cczasCCrizele refugiaților

Criza refugiaților în Europa reprezintă un fenomen politico-social declanșat pe

baza unor presupuse motive, cum ar fiascsdazcSCasdC

dscdsvsdvsewrfe conflictele din țările din nordul Africii și Orientul Mijlociu,

nivelul de sărăcie și al încălcării drepturilot omului din aceste state.

Un moment important, când criza a început să fie percepută în întreaga sa

dimensiune istorică l-a constituit aprilie 2015, când cel puțin 5 vapoare având la
bord circa două mii de imigranți s-au scufundat în Marea Mediterană, incident
care s-a soldat cu peste 1.200 de victime.

Între 2007 și 2011, un mare număr de emigranți fără documente legale, proveniți
din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud, au trecut fraudulos frontierele dintre
Turcia și Grecia, obligând Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării
Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii
Eurohandicapate (FRONTEX) să întărească controlul la granițe. De
asemenea, UE încearcă să găsească măsuri care să reducă fluxul de
emigranți. Statele componente au trecut deja la măsuri radicale, montând garduri la
frontierele acestora: Ungaria la granița cu Serbia, Bulgaria la granița
cu Turcia, Republica Macedonia la granița cu Grecia, Austria la granița
cu Slovenia. Spre deosebire de statele UE, multe state non-UE nu au dorit să
primească refugiați, un exemplu în acest sens fiind Japonia, care în 2015 a acordat
statutul de refugiat doar pentru 27 de persoane din 7.000 de cereri (pe care le vor
repatria la sfârșitul conflictului din Siria și Irak).
Este considerată cea mai mare criză a refugiaților de după cel de-al Doilea Război
Mondial, de grupurile pro-refugiați.
Gradul de acceptanță față de refugiați a scăzut după ce a devenit cunoscut faptul că
unul din autorii atentatelor de la Paris din noiembrie 2015 a fost un solicitant de
azil cu pașaport sirian.
Statele din Grupul de la Visegrád s-au manifestat cel mai vehement împotriva
cotelor de refugiați, adică împărțirea refugiaților între statele membre ale Uniunii
Europene, așa cum au propus Germania, Austria și Suedia.
Migrația este un fenomen obișnuit în istoria omenirii. Cei care încearcă acum să
ajungă pe țărmurile europene au motive diverse și aleg căi diferite. Majoritatea
caută modalități legale pentru a scăpa de opresiunea politică, de război și de sărăcie
sau pentru a-și regăsi familia și a-și îmbunătăți perspectivele profesionale și
educaționale. Însă de multe ori își riscă viața.
În 2015 și în 2016, Uniunea Europeană (UE) s-a confruntat cu un aflux de refugiați
și migranți fără precedent. Peste un milion de persoane au sosit în UE, majoritatea
fugind de războiul și teroarea din Siria și din alte țări.
UE a propus o serie de măsuri pentru a face față crizei. Printre acestea se numără
încercarea de a soluționa cauzele profunde ale crizei, precum și sporirea ajutorului
acordat persoanelor care au nevoie de asistență umanitară, atât în interiorul, cât și
în afara UE. Se iau măsuri pentru relocarea solicitanților de azil care se află deja în
Europa, reinstalarea persoanelor aflate în dificultate din țările învecinate și
returnarea celor care nu îndeplinesc condițiile pentru azil. UE îmbunătățește
securitatea la frontiere, combătând traficul de migranți și oferind modalități sigure
de intrare pe teritoriul său.

UE și-a mărit capacitatea de a efectua operațiuni de căutare și salvare în Marea

Mediterană și de a combate rețelele infracționale. Triplarea resurselor disponibile a
contribuit la salvarea a peste 400 000 de vieți în 2015 și în 2016. Au fost prinși
peste 2 000 de traficanți și persoane care introduceau migranți ilegal și au fost
îndepărtate 375 de nave.

UE colaborează cu principalele cinci țări de origine și de tranzit din Africa

(Etiopia, Mali, Niger, Nigeria și Senegal). De exemplu, cooperarea UE cu Niger
contribuie la reducerea fluxului de tranzit prin Sahara. Finanțarea UE sprijină
persoanele care desfășoară activități independente în zonele de tranzit și șase centre
pentru migranți vulnerabili, precum și eforturile de combatere a introducerii ilegale
de migranți și a traficului de persoane.

Noua Agenție Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă a fost

inaugurată în octombrie 2016. Misiunea sa este de a se asigura că Europa își poate
proteja frontierele externe și face față noilor provocări legate de migrație și
securitate. Peste 1 550 de agenți au fost mobilizați pentru a ajuta statele membre la
frontierele externe, în afara celor 100 000 de polițiști de frontieră care există deja
în țările UE.
În perioada 2015-2017, de la bugetul UE s-au alocat în total 17,7 miliarde EUR
pentru a face față crizei migrației. Din această sumă 10,3 miliarde EUR s-au
direcționat către finanțare în afara UE, inclusiv 2,7 miliarde EUR pentru ajutor
umanitar, 0,6 miliarde EUR pentru Fondul fiduciar pentru Siria (cunoscut și sub
denumirea de fondul MADAD) și 2,4 miliarde EUR pentru Fondul fiduciar de
urgență pentru Africa.
Ajutorul umanitar oferit de UE sprijină refugiați și migranți din țări precum Irak,
Iordania, Liban și Turcia. În vederea susținerii Instrumentului pentru refugiații din
Turcia, UE și statele membre au alocat deja 2,2 miliarde EUR pentru asistența
umanitară și neumanitară. În iunie 2017, erau semnate contracte pentru 48 de
proiecte în valoare de peste 1,6 miliarde EUR, din care a fost deja vărsată suma de
811 milioane EUR.
UE este și principalul donator în răspunsul internațional la criza din Siria. A alocat
deja 9,4 miliarde EUR sub formă de asistență umanitară și pentru dezvoltare.
Conform FRONTEX, principalele țări de proveniență ale refugiaților sunt:
Țara origine 2011 2012 2013 2014
Siria 1,1% 10,9% 23,8% 27,9%
Eritreea 1,1% 3,6% 10,5% 12,2%
Afganistan 16,3% 18,2% 8,8% 7,8%

Imigranții după naționalitate

Siria 66.698

Eritreea 34.323

Regiunea trans-sahariană 26.341

Afganistan 12.687

Mali 9.789

Gambia 8.642

Nigeria 8.490

Somalia 7.440

Palestina 6.418

Senegal 4.769

Altele 34.597

Total 220.194