Licenta-Pielonefrita Acuta

ARGUMENT
Mi-am ales aceasta tema pentru proiectul de diploma deoarece m-a impresionat numarul
mare de cazuri intalnite pe parcursul perioadei de practica desfasurata in cei trei ani de studiu si
am vrut sa aflu mai multe despre aceasta afectiune care necesita o atentie si o ingrijire deosebita.
Rinichii joaca un rol cardinal in viata omului, fiind un filtru gigant in calea inamicului
(orice invazie de toxine, medicamente, alcool), de aceea, orice infectie urinara netratata la timp si
corespunzator poate duce la insuficienta renala, pacientul necesitand toata viata de dializa.
S-a constatat ca un procent de 15-20% din cadavrele autopsiate prezinta leziuni de

pielonefrita. Cauza cea mai frecventa o reprezinta prezenta bacteriei Escherichia Coli care se
dezvolta in intestinul gros si, respectiv, se gaseste in zona perianala. De aici se impune atentia
colosala care trebuie acordata igienei personale.
Asistenta medicala are rolul de a da sfaturi in prevenirea aparitiei primelor simptome si

semne de boala, prezentarea la medic odata cu instalarea lor si de a da sfaturi privind stilul de
viata
În lucrarea de față încerc să arat importanța ingrijirilor acordate în bolile renale de către
asistentele medicale. Lucrarea este formată din două părți, prima, în care se tratează aspectele
teoretice generale, iar cea de-a doua, în care sunt tratate aspectele practice a lucrării de față.
Cele două parți sunt împărțite in 6 capitole, cât și o parte de final în care se trag conluziile
acestei lucrări.
În capitolul I se tratează noțiunile generale de anatomie și fiziologie a aparatului renal.
În capitolul II fac prezentarea bolii, descrierea ei. Contine 8 subcapitole incepând cu
definitia, etiologia bolii si terminand cu tratamentul pielonefritei acute.
În capitolul III, se prezintă trei cazuri clinice, pe care le-am supravegheat in perioada mea
de stagiu în Spitalul De Urgență ,,Elena Beldiman” Bârlad. Am ales să tratez aceste cazuri printr-
o culegere de date, urmată de analiza si interpretarea lor, după care fac aprecierea nevoilor
fundamentale alterate și în final planurile de îngrijire in funcție de nevoile alterate.
6
În capitolul IV, se tratează și se descriu cele mai importante tehnici de îngrijire folosite în
practica medicală a acestor cazuri clinice pe perioada lor de spitalizare.
În capitolul V, arăt importanța efectuării unei educații pentru sănatate care presupune o
munca continuă și uneori dificilă, din partea personalului sanitar, in scopul obtinerii colaborarii
bolnavului.
Ultima parte este rezervată concluziilor acestei lucrari, cu punctarea celor mai importante
aspecte ale îngrijirii bolnavului cu afecțiuni renale, atât pe perioada de spitalizare cât și la
domiciliu.
Pielonefrita este una dintre cele mai răspândite afecţiuni renale şi, din păcate, se află pe
locul doi între bolile ce duc la insuficienţă renală cronică. Simptomele ei sunt ignorate de mulţi
dintre noi, întrucât adeseori sunt puţin supărătoare.
7
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE

APARATULUI RENAL
Metabolismul celular produce CO2 si anumite substanţe finale provenite în special din
catabolismul proteic, aportul oxigen poate şi el realiza cantitǎţi excesive de anumiţi electroliţi
(apa, NaCl, diferite sǎruri minerale) care trebuie eliminaţi.
Plamânii elimină CO2 şi alte substanţe volatile, iar substanţele nevolatile inutilizabile sau în
exces sunt eliminate împreună cu o anumită cantitate de apă, în cea mai mare parte prin rinichi şi
accesorii prin sudoare şi materii fecale. Prin eliminarea substanţelor nevolatile rinichiul
reprezintă principalul organ care menţine constant volumul, concentraţia electroliticǎ şi reacţia
chimică a lichidelor organismului.
Rinichiul mai are şi alte activităţi: prin secreţia de renină contribuie la reglarea tensiunii
arteriale, prin eritropoietină controlează eritropoieza, prin schimbările ionice contribuie la
menţinerea echilibrului acido-bazic.
APARATUL SECRETOR se compune din:

 rinichi, organe de excreţie
 căi urinare:
- calice-mici
- calice-mari
- pelvis renal
- uretere
- vezică urinară
- uretră.
8
Fig. Nr. 1 Tractul urinar
RINICHII
Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte şi de alte a coloanei vertebrale
lombare. Rinichiul are formă caracteristică, circa 300 grame, are două feţe (anterioară şi
posterioară) şi două margini (laterală convexă şi medială concavă).
In zona marginii concave se găsesc hilul şi pediculul renal în care se văd vasele renale
(artera şi vena), uretrul şi fibre nervoase vegetative.
Rinichiul este un organ primitiv retroperitoneal şi in acest spaţiu este aşezat intr-o lojă
fibroasă, denumită lojă renală formată de fascia renală.
Rinichiul are forma caracteristică de boabe de fasole. Lungimea sa este de 10-12 mm,
lăţimea de 50-50mm şi grosimea de 3-4 cm. Are o greutate de 120-200 grame şi culoare brun-
roşcată. Rinichiul prezintă o faţă anterioară mai bombată, o faţă posterioară plată, o margine
laterală convexă o margine medială concavă şi două extremităţi: superioară sau polul superior şi
inferioară sau polul inferior.
Rinichiul este invelit la exterior de o capsulă fibroasă. Ea este alcătuită din 2 straturi:
- un strat intern format din fibre elastice musculare netede care au o dispoziţie discontinuă;
- un strat extern format din fibre colagene şi elastice;
9
Pe o secţiune frontală parenchimul renal cuprins intre capsula. Fibrosa şi sinusul renal, este
alcătuit din substanţa corticală de culoare roşie brună şi substanţa medulară spre centru de culoare
mai deschisă şi cu striaţii in lungul ei.
Selecţionând rinichiul în lungul liniei mediane, din partea convexă spre cea concavă se
observă:
- papilele şi calicele renale: formaţiuni membroase prin care se scurge urina;
- parenchimul renal, cu structură zonală: corticală şi medulară.
Zona corticală este formată în principal din glomeruli, tubi uriniferi şi vasele de sânge care
le aparţin. Zona medulară conţine 6-18 piramide renale (Malpighi), formate din tubi colectori
care drenează mai mulţi nefroni.
Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie şi vârful spre sinusul renal, deschizându-se
în papilele renale, acestea se deschid în calicele mici care confluează formând calicele mari (2-3)
şi apoi pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul.
O piramidă Malpighi cu substanţa corticală din jurul său formează un lob cortical.
Fig. Nr. 2. Anatomia rinichiului
10
NEFRONUL
Este unitatea morfofuncţională renală; îndeplineşte toate procesele complexe care au ca
rezultat formarea urinii. Nefronul este alcătuit duntr-o capsulă şi un tub unifer lung.
Structura nefronului:
Fig. Nr. 3. Structura nefronului
Capsula Bowman, extremitatea pronimală, închisă dilaterală a nefronului, are forma unei
cupe cu pereţi dubli, mărginind o cavitate ce continuă lumenul tubului. In adâncitura capsulară se
află un ghem de 4-12 bucle capilare (glomerul), care rezultă prin diviziunea arteriolei aferente şi
care se reunesc la ieşirea din capsulă, în arteriola aferentă. Capsula împreună cu glomerulul
alcătuiesc capsulul renal Malpighi.
Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o porţiune contortă, tubul
contort proximal (care se află în cortica renală) şi este format dintr-un strat de celule a căror
membrană, spre lumen, prezintă o “margine în perii”, formată din microvili, care măresc mult
suprafaţa membranei.
11
Segmentul intermediar (ansa Heule), subţire este format din două braţe (descendent şi
ascendent) unite între ele printr-o buclă, are epiteliul turtit, fară microviri. Nefronii care au
glomerulii în zona corticală externă are ansa Heule scurtă, în timp ce nefronii cu glomeruli în
zona externă a corticolei (juntamedulari) are ansa lungă, care coboară profund în medulară.
Segmentul distal este format dintr-o porţiune dreaptă, ascendentă, care ajunge în corticală
în vecinătatea glomerulului propiu, în imediat contact cu arteriala aferenta. La acest nivel epitelul
tubular, la fel ca şi celulele musculaturii netede a arteriolei aferente, prezintǎ modificări şi
formează aparatul juxtaglomerular care secretǎ reninǎ. Urmează o porţiune contortǎ situată în
întregime în corticală. Mai mulţi tubi distali se unesc şi se deschid în tubul colector din structura
piramidelor Malpighi.
VASCULARIZAŢIA RENALĂ
Este extrem de bogată, primind 20-25% din debitul cardiac de repaos. Artera renală, ramură
a aortei abdominale, pătrunde prin hil şi apoi se împarte în ramuri interlobare (între piramide), din
care se desprind arterele arcuate, ce formează o ansă în jurul bazei piramidelor, arterele
interlobulare, din care glomerulul. După ce se regrupează în arteriole, se capilarizează din nou în
jurul tubului respectiv (în medulară) şi se deschid în venele interlobulare, apoi în venele arcuate.
Venele, având un traiect aproape asemănător cu cel al arterelor, se colectează în vena renală
care se deschide în vena cavă inferioară.
Fig. Nr. 4. Vascularizatia rinichiului
12
INTERVAŢIA RENALĂ
Provine din plexul situat în hilul organului format în majoritate din fibre simpatice, dar şi
din câteva fibre parasimpatice venite prin nervul vag. Fibrele nervoase, situate perivascular, se
distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar şi componentelor tubulare.
FORMAREA URINEI
Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale:

 ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
 reabsorbţia;
 secreţia anumitor constituenţi în tubi.
ULTRAFILTRAREA GLOMERULARĂ
Este un proces dirijat de forţe fizice în urma căruia aproximativ 20% din cantitatea de
plasmă care irigă rinichii trece prin membrana filtrantă glomerulară, extrem de subţire, în
cavitatea capsulară. Membrana filtrantă nu se comportă ca o membrană inertă ei, prin
proprietăţile ei fizico-chimice, permite trecerea selectivă doar a unor constituenţi şi blochează
trecerea altora. Ultrafiltratul glomerular (urina primară) are o compoziţie electrolitică identică cu
cea a plasmei; dar este lipsit de proteine, deci este o plasmă deproteinizată. Ultrafiltrarea
glomerulară este rezultatul presiunii efective de filtrare, care se exercită la nivelul capilarelor
glomerulare şi reprezintă suma algebrică a unor presiuni care controlează schimburilor lichidiene
la nivelul tuturor capilalelor din organism.
13
CONSTITUENT U.M. FILTRARE REABSOR- SECREŢIE EXCRE -
ŢIE ŢIE
APA (1) 170 168,5 - 1,5
Na+ (mEq/ 26000 25850 - 150
l)
K+ (mEq/ 900 900 100 100
l)
Cl- (mEq/ 18000 17850 - 150
l)
UREE (moli) 870 460 - 410
CREATINI (moli) 12 1 1 12
NA
ACID URIC (moli) 50 49 4 5
GLUCOZĂ (moli) 800 800 - 0
La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiţi constituenţi ai

ultrafiltrajului fiind reabsorbiţi complet (glucoza) sau doar parţial (Na+, Cl-, Uree), alţii fiind
iniţial reabsorbiţi şi apoi secretaţi (K+).
REABSORBŢIA TUBULARĂ
Este procesul prin care sunt recuperate anumite substanţe utile organismului din
ultrafiltratul glomerular, menţinându-se astfel homostazia lor plasmatică. Procesul este selectiv,
în sensul că se realizează maximal pentru fiecare substanţă într-un segment tubular prin acţiunea
unor mecanisme celulare specifice, fiind condiţionat de debitul substanţei respective şi de
necesitǎţile organismului. Reabsorbţia (transportul) diferiţilor constituenţi din ultrafiltrat prin
peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active şi pasive. Transferul activ se realizează
contra unor gradiente de concentraţie sau electrice, necesitând un consum de energie furnizată
prin hidroliza ATP. Mecanismele de transport, activ au capacitate limitată pe unitatea de timp şi
intervin în reabsorbţia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C),
fosfaţilor anorganici, sulfaţilor şi a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
14
Transportul pasiv se face sub acţiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesită consum
energetic, nu este limitat de o capacitate maximă şi contribuie la resorbţia a trei constituenţi
principali ai ultrafiltrajului: apa ureea şi Cl-.
Apa se reabsoarbe în toate segmentele tubului, cu intensităţi diverite, pe baza legilor
difuziunii şi a osmozei, astfel încât din cei 125 ml filtraţi glomerular pe minut, în vezică ajunge
numai 1ml/min (deci se absorb 124ml). În tubul contort şi mai ales în cel colector se realizează
reabsorbţia facultativă a apei şi Na+ sub controlul ADH şi aldosteronului, ajustându-se eliminările
în funcţie de starea de hidratare a organismului.
SECREŢIA TUBULARĂ
Este procesul invers celui de reabsorbţie, transportând anumite substanţe din capilarele
peritubulare în lumenul tubului. Are rolul de a elimina atât substanţele străine organismului, cât şi
substanţele prezente obişnuit în sânge (K+, acid uric), unele numai când se află în concentraţii
mari (creatina). Se realizează activ şi pasiv.
Secreţia activă, având sediul la nivelul tubilor pronimal şi distal, se face împotriva unor
gradiente electrochimice şi de aceea necesită un consum energetic ridicat (secreţia de H+). Prin
eliminarea H+ tubii deţin un rol fundamental în menţinerea echilibrului acido-bazic al
organismului.
Secreţia pasivă implică transportul unor constituenţi în sensul gradientelor de concentraţie
şi de aceea nu necesită consum energetic direct. Acest mecanism intervine în secreţia K +, a
bazelor şi a acizilor slabi.
REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE

Se face pe cale nervoasă (activitatea glomedulară) şi pe cale umorală (activitatea tubulară).
REGLAREA NERVOASĂ
Se realizează prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului şi tubilor.
Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborării urinei, ci doar indirect, prin
influenţarea condiţiilor de irigaţie renală. De altfel, se ştie că rinichiul denervat şi chiar
transplantat continuă să funcţioneze aproape normal. Stimularea nervilor renali şi a unor zone
presoare din bulb, hipotalamus şi scoarţa cerebrală determină vasoconstricţie renală şi scăderea
diurezei până la anurie. Stimularea nervilor vegetativi renali produce şi scăderea eliminărilor
urinare de Na+, prin creşterea reabsorbţiei tubulare a ionului.
15
REGLAREA UMORALĂ
Considerată a deţine rolul principal, se realizează de mai mulţi hormoni. Hormonul
antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici şi eliberat din neurohipofiză, controlează
eliminările urinare de apă, acţionând la nivelul segmentului distal al nefronului. Sub acţiunea
AND creşte reabsorbţia de apă în tubii distali şi colectori, concomitent cu diminuarea volumului
şi creşterea concentraţiei urinei.
Mineralocorticoizii, în special aldosteronul, controlează eliminările urinare de Na+ şi K+ la
nivelul segmentului distal al nefronului, stimulând reabsorbţia de Na+ şi excreţia de K+.
Parathormonul mobilizează sărurile minerale din oase, stimulează eliminările renale de
fosfaţi, K+ şi reţine Ca+ şi Na+. Hormonii tiroidieni intensifică metabolismul celular, în special pe
cel protidic şi prin creşterea generării de produşi finali de metabolism, măresc diureza, acelaşi
efect având şi alterarea legării apei şi a sării în ţesuturi.
Rinichiul în condiţii de irigaţie insuficientă sau ca urmare a unor modificări ale compoziţiei
chimice a urinei ajunsă în tubii distali, descarcă o enzimă-renină-care acţionând asupra unei
globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transformă enzimatic în plasmă şi ţesuturi în
angiotensina II, cel mai puternic vasoconstructor natural şi stimulator al secreţiei de aldosteron.
La nivelul renal, angiotensina II, acţionând asupra musculaturii arteriorelor glomedulare modifică
intens rata filtrării şi prin aldosteron influenţează eliminările urinare de Na+ şi K+.
MICŢIUNEA
Urina elaborată de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele şi
bazinetul, apoi prin contracţia acestora, este eliminată în ureter. Prin unde de contracţie urina este
transportată de-a lungul ureterului până în vezica urinară.
VEZICA URINARĂ
Este un organ cavitar muscular în care se acumulează urina între micţiuni. Urina, descărcată
în jeturi prin cele două orificii ureterale, nu poate reflua în uretere din cauză că acestea au traiect
oblic în peretele vezical şi nici nu poate curge prin uretră, deoarece colul vezical este prevăzut cu
două sfictere, unul neted, involuntar care înconjoară începutul uretrei şi celălalt striat, controlat
voluntar.
Vezica urinară are proprietatea de a-şi mări capacitatea în timpul umplerii, fără modificări
importante ale tensiunii pereţilor şi ale presiunii intravezicale. Această propietate, denumită
16
plasticitate, este rezultatul unei adaptări a tonusului musculaturii vezicale la creşterea
conţinutului.
Înregistrarea presiunii intravezicale a arătat că, după o uşoară creştere iniţială la primele
jeturi de urină, presiunea înregistreză un platon în tot timpul umplerii vezicale până la volumul de
300-400 ml, când are loc o creştere bruscă a presiunii şi este declanşată micţiunea reflexă când
împrejurările permit.
Prima senzaţie de plenitudine vezicală este percepută la un volum de 100-150ml, la 150-
200ml este resimţită prima dorinţă de micţionare, iar peste capacitatea fiziologică vezicală (250-
400ml) apar contracţii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care determină senzaţia
necesităţii imperioase de a urina.
Micţiunea este rezultatul unor reflexe declanşate de distensia pereţilor vezicali. Impulsurile
aferente sunt transmise unui centru lombar (simpatic), de unde se descarcă impulsuri aferente
care, prin fibrele hipogastrice, inhibă contracţiile, relaxează muşchii vezicali şi întăresc tonusul
sfincterului neted al colului vezical.
Concomitent distensia vezicală declanşează impulsuri care ajunse la măduvă pe calea
nervilor ruşinoşi sunt conduse apoi pe căi aferente nespecifice spre centrii nervoşi superiori,
ajungând până la nivelul scoarţei cerebrale, determinând senzaţia de a urina.
Dacă micţiunea nu este posibilă, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii medulari,
inhibǎ tonusul muşchiului vezicul, concomitent măresc tonusul sfincterului extern, mărind
continenţa vezicală. Dacă condiţiile permit, are loc micţiunea.
Refluxul micţiunii este declanşat de distensia vezicală, impulsurile ajung pe fibre averente
din nervii pelvici la un centru sacrat parasimpatic al micţiunii, de unde se descarcă impulsuri care
tot prin fubre al enervilor pelvici produc contracţia musculaturii vezicii şi relaxarea sfincterului
intern al colului vezical. Concomitent are loc relaxarea voluntară a sfincterului extern striat şi
urina începe să se evacueze din vezică.
Procesul evacuării este ajutat de contracţia musculaturii abdominale şi a diafragmului care,
crescând presiunea intraabdominală, comprimă vezica. Reflexul medular al micţiunii este
controlat de numeroşi centrii supramedulari cu rol facilitar sau inhibitor.
17
CAPITOLUL II
PIELONEFRITA – DESCRIEREA BOLII
2.1. DEFINIŢIE:
Pielonefrita este o infectie bacteriala a tractului renal superior ce imbraca doua forme: acuta
sau cronica. De obicei infectia este localizata la nivelul unui singur rinichi, cuprinzand tesutul
interstitial renal si bazinetul renal.
Importanţa lor se datoreşte frecvenţei mari şi în continuă creştere a infecţiilor urinare
(cauza obişnuită a infecţiilor interstiţiale), gravităţii lor (20-60-60% conduc la R.C.de 3-4 ori mai
mult decât G.N.A.).
Circa 15-20% din cadravele autopsiate prezintă leziuni de pielonefrită. Vârfurile de
frecvenţă a pielonefritei interesează nou-născutul, copii mici până la vârsta de 2 ani. Incidenţa
este de 3 ori mai mare la femeie comparativ cu bărbatul.
2.2. ETIOPATOGENIE
In etiopatogenia pielofrenitei infecţia are un rol extrem de important fiind implicaţi
germenii cei mai variaţi. Uroculturile sunt pozitive in 70-80% din cazuri.
Germenii cei mai frecvenţi întâlniţi sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus, Klebsiella,
Piocianic, Stafilococ, Levuri. La pacienţii sondaţi domină Klebsiella şi Proteus, în timp ce
Piocianicul este întotdeauna semn de suprainfecţie. În formele cronice se întâlnesc adesea
asocieri microbiene care agravează prognosticul.
Trebuie subliniat că in infecţiile urinare acum germenul cel mai frecvent intalnit este E.coli,
in timp ce in infecţiile urinare cronice, insoţite de anomalii structurale creşte frecvenţa infecţiei
cu Proteus, Pseudomanas grupul Klebsiella-Enterobacter şi Enterococi.
Obişnuiţii factori favorizanţi sunt obstacolele de la nivelul căilor excretoare renale:
afecţiuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile prostatei
la bărbaţi, hidronefroza, cistita, litiaza urinară, unele manevre urologice (sondă a`demeure,
cateterisme repetate).
2.3. ANATOMIE PATOLOGICĂ

În pielonefrita acută, mucoasa căilor uterine este inflamată, rinichii sunt mari şi
congestionaţi, iar în spaţiile interstiţiale se găsesc limfocite polinucleare, edeme şi microabcese.
18
În formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt iniţial tubulare. Ulterior,
cuprind tot nefronul şi sistemul său vascular.
2.4. CLASIFICARE
Pielonefrita se găseşte sub formă acută şi cronică.
PIELONEFRITA ACUTĂ
Tabloul clinic
Este o infecţie urinară iar debutul nu se caracterizează întotdeuna prin semnele generale de
infecţie: febră cu instalare brună sau progresivă, frisoane, transpiraţie, cefalee.
Manifestările urinare constau în dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu
caracter de colică renală (polakiurie, adeseori nocturnă şi micţiune dureroasă).
Diagnosticul:
Se bazează pe două semne capilare:
 Leucocituria: este pusă în evidenţă cu ajutorul probei Addis-Hamburger), se găsesc mai
mult de 5000 de leucocite.
 Bacteriuria: se găsesc mai mult de 100000 germeni/
Examen ecografic releva rinichi mariti de volum cu hidronefroza.
 Evoluţia:
Este favorabilă în condiţiile unui tratament corect. Boala dureroasă 1-4 săptămâni.
Complicaţiile sunt rare, dar cronicizarea este frecventă
PIELONEFRITA CRONICĂ
Boala cu evoluţie cronică, carcterizată prin inflamaţia ţesutului interstiţial renal, cu semne
clinice de suferinţă precoce a tubilor renali, cu afectarea tardivă a glomerulilor şi cu evoluţie
progresivă spre insuficienţă renală.
Se cunosc două forme clinice:
-hematogenă (rară);
-ascendentă (frecventă).
Este una dintre cele mai întâlnite afecţiuni renale.
19
Tabloul clinic:
Se contureză după luni sau ani de la episodul acut de pielonefrită. Intervalul de latenţă este
întretăiat de recidive, fiecare puseu acut adăugând noi leziuni renale. Alteori evoluţia este latentă,
diagnosticul fiind stabilit în faza de IR, de aici rezultă valoarea explorărilor bioligice. Când apar
şi semne generale, acestea sunt de infecţie cronică: stări subfebrile sau febrile intermitente,
cefalee, oboseală, scăderea apetitului şi greutăţii.
Evoluţia:
Este îndelungată, prognosticul de obicei este sumbru.
Diagnosticul:
Se bazează pe semnele clinice, leucociturie şi bacteriurie. Diagnosticul în stadiu de IR este
sugerat de poliuria cu densitate scăzută, pierderea de electroliţi şi acidoză.
2.5. SEMNE SI SIMPTOME
 DURERI LOMBARE: mai frecvente, unilaterale, surde sau cu caracter de colică renală.
 FEBRĂ: debutează violent cu frson, febră (39-40oC).Uneori febra creşte la 3-4 zile după
debut.
 TULBURĂRI DIGESTIVE INTENSE: vărsături, greaţă, balonare, constipaţie alternând cu
semne diareice.
 POLAKIURIE: disurie, nicturie.
 SCĂDEREA APETITULUI şi GREUTĂŢII
 HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
 ASTENIE, ANSIETATE
 CEFALEE
 TRANSPIRAŢII
 ATINGEREA INTERSTIŢIULUI RENAL
 STAREA GENERALĂ ALTERATĂ, manifestările urinare fiind pe plan secundar.
Debutul clinic este brusc cu febră 39 – 40°C, frisoane, transpiraţii, cefalee. Manifestările
urinare constau în dureri lombare mai frecvent unilateral surde sau cu caracter de colică renală.
20
Durerile lombare pot fi unui bilateral, iradiind către vezică şi coapsă. Palparea provoacă dureri
lombare. Apar semnele de cistită: polakiurie, disurie, nicturie. Stare generală proastă. La
examenul clinic folosind inspirul şi o palpare insistentă progresivă se poate descoperi uneori o
uşoară nefromegalie uni sau bilaterală sau ptoză renală de diferite grade.
PROBLEME:
 Alterarea ritmului cardiac şi circulator;
 Alimentaţie inadecvată cantitativ şi calitativ;
 Eliminare urinară insuficientă calitativ şi cantitativ;
 Dificultatea de a se odihni;
 Deficit de autoîngrijire;
 Alterarea imaginii de sine;
 Comunicare insuficientă la nivel afectiv;
 Dificultatea de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori;
 Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe;
 Dificultate în a îndeplini activităţi recreante;
 Lipsa cunoştiinţelor faţă de afecţiunea sa.
2.6. DIAGNOSTIC
2.6.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Se bazează pe simptomatologie caracteristică (lombalgii, febră, frisoane, manifestări
cistice, stare generală alterată); semen clinice (sensibilitate la palpare şi percuţia lombelor, puncte
uretrale dureroase);
- examen de urină sugestiv (leucociturie – piurie, bacteriurie);
- uroculturi positive;
- hemogramă modificată (leucocitoză cu deviaţie spre stânga);
- semen radiologice (rinichi de talie crescută pe cleşeul simplu, semen de
obstrucţie urinară pe urografie).
Anamneza precizează cadrul bolii prin atecedente suggestive şi prin relevarea factorilor
predispozanţi. Examenul ginecologic sau ţesutul de prostată fac parte obligatoriu din aceste
explorări.
21
2.6.2. DIAGNOSTIC PARACLINIC
Examene paraclinice:
Examenul de urină – Cantitativ, în formele uşoare şi medii diureza nu se modifică
semnificativ. Se constată leucocitele (proba Addis – Hamburger) mai mult de 5000 elemente
(după alţi autori peste 2000 de elemente); bacteriurie – încă de acum 30 de ani Edwards – Kass a
demostrat că un număr de peste 100.000 gemeni/ml indică o infecţie urinară, un număr sub
10.000 germeni/ml indică o contaminare, iar valorile intermediare impun repetarea analizei.
Pentru graniţa unei intrpretări corecte este necesară o recoltare a urinei pentru urocultură în
condiţii ireproşabile. Este de dorit ca recoltarea să se facă ,,din zbor” din mijlocul jetului direct în
recipientul cu gura largă, perfet steril. Urocultura trebuie să precizeze natura germenului şi
sensibilizarea sa. Sedimentul urinar relevă albuminuria redusă cu leucocite numeroase.
Examenul sângelui: hiperleucocitoza şi VSH crescut, hemoglobina normală fiind un

argument pentru caracterul acut al bolii. Funcţionalitatea renală este în general normală cu
excepţia scării semnificative a puterii de concentrare urinare maxime. Datorită faptului că infecţia
parenchimatoasă interesează în special medulara care este sediul principal al activităţii de
concentrare. După rezolvarea episodului infecţos acest deficit funcţional dispare.
Semne radiologice:
Radiografia renală simplă indică uneori o moderată creştere de volum a rinichilor (cu 1 –
2cm) în faza acută, cu revinere la normal la vindecare. Se poate evidenţia de asemenea prezenţa
unei ptoze renale ce a acţionat ca factor favorizant al pielonefritei.
Urografia se practică în general după trecerea fazei acute având ca abiectiv în primul rand
decoperirea eventualilor factori obstructive.
2.7. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL:

Se face cu:
- cistita
- pilocistita
- litiaza renală
22
- TBC – ul renal
- pielonefrita cronică actualizată
- bolile febrile (malaria, stările septicemice, menigite)
- pneumonia bazală
- pancreatită acută.
2.8. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Evoluţia este favorabilă în caz de tratament correct. Complicaţiile sunt rare, dar
cronicizarea este frecventă, boala durează 1 – 4 săptămâni. Diagnosticul se bazează pe: febră,
durerile lombare şi piurie.
2.9. TRATAMENTUL PIELONEFRITEI ACUTE
2.9.1. TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul pielonefritei se bazează pe eradicarea agentului infecţios cazul prin chimio
sau antibioterapia stabilindu-se înainte caracterul primitiv sau secundar al pielonefritei. În
pielonefritele secundare litiazei urinare sau a altor factori de stază urinară ca: hipertrofi de
prostată, stenoza uretrei, infecţia nu poate fi eradicată prin chimio sau antibioterapia decât după
suprimarea obstacolului producător de stază. Dacă procesul infecţios interesează vezica urinară
sau şi parenchimul renal, în culturi, existenţa de modificări radiologice ce dovedesc laterarea
bazinetelor şi a calicelor demonstrează existenţa pielonefritei. Sensibilitatea agentului infecţos la
chimio şi antibioterapia este determinată prin urocultură şi antibiograma în scopul de a se alege
medicamentul cel mai activ şi cu cele mai puţine reacţii adverse.
Tratamentul simptomatic constă în analgetice: Amidopirină, Antipirină şi antispastice:
Papaverină; hipotensive.
Tratamentul etiologic antiinfecţios cu antibiotice sau chimioterapia este esenţial.
Antibioticele se vor administra după indentificarea germenului, repetându-se examenul de
urocultură pe parcursul tratamentului. Se stabileşte sensibilitatea prin antibiogramă. Se prescriu
antibiotice care se elimină în formă activă prin urină, excluzându-se deci Cloramfenicolul,
Novobiocina.
Se va avea în, vedere Ph-ul, la un Ph acid sunt active penicilinele naturale şi semisintetice:
Acid nalixidic (Negram) şi Nitrofurantoina; Ph-ul alcalin urmăreşte eficacitatea Kanamicinei
23
sulfat şi Gentamicinei; Eritrimicina este activă la un Ph peste 8. întrucât peste 50% din infecţiile
urinare sunt datorită colibacilului tratamentul este:
- Neoxazol în doză de 4g/24h – din 6 în 6h asiciat cu Biseptol;
- Spetrim câte 4cp/24h, la interval de 12h;
- Negram câte 1g, timp de 1 -2 săptămâni;
În cazul infecţiilor cu streptococi şi stafilococi se administrează:
- ampicilină, Kanamicină sulfat, penicilină;
În infecţiile cu Piocianic se administrează gentamicină 3 mg (Kioocorp) 24h în injecţii
intramusculare (i.m) la 8h urmărindu-se permanent starea funcţională a rinichiului.
În infecţiile mai rezistente administrează Nitrofurantoină în doză de 50 – 100mg (1/2cp)
de 4ori sau Cloramfenicol ce nu trebuie să depăşească 2g.
Până la suprimarea stazei, pentru a evita apariţia rezistenţei microbienei la un antibiotic
bactericid se administrează Metenamin în doză de 1,5 – 2g/24h sau Nitrofurantoin în cure
alternativ. Aceste medicamente fiind mai active în urina adică, acidifierea urinei se obţin prin
administrarea de clorură de amoniu 3 – 4g/24h în absenţa insuficienţeii renale. Efectulchimio şi
antibioterapia va fi urmărit prin bioculturi repetate la interval de 1 -2 săptămâni; 1 – 3 – 6 luni
după încetarea tratamentului.
Tratamentul antibiotic se va administra în cazurile grave înainte de obţinerea rezultatelor
investigaţiilor. În acest sens se administrează Ampicilină 2 – 4g/zi timp de 1 – 2 săptămâni după
care se trece la Cotrimoxazol (sau alt chimio – antibiotic indicat de antibiogramă) timp de câteva
săptămâni. O doză unică de Cotrimoxazol (480mg Trimethoprim +2400mg Sulfamethoxazol)
duce, după unii autori la vindecarea în 0,5% din cazuri de infecţie urinară necomplicată şi
reducerea efectelor secundare (Dubi s.a 1982). Tratamentul poate fi continuat cu Nitrofurantoin,
acid naldixic (Negram) sau sulfamide cu acţiune prelungită: Neoxazol, Sulfametin, Acid
mandelic, Cicloserină, Septrim.
În cazul unei evoluţii grave cu aseptic toxic marcată de febră înaltă, frisoane, greţuri,
vărsături se consideră medicaţia orală datorită tulburărilor de observaşie care împidică realizarea
nivelurilor serice.
Sunt situaţii în care simptomatologia dispare în următoarele zile chiar în absenţa
tratamentului sau în urma unui tratament inadecvat; aceasta se explică prin dezvoltarea toleranţei
faţă de germeni gramnegativi în ceea ce priveşte efectele sistematice. De aceea aprecierea
eficienţei terapiei trebuie judecată bacteriologic şi nu numai clinic în cazul persistenţei
24
uroculturilor pozitive se indică schimbarea terapiei şi efectele de investigaţii pentru indentificarea
factorilor favorizanţi ai infecţiei.
În cazul pielonefritei actul survenit în timpul sarcinii tratamentul trebuie să fie rapid,
adaptat şi strict supravegheat. În alegerea antibioticului se va ţine seama de riscul toxic sau
teratogen. În timpul sarcinii mama are o sensibilitate mai mare la efectele toxice ale
medicamentelor.
Antibioticile permise în sarcină sunt: Ampicilina, Penicilina, Cefalosporinele sau
Carbenicilina şi, cu rezerve Nitrofurantoinul şi Colistinul.
În sarcină sunt contraindicate:
- teraciclina (risc pentru mamă – icter grav sau IRA; risc pentru făt: fixarea în
ţesutul osos şi în special în mugurii dentari primitivi)
- sulfamidele (în special Biseptol datorită acţiunii antifolice şi teratogene a
trimetiprimului).
- Streptomocina şi Kanamicina (efecte toxice pe nervii cranieni ai fătului);
- Rovamicina (este toxică în primul trimestru);
- Chinoleinele (se evită în primele trei luni şi după opt luni);
- Acidul nalidixic (poate duce la icter fetal, prin inhibiţia a glucoronil-
transferazei);
- Cloramfenicolul (hemotoxicitate la mamă şi făt);
Tratamentul antibiotic în pielonefrita gravidică va dura maxim 5 zile iar ulterior se va
practica bilunar controlul bacteriologic al urinei.
Tratamentul se administreazǎ de asistenta medicalǎ doar la indicaţiile medicilor. In
general, tratamentul are drept scop îndepǎrtarea infecţiei urinare şi apoi tratamentul simptomatic.
Tratamentul etiologic antiinfecţios constǎ în indentificarea germenului prin trei uroculturi
consecutive şi testarea sensibilitǎţii prin antibiogramǎ.
In formele grave se administreazǎ antibiotice majore:
 AMPICILINǍ
- activǎ în infecţii cu Escherichia, Colli, Proteus;
- inactivǎ pentru Pseudomonas Aeruginosa (Pioccianic) Klebsiella; nu este toxicǎ: efecte
secundare apar rar (greaţǎ vǎr-sǎturi, diaree);
- reacţii de hipersensibilitate (cazinofilie);
- se adminstreazǎ per os sau intra-muscular 500 mg – 1g de 4 ori/zi.
25
 GENTAMICINǍ
- activǎ în infecţii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas Aeruginosa, Stafilococ;
- este nefrotoxicǎ, dozele mari administrate la pacienţii cu I.R produc leziuni vestibulare
ireversibile;
- se adminstreazǎ intra-muscular sau intra-venos 1-3 mg, repartizate în 3 doze la interval de
8 ore.
 CEFALEXIN
- activ în infecţiile cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Stafilococ;
- reacţii secundare (greaţǎ vǎrsǎturi, diaree);
- dacǎ se depǎşeşte doza de 4 g/zi se contraindicǎ în caz de I.R.;
- nu este nefrotoxicǎ în doze mici;
- se administreazǎ per os 500 mg de 4 ori/zi;
- în formele mai puţin grave se adminstreazǎ sulfamide.
 NITROFURANTOIN
- acţiune bactericidǎ pentru germeni: Gram(-) şi Gram (+)
- produce semne de intoleranţǎ gastricǎ (greţuri, vǎrsǎturi cefalee, erupţii cutanate);
- reacţii secundare (greaţǎ vǎrsǎturi, diaree);
- contraindicat la pacienţii cu I.R.;
- se administreazǎ per os 5-10 mg/kg corp/zi repartizat in 4 prize;
- în tratamentul de lungǎ durere se administreazǎ jumǎtate din doza obişnuitǎ.
 CICLOSERINǍ
- acţiune bactericidǎ pentru E.Colli, Proteus, Pseudomonas;
- contraindicat la pacienţii cu I.R. care pot prezenta convulsii, stǎri depresive;
- se administreazǎ in tratamentul de atac <50 mg/2 ori/zi  14 zile;
- in tratamentul de întreţinere 250 mg /zi sau la 2 zile.
 ACID NALIDIXIC sau NEGRAM
- activ infecţiile cu bacterii Gram(-)
- inactiv la Pseudomonas;
- nu este nefrotoxic, dar dezvoltǎ rapid forme rezistente de bacterii;
- reacţii secundare (greaţǎ vǎrsǎturi, diaree, cefalee, edem papilar);
- se administreazǎ per os 1g la 6 ore;
26
2.9.2. TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
Măsurile generale de tratament igieno-dietetic sunt:
- repaus la pat până la afebrilitate (circa 8 – 10 zile);
- căldura umedă sau pernă electrică în regiunea lombară;
- aport de lichide aproximativ 2L;
- seara va fi permisă în cantităţi normale;
- dieta de protecţie fără excitante de tipul alcoolului, cafea, condimente;
- spasmolitice li analgetice urinare;
- regalarea tranzitului intestinal – tratarea constipaţiei;
- regimul igieno-dietetic constă într-un regim alimentar acidifiant (carne, ouă,
brânză) alternând la câteva zile cu o dietă alcalinizată (lapte, fructe, legume).
2.10. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

CU PIELONEFRITǍ
 Asigurarea condiţiilor de microclimat in salon (aerisirea salonului, temperatura de 37oC.
 Asigurarea repausului la pat.
 Aplicarea de cǎldurǎ pe regiunea lombarǎ.
 Asigurarea unei alimentaţii echilibrate, complete excluzând alcoolul, cofeina,
condimentele, lichidele în cantitate mare.
 Regimul acidifiant conţine carne, ouǎ, cereale fǎinoase. Acesta influenţeazǎ pH-ul în sens
acid.
 Regimul alcanizant conţine fructe, lactate care influenţeazǎ pH-ul în sens bazic.
 Regimul este prescris de medic şi se noteazǎ în foaia de temperaturǎ.
 Administrarea tratamenului prescris de medic (antibiotice, analgezice).
 Recoltarea produselor pentru ca examenele de laborator sǎ se facǎ corect.
 Igiena organelor genitale şi a regiuni.
 Asanarea oricǎror procese infecţioase de vecinǎtate (vulvo-vaginal), a litiazei renale.
 Dispensarea diabeticilor corectǎ.
 Evitarea distensiei VU prin golirea completǎ.
 Dobândirea obişnuiţelor corecte de eliminare.
 Educaţia pacientului.
27
CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE
3.1. CAZUL CLINIC NR. I

CULEGEREA DE DATE
Sursa de date: - PACIENTA

- ECHIPA MEDICALǍ
- FOAIA DE OBSERVAŢIE
Date relativ stabile:

-Numele şi prenumele: R.S.
-Vârsta: 70 ani
-Sex: feminin
-Stare civilǎ: vǎduvǎ de 6 ani
-Domiciliu: Barlad
-Ocupaţie: pensionarǎ
-Naţionalitate: românǎ
-Religie: ortodoxǎ
-Condiţii de viaţǎ : - locuieşte singurǎ într-o casǎ cu 3 camere; în condiţii salubre. Are 2
copii, cǎsǎtoriţi, care o viziteazǎ regulat.
-Obiceiuri: îi place sǎ citeascǎ, sǎ croşeteze, sǎ se uite la televizor.
Elemente fizice
RH – pozitiv
Grupa sanguinǎ – 0.1
Date Antropometrice
Greutate –69 kg
Inǎlţime – 1.51 m
Elemente biografice legate de sǎnǎtate
-A.H.C. -fǎrǎ importanţǎ
-A.P.F. -menarha 13 ani
28
-douǎ naşteri la termen fǎrǎ complicaţii
-menopauza la 50 de ani
-A.P.P. -apendicectomie la 19 ani
-H.T.A. de 10 ani
-nefrectomie stângǎ (din cauza unui accident de maşinǎ în urmǎ cu 20 ani)
-litiazǎ renalǎ dreaptǎ
Motivele internǎrii
-Cefalee occipitalǎ
-ameţeli
-poliatralgii
-fatigabilitate
-greturi
-varsaturi
-dureri la nivelul lojei renale drepte
Istoricul bolii
Veche hipertensivǎ cu rinichi unic chirurgicalǎ. Se interneazǎ pentru cefalee occipitalǎ,
ameţeli, poliatralgii, fatigabilitate, simptomatologie ce s-a accentuat în ultima vreme fǎrǎ un
motiv clinic aparent. Este internatǎ la Spitalul Municipal de Urgenta Barlad.
Diagnostic medical la internare

Pielonefrita cronicǎ - HTA stadiul II
Durata internǎrii
15-25. 10.2015
Analize laborator
VSH-17mm/1h
-34mm/2h
L=14.200/mm
HB=13,5%
HT=37%
29
Uree=0,50g%
Creatinina=1.1mg%
Glicemie=86mg%
TGO=16u/l
TGP=12u/l
BT=0,90mg%
TG=466mg%
Examen urina
- Albumina=dizolvabila
- Glucoza absenta
- Pigmenti biliari absenti
- Sed:relativ frecvente celule epiteliale prezinta flora.
- Urocultura prezent bacil E.Coli g>100.000/ml. Sensibil la Ciprofloxacin.
Examen ecografic. Ficat steatozic CBP.CBIN-nedilatate, RD-mariti in volum hidronefroza

gr 1-2. RS-absent chirurgical.
Vezica urinara-depletie medie,aspect normal.
30
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNAMENTALE
NEVOIA FUN- MANIFESTǍRI SURSA DE

DAMENTALǍ DE INDEPENDENŢǍ DE DEPENDETNŢǍ DIFICULTATE
1. A respira şi a -respiraţie de tip costal superior -dispnee -proces infecţios

avea o bunǎ circulaţie -ambele hemitorace prezintǎ aceleaşi mişcǎri de -palpitaţii la efort -afecţiunea HTA st II
ridicare şi coborâre în timpul respiraţiei şi expiraţiei -T.A.: 200/100 mm Hg
-respiraţie liniştitǎ în timpul somnului
-mucoasa respiratorie umedǎ, secreţii reduse
transparente
-zgomote cardiace bine bǎtute
2. A bea şi a -reflex de deglutiţie, prezent -vǎrsǎturi alimentare -alterarea mucoasei
mânca -mucoasa bucalǎ roz şi umedǎ -greţuri digestive
-masticaţie uşoarǎ -fatigcibilitate
-dentiţie bunǎ (conform vârstei) -inopetenţǎ
-consum redus de lichide,
alimente, sǎruri minerale
3. A elimina -urina clarǎ diluatǎ sau concentratǎ -micţiuni 10-12/zi -proces infecţios
-pH 4,5-7,5 -polakiurie
-cantitate 1200-1400 ml/24h -disurie
31
-scaun normal, de consistenţǎ bunǎ -nicturie
-frecvenţǎ scaun 1/zi -dureri lombare
-tulburǎri digestive, greţuri,
vǎrsǎturi
-transpiraţii
4. A se mişca, a -posturǎ adecvatǎ în ortostatism, şezând şi -poziţii antalgice -durerea
avea o bunǎ posturǎ clinostatism -dificultate în a se deplasa (a
merge, aşeza, ridica)
5.A dormi, a se -durata somnului 7-9 ore -adoarme greu -durerea
odihni -somn clar cu vise regulate -ochii încercǎnaţi -spitalizarea
-somn profund -aţipiri în timpul zilei
-stare depresivǎ
6. A se îmbrǎca şi -veşminte curate, îngrijite  
dezbrǎca - veşminte adecvate climatului
7. Amenţine -temperatura mediului între 18-25oC -temperaturǎ 39-40oC -proces infecţios
temperatura corpului în -frison
limite normale -transpiraţii
-tegumente palide
8. A fi curat, -prezintǎ deprinderi igienice -piele curatǎ, cutatǎ -vârsta
îngrijit -prezintǎ (dupǎ baie) cǎile nazale libere, urechi
curate)
-pǎr, unghii curate bine îngrijite
32
9. A evita -cunoaşte mǎsurile de prevenire a accidentelor -risc de deshidratare -stare depresivǎ
pericolele -risc de infecţii, netratarea -boalǎ
ducând la complicaţii mai mari
-agitaţie, anxietate
-teamǎ, fricǎ
10. A comunica -debit verbal normal  
-ordin biologic, funcţionare adecvatǎ a organelor de
simţ
-ordin psihologic: exprimare uşoarǎ
-ordin sociologic: relaţii armonioase
11.A practica -credincioasǎ  
religia -participǎ la slujbe religioase
12. A se realiza  -dezinteres faţǎ de ce este -vârsta
nou
13. A se recrea  -tristeţe -afecţiunea
-plictisealǎ
-lipsa treburilor zilnice
14. A învǎţa -receptivǎ la ceea ce este nou  
33
PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE
-disconfort datoritǎ durerii surde, -dezechilibru hidro-electrolitic
localizatǎ lombar -risc de infecţii nosocomiale
-eliminǎri inadecvate cantitativ şi -risc de complicaţii
calitativ -I.R.A., I.R.C.
-alimentaţie inadecvatǎ în surplus
calitativ şi cantitativ
-dificultǎţi în a respira
-alterarea temperaturii corporale
-alterarea perfuziei tisulare
-dificultǎţi în a se recrea
-lipsa cunoştinţelor despre boalǎ
DIAGNOSTIC NURSING
 Alterarea temperaturii corporale datoritǎ procesului infecţios manifestat prin

hipertermie, frisoane.
 Eliminare urinarǎ insuficientǎ calitativ şi cantitativ, datoritǎ procesului infecţios
manifestat prin disurie şi polikiurie.
 Alterarea respiraţiei datoritǎ durerii şi HTA manifestatǎ prin dispnee.
 Alimentaţie inadecvatǎ calitativ şi cantitativ datoritǎ tulbulǎrilor digestive, manifestate
prin greţuri, vǎrsǎturi.
 Dificulltate în a se deplasa datoritǎ durerii manifestate prin poziţii altalgice.
 Alterarea perfuziei tisulare datoritǎ atingerii interstiţiului renal manifestat prin disurie.
 Dificultate în a se recrea manifestatǎ prin dezinteres datoritǎ afecţiunii.
Pacientul are nevoie de echipa de îngrijire pentru a-i explica ce trebuie sǎ facǎ.
34
PLANUL DE ÎNGRIJIRE ÎN FUNCȚIE DE NEVOILE ALTERATE
PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

AUTONOME DELEGATE
1. Disconfort Pacienta sǎ -am asigurat repaus la pat 15-17X 15-17X
prezinte o stare -am asigurat condiţii optime în salon: temp. 220C, aer -am administrat -în urma interven-
de bine fizic 5 curat, fǎrǎ curenţi de aer şi zgomot, bine luminat antialgice şi ţiilor pacienta susţine
zile -am educat pacienta sǎ descrie corect durerea, antispastice: cǎ durerile persistǎ
localizare, iradiere ALGOCALMIN 2 f/zi 18-19 X
-am educat pacienta sǎ adopte poziţii antalgice i.m. -durerea a scǎzut în
-am aplicat cǎldurǎ uscatǎ, local, deasupra simfizei No-Spa 1 f/zi i.m. intensitate
pubiene INDOMETACIN 20-25 X
-am pregǎtit pacienta pentru explorǎri radiologice 2 sup/zi -pacienta nu mai
18-20X idem. prezintǎ dureri
2.Tulburǎri de Pacienta sǎ -am asigurat repaos la pat 15-17 X 15-17 X
micţiune prezinte -am asigurat un climat cald şi confortabil -am recoltat sânge în urma intervenţiilor
eliminǎri -am calculat bilanţul ingesto-excreta pentru : HLG, VSH, pacienta mai prezintǎ
fiziologice în -am cântǎrit zilnic bolnava UREE, tulburǎri urinare
decurs de 5 zile -am administrat un regim bogat în lichide: supe, CREATININA 18-20 X
compoturi, ceaiuri diuretice acid uric, ionogramǎ şi tulburǎrile s-au
-am educat pacienta sǎ aibe un regim hiposodat, urinǎ, uroculturǎ şi diminuat dar nu au
hipoprotidic, normoglucidic testul Addis-Hamburger dispǎrut
35
-educ pacienta sǎ nu consume bǎuturi carboga-zoase, -am administrat 21-25 X
grǎsimi perfuzie liticǎ Ex.urina
-am asigurat un regim hidric: 2-3l lichide pe 24h Algocalmin1fx2/zi No albumina=dizolvabil
-am educat pacienta cum sǎ recolteze sumarul de urinǎ, Spa 1fx2/zi a
urocultura, testul Addis – Hamburger -ser Glucozat5% 500 Pigmenti=absenti
-am observat şi notat zilnic diureza ml Sedimente :relativ
-am asigurat zilnic lenjerie de pat şi de corp -SCOBUTIL 1 fl frecvente celule
-am educat pacienta sǎ-şi schimbe lenjeria de corp ori de 18-20 X epiteliale prezinta
câte ori este nevoie şi sǎ-şi efectueze o igienǎ riguroasǎ -perfuzie liticǎ flora.
-antibiotic Urocultura=prezinta
CIPROFLOXACIN 1 bacteria E.Coli
tab/8 ore. g>100.000ml
21-25 X antibiotic Sensibil la
ciprofloxacin.
tulburǎrile urinare au
dispǎrut, pacienta
prezentând eliminǎri
urinare fiziologice
-pacienta a înţeles
importanţa respec
tǎrii regimului
alimentar
36
3. Tulburǎri -pacienta sǎ se -am asigurat pozitia care sǎ favorizeze vǎrsǎturile: 15-17 X 15-17 X
digestive: alimenteze decubit dorsal cu capul într-o parte am administrat pacienta susţine cǎ
greţuri, corespunzǎtor -am protejat lenjeria de pat cu muşama şi alezǎ antiemetice: senzaţia de vomǎ s-a
vǎrsǎturi stǎrii sale pe -am izolat patul cu paravan METOCOPRAMID diminuat
perioada -am ajutat şi susţinut pacienta în timpul vǎrsǎturilor 2 f/zi iv. 18-20 X
spitalizǎrii -am educat pacienta sǎ respire profund la dispariţia pacienta afirmǎ cǎ
senzaţiei de vomǎ numai prezintǎ
-am oferit un pahar cu apǎ aromatǎ pentru clǎtirea gurii greţuri, vǎrsǎturi
-am educat pacienta sǎ schimbe lenjeria de corp ori de 21-25 X
câte ori este nevoie pacienta se
-am aerisit salonul alimenteazǎ
-am educat pacienta sǎ consume lichide reci în cantitǎţi corespunzǎtor stǎrii
mici sale
4.Hipertermie -pacienta sǎ -am aerisit salonul 15-17 X 15-17 X
frisoane prezinte -am educat pacienta sǎ schimbe lenjeria de câte ori este am administrat pacienta nu mai
temperaturǎ nevoie antitermice şi prezintǎ frisoane
corporalǎ în -am menţinut tegumentele intacte şi curate antiinflamatori 17-25 X pacienta este
limite normale -am aplicat comprese reci pe frunte ALGOCALMIN afebrilǎ
pe perioada -am mǎsurat temperatura 1FX2/zi
spitalizǎrii -am încǎlzit pacienta cu pǎturi la apariţia frisoanelor CIPROFLOXACIN
-am educat pacienta sǎ consume fructe 500MG 1CP/8H
-am calculat bilanţul ingesto-excreta INDOMETACIN2
-am învǎţat pacienta cum sǎ-şi menţinǎ tegumentele şi sup/zi
37
mucoasele curate şi integre, cum sǎ-şi efectueze baia
zilnicǎ
5.Alterarea -pacienta sǎ -am asigurat condiţiile de microclimat în salon 15-17 X 15-17 X

respiraţiei şi prezinte -am învǎţat pacienta cum sǎ facǎ exerciţii de respiraţie am administrat pacienta nu prezintǎ
circulaţiei resoiraţie şi -am asigurat repaos la pat HIPOTENSOARE TA în limite normale
circulaţie -am mǎsurat T.A. NEFEDIPIN 20mg -respiraţia este
corespunzǎtor -am învǎţat pacienta sǎ stea liniştitǎ când cresc valorile 1cpx2/zi corespunzǎtoare
vârstei şi tensionale NITROPECTO vârstei
afecţiunii pe -am asigurat pacientei un climat de încredere 3 cp/zi -pacienta nu este
perioada -am asigurat pacientei efectuarea unor activitǎţi EXTRAVERAL 2 cp/zi agitatǎ
spitalizǎrii recreative 18-20 X 18-20 X
NIFEDIPIN 20 mg T.A. revine între
2 cp/zi limitele normale
NITROPECTOR 21-25 X
2 cp/zi TA este corespun-
21-25 X zǎtor vârstei şi
idem afecţiunii
6. Risc de Pacienta sǎ fie -am notat zilnic cantitatea de lichide ingerate şi 15-17 X 15-17 X
deshidratare echilibratǎ eliminate am administrat Glucoza pacienta este echi-
hidro-electro- -am cântǎrit zilnic pacienta 5% libratǎ hidro-elec-
litic pe toatǎ -am supravegheat funcţiile vitale P.T.T.A.R. 500 ml în perfuzie cu trolitic
perioada -am prevenit apariţia escarelor prin masaj în zonele de complex de vitamine B 18-25 X
38
spitalizǎrii presiune 18-20 X pe perioada spita-
-am menţinut integritatea tegumentelor prin educarea perfuzie cu complex de lizǎrii pacienta
bolnavei sǎ aibǎ o igienǎ riguroasǎ vitamine B prezintǎ bilanţ
-am calculat lichidul ingesto-excreta ingesto-excreto
corespunzǎtor
7. Anxietate -pacienta sǎ aibǎ -am pregǎtit fizic şi psihic pacienta  15-20 X
o stare de bine -am asigurat un climat de linişte şi securitate pacienta nu mai este
psihic pe -am încurajat pacienta sǎ-şi exprime temerile agitatǎ
perioada -am oferit informaţii despre boalǎ şi tratament 20-25 X
spitalizǎrii -am facilitat contactul cu familia Pacienta are toate
cunoştinţele despre
boalǎ
Pacienta nu mai este
anxioasǎ
39
EXTERNAREA
Intervenţii constante
- Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative
- asigurarea unui climat corespunzǎtor în salon
- administrarea tratamentului prescris de medic
- asigurarea unui igiene riguroase
- asigurarea unei alimentaţii ADECVATE
- asigurarea unor eliminǎri fiziologice
- asigurarea unei stǎri de bine fizic şi psihic, notarea bilanţului ingesto-excretǎ
- educaţie pentru sǎnǎtate
- pregǎtirea fizicǎ şi psihicǎ a pacientei pentru explorǎri şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante

- Am asigurat condiţii optime în salon: T=22C, aer curat, bine luminat, fǎrǎ curenţi
de aer, s-a efectuat dezinfecţia salonului cu cloraminǎ.
- Am explicat pacientei importanţa unei igiene riguroase.
- Am asigurat lenjerie de pat şi de corp curatǎ
- Am masat şi pudrat zonele predispuse escarelor
- Am asigurat alimentaţia adecvatǎ afecţiunii sale, regim hiposodat, hipoprotidic,
normoglucidic, nu se va consuma bǎuturi carbogazoase şi grǎsimi.
- Am asigurat regim hidric corespunzǎtor: 2-3 l lichide / 24 ore.
Regimul hidric este compus din supe, ceaiuri, compoturi, diuretice.
- Am asigurat eliminǎri fiziologice prin calcularea zilnicǎ a bilanţului ingesto-
excreta.
- Am cântǎrit zilnic pacienta.
- Am administrat lichide în cantitate mare.
- Am învǎţat pacienta sǎ-şi schimbe lenjeria de corp de câte ori este nevoie.
- Am asigurat pacientei un climat confortabil.
- Am facilitat pacientei vizitele familiei.
- Am încurajat pacienta sǎ efectueze activitǎţi recreactive (citit, croşetat).
- Am însuşit pacientei cunoştinţe despre boalǎ.
41
- Am monitorizat funcţiile vitale şi am pregǎtit pacienta fizic şi psihic.
În urma tratamentului medicamentos şi a regimului alimentar starea pacientei se
amelioreazǎ.
Bilanţul autonomiei funcţiilor vitale la externare
P=87 pulsaţii/minut
T=36.5
TA=160/90mmHg
R=20respiraţii/minut
Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare

 a respira, a avea o bunǎ circulaţie.
Respiraţie de tip costal superior, amplǎ, liniştitǎ în timpul somnului. Zgomote cardiace bine
bǎtute. Circulaţie adecvatǎ vârstei şi afecţiunii.
 a bea şi a mânca
Masticaţie uşoarǎ, bunǎ (conform vârstei) alimentaţie adecvatǎ.
 a elimina
Eliminǎri fiziologice, fǎrǎ modificǎri, urina clarǎ, scaun normal.
 a se mişca, a avea o bunǎ posturǎ
Postura adecvatǎ în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
 a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, duratǎ 7-9 ore conform vârstei.
 a se îmbrǎca şi dezbraca
Veşminte alese de pacientǎ, adecvate climatului. Se îmbracǎ şi dezbracǎ singurǎ.
 a menţine temperatura corpului în limite normale.
Pacienta este afebrilǎ.
 a fi curat, îngrijit.
Prezintǎ deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi îngrijite.
 a evita pericolele
Cunoaşte mǎsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor.
 a comunica
42
Exprimare uşoarǎ, vorbire corectǎ, relaţii armonioase cu echipa de îngrijire.
 a practica religia
Este credincioasǎ, participǎ la slujbe religioase.
 a se realiza
Pacienta acceptǎ informaţiile privind tratamentul, activitatea fizicǎ. Este echilibratǎ psihic.
 a se recrea
Are activitǎţi recreative: citit, croşetat, se uitǎ la televizor.
 a învǎţa
Este receptivǎ la tot ce este nou.
Probleme la externare
Circulaţie inadecvatǎ, manifestatǎ prin HTA. Alterarea perfuziei tisulare datoritǎ atingerii
interstiţiului renal manifestat prin disurie.
Plan de recuperare
Consum de lichide în cantitǎţi de, 1-1,5 l/zi, supe, sucuri neacidulate, compot, ceaiuri
diuretice de mǎtase de porumb, ceai din cozi de cireşe.
Sǎ aibǎ un regim uşor hiposodat, normoglucidic, hipoprotidic.
Sǎ evite bǎile şi duşurile reci.
Sǎ aibǎ o activitate fizicǎ moderatǎ.
Fiind o veche hipertensivǎ, va efectua controalele periodice la medicul de familie. Va
continua tratament ambulator cu: Nifedipin, 1cp la 12 ore. Va efectua uroculturǎ şi sumar de
urinǎ periodic, o datǎ la 3 luni.
43
3.2. CAZUL CLINIC NR. 2
CULEGEREA DE DATE
Sursa de date: - PACIENTUL

- FAMILIA
-ECHIPA DE INTERVENŢIE
-FOAIA DE OBSERVAŢIE

-Numele şi prenumele: V.A.
-Vârsta: 30 ani
-Sex: masculin
-Stare civilǎ: cǎsǎtorit
-Domiciliu: Banca
-Ocupaţie: contabil la firmǎ de construcţii
-Religie: ortodoxǎ
-Condiţii de viaţǎ: locuieşte împreunǎ cu soţia şi fiul de 6 ani într-un apartament cu 3
camere; frumos amenajat. Soţia este casnicǎ şi se îngrijeşte de ceilalţi membrii ai familiei. Are
program de lucru lejer. De regulǎ lucreazǎ acasǎ.
-Obiceiuri: fumeazǎ aproximativ 10 ţigǎri/zi, bea cafea 1-2 cafea/zi, ocazional consumǎ
alcool. Ii place sǎ joace fotbal cu prietenii şi sǎ citeascǎ cǎrţi poliţiste.
Elemente fizice
RH –negativ
Grupa sanguinǎ – AII
Date antropometrice
Greutate –80 kg
44
-A.H.C. fǎrǎ importanţǎ
-A.F.P. fǎrǎ importanţǎ
-A.P.P. amigdalectomie la 6 ani , apendicectomie la 20 ani
-febrǎ
-frisoane
-transpiraţii
-cefalee
-dureri la nivelulu lojelor renale bilateral
-polakiurie
-disurie
Istoricul bolii
De o sǎptǎmânǎ pacientul este febril fǎrǎ un motiv aparent. De 4 zile prezintǎ şi frisoane şi
transpiraţii reci. Se prezintǎ la medicul de familie de unde i se dǎ bilet de trimitere cǎtre Spitalul
Municipal de Urgenta E. Beldiman Barlad. In urma controlului şi a investigaţiilor fǎcute la spital
i s-a pus diagnosticul.
Diagnostic medical la internare PIELONEFRITA ACUTǍ
Durata internǎrii: 25-29. 11.2015
Analize laborator Examen urina

VSH -20mm/1h Albumina=urme foarte pronuntate
-40mm/2h Glucoza,pigmenti=obs
L=12.800/mm Urocultura-prezenta bacteria E.Coli
g>100.000ml
Sensibil la-Ampicilina,Norfloxacin
HT=40%
Uree=0,42g%
45
Creatinina=1,2mg5
TGP=16u/l
TGO=20u/l
BT=1mgi
Examen ecografic
Ficat normal ecografic, CBN, CBIN - nedilatate ; splina, pancreas normal, RS+RD-
hipertrofici, vezica urinara-normala.
46
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR NEVOILE FUNAMENTALE

DAMENTALǍ DE INDEPENŢǍ DE DEPENDETNŢǍ DIFICULTATE
1. A respira şi a avea o R= 18 R/MINUT  
bunǎ circulaţie -respiraţie amplǎ pe nas
-ambele hemitorace prezintǎ aceleaşi mişcǎri de
ridicare şi coborâre
-respiraţie cu tip costal inferior
-puls ritmic bine bǎtut
P=78 p/minut;TA =115/75 mm Hg
2. A bea şi a mânca -masticaţie uşoarǎ -inopetenţǎ -afecţiunea
-dentiţie bunǎ (conform vârstei) -consum redus de lichide -mediul de viaţǎ
-reflex de deglutiţie, prezent
-mucoasa bucalǎ umedǎ şi rozatǎ
-consumǎ alimente şi lichide în funcţie de nevoi
-apetit bun
3. A elimina -urina clarǎ diluatǎ sau concentratǎ -micţiuni 10-12/zi -afecţiunea
-pH 4,5-7,5 -polakiurie -proces infeţios
-cantitate 1500-1800 ml/24h -disurie
-scaun normal, de consistenţǎ bunǎ -transpiraţii
-frecvenţǎ scaun 1/zi
47
4. A se mişca, a -posturǎ adecvatǎ în ortostatism, şezând şi  
avea o bunǎ posturǎ clinostatism
5.A dormi, a se -durata somnului adecvatǎ sezonului, vârstei -treziri în timpul somnului -afecţiunea
odihni -somn profund vise regulate
6. A se îmbrǎca şi -veşminte curate şi îngrijite, adecvate climatului,  
dezbrǎca anotimpului
7. A menţine -tegumente curate, normal colorate -temperaturǎ 39-40oC -proces infecţios
temp. corpului în limite -temperatura mediului ambiant 18-25oC -frison
constante -transpiraţii
8. A fi curat şi -deprinderi igienice riguroase  
îngrijit -dentiţie bunǎ
-fose nazale libere, urechi curate
-piele curatǎ, normal pigmentatǎ
-pǎr şi unghii curate bine îngrijite
9. A evita -cunoaşte mǎsuri de prevenire a accidentelor, -risc de complicaţii -mediul de viaţǎ
pericolele traumatismelor
-îşi poartǎ singur de grijǎ
10. A comunica -debit verbal normal  
-ordin biologic, funcţionare normalǎ a organelor de
simţ
-relaţii anevoioase cu familia, prietenii, colegii
11.A practica -religios;-participǎ ocazional la slujbe religioase  
48
religia
12. A se realiza -integritate fizicǎ şi psihicǎ  
-dragoste faţǎ de munca sa
13. A se recrea  -inactivitate;-tristeţe -anxietate
-plictisealǎ -spitalizare
14. A învǎţa -receptiv la tot ce este nou -lipsa cunoştinţelor despre -mediul de viaţǎ
-dorinţǎ şi interesul de independenţǎ afecţiunea sa
49
-eliminǎri inadecvate cantitativ şi -dezechilibru hidro-electrolitic
calitativ în surplus -risc de infecţii masocomiale
-alterarea temperaturii corporale -risc de complicaţii
-alterarea perfuziei tisulare -I.R.A., I.R.C.
-dificultǎţi în a se recrea
-alimentaţie inadecvatǎ calitativ şi
cantitativ în deficit
-incapacitate de a dormi şi odihni,
recrea
-lipsa cunoştinţelor
Diagnostic nursing
 alterarea temperaturii corporale datoritǎ procesului infecţios manifestat prin frisoane
hipertermice;
 anxietate datoritǎ bolii şi necunoaşterii acesteia manifestate prin teamǎ, nelinişte,
agitaţie;
 eliminare inadecvatǎ cantitativ şi calitativ datoritǎ procesului infecţios manifestat prin
disurie şi polozurie;
 imposibilitatea de a se recrea, datoritǎ spitalizǎrii manifestatǎ prin tristeţe, plictisealǎ;
 alterarea perfuziei tisulare datoritǎ atingerii interstiţiului renal prin disurie;
 alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ in deficit datoritǎ afecţiunii manifestatǎ
prin inapetenţǎ;
 lipsa cunoştinţelor despre boalǎ;
Gradul de dependenţǎ II
Pacientul are nevoie de echipa de îngrijire pentru a I se explica ce trebuie sǎ facǎ.
51
CAZ CLINIC NR. 2
PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

AUTONOME DELEGATE
Tulburǎri Pacientul sǎ -am asigurat repaos la pat 25-26 XI 25-26 XI
urinare prezinte -am asigurat un climat cald şi confortabil -am administrat în urma intervenţiilor
cantitative şi eliminǎri -am calculat bilanţul hidric- ingestia şi excreţia perfuzie liticǎ, ser tulburǎrile urinare s-
calitative fiziologice în -am administrat un regim bogat în lichide: supe, fiziologic 9%, 500ml au diminuat
-disurie decurs de 4 ziile ceaiuri, compoturi -SCOBUTIL 1f 27-28 XI
-polikiuruie -am educat pacientul sǎ aibe un regim uşor -antibiotice: tulburǎrile au
hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic NORFLOXACIN dispǎrut.
-am explicat pacientului necesitatea respectǎrii 1 tb/8 h per os Prezintǎ eliminǎri
regimului alimentar GENTAMICINǍ fiziologice.
-am cântǎrit zilnic bolnavul 1f/12 ore i.v. 29 XI
-am explicat pacientului cum sǎ recolteze 27-28 XI eliminǎri fiziologice
urocultura, sumarul de urinǎ, testul Addis– Hamburger -perfuzie liticǎ
-am notat zilnic diureza -antibiotice
-am asigurat zilnic lenjerie de pat şi de corp NORFLOXACIN
1 tb/8 h per os
GENTAMICINǍ
1f/12h i.v.
52
29 XI
am administrat
NORFLOXACIN
1 tb/8 h per os
Hipertermie -pacientul sǎ -am aerisit salonul 25-26 XI 25-26 XI
frisoane prezinte -am educat pacientul sǎ schimbe lenjeria ori de am administrat Pacientul febril
temperatura câte ori este nevoie antitermice, prezintǎ transpiraţii
corpului în -am menţinut tegumentele curate şi uscate antiinflamatorii: 27-28 XI
limite normale -am aplicat comprese reci pe frunte ALGOCALMIN 2 f/zi Pacientul este uşor
pe perioada -am mǎsurat zilnic temperatura (la 4h) i.m. febril
spitalizǎrii - la apariţia frisoanelor, am încǎlzit pacientul cu DICLOFENAC 2 Transpiraţiile au
pǎturi şi pernǎ electricǎ sup/zi dispǎrut
-am administrat un regim bogat în lichide:supe, 27-28 XI 29 XI
ceaiuri, compoturi aproximativ 2 l/zi -am administrat Pacient afebril
-educ pacientul sǎ nu consume bǎuturi acidulate, ALGOCALMIN
grǎsimi 2 f/zi i.m.
-am calculat bilanţul ingesto-excreta 29 XI
-am masat şi tamponat cu alcool mentolat zonele ALGOCALMIN 1 f/zi
de presiune predispuse escarelor de decubit
Risc de Pacientul sǎ fie -am notat zilnic cantitatea de lichide ingerate şi 25-26 XI 25-26 XI
deshidratare echilibrat eliminate am administrat Glucoza pacientul echi-libratǎ
hidroelectroli-tic -am cântǎrit zilnic pacientul 5% hidroelec-trolitic
pe perioada -am prevenit apariţia escarelor prin masaj şi 500 ml 27-29 XI
53
spitalizǎrii tamponare -un complex de pacientul prezintǎ
-am menţinut integritatea tegumentelor prin vitamine B bilanţ ingesto-excreta
educarea pacientului sǎ aibǎ o igienǎ riguroasǎ 27-28 XI corespunzǎtor
-am administrat un regim lichidian complex: Glucoza 5% 500 ml
ceaiuri, supe compoturi, diuretice perfuzie+SFg.i500 ml
-am administrat lichide aproximativ 2-3 l/zi SFg%500ml
Anxietate Pacientul sǎ aibǎ -am pregǎtit pacientul fizic şi psihic, când s-au  25-26 XI
o stare de bine efectuat examenele de sânge, urinare, radiologice pacient neliniştit,
psihic pe -am asigurat un climat de linişte şi securitate trist, agitat
perioada -am încurajat pacientul sǎ-şi exprime temerile 27-28 XI
spitalizǎrii -am oferit informaţii despre boalǎ Pacientul nu mai este
-am facilitat vizitele familiei anxios
-am încurajat pacientul sǎ facǎ plimbǎri în aer 29 XI
liber, sǎ efectueze activitǎţi recreative pacientul are toate
-am facilitat contactul cu echipa medicalǎ cunoştinţele despre
boalǎ
Tulburǎri ale Pacienta sǎ aibǎ -am asigurat un mediu ambinat corespunzǎtor  25-26 XI
somnului un somn -am asigurat un climat conforttabil -pacient neodihnit
odihnitor, -am oferit pacientului un pahar cu lapte înainte de 27-28 XI
relaxant pe toatǎ culcare -pacientul doarme
perioada -am educat pacientul sǎ citeascǎ sau sǎ asculte profund, calm
spitalizǎrii muzicǎ înainte de culcare 29 XI
pacientul are somn
54
fiziologic
Alimentaţia -pacientul sǎ -am asigurat un climat conforttabil  25-26 XI
inadecvatǎ prezinte o -se indicǎ pacientului în cazul apariţiei senzaţiei -pacientul refuzǎ
cantitativ şi alimentaţie de greaţǎ sǎ inspire profund. regimul alimentar
calitativ adecvatǎ în -am educat pacientul sǎ consume un regim impus
decurs de 3 zile hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic 27-28 XI
-aduc pacientului alimente gustoase, bune, -pacientul a înţeles
aranjate în farfurie pentru a-I spori senzaţia de foame importanţa regimului
şi colaboreazǎ cu
echipa de îngrijire cu
privire la alimentaţia
corespunzǎtoare
29 XI
-pacientul la
externare este
alimentat
corespunzǎtor
Lipsa Pacientul sǎ aibǎ -evaluez capacitatea pacientului de a înţelege _ 25-26 XI
cunoştinţelor cunoştinţe despe -aduc pacientului toate cunoştinţele despre boala -pacientul nu are
despre afecţiune boalǎ pe sa cunoştinţe despre
perioada -pun în legǎturǎ pacientul cunoştinţe alte persoane afecţiune şi nu
spitalizǎrii care au aceeaşi afecţiune colaboreazǎ cu
55
-pun în legǎturǎ pacientul cunoştinţe echipa de echipa de îngrijire
îngrijire 27-28 XI
-favorizez discuţiile de grup -pacientul a început
-discut cu pacientul tratamentul şi alimentaţia şi sǎ colaboreze cu
importanţa lor echipa de îngrijire şi
-discut cu pacientul complicaţiile afecţiunii şi cum şi-a insuşit
sǎ se fereascǎ de ele cunoştinţele despre
afecţiune
29 XI
-pacientul are
cunoştinţe despre
afecţiune la externare
56
EXTERNAREA
-monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic;
-asigurarea unui climat corespunzǎtor în salon;
-administrarea tratamentului prescris de medic;
-asigurarea unei igiene riguroase;
-asigurarea unei alimentaţii adecvate;
-asigurarea unor eliminǎri fiziologice;
-asigurarea unei stǎri de bine fizic şi psihic;
-mǎsurarea bilanţului ingesto-excreta;
-pregǎtirea fizicǎ şi psihicǎ a pacientului pentru explorǎri şi analize.

-am asigurat condiţii optime în salon: t=22oC, bine luminat, fǎrǎ curent, fǎrǎ zgomot;
-am efectuat dezinfecţia salonului cu cloraminǎ;
-am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfecţia;
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curatǎ şi bine întinsǎ pentru a nu se produce
escarele de decubit;
-am asigurat o alimentaţie adecvatǎ afecţiunii sale, regim hiposodat, hipoprotidic,
normoglucide. Nu va consuma bǎuturi carbogazoase şi grǎsimi.
-am asigurat un regim hidric corespunzǎtor: 2-3 l lichid pe zi
Regimul hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice.
-am asigurat eliminǎri fiziologice prin calcularea zilnicǎ a bilanţului ingesto-excretor;
-am cântǎrit zilnic pacientul;
-am administrat lichide în cantitǎţi mari;
-am facilitat vizitele familiei şi prietenilor;
-am încurajat pacienta sǎ efectueze activitǎţi recreactive (citit, plimbat);
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative;
-am pregǎtit fizic şi psihic pacientul pentru intervenţii şi explorǎri.
57
Externarea
In urma tratamentulului medicamentos, a regimului alimentar, a colaborǎrii şi eforturilor
fǎcute de echipa de îngrijire, starea pacientului la externare este bunǎ fizic şi psihic.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare

P=79 pulsaţii pe minut
T=36.8C
T.A.=120/70 mm Hg
R=18 respiraţii/minut

 a respira, a avea o bunǎ circulaţie.
Respiraţie de tip costal superior, amplǎ, ritmatǎ. Zgomote cardiace bine bǎtute. Circulaţie
adecvatǎ.
 a bea şi a mânca.
Masticaţie uşoarǎ, apetit bun, alimentaţie adecvatǎ.
 a elimina
Eliminǎri fiziologice, fǎrǎ modificǎri, urina clarǎ, scaun normal.
 a se mişca, a avea o bunǎ posturǎ
Postura adecvatǎ în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
 a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, vise regulate.
 a se îmbrǎca şi dezbraca
Veşminte alese conform sexului, adecvate climatului.
 a-şi menţine temperatura corpului în limite normale.
Pacientul are temperatura corului în limite fiziologice.
 a fi curat, îngrijit.
Pacientul prezintǎ deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi integre.
 a evita pericolele
Cunoaşte mǎsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor.
 a comunica
Exprimare uşoarǎ. Colaborare armonioasǎ cu echipa de îngrijire.
58
 a practica religia
Credincios, participǎ la slujbe religioase.
 a se realiza
Pacientul doreşte sǎ se realizeze în plan profesional.
 a se recrea
Pacientul are activitǎţi recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal.
 a învǎţa
Este receptiv la tot ce este nou.
Alterarea perfuziei tisulare.
Risc de complicaţii (P.N.C.)
Plan de recuperare
-Va consuma lichide în cantitǎţi mari, 2-3l /zi.
-Va consuma un regim uşor hiposodat.
-Va evita frigul, umezeala, bǎile reci.
-Va repeta sumarul de urinǎ şi uroculturǎ odatǎ la 3 luni.
-Va continua tratament ambulator cu: Biseptol, o tabletǎ/8 ore timp de 7 zile, o datǎ la 3
luni.
59
3.3. CAZUL CLINIC NR. 3
CULEGEREA DE DATE
Sursa de date: -pacientul

-familia
-echipa de ingrijire
-foaia de observaţie
-Numele şi prenumele: C.A.
-Vârsta: 22 ani
-Sex: feminin
-Stare civilǎ: necǎsǎtoritǎ
-Domiciliu: Barlad
-Ocupaţie: studentǎ
-Religie: ortodoxǎ
-Condiţii de viaţǎ: locuieşte împreunǎ cu pǎrinţii într-un aparament cu 2 camere în codiţii salubre.
-Obiceiuri: frecventeazǎ discotecile şi barurile împreunǎ cu grupul de prieteni
Elemente fizice
RH – pozitiv
Grupa sanguinǎ – AB 4
Date Antropometrice
Greutate –54 kg

-A.H.C. fǎrǎ importanţǎ
-A.F.P. menarha la 13 ani (ciclu regulat la 28 zile + 3zile fǎrǎ modificǎri patologice)
60
-A.P.P. apendicectomie la 13 ani, avort la 20 ani (sarcinǎ de 2 luni, intrerupere fǎcutǎ la
cerere, a decurs fǎrǎ complicaţii)
-stare general alteratǎ-disurie
-febrǎ
-frisoane
-transpiratii reci
Istoricul bolii
Fǎrǎ un motiv în urmǎ cu o sǎptǎmânǎ, starea generalǎ a pacientei s-a degradat. Prezintǎ
dureri la urinare şi urineazǎ foarte des. Nu a urmat nici un tratament. În urmǎ cu 2 zile starea
pacientei s-a deteriorat mai rǎu, prezentând şi febrǎ, frisoane, transpiraţii. In urma acestori
simptome, se prezintǎ la medicul de familie de unde I se face bilet de internare cǎtre Spitalul
Municipal de Urgenta Barlad. In urma investigaţiilor fǎcute la spital I se pune diagnostic.
Diagnostic medical la internare

Pielonefrita acutǎ
Durata internǎrii
1-5 12.2015
Analize laborator
VSH-12mm/1h
-24mm/2h
L=13.000/mm
HT=39%
HB=12,9%
Uree=o,40g%
Creatinina=1mg%
Glicemie=89mg5
TGP=12u/l
TGO=16u/l
61
BT=O,80MG%
Examen urina
Albumina=urme pronuntate ;pigmenti=observabili
Sed :frecvente celule epiteliale poligonale,rare hematii,rari cilindri granulosi,prezinta flora.
Urocultura=prezinta bacteria Proteus g>100.000/ml
Sensibil la (Gentamicina,Nitrofurantoin,Ciprofloxacin).
Examen ecografic :RD=RS-hipertrofici
RD-microlitiazic,hidronefroza gr1
62
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR NEVOILE FUNAMENTALE

DAMENTALǍ DE INDEPENŢǍ DE DEPENDETNŢǍ DIFICULTATE
1. A respira şi a R=18 r/min  
avea o bunǎ circulaţie -respiraţie amplǎ pe nas
-ambele hemitorace prezintǎ aceleaşi mişcǎri de
ridicare şi coborâre
-respiraţie de tip costal superior
-tegumente calde, rozate
P=78 p/min
TA=120/80 mm Hg
2. A bea şi a -masticaţie uşoarǎ  
mânca -dentiţie bunǎ
-reflex de deglutiţie prezent
-mucoasa bucalǎ umedǎ şi rozatǎ
-apetit bun
3. A elimina -urina clarǎ diluatǎ sau concentratǎ -disurie -proces infecţios
-pH 4,5-7,5 -polakiurie
-scaun normal, consistenţǎ bunǎ -transpiraţii
4. A se mişca, a -posturǎ adecvatǎ în ortostatism şi şezând  
avea o bunǎ posturǎ
63
5.A dormi, a se -durata somnului adecvatǎ conformǎ vârstei şi  
odihni sezonului
-somn profund, fǎrǎ trezie
6. A se îmbrǎca şi -veşminte curate şI îngrijite adecvate anotimpului  
dezbrǎca
7. Amenţine -tegumente normal colorate -temperaturǎ 39.5-40oC -proces infecţios
temperatura corpului în -frisoane
limitele normale -transpiraţii
8. A fi curat, -deprinderi igienice riguroase  
îngrijit -dentiţie bunǎ
-fose nazale libere
-piele curatǎ normalǎ
-pǎr şi unghii curate
9. A evita -îşi purta singurǎ de grijǎ -vulnerabilitate faţǎ de -mediul de viaţǎ
pericolele infecţii
10. A comunica -debit normal verbal -irascibilitate -afecţiune a
-funcţionarea normalǎ a organelor de simţ -tristeţe spitalizǎrii
11.A practica -participǎ ocazional la slujba religioasǎ  
religia
12. A se realiza -integritate fizicǎ şi pshicǎ  
-dragoste faţǎ de valoarea meseriei
13. A se recrea  -inactivitate -spitalizare
64
-plictisealǎ
14. A învǎţa -dorinţa de a acumula cunoştinţe noi -lipsa cunoştinţelor despre -mediul de viaţǎ
afecţiunea sa
65
-eliminare inadecvatǎ cantitativ şi -dezechilibru hidro-electrolitic
calitativ în surplus -risc de complicaţii=> PNC
-alterarea temperaturii corporale -I.R.A., I.R.C.
-vulnerabilitate faţǎ de pericole
-comunicare ineficientǎ
-dificultate în a se recrea
-lipsa cunoştinţelor
Diagnostic nursing
 Eliminare inadecvatǎ calitativ şi cantitativ, datoritǎ procesului infecţios manifestatǎ

prin disurie.
 Alterarea temperaturii corporale datoritǎ procesului infecţios manifestatǎ prin
hipertermie, frisoane.
 Vulnerbilitate faţǎ de pericole datoriǎ afecţiunii manifestat prin cunoştinţe insuficiente
despre boalǎ.
 Comunicare insuficientǎ datoritǎ spitalizǎrii, manifestat prin irascibilitate.
 Dificultate în a se recrea datoritǎ spitalizǎrii, manifestat prin tristeţe.
 Lipsa cunoştinţelor despre boalǎ datoritǎ mediului de viaţǎ.
66
Caz clinic nr.3.
PROBLE OBIECTI INTERVENŢII EVALUARE

ME VE AUTONOME DELEGATE
Tulburǎri Pacienta -am asigurat un climat confortabil în salon 01-02 XII 01-02 XII
urinare sǎ prezinte -am asigurat repaos la pat -perfuzie, ser fiziologic pacienta prezintǎ
-disurie eliminǎri -am calculat zilnic bilanţul ingestio-excreţia 9%,500mlx2f/zi eliminǎri inadecvate
- fiziologice în -am administrat un regim bogat în lichide 2-3 l/zi -antibiotice: cantitativ şi calitativ
polikiuruie decurs de 4 ziile (supe, ceaiuri, compoturi) CIPROFLOXACIN 03-04 XII
-am educat pacienta sǎ aibe un regim uşor 2 f/12 h p.e.v în urma intervenţiilor
hiposodat şi am explicat importanţa acestui regim GENTAMICINǍ tulburǎrile urinare s-
-am cântǎrit zilnic pacienta 1f/12 ore i.m. au diminuat, nu mai
-am explicat pacientei cum sǎ recolteze urocultura, 03-04 XII prezintǎ disurie
sumarul de urinǎ, testul Addis – Hamburger -perfuzie liticǎ 05 XII
-am notat zilnic diureza -antibiotice la externate pacienta
-am asigurat zilnic lenjerie de pat şi de corp 05 XII prezintǎ eliminǎri
-antibiotice fiziologice
NoSpa1fx2/zi cantitative şi
Scobutil 1fx2/zi calitative
Algocalmin 1fx2/zi
Indocid sup2/zi
67
Alterarea -pacienta -am aerisit salonul 01-02 XII pacienta este febrilǎ
temperaturii sǎ prezinte -am educat pacienta sǎ schimbe lenjeria ori de câte -antitermice -prezintǎ frisoane şi
corporale temperatura ori este nevoie ASPIRINǍ 3 tab/zi per transpiraţii
corpului în -am menţinut tegumentele curate şi uscate la os 03-04 XII
limite normale apariţia transpiraţiei ALGOCALMIN 2f/zi -în urma
în decurs de 3 -am aplicat comprese reci pe frunte i.m. intervenţiilor
zile -am mǎsurat zilnic temperatura 03-04 XII pacienta are
-am încǎlzit pacienta la apariţia frisoanelor cu ALGOCALMIN 2f/zi temperatura corpului
pǎturi, pernǎ electricǎ i.m. în limite normale
-am administrat un regim hidric 05 XII 05-XI
-am calculat bilanţul ingesto-excreta ALGOCALMIN 1f/zi La externare pacienta
-am masat zonele predispuse escarelor de decubit i.m. este afebrilǎ
Vulnerabi Pacienta -am asigurat condiţiile de microclimat în salon _ 01-02 XII

lita-te faţǎ de sǎ aibǎ o stare -aduc pacientei toate cunoştinţele despre -Pacienta nu are
pericole de bine psihic pe afecţiunea sa cunoştinţe despre
în 3 zile -evaluez capacitatea de a înţelege a pacientei afecţiune;
-aduc la cunoştinţǎ pacientei toate complicaţiile -este vulnerabilǎ faţǎ
afecţiunilor sale de pericole
-fac educaţie pentru prevenirea accidentelor, 03-04 XII
verific dacǎ sunt respectate toate normele de igienǎ -În urma
-pun în legǎturǎ pacienta cu alţi bolnavi ce au intervenţiilor
aceeaşi afecţiune pacienta are
68
-iau mǎsuri pentru evitarea transmiterii unor cunoştinţe despre
infecţii masocomiale afecţiune şi
complicaţii
05 XII
la externare pacienta
are o stare de bine
fizic şi psihic
Comunica Pacienta -asigur pacientei un climat confortabil, familiar în  01-02 XII
rea ineficientǎ sǎ comunice cu salon -Pacienta este
la nivel afectiv alte persoane în -dau posiblitatea pacientei sǎ-şi exprime nevoile, indispusǎ, anxioasǎ,
decurs de 3 zile sentimentele, ideile, dorinţele nu comunicǎ
-invǎţ pacienta tehnici de relaxare şi comunicare 03-04 XII
-antrenez pacienta la diferite activitǎţi care sǎ-i -pacienta a început sǎ
dea sentimentul de utilitate fie comunicativǎ, a
-facilitez vizite aparţinǎtorilor înţeles importanţa
-pun în valoare calitǎţile pacientei comunicǎrii cu
-antrenez pacienta la discuţii cu echipa de îngrijire echipa de îngrijire
şi dau detalii despre membrii acesteia. 05 XII
pacienta este
comunicativǎ la
externare
Dificultat Pacienta -am asigurat un climat confortabil în salon  01-02 XII
e în a se recrea sǎ aibǎ activitǎţi -explorez gusturile pacientei pentru petrecerea -pacienta este
69
recreative în timpului liber inactivǎ, tristǎ,
decurs de 4 zile -asigur condiţiile necesare pentru activitǎţi plictisitǎ
recreative 02-04 XII
-organizez activitǎţi recreative individuale şi de -în urma discuţiilor
grup: audiţii muzicale, vizionǎri de filme cu pacienta, a vizitei
-facilitez accesul la biblioteca, sala de lecturǎ sau prietenilor, a
aduc pacientei cǎrţi, reviste plimbǎrilor, etc,
-îndrum pacienta sǎ facǎ plimbǎri în aer liber pacienta este veselǎ,
-facilitez vizitele cercului de prieteni ai pacientei activǎ, are o stare de
fǎrǎ a o obosi prea mult bine psihic
05 XII
pacienta are activitǎţi
care o recreazǎ
Lipsa Pacienta -asigur pacientei un climat sǎnǎtos  01-02 XII
cunoştinţelor sǎ aibǎ -explorez nivelul de cunoştinţe a pacientei despre pacienta datoritǎ
despre afecţiune cunoştinţe despe afecţiune lipsei de informaţii
afecţiune în -stimulez dorinţa de acumulare a unei noi nu are cunoştinţe
decurs de 5 zile cunoştinţe despre afecţiune
-conştientizez pacienta asupra responsabilitǎţi 03-04 XII
privind sǎnǎtoase pacienta este dornicǎ
-organizez activitǎţi educative şi aduc pacienta în sǎ afle cât mai multe
legǎturǎ cu alţi pacienţi cu aceeaşi afecţiune informaţii despre
70
-identific obiceiurile şi deprinderile greşite ale afecţiune
pacientei 05 XII
-corecţia deprinderilor dǎunǎtoare sǎnǎtǎţii la externare pacienta
-verific dacǎ pacienta şi-a însuşit cunoştinţele are cunoştinţe
aduse. suficiente despre
afecţiune
71
EXTERNAREA
- asigurarea unui climat corespunzǎtor şi confortabil în salon
- monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic
- asigurarea unui igiene riguroase
- administrarea tratamentului prescris de medic
- asigurarea unui regim adecvat
- asigurarea bilanţului ingesto-excretǎ
- pregǎtirea fizicǎ şi psihicǎ a pacientei pentru investigaţii

- Am asigurat condiţii de microclimat în salon :T=23C, aerisit, luminat, fǎrǎ
zgomot.
- Am explicat pacientei importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni
complicaţiile si supra infecţiile.
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curatǎ, fǎrǎ cute pentru a nu produce escare de
decubit;
-am asigurat o alimentaţie adecvatǎ afecţiunii sale: regim hidric 2-3 litri pe zi compus
din supe, ceaiuri, compoturi, regim hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic.
-Regimul hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice.
-am calculat bilanţul ingesta-excretǎ;
-am cântǎrit zilnic pacienta;
-am facilitat vizitele aparţinǎtorilor;
-am încurajat pacienta la activitǎţi recreactive;
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative;
-am pregǎtit fizic şi psihic pacienta pentru intervenţii şi explorǎri.
Externarea
In urma investigaţiilor şi a tratamentulului si a intervenţiilor autonome efectuate, la
externare este refǎcutǎ complet.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare

P=80 pulsaţii pe minut
T=36.5C
72
T.A.=115/60 mm Hg
R=19 respiraţii/minut

1. A respira, a avea o bunǎ circulaţie.
Respiraţie de tip costal superior, amplǎ, ritmatǎ.
2.A bea şi a mânca.
Masticaţie bunǎ, uşoarǎ, apetit bun, alimentaţie adecvatǎ.
3.A elimina
Eliminǎri fiziologice, urina clarǎ, scaun normal.
4.A se mişca, a avea o bunǎ posturǎ
Postura adecvatǎ în ortostatism.
5.A dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, fǎrǎ treziri.
6.A se îmbrǎca şi dezbraca
Veşminte alese conform vârstei, climatului.
7.A-şi menţine temperatura corpului în limite fiziologice
8.A fi curat, îngrijit.
Pacienta prezintǎ deprinderi igienice.
9.A evita pericolele
Cunoaşte mǎsuri de prevenire a accidentelor.
10.A comunica
Exprimare uşoarǎ. Colaboreazǎ cu echipa de îngrijire.
11.A practica religia
Participǎ la slujbe religioase.
12.A se realiza
Pacienta doreşte sǎ se realizeze profesional.
13.A se recrea
Pacienta are activitǎţi recreative.
14.A învǎţa
Pacienta este receptivǎ la tot ce este nou.
Alterarea perfuziei tisulare.
73
Plan de recuperare
-Va evita frigul şi umezeala.
-Va consuma lichide în cantitate mare, 2-3l/zi şi un regim hiposodat
-Va repeta periodic sumarul de urinǎ, urocultura, testul Addis-Hamburger.
-Va continua tratamentul ambulator cu: Biseptol, o tabletǎ/12 ore timp de 7 zile per os.
74
CAPITOLUL IV
INTERVENŢII LEGATE DE PLANUL DE ÎNGRJIRE
4.1. RECOLTAREA URINEI

Examenele de laborator au rolul de a completa simptomatologia bolilor cu elemente
obiective, conform sau infirmă clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului,
confirmă vindecarea, semnalează apariţia unor complicaţii şi permit
depistarea imbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase
purtătoare de germeni patologici. Recultarea urinei se face în scop
explorator. Examenul de laborator al urinei dă informaţii despre
starea funcţională a rinichilor dar şi a întregului organism. Materiale
necesare: urinar sau ploscă, muşama, aleză, materialele pentru
toaleta organelor genitale externe, eprubete sterile sau alte recipiente
în funcţie de examenul cerut, lampă de spirt şi chibrituri.
Asistenta medicală pregăteşte fizic şi ppsihic pacientul.
Psihic: - se anunţă şi se instruieşte pacientul privind folodirea bazinetului;

- să urineze fără defecaţie
- să nu urineze în timpul tualetei;
- să verse imediat urina în vasul colector;
Fizic: - se protejeze patul cu muşama;
- se aşează bazinetul sub pacient;
- se face toaleta organelor genitale externe;
- se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altu curat.
Execuţie:
1- Recoltarea urinei pentru examen sumar din urina obţinută se trimite un eşantion de
100 – 150ml.
2- Recoltarea urinei pentru urocultură – urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în
urină. Se recoltează urina de la jumătatea micţiunii din urina de dimineaţă – aceasta conţine o
concentraţie mare de germeni în absenţa unui tratament cu perfuzii (efect de diluţie).
Prima cantitate de urină emisă aproximativ 50 ml se elimină la tualetă sau în bazinet,
apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 50 ml urină într-o eprubetă
sterilă. Se flambează rura eprubetei înainte şi după recoltare. Şi se astupă repede.
75
Se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se
introduce în termostat.
3- Recoltarea urinei prin sondaj vezical
Se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când
puncţia vezicală nu este dorită.
Se folosesc sonde cu o singură cale unidirecţională.
Se face tualeta organelor genitale externe cu atenţie.
În caz de sonda vezicală permanentă nu se recoltează urina din punga colectoare ci
numai prin puncţie în opurţiunea aproximlă a sondei după o dezinfectare a suprafeţei acestei.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- pacientul este ajutat să se îmbrace;
- este aşezat într-o poziţie comodă;
- se aeriseşte salonul.
Se notează examenul efectuat şi numele pacientului care a efectuat recoltarea în foaia
de observaţie.
Trebuie evitat:
Consumul de lichide cu 24h înainte de recoltare;
Recoltarea urinei pentru urocultură după administrarea antibioticilor.
4.2. SONDAJUL VEZICAL

Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă) prin uretră
în vezica urinară, realizând astfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul
extern. Scopul sondajului este explorator şi terapeutic. Scopul explorator este instituit în
vederea recoltării urinei pentru examen de laborator şi de a depista unele modificări
patologice ale urinei şi vezicii urinare. Scopul terapeutic constă din golirea vezicii urinare de
conţinutul ei când aceasta din diferite motive, nu se produce în mod spontan; din executarea
prin sondă, unele procedee de tratament.
Materiale necesare:
- muşama şi traversă sub bolnav; mşnuşi sterile;
- două sonde sterile lungi de 15 cm (Nelaton, Thiemann) cu vârful uşor
îndoit, complet rotunjit având 2 – 2 orificii laterale aproape de vârf;
- 1 – 2 eprubete pentru urocultură, ser fiziologic;
- Tampoane sterile, 2 pense hemostatice;
Materialele nesterile: tăviţă renală, bazinet, paravan, recipient, centre colectoare.
76
Medicamente: ulei de parafină steril, oxicianură de mercur 1/5000.
TEHNICA SONDAJULUI VEZICAL LA FEMEI

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului.
Asistenta explică pacientei necesitatea tehnicii.
Sondajul vezical se execută la patul bolnavului. Patul bolnavului se izolează cu un
paravan şi pe noptieră se pregăteşte tava cu instrumente. Bolnava se aşeză în decubit dorsal cu
genuchii ridicaţi şi coapsele îndepărtate. Tăviţa renală se aşează între coapsele pacientei. Se
face o tualetă a regiunii vulvare cu apă şi săpun.
EXECUTAREA SONDAJULUI VEZICAL

Sondajul vezical trebuie executat în condiţiile cele mai riguroase de asepsie. Înaintea
începerii tehnicii asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun apoi îmbracă mănuşile sterile.
Sonda se scoate din soluţie dezinfectantă şi se prinde între degetele mediu şi inelar al mâinii
drepte, cu ciocul îndreptat în jos, iar între policile şi indexul acelaşi mâinii se prin 2 – 3
tampoane înmuiate în soluţie de oxicianură de mercur. Asistenta se aşează de partea dreaptă al
bolnavului.
Îndepărtarea labiilor şi evidenţierea meatului uretral se fac cu policile şi indexul mânii
stângi executând în acelaş timp o mişcare de tracţiune asupra labiilor către simfiza pubiană
care întredeschide sub clitoris meatul uretral. Se şterge cu tamponele orificiul de mai multe ori
de sus în jos, adică în direcţia anusului şi nu invers, pentru a nu aduce microbii dimprejur spre
uretră. Tamponul poate fi utilizat numai o singură dată şi va fi aruncat, manevra repetându-se
de 2 – 3 ori. După ce a epuizat tampoanele din mână dreaptă asistenta introduce sonda dintre
degetele mediu şi inelar, aducând-o cu ciocul îainte şi în sus (fără să-l atingă cu mână stângă),
ţinând-o sub forma unui creion în timpul scrisului. Paralel, şi acelaşi timp cu înaintarea sondei
extremitatea externă a acestia va fi coborâtă printr-o mişcare în forma de arc pentru a uşura
trecerea curburii sondei de la nivelul ciocului în vezică. Prezenţa sondei în vezică se verifică
prin scurgerea urinii. Sonda este introdusă în uretră la o adâncime de 4 – 5 cm. După ce sau
scurs primele picături în tăviţa renală se pregătesc recipientele de colectare a urinei necesară.
Asistenta va căuta să se aplece cât mai puţin asupra bolnavei pentru a nu fi stopită de jetul
puternic de urină când vezica este plină. Îndepărtarea sondei după golirea vezicii urinare se
face prin aceeaşi mişcare (în direcţia inversă) prin care s-a introdus.
Se notează în foia de observaţie data şi ora sondajului, cantitatea de urină evacuată,
probele recoltate în eprubetă, numele asistentei care a efectuat sondajul.
77
TEHNICA SONDAJULUI VEZICAL LA BĂRBAT
Bolnavul este culcat pe spate cu picioarele întinse şi uşor îndepărtate.
Sub bazin se aşează o pernă mai tare şi o muşama acoperită cu un cearceaf curat, între
coapse se aşează tăviţa renală pentru căpătarea urinei.
Izolarea patului se face ca şi în cazul sondajului la femeie.
Asistenta îmbracă mănuşa sterilă, alege sonda şi o lubrifiază, cufundând-o în ulie
sterile sau udând-o cu ajutorul unui tampon steril. Dacă sonda nu va fi unsă cu o substanţă
alunecoasă în toată lungimea ei, partea neunsă va provoacă dureri prin frecarea sondei de
mediul uretral.
Asistenta degajează glandul de prepuţ, şterge foarte fin meatul de câteva ori cu un
tampon îmbibat în soluţiea de exixianură de mercur şi apoi fixează glandul între policele,
degetele inelar şi mediul al mâinii stângi desfăcând cât mai mult meatul uretrei cu primele
două degete.
Între degetele inelar şi cel mic al mânii drepte se prinde extremitatea deschisă a sondei
şi cu ajutorul unei pense sterile ţinută în aceeaşi mână se apucă sonda în imediata vecinătatea
a ciocului. Se introduce ciocul în meat şi cu ajutorul pensei se împinge din ce în ce mai
înainte, în timp ce cu mâna stângă se întinde penesul cât mai bine pentru ca să dispară cutele
transversale ale mucoasei uretrale care ar putea împiedeca pătrunderea sondei în vezică. Dacă
pe parcursul înaintării sondei ar apărea obstacole anatomice sau funcţionale, spasme atunci
asistenta va scoate imediat sonda cu care a lucrat şi va pregăti medicul o sondă de un calibru
mai mic, eventual sonda Thiemann sau Mercier.
Pătrunderea sondei în vezica urinară se semnalizează prin scurgerea urinei prin sondă.
Cu mâna dreaptă asistenta umple eprubetele cu urina necesară pentru probele de laborator, iar
restul urinei se captează în tăviţa renală. Când vezica s-a golit copmlet se îndepărtează sonda
cu ajutorul pensei, având grijă ca extremitatea externă să fie închisă prin coprimare.
78
ACCIDENTE ŞI INCIDENTE
Lezarea traumatică a mucoasei uretrale se trădează prin hemoragie de diferite grade.
Sângele poate să apară în timpul sondajului prin sondă sau între ea şi peretele uretrei, sau
după îndepărtarea sondei când se observă că sonda este acoperită cu sânge. Apariţia sângelui
în timpul sondajului impune întreruperea imediată a tehnicii.
Crerea unei căi false prin forţarea sondei. Se previne prin efectuarea sondajului cu
bândeţe şi răbdare fără să se forţeze înaintarea sondei.
Atuparea sondei în cursulevacuării veziceii se insuflă aer sau se injectează câţva ml de
soluţie dezinfectantă. Nu se va admite niciodată exercitatea unei presiuni externe asupra
hipogastrului pentru a accelera sau forţa evacuarea de urină. Conţinutul vezical trebuie să se
evacueze singur datorită elasticităţii şi contractilităţii vezicii urinare.
Sondajul vezical poate fi terminat după evacuarea conţinutului vezicii; de multe ori
însă, el este urmat de spălătura vezicală sau de instalaţia unor substanţe medicamentoase în
vezică.
4.3. INVESTIGAŢII RADIOLOGICE – UROGRAFIA

Urografia este o metodă curentă de examinare morfo-funcţională a rinichilor şi căilor
utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos (I.V.). Este o metodă
curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare, utilizîndu-se substanţe
iodate hidrosolubile administrate intravenos, umplerea cavitatilor renale se face pe cale
descendenta.
Materiale necesare: -materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă;
-substanţă de contrast Odiston in conc. de 30%; 60%; sau 75%;
79
-medicamente antihistaminice;
-medicamente de urgenţă (glucoză pentru perfuzii, Romergan,
Norartrinal),
-seringi de 10 cm şi ace sterile pentru injecţii intravenoase;
-materialele necesare pentru clisma.
La 8 – 10 minute de la efectuarea injecţiei medicul execută urografia. Se notează

examenul în foia de observaţie.
Urografia este contraindicată în: insuficienţă renală, insuficienţă hepatică, stări
alergice, anemii hemotilice, tuberculoză pulmonară, sarcină.
1. Pregătirea materialelor necesare

1.1. Se pregătesc materialele necesare prevăzute mai sus
2. Pregătirea bolnavului
Se explică pacientului importanţa tehnicii.
Se face pregătirea alimentară: cu 3 zile înaintea examinării pacientului, va ţine un
regim fără alimente ce conţin celuloză şi fără ape gazoase. I se va administra cărbune animal
şi Triferment 2 tablete de 3 ori/zi.
În ziua examinării bolnavul nu mănâncă şi nu bea nimic.
În seara precedentă examinării se administrează două linguri de ulei de ricin.
Se efectuează o clismă evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast.
Se efectuează proba de toleranţă la iod, iar dacă pacientul prezintă reacţie
hiperenergică se întrerupe administrarea şi se anunţă medicul.
Dacă toleranţa organismului este bună pacientul se aşează pe masa radiologică şi i se
administrează intravenos substanţe de contrast: 20 ml Odiston 75% la aduţi sau 25 ml Odiston
60%; iar la copii 5 – 15 ml soluţie 75%. Injectarea soluţiei se face foarte încet, cu precauţie,
căci poate să provoace dureri vii de-a lungul veni a căror intesitate este în funcţie de viteza
injectării. Bolnavul va trebui prevenit asupra acestor fenomene ca să nu se sperie. I se va
spune că ele dispar fără nici o cosecinţă.
2.2. Se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut, iar în ziua examinării
bolnavul nu mai mănîncă şi nu mai bea (pentru reducerea volumului urinei).
2.3. Se efectuează clismă evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast.
3. Testarea sensibilităţii fată de substantă de contrast:

3.1. Se efectuează proba de toleranţă faţă de iod ca in cazul colecistocolangiografiei
80
3.2. Se comunică bolnavului (ca să nu se sperie) unele simptome ce pot să apară
(ameţeli, greţuri sau dureri abdominale) şi care dispar repede fără consecinţe
4. Participarea la examen
4.1. Bolnavul va fI condus la serviciul de ·radiologie va fi ajutat să se dezbrace şi aşezat pe
masa radiologică.
4.2. Dacă toleranţa organismului este bună, se administrează substanţa de contrast astfel:
 20 mI Odiston 75% la adulţi (sau 25 mI soluţIe 60%)i.v.;
 iar la copii, în funcţie de vîrstă, se administrează 5-15 mI soluţie 75%i.v.;
25ml solutie 60% fractionata in doua doze egale, intramuscular, profund in
fese;
4.3. Injectarea subst. de contrast se face pe masa de radiografie , foarte incet cu
precautie,poate provoca dureri vii de-a lungul venei
4.4 Pentru prevenirea durerilor abdominale, ametelilor, senzatiei de greata, subst.de contrast
se poate administra in perfuzie venoasa cu glucoza 5% in cantitate totala de 250 ml de lichid
in 15 min. Opacifierea in acest caz este mai intensa si de lunga durata.
4.5. In cazul aparitiiilor fenomenelor severe de intoleranta, se opreste administrarea subst. de
contrast si se aplica masurile terapeutice de urgenta( vezi colecistocolangiografia)
4.6. La 8-10 minute de la efectuarea injectarea subst. de contrast, aceasta apare in urina si
medicul execută radiografia renală (urografia).
5. Ingrijirea bolnavului după tehnică.

5.1. Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat comod în
pat.
5.2. Se notează examenul în foma de observaţie.
Urografia este contraindicată în:- insuficienţă renală şi hepatica,
- boala Basedow,
-stări alergice,
-anemii hemolitice,
-tuberculoză pulmonară evolutivă.
81
CAPITOLUL V
EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
Educaţia sanitară a pacientului pentru prevenirea afecţiunilor la nivelul renal şi pentru

menţinerea unei eliminări urinare adecvate constă în:
- Identificarea pacienţilor din grupurile de risc şi informarea lor despre pericolul
PNA.
- Tratamentul bacteriuriei asimptomatice.
- Corecţia chirurgicală (conform indicaţiilor clinice) a anomaliilor congenitale ale
sistemului uropoietic, a dereglărilor posttraumatice, postchirurgicale sau de altă
natură (ex., nefrolitiază) ale tranzitului urinar.
- Tratamentul vezicii urinare neurogene şi al altor dereglări funcţionale ale
tranzitului urinar.
- Limitarea maximă a intervenţiilor şi a manoperelor chirurgicale pe tractul urinar,
precum şi a administrării medicamentelor potenţial nefrotoxice.
- Utilizarea bine argumentată a medicamentelor cu efect imunodepresiv.
- Compensarea adecvată a maladiilor somatice severe (ex., diabet zaharat).
- Tratamentele fitoterapeutic şi dezagregant la pacienţii din grupurile de risc
- dobândirea obişnuinţelor corecte de eliminare;
- evitarea inhibării reflexului de micţiune (produce distensia vezicii urinare,
stază urinară care favorizează formarea de calciu);
- asigurarea unui aport corespunzător de lichide (mai ales în anotimpul cald);
- evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxice fără
prescripţia medicală;
- tratarea corespunzătoare a anginei streptococice (previne glumerulofrita
acută);
- evitarea şi cunoaşterea factorilor favorizanţi în apariţia şi evoluţia
afecţiunilor renale: oboseală, frigul, umiditate, traumatismele, agenţii
toxici, afecţiunile cardiovasculare etc.;
- igiena riguroasă a organelor genitale externe pentru a evita pătrunderea
microorganismelor în tractul urinar şi prezentarea le medic la primele
semne de îmbolnăvire ale aparatului renal;
- evitarea excesului de proteine, săruri minerale şi sare ce suprasolicită
funcţional rinichiul;
82
- efectuarea unor exerciţii fizice în vederea dezvoltării tonusului mușchilor
perineali şi abdominali.
 Ingrijiri de prevenire primarǎ

 dobândirea obişnuinţelor corecte de eliminare
 evitarea inhibǎrii reflexului de micţiune deoarece se produce distensia vezicii
urinare, staza urinarǎ, care poate favoriza formarea calculilor.
 evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fǎrǎ sfatul
medicului.
 efectuarea corectǎ a toaletei regiunii perineale pentru a evita pǎtrunderea
microorganismelor în tractul urinar.
 evitarea aportului excesiv de sǎruri minerale
 se va evita frigul, umiditatea, traumatismele.
 Ingrijiri de prevenire secundarǎ

 depistarea precoce a afecţiunilor renale, şi dispensarizarea lor corectǎ.
 tratamentul corect al acestor afecţiuni dupǎ sfatul medicului.
 colaborarea pacientului cu asistenta medicalǎ şi echipa de îngrijire.
 evitarea complicaţiilor.
 Ingrijiri de prevenire terţiarǎ

 reintegrarea în societate a individului cu afecţiuni cronice.
83
CONCLUZII
Pielonefrita este una dintre cele mai răspândite afecţiuni renale şi, din păcate, se află pe
locul doi între bolile ce duc la insuficienţă renală cronică. Simptomele ei sunt ignorate de
mulţi dintre noi, întrucât adeseori sunt puţin supărătoare.
Viaţa fiecărui individ poate fi ameninţată de o suferinţă apărută brusc, situaţia ce-l
face să se prezinte la medic. Teama lui de boală, de nerecunoaşterea ei, faptul de a accepta că
este bolnav, retragerea lui în sine dorind să sufere singur sunt motive ce m-au făcut să vreau
să fiu alături de oamenii aflaţi în suferinţă, spre a le oferi sprijinul meu, a le dărrui speranţă,
încredere că se vor face bine.
Din practica medicala efectuată in Spitalul de Urgență Elena Beldiman Bârlad, am
putut trage o serie de idei ce sunt de fapt concluzii importante in ceea ce privește rolul
asistentului medical în îngrijirea bolnavilor cu diagnosticul Pielonefrită acuta.
Particularitățile îngrijirii acestor bolnavi rezultă deci din însuși scopul tratamentului:
 înlaturarea cauzei care duce spre insuficiența renală
 menținerea bolnavului in echilibru biologicpe perioada necesară rinichiului să-și
recupereze funcțiile și prelungirea cât mai mult a timpului necesar pentru suspendarea
ireversibilă a funcțiilor rinichiului
 satisfacerea acestor cerințe este posibilă numai printr-o îngrijire atentă, în condiții
adecvate de mediu, care se bazează pe reglementarea regimului de viață a bolnavului,
alimentație dietetică, hidratare și mineralizare dirijată, sub control clinic și de
laborator.
 Bolnavii renali trebuie feriți de frig, ei sunt îngrijiți în saloane călduroase, fără curenți
de aer, cu temperatură constantă de 20-22 grade C.
 Bolnavii trebuie amplasați la adăpost de infecții, evitând saloanele cu bolnavi care
suferă de angine, otite sau alte infecții, de la care bolnavii renali s-ar putea
suprainfecta. Saloanele bolnavilor renali sunt mai mici, cu cât mai puține paturi
 În toate cazurile bolnavilor li se asigură repaus la pat, se supraveghează starea lor
generală
 Vor fi monitorizați permanent cu măsurarea, notarea funcțiilor vitale, determinarea
valorilor biologice din sânge, urină în dinamică-cu mare valoare în evoluție și decizia
terapeutică
 Toți bolnavii au fost pregătiți pentru explorări imagistice, iar administrarea medicației
se face doar la indicația medicului
 Se cântăresc zilnic bolnavii cu edeme, se urmăresc edemele, se face zilnic bilanțul
ingesta-excreta
84
 Regimul dietetic al bolnavilor renali, în perioada acută a bolii, în generaleste lipsit de
sare și proteine de origine animală
 Rația alimentară este alcătuită din hidrați de carbon, completat cu unt
 In perioada de formare și de menținere a edemelor, regimul va fi totdeauna desodat
 Hidratarea bolnavilor renali este în funcție de starea lor, controlată prin analize de
laborator. În perioada acută a bolii se impune o restrângere a lichidelor până la
suprimarea lor
Bolnavii sunt educați să-și însușească foarte bine regimul dietetic, de viață, pentru a
putea preveni apariția unor complicații și pentru creșterea calității vieții.
In conluzie
Definiţie: pielonefrita este inflamaţia acutǎ sau cronicǎ care afecteazǎ ţesutul interstiţial
renal-spaţiul dintre nefroni.
Etiologie: Germenii cei mai frecvenţi întâlniţi sunt: escherichia Colli, Proteus,
Klebsiella, Piocianic, Stafilococ.
Obişnuiţii factori favorizanţi sunt obstacolele de la nivelul cǎilor excretoare renale,
afecţiuni renale congenitale, tumori, litiaza renalǎ, cistita.
Semne:
 dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colicǎ renalǎ
 febrǎ cu delent violent
 tulburǎri digestive
 polokiurie, disurie, nicturie
 HTA
 -transpiraţii
 atingerea interstiţiului renal
 stare generalǎ alteratǎ
Participarea asistentei medicale la investigaţii
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea şi examinarea
clinicǎ a bolnavului.
Ajutând medicul şi pacientul, asistenta medicalǎ creeazǎ un climat favorabil pentru
relaţia:
Medic – pacient – asistentǎ
Pentru aceasta asistenta trebuie sǎ ţinǎ cont de urmǎtoarele sarcini:
 sǎ pregǎteascǎ fizic şi psihic pacientul
 sǎ pregǎteascǎ materialele şi instrumentele necesare examinǎrii
 sǎ pregǎteascǎ documentele necesare: fişa de observaţii, rezultatele examinǎrii
85
 asigurǎ condiţii de microclimat în salon
 pregǎteşte produse biologice şi le trimite la laborator
 transportǎ în condiţii optime produsele recoltate la laborator, dupǎ ce în
prealabil le eticheteazǎ
 pregǎteşte pacientul fizic şi psihic pentru examene radiologice
 administreazǎ tratamentul medicamentos numai la indicaţia medicului.
Evoluţie. Prognostic
Evoluţia şi prognosticul sunt favorabile în contextul în care tratamentul este aplicat
corect şi factorii favorizanţi sunt îndepǎrtaţi.
În urma aplicǎrii tratamentului, deşi toate semnele bolii au dispǎrut nu se poate vorbi
de vindecare decât dupǎ controlul repetat al uroculturii în urmǎtoarele luni.
S-a observat cǎ pielonefrita acutǎ, chiar atunci când nu este tratatǎ, se amelioreazǎ, febra
dispare în câteva zile, boala poate trece în cronicitate.
PNAPNC
Pe parcursul anilor de şcoală am realizat că competenţa corpului sanitar este pusă în
valoare de o bună organizare şi este eficientă doar printr-o continuă perfecţionare şi pregătire
a medicilor şi cadrelor medii, prin cunoaşterea teoretică şi practică a întregului act terapeutic
menit să asigure însănătoşirea pacientului.
86
BIBLIOGRAFIE:
1. M. ALBU, ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI, Editura Corint, Bucureşti , 1996

2. C.BORUNDEL, MANUAL DE MEDICINĂ PENTRU CADRE MEDII, Editura All,
Bucureşti 2009
3. R.CARMACIU; C. Th. NICOLESCU; L.L. TORSAN . ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA
OMULUI - Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1994
4. DOMNIȘORU L., COMPENDIU DE MEDICINĂ INTERNĂ, Editura Stiințifică,
București, 1994
5. MIHĂILESCU MIHAI, CHIRURGIE PENTRU CADRE MEDII, Editura Medicală,
București, 2009
6. MOZES C., TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI, Editura Medicală, 2006
7. MOLDOVAN T., SEMIOLOGIE CLINICĂ MEDICALĂ, Editura Medicală, București,
1993
8. R.PĂUN, N. Ursea, M. Penescu, M. Răuţa , TRATAT DE MEDICINĂ INTERNĂ:-
BOLILE RINICHIULUI – Nefropati interstiţiale , Editura Medicală Bucureşti 1987
9. L. TITIRCĂ, MANUAL DE ÎNGRJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENŢILOR DE
ASISTENŢI MEDICALI, Editura Viaţa Medicală Românească , București, 2009
10. L. TITIRCĂ , TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENŢI
MEDICALI, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2009
11. L. TITIRCĂ , GHID DE NURSING, vol I, - Editura didactică şi pedagogică Bucureşti
2009
12. L. TITIRCĂ, BREVIEREA DE EXPLORĂRI FUNCŢIONALE ȘI ÎNGRIJIRI
SPECIALE ACORDATE BOLNAVULUI - Editura didactică şi pedagogica Bucureşti
2009
13. L. TITIRCĂ, URGENŢE MEDICO-CHIRURGICALE - Editura didactică şi
pedagogica Bucureşti 2009
14. THOMPSON M. JUNE, CLINICAL NURSING, Mosby Comany, 1986
87

Licenta-Pielonefrita Acuta

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Licenta-Pielonefrita Acuta

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ARGUMENT

S-a constatat ca un procent de 15-20% din cadavrele autopsiate prezinta leziuni de

Asistenta medicala are rolul de a da sfaturi in prevenirea aparitiei primelor simptome si

NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE

APARATUL SECRETOR se compune din:

Fig. Nr. 2. Anatomia rinichiului

Fig. Nr. 3. Structura nefronului

Fig. Nr. 4. Vascularizatia rinichiului

Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale:

La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiţi constituenţi ai

REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE

2.3. ANATOMIE PATOLOGICĂ

2.5. SEMNE SI SIMPTOME

2.6.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Examenul sângelui: hiperleucocitoza şi VSH crescut, hemoglobina normală fiind un

2.7. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL:

2.8. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

2.9. TRATAMENTUL PIELONEFRITEI ACUTE

2.9.1. TRATAMENT MEDICAMENTOS

2.10. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

3.1. CAZUL CLINIC NR. I

Sursa de date: - PACIENTA

Date relativ stabile:

Diagnostic medical la internare

Examen ecografic. Ficat steatozic CBP.CBIN-nedilatate, RD-mariti in volum hidronefroza

NEVOIA FUN- MANIFESTǍRI SURSA DE

1. A respira şi a -respiraţie de tip costal superior -dispnee -proces infecţios

 Alterarea temperaturii corporale datoritǎ procesului infecţios manifestat prin

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

5.Alterarea -pacienta sǎ -am asigurat condiţiile de microclimat în salon 15-17 X 15-17 X

Evaluarea intervenţiilor constante

Bilanţul autonomiei funcţiilor vitale la externare

Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare

Sursa de date: - PACIENTUL

Date relativ stabile:

Diagnostic medical la internare PIELONEFRITA ACUTǍ

Durata internǎrii: 25-29. 11.2015

Analize laborator Examen urina

NEVOIA FUN- MANIFESTǍRI SURSA DE

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

Evaluarea intervenţiilor constante

Bilanţul funcţiilor vitale la externare

Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare

Sursa de date: -pacientul

Elemente biografice legate de sǎnǎtate

Diagnostic medical la internare

NEVOIA FUN- MANIFESTǍRI SURSA DE

 Eliminare inadecvatǎ calitativ şi cantitativ, datoritǎ procesului infecţios manifestatǎ

Caz clinic nr.3.

PROBLE OBIECTI INTERVENŢII EVALUARE

Vulnerabi Pacienta -am asigurat condiţiile de microclimat în salon _ 01-02 XII

Evaluarea intervenţiilor constante

Bilanţul funcţiilor vitale la externare

Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare

4.1. RECOLTAREA URINEI

Psihic: - se anunţă şi se instruieşte pacientul privind folodirea bazinetului;

4.2. SONDAJUL VEZICAL

TEHNICA SONDAJULUI VEZICAL LA FEMEI

EXECUTAREA SONDAJULUI VEZICAL

4.3. INVESTIGAŢII RADIOLOGICE – UROGRAFIA

La 8 – 10 minute de la efectuarea injecţiei medicul execută urografia. Se notează

1. Pregătirea materialelor necesare

3. Testarea sensibilităţii fată de substantă de contrast: