You are on page 1of 280

LEZIUNI CELULARE

LP nr.2
Tipuri de leziuni celulare
Leziunea
• ansamblul modificărilor morfologice celulare
cauzate de variaţi agenţi patogeni
Tipuri de leziuni celulare:
• Leziuni celulare reversibile acute
– Degenerescenţa hidropică
• Leziuni celulare reversibile cronice
– Adaptări ale creşterii celulare
• Hipertrofia
• Atrofia
Degenerescenţa hidropică

• leziune celulară reversibilă acută caracterizată


prin hiperhidratare celulară

• prima manifestare lezională care se produce în


celulă sub acțiunea unui agent patogen de
intensitate mică: virusuri, substanțe toxice

• alterarea pompei de Na-K de la nivelul


membranei celulare
– pătrunderea în exces de Na şi apei în celulă şi
ieşirea K
Degenerescenţa hidropică hepatică
• SH prin ficat (HE)
– Celulele hepatice sunt mărite de
volum -prin hiperhidratare
– Citoplasma este vacuolizată:
vacolizare fină a citoplasmei
(degenerescenţă vacuolară)
citoplasma este complet necolorată
(degenerescenţă clară)
– Nucleii hepatocitelor păstrează poziția
centrală
HIPERTROFIA

• reacţie de adaptare celulară

• mărirea de volum a unui ţesut sau organ pe seama măririi


de volum a celulelor componente

• răspuns la o suprasolicitare funcţională


Hipertrofia concentrică a ventriculului stâng

• Cauza cea mai frecventă: HTA


• Macroscopie:
– Grosimea VS este mult crescută:
>1,53cm
– Cavitatea VS este micşorată
– Greutatea cordului este mărită:
800g (normal 350g)
Hipertrofia fibrelor miocardice
Secțiune prin miocard (HE)
• Diametrul transversal al fibrelor miocardice este mult mărit
• Nucleii sunt măriţi de volum, hipercromatici, cu contur
neregulat
Organe țintă afectate în hipertensiunea arterială

• Principalele organe ţintă afectate în hipertensiunea arterială


sunt:
- Cord (cardiopatie hipertensivă)- hipertrofia concentrică a
ventriculului stâng
- Rinichi- nefroangioscleroza benignă
- Encefal- hemoragia cerebrală
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

HEMORAGIE INTRACEREBRALĂ

Macroscopie:

• Masă voluminoasă de sânge


coagulat (hematom intracerebral)

• Complicatie: Inundaţie ventriculară


Atrofia

• reacţie de adaptare celulară caracterizată prin micşorarea de


volum a unui ţesut sau organ prin scăderea de volum a
celulelor componente.
• Diagnostic diferential
– Hipoplazie
• insuficienţa parţială a dezvoltării unui organ
Atrofia apare în organe anterior normal dezvoltate.
Atrofia ischemică
– se produce prin reducerea circulaţiei arteriale într-un ţesut
(ischemie cronică) cu pierdere celulară consecutivă.
– Exemple:
• Atrofia muşchiului cardiac: fibroza ischemică a miocardului
• Atrofie renala: nefroangioscleroza benignă
NEFROANGIOSCLEROZA BENIGNĂ

Macroscopie:

• atrofie renală secundară


ischemiei cronice
• suprafaţa rinichiului este fin
granulară
• hiperplazia ţesutului adipos din
hil
Nefroangioscleroza benignă

• arteriola aferentă - peretele


îngroșat, omogenizat, eozinofil
și lumenul stenozat

• glomerulii - scleroză și
hialinizare parțială sau totală

• tubii corespunzători nefronilor


afectaţi sunt atrofiati sau
dispar fiind înlocuiți de tesut
fibros interstitial

• tubii nefronilor neafectaţi se


hipertrofiază compensator şi
conţin cilindri hialini
Atrofia prin compresiune

• o formă de atrofie ischemică ce apare ca urmare a


compresiunii prin procese patologice asupra ţesuturilor vecine.

• Exemple: hidronefroza şi hidrocefalia (se manifestată prin


pseudohipertrofie).
Hidronefroza
• Reprezintă dilatarea
sistemului pielocaliceal
prin acumularea urinii
asociată cu atrofia
secundară (prin
compresiune) a
parenchimului renal
• Principala cauză este
urolitiaza care
determină un obstacol
în eliminarea urinii
UROLITIAZA (LITIAZA RENALĂ)
Constă în precipitarea anormală a sărurilor din urină.
Calculii pot fi
• Unici sau multipli (mobilizare – colici)
• Mici, mari, coraliformi (obstrucţie → stază urinară → hidronefroză)
Hidrocefalia
• Reprezintă acumularea
LCR în sistemul
ventricular cerebral
• Ventriculul IV este mult
dilatat cu parenchim
cerebral atrofiat prin
compresiunea
exercitată de LCR
LEZIUNI CELULARE

LP nr. 3

1
Acumulări intra și extracelulare

– Acumulări intracelulare de lipide


• Trigliceride
 Steatoza hepatică
 Colesterol
 Colesteroloza
 Ateroscleroza
– Acumulări de pigmenţi endogeni
 Ficat icteric

2
Steatoza
Steatoza hepatică - Acumularea trigliceridelor în citoplasma celulelor care
conţin în mod normal acest metabolit sub formă mascată
Macroscopie- Steatoza difuză:
• Ficat mărit de volum (hepatomegalie)
• Culoare galbenă difuză, margini rotunjite
• Consistenţă moale

3
Steatoza hepatică
Secţiune histologică prin ficat –HE

• citoplasma hepatocitelor conţine


vacuole optic goale, mici, cu limite
distincte, în jurul nucleului
(microvacuole);

• prin fuzionarea vacuolelor rezultă


spaţii clare (macrovacuole) care ocupă
toată celula (hepatocit cu aspect de
adipocit);

• prin ruptura membranelor celulare


adiacente şi fuzionarea conţinutului lor
lipidic se formează chisturi lipidice.

• Steatoza poate fi focală sau difuză


4
Steatoza hepatică – Negru Sudan
Secţiune histologică prin ficat

• Pentru punerea în evidentă a


lipidelor se realizează secțiuni
la criostat pentru păstrarea
trigliceridelor în citoplasma
celulelor.

• Prin colorarea acestor secțiuni


cu Negru Sudan se evidențiază
lipidele sub forma unor
picături de culoare neagră în
citoplasma hepatocitelor

5
Colesteroloza
• Definiție - acumulări focale de
macrofage încărcate cu
colesterol (celule xantice) în
lamina propria a veziculei
biliare

• Macroscopice – acestor
agregate le corespund
numeroase granulații de
culoare galbenă, numite
achene care contrastează cu
fondul roșu congestiv al
mucoasei, asemănător fragilor
(vezicula fragă)

6
ATEROSCLEROZA

- boală arterială care interesează arterele mari de tip elastic


(aortă, iliace) şi arterele de tip muscular (coronare, cerebrale, femurale)
şi se caracterizează prin formarea de plăci aterosclerotice în intima
vaselor cu alterarea secundară a mediei.

Leziunea fundamentală în ateroscleroză este placa fibro-lipidică.

Leziunile se localizează de elecţie la nivelul bifurcaţiilor şi în jurul


emergenţei colateralelor.

7
ATEROSCLEROZA

Macroscopic, leziunile din ATS au aspect de:

Puncte şi striuri lipidice


Placa lipidică
Placa fibro-lipidică (placa ateromatoasă)
Placa fibroasă
Plăci aterosclerotice complicate:
– calcificate
– ulcerate
– trombozate
– hemoragia în placă

8
ATEROSCLEROZA

Striuri lipidice Plăci ateromatoase


Perete normal

9
Placă fibroasă cu centru ateromatos

Subendotelial:
strat compact, acelular, compus din fibre
de colagen

Centru ateromatos:
• lipide neutre (masă amorfă)
• colesterol liber (cristale aciculare)
• colesterol esterificat
• celule spumoase col. H-E
• fibrină

Baza fibroasă:
conţine capilare de neoformaţie în
unghiurile plăcii

Atrofia şi fibroza mediei

col. Simionescu 10
Icterul
• Icterul = acumularea în exces de pigment biliar în celule şi ţesuturi
• Bilirubina = pigment endogen fără fier care rezultă din degradarea
hemoglobinei
Ficat icteric
• Macroscopie:
– Parenchim hepatic cu aspect galben-verzui difuz
– Pigmentul trece şi în lichidul fixator

11
Icterul
• HE-pigment granular de culoare
brun – verzuie
• Diag.dif.-hemosiderina= pigment
endogen ce conține Fe care rezultă HE
din degradarea hemoglobinei
– HE-pigment granular de culoare
galben-brun
– Reacție de identificare pentru
Fe-reacția Perls
• hemosiderina - pigment de
culoare albastră (albastru
de Prusia)
Hemosiderina-R. Perls

12
Ficat icteric
2 aspecte MI
Secţiune histologică prin ficat, HE

• pigment granular
intrahepatocitar – citoplasma
hepatocitelor conţine
bilirubină sub formă de granule
mici brun-verzui

• trombi biliari – canaliculele


biliare mici, destinse, conţin
mase condensate de bilă, de
culoare brun-verzuie; aspect
caracteristic în icterul
colestatic
13
INFLAMAŢIA

LP 4

1
INFLAMAŢIA
Definiţie:
Inflamaţia reprezintă răspunsul local al ţesuturilor la
diverşi factori de agresiune.

Inflamaţia poate fi:


- ACUTĂ;
- CRONICĂ.

INFLAMAŢIA ACUTĂ EXUDATIVĂ


reprezintă reacţia iniţială de scurtă durată (ore sau zile) şi
implică elemente celulare, vasculare şi umorale.
2
Modificări vasculo-celulare în focarul
inflamator
MODIFICĂRI VASCULARE MODIFICĂRI CELULARE

Modificări de calibru vascular: Extravazarea leucocitelor:


 vasoconstricţie tranzitorie;
 vasodilataţie (cu deschiderea
 marginaţie şi rulare;
întregului pat capilar).
 aderare şi diapedeză;
Modificări ale vitezei de circulaţie a  migrare în interstiţiu.
sângelui:
 încetinirea fluxului sanguin; Cu rol de fagocitoză
 transudat.

Modificări ale permeabilităţii


vasculare:
 exudat (bogat în proteine).
3
POLIMORFONUCLEARUL
 Este elementul NEUTROFIL
caracteristic inflamaţiei
acute;
 Are nucleu polilobat
(leucocit segmentat);
 Are durată de viaţă de
Coloraţia MGG
1-3 zile; MGG

 Se distruge prin
eliberarea enzimelor
lizozomale.

4
Diapedeza
PMN

5
MACROFAGUL

Este celula derivată din


monocitul sanguin;
Apare în focarul
inflamator după Monocit (coloraţia MGG)
PMN;

prezintă :
 nucleu reniform;
 citoplasmă abundentă

6
CLASIFICAREA INFLAMAŢIEI ACUTE EXUDATIVE
(în funcţie de tipul exudatului inflamator)

 SEROASĂ

 FIBRINOASĂ

 PURULENTĂ

 CATARALĂ

 HEMORAGICĂ

7
INFLAMAŢIA FIBRINOASĂ
PERICARDITA FIBRINOASĂ
Cauze: infarct miocardic, uremie, tuberculoză, boli autoimune
Macroscopie:
 pericard opac, îngroşat, neregulat, vilos acoperit de un exudat gălbui-cenuşiu
aspect de “tartină cu unt dezlipită”

8
INFLAMAŢIA FIBRINOASĂ

PERICARDITA FIBRINOASĂ

Microscopie:
Pe suprafaţa epicardului:
 exudat fibrinos intens eozinofil;
 polimorfonucleare neutrofile;

Epicardul:
 congestie vasculară;
 PMN.

9
INFLAMAŢIA FIBRINOASĂ
ALVEOLITA FIBRINOASĂ (Mallory)

 Stadiul II al pneumoniei lobare


(macroscopic, stadiul de hepatizaţie
roşie)

 Capilarele parieto-alveolare sunt


intens congestionate

 Lumenul alveolar conţine un exudat


fibrinos sub forma de reţea ce conţine:
 Eritrocite
 Neutrofile
 Agenţi infecţiosi

 Exudatul fibrinos trece de la o alveolă


la alta prin porii Kohn
10
INFLAMAŢIA PURULENTĂ

Exudat purulent constituit din:

 PMN integre şi degradate;


 Macrofage;
 Eritrocite;
 Detritus necrotic;
 Fibrină;
 Floră microbiană.

Inflamaţia purulentă poate fi:


Frotiu puroi (MGG)
DIFUZĂ
11
LOCALIZATĂ Frotiu puroi (col. MMG)
INFLAMAŢIA PURULENTĂ DIFUZĂ
LEPTOMENINGITA PURULENTĂ
 Inflamaţia leptomeningelui determinată cel mai frecvent de bacterii
piogene
Macroscopie:
 Leptomeninge îngroşat difuz, opac, datorită unui exudat purulent cremos,
galben-albicios, dispus de-a lungul vaselor sangvine congestionate

12
INFLAMAŢIA PURULENTĂ DIFUZĂ

LEPTOMENINGITA PURULENTĂ
Microscopie:
Leptomeninge ingroşat prin:
 exudat purulent difuz;
 congestie vasculară.

Coloraţia HE

13
HE
LEPTOMENINGITA PURULENTĂ
La nivelul vaselor congestionate:
marginaţie şi diapedeză leucocitară.

Coloraţia HE
14
PNEUMONIA LOBARĂ (Macroscopie)
Normal
Hepatizaţie cenuşie

15
ALVEOLITA LEUCOCITARĂ

 Stadiul III al pneumoniei lobare


(macroscopic, stadiul de hepatizaţie
cenuşie)

 Reţeaua de capilare parieto-alveolare


este congestionată

 Lumenul alveolar contine exudat


purulent format din:
 PMN
 macrofage

16
INFLAMAŢIA PURULENTĂ LOCALIZATĂ
ABCES PULMONAR
Cauze: pneumonie lobară, bronhopneumonie, septicopioemii

Macroscopie:
abces recent – arie de necroză supurată rău delimitată, de culoare gălbuie, peretele este
anfractuos şi delimitează o cavitate cu conţinut purulent

17
INFLAMAŢIA PURULENTĂ LOCALIZATĂ
ABCES PULMONAR
Macroscopie:
abces cronic – ca urmare a eliminării prin bronşie a conţinutului purulent se constituie o
cavitate delimitată de un perete neted, fibros, de culoare alb cenuşie (rezultatul
organizării conjunctive a membranei piogene)

18
INFLAMAŢIA PURULENTĂ
LOCALIZATĂ
Abcesul
Tipuri:
 Recent
 Cronic

Abcesul cerebral
Macroscopie
 zone de necroză de
lichefacţie, de culoare alb-
gălbuie delimitate de un
perete fibros,
 substanţa cerebrală din
jur prezintă edem
19
INFLAMAŢIA PURULENTĂ LOCALIZATĂ
Abcesul cerebral recent

 exudat purulent localizat;


 substanţa cerebrală:
vase congestionate

Coloraţia HE
20
INFLAMAŢIA PURULENTĂ LOCALIZATĂ
Abcesul hepatic
Macroscopie
Abcesul are o formă
relativ rotundă, pereţii
groşi fibroşi,
Conţinutul parţial
evacuat este constituit
din ţesut necrozat şi
exsudat purulent

21
INFLAMAŢIA PURULENTĂ
LOCALIZATĂ
ABCESUL HEPATIC CRONIC

Microscopie:

Central: cavitate ce conţine:


 exudat purulent;

La periferie: peretele este


reprezentat de membrana piogenă
•la exterior - ţesut conjunctivo-
vascular de neoformaţie
•interior - reţea de fibrină

22
Coloraţia HE
PIELONEFRITA ACUTĂ
Inflamaţia acută supurată a rinichiului şi pelvisului renal, generată frecvent de
bacterii locale (E. Coli, mai rar proteus, Pseudomonas)

Rinichiul este afectata pe 2 căi:


 ascendentă – reflux vezico-ureteral
 descendentă - septicemii

23
PIELONEFRITA ACUTĂ
PNA descendentă (hematogenă)

macroscopie:
 rinichi tumefiaţi, congestionaţi
cumicroabcese diseminate pe
suprafaţa renală (abcese
pioemice): noduli galbeni
(2mm), înconjuraţi de o zonă
hiperemică

24
PIELONEFRITA ACUTĂ
Microscopie:
În interstiţiu: microabcese (exudat purulent +/- colonii microbiene)
 În tubi: PMN- se evidenţiază în urină sub formă de cilindri leucocitari
 Glomerulii: au aspect normal

25
ENDOCARDITELE INFECŢIOASE
 Sunt rezultatul grefării agenţilor bacterieni sau fungilor pe
endocardul valvular

 Există 2 forme:
 Endocardita infecţioasă acută (ulcero-vegetantă)
 Endocardita infecţioasă subacută (vegetantă)

26
ENDOCARDITA INFECŢIOASĂ
ENDOCARDITA SUBACUTĂ ENDOCARDITA ACUTĂ

etiologie germeni slab virulenţi - streptoccus viridans, Germeni puternic virulenti -


fungi staphyloccus aureus

complicaţie a unor infecţii oculte – extracţie complicaţie a infecţiilor acute


dentară, sondaj urinar

localizare pe valve anterior lezate - malformaţii cardiace pe valve anterior normale

macroscopie leziuni vegetante leziuni ulcero-vegetante

microscopie trombi firino-plachetari septici (colonii microbiene virulente)

insuficienţă cardiacă cronică, embolii insuficienţă valvulară acută ,


complicaţii
sistemice - infarct, glomerulonefrită focală insuficienţă cardiacă acută, embolii
septice – infarcte septice = abcese

27
ENDOCARDITA SUBACUTĂ

Macroscopie – leziuni vegetante, friabile


Microscopie – tromb fibrino-leucocitar septic

28
ENDOCARDITA ACUTĂ
Macroscopie – leziuni ulcero-vegetante friabile

Ruptură şi perforare valvulară

29
Inflamaţii acute mononucleare

 Pneumonia interstiţială

 Miocardita limfocitară virală

30
PNEUMONIA INTERSTIŢIALĂ
(pneumonie atipică primară)

 ATIPICĂ – exudatul intra-alveolar este absent

 INTERSTIŢIALĂ – exudatul inflamator este localizat la nivelul


pereţilor alveolari

 Etiologie :
 Mycoplasma pneumoniae
 Virusuri – gripal, sinciţial respirator, rujeolic, adenovirusuri,
rhinovirusuri

31
PNEUMONIA INTERSTIŢIALĂ
Bronşiolita necrotizantă
Peretele alveolar:
 infiltrat inflamator mononuclear (limfocite)
 congestia capilarelor parieto-alveolare
Lumenul alveolar este liber
 Bloc alveolo-capilar

32
MIOCARDITELE
 reprezintă afecţiuni inflamatorii ale miocardului cu
alterarea miocitelor cardiace.

 Clasificarea etiologică a miocarditelor:

1. Infecţioase: Miocardita interstiţială virală


2. Mediate imun: Miocardita reumatismală
3. Idiopatice: Miocardita Fiedler

33
Miocardita interstiţială virală
Miocardita de cauza virală: v. Coxcakie A,B,
CMV, etc

Secţiune histologică prin miocard (col. H-E):

 infiltrat inflamator interstiţial, difuz,


mononuclear

 edem interstiţial

 fibre miocardice cu leziuni


degenerative

 necroze miocitare focale

34
INFLAMAŢIA CRONICĂ

LP 5
INFLAMAŢIA CRONICĂ
Definiţie: Inflamaţia cronică reprezintă un proces inflamator
de lungă durată (săptămâni,luni,ani), asociat cu:
 distrucţii tisulare importante;
 infiltrat inflamator cu limfocite, plasmocite, macrofage;
 reparare prin organizare conjunctivă.

Nespecifică: prezintă infiltrat inflamator difuz sau focal cu


celule mononucleate.
 Ulcer peptic cronic
 Hepatita virală cronică

Specifică: (granulomatoasă):
de tip imun:
- cazeos (tuberculoza)
- non-cazeos (sarcoidoza)
de corp străin
ULCERUL PEPTIC CRONIC

Este o pierdere de substanţă profundă cu caracter penetrant ce


interesează mucoasa, musculara mucoasei, submucoasa şi
musculara proprie ca urmare a acţiunii agresive a sucului
gastric acido-peptic .

Localizare:
- stomac
- duoden
- esofag Barrett
- diverticul Meckel
- versantul intestinal al anastomozei gastro-intestinale
ULCERUL PEPTIC CRONIC
Macroscopie:
• Pierdere de substanţă, ovalară sau rotundă (2-4 cm)
• Margini nete, regulate
• Pliurile converg radiar către pierderea de substanţă,
• Baza ulcerului curată, netedă, fermă
ULCERUL PEPTIC CRONIC

Microscopie :

 margini - mucoasă
gastrică cu leziuni
inflamatorii
baza - 4 straturi
1. exudat fibrino-
leucocitar
2. necroză fibrinoidă
3. ţesut de granulaţie
4. strat fibros matur
Ulcerul peptic cronic
Microscopie :
baza - 4 straturi suprapuse -
suprafaţă => profunzime:

– două straturi superficiale ce


caracterizează ulcerul peptic
cronic în faza de activitate:
• exudat fibrino-leucocitar;
• strat de necroză fibrinoidă,
intens eozinofil;
– două straturi profunde ce
caracterizează ulcerul peptic
cronic în faza de acalmie sau
remisiune:
• strat alcătuit din ţesut de
granulaţie tânăr
• strat de ţesut fibros matur
ce conţine vase cu pereţi
îngroşaţi (endarterită
nespecifică obliterantă) şi
nervi cu leziuni de
perinevrită
ULCERUL PEPTIC CRONIC
Complicaţiile ulcerului gastric:

• Hemoragie digestivă superioară


– hematemeză, melenă
• Perforare:
ulcer perforat – în
cavitatea peritoneală
– peritonită acută
ulcer penetrant – în
organele vecine
(ficat, pancreas)
• Stenoză pilorică, mediogastrică
• Malignizare
HEPATITA CRONICĂ

 Inflamaţie şi necroză hepatocitară cu modificarea constantelor biochimice


care persistă cel puţin 6 luni.

 Etiologie virală (VHB, VHC), autoimună, toxică.

 Diagnosticul de certitudine se realizează prin examenul histopatologic al


puncţiei-biopsie hepatice.

 În functie de intensitatea leziunilor necro-inflamatorii, hepatitele cronice pot


fi:
 uşoare
 moderate
 severe
HEPATITA CRONICĂ UŞOARĂ

Microscopie

Arhitectura lobulară hepatică este


păstrată.

 Spaţiul porto-biliar:
• lărgit
• hipercelularizat
• infiltrat inflamator predominant
limfocitar

 Lama limitantă de hepatocite


este integră.
HEPATITA CRONICĂ MODERATĂ

Microscopie :
Arhitectura lobulară hepatică în curs de
remaniere.

 Spaţiul porto-biliar: lărgit, stelat

 Infiltrat inflamator limfo-plasmocitar


în spatiul porto-biliar şi periportal.

 Focare de distrugere a lamei limitante


de hepatocite de către infiltratul
inflamator – hepatită de interfată
(“piecemeal necrosis”)

 Fibroză – septuri rare.


HEPATITA CRONICĂ SEVERĂ

Microscopie:
Arhitectura lobulară hepatică remaniată.

 Spaţiul porto-biliar: mult lărgit, stelat,


infiltrat inflamator limfo-plasmocitar în
spaţiul porto-biliar şi periportal – punţi
porto-portale şi porto-centrolobulare

 Distrugerea lamei limitante de hepatocite


de către infiltratul inflamator – hepatită
de interfată (“piecemeal necrosis”)

 Fibroză – septuri

Evolutie spre ciroză.


CIROZA HEPATICĂ

 Stadiul final al afectiunilor hepatice cu evolutie nefavorabilă.

 Dezorganizarea difuză şi ireversibilă a structurii hepatice.

 Formarea de noduli de regenerare înconjuraţi de septuri


fibroase.
CIROZA HEPATICĂ
– Ciroză micronudulară (alcoolică, Laennec)
– noduli < 3 mm diametru
– Ciroză macronulară
- noduli > 3 mm
– Ciroză mixtă
CIROZA HEPATICĂ
Macroscopie:

• Suprafaţa ficatului neregulată, nodulară


• Noduli de regenerare înconjuraţi de benzi
de fibroză
Ciroza hepatică

Microscopie:

Arhitectura hepatică este remaniată


(dispare raportul dintre spaţiile porto-
biliare şi vena centrolobulară).

În nodulii de regenerare

 dispare dispoziţia cordonală


radiară hepatocitară,
 hepatocitele prezintă leziuni
degenerative, necroză
unicelulară, colestază.

În jurul nodulilor de regenerare: benzi


fibroase (fibre de colagen) cu:

 infiltrat inflamator cronic;


 hiperplazia ductelor biliare.
TUBERCULOZA PULMONARĂ

• Boală infecţioasă pulmonară cu transmitere aerogenă care


determină în ţesuturi inflamaţie granulomatoasă

• Etiologie: M. tuberculosis

• Poate fi
 Primară (primoinfecţie) - vârsta copilăriei

 Secundară – vârsta adultă


o reactivarea complexului primar vindecat
o reinfecţie exogenă - rar
TUBERCULOZA

Leziuni macroscopice:

1) Leziuni circumscrise (nodulare):


– nodulul simplu tuberculos - focarul Ghon
– tuberculii miliari (1 mm) – diseminarea hematogenă a BK
– nodulii policiclici – diseminare pe cale bronşică a BK
– tuberculomul – leziune mare de câţiva cm, încapsulată cu straturi de material
alb-gălbui
2) Leziuni ulcerate – prin eliminarea cazeumului
– caverne
– ulceraţie
3) Leziuni difuze – pneumonia cazeoasă, leptomeningita tuberculoasă, peritonita
tuberculoasă
TUBERCULOZA – LEZIUNI CIRCUMSCRISE (NODULARE)
NODULUL SIMPLU
• Nodul subpleural de 1 cm, gălbui, situat în porţiunea mijlocie a pulmonului - (focarul
Ghon)
• Macroscopic, necroza cazeoasă apare ca o masă alb-cenuşie sau cenuşiu-gălbuie,
untoasă la palpare datorită conţinutului crescut în lipide (aspect brânzos, sau cazeos)
TUBERCULOZA – LEZIUNI CIRCUMSCRISE (NODULARE)
TUBERCULI MILIARI

• Noduli de 1-2 mm (milium), centraţi de cazeum, separaţi de parenchim


pulmonar normal, diseminaţi pe toată suprafaţa organelor afectate – pulmon,
rinichi, ficat (BK diseminat pe cale hematogenă)
TUBERCULOZA – LEZIUNI CIRCUMSCRISE (NODULARE)

NODULI POLICICLICI
• Diseminare pe cale bronşică a BK (bronhopneumonie tuberculoasă)
• Noduli de 0,5-1 cm, contur festonat, (centraţi de o broşiolă; alveolele adiacente cu leziuni de alveolită)
• Nodulii sunt separaţi de parenchim pulmonar normal
TUBERCULOZA - LEZIUNI ULCERATE
CAVERNA TUBERCULOASĂ
• în organe parenchimatoase (pulmon, rinichi, os)
Caverne recente – pierdere de substanţă cu pereţi subţiri, acoperiţi de cazeum.
Caverne vechi – pierdere de substanţă mare cu pereţi groşi, fibroşi, cu suprafaţa curată rezultată
prin eliminarea completă a cazeumului.

Tuberculoza fibrocazeoasă Tuberculoză fibrocazeoasă


cavitară apicală avansată
Rinichi
TUBERCULOZA PULMONARĂ PRIMARĂ

1. COMPLEXUL PRIMAR
Focarul Ghon + limfangita tuberculoasă + limfadenita tuberculoasă

2. TUBERCULOZA PRIMARĂ PROGRESIVĂ

• pneumonia tuberculoasă
• tuberculoza miliară generalizată
TUBERCULOZA PULMONARĂ SECUNDARĂ

a) NODUL APICAL PULMONAR: 1 - 2 cm

b) TUBERCULOZA SECUNDARĂ PROGRESIVĂ:


• infiltrat tuberculos apical >3 cm
• tuberculoza fibrocazeoasă apicală – caverne recente sau vechi apicale
• tuberculoza fibrocazeosă cavitară avansată – caverne de la vârf → bază
Cavernele vechi pot conţine bride conjunctivo-vasculare, vasele pot prezenta
anevrisme Rasmussen - care prin rupere dau hemoptizii
 Complicaţii
• bronhopneumonie tuberculoasă
• tuberculoza pulmonară miliară
• pleurezie sero-fibrinoasă
• simfiza pleurală
INFLAMAŢIA TUBERCULOASĂ
Microscopie
(indiferent de localizare)

GRANULOMUL TUBERCULOS:

 celule gigante multinucleate


(Langhans);
 celule epitelioide;
 limfocite;
alte celule (macrofage, fibroblaste).

Trăsături caracteristice:
- tendinţă la confluare;
- tendinţă la necroză de cazeificare.
Colorația HE
Limfadenita tuberculoasă tendinţă la confluare

Coloraţia HE
INFLAMAŢIA TUBERCULOASĂ Necroză de cazeificare

Coloraţia HE
REPARAREA CONJUNCTIVĂ
Vindecarea:
Vindecarea leziunilor din focarul inflamator are la bază 2 tipuri de
procese:
• regenerare
• reparare conjunctivă

REGENERAREA :
Refacerea morfologică şi funcţională a ţesutului lezat prin
acelaşi tip de ţesut (în ţesuturile lezate care au păstrat capacitatea
de diviziune).
REPARAREA CONJUNCTIVĂ
Refacerea morfologică şi funcţională a ţesutului lezat prin tesut
fibros - intervine în distrucţii tisulare mari (inflamaţii, necroze)
REPARAREA CONJUNCTIVĂ
Elementul caracteristic al reparării conjunctive este

ŢESUTUL DE GRANULAŢIE
(ţesut conjunctivo–vascular de neoformaţie).

Poate fi:
TÂNĂR (vascular)
MATUR (fibro-vascular)
FIBROS
ŢESUTUL DE GRANULAŢIE TÂNĂR
(VASCULAR)

Microscopie:

 Capilare de neoformaţie
(cu endoteliu proeminent);

 Celule inflamatorii
(PMN, macrofage, limfocite);

 Fibroblaste rare

 Transudat eozinofil.

 eritrocite Coloraţia HE
ŢESUTUL DE GRANULAŢIE
MATUR
(FIBRO-VASCULAR)
Infarct miocardic în curs de
organizare conjunctivă

Microscopie

Capilare de neoformaţie reduse


(cu endoteliu aplatizat)

Celule inflamatorii reduse


mononucleate
(limfocite, plasmocite, macrofage)

Fibloblaste numeroase
Coloraţia HE
ŢESUTUL DE GRANULAŢIE MATUR
(FIBRO-VASCULAR)
Tromb organizat
conjunctiv

Tromb ocluziv
înlocuit prin ţesut
conjunctivo-vascular
de neoformatie

Coloraţia HE
ŢESUTUL DE GRANULAŢIE FIBROS

Perete abces
cronic hepatic

Microscopic

 Fibre de colagen

 Fibrocite
numeroase

 Vase rare
(cu caracter matur)
Coloraţia HE
Tulburari circulatorii

LP 6
TULBURĂRI CIRCULATORII
• Hemoragia
– Tipuri de hemoragii
– Hemoragia intracraniană
– Hemoragia subdurală
– Hematom cerebral
• Tromboza arterială
• Ischemia
– Cardiopatia ischemică
• Infarctul
– Renal
– Miocardic
– Pulmonar
Hemoragia
• Extravazarea sângelui din cord, vase în timpul vieţii

2 categorii majore:

• hemoragia externă - sângele extravazat se elimină în


mediul extern
• hemoragia internă - sângele extravazat se elimină in
mediul intern, cavităţi seroase (hemoragii intracavitare)
sau ţesuturi (hemoragii interstiţiale)
TIPURI DE HEMORAGII EXTERNE
• epistaxisul - hemoragia cu origine în mucoasa nazală care se
exteriorizează prin picaturi nazale
• hemoptizia - este hemoragia cu origine în pulmon care se
exteriorizează prin expectoraţii
• hematemeza este hemoragia cu origine în tractul digestiv
superior ce se exteriorizează prin vărsături
• melena este hemoragia cu origine în tractul digestiv superior
care se exteriorizează prin scaun
• rectoragia este hemoragia cu origine în tractul digestiv
inferior care se exteriorizează prin scaun
• hematuria – este hemoragia cu origine în tractul urinar care
se exteriorizează prin urină
TIPURI DE HEMORAGII INTERNE

• Hemoragii intracavitare:
– hemotorax: colecţie de sânge în cavitatea pleurală
– hemopericard: colecţie de sânge în cavitatea pericardică
– hemoperitoneu: colecţie de sânge în cavitatea peritoneală
– hemartroză: colecţie de sânge în cavitatea articulară

• Hemoragii interstiţiale în raport cu volumul de sânge extravazat:


– peteşii (1-2 mm) se pot produce în piele, membrane mucoase, sau
suprafeţe seroase
– purpura (peste 3 mm)
– echimoze (peste 1-2 cm), fără deformarea ţesuturilor afectate (difuze)
– hematomul - colecţie voluminoasă de sânge, care deformează ţesutul
afectat
Hemoragia intracraniană
• Apare după
lezarea traumatică a • ruperea
arterei venelor care penetrează
meningiene dura
mijlocii după o • Cauze: traumatisme cu
fractură a dilacerări ale creierului,
craniului vârstnici, copii
• Extravazarea • Masă de sânge coagulat
sângelui determină În spaţiul subdural cu
separarea durei de compresie a parenchimului
suprafaţa internă a cerebral
craniului cu
compresie
asupra parenchimului
cerebral
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ
• Etiologie - ruperea arterelor cerebrale cu malformaţii congenitale (anevrisme berry)
Macroscopie:
• pe suprafaţa externă a emisferelor cerebrale – hemoragie în strat subţire ce afectează leptomeningele,
care este îngroşat, brun-negricios; nu este afectată materia cerebrală.
HEMATOMUL CEREBRAL
• complicaţie a HTA ce rezultă prin ruperea unui microanevrism (Charcot-Bouchard) localizat pe artera
cerebrală mijlocie
Macroscopie:
• colecţie voluminoasă de sânge coagulat, de culoare roşie-brună, care poate distruge peretele ventriculului
lateral, cu producerea unei inundaţii ventriculare şi moarte
HEMORAGIE CEREBRALĂ PRIN ERITRODIAPEDEZĂ
Microscopie
(secţiune histologică prin substanţa cerebrală)
 microhemoragii – focare hemoragice mici centrate de capilare congestionate cu endoteliul intact
 manşoane eritrocitare perivasculare produse prin eritrodiapedeză (extravazarea eritrocitelor din
vas)
TROMBOZA
• reprezintă procesul de coagulare a sângelui în cord şi vase intacte în timpul
vieţii

3 factori principali predispun la formarea trombului (triada Virchoff):


– lezarea sau disfuncţia endoteliului
– modificări în circulaţia sângelui (staza, turbulenţa)
– modificări ale compoziţiei sângelui (hipercoagulabilitate)

Clasificarea trombilor:

• localizare: arteriali, venoşi, capilari, cardiaci (atriali, ventriculari, valvulari)


• culoare: albi, roşii, micşti
• vechime: recenţi, vechi (organizat conjunctiv)
• relaţia trombului cu endoteliul vascular: parietal (mural), ocluziv (obliterant)
TROMBOZA

• Tromb mixt (trombi laminaţi)


(liniile Zahn)
3 segmente:
– cap de culoare albă
– corp vărgat
– coada roşie
TROMBOZA

Macroscopie:

• trombul este o masă solidă,


mată, friabilă, cu suprafaţa
neregulată, aderentă de
peretele vasului

Trebuie diferenţiat de
• chiagul postmortem este o
masa solidă, cu suprafaţa
netedă, lucioasă, elastică,
neaderentă la peretele
vasului
EVOLUŢIA TROMBULUI

• disoluţie prin activitate fibrinolitică sau liza enzimatică a trombilor recenţi


• propagare – cresterea trombilor prin adaugarea de noi straturi de fibrină şi plachete
• embolizare: trombii se pot disloca şi deplasa în circulaţia sanguină
• organizare conjunctivă şi recanalizare
• calcificarea trombului prin împregnare cu calciu (flebolit)

Organizare conjunctivă recanalizare


TROMB ARTERIAL RECENT
• arteră cu endoteliu alterat prin diferite leziuni (ATS)
• Microscopie
 Lumenul vascular este obliterat printr-un tromb recent, aderent la perete
 Trombul este constituit dintr-o reţea de fibrină eozinofilă, hematii şi leucocite
 Peretele este îngroşat datorită unei plăci de ATS
Congestia pasivă

• Congestia pasivă reprezintă creşterea


volumului de sânge în teritoriul unui ţesut
sau organ (prin dilatarea reţelei venoase şi
capilare), ca urmare a întoarcerii venoase
deficitare
Pulmon de stază
• Apare în insuficienţa cardiacă stângă cronică
• Macroscopic:
– Plămânii sunt măriţi de volum, de culoare roşie violacee
– La palpare – crepitaţiile sunt reduse sau dispar, consistenţă
crescută
– La secţionare se scurge cantitate mare de sânge închis la
culoare, neaerat

În evoluţie:
- Acumulări de hemosiderină Induraţie brună
- Fibroză parieto-alveolară
Pulmon de stază

Microscopie
- peretele alveolar îngroşat prin
distensia capilarelor parieto-alveolare

- Lumenul alveolar:
 Transudat

 microhemoragii (hematii intra-


alveolare) produse prin
eritrodiapedeză sau ruperea
capilarelor angorjate

 siderofage - macrofage încărcate


cu hemosiderină (“celule ale
insuficienţei cardiace”)
Pulmon de stază (col. Perls)

• Reacţia Perls = diferenţierea


pigmentului de hemosiderină
de pigmentul de antracoză
pigmentul de hemosiderină
se colorează în albastru

• În lumenul alveolar se
evidenţiază macrofagele ce
conţin un pigment granular
albastru (hemosiderină)
Ficatul de stază
• Apare în insuficienţa cardiacă dreaptă
cronică
• Macroscopic:
– Aspect de ficat muscad/ficat cardiac
– ficat mărit de volum, consistenţă dură
– Pe suprafaţa externă şi de secţiune ficatul are
aspect pestrit (muscad) cu alternanţă de zone
roşii de stază, zone galbene de steatoză şi
zone brune de parenchim normal
Ficatul de stază
• Microscopie (secţiune
histologică prin ficat)
 vene centrolobulare şi
capilarele sinusoide adiacente
- destinse pline cu hematii
 hepatocitele centrolobulare -
atrofie prin compresiune şi
necroză hemoragică
 hepatocitele mediolobulare -
steatoză (hipoxie)
 hepatocitele periportale –
normale
ISCHEMIA

• insuficienţa circulaţiei sângelui în teritoriul unui ţesut sau organ.

Tipuri de ischemie:

cronică: reducerea progresivă şi parţială a circulaţiei arteriale


• cauze: leziuni arteriale cu caracter stenozant (ATS necomplicată)
• consecinţe: atrofie celulară şi fibroză interstiţială (înlocuirea progresivă a
ariilor tisulare atrofiate)

acută: suprimarea bruscă şi totală a circulaţiei arteriale (infarct)


• cauze: leziuni arteriale cu caracter obstructiv (ATS complicată cu tromboză)
• consecinţe: necroză ischemică
CARDIOPATIA ISCHEMICĂ

• Denumirea generică a leziunilor miocardice determinate de


tulburări ale circulaţiei coronariene acute sau cronice

• Clasificare:

Cardiopatie ischemică cronică:


• Fibroza ischemică a miocardului +/- angină pectorală stabilă

Cardiopatie ischemică acută:


• Angina pectorală instabilă
• Infarct miocardic acut
• Moarte subită
INFARCTUL

• Zonă de necroză ischemică circumscrisă, determinată de


suprimarea bruscă a circulaţiei sanguine în teritoriul unui
ţesut sau organ

• Clasificare:
 Infarctul anemic (macroscopie - alb) se produce în organe
solide, cu circulaţie de tip terminal, anastomotic
nefuncţională (cord, rinichi, splină, creier)
 Infarctul hemoragic (macroscopie - roşu) se produce în
organe cu structură laxă, cu dublă circulaţie (pulmon)
INFARCT ALB RENAL
Macroscopie:
• Infarctul recent: formă triunghiulară cu baza orientată sub capsulă şi vârful spre hil; este o arie
palidă, compactă, omogenă, delimitată la periferie de o zonă de congestie (lizereu congestiv), cu
baza bombând sub capsulă
• Infarctul cicatrizat: arie palidă, alb-sidefie (fibroză), cu baza retractată sub capsulă (cicatrice
stelată).
INFARCT RENAL RECENT
• Microscopie
(secţiune histologică prin rinichi)
 Necroză de coagulare, ischemică, structurată
(arhitectură renală păstrată)
 Glomeruli şi tubi cu limite celulare păstrate, fără
nuclei si citoplasma intens eozinofilă
INFARCT MIOCARDIC ACUT

• Arie de necroză ischemică circumscrisă (>2,5cm2) determinată de


suprimarea bruscă a circulaţiei coronariene (ischemie acută)
• Este un infarct alb

Clasificarea infarctului miocardic:


• în funcţie de localizarea obstrucţiei arterei coronare
• în raport cu peretele miocardic afectat (transmural, subendocardic)
• în raport cu vechimea/vârsta:
– recent
– în curs de organizare conjunctivă
– vechi (cicatricial)
INFARCTUL MIOCARDIC
Clasificarea infarctului de miocard în
funcţie de artera coronară obstruată:

• posterior – ocluzia arterei


coronare drepte
• antero-lateral masiv –
obstrucţia arterei coronare
stângi înainte de bifurcare
• antero-septal – obstrucţia
ramului descendent anterior al
arterei coronare stângi
• lateral – obtrucţia ramului
circumflex al coronarei stângi
INFARCTUL MIOCARDIC

Clasificarea infarctului miocardic în


raport cu peretele afectat:

• transmural
• subendocardic

• regional
• circumferenţial
INFARCTUL MIOCARDIC
Macroscopie:
• < 12 ore nu este vizibil
• modificările sunt la nivel ultrastructural şi enzimatic
• aria de infarct poate fi pusă în evidenţă postmortem cu săruri de tetrazoliu – lipsa de enzime
– zonă palidă - infarct
INFARCTUL MIOCARDIC RECENT
Macroscopie - aria de infarct este vizibilă după 12 ore
 12-24 ore -aspect pestriţ (arii palide, arii hemoragice)
 24-72 ore – aria de infarct este palidă, consistenţă redusă
INFARCT MIOCARDIC RECENT
• Secţiune histologică prin miocard
(col. H-E)

• Arie de necroză ischemică


 necroză de coagulare,
structurată

 fibrele miocardice necrozate


• intens eozinofile,
• fără nucleu şi striaţii
• limite celulare păstrate
• în interstiţiu printre fibrele
miocardice necrozate
 12-24 ore - hematii
 24-72 ore - PMN, congestie activă
INFARCT MIOCARDIC ÎN CURS DE
ORGANIZARE CONJUNCTIVĂ

Macroscopie
• Aria de infarct
palidă, bine
delimitată printr-un
lizereu hemoragic
Infarct miocardic în curs de
organizare conjunctivă

• Secţiune histologică prin miocard (col. H-


E)

• Arie de necroză ischemică restantă


– Fibrele miocardice necrozate
• intens eozinofile,
• fără nucleu şi striaţii
• limite celulare păstrate
 în curs de degradare
(sub acţiunea enzimelor lizozomale
din neutrofile şi de către macrofage)

• Delimitată de ţesut de granulaţie


vascular
• Vase capilare de neoformaţie
• Tesut conjunctiv imatur
• Celule inflamatorii

Tesutul conjunctivo-vascular de
neoformaţie, va înlocui treptat aria de
necroză (prin organizare conjunctivă)
INFARCT MIOCARDIC CICATRIZAT

Arie de ţesut fibros cicatricial de culoare alb sidefie cu margini neregulate, perete ventricular
retractat
INFARCT MIOCARDIC
Complicaţii

Precoce:
• Ruptură cardiacă (hemopericard – tamponadă, deces)
• Ruptură de sept interventricular - DSV
• Ruptură de pilieri şi cordaje (insuf. valvulară acută)
• Tromboză intracardiacă – tromb mural
• Pericardită fibrinoasă
• Tulburări de ritm

Tardive:
• Anevrism ventricular (tromb anevrismal)
• Insuficienţă cardiacă congestivă
INFARCT MIOCARDIC

• ruptură cardiacă
Ruptură a muşchilor papilari după infarct miocardic
INFARCT MIOCARDIC

Tromb mural
INFARCT MIOCARDIC

• Anevrism ventricular
INFARCT ROŞU (HEMORAGIC)
PULMONAR

• Survine pe un plămân de stază, fiind


determinat de o trombembolie pulmonară
(ocluzia unei artere pulmonare mici)

Macroscopie:

• arie roşie (hemoragică), fermă, bine


delimitată, triungiulară sau poligonală, cu baza
sub pleură şi vârful spre hil, la nivelul vasului
obstruat
Infarct hemoragic pulmonar
Microscopie
(secţiune histologică prin pulmon)
• Arie întinsă de necroză de
coagulare, structurată, cu desen
alveolar păstrat
 Pereţii alveolari necrozaţi au
aspect omogen, eozinofil, fără
nuclei
 Lumenul alveolar conţine
eritrocite
• Parenchimul pulmonar adiacent
ariei de infarct prezintă leziuni de
stază cronică
 Congestia capilarelor parieto-
alveolare
 Micro-hemoragii si siderofage
în lumenul alveolar
MORFOLOGIA NEOPLASMELOR
(TUMORILOR)

LP 7
TUMORI (neoplasme)
proliferări tisulare anormale - necoordonate cu ţesuturile din jur

– celulele continuă să prolifereze şi după încetarea acţiunii


agentului care a indus proliferarea

clasificarea tumorilor:

Criterii histogenetice Criterii evolutive


tumori epiteliale tumori benigne
tumori conjunctive tumori maligne
TUMORI EPITELIALE
BENIGNE
TUMORI EPITELIALE BENIGNE
Origine - ţesuturi epiteliale

• PAPILOM: numele este dat de arhitectura tumorii:


proliferare epitelială dispusă pe axe conjunctivo-
vasculare cu aspect papilar sau digitiform

• ADENOM: proliferarea epiteliului glandular al organelor


cavitare sau parenchimatoase exocrine sau endocrine
Tumori epiteliale benigne

PAPILOM

Papilomul scuamocelular
cutanat
origine – epiderm

Macroscopie:
tumoră vegetantă ce
proiemină la suprafata pielii,
bază largă de implantare,
suprafată netedă sau
neregulată
Papilom scuamocelular

Microscopie:

proliferarea tumorală a epidermului


dispusă pe axe conjunctivo-vasculare,
cu rol de suport şi nutritiv

Epiteliul scuamocelular proliferat


pastrează structura şi stratificarea
normală a epidermului:

Strat bazal
Straturi spinoase - acantoză
Straturi de celule granuloase -
hipergranuloză
Strat gros de keratină - hiperkeratoză

Membrana bazală dintre epiteliul


scuamocelular proliferat şi axul
conjunctivo-vascular este intactă.
POLIP ADENOMATOS
• Adenom dezvoltat în organele
cavitare
• Tumoră vegetantă - aspect de
polip
• Unică sau multiplă (polipoză)

Pediculat
• Bază scurtă de implantare
• Pedicul lung şi subţire
• Extremitate rotundă, globuloasă

Sesil
• Bază largă de implantare
• Suprafaţă conopidiformă
Polipul adenomatos
tubulo-vilos
• Tumoră vegetantă, ce rezultă
din proliferarea epiteliului de
suprafaţă şi glandular;

Microscopie :

• compusă din vili susţinuţi de


un ax conjunctivo-vascular (cu
rol de suport şi nutritiv)

• conţine numeroase glande


proliferate captuşite de un
epiteliu displazic

• musculara mucoasei este


intactă
TUMORI EPITELIALE
MALIGNE
CARCINOAMELE
Sunt tumori maligne derivate din ţesuturile epiteliale

Clasificare histogenetică:

 Carcinom scuamocelular (epidermoid)


Epiderm
Mucoase epidermoide
Metaplazie epidermoidă

 Adenocarcinom
epiteliul glandular al organelor cavitare
epiteliul organelor parenchimatoase exocrine, endocrine.
CARCINOAMELE

După gradul de diferenţiere al celulelor tumorale se disting


3 tipuri principale de carcinoame:

 Diferenţiat
 Moderat diferenţiat
 Slab diferenţiat
 Nediferenţiat/anaplazic.

 Anaplazia = lipsa totală de diferenţiere


Caracterele celulei canceroase

Anomalii celulare şi nucleare :


pleomorfism celular şi nuclear
dimensiuni variate celulare şi nucleare
modificarea raportului nucleo-citoplasmatic
hipercromazie nucleară
nucleoli unici sau multipli
mitoze atipice.
Carcinomul scuamocelular
Proliferarea celulelor din:
- Epiderm (piele)
- Mucoase epidermoide (oro-faringe, laringe, esofag, exocol uterin, vagin)
- Zone cu metaplazie scuamoasă (epiteliu respirator, uroteliu)

Carcinom vegetant şi ulcerat


CARCINOMUL EPIDERMOID
(SCUAMOCELULAR)
KERATINIZAT
• tumoră malignă cu
originea în epiderm

Microscopie

• tumora distruge
membrana bazală şi are
caracter infiltrativ în
suportul conjunctiv al
dermului
Carcinom epidermoid
keratinizat piele
Microscopie:

o insule compuse din celule


poligonale atipice, asemănătoare
cu celulele spinoase ale
epidermului separate de o
stromă conjunctivă redusă

o prin diferenţiere celulele


tumorale se încarcă cu keratină,
dispusă sub formă de lamele
concentrice centrale:
 globi cornoşi sau perle keratozice
Carcinomul bazocelular

• Formă particulară de carcinom


cutanat

Macroscopie:
• Aspect ulcerat – pierdere de
substanţă ovalară profundă cu
baza indurată – ulcus rodens
• Margini indurate uşor
proieminente
Carcinomul
bazocelular
Originea:
stratul bazal al epidermului
şi glandelor anexe

•Tumora distruge
membrana bazală şi are
caracter infiltrativ în
suportul conjunctiv al
dermului
Carcinomul
bazocelular
Microscopie:

• Tumora este compusă din


plaje tumorale separate de
stromă redusă

• Plajele tumorale sunt


constituite din celule
tumorale similare cu celulele
stratului bazal, cu dispozitie
caracteristică:
 în palisadă la periferie
 dezordonată în centrul
insulelor tumorale.

Tumora nu dă mestastaze şi
este radiosensibilă
ADENOCARCINOMUL
Se dezvoltă din epiteliul glandular al organelor cavitare sau
epiteliul organelor parenchimatoase exocrine, endocrine.
Aspectul macroscopic diferă după localizarea tumorii

• La nivelul organelor cavitare (stomac, colon) poate prezenta 3 aspecte:


– Vegetant
– Ulcerat
– Infiltrativ

• La nivelul organelor parenchimatoase (glande exocrine, endocrine, ficat,


pulmon) se prezintă sub 2 forme:
– Nodular
– Infiltrativ
CARCINOM
VEGETANT

Macroscopie:
• Masă tumorală conopidiformă
• Bază largă de implantare
• Suprafaţă neregulată
• Proiemină în lumen
• Radiologic imagine lacunară
• Are caracter infiltrativ în perete
CARCINOM
ULCERAT
Macroscopie
• Pierdere de substanţă, profundă
– Bază largă, aspect
crateriform
– Delimitată de ţesut tumoral,
reliefat, neregulat

• Baza tumorii este anfractuoasă,


acoperită de detritus necrotic şi
hemoragic
• Radiologic imagine de nişă
malignă
CARCINOM INFILTRATIV

Macroscopie

Tumoră alb cenuşie ce infiltreză


peretele
Peretele este îngroşat, rigid
Dispar pliurile mucoasei
Lumenul este redus
Adenocarcinomul bine
diferenţiat de colon
• origine în epiteliul
glandular al colonului

• depăşeşte musculara
mucoasei

• are caracter infiltrativ în


submucoasă şi pătura
musculară
Microscopie
Carcinom gastric Carcinom colonic
(clasificarea Lauren) • Adenocarcinom
• Carcinom de tip – Bine diferenţiat
intestinal – Moderat diferenţiat
(adenocarcinom) – Slab diferenţiat
• Carcinom de tip difuz- • Carcinom mucigen
mucigen – Coloid
– Coloid – Celule în inel cu pecete
– Cu elule “în inel cu
pecete”
Carcinomul gastric de tip
intestinal
(adenocarcinom)

Origine - leziuni de metaplazie


intestinală

Microscopie :

 Celule tumorale maligne sunt


dispuse în structuri tubulare
neregulate (bine şi moderat
diferenţiat)

 Caracter infiltrativ în profunzime


(depăşeşte musculara mucoasei)

 Stromă redusă (aspect de glande


“spate în spate”)
Carcinom gastric
de tip difuz

Origine - glandele mucoasei gastrice

Microscopie :

Celulele tumorale:

 produc mucus:

– intracelular - carcinom cu “celule în


inel cu pecete”

– extracelular - carcinom coloid.

 infiltrează difuz peretele gastric


Carcinom gastric de tip difuz
cu “celule în inel cu pecete”

Microscopie :

 Celule tumorale izolate care


produc mucus ce rămâne intracelular

 Nucleul este deplasat la periferie


“celule în inel cu pecete”

 Citoplasma – palid eozinofilă


Carcinom gastric de tip difuz
carcinom coloid

Microscopie:

 Celulele tumorale produc mucus


care se acumulează extracelular.

 Plajele de mucus

 sunt delimitate sau conţin celule


tumorale,

 disecă straturile gastrice în


profunzime.
Adenocarcinomul bine
diferenţiat de colon
Microscopic tumora este
compusă din:

 elemente tubulare
separate de
 stromă conjunctivă
redusă

Glandele tumorale sunt


captuşite de un epiteliu
atipic, dispus pe unul sau
mai multe straturi, şi
formează un lumen
neregulat.
Carcinoamele
pulmonare
• Carcinom central
(hilar) sau
infiltrativ
– Origine: epiteliul
bronşiilor de
ordinul I şi II
– Se dezvoltă în
lumen (poate
obstrua lumenul)
– Infiltrează peretele
bronşic şi se extinde
în parenchim până
la pleură
Carcinoamele pulmonare

• Carcinomul periferic
nodular
– Origine în epiteliul
bronşiei mijlocii
– Localizat în zonele
periferice ale pulmonului
– Masă nodulară, solidă,
de dimensiuni variabile
cu margini infiltrative
CARCINOM NODULAR
HEPATIC
• Tumoră alb – cenuşie,
slăninoasă

• Unică, relativ bine


delimitată

• Fără capsulă

• Dimensiuni variabile (2-7


cm)

• Limitele tumorii sunt


uşor neregulate, datorită
caracterului invaziv
CARCINOM
INFILTRATIV
(DIFUZ) HEPATIC

• Masă tumorală extensivă,


difuză
• Alb –slăninoasă
• Unică
• Dimensiuni variabile
• Inlocuieşte parte din
organul parenchimatos
TUMORI RENALE
CARCINOM RENAL CU CELULE CLARE (tumora Grawitz)
 se dezvoltă din epiteliul tubular (TC)
 cea mai frecventă tumoră malignă renală la adulţi
Macroscopie:
• mase tumorale polare cu falsă incapsulare, proiemină din cortexul renal
• pe secţiune galben cenuşie, cu arii de necroză şi hemoragie
CARCINOM RENAL CU
CELULE CLARE (tumora
Grawitz)
Microscopie:
 Parenchim tumoral constituit
din celule
 poligonale
 nuclei rotunzi,
hipercromatici situaţi
central
 citoplasma clară (glicogen,
lipide)
 dispuse sub formă de
cordoane, plaje, tubi
 Stromă redusă bogat
vascularizată
 Tumoră pseudocapsulată
TUMORA WILMS (NEFROBLASTOMUL)
• se dezvoltă din blastemul metanefrogen şi derivatele sale stromale şi epiteliale
• cea mai frecventă tumoră malignă renală la copil
Macroscopie:
Tumori mari, pe secţiune alb-cenuşii, lobulate, cu arii de necroză şi hemoragie, ocazional cu modificări chistice
TUMORA WILMS
(NEFROBLASTOMUL)
Microscopie: 3 componente:

 blastem nediferenţiat:
celule mici, rotunde, hipercrome

 componentă mezenchimală:
celule fuziforme (se pot diferenţia
spre ţesut cartilaginos, ţesut
muscular)

 componentă epitelială:
structuri tubulare şi glomerulare
de tip embrionar (abortive)
Metastaze ganglionare de
adenocarcinom
Celulele tumorale, ajunse la
ganglion pe calea vaselor
limfatice aferente,
colonizează:

 sinusul subcapsular

 apoi invadează toată masa


ganglionară

 formează glande tumorale


captuşite cu
un epiteliu atipic
METASATAZE
(tumori secundare)
• Noduli multipli albi slaninoşi
• Diseminaţi
• Dimensiuni variate
• Limite distincte
• Centru necrozat
MORFOLOGIA NEOPLASMELOR
(TUMORILOR)

LP 8
TUMORI CONJUNCTIVE
TUMORI CONJUNCTIVE
• Sunt tumori cu originea în celule mezenchimale multipotente care se diferenţiază
şi formează ţesuturi conjunctive diferenţiate

• Clasificare
– în raport cu evoluţia: benigne şi maligne
– în raport cu ţesutul de origine:
TCB TCM
+ OM + SARCOM
Lipom Liposarcom
Condrom Condrosarcom

Fibrom Fibrosarcom
Osteom Osteosarcom
Hemangiom, limfangiom Angiosarcom
TUMORI CONJUNCTIVE
BENIGNE
CONDROM

• Tumoră benignă formată


din ţesut cartilaginos
hialin

Macroscopie

• Nodulară, solidă,
încapsulată
• Pe suprafaţa de secţiune
– translucidă albăstriue,
lobulată
• Lobulii sunt separaţi de
benzi de ţesut conjunctiv
CONDROM
• tumoră benignă formată din
ţesut cartilaginos hialin

Microscopie:

 tumoră nodulară, bine circumscrisă,


încapsulată

 lobuli de cartilaj hialin matur


separaţi de axe conjunctivo-
vasculare, cu rol de suport şi nutritiv.

 cartilajul tumoral este alcătuit din


substanţă fundamentală bazofilă
(condrină) în care se găsesc
condroplaste ce conţin condrocite
mature.
LIPOM

• Tumoră benignă formată


din ţesut adipos

Macroscopie

Tumoră încapsulată
Culoare galbenă
Consistenţă redusă
Lobulată (lobuli separaţi prin
benzi conjunctive)
LIPOM
Microscopie:

• Tumoră nodulară
• Delimitată de capsulă
conjunctivă
• Constituită din ţesut adipos
matur
 adipocite mature
 nucleu excentric
• Traversată de axe conjunctivo-
vasculare

Aspectul lobulat şi axele conjunctivo-


vasculare diferenţiază tumora de
ţesutul adipos normal
HEMANGIOMUL CAPILAR

• Tumoră benignă formată din


vase de sânge de tip capilar

Macroscopie

• Plană, roşie violacee, cu


margini neregulate
• Vasele au caracter funcţional
– La compresiune se decolorează
(golirea vaselor de sânge)
– Se recolorează la
decompresiune
HEMANGIOM CAPILAR
PIELE
• tumoră benignă formată din
numeroase vase de sânge
de tip capilar
• localizată în dermul
superficial şi profund
• formată din lobuli vasculari,
care conţin numeroase vase
de tip capilar unite prin
benzi de ţesut conjunctiv
• vasele sunt captuşite de
endoteliu normal
• are creştere lobulară, ceea
ce-i conferă un caracter
infiltrativ
HEMANGIOM CAPILAR

Vasele capilare tumorale sunt căptuşite de un endoteliu cu aspect normal,


unele sunt nedeschise sau colabate, altele conţin sânge.
HEMANGIOM CAVERNOS
FICAT

• Tumoră benignă
• Localizată în parenchimul hepatic
subcapsular
Pe suprafaţa de secţiune
• zone roşietice, uşor reliefate ce
proiemină sub capsulă
• margini neregulate (fals caracter
infiltrativ)
• aspect buretos, spongios
HEMANGIOM CAVERNOS FICAT

• tumoră benignă formată din


numeroase spaţii vasculare mari

• este constituită din lobuli vasculari


care conţin numeroase spaţii
vasculare mari unite prin benzi de
ţesut conjunctiv

• spaţiile vasculare sunt căptuşite de


un endoteliu normal şi conţin
sânge sau trombi

• are creştere lobulară, ceea ce-i


conferă un caracter infiltrativ
TUMORI CONJUNCTIVE MALIGNE

SARCOAME
SARCOAME

Tumori maligne derivate din ţesutul conjunctiv.

Macroscopie
Tumori voluminoase cu creştere rapidă
Se dezvoltă pe front larg, comprimând ţesuturile adiacente

Pe suprafaţa de secţiune are aspect cărnos, culoare alb-rozată (asemănător cu


carnea de peşte) cu zone de necroză şi hemoragie
Fibrosarcom moderat
diferentiat
• Tumoră conjunctivă malignă
ce rezultă prin proliferarea
fibroblastelor
• Tumoră hipercelularizată,
compusă din: HE
HE
 Celule fuziforme atipice, dispuse în
fascicule, dar cu formare redusă de
fibre de colagen
 Celulele tumorale amintesc de
fibroblast, au un pleomorfism
moderat, şi număr mai mare de
mitoze decât fibrosarcomul
diferenţiat
 Stroma tumorală conţine vase de
tip sarcomatos
HE
HE
OSTEOSARCOM
• Cea mai frecventă tumoră primară a
ţesutului osos
• Se caracterizează prin capacitatea
celulelor proliferate de a forma os
tumoral (sarcom osteogenic)
• Parosteal - din celulele periostului
• Central – din celulele canalului central
(endost)
• Frecvent la extremitatea distală a
femurului
• Voluminoasă, alb-rozată, cu arii de
necroză şi hemoragie
• Înveleşte ca un manşon extremitatea
femurului
• Acoperită de periost
• Penetrează corticala osoasă şi invadează
canalul medular
OSTEOSARCOM

• Tumoră malignă ce formează os


tumoral = sarcom osteogenic

În structura tumorii se evidenţiază:

 arii de celule fuziforme nediferenţiate


de tip sarcomatos

 plaje de ţesut osteoid

 lamele osoase ce includ celule atipice

 tumora conţine vase de tip


sarcomatos, arii de necroză şi
hemoragie.
Tumori melanocitare
Nevii
• Tumori benigne ale pilelii
oiginea în melanocitele din stratul bazal al epidermului
• Pot fi
congenitali
dobândiţi

Nevi:
 Intraepidermici sau joncţionali
 Micşti sau compuşi
 Intradermici
Nevii

• Macroscopic: macule pigmentate cu margini bine


definite, uşor reliefate
Nevul compus
• Cuiburi de celule nevice
localizate în epiderm şi dermul
superfcial
• Celulele nevice sunt rotunde
sau ovalare, au nuclei uniformi
şi rotunzi, fără nucleoli şi
activitate mitotică
• Celulele nevice pe masură ce
coboară în derm se maturează
şi devin celule mai mici şi
alungite
• Nevii fără maturare prezintă
potenţial de transformare
malignă
• Nevii jonctionali şi compuşi au
potenţial de malignizare
Melanomul malign
Este tumora malignă a ţesutului melanocitar care se dezvoltă:
 primar din melanocitele joncţionale sau
 secundar pe seama nevilor
MELANOMUL MALIGN
Localizare: piele
• Macroscopic: leziune cu margini neregulate şi
pigmentare variabilă
MELANOMUL MALIGN
 tumoră cu caracter infiltrativ în dermul
subjacent

 compusă din plaje mari de melanocite


atipice, fuziforme, cu nuclei alungiţi
hipercromatici, pleomorfi şi mitoze atipice

 celulele nu formează cuiburi

 stroma este redusă şi conţine melanofage


(macrofage cu pigment melanic)

Microscopic: două tipuri histologice:


 Cu celule epitelioide
 Cu celule fuziforme
MORFOPATOLOGIA
STOMATOLOGICĂ
PATOLOGIE ODONTALĂ ŞI
PARODONTALĂ
PATOLOGIE ODONTALĂ
• Cariile dentare
• Pulpite
• Abcesul apical
• Granulomul apical
• Chistul radicular
Dintele

• o parte dură
– Smalţul
– Dentina
– Cementul
• o parte moale
– pulpa dentară
MORFOPATOLOGIA ODONŢIULUI

•Caria dentară:
–Caria smalţului
–Caria dentinei
CARIA DENTARĂ
proces distructiv al ţesuturilor dure dentare caracterizat prin:
 evoluţie cronică ireversibilă
 demineralizarea componentelor calcificate
 proteoliza componentelor organice
 formarea unei cavităţi neregulate – cavitatea carioasă

Caria smalţului - proces distructiv al elementelor anorganice


şi organice, al prismelor şi substanţei interprismatice.
Caria dentinei – secundară cariei de smalţ.
CARIA DENTARĂ
CARIA DE SMALŢ
 Etapa primară a cariei dentare
 Se produce o infectie cu bacterii acide si
proteolitice
 Iniţial se demineralizează smalţul apoi se
alterează matricea organică

 Formă conică

 Etape:
• formarea plăcii dentare bacteriene
• alterarea cuticulei smalţului
• fragmentarea prismelorcaria primară
• progresia spre joncţiunea smalţ-dentină 
caria secundară

 Debuteaza in zone de retentie de la suprafata


dintilor-santuri
 PLACA DENTARA = Masa gelatinoasa - bacterii
CARIA DE SMALŢ
Microscopie: Formă conică
 zonă de distrucţie a smalţului
 vârful spre joncţiunea smalţ-dentină
 cavitatea carioasă conţine: floră microbiană, resturi alimentare,
smalţ necrozat
CARIA DE DENTINĂ

• Secundară:
– cariei de smalţ,
– cariei de cement radicular
• Evoluţie rapidă - mineralizare
redusă a dentinei
• Complicaţii:
– Leziuni pulpare,
– Leziuni parodontale
CARIA DE DENTINĂ

Microscopie:
Zonă de dezintegrare:
Superficial
floră microbiană
resturi alimentare
dentină necrozată
Profund – canalicule dilatate
Zonă de invazie:
canalicule invadate de floră microbiană
Zonă de scleroză:
canalicule îngustate, obliterate (calciu)
Zonă de dentină reacţională
MORFOPATOLOGIA ODONŢIULUI

•Pulpite:
–acute
•seroasă
•purulentă
–cronice
Pulpite
• Afectiuni inflamatorii ale pulpei dentare
• La dinţii cu carii profunde
– Parţială – coronară
– Totală - coronaro-radiculară
• Clasificare:
– Pulpită acută:
• Seroasă
• Purulentă
– Pulpită cronică
PULPITA ACUTĂ SEROASĂ

Microscopie:

• Exudat seros
• PMN
• Congestie vasculară
• Odontoblaste cu leziuni degenerative:
– degenerescenţă hidropică
PULPITA ACUTĂ PURULENTĂ
• Inflamaţie acuta purulenta a ţesutului pulpar
• Localizată – abces
• Generalizată – flegmon pulpar
Microscopie:
 exudat purulent, congestia capilarelor pulpare, edem (aspect spongios)

Infiltrat inflamator celular dens


PULPITELE CRONICE
• Pulpitele cronice deschise sunt
consecutive unor carii penetrante care
permit drenarea exudatului inflamator, dar
favorizeaza suprainfectarea pulpei cu floră
microbiană bucală

• Pulpitele cronice închise au o


simptomatologie redusă, evoluţie
îndelungată şi sunt consecutive pulpitelor
care evoluiază cronic de la început
PULPITELE CRONICE

Microscopie:
• ţesut pulpar fibrozat, cu arii de hialinizare şi
calcificare,

• infiltrat inflamator limfoplasmocitar,

• vase cu pereţii îngroşaţi şi lumen trombozat,

• odontoblaste cu leziuni degenerative


(steatoză, atrofie)

• camera pulpară se îngustează prin


depunerea dentinei secundare de iritaţie
Pulpita cronică hiperplazică
Polip pulpar

•Pulpita cronică hiperplazică este rezultatul cariilor acute agresive în dinţii tineri
care ajung repedela pulpa înainte de a deveni complet necrotica
Histopatologie periapicală
Inflamaţii apicale acute şi cronice produse frecvent prin propagarea infecţiei
pulpare prin foramenul apical (vârful rădăcinii) → abces apical → granulom
apical → chist radicular.
ABCESUL APICAL - proces supurativ acut sau cronic a parodonţiului apical.
Exudatul purulent:
se poate evacua în cavitatea orală prin camera pulpară deschisă
se poate acumula în submucoasă – abces gingival = parulis

GRANULOMUL APICAL - parodontită cronică granulomatoasă nespecifică


circumscrisă situată la apexul unui dinte nevital.

CHISTUL RADICULAR - sechelă a granulomului apical.


Resturile epiteliale din interiorul granulomului (resturile Malassez) stimulate de
inflamaţie proliferează şi duc la formarea unei cavităţi chistice delimitată de
epiteliu scuamocelular fară keratinizare.
Histopatologie periapicală
Complicaţii → abces apical → granulom apical → chist radicular.

ABCESUL APICAL - proces supurativ acut sau cronic a parodonţiului apical.


Exudatul purulent:
se poate evacua în cavitatea orală prin camera pulpară deschisă
se poate acumula în submucoasă – abces gingival = parulis
Histopatologie periapicală
Complicaţii → abces apical → granulom apical → chist radicular.
GRANULOMUL APICAL - parodontită cronică granulomatoasă nespecifică
circumscrisă situată la apexul unui dinte nevital.

-Formaţiune rotundă, bine delimitată- ţesut de granulaţie


•Central:
•ţesut de granulaţie
•vase de neoformaţie
•celule inflamatorii
•fibroblaste
•Periferic:
•fibre de colagen
Histopatologie periapicală
Complicaţii → abces apical → granulom apical → chist radicular.
CHISTUL RADICULAR - sechelă a granulomului apical.
Resturile epiteliale din interiorul granulomului (resturile Malassez) stimulate de inflamaţie proliferează
şi duc la formarea unei cavităţi chistice delimtată de epiteliu scuamocelular fară keratinizare.

Cavitate chistică tapetată de epiteliu scuamocelular fără keratinizare


Conţinutul chistului – din masă amorfă palid-eozinofilă cu celule inflamatorii, cristale
de colesterol, celule xantice
La periferie – perete fibros cu infiltrat inflamator limfo-plasmocitar± PMN, cristale de
colesterol, celule xantice, hemosiderină
PATOLOGIE
PARODONTALĂ

• Gingivite

• Hiperplazii gingivale localizate - Epulis


Parodonţiu gingie

os alveolar
cement

LPO

Parodonţiu este un complex


morfofunctional cu rol de sustinere,
care inconjoara dintele si-l fixeaza la
structurile maxilare.
LPO= totalitatea structurilor care se
găsesc in spaţiul periodontal: celule,
fibre (ex. de colagen, elastice), vase
sanguine, vase limfatice, nervi,

Parodonţiu=gingie + os alveolar + ligament periodontal + cement


Gingivita cronică
• Este secundară inflamaţiilor şi
iritaţiilor cronice şi se
caracterizează prin tumefacţie şi
culoare violacee a fibromucoasei
gingivale
• Inflamaţia interesează iniţial
papila interdentară, apoi se
extinde la restul mucoasei
gingivale
Microscopie:
În corionul mucoasei:
• infiltrat inflamator difuz
limfo-plasmocitar, macrofage
• fibroblaste
Hiperplazii gingivale localizate -
epulis
• proces reactiv secundar iritaţiilor şi traumatismelor cronice

• EPULIS – epi - pe, ulon – gingie

 leziune pseudotumorală localizată pe gingie


 reprezintă proliferarea în exces a parodonţiului marginal

Macroscopie:
• formaţiune nodulară, sesilă; unică sau multiplă
• moale sau dură, uneori ulcerată
• în vecinătatea coletului dentar, pe faţa vestibulară sau în zonele de edentaţie

– Forme de epulis

• Fibros
• Giganto-celular (granulom periferic cu celule gigante)
EPULIS FIBROS
• Formaţiune nodulară
• Consistenţă crescută
• Culoare roz
Microscopie
• Ţesut conjunctiv bogat fibrilar
dispus în mănunchiuri groase
• Infiltrat limfocitar perivascular (se
diferentiaza de fibrom)
GRANULOM PERIFERIC CU CELULE GIGANTE
EPULIS GIGANTOCELULAR

• Leziune hiperplazică reactivă,


nodulară, parţial acoperită cu
fibromucoasă gingivală
• Este asociat cu traumatisme sau
iritaţii anterioare
• Localizată pe gingie în ţesuturile
interdentare
• Leziune agresivă, creşte rapid
• Afectează ţesutul osos subjacent
• Recidivează dacă nu este corect
excizat chirurgical
GRANULOM PERIFERIC CU
CELULE GIGANTE
EPULIS GIGANTOCELULAR

Microscopie:
• Ţesut conjunctiv fibrilar
• Fibroblaste
• Capilare de neoformaţie
• Celule gigante – plaje, grupuri
– Citoplasma eozinofilă
– Nuclei multipli dispuşi
dezordonat în citoplasmă
• Focare de hemoragie, pigment de
hemosiderină
MORFOPATOLOGIA
GLANDELOR SALIVARE

LP 13
CHISTURILE SALIVARE
• Se formează ca urmare a blocajului conductului excretor al glandelor salivare, cel
mai frecvent de natură inflamatorie sau ca urmare a rupturii traumatice, cu
extravazarea secreţiei şi dezvoltarea unui chist.

• Cel mai frecvent se întâlnesc în glandele salivare minore sub formă de mucocel.

• Mucocelul cel mai frecvent este întâlnit sub formă de chist extravazat, mai rar ca un
chist de retenţie.

• Chistul de retenţie conţine mucusul în conduct şi este delimitat de epiteliu.

• Chistul extravazat se formează prin acumularea secreţiei mucoase în ţesutul


conjunctiv.
Mucocelul
• Macroscopie:
– veziculă bine delimitată
– consistenţă fluctuentă,
– cu suprafaţă netedă, transparentă
MUCOCELUL
• Conduct ectaziat chistic

Cavitate cu:
• Secreţie mucoasă
• Rare celule epiteliale descuamate

Perete din:
• epitelui cilindric ± aplatizat
• în unele zone ţesut de granulaţie
SIALADENITELE

• Inflamaţia glandelor salivare de etiologie variată.


• Pe cale canaliculară – propagarea infecţiei de la stomatitele
microbiene.
• Pe cale hematogenă – în cazul infecţiilor virale şi septicemice.
• Pe cale limfatică - propagarea infecţiei din vecinătate – otite,
osteomielita maxilarelor, supuraţii dentare.

• Sialadenitele pot fi:


 Acute - primare şi secundare
 Cronice - spesifice şi nespecifice
Sialadenita cronică – glanda parotidă

• Factori favorizanţi
– generali:
• scăderea rezistenţei
organismului, DZ,
– locali:
• litiaza salivară,
• procese inflamatorii, stricturi
ale canalelor excretorii.
• Clinic,
– glanda se tumefiază şi are
duritate lemnoasă.
SIALADENITA CRONICĂ
GLANDĂ PAROTIDĂ
• Infiltrat inflamator cronic –
limfocite, plasmocite, ± foliculi
limfoizi (difuz sau pericanalicular)
• Atrofia acinilor
• Proliferarea canalelor excretorii
• Ectazie ductală
TUMORILE GLANDELOR SALIVARE

• 2-6% din tumorile cervico-faciale

• Sunt în majoritate tumori epiteliale, rar conjunctive

• Provin din proliferarea epiteliului conductelor excretorii şi a


celulelor mioepiteliale, rar din acini

• 70-80% interesează glanda parotidă


ADENOM PLEOMORF
GLANDĂ PAROTIDĂ
• Macroscopic:
– formaţiune tumorală
încapsulată (capsulă
incompletă la nivelul
glandelor minore),
– aspect omogen pe
secţiune, cu arii albe
sau tranlucide, cu
sau fără arii de
necroză şi
hemoragie.
ADENOM PLEOMORF
GLANDĂ PAROTIDĂ
• Cea mai frecventă tumoră benignă
• Încapsulată
COMPONENTĂ MIXTĂ:
• epitelială, mioepitelială
• conjunctivă - mucus, mixoid,
hialin,cartilaj (produse de celulele
mioepiteliale)
CARCINOM ADENOID CHISTIC
• tumoră epitelială malignă
• tardiv metasazantă

• Macroscopic:
– tumoră fermă, albă,
bine circumscrisă cu
margini infiltrative
– creştere lentă,
dureroasă
CARCINOM ADENOID CHISTIC

• trei aspecte histologice:


– tubular
– cribriform
– solid
• două tipuri celulare:
– ductale - care limiteză ductele
– mioepiteliale
• stromă conjunctivă
TUMORA WARTHIN
(ADENOLIMFOM)
• Tumoră benignă
• Predominant la
bărbaţi, fumători

• Macroscopic:
– formaţiune
rotundă/ovoidă,
– încapsulată,
– aspect chistic pe
secţiune, cu conţinut
clar/mucoid.
TUMORA WARTHIN (ADENOLIMFOM)

• Structuri glandulare cu aspect chistic


papilar

• Stromă ce conţine numeroase elemente


limfoide
TUMORA WARTHIN
(ADENOLIMFOM)

• Epiteliu bistratificat
 Intern (spre lumen) - celule
cilindrice cu citoplasmă
eozinofilă, fin granulară
 Extern – celule mici,
poligonale

• Stromă din ţesut limfoid


TUMORILE CAVITĂŢII ORALE

LP 10
TUMORI BENIGNE
Papilom scuamo-celular
Definiţie: neoplasm benign compus din
proiecţii digitiforme ale epiteliului
scuamos

Etiologie: necunoscută, probabil virală

Localizare: cel mai frecvent la joncţiunea


dintre palatul moale şi cel dur; ocazional
la nivelul buzelor, limbii sau gingiei.

Macroscopic :
leziune unică sau multiplă,
conopidiformă ,
albicioasă sau rozie,
sesilă sau pedunculată,
diametru < 1 cm.
Papilomul scuamocelular - limbă

• Origine – epiteliul scuamocelular

Microscopic:
 proliferarea tumorală a epiteliului
scuamocelular dispusă pe axe
conjunctivo-vasculare, cu rol de
suport şi nutritiv
PAPILOM SCUAMOCELULAR
LIMBĂ
 Epiteliul scuamocelular proliferat
pastrează structura şi stratificarea
normală
 strat bazal
 strat spinos – acantoză
 strat granulos - hipergranuloză
 strat gros de keratină –
hiperkeratoză

 Membrana bazală dintre epiteliul


scuamocelular proliferat şi axul
conjunctivo-vascular este intactă.
LIPOM
• Tumoră benignă formată din din
ţesut adipos matur, frecvent
localizată în zonele ce prezintă
ţesut adipos: limbă, planşeu
oral, gingie, buze, obraz,
regiunea palatină

Macroscopie
 Masă nodulară încapsulată
 Culoare galbenă
 Consistenţă redusă
 Lobulată (lobuli separaţi prin
benzi conjunctive)
LIPOM ORAL
Microscopie:

• Tumoră nodulară
• Delimitată de capsulă
conjunctivă
• Constituită din ţesut adipos
matur
 adipocite mature
 nucleu excentric
• Traversată de axe conjunctivo-
vasculare
LIPOM ORAL
LIMBĂ

 Aspectul lobulat şi axele


conjunctivo-vasculare diferenţiază
tumora de ţesutul adipos normal.

 Fibrolipom - ţesut fibros bine


reprezentat

 Angiolipom – vascularizaţie bine


reprezentată
Fibrom jugal
• Localizat mai frecvent pe gingie,
buze, limbă, palat
• Frecvent este o hiperplazie
reactivă inflamatorie
• Rar fibrom adevărat

Macroscopic:
 leziune nodulară, solitară, fermă
 adesea pediculată
 consistenţă: moale şi
mixomatoasă  fermă şi elastică
 dimensiuni: câţiva mm  câţiva
cm
Fibrom jugal

Microscopie:
 la periferie prezintă capsulă
 stromă colagenică cu
fascicule de colagen
orientate în variate sensuri,
fără celule inflamatorii
 acoperită de epiteliu
scuamocelular
 fibroblastele pot avea
aspect de celule gigante
Hemangiomul
• Tumoră benignă a vaselor de
sânge
Macroscopie
 plană/proeminentă
 culoare albăstruie/roşie/ purpurie
 vasele au caracter funcţional
 La compresiune se decolorează
(golirea vaselor de sânge)
 Se recolorează la decompresiune

Tipuri:
 Capilar – vase mici, de tip capilar
 Cavernos – vase mari, dilatate, ce
conţin sânge sau trombi
Hemangiom capilar
Mucoasă jugală
 tumoră benignă formată din
numeroase vase de sange

 formată din lobuli vasculari,


care contin numeroase vase de
tip capilar unite prin benzi de
ţesut conjunctiv

 are creştere lobulară, ceea ce-i


confera un caracter infiltrativ

 nu prezintă capsulă
Limfangiom
• Leziune benignă constituită din
numeroase vase limfatice
• Frecvent la nivelul limbii

Macroscopic:
 nodularităţi neregulate ale mucoasei, cu
proiecţii roz, în boabă de strugure,
 mărime variabilă
LIMFANGIOM GINGIVAL
 Tipuri
 Capilar – vase limfatice mici cu
perete subţire
 Cavernos – vase limfatice mari
LIMFANGIOM GINGIVAL

Microscopie:
 vase limfatice mici, cu limfă şi
limfocite
 localizate adiacent epiteliului de
acoperire
 între vasele limfatice:
 fibre de colagen
 limfocite, foliculi limfoizi
 nu prezintă capsulă
LEZIUNI CU POTENŢIAL DE MALIGNIZARE

LEZIUNI PRECANCEROASE
Leucoplazia
Macroscopic:
 leziuni ce apar ca pete albe sau plăci
albe
 solitare sau multiple, adesea cu margini
abrupt delimitate
 uşor îngroşate sau netede sau zbârcite
şi fisurate
Pot apare ca plăci verucoase,
proieminente, uneori ondulate

Prognostic rezervat:
suprafaţa neregulată
 eritemul
 ulcerațiile
 fermitate crescută și indurație
 hemoragie inexplicabilă.
Leucoplazia
• Reacţie de adaptare faţă de
acţiunea factorilor iritativi cronici:
(fizici, chimici, toxici, inflamatori)
• Risc de malignizare
Microscopic:
 modificări epiteliale variabile:
hiperkeratoză ce acoperă un
epiteliu îngroşat  modificări
displazice ce converg spre
carcinom in situ.
• Reprezintă o hiperplazie epitelială
– Hiperplazia stratului bazal
– Acantoză
– Parakeratoză
– Hiperkeratoză
TUMORI MALIGNE
CARCINOMUL EPIDERMOID

• Tumoră malignă cu originea în


epiteliul scuamocelular

Macroscopic:
 leziuni nodulare proeminente
pe care se dezvoltă ulceraţii
centrale, cu o margine
pronunţată
Carcinomul epidermoid keratinizat
Buză

• Tumora distruge membrana


bazală şi are caracter
infiltrativ în profunzime
Carcinom epidermoid
keratinizat buză
Microscopie:

 insule compuse din celule


poligonale atipice, asemănătoare
cu celulele spinoase ale
epidermului separate de o stromă
conjunctivă redusă

 prin diferenţiere celulele


tumorale se încarcă cu keratină,
dispusă sub formă de lamele
concentrice centrale - globi
cornoşi sau perle keratozice
MORFOPATOLOGIA MAXILARELOR

LP 15
CHISTURILE DE MAXILAR

• Reprezintă cavităţi intraosoase care au originea în ţesuturile


sistemului dentar sau în resturile epiteliale localizate în fisurile
maxilarelor în cursul dezvoltării fetale.

• Rezultă din includerea ţesutului epitelial în grosimea spongioasei


oaselor maxilare a cărui origine poate fi odontogenă sau
neodontogenă.

• Marea majoritate sunt captuşite de epiteliu.

• Chisturile odontogene sunt dezvoltate în grosimea maxilarelor,


pe seama epiteliului odontogen.
Chisturile odontogene inflamatorii

• Sunt formate din resturile din lamina


dentară, organul smalţului sau resturile
epiteliale ale lui Mallasez în urma unui
stimul inflamator de vecinătate,
• Entităţi:
– Chistul apical (radicular)
– Chistul periapical rezidual
– Chistul lateral periodontal inflamator
CHISTURILE ODONTOGENE
Chist radicular
• Macroscopic
– structură chistică
atașată de foramenul
dintelui neviabil,
– peretele în general
gros
– conținutul
reprezentat de un
fluid apos, gălbui sau
semi-solid, maroniu
de consistență
păstoasă.
CHISTURILE ODONTOGENE

CHISTUL RADICULAR

• Cavitate chistică tapetată de epiteliu


scuamocelular fără keratinizare

• La periferie – perete fibros cu infiltrat


inflamator limfo-plasmocitar
± PMN, cristale de colesterol, celule
xantice, hemosiderină

• Conţinutul chistului – din masă amorfă


palid-eozinofilă cu celule inflamatorii,
cristale de colesterol, celule xantice
Chisturile odontogene de
dezvoltare
• Entități:
• Chistul lateral periodontal
• Chistul dentiger (folicular, pericoronar,
coronaro-dentar)
• Chistul de erupţie
• Chistul primordial
• Keratochistul (cheratochistul)
CHISTURILE ODONTOGENE
Keratochist
• Cavitate chistică, unică
sau multiplă, uni sau
multiloculară pe
secțiune.
CHISTURILE ODONTOGENE
KERATOKISTUL

• Cavitate chistică tapetată de


epiteliu scuamocelular fără
keratinizare

• La periferie - Perete fibros


fără inflamaţie (capsulă
conjunctivă)

• Conţinutul chistului - keratină


AMELOBLASTOMUL
• Tumoră odontogenă benignă,
polimorfă, local invazivă,
distructivă, cu tendinţă la recidivă,
localizată intraosos.

• Macroscopic
– aspect nodular,
– pe secțiune zone solide și
chistice,
– culoare alb-cenuşie, cu zone dure
ce alternează cu arii gelatinoase.
• Tumora este neîncapsulată,
dezvoltarea intraosoasă va
determina erodarea corticalei,
cu infiltrarea ulterioară a
țesuturilor perimaxilare
AMELOBLASTOMUL
• Tumoră odontogenă benignă, polimorfă, local invazivă,
distructivă, cu tendinţă la recidivă, localizată intraosos.

• Constă din proliferarea epiteliului odontogen, limitat de o


stromă fibroasă (conjunctivă).
AMELOBLASTOM
MAXILAR

Microscopie:
 Insule epiteliale rotunde sau
alungite compuse din celule
epiteliale
– Le periferie – celule cubice sau
cilindrice dispuse în palisadă
– Central – celule poliedrice, stelate
 În unele insule se formează
chisturi (din degenerescenţa
hidropică a celulelor tumorale)

 Stromă conjunctivă