele
babelor, firesce n u t o c m a î aşa c o r n u r a t , c u m îl
spuneau ele. B a ce să dicem ? uniî omenî, — D-cJeu
să n u le scrie 'n osîndă, — reî la g u r ă orî că d o r ă
prietini de-aî babelor, orî că d o r ă d u ş m a n i de-aî
Ileniî, uniî o m e n î de-aceştia m a î scorniră minciuna,
că lelea Nastasie ar c a m netezi din c â n d în c â n d
pe I l e n a cea frumosă şi leneosă cu câte-o despică-
t u r ă de lemn, ca s'o facă h a r n i c ă şi b ă r b a t ă , — dar
în z ă d a r ! Eii nu-s omul, care să cred minciuni, cu
deosebire despre fetele frumose, n u voiii să a u d pic
de hulă, că şi de-o aud, n u o cred. Destul, că odată,
aşa se povestesce, lelea Nastasie chiar p e r i a p e I l e n a
c/o despicătură de l e m n şi încă aşa de frumos, în­
cât bieta fată scotea nesce sberete, de g â n d i a î că
se p r e p ă d e s c e l u m e a . — C r u d ă m a m ă m a î e r a lelea
N a s t a s i e ! — Chiar când se v ă i t a I l e n a m a î cu tărie,
când p l â n g e a m a î cu l a c r ă m î şi ofta m a î cu suspin,
trece feciorul î m p e r a t u l u î pe-acolo într'o căruţă,
cum n u m a î la feciori de î m p e r a ţ l vedL F a t a p l â n g e a
amar. — C u g e t â n d feciorul î m p e r a t u l u î că p o t e ajuta
ceva, opresce t r ă s u r a 'n d r u m şi î n t r ă 'n l ă u n t r u .
4*
- 52 -

fn vremile acelea se v e d e treba, că nici feciorii de


' m p e r a t n u erau aşa făloşî, ca acum.; m a î i n t r a u şi
eî prin casele omenilor de rend. — î n t r e b ă decî pe
fată, de ce p l â n g e ? D a r b u n a m a m ă , lelea Nastasie,
n u lăsă p e I l e n a să se obosescă cu răspunsul, ci
respunse e a : „ D 6 r ă uite, domnişorule, t r ă s n i t ă a s t a
de fată a r e să-mî m ă n â n c e dilele cu ' n d ă r ă t n i c i a e î ;
avut-am noî cânepă, a v u t - a m şi in, eu n ' a m t o r s
nicî u n fir, n u m a î t o t ea, dor voiii vedea-o sătulă
de t o r s , de u n d e ? — m a î ajută la cele vecine, m a î
la n e a m u r i , m a î şi la streini, cine n u m a î scia c'are
c â n e p ă — n u scăpa de ea să nu-î dea u n caer de
tors, pană g ă t ă la t o t satul. A c u m d u p ă ce n i m e n u
m a î a r e de tors, s'a pus, focuita, că n'oî dice m a î
bine, s'a pus dumnîa-eî să torcă, — c u m n ' a m a î
tors o m p e l u m e , — u i t e d-ta, domnişorule, nuielele
din g a r d , apoî s ă n ' o b a t ? — b a o o m o r cu b ă t a i a . "
— N u m a î a t â t a a g r e ş i t ? î n t r e b ă feciorul îm­
p ă r a t u l u i ; decă t o t ă greşala eî e asta, a t u n c i n'o
m a î b a t e , făr' las-o să v i n ă cu m i n e la m a m a , î î v a
d a ea c â n e p ă şi in p a n ă se v a s ă t u r a de t o r s şi n ' a
fi silită să t o r c ă grădelele. L e l e a Nastasie într'o
b o b o t ă de m a n i e , dedu b u c u r o s ă pe I l e n a şi din
minitul acela n'a m a î vădut-o.
D u p ă ce ajunse feciorul î m p ă r a t u l u i acasă, spune
m a m e i sale î n t â m p l a r e a cu fata cea frumosă, chiar
c u m v'o spusei şi eu d - v o s t r ă , — a d e c ă el spuse ma­
m e i sale a t â t a cât sciu dela lelea Nastasie, dar eîi
sciind m a î m u l t d e c â t el, vă spusei ceva m a î mul­
tişor. D e s t u l că î m p ă r ă t e s e i îî p ă r u bine, că fecio­
rul i-a a d u s o fată a t â t de harnică, o t o r c e t 6 r e
a t â t de n ă s d r a v e n ă , — că v e d e ţ i d-vostră, doră şi la
curţile î m p ă r ă t e s e i este lucru şi încă cât lucru ?! Să
î m b r a c i t u a t â t a a m a r de c ă t a n e , să-le hrănesc!, să
le m a î daî şi a r m e , şi D-deu. m a î scie cât este acolo
de lucru şi de învăluit ?!
î m p e r ă t e s a însă, m u i e r e b u n ă şi 'nţeleptă, nu*
- 53 -

dădu Ilenei c â t e v a dile n i m i c de lucru, că d o r ă e r a


obosită de cale, — şi o lăsă p a n ă 'şî va veni în orî.
î n t r ' o seră însă d u p ă ce c a m g â n d i î m p e r ă t e s ă că
şi Ilena să v a fi odihnit destul, o c h i ă m ă î n c u r t e şi-î
dădu nicî m a î m u l t nicî m a î puţin, d e c â t doî sacî
plinî, unul cu fui6re de c â n e p ă şi altul cu fui6re de
in, şi-î dise: „Ilenă, vecjî t u aceştî doî sacî, sunt
plinî de fuiore şi cred c ă t u p a n ă d i m i n e ţ ă le veî
t o r c e t 6 t e ; d i m i n e ţ ă să viî dar, d r a g a m e a , cu sacul
cu g h e m e l e ; a c u m p o ţ î m e r g e , d a r t 6 r c e subţire şi
răsucesce b i n e tortul, să fie t a r e , să n u a v e m val
cu el la ţ e s u t ! "
S ă r m a n a I l e n ă ! de-abia 'şî duce b i a t a de ea
sarcinile p a n ă 'n chilie, nicî n u cuteză a l e deslega,
ci începe a se boci şi a p l â n g e , şi p l â n g e şi se vă­
i e t ă şi-şî b l a s t ă m ă cesul, în c a r e s'a n ă s c u t şi blas­
t ă m ă p e m u m ă - s a de ce n ' a spus adevărul la fecio­
rul împăratului, căcî a t u n c i nu-o a d u c e a la c u r t e
s'o facă de ruşine. P a n ă la m e d u l n o p ţ i i ţ i n u t o t u n
plâns. A t u n c i vede, că se deschide u ş a s i n g u r ă şi
î n t r ă în casă o b a b ă lungă, secă, ghebdsă, cu nesce
dinţi lungî ca şi colţii dela greblă, e r a 'n a d e v ă r
deşirată, de n u o p o ţ î n u m i m a î potrivit ca „Me-
dul-nopţiî", orî „Marţî-sera", ori „Mama-huciuluî."
— E r a b a b a C16nţa. F i i n d însă că î n t â m p l a r e a o
aduse chiar într'o M a r ţ i sera, I l e n a c r e d e a , că v e d e
p e Marţolea. C â t ce î n t r ă b a b a 'n casă, s u n â n d g r e u
în d e g e t e şi r ă d i m a t ă pe-o cârjă începe a încuraja
pe Ilena.
— N u t e t e m e , d r a g a mătuşil, v a fi c u m v a ,
rendui D-deîi, sciu eu de ce plângi, sciu eu ce supă­
r a r e aî, cunosc eu năcasul, care te-a ajuns, d a r n u
te supăra nimic, culcă-te şi d o r m î 'n pace, voiu is­
prăvi eu t o t lucrul, apoî t r ă i n d în secreta a s t a de
l u m e 'mî-veî r ă s p l ă t i t u c â n d v a ostenela.
Să culcă I l e n a cât de frică, cât de supărare,
*îât de ruşine şi cât de b u c u r i e ; îî v e n i a a crede,
- 54 -

că b a b a a s t a e o strig6ie şi v r e a s'o omore, a t u n c i


se 'ngrozi şi-î e r a frică d e e a ; apoî se gândia, că
d a decă-î m u m a p ă d u r e î şi p o t e că n ' a omorî-o, ci-î
v a t o r c e fuiorele, d a r o v a şi s p u n e împărătesei,
apoî ce ruşine o să fie a c e e a p e n t r u e a ! ? Se c a m
u i t a din p a t , de sub învălit6re şi n u se p u t e a destul
m i r a de iuţela, cu care se 'nvârtea fusul în degetele
b a b e î ; gândiaîj c ă n u a l t a fără dracul îl p o r t ă —
d o m n e iertă-mă şi n u m e s e r i e 'n o s â n d ă ! — a ş a de
r e p e d e sfârăia fusul î n t r e degetele cele lungî şi sub­
ţiri ale babeî. N u t r e c u u n ces b u n d e v r e m e şi b a b a goli
u n sac de fui6re şi-1 u m p l u cu g h e m e . T o t a ş a de lesne
făcu şi inul t o t gheme,—firesce d u p ă ce-1 tdrse,—şi c u m
g ă t ă lucrul, se făcu nevechită, peri c a o nălucă. I l e n a n u
credea, că fuiorul e tors, credea, c ă ea visase n u m a i în­
t â m p l a r e a , ce vi-o spun, cu b a b a . D a r n i c î n 6 p t e a n u p u t u
ţ i n e a pănă-î l u m e a ; se făcu o d a t ă şi d m ă , şi —pană î n c ă
a n u se î m b r ă c ă , fugi la sac. B u c u r i a eî, c â n d vedu sacii
plini de g h e m e , d a n u m a î scotea g h e m e l e afara, d a n u le
c â n t ă r e a î n m â n î , e r a n u m a î voie b u n ă , p u t e a i
p r i n d e iepuri cu e a d e voi6să ce era. 061ea d u p ă
p r â n d m e r g e cu sacii ceî plinî de g h e m e l a î n ă l ţ a t a
î m p e r ă t e s ă . S ă fi au4it l a laude, să fi v ă 4 u t de-aci
încolo t r a i u şi m a î b u n , m â n c ă r i şi m a î scumpe,
h a i n e şi m a î alese, s c u r t : I l e n a 'şî a v e a raiul p r e
p ă m â n t la c u r t e a î m p e r ă t e s c ă .
î m p e r ă t e s ă e r a cu voie b u n ă , feciorul î m p ă r a t u l u i
n u e r a supărat, I l e n a . . . . off! e a e r a fericită. Şi
m e r s e v e s t e a fetei p e s t e m ă r i şi peste ţ ă r î şi veniaii
î m p e r ă t e s e şi crăiese să v e d ă p e I l e n a cea h a r n i c ă
şi frum6să şi d u c e a u n u m a î vorbe de l a u d ă despre ea.
Odată, chiar erau m u l t e d 6 m n e de cele m a r î
la curte şi î m p ă r ă t e s a c h i ă m ă pe I l e n a î n a i n t e şi-x
4ise: „Ilenă, c a să v e d ă d 6 m n e l e acestea, c â t eşti
de harnică, pană m â n e d i m i n e ţ ă veî t o r c e fuioraşele
a c e s t e a de i n . " A d e c ă erau. p a t r u sacî marî, plinî
plinuţî cu fui6re de in, î n c â t nicî a-î duce n u putea, ci,
- 55 -

doî a r g a ţ î î m p e r ă t e s c î fură n e v o i ţ i a-î d u c e p a n ă 'n


chilia Ilenei. A c u m se puse I l e n a i a r p e g â n d u r i ,
plângea, suspina, se r u g a la D - d e i i : ori s'o omdre,
orî să-î a d u c ă iar p e b a b a C l 6 n ţ a să o sc6tă din
necaz. C â n d e r a la m i e d u l nopţii, u ş a se deschise
si deşirată de b a b ă î n t r ă : „ B u n ă s e r a , d r a g a m ă t u ş i ;
de ce p l â n g i ? Culcă-te şi d o r m i în pace, lasă pe
mătuşa, şi v i n a eî să fie de v a fivre-o scădere.
Ce să m a î î n t i n d v o r b e ? I l e n a se culcă şi d u r m i
boeresce, iar b a b a tdrse 'n c â t e v a m i n u t e t o t inul,
apoî îl făcu g h e m e şi h a î cu ele 'n sac, d u p ă a c e e a
se făcu soră cu d r u m u l .
î n d i m i n e ţ ă u r m ă t d r e c ă u t ă I l e n a sacul cu
ghemele, le n u m e r ă le c â n t ă r i 'n m â n ă , apoî în-
ghenunche şi p l â n g â n d de b u c u r i e , mulţămi
luî D-d©u. D u p ă p r â n d le duse d o m n e ! î m p e r ă t e s e ,
carea o l ă u d ă forte şi-o î m b r ă c ă 'n h a i n e şi m a î
frumdse, apoî o a r e t ă d d m n e l o r celor streine,
carî încă o l ă u d a r ă cu t d t e l e şi-o cinstiră cu b a n î
de a u r şi de argint, p e n t r u h ă r n i c i a eî. Nu-î lipsă
să ve m a î spun, cât e r a I l e n a de voidsă. A c u m în­
cepură a veni chiar şi feciori de î m p e r a ţ î să-o vedă.
Şi le cădu d r a g ă , că d d r ă era frumdsă, n u g l u m ă ,
apoî de hărnicia eî n u m a î era o m dinprejur, care
şă n u scie. T r e b i l e să p u n e a u de m i n u n e l a cale.
î n t r ' o di feciorul î m p ă r a t u l u i , care o adusese, dise
m u m e i sale : „ M a m ă mi-a v e n i t v r e m e a sa m e 'n-
sor; avere a v e m destulă, ţ e r î înc'avem, decă însă
totuşî a v e m lipsă de ceva, apoî a c e e a e o m u i e r e har­
n i c ă ; ce dicî m a m ă , ore să n u iau eu p e I l e n a de soţie?"
Mumă-sa n u m u l t se g â n d i şi (fise : „Fiule, chiar
era să dic, d a r a m a ş t e p t a t ca să-ţî v e d g â n d u r i l e
tale m a î întâiu ; d u p ă ce-am adus-o la n o î 'n casă,
după ce e a ş a de frumdsă şi de h a r n i c ă , sciu, că
peţitori i-or veni destul şi s'a m ă r i t a , d a r n o î de
j ruşine n'o p u t e m lăsa fără pic de z e s t r e ; apoî şi tu,
D-deu scie, p e cine a-î lua, să n i m e r e s c ! m a î bine
- 56 -

d e c â t cu e a ? O să m a î fac d r a g u l m a m i î o p r o b ă
cu ea şi de s'a ivi t o t harnică, ca p ă n ' a c u m — a t a
să fie, — a d e c ă a n o s t r ă : m u i e r e a t a şi n o r a m e a ! "
P e c u m se vede, p e vremile acelea nicî feciorii
de î m p e r a t n u se ruşinau a l u a fete de naţie, din
popor, d a c ă chibzuiau că-s h a r n i c e ; astădî? t o t pe-
tecitul a r t r a g e să ia t o t d 6 m n e şi încă d 6 m n e bo­
g a t e şi frum6se şi ' n v e ţ a t e !
P r e s t e c â t e v a dile, chiar într'o M a r ţ ă p e l a ojină
m e r g e î m p e r ă t e s a în chilia Ilenei şi-î d i c e : „ D r a g a
m a m e î , să viî, să-ţi m a î a r e t ce să t o r c î la n o p t e . Şi mer­
se I l e n a cu î n ă l ţ a t a î m p e r ă t e s a şi-î n u m e r ă î m p e r ă t e s a
4ecesacîplini, cincî cufui6re de cânepă, cincîcufui6rede
in şi-î d i s e : „ P e m â n e d i m i n e ţ ă să fie g a t a , ci ve4î de-1
t 6 r c e c a sîrma, că v o m face din el a ţ ă de cusut h a i n e
cătănescî." D e c e slugî de-abia duseră sacii pană 'n
chilia Ilenil. D u p ă ce r e m a s e I l e n a singură 'u chilie
se puse nenişorule i a r p e plâns, d a r a ş a p l â n g e a ,
de-î c u r g e a u l a c r ă m i l e ca b o b u l p e obraz l a vale.
C u m n u m ' a t r ă s n i t D-4eu. — se b o c e a ea, — sa n u
fi m a î cunoscut nicî m a m ă , nicî feciori de î m p e r a t ,
nicî curţî împerătescî ?! Cine m ' a p u s să t a c , să n u
s p u n la î n c e p u t că eii n u sciu torce, că doră4icea
}

p o p a n o s t r u î n biserică c ă : cu m i n c i u n a n u m e r g i
d e p a r t e , orî cinezi, orî prân4escî cu ea, d a r a m e n d o u e
r a r le faci; peste m i n e t r e c u ispita de doue orî, d a r
a t r e i a 6 r ă sciii c ă n u scap, d e m ' o r p r i n d e cu
minciuna, t o t m e om6ră, de n u m ' o î omorî eii de
r u ş i n e ; m ' a r u n c î n f â n t â n ă cu capul î n j o s , colo de
m a
c ă t r ă 4 ! — t o t ast-fel d e g â n d u r î îî u m b l a u fetiî
p r i n c a p pană colo c ă t r ă me4ul nopţii, a t u n c î u ş a
se deschide şi, d 6 m n e aperă, î n t r ă a d e c ă b a b a
Clonţa!
— B u n ă sera d r a g a m ă t u ş i î ! t u iar eşti superată,
i a r plângi, d b m n e slabă m a î eşti de înger ; t a c î că t e
scap eii şi d e n e c a z u l acesta, d a r uite, p e n t r u oste-
n e l ă t u să m e c h e m î la n u n t a t a , orî d u p ă cine ţi-a
- 57 -

fi r â n d u i t să t e măriţî, să m e chiemî, şi eti voiii


veni şi m u l t bine-'ţî voiii prinde.
— D a r c u m voiii sci să t e c h e m ? î n t r e b ă Ilena.
— Veî eşi — dise b a b a — veî eşi afară, când vor
fi ospeţiî a d u n a ţ i şi când veî fi la t ă i e t o r veî d i c e :
B a b ă C16nţă, h a î la ospeţ, că i a t ă m e m ă r i t ; înţe-
lesu-m'aî?
— înţeles.
— Şi t e legî, că m e veî c h i e m a ?
— Me leg.
— Eî bine, d o r m î 'n p a c e şi n ' a v e a nicî ha­
b a r de tors.
Şi u n d e n u se puse I l e n a pe u n s o m n dulce,
de g â n d i a î că n u alta, fără de-ar fi şepte n o p ţ i l e g a t e
la olaltă î n c ă s'ar c u m p e n i să le d 6 r m ă . Şi se deş­
t e p t ă ea de d e ş t e p t a t — ca o m u l î n g â n d u r a t — c â n d
era de m u l t <f iuă. î m p e r ă t e s ă se uitase în vre-o doue
treî r â n d u r î p e ferestră la ea, de când se făcuse diuă,
dar îşî cjise: e obosită s e r m a n a , ar fi p e c a t s'o tre­
zesc, că a c u m e s o m n u l m a î dulce, d u p ă a t â t a a m a r
de m u n c ă ! î n u r m ă însă rupându-o fomea p e Ile-
nuca, se d e ş t e p t ă şi —frecându-se la o c h î — m e r s e
la sacî să-şî v e d ă m u n c a . D u p ă ce pipăi cu b ă g a r e
de s e m ă şi simţi în t o ţ î saciî g h e m e l e t â r î şi m a r i
ca bostaniî, n u se p u t u s t ă p â n i a n u o podidi u n
plâns de b u c u r i e şi a n u c j i c e : „Mulţămescu-ţî D o m n e
D-deul meii, c ă m ' a î s c ă p a t şi de a s t ă m u n c ă , în­
dură-te şi n u m e părăsi p a n ă voiu fi vie." — D a r
gândul îî era la b a b a C16nţa. Şi î m p e r ă t e s ă audi
vorbele eî, e a era chiar la u ş ă şi 'ncepu şi e a a
plânge de bucuria, apoî î n t r ă în chiliuţa Ilenei, o
ridică din g h e n u n c h î , o strînse la p e p t şi sărutându-o
dise: „ L a s ă Ilenă, tu, p e n t r u h ă r n i c i a ta, să sciî, că
mi-aî î n t r a t a t â t de dragă, î n c â t m ' a m h o t ă r î t să
mi-te fac chiar n o r ă ! "
T 6 t e ca t 6 t e , d a r u n a ca a s t a n'o visase Ilena,
că m e rog, a fi î m p e r ă t e s ă d o r ă e lucru m a r e , n u
- 58 —

iac'aşa. Se vede că I l e n a se n ă s c u s e î n p l a n e t a cea


b u n ă , că feciorul î m p ă r a t u l u i , prinţul, vine la ea cu
feluri de h a i n e şi s c u m p e t u r î şi-î spune, că să se g a t e
de n u n t ă . A p o î m ă r o g : cine n u se scie g ă t a —
„ c â n d a r e cu c e ?
Colo de c ă t r ă seră încep 6speţiî a veni, în u r m ă
vine şi p o p a de-î c u n u n ă , apoî se p u n la m â n c a t e ,
la b e u t e , la d i n u m - d a n a m , de g â n d i a î ; c ă t r e î p r i n ţ î
se 'nsoră, n u n u m a î unul.
C â n d era veselia m a î p o g a n ă , I l e n a ese afară,
se duce la t ă i e t o r şi dice ' n c e t : „Mătuşă Cl6nţă, h a î
la ospăţ, şi iertă, că t e c h i ă m aşa târcjiu!"
— B a b a a t u n c î fu aci, lungă, deşirată, ghebosă,
colţată, sacă, cum o c u n b s c e ţ î ; şi c u m eşi la ivelă,
dise Ileniî: „ D r a g a mătuşiî, c â n d v o m î n t r ă î n casă,
t u să dicî: Cinstiţi boerî de cinste şi de omenie, s ă
n u vă fie lucru cu supărare, d e c ă a m cutezat a
c h i ă m a p e m ă t u ş a la n u n t a m e a , e b ă t r â n ă , e urîtă,
c u m o vedeţî, d a r a r e o i n i m ă t a r e b u n ă c ă t r ă m i n e
şi-o iubesc şi-o cinstesc ca p e m a m a , b a şi m a î t a r e ,
că m a m a e departe, d a r ea e a c i . "
Şi-aşa făcură. I a r ospeţiî să m i r a u de b a b a a c e e a
deşirată şi î m p ă r ă t e s a n u să p u t u r ă b d a s ă n u d i c ă :
„ M ă t u ş ă î D e c e a î d i n ţ î a ş a l u n g î şi d e g e t e aşa s u c i t e ? "
— 0 ! d r a g a mătuşiî, torsul cel mult, torsul m ' a
schimonosit, că n u m a î n e p 6 t a H e n a m a î e t o r c e t o r e
c u m e r a m eu în v r e m e a m e a , d a r m u l ţ ă m e s c luî
D-deti că-şî c a p ă t ă b ă r b a t , care d 6 r ă n ' a p u n e - o l a t o r s
să-î să strice feţa şi dinţiî şi degetele şi să se facă
din frum6să c u m e, o schidâlă ca m i n e ? "
I a r î m p ă r ă t e s a m u l ţ ă m i b ă t r â n e l că le spuse şi
dise î n a i n t e a t u t u r o r :
„Ilenă, d r a g a m a m e î , de adî 'n colo să n u m a î
cutezî a p r i n d e caier în m â n ă , că n u doresc să t e
v e d ca p r e mătuşă-ta, iar de veî cuteza a călca po­
runca, t e a l u n g n u n u m a î dela curte, d a r si din ţările
m e l e ; priceputu-m'ai ?"
- 59 -

— P r i c e p u t , respunse Ilena, iar dspeţiî s t r i g a r ă :


b r a v o ! şi vivat!
B a b a C l o n ţ a se duse de unde-a v e n i t şi de-atuncia
nu s'a m a î ivit să m a î ajute cuiva la t o r s ; din cur­
ţile î m p e r ă t e s c î a eşit caierul î n c ă 'n d i m i n e ţ a ur-
m ă t o r e , şi eşit e pană 'n 4 m a
de a 4 î ; I l e n a cu
prinţul eî, de n ' a u murit, şi a4î m a î trăiesc, iar eu
gătându-mî minciuna dic:
„ T o r c e ţ î fete, t o r c e ţ î c'a m u r i t b a b a C l o n ţ a \ "
Audită şi scrisă în Beteag, lângă Someşul mare.

Ganul Ţiganul,
A fost odată, ca nicî odată.
A fost o d a t ă ce-a fost, d a r n ' a fost aşa m a r e
m i n u n e , c'a fost n u m a î u n ţ i g a n cu n u m e l e Gfanul.
C u m să fie a c e e a m a r e m i n u n e ? c ă d o r ă ţ i g a n î tot-
deuna aii fost, icî ţ i g a n î colea ţiganî, dincolo ţiganî,
în ceea p a r t e iar ţiganî, t o t de ţ i g a n î d a i şi cu ţ i g a n î
t e 'ntelnescî; b a icî c61ea m a î v e d e m şi c â t e u n om
maî ţ i g a n d e c â t t o ţ i ţiganii.
E, dar ţ i g a n u l m e u şi-al D-vostră, de c a r e vreţi
să vorbesc, î n t r ' u n chip e r a ţ i g a n ca ceialalţî ţiganî,
adecă era s e r ă c u ţ seracul d e el, î n c â t câte-odată,
b a de cele m a î m u l t e orî, t r ă i a t o t cu n o d u r i fripte
învăluite cu r ă b d ă r i prăjite, dar î n t r ' a l t chip se de-
osebia de ceialalţî ţiganî. A n u m e el era cu m i n t e .
P o t să fie şi ţ i g a n î cu m i n t e , aşa m a î rari, d a r vor­
ba e aşa, c ă ţiganii sunt t o ţ i nero4î. Şi Gfanul ţ i g a n u l
e r a cu m i n t e , (\eu c u m să n u fie, când el fără vre-o
măestrie, fără cămin, fără ceteră fără casă, fără
masă, n u m a i c'un bordeiti, care n u era nicî ăla al luî, ci al
- 60 -

naşului, t r ă i a c u m putea, de pe-o ch' P© alta, d a r


reu trăia.
Gfanul ţ i g a n u l n u e r a singur, căci avea ş'o mu­
iere cu care căpetase vre-o şese puradei, v a să dică
puî de ţigan. A c u m chiar n i m e n ' a r p u t e a <\ice, că
Gfanul ţ i g a n u l n u era o m cu m i n t e , căci el şi ca
om serac totuşi s'a nizuit să aibă o familie. A p o î
d e c ă n e c u g e t ă m că el cu serăcia luî a crescut
s
şese pruncî, seu m a î bine d i d u p ă d a t i n a ţiganului,
i-a l ă s a t să crescă, p r e c u m îşi cresc t o ţ î ţ i g a n i i copiii,
a c e e a n u e lucru m a r e . B a d a chiar lucru de m i r a t
şi de^ pocosit.
î n u r m ă totuşî a g ă t a t Gfanul ţ i g a n u l cu t o t e ;
6meniî din sat de m u l t n u i-au m a î d a t nimic, iar
a c u m de vre-o c â t e v a dile, nicî dela naşu-seu n u a
m a î c ă p e t a t ce se r u m e g e , cu ce să-şî ostenescă făl­
cile şi cu ce să-şî î n d 6 p e folele.
Ce să facă el d a r ă ?
D e r ă b d ă r i s'a s ă t u r a t ca de m e r e a c r i ; de lip­
suri — calea valea, d a r n u m a î avea nimic, iar copiii
i-se trântiaii p e j o s de fome, m u i e r e a p e - a c e e a c a l e .
Ce să facă el aşa d a r ă ?
F l u e r ă u n a a p a g u b ă , se m a î g â n d e s c e şi i a r
se m a î socotesce, ce să facă ? încătrăii s'apuce ? şi
de ce să se p r i n d ă ? S ă m e r g ă să fure,nu-î v e n i a l a
socotelă, căcî l a furat t r e b u e 6 m e n î sprinteni, 6 m e n î
iuţî şi 6 m e n î cu curagiă, cari p o t să se a p e r e , d a r
să şi fugă la v r e m e de lipsă. A p o î el să fie h a r n i c
de-aceea t r e b ă ? B a . E l n e c u m să aibă curagiu, d a r
n u p u t e a nicî fugi, căcî era l a t de f â m e d e â r e c e d e
t r e i dile n u m â n c a s e nimic.
Ce să facă d a r ă ?
Se m a î g â n d e s c e şi iar se m a î socotesce, apoî
s e m a î s c a r p i n ă ' n cap, p 6 t e de necaz, decă n u de altele,
în u r m ă ajunge la a c e e a credinţă, că D-deu e p r i c i n a
c ă ' el e serac şi că de a c e e a m 6 r e el de f6me.
D e c ă n u era D-4eii, chiar D-deu, a t u n c î era ce
era, căcî ţiganul t a r e desnădăjduiese. î n u r m ă se
conteni, d a r iar se gândi, c'aşa nu-î b i n e să r ă m â n ă ,
dar nicî n u p o t e să r ă m â n ă , căcî n ' a r e ce m â n c a .
Decî dise muierii s a l e :
— Tu babă!
— Ce-î Grănuţule?
— E rău, dice ţ i g a n u l scărpinându-să 'n cap,
cine scie din ce pricină e rău, că m a î răii de-aşa n u
se p6te, fiind-că a c u m chiar n ' a v e m ce m â n c a . P a n ă
a c u m m a î c ă p ă t ă m de icî de c6lea c â t e ceva, d a r
a c u m p a r ' c ă nu-î lucru curat, n u m a î c ă p ă t ă m nimic
de nicăirî, iar aşa n u p u t e m sta. Să-mî facî t u m i e
o t u r t ă de cenuşă, m u i a t ă şciî t u cu a p ă de cea
p r 6 s p ă t ă şi l i m p e d e de rîti, ca să a m ce să m â n e
pre cale, căcî eu. m e duc la D-deii să m ă sfădesc cu
el, p e n t r u ce n e ţ i n e aşa de răii, decă-î s u n t e m
toţî copiii luî şi el n i la t o ţ î t a t ă bun.
— Bine, [(\ici t u G ă n u ţ u l e d r a g ă , — îî răspunse
muierea, oftând u n a — aî drept, i a t ă 'ntr'o clipită-
'ţî voiu face şi t e du, căcî aşa n u m a î p u t e m sta.
Să puse ţ i g a n c a şi aduse a p ă de cea p r o s p ă t ă
şi limpede din rîu, alese două blide de cenuşă, le
muie şi le f r ă m â n t ă c u m să cade, dar să fi v ă d u t
cum frământa, aşa frământa, aşa s c u t u r a , î n c â t cu­
getai, că v r e a să cocă u n cuptor de douădecî de
pite şi vre-o c â t e v a mălaie.
î n scurt t i m p t u r t a fu p u s ă pe v e t r ă şi c o p t ă
cum e dată.
Şi plecă ţ i g a n u l cu cugetul de-a m e r g e p a n ă
la D-deti, pe care voia s ă i bată, decă nu-1 v a ajuta
cu ceva. Să duse şi călători mult, p a n ă m a n c ă t u r t a
de j u m ă t a t e . Chiar d r u m l u n g n u făcu, fiind-că
nu p u t e a m e r g e a ş a tare,' de 6rece p r e c u m v ' a m
spus era lat de fome. M e r g â n d aşa p e cale, i a t ă să
'ntâlnesce c u m b ă t r â n .
Acela era D-deii — d r a g u l de el — care luase
chip de om şi plecase î n a i n t e a ţiganului, ca să
facă, ce v a face să-1 î m p a c e şi p e el.
- 62 -

— B u n ă s e r a ! m e î ţ i g a n e ! îî $ise D-deti.
— S ă fiî sănetos b e t r â n u l e !
— Dar unde te ducî?
— D ă - m î pace, n u m e opaci — se resti ţiganul, —
căcî a m să m e d u c p a n ă la D-deu să m e b a t cu el.
— A p o î p e n t r u ce să t e b a ţ î t u cu el?
— P e n t r u - c ă n u - m î d ă de m â n c a r e şi m e lasă
să pier de fome cu m u i e r e a şi cu copil cu t o t . Me
d u c d a r să ved, sau 'mî dă, saii e reii de a m â n d o i .
— L a s ă - t e m e î ţ i g a n e de g â n d u l teii, căcî p e
D-deii t o t nu-1 veî găsi, i a t ă 'ţî ajut eu şi n u t e las
să m o r î de fome cu m u i e r e a şi cu copiiî teî. Uită-te
aicî şi n a m a s a acesta, c ă t r ă care când veî <\ice:
„Scumpă masă
De mătasă
Ia aminte
De te 'ntinde
Cu mâncări
Cu ţîgărî
Şi cu vin
De-1 pelin",
a t u n c î ea ' n d a t ă se v a a ş t e r n e cu t o t felul de m â n ­
cări şi beuturî, din cari p o ţ î m â n c a t o t - d e u n a c â n d
eştî flămând, p a n ă t e veî sătura, i a r când veî fi sătul
e :
veî 4 i °
„Ian adună
Masă bună
Bucături
Şi sfărmiturî
La olaltă
Pân'de d'altădată",
căcî î n d a t ă se vor s t r î n g e t o t ce v a fi r e m a s , i a r
la olaltă şi t u 'ţî p o ţ î c ă u t a de lucrul t e u şi m u i e r e a
t a de-al eî, căcî n u v a t r e b u i să t r u d i ţ i d u p ă de-ale
a guriî şi de a foleluî.
— I ţ î m u l ţ ă m e s c , — r e s p u n s e ţiganul, şi-ţî s ă r u t
pici6rele, manile, tălpile, spatele şi p r e t o t locul,
bogda-prosta de ce-mî dăduşî, că b a r e m î a c u m n u m a î
t r e b u e să lucru şi să m e a m u ţ e ceî R u m â n î cu câniî!
- 63 -

I fu m u l t ţ i g a n u l u i p a n ă r o s t i aceste vorbe, căcî


le dice c a m cu g r a b ă nici sciind ce dice. Cugetul
lui fu la a c e e a c u m o să m ă n â n c e şi să se sature,
ca de care n ' a m a î v ă d u t nicî odată.
Se î n t o r c e decî de p e calea a p u c a t ă , căcî a c u m
avea ce-î t r e b u e de rendul guriî. A b i a a ş t e p t a să gă-
sescă vre-un loc ascuns, ca să m a n c e ce-î poftia
inima. Spre n o r o c i r e a luî n u d e p a r t e găsi o grapă
în p ă m e n t , aci, se aşedă ca — deşi era seră — să-şî
facă amedul. î n a i n t e de t 6 t e însă a p u c ă j u m e t a t e a
de t u r t ă de cenuşă din t r a i s t ă t o t ă petecită, se u i t ă
la ea şi d i c e :
— T u t u r t ă de c e n u ş ă ! de t i n e a m a v u t p a r t e
maî m u l t ca de t o t e celea 'n l u m e a asta, a m v e d u t
bine că eştî rea, d a r fără t i n e o d u c e a m şi m a î reîi.
A c u m n u m a î a m lipsă de tine, căcî de aicî încolo,
nicî p o p a cel r u m â n e s c n u trăiesce m a î b i n e d e c u m
voiu t r ă i eii. Du-te d a r să n u t e m a î ved.
D i c e n d a c e s t e a aşa a aruncat-o, cât nicî schia-
m ă t ă n u s'a ales de ea. D u p ă a c e e a prinse masa,
care o pusese jos, o chiti bine p e p ă m e n t , se linse
odată p e buze, apoî d i s e :
„Scumpă masă
De mătasă
Ia aminte
De te'ntinde
Cu mâncări
Cu ţigări
Şi cu vin
De-1 pelin."
M c î n u g ă t ă bine vorbele acestea, c â n d m a s a
începu a se a ş t e r n e şi a se u m p l e a cu t o t felul de
mâncărî, cu b e u t u r î cu ţ î g ă r î şi cu c â t e de t 6 t e sunt
pe-o m a s ă domnescă. E r a z u p ă g r a s ă cu stele, carî
p a r ' că sclipiau, e r a curechî cu clisă şi sângereţî,
era carne friptă de purcel, erau plăcinte, erau da
câte m a î erau, că cine birue să s p u n ă t â t e câte-aii
fost, că dor aii fost m u l t e . A p o î era vin, de cel roşu
— 64 —

pelin, de care beu. n u m a î domniî ceî marî, m a î erau


ce-î este t a r e de folos omuluî săturat, a d e c ă ţîgărî.
D a r să sciţî D-v6stră de c a r î ? ! Vaî D d r n n e ! eraţi
de cele cu paiti de care fumeză n u m a î domniî şi
n u m a î aceî domnî, carî au p u n g ă m a r e şi plină.
D e acestea de t d t e eraţi pe m a s a luî G a n u l
ţiganul.
Când le v e d u acestea t d t e ţiganul, n u credea
ochilor, el nădăjduise c'acea m a s ă tainică-î v a d a
cel m u l t b a l m o ş , n u şi de celea m â n c ă r i , p e carî
nicî n u le cunoscea, fiind-că nicî n u m a î vecjuse a-
semenea.
D ' a p o î când v e d u v i n u l ? A u l e o D o m n e ! vin de
care nicî n e m de n e m u l luî Gfanul, ddr nicî naşul
luî n ' a g u s t a t ; el de acî încolo — g â n d e a — v a să
b e e î n t o t ă diua petrecendu-şî ca domniî ceî m a r î .
Se puse decî la m â n c a r e şi c u m fu lipit de fonie,
d a r m a î ales de d r a g u l mâncărilor, se s a t u r ă de se j
făcu burduf. Maî m a n c ă m a î beu vin, m a î m a n c ă i
iar, m a î beu iar vin, a p o î aprinse ţîgarea, o fumă pană \
c ă t r ă capet, iar capetul ţîgăriî d u p ă d a t i n a s t r ă m o - \
şiască a ţiganilor îl a r u n c ă 'n gură, punendu-1 p e ','
o măsea.
D u p ă ce se s a t u r ă bine, ţ i g a n u l dice c ă t r ă m a s ă :
Ian adună
Masă bună
Bucăturî
• r Şi sfarmituri
La olalată
Păn' de-altădată. .~ ;

D u p ă ce dise aceste vorbe, aşa se ascunseră t d t e


b u c a t e l e r e m a s e de p e masă, ca şi când n ' a r fi fost j
nimic niciodată. A p o î l u ă m a s a în spate şi h a i d la *
d r u m c ă t r ă casă. D a r c u m făcu cum n u făcoi, c u m
se g â n d i cum n u se gândi, se b ă g ă la naşu-seu, care
era r u m â n . P o t e , că de a c e e a s'a fi b ă g a t că fiind
forte întunerec, îî era frică să m e r g ă m a î d e p a r t e .
Nici el n ' a v u g â n d chiar să se bage, d a r a c u m
era b ă g a t , şi-apoî frica m a î ales la ţigan, e m a r e
domnă.
Naşul seu. r o m â n şi ca a t a r e ospetarnic ca t o t
românul m a î ales cu finiî seî, 1 pofti la cină, care
chiar a t u n c î se pusese la masă. Cina se ajungea
căcî r o m â n u l t o t - d e u n a face m â n c a r e să s'ajungă şi
să n u lipsescă. E r a o m ă m ă l i g ă , la a căreî u m b r ă
puteaî b a t e c6sa, şi a ş e d a t ă p e u n c â r p e t o r ; u n blid
ca o j u m e t a t e de m i e r ţ ă e r a plin de curechiu acru,
colea prăjit c u m se cade,*maî a v e n d în el şi ceva
mărunţişuri.
D i n curechiu m a n c ă ţiganul, d a r n u p r e a m a n ­
că, d a r c â n d t o t în acel blid se t u r n ă z a r ă 'n c a r e
se d u m i c ă m ă m ă l i g ă , a t u n c î lua, lua, î n c â t g â n d i a î
p r e c u m g â n d i a şi naşul, că de t r e i dile n ' a m â n c a t
nimic. El m â n c a s e seracul, d a r z a r a fiind b u c ă t u r a
cea m a î g u s t 6 s ă şi m a î d u p ă n e m , m a î b i n e să se
'ntemple ori şi ce, d e c â t să r e m â n ă zara.
A ş a c u m g â n d i şi făcu, căcî m â n c â n d la zară,
şi-a fost uitat, c ă el n u m a î m a l î n a i n t e era sătul,
iar ca unul care 'ndrăsnia la m a s a naşu-seii l u ă bli­
dul — d u p ă ce se l ă s a r ă c e i a l a l ţ î — îl puse ' n p o l ă
şi-1 goli de t o t .
D u p ă cină vru ţ i g a n u l să plece, însă naşu-seu.
i dise:
— N u t e duce finule, d6r nu să t e prepădeşcî
D-ta a c u m în n 6 p t e a a s t a 'ntunecosă p r e uliţile sa­
tului, r e m â n î de d o r m i la noî, că dor aî u n d e să
remânî. I a t ă m u i e r e a m e a ţi-aduce paie icî 'n casă
şi-ţî aşterne, ca să odihnescî bine.
— R e m â n , d a r i a t ă m a s a m e a aici, a m că-
petat-o adji dela u n b e t r â n şi n u cum-va să diceţî
cătră e a :
„Scumpă masă
De mătasă
Ia aminte
De te 'ntinde
I. 5
Ou mâncări
Cu ţîgărî
Şi cu vin
De-1 pelin",

c'apoî se 'ntinde cu t o t felul de m â n c ă r i şi beuturî


şi-apoî n u ştiţi ce să cjiceţ.i ca să s e ' strîngă iar,
căcî t r e b u e cjis:
„Ian adună
Masă bună
Bucături
Şi sfărmiturî
La olaltă
Pân'de altădată",
D e c ă 'mî făgăduiţi că m e veţî asculta, a t u n c î
r e m â n , decă nu, m e duc.
— C u m să n u t e a s c u l t ă m finule, c ă d6ră noî
n ' a v e m n i m i c cu m a s a D-tale, p e n t r u aceea p o ţ î d u r m i
odihnit, n o î nu-î v o m a v e a grijă.
Se culcă ţiganul, s§ culcară şi ceialalţî, ţ i g a n u l
pe vetră, iar ceialalţî în p a t .
Ţ i g a n u l a d o r m i iute, căcî e r a ostenit şi sătul,
d a r naşul cu naşa, n u aţipiră, căcî a v e a u de g â n d
să afle, ce p d t e face m a s a cea tainică a ţiganului.
Colo, p e când c â n t ă cocoşiî î n t â i a 6ră, să sculă na­
şa 'ncet, apoî aprinse lumina, când se sculă şi na­
şul, l u a r ă m a s a o duseră 'n c ă m a r ă , închiseră d u p ă
eî uşa c ă m ă r i i şi dise n a ş a c ă t r ă m a s ă :
„Scumpă masă
De mătasă
Ia aminte
De te'ntinde
Cu mâncări
Cu ţîgărî
Şi cu vin
De-1 pelin."
P r e c u m aii fost a u d i t dela ţiganul, când g ă t a r ă
vorbele acestea, n u m a î se m i n u n a r ă şi se pocozi-
ră, vSdend că e d r e p t ce le-a dis ţiganul, finul lor.
- 67 -

A s t a ne-a fi şi n o u e b u n ă — c u g e t a r ă e î — c u m să
facem s'o l u ă m dela ţ i g a n ? î n u r m ă n a ş a d i s e :

— Meî b ă r b a t e , haid s'ascundem m a s a asta.


e
— E ! d a r ce v a 4 i ° ţ i g a n u l a t u n c î ?
— I v o m d a luî a n â s t r ă cea din pod, căcî
s e m ă n a cu asta.
C u m 4iseră a ş a făcură. Scoborîră m a s a din pod,
o spălară, o duseră 'n casă, p e u r m a s e p u s e r ă ' n p a t şi
durmiră p ă n ' l a 4iuă.
D i m i n e ţ ă se sculă ţiganul, m u l ţ ă m i de ospita­
litate 'şî l u ă r e m a s b u n şi plecă. C â n d ajunse 'n
uşa bordeiului s t r i g ă :
— N o b a b a m e a şi puradeii meî, de aci încolo,
nu m a î flămen4iţî, ci veţi t r ă i ca domnii. H a i d e ţ i
dragii t a t i i aici, p e l â n g ă m a s a a c e s t a şi a ş t e p t a ţ i
să 4i°) să v i n ă mâncările. î n c e p u d e c i :
„Scumpă masă
De mătasă
Ia aminte
- De te 'ntinde,
Cu mâncări
Cu ţigări
Şi cu vin
De-1 pelin."
Sta ţ i g a n c a , stau copiiî cu gurile căscate, d a r
sta şi ţ i g a n u l a ş t e p t â n d să v i n ă ceva, d a r n u v e n i a
nimic. Maî (\ise odată, m a î 4işe şi-a d o u a o r ă şi-a
treia-oră, d a r n u plăti nimic. î n u r m ă s§ m a n i e , l u ă
securea şi-o tăie t o t ă bucăţi, apoi 4ise muierii sale:
— T u m u i e r e văd, că D-cjeu m ' a 'nşelat, căcî
nu mi-a l ă s a t darul, care m i l'a fost d a t b e t r â n u l
cu masa. Să-mî m a î facî m i e o t u r t ă de cenuşă ca
şi care mi-aî făcut-o erî, căcî eu a c u m chiar v r e u
să m e duc, c ă u n d e 'ntâlnesc p e D-4efl acolo să-1
bat, p a n ă nu-mî d ă t o t ce-mî t r e b u e m i e . Au4it-aîtu?
— Au4it G ă n u ţ u l e dragă, au4it, d a r ve4î bine
că n u m a î p o t să m e m i ş c d e slabă ce sunt, fiindcă
nu m a î p o t d e fome. A p o î n'au4î t u copiiî c u m
5*
- 68 -

sberă, se t e n g u e s c şi c e r de m â n c a r e ? N ' a u d î t u
bine ? şi decă n'aucţî, i a n a s c u l t ă şi m e privesce,
a p o î spune-mî ce să m a î fac, c u m s'o m a î î n t o r c ?
— A c u m d r a g a m e a m u i e r e fă ce veî face şi-mî
fă t u r t a , că d 6 r ă spre binele vostru plec u n d e plec.
C â n d gaţî m a î d u t e şi m a î cere dela vecinî şi dela
alţî rumânaşî, că d 6 r ă de-aceea ţi-adat D-deii o g u r ă
destul de m a r e .
N u m a î 4ise n i m i c ţ i g a n c a , căcî scia ea bine
din ce pricină n u m a î cere, fiind-că t o ţ î s'aii fost
s ă t u r a t de cerutele eî şi nu-î m a î d a n i m e n î nimic.
D e c î făcu a l t ă t u r t ă de cenuşă, d u p ă c u m a fost fă­
c u t c e a dintăiii, o copse c61ea c u m se cade şi-o d e t e
bărbatului.
P l e c ă i a r ţ i g a n u l cu t u r t a 'n t r a i s t a cea t o t ă pe­
t e c e . D a r n u m e r s e mult, căcî î n locul în c a r e s'a
întelnit erî cu b e t r â n u l — c a r e e r a D-4eu d r ă g u ţ de j
el — s'a 'ntelnit şi a4î. I
— U n d e m e r g î m ă î ţ i g a n e ? îl î n t r e b ă D-4eu* |
în chip de o m b e t r â n . |
— A c u m chiar m e duc la D-4eti să m e "i
b a t cu el. J
— D a r pentru ce? 1
— P e n t r u că n u grijesce de mine, a c e e a e u n a , |
iar a l t a e c ă D - t a aî făcut erî b i n e cu m i n e d e j
mi-aî d a t o masă, care să-mî d e e t o t - d e u n a de m â n - |
care. Mi-a şi d a t odată, d a r astă4î dimineţă, c â n d J
a m venit cu ea dela n a ş u l n ' a v r u t să-mî dee, d i n J
care pricină eu a m tăiat-o t 6 t ă şi-am băgat-o ' n f o c J
şi-acum plec unde-am plecat erî, d a r D-ta m ' a î I
opăcit. 1
— Opreşte-te ţ i g a n e şi n u t e duce, uite calul, i
care e a c i l â n g ă n o î , prinde-1 d e freu. şi du-1,
căcî ăsta-ţî v a fi d e m a r e folos a n u m e când veî'
4ice c ă t r ă e l :
Scump cal
Din. Ardei
Dă-mi banî
Gologani
Taleri laţi
Galbeni spălaţi,
atuncî v a v e r s a t o t felul de b a n î din el, din care p o ţ i
folosi, câţî vreî, i a r ceialalţî c â t r e m â n , i v a sdrbe
iar, d a c ă veî d i c e :
Sorbe banii
Gologanii
Ce-aii remas
Iar pe nas.
— î ţ î m u l ţ ă m e s c o m b u n c e eştî, căcî facî m u l t
bine cu m i n e , c ă d e n u făceai, d r e p t l a D-deii m e
duceam. P ă n ' l a el n u m e opriam.
s
A r fi c}i ţ i g a n u l m a l m u l t e , d a r b e t r â n u l se făcu
nev§4ut, a t u n c î se 'ntorce c ă t r ă casă, d a r l a locul
u n d e m â n c a s e erî se opri să ve4ă, d r e p t e ceea ce-a
4is b e t r â n u l binefăcător despre cal.
B ă g ă calul î n g r d p ă şi 4ise:
Scump cal
Din Ardei
Dă-mi bani
Gologani
Taleri laţi
Galbeni spălaţi.
Atuncî, o h m i n u n e ! calul începu a v e r s a b a n î
pe g u r ă şi p e n a s , c â t strălucirea l o r 'ţî ' n t u n e c a
ochii. E r a u t a l e r i d e ceî m a r î şi groşî, eraii g a l b e n î
de ceî m a r i şi de ceî mici, c ' u n c u v e n t e r a u b a n î
ca şi carî n ' a u a v u t n i m e n i a ş a d e m u l ţ i . S e b u c u r ă
ţiganul încă m a l t a r e c a erî, căcî a c u m g â n d i a „ b a n u l e
r 6 t a lumiî", i a r el a v e n d m u l ţ î banî, v a face t o t ce
va voi, v a t r ă i bine şi-şî v a face nesce curţi, c a şi
carî nicî s e m ă n să fie p e l u m e a asta.
'Şî u m p l u decî b u s u n a r e l e cu banî, iar ce-a
maî r e m a s p e j o s iî sorbi calul, c â n d i 4ise:
Sorbe banii
Gologanii
- 70 -

Ce-au remas
Iar pe nas. . . .
şi plecă m a î d e p a r t e pană dete de-o ospetărie, aci se
b ă g ă ' n l ă u n t r u şifmâncă, beu şi t r ă i cum i pofti inima,
p e n t r u care plăti b a n î n e n u m e r a ţ î . D u p ă ce se 'n-
seră, p o r n i c ă t r ă casă, d a r fiind î n t u n e r e c şi fiindu-î
frică să m e r g ă acasă, se b ă g ă pană la n a ş u l .
— B u n ă sera nasule, că iară vin . . .
— Să fiî sănătos finule, bine, că vinî, că n o u ă
n e p a r e tot-deuna bine, când vin finiî noştri.
— T u b a b ă ian vecjî grăbesce cu cina să ci­
n ă m cu toţiî.
— P ă n ' a t u n c î finule şedjt colea pe scaun.
— A ş şedea nasule, ve m u l ţ ă m e s c , dar a m afară
u n cal s c u m p şi m i frică, că mi-1 fură, faceţî bine
şi-î faceţî ceva r e n d u i a l ă b a r e m î orî şi unde, să
fie la scutelă l e g a t şi să aibă b a r e m î ceva ogrinjî
dinainte.
— C u m să n u finule, b u n bucuros, i a n d u t e
m e î slugă, de vedî de calul finului, du-1 în grajd şi
dă-î fen să m a n c e , să n u flămencj.escă. p i s e aşa naşul,
că b a r e m î cu a s t a să plătescă m a s a ţiganului,
apoi m a î c u g e t ă , că cine scie ce-o fi şi ce-o
plăti calul acesta.
-— Nasule, te m a î r o g fiî bun, dă-mî u n pic de
a p ă să beţi.
— L a s ă finule n u b e a apă, i a t ă aicî a adus
b a b a m e a din p i v n i ţ ă u n ulcioraş de vinars, o să
g u s t ă m de-acolo pană să g a t ă cina.
A ş a făcură, ţ i g a n u l c a m slab de m i n t e să
c a m îmbată, iar venind cina m a n c ă , d u p ă care vo­
ia să plece.
— Să faceţî bine nasule, să-mî daţî calul, căcî
vreii să plec 4ise ţiganul, abia s t â n d pe
piciore.
O h ! n u t e g â n d i la de-acestea, finule, r e m â î aicî pes­
t e n 6 p t e , că d 6 r n u te v e î d u c e prin aşa î n t u n e r e c , a v â n d
- 71 -

unde să d o r m i . T u b a b ă ian du-te, a d ă nisce paie


şi a ş t e r n e finului j o s să se culce, să se odihnescă,
căcî e ostenit. A p o î m e î slugă, tu să aî bine grijă
de calul finuluî.
— E u r e m e n d a r — r ă s p u n d e ţ i g a n u l — însă
nu care c u m v a să ve p u n ă păcatele să diceţî cătră
calul m e u :
Scump cal
Din Ardei
Da-mi bani
Grologanî
Taleri laţi
Galbeni spălaţi,
c'apoî a ţ â ţ a b a n î versă, cât n ' a v e ţ î u n d e să-î
p u n e ţ i şi ce să faceţî cu eî şi-apoî n u ştiţi să diceţî
calului:
Sdrbe banii
Gologanii
Ce-au remas
Iar pe nas,

căcî n u m a î la ăste vorbe-I sorbe i a r ; d a c ă nu, sciind


hoţiî ce aveţi, vin şi v e o m o r a şi ve fură calul.
— Nu, nu, nu, finule, n u t e t e m e , că n u s u n t e m
noî aşa omeni.
Ţ i g a n u l fiind ostenit şi c a m beut, a d u r m i iute,
cât n u m a î scia de el.
— Ore ce v a m a î fi asta — dise n a ş a c ă t r ă
naşul î n t r ' u n t â r d i u — h a i d să n e sculăm şi să
cercam, a d e v ă r e ce <\ice finul?
Se sculară, se duseră 'n g r a j d şi disără că­
tră cal:
Scump cal
Din Ardei
Da-mî bani
Gologani
Taleri laţi
Galbeni spălaţi.
Ce-au v e d u t atuncî, s'au. m i n u n a t , calul v o m a
b a n î cu n e n u m ă r a t a .
/
- 72 -

— A h ! c u g e t ă n a ş a , calul acesta n e v a fi b u n
n o u e ; iar finului v o m da u n u l din al noştri, c â c î e l
şi aşa nu-1 cunosce. p i c e decî c a l u l u i :
Sorbe banii
Gologanii
Ce-au remas
Iar pe nas ! —
A ş a aii făcut. D i m i n e ţ a c â n d se sculă ţ i g a n u l ,
l u ă calul, care-1 d e t e n a ş u l şi p l e c ă c ă t r ă casă, u n d e
c â n d ajunse dise ţ i g a n c e î :
— T u b a b ă , a c u m a m s c ă p a t de serăcie, a v e m
a c u m b a n î şi m a î m u l ţ î de câţi n e t r e b u e , i a n uite,
ce se face d e c ă d i c :
Scump cal
Din Ardei
Dă-mi bani
Gologani
Taleri laţi
Galbeni spălaţi.
T o t aştepta, t o t e ş t e p t a să verse calul banî, d a r
s e
în zadar. Maî d i odată, m a î d e doue orî, a p o î
vedend că t o t n i m i c a e a luî, l u ă securea şi omo­
rî calul. Se c ă u t ă apoî p r i n b u z u n a r e şi află u n
u a
t a l e r p i e r d u t din 4 i de erî, îl dete ţiganceî şi
4ise:
Du-te b a b ă u n d e - v a şi c u m p e r ă p e b a n u l a c e s t a
ceva de m â n c a r e , ca să m â n c a ţ i cu toţii, d a r gră-
besce, că aî să-mî faci a c u m o t u r t ă din făina ce-o
veî cumpera,. să plec şi să m e d u c iar la D-4eii,
ca să mg sfădesc cu el, de orece de doue orî m ' a
'nşelat pană a c u m . A c u m chiar nu-1 m a î las, fie
ce v a fi.
Se duse ţ i g a n c a şi câştigă de-un taler, m a î fă-
rină, m a î brânză, m a î l a p t e acru, aşa cât cu toţiî
se p u t u r ă s ă t u r a o d a t ă d u p ă o fome r ă b d a t ă de vre-o
c â t e v a 4il©-
A p o î din fârina r e m a s ă , sS puse ţ i g a n c a şi făcu
o t u r t ă , d a r a s t a e r a chiar t u r t ă , făcută colea bine
- 73 -

şi f r ă m â n t a t ă c u m să cade. P l e c ă ţiganul, n u m a î
aşteptă, şi m e r s e , ca să facă ce v a face să scape
de batjocura, de c a r e d e t e , a j u n g â n d de două ori
norocul la el şi t o t de-atâtea ori n u a fost har­
nic de el.
L a locul c u n o s c u t iar se 'ntelni cu b ă t r â n u l ,
care p r e c u m seim e r a D-deii, milostivul î n chip
de om.
— Unde mergî ţigane?
Ţ i g a n u l n u r ă s p u n s e n i m i c şi m e r s e m a î de­
parte.
— U n d e m e r g î m ă i ţ i g a n e ? î n t r e b ă D-deii a
d o u a 6ră.
— D ă - m l p a c e n u m e m a î opaci. . .
— I a n stăî m ă i ţ i g a n e !
— Ce a l cu m i n e ?
— S ă t e 'ntreb u n d e t e duci i a r ?
— A p o î d a c ă vreî să scii, a c u m de b u n a seină
m ă d u c la D-4eti să m e b a t cu el, căci n u m a î el e
pricina c ă eu s u n t nefericit.
— E ş t î nefericit?
— Da.
— C u m ? P o t e n'ai ce să m ă n â n c i şi să b e l ?
N ' a î b a n î ? Ce-aî făcut cu c e ţ i - a m d a t ?
— D u p ă ce-am d u r m i t la naşul, tot-deuna a m
plecat d i m i n e ţ a acasă, d a r îndeşert a m m a l a ş t e p t a t ,
căcî m a s a n u mi-a d a t de m â n c a r e şi b e u t u r ă , i a r
calul n u mi-a d a t banî. I a r la a c e s t e a n u m a î D-4eu
e pricina.
— L a s ă - t e ţ i g a n e n u m e r g e m a l d e p a r t e , căcî
o să-ţî m a î dau î n c ă ceva, de care ştiu. că eştî
harnic.
— D a r n u m a î aşa să-mî dai, să n u m ă m a î
înşele.
— B i n e n u t e t e m e , că a c u m nu-ţî piere din
mână.
— D a r ce-mî d a i ?
_ 74 -

— Uite aicî ce-ţî daii, n a j i l o v e ţ a acesta din


nuele l e g a t e la olaltă, c ă t r ă care când veî d i c e :
Jiloveţă
Legată eu aţă
Să te 'ntorcl şi să te suci
Şi mintea la loc s'o duci,
a t u n c î veî v e d e a ce veî căpăta, de care când te veî
sătura sa dicî :
Acum lasă ş-odihnesce,
Căci asta mult folosesce.
— D a r ce-mî va d a ? î n t r e b ă ţiganul.
— Veî v e d e a t u ce-ţî va da.
C â n d vru ţ i g a n u l să m u l ţ ă m e s c ă , b ă t r â n u l se
făcu nevedut, d a r nicî n u era să m u l ţ ă m e s c ă cu
t o t ă voia, căcî el se g r ă b i a la locul u n d e gustase
el de două orî fericirea. E r a t a r e n e o d i h n i t să vedă
ce va p r i m i a c u m în d a r dela b e t r â n u l binefăcător.
A l e r g ă d e c î î n t r ' u n suflet p a n ă la g r o p a luî cunoscută,
se puse j o s şi d i s e :
Jiloveţă
Legată cu aţă
Să te 'ntorcî şi să te suci
Şi mintea la loc s'o duci.
C u m g ă t a aceste vorbe, jiloveţa să puse p e el
şi-1 lovea peste cap, p e s t e spate, peste m â n i şi peste
u n d e ajungea. D a r aşa da, î m b l ă t i a p e bietul ţigan,
ca să-î vină m i n t e a la loc, î n c â t abia-î v e n i r ă în
m i n t e vorbele spuse de b ă t r â n , decî între lovituri
strigă:
Acum lasă şi odihnesce,
Căci asta mult folosesce,
când loviturile să conteniră, el abia p u t e a resufla.
A c u m iî sosi m i n t e a la loc, căcî scia el ce avea
să facă.
P l e c ă decî m a î d e p a r t e c u g e t â n d în s i n e : T r e -
b u e să m ă a b a t a c u m p e la naşul, ca să-î j o c pu­
ţintel, dacă eî vor fi pricina nefericirii m e l e ,
nu-î voiu j u c a eu adecă, căcî se voi* j u c a eî
p e eî.
A j u n g â n d la n a ş u l c a m înserase.
— B u n ă sera nasule — dise ţ i g a n u l î n t r â n d —
iară ve vin p e c a p .
— B i n e facî, că vinî finule, că şi noî n u m a î pe
D-ta te-avem, apoî a c u m în serile aste lungi de
t o m n a ni-e urît şi n o u ă sîngurî; ian şedî colea pe
scaun să m a î povestim de v r e m u r i şi de lipse, i a r
t u b a b ă du-te 'n pivniţă şi a d ă u n ulcioraş de vinars
să m a l g u s t ă m cu finul nostru p r i n t r e poveşti, că
acela e de noî, apoî t e silesce cu cina s'o faci colea
cum sciî tu, b a r e m a c u m c â n d aduse D-deu m a î de
v r e m e p e finul nostru, căcî a c u m n u n e p u t e m
m â n t u i , că e p r e a din vreme, nu ca 'n celelalte
sărî.
— O să facă bine, să ierte şi finul n o s t r u —
dise n a ş a — căcî câte o d a t ă s u n t e m şi n o î m a î în­
văluiţi, n e p r e g ă t i ţ i , cu t 6 t e ca p ă n ' a c u m ni-a d a t
D-deu, de a v e m din ce să t r ă i m de pe-o di p e altă.
fără m u l t e gândurî.
— E u iert bine — răspunse ţ i g a n u l — că beu
şi m â n e , c â n d vin aici, n u sciu. c u m veţî ierta
D-v6stră.
— N u t e g â n d i la aceea — r e s p u n s e n a ş u l —
ci primesoe cu ce te î m b i â m , că t e î m b i ă m cu ini­
m ă curată.
î n t r e acestea n a ş a aduse ulcioraşul de vinars din
pivniţă şi să p u s ă r ă a m a î g u s t a c â t e - o d a t ă î n t r e
poveşti, p a n ă c â n d n a ş a g ă t i n d cina, să u i t ă a c u m
colea a c u m p e din c6lea, să v e d ă ce-adus iarăşi ţiganul,
însă v ă z â n d jiloveţa, nu p u t e a înţelege, p e n t r u ce
să fie aceea. Nădăjduia, că la t o t ă î n t â m p l a r e a are
să fie ceva bun.
P u s e cina, care cădu forte bine ţiganuluî, de
orece era flămând, a p o î şi d u p ă b ă t a i a p r i m i t ă slă­
bise t a r e , a v e a decî a c u m lipsă de întărit.
- 76 -

D u p ă ce cină şi d u p ă ce m u l ţ ă m i p e n t r u os­
p i t a l i t a t e , prinse j i l o v e ţ a şi v r u să plece.
— Curn vrei D-ta finule să plecî a c u m în c a p
de n o p t e p e aci încolo — i cjise n a ş u l — r ă m â î aicî,
că veî pleca dimineţă, aicî t e veî odichni destul d e
bine, du-te b a b ă şi a d ă vre-o două paie.
— O h ! D 6 m n e , finule ce vreî, m e şi m i r d e
D-ta — (\ise n a ş a repe4indu-se la el şi luându-î ji­
loveţa din m â n ă — c u m n u ţ i frică să m e r g î p r i n
acest întunerec, l u â n d satul de-alungul, şedjf j o s p e
scaun, căcî î n d a t ă m e voiu duce să-ţî a d u c paie şi-ţî
voiii a ş t e r n e u n pat, î n c â t veî d u r m i ca şi-un d o m n
de bine.
se
— Me d u c — c j i ţ i g a n u l — să n u vă fac val,
a l t m i n t r e a aş r ă m â n e a , d a r m i frică că D-v6stră o
să 4iceţî c ă t r ă J i l o v e ţ a m e a :
Jiloveţa
Legată cu aţă
Să te'ntorci şi să te suci
Şi mintea la loc s'o duci,
şî-apoî a t u n c i n u v a fi b i n e de mine.
— N u t e t e m e , finule, c u m şi g â n d e s c ! de-acelea,
căcî dor noî a v e m destulă b l a g ă dela D-4eu şi n ' a v e m
lipsă să 'nşălăm dela altul, şi m a î ales dela u n fin
al nostru.
— A t u n c i d a r r ă m â n , d e c ă n u vi-s spre g r e u t a t e
— D 6 r ă n u t e poftim că n e eşti spre g r e u t a t e ,
ci că n i d r a g de D-ta.
A d u s e n a ş a p a i e şi pană b a ţ i în pălmî, p a t u l
fu a ş t e r n u t pe j o s , apoî să culcară, toţî. N u peste
m u l t ţ i g a n u l î n c e p u a horeai, d â n d să cundscă, că
el a a d o r m i t .
Maî î n t r ' u n t â r 4 i u 4ise n a ş a :
— Meî b ă r b a t e h a i d să n e sculăm, căcî a c u m
şciu, că d o r m e finul şi să v e d e m , ce mirozenie a
m a î adus şi-acum.
Se sculară, l u a r ă jiloveţa, o duseră 'n că-
- 77 -

m a r ă , aprinseră lumina, apoi (\ise n a ş a c ă t r ă jiloveţă,


î n t i m p u l c â n d n a ş u l se uita cu g u r a c ă s c a t ă :
Jiloveţă
Legată cu aţă
Să te'ntorcî şi să te suci
Şi mintea la loc s'o duci.
A b i a g ă t ă v o r b a din u r m ă şi se puse j i l o v e ţ ă
p e eî şi dete şi d e t e ; eî o l u a r ă la fugă, j i l o v e ţ ă
d u p ă eî, în u r m ă î n t r a r ă în casă făcând o l a r m ă
m a r e , î n c â t se trezi ţiganul.
— N u n e lăsa finule, căcî n e omora, fi b u n n u
n e lăsa.
— Nu p o t n a s u l e dragă, pană vine m i n t e a la loc.
— N u n e lăsa finule, că-ţî d ă m m a s a şi calul
c a r e Fam luat.
A t u n c î dise ţ i g a n u l :
Acum lasă odichnesce,
Căci asta mult folosesce,
şi 'ncetă j i l o v ă ţ a cu b ă t a i a . Naşul aduse din grajd
calul ţiganului, iar n a ş a din cămară-i aduse m a s a ,
a p o î cu t o t e plecă ţ i g a n u l c ă t r ă casă în capul nopţiî,
fără de a m a î fi fost î m b i a t de n a ş u l să r e m â n ă .
A j u n g â n d acasă îşî sculă familia o c h i ă m ă l â n g ă
m a s ă şi d i s e :
Scumpă masă
De mătasă
Ia aminte
De te'ntinde
Cu mâncări
Cu ţîgărî
Şi cu vin
De-1 pelin.
F i i n d a c u m m a s a întinsă se p u s e r ă purădeiî şi
ţ i g a n o a la m â n c a r e , d a r m â n c a r ă cât a b i a fu în
s t a r e m a s a să-î îndestulescă.
D u p ă a c e e a b ă g ă calul în bordeiu şi cfise:
Scump cal
Din Ardei
- 78 —
Dă-mi bani
Gologani
Taleri laţi
Galbeni spălaţi.
Calul şi începu a versa banî, er p u r a d e i i a aduna.
I n u r m ă dise ţ i g a n u l :
— A c u m a ţ i m â n c a t şi-aţî băut, aţi căpătat
banî, vă m a î dau î n c ă cevă, ce-am c ă p ă t a t eu.
— Ce-aî c ă p ă t a t t a t ă , c e ? întrebau cu toţiî.
î n d a t ă veţî v e d e a :
A d u s e jiloveţa şi-î d i s e :
Jiloveţă
Legată cu aţă
Să te'ntorcl şi să te suci
Şi mintea la loc s-o duci.
Să învârti j i l o v e ţ a p r i n bordeiii şi-î luă pe r â n d
p e ţigani, încât, făceaţi o larmă;.... în urmă-î fu ţi­
g a n u l u i m i l ă de familia sa şi d i s e :
Acum lasă şi odihnesce,
Căci asta mult folosesce.
D u p ă astea t o t e să p u s ă r ă şi să culcară, ador­
m i n d bine pană la diuă, c â n d des de d i m i n e ţ ă veni
esecutorul de dare, care audise, că ţ i g a n u l a r e u n
cal, decî t r e b u i a să şi plătescă darea, căcî de n u —
cuprinde calul.
P e esecutor îl c h i ă m ă ţ i g a n u l î n bordeiii şi-1
pofti să şedă pană — c u m c f i se e
l — a d u c e banii.
Să duse afară, făcu ce făcu şi d u p ă ce veni î n l ă u n t r u
dise j i l o v e ţ e î :
Jiloveţă
Legată cu aţă
Să te 'ntorci şi să te suci
Şi mintea la loc s'o duci.
A p o î să puse j i l o v e ţ a p e esecutor şi-1 îmblăti,
c u m să cade, î n c â t a b i a avu t i m p să fugă.
P e la amezî i a t ă vin doi b ă t r â n i cerşitorî, eraţi
D-deu şi St. P e t r u , care u m b l a u a t u n c î p e p ă m â n t ,
să a b ă t u r ă şi p e la ţ i g a n u l şi-î cerură ceva milă.
- 79 -
Ţ i g a n u l iî c h i ă m ă în bordeiu şi-î î m b l ă t i cu
n(
jiloveţa c u m se cade, m a î cji°e l plin de fală.
— Eîi încă a m fost calic ca şi voî, d a r m ' a m
s t r ă d u i t şi n u m ' a m lăsat p a n ă a m c ă p e t a t din ce
să trăiesc.
St. P e t r u , s c ă p â n d cu fuga dela b ă t a i e $ise
luî D - d e u :
— Vecjî D 6 m n e c â t de n e m u l ţ ă m i t o r î sunt ţiganiî
pe l u m e a a c e s t a ; lipsesce-î de darurile t a l e , c ă nu-s
vrednicî.
D-c]eu a t u n c i d i s e :
— A m crecţut, că d â n d darurî ţiganului, îl voiii
face om de omenie, d a r ved, c ă m ' a m înşelat. D i n
ţ i g a n om de omenie n u v a fi nicî odată.
L i p s i t să fie d a r ţ i g a n u l de darurile mele, şi să-î
r e m â n ă n u m a î calul, cu care n u m a î decă v a t r u d i ,
v a trăi.
Şi de-atuncî ţ i g a n u l n ' a m a î m â n c a t m â n c ă r i ,
căcî m a s a n u i-a m a î dat, d a r b ă t a i a u m b l a ca pl6ia.
De-atuncî ţiganiî sunt cumu-î vedeţî.
MS suil pe-o şea
Ş-o audil aşa
Me" suil pe-o găină
Şi veniu prin tină
M8 suil pe cosă
Şi-o spusei mincinosă.

Comunicată de N. Trîmbiţoniu, înveţător în Ulpia-Traiană.


CUPRINSUL.

Pagina

Prefaţa HI
Trifon. hăbăucul 1
Aflatul .11
Dreptatea şi strîmbătatea 20
Fet-frumos zălogit 30
Cerbul 42
Torceţi fete, c'a murit baba Clonţa 51
Gauul Ţiganul 59
EDITURA
LIBRĂRIEI N I C O L A E I. C 1 U R C U , BRAŞOV.

POVEŞTI ARDELENESC! ,
culese din gura poporului
de
, ,
^ O ^ T J - I S E ' T E C 3 - - A . l N r T J I J .
Cincî părţi â 80 pagine, format 8".
Preţul fiecărei părţi 25 or.
(Se v i n d e f i e c a r e p a r t e s i s e p a r a t . )

IPartea I .
conţine:
Prefaţa. J Fet-frumos zălogit.
Trifon hăbăucul. Cerbul.
Aflatul. ) Torceţî fete, c'a murit baba Clonţa.
Dreptatea fi strîmbătatea. ( Gannl Ţiganul.

Cartea, II. Partea III.


Crăiasa Zinelor. Omirf de omenie nu piere.
Cel doi copii cu perul de aur. Din fată-fecior.
Vizor, craiul şerpilor. Lupul cu cap de fier.
Tămâia dracului. Crăncti, venătorul codrilor.
Doftorul Toderas. Fiuţul oii.
Aripă-frumosă.
Cei trei prietini.

Paitea T\r. P a r t e a T7\


Mama cea rea. Povestea lui Pahon.
Ioane» misariul. Nu minţi.
Stan Bolovan. Piperuş Petru şi Viorea înflorit.
Norocul şi mintea Zina apelor.
Iste'ţă si pace. Voinicul Parsion.
Mir şi Per. Urmă gaVnnă fi Piperuş Petru.
Seraca mamă. - Părintele Arvinte.
Azima mergetore.

Cărţi r o m â n e , m a g h i a r e , g e r m a n e , p r e c u m şi: Note de musică,


Material şi Bequisite de scris şi de d e s e m n sS p o t p r o c u r a dela
L i b r ă r i a N. I. C I U R C U cu p r e ţ u r i l e cele mal ieftine.

Catalogul de c ă r ţ i şi musică al Librăriei s e trimite la c e r e r e


v
K * gratis şi franc o. '•B

Din stabilimentul tipografic A. Mureşiamt. Braşov.

You might also like